Instituții ale Uniunii Europene – atribuții financiare și modul de

înfăptuire al acestora

Profesor coordonator:
X
Student:
 Cuprins

Capitolul 1. Uniunea Europeană și sistemul financiar public european..................................3

1.1. Premise ale apariției și funcționării Uniunii Europene..................................................3
1.2. Conceptul de sistem financiar european și constituirea acestuia...................................6
Capitolul 2. Instituțiile Uniunii Europene și atribuțiile financiare ale acestora......................9
2.1. Instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene...............................................................9
2.2. Instituții și organisme specializate financiar..................................................................12
2.3. Curtea Europeana de Conturi si atributiile financiare ale acesteia.............................15
Bibliografie pe subcapitole..........................................................................................................17

2
Capitolul 1. Uniunea Europeană și sistemul financiar public european

1.1. Premise ale apariției și funcționării Uniunii Europene

Pentru a pune capăt conflictelor cumplite care au culminat cu cel de-al doilea război
mondial (în urma cărora s-au produs numeroase pierderi omenești, iar economia europeană a fost
afectată) și pentru a împedica apariția altor astfel de evenimente, s-a avut în vedere înfăptuirea
unei cooperări între statele europene. În acest sens, au fost instituite diverse organisme, ca de
exemplu: Organizația Națiunilor Unite, Organizația Europeană de Cooperare Economică și
Consiliul Europei.

Primele acțiuni în vederea constituirii unei unități europene îi revine lui Jean Monnet,
care, având funcția de șef al Organizației naționale a planificării din Franța, a propus ca
producția de cărbune și oțel din Franța și Germania să fie administrate de o organizație
supranațională1. Propunerea lui Jean Monnet de a cupla cele două producții într-o piață comună a
fost expusă de către Robert Schuman la 9 mai 1950 și a condus la conceperea ”Planului
Schuman”, care, cu scopul de a împiedica izbucnirea unui nou conflict mondial, a pus sub
controlul internațional industria armamentului prin intermediul unui tratat inviolabil 2.

La data de 18 aprilie 1951, cele șase state membere fondatoare ( Franța, Italia, Germania,
Belgia, Luxemburg și Olanda) au semnat Tratatul privind instituirea Comunității europene a
Cărbunelui și Oțelului. Acest tratat a intrat in vigoare la data de 10 august 1952, iar în urma
instituirii acestuia au fost înființate drept structuri instituționale: Consiliul de Miniștri, Înalta
Autoritate, Adunarea Parlamentară, precum și Curtea de Justiție.

Pe lângă tratatul privind Comunitatea europeană a Cărbunelui și Oțelului au fost instituite

și alte tratate, printer care:

 Tratatul de la Roma - a fost semnat pe data de 25 martie 1957 si a vizat integrarea

economiilor nationale ale statelor member si stabilirea unei piete commune, avand
1
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – ”Drept instituțional comunitar european”, Editura Actami, București, 200, p.
11.
2
Gheorghe Iancu – ”Instituții de drept constitutional al Uniunii Europene”, Editura Lumina Lex, București, 2007,
p.19.

3
 drept fundament patru libertati de circulatie (capitaluri, bunuri,personae si
servicii).
 Tratatul de la Maastricht (Tratatul asupra Uniunii Europene) – a fost semnat pe
data de 7 februarie 1992 si a vizat constituirea cadrului normative necesar
realizarii a doua obiective fundamentale, și anume: uninea monetara și cea
economică și politică. Acest tratat a vizat constructia pe trei piloni a Uniunii
europene, acestia fiind formați din Comunitatea Europeană, Politica externă și de
securitate comună și Justiția și Afacerile Interne, și totodată în urma introducerii
procedurii de codecizie și a extinderii procedurii de cooperare puterile legislative
și cele de supraveghere ale Parlamentului European au sporit 3.
 Trtatulu de la Amsterdam - a fost semnat pe data de 2 octombrie in anul 1997 la
Amsterdam și a avut în vedere simplificarea procedurii de codecizie și extinderea
domeniului de aplicare al acestuia.
 Tratatul de la Nisa – a fost semnat in anul 2001 și a intrat în vigoare în anul 2003,
pe data de 1 februarie. Obiectivul principal al acestuia a constat în adaptarea
structurii funcționale a Uniunii, astfel încât aceasta să depășească provocările
cauzate de noua extindere.
 Tratatul de la Lisabona – a fost semnat in anul 2007 și a intrat în vigoare în anul
2009 pe data de 1 decembrie. Acest tratat crează poziții de egalitate pentru
Parlamentul european și Consiliul Uniunii europene, privitor la statutul de
legiuitor, în special în privința elaborării bugetului UE, a politicii Agricole,
justiției și afacerilor interne4.

Comunitatile au avut in vedere extinderea acestora prin cooptare de noi membri, astfel,
incepând cu anul 1973 anumite țări europene și-au manifestat dorința de a adera la Comunitatea
Europeană, în timpul extinderii producandu-se diverse evenimente, printre care și cel al trecerii
de la Comunitatea Europeană la Uniunea Europeană. Etapele de cooptare de noi membri au
continuat până în anul 2013 atunci cand Croatia a devenit al 28 lea membru al Ue. In 2020,
Marea Britanie s-a retras, insa, din UE, iar in prezent aceasta este alcatuita din 27 de state.
3
Sura: https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/
maastricht-treaty.
4
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/
treaty-of-lisbon.

4
 Uniunea Europeana reprezinta o organizatie politică și economică, având drept obiectiv
fundamental asigurarea păcii, dar și asigurarea bunăstării cetățenilor acesteia, precum și a unei
dezvoltări viabile întemeiată pe o creștere economică echilibrată. Scopul Uuniunii este de a-și
susține valorile (statul de drept, drepturile omului, demnitate umană, libertate, egalitate,
democrație), de a contribui la menținerea păcii în lume și la asigurarea unui comerț just și liber.

În ceea ce privește Uniunea Europeană, ca premisă a finanțelor publice europene,

constituirea acesteia reprezintă elementul fundamental în manifestarea relațiilor financiare,
evoluția în timp a acesteia, contribuind la dezvoltarea finanțelor publice europene.

Conceperea Uniunii Europene a reprezentat primul factor care a condus la nașterea de noi
procese și relații economice și sociale de redistribuire a produsului național realizat la nivelul
fiecărui stat membru, având drept participanți Uniunea Europeană, pe o parte, și țările membre
pe de altă parte. Redistribuirile menționate anterior, fac referire la reflectarea relațiilor în bugetul
Uniunii (drept buget al unei organizații de nivel internațional), veniturile acesteia provenind în
cea mai mare parte din resurse ale bugetelor țărilor membre.

Cconturarea unor instituții ale Uniunii, ca de exemplu Parlamentul European, Consiliul

Uniunii Europene, comisia Europeană etc., precum și asumarea de către acestea a unor sarcini
specifice, reprezintă un alt factor care a condus la dezvoltarea proceselor caracteristice finanțelor
publice5. Ca urmare a manifestării de către instituțiile europene a unor funcții din ce în ce mai
complexe, relațiile desfășurate constituie, în fapt, elemente ce aparțin sferei economice și de
manifestare a finanțelor pubice europene. Derularea proceselor menționate fiind legată de
existența, la nivelul Uniunii, a unor nevoi commune care presupun în mod indispensabil
formarea de resirse financiare, ce vor fi folosite pentru acoperirea nevoilor necesare.

Un alt factor important care a contribuit la exprimare refalțiilor financiare caracteristice

finanțelor publice europene este bugetul Uniunii. Acesta cuprinde mărimea resurselor financiare
publice, precum și alocarea acestora pe destinații în funcție de necesătățile stabilite.

Printre factorii care au contribuit la identificarea premiselor care au stat la baza nașterei
și amplificarii conceptului de finanțe publice europene, se numără și introducerea monedei euro.
În contextul participării a diferitelor instituții la viața economică și social, într-un spațiu nou

5
Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene -, Iași, 2022, pag. 6.

5
creat, în care circulă o monedă unicaă, aceasta desemnează o amplă activitate mijlocită de bani și
materializată în evaluarea, obținerea și alocarea resurselor financiare în foră bănească, în
încasarea de venituri și efectuarea de cheltuieli, cumpărare și vînzare, economisirea sau
investirea anumitor sume de bani, crearea sau stingerea unor datorii sau creanțe bănești, ș.a 6.

1.2. Conceptul de sistem financiar european și constituirea acestuia

În opinia anumitor autori, conceptul de sistem financiar european este definit ca fiind un
ansamblu de norme și metode, admise și convenite în temeiul unor reglementări
instituționalizate, care au menirea de a planifica și de a organiza modul de conduită al țărilor
membre în domeniul fluxurilor financiare la nivel internațional.

Printre etapele semnificative care au condus la constituirea sistemului financiar se

numără: extinderea unui sistem financiar autentic (1953-1975); criza finanțelor comunitare
(1975-1988); modificarea sistemului financiar al Comunității Europene: măsurile Delors I și
Delors II (1987-1988; 1993-1999)7.

În ceea ce privește extinderea sistemului financiar autentic, în primii douăzeci de ani de

existență ai acestui sistem s-au conturat evoluții considerabile, ca de exemplu: procesul de
contopire a mijlocelor bugetare, progresul spre autonomia financiară a Comunității Europene,
precum și extinderea politicilor comune și urmărirea unei stabilități inter-instituționale în privința
exercitării puterii bugetare.

În legătură cu procesul de contopire a mijloacelor bugetare, după cel de-al doliea Război
Mondial, la nivel european s-a văzut necesară unificarea, atât din punct de vedere economic, cât
și politic. Acest proces a presupus parcurgerea anumitor etape, care au condus la realizarea
premiselor necesare instituirii Uniunii Europene, principalele etape ale procesului fiind
reprezentate de:

1. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) (1951)

care a determinat un buget pentru cheltuielile administrative;

6
Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene-, Iași, 2022, pag. 7.
7
Idem, pag. 49-50.

6
 2. Tratatatele de la Roma, mai exact Tratatul Comunității Economice Europene (CEE)
prin intermediul căruia s-a instituit un buget unic și Tratatul Comunității Europene a Energiei
Atomice (CEEA), prin intermediul căruia s-a creat un buget de cercetare și de investiții și un
buget de funcționare;

3. Tratatul de la Bruxelles care a inclus bugetul comunjității Economice Europene,

precum și bugetele administrative și de funcționare al Comunității europene a Cărbunelui și
Oțelului și al Comunității Europene a eneergiei Atomice;

4. Tratatul de la Luxemburg care a inclus în bugetul general, bugetul privind cercetarea și

investițiile al CEEA;

5. Expirarea, în anul 2002, al Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui

și Oțelului, precum și simplificarea bugetului și transferul, asupra Comunității, a administrării
activelor și pasivelor, prin anexa Tratatului de la Nisa.

Privitor la progresul spre autonomia financiară a Comunității, Tratatul de la Paris a

acordat autonomie financiară Comunității Economice a Cărbunelui si Oțelului. Între anii 1958-
1970, bugetul CEE, bugetul administrativ CECO și bugetele CEE au fost finanțate printr-un
sistem de contribuții interventionist, iar, începând cu anul 1971, sistemul de resurse proprii
pentru bugetul general a fost reintrodus.

O serie de măsuri au fost adoptate în vederea extinderii politicilor commune, ca de

exemplu: constituirea Fondului european de orientare și gestionare agricolă (1962); politica de
cercetare, întemeiată în baza Tratatului EUROATOM, dar care a avut în vedere o creștere
progresivă la multe alte domenii; crearea Fondului social european (care a luat naștere în urma
semnării Tratatului de la Roma în anul 1971) și al Fondului european de dezvoltare regională.

Pe lângă cele menționate anterior, s-a mai avut în vedere și urmărirea unei stabilități
inter-instituționale în privința exercitării puterii bugetare. Astfel, se remarcă o creștere a puterii
bugetare a Parlamentului European de-a lungul anilor. În prezent, în materie de procedură
bugetară, puterea este divizată între Parlament și Consiliu. În acest sens, Parlamentul este ultimul
care decide în privința cheltuielilor neobligatorii, având totodată și autoritatea de a respinge
bugetul și de a acționa singur asupra descărcării de gestiune, în acest caz controlul revenindu-i
Curții Europene de Conturi.

7
 Stabilitatea politică, juridică și instituțională a sistemului financiar al comunității (de la
mijlocul anilor 1970) a întâmpinat în deceniul următor o serie de probleme, existând o perioadă
marcată de tensiuni foarte puternice care au generat într-un mod progresiv o situație de criză. Ca
urmare a acestui fapt, procesul de decizie bugetară s-a derulat anevoios, în derularea acestuia
fiind înregistrate și o serie de incidente, ca de exemplu: numeroase acțiuni contencioase expuse
în fața Curții Europene de Justiție, întârziera adoptării bugetului sau chiar respingerea acestuia de
către Parlamentul European.

La baza acestei crize a finanțelor comunitare au stat o serie de factori, precum: un mediu
litigios în relațiile desfășurate între instituții (mai cu seamă între puterea legislative și bugetară);
probleme privind instabilittaea bugetară, dar și în inadaptarea sporirii resurselor necesare
acoperirii, în contextul dezvoltării Uniunii Europene, a nevoilor comunitare.

Capitolul 2. Instituțiile Uniunii Europene și atribuțiile financiare ale acestora

Conform dreptului comunitar, abordarea sistemului instituțional comunitar european este

una simplu, aceasta fiind concepută pe două paliere8:

- primul palier este reprezentat de principalele instituții ale Uniunii Europene (cele avand
funcții legislative, executive și judecătorești): Parlamentul european, Comisia Europeană,
Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Consiliul European.

8
Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene-, Iași, 2022, pag. 71.

8
 - al doilea palier este reprezentat de instituțiile specializate( Banca Centrală Europeană,
Banca Europeană de Investiții, etc) sau cele având rol consultative ( Comitetul Regiunilor și
Comitetul Economic și Social).

2.1. Instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene

În anul 1952 a avut loc o primă ședință a unei Adunări Parlamentare, la care au participat
78 de membrii ai parlamentelor naționale ale statelor membre, în cadrul Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului. Acesta adunare nu avea decât un rol consultativ, în schimb îi revenea
posibilittaea de a forța Înalta autoritate a Comunității să demisioneze, în urma neacordării votului
de încredere. Odată cu instituirea Tratatelor de la Roma, în anul 1957, prin care s-au constituit
Comunitatea Economică Europeanp și Comunitatea Eutopeană a Energiei atomice, Adunarii îi
revine responsabilitatea asupra celor trei comunități.

Adunarea primește titlul official de Parlament european în anul 1962, această denumire
fiind consimțită în art 3 al actului Unic European.

Parlamentul European este o autoritate legislativă și reprezintă forumul fundamental

pentru luarea deciziilor la nivel european. În urma extinderii Uniunii Europene, numărul
parlamentarilor europeni a crescut, iar în prezent acesta este alcatuit din 736 de europarlamentari.
Europarlamentarii sunt reprezentanți ai popoarelor șărilor member și sunt aleși în urma votului
universal direct pentru un mandate de 5 ani. În cee ace privește organizarea Parlamentului
European, acesta este cuprinde un Birou, Conferința Președinților, comisii și grupuri politice
parlamentare9.

Principalele funcții pe care le îndeplinește Parlamentul European, sunt:

- Împreună cu consiliul UE deține puterea legislativă. Parlametul colaborează cu

Consiliul Uniunii în multe domenii pentru a stabili conținutul actelor legislative,
precum și adoptarea acestora ( procesul menționat purtând denumirea de procedură
legislativă ordinară);

9
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/20/parlamentul-european-organizare-si-
functionare.

9
 - Adoptă anual bugetul Uniunii împreună cu consiliul UE;
- Deține atribuții de control asupra Comisiei europene (executivului european) prin
examinarea rapoartelor redactate de către aceasta.

Parlamnetul European se reunește în fiecare lună în perioade de sesiune, cu excepția lunii

august, perioadele de sesiune fiind divizate la rândul lor în ședințe plenare, a căror activitate
vizează voturile sau dezbaterile, în mod special. Activitatea de pregătire a sesiunilor plenare este
desfășurată de 20 de comisii parlamentare permanente, dintre care 17 sunt consacrate politicilor
interne, ca de exemplu: comisia pentru bugete, control bugetar, afaceri economice și monetare,
etc. Totodată, Parlamentul European deține comisii și pentru politica externă, mai exact: comisia
pentru afaceri externe, dezvoltare și comperț internațional.

Consiliul Uniunii Europene, potrivit art. 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
este alcătuit din reprezentanți ai guvernelor statelor membre. În ceea ce privește sctructura
acestuia, aceasta nu este una permanentă, componența schimbându-se adeseori, în funcție de
subiectul pus în discuție (Consiliul se reunește în 9 configurații distincte).

Sediul Consiliului Uniunii Europene este la Bruxelles, iar din structura acestuia fac parte:
Președinția, Secretarul General și Comitetul Reprezentanților Permanenți 10. Președinția
consiliului este asigurată prin rotație, într-un interval de 6 luni, de către fiecare stat membru. Pe
perioada mandatului, Președinției îi revin numeroase sarcini, ca de exemplu planificarea
calendarului întrunirilor desfăsurate în cadrul Consiliului, reprezentarea Consiliului în relațiile cu
celelalte organisme ale Uniunii, etc11.

Ca și atribuții, Consiliul Uniunii Europene deșine puterea legislativă împreuna cu

Parlamentul european, coordonează politicile economice ale țărilor membre, adoptă bugetul anul
al Uniunii împreuna cu Parlamentul european, încheie acorduri internaționale în numele Uniunii
și se ocupă de cordonarea acțiunilor țărilor membre în ceea ce privește domeniul Justiției și al
Afacerilor Interne.

Consiliul European a fost format în anul 1974 și deși acesta nu a fost stipulat in tratatele
constitutive ale Comunităților Europene, rolul său s-a extins treptat, iar în prezent acesta
10
Dumitru Mazilu – ”Integrarea europeană. Drept comunitar și instituții europene”, Editura Lumina Lex, București,
2005, p. 113.
11
Dumitru Mazilu – ”Integrarea europeană. Drept comunitar și instituții europene”, Editura Lumina Lex, București,
2005, p.113.

10
reprezintă una dintre instituțiile fundamentale ale Uniunii. Acesta stabilește priorităților Uniunii
Europene și formulează orientarea politicii ce urmează a fi urmtă. Acesta este format din șefii de
guvern sau de stat ai țărilor membre, din Președintele acestuia și al Comisiei Europene. În
principiu, deciziile Consiliului sunt luate prin consens, însă, uneori, acestea pot fi adoptate și cu
majoritate calificată.

Comisia Europeană alcătuită din 27 de membri (câte un membru pentru fiecare țară
europeană), pentru un mandat de 5 ani. Meembrii Comisiei sunt independenți de guvern și au
deținut, de regulă, în statele din care provin, anumite funcții politice.

Modul de organizarea al Comisiei este determinat de către Președintele acesteia, fiecarui

stat membru fiindu-i atribuit un anumit domeniu de activitate. Ca și structură, Comisia este
formată din Președinte, 8 vicepreședinți și 18 comisari. În activitatea desfășurată aceasta este
susținută de un Secretariat General.

Printre funcțiile îndeplinite de Comisia Europeană, se numără:

- funcții de supraveghere legislativă (supraveghează asupra respectării, a interpretării și

a punerii în aplicare în mod corect a legislației comunitare);
- inițiativă legislativă (prezintă propuneri de noi acte legislative și supraveghează
modul de îndeplinire al acestora);
- execuție ( executa bugetul Uniunii Europene),
- reprezentare ( reprezintă la nivel internațional Uniunea Europeană).

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost instituită în anul 1952, în temeiul

Tratatului Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului, și este formată din trei instanțe:
Curtea de Justiție, Tribunalul și Tribunalul Funcției Publice 12. Ca și structură, aceasta este
alcătuită din 27 de judecători și 8 avocați generali.

Atribuțiile fundamentale ale Curții de Justiție a UE vizează: verificarea respectării

dreptului comunitar; tălmăcirea legislației comunitare și amplificarea acesteia.

Curtea de Justiție a UE a fost creată cu scopul de a interpreta și de a pune în practică în

mod egal legislația comunitară. Totodată, Curtea are un rol fundamental în rezolvarea
conflictelor constituționale dintre instituțiile europene, iar jurisprudența formată de aceasta poate
12
Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene -, Iași, 2022, pag. 79.

11
fi solicitată de către cetățenii statelor membre în fața instanțelor naționale. În același timp, revine
în competența Curții de Justiție de a se pronunța cu privire la legalitatea documentelor adoptate
de Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Uniuii Europene sau de Banca Centrală
Europeană.

În anul 1989 a fost creat Tribunanul de primă instanță, ca urmare a punerii în practică a
principiului celerității în rezolvarea cauzelor expuse Curții, în condițiile sporirii numărului
acțiunilor supuse judecății, iar în anul 2004 a fost creat Tribunalul funcției publice cu scopul de a
soluționa confllictele ivite între Uniunea Europeană și angajații acesteia.

2.2. Instituții și organisme specializate financiar

Curtea Europeană de Conturi este formată din 27 de membri din cele din 27 de state
comunitare, ce sunt numiți de către Consiliul Uniunii Europene , cu o majoritate calificată și
după consultarea Parlamentului European pentru o durată de 6 ani, adică un mandat ce poate fi
reînnoibil. După ce Uniunea Europeană s-a extins și-a păstrat regula de numire a unui singur
membru din fiecare țară. Membrii Curții Europene ar trebui să provină din instituțiile controlului
financiar extern al țării de origine, ar trebui să fie independenți și să nu îndeplinească alte funcții
în timpul mandatului. Membrii Curții de Conturi sunt cei care desemnează Președintele, pentru
un mandat de trei ani. Misiunea Curții de Conturi este de a controla legalitatea pentru a obține
veniturile și pentru a utiliza cheltuielile bugetului comunitar și vizează întărirea disciplinei
financiare.

Curtea Europeană de Conturi este cea care controlează legalitatea și legitimitatea

totalității veniturilor și a cheltuielilor bugetare comune și cea care exercită controlul asupra
beneficiarilor fondurilor comunicare care pot fi instituții sau state.

O sarcină pe care Curtea Europeană o îndeplinește este reprezentată de asistența pe care

o acordă autorităților bugetare adică Consiliului Uniunii Europene și Parlamentului European, în
ceea ce privește exercitarea funcțiilor de control asupra modului în care este exercitat bugetul.

Curtea Europeană de Conturi prezintă un aparat format din 550 de salariați ce sunt
împărțiți astfel: 250 de salariați sunt auditori, care se organizează în grupuri de audit fiind

12
totodată cei ce realizează controalele în cadrul instituțiilor europene ți în țările ce primesc
finanțări de la bugetul comunitar, pregătind în cele din urmă proiectele de rapoarte care vor fi
prezentate de Curte.

Banca Centrală Europeană (BCE) reprezintă instituția responsabilă cu administrarea și

emiterea monedei unice europene. Aceasta a fost înființată la data de 7 februarie 1992, în urma
semnării Tratatului de la Maastricht, Banca Centrală Europeană apărând la data de 1 iunie 1998
atunci când a fost numit Comitetul Executiv al Băncii.

BCE prezintă drept obiectiv principal menținerea stabilității de prețuri în zona Euro.
Totodată, Banca prezintă atribuții de bază și secundare.

Atribuțiile de bază fac referire la: definirea și aplicarea monetară pentru zona Euro;
desfășurarea de operațiuni valutare, administrarea și deținerea de rezerve valutare oficiale ale
statelor membre din zona Euro, funcționarea eficientă a sistemelor de plăți, ș.a.

Atribuțiile secundare fac referire la:

- bancnote: Banca are dreptul de a autoriza emiterea bancnotelor din zona Euro;

- statistică: prin colaborarea cu BCN (Banca Centrală Națională), BCE trebuie să

colecteze informații statistice de la autoritățile naționale sau de la agenții economici, cu scopul
de a îndeplini atribuțiile necesare.

- stabilirea și supravegherea sistemului financiar: Eurosistemul este cel care contribuie la

buna desfășurare în ceea ce privește politicile promovate de către autoritățile care răspund de
controlul prudențial al instituțiilor de credit și cu stabilirea sistemului financiar.

- cooperare la nivel european și internațional: Banca Centrală Europeană menține relații

cooperative cu instituțiile, forurile și organele competente în cadrul Uniunii Europene, iar în
planul internațional în ce privește misiunile care au fost încredințate Eurosistemului.

Banca Europeană de investiții a fost înființată în baza unor prevederi ale Tratatului de la
Roma în anul 1958 drept o instituție autonomă non-profit, cu scopul de a sprijini procesul de
integrare europeană prin intermediul finanțării unor tipuri de proiecte de investiții. După ce a fost
creat Fondul European de Investiții, în anul 1994 Banca a devenit acționar majoritar al acestui

13
Fond European. Statutul Băncii Europene de Investiții a fost revizuit cu ocazia extinderii
Uniunii Europene, iar astfel membrii ai băncii sunt astăzi toate statele Uniunii Europene.

Consiliul guvernatorilor este autoritatea supremă compusă din 27 de miniștri ce sunt

desemnați de către statele membre. Acesta stabilește coordonatele politicii de credit, tot el decide
majoritatea capitalului subscris, numește și demite din funcție membrii Consiliului director și
Comitetului administrativ, aproba bilanțul, raportul anual și contul de profit și pierderi,
autorizează banca să poată finanța proiecte în afara Uniunii Europene.

Consiliul director este prezidat de președintele BEI și are misiunea de a aproba creditele
și garanțiile ori contractarea de împrumuturi și condițiile de realizare ale acestora asigurând de
asemenea buna funcționare a băncii.

Comitetul administrativ este format din 9 autorități și anume din un președinte și opt
vicepreședinți ce sunt numiți de către Consiliul guvernatorilor pentru o perioadă de șase ani, la
propunerea Consiliului director. Acesta are rolul de asigurare a administrării zilnice a băncii,
pregătind deciziile pentru Consiliul director și formulând avize pentru acordarea de credite și
garanții.

Comitetul de audit este format din 6 membri și anume din 3 membri și 3 observatori ce
sunt numiți de către Consiliul guvernatorilor pentru o perioadă de trei ani, ce verifică anual
registrele și regularitatea operațiunilor băncii, confirmă contul de profit și pierderi și bilanțul.

Fondul European de Investiții a fost înființat în baza unei decizii din data de 11.12.1992 a
Consiliului European. Misiunea acestuia este de a finanța dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii prin garantarea de împrumuturi, fiind considerat principalul instrument financiar pentru
susținerea inițiativei de dezvoltare.

FEI este o instituție de drept internațional care are personalitate juridică și se bucură de
autonomie financiară. BEI (Banca Centrală de Investiții) participă cu un procent de 40%la
capital, iar UE cu un procent de 30%, iar restul de 30% este subscris de ale bănci și instituții
financiare. Capitalul Fondului European de Investiții este de două miliarde de euro, însă se are
în vedere o creștere a acestuia în următoarea perioadă.

14
 2.3. Curtea Europeana de Conturi si atributiile financiare ale acesteia

Curtea Europeană de Conturi este responsabilă de verificarea finanțelor Uniunii

Europene, ajută la ameliorarea administrării financiare a Uniunii Europene (în calitate de auditor
extern al Uniunii) și totodată îi este atribuit rolul de gardian independent al intereselor financiare
ale cetățenilor europeni13.

Ca și structură, aceasta este alcatuită din 27 de membri (câte un membru pentru fiecare
țară), aceștia trebuind să îndeplinească două cerințe: să facă sau să fi făcut parte din instituții de
control fiananciar extern sau să dețină o calificare importantă pentru funcția aceasta și să
înfățișeze garanțiile de independență. Membrii Curții sunt numiți de Consiliul Uniunii Europene,
în urma consultării Parlamentului, mandatul acestora fiind de 6 ani. Ca și organizare,
Președintele Curții este ales din rândul membrilor Colegiului, pe o perioadă de trei ani și este
structurată în camere cărora le revine responsabilitatea pentru domeniile caracteristice de venituri
și cheltuieli.

Una din cele mai importante sarcini pe care le are Curtea de Conturi este de a înainta
Consiliului și Parlamentului European un raport anual în ceea ce privește exercițiul financiar
anterior ce poartă denumirea de „descărcare anuală de gestiune”. Următoarea etapă este cea de
examinare minuțioasă a raportului de către Parlament înainte de a se decide dacă oferă aprobarea
sau nu a modului în care Comisia a gestionat bugetul. Totodată, Curtea de Conturi ar trebui să
formuleze un aviz cu privire la legislația financiară a Uniunii Europene și cu privire la
posibilitățile combaterii fraudei.

Drept competențe, mandatul Curții vizează urmărirea atât a conturilor de venituri, cât și a
celor de cheltuieli ale uniunii, și în același timp a tuturor instituțiilor Uniunii Europene. Curtea
realizează respectivele audituri cu scopul de a dobândi o asigurare privind credibilitatea
conturilor anuale ale Uniunii, regularitatea și legalitatea operațiunilor, precum și o administrare
financiară bună.

În urma auditurilor efectuate, Curtea de Justiție publică: un raport anual cu privire la

performanța bugetului Uniunii Europene, rapoarte anuale privind agențiilor Uniunii,

13
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/14/curtea-de-conturi.

15
organismelor și întreprinderilor commune, rapoarte speciale privind chestiuni legate de buna
administrare financiară, precum și unele domenii de cheltuieli sau politici, etc 14.

Bibliografie pe subcapitole

Capitolul 1. Uniunea Europeană și sistemul financiar public european

1.1. Premise ale apariției și funcționării Uniunii Europene

 Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene -, Iași, 2022.

 Gheorghe Iancu – ”Instituții de drept constitutional al Uniunii Europene”, Editura
Lumina Lex, București, 2007.
 https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/maastricht-treaty.

14
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/14/curtea-de-conturi .

16
  https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-
treaties/treaty-of-lisbon.
 Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – ”Drept instituțional comunitar european”, Editura
Actami, București, 200.

1.2. Conceptul de sistem financiar european și constituirea acestuia

 Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene -, Iași, 2022.

Capitolul 2. Instituțiile Uniunii Europene și atribuțiile financiare ale acestora

2.1. Instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene

 Dumitru Mazilu – ”Integrarea europeană. Drept comunitar și instituții europene”, Editura

Lumina Lex, București, 2005.
 Fîrțescu Bogdan-Narcis – Finanțe publice europene -, Iași, 2022.
 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/20/parlamentul-european-organizare-
si-functionare.

2.2. Instituții și organisme specializate financiar

2.3. Curtea Europeana de Conturi si atributiile financiare ale acesteia

 https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/14/curtea-de-conturi.

17