3.

Minunea de a te naște

Ca să înțelegem fenomenul nașterii, trebuie să citim cărțile de medicină,

care ne vorbesc despre această minune prezentă la fiecare pas. A medita cu
dragoste la zidirea celei mai mari minuni din Univers – nașterea – la tot ce
viețuiește pe întinsul pământului, în ape și în văzduh, presupune, de bună semaă,
să încercăm un salt de gândire dincolo de porțile înțelesului obișnuit.
Cine nu știe celebrele cuvinte semănate de Sofocle în opera sa Antigona:
“În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s”?
El se adăpa în scrisul său din același izvor de inspirație ca și David
profetul, care spune în psalmul 8 că pe om, Dumnezeu l-a creat cu puțin mai
prejos de înger!
Cum îi vom putea noi să-I mulțumim lui Dumnezeu, Care în Sfat Treimic,
s-a gândit și s-a hotărât ca să facă om după chipul și asemănarea Sa?
Cum să nu rămânem uimiți de zidirea bărbatului și a femeii? Dar nu
numai pentru zidirea lor, dar și pentru că în cele două ființe, Dumnezeu a sădit
posibilitatea ca să se înmulțească neamul omenesc, de la Adam și Eva, până în
zilele noastre.
Biologia ne-a descoperit, în mod științific, ceea ce Dumnezeu zidise de la
începuturi, că nașterea unei noi ființe din părinți, întruchipează 46 de
cromozomi, 23 de la bărbat și 23 de la femeie.
Această alcătuire miraculoasă a devenit pentru noi ceva obișnuit, taina
procreării fiind o temă care s-a tratat, în decursul timpului, după puterea de
percepție și înțelegere a fiecăruia dintre noi, cei care ne-am pus și ne punem
asemenea întrebări.
Omenirea nu și-a pus mari întrebări și nici griji nu și-a făcut despre felul
cum se naște omul și cât participă bărbatul și femeia, cei doi care se însoțesc
într-o familie, pentru venirea omului nou pe lume, cum Însuși Iisus Hristos a
grăit despre femeia care naște!
De multe ori m-am gândit la acest fenomen al nașterii! L-am întrebat
adesea pe Dumnezeu: de ce a făcut toate acestea? Oricare ar fi răspunsul, noi
rămânem cu încredințarea că Dumnezeu a făcut lucrări minunate și că mintea
noastră postulează, adică se oprește, fiind cuprinsă de uluire, extaz și nesfârșită
bucurie.
Să vezi la fiecare pas cum zidirile lui Dumnezeu cresc și se îmulțesc atât
de tainic, este darul cel mare de a te bucura împreună cu Dumnezeu, Care pe
toate le-a făcut, bune foarte, cum citim în Bătrâna și mereu tânăra Carte a
omenirii, Biblia sau Sfânta Scriptură.
Cel mai important lucru din viața noastră este să ne bucurăm că am fost în
gândirea Lui Dumnezeu! Dacă am fi rămas doar în gândirea Lui și nu ne-ar fi
dat darul de a ne întrupa cu bunăvoința Sa veșnică, n-am mai avea acum prilejul
să gândim și să scriem despre aceste bucurii unice și netrecătoare.
 Dacă vom dori, vom înțelege aceste taine dumnezeiești și vom fi cei dintâi
și cei mai mari oameni de știință sfântă și ziditoare.
Oare, nu se cuvine să înțelegem și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru
capodopera Sa, care suntem noi, făpturile Sale?
Oare, nu se cuvine să mărim atotînțelepciunea dumnezeiască pentru că ne-
a dat și ne dă prilejul să ne întâlnim zilnic cu opera mâinilor Sale?
Suntem experiența unică a lui Dumnezeu!
Să nu-L dezamăgim!