Introducere 2

Introducere

În cadrul fiecărei economii naţionale, transportul de mărfuri apare ca o continuare a

procesului de producţie început in celelalte ramuri, prin aducerea mărfurilor de la producător la
consumator. Transportul prin finalitatea sa economică, face parte din procesul de producţie a
bunurilor necesare existenţei. Dar, importanţa transporturilor apare cu pregnanţă în sfera
circulaţiei mărfurilor, deoarece face posibilă efectuarea schimburilor economice prin legatura pe
care o realizează între producatori şi consumatori. Rezultă ca activitatea de transport are trăsături
comune cu toate celelalte activităţi economice. Cu toate acestea, activitatea de transport, prin
natura şi specificul sau, se deosebeşte de toate celelalte activităţi economice.
Avântul economic înregistrat de societatea umană in ultima perioadă, a implicat o
creştere fără precedent a comerţului mondial, a traficului de materii prime de bază necesare
Introducere 3

industriei (minereuri, cărbune, petrol) şi agriculturii (azotaţi, fosfaţi şi alte produse chimice), cât
şi a schimburilor de produse finite industriale sau alimentare.
Participarea activă la diviziunea mondială a muncii a impulsionat schimburile de valori
materiale dintre ţările aflate in diverse zone geografice, participarea conferită reprezentând o
necesitate a epocii moderne, o condiţie care asigură progresul economic şi social al fiecărei
naţiuni. La realizarea circulaţiei volumului imens de mărfuri, in creşterea anuală vertiginoasă,
transportului naval i-a revenit rolul de prim ordin, atât cantitativ cât si ca operativitate şi aceasta
nu numai pentru că transportul pe apă este mai ieftin ci, mai ales, din cauza diversificării surselor
de relaţii comerciale, inmulţirii numarului de participanţi la aceste diversificări şi caracterului tot
mai complex al schimburilor comerciale internaţionale.
Mările şi oceanele formeaza o punte de legătura trainică, eficientă şi necesară între ţările
lumii; mai mult decăt atăt, ţările continentale işi dezvoltă prin mari lucrări artificiale reţeaua de
ape naturale in căi navigabile spre a prelungi transportul pe apă cât mai adânc in interiorul
continentelor şi, prin canaluri, până la porţile marilor întreprinderi industriale.
Introducere 4

Ca urmare, flotele maritime de transport au cunoscut, în perioada postbelică, o creştere

vertiginoasă a tonajului global, insoţită de diversificarea tipurilor de nave, de specializare si
perfecţionare tehnico-constructivă, tonaj unitar mărit, creşterea vitezei de marş, introducerea
automatizării in funcţionarea instalaţiilor de bord, imbunataţirea condiţiilor de munca şi de viaţa
la bord, creşterea securităţii navelor angajate in expediţii maritime, in orice zone navigabile ale
oceanului mondial etc.
Comerţul maritim modern este o activitate economica vastă şi complexă, atât ca volum al
mărfurilor aflate in trafic naval, cât şi ca valoare materială a acestora, ţinând cont şi de valoarea
mare a investiţiilor si tehnicităţii reprezentate de nave ca mijloace de transport si de porturile
moderne, ca infrastructura ce oferă posibilitatea transbordării mărfurilor. Vorbind despre
complexitatea activităţii de transport maritim, nu putem omite influenţa condiţiilor specifice de
mediu in care se desfaşoara, adică mările şi oceanele, care impun măsuri deosebite de siguranţa.
Toate aceste aspecte au generat, mai ales în ultimele decenii, un cadru specific juridic, tehnic,
economic şi comercial pentru activitatea de transport pe mare.
Introducere 5

Ca activitate economică, transportul maritim modern nu se poate limita numai la măsuri

privind realizarea rentabilităţii – condiţie de altfel ireductibilă - , ci se impune şi ca o necesitate
obiectivă a dezvoltării societăţii umane în condiţiile geografice, economice şi politice concrete
ale epocii noastre. La stadiul actual tehnic atins de civilizaţie, nici un alt mijloc de transport în
afară de nave nu poate asigura traficul peste mări şi oceane al procesului de producţie sau de
transfer al produselor de la producător la consumatorul final, creează condiţii astfel că
transportul maritim să apară ca raţional şi eficace, dar nu lipsit de orice problemă. Caracterul de
necesitate al activităţii de transport maritim a determinat o largă cooperare internaţională
oficializată şi patronată de organismele internaţionale ale ONU.
În transportul maritim, rentabilitatea, incluzând cele trei domenii implicate – marfa,
nava si portul – reprezintă o funcţie de mai multe variabile extrem de complexe.
Sistemul de transport maritim are doua componente principale: navele de transport şi
porturile. Calea de transport este insăşi marea, căreia nu i se poate impune nici un fel de
condiţii. Porturile se amenajează, de obicei, in zone care oferă, condiţii naturale prielnice şi
Introducere 6

legături favorabile de transport terestru (feroviar, rutier, fluvial), cu regiunile economice pe care
le deservesc - hinterland. Navele maritime de transport mărfuri au capacitati de transport
cuprinse intre câteva mii de tone pâna la sute de mii de tone. În general, cu cât distanţa de
transport este mai mare, cu atăt capacitatea navei folosite pe relaţia respectivă este mai mare.
Pentru utilizarea intensă şi eficientă a navelor, timpul de operare a acestora in porturi,
(incărcare – descărcare, alimentare etc.) trebuie să fie cât mai redus.
Ca urmare, porturile trebuie să dispună de mijloace tehnice adecvate capacităţii navelor şi
felului mărfii, cu scopul asigurării unor productivităţi foarte mari a operaţiilor de încărcare şi
descărcare, de ordinul sutelor şi miilor de tone pe ora.
Rezultă, din cele prezentate mai sus, că între parametrii navelor şi porturilor trebuie sa fie
o corelare judicioasă, in vederea utilizării intense pe de o parte a capacităţii de transport a
navelor si pe de altă parte a investiţiilor efectuate in infrastructura portuară.