Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 72

Capitolul 4
Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare.
Abordarea sinoptică a operaţiunilor de planificare financiară privind
operarea unui terminal de containere

4.1 Calculul ratelor de amortizare a investiţiei tehnice. Studiu de caz

4.2 Determinarea duratei de funcţionare a instalaţiilor portuare
4.3 Decizia de înlocuire sau repararea echipamentului
4.4 Sistemul informaţional al Departamentului de Management Tehnic

4.1 Calculul ratelor de amortizare a investiţiei tehnice

A. Valoarea actualizată a investiţiilor
În cazul în care o persoană oferă 100 $ azi sau 100 $ peste un an, el va alege fără îndoială
prima variantă. Altcineva ar putea alege chiar să primească azi 98 $ decât 100 $ peste un an.
Utilizarea banilor este un lucru important, aşa de important că oamenii sunt dispuşi să plătească,
doar ca să aibă bani pentru ei. Presupunem două tipuri de încasări existente, fiecare având
aceeaşi sumă şi de asemenea, mai presupunem că aceste încasări au loc de-a lungul unor
perioade diferite sau vărsarea de încasări este diferită de-a lungul aceleaşi perioade şi această
decizie este solicitată de alternativa cea mai bună. Pentru luarea unei decizii care are sens,
vărsămintele de monede trerbuie să fie realizate astfel încât acestea să poată fi comparate.
Aceasta poate fi realizată de o manipulare matematică a vărsămintelor de monede, cunoscută ca
un decont (reducere), prin care vărsămintele viitoare sunt reduse pentru a oferi valoarea lor acum
pentru fiecare alternativă. Această tehnică este cunoscută sub forma decontării vărsămintelor.
Relaţia dintre valoarea din prezent şi valoarea în curs a unei singure sume de bani şi valoarea ei
viitoare poate fi exprimată sub formă matematică. Presupunând că timpul este măsurat în ani şi
dacă o singură sumă de bani are o valoare P în prezent, valoarea ei peste n ani va fi egală cu:
,
unde reprezintă valoarea P acumulată de-a lungul a n ani sau valoarea P viitoare şi este

creşterea valorii P de-a lungul a n ani. se referă la acumularea de profit din tranzacţiile de
împrumut şi a da cu împrumut, fiind o funcţie de (P, n, j) unde j este rata de dobândă anuală.
Valoarea din prezent a unei viitoare sume fiind .
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 73

B. Factorul valorii viitoare

Pentru a ilustra operaţiile matematice din cadrul realizării profilelor de vărsăminte de
bani utilizând dobânzi, considerăm prima dată o investiţie a unei sume de bani, P, într-un cont de
economii pentru n perioade de dobândă. Ratele de dobândă pentru perioadele de dobândă să fie
reprezentate de i şi totalul acumulat în fond pentru n perioade în viitor să fie reprezentat de .

Astfel, suma din fond după n perioade va fi . Pentru calculul valorilor lui F (factorul

valorii viitoare) când sunt date valorile lui P (valoarea din prezent), cantitatea se referă
la factorul valorii viitoare, unde:
P = valoarea echivalentă a sumei de bani la timpul 0 sau valoarea din prezent;
= valoarea echivalentă a sumei de bani la timpul 0 sau valoarea viitoare;
i = rata dobânzii pe perioada de dobândă;
n = numărul perioadelor de dobândă.
Astfel, valoarea viitoare este dată în valoarea din prezent, după cum urmează:

sau .

B. Rata dobânzii
Un pas important în evaluarea alternativelor de investiţii implică specificarea ratei
dobânzii care va fi utilizată. Chiar dacă un proiect poate fi finanţat în întregime prin surse de
fonduri interne este recomandată utilizarea unei rate a dobânzii. Motivul utilizării ei este acela de
a reflecta costul de investire a monedei într-un proiect particular în loc de a investi în altceva şi
obţinând profit din investiţie.
Prin acceptarea implicării altor profituri intangibile, rata dobânzii va fi mai mare decât
costul de siguranţă al capitalului adiţional (suplimentar). Va fi mai mare decât costul de capital
printr-o sumă care va acoperi investiţiile neprofitabile pe care o firmă le realizează pentru motive
nemonetare. Exemple de astfel de investiţii ar fi investiţiile în dispozitive sigure, echipamente
antipoluare şi facilităţi de recreere pentru angajaţi. Rata dobânzii stabileşte ca rata de înapoiere
pentru un proiect să fie justificată. Dacă valoarea din prezent a fost negativă pentru un proiect,
adică totalul vărsămintelor de dobândă pentru costuri şi profituri a fost negativ, proiectul nu va fi
recomandat. Unele porturi urmăresc o rată a dobânzii standard în studiile lor economice, pe când
altele menţin o politică flexibilă.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 74

D. Elementele de analiză economică a proiectelor din sectorul public

Metodele analitice pentru proiectele publice şi private sunt foarte asemănătoare, chiar
dacă există câteva diferenţe între cele două. Metodele cele mai des folosite în evaluarea
proiectelor guvernamentale naţionale şi locale sunt eficienţa cost-profit şi cost-analize. Metodele
cost-profit solicită ca costurile şi profiturile să fie evaluate pe o bază monetară. Fiecare profit şi
cost trebuie cuantificate în termeni monetari. Costurile sunt efecte negative, când profiturile şi
costurile anuale sunt determinate pentru durata unui proiect, apoi fiind calculate valorile din
prezent a sumelor de profituri şi costuri. Analizele cost-profit utilizează frecvent raportul profit-
cost într-o măsură mai mare sau mai mică, o măsură de profit cu mai puţine costuri.

Studiu de caz privind analiza funcţională comparativă a instalaţiilor portuare

din punct de vedere economic

O importantă condiţie pentru succesul sau eşecul unui terminal de containere este, printre
altele, alegerea instalaţiilor potrivite. Instalaţiile nu reprezintă doar cel mai mare şi singurul
capital cheltuit, dar în practică acestea determină procedurile operaţionale şi performanţa
terminalului. Aceste instalaţii sunt reprezentate de macarale portal pe nave, de cheu, instalaţii de
transbordare şi instalaţii de operare utilizat în aria de stivuire. Obiectivul acestui exerciţiu este
acela de a ilustra apropierea matematică sistematică prin alegerea alternativei favorabile dintre
două tipuri de instalaţii. Pentru acest studiu de caz, se realizează o comparare între transtainerele
pe pneuri de cauciuc şi instalaţiile specializate, pentru o transbordare pe/ de pe cheu realizată cu
ajutorul tractoarelor cu remorcă.

A. Ipoteză de lucru
Pentru studiul de caz se formulează următoarea ipoteză de lucru:
a) profiturile celor două sisteme de stivuire sunt identice;
b) costurile procesului de lucru - sunt excluse pe baza unui număr mare de operatori ale
instalaţiilor specializate care sunt plătiţi mai puţin decât operatorii macaralelor portal;
c) costurile de transport pe uscat sunt excluse;
d) plăţile pentru întreţinere sunt realizate la începutul fiecărui an;
e) profitul este primit la sfârşitul anului şi raportat la începutul anului următor.
Valuta utilizată în analiză este £, care valorează aproximativ 2$ americani. Pentru a
prezenta calculele matematice realizate, se realizează următorul studiu:
Se consideră un terminal de containere pentru care se presupune că operează aproximativ
140 000 de magazii pe an şi cele două alternative pentru aria de stivuire sunt:
 echipamentul de tip A - transtainere pe pneuri de cauciuc (durata de viaţă 15 ani);
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 75

 echipamentul de tip B - instalaţii specializate (durata de viaţă 10 ani).

Planificarea investiţiilor bazată pe durate de viaţă comune va fi de 30 de ani. Rata
dobânzii folosită pentru evaluarea investiţiilor în cadrul terminalului este de 10 %. De asemenea,
se presupune că pentru acest exemplu nu există o diferenţă între costul de pavare sau de suprafaţă
în cazul celor două sisteme şi că nu este necesară o altă instalaţie auxiliară pentru niciuna dintre
alternative. Pentru întregul echipamentului costul de întreţinere tinde să crească o dată cu durata
de funcţionare a pieselor componente şi această rată de majorare reprezintă un factor j. Costurile
associate cu valoarea şi operarea transtainerelor pe pneuri de cauciuc sunt următoarele:
a) unităţi solicitate : 6;
b) capital cheltuit : 6 x 320 000 = 1 920 000 £;
c) valoarea salvată (20 % din capitalul cheltuit) : 384 000 £;
d) întreţinerea anuală/ reparaţie/ combustibilul
(10% din capitalul cheltuit), care include şi
costul pieselor de schimb : 192 000 £ / 8 % anual;
Similar pentru instalaţiile specializate costurile asociate sunt următoarele:
a) unităţi solicitate : 8;
b) capital cheltuit : 8 x 200 000 = 1 600 000 £;
c) valoare salvată : 320 000 £;
(20 % din capitalul cheltuit)
d) întreţinerea anuală/ reparaţie/ combustibil : 288 000 £; j = 8 % .
(18 % din capitalul cheltuit)

B. Metode de calcul
Valoarea actualizată a investiţiilor şi rata de dobândă aferentă, sunt prezentate în
tabelul 4.1, pentru două tipuri de instalaţii. Costurile de întreţinere sunt la nivelul cel mai scăzut
în anul în care se urmăreşte valoarea instalaţiei şi sunt la nivelul maxim în anul când instalaţia
este înlocuită. Valoarea dobânzii pentru fiecare an este determinată prin multiplicarea costului cu
factorul de dobândă şi este dată de relaţia:

Valoarea dobânzii =
Un tabel cu factori de dobândă este prezentat în tabelul 4.5 (anexa 1) şi ratele privind
costurile de mentenanţă şi costurile de achiziţie sunt prezentate în tabelul 4.6 (anexa 1) .
Vărsămintele pentru fiecare an sunt prezentate ca valori actuale şi valori ale dobânzii. De

Sursă: Operarea şi mentenanţa în viitor a sistemului de operare al containerelor, Martie 2 000.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 76

exemplu, pentru instalaţia A costul de întreţinere a crescut de la 192 000£ pe an la 261 200£ pe
an (192 000 x ) în al V-lea an. Valoarea dobânzii este 178 400£ (261 200 x 0,6830),
reprezentând factorul dobânzii pentru 10% pe 5 ani. Valoarea prezentă reprezintă suma necesară
pentru plata tuturor costurilor viitoare şi funcţionarea instalaţiei de-a lungul perioadei de
planificare. Dacă fondurile proprietarului companiei sunt folosite pentru valorificarea instalaţiei,
atunci toate vărsămintele au loc în anul valorificării. Dacă fondurile externe sunt utilizate pentru
valorificare, vărsămintele sunt scăzute în anul de valorificare, iar împrumuturile ulterioare şi
replata dobânzilor în următorii ani. Deprecierea va fi doar un factor în analizele costului de
asigurare care va fi folosită pentru reducerea taxelor reducând astfel taxa vărsămintelor negative.
Pentru cele două tipuri de instalaţii alternativa recomandată este una cu un cost total al dobânzii
scăzut:
 pentru transtainerele pe pneuri de cauciuc (A) = 5 414 800£;
 pentru instalaţii specializate(B) = 6 339 400£.

Tabelul 4.1 Compararea instalaţiilor prin metoda actualizării

(presupunând o rată a dobânzii de 10 %)
Instalaţia A 5 414,8 - Costul total (£)
Anul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Costul de 1 920
capital
Mentenanţă 192 207,4 223,9 241,9 261,2 282,1 304,7 329,1 355,4 383,8
Total 2 112 207,4 223,9 241,9 261,2 282,1 304,7 329,1 355,4 383,8
Dobândă 2 112 188,5 185,1 181,7 178,4 175,2 172 168,9 165,8 162,8
Anul 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Costul de 1 920
capital
Mentenanţă 414,5 447,7 483,5 522,2 563,9 192 207,4 223,9 241,9 261,2
Salvare 384
Total 414,5 447,7 483,5 522,1 563,9 1 728 207,4 223,9 241,9 261,2
Dobândă 159,8 156,9 154,1 151,3 148,5 413,7 45,1 44,3 43,5 42,7
Anul 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Costul de
capital
Mentenanţă 282,1 304,7 329,1 355,4 383,8 414,5 447,7 483,5 522,2 563,9
Salvare 384‫٭‬
Total 282,1 304,7 329,1 355,4 383,8 414,5 447,7 483,5 522,2 179,9
Dobândă 41,9 41,2 40,4 39,7 39 38,3 37,6 36,9 36,2 13,5

Instalaţia B 6 339,4 - Costul total (£)

Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 77

Anul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Costul de 1 600
capital
Mentenanţă 288 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 575,7
Salvare
Total 1 888 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 575,7
Dobândă 1 888 282,8 277,6 272,6 267,6 262,8 258 253,3 248,7 244,2
Anul 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Costul de 1 600
capital
Mentenanţă 288 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 575,7
Salvare 320
Total 1 568 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 575,7
Dobândă 604,5 109 107 105,1 103,2 101,3 99,5 97,7 95,9 94,1
Anul 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Costul de 1 600
capital
Mentenanţă 288 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 575,7
Salvare 320 320‫٭‬
Total 1 568 311 335,9 362,8 391,8 423,2 457 493,6 533,1 255,7
Dobândă 233,1 42 41,3 40,5 39,8 39,1 38,3 37,6 37 18
‫ ٭‬fonduri salvate şi primite la sfârşitul anului.

Cum costul total pentru instalaţia A este mai mic ca cel pentru instalaţia B, alternativa A
ar fi cea mai favorabilă. În orice comparare este necesară compararea tuturor costurilor. De
exemplu, când are loc selectarea unor sisteme diferite de operare a containerelor, toate costurile
pentru fiecare sistem trebuie luate în considerare, incluzând diferenţele echipamentului de
transbordare şi solicitări de pavare. Elementele comune pentru sistemele diferite pot fi excluse.
În final, condiţiile locale şi experienţele de operare au un rol important.

C. Analizele de precizie
În exemplul anterior prezentat s-a presupus că toate valorile parametrilor modelelor
economice erau cunoscute cu certitudine. În particular, estimările corecte ale valorilor pentru
planificarea investiţiilor, a ratei de dobândă şi a costurilor s-au presupus a fi cunoscute. Deseori
aceste valori nu sunt cunoscute şi astfel acest efect de incertitudine trebuie analizat. Pentru
investiţiile portuare, tonajul de încărcare, diferitele mărfuri şi previziunile productivităţii nu sunt
cunoscute foarte bine. Această incertitudine în cererea pentru suplimentarea serviciilor portuare
duce la creşterea factorului de risc în investiţiile portuare. Efectul incertitudinii poate fi studiat
prin analizele de precizie. Aceste analize pot avea două forme principale. Metoda cea mai
simplă este aceea de a repeta analizele de mai multe ori, de fiecare dată unul dintre parametrii
având o valoare corespunzătoare unei „poziţii de risc”. Altă metodă, pentru analizele cost-profit,
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 78

este aceea de a calcula fiecare factor care se va schimba înainte ca valoarea netă a proiectului
să ajungă la zero.
Pentru evaluarea echipamentului, un exemplu de model este cel al diagramei care poate fi
realizată şi uşor folosită pentru evaluarea variantelor alternative. Pentru evaluarea unei alegeri
incerte a echipamentului este sugerat ca costul echipamentului, întreţinerea anuală, reparaţia,
combustibilul şi creşterea anuală a întreţinerii, costurilor reparaţiilor să poată fi schimbate pentru
a determina condiţiile fiecărui tip de instalaţie când devine mai avantajoasă decât cealaltă. Pentru
studiul de caz, o creştere de 17% în preţul instalaţiei A sau o reducere de 15% în preţul instalaţiei
B, va face alegerea instalaţiei B mai bună. Similar, o creştere de 30% în costurile de întreţinere,
reparaţei şi combustibil pentru instalaţia A (creşterea costurilor de la 10% la 13% din costul
iniţial) sau o reducere de 25% în costurile instalaţiei B, va face ca alegerea instalaţiei B să fie
mai bună (scăderea costurilor de la 18% la 13,5%).

4.2 Determinarea duratei de funcţionare a instalaţiilor portuare

Pentru a determina durata de funcţionare a unei piese de instalaţie se solicită
determinarea unei valori a dobânzii pentru toate costurilor viitoare asociate cu fiecare poliţă de
înlocuire. În general costurile care vor fi incluse sunt acele costuri care depind de durata de
funcţionare a instalaţiei. Costurile care nu se modifică o dată cu durata de funcţionare a
instalaţiei, cum ar fi costurile de lucru şi cele de energie, nu trebuie luate în considerare.
Presupunerea calculelor pentru durata de funcţionare este realizată pe baza creşterii costurilor în
fiecare an pentru piesele de instalaţii care se deteriorează datorită creşterii mentenanţei. Astfel au
fost aplicate următoarele reguli pentru minimizarea costurilor:
1) dacă costul de înlocuire este mai mic în fiecare (n+1) ani decât costul de înlocuire în
fiecare n ani, atunci piesa nu ar trebui înlocuită;
2) dacă costul de înlocuire este mai mare în fiecare (n+1) ani decât costul de înlocuire în
fiecare n ani, atunci piesa trebuie înlocuită.
Putem considera o perioadă de timp de aproximativ un an, pe care o vom nota cu i şi
perioada în care se realizează costurile o vom nota cu . Putem presupune de asemenea că
fiecare cost este plătit la începutul fiecărei perioade în care s-au realizat, astfel costul iniţial al
noului echipament este A şi preţul sau rata dobânzii este r. Valoarea dobânzii a costurilor
viitoare asociate cu poliţele de înlocuire a instalaţiei după fiecare n ani este dată de însumarea
costurilor de dobândă pentru prima piesă a instalaţiei cu costurile de dobândă ale celei de-a doua
piesă şi astfel valoare dobânzii este dată de relaţia:
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 79

Costul mediu de greutate va da apoi perioada optimă de înlocuire, care este perioada ce
va minimiza valoarea dobânzii pentru exploatarea instalaţiei. Durata funcţionării poate fi definită
ca fiind perioada în care costul mediu de greutate este la cea mai mică valoare a sa. Costul mediu
de greutate este factorul de determinare a duratei de funcţionare a instalaţiei. Plăţile prezentate în
tabelul 4.2 sunt propuse a se realiza pentru următorii 15 ani. Creşterea anuală în costul de
mentenanţă (întreţinere) este de 8%. În ultima coloană este prezentat costul mediu anual pentru
diferitele perioade de înlocuire, astfel instalaţia înlocuită la fiecare 5 ani va ajunge la un cost
mediu anual de 42 113£.
În acest caz – ţinând seama ca alţi factori să rămână neschimbaţi - durata de funcţionare a
instalaţiei este de 11 ani (din cauză că acest an are costul mediu de greutate cel mai mic de
36 150£).

Tabelul 4.2 Calculul duratei de funcţionare a noului echipament

(presupunând că valoarea reziduală nu exită şi rată de dobândă este de 9% )
Capitalul Rata Valoarea Suma Costul
Anul Mentenanţa Total
investit (9%) dobânzii DCF factorilor Wt.av
1 100000 16 000 116000 1,000 116 000 116000 1,000 116000
2 0 17 280 17 280 0,917 15 853 131853 1,917 68 766
3 0 18 662 18 662 0,842 15 708 147561 2,759 53 481
4 0 20 155 20 155 0,772 15 564 163125 3,531 46 194
5 0 21 768 21 768 0,708 15 421 178846 4,240 42 113
6 0 23 509 23 509 0,650 15 279 193825 4,890 39 640
7 0 25 390 25 390 0,596 15 139 208964 5,486 38 091
8 0 27 421 27 421 0,547 15 000 223964 6,033 37 124
9 0 29 615 29 615 0,502 14 863 238827 6,535 36 547
10 0 31 984 31 984 0,460 14 726 253554 6,995 36 247
11 0 34 543 34 543 0,422 14 591 268145 7,418 36 150
12 0 37 306 37 306 0,388 14 457 282602 7,805 36 207
13 0 40 291 40 291 0,356 14 325 296927 8,161 36 385
14 0 43 514 43 514 0,326 14 193 311120 8,487 36 659
15 0 46 995 46 995 0,299 14 063 325183 8,786 37 011

În figura 4.1 este ilustrat costul mediu de greutate pentru instalaţia cu un cost iniţial de
1000 de unităţi monetare şi costuri de mentenaţă de 15% din costul iniţial al primului an. Sunt
prezentate 4 curbe pentru diferitele rate de creştere a costurilor de mentenanţă, rata dobânzii
utilizată fiind de 10%. Calculele sunt bazate pe presupunerea că instalaţia este înlocuită cu una
similară. În practică îmbunătăţirile tehnice sunt deseori realizate şi rezultă îmbunătăţiri ale
productivităţii care justifică înlocuirea mai devreme a echipamentului.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 80

Figura 4.1 Costul de înlocuire în funcţiei de durată

Prin luarea unor valori diferite a mentenanţei ca un procent din valoarea preţului şi factori
j diferiţi, o serie de curbe pot fi calculate pentru determinarea duratei de funcţionare economice a
instalaţiei. Rata de dobândă utilizată pentru calculul acestor curbe este de 10%. Acestea sunt
prezentate în figura 4.2. Se presupune că instalaţia nu are valoare reziduală. Pentru un raport al
costului de mentenanţă asupra valorii de cost şi a factorului j, durata de funcţionare economică
poate fi determinată din acest grafic.De exemplu, presupunem că avem o piesă dintr-o instalaţie
care costă 350 000 $ cu un cost de mentenanţă estimat pentru primul an de 35 000 $. Un raport al
costului de mentenanţă asupra valorii de cost este 0,1. De asemenea, presupunem că costul de
mentenanţă va creşte cu 12% pe an. Din curba din figura 4.2, rezultă că durata de funcţionare
pentru această piesă este de 10 ani.

Figura 4.2 Perioada optimă de înlocuire

Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 81

Pentru instalaţia care are o valoare salvată, formula pentru valoarea dobânzii a tuturor
costurilor viitoare cu instalaţia înlocuită după fiecare n an este dat de relaţia:

unde reprezintă valoarea salvată din valoarea instalaţiei la sfârşitul anului n .

Un astfel de exemplu este dat în tabelul 4.3. Coloana cu titlu „SUMĂ” reprezintă valoarea
costului iniţial alături de deconturile acumulate de mentenanţă scăzând valoarea salvată
decontată. Pentru acest exemplu, valoarea minimă decontată va fi după 10 ani şi după aceea cea
mai bună poliţă de asigurare este aceea de a înlocui echipamentul la fiecare 10 ani.

Tabelul 4.3 Graficul costurilor de decont al noului echipament

(presupunem o valoare reziduală şi o rată a dobânzii de 9%)
Valoare Rata Reparaţia Valoarea
Durata Capital Reparaţia salvată (0,09) decontată DMC salvată Suma
decontată
1 100 000 16 000 80 000 1,000 16 000 73 394 42 606 42 606 516000
2 0 18 000 60 000 0,917 32 514 50 501 82 013 82 013 518020
3 0 20 000 52 000 0,842 49 347 40 154 109 194 109 194 479306
4 0 22 000 44 000 0,772 66 335 31 171 135 165 135 165 463568
5 0 24 000 36 000 0,708 83 338 23 398 159 940 159 940 456882
6 0 26 000 28 000 0,650 100 236 16 695 183 540 183 540 454609
7 0 28 000 20 000 0,596 116 931 10 941 205 991 205 991 454760
8 0 30 000 12 000 0,547 133 342 6 022 227 320 227 320 456343
9 0 32 000 10 000 0,502 149 402 4 604 244 798 244 798 453689
10 0 34 000 8 000 0,460 165 057 3 379 261 677 261 677 453051
11 0 36 000 6 000 0,422 180 263 2 325 277 938 277 938 453801
12 0 38 000 4 000 0,388 194 990 1 422 293 567 293 567 455521
13 0 40 000 2 000 0,356 209 211 652 308 559 308 559 457924
14 0 42 000 1 000 0,326 222 911 299 322 611 322 611 460378
15 0 44 000 0 0,299 236 077 0 336 077 336 077 463 60

În viaţa de zi cu zi, de altfel, porturilor li se solicită o analiză a situaţiei unde existenţa

echipamentului şi exploatarea acestuia determină dacă facilităţile şi echipamentul ar trebui
păstrate sau înlocuite. Pentru calculul duratei de funcţionare rămasă a echipamentului existent,
valoarea preţului real şi costurile de mentenanţă pentru următorii ani ar trebui utilizate alături de
costurile de mentenanţă viitoare prevăzute. Durata de funcţionare economică poate fi după aceea
calculată şi durata de funcţionare rămasă va fi reprezentată de durata de funcţionare economică
fără durata de funcţionare în care echipamentul a fost utilizat.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 82

Când acest calcul va fi realizat vor fi probabil unele instalaţii care sunt mai vechi decât
durata lor de funcţionare. Această instalaţie este mai costisitoare pentru exploatare decât una
nouă şi astfel trebuie înlocuită.

4.3 Decizia de achiziţie, reparare sau închiriere a echipamentului

Unul din lucrurile care nu trebuie ascuns de gestiunea tehnică a unui parc de materiale
este acela al politicii şi procedurilor în materie de achiziţie de instalaţii. Regulile în vigoare, în
materie de piaţă pot conduce la preferinţa pentru o ofertă care, părând mai convenabilă la
cumpărare, se va dovedi cea mai costisitoare la nivelul înteţinerii şi mai puţin satisfăcătoare
pentru serviciile operaţionale şi calitatea serviciului oferit utilizatorilor.
Politica de achiziţie a utilajelor reprezintă ansamblul de obiective pe care portul vrea să le
atingă pentru parcul său de materiale. Strategia este ansamblul de mijloace avute în vedere
pentru a atinge aceste obiective. Un exemplu de obiectiv politic de echipament portuar este acela
de a reduce la minimum stocul de piese de schimb sau de a-l scădea cu 10 – 20% în raport cu
nivelul actual, în perspectiva de a contribui la politica generală a portului, de a reduce
imobilizările de capital, de a economisi resursele şi interesele corespunzătoare şi în ultimul rând
de a scădea costul de tranzit portuar. Acest exemplu ilustrează cum fiecare sector al portului cu
mijloacele sale contribuie la punerea în practică a politicii generale a portului.
În majoritatea cazurilor, se va opta pentru echipamentul standard (şi nu fabricate special),
pentru raţiuni evidente de cost şi din punct de vedere al pieselor de schimb. Dar din ce în ce mai
des inginerii mecanici ai portului cer ca anumite sisteme sau piese ale echipamentelor să fie
furnizate în scopul de a standardiza stocul de piese de schimb (motoare, transmisii, sisteme
electrice etc.). Alt aspect al politicii de echipament poate varia între două extreme: să se
încredinţeze toată întreţinerea către exterior şi să nu se deţină stoc de piese de schimb sau
dimpotrivă să se dispună de ateliere şi magazine unde sunt stocate toate piesele de schimb
susceptibile a fi utilizate într-o zi. Trebuie să se ceară furnizorului de a efectua el însuşi vizite
periodice de control şi întreţinere a maşinilor specializate. Utilajele se pot achiziţiona prin
cumpărarea utilajului, prin contract leasing sau în locaţie. Aceste ultime opţiuni limitează
cheltuielile iniţiale de capital şi îndatoririle ulterioare de întreţinere. În zilele noastre această
politică a fost adoptată în numeroase sectoare ale economiei. Pentru evidenţierea elementelor de
considerat se foloseşte un exemplu. O piesă mai veche de 5 ani a fost stricată în operaţiunile
realizate în port. După acest accident instalaţia valorează doar 15 000£. S-au primit oferte pentru
reparaţii şi cea mai scăzută ofertă este de 80 000£. După reparaţie durata de funcţionare rămasă
va fi de 6 ani. În acelaşi timp, directorul consideră că este mai bine să se înlocuiască piesa
stricată prin procurarea uneia noi la un cost de 130 000£.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 83

Astfel durata de funcţionare a instalaţiei va fi estimată la 12 ani. De altfel, productivitatea

celor două opţiuni este identică, dar este estimat că costul de mentenanţă a primei reparaţii va fi
mai mare în comparaţie cu cel al instalaţiei noi datorită duratei de viaţă mai mare şi va fi
aproximativ de 1 000£ pe an. Perioada de livrare pentru noua instalaţie este de 10 luni şi timpul
estimat pentru repararea piesei stricate este de 3 luni. Între timp, directorul trebuie să înlocuiască
piesa stricată din instalaţie prin închirierea uneia la 2 000£ pe lună.
Evident planificarea investiţiilor pentru cele două opţiuni nu este identică, adică 6 ani
pentru instalaţia reparată şi 12 ani pentru instalaţia nouă. O metodă prin care cele două pot fi
comparate este aceea de a estima valoarea salvată pentru noua instalaţie după 6 ani, care va fi de
50 000£. Această valoare va fi realizată la sfârşitul anului al VI-lea (începutul anului al VII-lea).
Din nou o diagramă va fi utilizată pentru a regla costurile pentru fiecare din cei 6 ani în
compararea celor două alternative, adică repararea piesei stricate a instalaţiei sau înlocuirea
acesteia, fiind prezentată în tabelul 4.4. Pentru ambele alternative costurile de întreţinere sunt
presupuse că vor creşte cu 8% pe an.
Cheltuielile de inchiriere de 6 000£ pentru opţiunea de reparare şi 20 000 £ pentru
opţiunea de înlocuire au fost decontate. Plăţile totale decontate pentru „opţiunea de reparare”
sunt de 158 900£ şi pentru „opţiunea de înlocuire” de 173 800 £. În acest caz, este mai economic

a repara instalaţia stricată decât să fie înlocuită. Este avizat de asemenea, de a realiza o analiză
mai precisă prin schimbarea valorilor parametrilor pentru a vedea cum aceasta schimbă
rezultatul. De exemplu, piesa nouă a instalaţiei era disponibilă în mai puţin de două luni,
opţiunea de înlocuire devenind mult mai economică.

Tabelul 4.4 Compararea deciziei de reparaţie sau înlocuire prin metoda actualizării
Reparaţie 162,7 - Actualizarea totală (£)
Anul 1 2 3 4 5 6
Costul de 80,0
capital
Leasing 5,9
Mentenanţă 10,5 15,1 16,3 17,6 19,0 20,6
Salvare
Total 96,4 14,0 16,3 17,6 19,0 20,6
Decontarea 96,4 13,7 13,5 13,3 13,0 12,8

Înlocuire 169,7 - Actualizarea totală (£)

Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 84

Anul 1 2 3 4 5 6
Costul de 130,0
capital
Chirie 19,3
Mentenanţă 2,2 14,0 15,2 16,4 17,7 19,1
Salvare 15,0 50,0
Total 136,4 14,0 15,2 16,4 17,7 - 30,9
Decontarea 136,4 12,8 12,5 12,3 12,1 - 16,4

4.4 Sistemul informaţional al Departamentului de Management Tehnic

Disponibilitatea unei informaţii relevante este esenţială pentru a determina durata de
funcţionare a unui echipament şi astfel de a stabili o poliţă de înlocuire pentru acesta.
Componentele unui Sistem al Managementului Tehnic sunt prezentate în următoarele paragrafe.
Elementul de bază al sistemului informaţional o reprezintă fişa de pontaj. Prin acesta se acceptă
şi se autorizează de către Departamentul de Management Tehnic întreţinerea sau repararea
instalaţiei. Aceasta este printată sub forma unui manual în care un organizator de la
Departamentul de Management Tehnic introduce următoarele:
 numărul bunului şi descrierea instalaţiei sau a mecanismului care urmează a fi servit;
 data de primire a cererii pentru serviciu;
 data publică a fişei de pontaj;
 numele ofiţerului de aprovizionare şi persoana responsabilă cu repararea;
 expunerea naturii lucrului (ex: serviciu lunar, reparaţii);
 numele tehnicianului responsabil cu confirmarea primirii în service şi data incheierii
service-ului;
 semnătura inspectorului pentru încheierea lucrului.
Pentru a face instrucţiunile mai pe înţelesul tuturor, informaţiile următoare necesită să fie
adăugate de tehnician la încheierea acestui lucru:
a) timpul când s-a început lucrul;
b) timpul când s-a încheiat lucrul;
c) detalii despre numărul personalului angajat pentru acest serviciu, gradul şi timpii lor
individuali de începere şi încheiere;
d) piese de schimb şi consumabile utilizate.
Instrucţiuni detaliate pentru lucrările preventive de întreţinere ar trebui expuse clar
separat într-o anexă sau într-un manual, prezentând toţi paşii lucrării. În fişa de pontaj ar trebuie
să existe posibilitatea adăugării unor intrări pentru hotărâri costisitoare la o etapă următoare.
Fişa de pontaj reprezintă componenta de intrare de bază a sistemului. Este folosită de
personalul din ateliere, personal şi finanţe, pentru calculul salariilor şi plata orelor suplimentare.
Capitolul 4 Managementului programelor tehnice de înzestrare şi modernizare 85

Aceasta va fi returnată Departamentului de Management Tehnic pentru analizarea reabilităţii şi

menţinerii viitorului pentru piesele echipamentului. O altă componentă la fel de importantă este
Sistemul de Planificare care reprezintă planul de întreţinere pentru următoarea săptămână sau
lună. Planificarea intervalelor de service pentru instalaţii recomandate de producător formează
baza pentru programe, dar intervalele pot fi modificate cu timpul pentru a reflecta necesităţile şi
circumstanţele portului. Secţiunea rutei planifică procesul de lucru într-un atelier individual sau
într-un grup de ateliere pentru următoarea săptămână, solicitând fişa de pontaj şi stocurile
necesare. Cu o zi înainte, organizatorii vor finaliza orarul, ajustând planul preliminar, rezultatele
fişelor de pontaj şi manualele pentru tehnicienii individuali. Acest sistem solicită de asemenea şi
un set de rapoarte comprensive şi permanente care compilează informaţia referitoare la
echipamente individuale sau grupuri de echipamente, sisteme şi componentele acestora. Unul
dintre aceste rapoarte este inventarul, de exemplu inventarul instalaţiilor portului, a
echipamentelor, a clădirilor şi a altor bunuri, care listează toate bunurile şi le identifică printr-un
număr de cod şi o descriere.

Concluzii
Întregul comerţ al portului funcţionează graţie a doi factori de bază care sunt capitalul
(instalaţii şi echipamente) şi forţa de muncă (docheri, muncitori, cadre, conducerea) . Capitalul şi
munca sunt strâns legate şi asociate pentru producerea serviciilor pe care utilizatorii le aşteaptă
din partea portului. Deseori activitatea portuară este în pierdere, datorită utilizării neadecvate a
instalaţiilor care duce la degradarea acestora.
Este esenţial ca portul să poată dispune de echipament adaptat la nevoile traficului. În cea
mai mare parte a ţărilor, traficul porturilor urmează evoluţia schimbărilor şi creşte, cu excepţia
perioadelor de criză economică. Trebuie deci să se ajusteze parcul de instalaţii la creşterile de
trafic, anticipându-le pentru a ţine cont de timpul necesar pentru întocmirea dosarelor, cerinţele
ofertei şi întârzierile de livrare. O întrebare care se pune este dacă se vor comanda aceleaşi tipuri
şi mărci de instalaţii, pentru a beneficia de avantajele unei standardizări a flotei, ceea ce
facilitează şi reduce costurile de exploatare şi de întreţinere. În perioada dificultăţilor economice
şi a acerbei concurenţe este dificil de menţinut principiul standardizării ceea ce conduce la
parcuri cu instalaţii foarte variate.


Haralambie Beizadea, “Managementul resurselor umane şi formarea profeşionala în transporturile navale” ,
Editura Muntenia-Leda, Constanţa,