Cursurile nr.

10-11: Transformarea Laplace

Transformata Laplace este un instrument introdus de matematicianul şi astronomul Pierre-Simon Laplace în lucrarea
sa "Essai philosophique sur les probabilités" (1814). De fapt, Laplace a folosit o formul¼ a similar¼
a cu cea actual¼
a şi cu
un alt scop. Teoria a fost dezvoltat¼ a de matematicieni ca Mathias Lerch, Oliver Heaviside şi Thomas Bromwich iar
forma actual¼ a a transformatei Laplace şi utilizarea acesteia s-a conturat în preajma celui de-Al Doilea R¼ azboi Mondial.
Denumirea de transformat¼ a Laplace i se datoreaz¼
a matematicianului Gustav Doetsch, care a evidenţiat avantajele folosirii
acestei transform¼ ari în inginerie (inclusiv pentru rezolvarea unor ecuaţii/sisteme diferenţiale).
În continuare vom introduce noţiunea şi vom studia propriet¼ aţile transformatei Laplace iar la …nal vom ar¼
ata cum
putem rezolva ecuaţii diferenţiale şi sisteme de ecuaţii diferenţiale cu ajutorul acestei transformate. Materialul este în
întregime preluat din Capitole de matematici speciale, de Daniela Roşu (2017). Pentru aprofundare aveţi în vedere şi cursul
de Ecuaţii diferenţiale, Adrian Corduneanu şi Ariadna Pletea (1996) sau Di¤ erential equations and their applications, M.
Braun (1983).

1 De…niţie, exemple, propriet¼

aţi
De…niţie. Funcţia cu valori complexe

f : R ! C; f (t) = f1 (t) + i f2 (t); t 2 R

se numeşte original (Laplace) dac¼ a satisface urm¼atoarele condiţii:

(i) f (t) = 0 pentru orice t < 0;
(ii) pe orice interval m¼arginit [a; b] [0; +1) f are un num¼ ar …nit de puncte de discontinuitate şi toate aceste puncte
de discontinuitate sunt de speţa I;
(iii) f are o creştere de tip exponenţial, adic¼
a exist¼
a numerele reale M 0 şi 2 R astfel încât

jf (t)j M e t ; 8t 0: (1)

Dac¼ a un original Laplace veri…c¼

a (1) pentru o anumit¼ a valoare a lui ; atunci cu atât mai mult va veri…ca aceast¼ a
relaţie pentru orice 0 > : Cea mai bun¼ a caracterizare a creşterii modulului funcţiei f este dat¼
a, deci, de cea mai mic¼
a
valoare a lui ; pe care o vom nota în continuare cu 0 şi pe care o vom numi indice de creştere (sau exponent de
creştere):
0 = inf 2 R j jf (t)j M e t ; 8t 0 :
În mod evident, dac¼
a f şi g sunt dou¼
a funcţii original de indice de creştere 0 şi 2 C, avem, pentru orice > 0

t t
j f (t)j = j j jf (t)j e (j j M ) e
j(f + g) (t)j jf (t)j + jg(t)j 2M e t ; t 0;

deci f şi f + g sunt funcţii original şi spaţiul tuturor funcţiilor original este un spaţiu vectorial (complex).
Exemple. 1) Orice funcţie de tipul

0 ;t < 0
f : R ! C, f (t) =
a0 tn + a1 tn 1
+ + an 1t + an ;t 0

este funcţie original deoarece 8t 0

1 1
a0 tn + a1 tn 1
+ + an 1t + an M 1+ t + ::: + tn M et
1! n!
unde
M = max fn! ja0 j ; (n 1)! ja1 j ; : : : ; 1! jan 1j ; jan jg :
Se poate ar¼
ata c¼
a indicele de creştere este 0 = 0: Condiţia (ii) din de…niţie este, evident, îndeplinit¼
a.
2) Funcţia unitate a lui Heaviside

0 ;t < 0
: R ! C, (t) =
1 ;t 0

este original Laplace cu indicele de creştere 0 = 0:

3) Pentru orice funcţie continu¼
a şi m¼
arginit¼
a f : R ! C funcţia f este o funcţie original deoarece (i) şi (ii) au loc
în mod evident, iar pentru orice t 0
j (t) f (t)j = jf (t)j M e t :
De fapt, dac¼
a f : R ! C veri…c¼
a (ii) şi este m¼
arginit¼
a atunci f este o funcţie original.

1
 4) Funcţia (
;t 0 0
f : R ! C, 1 f (t) =
sin ;t > 0
t
nu este funcţie original, deşi (i) şi (iii) sunt îndeplinite. Aceasta deoarece 0 este punct de discontinuitate de speţa a doua
(şi nu de speţa I): nu exist¼
a lim f (t):
t&0
2
5) Funcţia t 7! (t)et NU este funcţie original. Evident (i) şi (ii) au loc dar, dac¼
a ar exista M şi din de…niţie, ar
trebui ca 2
et M e t ; 8t 0
2 2
dar acest lucru este echivalent cu et t M; 8t 0; adic¼ a t 7! et t este m¼ arginit¼ a, ceea ce este fals.
Observaţie. Dac¼ a o funcţie f satisface condiţiile (ii) şi (iii) din de…niţia de mai sus atunci f este o funcţie original.
De aceea de multe ori vom scrie expresiile originalelor Laplace doar pentru t 0; subînţelegând condiţia (i). Vom spune,
de exemplu, c¼a funcţia sin este un original Laplace pentru c¼ a sin veri…c¼
a (ii) şi (iii), deşi (i) nu este îndeplinit¼
a (sin nu
este nul¼
a pentru t 0).
De…niţie. Fie f : R ! C un original Laplace de indice de creştere 0 . Funcţia complex¼ a de variabil¼
a complex¼ a
Z +1
F : D C ! C, F (s) = e st f (t)dt;
0

unde D = fs 2 C j Re s > 0 g se numeşte transformat¼a Laplace sau imagine Laplace a funcţiei f:

Se impun câteva clari…c¼
ari. În primul rând, o integral¼
a de tipul
Z 1 Z b
f (t)dt = lim f (t)dt
a b!1 a

se numeşte integral¼a improprie. Vom spune c¼ a integrala improprie este convergent¼ a dac¼a limita exist¼
a şi este …nit¼
a sau c¼a
este divergent¼a, în caz contrar. Pentru o funcţie original integrala din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a:
Z +1 Z +1 Z +1 Z 1
e st f (t)dt e st f (t) dt = e st jf (t)j dt e Re s t M e 0 t dt
a 0 0 0
Z u Re s)t u Re s)t +1
e( 0
e( 0
M
= M lim e( 0 Re s)t
dt = M lim =M = :
u!1 0 u!1 0 Re s 0 0 Re s 0 Re s 0

În al doilea rând, transformata Lapace a unei funcţii este tot o funcţie dar de variabil¼ a complex¼ a, domeniul de de…niţie
…ind un semiplan (situat la dreapta verticalei x = Re 0 ). La început am considerat c¼ a funcţiile original au valori numere
complexe, f (t) = f1 (t) + if2 (t). Acestea includ funcţiile reale de variabil¼a real¼
a (f2 0).
Se impune s¼ a facem diferenţa dintre domeniul de convergenţ¼ a al integralei, adic¼
a mulţimea tuturor acelor s 2 C pentru
care integrala din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a şi domeniul de de…niţie al funcţiei imagine Laplace,
s 7! F (s): Tranformata Laplace "transform¼ a" o funcţie original într-o alt¼ a funcţie, numit¼a funcţie imagine (cu un alt
domeniu de de…niţie, în general). Tranformata Laplace a unei funcţii original f se mai noteaz¼ a şi prin
Z +1
st
F = L[f (t)]; F (s) = L[f (t)](s) = e f (t)dt
0

evidenţiind astfel şi variabila t a originalului şi variabila s a transformatei. De asemenea vom mai folosi şi notaţia

f (t) $ F (s); Re s > 0:

Exemple. 1) Pentru funcţia lui Heaviside

0 ;t < 0
: R ! C, (t) =
1 ;t 0

transformata sa Laplace este

Z +1 Z +1 +1
st st 1 st 1
L[ (t)](s) = e (t)dt = e dt = e = ; Re s > 0:
0 0 s 0 s

Vom scrie
1
1$ ; Re s > 0:
s

2
 1
Observ¼
am c¼
a domeniul de de…niţie al funcţiei s 7! este Cn f0g în vreme ce domeniul imaginii Laplace este D =
s
fs 2 C j Re s > 0g :
2) Funcţia f (t) = e t ; cu 2 C veri…c¼a în mod evident condiţiile (ii) şi (iii) din de…niţia originalului Laplace cu
indicele de creştere 0 = Re şi atunci f este un original Laplace iar transformata Laplace a sa este
Z +1 +1
st 1 1
F (s) = L[f (t)](s) = e e t dt = e st
= ; Re s > Re :
0 s 0 s

Vom scrie
t 1
e (t) $ ; Re s > Re
s
t 1
sau, mai simplu, e $ ; Re s > Re :
s
3) Pentru funcţia putere f (t) = tn avem
Z +1 +1 Z
1 st n
st n n +1 st n 1
F (s) = L[f (t)](s) = e e t
t dt = + e t dt
0 s 0 s 0
Z +1 Z +1 Z
n st n 1 n n 1 st n 2 n! +1 st n!
= e t dt = e t dt = = n e dt = ; Re s > 0:
s 0 s s 0 s 0 sn+1

n!
Astfel, tn $ n+1 ; Re s > 0: Desigur, prin original tn înţelegem, dup¼a cum am precizat, funcţia t 7! (t) tn ; adic¼
a
s
funcţia
0 ;t < 0
f (t) = :
tn ; t 0
Observaţie. Pornind de la de…niţie, transformata Laplace poate … extins¼
a la toate funcţiile pentru care integrala
exist¼
a, chiar dac¼
a funcţia nu este original Laplace. De exemplu, funcţia
8
< 0 ;t 0
f (t) = 1
: p ;t > 0
t
1
a în t = 0 avem discontinuitate de speţa a doua: lim p = +1: Cu toate acestea integrala
nu este original laplace pentru c¼
t&0 t
din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a pentru Re s > 0 :
Z +1 Z 1 r
st 1 2 u2
F (s) = e p dt = p e du = :
0 t t=u2 =s s 0 s

Astfel, r
1
p $ :
t s
Se poate ar¼
ata c¼
a orice funcţie putere de exponent real (nu neap¼
arat natural) > 1; f (t) = t integrala din de…niţia
transformatei Laplace exist¼
a pentru s 2 C cu Re s > 0. Pentru a scrie transformata laplace a acestei funcţii se foloseşte
funcţia Gamma a lui Euler, Z +1
t
: (0; 1) ! R, (p) = e tp 1
dt:
0

Funcţia extinde factorialul: (n + 1) = n!; 8n 2 N şi se arat¼

a imediat c¼
a
8
< (p + 1)p = p (p); 8p > 0
1
: ( )= :
2 2
Revenind la funcţia putere f (t) = t ; 2 ( 1; 1) obţinem
Z +1 Z +1
st 1 ( + 1)
F (s) = e t dt = +1
e t u du = ; Re s > 0; > 1;
0 st=u s 0 s +1

adic¼
a pentru > 1
( + 1)
t $ ; Re s > 0:
s +1

3
Putem demonstra cu uşurinţ¼
a urm¼
atorul rezultat.
a (liniaritate). Dac¼
Teorem¼ a f1 ; f2 : R ! C sunt dou¼
a funcţii original având indicii de creştere 1 şi, respectiv 2
iar

f1 (t) $ F1 (s); Re s > 1

f2 (t) $ F2 (s); Re s > 2

atunci pentru orice c1 ; c2 2 C funcţia c1 f1 + c2 f2 este original Laplace şi

c1 f1 + c2 f2 $ c1 F1 + c2 F2 ; Re s > max f 1; 2g :

Altfel spus, transformata Laplace este un operator liniar (transformare liniar¼

a) pe spaţiul vectorial al tuturor funcţiilor
original.

Folosind liniaritatea transform¼

arii Laplace putem deduce transformatele Laplace pentru funcţiile trigonometrice sin şi
cos : Ţinem cont de faptul c¼a
e +i = e cos + ie sin
şi atunci
eit = cos t + i sin t şi e it
= cos t i sin t:
Obţinem
1 it 1 it
e + e it
cos t = iar sin t = e e it
2 2i
şi transformatele lor Laplace sunt, conform exemplului 2, luând = i
Z 1
1 1 1 1 1 s
L[cos(t)](s) = e st cos tdt = L[eit ](s) + L[e it ](s) = + = 2
0 2 2 2 s i s+i s +1
Z 1
1 1 1 1 1 1
L[sin(t)](s) = e st sin tdt = L[eit ](s) L[e it ](s) = = 2 ; Re s > 0:
0 2i 2i 2i s i s + i s +1

În plus, pentru c¼
a, în mod evident,
1 i!t i!t 1 i!t i!t
cos !t = e +e iar sin !t = e e ;
2 2i
obţinem pentru orice ! 2 C şi
s !
cos !t $ şi sin !t $ 2 ; Re s > 0:
s2 + ! 2 s + !2
Mai mult, pentru funcţiile hiperbolice
et + e t
et e t
ch t = ; sh !t =
2 2
obţinem imediat
Z 1
1 st 1 1 1 1 s
L[ch(t)](s) = e L[et ](s) +
ch tdt = L[e t ](s) = + =
0 2 2 2 s 1 s+1 s2 1
Z 1
1 1 1 1 1 1
L[sh(t)](s) = e st sh tdt = L[et ](s) L[e t ](s) = =
0 2 2 2 s 1 s+1 s2 1

şi, respectiv,
s !
ch !t $ ; sh !t $ ; Re s > 0:
s2 !2 s2 !2
Exemplu. Pentru funcţia parte întreag¼
a f (t) = [t] ştim c¼
a [t] = k , t 2 [k; k + 1)8k 2 Z şi atunci
Z +1 1 Z k+1 1 Z k+1 !
X X
st st st
F (s) = L[f (t)](s) = e [t] dt = e [t] dt = k e dt
0 k=0 k k=0 k
1
! 1 1
X 1
k+1
1X 1 e s X
st (k+1)s ks ks
= ke = k e e = ke
s k s s
k=0 k=1 k=1
1
!
1 e s
d X
ks
= e
s ds
k=1

4
 s
Dar ultima sum¼
a este o serie geometic¼
a de raţie e şi atunci
s s s s s
1 e d e 1 e e e
F (s) = s
= s )2
= s)
s ds 1 e s (1 e s(1 e
1
F (s) =
s(es 1)

Pentru funcţia parte fracţionar¼

a ţinem cont c¼
a fxg = x [x] şi atunci
Z +1 Z +1 Z +1 Z +1
st st st st
e ftg dt = e (t [t]) dt = e tdt e [t] dt
0 0 0 0
1 1
= :
s2 s(es 1)

Astfel,
1 1 1
[t] $ şi ftg $ 2 ; Re s > 0:
s(es 1) s s(es 1)
Observaţie. Reamintim c¼
a transform¼
ari linare sunt şi operatorul de derivare

D : C 1 (R) ! C(R); D(f ) = f 0

şi operatorul de integrare

Z t
1
P : C(R) ! C (R); P (f ) = F; unde F (t) = f (s)ds; 8t 2 R
a

F este o primitiv¼
a a funcţiei f pentru orice a 2 R: Observ¼
am c¼
a, pentru aceste transform¼
ari,

D(P (f )) = f; 8f 2 C(R) şi P (D(f )) = f; 8f 2 C 1 (R):

Într-un anumit sens, P şi D sunt "operaţii inverse". Apar urm¼

atoarele întreb¼
ari:

Este transformarea Laplace f 7! L [f ] inversabil¼

a (sau m¼
acar injectiv¼
a, pentru unicitatea soluţiei ecuaţiei L [f ] = F )?
Dac¼a r¼
aspunsul la prima întrebare este a…rmativ, care este transformarea invers¼ a pentru transformarea Laplace
f 7! L [f ] sau, altfel spus, pentru o funcţie imagine Laplace F (s) care este formula de calcul pentru funcţia original
Laplace f (t) a c¼arei transformat¼ a este F (s); L [f (t)] (s) = F (s)?

Vom ar¼ata în continuare c¼

a transformarea Laplace este un operator injectiv pe spaţiul vectorial al funcţiilor original
continue pe [0; 1), adic¼
a
L [f1 ] = L [f2 ] , f1 = f2 :
Având în vedere c¼ a transformarea Laplace este un operator liniar, acest lucru este echivalent cu faptul c¼ a nucleul lui L
nu conţine decât funcţia identic nul¼ a. Motivul pentru care vom considera doar funcţiile original continue este acela c¼
a
dac¼
a valorile a dou¼a funcţii original difer¼
a doar într-un num¼
ar …nit de puncte

f1 (t) = f2 (t); 8t 2 Rn fa1 ; :::; ak g

atunci transformatele lor Laplace sunt egale: L [f1 ] = L [f2 ] : Vom folosi un rezultat din analiza matematic¼
a, de aproximare
a funcţiilor continue cu ajutorul polinoamelor.
Teorema lui Weierstrass Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼ a. Atunci, pentru orice " > 0 exist¼a un polinom p"
astfel încât max jf (x) p" (x)j < ":
x2[a;b]
a. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼
Lem¼ a. Dac¼
a pentru orice n 2 N
Z b
tn f (t)dt = 0
a

atunci f (t) = 0 8t 2 [a; b].

Demonstraţie. Relaţia din ipotez¼
a implic¼
a faptul c¼ a p(t) = a0 tn + a1 tn
a pentru orice funcţie polinomial¼ 1
+ +
an 1 t + an
Z b Z b Z b Z b Z
n n 1
p(t)f (t)dt = a0 t f (t)dt + a1 t f (t)dt + + an 1 tf (t)dt + an t0 f (t)dt = 0: (2)
a a a a

5
Fie " > 0: Cf. teoremei de aproximare a lui Weierstrass exist¼ a un polinom p" astfel încât pe intervalul [a; b] valorile lui p"
difer¼
a, în valoare absolut¼
a, de cele ale lui f cu mai puţin de " :

max jp" (t) f (t)j < ":

x2[a;b]

Atunci,
Z b Z b Z b Z b
f 2 (t)dt = f 2 (t) p" (t)f (t) + p" (t)f (t) dt = f 2 (t) p" (t)f (t)dt + p" (t)f (t)dt
a a a a
| {z }
=0; cf.(2)
Z b Z b Z b
= f (t) (f (t) p" (t)) dt jf (t) (f (t) p" (t))j dt " jf (t)j dt = " I:
a a a

a f2
Dar atunci, pentru c¼ 0;
Z b
0 f 2 (t)dt " I; 8" > 0
a
şi din teorema cleştelui (f¼
acând " ! 0) obţinem
Z b
f 2 (t)dt = 0:
a
Dac¼a, prin reducere la absurd, ar exista t0 2 [a; b] pentru care f (t0 ) 6= 0; din propriet¼
aţile funcţiilor continue rezult¼
a c¼
a
f 6= 0 pe un întreg interval [c; d] [a; b] care îl conţine pe t0 : Dar atunci min f 2 (t) > 0 şi
t2[c;d]

Z b Z d
2
0= f (t)dt f 2 (t)dt min f 2 (t) (d c) > 0;
a c t2[c;d]

ceea ce este o contradicţie. Contradicţia provine din presupunerea f¼

acut¼
a, deci aceasta este fals¼
a, adic¼
a f (t) = 0; 8t 2 [a; b]:

Teorem¼ a (injectivitatea transform¼ arii Laplace) Dac¼ a f este un original Laplace astfel încât f este continu¼
a pe
[0; 1) şi f (t) $ L[f (t)](s) 0 atunci f 0:
Demonstraţie. Scriind formula transformatei Laplace a lui f , avem
Z 1
F (s) = L[f (t)](s) = e st f (t)dt = 0; 8s; Re s > 0 :
0

1
Alegem s = 0 + n + 2; n 2 N şi facem schimbarea de variabil¼ a t = ln u; dt = du: Pentru c¼
a t = 0 ) u = 1 şi
u
t = 1 ) u = 0, obţinem
Z 1 Z 1 Z 1
N ot
0 = F (s) = us 1 f ( ln u)du = un u1+ 0 f ( ln u)du = un g(u)du;
0 0 0

1+
unde g(u) = u 0
f ( ln u): Evident, g este continu¼
a pe (0; 1] şi pentru orice u 2 (0; 1]
u!0
jg(u)j = u1+ 0
jf ( ln u)j u1+ 0
M e 0t
=M e t
=M u !0

aşa încât, punând g(0) = 0; funcţia g va … continu¼

a pe întregul interval [0; 1]. Astfel, am demonstrat c¼
a
Z 1
un g(u)du = 0; 8n 2 N
0

şi, conform Lemei anterioare, rezult¼ a c¼a g(u) 0; 8u 2 [0; 1] sau, echivalent, f ( ln u) = 0; 8u 2 (0; 1]: Dar funcţia
ln aplic¼ a intervalul (0; 1] în [0; 1) şi din ultima relaţie obţinem c¼
a f (t) = 0, 8t 2 [0; 1) iar demonstraţia este, acum,
complet¼ a.
Acest rezultat ne spune, de fapt, c¼ a nu putem o imagine Laplace din dou¼ a originale Laplace continue, şi diferite. Din
p¼ acate, demonstraţia formulei de inversare a transformatei Laplace dep¼ aşeşte cu mult acest curs, aşa încât vom da doar
rezultatul, f¼ar¼a a-l demonstra. Vom spune c¼ a o funcţie f : R ! C este neted¼ a pe porţiuni dac¼a f şi f 0 au un num¼
ar …nit
de puncte de discontinuitate, toate de speţa I, pe orice interval [a; b] R.
Teorem¼ a (Mellin-Fourier) Dac¼ a f : R ! C este funcţie original neted¼ a pe porţiuni, cu indice de creştere 0 şi

f (s) $ F (s); Re s > 0;

atunci are loc formula de inversare M ellin F ourier:

6
 dac¼
a t > 0 este punct de discontinuitate pentru f atunci
Z +i 1 Z +1
1 1
f (t) = est F (s)ds = e( +i t)
F ( + i )d
2 i i1 2 1

dac¼
a t > 0 este punct de discontinuitate pentru f atunci
Z +i 1 Z +1
f (t + 0) + f (t 0) 1 1
= est F (s)ds = e( +i t)
F ( + i )d ;
2 2 i i1 2 1

unde > 0 este arbitrar:

Exemplu. Fie funcţia
s3
: F (s) =
s4 4
Putem determina funcţia f a c¼
arei transformat¼a Laplace este funcţia F folosind injectivitatea şi formulele deduse pân¼
a
acum. Mai întâi descompunem în fracţii simple
s3 s3 A B Cs + D
= = + + 2 ;
s4 4 (s2 2
1)(s + 1) s 1 s+1 s +1
unde A; B; C; D se obţin din identitatea
A(s + 1)(s2 + 1) + B(s 1)(s2 + 1) + (Cs + D)(s2 1) = s3 ; 8s:
1 1 1
Obţinem, imediat, A = ; B = ; C = ; D = 0: Astfel,
4 4 2
1 1 1 1 1 s
F (s) = + + 2
:
4 s 1 4 s+1 2 s +1
Dar,
1 1 s
et $ ; e; t
$
cos t $ 2
s 1 s+1 s +1
aşa încât funcţia original a c¼
arei transformat¼
a Laplace este funcţia g este
1 t 1 t 1
f (t) = e + e + cos t:
4 4 2
Alte formule foarte utile sunt prezentate în urm¼
atoarea secţiune.

2 Alte propriet¼
aţi ale transformatei Laplace.
Teorem¼ a (asem¼ anare). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f $ F (s); Re s > 0 atunci pentru orice num¼
ar real
strict pozitiv a > 0 are loc relaţia
1 s
f (at) $ F ( ); Re s > a 0 ;
a a
adic¼a
1 s
L[f (at)](s) = L[f (t)]( ); Re s > a 0 :
a a
Demonstraţie. Z +1
st
L[f (at)](s) = e f (at)dt:
0
Facem schimbarea de variabil¼
a at = u şi atunci
Z +1
1 s 1 s
L[f (at)](s) = e au f (u)du = L[f (t)]( )
a 0 a a
s
iar ultima integral¼
a este convergent¼
a pentru Re > 0 adic¼ a Re s > a 0 :
a
s 1
De exemplu, deoarece cos t $ 2 Re s > 0 şi sin t $ 2 ; Re s > 0, cf. teoremei de asem¼
anare avem
s +1 s +1
s
1 ! s
cos !t $ s2
= 2 ; Re s > k 0 = 0
! !2 +1 s + !2
1 1 !
sin !t $ s2
= 2 ; Re s > 0
! !2 + 1
s + !2

7
Reg¼
asim, astfel formulele obţinute anterior.
Teorem¼ a (întârzierea argumentului). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f $ F (s); Re s > 0 atunci
pentru orice num¼ ar real strict pozitiv t0 > 0 are loc relaţia
t0 s
f (t t0 ) (t t0 ) $ e F (s); Re s > 0;

adic¼
a
t0 s
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e L[f (t)](s); Re s > 0:

Demonstraţie. Efectul înmulţirii cu (t t0 ) este acela c¼

a funcţia produs se anuleaz¼
a nu doar pentru t < 0 ci şi pentru
t 2 [0; t0 ) :
0 ;t t0 < 0 0 ; t < t0
(t t0 ) = =
1 ;t t0 0 1 ; t t0 :
Atunci, Z Z
+1 +1
st st
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e f (t t0 ) (t t0 )dt = e f (t t0 )dt
0 t0

Facem schimbarea de variabil¼

at t0 = u şi obţinem
Z +1 Z +1
s(t0 +u) st0 su
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e f (u)du = e e f (u)du
0 0

st0
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e L[f (t)](s); Re s > 0:

Folosind acest rezultat deducem, de exemplu, c¼

a pentru Re s > 0

st0 1
sin(t t0 ) (t t0 ) $ e
s2 + 1
st0 s
cos(t t0 ) (t t0 ) $ e 2
s +1
şi, mai general,
st0 !
sin(!t t0 ) (t t0 ) $ e
s2 + ! 2
st0 s
cos(!t t0 ) (t t0 ) $ e :
s + !2
2

Teorem¼ a (deplasare). Dac¼

a f : R ! C este funcţie original şi f (t) $ F (s); Re s > 0; atunci pentru orice 2C
are loc relaţia
e t f (t) $ F (s t); Re s > 0 Re ;
sau, echivalent,
L[e t f (t)](s) = L[f (t)](s ); Re s > 0 Re :
Demonstraţie. În primul rând observ¼
am c¼
a dac¼
a f este original laplace cu indicele de creştere 0 atunci

jf (t)j M e 0 t ; 8t 0
t
e f (t) e t M e 0 t ; 8t 0:
t
Dar, pentru = Re + i Im ; e = et Re şi atunci

e t f (t) M e ( 0 Re )t
; 8t 0

a e t f (t) este original Laplace cu indice de creştere

de unde deducem c¼ 0 Re : Atunci, pentru s 2 C, Re s > 0 Re
putem scrie Z +1 Z +1
t st t
L[e f (t)](s) = e e f (t)dt = e (s )t
f (t)dt = L[f (t)](s ):
0 0

Ca o consecinţ¼ a obţinem transforatele Laplace ale funcţiilor t 7! e t cos !t şi t 7! e t sin !t :

a imediat¼
s
e t cos !t $ L[cos !t](s )=
(s )2 + ! 2
!
e t sin !t $ L[sin !t](s )= ;
(s )2 + ! 2

8
valabile pentru orice ! 2 R şi 2 C. Similar, obţinem
n!
tn e t
$ n+1 ; Re s > Re ; n 2 N.
(s )
Teorem¼a (imaginea unei funcţii periodice). Dac¼
a o funcţie original Laplace f : R ! C este periodic¼
a de perioad¼
a
T , atunci
Z T
1
f (t) $ e st f (t)dt; Re s > 0:
1 e sT 0
Demonstraţie. Avem
Z +1 Z T Z +1
st st st
L[f (t)](s) = e f (t)dt = e f (t)dt + e f (t)dt:
0 0 T

În a doua integral¼ a facem schimbarea de variabil¼ a u = t T şi ţinem cont c¼ a f este periodic¼
a de perioad¼ a T , deci
f (u + T ) = f (u) :
Z T Z +1 Z T Z +1
L[f (t)](s) = e st f (t)dt + e s(u+T ) f (u + T )dt = e st f (t)dt + e sT e su f (u)du
0 0 0 0
Z T
st sT
L[f (t)](s) = e f (t)dt + e L[f (t)](s)
0
Z T
1 st
L[f (t)](s) = sT
e f (t)dt; Re s > 0
1 e 0

Exemple. 1) Funcţia parte fracţionar¼

a t 7! ftg este periodic¼a de perioad¼ a 1: Aplicând rezultatul anterior obţinem
Z 1 Z 1
1 1
ftg $ e st ftg dt = e st tdt
1 e s 0 1 e s 0
!
1 1
1 1 st 1 st
= te e
1 e s s 0 s2 0

1 1 s 1 s 1
= s
e e +
1 e s s2 s2
1 1
ftg $ ;
s2 s (es 1)
formul¼
a care con…rm¼ a rezultatul obţinut mai sus în mod direct.
2) Funcţia jsin tj este periodic¼
a de perioad¼a şi atunci, deoarece sin este pozitiv¼
a pe [0; ]; obţinem
Z
1 st 1 1+e s
jsin tj $ e sin tdt =
1 e s 0 1 + s2 1 e s
1 s
jsin tj $ ctgh ;
s2 + 1 2
unde
ch t et + e t 1 + e 2t
= tctgh t =
= :
sh t e e t 1 e 2t
Teorem¼ a (derivarea originalului). Fie f : R ! C o funcţie continu¼ a pentru t > 0 care este original Laplace cu
indicele de creştere 0 şi f (t) $ F (s) pentru Re s > 0 : Dac¼ a f 0 şi f 0 este original Laplace de indice
a f admite derivat¼
de creştere 1 atunci
f 0 (t) $ sF (s) f (0+); Re s > max f 0 ; 1 g :
Demonstraţie. Deoarece f este funcţie original, nu are decât discontinuit¼ aţi de prima speţ¼a şi atunci f (0+) exist¼
a şi
este …nit¼
a. Aplicând integrarea prin p¼ arţi obţinem
Z 1 +1 Z +1
L[f 0 (t)](s) = e st f 0 (t)dt = e st f (t) +s e st f (t)dt
0 0 0
st st
= lim e f (t) lim e f (t) + sL[f (t)](s):
t!1 t&0

Dar, pentru Re s > max f 0; 1g avem

0t st (Re s 0 )t
jf (t)j M e , e f (t) M e ! 0 pentru t ! 1

9
şi deci
st
lim e f (t) = 0:
t!1

Astfel,
L[f 0 (t)](s) = sL[f (t)](s) f (0+) = sF (s) f (0+):

Folosind formula dat¼a de ultima teorem¼a se demonstreaz¼ a foarte uşor, prin inducţie matematic¼a, urm¼atorul rezultat.
Teorem¼ a (derivarea de ordin superior a originalului). Fie f : R ! C o funcţie pentru care f; f 0 ; f 00 ; : : : ; f (n 1)
sunt originale Laplace continue pentru t > 0 şi f (t) $ F (s); Re s > 0 : Dac¼ a f (n) este original Laplace atunci

f (n) (t) $ sn F (s) sn 1

f (0+) sn 2 0
f (0+) ::: sf (n 2)
(0+) f (n 1)
(0+):

Teorem¼ a (integrarea originalului). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f (t) $ F (s); Re s > 0; atunci are
loc relaţia Z t
1
f ( )d $ F (s); Re s > max f0; 0 g
0 s
sau, echivalent, Z t
1
L[ f ( )d ](s) = L[f (t)](s); Re s > max f0; 0g :
0 s
Mai general, prin integr¼
ari succesive,
Z t Z t1 Z tn 1
1
::: f (tn )dtn :::dt2 dt1 $ F (s); Re s > max f0; 0g :
0 0 0 sn
Rt
Demonstraţie. Întâi trebuie s¼ a demonstr¼ am c¼ a dac¼
a f este original Laplace atunci şi 0 f ( )d este original Laplace.
Rt
Condiţiile (i) şi (ii) sunt, evident, îndeplinite, ţinând cont c¼a t 7! 0 f ( )d este o primitiv¼ a a lui f pe orice interval de
continuitate [a; b] [0; 1): Pentru (iii) s¼ a remarc¼ am c¼a dac¼
a 0 este indicele de creştere al lui f atunci

jf ( )j M e 0
; 8 0

şi de aici rezult¼

a c¼
a Z Z Z
t t t
M 0t
M 0t
f ( )d jf ( )j d M e 0
d = e 1 e :
0 0 0 0 0

Scriind acum formula transformatei Laplace, avem

Z t Z +1 Z t Z t 1 Z 1 Z t 0
st 1 st 1 st
L[ f ( )d ](s) = e f ( )d dt = e f ( )d + e f ( )d d
0 0 0 s 0 0 s 0 0
Z t Z
1 1 1
= lim e st f ( )d + e st
f (t)dt:
s t!1 0 s 0

Dar, Z t
st t Re s M 0t
M t(Re s 0)
e f ( )d e e = e ! 0 pentru t ! 1
0 0 0

deoarece Re s > 0: Atunci, Z t Z

1 1 st 1
L[ f ( )d ](s) = e f (t)dt = L[f (t)](s):
0 s 0 s
Rt
Teorema de mai sus ne spune c¼ a transformata Laplace a primitivei lui f care se anuleaz¼
a în origine, t 7! 0
f ( )d ; se
obţine împ¼
arţind prin s transformata Laplace a lui f:
Exerciţii. S¼
a se calculeze transformatele Laplace ale funcţiilor original
Z t
4
1) f (t) = e 2 d ; t 0
0
Z t
2) g(t) = e3 sin 2 d
0

Pentru prima funcţie avem Z t

4 2 1 4 2t
e d $ L[t e ](s)
0 s

10
şi pentru c¼
a
n!
tn e t
$ n+1
(s )
obţinem Z t
4 2 1 4!
e d $ :
0 s (s + 2)5
Pentru cea de-a doua funcţie avem
Z t
1 1 2
e3 sin 2 d $ L[e3t sin 2t](s) = ;
0 s s (s 3)2 + 22

ţinând cont c¼
a
!
e t sin !t $ :
(s )2 + ! 2

Introducem în continuare o operaţie nou¼ a între funcţii, numit¼ a produs de convoluţie. Operaţia îşi are originea în teoria
probabilit¼
aţilor îns¼
a are aplicaţii şi în procesarea imaginilor digitale sau a semnalelor.
De…niţie. Prin produsul de convoluţie al dou¼ a funcţii f1;2 : R ! C se înţelege funcţia notat¼
a f1 f2 : R ! C de…nit¼ a
prin Z Z
+1 v
f1 f2 (t) = f1 ( )f2 (t )d = u!1
lim f1 ( )f2 (t )d ; t 2 R,
1 v!1 u

ori de câte ori integrala exist¼

a pentru orice t 2 R.
Observaţie. 1) Integrala din de…niţia de mai sus este o integral¼
a improprie şi se calculeaz¼
a ca o limit¼
a:
Z +1 Z v
f1 ( )f2 (t )d = u!1
lim f1 ( )f2 (t )d
1 v!1 u

Se poate ar¼ata foarte uşor c¼

a ori de câte ori exist¼a, produsul de convoluţie este comutativ.
2) Pentru dou¼a funcţii original f1 şi f2 produsul de convoluţie exist¼
a întotdeauna, deoarece f1 ( ) = 0 pentru < 0 şi
f2 (t ) = 0 pentru > t şi atunci
8 Z t
<
f1 ( )f2 (t )d ;t 0
f1 f2 (t) =
: 0
0 ; t < 0:

Mai mult, dac¼a f1 şi f2 au indicii de creştere 1 şi, respectiv, 2 atunci f1 f2 are indice de creştere 0 = max f 1; 2g ;
deci produsul de convoluţie al dou¼ a funcţii original este, de asemenea, un original.
3) De exemplu, dac¼ a lu¼
am f1 (t) = f2 (t) = sin t; produsul lor de convoluţie este
Z t Z t
1
f1 f2 (t) = sin sin(t )d = cos t + cos (2 t) d
0 2 0
t
1 1
= ( t cos t + sin(2 t) )
2 2 0
1 1
= t cos t + sin t:
2 2
a. Transformata Laplace a produsului de convoluţie este egal cu produsul transformatelor Laplace:
Teorem¼

f1 f2 (t) $ F1 (s) F2 (s); Re s > max f 1; 2g

sau, echivalent,
L[f1 f2 (t)](s) = L[f1 (t)](s) L[f2 (t)](s); Re s > max f 1; 2g :

Demonstraţie.
Z 1 Z +1 Z t
st st
L[f1 f2 (t)](s) = e f1 f2 (t)dt = e f1 ( )f2 (t )d dt
0 0 0
ZZ
st
= e f1 ( )f2 (t )d dt; D = f(t; ) j t 0; 0 tg :
D

11
Dorim s¼
a schimb¼
am ordinea de integrare şi pentru aceasta observ¼
am c¼
a domeniul D este acelaşi cu

f(t; ) j 0; t g

şi atunci avem

Z +1 Z +1
st
L[f1 f2 (t)](s) = e f1 ( )f2 (t )dt d
0
Z +1 Z +1
st
= f1 ( ) e f2 (t )dt d
0

În a doua integral¼
a facem schimbarea de variabil¼
at = u şi obţinem
Z +1 Z +1
s(u+ )
L[f1 f2 (t)](s) = f1 ( ) e f2 (u)du d
0 0
Z +1 Z +1
s su
= (e f1 ( ) e f2 (u)du)d
0 0
| {z }
F2 (s); nu depinde de
Z +1
s
= F2 (s) e f1 ( )d = F1 (s) F2 (s)
0

Exerciţiu. S¼
a se calculeze t sin t şi s¼
a se determine transformata sa Laplace.
Soluţie.
Z t t Z t
t sin t = sin(t )d = cos(t ) cos(t )d
0 0 0
= t + sin(t ) jt0
t sin t = t sin t
1 1
Atunci, t sin t $ L[t sin t](s) şi cum t $ 2
şi sin t $ 2 ; din liniaritatea transform¼
arii Laplace obţinem
s s +1
1 1 1
t sin t ! = 2 2 :
s2 s2 +1 s (s + 1)

Desigur, putem aplica rezultatul de mai sus şi

1 1 1 1
t sin t $ L[t](s) L[sin t](s) = = 2 :
s2 s2 +1 s s2 +1
1 1
Apoi, putem deduce t sin t folosind injectivitatea transform¼
arii Laplace. Deoarece t $ 2
şi sin t $ 2 şi t sin t $
s s +1
1 1
rezult¼
a c¼
a t sin t = t sin t:
s2 s2 + 1
Observaţie. Deoarece, dup¼ a cum se poate ar¼
ata, produsul de convoluţie este asociativ, rezult¼
a c¼
a

f1 f2 ::: fn (t) $ F1 (s) : : : Fn (s)

a. Dac¼
Teorem¼ a f este un original Laplace şi f (t) $ F (s) atunci

lim F (s) = 0:
Re s!1

Demonstraţie. Deoarecef este original Laplace; pentru orice > 0; unde 0 este indicele de creştere al lui f are loc
relaţia
jf (t)j M e t ; 8t 0:
Atunci, pentru orice s 2 C cu Re s > avem
Z 1 Z 1 Z 1
jF (s)j = e st f (t)dt e st
f (t) dt M e t Re s
e t dt
0 0 0
1
1 (Re s )t M
= M e = ! 0 pentru Re s ! 1:
Re s 0 Re s

12
 a (derivarea imaginii). Dac¼
Teorem¼ a f : R ! C este funcţie original cu exponentul de creştere 0 şi

f (t) $ F (s); Res > 0;

atunci F este derivabil¼

a în semiplanul Res > 0 şi are loc relaţia:

t f (t) $ F 0 (s); Re s > 0;

adic¼
a
d
L [t f (t) dt] (s) = L[f (t)](s); Res > 0:
ds
Mai general
tn f (t) $ ( 1)n F (n) (s); Res > 0;

adic¼
a
dn
L [tn f (t) dt] (s) = ( 1)n
F (s); Re s > 0 :
dsn
Observaţie. O funcţie F de variabil¼
a complex¼
a este derivabil¼
a într-un punct z0 dac¼
a exist¼
a în C limita

F (z) F (z0 )
lim :
z!z0 z z0
Mai multe detalii veţi obţine la cursul de matematici speciale. Preciz¼ am doar c¼a regulile de derivare sunt similare celor
din cazul real (de exemplu (sin z)0 = cos z) şi c¼
a o funcţie de variabil¼a complex¼
a care este derivabil¼a se numeşte olomorf¼ a.
Folosind acest rezultat putem deduce transformatele Laplace pentru funcţii de tipul tn cos !t; tn sin !t; tn e t ; tn e t sin !t;
tn e t cos !t: Mai exact, deoarece
dn
L [tn f (t)] (s) = ( 1)n n F (s)
ds
!
şi sin !t $ 2 ; rezult¼
a c¼
a
s + !2
dn !
L [tn sin !t] (s) = ( 1)n n :
ds s + !2
2

Apoi,
n
s n n d s
cos !t $ ) L [t cos !t] (s) = ( 1)
s2 + ! 2 dsn s2 + ! 2
t 1 dn 1 n!
e $ ) L tn e t (s) = ( 1)n n =
s ds s (s )n+1
n
! d !
e t sin !t $ ) L tn e t sin !t (s) = ( 1)n n
(s )2 + ! 2 ds (s )2 + ! 2
n
s d s
e t cos !t $ ) L tn e t cos !t (s) = ( 1)n n :
(s )2 + ! 2 ds (s )2 + ! 2

Spre exemplu,
00
s 2s3 54s
t2 cos 3t $ =
s2 + 32 (s2 + 9)3
0
4 8s
t sin 4t $ =
s + 42
2 (s2 + 16)2
00
1 (s 2)2 1
t2 e2t sin t $ =2 3
(s 2)2 + 1 ((s 2)2 + 1)
0
s 1 s2 2s
tet cos t $ 2
= 2
(s 1) + 1 ((s 1)2 + 1)

Dup¼
a cum se poate observa, formulele se complic¼a pe m¼
asur¼
a ce valorile lui n cresc.
Teorem¼ a (integrarea imaginii). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original cu exponentul de creştere 0 şi

f (t) $ F (s); Res > 0;

13
 f (t)
atunci este de asemenea original şi are loc relaţia:
t
Z 1
f (t)
$ F (q) dq; Res > 0;
t s

adic¼
a Z 1
f (t)
L (s) = L[f (t)](q) dq; Res > 0:
t s

e2t e 2t
Exemple. 1) Pentru funcţia t 7! avem
t
Z 1
e2t e 2t
$ L[e2t e 2t
](q) dq
t s

t 1
şi cum e $ ; obţinem
s
Z 1 +1
e2t e 2t
1 1 q 2 s 2
$ dq = ln = ln
t s q 2 q+2 q+2 s s+2
sin t
2) Pentru funcţia sinus atenuat, t 7! avem
t
Z 1 Z 1 +1
sin t 1
$ L[sin t](q) dq = dq = arctg q = arctg s:
t s s q2 + 1 s 2
Astfel transformata Laplace a funcţiei sinus atenuat este 2 arctg s: Altfel spus,
Z 1
sin t
e st dt = arctg s:
0 t 2
Atunci, pentru s = 0 obţinem integrala lui Dirichlet
Z 1
sin t
dt = :
0 t 2
cos at cos bt
3) Pentru funcţia t 7! ; a; b 2 R avem
t
Z 1 Z 1
cos at cos bt q q
$ L[cos at cos bt](q) dq = dq
t s s q 2 + a2 q 2 + b2
1
1 q 2 + a2 1 s2 + a2
= ln 2 = ln 2 :
2 q + b2 s 2 s + b2
Am obţinut, pân¼a acum, transformatele Laplace pentru toate tipurile de soluţii fundamentale pentru ecuaţii liniare de
ordinul n: Le vom folosi mai târziu pentru a determina soluţiile acestor ecuaţii. Deocamdat¼a încheiem aceast¼ a secţiune
cu o metod¼a de determinare a originalului Laplace pentru anumite imagini Laplace.
De…niţie. Fie G : C ! C o funcţie complex¼a de argument complex. Spunem c¼ a

1. s0 2 C este pol simplu (sau pol de ordin 1) dac¼

a

lim G(s) = 1 şi lim (s s0 )G(s) 2 C.

s!s0 s!s0

În acest caz se numeşte reziduul lui G în s0 num¼

arul complex notat Rez(G; s0 ) de…nit prin

Rez(G; s0 ) = lim ((s s0 )G(s)) :

s!s0

2. s0 2 C este pol de ordin k 2 N dac¼

a

lim (s s0 )k 1
G(s) = 1 şi lim (s s0 )k G(s) 2 C.
s!s0 s!s0

În acest caz se numeşte reziduul lui G în s0 num¼

arul complex notat Rez(G; s0 ) de…nit prin

1 dk 1
Rez(G; s0 ) = lim (s s0 )k G(s) :
(k 1)! s!s0 dsk 1

14
 Exemplu. Funcţia
s2 + 1
G(s) =
s2 (s2 + 4)
are 3 poli:

s1 = 2i este pol de ordinul 1 deoarece

s2 + 1 s2 + 1
lim = lim = 1:
s!2i s2 (s2 + 4) s!2i s2 (s + 2i)(s 2i)
s2 + 1 3 3
lim (s 2i)G(s) = lim 2 = = i
s!2i s!2i s (s + 2i) 16i 16

În acest caz,
3
Rez(G; 2i) = lim ((s 2i)G(s)) = i:
s!2i 16
s2 = 2i; din motive similare şi
3
Rez(G; 2i) = lim ((s + 2i)G(s)) = i:
s! 2i 16

s3 = 0 este pol de ordinul 2 deoarece

s2 + 1
lim s1 G(s) = lim =1
s!0 s!0 s(s2 + 4)

s2 + 1 1
lim s2 G(s) = lim 2 = :
s!0 s!0 s + 4 4
În acest caz 0
1 d s2 + 1 6s
Rez(G; 0) = lim (s2 G(s)) = lim = lim = 0:
1! s!0 ds s!0 s2 + 4 s!0 (s2 + 4)2
a. Fie F : C ! C o funcţie raţional¼
Teorem¼ a
P (s)
F (s) = ;
Q(s)
unde P şi Q sunt polinoame cu coe…cienţi din C, grad P < grad Q: Atunci F este imaginea Laplace a originalului Laplace
f : R ! C dat prin X
f (t) = Rez(est F (s); sj );
j

unde suma este f¼acut¼

a dup¼
a toţi polii sj ai funcţiei F .
În particular, dac¼
a F admite doar poli simpli s1 ; :::; sm (sau, echivalent, Q are r¼
ad¼
acini distincte), atunci
Xm
P (sj ) sj t
f (t) = e ;t 0:
j=1
Q0 (sj )

Exemplu. Pentru funcţia G de mai devreme,

s2 + 1
G(s) =
s2 (s2 + 4)
avem
f (t) = Rez(e2it F (s); 2i) + Rez(e 2it
F (s); 2i) + Rez(e0 t F (s); 0):
Dar,
3
Rez(est F (s); 2i) = lim (s 2i)est G(s) =
i e2it
s!2i 16
3
Rez(est F (s); 2i) = lim (s + 2i)est G(s) = i e 2it
s! 2i 16
0
d s2 + 1
Rez(est F (s); 0) = lim (s2 est G(s))0 = lim est 2
s!0 ds s!0 s +4
2
s + 1 6s 1
= lim test 2 + est 2 2
= t:
s!0 s +4 (s + 4) 4

15
 +i
Atunci, ţinând cont de formula lui Euler e = e (cos + i sin ); obţinem
3 3 1
f (t) = i e2it + i e 2it
+ t
16 16 4
3 1
f (t) = i (cos 2t i sin 2t cos 2t i sin 2t) + t
16 4
3 1
f (t) = sin 2t + :
8 4t

3 Aplicaţii ale transformatei Laplace.Metoda operaţional¼

a

16