Cursul nr.

3 - Problema Cauchy

1 Prezentare general¼
a
Acest curs este dedicat în exclusivitate introducerii şi studiului unui concept fundamental legat de studiul ecuaţiilor
diferenţiale: aşa-numita problem¼a Cauchy sau problem¼a cu condiţie iniţial¼a. Dup¼
a de…nirea conceptului este prezentat¼ a
noţiunea de funcţie Lipschitz, esenţial¼
a pentru demonstrarea ulterioar¼
a a existenţei şi unicit¼
aţii soluţiei pentru problema
Cauchy. La …nal va … prezentat şi un rezultat legat de sistemele de ecuaţii liniare.
De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn , f : I ! R o funcţie,
a 2 I/ şi 2 : Problema Cauchy sau problema cu condiţie iniţial¼a pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordinul întâi, cu datele
D = (I; ; f; a; ) const¼ a în determinarea unei funcţii x : J ! de clas¼ a C 1 ; unde J I; a 2 J pentru care

x0 (t) = f (t; x(t))

PC(D) :
x(a) = :

O astfel de funcţie x se numeşte soluţie pentru problema Cauchy PC(D):

Reamintim c¼ a majoritatea ecuaţiilor din cursul trecut pot … scrise în aceast¼
a form¼
a.
Exemplu Fie I = R, = R,

f :R R ! R; f (t; x) = x2 ; 8(t; x) 2 R R,

a = 0 şi = 1: Atunci, PC(D) are forma

x0 (t) = x2
x(0) = 1:
Evident, ecuaţia diferenţial¼
a de mai sus este cu variabile separabile şi
0
x0 1
= = 1;
x2 x

pe un interval pe care I nu se anuleaz¼

a. Obţinem
1 1
= t + c , x(t) =
x t+c
şi cum x(0) = 1 obţinem c=1 astfel c¼
a
1
x(t) = ; t2J
t+1
unde J este orice interval conţinut în R pentru care 1 2 = J şi 0 2 J:
Exist¼a mai multe probleme şi concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy cum ar … problema existenţei soluţiei,
cea a unicit¼
aţii acesteia, conceptele de soluţie local¼
a sau global¼a, saturat¼
a sau nesaturat¼
a etc. Dintre toate acestea ne
vom ocupa doar de existenţa şi unicitatea problemei Cauchy. Pentru a studia aceste probleme trebuie s¼ a introducem o
nou¼a proprietate pentru funcţii.

1.1 Funcţii cu proprietatea Lipschitz

De…niţie Spunem c¼ a o funcţie F : Rn ! Rm are proprietatea Lipschitz pe sau c¼
a este de tip Lipschity pe sau
c¼
a este lipschitzian¼
a pe dac¼ a exist¼
a L > 0 astfel încât

kF (x) F (y)kRm L kx ykRn ; pentru orice x; y 2 :

Desigur, în cazul în care m = 1 sau n = 1 norma pe spaţiul respectiv se înlocuieşte cu modulul. De…niţia spune c¼ a
pentru o funcţie cu proprietatea Lipschitz distanţa dintre oricare dou¼ a valori ale funcţiei nu poate creşte oricât în raport
cu distanţa dintre argumente.
Propoziţie Orice funcţie cu proprietatea Lipschitz este continu¼ a.
Demonstraţie Vom folosi caracterizarea cu şiruri a continuit¼
aţii unei funcţii într-un punct. Fie, deci, F : Rn ! R m
o funcţie având proprietatea Lipschity, a 2 şi un şir (xn ) aşa încât xn ! a: Atunci, pentru orice n 2 N avem

kF (xn ) F (a)k L kxn ak

Astfel, deoarece membrul drept tinde la 0 rezult¼

a c¼
a şi membrul stâng tine la 0, adic¼
a F (xn ) ! F (a) ceea ce arat¼
a c¼
aF
este continu¼
a în (orice punct) a 2 :

1
 1
Observaţie Reciproca este fals¼
a. De exemplu, dac¼
a consider¼
am f : (0; 1) ! R, f (x) = deşi este continu¼
a (chiar
x
derivabil¼
a) pe (0; 1); nu are proprietatea Lipschitz pe (0; 1): Dac¼
a ar exista L > 0 a.î.

jf (x) f (y)j L jx yj ; 8x; y > 0

atunci am avea
1 1
L jx yj , Lxy 1 8x; y > 0;
x y
1
ceea ce este, evident, fals(putem considera x = L; y = 12 ):

Propoziţie Orice funcţie derivabil¼

a pe un interval cu derivata m¼
arginit¼
a pe acel interval are proprietatea Lipschitz
pe intervalul respectiv.
Demonstraţie Fie o funcţie
f : I R ! R,
o funcţie derivabil¼
a pentru care exist¼a M > 0 astfel încât jf 0 (x)j M; 8x 2 I: Pentru x; y 2 I aplic¼
am teorema lui
Lagrange pe intervalul [x; y] sau [y; x]. Astfel, exist¼
a zx;y 2 I a.î.

f (x) f (y)
= f 0 (zx;y ) ) jf (x) f (y)j = jf 0 (zx;y )j jx yj M jx yj :
x y
Cum x şi y au fost arbitrar alese rezult¼
a c¼
a f are proprietatea Lipschitz pe I:

Observaţii 1) Reciproca este în general, fals¼a, deoarece pentru a … Lipschitz nu este nevoie ca funcţia s¼
a …e derivabil¼
a.
Un bun exemplu în acest sens este funcţia modul (norm¼ a), care este, în mod evident Lipschitz pe R dar nu este derivabil¼a
pe R. Totuşi, dac¼a o funcţie care are proprietatea Lipschitz pe un interval I şi este derivabil¼a pe I, atunci derivata sa
este m¼arginit¼
a, constanta de m¼ arginire …ind, de fapt, constanta Lipschitz.
2) Pentru funcţii vectoriale F : Rn ! Rm propoziţia ultim¼ a se p¼
astreaz¼
a dar domeniul trebuie s¼ a …e convex iar
în loc de "derivata funcţiei f " vom pune "derivatele parţiale ale funcţiilor componente ale lui F ".

2 Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy
Vom trata mai întâi cazul ecuaţiilor diferenţiale ordinare, de ordinul 1, celelalte rezultate obţinându-se similar.
Teorem¼ a (Picard)
Fie I; D R dou¼ a intervale deschise de numere reale, f : I D ! R o funcţie, a 2 I/ şi 2 D şi problema Cauchy

x0 (t) = f (t; x(t))

PC(D) :
x(a) = :

Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:

1) f este continu¼
a pe I D
2) exist¼
a L > 0 a.î. pentru orice t 2 I, …xat, jf (t; u) f (t; v)j L ju vj ; 8u; v 2 D
atunci problema Cauchy PC(D) are soluţie unic¼ ax:J I ! D; dat¼
a de metoda aproximaţiilor succesive. Mai exact,
soluţia x a problemei este limita şirului (xn ) construit astfel:
8
< x0 (t) = ; 8t 2ZJ
t
: xn+1 (t) = + f (s; xn (s))ds:
a

Demonstraţie Mai întâi s¼

a observ¼
am c¼
a dac¼
ax:J I ! D este o soluţie a PC(D) atunci, integrând prima relaţie
de la a la t 2 J; obţinem Z t
x(t) = + f (s; x(s))ds: (1)
a
Reciproc, dac¼ ax:J I ! Deste o funcţie care veri…c¼ a ecuaţia integral¼
a de mai sus atunci, pentru c¼ a f este continu¼ a
rezult¼ a c¼ a şi x0 (t) = f (t; x(t)); conform teoremei fundamentale a calculului integral. Pe de alt¼
a x este derivabil¼ a parte,
x(a) = ; deci x este o soluţie a problemei Cauchy. Astfel, x este soluţie a PC(D) dac¼ a şi numai dac¼ a x veri…c¼a ecuaţia
integral¼ a anterioar¼a. Vom ar¼ ata c¼ a limita şirului (xn ) din enunţul teoremei veri…c¼a aceast¼a ecuaţie. Pentru aceasta, vom
ar¼ ata c¼
a (xn ) este uniform convergent. Acest lucru ne va permite s¼ a trecem la limit¼
a în relaţia care de…neşte şirul (xn )
şi s¼
a obţinem (1), unde x(t) = lim xn (t):
Este clar c¼a xn (a) = ; 8n 2 N şi c¼ a toate funcţiile xn sunt continue (chiar derivabile). Putem scrie

xn (t) = (xn (t) xn 1 (t)) + (xn 1 (t) xn 2 (t)) + + (x1 (t) x0 (t)) + :

2
Atunci, convergenţa şirului (xn ) este echivalent¼
a cu convergenţa seriei
1
X
(xn (t) xn 1 (t)) ; t 2 J;
n=1

unde J I:
Deoarece f este continu¼ a, conform teoremei lui Weierstrass, este m¼ arginit¼
a pe orice mulţime m¼
arginit¼
a şi închis¼
a din
I D (şi îşi atinge efectiv marginile): Alegem, atunci mulţimea [a ;a + ] [ ; + ] I D; unde > 0 este
0
ales su…cient de mic a.î. [a ;a + ] I şi ; + 0 D: Atunci, exist¼a M > 0 astfel încât jf (t; u)j M,
0 0
8(t; u) 2 [a ;a + ] ; + : Observ¼ am c¼
a pentru orice n 2 N avem
Z t Z t
jxn (t) j= f (s; xn 1 (s))ds jf (s; xn (s))j ds M jt aj M :
a a

0 0
Alegând < =M rezult¼
a c¼
a jxn (t) j ; deci toate valorile tuturor funcţiilor xn se g¼
asesc în acelaşi interval şi putem
considera c¼
a
0 0
xn : [a ;a + ] I! ; + D; 8n:
Astfel, putem alege J = [a ; a + ] I:
S¼
a mai remarc¼ am c¼ a pentru orice n avem
Z t Z t
jxn (t) xn 1 (t)j jf (s; xn 1 (s)) f (s; xn 2 (s))j ds L jxn 1 (s) xn 2 (s)j ds
a a

unde ultima inegalitate are loc pentru c¼

a f este lipschitz în al doilea argument. Atunci,
Z t
jx1 (t) x0 (t)j = jx1 (t) j jf (s; x(s))j ds M jt aj
a
Z t Z t 2
jt aj
jx2 (t) x1 (t)j L jx1 (s) x0 (s)j ds LM js aj ds LM
a a 2
Z t Z t 2 3
js aj jt aj
jx3 (t) x2 (t)j L jx2 (s) x1 (s)j ds L2 M L2 M
a a 2 3!

ş.a.m.d. Inductiv, obţinem

n n
jt aj
jxn (t) xn 1 (t)j Ln 1
M Ln 1
M
n! n!
şi atunci
1
X 1
X 1
X n
jxn (t) j = (xn (t) xn 1 (t)) jxn (t) xn 1 (t)j Ln 1
M
n=1 n=1 n=1
n!
1
X
M (L )n M L
= = e < 1:
L n=1
n! L

0
Astfel, seria este convergent¼ a şi, deci, (xn ) este convergent pe întreg intervalul J la o funcţie x : J ! ; + 0 (chiar
uniform, deoarece rata de convergenţa şirului (xn (t)) nu depinde de t). Uniforma convergenţ¼ a ne permite s¼
a trecem la
limit¼
a în relaţia de recurenţ¼
a Z t
xn+1 (t) = + f (s; xn (s))ds
a
şi obţinem Z t
x(t) = + f (s; x(s))ds; 8t 2 J:
a
Rezult¼a c¼a x este soluţie pentru problema Cauchy şi mai r¼ amâne s¼ a ar¼
at¼
am unicitatea. Dar, dac¼
a y ar … o alt¼
a soluţie,
cf. celor discutate la începutul demonstraţiei, y ar trebui s¼
a veri…ce relaţia
Z t
y(t) = + f (s; y(s))ds
a

şi atunci Z Z t
t
jxn (t) y(t)j jf (s; xn 1 (s)) f (s; y(s))j ds L jxn 1 (t) y(t)j ds:
a a

3
Folosind din nou inducţia matematic¼
a se arat¼
a uşor c¼
a

M (L )n
jxn (t) y(t)j ! 0 pt.n ! 1
L n!
şi astfel
x(t) = lim xn (t) = y(t); 8t 2 J:
Rezult¼
a c¼
a soluţia este unic¼
a şi demonstraţia este încheiat¼
a.

Observaţie Dac¼ a se renunţ¼

a la condiţia Lipschitz, admiţând numai c¼
a f este continu¼
a, avem garantat¼a numai existenţa
local¼
a a soluţiei şi unicitatea ei. De asemenea, nu putem garanta c¼ a de data aceasta ¸sirul aproximaţiilor succesive este
uniform convergent la soluţia respectiv¼ a; în demonstraţia Teoremei anterioare intervine în mod esenţial faptul c¼a f este
lipschitzian¼
a în raport cu a doua variabil¼ a.
De exemplu, dac¼ a consider¼am problema Cauchy

x0 (t) = x2=3 (t)

x(a) = 0

avem, în mod evident, soluţia x 0: Pe de alt¼

a parte, mai putem scrie
3
x0 0 1 1
= 1 , 3 x1=3 = 1 , x1=3 (t) = t + c , x(t) = t+c
x2=3 3 3

şi cum x(a) = 0 obţinem şi soluţia

1 3
x(t) =(x a) :
27
Astfel, soluţia nu mai este unic¼ a. Acest lucru este posibil pentru c¼a nu mai suntem în condiţiile teoremei lui Picard:
f (t; u) = u2=3 este continu¼ a dar acest caz nu are proprietatea Lipschitz în raport cu variabila u în apropierea punctului
(a; 0):
p
3
p3 u2 v 2 ju + vj
jf (t; u) f (t; v)j = u2 v2 = p 3
p3
p3
= p3
p3
p3
ju vj
4 2
u + u v + v2 4 u + u2 v 2 + v 4
4

1
iar cantitatea din faţa lui ju vj nu este m¼
arginit¼
a pentru u şi v apropiate de 0. De exemplu, pentru un = vn = n3

2
ju + vj n3 2
p
3
p3
p
3
= 3 = n ! 1 pentru n ! 1:
u + u2 v 2 + v 4
4
n4
3

Rezultatul de existenţ¼
a şi unicitate de mai sus poate … adaptat cu uşurinţ¼
a pentru a rezolva probleme cu un grad de
di…cultate mai ridicat. În primul rând, pentru a rezolva problema Cauchy aşa cum a fost ea de…nit¼ a la începutul acestui
curs, adic¼
a
x0 (t) = f (t; x(t))
PC(D) :
x(a) = :
unde f : I ! R , cu I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼
a din Rn . Observ¼am c¼
ao
n
diferenţ¼
a este c¼
a în loc s¼
a lucr¼am cu D - interval deschis de numere reale, avem R , o mulţime deschis¼
a. Totuşi
raţionamentul este cu totul analog.
Un caz mai interesant este cel al sistemelor de ecuaţii diferenţiale (le-am întâlnit în primul curs, în prezentarea unor
modele matematice).
Un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul I cu n funcţii necunoscute are forma (normal¼ a)
8 0
>
> x1 (t) = f1 (t; x1 (t); :::; xn (t))
>
< x0n (t) = f2 (t; x1 (t); :::; xn (t))
..
>
> .
>
: 0
xn (t) = fn (t; x1 (t); :::; xn (t))

unde funcţiile fi : I U ! R, 8i = 1; ::; n au un domeniu comun de de…niţie, I este un interval de numere reale iar U
este o submulţime deschis¼ a din Rn : O soluţie pentru sistemul anterior de ecuaţii este un n-uplu de funcţii (x1 ; :::; xn ) de
1
clas¼
a C pentru care (t; x1 (t); :::; xn (t)) 2 I U pentru orice t 2 J I şi care veri…c¼ a sistemul.
Problema Cauchy asociat¼ aunui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I const¼ a în determinarea unei soluţii care
veri…c¼
a în plus şi condiţiile xi (t0 ) = xi0 ; 8i = 1; ::; n; numite condiţii iniţiale.

4
 Consider¼
am, în leg¼
atur¼
a cu un astfel de sistem, funcţiile

x : I ! Rn ; x(t) = (x1 (t); :::; xn (t)) şi

F : I U Rn+1 ! Rn ; F (t; u) = (f1 (t; u1 ; :::; un ); :::; fn (t; u1 ; :::; un ))

şi atunci problema Cauchy poate … rescris¼

a în forma
0
xT (t) = (F T )0 (t; u)
x(t0 ) = x0 = (x10 ; :::; xn0 ):

Putem deci adapta teorema lui Picard şi la sisteme de ecuaţii diferenţiale de ordinul I (integrala transferându-se pe …ecare
component¼ a în parte). Astfel, şi problema Cauchy asociat¼ a unui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I are soluţie şi
aceasta este unic¼
a.
Încheiem cu problema Cauchy asociat¼ a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n ( în forma normal¼ a): Mai exact, …e mi R
un interval de numere reale, o submulţime deshis¼ a, nevid¼ a din Rn ; o funcţie

f :I !R

o funcţie, a 2 I şi = ( 1 :::; n) 2 : O ecuaţie diferenţial¼

a de ordinul n în forma normal¼
a este o ecuaţie de tipul

x(n) (t) = f (t; x(t); x0 (t); :::; x(n 1)

(t)):

Problema Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼

a de ordin n în forma normal¼
a const¼
a în g¼
asirea unei funcţii

x:J I ! R,

a C n ; a.î. a 2 J şi (x(t); x0 (t); :::; x(n 1) (t)) 2 ; 8t 2 J care veri…c¼

de clas¼ a ecuaţia x(n) (t) = f (t; x(t); x0 (t); :::; x(n 1) (t))
0 (n 1)
8t 2 J şi care veri…c¼a şi "condiţiile iniţiale" x(a) = 1 ; x (a) = 2 ; :::; x (a) = n : Vom nota aceast¼ a problem¼ a Cauchy
prin
0 x(n) = f (t; x; x0 ; :::; x(n 1) )
PC(D ) ;
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; :::; x(n 1) (a) = n
unde D0 = (I; ; f; a; ) :
Vom face urm¼atoarele modi…c¼
ari de notaţii:
8 not
>
> x = x1
>
>
>
>
not
x0 = x2
<
..
>
> .
>
> not
>
> x(n 1) = xn
:
F (t; x1 ; :::; xn ) = (x2 ; :::; xn ; f (t; x1 ; :::; xn )):

Astfel, problema Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin n poate … reformulat¼ a ca problem¼ a Cauchy pentru un
sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I, despre care ştim c¼ a admite o soluţie şi c¼
a aceasta este unic¼
a,
8
>
> x01 = x2
>
>
>
> x02 = x3
>
< ..
.
>
> x0
> n 1 = xn
>
> 0
>
> xn = f (t; x1 ; :::; xn ):
:
x1 (a) = 1 ; :::; xn (a) = n :

Desigur, pentru ca soluţia acestei probleme s¼ a existe şi s¼

a …e unic¼
a trebuei s¼
a ne plas¼
am în aceleaşi condiţii ca ale teoremei
lui Picard, adic¼ a f s¼
a …e continu¼ a şi s¼
a aib¼
a proprietatea Lipschitz în raport cu variabila x = (x1 ; :::; xn )).
În concluzie, pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin n sau pentru un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul 1 pentru
care avem şi n condiţii iniţiale (în acelaşi punct a), în anumite condiţii de lipschitzianitate, problema Cauchy asociat¼ a
are soluţie, este unic¼
a şi este dat¼
a de metoda aproximaţiilor succesive (Picard).