VASILE ILINCAN

DICŢIONAR DE EXPRESII ROMÂNEŞTI ÎN CONTEXTE

[DERC]
S- V

VOLUMUL AL IV-LEA
 VASILE ILINCAN

DICTIONAR
,
DE EXPRESII ROMÂNEŞTI
ÎN CONTEXTE
[DERC]

S-Z
V OLUMUL AL IV-LEA

PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ

2021
Referenţi ştiinţifici:

Prof. univ. dr. Rodica Nagy

Prof. univ. dr. Ioan Oprea

ISBN general 978-973...595-856-5

ISBN specific 978-606-37-1070-4

© 2021 Autorul volun1t1lui. Toate drepturile rezervate. Reproducerea

integrală sau parţială a texlttlui, prin orice mijloace, fără acordul autorului,
este interzisă şi se pedepse şte conform legii.

Universitatea Babeş-Bolyai
Presa Universitară Clujeană
Director: Codruţa Săcelean
Str. Hasdeu nr. 51
400371 Cluj-Napoca, România
Tel/fax: (+40)-264-597.401
E-mail: editura@ubbcluj.ro
httpf/www.editura.ubbcluj.ro/
 LISTA ABREVIERILOR'

arg ................... argou, argotic lsg.................... la s ingubtr

arf................... argotic şi familiar
asr ................... astăzi r ar Mar. ......... tvl ar amureş
Mat. ....... matemati că
Ban................... Banat fVlil. ................... ter men militar
bi.<i ..................... te1men bi.se1icesc mls................... mai ales
Buc................... Bucovina Mol................... Moldova
Cdp................... calc dup ă mpl ................... mai ale.' la plund
Cmr ................... comerţ fVlun.................. tvluntenia

d ....................... despre nob ................... neobişnuit

dep................... depreciativ
Oh .................... Oltenia
etc. ........ etcetera
euf. ........ eufemistic pan................... prin analogie
pes.................... pescuit
fam................... fami Iiar pex................... prin extensiune
fig ..................... figurat pfm................... popular şi familiar
frm.................... fr~mţuzism pgn ................... prin general iz.are
frp. ......... formulă de po liteţe plut. ........ plutări t
pop. ......... popular
gm\ ................... glume\ prt ..................... peiorativ
îcn.................... în construcţii negative Psr. .................... păstorit
imp. ........ la imperativ Pub. ......... p ublicistică

im. ......... imnic reg.................... regiomd

iuz................... ie.şi t d in uz Rel ..................... religie

îf. ...................... în forma/fo1mele spc ................... speci.aliz.at

îl>d ................... în limbajul solda~lor S pt. .................. s port
înv. ......... învechit subst. ............. . substantivat
î ppl. .................. în poezia populară
î rg ..................... învechit şi regional şfg................... şi b1 figurat
îvp .................... învechit şi popular
îvr. ......... învechit şi rar Top .................. topografie
T rs................... Tr ~msilvania
Jur. .......... ştiinţe juridice trv. ......... trivial

liv .................... livresc v ....................... vezi

ljc.................... la jocul de cărţi
lpl. ................... la plural vig ................... vulgar

1
.A.brevie1ile cu iniţială maju.~culă indică domenii de activit ate s.au provincii istorice rormlne.şti. În inte 1iorul
parantezei explicative, prima abreviere începe cu maju.~ulă, următoarele fiind scrise.cu iniţială minusculă .
5

s o sabie):
SABIE
(A fi) cu cumpăna într-o mână şi cu sabia în
al tii mână = (A fi) fals. fătarnic:
D (lr 011 m (li 1rec111 pe aici şi oşrife /11i
looni/iu, trecur ş; Geno 1ezii, ş; s triilut i(ii
1111 1 /rece rea. (I. L. CARAGIALE)
Vene{ieni. "' sabia Îtlfr-o 111linii şi c11 Ctufl{Jw1a
neg1wor11/11i în afw. (MIHA IL SADOVEANU)
[ ... ) apoi, şi la a/re /11cn11i, şi a111u11e la
acea a11ari(ie simbolică, legară la ochi, c11
cu11111ă11a Într-'> 111/in ti şi .ft1bia in ce11/a/1ă 111/inti.
(TEODOR T. MANDREA)
(A li) sabie c u dou ~ tăişuri = Se s pune despre o
situa\ie care prezi mii. în acelaşi timp. avamajc şi
de1~wantajc 1>entru cineva sau pentru ceva:
Şi. I0111Şi, dreptatea e sabie c11 do"ă
ttii\vun'. Si.fnr(a, şi no11rez.isre11(a re pot t1rt111c11 În
11al11ri/e ră11/11i. (TRAIAN CHELARIU)
Som mijlocie .Timfi.re. roru~i. că vicroria
<'liş1iga1ă rocmai t111111ci dind se (IŞfepta m(li
p11/in. em ro o S(lbie c11 două răiş11ri (G. M .
ZAMFIRESC U)
Cele trei nl(lri Întrebări: t·hestiunea
B(IS(lrabiei. acordarea de drepruri polirice
evreilor, anexaret1 DtJ/Jrogei (lft1rnă <:<1 o sabie
c11 trei 1ăiş11ri as111u" 11oastră şi 1'0 depinde de /(I
î11fefe1xi1111ea 11oosrră tle a le face i11qf e11sive î11
marginile p111inţei. (MIHAI EMINESCU)
A avea gura ca o sabie = A fi tlecar; a li cicăli cor:
Pe de altă parte c11c()(JJ10 Profira, deşi
avet1 o gurti-sabie, ct1re 1111 111ai tocea, repede se
î11d11ioşase [„.I (MIHAIL SADOVEANU)
Iar Gavril (I/ Cosrăchioaei - 1111 .flăctiu
Î11crucişar, Ctl gurt1 so/Jie, - 11111nai Î11ce11e a riJtle
[„.] ( IDEM)
A în crucişa săbiile. v. încrucişa.
7
A pune m âna l>C sabie sau p e săbii ori (înv.) a
se scula cu sa bie= A pomi la luptă (inarn1a1 cu
To1 11111i i11cru11rafi de ură A111 1>us 111iJtui
pe .flibii. (G. CĂLINESCU)
A scoale (sau a trage) salâa = A se pregăti de
luptă, de atac; a începe o agresiune (folosind sabia):
Pe cli11fl 11rea .tă iasă pe 1~vă, apalî! micul
maior de roşiori cu .wbia scoo.ră şi·i opreşre
I ar l" Vodă Tomşa am tras sabia c11 tofi
orheieuii şi ltipuş11e11ii s1111ji11it1d Do1n11ia.
(MIHAIL SADOVEANU)
A stăpâni cu s abia în m ânii = A stăpâni
folosind forţa (armată):
S1ăpâ11i 1Jâmi î11 : ileie di11 urmti c11 sabi"
î11 mli11ă. (NICOLAE !ORGA)
A trece (sau a Ina, a !rage, (înv.) a pune) în
(sau s ub, prin) sabie (sau pa loş, săbii) (pe
cineva) sau a trece prin ascufişnl (sau tăi.şuO
sabiei (sau paloşului) (pe cineva) = A ucide cu
ajutorul sabiei sau a altor am1e: a ucide cu
ajucorul unor mijloace violente:
Creşri11ii.•. mai pe IO{i turcii diţi .fi! aflau
acolo îi flî!C111ti pri11 asc11(iş11/ sabiei. (NICOLAE
BĂLCESCU)
Pe că::1•cii ce u î11chi11nseră la Ş/ed pe
lofi i-tm /Jt1s St1/Jf sabie. (ION NECULCE)
Pre clifi 011 mai aflai 1•ii. pre tofi s11pt
sabie i·a11 {JILt. (D IMITRIE CANTEMIR)
Pe w r e-1 p ti11dea, pe sub plt/oş îl
trecea. plină dind fi ispră1't!a. (POP.)
A trece i>rin (sau. înv„ a călca c u) foc şi (prin)
sabie (o fară, un oraş etc .) = A nimici. a
distruge prin incendiere şi masacrare:
w 1•es1ea că satele s1u11 trecwe pri11 foc
şl sabie, 1nul(i dintre solt/afii co1nbt1rt111(i au
<"er111 .fli fie lăw{i la 1•e1re pe111ru a-şi "Păra
copiii şi am111/ de (STUDIA
i11l'adarori.
UN!VERS ITAT IS BABEŞ-BOLYA I, 1960)
 Vwile ILJNCAN

Ba re mai şi laudă ca frecând prin frx si

sabie 01nenir ea, ai elibe1t1r-o de lt1 ri1t111ii, ce 1111
sw11 şi nici n-a11fos1. (CRISTEA SANDUTIMOC) SAC
A cumpăra mâţa în sac (Arg.)= a) A cumpăra
A-i tăia gu ra în săbii = A vorbi în mod curent o o marfă fără a-i verifica, în prealabil, calitatea:
limbă: fn adevă1; d11e dă bt11i îit{elege .iii să den a>1a
Băiarul... era deşreţ>f şi-i răia gura În ce11 Îit .W11i1iJ, iar 1111 să cu11JJere 11u1fa Îit .îl«.~, ie11eni-se
săbii şi ţJe ro1ntîneşre şi ţJe franţuzeşte. (I. A. e:rpre.li11iea (DIMITRIE ALEXANDRESCU)
BASSARABESCU)
b) A accepta un lucru, o idee, o afacere etc., fiiră

A-şi pune capul (teafăr sau teafăr şi nevinovat, o veri fi care prealabilă:

sănătos) sub sabie = A-şi cauza singur un necaz, Ei swlf .wpărafi şi povesresc faprul că
o nenorocire: t111 ct11nţ>ărt1f „1nt1fa În sac", aşa s-a e.-rţ>ri1nt1f
li1ht1ria Duhu... fşi frt1nsese 111t1i11ile şi-şi propriewrul (...] (MONITORUL OFICIAL al
pusese ca1ml Teafăr şi nevinovar .wb sabie. ROMÂNIEI, voi. 13, 2002)
(CEZAR PETRESCU)
A da de fundul sacului (sau a ajunge la fundul
Sabia lui Damocl e(s) = Se spune despre un sacului) (Pfm.) = A sărăci:
mare pericol care ameninţă în orice moment Pellfru plăcerile şi comodirăţile vieţii nu
situaţia c uiva sau a reva: cheltuia decc1t ceea ce 1nai ră11uî11ea, şi ccî11d
Revizuiren rrararelor artîmă pe capul fărilor ajw1get1 laf„nd11I sacului, sTrt?ngea băierile pungii
mici ai o .wbiea lui Dt111ode. (N. illUl.ESCU) şi zicea: „A1<11 şi mai 1111111 nu 1 " (IOAN SLAVICI)

Dtir 111clti11/ Nicolae t1 rrăir cu .1t1bit1 lui Reuşi cu greu să-1ni co1n1111ice cc1t de

Dt1modes deasupra Ctl(mlui ani de zile, cu o vrăjiraire greu o duce, î11fiorăror de greu, că de mulre ori
alăruri (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, ml. 97, 2002) chiar avea impresia că a ajuns la fundul sacului.
(GH. SCHWARTZ)
Sabia lui Dumnezeu = Se spune despre o pedeapsă Ci11e tor ia din sac şi la loc 1111 ţ>une, dă
aspră, despre o nenorocire suportată (dar meritată): de fundul sacului. (ARINA AVRAM)
Ct1 şi evreii, sră111 Între binecuvt111rt1re şi
blesre111, Între lacri1nt1 lui D1'1n11ezeu şi sabia lui A deşerta sacul (sau plosca) (până la fund). v.
neierrăroare. (TEŞU SOLOMOYICI) deşerta.
fn Macedonia, femeea care desctînră
„de şoaret~i şi de şe 171i", ÎJJ t1junul lui Îllft1iu A duce (sau a căra) sacul (sau sacii) la moară

Mai, aleargă ţ>ri11 casă şi zit~e: „Fugifi şoaret~i, = A munci din greu:
fugifi şeqJi, că vine sabia lui Dumnezeu" (... ] A1n 1ncîncat tizi destul şi 11-a1n cărar saci
(DIN VIAŢA POPORUWI ROMÂN, 1928) la moară. (CEZAR PETRESCU)

Sabie cu două tăişuri = Se spune despre o A fi sac fără fund (sau s part) = a ) A fi lacom,
simaţiecare prezintă, în acela5i timp, avantaje şi nesăţios; (spec.) a fi mâ ncăcios:
dezavantaje pentru cineva sau ceva: Pesemne c-a iHt1-i Flămânzilă, foamei ea,
Dar bage de seamă g11ve11111I că sabia .wc fără fimd, .1t111 cine şrie ce pricop.wlă a fi. (ION
ţ>e care a ţ>rins-o În 1ncî11ă e o sabie cu două CREANGĂ)
răi,~uri. (VALERIU BRANIŞTE)
LÎlniXI este o sabie cu două tă~'iuri. b) A fi risipitor:
A.icule-o ca să fie oscîndiroarea păcmelor pe care Sac fără fimd (să ziu penim cei ce nu
le săvcîrşeşti, şi 11u o Îndreţ>ta Î1nţ>0triva frt1filor răi, ştiu cu1n să-şi ţ>ilstreze averea şi r>e11t111 cele ce 1111
ca să le faci rău. (lmps://doxologia.ro/) poţi le da dăfimd). (IORDACHE GOLESCU)

8
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

c) A şti (şi povesti) multe snoave, anecdote, gume: N-a intrat vrem ea (n-a u intrat zilele) în sac. v.
Uneori câ111t1 lucruri vesele, era w1 fel intra.
de izvor nesecar, sac fără fund, ctun Îi zit~eau
prie1enii. (MIHAILSADOVEANU) Şi-a găsit sacul peticul sau cume sacul aşa-i şi
peticul (sau cârpala). v. petic.
A găsi sac de bucate (Reg.) = Se spune despre
cei cărora le reuşesc toate:
A găsii st«.' de buctde. (MIHAI EMINESCU) SACA
(Mare) cât un dop sau (pop.) dop de saca. v. dop.
A se vedea cu sacii-n car (sau în căruţă) (Reg.)
= A fi ferit de primejdii, de surprize neplăcute; a
se asigura: SACAGIU
(... ] nişre friprurişri nenorocifi wre A vinde castraveţi (sau pepeni, apă, gogoşi,
11u1nai rău aufăcur duţJă ce s-au văzur cu sacii-JJ n ori) la grădinar (sau Ia sacagiu, Ia gogoşar).
cărufă şi au Jo.IT aleşi. (RADU ALDULESCU) v. vinde.
Având însofiro1; mămăliga „a mei:1" mai
bine 11e gt1r şi ţx1nă lt1 u11nă „111-a1n văzur cu saci-11
cărufă", adică sărul. (DUMITRU FA RANGA) SAD
Văzur cu st1cii În cărufă, Iordache 1111 li A avea (sau a fi cu) sadul (bun) la vorbă = a)
eziwr să demonsrreze faprul că pureret1 i s-a A vorbi cu rost, cu seriozitate:
urwr la CtlfJ. (http://www.secundatv.ro/) Ne place de dwnneaw, că eşri om cu
.1t1dă la vorbă şi cu rtîlc la muncă. (POP.)
A umbla cu capul între urechi (sau în s ac). v. cap.
b) A avea c hef de vorbă.
A-şi dezlega sacul (sau trais ta). v. dezlega.

A-şi găsi (sau, înv., a-ş i nimeri) sacul (sau SAFTIAN

gaura) peticul. v. petic. A avea urechi de cârpă (sau de saftia n). v. ureche.

A-şi pune sacii în car = A-şi rezolva treburile: A fi gros de obraz sau a avea obraz gros (reg.,
Qînd şi-a văzur sacii În cai; rcînăra şi-a de săftian, de s coarţă etc.) sau a-i fi cuiva gros
adus a1ninre că are şi iniJnă şi i-a s11us belgianului obrazul. v. obraz.
că nu-l iubeşte, că 11u 1nai vrea să se 1nărire cu el şi
i-a cerul s-o lase în pace. (http1/cititulnudoare.ro/)
SALATĂ
A-şi umple sacul = a ) A realiza un câştig mare: A mâ nca o salată = a) A suferi o mustrare. b) A
VodXI wrei: „Condacul umple sacul, şi fi zdrobit în bătaie:
rrorxirul lwmlXlru( măi băie1e 1 " Ce umblăm noi Pe la no4 când e.He cineva /Jărur de căiră
chinuindu-ne cu gramarica, Şrefănescule? (ION al1ul, î1 zic că t1111âncar o săfe1dl!; unii îi zic .1t1lară,
CREANGĂ) al/ii nafmmă, al/ii acriroare... (B. P. HASDEU)
Tu ştii că nu-i cer lxuu' lui D111nnezeu ţJe1ll111
mine, dar aş vrea odtuă să se umple saculfără fimd A-i face o salată (cuiva) (Fam.) = A certa, a
al tteesrei gos(Jodării' (ALICE VOINESCU) mustra, a ocărî (pe cineva):
Acu1n să vezi ce salt1ră o să-1ni facă.I
b) (Rar) A mânca foarte mult. (HORIA LOVINESCU)
9
 Vwile ILJNCAN

SALĂ
A face sala plină (goală) sau săli pline (goale)
(O. spectacole)= A (nu) avea public numeros:
S-a dovedii î11 dese n?nduri că, cu condifia
de a 1111 lăsa să i11rre g rt1ruir În rear111 det~c1r 11u1nai
j1unărarea ţJublit~utui, 1111 a iz}Jufif ad111i11i'ltra{ia
res[Jel'livă să aibă rordeaww săli pline; (!. L.
CARAGIALE)
SALC IE
A umbla (sau a s e da) pe după salcie (Fam.) =
A vorbi pe ocolite:
Zi-i, 1nă, fJe llt'1ne, ce Î1ni u1nbli ţJe duţJă
.wlcie? (ION PAS)
Te dai după .wlcie 1... Ce mai epurar e
e111itYI ar ft1ce cu rine dacă re-ar ţJrinde că latri
româ11eş1e! (ADRIAN BUŞILĂ)
Eu a1n 1nă rrurisir adevărul, 1111111-11111 dar
după .rnlâe ... (FLORIN LOGREŞTEANU)

Ulrimele spet' facole ale anului s-au dar

mai mulr cu .1t1lt1 g(){1lă; dinrordeaww, publicul a
ocolir rearrul când acrorii s-au dar îi1 spet' ftlcol în SALON
a[am scenei. (IOAN MASSOFF) A fi salon (Arg.) = (O. persoane) A fi de calitate
bună; a fi distins:

Cu1n sunt băiat salon, a1n să-fi Închiriez

SALBĂ o Ttlrabă Îll r>iaţă să vi11zi brânză. (EUGEN
Salba dracului = Om rău, aforisit, ticălos: PATRICHE)
Pe 111 alegăror din colegiul I îl com1>i
împingându-l cufăgăduinţa că pui pe nepO!u-său Îll Fii salon' (Arg.) =Ţine-te de cuvânt' Nu fi mojic':
slujbă. Un nepOI prosr - o .wlba dmcului - mai mulr Şi tlfunci? - Alunei re aşrepr î11 Cedml.
îllfr-ofuncţie a s1t1rului. (MIHAI EMINESCU) Acum mai fli .wlon şi dă-mi o figt11ii. (DUMITRU
Neporul meu e chiar .rnlbt1 d racului. CRUDU)
(VASILE ALECSANDRI) Bineînfeles, când rreci de primul i11rerviu,
fli băitlf .wlon şi fă w1 gesr simbolic. (CORNEL
BĂLAN)
SALCÂM
A umbla cu vorbe pe după salcâm (Rar) = A
vorbi pe ocoli te: SALTEA
N-am umblar cu vor be pe după salcâm, (De) pe s altea = a) Fără a se obosi, fără a face ceva:
cum zicea... Gheorghiu. (ION PAS) N-am t1ş1eprar zilele să freacă, pe .mlrea.
(TUDOR ARGHEZI)

SALCE b) Fără să-l coste ceva.

A se pune la sake sau a intra în (sau a ieş i din)
sake (Reg., iu2.) = A umia un tratament cu A pune (sau a avea) s ub s altea = A-şi face sau
salce; a î ncepe (sau a termina un tratament cu a avea econon1ii:
ceaiuri din salce: Avea bani .wb .ml rea. (ION PAS)
f,, desperare de t1 .re mai îndrepra cu Prilejul cel mai Imn esre acum când e o
dtxrorii, Xe11opol .re pu.re în wlce la o babă w1de economie pusă la păsTrtire .wb .ml rea. (IDEM)
srăru Şt1se S(fJtă11u1ni Într-o căldură ca1sranră de
aproape rreizeci de gmde - ceea ce-i pricinui w1fel A şedea (sau a s ta) pe saltea. v. şedea.
de rrt111spo11 la cr eieri. (IACOB NEGRUZZI)
El afăcuT greşeala să se puie la .rnke la
o dofror ooie. (ION CREANGĂ) SALUTA
A saluta din mers (pe cineva) (Arg.) = A pleca,
a pără<i pe cineva:

10
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Trw11p îi face valiza lui Olx1111t1 şi o
sa/ură din mers pe Hillary. (hnp://sokant.ro/)
SALVA
A salva aparentele. v. aparenţă.
A salva situaţia = A reuşi să îndrepţi o situaţie
neplăcută, grea, precară:
- Să vede1n ce-01n vi.fli la JJOllfJfe.I... 1111 ert1
dintre cele 1nai rele, dar 1nă fJunet1 Într-o sirut1{ie
deosebii de grea, neavând în cap nici o idee de
wm aş purea salva sir1w(ia. (ONISIFOR GHIBU)
Cererea i111i11e11ră a unui Î1nţJ rt'1nur din
/X111ea oficialirăfilor germane, penim a salva
siruafia, a Jo.li refuzară de bancherii americani
( .. . ] (EMILIAN BOLD)
SANCHI
De sanchi (sau de chichi) (Arg.) = De aia,
pentru că aşa vreau eu:
A stt1r În ţJuşcărie trei ani. Doar aşa, de
.rnnchi. (hnp://m.j urna lui.ro/)
O fac din rimidirare, de reamă, de durere
Îll cor, de sanchi sau de chichi şi de u11 leu
ridiche. (hnp://www.jupanu.ro/)
Sanchi pontu (Arg.)= Se spune cuiva pentru a-i
atrage atenţia asupra unei primejdii iminente:
PO/XI de colo, nici una... nici două, scoase
rrei luî11ii şi le rmne !itmchi·/JOllfu fJe masă... (D. D.
PĂTRĂŞCANU)
SANDVIŞ
A face sand viş (pe ci neva) = A strivi (pe
cineva); a bate pe cineva (strivindu-l):
( .. . ] covorul roşu pe care păşise din
ct1uzt1 curentului generat de elice, s-t1 111lt1f t1ft1f
de rapid, înctîr l-a făwr sandviş pe w1 acrivi.H
neare111. (GEORGE GEACĂR)
Pracric, sunr făcu{i st1ndviş şi strtînşi cu
menghina celor care defit1 pârghii ale purerii şi
asculră,
cuvânr cu cuvânr, de comandă. (VICTOR
RONCEA)
li
SANIE
A lua cuiva roatele de la sanie (Reg.) = A nu
avea ce să iei de la cineva (atât e de sărac):
la-1ni rotdele de la sanie, na.' Se ridică şi
lovi cu ciomagul rJOdewa: Pled (CORNEL RUSU)
SANTINELĂ
A li de santinelă = A fi de serviciu, de pază:
Să dorm? Glumiţi, domnişoară Corina,
eram de .1e111inelă. (MIHAIL SEBASTIAN)
Acuma să-mi arăfi ru, Gheorghe Net'ufai,
wm ai să faci când îi fi de stmrinelă. (ANTON
BACALBAŞA)
SAPĂ
A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa) la
(ori în) sapă de lemn = A se ruina:
Mi-a 11uîncar srarea şi 1n-a lăsat În saţJii
de lemn. (NICOLAE FILIMON)
Pierde 101, şi din gos1JOdar de fnmre, ...
.re vede la .WfJă de lemn. (AL. VLAHl.JfĂ)
O să m-a duci în sapă de lemn' (BARBU
DELA VRANCEA)
Î11 loc să-i scoară de la nevoie, în sc1111
rimp îi aducea la sapă de lemn. (POP.)
Sapa şi lopata (Fam.) = Moartea:
Belea, de care nu /JOare scă/XI, fără
numai o dară cu viaţa ... : sapa şi lo1x1ra are să-l
scape. (P. ISPIRESCU)
Numai .la/XI şi foţJara gândeam să 11e
despărţea.ocă. (C. NEGRUZZI)
SARAMURĂ
A- şi băga carnea î n saramură (pentru cineva).
V. băga.
A-şipune pielea ori carnea (în sau la saramură)
pentru cineva (sau pentru ceva). v. piele.
 Vwile ILJNCAN
SARCINĂ
A căd ea (sau a reveni) în sarcina cuiva= A fi
de datoria cuiva:
Î11 .rnrci11a lui cădea să îngrijească de
pisici. (DAMIAN STĂNOIU)
fnrreţi11eret1 cădet1 În sa1t.~i11a arendaşultu:
(LIVIU RF.BREANU)
Ce-i dreţJf, Hubăr avea şi el rovarăş pe
priere11ul său Liubicek; deoorece însă el era î11
slujbă, iar Liubicek ett1 chiar beamrer ( funcţionar],
11u1nt1i ei singuri ştiau de tovărăşie şi sa1t~int1
cădea î111reagă asupltl Marei. (IOAN SLAVJCJ)
Şi vouă şi inie ne revine sarcina să ave1n
ochii deschişi. (LUCIA DEMETRIUS)
A pune în sarcină (O. sisteme fizice ori tehnice
producătoare de energie)= A pune în funcţiune:
M-t1u trezir din .11011111 zornăirul lanţului şi
Încordarea 1noroarelo1; car e ft1c să vibr eze ţJerefii
dind su111 puse î11 sarcină. (RADUTUDORAN)
A pune (ceva) în sarcina cuiva = A face (pe
cineva) vinovat sau ră<punzător (de ceva):
Ciriroml va fine seamă de aceasră
Î1nţJreju1t1re şi 1111 va /Jt111e În .fl11t~i11a 1nea şi această
!i<.'ădere a volumului de fafă. (G. IBRĂilEANU)
- Ştiu, ră1rmn1e Musu(a; dar eu swll
oş1ea11. Ce (JOI pune leşii îi1 sa1t'i1w beiului ((înv.)
titlu dat de mrci donmilor ţărilor româneşti] m .Hru
de la Moldova ? (MDiAILSADOVEANU)
SARE
A (-i) fi (cn) mâ na (sau cu m âinile) de sare =
A avea ghinion:
Ctîre flori pe iaz î11 .w.'il To(l(e cu mt111dra
le-am 1ms ../ Le-am pus cu mt111a de sare/ Şi
11iciww 11u răsare. (JARNÎK-BÎRSEANU)
A (1111)-i fi cuiva de ceva (sau a (1111)-i veni cuiva
să facă ceva cmn (nu) îi este câinelui a linge
sare). v. câine.
A da (sau a pune) sare= A săra:
Murăturile 1ni-au ieşit ţJrosr anul ăsta,
a1n ţJus ţJrea 1nulră sare, 1nt11na ei de sare ...
(https://www.guerrillaradio.ro/)
12
A făgădui (sau a cere) marea cu sarea şi
(Oltul cn totul ori mnnti de aur ). v. făgăd ui.
A fi ca sarea-n bucate = A fi potrivit, adecvat:
- Cum mă iubeşri ru, fara mea? - Ca .111ret1
Îit /Jucare, rară.I ră.'lfJUll.fe şi ea cu faţa .fe1u'11ă,
u1mbi11d cu dragosre firească şi lăstî11d11-şi ochii îi1
jos, de ruşine că vorbi şi ea. (P. ISPIRESCU)
De aceea/ Taci, să-fi fie casa casă şi
ma.111 masă/ Glumele să-fi fie ca sarea-11 bucare/
Ca să 1111-fi z ică cineva:/ Vorbe b1111e dar
11esă1t11e. (ANTON PANN)
Mama lui î11 coif l-t1 pus/ Şi cu dojană
i-a .'lfJus: „Sar ea-i bună, din 1Jăct1re,/ Pusă 11u1nai
î11 bucare../Şi dukeafa-i foo11e b1111ă.I Dar 1111 Cil
.111rea-mprew1ă/ Că la w1 loc de le-ai pus/
Bw1ăf(l(ea lor s-a dus." (MDiAI CODREANU)
A ieşi îna intea cuiva sau a întâ mpina (pe
cineva) ori a primi (pe cineva) cn pâine şi sare
= A întâmpina (pe cineva) c u deosebită cinste:
Tor popoml: rudă, fmre, soră, mamă şi
ţJărinre... cu ţx111i şi sare vor ieşi vouă-11ai11re.I
(VASILE ALECSANDRI)
Boierii şi ct1ţJii bisericii Întc11nţJi11ă cu
rx?i11e şi Cil sare pe noul domn, pe Ioan Vodă, WI
fi11di11j1ori al lui Şrefa11-Vodă. (AL. VLAHUŢĂ)
Şice spe1t111fe se p1111ea11 î11 rine,/ Ce
vesel fi-a ieşir fJOfJOru-11 cale/ Cu rx1i11e şi cu
.w re1... Osanale' (IDEM)
A mâ n ca pâine şi sare (d e pe un ta lger) cu
cin eva (sau împreună) sau a m ânca toti o
pâin e şi o sare ori a mâ n ca (cu cineva sau top )
dintr-un blid (sau dintr-o zeamă). v. mâ nca.
A m ânca pâinea (sau pâinea şi sarea ori pita)
cui va. v. nuînc.a.
A nu avea (nici) sare de mămăligă = A fi foarte
sărac:
N-are nici .Ilire pe111m mămăligă. (IULIU
A.ZANNE)
Mai cu .fet11nă ccînd sunr fera11 i cari, la
ase111e11ea zile, 11-au nici sare de ţJus Î111nă1năligă,
1111 e ţJăcar să li se 1nai ceară şi acest bir
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

ne11revăzur ÎJJ nicio lege din Ţart1 Ro111ănet1scă? Nu1nlli noi, vire de 1nuncă, vă sunre111
(NEAMUL ROMÂNESC, voi. 4) dragi ca sarea în ochi... (IDEM)
(...] boierii unguri t11ninre
fşi tlducet1u 1(1r

A pune (sau a turna) sare (sau oţet) pe rană = A
provoca (cuiva) o durere sufletească sau iritare,
reactualizând o problemă delicată, insistând asupra
ei e tc.:
fn res1, n-au fos1 probleme, 1111111-a s11q1rins
niJneni, iar În ziut1 t1ia, ţJe lt1 rrei, 1ni s-t1 tiirur că
ricăirul ceasului deştefJf<IIor 11u-1ni 1nai dă cu tifla, ci
că Riga 1111-i omul lor şi le s1ă Ctl .rnrea în ochi,
al1ora Ctl 1111 ghimpe .wbr unghie. (MIHAIL
SADOVEANU)
A-i pune sare pe coa d ă (cuiva) = a) A nu putea
fi ajuns din urmă, a fi de negăsi t, a se face
nevăzut:

îmi pwie .1t1re pe 1t111ă. (FLORIAN FILIP)
De ce fnce11efi să turnafi oţel ţJe 1t1nă şi
să p1mefi paie r1e foc? (S ILVIU URDEA)
Ferindu-se să toarne sare ţJe rană În
ase111enea siruafie, el vorbi Înadins cu oarecare
ironie. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, martie, 1954)
Acum să-i p1111ă .rnre pe coodă ... Prinde
orbul, scoare-i ochii' (CEZAR PETRESCU)
Că aşa trebuie s-o fin, una şi bună,
alrfel cum să-i zil'ă vaw să fii mawle sănăros de
ccînd a1n răiar-o, ţ}()ffi1n de ia-o şi ţ>une-i şi sar e
11e coodă. (V ARUJAN VOSGANIAN)

A se amesteca în toate ca sarea-n bucate = A b) A irita, a enerva (pe ci neva):

se amesteca î n numeroase probleme, treburi e tc. Sărise În sus de ţJll1t~ă i-ll fJus cineva
care nu îl privesc: .1t1re pe coodă.
(... ] dar t11n dori să vedem fXlfriOlismul
t11nesrecar 111unai acolo unde Îşi are locul, sar ea Marea cu sarea sau sarea şi marea. v. mare.'
este bună, Însă llt'1nai
În bucate, iar 1111 şi În
d11kef11ri. (NICOLAE FILIMON) Sarea pământului (sau, rar, a Imnii, a poporului
etc.) = Reprezentanţii de fnmte, de bază ai unei
A se avea ca sarea-n ochi (Arg.)= A se antipatiza: socie!ă~ sau ai unui grup social:
le era drag Ctl .rnrea-n ochi penim că
Şi Cei 1nulfi, să1t1ci şi t>roşti, Teosvt1, sunr
le sp1mea inima ce om fără de lege es1e Spânul. .1t11-et1 pă111t?t1111l11i. (MIHAIL SADOVEANU)
(ION CREANGĂ) - O, nobili u11naşi ai stră111oşilor nobili,
Şi acet1stt1 cu t1ftÎI 1nt1i 1nulr cu cc1t voi swllefi .1t11-et1 Pămt1nt11l11i. (TITUS POPOVIO)
romnatil'ul flăcău, după ct11 .re părea, de pe acum îi
et1111.11ărea et1 .1t1rea în ochi. (MICU SECUIU) Sarea-i bună în fiertură, însă nu peste măsură
/tlr judet'ăTOml, le em drag Ctl .rnrea-n = Un lucru este util când este folosit la locul lui
ochi. Parcă n-avea alră rreabă dect11 să-i rrimiră şi în mod cumpătat:
11e băieţi la remnifă. (https://evz.ro/) Sarea-i bună la fierrură,I f11să 1111 pe.He
măsură. (IULIU A. ZANNE)
A trimite (pe cineva) la ocnă
(sau la închisoare, la
te mni tă ori la sare). v. trimite.
SAT
A-i fi (reg. a-i avea, a-i s ta etc.) cuiva (drag) ca A face sat (undeva sau cu cineva) (Pop.) = A
sarea-n ochi = A-i fi cuiva antipatic, nesuferit: rămâne mult (undeva sau c u cineva):

Fe1ele împă m111l11i însă priveau la Deswlecă iure/ f11wlecă, du-re,/ Sar 1111
verişor... cu1n 1>riveşre cc1inele la 11u1fă, şi le era face. (ANTON PANN)
drag ca sar ea-11 m~Jti: 1>e11r111 că le SJ>unea 1i1i1na ce
om.fără de lege e.He Srx?nul. (ION CREANGĂ) A fi (un) sat fără câini = A rămâne de izbelişte:

13
 Vwile ILJNCAN
Re1mblica lirerelor româneşti a Jo.IT până
acum w1 sarfără câini. (l L. CARAGIALE)
X ar fi devenii w1 profesor mediocru,
11esilir de niJnenet1, se si1nre În st1f fără cc1ini şi
t'1nblă cu 111t1i11ile În şolduri, lt1să şcoalt1 ţJusrie şi
vine la Bucureşri w să-şi facă mendrele şi să-şi
deie o i111ţJ011a1t{ă ţJe care 11t1rura n-au voir să i-o
deie. (MIHAI EMINESCU)
Ş-t1/JOÎ ştii că Îllfr-t'1t
sar fără cc1i11i se
1
primblă mişeii fără bă/ ... (BASARABIA, voi. 1-6,
1997)
A li poşta satului (sau a wnbla cu poşta). v. poştă.
A mâ nca ca în târgul (sau în satul) lui Cremene
(sau ca în codru). v. mâ nca.
A se supăra(sau a se mâ ni a) (pe cineva) ca
văcarul pe sat. v. văcar.
A umpl e satul (sau locul, lumea, rar, urechile
lumii etc.) sau a se umple locul. v. umple.
Sat fără câini (ori satul lui Cremene) =Loc fără
pază, unde poate intra şi ieşi oricine şi oricând;
loc în care lipseşte ordinea, organizarea:
Silir de împrejurări normale, d. X ar fi
devenit un ţJrofe.ror 1nedim~ru; nesilit de 11i1nenea,
se si1nre ÎJJ sar fără ccîni şi u1n/Jlă cu 11uînile Îll
şolduri, lt1să şcoalt1 ţJusrie şi v1i1e lt1 Bucureşti ca
.fă-şifacă mendrele ( .. .) (MIHAI EMINESCU)
Pe vre111et1 tlceea 11u ert1 11oşră de cai,
nici relegmf, nici drum-de-fier, abia de erau
drumuri bărure; iar hofii foiau în roare pă1file ca
prin .rnrul lui Cremene. (NICOLAE GANE)
Lt"nea acett'lta nouă 1111 e un .~rfără sră1xî11,
11u e .latul lui Cremene. (CONSTANTIN NOICA)
SATISFACE
A(-şi) satislltce serviciul militar (sau a face
arma ta) (O. militari în tem1en) = A îndeplini
serviciul militar:
Revenii la Caluma, părăseşte flldia, î11
dece1nbrie, /Jenrru a-şi sarisface se1viciul 1nilirar
î11 {ară. (MIRCEA ELIADE)
14
Em la Bcîrlad cc111d a CWIOSCUT-0, îşi
.1arisfăcea serviciul milirai: (MARIN PREDA)
„lt1 dreapw, la srii11ga, la srii11ga-mprejur"
- co1nt111dt1 Vt111cet1 aşa cu1n Învăfaîe el Însuşi cc111d
jăcuseamtaTtL (HORIA ARAMĂ)
Acesr 11egof nepermis 11u f-t1 r fi exe1t'i1t11
ţJenrru 11i1nit~ În lt"ne Sra1nare dacă 1111 a r fi dus
lipsă tl/J/YH1pe completă de mijloace, fiind silir
chiar să facă annara ctî11d era abia în vâr.Hă de
w1 a11, numai ca să poară ajura (... ) (URMUZ)
SATISFACŢIE
A cere (sau a da) satisfacţie = a) A cere de la
cineva (sau a da cuiva) dreptate; a cere să i se
dea (sau a-i da c uiva) câşcig de cau ză:
Trebuie o 11uî11ă de fie r care să şrie să
dea sarisfaefi1me as1>irafiw1ilor 11afio11ale. (ION
GHICA)
Se va cere .rnrisft1cfie penrm omorârea
evr eilor lt1 Glllafi, ct1r e din 1no1nenr ce dor et1u să
plece î11 Basarabia Trebuiau co11siderafi cerăfe11i
.rovietici. (VASILE V ASILOS)
b) A provoca (sau a accepta o provocare) la duel:
Am văwr pe baron Sple11y la Brown şi
mi-a zis că are să ceară .rnrisfacfie lui Eliad
pe11Trt1 pricina ce şrii. (ION GHICA)
Apoi îi cere .rnrisfacfie pe rere11, ceea ce-l
dete11ni11ă pe Iorga să răspundă î11 plen ( .. . )
(MIHAI CHIPER)
SAŢ
A (nu) avea (sau (îvp.) a (nu) ana, a (nu)
vedea) sat= A (nu) se putea sătura (niciodată), a
(nu) ajunge la saţietate, a fi veşnic nesătul ;
(pex.) a (nu) fi mulţumit c u ce are:
[Împăratul) 11u mai avea .ltlf de bogă{ie şi
nicio milă 11-avea de supuşii lui (AL. VLAHUŢĂ)
Când fierbe oala la foc, .fă 11u mă11t111ci
că 11u vei avea .1t1f. (ARTUR GOROVEI)
Firet1muieriistl{11ut11-e. (IUUU A. ZANNE)
A ţine (sau a-i ţine cuiva) (de) saţ, a-i li cuiva
de sat sau a- şi ţine saţul = A (se) sătura, a(-şi)
potoli foamea pentru mai mult timp:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

PeşTe le de undiţă şi mămăliga de râşniţă SĂLTA

1111 ţin saţ. (MIHAIL SADOVEANU) A plâ nge (sau a râde) de sare (sau de saltă)

Am mâncar colac cu cârnaţ/ Că fine cămaşa de pe el. v. plâ nge.

mai bine de saţ. (POP.)
A sălta d e bucurie sau a-i sălta (cuiva) inima
A-şi ţine saţul = A se sătura pentru mult timp: sau s unetul (de bucurie) = A simţi o mare
fi fine .1t1fiu ca şi calului care, după ce rreu bucurie, a fi cuprins de o mare emoţie:
dmmul, iarj/ămânzeşre. (ŞEZĂTOAREA, I) De pitlfră de-ai fi fosr, şi nu .re purea să
nu-fi sal1e i11i1nt1 de bucurie ctînd auzeai, uneori ÎJJ
purerea nopfii, pe Mihai !1critxY1111I din HwnuleşTi
SAXANA umblt?nd 101 .ltlful câTe c-o dr oaie de flăcăi după
(A fi) saxana de bani (Reg.) = (A fi) plin de bani : dânsul şi ct?nrtînd ( .. .) (ION CREANGĂ)
UiTe, bă, chimirul: saxana de bani. (D. fmi sălra inima. Omul acesTa mă umplea de
UDRESCU) îi1credere. Simţeam că-şi rmne TOI .wj/erul în joc, că
asrfel rrebuie să izbu1im .. . (LMU REBREANU)
Saxana briceag = Se spune, ironic, despre un
on1 nevoiaş, prost În1brăcat: A sălta gălbenuşul
(Arg.; lumea interlopă) = A
Cavaler gândac, .rnc.rnna briceag. lua partea cea mai însemnată a unui câştig:
(SIMION FLOREA MARIAN) E o înţelegere de-a lor mai veche, de pe
vre111ea ctînd Nina 11-t1vea ţJt1Şaţ1orr ne1nfesc şi
mai sălftl gălbenuşul prin rramvaie. (RODICA
SĂLAŞ OJOG-BRAŞOVEANU)
A da sălaş (cuiva)= A găzdui (pe cineva):
De ccînd 1n-a1n Întors sunt ror În t1cea A se sălta în vârfuri = A-şi despri nde călcâiele
odaie din CtlTul a Tr eilea, car e fi-a dar sălaş şi ţie de la pământ, sprijinindu-şi corpul numai pe
mai bine de-un an de zile. (OCTAVIAN GOGA) vârfurile picioarelor.
Şi ce t11n fi noi asTăzi dacă biserica lui M-t11n să/rar În vt11furi şi t11n sărir... În
01ristos 11-arji dar sălt1ş şi cultură suţJe riot1ră lui gol. (G. M. ZAMFIRESCU)
Peflu M aio1; lui Şinct14 lui Klein ş.a. ( ...] (AUREL Era înalră, mai înalră deuîT el chia r
C. POPOVIO) dacă .re ridica pe vtî1f11ri, de parcă pic ioarele ei
Se rugă de Amurg să-i dea sălaş până a subţiri, brune s-ar fi l1111gi1 m elodios de ctîTe ori
doua zi. (POP.) el tir fi vruf să o Întreacă sau s-o t1jungă,
ridictînd11-.re 11e vtî1f11ri. (NICOLAE BREBAN)
A face sălaş (cu cineva) = A avea relaţii sexuale
(cu cineva):
Î1111Jiirarul Îndrăzni de grăi cărră et1 cu SĂMÂNŢĂ
/JOhra cur vii: cu1n să se culce cu ea ... şi aşe face A avea sămânţă de vorbă = A avea subiect de
David sălaş cu ea. (POP.) discuţie:

Călăuv1l 1neu, ct1re, cu1n t11n Sţ>us, t1vet1

A se an a în sălaş (Înv.) = A sălăşlui, a-şi avea .fămânfă mulră de vodJă, mă deşTepră din acea
locuinţa într-un anumit loc: mira re m11Tă ( .. . ](AL. ODOBESCU)
Prenwnărafia se face la d. F ofila, car ele De0t.~t11ndt1ră vre1n să lău1uri1n fiect1re
se află În În casele d. 1narelui
sălaş vornil~ ct1z În JXlrfe, să nu 1nai existe săuu1nfă de
Gheorghe Fili11escu. (MOSES GASTER) discuţii( . . .] (ION LĂNCRĂNJAN)
Babele se Încălziseră cu fuică şi t1vet1u
.fămt?nţă de vorbă. (EUGEN BARBU)
15
 Vwile ILJNCAN

A lăsa sănătate (Reg.) = A muri:

A căuta sămânţă de vorbă= A căuta ceartă, - Mă1nuct1, le luă cet11nt1i rc1nără vorbll d1i1
poftă de a vorbi, a flecări: gură, mămuca nu face bine ce ft1ce; tire de gând .fă
Iar caufi să1nt1nfă de vorbă, 1năi Buzilă ? ne fttie să11ărare, .fărmtma. (ION CREANGĂ)
(ION CREANGĂ)
Nicu se OţJri chit1r În drt'1n ş i-o Îllfrebă A scoate (pe cineva) din sănătate (Reg.) = A
ce 1nai ft1ce, cărtînd, Ct'1n se zice, să11uînfă de scoate pe cineva din minţi:
vorbă. (CONTEMPORANUL, V 11 ) Şi-llfâlnii o copili/ăl Cu tXiru lă.'iOT pe
Începu a găsi sămânţă de vodJii, înce1m... fâfă/ Cam pe fâfă, cam f'e srx11e,I De m-o scos
a-şi aminri. (MIHAIL SADOVEANU) di11 sănărare. (POP.)

Bun de sămânţă (D. fiinţe)= Prolific: A s e juca cu sănătatea. v. juca.

lfenuft1 ... era şi bună de să11u?nfă: pe ror
tmul făcea ct?re '"'copil. (G. SION) A-şi pune s ufletul (sau avuţia, capul, sănătatea,
-Sunr ft1răl lor, şi cm~oşul eu I-tun cre.k~ur, viata) (pentru cineva). v. pune.
fiindcă era Imn de sămânţă, de mit' călca găinile.
(DINU SĂRARU) În (sau pentru) sănătatea (cuiva) = a) Urare
fiicută în cinstea cuiva acunci când se închină un
Nici de sămânţă (sau nici sămânţă de ... ) = pahar c u băutură:
Deloc, nimic : Dinu luă 11aha111l şi zise : În sănărt1ret1
N-a mai lăsar rx1ra nici de să11u?nfă în cocoanei Duducăi 1 (NICOLAE FILIMON)
punga românului. (ION GHICA)
Delllflninreri t1ici Îll St1nger roată lu111ea b) Pentru a onora, a preamări pe cineva:
vorbeşre că fX>fXI m11u?11 din Budiu le-a spus î11că Slujirorii mo:1ctifi şi puşcile sra pe deal
astă vară: „in trei .Mr1ră1ntîni 1111 va răuuîne Îll ţară de slo/X>dzie frxul pellfru sănărt11ea Îm(Jărarului.
niâ sămânţă de ungur." (IOAN CHINDR IŞ, (ION NECULCE)
GELU NEAMŢU)
Mă închin de să nătate. v. închina .
Pe rudă şi pe sămân ţli. v. rud ă.

Sănătate (bmtă) ! =a) Formulă de urare la despărţire:

Sănărare bună, A11ifă 1 (IOAN SLAVICI)
SĂNĂTATE
(A bea sau a închina) în sănătatea cuiva= A bea b) S-a sfârşit, nu mai e nimic de fiicut. Puţi n îmi

sau a închina un pahar de vin sau de rachiu în cinstea pasă! Atâta pagubă!:
cuiva, urându-i să fie sănătos, să aibă roroc etc.: De voi izlmTi să îndupfet' pe îm1Xirt11ul a
E, â11e-mi fX>OTe spw1e miel În .fănăTMea ierta 11e t1ceşri oa1neni de la 1noarre, 1nă voi
cui să-nd1i11. (ŞT. O. IOSIF) ÎllCtuneta să 1nă Însărcinez şi cu cealaltă rret1bă;
Poţi bea... î11 sănărarea aceleia care-fi iară de nu, sănărare bună' (P. ISPIRESCU)
va face fericirea vieţii. (1. L. CARAGIALE) AJt1dt11; i11virtî11du-l 11e a dout1 zi la ţJrtÎJJZ
Nene, dă-1ni voie să-nc/Jin În sănătatea tun i11rrt1f În ca1nert1 1net1, unde 1n-t11n t111ucar să-ţi
1
.wfiei dw11irale ... Să vă rrăiască (IDEM) scriu vit1fl1 s. Grigorie, 11recu111 1ni-a ţJOvestir-o
Cu rofi tun Î11chi11t1r şi-n sănărt1ret1 Bogo11os, silindu-mă a păzi ct?r s-a purur cftitir şi
rururor t1111 beur, dupăolalră, până la fimd. (ION espr esiile sale. Sănărare 1 (C. NEGRUZZI)
LĂNCRĂNJAN)

A întreb a pe cineva de sănătate. v. întreba . SĂNĂTOS, -OASĂ

(A fi) ta re (sau sănătos ca pia tra). v. pia tră.

16
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A (se) face bine (sau să nătos) . v. face.
A nn fi sănătos dacă... (Fam.) = A nu se putea
abţine sau reţine de la ceva (rău); a nu se simţi
bine până nu face sau nu spune ceva (rău):
E5ti ca un ccîine, 1nă... Nu eşti sănătos dt1că
1111 împ11ngi 011111-11 C()(ISfe. (ION L.ĂNCRĂNJAN)
A nn fi sănă tos la minte (sau la cap)= A fi
(cam) nebun, zălud, smintit:
N11 eşri sănăros la wp 1 (FLORENTIN
SMARANDACHE)
01nul sănătos la 1ni11re şi la rrufJ Îşi creşte
şi îşi ed11că mai bine copiii. (MONITORUL
OFICIAL, voi. 21, 2010)
A o rupe la (sau de) fugă (la goană, la sănătoasa
sau de-a fuga). v. rupe.
A râde sănătos = A nlde cu poftă, din roată inima:
Rtîde gros, 1>lin, sănăros. (CAMIL
PETRESCU)
Ne jăcetun rear111 la noi t«.~tt'lă, aşa Ct'1n ne
ţ>rit~er>ea1n, şi să 1nă crezi că 11îdet11n .W.năros şi 1111
ne finea nicio che/111ială. (DAMIAN STĂNOIU)
A-şi pune capul (teafăr sau t eafăr
nevinovat, sănătos ) s ub sabi e. v. sabie.
Nn-i b oala sănătoasă (Reg.) =Se spune despre
o boală gravă:
LLI Români se mai crede că c11wl, ctînd
ccînră ţ>rea a1>1YX1JX? de o casă şi În acea casă este
un IX>l11t1v, vesteşte că „nu-i e /)(){da .W.năroai;ă",
„se d11ce". (DIN VIAŢA POPORUWJ ROMÂN,
1914)
R âs sănătos = Râs puternic, din toată inima:
E 1111 bărlx11 rtînăr c11 gt1111I vânjos, c11 o
e.-rfJ/ozie de 011ri1nis1n ÎJJ gura deschisă Îllf r-un
rtîs sănăros. (G. CĂLINESCU)
Să Iii sănăta;! = a) fum1ulă de urare sau de nnd~unire:
AţJOi da 1; 1nt1i ră11uîi sănărot1să, 1năruşă
Măriot1ră.' vo1fJll de di11ioar et1; şi-1ni ţ}(lre rău că
nu-i vărul Jon t1ct1să, că ft1re-t1ş fi t1vur ţJ/ăcere să
ne scăldăm împrew1ă... (ION CREANGĂ)
- Bine, Co.1111t1, să fii sănăros1 răspw1.1e
He1tlelen 1rîctîir de w rimirare. (LIVIU RFBREANU)
b) Treaba ta, n-ai decât!
Să-l (sau să o etc.) porţi sănătos sau să nătoasă.
v. purta .
SĂPA
A săpa groapa (cuiva sau a ceva)= A căuta pe
ascuns distrugerea sau înlăturarea c uiva; a unelti
împotriva c uiva:
Fiii oamenilor . .. săpară înrr e fa fa mea
groor>ă şi cădwră Îtlfr·în.111. (PSALTIREA)
În groor>ă wde-acela ce al111i groapa
.1t1f>ă. 01ASILE ALECSANDRJ)
A săpa p e cineva = A căuta să compromită pe
cineva; a defăima c u scopul de a-i clătina poziţia
socială:
Săpa pe direcror î111r-a.w111s, că111tînd
să-l scooră din sct11111. (I. BOTEZ)
lmidioşii illfrigtmţi că111ară să-l .1tl(>e şi, du1>ă
o ct11nţx111ie Înverşuntdă ţJrin grtti şi ţJresă, retlJiră să
şi pr rxiud't în cer curile îiwl1e 111 curet11 defavottibil
t111ic1J11i ManoltL'he. (I. L CARAGIALE)
A-şi săpa s ingur mormâ ntul = A-şi cauza
si ngur nenorociri care îi pot aduce moartea:
În ţ}(lfÎ1ni, fu singur ÎfÎ saţJÎ 1nor1ntînrul.
(COSTACHE CONACHI)
că
Sapă m ai încolo! (Arg.)= Pleacă de aici':
Cearfi să ne lt15i? Magt1zin .f!Jajean şi Gmi1J
.fălaj11lui swll ziare .fl!rÎ()(tfl!. Dt„-ă 111 eşrift11 vv, .ltlf>ă
11.:1i Î1L'olo. (https://www.mapjlZimalajean.ro/)
SĂPTĂMÂNĂ
A fi (sau intra) în săptămâna oarbă (sau
chi oară)= Se spune despre cineva care nu-şi dă
seama de realitate, care acţionează pe negândite:
17
 Vwile ILJNCAN
Tu eşti i11r1ur Îit săţJfă1ntîna oa1fJii, dar ai
să deschizi curtînd ochii şi li i să re căieşti a1nt11:
(MIHAIL SADOVEANU)
Deşi 1111 arfi crezur niciodată că va ajunge
să se căsătorească, convins că 1111 e.-risra vreo /t1ră
w r e să îl facă să vrea să rămână lt111gă ea ux11ă
viaţa,
a venii şi pe111m el .răpră11uî11a oorbă ( ...]
(GEORGE CORNILĂ)
Îi em dor de r>reze11fa ei, rxî11ă acolo î11câ1
s.e judetYI singur, „ţx1rcă a1n i11trt1r În SăfJfă11uîna
chiotiră... ,
chit1r 1111 vreau să 1nă fJr osresc dar, e
fai11ă rău de rol.. " (MIRCEA CRĂCIUN)
SĂPUN
A rade pe cineva fiiră săpun. v. rade.
A s triga la săpun (Reg.) = A striga tare:
( ... ] d-oi pri11de-o [căţeaua], o s-o bar
vergeaua aia dă hier dî la puşcă pâ11-o srriga la
săp1111... (B. P. HASDEU)
Balon de săpmt = a) Băşică din clăbuci de săpun:
Vecina de la erajul doi t1 fosT 11e11111/puniră
de far>Tul că de la a1X111ame11111/ de deasupm îi i111ră
prinferea.ură /X1/0011e de .răp1111 Cil wre .re joacă w1
copil. (VICTOR RUSU)
b) (Fig.) Vorbărie goală:
Şi aşase face că, pe n111d, propunerile
de î11cewr e a o.Hilirăfilor s-au dovedii simple
/X1/oa11e de săp1111. (VARTAN ARACHELIAN)
SĂPUNEALĂ
A mâ nca (sau a încasa, a înghiţi , a primi etc.)
(o) săpuneală (sau papara). v. mâ nca.
SĂRA
A-şi săra(sau a -şi răcori) inima (sau sunetul)
= A simţi o satisfacţie deosebită (în urma unei
răzbunări):
De t1tu11ci, llt'1nai asta visa şi ţJllrcă-i
ţJărea bine că se t1ftîfă ot11ne11ii, ca s.ă-i ţJOafă veni
şi lui 1nai lesne să-şi sare iniJna. (LIVIU
REBREANU)
Să vină cu tldevărar o vre111e să-şi
săreze şi robii i11iJ11ile fJenrr u roare răură{ile ce
sTt111 t1.wpm foi: (MIHAIL SADOVEANU)
A-şi săra s uOetul cu cineva (Reg.) = A face un
rău c uiva; a avea pe ci neva pe conştiinţă:
M-au bărut ei, fJrietenii du11~1eei, st1t1ş111l",
1111-i vod>ă... halal .fă le fie! ... aşa mli11gtîie111ră, 11-t1n
ce zit~e, de 111ul1n-a111111ai C<fXittd; dai: .. nu-111i ţXlre
rău; Încai 111i-a111 .W.rt1t sufletul - i-t1111 dar eu diu11neei
cei se wvenea. (I. L. CARAGIALE)
SĂRAC, -Ă
A fi sărac (sau, rar, calic sau sărman) lipit
pământului (Pop.) = A fi foarte sărac:
- D-atJOi m-afi bă1111 voi des111/, măi
creştini, că 111ă lăsa{i ţJe d11u11uri, liţJit 1Xi11uîntului,
Cil om băfllÎll şi Cil rrei fe1e de 111ări1t111 făw co/011elul
cu t11nărăciw1e. (LIVIU REBREANU)
(Popa Bradu] 11-a vrui... să fJOmească cu
111011ul fJtînă 1111 i se tlduce o trăsură, 111ăctlr că
neamul 11101111/ui era sărac lipii. (ION PAS)
I s-o scos t1ver ell fli 111eu1r... o ră111tls
lipiră pămtî11111/11i. (VASILE ALECSANDRI)
- Na, Hagiule, ca1> .le<~ srrigi câT re ia gum,
1x1rcă cine ştie ce-lli fi t1vtînd.' fllCll, n-ai, n-ai, n-ai,
eşri .rămc fiţ>ir! (BARBU DELAVRANCEA)
A rămâne sărac (de cineva) = A pierde o fiinţă
dragă (care a decedat):
lară tL~1i11"cii
111ulr fJ/lingtînd.. ră111tl.fii.ră
.fămei de dascălul lor cel dulce şi Imn (DOSOFTEI)
La cel sărac nici boii nu trag = Se spune despre
cineva ciin1ia nu-i nterge, care suferă eşecuri În
orice întreprindere:
A /u(I( foc r>ricopsira a.Ha a 11oa.11ră de
111llhlllll.' Că fli 0111ul sărtlc nici boii 1111 frllg.'
(EUGEN BARBU)
Şi cum, la 011111/ .rărac nici /JOii 1111 frag, de
ct1revll .fii.fJfănuîni s-a stricllf şi cenr1t1lll rer111ică.
Elevii .re î11că/ze.1e awm daroriră .robelor vechi, iar
fe11111e/e SllllT (JU{i11e. (http://bittv.info/)
Sărac cu duhul (D. oameni)= Prost, naiv, simplu:
18
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

D. Sihleanu t1 vodJif de ,,înved1imea Ne-a fi de când 111111ele msrm rrage .rărăcit1

vet~Jte" şi de a11ricirt1ret1 t111rică, de cei .fă1t1ci cu de coadă. Măcar 111 .1-t1jw1gi ceva. Să fii domn şi să
duhul a l că rome.He împărăfia Cerului, de doine deschizi ochii acelo1t1 ct1re srau În Î11ru11eric.
şi de Ileana „ Costînzetma ", în, „cosife floarea-i (INTERAORENŢE: STUDII LITERARE, POEZIE,
ctîmă " ( .. . ](M IHAI EMINESCU) PROZĂ, SUPLIMENT LITERAR)
Dar el em sărac de duh şi curai la .111.f/el
(N. D. COCEA) A-şi vedea (sau a-şi că uta) de sărăcie = A nu se
Are ceva de profesoară, w1 fel de aer sărac amesteca în tre burile altuia:
cu duhul şi sigur de el. (CAMIL PETRESCU) 'Ţie-fi a 1de de vin şi eu nu-mi văd capul
de sărăcie( ... ] (LIV IU REBREANU)
Sărac de viaţă (Înv.) = Plăpând, firav, bolnăvicio;: Tu judeci pe dracu în loc .fă- fi vezi de
Nu va că1Xirt1 ţJ11'11Ci d 1i1 nevt1sră .rărăcie. (ŞTEFAN PETICĂ)
bolnăvicioasă şi săracă de viaţă. (PAVEL V ASIC!)

Sărăcie lucie (cu lustru sau neagră) = Sărăcie

Sărac şi curat = Se spune despre cei care prefera totală, desăvârşită:
să rămână săraci decât să se îmbogăţască prin N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul
mijloace incorecte: gol, .Htm/11/ gol. (ION PAS)
Mai bine să fiu .fă mc şi curar, dect?r Mai rret~u ce rrecu şi t111u111doi bărrt111ii
bogar şi huiir de lume. (VASILE ALECSANDRI) dt1ră 01111/ /JO/Jii, ră1nt1ind ÎJJ ur1nt1 lor ct1sa
roacă şi o sărăcie lucie. (P. ISPIRESCU)
Săracul (sau sărac) de mine (de tine e tc.) = Măi'Dar ce .fă răcie lucie pe aici pe la
Biecul de mine (de cine e cc.): rai, zise Ivan. (ION CREANGĂ)
Să fiu chia r şchioapă, ce-i a110i?I Că ce Nu1nt1i 1nu1tlărit1 fJe Cllre o dOSfJise
ţi-e drag, 101 drag rămâne!/ - Eu 1111 zil' ba 1 Dar .rot1rele de vt1 ră şi sărăcit1 cu lusr111t1 su11uct1rilor.
uire, joii Ni-e nunra, dragă, e ca 1ntînel- Tu cu1n (G. M. ZAMFIRESCU)
să joci? Sărac de noi 1/ Să .Hai la masă-llfre

bărn1ne.
(G. COŞBUC )
Na, c-t11n 11ăţir-o, sărtlcul de 1ni11e.I SĂRI
(VASILE ALECSANDRI) A sări (sau a cădea, a da, a nimeri) din lac în
puţ (Pfm.) = A trece dintr-o si tuaţie grea în alta

şi n1ai grea:
SĂRĂCIE 011111/ nem11/f11111iT fuge de bine şi dă
A face cumetrie cu sărăcia (Pop.) = A nu mai t>esre mărăcine.I Sare din lac în 1mfl Şi ajunge
pucea scăpa de mizerie: de la moară la râşn iţă. (ANTON PANN)
Nunta de azi se chetună sărăcie la sărăcie, Păi, t1vet11n ci11irtJe t11n', roe1nai fugi..fe1n
borezul, din cu1nerrie cu chef şi lău1t1ri, se 1u'1neş1e d'aca.ră, f11gi1e111 de demellfu ăla de Mirică, da am
belea la capul omului (BARBU DELAVRANCEA) .rărir din lac în puf (...) (CRISTIAN SĂILEANU)
Regionaliuirea Jill rrebuie .fă

A trage sărăcia de coadă (Pop.) = A trage mâţa
de coadă; a o duce greu din cauza sărăciei :
Că t>rea rrage .rărăcia de noi şi ne rrage
w reflful (iama) şi rragem 11uîfa de coadă, la coadă
{În rotire a11ori1nţ1urile ); de t1ceea, trag şi eu ait~i,
cu năduf, o iscălirură... Ion I. BRĂTIANU. (ION I.
BRĂTIANU)
„desce11r1t1lizeze " ull siste1n fJrezer vt1ndu-i fllrele;
fJOfi ajunge din lac în puf' (DANIEL DĂIANU)
Nu ştiu Ct'1n llai/Jll seft1ce, dt1r ct11n tor o
dau din lac în puf. (V ASILESUCEVEANU)
A sări (sau a juca) tontoroiu! (sau drăgaica) =
A fi neastâmpărat:

19
 Vwile ILJNCAN

Dar unde fu po111ana aia, ca să .Hea la Sare guvernul În aer, dacă şrii ctun să
w1 loc? Sărea şi el 10111oroiul, fără să vrea. (P. pui jirilu/ 1 (IDEM)
ISPJRESCU)
- Da ce-t1fi păfir de sărifi drăgaica pri11 A săr i în capul cuiva (sau a -i sări cuiva în cap )
casă ? 01 ASILE ALECSANDRI) = A se repezi la cineva cu vorbe a~pre, violente,
A1n ră1ntînea de ct1fJu 11osr111 ş-a1n giuca critice etc.:
drăgaica r>i11 curre. (IDEM) Eu, În caţJ cu1n să nu-fi sar/ Dacă eşti
Păwr că nu era şi Alexandru călare pe w1 u/ifar ! (SIMION FLOREA MARIAN)
lupul lui de adinioar e! Ce drăgaică afi fi juwr Se uiră finră la dânsa, cu o privir e r ea, gara
î111preună' (NICOLAE GANE) rx1rtii să-i .rnră î11 cap. (DUIUU ZAMFIRESCU)

A sări cu gura (m are) sau cu vor ba la (sau p e) A sări în coada cucoanei (Reg.) =A se obrăznici:
cineva (sau asupra cuiva) = A face cuiva A sări în coada cuwmei. (I. C. HINŢESCU)
reproşuri în mod vehement, cu tonul ridicat:

Înrr-u11a din zile, Ct'1n vorbea frt'1nos un A sări în pod = A simţi o mare bucurie:
boier dinrre cei ri11eri, it1ca şi 1noş Jon Rotiră Ah! când ai şri ctîr de 111u/1 re adorează
.rnr e cu gura ( . . .] (ION CREANGĂ) acel suj1er... fu n-ai .Ha cufimdar î11 gânduri rriHe,
A doua zi de dimineafă, /JOgaru( vău1ndu-şi ci ai sări în J>Od. 01 ASILE ALECSANDRI)
vira 1noa11ă, sări cu gura 1nare asufJttl sărt1cului, 'ii
ftii de piepr şi cu el rtîn?ş se duse la cw1ea /JOiemlui, A sări în ţăndări = a ) A se sparge sau a se rupe
să lefacăjudecară (P. ISPJRESCU) în mai multe fragmente, ca urmare a unei
solicitări violente exterioare:
A sări garduri (ori gardul sau peste garduri) (D. Oxl}t1 t1 sării în făndări şi o lx1lră 111ică de
bărbaţi, femei)= A umbla după femei (bărba~): sânge s-a făfir pe iad>ă. (MIRCEA CĂRTĂRESCU)
Bree 1... ce berbanrft?c!„. Îmi ia fara, îi
111ăntîncă ze.Hr ea şi sar e ga1duri. 0/ASILE b) (Fig.; d. oameni) A-şi pierde uz ul raţiunii, a
ALECSANDRI) înnebuni:
A1>0i doar eu nu-s de-acelea de cari E un luc111 să Înnebuneşti, să-fi sară
crede el: n-a111 sării pe.He garduri niciodară de wpul în făndări. (GEO BOGZA)
când swlf. (ION CREANGĂ)
Ruşine obrt1zului să vă fie; cogea1nire A sări pârleazul (Pfm.) = A avea purtări
feciori ca voi' Ca 111t1ine î111bfafi după jele, uşuratire, in1orale:
sărind ga1durile, şi cu ftwu?nări la nas ? (ION Iar ctînd Trana se da jos di11 1>0111, o lua
GRĂMADĂ) Cil binişoml s-o ducă de 1>ai1ea ulmilor, s-o facă
să sară ru?rleazul cu el, doar de or găsi r>uiul Cil
A sări groapa (Pop.)= A scăpa (cu greutate) de norocu - băru-1-ar cucu.' - Îll cuib - la căldură.
moarte sau de o boală extrem de gravă: (AL. MACEOONSKI)
Era să-i ctînre popa/ Dar a sării Înrr-o lună Î1nţ1linesc şaisr>rezece ani, şi
gr oapa. (ANTON PANN) a/rele la w11~ra 111ea au sării de-ticu pârleazu„.
(EUGEN BARBU)
A sări în aer = a ) A se distruge, a se preface în Iarăşi fusese 1nt1nt1ră de a1noruri JJebune
bucăţi (în urma unei explozii): să .rnră pâdeawl/ Vai, dar călcase la urmă pe
Un t>Od sărea în aer cu fiar ele răsucire. la111pa parşivă t1 lui Ilici. (ANDREI RADU)
(CEZAR PETRESCU)
A săr i calul (sau peste cal). v. cal.
b) A se desfiinţa, a se dizolva, a cădea:

20
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A s e învârti (sau a s e întoarce, a sări) într-un

călcâi. V. călcâi. A-i sări (cuiva) de (sau, rar, în) gât = A
îmbrăţişa pe cineva (cuprinzându-l cu braţele de
A(-i) sări inima din loc = A simţi brusc (o mare după gât); a ară ta cuiva o dragoste exagerată sau
frică sau) o emoţie intensă: impudică, senz uală:
/11i1na-i sări din tm~, şi răsufla rea i se fţi venea să crezi că, dacă r1este uit ceas
OţJri. Mai auzi 11aşii cu11oscu{i de ct1reva ori, nu-fi va sări de gtî1, dar pelllm a doua zi„. re pureai
apoi se făcu linişre. (ION AGÎRBICEANU) aşrepra negreşir la aşa ceva. (AL.VLAHUŢĂ)
- Cu1n să CtÎJJfa{i la 11u11rt1 Î1nţ1ărăresei Di1tai11rea ot1111e11ilor era să-fi sar Îlt
inele? Îllfrebă Făr-F11,1nos, că11,ia Îi sări i11i1nt1 gt?r? 01 ASD..E ALECSANDRI)
de frică. (P. ISPJRESCU)
Ştiu că i11i1nt1 Î1ni sări din loc ct1nd A-i sări (cuiva) îna inte = A alerga în întâmpinarea
fJOtJile se dădură în lăruri să-i dea drumul( . . ] cuiva cu mare grabă:
(GIB I. MIHĂESCU) Ea-i sări Î11ai11re, Î1tli1tztî11du-i 111tî11a de
de1X1rTe. (AL. VLAHUŢĂ)
A(-i) sări în ochi = a) A-i apărea c u evidenţă: Sorioara ... Î11dt1ră i-t1u sărit Î11ai11re. (I.
Defecrele obşreşri 1111 sar în ochi aşa de G. SBIERA)
rare ca acele fXll1icule. 01 ASILE ALECSANDRI) Crt1Ş111ărifa,
cu11111e-a văzul, r1e loc 11e-a
.fiirir î1iai111e. (ION CREANGĂ)
b) A se distinge (în mod şocant):
Hore/urile 1nai recente... Î{Î .fllr În ochi, ct1 A-i să ri (cuiva) ţandăra (de-a-ndoaselea sau
ror ce-i nou şi mare. (IONEL TEODOREANU) arţagul, aşchia, b âzdâcul, muştarul, obada,
l..n Cazin, în piaţa ce desparre clădirea ţâfna) (Fam.) = A se e nerva:
de uliţă, o 1nasă coţ>eriră cu ţJOsrav roşu, cu fi era .fiiriră fandăm, şi când îi .fiirea lui
căli1nări şi cu ror ce trebuie de scris r>e ea, sărea ţandăra, era săriră şi rx1ce bună. (IOAN SLAVJCJ)
În ochii rrecărorilor şi aduna 1nulfi111ea Î1nţ1rejur Din nimil' îi sare fandăra. (I. A.
(„.] (AL. MACEDONSKI) BASSARABESCU)
Să şrifi că Niculăieş Mt?necufă s-a
A-i sări (cuiva) capacele (Arg.)= a) A se înfuria: .111părar„. Aşa era şi în sar. îi sărea Mzdtkul
Se cu1u15reau sufici'enr de b1i1e Cll să 1111 se dinrr-o nimică. (MIHAIL SADOVEANU)
retună că .flîrbului Îi vor S(/ri carJllcele 1u'111ai r1enrru Era la cosrwn, .re 111ar11rizt1se, dar vod1ele-
o curiozirare a lui. (FLORIN LOGREŞTEANU) ror na,~ţXI! Şi mi-a sării muşraml (FLORIN IARU)
- Eu sunr revolu{iona1; venir să t1r1ăr Mi-a sărit 111uştarul şi ne-a111 ce11ar.
releviziunea.' - Ce revolu{ionar, 111inci11osul Declarafia era o fJOrcărie, mai ales când vet1ea
dracului' Mă ît1juri de mamă? că re bar de-fi sar de la uit 0111 care 11u 111ai rrecuse de a11i de zi/ e r1e
carx1ce/e 1 (LIVIU BALAC) la locul de 1111111că. (ŞTEFAN AGOPIAN)
l-a .fiirir ţfifna, Ce-o fi vrând cu cufirul?
b) A depune un efort deosebit: (ZAHARIA STANCU)
Am ît1feles lucrul ace.Ha, t1111 Jo.IT îlllr-1111 Slabă nădejde dacă d-o vorbă le sar e
rx111id („.] şi TOI t11n luar nişre lecfii de mi-au ţtîfna. (BARBU DELAVRANCEA)
sării car1acele. (hllps://www.dcnews.ro/)
A111 111u11cir de 111i-t1u sărir car1t1cele la A-i sări cheful (Reg.) = A se supăra; a-i trece
Trei specracole cu car e mă mtîndr esc („.] timpul potrivit, favorabil, optim:
(hnps://www.uniter.ro/) Alu11ci, deodt1tă, tuturor 111ese11ilor 11e loc
li .1-t1 .uricar cheful şi t111 ît1cep111 t1 vod1i care ce
c) A primi o lovi mră puternică: şrit1 şi cum îi ducea wpul ( „ .] (ION CREANGĂ)
21
 Vwile ILJNCAN
A-şi sări
din minti sau (pop.) din lire, (reg.)
din urmă= A se comporta ca un nebun:
Artîr s-o spărie1 el di rău, c-o Jo.li mai
să-şi saie din mi11fi. (POP.)
Cu gurt1 căscară, căură să 1nuşre, şi,
ctînd văzu ţJe unul din ei rrei t1zvtîrlir În rt1u, Îşi
ieşi di11 fire. (BARBU DELAVRANCEA)
Nu îfi ieşi di11 fir e dacă fi-a rms o
î111rebar e delicară sau dacă i-ai mai explicai o
dară acelaşi lucru. (IRINA PETREA)
A-şi sări din ţâţâni (sau din bala ma le, din
nitur i) ori (reg.) a sări de pe tăncuş (Fam.) = A
nu n1ai avea răbdare, a nu n1ai putea suporta, a- şi
pierde cumpătul:
Vor be de om sării di11 ftîftî11i. (MIHAIL
SADOVEANU)
Iacă, Î(Î sr1u11, ct1r Încă 11u-1ni sai din
bala111ale; 1111 ieşi de llicea fJtÎJJ • 11u-1ni iscăleşti
colealu1rrioară ( .. . ] (GIB MIHĂESCU)
Nu vă vine a crede că 1ni-t11n sărir din
balamale. (MARIN PREDA)
Îi veni să (ÎţJe, să răcnet1scă, să Înjure fn
gura mare, să-şi sară din balamale. (MIHAELA
PERCIUN)
Plâ n ge (sau râde) de sare că maşa de pe el =
Plânge (sau râde) foarte tare, în hohote:
Smărăndifa pe 111mă şedea cu mt1i11ile la
ochi şi 11ltînget1 ca o 1nireasă, de sărea că111eşa
de pe dânsa. (ION CREANGĂ)
Să-mi sară ochii dacă. „ =Să-mi faci sau să-mi
zici orice dacă .. .:
- Nu şriu do1n11ule, 1111 şriu 11i1nic. Să-1ni
sară od1ii dacă vă millf. (DAN DAVID)
Să-1ni sară ochii dacă 1ninr, 1Jări11re.1
(RADU TUDORAN)
SĂRIT, -Ă
A li (sau a aştepta, a sta etc.) cu inutili sărită = A
fi (sau a aştepta, a sta, etc.) extrem de emoţionat,
de speriat:
22
Ct1re nopfi nu do1111ise el o clirJă măcar c11n
se Ctlde, fr<lgtînd cu urecheli şi aşre11rtînd cu 1i1i1na
săriră pe 11wstifirii de notl(){e' (1. L. CARAGIALE)
Ajunse la .wfioart1 lui car e-l aşrepra cu
i11imt1.1ăriră. (P. IS PIRESCU)
Se srJălă pe ochi, şi luându-şi wvalul
plet'ă cu căfeluşii d111Jă dânsul şi ajunse la .wfioara
lui care 11 aş repra cu inima săriră. (IDEM)
A li sărit din minte (sau, fam., din ţâţâ ni)= A
fi nebun:
Ori, fJOl1fe, eşri sărir din 1ninre, nu cu1n
erai mai înainre. (POP.)
Auzi dw1111eara vod1e? Vor be de om
sării di11 ftîftîni. (MIHAIL SADOVEANU)
A scoate (pe cineva) din sărite (sau, rar, din
sărit).
v. scoate.
A-i sări (sau a-şi pierde) săritele = A se speria:
Troporă copirele,/ Pulberea o sc1mnăl
Turcii-şi pierd sărire/el Aftmgt1fi din urmă. (ŞT.
O. IOSIF)
A-şipierde sărita (sau a-ş i ieşi din sărite ) (Pop.)
=A se enerva tare, pierzându-şi cumpătul:
fndeo.rebi pr ezenfa beiului mă făcea să-mi
ies di11 sărire, şi, de-abia venii, se ducea la dracu.
(PANAIT ISTRATI)
Ciungu însă, Ciungu îşi p[ijerdet1 sărira
când o vedea pe Uft1 .Ht1nd de vorbă cu pârlirul
tlcela, car e fllce rrei rotire Îllfr-o SăfJfă1ntÎnă şi
vinde două în rrei. (IOAN SLAVICI)
fn desperarea pe car e le-a priânuir-o
căderea lor merirară de la purere, a11ilpisifii
co11.fe1vt1rori şi-au fJierdur cu desăvtîrşire sărira. (I.
L CARAGIALE)
SĂRITOR, -OARE
Săritor în ochi = Absolut evident, frapant:
Dara e pr ea sărirotire în ochi. (CAMIL
PETRESCU)
SĂRITURĂ
A da o săritură (Rar) = A merge undeva în grabă:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Pe la 20 seprembrie am dar o .rărirură
până la Si biu. (WCIAN BLAGA)
SĂRMAN, -Ă
Sărman cn dnbnl (Rar) = Prost:
Faifuria pe car e ai scăpar-o din mt111ă,
ca o săr1nt1nă cu duhul ce eşti, e1t1 d in ractî111ul de
douăsprezece persoane. (ZAHARIA STANCU)
Lângă acea.Hă ferea.mii şedea .Haro.Hele
bisericii şi, cu voce ft1re ctît să se audă În roată
biserica,fă1ii să fină co111de slujbă, î1 explica ceva
unei /e111ei săr1nane cu duhul, surde şi jerr1elire.
(SECOLUL 20, voi. 10-12, 1987)
SĂRUTA
A săruta mâ na (sau mâ inile, mânuş iţa,
mânuşiţele, mânuţele e tc.) = Formulă de sal ut
(la întâlnire ori la despărţire) sau de mulţumire
a dresată femeilor, persoanelor (mai) î n vârstă
sau, în trecut, stăpânilor:
- Sărur mtî11a, doamnă Alexandr escu'
.Hrigă Tiru amabil ca rordeawia, sco(t111d dit1
buzunar cheia de la ctunera lui şi />Otrivind-o Îll
broască. (LIVIU REBREANU)
- Vrei ru .fă re procopseşri? - Vr eau,
(I. L. CARAGIALE)
sărur mt111t1, ma ică ...
- Să11'r 1ntî11uşiţa 111arale, cuconiţă
Floricico, zisei scult111du-mă de la ma.fă şi .rămrt?11d
dret111ra sră1xî11ei de casă, sii.11,r 1ntî11uşifa şi c1i1e-a
dar azi .fă deie şi mtîi11e. (CAL!STRAT HOGAŞ)
A săruta poala (sau poalele) cuiva. v. poală.
A-i săruta (cuiva) cununiile. v. cununie.
C ine nn a re ochi negri, sărută şi albaştri = Se
spune despre cel c are, neavând ceea ce doreşte,
se mulţumeşte c u ceea ce are:
Calul de dar 1111 .re aiură-11 g111ii; şi cit1e
11-are ochi negri, .rămră şi albaşTri. (C. NEGR U2ZI)
Îi trebuia reco111andaţia şi Îşi SJJu.fe:
„Ctînd 1111 sunt m~Jt; negri, săru{i şi albaştri.' "
Aşa că-i să.rufă, iar fJesre două zile se fJrezenră
23
la ct111celarie, la domnul pr ofesor Şrefă11escu­
Vt1rgolici. (CORNELIU BUZJNSCHI)
Sărut (sau sărutăm) dreapta (Rar) = furmulă de
salut (la întâlnire ori la despărţire) sau de mu~umire
adres ată (în trecut) preoţilor, domnitorilor, boierilor,
stăpânilor:
(CLUCERUL MOGHILĂ:] Sărurăm
dr eapra, bit1e. Vit1e. Ce păwrele suflu aşa ...
(BARBU DELA VRANCEA)
Boier Sroiceo, sămrămu·fi d reapra, aşa
re Îndea11111ă... boierul Rovi11... să-fi ridici Îll scîrg
11eva.11a şi copiii şi... să fugi spr e m1111fi. (GALA
GALACTION)
După ce gări figara şi cafeaua, se rori
ţJufin Înaintea oglinzii şi ieşi Îll balt~o11. - Ei,
Anit"O, vin-Încoace. - Să11,ră111 dreaţJfa, Cul"Ollifă.
(CONTEMPORANUL, IV)
SĂRUTARE
A da lumii veşnica sărutare (Înv.) = A muri:
Slujba-fi ît1 gmbă fi-o îm1Jli11esTi/ Şi-mi dai
o vecit1ică .rămrare; (I. HELIADE- RĂDULESCU)
( .. .] l""'e iaraga11ul şi pi.IToalele lt111gă
111oarră, Î i dă cea de l'e u1111ă sărutare, Î11calecă
calul, şi dr epr la zapciu. (ION GHICA)
A fura o sărutare (sau un sărut). v. fura.
SĂTUL, -Ă
A fi sătnl până-n gât (Pfm.) = A li dezgustat şi a nu
mai putea suporta în continuare o stare de lucmri:
Pt111ă în gtîT eşTi săTul. (ANTON PANN)
Dar awm se ptxue dedam .făTul p<111ă-11 gtîT
de si1Temul ăHa de locafi1111e; (GIB I. MIHĂESCU)
SĂTURA
A s e sătura (de ceva sau de cineva) ca de mer e
acre (sau pădur eţe) sau a se să tura până în gât
=A ajunge să nu mai poată suporta ceva:
Ei, 111-a111 .W.rurtd de ca1răş ca de 111ere acre.
(.. .] Fa, fa l<xmă, du-Te de zi c1co11a,1ul11i .fă Tacă, că
111-11111 .W.rurar de 111qjică ca de 111ere 1xldure{e... Î111i
vine acm ... 01ASILE ALECSANDRI)
 Vwile ILJNCAN

De răbdări s-a sărurar ca de 1nere acri;

de liţJSuri, calea valea, dt1r 1111 1nai t1vea 11i1nic,
ilir co11iii i se rrtînreau ţJe jos de foa111e, 1nuieret1 SĂVÂRŞIT
pe-aceea wle. (I. POP-RETEGANUL) A ieşi la săvârşit (Înv.) = A reuşi să i<prăvea<că, să
De-tir 1nai veni vart1, să se 1nai joace şi tern1ine ceva:
pe-afară, că m-am sărurtlf de ei Ctl de mere Îi a1t1ră că tlcesrt1 lucru la săvtîrşir vt1
pădurefe! (ION CREANGĂ) pur ea ieşi. (DIMITRIE CANTEMIR)
M-am sărurtll p<111ă-11 gtîr de mucegaiul
de babă, că hojma mă morocă11eşre şi-mi scoore
od1ii cu cele Tinere. (IDEM) SÂC
A da un sâc =A necăji pe cineva:
A se sătura cu binele (Rar) = A i se urî cu binele: Tret' use rtîul şi-i da cu .1t1c de dincolo
Val de do.1t1re penale la Co11.11a11fa. Şoferii după mal. (P. ISPIRESCU)
.1-t111 să11,,-ar cu binele. (http://www.cugediber.ro/)

Aşa îmi răsplărifi voi binele?. .. Hai? V-afi
.W.rurt1r r1ese11111e de bine?... Vă 1năntîncă
Sf>inar ea! ... (N. D. COCEA)
Eram horărtîr să-i frec pe răcurele, să .re
.rnrure de bine. (ION LĂNCRĂNJAN)
Nu şrie ce .lt:otlle pe gură. S-a sărurar cu
binele. (TITUS POPOVICI)
Sâc de nuntă, mâine-i horă! (Reg.) = Se spune
când cineva se consolează sau vrea să pară
consolat că a obţinut un lucru mai puţin important
decât cel pe care-l doreşte:
St1c, Marit~o de nuntă, că 1nt1ine e hora.
(H. TIKTIN, PAUL MIRON)

A se sătura de viată (sau a se sătura de toate) SÂMBĂTĂ

(Înv.) = A muri: A purta (sau, rar, a paşte, a tine, a păzi, a păstra)
Lt'1nea era Îngroziră că 1111 ştia ce surţJriză (cuiva) sâmbetele = a) A face pomană în fiecare
Îi ţJOafe tlduce ziua de 11uî i11e şi, la u111no1ne11r dt1r, sâmbătă până la 40 de zile după moartea cuiva. b)

.re să11,,-a de viată şi 1>refe m să mooră. (LIVIU (Pop.) A urmări pe cineva cu gând rău; a duşmăni
ROMOŞAN) pe cineva:
Văzu că 1111 1nai are Încotro şi se
srăp<111i, gu.Hă ctîre ceva di11 masă, .re .1t:11lă
SĂU, SA foo11e amărâi şi se lwră1f să poorre .ll1mberele
A se tine (sau a-şi vedea) de ale sale = A-şi vedea copiilor. (P. ISPIRESCU)
de creabă: („. ] ş4 pemm că văzu.re că împărarul o
- Ba aveam, dar jiewr e îşi vedea de ale lua î1111wnede bi11e, îi pw1t111 .1t?mbe1ele. (IDEM)
sale, şi 11u1nai seara ne Î11fr unea1n cu rotii. De ftîfaw Leo11a şriam că-mi potirră
(DUILIU ZAMFIRESCU) .1t?mbe1ele. (MIHAIL SADOVEANU)
Când am avur .redx1rea de îi11<1i Ma4 l-a
vămr la grădină Cil coca1dă î11 piepr şi i·a zis: „ Ce,
SĂVÂRŞffiE 1năi, şi fu /t«..~i .rocittli.wn? A111 să re t111'1JC f>e d11'1nuri.1"
A aduce la (sau în, întru) săvârşire (sau Ş i-11 pwrar .1t?mbe1ele. (AN1DN BACALBAŞA)
săvârşit). v. aduce.

A se duce pe apa sâmbetei. v. apă.

A pune la săvârşire (Înv.) =A pune în practică:
( ... ] de grabnica rm11ere Îll lucrare şi A-i lipsi cuiva o sâmbătă sau a nu fi în toate
săvârşire şi d1111ă r>liroforia ((înv.) informaţie, sâmbetele (Reg.) =A fi nebun:
lămurire, desluşire] ce am lutlf 1111 rmfine din
ve11ir11rile mă11ăsrire! (V. A. URECHIA)

24
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

- E o fudulă, o luară din lele, 11-are
roare sc1mberele. Când umblă, calcă-11 .Hrăchini.
(BARBU DELAVRANCEA)
Omul ăsra e wm d-ici, de colea! E fJe-<>
JXlr fe, Într -o uret~lte, {t1cn1i, n-ar e t0l1te scî1n/Je1ele,
e cam rră.111ir; 1111 e în ux1re a11ele lui. (DIN VIATA
Ce-li fi zis l rinuca, În urina 11ot1stră, ce
11-a fi zis, 1111 ştiu; dar ştiu arcîfll, că er t11n cu
gheaft1-11 srx11e, de frică, pân-am aj1111.1 la Borca,
unde ne-afo.H şi masul. (ION CREANGĂ)
(.. .] şrii11d că avea să freacă prin acel
cod111 t1tt1t de duŞ1na1t ţJerciunilor, el Îşi cu1n1Jiiră

POPORULUI ROMÂN, voi. 34-40, 1928) două ţJistoale şi uJJ iataga1t ruginii, se sui si1tgur
Într-o brişcă şi se ţJOrni cu f rict1-n SţJate şi cu
galbenii ît1 sc111. (VASILE ALECSANDRJ)
SÂMBRĂ Omul f ricos rordet11111t1 umblă cu gheaţa
A se prinde în sâmbră sau a prinde (sau a se ît1 sc1n. (I. C. HINŢESCU)
lua) în ortăcie (ori în sâmbră, de sâmbră) sau
a prinde tovărăş ie. v. prinde. A fi bun ca s ân ni mamei = A fi foarte bun:
Românul iubeşre imaginile poerice, de
r>ildă: Un om Imn, e Imn ca scînul mamei, sau e
S ÂMBURE Imn de pus pe rană; (VASILE ALECSANDRI)
C ât un fir (sau un s âmbure, un grăunte) de
1
lllSC. V. lllSC. A muri cn zilele-n s ân (Rar)= A muri prematur:
Auzir-aţi voi pe-aici/ De bier domnul
Şrefă11iţăl Ce-a Jo.li om de mare viţă,/ C-a murii
S ÂN cu zi/e-n sin (sân]/ ln cerare, la Hori11 ?
A băga (pe cineva) în s ân = A arăta (cuiva) (VASILE ALECSANDRI)
dragoste mare:
Nu-nce1ezi de a-l <Xări... - Ei, ba nu A s trânge Ia sân (sau Ia piept) (pe cineva) = A
vrea să-l bag În .flîn
crunva ai şi să-l cocolesc. îmbrăţişa pe cineva:
(VASILE ALECSANDRI) ln jurul meu wde şi praf şi noroi,/ Şi
Măi bădifă Gherasim,/ Eu de drag re-aş niJneni 1111 ştie din tristul convoi/ Ce strtîng eu
băga-11 sân. (JARNiK-BÎRSEANU) sraromic la sân. (OCT AV IAN GOGA)
Cu mare dor re aşrepl, să re poci .Hn111ge
A cr eşte (sau a încălzi, a tine) şarpele în (sau la piepr. (POP.)
la) s ân (sau a vârî pe dracu-n s ân)= A aj uta, a Mă .Hrângi la piepr, şi-arâra ce-i? (G.

ocroti pe un nerecunoscător: COŞBUC)

A1n 11uî1tct1r din acelaşi blid, oho, Încă din Vină, dragă, rxîn' re-aşre1nl Să re .mrîng
CO/Jitărie ...
Priit ltunea s111î1nJJă tun t'1nlJ/ar cu rine, la 11iepr. (VASILE ALECSANDRI)
şa111e îi1că/zir la scîn. (NICHITA STĂNESCU)
A trăi (sau a se ana, a fi etc.) ca în s ânnl lui
A fi (sau a umbla) cn frica (sau cu gh eata, cu Avram (sau, rar, a l lui Dumnezeu ori ca în s ân
moartea) în sân = A se teme foarte tare de ceva, de rai). v. trăi.
a fi într-o contin uă stare de nelinişte, de teamă:
Unde până aci umbla cu moarrea în sân, A tipa fini (sau pruncnl) în sân ni maicii (Pop.)
acum .re mai linişri olet'ufă. (P. ISPIRESCU) = A fi jale mare:
Ana, de alrfel, din noaprea aceea, Trăia Vor fipa pnmcii în sânul maicelor lor.
cu frica în scîn. (LIVIU REBREANU) (MIHAIL SADOVEANU)
Bărrtîna, cu f rica Do1nnului În scîn, crezu.
Să sperie văzându-şi fara sângerară. (BARBU A umbla (sau a fi) cn crucea-n sân. v. cruce.
DELAVRANCEA)
25
 Vwile ILJNCAN
A-şi scuipa (sau a-şi stupi) în sân = A face gestul
de a scuipa în sân, prin care cei supersciţioşi cred
că preîn!âmpină un rău sau că înlătură frica:
Ct'1n t1uziră să.renii, Î11ce11ură să-şi fllcă
c111ce şi S(/-şi scui11e În sc1n de frică. AţJOi Îi SfJu.feră
ux11ă şirerenit1 Cil .1eo17Jia. (P. ISPIRESCU)
N-are treabă el a icea, aceşri bani ai lui 1111
st?nr,I Ci ai diaconllflli Badea, el e pe dânşii
srăpt?n.I Bielllf omfllgi afară s11erit1T, !i<.' llÎJX1ndll·Şi
în scîn; (ANTON PANN)
A/fii mai fricoşi îşi .Hllpet111 în sân. (ION
CRF.ANGĂ)
Cucot111t1 Marit1, 1na1nt1 .rofiei 1nele, fşi
fl'tcea cruce, fşi sru11ea În .fl1n şi se Î11chi11t1 la
icoana sfânlllflli Mina. (MIHAIL SADOVEANU)
Babele cu sânge bărn?nl Se sperie şi
scuipă-n sc?n. (I. C. HINŢESC U)
Te-aş (ori I-aş) băga (sau vârî) în sân, dacă ai
(ori ar) încăpea (sau dar nn încapi ori nn încape)
de urechi sau a băga (pe cineva) de păr în sân
(Reg.) =Se spune despre cei care ne sune dragi :
Măi bădifă Gherwim,I Ell de drag re-aş
băga-n sân. (JARNiK-BÎRSEANU)
Te-aş vtîrÎ Îll scîn, dar 1111 ÎllCllfJÎ de
urechi ... la 1nai bine ogoieşte-re oleacă şi 1nai
.Hnînge-fi bllzişoarele acasă. (ION CREANGĂ)
SÂNGE
A avea (sau a li cn) m âinile p ătate de sânge =
A fi vinovat de crimă:
O rrisră /aiJnă suţJrt1viefuise 01nului
părar de scînge ce nll fllsese văwr râzând
niciodară. (MATEIU I. CARAGIALE)
Ă.Ha venise la fel de pregărir de acasă
ţJenrru Înfruntare ş i orit~t"n Îi sare {andăra uşor,
Tll vorbeşri, care ai mt?inile păra re de sângele flli
Părrăşctmll? (GABRJELA ADAMEŞTEANU)
A avea ceva în sânge = A fi obişnuit, familiarizat
cu ceva; a avea ceva Înnă~cut:
Lui Îi 1nergea roare lt1 iniJnă, avt1ndu-le
în scînge. (CEZAR PETRESCU)
Crisriano Rona/do ar e gofllf în scînge şi
de aceea e.He w1i<.'. (hnps://www.news.ro/)
26
A avea sânge în vine = A fi plin de e nergie şi de
vigoare:
E d r epr că t111 fo.H i ef1 ini c11 scîngele din
vine,/ E dr epr că fiecar e afo.H 1m semizell/ Dar
ţJenrru
ce, şi cine, 1111 şriu nici ei, nici eu. (AL.
MACEDONSKI)
C/b1d 01ml e.-te bolnav .ft111 lipsii de purere,
pare că „1111 t1re stinge îi1 vine", sângele „se .u1bfim ii ";
(ANUARUL MU2'EUWJ ETNOGRAFIC al
MOLDOVEI, ediţia a X-a, W IO)
A da sânge = A consimţi să-i scoată o cantitate
oarecare de sânge pentru a fi folosit la transfuzii:
Ar fi vrur să-i dăruit1scă rinere{et1,
grafia, ţJuferea celor ŞllfJfe.'lţJrezece t111i a i ei, ca
şi când ar fi dar scînge wmi bolnav... (IRENE
NEMIROVSKY)
A li de acelaşi sânge cn cineva = A fi rudă cu
cineva; a fi din aceeaşi familie c u cineva:
Şi tun dori să-l vede1n şi noi, roc1nai 11e11r111
că st11nănă t1şt1 de fJu{iJJ cu cei de tlcelt1şi g1t1i şi de
acelaşi sânge Cil dânsllf. (NICOLAE IORGA)
Şrill că sw11 de acelaşi sc1nge Cil ei şi,
1nai ales, ştiu că sunt 1nulr 1nai sărac i det~t1t
americanii. (ION MINULESCU)
A li sângele cuiva= A fi copilul c uiva:
E sângele răll şi a i t1 da samă pe ceea
film e. (MIHAIL SADOVEANU)
O mamă illbeşre fi11/ căci esre al ei sânge,
căci l-a p111101 ft1 sânll-i. (D. BOLINTINF.ANU)
A li scris cn litere de sânge. v. liter ă.
A i se urca (sau a i se ridica, a i se sui, a.i năvăli, a-i
da, a-i ieşi etc.) sângele la cap (în faţă sau în obraz)
= a) A se înroşi din cauza unei emo~i pmernice:
Sângele îi năvăli în fafă şi inima -i
bllfnea Cil grabă în co,llf pieplllflli. (MIHAIL
SADOVEANU)
Şi arllnci de sfiicillne mi-iese sc1ngele-n
obraz/ Cllm nll vine z/mrăroml ca la pieplllf flli
să caz? (MIHAI EMINESCU)
A.ICllfTând s1msele înwrcare ale cel or
Î11rr ebt1{i, Miron fuga si1nfea cu1n i se urcă ror
sângele în obraz. (LIVIU REBREANU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Flăcăului îi pieri roară oboseala din curajul lor de t1 se ridica împorrivt1 boierilor
()(1se. Sângele îi năvăli în obraz. Vm să răspundă ( .. .] (LNIU REBREANU)
cu o suda/Jnă, dar Îşi 1nuşcă buzele şi-şi u11nă Da.I unii din netunul 1neu tui ţJ/ărir cu .~1nge
apoi calea ziccînd nerJiisăror doar artîw: - Bine, greşala domnilor ( .. . ] (MIHAIL SADOVEANU)

bine . .. N()(1pre bună' (IDEM)

Cli1X1 urmăroare scîngele îi năvăli în A s e scăl da în sânge. v. scălda.
obraji, de ruşine şi de 1ntînie, că coţJiii ei au
purur s-o înşele. (IOAN SLA YICI) A s nge sângele (rar, şi sudoarea) cui va (sau
din cineva)= A chinui, a oprima; a exploata:
b) A se înfuria: Dumneara sugi .1t1ngele poporului 1••• (1.
Dt1r să şrii că ţJrin fe111eie a re să 11iară L. CARAGIALE)
Codin. Uire cum mi se 111t'ă sc?ngele la cap... Nu şri1n ct1ră vre111e Încă fărt11111l se vt1
(PANAIT ISTRATI) .1Up1me ace.Hei IXI riXlre şi .Htif>ide exploarări din
Se încnmră şi IOI sângele îi năvăleşre în 1X1r1ea guvemanţilor săi. Căci răbdarea are şi
faţă. (AL. SAHIA) marginile ei, răbdare îndelungă, de şapre ani de
Şi-a prins-o Tremurul de ciudă,/ Şi ctînd .Hrigoii adminisrrarivi îi sug stîngele şi-l
simţea .windu-i .1t1ngele-n obraz. (G. COŞBUC) .1t:hingiuiesc! (MIHAI EMINESCU)
Tlilht1r nu eşti şi nici nu stt1i cu cufifu-nrre
A intra (cuiva ceva) în sânge= A deveni un act dinţi, pe dt'(Xi colţ, da de .ltipl IOI ai suge stîngele
reftex, un obicei, o necesitate: din 0111, dac-ai mai purea 1..• (ION LĂNCRĂNJ AN)
Desco11eri că i-ll Îllf1t1f În sânge e.-risre11ft1
lui mucedă şi fumurie de 1>rovincie (. . ] (CEZAR A umple de sânge = A bate foarte tare, crunt:
PETRF.sCU) Odară, la o nw11ă îl umpluse de .1t1nge.
Elzice că i-a i11rrar În scînge (LNIU REBREANU)
zdrăngănea/a asta. Dacă 1111 ajungea la 1nuzil~ite

ăstora, e1t1 şi azi un ţ>rosr şi ar fi 1ii1nas un bou, A(-i) fierbe sângele (în cineva) = A se
w1 ţăran w roţi colegii lui (... ) (SORIN STOICA) înfierbânta din cauza mâniei, a unei supărări etc.:
Tt1nărului Îi rrecu ţJrin creiet; Cll o
A lăsa sânge (Înv.) =A face, printr-o incizie, să srrăfulge rare, că rufele lui 1111 .llinf uxmai
curgă o cantitate de sânge de la cineva, î n scop fX>f rivire ţJenrru t1ve11ruri gt1lt111re. Dt1r sângele Îi
terapeutic sau pentru analize: fierbea în vine... (LIVIU REBREANU)
Dragomir Ozw1 ( . . .] era doftor în felul Acum e mare şi-i fie rbe scîngele, i se
lui şi se priupea de minime să lase sc?nge. urcă uşor drăcuşorii la wp şi se simre ( .. ) (G.
(GALA GALACTION) M. ZAMFIRESCU)

A nn avea pi cătură de sânge în vine (ori în A(-şi) băga mâ na în sânge. v. băga.

ob raz) sau (rar) a avea bra gă în vine. v. vână.
A(-şi) face sânge răn (sau inimă, voie rea) ori,
A plăti cn sân gele = A se sacrifica pentru ceva înv., a face în cineva sânge rău, sau (reg.) a-şi
nobil sau cineva, pentru un crez, un ideal, o pune (ori a pune cuiva) sânge rău la inimă =
schimbare benefică, pentru a ispăşi greşelile sau A (se) supăra foarte tare. A (se) enerva:
a suplini neputi nţa altora: În sfc1rşi1, ce-mi fac eu .1tînge rău, ccînd
Mai Îllftîi eu, ca socialist, sunr co11rra nici 1111 e în arribuţiile mele execuţia?'... (LNIU
viole11ţelor şi det~i 1111 ţJOf să 1nă bucur. Pe urină REBREANU)
eu ştiu că bie{ii {ă1t111i vor ţJ/ări cu 1nulr .~1nge Prie1enul lui moş Nichifor s-a răsuj1ar şi
el către t1lţi ţJriereni t1i săi, şi de-t1runci ot11ne11ii,
27
 Vwile ILJNCAN
ctun sunr ot11ne11ii, ca să-i fJu11ă .îlînge rău la
ini1nă... tui Înce1Juf li />01-et~f; ţJe 1noş Nichifor şi t1-i
zice: „Nichifor Coţcariul, Nichifor Coţcariu/".
(ION CREANGĂ)
-A1>0i da, cu1nărră, ccînd tir şti 01nul ce-ar
ţ>ăfi, dinainre s-t1r 1Jăzi. Nu-fi 1nllifllce şi d1'1n11et1ra
art1ra i111ină rea, că odară ave111 să1nerge111 cu rofii
acolo. (IDEM)
Ş-apoi, ce 111t1i... Nu-fi 111t1i face i11 i111ă
rea, coţ>ile, Î1ni zise el, 1>u1uîndu-1ni 11uîna ţ>e
u111ăr. (NICOLAE GANE)
El voi să .re ridice şi s-o ia di11 11ou la
goană, dar rruţJu/ 1111ise1nişcă din loc, Î11roc1nt1i
ca ţJii1ntînrul luncii. Nu-şi 1nt1i fl'tcu sânge rău.
(PANAIT ISTRATI)
Pe111m 111111ele lui D11111ie~1~ o sfălui
Pa1<.Yt!opo' 11u-fi 111t1iface s1?11ge iii" (G CĂLINESCU)
A-i da cuiva sângele = A începe să sângereze:
Şi 1â111pft1 îi em î11vi11efiră, î111mcâ1 t1 fo.11
bruscară de un jandar1n şi a11111cară la ţJodea.
George Sălăget111 t1 fo.11 lovii de i-a dar sângele,
ror t1şt1, la 1â111plă. (GABRIEL ANDREESCU)
A-i îngheţa (sau a-i s ta, a i se răci c uiva)
sângele în vine. v. vână.
A-şi vărsa (sau a-ş i da, a-şi jertfi) sângele
(pentru cineva sau ceva) = A se sacrifica pemni
cineva; a-şi da viaţa (pentru cineva sau ceva):
- Aş fi fericii - zicea wvaleml - să-mi por
da ror sângele pe111ru t1 face o câr de mică plăcere
110/Jilei 111ele .11ăpâne. (I. L CARAGIALE)
D·t1/JOi fmţii noşrri de sânge: franţujii,
i((l/ienii, srxmiolii şi /J011ughezii, ce aşreapră? LLI
orice î111â111pft1re, Doa11111e fereşre, srau gt1((1 să-şi
ver.re sângele r1e111ru noi... (ION CREANGĂ)
Drep111 aceia, iubirul mie11 jii11, să fii
111ilostiv ruru1or ot11nenilor şi ruru1or gloare/01;
ct1re fi le vt1 dt1 Dt'1nnezeu 111-e 11uî11a fli, 11e11rru
ct1re Însuşi Do11111ul Du11111ezeul 11osr111 şi
111â111uiromf lis11s Hri.11os ş-t111 vărsar sft1nrul sânge
al să11. (NEAGOE BASARAB)
Cn lacrimi de sânge = Cu mare durere,
îndurerat profund, zdrobit de durere:
28
S-aruncă În brt1fele 11uîne-sa şi cu lacri1ni
de stî11ge încep11 t1-i spw1e. (ION CREANGĂ)
Ş-oile s-or .mr1nge,/ Pe mi1ie m-or pltîngel
C11 lacrimi de sânge t (VASILE ALECSANDRI)
De m-ai tăia (sau de a i tăia etc.) n-ar cnrge (o
picătnră de) sânge = Se spune pentru a exprima
în c hip hiperbolic starea de adâncă deprimare a
cuiva:
Sămw i11i111t1 111et1/ C-11n wţir de-o ai răitll
N-or curge sânge din ea. (JARNiK-BÎRSEANU)
Sângele apă nn se face =Sentimentul înrudirii
de sânge nu sl ăbeşte sau nu se pierde niciodată:
Pe 11lt1iul străinldă{ii, rriJnişii din tun/Jele
Pri11ci1x11e t1deveret111 ziu r ea /JO/JOtt1/ă: Sângele
arii 1111 seface! Ei .re legt111 împremă de la cea î111t1i
vedere, w 11~He frafi b11ni ce s-ar î111t1/ni după ani
11mffi dedespărfire; (VASILE ALECSANDRI)
Deşi sângel e apă 1111 se face şi cămeşa e
mai apr oape decâr t1111eri11/, dar 11eţJOful e .1t1/lx1
dracului. (C. NEGRUZZI)
Vezi că, mă re, sângele apă 1111 se face, şi
mbede11it1 fa rubedenie rrage ca t1c11/ ft1111t1gne1.
(P. ISPIRESCU)
SÂNGERA
A-i sângera (cuiva) inima = A fi îndurerat, a
suferi sau a îndurera pe cineva, a-l face să sufere:
fi SfJu.fe cu1n ja11dt1r1nii schingiuiesc zeci de
ţărt111i, cu1n tui ve11irfe111ei ş i IXirrcîni lt1 dtînsul şi lt1
preorul Nicrxlim, mgtînd11-i să-i .1t1/veze, cum el,
oriclil Îi stîngera 1i1i1na, 1111 s-a 1nişca1, creuînd că
pluronierul va os1e11i (... ] (UVIU REBREANU)
fi sc1ngera 1i11ina clind i se sto1t~eta1 IX111ii
tlliu11afi 01 1111Jră grijă /'Jellf111 aceste 1u·1nicuri, de care
dtîn.ltl 1u1 simţen nicio rrelminţă; (IOAN SLAVICJ)
SÂRMĂ
A juca pe sârmă = A se acomoda cu împrejurările,
a şti să se descurce în orice situa~e:
Vai de lumea a.Ila cu asrfel de oameni w re
şriu j11w r1e sâ1111ă, /11ând11-fi ochii. (ONISIFOR
GHIBU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Pa1ve11ifi fl'tră ruşine, 1nizerabili ce la
ctîrmăl Facefi .rnlruri de păit1fe pe fn1tighie sau
fJe sc1r1nă,/ N-a1n cu voi niciun t11nesrec, căci Îll
lume de-af i rrăir/ Esre o .rnriră-nrreagă faprul că
v-afi Uimislir. (AL. MACEDONSKI)
A veni (ceva) prin sârm ă (Fam.; gmţ.) = A fi
transmis (ceva) prin telegraf:
Ctînd t1vizul 1111 ve11et1 ţJr1i1 sc111nă, ci În
episrolă, se îtlftîmpla uneori să nu-i rrimiră (bani].
(ION AGÎRBICEANU)
A vorbi (cu cineva) pe sârmă (Gmţ.) = A vorbi
(cu cineva) la telefon:
Am v0tf>i1 cu dli11.111J r1est11111ii, să vie îi1 bătaie
de wî111 cu procuronJ. (MIHAILSADOVEANU)
SCAI
A se lega (sau a s e agăţa) (de cineva) ca scaiul
de oaie, a s e lega de capul (cuiva). v. lega.
A s e lipi ca scaiul (de cineva). v. lipi.
A se ţine (sau a se lega, a s e agăţa etc. de cineva
sau de ceva) ca s caiul sau scai (de... ) = A însoţi
(pe cineva) pretucindeni; a manifesta o insiste nţă
exageram, adesea inoportună (faţă de cineva sau,
rar, de ceva):
Las' că di1111rici11t1ei111-a dar 1noşul 1neu
afară dit1 casă ... dar a110i s-a şi legar de mit1e,
nebuna, ca w1 scai 1... 01ASILE ALECSANDRI)
În li111JX1 ro1ntînească, cuvtînrul a rret~ur În
act~e11fie flgurt1ră: lichea va să zit~ă o .fet~ărură
care, dacă fi-a căzur Îll sr>inare, se f1i1e de r1i1e 1nai
rău Cll scaiul, şi de ct1re 1111 re 1nt1i ţJOfi scă1x1 decc1r
prit1 mijloace violenre. (I. L CARAGIALE)
A s e ţine scai (de cineva) sau a se ţine (de cineva)
ca scaiul de oaie = Se spune despre o persoană
care deranjează în pemia nenţă pe cineva:
Se finea !1cai de 1iru. (UVIU REBREANU)
Niwlae cu fecioml ,~icu baba, care acwn .re
finea de dânşii ca !i<.Y1iul de ooie (...]priveau mgărori
ÎJJ răsti1nţ1uri lt1 vardisrul care le 1iiSfJt'11den fJr1i1rr-o
î1r.'n#lft1re din sprlincet1e (IDEM)
29
O pe1rec cu chiu cu vai,/ Şi se fin de
dtînsa scai.I Plit1ă-i srn1mftl 11/ici(}(1ră de alai.
(G. COŞBUC)
ÎncerJe a .re fit1ea de fară ca scaiul de
oaie. (ION CREANGĂ)
Ţinându-mă !1cai de el, srrăbărt?nd w1
infinit tm~uir de bas111e, 1nă Î11tr eba1n adesea cine
era rară/ ăsra al meu pe wre în afară de fluierul
lui nimic nu-l inrere.ftl ? (PANAIT ISTRATI)
SCANDAL
A face cuiva scandal (Fam.) = A mustra aspru,
a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ri dicat:
N-a vrui d. Nae să facă !1candal, măcar
că era de w1 procuror ceva. (I. L. CARAGIALE)
Areară, la TearnJ Ntiţiona~ amfosr tr.'11zt1ră
că ftr.' sctmdtd, 111~ domnil0t-, 1111 eu t11nfăcui .octmdal
a.reară la Tearml Nafiontd. A jăcur .ocandal Dan
Deşliu. (CONSTANTIN PARASCAN)
A face scandal = A face gălăgie:
Am tiflar că dă.11.-ălinea cu Cafavencu şi cu
rofi ai lor vor săfacă .ocandal. (I. L CARAGIALE)
Unii îşi ct?nră dorurile, a/fii îşi (Jltîng
nenorocirile şi 11e urină SfXlrg ţJllltare sau dacă-i
necazul mai crtîncet1, fac .octmdal, ca să-şi ve1~e
venit111/. (G. M. ZAMFIRESCU)
A ieşi cn scandal (sau cn şncăr m are) (Arg.) =
A se aj unge la un conflict viole ne:
Nu rmrea divulga chiar ror ce au di.1e111a1,
cine ştie ce a r ieşi, .k~audal i11re111afional, dar ştie
el sigur că e spioană. (SORIN STOICA)
- Bă, fleandură... Nu-fi mai da art?rea
1t1/enre fiindcă ie.re cu şucăr. Mucles' (GEORGE
ARION)
A ieşir şucăr 1nt1re, 1nai ales că 11ici cetdalră
rx1rtidă 1111 NI ît1cheial (http://www.ilfovsix>rtro/)
SCARĂ
A avea maşină Ia scară (Fam.) = A avea o
si tua ţie bun ă; a avea un post însemnat:
Ctîr să mai suţJOrfi să re umflu de lx111i,
de bijurerii, de foale, cu maşină la scară, cu
 Vwile ILJNCAN
ser viroar e, casă de vacanţă, herghelie de cai?
(EUGEN PATRICHE)
Tu t1i să t1jungi un 1nt1re lictor. Vei avea
maşină la !iCtiră, c11 şofer... (ION DICHISEA NU)
A da scări (Rar) = A îndemna calul lovindu-l cu
scările:
Păturică dete scă ri calului şi Înaintă În
lagăr. (NICOLAE FILIMON)
A pune (sau a întinde, a aşterne, a aşeza etc.)
(pe ci neva) la scară= A întinde (pe cineva) pe
jos, de obicei în faţa intrării ca<ei, pentru a-l bate
(cu biciul):
- Dar bine, 1năi ţă1t1ne, ce /JOrcării SJJui
ţJe ltîngă cerdacul 1neu, că re 1năntîncă 111t11na
dracul11i1Ac11ş re (Jw1 la swră şi-fi frag o băraie,
de re-or d11ce cu cerga acasă ... Înţeles-ai? (ION
CREANGĂ)
A pune piciorul în scară= a) A încăleca:
Alexa Tort?mac p11se piciorul în scară şi
se zvârli pe cal; (MIHAIL SADOVEANU)
Când o p11s picioru-11 scară,/ M1111fii s-o
curr em11rar. (ŞEZĂTOAREA, V)
b) A adopta o atitudine fermă într-o problemă,
spre a o rezolva.
A reduce la scară = A reprezenta un obiect
reducârdu-i dimensiunile, dar pă<triind un raport
costant al acestora faţă de realitate; a reproduce un
desen, un plan etc. reducând dimensiunile lor şi
pă<triind proporţiile în raport cu dimensiunile reale:
O ec/1i1Jă de docume111arişri din Srarele
Unire a cr ear prim11I model la scară red11sii al
Sis1em11l11i Solar. (https://Oawless.ro/)
Fiidi11d rx111e din cmegoda luciiirilor
1no1u'1ne111tlle, fJe111111 Bucu1eş1i esre co1nt111litdă o
copie la .ocară red11să, care t1 şi f osr instalară îi1 faţa
Alhe11e11/11i Român în 1913. (hnp;//danmamt<aride.ro')
A se duce (sau a ajunge) până în (sau la) scara
murgului = A nu se lăsa, a stărui până reuşeşti:
LLI o învoială, 1111111 mai dii, al111I mai lasă;
dt1că 1111 vrei, eu 1nă duc rxînă la scara 1nurgului.
(CONVORBIRI LITERARE, voi. 3, 1980)
30
A se Ilice (sau a se aşeza, a se pune) luntre
(sau, rar, munte, reg„ cruce, scară) şi punte. v.
luntre.
A se ridica în şa (sau în scară). v. ridica.
A trage Ia scară = A apropia un vehicul de
intrarea într-o clădire:
Când s-a11 a11zir dOfJOTele de la bisericii,
şi a fosr rras ,,fae101111I" la scară, Smtiragda se
t1şeză f11 trăsură alături de coa11t1 Anica.
(CONSTANTIN STERE)
Când avea să plet' e, boieml ponmcet1 săi
.re fragii 11adişa11ca ((reg) trăsură mică şi uşoară,
neacoperită; brişcă) la scară. (EM. GÎRLEANU)
A tunde în scări = A tunde părul unei persoane
în aşa fel încât fi rele să nu fie retezate la acelaşi
nivel, ci la ni vele diferite, mai mic spre ceafă şi
mai mare spre creştet:
Părul e.He p11rrar dr epl, fiind rwu î11
.ocări. (LUCIAN MORARIU)
A-i tăia (cuiva) scara (Reg.) = A împiedica (pe
cineva) să facă ceva:
Meş1erul11i Manole, i s-a riiiar .ocara, dtifJă
ce co11sr111c{ia şcolii, la care a co11rribuir t1rc1r de
1111111, afosr rermi11arii 1(VASILE ŞOIMARU)
SCART
A pune în scart (Înv.) = A da deoparte:
Câ11d s1t1111I ori .wvert11111I ar avea li1J.1ă
de ajutorul 11afiunei ro1ntîne În avere 1nt1rerială
sau Îll scînge, t1ru11ci să fie scoşi ţJe JJlan car>ii lor
biserit~eşri... , rxînă ce ar rret~e ţJericolul... , iară
du11ă aceea să
fie />uşi În .~arr, ţJ1-ecu1n esre
vodJa jucărorilor î11 că1Ji. (G. BARIŢ)
Ca ele111enr de 1nt111evră Îi serveau
legiont1rii fugi{i din {ară, 11r eCt'1n şi cei ră111t1şi
acasă, dar puşi în .ocarr. (ZAHARIA BOILĂ)
SCAUN
A băga (sau a da) scaun (D. cereale) = A prinde
rod; a lega:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Gn1ul băgwe sct11m şi ajw1get1 la Scăzur acu1n, do11111ul 11ost111, din

gemmchi. (CONSTANTIN SANDU-ALDEA) măririle rrecure,/ Cărră, bou, voind să-şi facă,
din nevoie o vi1ture (... )(MIHAI EMINESCU)
A fi legat de scaun. v. lega. Iar dt1că a1n căzur d in 1nărire, să 1111 ne
pierdem fi rea. Ne-nd1idem ît1 wsa de fJ<' Bosfor
A ridica din scaun (sau din tron) (pe ci neva). şi sră1n aşa, cu cenuşa-n caţJ şi cu fe restrele
v. ridi ca. acoperire( ... ] (VICTOR EFTIMIU)

A ridica, a înălţa, a pune (sau a se urca, a A-i scădea cuiva ceva= A prejudicia:
veni) în scaun. v. ridica. Cu rret--eret1 ri1n11ului, i-t1u scăzur calir<l{ile:
virew şi virew de reacţie. (l]ttps://www.libertarea.ro/)
A scoate (sau a alunga, a arunca, a izgoni) din
scaun (pe cineva) = A detrona (pe cineva); A scădea în preţ. v. preţ.
(pex .) a elibera din foncţie (pe cineva):
L-au scos din sct11m boierii. (ZAHARIA
STANCU) SCĂDERE
/tlră Bogdan vodă,fără ză/x1vă, adwu1ndu A umbla cu scădere (Înv.; d. bani) = A avea
ot11neni de 11reriri11derile, tui scos 11re AILrandru cursul depreciat:
vodă din set1w1 şi iar t111 apuCtlf Bogdat1 vodă l-am răsp1ms că (banii] swlf buni, dar ît1
.1eaw111/. (GR. URECHE) {ară u1n}J/ă cu SC<lder e şi {ărt111ii nu-i ţJri1nesc.
(AXINTE URICARIUL)
A şedea în (sau la) scaun (Înv.) = A se înscăuna, a
se urca pe cron:
Au venit În {ară, de au şăzur la sct1u11 În SCĂLDA
anii 7099. (GR. URECHE) A lăsa (pe cineva) să se scalde în apde sale. v. apă.

A şede a între două hota r e (sau între d ouă A o scălda (în două a pe) (Pfm.) = A avea o
scaune). v. şedea . atitudine lipsită de fermitate, şovăitoare; a da un
ră~pu ns evaziv, ocolind un ră~pu ns clar:
A-şi aş eza scaunul. v. aş eza. Moromere, n-o mai scălda, Î(i spw1 c11
frumos11, ziie şeful de posT ameninfând. (MARIN
C u scaun la cap (sau, rar, la minte, Ia PREDA)
judecată) (Fam.) = Se spune despre un om care De ctînd eşri prin loc11rile asrea, o wm
judecă temei nic: .oca/zi. (CAMIL PETRESCU)
N1unt1i aşa se ex1iit~ă de ce şi 1Xirrt1nul Nu vă .'lfJt1Jlea1n et~ zise unul d1i1rr-Î115ii, că...
fuga, 0111 /J011der t1f şi cu sct1u11 lt1 caţJ, 1u1 s-t1 arărt1f n-osă răspwidă... şi c-0.1-o.ocalde? (ION GHICA)

ieri delrx aft1111uu, .rnu /XXII<' că dânsul are şi a/re

morive deafi wlm 1(LM U REBREANU) A scălda (pe cineva) în la pte (dulce sau, reg., în
Dar rusă şrii de la mine, puiuţule, că el zah ăr, în vinars) (şi în miere)= a) A oferi (cuiva)

o fost un 0111 cu1nsecade, cu scaun lt1 ct1fJ şi cu ceva din abundenţă, tot ce-i trebuie, ce doreşte:
judeww î111reagă. (ION LĂNCRĂNJAN) Să mă scăldafi şi-n zălwr, dac-am p11s
şa11a pe wl, IOT mă d11c. (POP.)

SCĂDEA b) A fi plăcut amabil.

A scădea din mărire (Înv.) =A se ruşina:

31
 Vwile ILJNCAN
A scăld a în sânge = A provoca un măcel sau un
omor (sângeros):
Vrăjmaşă jurară a liberrăfilor publice, a
ConsrirufÎl'1lÎÎ şi a rurulor instirufÎl'11ilor, ea
î1111ect1 mai î111t1i şi apoi scălda {ara î11 sc111ge. (I.
L. CARAGIALE)
A s e scălda în bani = A fi foarte bogat:
Cu IO(l(ă pr orec{ia, 1111 se scălda î11 ba11i,
dimporrivă, „Nu duc o via{ă prea largă",
ret'1moaşre el; (MARTA PETREU)
Cc111d pur şi simplu se scălda î11 ba11i ?
Ctînd t1i Însă bani, vrei să ai şi 1nt1i inu/fi.
(DUMITRU CRUDU)
A se scăl da în sânge = a) A pierde mule sânge
(în urma unui ace de violenţă comis asupra c uiva
sau asupra sa):
Badiul si11g11r .re /111„a/ Chiar î11 sc111ge
se scăldai Şi deloc el 1111 se da. (POP.)
b) A fi violent, a provoca omoruri, măceluri
A(-şi) sau a-i scă lda ochii în lacrimi sau cu
ochii scăldaţi în (ori de) lacrimi = Se spune
despre ci neva care are ochii plini de lacrimi:
Mărioora-1 aswlra.J Fa{a i .re lumi11a,I
Ocltii-11 ftL'rimi îşi scălda. 01ASILE ALECSANDRI)
Novtlc, dacă t1uzea, ochii-11 lllcră1ni fşi
scălda şi di11 grai aşa grăia. (POP.)
În ce ape s e scaldă? (Rar)= Ce fel de om este?
Ce păreri sau intenţii are? În ce dispoziţie
sufletească se aftă?:
Ct"n s-a ltuninar de ziuă a 110111 ir SJ>re
To111a ca să-l 111inerească negreşit acasă, ieşind ţJe
poarră .re gt111di că rrebuie să la.re la o fXlrle oriu
sfială şi să meargă de-a dreţ){u/ să-l Îllfrebe î11 ce
ape .re .oca/dă... (LNJU REBREANU)
Mă duc să văz ce gtînduri au, În ce ar>e
să scaldă. (CAMIL PETRESCU)
S-a uirar cam /1111g la mi11e, par c-ar fi
vmr să zică: „Ce-o mai fi cu ă.11a ? Î11 ce ape s-o
fi scăldt111d?" ... (ION LĂNCRĂNJAN)
L-a scăldat mă-sa în gâscă albă (Reg.) = Se
spune despre un om norocos:
32
De aci poporul ( zil'e: re-a scăldar mă-ra
cu gâscă albă... ) (B. P. HASDEU)
Se scaldă în averi (sau în parale, în a ur e tc.)=
Se spune despre un om foarte bogat:
E chiabur, se .ocaldă-11 averile sale.
(ANTON PANN)
Să spui Păcală, ci11e ar e artîra aur de se
!1ct1/dă-11 el. (CRISTEA SANDU TIMOC)
SCĂLDAT, -Ă
A fi scăldat în la pte (Rar)= A fi alb la faţă:
L-a scăldar mă-sa-11 lapre dulce (de-i
aşăfrwnos). (TUDOR PAMFILE)
SCĂLDĂTOARE
S-a căcat în scăldătoare (Reg.) = a ) Se spune
despre un om norocos sau ghinionist:
Ăsta ccînd e 1t1 inic s-a clîcar În
.ocăldaroare. (CRISTIAN SĂJLEANU)
(Cu parafrazarea expresiei) S-au apucar
furcii să rragă... Doar săfi jăcur ceva îi1 scăldăroare
ct111d erai mit', ca să re 11imer e.1e. (ION PAS)
b) Se spune despre cei ce-şi fac singuri rău.
SCĂPA
A ieşi (sau a scăp a, a o scoate la capăt) cu
obraz (sau cu obrazul) curat. v. obraz.
A ieşi (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori
a se ridica) deasupra nevoii. v. nevoie.
A nu scăpa (pe cineva) din ochi (sau din
priviri, din vedere) = A ţine (pe cineva) sub
continu ă ori strictă supraveghere:
Fireşte, Pinret1 JJu s-t1 clinrir rotiră set11t1
di11 pr eajma Lt1111-e4 iar ct111d ea dtmsa cu affi4 11-0
.ICăfXJ di11 od1i o clipă. (UVIU REBREANU)
Pe urină do11111ul Fozoct1ş 1ni-t1 ţJOruncir
să vă ur1năresc şi să 1111 vă SCllJ> din m~Jti, că-i
primejdie ma1-e. (IDEM)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A nu scăpa nici în ga ură de şarpe sau (Mold.)

nici în borta şoarecelui = A nu putea în niciun A scăpa cu fata (sau faţă) curată. v. faţă.
c hip înlătura sau evi ta un pericol i mine ne:
În borta şoaret~e/ui
Nit~i 1111 eşri scă11ar A scăpa cu vi aţă (sau cu z ile)= A-şi salva viaţa
de mine. (ION CREANGĂ) dintr-0 mare primejdie:
Ce să facă împărarul, de muiere şi de Acu1n cred eu, frăfi11e-1neu, că aşa
urs
dracul 1111 ţJOl1te scăţJll 11it~i În gt1ură de şa171e. oştirea Întreagă esre În srare să o zdru111ice ...
(CRISTEA SANDU TIMOC) fncă mă mier wm am .lf:ă/Jal c11 viaţă. (ION
CREANGĂ)
A scăpa (pe cineva) din ochi (sau din priviri, Te crede moşul, nep<Xlle, dar ctînd ai şri
din vedere) = A nu mai reuşi să vadă, să cu ce greurare se ca1Jără.' ţJenrru că 11u1nai În
supravegheze (pe ci neva): Grădina Ursului, dacă-i fi a11zir de dcînsa, se
Ion rrecu înce1 pârleazul de lt1ngă grajd, tiflă sălăţi de acesre, şi mai rar om care să rwară
î11101aînd ca1ml s1Jre Ana care nu-l scăpa deloc l11a dillfr·însele şi să .ocape Cil viaţă. (IDEM)
din ochi şi care, ţJesre cc1reva cliţJe, Îl u11nă cu fXIŞÎ ScăJXLI<' [Dumitru lui Dincăl ca şi e4 Cil
grăbiţi, roşie ca focul de ruşine, Î11chiţ1ui11du-şi că viaţă, deşijăCILI<' IOT ră;JJOiul ( ...] (DINU SĂRARU)
/Oară lumea o l"îndeşre. (LIVIU REBREANU) Maica mea... de-abia scăpă cu zile.
Religit1 e u11 1na1nur, un di11ou1ur (AL. MACEOONSKI)
preisroric pe care asreroidul ucigaş l-a scăpai
din vedere ... (DAN CHIRIAC) A scăpa hăţurile din mână. v. hăţ.

A scăpa ca din gheara urs ului (cu părul A scăpa ieftin. v. ieftin.
vâlvoi) (Reg.) = A ieşi cu greu şi bătut dintr-0
situaţie primejdioasă: A scăpa o vorbă= A comite (din imprudenţă) o
leşeau din mtîinile mele Cil părul vâlvoi indiscreţie:
şi cu s1x1rele darabană. (CAL!STRAT HOGAŞ) Oriccîr de prie1en i-arfi Ghifă Pop, rar s-ar
p111ea să scape o vodJă pe 11ndeva, chitir fără voie,
A scăpa ca prin minune = A scăpa într-un mod şi să-l 1tenorocea.1eă. (LIVIU REBREANU)

de necrezut: La rt111dul 1neu, Î{ijur şi eu ţJe 1nt11na, că

A scăţJllf ca ţJ rin 1ni11une (arunci ert1 o
vre111e ţ>rOţ>it~e 11e11rru 1ni11u11i), roată /tuni/ia ei
fiind gazară. (IOAN T. MORAR)
Cumva a scă1>ar de lagăr. Am avui la
serviciu o d<X1mnă, Deursch. Ea a Jo.IT în lagăr şi
a SCăfXIT. A SCăfJGT ca prin mimme. (IOANA
n-am să sctip o vor/Jă. (PANA IT ISTRATI)
Fi'ndcă ea-nrr-o di1Jă de sincerirarel A
.ocăpar o vor/Jă la madam Sramare (... ] (G.
TOPÎRCEANU)
Din co11rră, 1n-a1n ferir şi cu 1nai 1nulră
srrăşnit~ie, cu grijă( ...) ca 11u Ct'1nva să-1ni scaţJe

COSMA, DORU RAOOSA V) o vorbă, un cuvt111r 1năcar, ţJrin care să 111ă dt1u
sing11r în vileag. (ION LĂNCRĂNJAN)
A scăpa ciul sau scurt (de coadă) (Reg.) = A
ieşi dintr-0 simaţie primejdioasă c u greutate şi A scăpa teafăr = A rămâne viu, a s upravieţui

c u oarecare pagubă: unei primejdii:

Că acruna, uire, cu rre1nurăruri,/ Se /Jă1111ii şi
se băr11ră ptînă ce
„Scăpai !i<.'tffl de coadă, pri111re fJi<.'ăTuri";/ „Că armăsarul... f11 răzbii şi
bimir; ia1ii Galben-de-
minciuna poare până la w1 loc,/ Şi ea ca şi 1oare Soare .ocăpase 1eafăr. (P. ISPIRESCU)
esre w soroc; (ANTON PANN) Iar dacă scăr>a Teafăr, Trei l11ni făcea
111ăra11ii/ Căci St111ger 11u1nai st1ngiuri ţJrin lt"ne
A scăpa cu chica topor. v. chi că. 1iisădea; (G. COŞBUC)

33
 Vwile ILJNCAN

picioarele de neas tâmpăr, de nerăbdare; a fi

A scoate (sau a scăpa) pe cineva din ghearele ex trem de nerăbdător:
cuiva. v. g heară . Şi 1nă uira1n ţJe fu riş
lt1 uşa 1nt111ruirii şi
TOI scăpăram din picioare, aşreprtînd cu
A(-i) scăpa din mână = A pierde un bun prilej nea.Ht1mpăr să vină '"' la inic de şcolar de afară,
de a face sau de a obţine ceva avantajos; a pierde căci ert1 ţJ011,11că să 11u ieşiJn cc1re doi deodt1tă;

de sub control, a nu mai putea domina ceva sau (ION CREANGĂ)

pe cineva:
- Cum pofi să fii tlTlÎT de naiv? Cum
crezi ru că ungurii o să re lase să le sct1fJÎ din
mână ?„ . (LNIU REBREANU)
Ctîr îl finea cineva în mână făcet1 din el
ce vr ea; cu1n Îl scăţJll din 11u1nă, 1111 1nt1i era de
niciun rem ei. (DUILIU ZAMFIRESCU)
SCĂPARE
A-i fi (de) a scăpareaori a face ceva de-a
scăpării = a) A dori ori a face tot posibilul să
scape de cineva sau de ceva:
Arn cr oir-o ... SfJre H1'1n1Jeşti, uirt1ndu-1nă
Îlltl{JOÎ să văd, să 11u 1nă t1jungă 111oş11eagul; căci Î1ni
era acum a scă{xirededt?nsul. (ION CREANGĂ)
b) A face ceva în mod superficial:
Cei/a/fi ojiferi ma i fac mndul de-a
scăţJării: vin o dară ÎJJ 24 de ceasuri, 1111 re
i11sr1et~rează cu de -tunănuntul... şi 11 /eacă ţJe ait~i
încolo . (ANTON BACALBAŞA)
SCĂPAT, -Ă
A face (pe cineva) scăpat = A lă<a (pe cineva)
să plece liber, să fogă, să evadeze, a î nlesni fuga
(cuiva):
l-a dar 1x?n ' s-a sărurarl Şi-arunci l-a
făcur scăpar. (ANTON PANN)
- Cum adică, vecine, să-i facă scăpafi ?
(G. M. ZAMFIRESCU)
A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap
etc.) = A i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece
(cuiva) repede prin minte:
Swll clipe ... aşa de lungi, înct?r w1 gtînd
de grot1ză a re vre111e să-fi sca11ere ţJrin 1ni11re.
OEAN BART)
În fuga viefii, ccîre lucruri inreresanre nu
obse1v i, ctîre cugerări ft,1ni11oase nu-fi sct1ţJără
prin mi111e! (AL. VLAHUŢĂ)
Tor aşre1JTa ca să-i mai scarJere prin wp
vreun cuger Imn. (I. G. SBIERA)
A-i scăpăra gura (Rar) = A avea o se nzaţie de
usturin1e intensă:
Am mtîncar... rx1pricaş, WI fel de
ciult11nt1 unguret1.f.Că, t1rdeit11, să-fi .f.CllţJere g urll.
(ION CODRU-DRĂGUŞANU)
A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) A fi foarte flămând:
Ct?nd iaca!... ce să vadă? ş-apoi mai are
ctînd vede? ... căci luţJului Îi scăţJărt1u ochii şi-i
sft?rt?ia gt?rlejul de flămând ce era. (ION
CREANGĂ)
b) A fi foarte furios. c) A simţi o dure re foarte
puternică:
Arunci domni fa l-a scuipai în fafă şi i-a
ars o palmă de i-a scăpărar ochii lui Negoifă. (I.
L. CARAGIALE)
Cât ai da (sau ai bate, a i z bate) în (ori ai
scăpăra din) a mnar. v. amnar.

SCĂPĂRA
A fugi (sau a alerga) de (îi) scăpără picioarele
(sau călcâiele, potcoavele, pietrele). v. fugi.
A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele)
sau a scăpăra din picioare = A azvârli, a arunca
SCĂRMĂNA
A se scărmăna de cap (Reg.) = A-şi smulge păml
de pe cap (de necaz, de durere, de deznădejde):
Cum a ieşii duşmanul din casă, iedul cel
inic se dă iure jos din horn şi Încuie uŞll bine.

34
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Apoi începe a se scă11nănt1 de cap şi t1 p/tînge c11
amar d11pă frăfiorii săi. (ION CREANGĂ)
Baba se sctmnănă de cap, dă la deal,
la vale, dar n-are ce face; şi de voie, de nevoie,
n11nra s-afăc111. (IDEM)
A-şi scărmăna necazurile (Pop.) = A-şi descărca
sufletul; a-şi spune pă<urile:
Norodul se t1d1'11t1se să-şi 11u1ngt1ie frt1iul şi
să-şi scarmene oleacă necazurile zile/oi: (POP.)
SCĂRPINA
A se scărpina în cap (sau în creştetul capulu~ la
ceafă, după ureche) = A fi nedumerit, încurcat; a
nu-i conveni ceva:
- Vo111 şri, cucot111e, dacă ni-fi SJJu1te,
răSţJuJJse cu .efilllă u11 ţărt111 1nt1i bărrt11l,
scă171imînd11-se în cap. (ION CREANGĂ)
Momml s-a scăq1inar la ceafă necăjii.
(MIHAIL SADOVEANU)
Se 1nai gtîndeşre şi iar se 1nai socoreşre,
apoi .re mai scai11ină-n wp... de năca;, (I. POP-
RETEGANUL)
S-a scă111inar în CtlfJ, .Htînd p11fin la
gtînd11ri. (I. L. CARAGIALE)
Iorgu Răuru, 1nirar scă111i1u111du-se duţJă
11reche, se îndrepră spre Smtiragdifa (... ]
(CONSTANTIN STERE)
SCĂRPINICI
A avea scărpinici = A avea o comportare
neastâmpărată (care cere bătaie):
Ce avefi scă171init~i, 1nă, de 1111 vă 1nai
vine a .11a? (D. UDRESCU)
A avea (sau a prinde) scărpinici la limbă= A
avea chef de vorbă; a vorbi vruce şi nevrute:
fli 1nt1i ftlcă-fi j1ea11ct1, ori ai t>rins
scă171inici la limbă? (D. UDRESCU)
SCÂNDURĂ
A face cuiva pardesiu de scânduri. v. face.
A fi (a se usca sau a rămâne) ca scândura = A
slăbi foarte mule:
dă Să arză ptîn' la b11111c,/ Dorul... să n11-I
mai d11c,/ Că de ctînd dor t11n p11rrarl Ca
.1etînd11ra m-am 11set11. (JARNiK-BÎRSEANU)
Nu vezi că eşri
ca sccîndura? Şi să 1nai
şrii de la mine: bărbafilor de azi le plac femei
u/.rt1ve11e - grase şi sănărot1se, ct1111e 1nulră colo
fJe şolduri - JJu sctîJJdură să ct1lci JJădrt1gii fJe
ea ... (TUDOR ARGHEZI)
A fi pe scândură (Reg.) = A fi more (în sicriu):
Ct1nră
cuc11-11 vt11f de spine/ Lui Vălean
îi merge bine;/ Ct111d era în zori de ziuă,/ Vălean
era pe !1uînd11ră. (POP.)
A lăsa pe cineva pe scândură (sau ca
scândura, pe scândura goal ă) = A lăsa pe
cineva complet sărac:
Să-i ia roare lucrurile din casă şi să-l
lase pe .1etînd11ra goală. (G. CĂLINESCU)
Dragele feri/ele/ Mi-au rocar pamlele/
M-au băur şi 1n-au 11u1JJcar,I Ct1 sctîJJdurll 1n-au
lă.rnr. (POP.)
A s e usca (sau a slăbi, a se face, a rămâne, a fi
etc.) ca o scândur ă sau ca scândura sau uscat
(ori slab etc.) ca o scândură sau ca scândura
ori scândură (Fam.; d. oameni) = (A deveni, a fi
etc.) extrem de slab, numai pielea şi oa<ele:
Neva.Ha aces111ia, feme ie bărn111ă şi
usct1ră ct1 o sctîJJdură, căreit1 Îi 1nerget1 JJtunele
că ştie să facă vrăji, se bucură ctîJJd o văzu, căci
R11ja de o /Jucară de vreme se luase bine cu
dânsa. (EM. GÎRLEANU)
Ctînd t1 părăsii, d11pă rrei /11ni, parul, era
slab ca o sctînd11ră. (CEZAR PETRESCU)
Să arză ptîn' la b111uc,/ Dorul... să nu-l
mai duc,/ Că de ct1nd dor am p11rrarl Ca
.1etînd11rt1m-am11scar. (JARNiK-BÎRSEANU)
A-i lua (cuiva) scândura de s ub picioare (Rar)
= A-i strica (cuiva) rostul, a-i lua locul:
Andrei (a pierd111 .w111dutt1 de s11b
picioare): Dar nu-i adevărar (... ] /oană nu-i
adevărar. (CAM IL PETRESCU)
35
 Vwile ILJNCAN

A vedea scântei verzi (Reg.) = A avea o durere

A-i s una (cuiva) scândura (sau potcoavele ori insuportabilă pe care cineva o încearcă în urma
coliva) în piept v. s una . unei lovituri puternice:
Un cioclu 1nă 11oc11i cu ţJu1n11ul Înfrunte,
î11ct11 îmi scăpărară ochii .1et1111ei ver zi. (MIHAI
SCÂNDURIŢĂ EMINESCU)
A rămâne pe scânduriţa goală = A deveni Trei de;}Jimri că mi-i da/ Sctî111ei ved di11
complet sărac: od1i î1 da/ Şi deodară s-arăTal 01iar la uşa co11uluil
Rămâne figa11ul 1Je scânduri/a goală. (I. Sub sTejaml m011ului. (VASILE ALECSANDRI)
T.MERA)

SCÂRBĂ
SCÂNTEIE A-i fi (cineva) cu scârbă (Înv.) = A-i fi (cineva)
A fi deprins (cu nevoile) ca ţiganul cu duşman, potrivnic:

scânteile (sau scânteia), a fi învăţat (la ceva) Să 1111 laşi roară

dzua 0111 ce 1ni-i cu
ca ţiganul cu ciocanul = Se spune despre cei ce !1uîrbăl Să mă lupre. (DOSOFTEI)

înfruntă în viaţă nrnlte greutăţi şi necazuri :

lideprins cu nevoile ca figa11ul cu A fi rău de scârbă (Reg.) = A trăi cu (prea
.w1111eia. (ŞEZĂTOAREA, I) multă) intensitate o durere, o neplăcere:
Rouuînul este Î11văft1f cu 11e11orocirile, Ct'1n Ca1n ce t>re{ vrei ru? - s11une ... că nu-s
e.He î11văfar figa11ul cu .1et1111eia. Nu-l mai ard pe aşa rău de scârbă. (ŞEZĂTOAREA, XXI)
ţigan sctînreile, şi aşa şi ţJe rouuîn nu-l 1nai dor
11e11oroârile, odară îilftîmplare. (CONSTANTIN A se da scârbei (Reg.) = A se lăsa copleşit de
RĂDULESCU -MOTRU) suferinţă, de necazuri :

- N-a ibi grijă, că doar m-am deprins
acum cufefele dom11eşTi, ca figa11ul cu .w1111eile.
(NICOLAE GANE)
Toţi sunt Învăfafi cu neregularităfile
drumului ca figtmul cu sctî111eit1. (GHEORGHE
C. MOLDOVEANU)
A i se face (cuiva) scântei (pe dina intea
ochilor) = Se spune când cineva primeşte o
lovitură (fizică sau morală) puternică (şi are
senzaţia că vede scântei):
(... ]şi ct111d sar odaTă voi11il'eşTe de pe-u11
mal 11al1 î11 şToal11ă, di11 greşeală, drepT Cil fafa-11
jos, 11u1nai sccînrei s-t1u făcut ţJe di11t1i11rea ochilor
de durere; (ION CREANGĂ)
- Să-fi mă11t111ci fripră odmsla, rtîlhar
bărrtÎJJ ce eşti.I Ana dădu să inrre şi ea, dt1r Jon
se retJezi Cll uliul şi răcni, răguşii, scă11ărt1nd
sct1111ei di11 ochi şi scoft111d cu/irul di11 şeqJar
( . . . ] (LIVIU REBREANU)
A scoate scântei. v. scoate.
EsTe mai bine dacă omul 1111 se dă aşa
uşor !iUîrbei şi se face mai 11epăsăroi: (IOAN M.
BUJOREANU)
Î11 ce chip sabia Taie vinele calului şi pe
călăreţ Îl dă jos, t1şa şi socoret1la cet1 cu nărt1v
rău ft1ie fJuferile sufletului şi Îl dă sct1rbei, ilir
.1etîrlx1 sTrică pe cei ce wd îllTru dt111sa.
(hctps://www.aparatorul.md/)
A-i fi (sau a face ori a i se face cuiva) scâr bă
(sau o scârbă) ori a-1 prind e (sau a -1 cuprinde
pe cineva) scârba ori o scârbă= A se dezgusta:
Ft1ft1 Î1n11ărt1rului văzt1nd ÎJJ ct111ul
t1răfJOt1Îl~e;, ce nu 1nt1i văzuse de ct1nd o făcuse
1nă-.ft1,
i se făcu sct11f1ă şi f i veni să scui11e. (P.
ISPJRESCU)
Fugi' Mi-e scârbă ct111d re-aud. (AL.
VLAHUŢĂ)
Îi ert1 sct1rbă că trebuie să 1nuncet1scă
1nt1i rău ct1 un ht11nt1l lt1 ull zit1r obscur, În vr e111e
ce t1l{ii, nede1n11i să-i sret1 t1lăruri, se Î1nbuibă şi
se lansează ţJri11 r edaC{iile jurnalelor de mare
Tiraj. (LIVIU REBREANU)

36
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Nu vezi ru că 1111 esre cu 11uri11fă să 11u re
cu11ri11dă În cele din urină sct1rba de 1ni11e ?.'
(IOAN SLA YICI)
Şi/J/oaia de .ws curgea mtx11i1 şi m-a
prins aşa o scârbă ( .. .] (CEZAR PETRESCU)
SCÂRBOS, -OASĂ
(A fi) scârbos la gură sau a avea gură
scârboasă = Se spune despre cineva care
vorbeşte indecent, trivial:
Nu-mi vi11e să crez că faţa Pt1u/e/()(tie să aibă
o aşa gură .iaîdXXtfă. (hnp;//www.tirresnewromanro')
SCÂRLEICĂ
(A fi) slab ca o scârleică = A fi foarte slab:
Nu şrii zict1lt1? i-a1n răsţJuJJs: fă ce
spw1e Păsrorel, 1111 ce face el. Şi pe ct111d aburi...
i-a răsp1111s 1111 gltîgtm, slab ca o .octîrleică (... ]
(IONEL TEODOREANU)
SCÂRNAV, -Ă
A avea gură scârnavă =A vorbi obscenităţi:
Ziu acesr Ghidovea1111 că mi-ar fi făcur
se1vicii de pmmovtire. Fals, Ctl 101ce iese di11 gura
.octîmavă t1 acesrui i11divid. (http://helionsf.ll)i)
SCÂRŢÂI
A scârţâi uşa cuiva (Rar, fam.) = A stărui pe
lângă cineva c u insistenţe plictisitoare:
Mie 1111 1ni-o .k~t11tiir 1u·111e uşa ţxînă-11 ziua
de asrăzi, wm o .1et11fii 111 la a/rele, bed>allfule!
(CALISTRAT HOGAŞ)
A unge osia ca să nu scârţâi e carul (Fam.) = A
câştiga bunăvoinţa, favoarea etc. c uiva c u daruri
sau c u bani ; a n1itui:
Bacş~wl ţ>are idolul admi11i.Hrtl{iei. Nimil'
1111 se face „pâ11ă 1111.re1111ge osia". În modul acesra
mergem spre dewsrm (CAMIL PETRESCU)
Dacă vrei să 1111 sct1rft1ie ca111/, unge
osia. (I. C. HINŢESCU)
37
Esr e o sumă fn1111ot1.fă care potlle 1111ge
osiile Cll să 1111 sctîrfie 11iCÎl'1lll dintre insrirufiile
s1a111/11i care de alrfel s11111 plărire 10 1 din ba11ii
noşrri 1>enrru a ne t111ăra interesele.
(http://www.buieci nulauto .ro/)
SCENĂ
A părăsi scena (sau a ieşi din scenă) =a) A părăsi
profesiunea de actor, a se recrage din teatm:
Un om ca rine ... Ct111d lumea 11 aclamă
1111 părăseşre scena. (VASILE ALECSANDRI)
b) (Pgn.) A se retrage dintr-0 activitate oarecare
sau din viaţa socială:
(... ] 1n progmmul de acţiune penrru
alegerile judefene era desigur 1nscrisă şi ieşirea
1n scenă a prinţului Dimirrie Ghica. (MIHAI
EMINESCU)
A pune în scenă = A regiza un spectacol:
(Domniţa Ralu] Ea găsise 1n câţiva Tineri
gred, mde amiâ din ŞC()(t/a grecească de la
şi
Măgureanu, srudenfi ad1nirt1rori ai tragediilor lui
Euripide şi Sofocle, 1111 elemetlT petlTm a pune 1n
.ocenă ctîreva piese de rearm. (ION GHICA)
Oricc1r 111-a111 srrăduir să-1ni revin, 11-a1n
reuşi!, şi arunci 11u s-au 1nai ţJus Îit scenă
„ Vicle11iile lui Scapino" de Moliere. (VALENTIN
URITESCU)
A urca (sau a intra) în (sau pe) scenă = a) A
începe să joace teatru. A începe să-şi interpreteze
rolul repartizat într-un spectacol. b) A-şi începe
activitatea într-un domeniu oarecare; (pgn.) a
începe să capete experienţă:
E nevoir... li Înşela, În şcot1lă şi Îit biserică,
11e ruct111ii cei inici, ct11-e inrră abili În scenă, t1su11ra
valotirei viefii. (MIHAI EMINESCU)
A-i Ilice cuiva o scenă (sau scene)= A aduce cuiva
reproşuri cu mrbe violente, ameninţări, plâns (în
public):
Mi-a făcur o scenă growvă - că de ce
m-am ame.11ect11 cu derbedeii, că dore.oc s-o fac
 Vwile ILJNCAN
de rtîs în mahala, că vreau să grăbesc, poare,
sft1rşir11l l11i rara ( .. . ) (!. L. CARAGIALE)
Faw începu să-i facă nişre scene, aci
d11ilX1se, aci jior lX1se, aşa încâr el înfelese că
fXISiu11et1 ei co11frllriară brusc t1r fi fJriJnejdiot1să,
şi twfel se hmărîsăjlX1ce comedia. (IDEM)
scmMĂ
A dezbrăca (pe cineva) de schima călugărea<;că
A face să renunţe la călugărie:
Dezbrăcând-o de shimt1 călugărească, o
luase femeie. (DIMITRIE CANTEMIR)
A lua (sau a îmbrăca) schima călugărească
(sau monahală ori monahicească) ori a se
îmbrăca în schima îngerească= A se călugări:
Theodoric. .., de bună voie lăst111d îi11părăfia
şi l11t111d schima călugărească, au lăst11 î11 locul său
pe Lem l.wvnJ. (DIMITRIE CANTEMIR)
lubiret11>e11r1111neşreşugul ri1x1111lui, s11une
Însuşi că l-a cu11rins Încă de ctînd luase sclti1na
mont1hicească la Aro.1. (NICOLAE IORGA)
scmMBA
A schimba (sau a face) feţe (-feţe) ori, îrg.,
felurimi de feţe, fel de fel de feţe = A-şi
schimba fizionomia sau c uloarea obrazului (de
jenă, de ruşine etc.); a se tulbura:
- Ei, lvt111e, ce 1nt1i direguieşti? MOl111ea
11-a 1nt1i venir 1>e-t11"ci? Ivan, t1ru11ci, la11ă ca11ul Îit jos
şi, Ti't.'ând, î1•:epe t1ftr:efefe-fefe. (ION CREANGĂ)
Ion schim/XI fete{efe. Gemnchii
t1-e1nurt11l, ilir iit ce111l gurii si1n{ea o uscăciune ţJll1t~ă
i .i-ar ji apri11.1 s11.fle11J. (UVIU REBREANU)
Procurorul schimba fefe-fefe. Nu
Îndrăznea să zică 1111, dar nici nu-şi fJutea Însuşi
11ş1u-inft1 cu care pr efet' Tul lichida o chesrie arâr
de gravă. (IDEM)
- Da, s-au pupai. Şi Mtirgareltl, când m-a
văzut, li 1>ri11s a .f.Chi1nlx1 fefe, Însă net1 Arisrică
mi-a câqJiT o rx1lmă pesre ceafă, uire pe-aici, că şi
acu o sim r... (IDEM)
A schimba calul pe măgar (sau capra pe gâscă
ori cioara pe pupăză) = Se spune atunci când
dai un lucru bun şi primeşti altul mai prost:
Să zice1n că din resrul 1nt1jorirt1ret1 sunr
co111ra lui Băsescu, dar pro-USL 1111 s11111, de a.Ht1
1111 merg la voi, că 1111 le rx1.w dacă schimbă
calul fJe măgar. (ALINA MUNGJU-PJPPIDI)
Dă11ilă schimbă boii pe 1111 cai; canJ pe o
ca1>ră, capra fX' o gtî.1<.'ă şi gtî.1<.'a pe o rm11gă.
= Dă11ilă se îi11oa1u la fmrele lui, îi dă 1Jl111ga şi
Îln/Jrt'1nură ca11,f cu boi fJe ct1re din 111ostie şi
11ecltibzui11fă, îi omoară. (http://www.primariavl.ro/)
A schimba cântecul (sau tonul , nota, foaia etc)
= A-şi modifica comportarea, atitudinea, faţă de
cineva:
Cu o zi Î11a1i1re, orgt111ul 11rezide11rului
Ctunerii artlra că guvern1J roşu, 1111 de la 1najoriftde
ci de la 111i11orirare va .Hărui .w aibă o deslegare a
cestit'11ii i'lrt1elire; a doua zi Însă .f.Chi1nJJii /Ol1ia, şi
Îit dori11ft1 d't1 1u1 se a1năgi Ct'1nva t1u1orii rrararului
şi inspirarorii t111. 44 asupm vederilor rx1rtid11l11i
roşu, Rouuînul t1şterne trei colot111e de lă111uriri Îit
aceasră privire. (I. L. CARAGIALE)
Şi-a şrei:1 11msrafa 1mfi11, apoi a schimlx11
foaia şia rreuu la rJO!irică (ION LĂNCRĂNJAN)
- Î11 cazul acesra, Trib1111al11I o face pe
pr opria răspw1dere ... şi schimlxî11d ro1111I, cu o
familiarirare desrul de vulgară ( ... ] (TITUS
POPOV ICI)
A schimba inelele (Reg.) = A se logodi:
Mt1rea ne-a adu11t1f ţJe a1ntî11doi astă
î1 primăvară, înfafa ei vreau să sd1imbăm inelele.
(IONEL TEODOREANU)
AJ)()Î chetună un JJreor sau, dacă acesta
este 1>ri11s cu a/re trebi, ţJe cei 1nai bătrtîni dintre
vecini şi Înaintea lor logodnil~;; Îşi schiJnbă
inelele. (DIMITRIE CANTEMIR)
A schimba macazul. v. macaz.
A schimba o vorbă (-două) sau a schimba
două (-trei ori câteva) vorbe. v. vorbă.
A schimba placa. v. pl acă.
38
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A schimba prefixul (Arg.; d. oameni) = A
împlini o vârs tă la care se sc himbă prima cifră a
numărului de ani:
Ni s-a t1rras aren{ia ca 1111 crunva
divulgăm vtîr.Ha Tovarăşei, să se .Hrecoare pe
undeva că schimbă prefixul. (BORIS BUZJLĂ)
PesTe Trei zile schimbi r>refl.rnl, ce mai'
Să ne rrăieşTi şi să ai lx1f1ă la femei' (DAN
DUMITRESCU)
A schimba priviri (sau o privire, ochiri) = A se
privi unul pe altul (fugitiv, în mod semnificativ,
c u subînţeles):
Cei doi boieri schimbau priviri (MIHAIL
SADOVEANU)
Mihail şi Adrian schimbară o r>rivire
Î11felegăroare şi m}1ii celui dinrc1i răSfJu11seră
ochilor îmrebărori ai celuilalr: „Se ascunde ceva
aici". (PANAIT ISTRATI)
A schimba scrisori = A coresponda:
fnrre doi i1151:.. s-1111 .k~1tiJnlx1r ur111ăroorele
.1eriwri. (AL MACEDONSKI)
Tot1ră ziua schiJnbă scrisori cu Melanie,
t1renfii Încolo şi-ncoace, vizire călare la 1noşia
ei; (CARMEN SYLV A, MITE KREM NITZ)
A schimba vorba (sau, mai rar, vorbirea,
cuvântul)= A abate convorbirea în al tă direcţie
(pentru a evita un subiect neplăcut):
Emilia înce1t'a să schimbe vod>a. (CAMIL
PETRESCU)
Aşa el schimbă vod>irea: Defăimă
năpă.Huirea. (GR. ALEXANDRESCU)
(... ] îmi ţ>a re rău c-a prins de ve.He la
rimp şi-a schiml>ar vorl>a, că i-aş fi rras o
.wponeală 1 ... (CALISTRAT HOGAŞ)
Eu a1n schi1nlx1r vo1fJa să 1111 ne 1nai
ciondănim. (ION LĂNCRĂNJAN)
A se schimba din viată (în neviată sau din
viata aceasta lumească) (Înv.) =A muri :
Şi Trăind acolo ctîţiva ani... , .Mu .1ehimba1
şi el din viafa aceasra lt1na.1eă. (ION NECULCE)
A-şi schimba cuvântul (Îrg.) =A se răzgândi :
fn acesTrapo11 se asigură de două ori că
MaiesTaret1 Sa fmpărăTet1.rn Rusiei t1 promis a
re111m(a de la inrenfiile ei asupra Moldovei şi Tării
să Ro1ntîneş1i, că ea nu-şi va st~1ti1n}X1 cuvtî11rul dt1r Îit
J>rivir ea Pri11CÎ/X1felor orict1re bit1,i11fe ar 1nai
avea. (MIHAI EMINESCU)
Schimbă placa! (Arg.) = Mai zi şi altceva•
Încearcă să mă convingi şi cu alte argumente•:
Schimbă placa' să vorbim de alrceva.
(ION VINEA)
Aşt1 că, xhimbă
placa. Ne e şi leht1nire, eşti
mai răuca o lx1bă. Mai îi1d1idefi pli1eu( 1111 11ni
clămrXin4 unde re r>011~neşti? (LlVJUS CIOCÂRLIE)
Se schimbă vorba (sau socoteala, chestiunea
etc.)= Se zice când intervine ceva care modifică
o situaţie existentă, prevăzută:
De la Neamţ la Fălriceni şi de la Fălriceni
la Neamţ era penrm noi a11111ci o rxilmă de loc. Dar
acum se .1ehimlx1 vor/xi: o cale .1e1111ă de două
pa51e, de la Fălticeni la Neam.~ 1111 .re f>OtriveşTe c-o
îilfinderede şa.re /X>ŞTe, lungi şi obosiroare de la laşi
plină la Neamţ. (ION CREANGĂ)
- A, arunci .re schimbă .wcoreala,
inter veni grt1bnit~ Piscu1>escu... ţJenrru a nu lăsa
o prea repede îndoială să-şi facă loc în capul lui
nea Bănică. (GIB I. MIHĂESCU)
SCHIŢA
A schiţa nn gest = A face un gest abia zărit:
Toruşi, În asră-seară a schift1r un gesr,
/>arcă ar fi voir să .re apropie şi să-i vorbească.
(CEZAR PETRESCU)
SCLIPI
A-i sclipi (cuiva) ochii după cineva (sau după
ceva)= A dori foarte mult pe cineva (sau ceva):
Bărlx1filor care le îi1.wfeau pe doamnele
venire să-şi co1nt111de rm~Jtii şi ţJeler1i1e le scltjJeau
ochii după Tinerele croitorese... (STELIAN
ŢURLEA)
fi .1elipeau ochii. Am privii spre Julit111t1. fi
.!Clipeau ochii şi ei 1Se cireafericireape chipul foi:
39
 Vwile ILJNCAN

Nu mai văzusem ăsw rx111ă acum la ei. (MIRELA deodară, ci î11 mai mulţi ani şi pe ll111d, w la
ICONARU) mooră. (ION CREANGĂ)

SCOABĂ SCOATE
(A fi) slab ca o scoabă (sau ca mt o~r ori ca mt A (nn avea cn ce) scoate (pe cineva) din iarnă
ţiir) (D. oameni sau animale) = (A fi) LLtiţiv, sfrijit: = A (nu avea posibilitatea de a) da (cuiva) hrană
Aid veni pe-11semre Tiberiu Berde11i. (şi adăpost) ca să poată ieşi c u bine din iarnă:
De-abia îl recunoscurăm. Avea barbă mare şi A 111(1( de la cu 11e... o mi erşă de ţJăpuşoi
em slab w w1 ogar. (LIVIU REBREANU) ca să t1ibă cu ce-şi scoare casa din iarnă. (AL.
Mă văv1.fe În fJ rÎlna zi, cc111d t1vet11n VLAHUŢĂ)
nouăzeci şi şase de kilogra111e, şi vreo 1x1r111 luni
1nai rc1rziu li 1-e1na1t~t1f cu1n t1junsese111 slab ct1 un A (putea) scoate (cn bine) (ceva) sau a o
ogar. (BOGDAN SUCEAVĂ) (putea) scoate (cu bine) la (nn) (reg. la bun,
în) c apăt ori la cale, la (ori, înv., în) căpătâi, la
A se face sau a fi (făc ut) scoabă = A slăbi cap, la sfârşit., la nn fel (cu ceva sau cu cineva)
foarte tare sau a fi extrem de slab: = A duce la bun sfârşit (un lucru, o acţiune etc.) ;
Pwurwa ej(1.·111ă .1<.YX1/:ii! (GH. CJAUŞANU) a ajunge la un rezultat bun:
- Ei, Hamp·Alb, zise Sjllma D11111i11ică,
A se face scoabă (Rar, d. fii nţe)= A se ghemui: t15t1-i că a111.rca1-o la aipăr şi tt1Tt1? (ION CREANGĂ)
Te-ai făcur scoobă de frig. (CALISTRAT - Ve.He b1111ă şi 1111 prea, dragul 1a1i4 că
HOGAŞ) cu Î1n1Jiirarul 11u şriu Du11111ezeu cu cine va ţJurea-o
.rcotlfe la wle, că ce cer e el, dmcul că-i dmc şi
ptllt'ă .1-t1r speli de Nlr îi1cw11ew a-i face. (I. POP-
SCOARŢĂ RETEGANUL)
A se face (sau a căpăta) scoarţă= A se îngroşa Ct11e slujbe, le fac roore/ Şi le .1<.· 01 la
întărindu-se: cărJărt?i. (ALECU VĂCĂRESCU)
Hainele lor începură să w1Je1e scoarfă. - Ai dreţJft1re, 11evasră. Văd şi eu că a1n
(ION AGÎRBICEANU) t111ucar dru111uri rele. Atn să 1nă ţJui 11e 1nu11că, şi
î11 două, lrei săp1ă11u?11i, o .rcOI eu la că1Jă1t1i. (P.
Din scoarţă în (sau până în) scoarţă = De la ISPIRESCU)
prima până la ultima pagină, în întregime; (înv.)
din doască în doa<că: A arăta ca scos din cutie. v. cutie.
Fă111I mei~ ct11tea câră a fosr, ai îi1vă{tu-o
ra11ă din .ll001Jă pt111ă-11 .wx111ă. (AL ODOBESCU) A ieşi (sau a scoate, a da) la lumină (sau
Îmbulzeala la rt111g11ri em (lflÎf de mare, că iveală, (înv.) la arătare) . v. lnmină.
se uintJluse din scot11tă În scotută condica
ţJÎft1cului do11111esc, şi se SţJune că, Îll ziua fugii lui A lua focul cu mâ na altuia (sau a scoate
Cart1gea, po.11el11ic11I de-abia t1 pridedi1 să cirească castanele d in foc cu mâ na altuia ). v. mână.
11w11ele celor din pro1ipe11dadă şi ct11evt1 din swrea
t1 doua. (ION GHICA) A munci (sau a lucra, a alerga, a fugi ere.)
până-ş i scoate ochii sau (a- şi) scoate limba de-un

O braz d e scoarţă = Om necioplit, lipsit de
ruşine, de bună-cuviinţă:
S-a frece ea şi asw; obmz de .1<.·oorfă, şi
las-o 111oarră-11 ţ>ilfJuşoi, ca 1nulre altele ce 1ni s-au
Îllft111111lt1r În viaţă, 1111 aşa Îllfr-un an, doi şi
cot (muncind, luând, ale~nd ere.) ori (a-şi)
scoate sufletul (din el) (muncind, luând, alergând
ere.)= A munci, a lucra, a alerga ere. din răspmeri:
Moş Nid1ifor fugea de cărăuşie de-şi
.1<.· orea ochii. (ION CREANGĂ)

40
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Fuge lumea de dtî11.wl de -şi scoare Mult-fJu{inul ce i-ll 1nt1i ră1nt1s o să se

ochii. (IDEM) strige 1nt1ne fJOi111t1ne lt1 1nezt1f de către
Î111i scol sufle/ul şi 1n-t11n tlbr urizt1f. dawmici. (NICOLAE FILIMON)
(CEZAR PETRESCU) Parcă s -ar ţJune Îll sfiîrşir
la 1nezt1r
ţ>enrr-un />ref oaret~are ţxînă şi idealul unora din
A nu (ma i) scoate din ... (pe cineva) = A înjosi, eroii şi 1narririi noştri, a cărui realizare e 1nai
a umili sistematic (pe cineva), folosi nd unele şi deţJarre dectîr orişicâ11d. (MIHAI EMINESCU)
areleaşi c uvi nte:
Ma111a cea virregă ro1 ne1nul{u111iră ert1 şi A s coate (cuiva) peri albi. v. păr.
di11 leneşă şi dobiroacă 1111 o mai scorea. (POP.)
A scoate (cuiva) sânge (Reg.) = A face să c urgă
A scoate (ceva sau pe cineva) din pământ (din (din corpul cuiva), printr-0 incizie, o cantitate de
iarbă verde) ori de unde-o şti sau (reg.) din sânge, în scop c urativ:
fundul pământului = A obţine, a procura c u După ce i se !it.'oare sâ11ge, i se
orice preţ, cu orice efort; a gă<i (ceva sau pe t1t/Jn1i1istrează ţJe acelaşi ac un ro.-ric ft1bricar Îit
cineva) oricare ar fi greutăţile de întâmpinat sau labomroml X al î1d1iwrii (...](DORA PETRILĂ)
mijloacele de folosit î n acest scop:
Dacă mai ai rom, două (ceaiuri]' Dacă A s coate (pe cineva) basm a curată. v. basma .
11-ai, să scoţi di11 pămâ11r. (CEZAR PETRESCU)
Oh, leacu/ 1 1111de-i?I Di11 pămâ11r/ Di11 A scoate (pe cineva) din circulaţie (Fam.) = a)
foc ea 1-arfi .ICOS. (G. COŞBUC) (D. oan>eni) A îndepărta (pe cineva) din activitare;
Din ţJil1ntînr să-1ni scoţi un scăunel, ai a face să nu n1ai aibă nicio autoritate, nicio
î11ţeles? Şi î11 două minure să fii î11apoi 1... (LIVIU inOuenţă:
REBREANU) Ea a făwr o căsărorie de imere.~ peflfru că
Din pămâ11r, din iad1ă verde, să re duci rară/ rău e 1111 om injlueflf, pe când Drăghicii su!IT de
să-mi aduci herghelia. (P. ISPIRESCU) muli scoşi di11 cirwftl(ie. (G. CĂLINESCU)
Scorea care pe11rru provia11r ((înv.) Ct1nd un scriito r nu 1nt1i ţJOt1re, sau nu
provizii, alimente (pentru armată)) di11 pămâ111, 1nai vrea să scrie, Kririkos 'ii sc0l1fe din
di11 iarbă verde. (ION GHICA) circulaţie şi îl aşază alăruri de alţi exilaţi ai
buchiilor (... ](FLAVIUS ARDELEAN)
A scoate (ceva sau pe cineva) la (sau în ori, înv.,
de) vânzare (sau, înv., vânzător) ori (reg.) a b) (D. oameni) A obosi pînă la totală epuizare (pe
scoate vânzarea (pe ceva) = A oferi spre vânzare cineva), a face să nu mai fie bun de nimic. c) (D.
(ceva sau pe cineva); a oferi la lici taţie, la mezat obiecte) A scoate din uz, a interzice utilizarea:
Crede-mă, Comă11eşre11e, asra-i Pt111ă la I ta1g1<1T 1945, zeci de publiul(ii s1111
războiul. De la î11cep11r pâ11ă la sfârşii, fi-ai pus .1Ca1sedi11 d 1wltl(ie. (LUCIA HOSSU LONGIN)
viaţa iporecă, şi orice g/011{, odJ sau 11eorb, fi -o
scoare în vâ11zare. (DUILIU ZAMFIRESCU) A scoate (pe cineva) din fU'e (sau, reg., din fU'e
De ce-t1i scos 11evt1sra-JJ rc1rg ?; ori ai atllră) ori din minti (sau din minte ori din simpri)
SCOS· () di vâ11za re? (POP.) = a) A face (pe cineva) să nu mai raţioneze, să-şi

piardă cumpătul, dreaplll judecată; a zăpăci:

A s coate (ceva) la licitaţie (ori la mezat) sau
(reg.) a s coate licitaţie (pe ceva) = A oferi (un
bun) spre vânzare prin licitaţie:
41
Trtmdtifir ş-1111 fir Sll/Jfire,I Rău m-ai
.ICOS, dmgă, di11fire. (JARNiK-BÎRSEANU)
Î11să prinse a mă scoare din fire: cirea
prea înde/1111g, cercew ct1m amâ11ar o filă (... ]
(LEO BUTNARU)
 Vwile ILJNCAN

De şase luni de zile, de când re-ai legar Moarre, 1noa11e, unde eşti, În ce ţJarre
de 1nine, 1n-t1i scos din roare 1ni11file şi 111-ai tldus locuieş1i ?/ Şi ce faci de nu mai viii Să mă .1eoţi

aici în /tlşi... 01 ASILE ALECSANDRI) dinrre cei vii 1 (POP.)

Pe t1ru11ci e1t11n rc1nără, frt'1noasă... e 1t11n
u1nă... dar 111-a scos din 1ni11re Făr-F11'1nO.t .. şi A scoate (pe cineva) în lume. v. lume.
mi-am pierdui darul. (IDEM)
Toare ca roare, dar băraia de joc îl A scoate (sau a ajunge, a ieşi, a rămâne) la
scorea din minţi. (IOAN SLAVICI) covrigi. v. covrig.

b) A face (pe cineva) să-şi piardă calmul: A scoate (sau a a lunga, a arunca, a izgoni) din
A11ghel îl auzi şi î11drăzneala lui Voicu îl scaun (pe cineva). v. scaun.
scoase din fire. (MARIN PREDA)
Aerul lui preocupai îl scorea di11 fire pe A scoate (sau a da afară) (pe cineva) din pâine.
Dw11irrana, dar se srăpâni ct?r puru. (EUGEN v. pâ ine.
BARBU)
A scoate (sau a ieşi) la joc. v. joc.
A scoate (pe cineva) din omenie. v. omeni e.
A scoate (sau a ieşi) la ma id an. v. ma idan.
A scoate (pe cineva) din raba t. v. raba t.
A scoate (sau a ieşi, a da) la lumină (sau
A scoate (pe cineva) din sărite (sau, rar, d in iveală, (înv.) la arătare) = a) A (se ) arăta, a
sărit)= A înfuria peste măsură (pe cineva): (se) vădi, a (se) da pe faţă, a (se) da î n vileag:
Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creieri4 Va ieşi la lumi11ă mişelia figăncii. (POP.)
orictîT se sf0tJt1 să se wlmeze şi orict?r îşi dădea Adevărul a ieşii la lumi11ă.
.fea1na că rit~ătosul Înad1i1s ct1ură să-l scoară din
sărire ca asrfel să aftîfe pe cei/a/fi. (LIVIU b) A ieşi cu bine (sau a scoate pe cineva) dintr-o
REBREANU) si tuaţie grea:

N1unai să t1ve1n vorba dinainte, să 1111 fii
rău de gură, c-t1fJOÎ 1ni-i să 1111 1nă scoţi din
sărire şi să mă faci ct?reodară să-mi ies din
răbuş afară. (ION CREANGĂ)
Da' Şi Radt1-i mare hoaţă/ Poare sarul
10 1 să-l scoaţăl Din sării, ea şrie bine'! Dar .re
O, 1ni11u11e.' Iară-ne, iară,/ C-11111 ieşir iar
la lumină. 01ASILE ALECSANDRI)
c) A deveni public, a publica, a da publicităţii:
Al. Ru.trn, Vasile Alecsandri .1eo1 la
lumi11ă poesia poporului. (NICOLAE IORGA)

Teme de-oarecine. (G. COŞBUC) Poveşrile 1mchiaşului sfăros m-am

Ghiţă îşi
pierduse bunul cumpăr şi horăn1T să le dau la lumi11ă, fără prefafa d-lui

roc1nai ţJenrru aceea se si1nfea În st 1111nroare faţă Odobescu. (P. ISPIRESCU)

de Lit~ă, ţJe care 11i1nic JJU /Jutea să-l scoară din Poeziile ei... vor ieşi la ft,1ni11ă, căci a1n
sărire. (IOAN SLAVICI) gtînd să le Tipă re.IC. (C. NEGRUZZI)

A scoate (pe cineva) din şipci. v. şipcă. A scoate (sau a scăpa) ca din gura lupului. v. lup.

A scoate (pe cineva) din viată (sau dintre cei A scoate (sau a scăpa) pe cin eva din ghearele
vi i) (Reg.) = A ucide: cui va. v. g heară.
Când mi l-au a1mw1 pe dmc cu labele
sale, au fosT să-l .1eot11ă di11 viaţă. (I. G. SBIERA) A scoate (sau a s lobozi) din lanţuri (pe cineva).
v. la nţ.

42
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
A scoate (sau a s una, a-i i eşi) din gur ă
cald, (şi) când rece. v. rece.
A scoate (sau a-i ie şi cniva) limba de-nn cot. v.
limbă.
A scoate (un factor) de sub radical (Mac.; rar)
= A extrage (un factor) de sub radical:
Esre fotu-re impor1t1111 să şrim să sco(l(em
fac/orii de sub radicali, deoarece scoarer et1
fac1orilo r de sub radicali ne uşurează mulr din
1nuncă, llfuJJci cc111d rezolvă111 e.-rett.~ ifii.
(http://matepedia.net/)
A scoate a buri pe gură. v. abur.
A scoate afară o procla mape (Înv.) = A face
publică o proclamaţie:
la 23 ocromvrie, Mihai scoase afară o
pr oclt11nafie. (NICOLAE BĂLCESCU)
A scoate arm a (sau sabia) (din teacă) = A
începe ostilităţile, războiul, răscoala e tc.:
„ Vreau ca ÎJJ ft1fa f rontului să r1-e1nure
calul ctînd I-ăi .Hn1nge în pulpe, să ju1nu1ie
escadronul când îi da o comandă, să fipe fiul în
rx1111ecele mamei când îi !1coare sabia din Teacă.
Aşa îmi place mie drăgufule 1 " (JEAN BART)
A scoate boii (din jug sau din plug)
coarne (Reg.) = A termina rău o treabă:
Cu mine (i-<1i pus boii îi1 (Jfug? a1JOi, fine
minie că ai să-i scO{ifără coame! (ION CREANGĂ)
Esre o vodJă, cine fJtme boii îi1 (Jft.g w popa,
îi sctx11efără coame. (PĂCALĂ şi TÂNDALĂ)
A scoate coarne (cuiva) = A bârfi, a calomnia
(pe cineva):
l-o scos lumea coame lui Ion cu Rada.
(POP.)
A scoate coasta de drac (din cineva). v. coas tă.
A scoate corectura (sau corecturile) = A
îndepărta greşelile indicate în corecturile de tipar:
Val1111ml ol I V -iea
când Vine Între ri1nţJ re/Jnoredtlc/0 11,/ şi-l ia
pe nea Bogdan la pagina extemă petlTm
corec1uri. ScotlTe corecrura, aleargă la linmip,
fiindcă una 11u fusese bine făcură şi conri11uă111
discufia. (CORNELIU ŞTEFAN)
Arn să rev<~ 1nt111ust~ri..i;ul - La corecrură,
la coret~rură.' 11 invită Iacob Neg11,u.i... Cine 1nai
are ceva de scos, să scoară' (CEZAR PETRESCU)
A scoate din (sau de la) nevoie (sau necaz,
necazuri , nevoi) (pe cineva) = A ajuta la
ananghie (pe cineva):
În loc să-i .1eoară de la nevoie, în sw 11
Timp îi aducea la .W/Jă de lemn. (POP.)
A 1 ai uirar pe Egor bi1jariu car e re-o
rmrrar cu droşca rrii luni de zile ţJe darorie„ . ai
uirar că re-am scă/JOT de la nevoie? 01 ASILE
ALECSANDRI)
A scoate din cauză = A hotărî încetarea unei
acţiuni j udiciare împotriva cuiva:
Codin .re însănăroşi.re, când t11che1a
oficială, durJă ce a.1eulra.re /Je rofi ma11orii
groaviil'ului măcel, îl .1<.'0se.re din ctmză. (PANAIT
ISTRATI)
A scoate din circuit = a) A face să nu mai
funcţioneze, î ntrerupând legăturile cu circuitul.
b) A retrage din circulaţie:
fără Aflafi din marerialul 111111ăror despr e
acrele de care ave(i nevoie şi ce Trebuie săface(i
/Jenrru a sc0l1fe un reren din circuitul agrit~ot.
(https://media.imopedia.ro/)
A scoate din joc. v. joc.
A scoate din luptă. v. luptă.
A scoate din mânecă. v. mânecă.
A scoate din necaz. v. necaz.
A scoate efecte (sau un efect) = A reuşi să
creeze o anumită impresie (artistică):
43

Tabloul... de p<111ză, scoft111d efeue
singular e de prospefime di11 .Hrivir ea cu cufirul a
culorilo r pe fondul rexril. (G. CĂLINESCU)
Execura ct1111ecul fără se111ime11rali.1111 ...
scoţând efec1e de gravirare. (IDEM)
A scoate (sau a bate) în tipar (Înv.) = A da la
iveală, a publica:
Mutre căr{i au scos În fÎ/Xlri Î1nfJOfriva
ereriâlor. (NICOLAE COSTIN)
A scoate în vileag= A dema<ca:
Am descoperii noi w1 seae1, după
Î11dele1111"ciri că11urăreşti de 1x1r11,zet~i de t111i, cu
a}u!Oml lui, 11e-a î11găd11ir să .1ClX1fem îi1 vileag
povesrea cea adevărară. (MIHAIL SADOVEANU)
A scoate la arătare. v. arătare.
A scoate lul eau a de la ciubuc (Rar) = A-şi
schimba atitudinea; a se înfi.Iria:
Da, 1nă Gogule.I i-t11n răsţJuJJs şi eu,
cară-ţi de dmm până ce 1111 .ICOI luleaua de la
ciubuc' ... 01 ASILE ALECSANDRI)
A scoate ma hmurul (din ci neva). v. ma hmur.
A scoate om din cineva = A face pe cineva
devină om de valoare:
Am să re scor om, om de carre, om de
frunte, Cll să11u 1nai fii ca rară/ rău şi ct11nt11nt1
fli, ci săstea ei şi co11iii lor În /t1ft1 fli cu1n noi
.Hăm î11 faţa lor 1 (IOAN SLAYJCJ)
A scoate pe cineva de Ia greu. v. gr eu.
A scoate pe cineva din sănătate. v. sănătate.
A scoate pe piaţă = A valorifica prin (şi pentru)
vânzare:
Visul Cary-ei era de ... a SClXlfe pe piafă
pr oduse din ferma sa. (G. CĂLINESCU)
Pracric, după ji11alizar et1 pr ocedurii, 1111
va 1nai ţJutea niJneni să scoată ţJe ţJiaţă
pr odus cu ace.IT 1111me, fără să fie chiar din
Copălău. (hccp://www.monicorulbc.ro/)
Vwile ILJNCAN
A scoate rădăcina pătrată (sau cubică) (Mac.;
rar) = A extrage rădăcina pătrată (sau cubică):
l,11n11lţeş1e 9 ori 9, .IClXlfe rădăcina părrară
şi arx1să pe i111egraroi: (hnp://concext.re\erso.net/)
Mtti ftîrz.iu tun Îllv<l{ar şi siJnJJOlul 1nare111td1"c
nu1nir rtlliictd, cu care se sc0l1fe răd<lc1i1t1 1Jălrară,
cubil'ă ere. (hnp://www.nl!sagend.ro/)
A s coate sau a trage (vinul) de pe drojdii. v.
drojdie.
A scoate scântei = A face un lucru cu foarte
multă convingere, în mod extrem de eficient:
Dacă11-0 să scofi .1Ct1111ei î11văft111d, ... re
rrimir la 1111chi11I Perre. (MARIN PREDA)
Să vedem Romt11111I plt111gtî11d ca femeii
Î11 loc c-a lui spadă să scoară sct1111ei,I Să
î11oa1e-11 stî11ge omorând IJe hoţii Să gonim din
ţară pe rira11ii IOţi 1 (AL. MACEOONSKI)
A s coate voie (Rar) = A cere permisiune:
Mergem noi la mirropolie şi-ţi scoarem
voie. (DAMIAN STĂNOIU)
A s coate (pe cineva) din op rele. v. opreală.
A s coate (sau a vinde) la mezat. v. m ezat.
să
A(-i) scoate (cuiva) vorbe (rele) sau (reg.)
nume (rău) = A relata (despre cineva) în mod
defavorabil, de obicei pe nedrept:
Ori t1111 vor bii c11 dt111sa glume ?I O fac
de rtîs şi-i scor e11111w1e ? (G. COŞBUC)
Alw1ci A11a l-a î111rebar dacă e adevărar
că vlădiw are o drăgufă şi doi copii di11j7or 4 sau
11w11ai lX111te11ii i-au .ICOS vodJe. (SORIN TITEL)
Muierile, mai ale.~ s11111de11eleulir. Mi-or
şi scos vor be. (ION LĂNCRĂNJAN)
A(-i) scoate vorbă (sau mrbe) (că...)= A face să se
rasinndească ştirea (defavorabilă, nerecomandabilă,
inoportună, inexactă ecc.) că ...:
Mi-au scos vorba că a1n adt'1lllf bani
un mulţi şi roţi mă fură, roţi umblă să mă î11şele.
(IOAN SLAVJCJ)
Î11cerm să scoată vorbă că a 1Jri11de o
ciură 1111 esre vro rreabă mare. (P. ISPIRESCU)
44
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

S-or ilira flăcăi la rine/ Şi copile rine rele:/

Să vorbeşri fmmos Cil ele,/Să flll·fi .IC(){lfă vorbă-11 A-i scoate (cuiva) ş i dinţii din gură. v. dinte.
ţară/ Că fll eşri crescură răll 1 (G. COŞBUC)
A-i scoate (sau a-i vinde) (cuiva) ş i măsele le
A( -i) scoate limba (cuiva, la cineva, după cineva (din gură). v. măsea.
etc.) = A-şi manifesta dispreţul, batjocura,
dezaprobarea etc. faţă de cineva; a face (cuiva) în A-l scoate (pe cineva) cn picioarele înainte. v.
ciudă prin arătarea limbii afară din gură: picior.
A scos limlx1 la dollă CllC(){lfle rinere.
(TUDOR ARGHEZI) A- şi
scoate (sau a-şi arunca, a- şi lepăda etc.)
Scor limlx1 dllpă ea şi mă .Hn1mb. (G. M. masca ori a ridica (sau a Ina, a s mulge, a rupe)
ZAMFIRESCU) cui va 1tl8Sca. v. nmscă.
Elia .'i<.'(){1fe limba la Cara. Nil mă (JOI
abfine să 1111 111d. N-t11n 1nai văzur ţxînă
acr"n A-şi scoate capul (din... sau de la ...) (Îrg.) = A(-şi)
vrell11 Emdir wre să .'i<.'Otlfă limba. (VERONICA salva viaţa:
ROTH) DllW Vodă ş-all .ocos Ctlplll cu darea de
bani. (NICOLAE COSTIN)
A(-şi) ieşi (sau a scoate pe cineva) din răboj
(afară). v. răboj. A- şi scoate focul (pe cineva). v. foc.

A-i scoate (cuiva) ochii (cu ceva)= a ) A-i aduce A- şi scoate mămătiga (sau pâinea) (Reg.) = A-şi

(cuiva) mereu aminte, cu răutate ori fără tace, câştiga strictul necesar pentru crai:
fără menajamente, cu reproş, de anumite fapte ( .. .] doi oameni Cil doi /JOi, la vr eme de
sau de anumite atitudini necorespunzătoare, de iarnă, abia îşi pllTeall scoale mămăliga. (ION
un servici u sau de un bine care i-a fost făcut: CREANGĂ)
M-am să11,,-ar p<111ă-11 gtîr de mllcegailll Nu />Ofi În oraşul t1cesra să ÎfÎ scofi nici
de babă, că hoj111t1 1nă 1norocăneşre şi-1ni scoare pâinea cea de f(){lfe zilele. (I. GHERASIM
ochii Cil cele rine r e. (ION CREANGĂ) GORJ AN)

b) A ademeni; a înşela (pe ci neva): A- şi scoate ochii (cu ceva) = A-şi strica vederea
Măi, /10gare, bogăfele!I Dtlcă ai averi cu un lucru migălos sau din cauza condiţiilor (de
d-acele,/ Nll·mi .ocoore ochii Cil ele. (VASILE vizibilitate) necorespunzătoare pentru I ucru; a
ALECSANDRI) depune mari eforturi pentru a vedea (în co ndiţii
necorespunzătoare):
A-i scoate (cuiva) s nOetul (Înv.) = a) A ucide Contribuise la trezirea COJJŞtiinfei
(pe cineva): cr oirorilor şi civnarilor care ... fşi scoaseră ochii
N1'1nai curtînd să-1ni Învii fJre do111110-su, în clădirea î1111111ecoosă. (ION PAS)
iară de 1111 ÎJ[i) voill .IC(){de J( uJP(e)llll. (DOSOFTEI)
A-şi scoate ochii unul altuia = A se certa; a se
b) A obosi (foarte care pe cineva): bate:
- Mă o/10seşri de-mi scoţi Sllj7erlll, şopri - Ei.1 t111oi vezi bine că d1un11eara o s-o
ea suţJărară acu1n şi de ţ>rivirile Î11dreţ>ft1re aperi... ca vă scoorefi ochii 1111111 la alflll! (I. L.
a.111pra ei. (IOAN SLA VIO) CARAGIALE)
Te rog să mă asculţi: ell vill să jeluie.oc/
De acesr ricălos/ Ce .111j7ellll mi-a scos. (GR. A- şi scoate (sau a scoate altuia) ceva din gând.
ALEXANDRESCU) V. gând.
45
 Vwile ILJNCAN

Fuge de-şi scoate ochii = Fuge foarte tare; (fig.)

se fereşte din ră<puteri (de o situaţie gre a, SCOR
neplăcută etc.): A deschide scorul. v. deschide.
Moş Nichifor fugea de cărăuşie de-ş i
scoret1 ochii. (ION CREANGĂ)
Pe care l-a zări 11u 1nai sct1ţJii cu viaţă. SCORBURĂ
De aceea fuge lumea de dânsul de -şi scoore A avea scorbură Ia inimă (Reg.) = A fi foarte
od1ii. (IDEM) supărat:
Ctînd 01nul esre su1Jiirt1r rare, se zice că
Pe unde scot (sau scoti etc.) cămaşa? = Cum aş lire „scorbură lt1 iniJnă " sau „ in1ină de ţJutregai"
(sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi e tc.) din (...](TRAIAN HERSF.NI)
încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te

afli e tc.)?:
E, domnule şef, acu să re vedem /Je 1111de SCORMONI
scoare1n că1naşa. 1
răbufni ţJri1narul cu ft1fa A-I scormoni (pe cineva) la inimă (Reg.) = A
.11n?mlx11ă de î11grijott1re. (LIVIU REBREANU) tulbura; a nemu lţumi, a nelinişti:
O să-i pregăresc o illfe1pelare la ftX111111ă, Numai arâw, că moş Ion RtX1Tă, durXi
să 1111 1nai şrie ţJe unde sc0l1te că111aşa.' (N. O. ccîre văzuse şi duţJă cc1re ţJăfise el În vit1fa sa, 1111
COCEA) prea pw1et1 remei pe vodJe/e boiereşri şi avea
gt?dilici la fim /Xi, adică spw1et1 omului verde în
Pr inde orbul, scoate-i ochii. v. ochi. ochi, fie cine-a fi, când îl sco11110/ea ceva la
inimă. (ION CREANGĂ)

SCOBI
A-şi scobi dinţii cu cineva= A vorbi pe cineva SCORNI
de rău: A scorni cuiva nume (ră u) = A face c uiva sau a
Să-i SJJui... să nu-şi .k~o/Jească d i11fii cu căpăta faimă, reputaţie rea, a (se) vorbi de rău

mine c-a da de dmcul. (POP.) despre cineva:

Mihai a i111ra1 în co11j1icr de.ochii cu
Scobeşte-te în dinţi ! = Se spune ironic, c ând nu do11111ia, ţJe considerentul că „s-au scornir llt'1ne
poţi dobândi ceva: cum că e.He fecior de domn ". (MIRCEA BĂLAN)
Păml s-afăcur de-o mie de ori mai 11a/1 de
ctun era, de-i ajunsese crengile În nori.' Ş-arunci...
.1<'obeş1e-1e,Jaw lx1bei, în di11ţi 1 (ION CREANGĂ) SCRÂNTEALĂ
A da de scrânteală (Rar) = A i se întâmpla ceva
rău:
SCOFALĂ Fluieri 11-alăruri cu rrăscău-11 nas, ca
A nu avea (sau a nu face) nicio scofală = A nu 1erchea-be1d1ii, gara să dai şi 111 în .1e râ111eală
avea nicio şansă de izbândă, a nu izbuti nimic; a dă 101... (GEORGECOLPIT)
nu avea niciun succes:
Şi apoi, pe lt111gă roore ace.He, nici vreo
scofală mare 1111 em de dânşii:'"' bordei ca vai SCR ÂNTI
de el, 11işre ţoale rupie, aşremure fJe laiţe, şi A o scrânti = A comite o e roare; a face o gafă, o
arâw era IOT. (ION CREANGĂ) prostie:
Dacă 11-a w111a1 lei, 11-a făwr nicio Dast~ătul văzu că a ca1n st~rtînrir-o şi o
scofală. (GABRIEL DIRADURIAN) î111oar.1e pe foa ia aila lră. (P. ISPIRESCU)

46
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol IV-iea
Toare încep bine, şi de la t1 doua srrofă
o scrânresc. (AL. VLAHUŢĂ)
SCREME
A s e screme să„. = A fi pe punctul de a... (fiiră
reuşi):
A11icolele lui Panair /.11rati ne-au convins
că, în afară de spovedaniile pedem.He, pove.Hirorul
e un bief 1nardeiaş cu degetele burucănot1se ce se
.f.Cre111e să 1x1ră violenr, ce icneşre ca să ţJllră
revolrar. (STFLIANTĂNASE)
De când se !i<.' reme să ţJlouă şi degeaba'
(POP.)
SCRIE
A scrie ceva pe numele cuiva (Pop.) = A face
c uiva acte de proprietate pentru ...:
Aic i a re să vie cu Ana şi cu Vasile
Baciu, să-i scrie f0l1fe 1Xi1nt1nrurile ţJe 11u1nele
lui. (LIVIU REBREANU)
A scrie pe apă (sau pe nisip, rar, pe lumâ na re,
pe mucul lumânării) = A uita uşor, a nu lua î n
serios ceva:
Când cu sere cau(i fo11nt1 ce să poară să
re-11ct1ţXi/ Să le scrii Ct'1n cere lu111ea, vro istorie
pe apă? (MIHAI EMINESCU)
Nedrepră(ile scrie-le pe nisip, iar
binefacerile ţJe marmoră. (POP.)
A(-i) fi scris (cuiva sau, rar, pentru cineva) =
A(·i) fi sortit:
Vezi că 1111 ştiu de ce, dară voinicul si1n{i că
fJlltT.~ă /art1 Î1n1Jii1t1r1Jui să fie scri..~1 lui, şi ţJll1t~ă 1111
mai avea odihnă în oase. (P. ISPJRESCU)
Ceede lt1 tw111e .. 1u1 edupăc11n vr«4 <i durXi
a11nîîescri1săw"'L (BARBUCG.AVRANCEA)
Deci, se vede, că t1şa esre scris, ca ru să-1ni
fii inie 1nuiere, hai să ne Ct'11ună1n. (I. POP-
RETEGANUL)
Panii dacă mi-a fi dar să mor de holeră,
srăpânirea o să şreargă dara mea de acolo unde
s-o fi aj1tî11d1 Ţi-e scris, fi-e !1cri1; 1111 fi-e scrii, 1111
fi-e scris, şi sănărare bună. (IOAN SLAVJCI)
A(-şi)
scrie ceva în frunte = A ţine bine minte,
a memoriza bine:
Scrie-11 /11,11re ce-fi SţJu11: de azi Îna inte
re aşreapră la roare şoriile di11 pa11ea mea.
a (VASILE ALECSANDRI)
A-i fi scris (cuiva) pe faţă (sau în obraz) = A
vedea pe faţa cuiva starea lui sufletească:
Dar ce văd? Îllfrisrarea ţi-e scrisă 1>e
obraz. (D. BOLINTINEANU)
A-i fi scris (cuiva)= A-i fi hărăzit de soartă, a-i
fi sortit:
Du-re la rară-rău şi cere să-fi dea calul,
ar1nele şi hainele cu care afosr el 1nire, şi arunci
ai să re fJOfi duce unde n-au rmrur merge frafii
răi; pe11rru că fie a fo.H scris de sus să-fi fie dară
aceasră ci11.11e. (ION CREANGĂ)
Dar stă scris că orice făt>fură 01ne11ească
să ve1:se lt1cri1ni ţJe11r111 o />ricină .ft1u alrt1.
(PANAIT ISTRATI)
De-o fi una, de-o fi alra ... Ce e !i<.' ris şi
ţ>enrru noi/ Bucuroşi l e - 0111 duce f 0l1te, de e
1X1ce, de-i răzlwiu. (MIHAI EMINESCU)
De (sau pe) când scri a (sau, refi., s e scria )
musca pe perete (Formulă folosită în basme) =
De mult, din timpuri străvechi:
A fosr odară ca niciodară... De când se
scria musw ţJe părele. (P. ISPIRESCU)
Und e scrie?= Se spune pentru a arăta refuzul
cuiva de a da crezare spuselor unei persoane sau
de a da curs unei rereri, unei son1aţii etc.:
Da, admir, s11111 o fXllidă figură, dar
unde scrie că rofi trebuie să it1să În bărt1ia
reflecroarelor? (NICOLAE TIC)
Nu găsesc îi1 nicio lege unde scrie di 1111 ţXJr
t1chira OIS şi îi1 pravinâe (http://www.a,ocamet.ro/)
SCRIPCĂ
A se potrivi ca mireasa la moară (sau ca
scripca cu iepurele). v. potrivi.
47
 Vwile ILJNCAN

Colonnescu s-a u r ct1r Îll co11ac ca

SCRIPETE scrooft1, şi 11u el trebuie să co1na11de t1ic i. - Dt1r
A ba te în scri peţi (Reg.) = A fi foarte supărat: ci11e? - Dacă eşri deş1ep1, ai să afli. (M IRCEA
L-am lăsa r pe să rmanul Codaciu bărt?nd DANELIUC)
în scripfi şi pltîngtînd. (T UDOR PAMFILE)

SCR UM
SCRIPTURĂ A se alege (numai) scrumul (şi fumul) (sau
A arăta cn (sau a pune în) scriptură (Înv.) = A scrumul şi cenuşa, fum şi scrum , scrum şi
scrie: cenuşă) (din ceva sau din cineva). v. a lege.
Mi11unile ce s-au fapr de dtî11sul fii11d
1nulre, nefiind ţJufinfă li le 11u11e În scriţJfură. A se face (sau a face pe cineva sau ceva) scrum
(DOSOFfEI) (şi cenu şă) (Pop.) = A arde sau a face să ardă
complet·
A treia zi după scriptur i = După ce a creem - Las' că v-am găsii eu ac de cojrx.
momencul potrivit; prea târziu: De-t1ctun do11nifi, dor111ire-afi .ro1n11ul cel de veci,
Înrr-adevă1; este ne11lăcur, şi nu-i niJneni că v-a1n aşre111ur eu bine.' Vă veţi/ace scrt'1n 1xînă
de vină, să re trezeşti certînd a treia zi dur1ă mtîi11e-dimineafă. (ION CREANGĂ)
scripruri, dar e.He chiar degeaba să vrei ceva mai Ţipară ce fipară, dară o dară c11 frxul li
devreme de scripruri. (TRAIAN VEDINAŞ) se srinse ş i lo r glăsciorul şi se făcu ră scrt'1n. (P.
Prosria tWt1 t1 fosr preluară de Televiziunea ISPIRESCU)
belgiană şi difuzară t1 doua zi la oră de wî1f, înct?r a
rreia zi (după !1cripruri) mă cwioşrea roară Belgia,
mai ceva declÎ/ pe Tăricet1111 şi Simion. (VIAŢA SCR UPUL
ROMÂNEASCĂ, voi. 10 1) A-şi face (sau a avea scrupule) scrupule (faţă de

Sori11a Hon/am, şefa DSP Argeş, demisă cineva sau de ceva) = A se frământa în legătură cu
a rreia zi după .1Cripruri 1 (hctp://www.bicpress.ro/) moralitatea, cu legicimicacea sau spontaneitatea
unei decizii, a unei acţiuni etc.:
Nu trebuia să-şi facă sc11,ţJule .
SCRIS, -Ă (ZAHARIA STANCU)
(A fi) ca (sau parcă) scris (sau scris de frumos) „Mai î111tîi, zice el, doi btmdi fi ca Hirler
= (A fi) foarte frumos: şiSralin 11-a11 a-şi face scrupule de ordi11
Avet1 nişte SţJrtîncene bine t1rcuire de moral"; (IOAN HUDrrĂ, DAN BERIN DEI)
pare că erau .fCrise. (P. ISPIRESCU) Deoct11ndară, să ne bucură1n de aceasră
zi 1111ică ş i să- fi pove.He.IC de ce am scrupule fafă
A rămâne (ca) scris pe perete = A încreme ni: de figa11ii de sub păd11re, pe lângă care am
Ttîlharii remaseră ca scriş i fJe părele ş i Tret' uT. (MIHAIL SADOVEANU)
Tăcură mtîkă. (P. ISPIRESCU) Domn11/ G. FilifJ părea să aibă 11nele
.fC ruţJule de conşriinţă
În ce ţJriveşre ţJrÎlnele
parm vo/11me ( .. . ) (IDEM)
SCROAFĂ
A se s ui (sau a urca) scroafa în copac (sau,
reg., în salcie ) (D. un parvenit) = A fi îngâmfat: SCUFUNDA
- Pe/rufa e scroafa care s-a urcai î11 Nu se scufundă pământul = Nu se întâmplă
CO/XIC••• - Da, da ... Dar să 1111 crezi că n-avea niciun ră u (dacă nu se va realiza ceva):
replică' ... (GABRIELA ADAMEŞTEANU)

48
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

N-ar e să se scufunde pă11u1nrul dacă o (... )şi scuifXI punând În SCllifXlful acela
1nuri unul ca el; rol are să 1noară el odată. fO(l(ă fier ea care i se adwu1.1e în .111j1e1, 101
(ŞEZĂTOAREA, XII) a1narul şi ror net~azul de ct1re a r fi vrur să sct1/Je,
ştiind În acelaşi ri1nţJ foarre bine că un ase111enea

lucru 1111 era cu purinfă... (SORIN T ITEL)

SCUIPA
A linge nnde a scnipa t (Pop.; dep.) = A-şi A- şi scnipa plămânii (sau, reg., bojocii) =a) A
schimba în bine atitudinea faţă de ceva blamat tuşi şi a expectora des:
înainte; a-şi retrage vorbele (răuvoitoare): Că era în vorbă cu o fară dîn Găeşri, şi
Dorinţa de-a rămânea în buger i-a făcui a/ost care va să zică fugar, da· l1Ct'1n fşi scuiţJii
să rişre; frica de-a cădea îi face asrăzi să lingă bojocii în bordei. (CAMIL PETRESCU)
unde-au scui1x1r şi să-şi ref1t1gă Îllfr-un inod t1ftîf fncep a ruşi să-mi scor bojocii 1111 alw,
de nedemn cuvi111ele. (MIHAI EMINESCU) simfii el/ mi s-t1 mpr ceva îi1 beregară (.. ] (NORA
Şi 11u1nt1i ce 1ni-i Î11vtî11e el vtîrros şi ce JUGA)
mi fi·i răsuceşre el pe fafă şi fJe dos, măi rară,
1năi, şi n1unai ce Încer> dtînşii a se 1nilogi şi a b) A depune eforturi mari pentru a realiza ceva
linge unde-au scui/Xlf şi a scuiţJa unde-1111 lins (cu riscul pierderii sănătăţii):
( .. . ](CEZAR PETRESCU) Trăgeau cu foc la 11işre hori, bărura,
Şi-/ fine şi boier Tudor, că e om î111reg, brt1ul, ca lt1 uşa cortului, de unul singu1; ţJÎfJă111ş
1111 linge unde a .rcuipar. (ION LAZU) şi câre jocuri fO(l(e, de pureai să-fi rupi bojocii
jucând. (P. ISPIRESCU)
A scuipa de su s (sau departe) (Reg.; d. oameni) Spunea rt?u111d ctîr se buwm că mai
= A fi îngâmfat: .rcapă pufin de 110vam Şl.'Olii, după ce şi-a rocii
Tu la dtînşii cu s1111încet111a natră căurtînd 11lă1ntî11ii rreizet~i şi arcîfia de t111i cu t1tt1rea sure de
În zios, să scuiţ>ii dătJllrfe, uirtîndu-{i şi dă O/>incile COfJÎÎ nebt'1lt1tici, şi În gtînd 'işi zit~ea că 11it~io

S/X111e? (ION BUDAI-DELEANU) 1neserie nu-i 1nai frt'1noasă 11e 1Xl1ntî11r ca aceea
de-a des{eleni 1n1i1rea tinerelor vlăstare 01neneşri.
A scuipa foc (D. oameni) = A fi furios: (LIVIU REBREANU)
Din faldurile r ochiei răsare 1111 wvaler
înfn111zi1, ce SfXlrge oglinda şi năvăleşre în IXlie, A- şiscuipa (sau, reg., a-şi s tupi) s unetul cu
scuipă foc şi-l fugăreşre r1e Alexandru dinrr-o cineva. V. sunet.
wmeră în alra, rroporind pe.He .rchife şi wblouri.
(ION MANOLESCU)
SCUIPAT
A scuipa sânge (Pop.) = A avea hemoptizie: A avea scnipat (sau s tupit) Ia furcă (Pop.) = A
Bolnt1v şi Î11v1i1s, decide să 1Jiirăsească vorbi mult şi c u plăcere; a avea chef de vorbă:
vila din CriJneea şi să se Î11toa1t~ă lt1 Moscova, dt1r Sod1ea fiecare din ztimă, a.rculrând IXI la
.rcuipă sânge 101 mai des, ceea ce-l .'!l1ct1ie şi-l 111111/ din capărul cela, lx1 la scripcari care cânft111
exasperează; (DORA PETRILĂ) „de dom/ puicufei mele", IXI la da.rcălul Crisreiu,
Suflă comandă la rofi, înai111e şi-ndărăr, că111it1 nu-i 1nai f<lcea gura; t1vet1 sru11ir la furcă,
până scuipi sânge din r1ieţJ1. (POP.) din wpul locului. (VIATA ROMÂNEASCĂ, voi.
I, 1906)
A-şi scuipa (sau a-şi s tupi) în sân. v. sân. Şi avea1n fuţ>eu şi avea1n scuiţ>t1r la
furcă/ De ne-am pus CO!ITra penim fim/XI Turcă.
A-şi scuipa fierea (Pop.) = A vorbi cu ură: (SORIN POCLIT ARU)

49
 Vwile ILJNCAN

A i se topi (cuiva) scuipatul în g ură (Reg.) =A

fi pofticios: A se scula cn noaptea în cap (Fam.) = A se
Silir de (l(lÎfea ori să ceară, la nevoie, i trezi dimineaţa foarte devreme:
se .Hrtîngea roruşi gtîrlejul şi i se usca scuiparul ( .. .] căci aveam gmzavă ciudă pe
î11 gură; (EUGEN LOVINESCU) dt1nsa: 1111 11u1naidect1t ţJenrru ţJufXlf, cu1n zicet1
1nt11nt1, ci 11e11r111 că 1nă scult1 În rotire zilele cu
A-i veni (cuiva) s cuipat la furcă (Reg.) = A noaprea-n WfJ din prici11a ei. (ION CREANGĂ)
avea chef de vorbă: - Afi venit cu 110l1fJfea ÎJJ ct1fJ, cerşeiorilor.1
Revenii cu .1<.'ui/XII la fiut'ă, Bulache (BARBU DELAVRANCEA)
rră11L--ăneaÎ11ccî111ar de cu11oşti11{ele lui Îit 1ine1sul Nu-i chit> În ziua asra să fac 11i1nic, deşi
dome11iu al 1e11cuirului ( „.] (hnps1/arelier.liremet.!l)/) 1n-a1n seu/ar cu 11ot11>rea În ca11, şi 1nă tiflu 11u1nt1i
eu, singur vt111ăror În ase1ne11ea singurătăţi.
(MIHAIL SADOVEANU)
SCULA
A i se scula (cuiva) (ceva) (Pop.) = A-i veni A se scula deodată cn s oarele = A se scula la
(cuiva) o idee (ci udată): ră<ăritul soarel ui, dis-de-dimineaţă:

Desigu1; ccînd 1111 eşti co11struc1or, re Som11om.111/ e silir dă a să scula deodară

doar e la IXIşchefi, dar ctînd eşri şi brusc eşri c11.1oarele. (VASILE ALECSANDRI)
obligar să romi beron noar>fea că aşa i s-a .1eu/(l(
w1 uit1 ... (hct ps://forum. softpedi a.com/) A s e scula din morţi = A învia:
Ni111ănui să 1111 s11uneţi ceea ce aţi văzur,
A i se scula (cuiva) să„. (sau de„.) (Fam.) = A până când Fiul Omului Se va scula din morfi.
se hotărî brusc (sau a dori pe moment) să obţină, (BIBLIA)
să întreprindă ceva:

Am avur w1 super evem la firmă, şefii lui i A se scula în două labe. v. labă.
s-a seu/ar să facă o Îllft1111ire cu tofi 1narii
colaborarori de afară, î11ai111e de concediu.
(CORINA OZON) SCULĂ
Ce, nu-l 11uret1i fine şi fu Îit ct11neră tlcolo. I A pune sculele în cui (Reg.; d. persoane în
.1-t1 .1eula1 de vizireacw11. (AUGUSTIN CUPŞA) vârstă)= A avea puterile slăbite:

Dt1r Î11ai11re de a-şi /June sculele În cui,

A scula (sau a ridica, a pune) în picioare. v. picior. Pica.t..to Îşi i1norralizase 11oua iubire În ct1reva
dinrre cele 1nt1i senzual evocarive rxînze din ct1re
A se scula (sau a fi etc.) cn dosul în s us. v. dos. s-au văwr vreodară. (CONTEMPORANUL.
IDEEA EUROPEANĂ, 1994)
A se scula ca hultnrezii. v. huhurez.
A se da mare sculă de basculă (Arg.) = A se da
A se scula cn cnrn (sau cn dosu , cn fnndn)-n mare:
s us sau a s e scula cn fata la pernă (sau cn fata - Simplu, fi s-a dus ve.Hea. Mi-a rrecur
la cearşaf, pe piciorul s tâng) = A fi bosumOat, pe la ureche că re dai mare, mtire sculă, re dai
prost dispus, pus de ceartă: mare .1e ulă pe IXIsculă. (VLAD A. POPESCU)
Văd eu că re-lli seu/ar, t1zi, cu cur u-11 sus
şi roare-fi pur. (POP.)
Ai star roată ziua cu cur u-11 sus şi-acu' SCUMP, -Ă
re găsi duşul? (MUGUR BURCESCU) (A fi) scump (sau zgârcit, scurt, reg., s trâns,
rar, împuţinat) la vorbă (sau, rar, la vorbire, la
A se scula cn luptă. v. luptă. grai):

50
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Mi s-a fJărur ţJrosrălău. Ert1 11u1nai Mă finea ltlre scump şi ca să fac faţă la
scump la gmi. (ZAHARIA STANCU) t11t?rea chelruieli... am făcur darorii pe.He darorii.
E cam po.wmort?r ş i scump la vorbire. (MATEIU I. CARAGIALE)
(RADU TUDORAN)
A(·i) cădea (ceva) scwnp (cuiva) =A fi dezagreabil:
(A fi) scump la tărâţe şi ieftin la făină = Se spune Din /JOrunca lui Joanu Sevasroert1roru fu
despre cel care este zgârcit la chelniieli mărunte, dar dară o palmă pre.He obmz lui Asan: w rea (){I/mă
risipiror când nu trebuie; a fi nechibzuit: scumpă fotu-re căzu împărarului l.1t1t1kie Angel şi la
Cine şrie dacă-i 1nt1i ră111ăsese cevt111e li rotaă îmrJărăţia grecilor. (PETRU MAIOR)
doua zi de chelruială; dar Leuşrean, cel iefrin la
făină şi scu1n11 la rărtîfe, 1111 ert1 0111 să-şi M ai scumpă a ta decât faţa. v. aţă.
ct1nră ret1scă dă 111 icia În t1.fe1ne11ea 1no1nenre.

(NICOLAE GANE)
Măit~u{ă, de ce eşti scu1n1Jă la rărt1fe şi SCUMPI RE
ieftină la făină? (ION CREANGĂ) A fi în scmnpire (D. mărfuri) = A avea preţul în
creştere:

A avea scump (pe cineva) (Îvr.) = A stima (pe A1mJ e îi1 .1<'11npire. (ZAHARIA STANCU)
cineva):
Boierul t1vet1 o inică oaste şi Petru se
gândise să se facă oşret111 la el, doar, doar o SCURGE
avea vreodară ocazia să fie fafă în fafă cu cei A i s e scurge (sau a -i curge cuiva) ochii după

care Îi uciseseră ror ce avea 1nai scu1nr1 11e lt"ne.
(LIVIU OLTEAN)
A fi s cump Ia r âs (sau, rar, de zâmbet) = A fi
posac, a râde rar:
Ferişot1ra t1sra, o vezi d1'1n11et1ra ccîr e de
sc1unrJă la n?s? (ION CREANGĂ)
A fi scump la vedere = A fi retra<; a fi greu de
găsit; a se arăta în lume rar:
Heridia, cu firea ei sfioasă... , era mai
scum11ă la vedere. (I. A. BASSARABESCU)
- Ce scu1nţ1i sunrefi la vedere, Îi SţJu.fe
11rie1e11a ei lui M ilufă, care Î11cer1u a rtîde cu
pofw lui obicinuiră. (JEAN BART)
A purta nume m ari (sau scumpe) (Reg.) = A
avea origine nobilă sau c u calităţi deosebite :
S-au aj1ar în acea.Hă pozifie, de-a lungul
rim1mlui, nw11e mari, (Jrecwn Anghel Saligny, Elie
Radu, Mihail Romnil'et11111 şi alţii. (TOADER
POPESCU)
A ţine (ceva) scwnp (pe cineva) =Se spune când
cineva plăteşte mult, când îl costă mult ceva:
51
cineva (sau după ceva) (Pfm.) = A se uita cu
mult drag la cineva sau la ceva:
( .. .] în sfârşii, văzui eu că 1111 e bine să-i
las Tocmai de ror mt1/111ifi, le-am dar w /11/, şi eu
tun 11/ecar cu rovarăşul 1ne11 şi cu ţJll„fărea; iară
;meilor li se scurgeau oâ1ii durJă dt?n.rn. (P.
ISPJRESCU)
Ct?r t1 dorir dânsul şi n-afo.H în s1t1re să
cuceret1scă nici 1năcar o /t1ră din Pri1x1s, cu
rot11e că i se scurgeau ochii d111Jă unele. (LIVIU
REBREANU)
E mândru şi fe1elor le curg od1ii dtl(Jă
el. (MIHAIL SADOVEANU)
A scurge vlaga (din cineva) = A slei de puteri
(pe cineva):
Le-au .rc11rs sărenilo r vlaga şi farmecul
vodui... De se Îlllt1fne.rc î111re ei parcă /i-i silă
să-şi grăiască. (ION PĂUN-PINCIO)
Simfeam că mă ropesc, că rot11ă vlaga
din co111ul 1neu se scurge din 1ni11e În şiroaie de
sudoare. (CONSTANTIN STAMAT l-CIUREA)
D1i1r111-11răi negu.'lfOrul 1Jă111 că1111 Îltfelege;
arXJi rotut1 vlaga i se .ocurse fXll<'ă din rmp, şi se
rezimă cu srxaele de perere. (EM. GÎRLEANU)
 Vwile ILJNCAN

A făcut scurtă la 1ntî11ă, ÎÎ curg

A-şi s curge (sau a i se scurge) ochii (de lacrimi lacrimile. (TITUS POPOVJCI)
sau, rar, în lacrimi) = A plânge până la secarea
lacrimilor (sau până la slăbirea vederii): A fi scurt = A spune ceva în puţine c uvinte ; a fi
Nu-fi 1nai scurge ochii rineri, dulcii concis:
cerului fit1şrri/ Nu uira că-11 lacriJni esre ft1i11a A.1e11/1, dar fii .1e11rr, sw!T f(){irfe obosiră.

od1ilor albaşrri. (MIHAI EMINESCU) (MARIN PREDA)

Sper să fii .1ew1 ş4 mai ale.ţ convingăror.
(DAN DOBOŞ)
SCURT, -Ă
(A fi) scurt la (sau în) vorbă (sau, rar, la cuvânt, A scăpa scurt (de coadă) (Pop.) = A scăpa cu
la grai, la voroavă)= (A fi) p uţin comunicativ: greu şi dezavantajat, păgubit ecc. dintr-o si tuaţie
Tmă-meu era de felul lui seuri la vod1ă. dificilă:
(NICOLAE GANE) Şi după ce-1 /xu mai zic: A scărx11 sc1111
Seara, ctînd s-a îmors la Persida, el era de coadă. (ANTON PANN)
î11gând11rar şi seuri la vorbă. (IOAN SLA VJCI)
A trage s curta (Pop.) = A suporta consecinţe

A (o sau a i-o, a-1) t ăia (sau r eteza) scurt = A (neplăcme):

întrerupe c u hotărâre sau c u bruscheţe din vorbă Si1nr că, dt1că-fi SfJuJJ llt'1nai art1ra, re voi
(pe cineva): Încurca şi ţJe du11111eart1 şi scu11a ror eu voi
Qî11d 1n-t1 Îllfrebar 01nul, eu rordeaunt1 i-t11n Trage-o. (ION AGÎRBICEANU)
Sf>us: „la-fi u11t1voct1r". „Pe c1i1e?" 111-a Înrrelx1r el El n-are ce să se amesrece, ca să Tragă
„Pe cine vrei: .. tlcolo 11u 1n-t1nes1ec", i-a1n răiar-o .1e11rra pe urmă. (TITUS POPOVJCI)
scu11... că la 1ni11e 11-a 1ne1:'1 11iciodtdă, declt11ii e!
ridiclindu-şi deodată ca1>ul dintre t'1nerii Î1llre care A tine (pe cineva) din (sau de) s curt = A
îi 1Jfăcea să-l fie înfimdar... (GIB I. MIHĂESCU) controla îndeaproape sau cu severitate
Când m-a î11Trebar de aşa ceva, i-am comportarea (cuiva) ; a supune (pe cineva) unei
retezt1r-o scurt, ccîr e1t1 de cneaz: „Eu sunt de la discipline severe; a traca (pe ci neva) cu asprime:
Calafar 1" arâltl i-am răspwu. (IDEM) Se ruga să-l fie din seuri şi să fie f(){irfe
.rever cu el. (AL.VLAHUŢĂ)
A avea vederea sc urtă (sau a fi scurt de 7ice d. N(le :„Iordache, bilerul spiferului e
vedere). v. vedere. cu sct11nt1rorie; it1 să-l {i11e1n noi de scu11: ori că ne-a
lut!T bi/ere, ori că ne-a furai pet'elia, ori că şi-a jăcur
A face (pe cineva) ma i scurt de (cât) o palmă el alra pe model, că prea .re-ntinde abawme11111/ /11i
(sau cu un cap) (Înv.) = A decapita: ca caşcavalul prăjii... " (I. L CARAGIALE)
Mihai aflând, s111mse .wb picioare pre
vrăjmaşi, îi făcu mai scurfi de câre o palmă. (P. Poal e lungi şi minte s curtă. v. poală.
JSPIRESCU)
Scurt şi cuprinzător sau (fam.) scurt pe doi =
A face scurtă la limbă= A trăncăni: Fără muică vorbă:
Mai Ito, cu arâw mefifă, căft1ci .w111ă la Scu11 şi cuţJrinzăror, să11'r 11u1nt1 1năruşei,
limbă. (POP.) /11t1nd11-mi ziua bună Ctl w1 băiar de Treabă. (ION

A face scurtă la mână= A face un efort manual
deosebit (şi de durată):
Fi'l.'ea !l.'w1ă la 11r?nă .ll'riind. (N. D. COCEA)
CREANGĂ)
St.1,11 ţJe doi, llŞll SţJu1Je, 1u' diurt1 zorzoa1Je,
0<YJ/i5w·4 me1111ări srilistiu, t1nbalaj de ţ){)fireţe;
SfJWll! .1e1u1 r1e doi: Ce doreşti? - Vreau să fiu, ie11tl{i
liţ1.1a de modesrie, w1 genii<.. (LEO BUTNARU)

52
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Scurtă vorbă (sau, rar, socoteal ă) = Se spune
când se trece la o acţiune fără a mai aştepta, fără
a mai pierde timpul ; fără multă vorbă:
Şi scurtă vo1fJă, ne adună1n, cu rudele
lui ZLlharia, Cil ale mele, în ogradă la moş Luca.
(ION CREANGĂ)
Ori re horărăşri să Învefi carte, ori, de
unde 11u, re dt1u la civnărie, scurtă socoteală.
(GH. BRĂESCU)
SCURTA
A i se scurta pasul (Reg.) = A agoniza:
Dacă ît1să boala e grea şi bo/11av11/ zace,
fără 11ădejde de scărX1re, arunci se zice că... i s-a
.w111ar pasul, a ajuns r1e pragul mo1fii. (1. A.
CANDREA)
A scurta (a tăia sau a lega) limba cuiva. v. limbă.
A s curta (cuiva) vorba (sau a i-o s curta) = A
împiedica (pe cineva) să vorbească:
A111 scurft1r vorba, ca să srabili1n un
compromis. (NADIA COSTE)
Nu a 1nlli t1fJucar să co11ri11ue, 1>e11r111 că
Ai1dron şi 1naifurios, i-t1 scu11t1r-o: - Scoţi ţ>e dracu
să re ia, aia scoţi 1 (CONSTANTIN DOMINIC)
A-i scurta (cuiva) drumul (sau calea) = A ieşi
(cuiva) în întâmpinare:
Ctî11d d11şma1111/ ît1 rai11ă s-ar1ror1ie de
cor!/ Scurrează-i drt'1nul grabnic ţ>rin 1noarre,
.rnu eşri morr. 01 ASILE ALECSANDRI)
A-i scurta (cuiva) viata= A omorî (pe cineva):
Te-or prinde şi re-or duce la Suceava-11
.Haro.Hie, să-fi .ocurreze viaft1 fie. (POP.)
A-i scurta (sau a-i tăia) cărările (sau drwnurile,
potecile) (Reg.) =a) A împiedica activitatea cuiva,
a îngrădi libertatea de acţiune a cuiva:
Când cu gt111d11/ 1111 visează/ El ît1 cursă
o să cază/ Şi ar1111cea re pisează/ Şi porecile-ţi
.w111ează. (ANTON PANN)
53
He/bel, m-oi face eu să11ăros, fi-oi mai
.oc11rrt1 eu că rările . (CONTEMPORANUL, IV)
b) A pune în pericol viaţa cuiva; a omorî:
Prin locu rile iesrea e wm greu de călărorir
singur; 1111 cu1nva să-fi iasă vro d1J1anie ceva Î11t11i1re
şi să-fi swrreze cărările. (ION CREANGĂ)
A-i scurta (sau a -i tăia) cuiva ghearele (Fam.)
= A-i lua posibilitatea de a mai fura:
Iar fu eşti un duş1na11, un fJui de 11ă1xî1t~ă
cămit1 dem11/1 Trebuiau săi se fi răiar ghearele. Ai
1101Yx, ai noroc cu cam/ (...] (MIRCEA MARIAN)
SCURTĂTURĂ
A măsura cu o scurtătură (pe cineva) (Înv.) =
A bate (pe cineva):
Vieru-n /aţă-i 11u1nt1i ce s-t11t1tăl Şi-11ce1Ju
deodt1tă... cu-o scurtătură, ştii, ct11n cioturoasă,
să-l măsoare. (CONTEMPORANUL, II)
SCUTEALĂ
A avea în scuteal ă (pe cineva) (Reg.) = Se spune
despre un boier care a\ea în slujbă un scucelnic:
Giu1xî11esele sărt1ce 1u1 11u1nt1i că 1u1 da
11iciun ba11, ce avea şi argt1ţi În scutet1lă.
(AXINTE UR!CARIUL)
Dat-1111 şi boierilor celor 1nt1ri ctîte cinzeci
şi ctîte şesezeci de oa1neni de .k~utet1lă, t1lto1t1
boieri 1nt1zili ctîte douzet~i, ctîte c1i1srJrezece, ctîte
cit1ci. (ION NECULCE)
A pune (pe cineva) Ia scuteală (Reg.) = A
ocroti; a părtini pe cineva:
(...) faceţi bit1e şi-i faceţi ceva rti11d11ială
baremi ori şi 111de, să fie la .ocureală legar şi să aibă
baremi ceva ogri11ji dit1ai111e. (I. POP-RETEGANUL)
A.11t1 afo.H vrerea lui, să ne p1111ă pe noi
la swreală. (FLORIN BĂNESCU)
SCUTI
A(-şi) scuti viata (sau a se scuti cu viată) (Înv.)
= A scăpa c u viaţă dintr-o mare primejdie:
 Vwile ILJNCAN

Acesta e destinul 1unanei crearure ln Şi cine 1111 vor ţJri1ni voi ... ieşind de ÎJJ
set'0/11/ /11mi11ii, art?r de prefăcui,/ Ca .111j1ere-11rre wsă .fll ll de în cerarea aceea, scururaşi praful de
sine să 11u fie secure/ Că-şi vor seuri vit1fa 1n<lcar în picilX11>?/e vot1srr e. (CORESI)
pe w1111i1w1 ? (ANDREI MUREŞANU)
Au dar îilfr-o /1111că de pădure apăn111d11-se A-i scutura (cuiva) nădragii de praf. v. nădrag.
şi şi-ta1 scurir viaţa. (NICOLAE COSTIN)

A-l scutura (pe cineva) frigurile= A avea frisoane:

SCUTURA
A i se scutura cuiva carnea (sau oasele, inima)
= A se î nfiora, a se cutremura, a se zgudui (de
frică, de scâ rbă etc.):
Se făcu w1 noroi cleios şi p11111ros de fi
se scurura wmea de pe rine. (P. ISPIRESCU)
Carnea ÎÎ tre1nu ra de .k~t1rbă, ia r ÎJJ
.111f/e111/ lui se fră111t111ra w1 gol w re-1 durea.
(LIVIU REBREANU)
A scutura (pe cineva) de b ani sau a scutura
Peste dascălul Corruş dase 1u1 rău 1nare:
acu1n, În 11reaj1na exa1ne11ului, fi scutură rău nişte
11ufx1re defriguri. (ION AGÎRBICEANU)
b) A fi bolnav de malarie:
A-şi scutura cojoacele. v. cojoc.
SE
A fi (sau a se înţelege, a vorbi etc.) de la s ine
(înţeles)= A se subînţelege; a fi evident:

buzunarele (ori punga) cuiva = A lua c uiva De la sine se înfălege că furăm cu

(prin mijloace necinstite) toţi banii ; a stoarce (pe
cineva) de bani:
Lt1 roară ace.Hă panoplie de lideri serioşi
şi viguroşi s-a 1nt'1lCÎf din greu, ilir cc1reva
ţJer.ronaje locale, t1celeaşi, chiar i-au .k~ururt1r bine
de fX11t1/e. (http://vranceaaltfel.ro/)
Concediul v-a tY11n scururt1r buzunarele,
ia r gardero/XI de roamnă e.He i11co111p/e1ă?
(http://www.li bertatea. ro/)
A scutura mâ na (cuiva) = A saluta pe cineva
luându-i mâna, strângându-i-<> (cu putere) şi
mişcându-i-o repetat (şi energic) în sus şi în jos,
deosebiră ci1we primifi. (CALISTRAT HOGAŞ)
A se ana afară din sine-şi = A fi bolnav psihic:
Afltî11d11-se afară din sine-şi penim
mutră î111risrar e şi-au cerul mazilia. (IANCU
VĂCĂRESCUL)
A-şi ieşi din sine = A nu se mai comporta
normal ; a-şi pieroecumpătul, a se pierde cu firea:
De ce re mtînii pre mine/ Căci mă pierd
ctî11d car la rinei Şi-mi ies cu 10111/ din sine.
(COSTACHE CONACHI)

în semn de (mare) afecţiune, bucurie etc.: A-şi veni în sine (Înv.) = A-şi reveni (dintr-o
Scutură călduros 1ntîna 1nosafi111lui. stare proastă, anormală etc.):
(LIVIU REBREANU) Alu11ci ele, 1-i1i1du-şi 11ufi1t În s1i1e, Î11cq1u1ii
Ale.-r andru Vardaru scutură 1ntî11a lui a-şi şrerge ft«.'rămile şi a-i fXNeSti cu mat>? jale desp1>?
Radu Comşa( ... ] (CEZAR PETRESCU) îill<împlaren neîi11tî111pftuă. (ION CREANGĂ)
Fănel Îi scurură 11uî11a bucuros de Tt111ărafară îşi veniseîi1 sine dind Elifl1vera
Îllft1lnire, cu 1ntî11t1 lui as11ră şi vtînjoasă, şi srăru şi 1i11cuţt1, care se Înfur11au din vec1i1ărare, i111111 În

vr eo }umărare de ceas de vodJii cu el la marginea cttiă (IOAN M. BUJOREANU)

1Xid11rii (...] (DANIEL DRAGOMIRESCU)

A(-şi)scutura p raful (sau pulberea) de pe (sau SEAMĂ

din) picioare (Înv.) = A renunţa cu totul la ceva: A (sau a-şi) da seamă (sau seam a) (Înv.) =a) A
(se) justifica; a suporta conseci nţele pentru cele
fiicute:

54
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

l-a111 dt1r ţJricină că 11u dă .fet11nă
s"mă de bani a visreriei. (MIRON COSTIN)
Câr de mic se simţea el aici şi c"m îl
striveau roare, ccînd infra cu f11'11fea 11letY1fă, să
dea seamă pemm 1tx1re boro/)(){1ţele şi şrrengăriile
sale. (CEZAR PETRF.sCU)
b) A declara; a raporta; a comunica, a înştiinţa:
A" dispece1/„ir banii Jora ş-a" /„ar
câţiva galbini ş-a" dar samă cărră Dabije Vodă
că aşe dispece1/„iţi i-a" găsir. (ION NECULCE)
Orologi„l.. s"nă de 12 ori din limlx1 .rn de
de o Îi tutun sea111a lui Ot111ce şi 1ni se ţJărea
că şi el mi-o /„a mie. (GALA GALACTION)
c) A observa ceva, a remarca:
Uite, zău, acu1n iau .fea1na/ Că-1ni sră
bine-n wp năframa/ Şi ce ft11ă frum„şil'ăl Are
mama. (G. COŞBUC)
O ci"ră mioară. ./ ladJă n" păşrea,/ Nici
apă n" bea. ../ Nimeni .reamă-i /„a,/ Afară d-"n
cerb/ D-"n cerb rrerio 1;/ Al eifrăţior. (POP.)
d) A înţelege, a se lămuri:

1ne1td .'lfJre a da lt'1nii ce nu-l a.k~tJră stună că se Ro1ntînii Încă

1111 t111 luar bine sa1na ce
.1e1u:1esea 12-a oară a nopţii. (MIHAI EMINESCU) t111 vrur să zică ccînd au vesrir $Î desco1Jerir că
Ardealul, în veacul rrewr, a" re.Ht111rar limba.
A băga (sau a lua, înv., a tine) în seamă= A (ALECU RUSSO)
lua în consideraţie:
la copiii fără minre slo bozenia e A lua (pe cineva) pe seamă= A lua (pe cineva)
dragă,/ Dar greşe.ic când ei în .reamă sfar"I în grija şi pe ră~punderea sa; a apăra, a ocroti (pe
părinresc n" bagă ( .. .] (ANTIOH CANTEMIR) cineva):
În rotiră fră11u111raret1 lui 11u era nicio Lt1să-11 u11nă-ţi retună/ Că re it1u 1Je sea111ăl
ură Î1nţJOfriva
Anei. Nici nu se gtîndea 1năcar s-o Liror braţe groo.re/ Groo.re şi vli11oa.1e.J LH"i
ia în seamă serios. (LIVIU REBREANU) 1Jă/oşeV C" lmzt1 de-ofel.
(VASILE ALECSANDRI)

A băga seamă cn cineva (Înv.) = A aj unge la o A nu şti de seama (cuiva) = A nu avea

înţelegere
cu cineva asupra unei datorii, unei cunoştinţă despre ce face, unde se aftă cineva:
obligaţii etc.: L·t1 ît1Trelx11 despre bărbar"I ei şi fi"·să"
Astunănă-să Î1111Jiiră{iia
ceriului 01nului n" şrie de .reama /„i nimic. (P. ISPIRESCU)
crai" carele vru să bage samă c" s/„gile /„i.
(NOUL TESTAMENT) A nu-şi ana seam a (sau a nu avea seamă) în
(sau pe) lume= A nu avea pereche:
A fi de-o seamă cu timpul (Rar) = A fi foarte D[omnişoa]ra Rtî„rean" fmmoasă,
bătrân: coche1ă, şăgalnică de nu-şi 1nai află sea1na.
În prag se arăra mama pămt?nr"l"i, a (GH. BRĂESCU)
de-o seamă Cil Timp„/. (EUGEN BARBU)
A nu- şi lua seam a (Reg.) = A uita:
A lua seama (sau, mai rar, seamă) =a) A se Nu 1ni-t11n lut1r sea1na să-ţi las bt111ii
gândi, a reflecta adânc, a chibzui, a fi atent la ceva: pe111ru piaţă. (D. UDRESCU)
O, Despor, dar ia seama, ia seama la
fi1111mă 1 (VASILE ALECSANDRI) A şti (sau a cunoaşte) seama (sau seamă) (a ceva
Să fi /„t11 .retmta bine! c„ cine re împre„nil sau a cuiva) = A fi familiarizat (cu ceva sau cu
Şi cu cine re cw1w1i. (JARNiK-BÎRSEANU) cineva):
Eu şriu .fluna IJerret~erilor şi a fJriere1u·ilor.1
b) A observa îndeaproape pe cineva, a urmări ; a srriga el. (MIHAIL SADOVEANU)
supraveghea:

55
 Vwile ILJNCAN

A şti seam a = A cunoaşte situaţia unui lucm /tî11gă Some,ţ .re mira ce 11e.'i0Coriră a Jo.IT şi re1>ede
(sub raport numeric, statistic) ; a şei rostul: .re înd1epra din şale ( .. .] (UVIU REBREANU)
Mă111uct1 ştie st11nt1 ouă/01; caură găinile A lut1r-o săracă, 11u1nai cu că111aşa de ţJe
î11 fiewre dimineaţă. (MIHAIL SADOVEANU) et1, dt1r a rrebuir s-o it1, că de n-t1rfi luar-o, şi-tir

Po1x1 Sroiw din Fă1wşi... Şrie seama fi făcui .reama. (IDEM)

oşrilor, Cred şi pe-<1 răj)(){lielor. (AL. ODOBESCU)

A-şi că uta de seamă. v. căuta.

A(-i) cere (sau a lua) (cuiva) seamă (sau seama)
(Îrg.) = A pretinde ca cineva să se j ustifice pentru A-şi da seam a (sau seamă) sau (reg.) a-ş i trage
oele fiicute; a trage la răspundere pe cineva: (sau a lua) seama= A fi conştient:
- Ei, ce swţi ? Ce leneviţi? .Hrigă deodară Azi i-a1n scris şi lui, că t11n tiflt1f că scrie
wporalul, luându-şi seamt1. Asw-i groapă? Nu la Mediaş şi Sibiu fără să-şi fragă bine seama ce
vi-e 11,ş1i1e?... Uire-acu fJică convoiul... şi nici scrie şi cum scrie şi l-am dojenii ( .. .]
groarx111u-i gara 1... (LIVIU REBREANU) (MANUSCRJPTUM, voi. 17, 1986)

A(-i) face seam a (cuiva)= A omorî: A-şi da toate sămile (Reg.) = A relata tot ce ştie
De ce Dragomir 11u .re 1e1>ezi să-ifacă şi lui (pentru a se j ustifica):
Pârvu seama cwn i-ofăcu.re lui Voinea? De ce /ăiă Fără să fie ît1T1elxuă, nevasra lui Ion
pră.relele wţirului în rx1ce? (I. L. CARAGIALE) Gheorghe şi-a dm cărtii mail'ă-mea rome sămile.
(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, noiembrie, 1960)
A(-i) lua seama (cuiva) sau (reg.) a băga în
seamă (ceva) = A înţelege: A-şi face (singur) seama (sau, mai rar, seamă)
Era 01n Învăţat. N1'1nlli la giudecăfi JJu = A se sinucide:
pre pure lua .1t11nt1 bine. (ION NECULCE) Se mâhni până în adâncul .111j1e1ului şi,
duţJă ce văzu că 1111 1nai esre 1ntî11ruire 11e11rru
A(-i) tine seama (sau seamă) sau a tine în bărbarul său, se duse şi ea de-şi făcu seamă
seamă (de ceva) = A ţine în evidenţă pentru un singură. (P. JSPIRESCU)
anun1it scop; a avea În vedere, a ţine cont:
Cu venirea lui Hristos 111oarret1 1111 să A-şi face de seamă (Reg.) = A se îngrijora:
fine î11 samă de moarre. 01ARLAAM) Pellfru el n-au reamă, ... dar îmi fac de
Să 1ni se {ină-11 .fet11nă că a1n fJltîns ş-tun .reamă, când su111 de gtîndesc, la dragul Lirnndm
.w[erir. (AL. MACEDONSKI) că-i w1 copiftmdm şi îl iubesc. 01ASILE
De sfarul boieresc să ţinem seamă. (AL. ALF.CSANDRI)
DAVILA)
A-şi lua seam a (sau de seamă) sau (reg.) a
A(-şi) face seama (sau sea mă) (Pop.) = A se trage de seamă = A se răzgândi ; a se hotărî:
sinucide: Vinovarul a Jo.IT el, căci dur>ă mă11urisi1ea
Biara 1nuiere ÎnceţJuse a siJn{i şi ea de din ţ}(l1t~ 1111 şi-a lut1f .fet11nt1 şi 1111 s-a devnericir
dânsul; apo4 de frică Ctl să 11u-şifacă seamă singur nici t1 doua zi. (GALA GALACTION)
petlTru dragosrea ei, se înduplecă şi făgădui Se gt111det1 1nereu să-şi croit1scă drt'1n
dascălului că-i va da găina s-o mă11â11ce fripră, ţx111ă În grădină ... Dt1r 1nereu fşi lut1 set11nt1.
singw; singure~ după cum doretL (P. ISPIRESCU) (LIVIU REBREANU)
El o credea pieriră, .wcori11d că-şi Se re11eziră rustrei Î11ai11re, SţJre
făcuse seamă singură. (IDEM) flx.~01norivă, llfJOÎ fli 1nijtm~ut drt'1nului Îşi lut1ră
Ba, aduccîndu-şi a1ni11re Ct'1n era ccîr .reama şi se în Toarseră. (IDEM)
pe-aiâ să-şi facă .reama asră-vară, umblt111d pe

56
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-şi lua seama la vorbă (Reg.) = A vorbi 1X.ntî111ului, şi seJeleu o veselie de o {1i1ură 1n1i1re ct1f
c uviincios: rrăiră locuirorii acelei împără(ii. (P. ISPIRESCU)

- Bă, ia seama la vodJă 1 - Ce să iau

sea111a la vorbă? Parcă scor eu ceva de la 1ni11e ?
răsp1mse Ilie ridicându-se în pidoare. (MARIN SEARĂ
PREDA) A da (cuiva) bună seara (sau seara bună) =A
saluca (pe cineva) în cursul serii:
A-şi trage seama (Înv.) =a) A se acomoda: Ilie t1 dar seara bună şi-a plecar. (ION
Co1n1x1rrio{ii noştri saşi tui ştiur să-şi f1t1gă LĂNCRĂNJAN)
.ft11na cu SfJirirul r1inţJu/ui 1nulr 1nai bine det~c1r lifte
11t1fiontilirăfi din fările coroanei ungureşti. (G. A- şi lua (de la cineva) bună seara (sau seara
BAR[[') bună) = A saluca pe cineva, la despărţire, în
cursul serii:
b) A-şi da seama. Do11111ul .. să Înroorce cătră boieri ş1: .. fşi ia
.reara bună de la dânşii. (DIMITRIE CAN1EMIR)
Băgat (sau luat, înv., ţinut) în seamă = Care
este luat în consideraţie: Bună seara (sau, reg., seară) = Formulă de
Şi mai fo.11-au pof1iţ i încă: erai, crăiese saluc folosi că, la întâlni re sau la despărţire, în
şi-mpăraţi, oameni în seamă băgaţi. (ION cursul serii sau al nopţii:
CREANGĂ) El şopri încer şi cu glasul înecar de
lacrimi: bună sară, parx1 1 (MIHAI EMINESCU)
Chip şi seamă = Întru cocul, pe deplin: Plet~ă fără să SfJu11ă 1năct1r buJJă set1rt1.
Să înţeleagă publil'ul că am avui cuviflfe (MIHAI BENIUC)
să refuz concursul 1ne11 unei 1na11ifestafiu11i
srudenfeşri, cu arc1r 1nai fJuternit~e cuvinte, cu ccîr Seara sau (seară) bună = Formulă de saluc
manifesraţia era c/1i1J şi seamă sim1x1ril'ă mie. (1. folosită, la întâlnire sau la despărţire, în cursul

L. CARAGIALE) serii sau al nopţii:

Eu vă las cu .1t1rt1 bună 1 01 ASILE
Mai cu seamă = Mai ales: ALECSANDRI)
Mai cu set11nă oa1ne11ii de t1srăzi 11u 1nai
sea111ănă cu cei şi cele din tinere/ea 1nea.
(GALA GALACTION) SEC, SEACĂ
Di..k~ură Î1nţJreună 1nai cu sea111ă de A adu ce (sau a scoate, a s toarce etc.) (ceva)
afaceri. (LIVIU REBREANU) (şi) din pia tră seacă. v. piatră.

Vinaţele, cafeaua, fJl1nea şi pelinul mai

cu sea111ă, fără care 1111 este zi-Î11ftî i-1nai.I A avea (sau a-i fi) (cuiva) gura seacă (Reg.) =
(ALECU RUSSO) A avea gură pocită:
Afurisii drac, rxircă-i fu gura seacă;
cum a cobir el, aşa s-a î111t1mplar. (POP.)
SEAMĂN, -Ă
A nu(-şi) (m ai) avea (sau a nu-şi afla) seamăn A îngbiti în sec (sau în gol sau uscat)= a) A înghiţi
(pe sau, rar, în lume) = A nu se pucea compara fără să exi~te în gură mâncare sau băutura:
c u nimic datorită însuşirilor pe care le posedă: Belciug abia sosi.re acasă, îi1.1ofir de
Şi se făcu o nwlfă înfriwşară, d-alea câfiva sferniâ de-ai biieriâi, care, înghifind în se<',
Î1nrJiirăreştile, cu1n .fetunăJJ 1111 1nai tivu ţJe /afli fi ţJriveau cu1n 11uî11ct1 şi llŞfefJft1u să ÎSfJ1iivet1scă

57
 Vwile ILJNCAN

Sf>re a lua O Îllfelegere Îll priVill{a clădirii llOii

biserici. (LIVIU REBREANU) SECA
V01f>i11d twfel, bărn111t1 îi1gălbenea, îi1cepea A-l seca (pe cineva) la fi caţi. v. ficat.
să îi1ghiră î11 .rec, .re foia fără ro.ir, până ce căzu pe o
lx11r.'ă di11 ce1dtr.' . (DUILIU ZAMFIRESCU) A-l seca (sau a s trica) la inimă (sau a-i seca
inima ) (Pop.; fig.) = A provoca cuiva o durere
b) (Fig.) A nu se pucea împărtăşi din ceva; a dori sfâşiitoare:
ceva ce are altcineva sau ce nu poare fi obţinuc uşor: Te-am îndrăgir de pe mersi Că-fi e
Baciu î11ghifi î11 .rec, .re uiră la Belciug, mersul legă11t1T/ La inimă m-au .recar! (VASILE
apoi la învăfăror, apoi la domnişoare, :dir>ăcir, .re ALECSANDRI)
scă11Jină În cap şi 1nu11nură: - De... ct11n t1şa-i... (... ] să pu11em pe flăcăii aceşrit1 să 11e
(LIVIU REBREANU) ţJregărească o 1nasă cu1nsectlde, clîci negreşir

Ruwlii 11-t1 şriur ce să zică, fJe loc, iar drumul 11-elmie să re fi .recar şi pe dum11eara la
bărn111ul,Nicodim, afăcur ochii mari şi-a î11ghiţir i11imă. (NICOLAE FILIMON)

de vreo ctîreva ori î11 .rec. (ION LĂNCRĂNJ AN) Te .reca la i11imă. Dacă re tifw1dai ct?reva
1ni11ure În ea, scoreai ţ>istolul şi f(i zl>urai creierii.
A j uca în sec (Rar; ljc.) = A juca de unul singur, (DANWNGU)
film partener:
Luă o r>ăred1e de cărţi de joc... şi î11cepu să A seca de puteri (sau de vlagă) = A face să-şi
le me.Hece ... -Joci, în .f<'<', Popescule... zi.re u1mbind epuizeze toată forţa fizică; a istovi, a vlăgui:
baijocoriror Iosif Rodea11. (ION AGÎRBICEANU) Păsul avea să-l ajungă pe voinicelul
nostru şi cu gingaşe a111ăgiri avet1 să-i set~e
A plăti sec (Rar, ljc.) = A achita potul fiiră a mai purerile. (AL. ODOBESCU)
cere în plus: Em î11.111j1erul lui o lupră ca1-e de la si11e
Socrul 1nare ţJ/ări sec şi-i ceru junelui nu se 111t1i ţ>urea cur111a, şi În ct1teva zile t1ceastă
advei:rnr să ewleze cărfile, bă11uind o wcialma. lu1>1ă11 secă de 1mreri. (IOAN SLAVICI)
(MIHNEA GHEORGHIU) Ne1J01oliră, fosw lui rovarăşă de ctifeluţă
Bucuria lui fu st~u11ă: lonifă ţ>lări set~ şi şi de isprăvi, se horăllîse să .Hoa1âi de vlagă roţi

tmmcă pe masă o chi111ă regală. (D. R. POPESCU) bădx1ţii di11 mahala ( .. .] (G. M. ZAMFIRESCU)

A tuşi sec = A tuşi film expectoraţie:

Din ctînd î11 când ruşea .rec şi î11fimdar. SECERA
(ION VINEA) Seceră unde n-a semănat şi adună unde n-a
secerat = Se spune despre cei care se bucură pe
A umbla în sec = A merge fiiră rost, î n zadar, nedrept de munca altora:
film a ajunge la un rezultat: Şi răspw1ztînd srăpânul său i-a zis:
Frmele Greucea11ului, umblt111d mai Slugă vicleană şi leneşă, şriai că seur de unde
1nulră vre111e În set~, se Întoarse la tm~ut de n-a111 se111ă11ar şi adun de unde n-a111 Î111ţ>răştit1t?

desr>ărfire ( .. . ] (P. ISPIRESCU) (BIBLIA)

A-i merge (cuiva) în sec (sau a da tot în sec) =

A avea (permanent) insucces: SECERĂ
Au Î11cerct1f ei, ba cu una, ba cu lllft1 şi A intra în secere cu cineva = A se Întovărăşi cu
le mergea î11 sel'. (POP.) cineva la munca secerişului (pentru a pmea lucra
- Ne-o ieşii lli111x1 noramlui cu cofele goale, cu maşina de secerat):
de aceea 11e-o mei:1 î11 .rel'. (EM. GÎRLEANU) Dacă 11-a111 fi intrat Îll set~ere cu a/fii, a r
fi Trebuii să .recerăm cu mâna. Am fi ţopăir ca

58
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

brooş1ele săp1ă11uîni de-a rândul cu gemmchii Ct11 e de pe1recu1, să pe1recem, că 10 1 la

goi prit1 ţepile mi riş1ii. (ZAHARIA STANCU) .1t1/ame1 ieşim. (EUGEN BARBU)

A ieşi (sau a o s coate) Ia s ela met (Înv.) = A (se)

SECRET rezolva în mod favorabil o problemă, o situaţie
A fi (inipa t) în secretele z eilor (Rar) = A afla etc.; a scăpa dintr-o primejdie:
lucruri importante c unoscuce numai de câteva Cu coţ>ii şi cu rudenii la selt11ne1u 11-a
persoane, de conducători: ieşi. (IOAN BELDIMAN)
D-ra trebuie să şrii, că eşri În secre1ele
zeilor' (LIVIU REBREANU) A s coate (sau a duce pe cineva la) selemet = A
Omul acesw pare că 1111 ş1ie ctî1 distruge din punc t de vedere material, a ruina
fJrefuieşte ţJenrru 1ni11e t11nicifia lui: nu-şi ft1ce (pe cineva):
idee, desigu1; ce fe ricii sullf eu de ctînd aflu de Pe de aliă f>t111e, văzându-se .ll'OS la
la dtînsul impor1an1ele secre1e ale zeilor. (I. L. .relemel, l-a apucai pe kir lanu/ea w1 fel de g1rx1ză...
CARAGIALE) Ce are să facă el de-acwna, căzui î11 sărăcie, îi1
necin.He şi-n ocară?. .. (I. L. CARAGIALE)
A s ta (sau a a fi, a pune, a şedea e tc.) la
băga,

răcoare (sau la başcă, la gros, în închisoare, la

mititica, în ocnă, la pârnaie, la puşcărie, la SEMĂNA

secret, în temniţă, la zdup). v. răcoare. A semăna (cu cineva) ca două picături de apă.
v. pi cătură.

SECUNDĂ A semăna neghină (în urechile cuiva). v. neghină.

A ţine secunda (Înv.) =A acompania:
Hai, scoolă, ia-ţi clari11e1ul şi
set'tmda. (CONTEMPORANUL, V)
SECURE
Neluat în bardă, cioplit numa i cu securea (O.
ţi11e-mi
SEMN
A avea s emne (sau a i s e face cuiva semn) = A
avea indicii î n legătură c u o întâmplare viitoare:
Eu tun se1n11e că trebuie să dau de ei şi
să-i aduc. (I. POP-RETEGANUL)

oameni) = Necioplit, bădăran: Şi Năit~ă nit~i 11u-1ni răsţ>u11de. Iubeşte ţJe

[Om] nelual în bardă, cioplii numai cu alia, mi s-a făcui semn. În că1ti wde mereu gtînd
set' urea. (B. P. HASDEU) la gtînd cu bucurie, cu dragoste, cu re1nei, cu
Am nevasta de rJădure/ Cio1>fi1ă w din îllf<1fnire r1e drum de seară cu o damă de verde. (I.
set' ure. (I. G. BIBICESCU) L CARAGIALE)
Nicioda1ă lui Grigore Dănuţ 1111 i se
făcuse se11111e att1f de a1narnice ca-n ziua

SEL AM aceasw. Şi nicioda1ă .remnele nu-l î11şeft1.reră.

A face (sau a da, ori, reg., a-şi da) s ela m(ul) = (GIB I. MIHĂESCU)
A (se) saluta:
Le-au dm seleamul de buna venire. A da (nn) s emn (sau, rar, semne) de viată= A-şi
(NICOLAE COSTIN) manifesta prezenţa; a comunica de la distanţă cu
cineva:
Ce face Dmgomir mie nu-mi place... De
SEL AMET arc1fll vre1ne 11u 1nai dă se1n11e de vit1fă... Dllcă ne
A ajunge (sau a ieşi) la s ela met =A se ruina: prinde oda1ă? (I. L. CARAGIALE)
59
 Vwile ILJNCAN
A1>0i, dacă a văzur că eu 1111 dau niciun
sem11 de viaţă, a luar-o încer pe uliţă (... ] (ION
LĂNCRĂNJAN)
De la tlcet1 scri..11ot11-e, sir Aubr ey 11-a 1nt1i
dar semn de vit1fă. (MATEIU I. CARAGIALE)
Zile la rând, Alex 11-a mai dar nici1m
se1n11 de viaţă, a renunţat să-i rriJniră 1nesaje, să
o.wne. (EUGEN PATRICHE)
A da semn (Înv.) =A vesti:
A dout1 zi z1neoaica le zise să dea .fe1n11
în lumea zmeilor cu /mzdugtmul cel ferecai de
şapre ori. (IOAN SLA VJCI)
Ră.wne1ul robelor şi al rrâmbifelor dă
sem11 penrru aducerea /Jucare/or. (DIMITRIE
CANTEMIR)
A da semn (sau semne) de viată = A se
manifesta; a face să se audă no măţi despre sine:
(OOAMN A MARIA:) O, fer ele mele
iubire, mai lăsaţi lucrul... De-o lună Şrefan nu dă
.fe11111 de vit1fă... Ce-li ţJufuf să i se ÎllftÎ1n11le?...
(BARBU DELAVRANCEA)
A da semne din.„ =A semnaliza cu ...:
Bi11e ... După ce-l veţi pri11de, să daţi
sem11e din pisroale. (B. P. HASDEU)
A pune s ub semnul întrebării = a) A se îndoi
de adevărul unor fapte sau al unor afirmaţii:
Senio111l a t11Jiirar de111ocrt1fia chit1r şi
t1ft'1lCÎ ct111d ea e1t1 11usă sub .fe1nnul Îllfrebării,
în iunie 1990. (RADU CARP)
N-am purea merge mai der1arre pwu?nd
1nereu sub se1n11ul Îllfrebării roate adevărurile
câşrigare. (OCTAYJAN P ALER)
b) A pune sub obser.•aţie; a suspeclll, a compromite:
În rx111idele ceh, polonez şi maghiar, de
e.-re11111lu, tui e.-risrar voci disidenre - inrelecrut1li
gara să pună sub sem11ul î111rebării aspecrele
cele mai irafio11t1/e ale dicwrurii .Halinisre.
(VLADIM IR T!SMĂNEANU)
A-şi face semnul crucii (sau, înv., semn de
pace)= A se închina:
60
Cu căciula-11111tînă, rara a11ucă hăţurile de
frtînghie şi-şifl'tcu .fe1n11ul c111cii: - Dot11n11e-t1jură.I
-Să v-t1jure Dwn11ezeu 1(PANAIT ISTRATI)
Ca să-şi facă sem/Ul/ cmcii după regulă, el
şi-a .1111?1t1 roare degerele rare. (TUDOR ARGHEZI)
Semn bun (sau rău, prost) (În superstiţii)=
Fapt, fenomen căruia i se atribuie însuşirea de a
prevesti un bine (sau o nenorocire):
O doam11ă di11 care1ă văzt?nd-o-n
drumul său( ...]/ A pus a-111ot1rce caii, zicând că
e sem11 rău. (AL. MACEOONSKI)
Se111n bun ţJe11rru 1ni11e, un 01n cl't1111G 1111-i
plăcea săfacă pauză. (EMANUEL TÂNJALĂ)
SE MNA
A semna (pe cineva) Ia nas (Înv.) = A pedepsi cu
stigmatizarea la nas (prin tăierea cartilajului care
desparte fosele nazale sau printr-un alt semn):
L-au sem11a1 la nas şi l-au dar la
călugărie. (GR. URECHE)
A semna în alb. v. alb.
SE MNAL
A (se) da semnalul (sau, înv., semna l) =A (se)
acomoda î ncepuml şi sfllrşi ml unei acţiuni; a
(se) începe o acţiune luând i niţiativa:
Codi11 dădu semnalul plecării şi avusei
cinstet1 de t1 trece Î11t1i11ret1 Irinei şi chit1r t1 lui
Alexe. (PANAIT ISTRATI)
Du1Jă ce se sft?rşeau ace.Hea, se dădea
semnalul de (J/ecare şi urma co11egiul rx?nă la
Pa/(lfu/ Domnesc, î11 .wne1ul clopore/0t· şi îi1 veselia
ce1ăţe11ilor (...] (DIMITRJE PAPAZOGLU)
A trage semna lul de alarmă = a) A (se) atrage
atenţia asupra necesităţii de a opri sau de a
modifica desfăşurarea unei activităţi, a unui
proces etc. care, dacă ar continua ca până atunci,
nu ar duce la rezultate scontate:
Reac1ia nafională e bineve11iră, mai agiră
spirirele, mai rmge 1#1 .iemntil de alannă, dacă e rodul
luprei pe111m ide11tirare. (MIRCEA BĂTRÂNU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Reprezenranfii Ag1Y>.11ar rmg semnalul de
alt111nă Îit acet1sră fJrivinfă şi sus(i11 În co11ri11ut1re
că dtlcă ordonan{a vt1 ră11u111e În /or1nt1 llCfuală,
miâi producărori vor fi obligafi să-şi cumpere
case de mairnr ( ...] (MONITORUL OFIOAL al
ROMÂNIEI, Parreaa II-a, voi. 21 , 2010)
b) A avertiza asupra unui pericol :
Gmpuri formare din rrei, fXlfm gardieni
i11r1t1u co11co1nire11r În f0l1fe celulele sirut1re 1>e
acelt1şi 1x1lier. În tlcet1sră siruafie, vet~i11ii 11u 1nt1i
puret111 rmge semnalul de alarmă, prin bărăi în
fJer e1e .rnu în feavă [ ...] (AUREL MAXIM,
GHEORGHE TELEA)
SEMNĂTURĂ
A pur ta (sau a fi s ub) semnătură(a) (cuiva) =
A avea drept amor (pe...):
A cea.Ha în âuda faprului că r omanul
fJu11t1 se11111ărura unui lt1urear Nobel - şi li unui
scriiro r de geniu. (ION CREŢU)
Proieaul de fJ/r>gram nafionaliH demoour
em acelaşi din 1908 şi pwta semnărum lui A C
Cuza şi N. Iorga. (MIHAIL OPR[fESCU)
SENZAŢIE
A avea senzaţia că„. = A simţi, a i se părea că...:
Se agăţa de ea ori de ct?re ori avea senzafit1
că se 1>răbuşeşte, dar ttvea grijă roruşi să 1111
abuzeze de purerea ei. (CAMELIA CAVADIA)
D1'1nitru avea senzt1fia că ceva ar ţ>utea
ţJ/esni în el, neobişnuira lui forfă derurtîndu-1,
căci 0111 şi 1naşi11ă se ast~utrau reciţ>roc, torul
fiind si11cro11izt1f În gesturile şoferului şi ÎJJ
r eaC{iile maşinii. (DAN DOBOŞ)
A face (sau a produce) se n28ţie = A produce o
impresie foarte pucernică; a crezi un interes deosebit
Iară 1no1ne11rul, 1ni-a1n zis. Ceva i1n1>resii vii,
culese la fa{ll loc1Ju4 tir p111eaftL'e .1etr;.t1/ie. Şi arwL'i
m·tln lr>rărtit să ţJ/ec. .. (UVIU REBREANU)
OdJifoare îtlfr·o 1oale1ă albă, rânăra
fe111eie, conşrienră că face senza{ie, ţ>rivet1 cu
.1et1inărare înj111: (HORIA ARAMĂ)
61
Trădarea generalului produsese la
începui oar ecar e senzaţie. (ION MINULESCU)
Sosir ea lui Cilibi M oise înrr-w1 rt1rg era
w1 evenimenr car e făcea 1orde1ma senzaţie ( ... )
(1. L. CARAGIALE)
SERIOS, -OASĂ
A (nn) Ina (ceva sau pe cineva) în serios = A
(nu) traca un lucru sau pe cineva c u seriozitate:
Ci În srrăinărare fn genere nu 1>1-et1 it1u
ot11nenii gt1ze1ele În serios Înt111ct1r s-t1ri11ge de
f>arrea lor it11enfională. (MIHAI EMINESCU)
Cu t1lre cuvinte, nu s-t1 luat ÎJJ serios ca
ţJrofesioni.H a l arrei sale, wm a făcui Rubens.
(NICOLAE MANOLESCU)
Pentru l>0no1nul Levente, un r>er.ront1j
co1nic e1t1 cel ce nu r1-ebuie luat ÎJJ serios sau dot1r
lutlf în serios ca a rar e( .. . ) (NICOLAE BREBAN)
Nu-l lua nimeni în serios ( .. . ] (DINU
SĂRARU)
SERVI
A i-0 servi (cuiva) (Fam.) = A-i spune (cuiva) cu
promptitudine lucmri neplăcuce (dar a devărate):
Faimoasa nofiw1e de „de11uxrafie
originală" 1ni-t1 ser vit-o şi inie 1>ersonal Iliescu
în marrie 1990 ( ... ](CRISTIAN PĂTRĂŞCOIU,
VLADIMIR TISMĂNEANU)
A Jo.li însă evidenr w1 re.li fJe care 1111 l-<11n
rrewr, o fJrimă fet' fie pe care mi-a se1vi1-0Al>arele.
(DAN DOBOŞ)
A servi o lecţie (cuiva) (Fam.) = A avea (faţă de
cineva) o comportare (sau a pune, pe cineva,
într-o situa ţie) din care să înveţe ceva:
Şifiindcă veni vod>a de rrădtire, i-aş purea
se1vi prie1enului meu Kuky K1r;.in o alră fet'{ie de
vit1fă u.11111iiroare. (NICHITA DANILOV)
De la Arisrofan şi Plaur, la M olier e, şi
1xînă azi el a 1>ri1nir 1nereu lec{ii şi i s-a făcut
11101t1lă, dar acesret1 au fosr sr1-et~u1t1re cu t1bilirare,
fă1ii să i .re arragă publil'ului arenfia că i se va
.rer vi o fet'{ie, pe car e avea obligafit1 s-o primească
şi s-o refină. (MARIN RADU MOCANU)
 Vwile ILJNCAN
S ERVICIU
A face cuiva un serviciu (sau servicii) = A ajuta
pe cineva:
Să-1ni dt1i voie să 1111 re crez. Un 01n
e11de1Je11den1, care a făwr servicii parridulu4
jude{ului, tării... şi inie, ca tun ic.~, 1ni-t1 făcur şi-1ni
face servicii, da!... (I. L CARAGIALE)
- Tăcere! .Hrigă '"' şrre11gar bărn111,
cănir şi sclivisir, ct1re avet1 obicei să /t1că inici
servicii gaftmre Tinerilo r săi prie1eni (IDEM)
- Uire, fe1ifo, Tu eşri deşreapră şi
Î11de11u1nt1rică şi ai să-1ni/aci un se1v1"ciu... (LIVIU
REBREANU)
A face un prost (sau rău) serviciu cuiva = A
face c uiva (fără voie) un rău :
Muşa!, 11eî11.wrar, îl lua adesea Cil el acasă,
îl scurea de unele st11â11i mai grele şi-i făcea, din
ţJrierenie, cel 1nt1i rău se1viciu cu ţJufinfă. (GALA
GALACTION)
A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a
ceva) = A sluji, a servi unei persoane sau unui
scop, unei idei etc.:
f11că din sura a Treisprezecea Dt111redivi11u(
din a cincisr>rezet~ea ingeniosul Machit1velli au fJt.'s
În ser viciul tlcestei idei e11011na lor ţJufere de
cugewre ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
A intra (sau a fi) de serviciu (O. angajaţi,
ostaşi, elevi) = A începe garda la un spital, o
unitate militară etc.:
f11 anul 1934, când am illfraT în Serviciul
S., acesra era împărfiT îi1 două despă1tămi11re.
(MARIAN ŞTEFAN)
Neagu ieşi ţJe fJlulfe fiind t111w1faT
i111ră de servici. (JEAN BART)
A intra în serviciu = A deveni salariat:
bură in serviciu; fu pe rând subgrefier,
.wlxomisar şi .wbprefec1. (C. NEGRUZZI)
S ETE
A-i fi cuiva sete de ceva (sau de cineva) = A fi
cuprins de o dorinţă puternică:
A-11cepur din 11011 să-mi fie dor de dulce
fericire.. / V<ld că-1ni frece rinerefet1, văd că t111ii
mi se duc/ Şi mi-e se1e de plăcere, şi mi-e sere de
iubire/ f11să umbrele vis<ire nu .re ţJOt1Te să le-apuc.
(AL MACFDONSKI)
Mulr 1ni-e dor şi 1nulr 1ni-e sere să văd
fnmza-11 codru verde/ Să mai .HnÎllg vreo şapre
cere. (POP.)
S EU
A prinde (sau a avea, a fi cu) seu la rărunchi
(Pop.) = A se îmbogăţi:
Trebuie să şrii a rrăi, În ziua de tizi, ca să
poţi fJri11de o teacă de său, zicea [Serafim Cărăşel],
arwi închidea dillfr-1m ochi. (ION GRĂMADĂ)
Nu cu1nva ai trebuinţă de slugă, voinice?
Cum re văd, !1a11te11i a avea .reu la rănmclti. (ION
CREANGĂ)
A trăi în (sau din) seul său (sau lui) (Reg.) =A
trăi numai din ceea ce a agonisit:
- Numai 11egusroml, zicea moş Nid1if01;
rrăieşre din .reul său şi fX' .reama lui (ION
CREANGĂ)
Trăieşre în .reul lui. (I. C. HINŢESCU)
A trăi în seul cuiva (Reg.) = A trăi din munca
altuia:
Huv1reşre ÎJJ seul lui ft1r-său; dar să-l
vedem când o rămâne pe coma lui ctîre parale-i
face pielea' (POP.)
că SFADĂ
A se lua la sfadă = A începe a se certa:
Slujirorii s-au Jo.IT luar la sfadă, dar s-au
linişrir. (C. NEGRUZZI)
Doi cocoşi .re iau la sfadă/ Nu şriu din
ce cauză. (G. TOPÎRCEANU)
La editură Îi zise Silvicăi Zgură că e
/Ol111e obosir şi /lu va 1nai velli la ea, iar acasă se
luă la sfadă cu .wfia obeză. (IULIAN CIOCAN)
62
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
SFANŢ
A nu avea (nici sau niciun) sfanţ (Pop.) = A fi
lipsit de bani: a fi sărac:
- Dar ce e mai frumos e că n-am sfa11(,
1nonşer.1 - .'.' ... - ...Adică, vorba vine că 11-11111
sfanţ; aşa, ror am câţiva franci ... Aide să luăm
w1 apeririv... (I. L. CARAGIALE)
N-avea niciun sftm(. Împă11ea mansarda
cu Nico, soli.Ha din Velve1 Underground, care,
fJe vre1net1 aia, 11-avet1 nici ea vreun .eft111{.
Ni111e11i JJ-t1vet1 vreun sft111{, dar rotiră lu111ea se
scălda în şampanie... (LIVIU BÎRSAN)
SFARĂ
A da sfară în ţară (Rar) = A semnaliza un
pericol sau a vesti ceva prin aprindere de focuri
în anumite locuri:
Oda1ă, având 1reb11inţă boieml de '"'
logofă1, deie .ifară prin/re logofeţi despre wltl ca
aceasta. (P. ISPIRESCU)
A da sfară în ţară (sau în sat, în ma ha la etc.)
(Pop.; rar)= A anunţa:
Pemru aceasta el dase sfară în (ara lui
şi în fările .11rei11e (.. . ) (P. JSPIRESCU)
fm1Xira111I ascul1ă de vodJele împără1esei şi
deie sfară î11 (ară şi pe la 1oa1e împără(iile ( ..)
(IDEM)
SFA ROG
A se face sfarog (Pop.) = A se întări (la căldură
sau din cauza vechimii):
Au uitai să scoală peştele la vreme. Ct111d
l-a dai la masă -.ifarog. (I. L. CARAGIALE)
SFAT
A duce sfat (Rar)= A bârfi :
Ea duce sfar di11 casă-n casă/ Că n-am
broboadă de mătasă. (G. COŞBUC)
A întreba sfat. v. întreba.
63
A se pune (sau a s ta) la sfat = A sta de vorbă; a
plănui ceva:
AţJOi intrară ct1reşrrele vneoaicele ÎJJ
casă şi .re puserăla sftlT. (P. JSPJRESCU)
Împămrul se pu.re la .iftlT cu bă11r?nii tării
şi, ctînd văzură cu1n că 1111 e Încotro, /J011'11Ci
voinit~itor să Încalet~e ţ>e ar1năsari, să-şi t11>uce
a1111ele şi să se pregărească de /Jaraia cea grou1vă
ce-avea să .re facă şi să fie. (IOAN SLAVJCI)
Două săţJfănuîni, dutJă nuntă,
m11l(w11irea stăpâni lmfaşă în s11j1e111l l11i Ion. Se
sim(et1 0111111 cel mai fericii din lume. În fiecare
seară finea s/t1r cu Glt111e1a)ru, cu Zenobia şi cu
A11a. (LIVIU REBREANU)
A tine sfat = A se sfătui ; a delibera:
Se sim(ea 0111111 cel mai feridr din lume.
î11 fiecare seară (inet1 sfa1 cu Gltmetaşu, cu
Ze11obia şi cu A11a. (LIVIU REBREANU)
Una din1reacesret1, respecta1ă cu sfinfe11ie
de veacuri, esre deprinderea moldove11ilor de a
fine .iftlT ori de ctîre ori îi pune .warta la încercare.
(MARIAN ENACHE, DORIN CJMPOEŞU)
SFĂRÂMA
A sfărâma (cuiva) măselele = A bate (pe
cineva) cu violenţă (peste maxilare):
Nu şriu cine 1nă 011reşre să nu-fi sfărtÎ1n
mă.relele din gură cu buzduganul acesta. (C.
NEGRUZZI)
- Ho, cioară, fi·fi-ar neamul de rtîs,
ho! ... Şi închide 1>liscul că re rxxne.1<.' de-fi sar
mă.relele 1ocmai î11 cur/ea bi.rericii!... (LIVIU
REBREANU)
- Nu aşt1, rx1rlirule 1 Solda111 !re/mie să
fie vesel. Ai înţeles? Fii vesel, mă, că-ţi scOI
mă.relele' (ANTON BACALBAŞA)
A sfărâma lanţurile robiei = A scăpa de robie,
dobândind libertatea:
Coşbuc a crezur T01det11111a că norodul
ro1ntî11 va .efârtî1na Îit cele din urină lanţurile robiei,
deve11ind .H{fx?n pe .waita sa. (LEO B U1NARU)
Învă(au copiii ct1111ec11I i11.111rec(iei lui
Av1t11n Iancu, Îlnnul 11a{iei care sfărtÎ1nt1 lt111furile
 Vwile ILJNCAN

robiei, t1cel „Deştet1/Jfă-re ro1ntîne ", 1ne11ir să

ră1nt1nă veşnic, che111t1rea i1111>erarivului 11t1{io11al A fura (sau a lua) sfântul (sau sfinţii) pe
(... ] (PAMFIL ŞEICARU) cineva. v. fura.

A sfărâma pi atra (sau pietrele) = A fi foarte
voinic:
Mei:ie mai detXlrre şi dede pe.He w111/
car e sfărtîma piarra. (B. P. HASDEU)
A-şi sfărâma capul (sau mintea) = A depune
eforniri intelectuale (foarte) mari pencru însuşirea
unor cunoştinţe, pentru aflarea unor informaţii
(ştiin~fice) ere.; a se gândi intens şi continuu la
gă~irea celei mai potrivite soluţii pentru o anumită
situaţie, la ieşirea dintr-0 dificultate etc.:
A1n destule net~azuri ale inele ... ca să-1ni
1nai sfar1n eu ct111ul şi să 1nă t11nes1ec unde 11-a1n
cădere. (CEZAR PETRESCU)
De ce să-şi sfarme capllf Cil artîra carre?
A înjura de toţi sfinţii = A înjura foarte urat:
Sărllf pe jw11are, î11jllra de roţi .<ji11{ii .ocfumbllf
ct1re 1111-if(i~use cine ştie ce t111u11Je lăflîntb.1-i belet1ua
pe r10111ty. (ARISTIDE BUTUNOIU)
Ei veniseră ripril 11e vechile r10red,
prillfr e .Hrt1rllrife cu flori ale disperarllflli
V1fnceanu, ce Înjura În fieca re di1ni11ea{ă de roti
sfi11fii. (D. R. POPESCU)
Si111111011.1, î11 delir, î11jllra de rofi sfi11fii.
(ADRIAN MIHĂLŢJANU)
A jura (cineva) pe s fântul (Îvr.) = A jura pe tot
ce are mai de preţ:
Ţi-oi jura pr e sftî11r c-oi finea wvtî111
pă11ă la 11101111tî111. (ION BUDAl-DELEANU)

(LIVIU REBREANU)
Orictîr îmi sfărm capllf ... llll·i chip s-o A fura (sau a lua) sfântul (sau sfutţii) pe cineva.
scor la cale. (I. POP-RETEGANUL) v. fura.

A nu şti la ce sfânt să se m ai închine (Fam.) =

SFĂTUI A epuiza toate posibilităţile de a găsi sprijin sau
A (se) sfătui (cu el sau cu s ine) însuşi sau a (se) protecţie:
sfătui cu gândul (sau cu capul) (său) (Îvp.) =A Ctî11d omllf 1111 şrie di11 ce i-a ve11ir boala,
medita: cc111d 11u 1nai ştie ro1ncî11ul, vorba ăluia, „cărui

Sră el oleacă şi se sfărllieşre Cil gtî11dllf. sft111r săi se î11chi11e" (... ] (1. A. CANDREA)
(ION CREANGĂ)
A purta (pe cineva) în gură ca pe un sfânt
(Reg.) = A lăuda (pe cineva) foarte mult:
SFÂNT, -Ă Face S(Jllme la gllră /ă11dtî11d11-re şi re
A avea sfinţi (sau s finţii lui) (la Ierusalim) poarră î11 gllră ca p· llll sftî11r. (POP.)
(Fam.) = A se bucura de protecţia cuiva; a
cunoaşte persoane infl uente şi a beneficia de A se ruga de top sfinţii (sau a s e închina la
anumite favoruri: sfinţi)
(Fam.) = A apela la cei puternici cu
Are mde la Ierusalim, desigllt; dar are solicitări şi rugăminţi:
şi dllşma11i. (ION YINEA) M-am mgar de ro(l(e pie1rele, de rofi
Pe vremea bllrglteziei se spwiea: Are sfi11/i la .efin{ii, a1n crezur În rotire lucrurile, fn firide şi

lemsalim. Airăz4 .<ji11/ii 1ie111t1ijii11d la modă, se sp111e oc11ife şi î11 crăpăru rit e lespezilor. (MARIN
mai plastic: are pile. (GHEORGHE EMINESCU) SORESCU)

A duce (pe cineva) sfântul (Fam.) =A îndrazni să...: A sta (ca un) s fânt (sau ca nişte s finţi) = A sta
AtJOi să fi dllS sftî11rllf r1e vreunllf să llll nemişcat; a fi foarte c uminte:
ştie let~{ia... că ... scotea i1ni11e11 din ţ>it~ior şi-l

azvârlea dllpă dtî11.wl' (ION GHICA)

64
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Băiefii .Ht111 Ctl sfi11fii în bănci. Vro rrei, Cil - Parcă v-a ieşii '"' sfânr din gllră,
urechile roşii şi a11rinse ca focul, Îit genuchi, ltîngă lt'1ni11t1re Î1n1Jiirare, zise t1fu11ci Flă1ntî11zilă, că ne
o rablă neagră; (BARBU DELA VRANCEA) ghiorăiesc ma/ele de foame. (ION CREANGĂ)
fmr>r ejllr bărll1nii .Hăreall w nişre sfi11fi. Cu11111are, /Xlrcă fi-a ieşit un sfiînr din
(MIHAIL SADOVEANU) gllră! (GH. MATCIN)

A-i ieşi un s fânt din gură = A spune ceva

(înţelept sau doric de auditori): SFÂRÂI
- Că bi11e zici, dt1scăle ZLl/wrie 1 rxircă A fugi (sau a merge) de-i p ârâie (sau sfârâie,
{·a ieşir 1m sft?nr dit1 gllră 1 (ION CREANGĂ) îşi pr ăpădeşte) călcâiele. v. că lcâi.

- Părinre, fi-a ieşii'"' sft1nr din gllră...

zisei eu, Î11chi1uî11du-1nă În /afli Cuvioşiei sale A-i sfârâi (cuiva) călcâiele (sau, rar, picioarele,
( .. . ] (MIHAILSADOVEANU) picioruşele) (Pfm.) = A fugi sau a merge foarte

repede:
A-şi găsi sfântul (Înv.) = a) A-şi gă<i naşul. b) A Fiul Î1n1Jărt1rului ră111ase cu gura căscară
gă<i pe cineva gata să-i satisfacă coace dorinţele: uitându-se la ea şi la 1ni11unea cu1n de se lăsase şi
Dar ce wră gheara-fi înfi1"ă în cear>ă?I se ridicase COf>Gcilll, a110i, mpând-o d-a fllga, să re
- M-apllcai de dânsa să 1111 mă ia w1nfll// - r>ăzeşri, pâdeo, că
îi sfârâia călcâiele de illfe ce se
Degeabă, figane, 1111 fi-ai găsir sft1nflll 1 (ANTON ducea. (P. ISPIRESCU)
PANN) D e111011ii fÎfJGu În gura 1nt1r e: - PoţJll
Bc1rrr1• • • Porx1 Bc1rrr 1 şi fllgeall de le sft?rt?it111
A fi din os domnesc (sau de domn, boieresc, picioarele, băgând î11 groază, Cil fipe1ele lor,
din oase sfinte)= A li din familie domnitoare: roare babele şi ct?inii di11 mahalaua Prece.Hei . ..
( ... ] iar f>e ll/1/tă şi a leger ea domt1llllli, (ION GRĂMADĂ)
roruşi În aşa chiţJ, Înct1r calea la scaunul
M oldovei 1111 era deschisă lesne decâr celor din A-i s fârâi (cuiva) inima (sau că lcâiele ) (după

os domnesc; (DIMITRIE CANTEMIR) cineva) (Pop.)= A-i fi foa rte dor de cineva; a fi
Cei din oase sfinte 1111 cunosc 1noarre îndrăgostit de cineva:
ruşinoasă. (MIHAIL SADOVEANU) În dr eprlll ct1.1ei, m-am rras dllpă 1111 rei
/tir prie1enlll llli A11drei, Toma, băiai ca să 1nă Î1nbă1, 1111 de florile lui, ci de tuninrirea
dezghefar, 1111 e hamal, ci m1111ciro r Cil w lifiw re ei; ccînd Î1ni sfi1rt1ia i11i1na 1nt1i a1narnic, iară
- şi să 11u uiră1n că În casa asra 11i1neni 1111 se Însă că de /Je ţJ011ifa casei se strecură u1n/Jr a
rrage di11 os boier esc .ltlll din casa de bani a 111111i om (... ] (EUGEN LOVINESCU)
111111i negll.HOr. (PAUL GEORGESCU) - Tară, ell mi-am găsii logodniclll. Nil
şTill daca fie Î(i t>lt1ce ori />a, dară mie îmi
Ferit-a sfântul ! =În niciun caz, nici decum: sfân?ie i11ima dllf>ă dânslll. (P. ISPIRESCU)
Niciodt1ră dtînsa 11-a voir să se inişte din
BllCllreşri; să fi m ei:i şi ea la {ară, la vie, la băi - A-i s fârâi (cuiva) inima (sau s ulletul) (Fam.) = A
fe ri1-t1 sft1nflll - şi rrebllie să fi avllf hazul lor avea o stare de emoţie, de nelinişte, de teamă:
călăroriile acelea Cil cher vtmlll la Borsec sall la Deşi trăsura... ert1 fJrecedară de o
ZLlizon. (MATEIU I. CARAGIALE) companie de soldafi, Balo leat11l îşi simfea inima
Să dea milo.Henii la săraci... ferir -a sfârt?ind. (LIVIU REBREANU)
sft?nrlll! (POP.)
A-i s fârâi (cuiva) inima de dorul (a ceva) = A
Parcă i-a ieşit un s fâ nt din gură = Se spune dori foa rte mule un anumit lucru:
despre ci neva care a spus tocmai ceea ce trebuia:
65
 Vwile ILJNCAN

Nu 1nai jucase de 11111/ră vre111e cărţi, şi-i Sjll1şindu-.1e

de la inimă, .le moaie din
sft1rt?it1 inima de dorul unei /X111ide. lxilamele şi wde pe w1 set1w1. (I. L CARAGIALE)
(CONSTANTIN SANDU-ALDEA)
A sfârş i de c heltuială (sau din cbelciug). v.
A-i sfârâi târli ta după băieţi. v. târtiţă. cheltuiai ă.

A-şi sfârşi sunarea (Înv.) =A fi în agonie:

SFÂRC Va inrra leul ce îşi sftîrşeaşre suflarea.
A lua în sfârc (Reg.) =A glumi pe seama cuiva: (D. ŢJCHINDEAL)
tur-o z4 ca niâaiară, mama Chira, după
t1Şt1 vodXi bună, o ad"1e cam în sjll1wl biâului,fără
v1w1 gtînd rău( . . . ] (BARBU DELAVRANCEA) SFÂRŞIT
A lua sfârşit = A se termina, a se isprăvi:
S-a t1sc1ms ctîreva zile în acele păduri şi
SFÂRLĂ a !1căpar de sare/iţii ce Duca-vodă pomise du1Xi
A lăsa (pe ci neva) de (sau în) râsul cuiva (ori dtînsul, şi pe11rru că luaseră sftîrşir nenoroârile
de râs, de batjocură, (înv.) în sfârlă, sau de ori familiei sale; (GR. ALEXANDRESCU)
în ruşine). v. lăsa . Şedinţa a luar sftîrşir. Viiroarea şedinţă

fixară
pe ziua de 4 Deumbrie 1940. (JENI
A-i da (cuiva) peste sfâr lă = A face observaţii ACTERIAN)
c uiva care exagerează:
Iar vicletmu Cupidon lt?ngă lmeneu erai
Şida sfârle pi.He nas, ctîre purea rădica. (C. SFÂŞIA
NEGRU2Z1) A (i se) sfâşia (cuiva) inima (sau sunetul, înv.,
rărunchii etc.)= A-i fi cuiva milă de cineva sau
de ceva; a produce sau a simţi o mare
SFÂRŞI deznădejde, o durere s ufletească a dâncă, a
A (o) sfârşi cn cineva= A mpe relaţiile cu cineva: produce sau a simţi o emoţie puternică:
A1n crezur că tun .eft-1rşir cu el ţJenrru - Ei bine, dacă e vorlx1 să reîncepi
ro(lfă viaţa. (CAMIL PETRESCU) 1nuzict1 de t1dineauri, re rog.I Fă ce crezi că /JOfi
face, fără t1-mi sftîşia prea mulr inima şi nu re
A i se s fârşi inima sau a se sfârşi la inimă. v. îngriji de mine. (PANAIT ISTRATI)
i11in1ă. Ct111d răsu11t1u cuvintele: „slănină",
„brtînză", „1năsli11e", „ruru11", n1uneroşi ochi se

A o sfârşi cn viata = A se sinucide:
Ri..fi11ea1n ror 1>e11r111 că... 1nă horărtîse1n s-o
cu viafa de care eram săruL (MATEIU I.
sftîrşesc
CARAGIALE)
A sfârşi cn ceva= A nu se mai ocupa de ceva, a
nu mai vorbi despre ceva:
la mai sfârşeşre odară
alrăceva n-ai de vorbir ? (ION CREANGĂ)
ar>rindeau de-o 1>0f1ă care-fi sjllşia inima. (IDEM)
Solo1nia a star 111unai În genunchi, cu
fnmrea sr>rijinirăpe dunga sicriului, plt1ngtî11d
fără hohore, dar cu .111ghiţuri grele care-i sftîşiau
pieprul. (LIVIU REBREANU)
cu lupul ce!tl; SFECLI
A o sfecli = a) A se face roşu (ca sfecla) la faţă,

din cauza fricii, a intin1idării, a n1âniei etc.:

A se s fârşi (cineva) de Ia inimă (sau pe (CHIR[fA:] Vai de mine! ... Btî1zoi 1...
picioare)= A-i veni c uiva rău: l:iidX1111-metc am sfeclir-o. (VASil.E ALECSANDRI)

66
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
- O sfecliseşi, zise prinfipul ZLlmfir. -
Ce o sfedise, mă 1 n-auzi 111 că era galben ca
11111t1 de ceară' (ION GHICA)
b) A avea neplăceri; a intra încr-0 încurcătură (mare):
LLI acesTe w1it1Te, femeia şi da.rdi/11/ o
sjlediră de IOT şi Tremurau ca varga (P. ISPIRESCU)
„Na1 Dănilă, zice el în gtîndul său, aşă-i
c-ai .ifeclir-o?" (ION CREANGĂ)
SFERĂ
A se întoarce roata (sau s fera). v. roată.
SFEŞNIC
A s ta sfeşnic= A sta în picioare:
Să re duci lt1 1nllică-1nea ş i să-i SţJu i
1nt1ică-1nii aşa: că inie 1ni-i rare bine, lt1 culct1re,
la sculare, le .Hau sfeşnic Îfl picioare. (POP.)
SFETI
A i se s feti (cuiva ceva) (Îrg.; îcn.) =A izbmi:
An1ar 1nanifes1 au rri1nis În Ungaria, că
doară iarăşi ar ţJutea face răscoală şi 11u i s -au
sfe1i1. (GH. ŞINCAI)
SFII
A-şi s fii cu vântul (Înv.) =A se teme să spună în
mod deschis ceea ce gândeşte:
Nu-ş sfii c1mîn111/, grăi. (CORESI)
A-şi s fii inima (Înv.) =A se simţi ruşinat:
Lu1nina 1x1rii iubet11n şi i11i1nt1 11u-1ni
sfia111, ci 1n-t11n t111r o11iar de et1, cu cuger curt1f.
(ANTON PANN)
SFOARĂ
A da sfoară (în ţară, rar, în târg, în ma ha la, în
sat etc.) v. sfară = A răspândi o veste:
Dă el di11adins .ifoară în {ară ( . . . ]
(CEZAR PETRESCU)
67
VesTea z/)(){iră iure/ f„ zeu minure/ S-a
dar .ifoară-n ftiră/ Că va să !1oseascăl lt1 şosea
aftuii!OasTea 11111.1eăfet1.1eă ... (I. L. CARAGIALE)
A întinde s foara (prea tare sau prea mult) = A
forţa lucrurile, a exagera î n ceva:
În zadar am rosTiT: Nu î111indefi sfoara
prea rare... 01 ASILE ALECSANDRI)
A lega (pe ci neva) sfoară în sfoară (Reg.) = A
lega foa rte strans:
Şi mă leagă sfară-n .iftiră, mă rrimire-n
a/Tă (ară . (POP.)
A trage (sau a juca) (pe cineva) pe sfoară
(Fam.) = A înşela (pe cineva):
Dacă nu-s şi eu'"' rmişor de om î11felul
meu, dar ror m-a rras Harap-Alb pe sfoară'
(ION CREANGĂ)
Ei ? Spiferul în vreme de zece luni ctîT v-a
rras pe sfoară, numai cu w1 bilei a lucrar ?... (I. L.
CARAGIALE)
[ZÂNA:] Înrr-adevăr, eşTi cam rras la
fafă. (ZMEUL:] Şi Tras pe sfoa ră ... Sw11 galbe11
ca nufă11,/, căci nit~i 1năntînc, nic i beau, nici
dorm; sw11 năuc. 01 ASILE ALECSANDRI)
- Aşadar, t11n fosT păcălii. - Ai fosT
păcălii, Coşule, sau, mai bine zis, ai fosT rras pe
.ifoară. (ZAHARIA STANCU)
A trage (sau a aşeza) cu sfoară (sau ca după
sfoară) =A îndrepta, a alinia:
Nu poare Tăgădui că 11/ifele oraşelor
euro11eneş1i, f1t1se cu sfoara, au inuită 1nonoronie
şi obosesc vederea. (C. NEGRU2ZI)
A trage s forile = A unelti în ascuns, cu abilitate:
Sforile poliricii le rrăgeau oameni
aswnşi î11 culise. (ZAHARIA STANCU)
Ert11n bucuroşi că a1n reuşir să rrage111
.iforile fJetlTm a -i .ocoaTe di11 gura lupului r1e cei
vizafi ( . . . ] (ADRIAN CHRISTESCU)
 Vwile ILJNCAN
SFREDEL
A (se) da s fredel unei bnti = A (se) începe un
butoi (de vi n) î nfundat:
S-a dar sfr edel acelei bufi de vi11 î11
ci11sret1 .wle Nicotuii. (MIHAIL
oşre11ilor măriei
SADOVEANU)
În cinstea cui crezi, do1nnia-ra diece, că
s-a dar sfr edel acelei bufi de vi11? (IDEM)
A face cuiva capul calendar şi mintea s fredel
= A zăpăci pe cineva; a-i umple capul cu tot
fel ul de lucruri:
- Şriu ce gt111deşri, rară, dar 1111-fi face
dum11eara capul călindtir şi minret1 sfredel cu
gtînduri de acestea, 1nergi 11u1nai şi-1ni 11efeşte
/ara Î1n11ărarului, că alta 11u-1ni trebuie, iar
neÎnsurar nu-fi 1nai ră1ntîn, şi /XlCe şi sănătt1re.1
(1. POP-RETEGANUL)
A-i scoate vorba (sau vorbele, cuvântul) (din
gură) cu cleştele (sau cu cangea, cu s fredelul)
(cuiva). v. vorbă.
SICTIR
A da (cuiva cu sau un ori cu bai) sictir sau a lua
(pe cineva) la (sau cu s ictir) = A înjura pe cineva:
Le-aş da cu hai sicrir ! (GEO BOGZA)
A da cu s ictir (Arg.) = A alunga pe ci neva,
înjurându-l:
Scuipă-fi plămânii la /oro/ dă cu sicrir
pe la poşre. (GELU VLAŞIN)
A trata cu s ictir (pe cineva) (Arg.) = A trata î n
mod dispreţuitor (pe cineva); a ignora în mod
deliberat (pe cineva):
Dacă vor fr(l(a cu resrJe<'f Popoml w re
le-a dar pe mână pr opriul desrin, dacă vor
Înceta să rrareze cu sic1ir legile, ft1ra şi 11t1fiu11ea
ţJe care le conduc, arunci a1n să-1ni cer scuze
umile şi publice rurur or guvernelor în bloc ( ... ]
(MARCEL SECUI)
Pe ct111d, dacă 1111 emi membru de
ţX111id,
sigur nu ţJuteai m~u/XI cine ştie ce fi'11c{ie,
aşa că Te Tr(l(a mai w siait: (DAN LUNGU)
68
SICTIRIT
A lua la s ieli rit (pe cineva) = A se ră<ti la
cineva, folosind c uvinte injurioase:
El s-a oprii îi1 ft1fa ei şi-a lu(l(-o la sictirii.
S IFON
A-i veni (cuiva) cu s ifon (Fam.) =A se supăra:
Muja.1 a excla111ar cot111a 1noaşă,
oferindu-se, făcând din mt1i11i şi di11 buze parcă
11u1nai 1101ne11i11du-i 11u1nele i-t1r fi venir cu sifon
pe la 11as. (N. D. COCEA)
Hai sifon, că berea-i sc umpă! (Pop.; vig.) =
Expresie folosită ca ofensă, pentru a exprima în
mod brutal un dezacord, o nemulţumire, un
refuz etc.:
Că şi-l'ia şi-a dtd de1ni11iile, de 1u1 ştiu cc1re ori.'
Htli sifm, că berea-i .1e11111Jăl (hap://nuiare.conv)
SIGUR, -Ă
A fi sigur de cineva ori de (sau pe) ceva= A avea
deplină încrerere, a se baza (pe cineva sau ceva):
Eu su111 sigur de w racrerul 101: (1. L.
CARAGIALE)
A fi s igur de cineva ori de (sau pe) s ine (ori el,
dânsul) = A se comporta şi a acţiona î n mod
neşovăielnic; a fi con ştient de valoarea proprie:
0111ul ce nu şi-a co1n1111ict1r ideile, nu e
11iciodară sigur pe dt111sul. (CEZAR BOLLIAC)
A lua (pe cineva) la sigur (f\)p.) = A ataca pe
cineva cu dovezi evidente, fără a-i lă<a posibilitatea
de a se eschiva:
Juclifori de cărfi de pr ofesiune, de cei
wre iau pe po111arori la sigur. (CONVORBIRI
LITERARE, VII)
L-a ru111t1r 1111 coleg, 1111 bun fJrie1en,
singur ul În care a avur Încr edere să se co1!feseze, şi
l-au lutu la sigur. (RADU ALDULESCU)
A merge (sau a se duce) la s igur = A se
îndrepta către ţintă, fără risc, a nu da greş:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Odt1ră llt'1nir, avet1 să 1netlrgă lt1 sigu1; se şi

vedet1„/){lmsm". (MATEIU I. CARAGIALE) De milă, de silă sau de silă, de mil ă. v. milă.

- Aşa, vt1 să zică?.' Şi de ce crezi ru c-o

dar greş?, chiar el, rnre-o mers la sigur A-i fi silă (cuiva) de z ile (sau şi de p e cămaş a
î111ordet11mt1? (ION LĂNCRĂNJAN) de pe el) (Reg.) = A fi indispus:
Aşa era de leneş, Înct1r i-era silă şi lene
A pune (pe cineva sau ceva) la loc sigur. v. loc. şi de cămaşa de pe el. (I. OPRIŞAN)

A s e simţi s igur= A se simţi în siguranţă:

Nu se simţea sigur ctînd vorbea omul SILI
t1ce.Ht1. (PETRU DUMITRIU) A (se) sili la drum = A merge foarte repede:
Siliră la drt'1n şi În sft1rşir ajunseră 1>e
cele vrăj1naşe la un loc a111une la.feea.
SILĂ (NICOLAE BĂLCESCU)
A-i Ilice (sau a i s e face) cuiva silă (de ceva sau
de cineva) = A provoca sau a simţi repulsie faţă A s e s ili într-o părere (Reg.) = A se gândi în
de ceva sau de cineva: mod permanent la ceva:
De ce vrei să-mi faci în si/ă? (VASILE Şi dot1r 1nă şi siletun
eu, Într-o ţJărere, s-o
ALECSANDRI) fac t1 înţelege pe 111t1111t1 că pOI să mă bolnăvesc de
Îi era ruşine şi silă să-i 1nă11uriset1scă dom/ ei. (ION CREANGĂ)
adevărul. (LIV IU REBREANU)
Ştii că 1ni-ai fi urgisir, că 111-ai nenorm~i,
că re-aş blesrema vit1ft1 mea romă, că re-ar /){lre SILIŞTE
Du11111ezeu dacă 1ni-aift1ce silă, şi şrii că a1n să 1nă A fi m âncat (cineva) de siliş ti pustii (Reg.) = A
gtîndesc rordet1w1t1 cu drag şi cu durere la d-Ttl fi sătul
de necazuri şi de nevoi:
dacă vei Î11felege că 11-a voit Du11111ezeu să fi1n unul Dar eu nu cred, că de silişti ţJustii sunt
penrru a/ruf şi mă vei lăsa în rx1ce. (IOAN mtînwr î11det1}1ms.(ION C. Y!SSARION)
SLAVICI) S-t1 î11cerct1r el ji-arele cel mic să o mai
ctîq>et1.'iCă /){I Cil 1u1t1, /){I Cil t1/1t1... dar pe ce pllt1et1

A face (sau a produce) silă (cuiva)= a) (Îvp.) A 11u1na, ori ţJe unde a11ucă, tot de silişti ţJustii tivea
forţa, a sili (pe cineva): 1x111e, vo1fJll cc1ntet~ului: Unde-i bine, nu-i de 1ni11e,
Lllsă-1nă 1năicu{ă-11 ţJllce să
iubesc JJe Unde-i răll, hop şi ell... (C. RĂDULESCU­
cine-mi place/ ltl 1m1r silă nu-mi face. (POP.) CODIN)

b) (Înv.) A sil ui (pe cineva):

O femeaie ... mărgtînd la sv (â]nr (u)/, ... SIMBRIE
w1 om descălecă şi-i făcea scî/ă să o spurce. A fi (sau a intra, a s e tocmi) s lugă fără
(DOSOFfEI) simbr ie = A munci din greu pentru cineva fără
niciun profit material:
c) A produce greaţă, scârbă, silă (cuiva), a scârbi „Ce-ar fi adecă dacă m-aş pomeni că
(pe cineva). şi-l face moşreniror!" şi-a zis Let111Ct1, şi dacă ea
avea wsă fără chirie, el şi-a făcur slllgă fără
A -şi face silă (Îrg.) = A-şi da mare osteneală, a simbrie. (IOAN SLAVIC!)
se strădui: 01iar aşa s-a şi dovedit noul ei so{, un
Îşi făcea silă pe doică t1 t1:1c1J1t1. (ANTON t1111u11e Dimt1 Dimew, devenii di111r-odt1ră w1 fel
PANN)
69
 Vwile ILJNCAN

de slugă fără si111brie în casă. (HRISTU Acu111 însă se si111fea la largul său. Fără

CÂNDROVEANU) să se 1inţ1resionezede u11e1ele 101; strigă it1răşi 1nt1i

A tine (pe cineva) cn simbrie = A avea pe
cineva În serviciul său:
- Vorbeşri cu 1ni11e, Îi zise et1, Ct'1n t1i
vorbi cu un străin, cu un COfJÎI, cu1n ai vorbi cu o
slugă, fJe care o ţii cu si111brie, fiindcă ai
Trebuinţă de ea. (IOAN SLA VICJ)
Ttlre, să-l audă rofi (.. .] (UVIU REBREANU)
Dar Măgd11ţt1 Dobret11111 s-a si111ţi1, de
îndară, ca la ea acasă. (CEZAR PETRESCU)
- Arunci„ .. bine, spw1e Ari/a, care pe
neaşre11rt1te
11u se siJnre la largul său ţ1ri11rre ei;
(TITUS POPOVICI)

A se s imti ca peştel e p e uscat = A se simţi rău,

a nu se simţi în largul său:
SIMPLU, -Ă ( .. .] bucovinenii au, ca şi a/fii de
(A fi) s implu (sau uşor) ca bună ziua (Fam.) = co11di{it1 lor, un licur senriJnenr al Însingurării
(A fi) foarte simplu: ce-i face t1 se si111fi: „ Ca peşrele pe uscai/ Ca
Iar dacă iz/Jureşri să-fi Înfrt1nezi t1ceasră 011111/ în.Hrăinar." (NICOLAE COJOCARU)
slăbiciune a iniJnii, restul e uşo r ca bună-ziua.' E5ti /'Jellf111 ţJrÎlna dtdă Îit Ge11nt111ia şi re
(PANAIT ISTRATI) si111ţi ca 11eşrele /Jt? l(fctu? (lmp1/ziarulromaresc.dt!I)
E si1nţ1lu ca bună ziua... B1t1vo, Juri
Perrovski, bravo rovarăşe de lupră 1 (MATEI A se simti (sau a se zvoni) de ziuă (Pop.) = A
YIŞNIEC) începe să se facă ziuă :
Când se zvoni de ziuă, din vt11f11/ ace.Hui
palrin ieşi o ctîrt?ială crt111ce11ă şi o pereche de
SIMŢI codJi căzu aproape în carul lui Iordache ( ..]
A (i se) pune (cuiva) ori (a avea sau a simti) un (GALA GALACTION)
ghimpe (sau un cui) la inim ă (sau, rar, la
s tomac). v. pune. A se simii în stare (de ceva sau să facă ceva)=
A se crede capabil de ceva sau să facă ceva:
A (se) s imti greu la inimă. v. inimă. - Nu mă î111reba de ce, grăi Naţi, fiindcă
1111 /JOf să-fi .'lţJu11 şi nici ru 11-t1i fi În srt1re să 1nă
A face sau a s imti pe pi elea (lui, ei). v. piele. înţelegi. (IOAN SLA YICI)
Dt1că ru re si1n{i În stt11-e să renunţi lt1
A fi (sau a se s imti) ceva în aer. v. aer. cei douăzeci de ani de viafă ca să faci ceva
inuril,fă-o. (MJHAILGRĂMESCU)
A fi (sau a se s imţi) la (sau în) largnl său. v.
larg. A se simţi (sau a trăi etc.) ca peştele în apă. v.
peşte .
A nu se s imti în apele sale. v. apă.
A s imti lipsa (cuiva sau a ceva) = A suferi din
A se simii (sau a se şti) cu musca pe căcinlă. v. cauză că ceva sau cineva lipseşte:
căcinlă. Mă voi sili să nu si111ţi lipsa f rarelui
meu. (P. ISPIRESCU)
A se simti acasă (sau la el acasă ori ca acasă Şcolile swll însă pe pw1cr11/ de a se
sau ca la el acasă ori acasă la el sau ca acasă la deschide, dar se si111re lipsa artîr de î11văţărori şi
el), a se simii în (sau la) largul lui (ori, rar, în profesori, ctîr şi de 111anuale didacrice. (VADIM
toate a le lui) = A avea sentimentul că se află GUZUN)
într-un mediu familiarizat cu ceva; a nu fi
stânjenit sau jenat de nimic, a se simţi bine: A s imţi nevoia să„. = A dori să... :

70
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Vecina dere1ică. Era 1nai voioasă, Babele w r e frag pefi111d11/ sirei în 41 de

poare. Simţea, poore, nevoia să schimbe, Cil o
făplllră ome11et1.ocă, o vorbă. (ION PAS)
Dia Însă ieşea cu ţJuncrualirt1re, lua
frt11nvaiul sau o bitjă, 1111 {Jărea a si1n{i liţJsa
li1nuzinei, cobora la Pia{a Victoriei, de unde
începea ţJ/imbarea fJe jos( .. . ] (H. PAPADAT·
BENGESCU)
În(elepci1met1 1111 face wsă bllnă Cil
rru[ia şi mărirea fiindcă t1 fi în(elepr înseamnă
să ai î111r et1gt1 filme la picioar ele ui/e fără să
1nt1i si1n{i nevoit1 să re ltu1de vreodt1ră ci11evt1.
(SORIN CERIN)
A simţi un gol Ia (sau în) s tomac. v. gol.
SIMŢffiE
A(-şi) pierde cunoştinţa (sau simţirea,
simţirile). v. pierde.
bobi . .. îi băgase mamei o mu/fime de bazaconii
ît1 wp. (ION CREANGĂ)
[MĂRICA:) Că doar noi 1111 .wnrem
vrăjiroore Ctl Baba Rada, din că.111ţt1 aceea ...
Îşi Numai ea şrie să facă vrăji şi să rmgă-n bobi, şi
să de.octînre de dmgo.He cu 11/dca, şi să dezlege
norii... (VASILE ALECSANDRI)
A ploua ca prin sită. v. ploua.
SITUAŢIE
A fi (pus) (sau a pune p e cineva) în situaţia de
a„. (sau să„. ) = A fi constrâns (sau a obliga pe
cineva) să ...:
Evide111, Marele Ca11ier General era
pus în si111t1(it1 de a-şi angaja forţele si11111/u111 pe
înv., două f ronturi, cu u11 i11t11nic ţJufe111ic şi
experimenrar. (DORIN GHEORGHIU)

A-şi veni (sau a-şi reveni, a aduce) în simţire A fi (sau a rămâne) stăpân (sau călare) pe
(sau simţiri), a veni în s imţiril e sale sau, reg., si tuaţie = A domina o situaţie î n momente
în oară, în n1inte, în fire, în firi, în horatic, la critice; a fi sigur pe reuşi ta unei acţiuni ; a şti să
ori, la oară, Ia minte, la rând. v. veni. se descurce în împrejurări dificile:
De a.Hă dară t1mbt1.rndt1 rusească em
srăp<111ă pe si111aţi1111e; (ION GHICA)
SITĂ Din ziut1 aceet1 ei ră111ăseseră stărx1ni 11e
A (se) vedea (sau a (se) zări , a privi) ca prin sită si111t1fie. (AL. VLAHUŢĂ)
(sau ca prin ciur) = A vedea ooclar, ca prin ceaţă: Va 1t·t1ge .Hilerul, va rt?de în holwre de
Cllm pllse la ochi lapre de acesw, băgă credu/11/ î11fi11n11rt11 „călare ţJe sirua(ie ".
de seamă că vede Ctl fJri11 siră. Mai dere o dară, (DUMITRU POPESCU)
văzu ca ţJri11 ciur; ccînd se unse şi a rreia oară, - O să fim şi noi .Hăptîni pe siruaţie! ...
văzu fllmint11 w roţi oomenii. (P. ISPIRESCU) (ION LĂNCRĂNJAN)
Privesc ca ţJrin sită la chitJurile şterse
ale unei lt'1ni ţJenrru veşnicie Î1unor1ntînrt1ră. A fi la înălţimea situaţiei (sau, rar, situaţiilor)
(CALISTRAT HOGAŞ) = A avea o comportare adecvată în anumite
Enrico Îi vedet1 ca fJ ri11rr-u11 ciur, dar condiţii date; a corespunde pe deplin unei
încă voia să le .Hrige băie(ilor .111părt1(i wre-1 misiuni încredinţate:
rădet1ll Cil cosorul( . . . ) (DUMITRU CRUDU) Bierul ricălos va fi la î11ă/fimet1 si111t1(iei.
El va duce impo.1111rt1 până la 11/rimele ei
A ba te în sită şi-n covată. v. b ate. consecinfe. (RADU COSAŞU)
Oeşrişor 1111 va fi la Înăl{i1nea siruafiei,
A da (sau, rar, a căuta) (bobi) cu s ita, a trage destinul 11u fi-a triJnis 11e cine trebuie, situaţia se
în bobi pe sită (sau fundul sitei) (Pop.) = A va rezolva Înainte de li ajunge tragică, ce
ghici viitorul c uiva; a face prevestiri: d racu', .wnrem (){1me11i' (STELIAN TĂNASE)

71
 Vwile ILJNCAN

Sla b de minte = Căruia îi lipseşte puterea de

A s e pune în situaţia (sau în locul, în postura,
în pielea) cuiva. v. pune.
A se pune în s ituaţia de a „. = A se comporta în
aşa fel încât ... :
Se uiră />rea uşor că În t1cea conjunctură
Ro11uî11ia 1111 era ÎJJ sirutl{ia de a fi ţ>ufUl />une vr eun
fel de condifii Ge11nt11iei; (ION ŢURCANU)
Mă ţJuJJ uneori roruşi În siruafia inverst1
şi 1nt1 Întreb dtlct111u cu1nva din ct1uza vieţii de
familie am dezvolrar o obsesie ft1ftî de '"' ideal
mulr prea inaccesibil (...] (IULIAN STANCU)
A-i face cuiva o situaţie = A înlesni cuiva să
aj ungă într-o poziţie materială sau socială bună:
Îi eşri re<.'wlO.'i<.'ăroare fiindcă fi-a făcur
o siruafie. (AUREL BARANGA)
judecată, de înţelegere:
Em odară o babă w re avea rrei feciori
nalţi w nişre brazi şi rari de vtîrrure, dar slabi
de mi111e. (ION CREANGĂ)
Tu, dacă eşti cu1n eşti... slt1bă de 1ni11re.
Pese11111e n-ai nici vise: Îngerul vesriror n-a avur
wm fi se arăra; (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi.
19, 1%6)
Slabă nădejde. v. nădejde.
SLAVĂ
Slavă (sau slava) Domnului (sau, rar, lui
Dumnezeu, Maicii Domnului), slavă pe,
Doamne! = Formulă prin care cineva îşi exprimă
satisfacţia şi mulţumirea pentru reuşita unei
acţiuni, pentm depăşirea unei dificultăţi etc.:

A-şi face o situaţie (Fam.) =a) A ajunge bogat:
M-am aflai, cu gesticulaţia mea rx11e1ică,
ri1nţJ de nouă t111i Îllfr- o siruafie ridicolă, ţJrin
co1n11a1nfie cu /JOliricienii ct1re, liţJSifi de orice
e111ofie, şi-t1u fl'tcur În vre111ea t1stt1 o sirut1fie sau au
awmular averi imense. (CASSIAN MARIA
SPIRIDON)
b) A aj unge într-o poziţie socială înaltă:
Încă 1nă 1nir cu1n a1n scă11ar cu vit1fă;
lelwmire şi de împărăţie şi de 10!, că doar, slavă
Domnului, am ce mânw la wsa d-rale. (ION
CREANGĂ)
-Slavă fie, Doam11e 1zise moşneagul, că
pOl să duc babei mele o mtîngtîiere! (IDEM)
Ce-a1n rXir1inir, 11u1nai eu şriu... Două
săprămtîni a zăwr... Am ad1<1 şi doftoi: Dt1-11 sft11şi1,
slavă Domnului! a scăptu... (I. L CARAGIALE)

- Gt1ze1t1 11ot1srră li Îllfr ecur aşre11rările

mele. Am avui o idee fericiră. Suni acwna A ridica casa în slavă. v. ridica.
aproape sigur că ne-am făcui o siruafie. (I. L.
CARAGIALE) A ridica (sau a înălţa) în sl avă (sau în slava
cerului, (până) la cer, în slăvi) (pe cineva). v.
ridica.
SLAB, -Ă
(A fi) s la b sau (irn.) gras de-i numeri coastele.
v. nuntă ra. SLĂBI
A (nu) slăbi (ceva) din mâ nă
= A nu lă<a din
A fi s la b de înger. v. înger. mână ceva; a avea grijă deosebită (de ceva):

M-a1n 11răbu)ri1, dt1r sriclt1 din 1ntî11ă

A fi slabă nădej de (să„. sau de„.). v. nădej de. n-am slăbir-o. (NICOLAE WPAN)

Sla b de gur ă (Rar)= Rău de gură, clevetitor, A nu (ma i) slăbi (pe cineva sau ceva) din ochi
flecar. (sau din priviri, din privit, din vedere, din
Cele lx1be slabe de gură-i .'i<.'Otl.ieră vesrea priveghere etc.)= A urmări insistent c u privirea; a
c-arfi chiar leneouiă. (I. POP-RETEGAN UL) nu pierde din vedere (pe cineva):

72
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Toruşi Grigore m -1 slăbea din ochi şi-i
u11năret1 discret f0l1fe 111işcările, oricc1r ret~unoştet1
în sineşi că exagerea;ii. (LMU REBREANU)
- Te r>rice1>, berbanrule ... re pricep 1... îi
re11e1ă din fugă iubira lui .rofie, care nu-l slăbea
din oâ1i. (NICOLAE GANE)
A nn (ma i) slăbi (pe cineva) (din pas, din fugă,
din goană sau o clipă) = A urmări îndeaproape
pe cineva, a concinua c u insistenţă să meargă sau
să alerge după ci neva, a nu se îndepărta de
cineva; a nu da c uiva răgaz nicio clipă:
Şi ea du11ă mine rx?nă-n dreprul ocolului
/Je unde-1ni era iar greu de sării; ţ>e de lături iar
gard, şi lu1rşira de măruşă 1111 mă slăbea din fugă
nici în ruţ>ful carmlui 1 (ION CREANGĂ)
Şi din goană nu-i slăbea. (P. ISPIRESCU)
Ofiferii, cavaleri .1e1vanfi, n-o slăbeau
nicio clipă. Tor dm111ul 1u111au rmrafii felurire, după
nafio11t1lirarea şi felul Vtf(>Orului. (JEAN BART)
A nu (ma i) sl ăbi (pe cineva) (cu ... sau din„.) = A
nu înceta cu încrebările, cu insistenţele, c u atenţiile,
cu repetarea unui lucm; a nu lă~a în pace:
Celălalr însă, fie că 1111 r>rit' er>use, fie că
înzesrrarea lui de ghid pret'wnpănea, n-o slăbi
cu explicafiile lui. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Dar băTrt1nt1 1111 mă slăbea de loc.
Ptirasca mi-a făcur semn din ochi, să plec. (ION
LĂNCRĂNJAN)
Lucrurile se ţJOt ţJOfrivi duţJii nevoi şi ne
f>Ofi slăbi cu sc1ct1ielile... (MICU SECUIU)
A slăbi din chingi (pe cineva). v. chingă.
A slăbi (pe cineva) (cn„. sau din„.) = A nu mai
plictisi pe cineva; a nu mai supăra pe cineva:
- Ba să 1nă 1nt1i slăbeşti d1'1n11et1ra cu
fo1x?rlanii dwnirale, înfelegi? Că fămnul tire şi
de mâncare, şi de îmbrăcai, şi de odihnă, slavă
Domnului' (LIVIU REBREANU)
A (m ai) slăbi şurubnl = a) A reduce gradul de
exigenţă, în raport cu subordonaţii:
73
Ceauşescu se11111et1ză un decret ÎJJ car e
mai slăbeşre pufin şumbul curbei de sacrificiu
energerice; (DAN PETRESCU)
b) A renunţa la folo;irea unor mijloocedeconstriingere:
Ne 1nai aduce1n t11ni11re Încă, d1i1
v1-e1nurile cele 1nai 1nizere de sub Ceauşescu şi
cc?nd Godx1ciov începuse să mai slăbească
şurulml în Rusia(...) (LUMEA MAGAZIN, 1999)
Slăbeşte-mă!= Dă-mi pace•:
- la slăbeşre-mă, domnule Moş Teacă'
Ce, eu sw11 milirar? (ANTON BACALBAŞA)
Ce ror grabă... grabă?... la, mă rog
slăbeşre-1nă cu g1t1ba ra; ctînd 01n ajunge, 0111
ajunge şi pace bună ... (CALISTRAT HOGAŞ)
SLĂNINĂ
Şi cu curecbinl uns şi cu slănina-n pod = Se
spune despre cei care vor să ai bă de toate, fără
să sacrifice nimic:
Romc11111I are o vorbă: „Nu se poare şi
cu slăni11a-n 1>0d, şi cu curechiul "11.1!" (CEZAR
PETRESCU)
- Mă, că t1b1t1ş 1nt1i eşti.I Şi cu varza unsă,
si cu slănina îi1 pod1(CORNELIU BUZINSCHI)
Aceasră laşă dorinfă de a fi „şi cu vtm.a
grasă, şi cu slănina în pod" l-t1 uluii şi l·t1 dezgusuu
profimd pe Alecu' (GABRIEL LIICEANU)
Nu ţ)(){lfe fi cineva şi cu sălnina
(slăni na] în 1>0d, şi cu va1za grasă în oală. (I. C.
HINŢESCU)
SLEI
A (i se sau a-şi) slei (rar, t oată) puterea (sau
puterile ori toate puterile sau de puteri ori de
vlagă) = A pierde sau a face pe cineva sau ceva
să-şi piardă (toată) forţa fizică sau morală:
Set11t1, rtîrz.iu, du1'ii ce (l5eztt'le1n luc11,rile,
de bine de rău, 111t11110, sleiră de purer4 se lăsă să
wdă pe marginea (>Ofului ( ...] (PANAIT ISTRATI)
( .. .] e îngroziroare, dete.Ha bilă, e un
chin i1nens şi i11rer1nillt1bil, e o corvot1dă care
 Vwile ILJNCAN
1nă sleieşte de 1>uteri şi Î1ni arară slăbiciunea În
ft1ft1 bulimiei ( .. . )(VIOLETA ENEA)
Fe11it1, sleiră de os1enet1lă, mică, îndoiră
de umeri, se opries în S/Xlrele drepr, Iar şi înalr
al Vicăi. (G. BĂLĂIŢĂ)
A (se) s lei creierii (cuiva) (Îvp.) = A omorî sau
a muri prin zdrobirea craniului:
Nu /JO{i urÎ un şarţJe, - Îşi 1-e11e1a el - cu
ux11e că bucuros i-ai slei creierii... (ION YINEA)
A-şi s lei creierii (Rar) = A depune eforturi
deosebite pentru a face, a obţine etc. ceva (fără
succes sau c u rezultate neînsemnate):
Înăuntru sau În tifară, va slei creierii
nesocorirului care se va a1nestet~a Într-o
che.11i1me ce nu-l priveşre dectîT 11e dânsul.
(https://www.academia.edu/)
SLOBOD, -Ă
(A vedea) cu ochiul s lobod (sau cu ochii
s lobozi) (Rar) = (A vedea) c u ochiul liber:
Ct'1n 1ni le desluşeşti aici, re Î11ro 1t~i şi 1ni
le t11iifi şi acolo la locul lor de sub 1Jădure,
deoarece unele se văd de aiâ cu ochiul slobod.
(MIHAIL SADOVEANU)
A avea (sau a fi cu) mână largă (sau deschisă)
ori (înv.) a fi s lobod la mână (sau a fi larg la
mână ori la buzunar). v. mână.
A da (sau a l ăsa) frâu (ma i) s lobod (cuiva sau
la ceva) (Pop.)= A permite libertate de acţiune:
Î11rrucc1r - zise lovănu{-, din cc1re 1nă ştiu,
11it~ifxft1ră 1111 1ni-t11n dorit alrt~eva det~c1r să 11u calc
11111duielile unei bune creşteri şi deoaret~e văd că
mi-t1fi răspunde de mi-aş da f 1r1u slobod vodJe/or
ce-mi su111 pe limJJă ( .. .] (IOAN GROŞAN)
A da (sau a lăsa) (cuiva sau la ceva) frâu liber
(sau, reg., s lobod) sau (pop.) a lăsa (pe cineva)
în frâul său. v. frâu.
A fi s lobod Ia gură. v. gură.
74
A rămâne pe voi a slobod ă (a cuiva sau a ceva)
(Pop.; rar) = A fi la discreţia c uiva sau a ceva:
Qîr despre mine, şriu t1rt1rt1 că pie1d mă.wm
timpului de îi1dt1ră ce 1iimtîn pe voia slobodă t1
pornirilor mele de săi/XIrec. (CALISTRAT HOGAŞ)
A traduce s lobod (Pop.; rar) = A face o traducere
liberă:
Tragedii în ctîre cinci acre („. ] rmduse
slobod de Toma Alexandru Bagdad. (IOAN
MASSOFF)
A vorbi slobod (Pop.) = a) A susţi ne, în mod
curent, fluent o conversaţie într-o limbă străină.
b) A exprima o părere în mod deschis, fără
rezerve; a fi sincer:
Peste J>ufiJJ veni iar el Însuşi ca să-i
clte1ne la o cină curară şi, la vre1ne, ÎJJ şederea
la masă el vorbi slobod desţJre cea din urmă
revolufie t1 Vt1vilo11ului... (MOSES GASTER)
Ct'1n fi Întrebă IJOieru' cu1n Î11ce11u a vorbi
slobod şi î1tdrăvief. (MIHAILSADOVEANU)
A(-i) fi (cuiva) slobod (să„. ) = A(-i) fi (cuiva)
permis să ...:
( ...] fiewre em slobod să meargă st111
nu Îll căinară, să-şi raie singur o felie de 11t1ine şi
s-o 1năntî11ce cu ce se va găsi, du1Jii /Olunea şi
conş1iinft1 proprie. (VALERIU ANANIA)
Cu inima slobod ă= Neapă~at de gânduri, de
griji ; liniştit, împăcat:
Du-re ru î11 locul meu şi slujeşre pe Tudor
până la moo11e... Mergi cu i11imt1 slobodă. (GALA
GALACTION)
Ct111d .re î111ot1r.re... cu inima de TOI
slolJOdă ca să-şi ceară ea Îllftîi iertare şi văzu
Trt1ndt1firii ofiliţi şi urmă de apă la rădăcină, se
luă cu mtînile de ţJăr. (DAMIAN STĂNOIU)
SLOBOZENIE
A-şi da (sau a-şi lua) slobozenie (Înv.) = A-şi
permite:
Eu, 111t11nă, 1nor du11ă ea, re rog să-1ni
dai slobozenie t1 mi-o l11t1 de .wţie. (1. POP-
RETEGANUL)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
SLOBOZI
A da (sau a l ăsa, a s lobozi) pârjol. v. pârjol.
A nu-l s lobozi (pe cineva) inima să... = A nu se
îndura să facă un lucru:
I se făcu milă de el, însă n-o slobozi
inima să-l
dezlege, fiindcă finea morfiş să se
răzbune pe Nara/ia. (DAMIAN STĂNOIU)
A s lobozi apa (sau apele) mortului (Pop.) =a)
A îndeplini ri tllalul de a duce apă vecinilor timp
de 40 de zile de la moartea cuiva pentru
mântuirea suflellllui celui mort:
LLI 19 iunie 1994 familia lui Gheorghe
Grecu a făcur pomana de şase sărJTămtîni de la
moarrea ace.Huia şi t1 slobazir apa. (FOLCLOR
LITERAR, VIII, 1998)
Ci tlcesre crestături se ft1c roare Îll ziua li
40-a, şi arw1ci când „se sloboade apa" răbojul
să fie gara cresrar. (HENRI H. STAHL)
b) A îndeplini rilllalul de la 6 luni după
înmormântare de a lăsa să pllllească pe apă două
lumânări aprinse.
A s lobozi casa (lehuzei) (Reg.) = A sfinţi casa
în care s-a născlll un copil; a ridica interdicţia de
a fi vizitată casa lehuzei:
Durm ce s-a slobozir casa şi
ÎJJ.fe/11/ltl( COţJilul, VÎll
netunurile şi CU/lOSCU{ÎÎ
rodinife. (MARCEL OLINESCU)
A s lobozi glas (Înv.) = A vorbi :
Nu i s-au clinrir rrăsărurile fefei, n-a
slobozii glas. (MIHAIL SADOVEANU)
Nu era cu desăvârşire .w1d, dar era rare de
ureche, fot11·re rare, îlllr-tllâT de rare, îtr.'{i/ glw11efi4
mişcând din buze, fără a .rcotae glas, îl făceau să
creadă că-i spune ceva( .. . ] (ION GHICA)
A slobozi masa (sau poma na ) (Reg.; d. preoţi)
= A oficia rugăciunile de rilllal prin care se
începe un praznic făclll după o înmormântare
sau după un para~ta~:
Mai Târziu( ...], o vinir popa, o slobozir
ma.1t1, o făcur măi; c-aşa iăra, o slobozir masa.
(FONETICĂ şi DIALECTOLOGIE, voi. 5-7,
1%3)
A s lobozi pojar (Înv.) =A aprinde un foc:
Slobozea pojar în ct?mtJi de ardea iarba.
(NICOLAE COSTIN)
A(·i) lua (sau a(-i) l ăsa, a (-i) s lobozi) (de)
sânge (cuiva) (Îvp.) = A-i scoate (în scop
terapelllic) o cantitate de sânge (cuiva):
(.. . ]/a omul cu flegmă mutră şi /Jiirnîn să
lase sânge la sftîrşir11/ /11nei. (MOSES GASTER)
A-şi s lobozi limba (Trs.; Mol.) = A-şi da
drumul la vorbă (mai mult decât trebuie):
Fugi de Mrjirorii vodJe/orsp1uwre, t1 n11-fi
slobozi limba ra acolo să alerge. (P. ISPIRESCU)
Şi când slobozea cuvtînru/,I Să
cuf11!1nura ţXl1nt1nru/,/ Nt'111llÎ cu un ochi În
fnmrel Şi 1Xirea că-i ctîT w1 m11111e. (l. BĂRAC)
SLOI
A fi s loi de gheată (sau a îngheţa s loi) =A-i fi
cuiva foarte frig; a îngheţa foarte tare:
- Zoico dragă, ponmceşre, maică,
pelllru ceaiuri... Swll sloi de ghet1fă, puiculeano
' (CEZAR PETRESCU)
s-a
cu A fi sloi (sau sloiuri) (de g heaţă)= A li îngheţat
de frig.
Tu eşri sloi, golănefule . A/fi /Jiiiefi au
şoşoni şi bocanci. (ION PAS )
E sloi copilul, pielea pe obrazu-i a crăpai,/
Toi rmp11/ /11i e vânăr şi StlfJT ş4 de-nghefal/ E 1-et'e
ca 1Xi11uîn111/. (G. COŞBUC)
A se face sloi (de gheată) = A îngheţa:
Fie arm, fie ce va fi, pe loc se şi face sloi
de gheafă. (POP.)
Apele .re încheagă şi se î111ăresc ca
(Jiarra şi fala mării .re face sloi' (BIBLIA)
75
 Vwile ILJNCAN

A-i trece (cuiva) un sloi (sau sloiuri) de g heată S L UJ

pr in inimă (sau prin s pinare, peste obraz) = A face (sau a s ta) sluj = a) (O. câini sau despre
A-l trece pe cineva fiorii de spaimă: alte ani male) A se ridica în două labe:
Mt1i rău a s111î1nbar Însă ct111d Mara i-a Sa111urllche sre1et1 sluj, cu o chivără
vor bir de biserică. - O, Doamne, ziie ea, dar ce să (chipiu înalt, folosit în trecut de militarii
1nlli ft1ce111 şi lt1 biserică?.' Marei Îi tret~u, ţX11t~ă, un anumitor arme] de lu111ie în wp, încins cu o
sloi de gheafă prin inimă. (IOAN SLAVICI) .'itlbie enormă şi având, se-nfelege, TOT aerul
sever neu.rnr si111afiei... (1. L. CARAGIALE)
Un ct?ne englezesc al wwi ojifer, ct?ne
SLOVĂ dresai la ci1t ' să servească pe .Hăpt111 w feâor în
A citi din slovă-n slovă (Rar)= A citi totul, fără wsă,face sluj finând două ghe1e-n gură. (IDEM)
a pierde nimic din vedere:
Le cireşre din slovă-n slovă. (FLORINA b) (O. oameni) A avea o atitudine linguşitoare,
ILIS) sl ugarnică; a se ploconi, a se umili:

Şi învăfă călugăm pe copchilu îm1Jiirăresii Maka preoreasă a îinb/tî11zi1 pe bieful

slovă de slovă rx?nă şriu co1xhil11 răr ceaslovu şi rără 1Jiirimele Bimbiril'ă ct1 pe w1 căfel şi de zeu ori pe
P.rnlrirea, wm să wdie. (I. POP-RETEGANUL) zi 11face s/11}' dacă nu mai muli. (P. ISPIRESCU)

SLUGĂ SLUJBĂ
A ajunge s lugă la dârvală. v. dârvală. (A fi cuiva) deshtjbă (Înv.) =(A fi cuiva) de foim:
[Zâna] îi deie w1 săpun, w1 piep1ene şi o
A ajunge (sau a se băga, a fi) slugă la dârloagă. perie, ca să-ijie de slujbă. (P. ISPIRESCU)
v. ajunge.
(A fi sau a se pune) în sluj ba cuiva (sau a
A intra (sau a se băga) s lugă (la cineva) = A se ceva)= (A fi sau a se pune) la dispoziţia cuiva
angaja slugă (la cineva) ; a munci (pentru cineva): (sau a ceva) ; a susţine pe cineva (ori ceva) sau
Fă-re că eşti 0111 săr1nan şi că u1n/Jli să interesele cuiva; a fi În folosul cuiva sau a ceva:
re bagi slugă. (POP.) Firesc arji fosr dar să schimb sl11jlx1, dacă
finet11n să fiu ÎJJ sfty1Jă şi 1111 să trăiesc Cll un fecior
Sluga dumita le (sau dumneavoastră) (Înv.) = delxmi gam ( .. .] (MATEIU I. CARAGIALE)
Fomrnlă de salut sau de răspuns la un salut către - Iacă, răspw1.1e avoca111/, să 1e duci la
o persoană apropiată, cunoscută: cel ce 1e-a pus în slujbă, să-fi dea w1 decr el că
Cine-a Î11ttîl11ir vrodt1ră În calea sa un eşri numii dejiniriv. (P. ISPIRESCU)
f>O/Jii, Î1nbrăcar cu st1t1ie sărăcufe, scu11 la srt1r, - Tu eşri de 1ni11e, J>0r'-de-ccîi11e, Îi zise
smolir la fafă, cu wrml pleş, mergând w pas boierul şi de a.Hăzi chiar să şrii că eşri în slujba
rar, înce1 şi gt1ndi101; răspw1zt1nd îndesar „sluga mea. (IDEM)
du1nirale" cui nu-l tret~ea cu vederea, căsctînd Ei bine, aici ro1ntînul este osr>italizt1t;
cu t.go1nor ccînd nu-şi găset1 01nul cu ct1re să stea (Ollfe SU/l( fJUSe Îll slujbll UllUÎ CllfJÎflll Străin,
de vor/Xi( .. . ] (ION CREANGĂ) roare sunr Î1111Jănare cu ot11ne11i străini care 1111
Sluga dwm1eavoasrră... Şi, ducând mâna t111 nimic (I face Cil noi. (OCTAVIAN GOGA)

la chipiu, w w1 .iolda1 în fa/a 1m11i general, se Ot11nenii ţJrogresului 1necanic şi ai viefii

Î11fot11:11e scu11 fJe călct1ie şi fJ/ecă cu co1nisar ul şi sta11dt1rdizare au 11us În slujbt1 1i1reresuui lor ţJe roţi
w va1dişrii d111Jii el. (N. BELDICEANU) de1nonii ado11niţi În 1nărt'1lft1iele ţJil1ntî11rului.
(MIHAIL SADOVEANU)

76
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A da afară (sau a elibera) din sl ujbă (sau din

s erviciu, din fnnctie, din post) (pe cineva)= A
desface contractul de muncă (cuiva), a destitui
(pe cineva):
Acum însă se pomenise dar afară din
slujbă, cu desăvtîrşire neţJregărir - nici
11sihologic şi 11it~i 1narerial - ţ>enrru o ase111enea
năprasnică înrâmplare. (VALERIU ANANIA)
Tor boierul mijlocise să fie dar afară din
slujbă. (P. ISPIRESCU)
Când I-aude Dumnezeu vorbind aşa„ ..
se face foc şi-l dă afară din slujba de cin.He ce-i
încredinfase. (POP.)
A veni în slujbă = A se angaja în slujba cuiva:
Do1n11ia-ra 1ni-ai ţJ011u1cir să vin În slujba
d-rale, în lrxul rarei. (I. POP-RETEGAN UL)
/pare se îmbogăfise... de când t1 venii
Chirică în slujbă la dânsul. (ION CREANGĂ)
SLUT,-Ă
A s e uita s lut (Reg.) = A încrunta sprâncenele:
Apoi se uira slur la fe1e, închizând "''
ochi. (IONEL TEODOREANU)
A umbla de râsul s lutei (Reg) = A se compromite:
Nu de alra, da, zic, să-mi scm capul, că
umblu de râsul slurei' (DIN VIAŢA POPORUWI
ROMÂN, voi. 20-24, 1914)
SMÂNTÂNĂ
A turna ia urt peste smântână (Reg.) =Se spune la
adresa unei fen>ei care nu este buna gospodina:
A ruma iaurr pesre .wu?nrână. (IULIU
A. ZANNE)
A s e înfrupta din oala cu smântână. v. înfrupta.

S lujba-i slujbă, drujba-i drujbă = Una-i A s e învârti ca mâţa în jurul oalei cu smântână.
slujba, alta-i prietenia: V. Îll\'lÎrti.

Se vedea pe el însuşi în ace.li fecior şi

era mu/fwnir că se finea cu sfinfenie de vorba
lui: „slujba-i slujbă, drujba-i drujbă", ceea ce SMÂR CI
vrea să SţJună că dt1că este cineva În orele A s mârci din nas= A face mofturi:
cuvenire la darorie, poare face în re.Hui rimpului Domnul nmai: .. îşi rrage cu dege1ele
ce vrea. (CAMIL PETRESCU) răşchirarecaierele 1nusrăfilor şi s1nt1rcc1ie din
Ori lasă cai1ea, băie1e, şi re apucă de nas. (MIHAIL SADOVEANU)
slujbă - Slujba-i slujbă; Dmjba-i dmjbă, ori fine-re

decarre şi re du la şcoală... 0/. A. URECHI A)

SMINfĂ
A cădea în smintă = A greşi:
S LUJI Păfe.'il' a/rele mai ră/e/ Penrr-a lor

A sluji Ia masă = A aduce, a servi mâncărurile deşă11ăci1me/ Căzând în mii de sminrele/ Când
şi băuturile la ma~ă: 1111 se cunosc fJr e sine,/ Ce sunr sau ce ţJOI 1nai

Ferele Î1n1Jă1t1rului
s-t1u ţ1us cu 111gă1n1i1re bine? (GH. SĂULESCU)
pe lt?ngă srx?n să deie voie lui Hamp-Alb ca să
slujească şi el la masă. (ION CREANGĂ) A da (pe cineva) de smintă (Reg.) = A face
cuiva rău; a supăra:
A-i s luji (cuiva) norocul (sau norocirea) (Îvp.) Ziu vodă: - După vremii Mu/fi păgâni
=A-i n1erge bine, a avea succes, a reuşi: t11n dar de sminră!I Să-i mai judeci când s-alimă,I
Dar dă, cearcă şi fu, să vezi crun fi-a Când eşri Imn şi ai o flinră/ Nici de dracul 1111 re
sluji norocul. Vo1f1a ceea: „Fiet~are 11enrru sine, remi. (G. COŞBUC)
cmiror de rx?ine ". (ION CREANGĂ)

77
 Vwile ILJNCAN

SMINTEALĂ
A d a (pe cineva) de sminte ală, a face (cuiva) A smulge (pe cineva) din gh earele morţii. v.
sminteală (Îvp.) = A face pe ci neva de râs (prin gheară.
nerespectarea unei promisiuni) ; a da de gol:
Avea rrei p riereni Cil w r e făcea de A-şi scoate (sau a- şi arunca, a-şi lepăda etc.)
obicei parridt1 de prefemns, şi, să ferească masca ori a ridica (sau a lua, a s mulge, a rupe)
Dllmnezell să-l fi dar vrew111I de sminreală .ftl ra cui va nlSSca. v. 1tl8scă.
la ora horărt1ră, sau, odată ÎJJf11,11ifi, să 1111 se fi
}llcar pe noapre dllfXi r egllla I lli M elhisedec ( .. . ] A-şi smulge părul (sau perii , barba) (din cap)
(NICOLAE GANE) sau a-şi smulge b arba= A-şi manifesta puternic
Să
fii Î1Jcredinft1f, 1nărit1 ra, că 1111 re dă durerea sau desperarea; a fi foarte supărat:
de sminreală. (MIHAIL SADOVEANU) fi venea să-şi smlllgă rmrul din wp, să-şi
1nuşre ct1111ea de 11e rruţJ, şi 1nergt1nd cu fXIŞi iuţi
şi 1nărunfi, iar 1111 rar călcaţi ca alrădt1ră, s111-e
S MINTI cc1rcit"na de la Sărărie, ea Îşi zit~ea 1nereu:
A s minti (sau a omorî, a prăpădi, a răzbi, a „Nememico 1 Tiâiloo.w!" (IOAN SLAVICI)
s tinge, a bâi, (reg.) a mâ ntui, (reg.) a teşme ni, Şi mă-Ttl, când a daT de copilă că nll-i, a
a usca, a zvânta e tc.) (pe cineva) în bătaie (sau î11ceplll a-şi smlllge 1Xirul di11 wp şi a o boci.
în bălăiori cu bă taia). v. bătaie. (ION CREANGĂ)
Oh' ne11or ociflll de 111i11e 1 sTrigă Moţoc
.1tnlllgândll-Şi lx1rlx1. (C. NEGRUZZI)

SMOALĂ
Să-l (sau să mă, să ne e tc.) pici cu smoală (Rar)

=Să-l pici cu ceară; c u niciun c hip, pentru nimic SNAGĂ

în lume: A lua s naga cui va (Reg.) = A-i lua c uiva toată
- Nu 1nai cred, să 1nă ţJici cu .îlnoală.' averea:
(http://www.prosport. rol) 1-afi lăsM să se .Hingă de foome. 1-afi
Al rău 11u .fea1nană cu cel de 1nai sus 11it~i lăsM„. Nil vă ajllnge că le-afi SllpT .111aga ? fi mai
să îl pici Cil smoolă. (https://www.elforum.info/) şi barjocorifi„. (ZAHARIA STANCU)

SMUCIT, -Ă S NOP
A fi s mucit la vorbă = A vorbi iute, repezit (şi A lega (pe cineva) fedeleş (sau burduf, butuc,
împiedicat): bute, cobză, nod, s nopi). '" lega.
[Părintele Timoftei] î1 .11mmci1 la vodJii, wm
gângav şi bolboro.ieşTe. (MIHAIL SADOVEANU)
Galileo v0t·beşTe SlllllCÎI. Ă.11a e wvâllTlll SOACRĂ
Are fmze .llnllciTe wre vor să-şi iasă din ele îi1.1ele. A sta (cuiva) soacră pe cap (Pop.) = A cicăli

(SORIN STOICA) (pe cineva):

/\\1-mi sra .10t«.' 1ii peCtl(>. (VASILESCURTIJ)

S MULGE
A smulge barba cuiva (Reg.) = A batjocori pe SOARE
cineva: (A fi) soare cu dinţi. '" dinte.
L-t1u Î11jurt1f rofi, i-au făgăduit că-i
smlllg badXI, când 1-all r>ri11.1 Cil 111i11ciw1t1. Şi el A (i) se pune soarele drept inimă (Pop.)= A-i
TOT s-a ridiet1T. (OCTAVIAN GOGA) fi foame:

78
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

În I0111l11i 10!, a fi rrecur la mijim' vro

ju1nărare de ceas, ccîr a Wbovir 1na1na tlcolo, 1nai
vm rrei·fXlfm de ctînd fugisem de-acasă, ş -ar fi
rrebuir să înceapă a mi se pune .warele drepr
i11i1nă, dur>ă cu1n se zit~e, căci era rrecur de
amiază. (ION CREANGĂ)
Grăbiră d1111ă aceea spre o ospărărie,
căci sot1rele li se ca1n ţJusese dre11r ini1nă.
(MIHAIL SADOVEANU)
A1111ners ccîr a1n 1ne1:11, dt1r de la o vre111e
ni s-t111us, vorbll ceet1, sot1rele fn d 1-e11rul i11i1nii.
(NICOLAE GANE)
A căra soarele cu oborocul = A face un lucni inmil:
De 1111 re-aducea D1un11ezeu 11e la noi,
era1n sli Î1nl1ărrtînesc cărtînd soarele cu
oborocul. (ION CREANGĂ)
Gtîndul m-a dus imediar la poveşrile lui
Ion Creanga - la cel care urw nucile în pod cu
ţăpoiul, la cel w re wra .rotirele în Ctl.fll cu
oborocul („.) (https://www.ziaruldeiasi.ro/)
A căuta (sau a găsi) pete în soare. v. pată.
A făgădui (sau a povesti) câte în lună şi
soare (sau în s tele). v. Jună.
A li rupt din soare (sau din rai) = A fi foarte
frumos:
Chipul rău e rupi d in .rotire. (D.
A lăsa (pe cineva) cu ochii-n soare. v. lăsa.
A se scula deodată cu soarele. v. scul a.
A se uita (la cineva sau la ceva) ca Ia soare
(Pop.) = A se uita la cineva c u foarte mare
dragoste; a avea o dragoste foarte mare pentru
cineva, rar, despre ceva foarte frumos:
[MACOVEI:) O fi'... că-i bună şi
frw11(}(1să. [MĂRICA:) Frumoasă, ce-i drepl, pe
dânsa poţi căra, dar pe S(}(/l'l' ba, a.Ht1... pe
.roare ... (VASILE ALECSANDRI)
Ace.li îmr1ăra1 avea un fecior singur la
1Jări11fi. Tară-său şi 1nu1nă-sa se uirau la dtînsul
Ctl la soare. Îl {Jierdetw de drag ce le era. (P.
ISPIRESCU)
La soare te puteai uita, dar la dânsa (sau la
dâns ul) ba (De obicei în ba<me, poezii populare)
= Se spune pentru a sublinia, hiperbolic, o
fnimuseţe fără seamăn:
Acu, t1colo, srrt1Ş1lÎl~ era de /11unoasă una
de-i zit~ea F11unoasa Lt'1nii. Ln soare re ţJureai
în ilira, da la dânsa ba. (MIHAI EMINESCU)
Era fmmoasă de mama f0<.'11l11i; la soa1-e
re pureai ilira, iar la dânsa ba. (ION CREANGĂ)
Aceste ţJlllaru ri erau cu roiul şi cu roiul
de .Hiclă, şi .Hrălucea de la soare re pureai ilira,
dară la dtînsele ba. (P. ISPJRESCU)

BOLINTINEANU) Şi ferele acelea erau aşa de voinice şi de

Ctînd a {Jrivir împărarul, rară/,
desperarul, n -a mai văzul pe Drăgan, pe ţigan,
1>e acel 1nurdar nerod, a văzur un viteaz voivod,
pa1t'ă rupi d in soare d in CtlfJ până-n {Jicioare. (I.
L. CARAGIALE)
Efi1'1noasă.„ rtl{Jfă d1i1 soore.I Şi-111i .fl11nănă
mie, budiţică răiară. (VASILE ALECSANDRI)
frumoase, că la .roare re pureai ilira, dar la ele
ba. (SIMION FLOREA MARIAN)
Minte (de se opresc apele sau de s tă soarele)
în loc ori (de-ti s tă ceasul, de s tinge) sau (de
încheagă, de-ngheatli) apele. v. minţi.

A fi soarele la (sau pe la) toacă = A fi soarele SOARTĂ

pe cale să apună: A cădea (sau a ieşi) cineva Ia sorti, a cădea
E .roarele la roacă, după wm spun soarta pe cineva, (pop.) a pica sortul pe cineva,
făranii. (MIHAIL SADOVEANU) (înv.) a ieşi s ortul cuiva, a-i cădea cuiva sortii
(REVECA:] Mamă Dochio, e vremea la sau soarta, a-i ieşi cuiva s ortul (Pop.) = A fi
f(}(1Că. Mu bosrt1wl fieri şi fagurii de miere şi ales, desemnat etc. prin sistemul sorţilor:
ulcioml cu apă rece. (BARBU DELAVRANCEA)
79
 Vwile ILJNCAN
Unul, căzurla .ror {i, să ţJune În COl1te şi
gemmclti c11 spi11t1rea î11 s11s. (ELENA NICULffĂ­
VORONCA)
A do11a pa11e a căzur pri11 .w11i /11i Simeo11,
se111i11fiei flilor /11i Simeo11, d11pă familiile /01:
(BIBLIA)
A se împăca (sau a fi împăcat) cu soarta (sa)
(Rar)= A se resemna:
Singurul care 1111 se Î1n1Jăca cu soa11a
e1t1 Tic, ct11-e 1nereu invenrt1 ct1re ceva, ct1 să ne
sco(l(ă din picoreală. (CĂLIN KASPER)
Ori î11corro d-ac11 m-oi d11ce/ N11 pm c11
.war ftl să mă-mpac; (I. L. CARAGIALE)
A l ăsa în voia soartei (pe cineva)= A nu se mai
interesa (de cineva):
T0t.1nt1i cc61d se ţJ/il1uia răsru111area
dom11irom/11i, ace.Ha f11sese 1Jărăsi1 de Sf>riji1111/
Fran/iei şi /ăstlf î11 voia .roa11ei. (A. O. XENOPOL)
Mă las dar î11 voia .wa11ei şi 1111 fac alr
decâr t1 mga pe D11m11eze11, ca să ierre greşalele
rJări11filor mei şi să-i fle milă de .111j1e111/ me11.
(IOAN M. BUJOREANU)
Pri1nejdiile sunr t1celeaşi ţ>re1uri11deni...
Lasă-re î11 voia .warrei... (LIVIU REBREANU)
A trage cu sortii (Pop.) = A prezice prin sorţi:
Ct1nd a1norezii erau Îng rijifi unii de
lllfii, ei 1>u11et1u să le frt1gă În sorfi cu nişte inici
rablele pe car e .re găsea11 ser i.re oar ewr e lirere.
(VASILE ALECSANDRI)
A trage la sorti, (înv.) a trage la soartă, a
trage sorti sau a-şi arunca sorti ori sortii = A
hotărî prin procedeul sorţilor o alegere, o
împărţire, o desemnare etc.; a participa ca parte
interesată la operaţia sorţilor:
U11deva se rrage la .w r fi cămaşa
î11vi11.w/11i. (LUCIAN BLAGA)
Când ojiferul obiecr al t111clte1ei ar
r ef11za de t1 fltige .wr fi, aceasftl .re va face de
şef11/ de .Har major al diviziei di11 care face
pa11e. (CONSTANTIN CĂZINIŞTEANU)
A împărtăşi soarta cuiva = A împărţi bucuriile
şi necazurile cu ci nev a:
80
Porojan Însă 1111 Î1nţJărrăşi sot1rra
celor/a/fi figa11i. (VASILE ALECSANDRI)
L11i Co11.Ha111i11 Rose111ltal 1111 i se
ţJe11nire Însă să Î1nţ1ărrăşet1scă sot1rra/rt1filor săi
de lupră. (ION FRUNZETTI)
A trage la sorti, a cădea (sau a ieşi) cineva la
sorti, a trage la sorti sau sortul ori sort, (înv.)
a ieşi sortul pentru cineva = A recmta pentru
îndeplinirea serviciului militar prin sistemul
sorţilor:
Dt'(Jă
ce-l ca111ă c11 de-amăn#1111/, docwrnl
.re dă înapoi, îşi scoore ochelarii şi î111rea/Jă pe
moşneag: -A frt1s .rorfii? (EM. GÎRLEANU)
Era1n tibia de douăzeci şi unu de ani, ccînd
Î1ni veni rcîndul să frag la so1ti. Î111i t1duc a1n1i1re cu
ce sfială VlÎllÎÎ mt111a î11rr-w1 vraf de lu111i11fe
răsucire şi .1eosei 110. 13. (NICOLAE GANE)
A arunca sortii. v. arunca.
SOBĂ
A trăi cu capul în sobă (Reg.) = A nu c unoaşte
nimic din cele care se petrec în jur:
A rrăi c11 et1p11/ î11 .w/Jă. (IULIU A.
ZANNE)
A-i cânta greierii în sobă (sau în cap) (cuiva) = A
fi sărit din minţi, a fi într-o doagă, încr-o ureche:
Abit1 la vară face do11ă 'şapre. Ce, să-i
ct1111e gr eierii î11 cap ? S-aj1111gă la colesrer ol?
(RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
soc
Cine s-a fript în foc, sună şi-n soc (sau în
gheaţă ori în iaurt) (Înv.) =Se spune despre cei
foarte precauţi:
Cine s-a f ripr î11 foc .111j1ă şi în glteafă.
(1. C. HINŢESCU)
Cine .1-t1ji-ipr îi1foc s1ef1ă şi în it11"1. (IDEM)
SOCOTEALĂ
A avea socoteală (bună) (sau socoteli bune)
(Reg.) = A fi c hibzuit:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

- Ce şTill ell ct?r vor fi mt?nctînd 00111e11ii

să t1111 .wco1et1/ă CllrtlTă. (IOAN
flli ? Ell vr etlll A încheia socotelile (sau o socoteală) (cu
SLAVICI) cineva) = A rezolva; a se răfui:
Părimele îşi avea .wcorelile flli. (MIHAI Voi 1nergeţi 1nai deţX111e;
eu 1nă Întorc
EMINESCU) awsă să-mi închei soc01et1ft1 cu dânsa. (IOAN
SLAVICI)
A da (sau a face) c uiva socoteala = a ) A plăti Păturică sta Închis Într-o odaie
cuiva reea cei se cuvine pentru serviciile aduse: împrellnă Cil Net1gll Rllpe-Piele şi încheia
Desrul t11n argăţii, şi 1xînă llCu1n 1111 văz .rocorelile rri111esrrit1/e. (NICOLAE FILIMON)
niciun se1n11 ca să fJOf şi eu sălrt1 cevt1. Fă bine
şi-mi dă .roco1et1ft1. (P. ISPIRESCU) A râde pe socoteala cuiva= A-şi oote joc de cineva:
Deprins t1 râde pe .wcoreală Tlllllr<>rtl, şi
b) (Pfm.; pex .) A conced ia. 1111 În ulriJnul rtînd a 1ni11işrrilor săi - şi i-11111
SpllS odmă că n-aş vr ea să fiu în locul lor ( ... ]
A da seamă (sau cont, socot eală, seam a) = a) (IOAN SCURTU)
A (se) j ustifica, a răspunde de propriile fapte; a Ro1ntî11ii au rtîs totdeau11a cu deosebire
suporta consecinţele propriilor fapte: fJe .wcoret1ft1 sc1r bilor şi bllfgarilor, t1 llngurilor
Vei da samă de-ai Jo.IT srn1mb ori de-ai şi t1 Ttudlor. (DIMITRIE DRĂGHICESCU)
fosr dr epr 1 (AL. VLAHUŢĂ)
A trece în (sau (înv.) la) cont sau a trece la (sau
b) (Înv.) A declara; a raporta; a anunţa, a (înv.) în) socoteală = A înscrie în rubrica
con1unica, a Înştiinţa: datoriilor, a introduce în nota de plată:
Orologillf... Sllnă de 12 ori din limba .rn Băiete, să Treci la domnllf (JtlTru ow de
de mewl spre t1 dt1 fllmii ce nll·f asculră samă că pelin. (BARBU DELA VRANCEA)
se sc1u-.rese t1 12-a ooră t1 nO/J(ii. (MIHAI
EMINESCU) A tine seam a (sau seamă, răboj, socoteală)
de„. (sau că ... ) sau a tine în (sau (înv.) întru o)
A da socoteală= A povesti amănunţit: seamă d e... (sau că„.) = A avea în vedere, a lua

Pe u11nă să re ft1ci că 1nori; să-fi lt1şi în considerare; a ţine cont de ... (sau că ... ):
acolo rrupllf, şi să re-111orci să-mi dai .wcmeală Docă n-am (inllT samă de vor bele flli,
wltlctîre llfltl de roore ptîn ctîre ai Jo.IT rret' llT Ctl am t1jllns slugă la dtîrloogă. (ION CREANGĂ)
om în.wrtlT... (1. L. CARAGIALE) Şi liremfi de ponmcealăl Ră.rnră-n wle-fi,
Şi w r e cel mai adesea Termină prin t1 da ctîr de deşV Tu fine însă .roc01et1/ăl Că-s mllffi
.wcmeală, însă, Ctl pr e( al Iliră ri i condi(iei de chemafi 1mfini aleşi. (AL VLAHUŢĂ)
omilie(, de a.Hă dară ţJrin moorre violemă.
(GABRIEL LIICEANU) A tine socoteala (sau socotelile) = A face
evidenţa venimrilor şi c hel mielilor:
A i eşi la soco teală (cu cin eva sau cu ceva) Î111i fin soco1eala bt111 cu bt111 şi huzuresc
(Fam.) = A avea un rezultat final bun; a duce de bine. (ION CREANGĂ)
ceva până la capăt: ( .. .] dot111111t1 Bnmew Dc1111bovifet111u -
Mimy face t1crolx1(ie, miririca, s-o sfăTlliTă fJro/x1bil de regina de St1bt1, - cu
scoară la .wcoreală' (ALICE VOINESCU) nevinovată 1nalifie finea socoteală de nu111ărul
Ctînd vreun 1nare 111oşier se ţJltîngea de bt1dt1vt1/e şi .rnralii SllfJ/imenwr e pe w r e şi le
regelui, Într-un t111 de sece1ă, că 11-a ieşir la însllşea Doxopmxa. (MIHAIL SADOVEANU)

.wcoreală Cil r ecofra, Carol I

îi răspllndea ( ... ]
(CONSTANTIN C. GIURESCU)
81
 Vwile ILJNCAN

A tine socoteal ă (sau, înv., socoteala) (de ceva
sau de cineva) = A ţine cont de ceva sau de
cineva; a in1puta cuiva ceva:
D e fJOrunca 1năriei-rt1le fin socoteală,
ş-om veni după mărit1-ftl la primăvară
(MIHAIL SADOVEANU)
A(-şi) da cu socoteala (sau socoteal ă) (cum)
că.. „ a-şi
face (sau a pune în ori la ) socoteal ă
(că)„. (Îvp.) =A c rede; a presupune:
Poare că acesftl era porrul ei de d mm,
noi ne dădură111 Însă cu soco1etllt1 că et1 tir fi
rrebuir să nu-şi fJuJJă niciodt1ră alră
îmbrăcăminre ... (CALISTRAT HOGAŞ)
lt1 S<XOfet1lă CWIOŞfit1fele Ce tir ft1Ce (JărÎnlefe.
(P. ISPIRESCU)
A-şi cere seama (sau socoteala) (Înv.) = A-şi
( ... ] pre tinde leafa:
Gc111di11d11-se că e vr em ea să pleu, îşi
ceru .wcoret1lt1. (POP.)
A-şi da ( ru) socoteala (ori socoteală) = A-şi da seama:
- AţJOÎ de, cucoane, ct1ţ1ul 1ne11 1111 1nă
duce aşa der){l11e, fără decc?r dt111 cu .wcoreală
că 11i1nic 1111 lllet1rgă t1şa de iure ct1 gt111dul,
răspwue şi săracul. (P. ISPIRESCU)

Pe ctîr se p111et1 da cu srxoret1lt1, aşa pe A-şi greşi socotelile= A se înşela în aşteptări:

det1s11pm, cucot111t1 M t1rieftl 1reb11it1 să fi j uwr Acu1n i se ţJărea că vre111ea frece J>rea
co/lfrt1dt1nf cu ruşii lui Kiseleff, după Pacea de anevoie şi-l rodea f ritYI să nu-i srrit~e cineva sau
lt1 Adrit1t1tlfJOI ... (IDEM) ceva .wcorelile. (LIVIU REBREANU)
- Eu - s tărui dcînsa - dt1u cu socoteală
că ceet1 ce În suflet s-t1 t1du11ar 11u ră11u111e fn A-şi încheia socotelile cu viaţa (Pfm.) =A muri:
pămt1111 ( ... ] (IOAN SLA YICI) Un cu1r111r care ne t11n1i1rea rururor Îit ce fel
Un cioban t1 t1v111 o părere, t1l111I şi-a dar ne-am fi pulul î11clteit1.wcorelile w vit1ft4 dacă l-t1n
cu socoret1l t1 alrfel. (MIHAIL SADOVEANU) fi fi't.'111 să-şi mai ia vrea/ară j)()rn/ de pe buzele
mxwre. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 104, 2009)
A-i cere (cuiva) socoteală, a avea o socoteală He/mur K ohl, menroml A11gelei M erkel,
(cu cineva), (înv.) a lua socoteala = (A avea şi-tl Închei tir .wcorelile vit1fa.
dre ptul de) a pre tinde de la cineva explicaţii, (hups://www.cariereonline.ro/)
satisfacţie e tc.:
Mişcă.' 1nişcă, ct1rac udă.' - Ba 1111 ... Mă Cu socoteală că„. (Înv.) = Cu condiţia ca„.:
rog' Fără pripă' ... M ai avem o .wcoreală. (B. P. l-t1u răsţJuJJ.'I ct1rcit'1nllrul că-l va ie11a,
HASDEU) cu .wcoreală că la roare să zică că-mi place. (I.
Dar I on Bc?zdtîgă nu se îndura să se BĂ RAC)
desparră de ot1me11ii lui, cu w r e avea el o
srxoreală. (CEZAR PETRESCU) Cum e socoteala? = Cum stau lucrurile? Care e
si maţia?:

A-i veni cuiva la socoteală= A-i conveni: Cu1n ştiţi arcîrea, ia să-1ni z it~e{i ş i inie
(ARVINTE (în f){l11e, pe gânduri):] Să w re e .wcoret1lt1 cu mărul? (ADRIAN VOICU)
rufJ ZllfJÎsu?... 11u-1ni vine la .rocoreală.' ... să-i
dau 1Je Mă11dict1? ... 11u-1ni vine lt1 kere1n.I ... Ct'1n Curată socoteală = Lucru clar, indiscmabil:
să fac?... (VASILE ALECSANDRI) Curară soco/etllă: ert1i 11u1nai Î1nţXi1t1r,
Să meargă să fur e, 1111-i ve11et1 la dar JJu e rt1i 0111, acu1n eşti 0111, fără să fii
soco/etllă, căci lafu1t1r trebuie ot11neni s11ri11reni, împărt11. (BARBU DELA VRANCEA)
oameni iufi şi ot1m e11i cu c11rt1gi11 ( .. . ] (1. POP- De-i lovi /Jărlxuul cu lopăfict1„. Se duce
RETEGANUL) de-a ft'1nha ţ>esre nouă 1nări şi nouă {ări...
( . . . ]dară .le reme de g roaznicul: „ Te cumră .wcorea lă. (VASILE ALECSANDRI)
dau.' " a l cucot111ei ţ>reorese, ctînd 1111 i-ar veni ei

82
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

S-a mântuit socoteala (sau scurtă-socoteal ă) .roi de ctîq>e jegoase, 1111a mai 11eplăc111ă la
(Pop.)= Scurtă vorbă: vedere dectîr a/1t1. (IOANA PÂRVULESCU)
lt1ră de-i avet1 noroc şi-li veni ct1lul rău

1nai Îllftîi şi 1ni-o aduce cele ţJOruncire, să şrii că

1nerg cu rine, oriunde 1ni-i duce; s-a 1ntî11ruir SOLDĂ
.wcoreala. (ION CREANGĂ) A fi în solda cuiva= A susţine cauza c uiva din
Ori re ltorărăşri să Înve{i carte, or i, de interes material :
unde 1111, re dau lt1 civnărie, scurtă .rocoreală.' N11 .w111em chiar t15a de săllx11eci'... N11
(GH. BRĂESCU) ave111 revoluţio11t1ri ct1re se roc1ne.fC ÎJJ soldt1 cutărui
.1t111 curămi gmp perrolifer. (CEZAR PETRESCU)
Se schimbă vorba (sau socoteala, ches tiunea C11 20 milioane lei Parrid11/ Nt1ţio11al­
etc.). v. schimba. Creşri11 se tifTă Îfl w lda d-/11i Tărăresc11.
(OCTAVIAN GOGA)
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din
târg = În viaţă intervi n schimbări neprevăzute,
evenimentele se desfăşoară adesea altfel decât SOLIE
le-am prevăzuc : A-şi da s olia = A expune obiectul misiunii de
U11nt1 să plec c11 prim11/ 1re11, dar sol, a -şi îndeplini însărcinarea de sol ; a da
socorealt1 de tlcasă 1111 se /JOfriveşre cu cea din socoteală de misiunea avută:
rtîrg . (CĂLIN KASPER) - Ei, copile, ce ispmvă aifăcur? Ctîre s11jle1e
mi-ait11vo11i1 ? Dă-ţi .ro/ia' (ION CREANGĂ)
El, ve11 i11d în fapr de sea răi Pe r>ămtî111
SOCOTINŢĂ şi-a dar solia/ „N-o să-l ia11 " , răsr>wl.le Lia/
A avea altă s ocotinţă (Rar) = A fi de akă părere: Mtî11dru/11i voinic. (G. COŞBUC)
Ln aceste, 1nul{i - Îllfre care şi eu- sunt de
oalră .rocori11fă; (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Asrt1 e1t1 ţJărerea 1nea. Ele Însă t1vet1u SOLNIŢĂ
alră !1ocori11ţă. (MIHAIL SADOVEANU) A întinge mâna într-o solni ţă cu cineva (Îvr.)
= A fi intim c u cineva; a fi omul de înc redere al
cuiva:
S OCRU Iar el să ase111ănă ludei, care e1t1 lui
A se pune s ocru (Reg.) = A -şi căsători fiul sau Dt'1n11ezeu 1nai credincios denrtîi şi Î11tingea Îllfr-o
fiica, deveni nd socru: .ro/11ifă
cu dtî11s11/, apoi îl vtî11d11 jidovilor.
Ctî11d re p11i .rocru, 11e11e? (D. UDRESCU) (CONSTANTIN CANTACU2'1NO)

SOI
Un soi de„. = Un lucru a<emănăcor c u ...; ceva ce
pare să fie...:
Deu?r, rămână î111r e noi,/ S-a î11şela1
tunar,/ Privisem la căţelul ei:/ Un .roi de ctîi11e
rar. (ŞT. O. IOSIF)
J11mărare 11-avea11 în fafă 11ici1111 fel de
r>re,ţ mi-a11 amillfif de rofile de a111omobil fără
t1ţJărărot1re, it1rju1nărare erau Î1nţJodobire cu un
S OLZ
A-i cădea cuiva (sau a-i face să-i cadăcuiva)
solzii de pe ochi = A deveni (sau a face pe cineva
să devină) dintr-o dată conştient de realitate:
D11pă aceea i-or cădea solzii de pe oâ1i,
şi a re să se mire el si11g11r de ce i-a f osr drag.
(MIHAIL SADOVEANU)
O, A/ah Imn şi prea milosriv, a cuvtî111t11 cu
pă!nmdere M ehmer, î11cf1i1M111d11-se spre răsării, fă
să wdă solzii de pe oâ1ii 11eşti111ornlui 1 (IDEM)

83
 Vwile ILJNCAN
S OMN
A dormi somnul drepţilor= A fi mort:
GusTând di11 darul A-roare-fiiromlui,
pr ea cinsTirul bărn?n spw1ea cuvi111e pli11e de
duft~eafă, aductîndu-şi a1ni11re de binet~redincioşii
săi părinfi cu nw11ele Gheorghe şi A11a care
dormeau somnul dreţJfilor î11 ţJă111ân111/ Galmiei.
(MIHAIL SADOVEANU)
Î11 w.rn erau doar rrei adu/fi, doi di11Tre
ei, mamă şi fiu, deci fir esc solidari, t111 dormii
ţJll1t~ă so1n11ul dr etJfilor de 11u au t1uzir ct111d
Mt1dalint1 a căzu r.„ (http://www.cancan.ro/)
A dormi somnul iepurelui = A dormi uşor:
Tordet1u11a Î1n/Jrăcafi şi cu a11na ltîngă noi,
rordet1u11a gara a sări la cel 1nai inic .fe1nn,
do11net11n llOll/Jtea so1n11ul ieţJurelui şi ziua de 1nulre
ori 1111 ne ticneli 1nt'i11carea a1nesrecc1ndu-se În
borşul nosTm glon{ii 11uuşti. (NICOLAE GANE)
A fi pe m arginea somnului (Rar) = A fi pe
punc tul de a adormi:
Vlt1d, este surţ>rins În 1no1ne11rul li1ni11ar,
de 1>e 1narginea so11111ului, ccînd Îşi t11ni11reşre de
ploşnifele car e-l vor ,,exewra" dacă se va culw
în fJt1T11/ unde acesTea-1 aşTefJft111. (ION VINEA)
Vocea lri11ei îl w11p/11 de panică. Fără să
deschidtl ochii Îi ŞOfJfi di111nt1rginet1 so1nJJului: -
Înceeer' Apoi adormi din nou, cu gândul la
.1111111111/ feri/ei. (DATINI, voi. 8- 11 , 1954)
A nu avea s omn, a nu-şi găsi s omnul, a nu (i)
se lipi (ori atinge) somnul de pleoape (sau de
cineva) = A nu putea dormi:
DuţJă re11ni11area acrivirăfilor, otunenii
se 111gt1u; ci1te 1tu avea so1n11, 1nai cirea ţJufi11.
(ANTOANETA OLTEANU)
În rimp ce Mihai Anrone.1t:11 nu-şi găsea
!101111111/, deliberările acesror milirari se prelungeau
până la o oră avtmsară di11 noapre. (MAGAZIN
ISTORIC, voi. 24, 1990)
A se lupta cu s omnul. v. lupta .
84
A trage un somn (sau s oamne ori un pui sau
un pui şor de somn) = A adormi (adânc):
Ciolx111ul ado11ni şi rrase u11 ţJui de
.ro11111 p<111ă a doua zi, de să se ducă ve.11et1. (P.
ISPIRESCU)
(Gardistul:] Alw1cet1 pân la şeapre mai
Trag w1 puişori Dă .ro11111' (GEORGE RANETTI)
- E de-abia opr... Până la 111111 aş purea
Trage un puişor de .romn... (LIVIU REBREANU)
(ZAMFIR:] Sigur, sigur. Şi pe urmă re
Î11fi1tzi ţJufi11 şi fragi u11 ţJuişor de so1n11.
[TICUŢĂ (îi place c uvântul):] Un puişor de
.ro11111 ... da. (PAULEVERAC)
A-i fi (sau a i s e face) somn sau a-i veni
somnul (cuiva) = A fi foa rte obosit, a i se
închide ochii de oboseală; a vrea să doarmă:
LLI Consranfa, când nu-i ve11ea sa11ml,
wbovea pe rerasă râr ziu în noa1){e, cu oâ1ii pie1d11fi
pe î111i11derea de ape. (CORNELIU DIDA)
Ctînd Î{i va veni so1nnul, chea111ă-111ă.I
(POP.)
A-l fura pe cineva somnul (sau Aghiuţă) = A a~pi:
AsTfel de viaţă fJelr ecea şi Zamfira Cil
Nedelw, Cil asTă deosebir e, însă, că fJe dânşii
nu-i fura .1111111111/ îndară ce răsăreau .He/ele ( .. . ]
(VASILE ALECSANDRI)
Deabia mă furase .1111111111/. (ION GHICA)
Nu şezu 1nulr, şi roc1nt1i ctînd era să-l
fur e şi ţJe el so1n11ul, auzi Încă o dară acelaşi
miercăir şi cu 10 111/ p·aproape. (P. ISPIRESCU)
( ... ]cum bău, îl şifură Aghiufă. (IDEM)
A-I păli (sau a-1 toropi pe cineva) somnul, a
pica (sau a nu ma i putea) de somn = A nu mai
putea rezista nevoii de a dormi:
Ilinca îşi frecă ochii cu dosul /Jllfmei:
pict1 de .11111111. (ION AGÎRBICEANU)
M-a roroţJif so1n11ul, din cauza căldurii.
(GABRIELA ADAMEŞTEANU)
Am avui ce povesTi f rafilor di11 grupă,
1xî11ă 1n-a roroţJif so1n11ul. Buşrea11 tun dor1nir,
până la ivi rea zorilor. (BORIS CRĂCIUN)
A-şi face somnul = A dormi; a se odihni suficient:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Berilă îşi ft1ce .1a111111/ Cil lt111i11t1 t1pri11.fă îi1
ct111e1t1Cllferett11m la /V!ietL (RADU AlDULESCU)
( .. .] llll·mi era deloc grell să-mi imt1gi11ez
u11 oraş Îllfreg de bă1fx1fi Încă liberi cuft~tîndu-se,
.'lfJr e a-şi face so1nnul ţJer1nis )ri obligt1roriu, În
t1ces1e 1mifo1111e ale robiei inre111t1fio11t1le. (ION D.
SÎRBU)
A-şi împlini somnnl. v. împlini.
Somn uşor (sau bun)! = Urare adresată
persoane care se culcă:
Tll să ai grijă mtîi11e dimi11et1fă, dacă
crunva 11u viu ţxînă-11 vre111ea şcoalei, să dai
drtunul COţJiilor,
auzi?... Ei, llOllfJfe bună,
Roziw! Somn llŞOr 1
(LIV IU REBREANU)
So11111 uşor, so1nn uşor,/ Fulg ţJe aţJă,
flllg î11 zbor 1/ Somn llŞOr şi legă11t11, î11 păTllC de
vis c1u-t11. (VALERIU ANANIA)
SORĂ
A se face soră cu drwnnl (Reg.) = A umbla mult
llet111t1 se culâi şi dormi boiereşre, iar
baba roarse î11 ctî1evt1 millllfe TOI i11lll, apoi îl
făcu ghem şi hai Cil ele î11 .wc, dllpă aceea se
făcll wră Cil dmmlll. (I. POP-RETEGANUL)
SORBI
A sorbi (pe cineva) cu lingura (sau ca dintr-o
ling ură) ori a s orbi (pe cineva) (sau a înghiţi)
într-o lingur ă (sau într-un p ahar) de apă (sau
de sorbitură) (Pop.) = a) A manifesta o imensă
dragoste şi admiraţie pentru cineva:
Feciorul{ară
em şi el plăcllf la fată şi
mlădios
la făp1111ii de să-l w r bi Cil li11gllrt1. (I.
POP-RETEGANUL)
Îi ve11et1 flăcăllllli, de drag, .fă o soorbă
î111r-o lingllră de apă. (P. ISPIRESCU)
( .. .] fii11dcă o vedea că em pllfi11riâi la
r11'f' Înccîr ar fi băur-o Într-un ţJllhar de t1ţJii, şi aşa
de .wbfirică de fXlrcă em Tmsă pri11 inel. (IDEM)
l.tl gllrt1ftî111tî11ei ofarăfrumoasă de s-o
sorbi Îllfr-o bărdacă şi gingaş Î1n/Jr<lct1ră,
plt111get1 Cil lacrămile ctîr f""lllllll. (IDEM)
S-o w r bi î111r-o lingllră de apă, maică.
Şi fJenrr u t1sta 11111/fi Î1nţJărt1fi şi crai, ba şi vnei
se dt111 î11 wî111 dllpă ea. (ANTOLOGIE de
LITERATURĂ POPULARĂ, 1956)
b) A nu putea suferi pe cineva:
SllţJărt1f11·S·t1 11evt1.Ht1 pe zmeu, de să-l fi
pllllll, l·t1rfi w r bir Îllfr·O li11gllră de apă. (EMIL
BOTTA)
unei A-i sorbi cuiva zilele = A ucide pe cineva:
0' cum 1111 por oor e să .ror b asră dară/ Şi
zilele Ttlle, şi sc111gele răll 1 (D. BOLINTINEANU)
A s orbi cuvintele (sau vorbele, scrisnl etc.)
cuiva = A asculta sau a citi c u nlare interes şi
plăcere pe cineva sau ceva:
Şi penim biefii de să1e11i, aşa de bll11i,
aşa de t1.1Clllrărori, .wd1ind cuvin rele pe înfele.wl
lor, ct1nrărindu-le, cari n -au Îll căsuţele ce-i
adăfJOStesc din nea111 În 11ea1n, nici 11urinţa, nici
gll.Hul ,,boierilor" î11şişi. (NICOLAE IORGA)
Părea că otunenii aceia ascultă ceea ce
ştiu, dar nu ştiu bine, şi-i so1fJeau vo1fJele cu art1ta
sete, Îltctît ţJărea că ar voi să-i scot1tă sufletul, ca
mai llŞOr să culeagă din el î11văfăTwt1. (IOAN
SLAVICI)
Î11 ochii 1c111ărullli se vedea dorin{tl
sinceră de a auzi, de a so1fJi cuvintele lui Dan ...
(AL. VLAHUŢĂ)
A sorbi pe cineva cu ochii (sau din ochi , cu
privirea) = A se uita cu mul tă dragoste la
cineva; a fi îndrăgostit de cineva:
Se lliTtl la dtî11s11I fXln'ă să-l soorbă cu
11rivirea. Dară el nu vedea, nu t1uzea. (P.
ISPIRESCU)
Băr/Xlflll 1111-mi plăcea, dar femeia... s-o
.ror bi înfr·wl ţX1/1t1r de apă' Eu o .wd1et1m din ochi
dedrt1gă, dt11: .. î11 Tt1i11ă. (PANAIT ISTRATI)
POJJii se uirau unii la alţii ca nişte
bllimăcifi. Bărrtî11ii, rJărtî11d11-le că văd
chiar 11e
.1t1Tt111t1, îşi făceau cruce boscomdind molirfe;
rinerii o .1t1r bet111 cu ochii. (C. NEGRUZZI)
85
 Vwile ILJNCAN
Îl vedeai mergând pe /tî11gă rrupă, în pas
r egleme11rar, !1od1i11d c11 ochii pe serge11111/-
major - idea/11/ /11i. (ANTON BACALBAŞA)
A lua (sau a bea, a sorbi) c redinţa. v. credinţă.
SORCOVĂ
(A fi) cn sor cova (sau dns de-a acasă) = (A fi)
nebun, ţicnit:
Fiet~llre zi ţJllre să fie o ÎJJVÎftl{ie ţJenrru
pfeCtlfi c11 .wrcmr1 să se pr mw1fe referiror la viiroml
srar11/ui ro11u?11. (hnp://www.contributor.;.ro')
A fi ca o sorcovă = A se împodobi ţipător:
O ferifă, găriră ca o !iOn'ovă, a şoprir
1nă-sei: „Ce ochi 11egri.' ce ochi 1nari.'"
(BARBU DELA VRANCEA)
Cu oa1-et~are deza1năgire, tun ob.'1e1var că
rirx11111 era nicifardt1ră ca o .rorcovă, nici Î1n/J1rlct1ră
Ctl ofemeie de pe ce11111ră. (THEO ANGHFL)
A merge (sau a umbla, a se duce) cu sorcova =
a) A merge la sorcovit:
Cu m~azia Anului Nou, co11iii 1nergeau
c11 So1t' ova, Cil P/11g11şoml, 11rt111d roade bogare
şi la m11/fi ani. (TEODOR PONEAVĂ)
b) A umbla fiiră rost:
Unii a11 făc111 o profesi1111e din a se
declart1 discitJOlii unui scriiror şi din t1 u1nbla cu
.w r cova pri11 ft11ii. (BUJOR NEDELCOVJCI)
SOROC
A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = A
aj unge la sfârşitul existenţei ; a muri:
Mi-a slăbir glawl, mi .M Îllfwlfr.Y1I vederea...
mi .1-t1 îmrJ/inii .romc11L (VASil.E ALECSANDRI)
Cii11d se împlini .roroc11/, des-de-dimi11eafă
i1lfră ispravnicul la /ăiefi î11 casă ( ... ) (1. POP-
RETEGANUL)
A sfinţi sorocul = A respecta c u stricteţe un
termen de plată:
Tor .rn111/ era î11sem11a1 (Je o scoa11ă a
unei vet~Jt; că1ti de rugăciuni ca dt1ro111it~ -şi vai
de mama celui ce 1111 .ifi11fea .wr or.' 11/. (EUSEBIU
CAMILAR)
(Pe) la soroace = La zile mari; din când în când:
Povefele, bftî11defea, o vorbă asp1ii la
.ror oace... a11 gonii... pomirile şi deprinderile
rele. (I. L. CARAGIALE)
Sp1111e şi el la .roroace ct?re w1 wvt1111
11eporrivi1 la sfar. (AL. ODOBESCU)
Ct?r r1e111ru darul vod1e4 ce crezi că îl ai
cei poare/ E 11wnai o părere ../Adevărar, se î111t1mplă
să zici pe la soroace/ Ct?re o vorbă, do11ă, care la
1111ii place. (GR. ALEXANDRESCU)
sos
A se am esteca (sau a se băga ) în toate sosurile
= A se amesteca în situaţii încurcate, suspecte:
Spw1e şi 1111 Ctîr despre drago.He, prea
11u/i11 Î1ni 1x1să... ÎJJ ziua de t1zi a111011,f e t11nesrecar
Îl1 lotlle .w.wrile ... (MANUSCRIP1UM, ml. 2,
1971)
SOSI
A-i sosi sau a i se apropia (cuiva) ceasul (sau
veleatul) = A fi aproape de moarte; a-i veni
cuiva timpul să moară:
Dar .re vede că p<111 awm le-a fo.sT şi lor
veleatul. C11 lvt11 şi·ta1 gă1i1 popa. (ION CREANGĂ)
Iar 11e 1ni11e 1111 1nă vt1 1nai vedet1
niciodt1ră În tlcet1sră vit1fă, căci 1ni se t1111011ie
velea111/. (MIHAIL SADOVEANU)
SPAIMĂ
A băga (ori a da) spaimă în cineva, a(-1) b ăga
pe cineva (ori pe toţi) în s paime, a vârî pe
cineva în toate s paimele, a-i trage (sau da)
cui va (o ori vreo) spaimă (bună) = A face să
fie cuprins de spaimă:
A chemai fotde s/11gile, femei şi bărlx1fi; .1-t1
11iftlf o dară chion?ş de i-a băgar Îll spaime pe rofi şi,
defaţă Cil bădx1111-să11 ( .. .] (1. L. CARAGIALE)
O zi î111reagă a sbierarl Şi val-w?rrej a
alergarl Pe rofi î11 spaime i-a băgar... (IDEM)
86
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Numai la ră;JJOi (tallll'ii) tai obicei să deie de-a fJOmi baremi spre pămânrul liberrăţii, mă
spaimă şi să vei:ie sânge. (MIHAIL SADOVEANU) că nmfea. (IDEM)

Srau cu srx1ima î11 sân, cu figările în fimdul

A da spaima în cineva sau (mai rar) a da buwnareloi: (CAIETE CRITICE, nr. 9-12, 2004)
spaimă cuiva= A speria pe cineva, a înfricoşa:
Îlllr·o înrindere drearJfă şi goală, orice A- şi face singur spaimă, a intra (ori a da)
arărare neobişnuită dă .'lfXIÎlnă acestor /XI.feri spaimă în cineva, a-1 trece pe cin eva toate
sfioase. (MIHAILSADOVEANU) sp aimele, (înv.) a(-i) lua spaima (cuiva) = A fi
Dă srx1imt1-11 vrăbii, ltlfră-n vânr.I Îşi cuprins de spaimă:
face mendrele; eu câ111/ Şi codrul li11 răsună. Săr1nt111tl.' ... ert1 leşi11llfă de s1x1i1nă ...
(ŞT. O. IOSIF) ccînd s-t1 rrezir şi li dt1r cu ochii de 1nine... În loc
să-mi zâmbească, ct1 celeia/refere bine cre.ocure,
A face (mare) spaimă (Înv.) = A produce şrii ce-afăwr? (VASILE ALECSANDRI)
panică; a da alarma: Şi cc111d văzură ei u11t1 ct1 tlcet1srt1, Îi
Şi Îndară au şi rri1nis de t111 făcut .'lfXIÎ1nă (feciorii boiereşti] c111>ri11.1e spaima, şi fi1ga la
Îll ftîrgu, să să ţJăzască Ct'1n că vine un /JOdg/Jiaz /JOier, de-i vesriră. (ION CREANGĂ)
((îvr.) unitate militară trimisă într-0 ţară străină Ludoviw .li! lăsă fi11t11ă de buna voie a
ca să prade; ceată de jefuitori] moschicesc să Anei; î111re două fJO/oje11ii se gândi: „Cum îşi
lovască rârgul. (ION NECULCE) face omul spaimă din nimic'" (PAVEL DAN)

A intra spaima în ci neva = Se spune când A-şi face spaimă= A se speria, a se îngrozi:
cineva e mereu înspăimântat, se sperie uşor Tu1t~ii, cu1n t1u t1uzir /111erul ct1r elo1; şi-au
(după ce a trecut printr-o sperietură mare): şifăcur spaimă. (ION NECULCE)

SţX1i1na În 1ni11e intrase/ Bănuiala 1nă Jugani spaimă că-şi făcea. (POP.)
wpri11.1ese/ Sufle1ul mi .w-ngheţase/ Cugere
tr?nduri neîi1ţele.1e. (I. HELIADE-RĂDULESCU) Galben de spaimă. v. galben.
Sţ1lli1nt1 intrase În f0l1fe i11i1nile şi făcuse
să di..'lţX1ră
orice si1nţe11uî11r de iubire şi de
devorame111. (ION GHICA) SPANGĂ
A Ina (sau a aduce etc.) (pe cineva) între
A trage o spaimă = A trece printr-o sperietură spăngi (sau în spangă) = A lua (sau a aduce pe
puternică: cineva) cu forţa; a brutaliza (pe cineva):
- A1n f1t1s o .'tfXIÎ1nă nertX1dă... Bine c-a1n fşi făcură tm~ tq){)i şase oşteni ct1re trlucet1u
avui 1111 vizitiu energic! (UVJU REBREANU) îilfre spăngi doi /JOieri. (MIHAILSADOVEANU)
- Ai dreţJfare, Încuviinţă ea, ct111ea Am ordin de la căpiran s-o aduc înrre
domnenscă mă de;Jeagă şi pe mine; dar rare mă rem spăngi la urma ei, ori de unde arfi. (CALISTRAT
că aţi trai o s1x1imă bună. (EUGEN LOVINESCU) HOGAŞ)
Cc111d li văzur că ot11ne11ii 11ici 1111 se
A trăi cn spa ima în sân = A fi continuu gt1nde.1e să se î111oarcă, t1 dar poruncă .roldafilo r
stăpânit de o mare frică: să-i ia îtlfre spăngi. (CAMIL PETRESCU)
Ana, de alrfel, di11 noaprea aceea, rrăia
cu frica î11 scîn. (LIVIU REBREANU) A lăsa (pe cineva) în spangă (Înv.) = A sărăci:
Viaţa aceasta, veşnic cu s1x1i1na În L-a lă.rnr în spangă (adiâi, i-a luar ror).
.'lf>inar e că, ţ>rinrr-o vo1fxt scăJXlfă sau ţJrinrr-o (IORDACHE GOLESCU)
i1nţ1rude11fă, s-t1r 11uret1 să fiu desco11erir Î11t1i11re

87
 Vwile ILJNCAN
SPARGE
A rupe (sau a s parge) frontul. v. front.
A se s parge gaşca . v. gaşcă.
A se s parge (sau a se rupe) g heaţa. v. gheaţă.
A se s parge în capul cuiva = A suporta
consecinţele neplăcuce
ale unei fapte, situa ţii ecc.
de care nu este vinovat:
Unde şefii mai au pe ltî11gă idei şi
t1Şt1-nu1nirul SfJÎrir de i11ifit1rivă e o nenorocire.
fncepărorii rrelmie să-l pwii în aplicare, şi
11ereuşira .re sparge îi1 Ctl(ml /01: (PAVEL DAN)
Şi roare boduwrile tmea .re spărgeta1 îi1
car1ul ţJăr1i1ţilo1; ct1re erau nevoiţi să 1iălenst~ă cu lx11u·
11ebu11iile rxiraslei lor. (ANTON BACAl..BAŞA)
A sparge (sau a crăpa) buba (sau buboiul). v.
bubă.
A s parge banca (sau, î nv„ bancul). v. bancă.'
A s parge nonna = A depăşi cancicacea de lucru
prevăzucă pentru o unicate de timp:
Vom sparge 11011na, n111d r1e rând.
(LUCIAN DAN TEOOOROVICI)
Adrian Păunescu e ca sraht111ovişrii
alrădară: srxirge 11011nt1 adulării şi cei/a/fi .w111
obligt1fi să urmeze i11f1t1fit1 de epire1e. (MONICA
LOVINESCU)
A(-i) s parge casa (sau casele, menajul , (înv.)
căscioara, (reg.) căsnicia) (cuiva) = A strica
buna înţelegere dintr-o căsnicie; a contribui
efectiv la destrămarea că~niciei c uiva:
Un ăla, '"' (Jrăpădir de t1111r1foia1, 11-are
chioară î11 pungă şi se fi11e după 11eve.11ele
11egusrorilor, să le srxirgă casele, dom11ule' (I.
L. CARAGIALE)
Măi, frare, lxue-fi 11eva.11a,/ Nu vezi că
ne sparge casa? (NERV A HODOŞ)
A(-i) sparge urechile (sau timpanul, timpanele,
rar, timpanul urechilor, capul) cuiva = A produce
zgomote stridente, supărătoare; a vorbi foarte tare:
Deasurna ra î111tîia explozie îţi sr1arge
urechile. (CAMIL PETRESCU)
Du-re di11colo, mamă; spargi ur echile
dum11ealui 1(I. L. CARAGIALE)
Voia111 să-i cu11n fi1Xir1J Cll să 1u1-1ni S/Jllrgă
urec/1ile sau nu şriu„. (LNIU REBREANU)
Pe unde ş i-a spart dracul opincile (Pop.) =
Undeva foarte departe:
Alexandru Ca11fîr scrie că „Republica
Moldova va mai avea de suferir di11 cauza
srnri.Hicilor, cft1.1ame111elor, prejudecăfilor, dar
şi li co1nenrariilor rivire cu sarcas1n din 11a11et1
mulrora, inclusiv t1 celom pe111ru car e Moldova
esre un loc 1nisrerios unde şi-a SfJllrf d 1t1cul
opincile "„. (hctps://moldova.europalibera.org/)
SPART'
A veni (sau a ajm1ge) la (sau, rar, către, în) spartul
târgului (ori, rar, bâlciului, iannarocului,
oborului, stânii). v. vent
SPART', -Ă
(A fi) mână spartă= (A fi) risipitor:
Lumea vod1eş1e că Abdul-Hamid e mână
de SfXlrtă şi-i 11/ace m~a 1nar e, dar lu111ea n-are
cuvtî111; din co11rra, .'I-tir 11urea .'lfJune că let1gă
ţJllraua cu şe11re noduri şi are obiceiuri /Ol111e
simple; (MIHAI EMINESCU)
Herdelea dădu.re lui Tiru lxmi de
chelruilllă, dt1r Îi .'lţJu.~ de ne11u111ărare ori să nu fie
mână sparră, să-i fie legafi Cil şapre afe, căci nu .re
f>Ollfe şti cc1r va 1nai sta Pi11rea 11e-t1ici şi }iet~are
gologan e 11w11ăra1; (LNIU REBREANU)
A fi cu norocul s part în fund (Reg.; fam.) = A
fi lipsit de noroc:
Cii11d spu.rei boienJui ce NI î111tîmpla1, el
rfră di11 greu si-mi zire: - Măi Ilie, .re vede că 1101YXJ•f
rău esrx111î11fi11d. (TRAIAN FĂGĂRĂŞANU)
SPATE
A avea s pate tare (Arg.) = A avea spriji n,
protecţie din partea unor persoane importante:
88
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Când a aj1ar că cineva din minisrer m-a Srurza 1111 ştie nici cu S/Jllfele cine sunr
11u1nir şef al re/Jnicului, cret.t111d că a1n u11 „S/Jllfe ca11didafii propuşi de el pelllru Guvern.
rare" şi-a schimbai t11irudi11et1 fafă de mine, nu (http ://mol dova24 .in foi)
m-a mai ame11infar (...] (SILVIA COLFESCU)
A ţine în s pate (pe cineva)= A susţi ne, a ajuta:
A a vea spete = A avea sprijin, protecţie: C-apoi arunci iarăşi 1ni-fi ajunge drăguş
N-avea sr1e1e 11it~ăire. Nit~i 1>rie1e11i. la căuş, şi soră-1nea 11it~ovala vă va fine În s1x1re,
(CONTEMPORANUL, VI11 ) iar eu vă voiu bare 1>e rudă 1>e să1nt1nfă, ca să
pr i11defi la 111i111e. (ION CREANGĂ)
A cădea pe s pate (în faţa cuiva) (Arg.; irn.) =A Bărrt1nul, 1nt1i cu set11nă, se Înnegrise de
admira, a venera: rol, şi ct1nd se 11u1nia odară Î11ce1Jea să vo1fJească
Măria st1 doret1 să inrre lt1 cu11et1 sa şi să fJOvesrească de srt1ftJii co1nunei, de ot11nenii
fieşrecare boitirin îilfru T0<1Tă bogăfia şi f 1wnusefa, care ţinuseră În s1x1re dar1i1ile şi obiceiurile
ca să cadă r>ro.Himea pe srx1re de mimr e şi să .miimoşeşri ro11u?neşti. (ION LĂNCRĂNJAN)
r>rit1dăfrică. (MIHAILSADOVEANU)
A vorbi (cuiva) ca din s patele calului = A
A da pe s pate (pe cineva) (Fam.) = A vorbi (cuiva) cu aroganţă:
impresiona foarte tare (pe cineva): Narăm ct?reva: ,,îi vor bea Ctl din .1rx11ele
01estia asra prorocolară - „perioodă calului", „fire de musrafă fepene ca w1 colOi"
nedererminară" -a dtu-o pe s1xue. (PETRE BARBU) (... ] (STUDII şi CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE:
De asemenea, femeile 1111 simi dare pe FILOLOGIE, voi. 12, 1% I)
spare niâ de pe1rolişri. (SIMONA TACHE,
MIHAI RADU) A-l s trânge pe cineva în spate = a) Se spune
- Ţufule, i-am spus fe1ei, şannul meu re-a când o haină este prea mică pentru cineva. b) Se
dar pe Sf){lfe? Vezi c-ai î11c1uwr porecile. (DĂNUŢ spune când cineva se înfioară de frig sau de
UNGUREANU) spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil:
Dar dacă şrit1 şi omul de i.1pravă de la
A da pe s pate (Reg.) = A bea cu lăcomie, ţinând Tărăruşi ? Simfi că o .Hn1ngea în S/Xlfe. (EUGEN
capul aplecat spre spate: LOVINESCU)
- D-apoi ai la şriinfă, /){Ide, că şi d-ra ai
ct1111ec: /ţ){lfe, car e dă oca pe Sl){lfe/ Şi face cu Mă doare în s pate! = Nu-mi pasă! Nu mă
mâna să-i mai aducă "1111. (ION CREANGĂ) si nchisesc!:
Nu vezi că e indi.1r>0za1ă 1 Când e aşa, de
A fi cu gheata (sau cu frica) în s pate. v. gheaţă. fiet~are dt1ră are nevricale. N-o 1nai JJisa şi ru.
- lndi.1pozară ? Să fie, ce-mi pa.1ă. Mă door e-n
A îndrepta (cuiva) s patele. v. îndrepta. spare ( ...] (PETRU DUMITRJU)

A întoarce cuiva spatele (sau dosul, ceafa). v.

întoarce. SPĂLA
A se spăla pe m âini (sau pe bot, pe buze, pe
A nu şti nici cu s patele (Pop.) = A nu şti nimic; dinţi) de ceva (Înv.) = a ) A scăpa de cineva. b)
a fi cu totul străi n de ceva: A pierde o situaţie favorabilă; a -şi pierde
Însă 111t11na, săr111a11a, 1111 şria de asta speranţa de a recăpăta un lucru:
nici W Sf){lfele. (ION CREANGĂ) Pu.11t1icul, dacă văzu că .1-a .1păla1 11e
A 1111 şri nici cu sparele. (A 1111 şri de loc). 111t1i11i de va.1ul cu barez, cără cărre fara de
(IULIU A. ZANNE)
89
 Vwile ILJNCAN

îm1Jărt11
cum :dmra cu Galben-de-soare ( ..] (P. Varsă sudori, câr î11vt1rr colacii din
ISPJRESCU) wprior; - că doar deodară cu .wra, le rrebuie să
aibă cu ce-şi srx1ft1 obrazul înai111ea plugarilor.
A spăla (pe cineva) pe cap= A certa rău pe cineva: (ŞEZĂTOAREA, III)
Cum am să-l s1Jăl pe cap când I-oi prinde, (...]se duce în fa(a lui Vodă Cuza convins
cu principii/ed-sale' (I. L. CARAGIALE) că 11w11Gi domnul, de la î11ă/fimet1 pozifiei sale, î1
fJOllfe, lirera/Jnenre, srJăla ob1t1zul de 11,ş1i1e.
A spăla cuţitul (ori paloşul sau bratul) în (ADRIAN CIOROIANU)
cineva (sau în sâ11gele cuiva ori, Înv., întru
sânge) (Pop.)= A lovi pe cineva cu c uţitul: Iese la spălat = Se spune, în glumă, ca o
Calina n1det1 fericiră cu gtî11dul la consolare celui care are o neplăcere:
Gherghe al ei, care, arunci când va afla că Nu fi, lx1de, Sti(Jărar/ S1'(Jărt11 şi
liitJfurel li fJă/Jnuir-o, vt1 veni d1i1 Mart11nureş la mt111iar/ Oful iese la srJălar 1 (POP.)
Bucureşti şi-şi va s1Jălt1 cu{irul Îll 1x1nret~ut
direuomlui de la lllfeme. (ZAHARIA STANCU) Spală-te (sau se spele) pe cap
spălaţi-vă, să

(Fam.) = Descurcă-te (sau descurcaţi-vă sau să

A spăla de păcate (pe cineva) (Reg.) = A omorî:
Se SţJlllă şi Î11ai111e de a 1nuri da· cică
durJă ce moare e srJălarea de rJăcare, că aşa
scrie în w rre. (ŞTEFAN OORONDEL)
A spăl a în sânge= A răzbuna pe cineva:
Cel mai sftî111 şi cel mai puremic din 10 1
ce li avur lu111et1 ţx1nă acu1n şi-li ţJierdur scîngele
sub cufirele 11oasrre - cine ne spală de ace.IT
stî11ge? (MIHAI GHEORGHIU)
se descurce) c u propriile puceri:
Că 1111 curge ceea vaiei Să mă por SfJă/a
de jale;/ Că 1111 curge cel izvor/ Să mă por SfJă/a
de dor. (JARNiK-BÎRSEANU)
Mini.Hm/ de fllreme, care fusese
Îllfrebar dllcă 1naşi11ile fJufellu fli nevoie să se
SfJriji11e fJe ajutorul llr1narei, răSfJunse că nici
Îllfr-un CllZ. llcest SfJrijin nu va fi ÎintJins fJt1nă fli
văi:rnre de stî11ge. - Cu a/re cuvi111e, s1Jăfafi-vă
pe car1! îşi ziceafiewre. (PANAIT ISTRATI)

A-şi spăla gâtul (sau beregata) (Reg.) = A

consuma o băutură alcoolică: SPĂLĂTURĂ
Toi iit acea zi să bet1111ulr, 11e11r111t1-şi s1>iila A trage cuiva o spăl ătură (zdravănă) = A
gârul ( „ . ] (ELENA NICULIŢĂ VORONCA) n1ustra tare pe cineva:
Dacă aş fi în locul rău, 1111 cred că m-t1ş
A-şi spăl a gura (Reg.) =A-şi aduce insulte unul fJufea t1bfine să nu-i frllg o s1Jălărură z.drt1vă11ă
altuia: C1U1111aru/11i pe111ru figurile pe care le face.
Vor fi avur laolalră vorbe slabe, (https://www.femeia.ro/forum/)
1nuiereşri; cine ştie ce 11i1nica le va fi sărit În
nas. Lăstî11du-le să-şi sr1ele gura câr vor vrea,
ieşi din odaie şi se furişă În căsuţa bătrt111ilor. S PÂN
(PAVEL DAN) A trage nădejde ca spânul de barbă (sau ca
- Fire-ai a dracului de .rcoq1ie, adică prepeliţa de coadă ori ca urs ul de coa dă). v.
nici cei rineri să 11-llibă ţJllce de gurt1 fli.I Nu-i barbă.
de.Hui, câr fi-ai spătar gura pe mine de 26 de
ani. (1. POP-RETEGANUL) Spânul se rade lesne = Se spune despre cei
săraci care se mulţumesc cu puţin:

A-şi spăla obrazul = A face faţă unei situaţii; a Sp<111ul lesne se /Jărbiereşre.
scăpa de ruşine: (https://www.sourcereader.conll)

90
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
S PÂNZURA
A spâ nzu ra b anii (Arg.; gmţ.) = A c heltui
di scernămânc ; a fi risipi tor:
Care sunr fit1nele ce vor ca1sr11'i această
nouă r eafizt1re din epopeea faraonică
s1xî11zi1rar banii publiâ î11 pr ofirul /mzimarelor
privare"? (MONITORUL OFICIAL
ROMÂNIEI, voi. 15, 2004)
OraşulGhimbav a ajw1.1 moşia
()(1menilo r lui Dragnea, w re, de când au pus
1ntÎ11t1 fJe el, raie şi .'lfJtÎJJt.ură bt111ii fJublici şi
aver ea localirăfii. (http://newsbv.ro/)
A s pânzura de... (sau de Ia... ) (Înv.) = A
depinde de... , a fi condiţiona t de...:
O ceară de pedesrrime... de la dtînrn
spânwră .roa110 bărăliei. (NICOLAE BĂLCESCU)
Aş zice şi aş face câr sptînwră de mine.
(GR. ALEXANDRESCU)
A tăia şi a s pânzura. v. tăia.
A-i s pânzura (cuiva) lingurile de (sau la) brâu
(sau gât) (Pop.) = A nu da mâncare (celui care
vine târziu la masă) :
Când să ne deie buwre, giupânu
bucărar ne spânzură li11gurile la lmîu şi se duce
la p rimblare. 01 ASILE ALECSANDRI)
A-i sp ânzu ra (cuiva) matele (sau gu ra) de
foame = A fi foarte Oămând:
Îi corăiau ma/ele de gândeai că n -a
mânwr d-o săprămtînă; săracul, foalele lui,
acela de bună seamă va fi gândii arunci că i s-a
srxînwrar gura. (I. POP-RETEGANUL)
S PECTACOL
A (se) d a (în) sp ectacol = A atrage atenţia,
printr-o purtare nepotrivi tă; a se face de râs:
Esre w1 excele111 wlegăror li/JOgraf, om îi1
wîrsră şi foarre cw11sewde. Zic: - Scoală, monşe1;
1111 face penim d-ra să re dai în specracol... eşri om
serios, rară de familie... (I. L CARAGIALE)
V al1111ml ol I V -iea
Pret1 sunre1n 1naruri şi 11r et1 t1ve111
interese co1nune ţJenrru a ne da În s11ecrt1col În
fără 11ublic, 11e11r111 li ne fllce rău unul alruit1.
(EUGEN LOVINESCU)
„ De
SPELCĂ
al A (se) găti spelcă (Reg.) =A (se) dichisi în mod
deosebit:
Bărbieml meu, gărir spilcă, frece
ră.1111rnar î11 bi1jă. (AL. VLAHUŢĂ)
Iar dacă ft1 Nirn, srilul era să.fii aşa, pufin
şleampăr, ne şrergeam pe11 i(ele pe ha/arul acela
ce11uşiu 11e w re îl aveam, la Paris TO(i cei/a/fi erau
Î1n/Jrăct1{i
.'IJ>iltYI: cu c1t1vară, cc1reodt1ră chiar cu
cămăşi plasrr ont11e ... (NEAGU DJUVARA)
S PERARE
A păstra sperarea de„. (Înv.) = A spera:
Şi 1nărrurisesc că f11 acesr răsţJuJJs ert1u
Cu/Jrinse f(){1fe SţJerările inele: SţJe1t1 rea de a
scăpa de .rnlrurile mor rale a le cărufei; sperar ea
de a mtînw '"'biftec la rraClir şi mai al es dulcea
sperar e de a mă odihni o noapre î111reagă r1e 1111
par ela.Hic ş. c. I. 01 ASILE ALECSANDRI)
A da (cuiva) sperări= A face (pe cineva) să spere:
Auro11,/ bro)rurii zice că Î1ll11'11irea
deşreaţJfă Îit unii 1nari SţJerări şi Îll a/fii 1nari re111eri.
(ANALELE ACADEM!Fl ROMÂNE, 1911)
A (-şi) pune s perările în (ci neva sau ceva)= A
spera:
M oldovenii şi 1nu11re11ii aveau ocaziu11e
a se cu11(){1şre de aţJrOllţJe, a se s1i1na, a se iubi, a
pune la '"' l oc sperările lor, a face proiecre
1nărefe ţJenrru renaşrerea Pt1rriei co1nune, a se
î11felege pe111m formar ea opi11iei publice în {ară.
01ASILE ALECSANDRI)
S PERIA
A- şi s peria sau a(-i) s peria (cuiva) somnul = A
rămâne (sau a face să rămână) treaz:
91
 Vwile ILJNCAN

El sări din cămţă, desprinse caii pe de Aceasră insrirufie srărea ca un sr>in În

lături şi 11/ecăs11re 1nulf1ine. Ot11ne11ii erau veseli, cot1.11ă. (hnps:l/adevarul.roO
şi Iorgovan îşi speriase somnul. (IOAN SLAVJCI)

- Şi eu 1na i ror t1şa a1n tXifif: 111i-t1 sărir o A ana s pini în coleaşă. v. coleaşă.

sct1nreie ţJe 11t1s, şi 1ni s-a s11eriar .ro11111ul, de fJlltt.~ ă

t11n do1111ir o not1pre îllfreagă. (ION CREANGĂ) A călca (ca) pe s pini = A păşi încet şi nesigur:
Măgar de f runre.1 zise el iar şi ÎJ1ce1Ju să
A-şi s peria foamea (Reg.) = A mânca puţin .re frămânre-n jrx, în vreme ce Persida sălw ca
pentru a-şi astâmpăra foamea: pe s11ini. (IOAN SLAVICI)
Ace.He delicii sărăţele din alu(lf foiewj
sunr o idee 1ni11u11ară 11e11r111 a s11erit1 /Ol11net1 la un A fi (sau a s ta) ca un s pin în ochii sau în
11ic11ic cu frigă111i, ct111d ct1111et1 este Încă 11e grătar inima, în coasta cui va, a fi s pin în ochinl
( „.] (l]ups://blogcusaresipiper.worclpress.com/) cui va, a-i fi (cuiva) ceva s pin în ochi = A nu
(mai) fi pe placul c uiva, a constitui o prezenţă
Se sperie şi de umbra lui = Se spune despre o neplăcmă pentru cineva; a incomoda pe cineva:
fiinţă foarte fricoasă: Eu, pe de alră 1x111e, Swlf r>ellf/ll ace.li
Felifa cr escuse, asrfel, IXllidă, speri(lfă; Do1nn llOu un SfJin 1>e care ar dori să-l .îlnulgă şi
se re1nea de ţJărinfi, cu1n se re1nea şi de u1nl1ra să-l wlu în r>icioare. (MIHAIL SADOVEANU)
ei; (EUGEN LOVINESCU)
Obiceiul meu de a mă f r ew de per e(i A s ta (sau a şedea, a aş tepta) (ca) pe (nişte)

trebuie să fi aţJiirur În 1ninret1 cuiva .fe1vil, spini = A fi foarte neliniştit; a nu mai avea
re111ăror şi de u1nbra lui, u1nil şi subaltern. răbdare ; a fi grăbit (să plece):
(STELIAN TĂNASE) - Dot11n11e, Moartea Întreabă ce 1nt1i
fJOrullCi{i? Şi să /lu vă su1Jărt1{i, dar rare-i
J1easrc11n1Jărt1ră şi avană, dreţJf să vă SţJull; şede
S PE RIAT ca fJe SfJilli şi vrea J1u1naidet~c1r să-i da{i răsţJu11s.
A băga (sau a vârî) (pe cineva) în răcori (sau în (ION CREANGĂ)
toate răcorile), în sperieţi (sau în toti sperietii) Două zile rt111ărul Herdelea .Hăru pe
în groază (sau în toate grozile morţii), în SfJÎllÎ, aşreţJft11ld din 1no1neJ1f Îll 1no1ne11r o
spaimă sau a-i băga (cuiva) frica sau fiori în prăbuşire. (LIVIU REBREANU)
oase sau a băga s paima în cineva. v. băga. Împărarul, împărărea.rn şi faw lor STtl Ctl
ţJe SţJini, că J1u 1nai vine fJesct1riul cu răsţJt'1JSu/;
(!. POP-RETEGANUL)
SPERIETURĂ Ana Mărginean aşre1Jfa Ctl r>e S(Jilli
A trage o sperietură = A fi c upri ns de spaimă: Întoarcerea Ct'1n11t1rei sale, Î11rrebt1J1du-se u!lde
- Afacerea lui doarme, grăi Palea. N-am poore î111âr zia art?Ttl. (ION AGÎRBICEANU)
det~tîf să 1nişc ţJuf1i1, ca să-i f1t1g o s11erie1ură.
(IOAN SLAVICI)
Şi, la urina u11nei, /lu s-a Îllft11111Jlar S PINARE
J1i1nic grav. Ai rras o SfJerierură şi J1i1nic 1nai A arunca în spinarea cuiva= A face pe cineva
mulr. (MIHNEA RUDOIU) ră<punzător de o vină:
Babele au rrecur. Ca să dezminră
frlldifiullea ţJOfJult1ră, care le aruncă În SţJillare
S PIN roare iJ1re1n1>eriile ÎnceţJufului lui Marre, ele s-1111
A aduce (cuiva) s pin în coastă = A aduce pe făcui amabile e.Himf>, au cwnpărar soar ele şi
cineva care constituie o prezenţă neplăcută: ele1nenrele, s-1111 Î1nbrăct1r Îll hai/le de ţJri1năvară
( . . .] (MIHAI EMINESCU)

92
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

(INFWENŢA:) Ayaa 1... Nu mă cw1ot1şTef4 llft1111llse SţJre răsărit şi nicidecu111 Cll unellllă de
1111 ştifi c1i1e sunt, ht1lx1r n-aveţi de 1nine şi cu f0l1fe învinefir spinar et1 copiilor. (ION BĂNCILĂ)
astea, de t111i de zile Î1ni a 11'11Cafi roare relele Îll
spinare!? (Ridică vălul.) Ei bine, privifi-mă: eu swlf A măs ura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva)
inj/11et1{tl! (ANTON BACALBAŞA) pe s pinare. v. măsura.

A cădea în s pinarea cuiva= A căclea în grija, A trăi pe s pinarea (cuiva) = A trăi ca un

În sarcina c uiva: parazit, din munca altuia:
Dacă n-o fi .w[icie111, Grecii să .Iliră în DuţJăcc1re 111i s-t1 SţJus, Î11să, el era un 0111
SfXlf ele Bulgari lor, Engleji i, în sparele Turcilor, dreţJf, un fărt111 lldevărllf, Cllre 11-t1/u1t1f şi 11-ll rrăir
fJe cc111d noi vo1n cădea ÎJJ .'lţJinarea Ausrro- pe spintirea alrom, a Jo.IT cum .re spw1e om de
Ungariei. (D. D. PĂTRĂŞCANU) omenie. (ION LĂNCRĂNJ AN)
Să nu 111ă si111r 111lli fJr osr det~c1r su11r, vă
A duce (sau a purta) (cuiva) ceva în spinare= rog să mă vorafi în mod obligaroriu, să por rrăi
A munci foarte mult (pencn1cineva) făcând totul şi eu 111lli bine ţJe SţJilllltt!ll vollsrră, ţJenrru că
singur: d1u11nellvoasrră nu t1ve{i ri111ţ>, sunre{i m~ufJt1{i cu

Ana singură trebuia să ducă În SJ>inare m11nct1. (FLORENTIN SMARANDACHE)

fO(l(ă gospodăria. Ea găret1 111t1ncarea şi
căra la ctî1nţJ, unde lucrau ot11ne11ii În f runte cu
I on. (LIVIU REBREANU)
- Pe11r111 că vă fin În s11i11ar ea 1nea şi vă
dau să mt?nwfi şi să befi. (EUGEN BARBU)
A face (cuiva) s pinarea tobă sau a muia
s pinarea (cuiva) (Reg.) = A bate (pe cineva):
- /tl, să-i faci chica ropor, SfJinar ea
dobă şi pânrecele cobză, zi.re Se1ilă,
al rmi111relea nici 1111 e de chip s-o scofi la capăr
cu buclucaşul acesTtl. (ION CREANGĂ)
Dacă 1111 v-o crede, arăTtlfi-le piTtlcu/; iar
dacă şi du1Jii t1ceea se vor Î1nţJOtrivi, 1nuit1fi-le
spinar ea cu muchele iaTtlgtmelor. (NICOLAE
FILIMON)
A face (cuiva) s pinarea burduf. v. face.
A fi cu (sau a avea) casa în s pinare ca melcul
= A nu avea domiciliu stabil; a se muta mereu:
Casa săracul o a re ror w melc ul, în
spinar e. (POP.)
A învineţi s pinarea cuiva= A bate pe cineva
foarte tare:
Cum .re vede, în wsă la noi „Sf Nicolae"
a e.-r i'ltt1f 11u1nai Cll bltînd 11arron, care ne 11rivet1
derllşar din si11gurll icoană ţJe Cllre 111l1111ll o
ror ea o
A(-şi) lua picioarele (tălpile, călcâiele, urechile
sau, reg., drumul) la s pinare= A porni la drum:
Şi Geanabe1 şi-a lu(I( urechile la spintire,
şi-li fJus colldll fli tm~
sigur Într e 1>it~iot11-e, şi li
şrers-o la Ploieşri ( ...](TUDOR ARGHEZI)
A(-şi) pune coada pe (sau Ia) spinare. v. coadă.
căci A-l mâ nca spinarea (sau pielea, (pop.) cojocul)
(Pfm.) = A se comporta ca şi cum ar cere să fie
bătut:
Pese111ne re 111ănc1ncă Sf>illlltt!ll, cu111 v<ld
eu, 111ăi {ică, ţi ia llcuş re scl117>i11, dllcă vrei, ba ş-un
101w r îti ft1c, dacă mă crezi, de-i zil'e t11nan, puiule!
când î1 scăpa de mâna mea! (ION CREANGĂ)
Arunci i edul de .wb che1şit1, să 1111 Ttlcă?
- Îl fWŞTea fWCtlTul şi-l mtînctl S(Jit1ar ea,
sărăcuţul' (IDEM)
Taci, mă, din gură şi pleacă d-aici... Ori
re mănâncă pielea? (MARIN PREDA)
A- şiîndoi s pinarea (Fam.) = A nu avea
personalitate; a fi servil; a fi laş:
Se ct1de s-alergi iarăşi cum s-a ivi de
ziuă,/ Şi
Înllinfell că111i SfJinllr ell să-fi Îndoi;
(ANTIOH CANTEMIR)
Su11r ţJtt!ll rc111ăr Cll să-111i Îndoi SfJÎ11t11-ell
chiar de la începu111I carierei (...] (CĂLIN KASPER)

93
 Vwile ILJNCAN

Politil'ă mt1rghilomanisră, care î11 viafa

ţJtt«.~rică reuşeşre tldJni1tdJi/ .Wt.~teră{ii 110l1!tre.
Ei b1i1e,
11u.' 11ni bine 11,11e-1n-ar bucăţi declil stl-1ni Îndoi S POR
spint1ren. (ION ARHIP, DUMITRU VĂCARIU) A avea (sau a da ori a prinde e tc.) s por la
vorbă (sau la limbă) sau a li s pornic la vorbă
(Pop.) = A vorbi mult; a fi bine dispus:
S PIRIT ( ... ] era mai rt111ăr şi mai spomit' la
A face s pirite = A spune glume, a glumi: vod>ă, şria să-i roame glumele pe plac şi să-i
Haim Duvid şi-a permis să fie f rivol. A ŞO/Jfească di11 ctînd î11 ctînd ctîre ceva la ur eche.
făcur spiril. (G. !BRĂILEANU) (IOAN SLAVICI)
Eu vret1u să-1ni Î11chiţ1ui că nu-l /JOf Drt1go.11et1 cu care-l asculrăm îi dă vtînr
.111feri pe111m că e urtîr, pro.li şi face spirire şi spor la vorbă. (AL. VLAHUŢĂ)
11esărare. (MARIA BANUŞ)
A avea s por = A realiza mult în timp scurt:
(Om) de (sau cu) s pirit = (Om) cu minte ageră, Să avefi la fO(lfe spoi: (POP.)
deştept, inteligent; (om) spiritual, cu umor, cu haz: Beuror şi prădăror/ Şi la /ucm n-ar e
N-am avui o prea bună părere despre S(JOr. (JARNÎK-BÎRSEANU)
aşa-zi5ii oame11i de sr>irir. (CAMIL PETRESCU) Acu1n 1nerge şi el la 1nină, cu rărtîne-său,
Egt'1nenul e1t1 u11 0111 cu SfJÎrif. (D. cu frt1ţii săi, vreo OfJf la 11u1năr, că vezi dt'1nneara,
BOUNTINEANU) domnule pr ofesor, moţul a r avea spor la copii,
Era w1 rtînăr de spiril, avtînd roare 11u1nt1i că ce re faci dtlcă locu-i 11et~urar?

calirăfile şi ux11edefec1ele j111eţii. (C. NEGRUZZI) (ROMULUS ZAHARIA)

A da în spor (Rar) = A ajunge la prosperitate, a-i

SPONCĂ merge cuiva bine:
A mâ nca pe s ponci = A mânca puţin şi la mari Muncea... de-i rrecea năduşelile, şi ca
intervale de timp, a mânca pe apucate: să dea şi ei î11 spor, ba. (P. ISPIRESCU)

- Na, gusră de ici, cuconaşule, gusră de

di11co/0 1••• că la şcoală şriu că vei fi 11uînctînd pe
sponci... (NICOLAE GANE)
Alfa 11e-aducea tlllÎf ctîr să purem mtînca pe
SfJOllCÎ o dtdă 1>e zi, să ne ţJrocură.111 ţJu{1i1 fufuJJ sau
să 11e plătim narghilele de-o rx11t1, pe car e lefimwm
feriâfi şi disperaţi ( .. . ] (PANAIT ISTRATI)
A Ina (Avram) cuiva sp orul (Reg.) = A
împiedica pe ci ne va să progreseze, să prospere;
a aduce cuiva ghinion:
„Dacă ai furai sar e de la o casă, ai futil
sporul acelei case şi spoml merge la rine".
(DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 14 )

A şed ea (ca) p e ghimpi (sau p e spini, pe foc, S por Ia lucru (sau la muncă) = furmulă de urare
pe ace, pe s ponci). v. şed ea. adresam cuiva care lucrează sau merge la lucru:
(Flăcăii
trec] dtînd '"' „noroc Imn" şi w1
A trăi pe sponci (Pfm.) = A se mulţumi c u puţin: „spor la lucm ". (M. SEVASTOS)
Mtîncarea cam pe sponci, dar arx1, mila Spor la muncă, rovarăşi 1 (CRISTIAN
Domnului. (ION CREANGĂ) DUMITRESCU-BLENDEA)
- Na, gu.Hă de ici, cuconaşule, gu.Hă de
dincolo 1••• că la şcoală şriu că vei fi mtînctînd pe
sponci... (NICOLAE GANE) SPORNIC, -Ă
- Sigur, iniJnioară, că o să rrăi1n ţJe S pornic Ia vorbă (sau la cuvânt ori cn limbă
SfJOllCÎ o lună sau 1nai 1>ufi11, o să11ră1ntînă două spornică)= Vorbăreţ:
( . . . ] (G. M. ZAMFIRESCU)

94
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Cu Bocioocă al ei ( . . ] .Hărea dânsa îi1 - I e1Ju1-e şi călătorie SfJ11înce11t1ră, Îi

f0l1fe zilele; 1nt1i ra r Însă cu scriiro11,/, care ert1 srrigă Pirg u. (MATEIU I. CARAGIALE)
1nai ftînăr şi 1nai SţJ0111ic lt1 vorbă, şria să-i roa111e
glumele IJe plac şi să-i şoprească dit1 ctînd ît1 ctît1d
ctîre ceva la 11red1e. (IOAN SLA VJCI) SPRIJIN
A da s prijin (sau a veni în sprijinul cuiva) = A
sprijini :
SPRÂNCEANĂ Fit-eşre, noi recu110l1şre1n bucuros di 1na1-ele
A alege (sau a alcătui) pe (sau după) sprânceană. canult11; comele Andrti.try, ne-a acordai rxlini0f1ră
v.alege. un fJt-efias SfJr{j1i1, fJe11r111 ct1re nu vo1n uita nicialt1ră
a-i venera m emorit1 ( . . .] (I. L CARAGIALE)
A li cu ochi şi (cu) sprâncene. v. ochi. ( .. .) pe111ru că vom fi pe w lea viirorului
no.Hm, a1w1ci ctînd vom face cel diflftîi pas
A încreţi
(sau a încrunta) s prâncenele = A fi fJenrru a veni ÎJJ SfJrijinul subli1nei l or
posomorât sau nemul ţumit: nenor ociri. (NICOLAE IORGA)
Şi ctînd .re dă cu dcîn.ltl }o.~ Sftînw Ln dezvoltar ea şi consolidarea na{iunii
Dt'1n1i1it~ăct11n Î11cre{eşre din S/>ttîncene, dar n-are ro1ntîne şi-au dar Sf>rijinul lor neJJr e{uir, ot11ne11ii
ît1corro. (ION CREANGĂ) mari ai Fran/ei. (CORNELIU COPOSU)
Omul cu cafaveica alba.ură încr efi dit1
Sţ>rtîncene, căută ÎJJ />ungă şi srăru ctîrva ri1nţJ 1>e
gtît1d11ri ( .. . ](NICOLAE GANE) SPRINTEN, -Ă
Auzind aceste 1nărrurisiri, Pinrea-şi A li sprinten la minte (sau a avea minte
încrefi srm?nce11ele. (IOAN SLAVICI) sprintenă) (Fam.) = A fi inteligent:
Cel 1nai inic, car e arăta să fie 111ulr 1nt1i
A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = A privi SfJri11re11 la 1ni11re... se t11nesrecă de ctîreva ori În
mira~ a arata sLUprinrere, neclun>erire sau nenndţumire: vodJă. (CAMIL PETRESCU)
Apoi, ridicând sprtînce11ele 11egre şi StJrinrenă fli 111i11re doc1ori{ll llceell, şi
s111[0f1se, îl îllfrebă. (PETRU DUMITRIU) spri111enă la rmp. Ca ea însă swlf de.Hule femei.
BărrtÎnul se suţJu.fe. Ridică 1nir t1f din (LUCIA DEMETRIUS)
sprtînce11e la văzul celor rrei juvaier e de pe fundul Avea minre spri111enă, deosebea repede
curiei. (CEZAR PETRESCU) ce esre un evenilne111, de unde se f}()(lfe scot1re o
VodJea, din ctînd ît1 ctînd rrăgea din şrire, '"' t111icol. (TRISTAN MIHUŢĂ)
figară Cil '"' aer fJ/-etX11ţx11-convenfio11t1/, ridil'tînd
11ifel şi din Sf>rtîncene şi rotind llfJOÎ ct1ţ1ul, ccî11d
s11f/afwn11I. (PETRU CIMPOEŞU) SPRINŢAR, -Ă
A avea minte sprintară (Fam.) = A fi inteligent:
A se uita (la cineva) pe s ub sprâncene (sau, rar, În acelaşi rimp, se purea spw1e despr e
sprânceană, pe s ub gene, cu genele). v. uita. Ja rca că avea o minre sprit1ft11ii. (GABRIEL
DIRADURIAN)
Să şrii că-i Sf>rin{llră fli 1ninre ...
SPRÂNCENAT, -Ă (BASARABIA, nr. 1-2, 1997)
Călătorie sprâncenată (Gmţ.) = Formulă ironică - Hai, 111ăi Aurorll, că re şriu de-o vit1fă,
exprimând lipsa de regret la plecarea cuiva: ai llvur Înrordellunll u1nor şi 1ninre SţJrinfllră ( .. ]
- Călătorie sr>rtîncent1ră.' zise boierul; (http://www.cotidi anu I.ro/)
de ră1ntî11et1i, Î1ni ert1i ct1 un f rt1re; it1 ră de nu,
îmi eşri w doi. (ION CREANGĂ)

95
 Vwile ILJNCAN

SPULBER
A mu-ge la spulber (Înv.) = A n-erge spre di<trugere: A s pune de la (sau din) inimă. v. inimă.

Dacă se î11frăţeşre tmnara c11 11or od11/,

t1ft'11cea 1nerge În s11ulber clt1sa t1su11rirorilor.
(MIHAIL SADOVEANU)
SPUMĂ
A Ilice spwuă (sau spume) Ia gură (D. oameni,
animale etc.) =A spuma; a fi foarte furios, mânios:
Ne11or oci111/ do11111 se zvtîr colea î11
A s pune două vorbe ş-un cuvânt (Arg.) = A
vorbi extrem de concis:
( .. .] şi vă mgă111 să fiii b1111i a 11e
răs11u11de şi nouă două vo1f1e ş-un cuvt111r, ca să
ne bucură111 că 1111 ne-a{i darără uitării. (I. L.
CARAGIALE)
A s pune drept (sau curat) = A spune a devărul,

s1xwnele agoniei; sp11111e făcea la g11ră; dinţii îi a declara sincer, cinstit:

scrc1ş11ea11 şi ochii săi sc111gerafi se lwllx1.1eră; Făr-Frt'1nos ... Îi s11use curt1f ce căura.
(C. NEGRUZZI) (P. ISPIRESCU)
Era Ct1111 af11111ar C11/a /11i Hăpăleaţă şi Curt1r ÎfÎ SfJUJJ că 11111nai ai ce căuta la
făcea sp11111e la g11ră cc111d vor bea şi se STrtî111ba casa 111ea. (ION CREANGĂ)
şi .1e schi1110110.1ea. (ION LĂNCRĂNJAN) A1n văzut eu, 1noşule, felurile ţ1ie1re
.k~tunţJe, dar ca t1cesrea, dreţJf să-fi SţJu11, 11-a1n
văzur. (IDEM)
SPUNE
A (o) s pune şi morţilor (sau şi la morti) (Pfm.) A s pune lucrurilor pe nume = A se exprima
= Se zice când cineva trece printr-o spaimă direct, fără menajamente:
foarte mare, printr-o situa ţie foarte dificilă: Apoi cft1.1t1 lui .rocială, 111t11ierele
Oi spw1e 11101tilor ce t11n rras 1xî11ă fe-t11n „elegt111re ", 1norga, a11fifără11i.wnul şi
1
.f<.' OS Cine .le gtî11dea 1xî11ă acu111... (H. a111ide111ocratis11111/ /11i ( ...) /-w fi'l.'111 tmipatic, ca să
PAPADAT-BENGESCU) SfJ1me111lucmrilor pe11w11e (.. .] (G. !BRĂILEANU)
FiliţJescu are curajul a SţJu11e luc111rilor
A spune (câte) verzi şi uscate (sau moşi pe groşi), pe 11w11e. (NAE IONESCU)
vrute şi nevrute, gogoşi, braşoave, cai 'erzi pe Nu u1-au1 ferif să SfJUll lucrurilor ţJe
perep, câte şi ma i multe) (Pfm.) = A pălăvrăgi: 11w11e. (ION IOANID)
- Ei bine, fu 1ni-ai Înşirat verzi şi
11scare; ia .Hăi să-fi sp1111 şi e11 pe ale 111ele ( .. ] A s pune una încornorată. v. încornorat.
(ION CREANGĂ)
Zaharicalele asrea reroriu să le /ăsă111 A-i s pwte (cuiva) una = A se exprima dezagreabil
pe sea111a do11111ilor dep11Tafi, car e artîra faţă de cineva:
aşrear1ră: să vo 1fJească v11,re şi nev11,re. - Eu Î{i SfJUll u11a şi fu Î1ni dt1i zor cu
(ANTON BACALBAŞA) Florea /11i Gogoaşă. (MARIN PREDA)
Şire111/, î11adi11s 11e d11ce-aşa deparre, ca Să-fi SfJu11 una, 11e11e Oaie, ţJe care a1n
să 1111 băgă1n noi de set11nă că ne s11une t1uzir-o la un 11egusror de u1n/Jlu eu cu el acu1n la
braşoave. (AL. VLAHUŢĂ) 11işre afaceri... (EUGEN BARBU)
( .. . ] sp1me odară /ă11111rir şi 1111 înşira
111oşi pe groşi' (AUGUST SCRJBAN) A-i s pune cuiva una şi bună = A-i comunica
cuiva ceva interesant, surprinzător:
A s pune de la fi caţi (Pop.) = A exprima cu Dă-1ni voie să-fi SJJUll u11a şi bu11ă,
muică participare şi amărăciune: a111ical. (CEZAR PETRESCU)
El 11-a 111ai răbdar şi i-a sp11s-o de la E11 îti sp1111 1111a şi b1111ă... Lasă-re de roare
.fiwfi. fleawrile asrea... (MIHAD...SADOVEANU)

%
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Mai s pune ceva! (Fam.) = Se zice când cineva

A-i s pune inima (Fig.)= A avea o presimţire: consideră căcele relatate de el sau de altcineva
Nu ştiu cu1n, 1111 ştiu ce fel, dară ţJllrcă-i nu pot fi răm1rnate de niciun argument:
SfJ1mea inima că n-o să fie ea; (P. ISPIRESCU) -ArJOi ştiu eu, s1ă1xîne? - la ca ură ceva.
Du1Jă ce ieşi de la biseril'ă, îmrJărarul .re Mutre 111-ai dăscălii, ia 1nai S/June ceva ş-acu.
duse dreţ>f la ţJlllt1r, 11enrru că i11i1na Îi zit~ea că (MDiAIL SADOVEANU)
rrebuie să fie ceva de ciobtmul acela. (IDEM)
- Adevărt1f bun 1>rie1e11 tun În rine, Nu ma i s pune! (sau ce spui!) (Fam.) = Formulă

Consrtmdie Şt1h, .1-t1 luminar la faţă Niuxuii, şi-mi care exprimă mirarea şi neîncrederea faţă de cele
s11u11e i111int1 că treburile 1nerg ţJe cale bună. spuse de cineva:
(MDiAILSADOVEANUJ - Cam de câţi ani îi fi 111 ? - /tl, fJOafe să
„Ai să fugi în America, Srejărel, ai să a1n vreo rreiSfJrezece ani. - Ce SfJui ru, 1năi?
fugi în America, îmi spune inima'" (PETRU (ION CREANGĂ)
POPESCU) - Pe fJOIXl din Perrid l-a11 înd1is ieri la
rcîrg, zise ea ţJrinrre vo1fJe. - Nu 1nai S/June.'
A-şi s pune cuvântul. v. cu vânt. Când? De ce? (PAVEL DAN)
A11 debar wr-o pe Ana Pt111kei: - Ei, n11
A -şi s pune oful = A se destăinui: mai sp11ne' inrră Magda Camcos1et1 vtil-vtîrrej
Apoi, dt'(Jă ce şi-a spus oful, t1m .Har de în s11fr agerie ( .. .) (CRJSTIAN SĂILEANU)
vorbă Î1nţ1reună, llftîf ctîf 1ni-a Îngăduir ri1n11u.I
(ION LĂNCRĂNJAN) Să nu-mi ma i s pui (sau s puneţi, spună)„.

Pei:wnajul ace.Ha aripil' şi inco1iforrabil (Pfm.) = Formulă prin care cineva întăreşte
îşi SfJ1me oful în mod dir e<' f, brural, fă1ii să adevărul celor afirmate de el. Formulă prin care

menajeze fJe cineva. (GH. GLODEANU) cineva se angajează să înfăptuiască ceva:

Mtîine de dimineafă plet'ăm tmuîndoi, şi
Ce să spun„. = Fommlă care exprimă deZllcordul dacă JJu re-ai face eu să iz/Juteşri, să 11u-1ni 1nt1i
sau rezerva faţă de cineva sau ceva sau faţă de cele zici pe n11me. (P. ISPIRESCU)
relatate de intetiocutor.
DuţJă tlceea, ce să SfJuJJ dacă eu 1111 tun
văzut 111inica. Mă gt111det11n eu să SfJUJJ n~'ife 1n1i1ciu11i S PURCA
aşa să le îitdmg, aşa... (PETRJCĂ DANIEL) A o s purca= A eşua într-o acţiune;
a fugi:
Dragul meu, ce să-fi spun, (JOI să-fi spun Odt1ră t1vură şi
turcii ocazie să
că t111 fost şi călugări, şi ţ>reo{i care ert1u 111unească acolo căJJe/eJJii şi au SţJurcar-o. (D.
considert1fi ca reeducafi şi cu durere trebuie să-fi BOLINTINEANU)
s11u11 că uJJ călugăr din aceia a căurar să srea de
vor/Jă c11 mine ( .. . ] (DANIEL TUDOR) A s purca patul cuiva (Înv.) = A avea relaţii
sexuale cu soţia sau amanta tatălui, ori c u alte
Ce-ţis puneam eu ! = Ai văzut că a fost aşa c um femei care sunt rude apropiate:
am afirmat?: Preo111/, de va sp11n'a parul rărt1ni-să11 ...
Ei 1 ce-fi sp11neam e11 1 Degealx1 cer să se fJOdliasd/ 10 ani. (PRAVILA de la
pensie? 01 ASILE ALECSANDRI) GOVORA)
- Ce-fi sp11neam e11,fr are-111e11 ? - Ce-mi Căci re-ai suit Îll fX1tul rarălui rău, 1ni-ai
sp11neai? - Că l'la.rn aia avea alr rtîlc. (EUGEN sp11r car /Xlful, .wind11-re în el. (BIBLIA)
LOVINESCU)
A-l s purca (pe cineva) pupăza. v. pupăză.

97
 Vwile ILJNCAN

Nici nu spurcă pe l ângă„. (Pop.) = Nici nu p11it'ă de 11evasri'v Da cu SfJ1âi ţJe fer ea.mii/ Da Cil
sean1ănă cu...: sp11ză să mă aidăl Ct111d rreceam ca să mă vadă.
Apoi se 11iră, Măria Ta; că hainele c11 (VASllE ALECSANDRI)
cari e Î1nbr<lcar, nici 1111 s11urcă 11e ltîngă lile lui,
acelea pe cari ni le-a11 f11rar hofii. - Mare A da cu spuză şi a lua cenuşă = A da un lucru
mimme1 (C. RĂDULESCU-CODIN) fără valoare pe un lucm la fel de lipsit de valoare:

Ai dar sp11ză şi ai l11ar ce1111şă. (I. C.

HINŢESCU)

SPURCAT, -Ă
A fi de naţie spurcată (sau rea, a dracului) sau
a fi liftă spurcată. v. naţiune.
A fi spurcat la gură (sau a avea o gură
spurcată) = A vorbi trivial:
Ce-i drepr, ror ei artmjaseră alfa, ştiind11-I
pe C11Ja sp1uwr la g11ră. (ION LĂNCRĂNJAN)
/o1111I Tilichii, mi<' şi î11desar, srm1t'ar la
gură, avea o cău1ărură vit~feană, ochi alunecoşi,
răi şi goi. (LIA MUREŞAN)
Şi
ce g11ră sp11rcară avea' S11dalme ca
din gurt1 lui 1111 se auzet1u dect1f de la ŞfJt111ul
gr of11l11i. (ION AGÎRBICEANU)
A vor bi (câte) vrute şi nevrute (sau câte-n
lună şi-n stele ori câte şi ma i câte) sau (la sau
şi) verzi şi uscate, a vor bi curate şi spurcate.
v. vor bi.
A trage spuza (sau cenuşa) pe tur ta sa= A
încerca să-şi creeze un avantaj, să profite de
ceva (pe seama altuia):
Trăgea11 şi ei sp11ză pe r11rra lor, că11rt111d
c11 ror di11adi11s11I să-şi facă w1 merii din tWt1 („.]
(ION LĂNCRĂNJAN)
Boierii trăgeau 1nere11 cenuşa ţJe rurra
lor şi chi1111ia11 şi desp11ia11 poporul. (NICOLAE
BĂLCESCU)
Ai ce1tY1f să 1nă strici cu Florit.YI, 11e1r111 ca să
rmgi cemşa pe rww ra? (VASILE AlECSANDRI)
Câtă frunză şi iarbă sau ca frunza şi ca iarba
sau câtă frunză, câtă iarbă ori (reg.) câtă
pulbere şi spuză. v. frunză.
Va mai veni oala la spuză. v. oa lă.

A-l trece pe cineva spurcatul = A se scăpa (pe STA

sine): A fi sau a sta, a se pune în calea cuiva ori a-i
( „ .] 1111 mă facefi, că ia ac11ş vă a rd sta cuiva în cale. v. cale.
ct?reva jo1dii prin {olul cela, de v-a rrece
sp11rcar11I' (ION CREANGĂ) A fi (sau a sta) în cumpănă (rar în cumpene).
Carml popei căzu ca de pl11mb ţJe masă. v. cumpănă.
1
- ha apoi aşa 11e-a fo.H vor ba? Sculafi, mă, că
ac11ş vă ard„ . de vă rrece sp11rct1111I. (EUGEN A nu-i ma i sta (cuiva) gura= A vorbi întruna:
LOVINESCU) Cine, obravtit~ut ăla gras, de nu-i 1nai
sră g11ra? (GIB I. MIHĂESCU)

SPUZĂ A nu-i sta în mult cuiva (Înv.) = A nu prezenta

A da cu mâ na în foc (sau prin s puză, pr in interes (pentru cineva):
şperlă). v. mână. O facer e de bine ca aceea car ea l11i n11
în m11lr îi sw. (GH. ŞINCAI)
A da cu spuză (ori cu cenuşă) dup ă cineva
(Reg.) = A scăpa de cineva antipatic: A se pune (sau a sta) la sfat. '" sfat.
Totue-a11 f o.H mândrele mele;/ Şi ct?r m-t1n
i11bir Cil ele/ Le-am dar salbe şi inele;/ Dar cea

98
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A sta (ca) pe ace (sau cărbuni , cotite, cuie, A sta (ma i, foarte etc.) bine (sau frumos ori
ghimpi, jar, foc, spini e tc.) = A nu mai avea rău, prost etc.) = A se afla într-o situaţie bună
răbdare; a se nelinişti; a se chinui: (sau rea):
Tiru srăr"w pe ghim/JÎ. fi rodea o emO{ie ca îi1 Aceasta ar rrebui s-o urineze Întordet1una,
preojma wmi e.mme11 greu. (LlVIU REBREANU) şi t1tunci ret1tr1J ro1ntînesc ar sta /(){111e bine.
M-aple<' şi eu, aşa era. Cloşw ftîf11ea (MIHAI EMINESCU)
gr ozav, şi 11u se asrt11nţXi1t1 locului, ţJlltt~ă sta JJe Ele se 1nai a1nuzt1u ctînd Îl Î11rrebt11n
cărbuni... (I. L. CARAGIALE) dÎlni11eaft1ce1naift1ce şi el răsţJundea, rt1reori, e
(LUXTfA (cu rerăbdare):] Eşri 11es11feri1 1• • • dr epr, că „sră pr osr cu afecrivirarea ".
Sp111e-mi vesret4 că STtDI pe cădm11i 1 (VASILE (AURORA LJJCEANU)
ALECSANDRI) Nu .Hă pr osr din punci de veder e al
Dascălul, care .Hăruse ca pe ghimpi la volu111ului de rran.efor1nare, fnsă stă ţJrost din

biserică, cu1n ieşi, veni 11u1nt11'det~t1r să se ţJuie la (JWIC/ de vedere al calirăfii. (DAN CĂTĂNUŞ,
masă. (P. ISPIRESCU) OCTAVIAN ROSKE)

A s ta (cuiva) împotrivă (sau a sta împotriva A s ta (sau a li l ăsat) pe maldăr. v. ma ldăr.

cuiva) = A se împotrivi, a se opune (cuiva):
Eu 1111 /JOI ţJune În ct1st1 asta o vo1fJii Înai11re A s ta (sau a li ori a umbla ) (cu curul sau cu
fără să .Hai împorrivă.
(MDiAILSADOVEANU) fundul) în două luntrii (ori pe două, între
Nici valurile 1nării 1111 11uru1ii să le sret1 scaune). v. luntre.
împorrivă. (P. ISPIRESCU)

Dar cine poare .Ha îm/JOTriva lui Dă11ilă A s ta (sau a li, a rămâne etc.) în (sau la )
Prepeleac ? (ION CREANGĂ) umbră. v. umbră.

A s ta (dus sau pierdut, rar, ca) pe, ori, la, înv., A s ta (sau a rămâne) la îndoială. v. îndoială.
în gânduri (sau, reg., în gând) = A fi preocupat
de gânduri: A sta (sau a s e scula) cu război asupra cuiva
Să det1 Du1nnezeu.I Îi 1iiSfJt'11Se cu (Îvr.) = A ataca (pe cineva):
}umărare de gltls bărrt?1111/ care sra pierdui pe Ba curare Î1nţJiirar Îl t11ne11infă că voieşte
gt?11d11ri, .Hrt111gt?11d cu amt?11do11ă mt?inile lorx11t1 să .I<' scoale cu răz/JOi t1.wprt1 lui, da ca 1111 o face
/Je care o finea drepr cârmă. OEAN BART) cutare lucru; ba, curare Î1n1Jărar cere curare
Ctîreodară, Mihai, aşa de {Jierdură swlf lucru; (P. ISPIRESCU)
Îll gtînduri des11re rine, Î11ccîr Î1ni ţJllre că 1111 re A.jx1i ctîn · /J0111ia Turcu cu răz}JOi şi ne ltKI
1nai iubesc, ci că trăiesc din chiar viaţa ra, şi dă beilil~ f' 'acolo rămlit1et111. (GRAIUL NOSTRU,
t1tu11ci bărbt1tu-1neu Î1ni e si11111arit~, cu1n Îfi este l \X)(j)
fie ... (DUILIU ZAMFIRESCU)
A s ta (sau a s e tine, a rămâne, a încremeni)
A sta (la sau în) şilboc (sau a li de şălboc) tintnit locului. v. loc.
(Reg.) = A sta de santinelă:
Tofi au casă, roti t111 loc/ Numai io .Ht111 A s ta (sau a s e uita, a rămâne) ca vi ţelul (sau
la şi//JOc! (POP.) ca vaca, boul) la poart ă (pe la poartă) no u ă. v.
·r;e, ztîc, şi dt1u SţJre casă. Dar t1casă viţel.

cin-re lasă, că-s pă11d11rii pe la uşi de şă/lxx

anume puşi. (https://www.scribd.com/) A s ta (sau a şedea) lipcă pe capul cuiva. v. tipcă.

99
 Vwile ILJNCAN

A s ta (sau a trăi) la un loc (cu cineva) (Înv.) = A s ta ca-n cămaşă de g heaţă (Rar)= A rămâne

A convieţui: ţeapăn, a nu face nicio mişcare:

- Aici sunre111 ţJe 1noşit1 unei Sco11Jii, Curre11ii .11ă1eau ca-n cămăşi de gheaţă.
soră cu Gheonot1it1; de rele ce sunr, JJu ţJOf să Ni111ene n-avea ţJufere să Î11lli11reze .'lfJre cocon.
rrăia.ocă la w1 loc; (P. ISPIRESCU) (MIHAIL SADOVEANU)

A s ta (sau a ţine ) de şase. v. şase . A s ta chezăşie. v. chezăş ie.

A s ta alături = A se compara: A sta cot la cot CIL„ = A se găsi în imediata

Căci Ct'1n să cred c-ar sta alături/ Cu apropiere, striins alăo.1rat de...; a sta unul lângă altul:
scumpele mărgărirarel Gunoiul ce cu scârbă-I Înainrea bărăliei de la Ca/111/, vodă
măluri/ În î1111meric şi uirare' (AL. VLAHUŢĂ) chemase la sfar de război căpere11iile şi t111 .Har
t1lăruri/t1fă de 1năria-sa
„11ea111urile" cor fli cor cu
A s ta băt = A fi ţeapăn: varamtmii ţărănimii (MIHAIL SADOVEANU)
Pe Daniela au fJri11.1-o fJe banda de Nici noi n-am dt11 desrulă arenfie de ce
urgentă a autostrăzii Bucureşri-Pireşti: stătea lucrurile stt1u J>r0.'11 şi noi sunre1n Încă de fli
bă( acolo, făcând cu mâna la ocazie. Înceţ>ur, este un secror greu unde stlli cot fli cor
(http://www.gandul.info/) cu comerful ţ>a11icular. (IOAN SCURTU)
Că eu n-llŞ J>utell să stllu fli cor cu rine,
A s ta bine (sau rău) cu cineva= A fi în relaţii că n-ai dar Cil capll · de greurăfi ca să re
bune (sau rele) cu cineva: le<.'1lieş1i. (AURORA LllCEANU)
Auzise de la fe1ele legionare că Vasile
Crisrescu .Ht1 prosT cu casa. (CONSTANTIN A s ta cu capul (sau cu tâ mpla) în pumni (sau
PAPANACE) în pumn) = A sta pe gânduri, a contempla
(proptindu-şi capul) sau tâmpla cu pumnii:

A sta ca boier Bibescu (Arg.)= A lene,1, a triindă,1:
( . . . ] ţJ/us că mai fac 2-3 combinaţii,
banii fJroduşi .WllT la pă.Hrare, ctî11d ies ţJesre w1
tm swlf boier Bibescu. (https://www.luju.ro/)
A sta ca o stană (ca un s tâ lp) de piatră (sau ca
o s ta tuie)= A se ţine mereu î n aceea5i poziţie
fixă, neclintită, fără a face nicio mişcare:
La uşi Îll cerdac srăret1u ca srt1ne de
piarră oş1e11ii cu ţJ/t11oşe făcând .Hraja cuve11iră.
(MIHAIL SADOVEANU)
Î1n/Jrejurul lui, curtenii, Î1nl11iict1fi ÎJJ
ţJu171ură de t1ur, stau ca nişte srarui ne111işct1te.
S1ă1ea mai deţ>arre Cil râmpla în fJw11n.
(MARIN PREDA)
A s ta cu degetul la gură = A ţi ne degetul la
gură, pentru a-şi impune (sau a impune altora)
tăcere :
Moşule, fll şrii pesemne,/ Suii Cil degerul
la gllră/ Şi zâmbind şirei, ce dulcei Aminririle re
fură. (ŞT. O. IOSIF)
A s ta cu mâ n a (sau cu mâ inile, cu braţele) în
sân (ori în şolduri, în brâu, legate) sau cu
braţele încrucişate (sau c ruciş) (la piept) = A

(ION C. VJSSARION) fi inactiv; a nu lua nicio măsură:

A11t1 .11eret1 w '"' .Ht?/p de piarră înainret1 - Aţ>Oi nici noi n-t11n .'ltllr cu 1ntîi11ile În
lui şi a.1eu/1t1 cu încordară /uare-aminre. (IOAN brâll, pe când fll umblai după carri11ţă. ..
SLAVICI) (EUGEN LOVINESCU)
- Ce fllce111, 1năi 001neni? Stă1n llŞll cu
A s ta ca pe foc. v. foc. brll{ele Înc111cişare şi ne uiră1n Ct'1n o ill [n1oşia]
gret~ut? ... Cucoona ne ţ>rosreşre cu vorbt1, bll ne

A s ta ca pe jar. v. jar. şi <Xărăşre când o filăm mai de !i<.' 1fff. (UVIU

REBREANU)

100
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

.. ] nesilir de niJnenea, se si1nre În sar (M uierea] TOT .Ha de mine să merg şi să

fără Ctîni şi u1n blă cu 11u1nile Îll şolduri, lt1să merg laîmpăraTlll să cer .1/lljba. (1. POP-

şcoalt1fJustie şi vine lt1 Bucureşti ca să-şi ft1că RETEGANUL)

mendr ele ( .. . ] (MIHAI EMINESCU)
Şi ea să .Hea c11 bmţele cmciş la piepl, A s ta de faţă = A fi de faţă, a asista:
să se uite ş i să n -aibă 11it~io ţJutere... 11it~io LLI acea.1ră jlldecară .HăTll.leră de faţă şi
p11Ter e... (AL. VLAHUŢĂ) mahalagii. (MIHAIL SADOVEANU)

A s ta cu n asul în pământ = A sta cu c apul A s ta de Oeacuri = A-şi trece timpul cu lucruri

plecat, î n semn de căinţă, sfială e tc.: lipsite de importanţă:
Sra cu 11t1sul În 1Xi1nt111r şi răceli chirie. fn vre1net1 ct111d rofi cu ct11-e t1i ţJlectd Înfr-t'1J
(V. EM. GALAN) /Xt'I fi-t1u lutd-o Îltt1i111e, fu stt1i deflet«.~uri, de nuvele,
De acea bucot1vnă Îşi aducea t11ni11re ca 1111 l:iiieran de opT.lf>rezeu ani. (AL. BRĂTESCU-
Si.roe acum, .Ht1nd cinchir lt?ngă lmşrean, c11 VOINEŞTI)
nasul În 1Xl1ntînr şi cu t111reriul ridict1t la SfJt1te
1x?nă .111.1. (G. TOPÎRCEANU) A s ta deoparte = a) A se ţine la oarecare
distanţă (de ... ):

A s ta cu s abia în mână = A fi gata de apărare: Toţi bărbaţii .Ht111 d 'oparre/ Iar la

Toare .Hrăjile E11ropei rx?nă la Mircea mi} loc .Hall fecioa re/ Şi 11eve.He-11 largă horă.
sunr tlbărure. Singur el 1nt1i stă În ţJiciot1re, cu (G. COŞBUC)
sabia în mână. (AL. VLAHUŢĂ) Colonellll .Hă deoparre, iar maiorul
comandă ( ... ] (ANTON BACALBAŞA)

A s ta cu sunetul la gură = a) A se afla într-o

stare de tensiune psihică: b) A fi rezervat, a se ţine în rezerva, a nu se
( .. .] că ei 1111 vor mai .1ra fără pămt?nr, că rur1esteca Într-<> chestiune, Într-<> discuţie:
ei asudă şi scîngereaz.ă 1nuncindu-I şi deci al lor fli În d1'1ni11it~t1 viitoare, stăţJt1ne, să

rrebui'e să fie, că t1şt1 v1-et1 şi regele, şi chiar 111ul{i mergem î11 sar la horă. Ell oi .Ha deoparre Cil
boieri, 111'1nt1i cei de lt1 ctîr111ă se Î111ţJOfrivesc şi-i băieţii. (ION CREANGĂ)
fin Cil .lll/1eTlll la g11ră. (LIVIU REBREANU) A .1ra deopa11e, t1 amâna lllcrurile până
Ert11nt1i bine ÎJJ do1n11it1slăvirului 1năriei în anlll 2000 e, în cel mai Imn caz, o fonnă de
rale părime. Awma .Hăm w .111f/eTlll la g11ră. vi.1ărorie. (ANDREI PLEŞU)
(MIHAIL SADOVEANU)
A s ta faţă. v. faţă.
b) A fi neliniş tit, nerăbdă tor:

A cuma, ctînd 1tx1ră lllmea .Hă c11 .111f/ellll la A sta fără (de) lege (sau necunmtati) împremtă
gllră să llll·i dea afară, el îşi pllne 1x1/ma-11fi111d şi (Pop.)= A trai în concubinaj:
ţJlet1că de bună voie, c-t1re... Nu 1neriră nici 1nucii Nu de 1n ulră v1-e1ne s-t1 ÎnceţJuf ţJrinrre

să fi·i dai pă ei. (RADU ALDULESCU) {ărt111ii noştri obiceiul de li stt1 necunu11a{i zeci
de ani, ba 11nii şi rx?nă la mOTirTe. (G. COŞBUC)
A s ta de cineva (sau, înv., ca) să„. asupra cuiva), Cică stau 11ecunu11a{i, dt1r vezi că nici
a s ta de capul cuiva (Înv.; pfm.) = A fi foarte 11-am îmr ebar ell. (XENIA COSTA FORU)
insistent; a nu lă<a pe cineva în pace până nu...:
Am .Har de el ca să-l î11.1or/ Şi el, văzând A s ta gata să„. = A fi gata sli ... :
că-i TOT dăm zor/ S-a lepădar de ea w b11na. (G. LLI fiecar e .111.1pi11 al copillll lli Tresar e
COŞBUC) SţJăi1nt1nrar, t11r:urile 1ninfii lui stau gt1rt1 să se
sfarme. (AL. VLAHUŢĂ)

101
 Vwile ILJNCAN

la orice î111t1111plar e, doa11111e fereşre, A s ta la căpătâiul cniva. v. căp ătâi.

.Ht111 gaw să-şi verse sângele penrru noi... (ION
CREANGĂ) A sta la chibzuială= A reflecta, a chibzui; a se
codi ; a şovăi:
A s ta ghiocel. v. ghi ocel. Să 1111 stt1i
lt1 chibzuială nicio ci11ă,
Măria Tt1, ci să iei strt1ş11ic 1năsuri fJe11r 111
A s ta grămadă (sau roi) (la un loc) (Îvp.) = A odihna Măriei Tale. (P. ISPIRESCU)
se îngrămădi: Simfi nevoia de a .Ha la cliibwială, căci
Î11Tr-w1 col{, împr ej urui wwi mangal, Î11111rejurările
erau grave şi llfJOÎ era vorba de
lumea .Ha grămadă, asculrtînd wm se ctîrtîiau cea mai scumpă nădejde a tării ( ... ] (REGINA
unul ţJe lllrul rrei inşi aşezt1fi fJe o laviţă. MARIA a ROMÂNIEI)
(VASILE ALECSANDRI)
De jur Î111ţJreju11,f curţii se Încinge un A sta la luptă cu s ine (însuşi) = A se lupea cu
gard de cărină, iar fJe cărina ÎJJ ct1re vrăbiile gândul, neputându-se hotărî:
stau Î1n1Xi11t1re ca albinele În roi, se fese, de cu Şi acum Ghiţă alegea î11 el vor bele cu
primăvară până-n roamnă, Tulpina de r ochifa care să-i facă lui Pimea împărrăşire despr e cele
rtîndw1icii. (EM. GÎRLEANU) perrecure îmr e el şi Lil'ă, şi .He/ea la lut)(ă cu
Norii s-au mai ră:dnmarl Spr e arm.~ dar sine dacă 1111 ar fi, />Ollte, 1nai bine să rt1că.
.Hau grămadă/ Pe.He sar. (G. COŞBUC) (IOAN SLAVICI)

A s ta greceş t e. v. greceşte . A sta la orizontală= A se culca, a se odihni în pat

Cu1n celelt1lre locuri JJu s-t1u 1nt1i
A s ta iepureşte. v. iepureşte. ocu1x1r, t11n fJufuf să ne Î11finde1n fJufi11 Îll ri1n1Jul
călătoriei, 1noriv ce JJe t1rrăget1 i11vidit1 uJJOrll,
A s ta în (sau la) pat. v. pat. noi având posibilirarea să .Hăm la „orizo11ra/ă ".
(VASILICA MITREA)
A s ta în fata cuiva = A trebui anume să fie
realizat de cineva: A s ta la poartă sau la uşă (sau la poarta, la uşa

Poare că ne vom deprinde t1 îi1văfa mai cuiva sau a ceva)= A păzi, a străjui la uşa cuiva
bi11e jilo.rofit1 Apusului în clipa în car e vom .Ila în sau a ceva:
fa(t1 st11ânii de t1 limpezi gândirea ro11u?nea.ocă. Lt1 uşă srăret1 u11 cătJift111 cu fJistolul Îll
(CONSTANTIN NOICA) mână. (EUSEBIU CAMILAR)

Acesra-i w1 alvanil, w r e .Hă de obicei la

A s ta în iveală. v. iveală. uşa măriei-sale, lămuri Alexă11drel-vodă.
(MIHAIL SADOVEANU)
A s ta la b aza (sau la temelia ) a ceva = A
constitui fundamentul a ceva: A sta la pomană (Arg.; la fotbal) = A j uca numai în
Prea pufi11 .wnrem i11formafi în fJrivi11fa amc, în poziţie avansată ; a nu participa la efortul
argumenrelor car e au .Har la baza .wpozifiei ( ... ] colectiv al echipei, a nu sprijini apărarea proprie:
cupri11se în volumului III al monografiei. Mi se t"efJroşa că srt1u lt1 1101nt11Jă În
(DORIN ŞTEF) t1rt1c, dt1r t1şa t11n Însc ris de două ori cu dt1nezii.I
Dar fii11d că la remefia ace.Hui demers (http://www.gsp.ro/)
.Hă căuraret1 sim[Jfirăfii, după cum a STtlf p<111ă de
curând şi la remefia şriinfei, acea.Ha va fi A s ta la taifas (la ta cla le sau la p alavre ori la
OfJ{iw1ea de deparre cea mai răs1x?ndiră, di111re poveşti) = A pierde vremea vorbind Oeacuri ; a
cele rrei. (IOAN PETRU CULIANU) pălăvrăgi:

102
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Neguţărorul s-a .wpămr, dar n-avea
când .Ha la raciale... (MIHAIL SADOVEANU)
Au găsii pe primar şi pe norarfiwuînd şi
.Hând la raijas Cil gospodarii cei doi. (IDEM)
De unde până ieri-alalrăieri re sringea
În t11ne11zi, asrăzi sră la raciale cu d-ra şi-fi
.Hrânge mâna! (LIVIU REBREANU)
- CătJifane, să 1nergi llCtt' Înfr-un suflet ÎJJ
uliţawrare, din mt1/1t1/aua wrare (i le-a spus pe
nw11e); în uliţa aceea se află o geamie; la geamie
acolo, ai să găseşri srând la raifas w1 imam şi fXlfru
A s ta pe vi ne= A se lăsa jos, c u genunchii aduşi
înainte, sprijinindu-se pe vârful picioarelor:
O droaie de copii s1a11 j os pe vine
îmr>rejurul unei srrăchini mari. (AL. VLAHUŢĂ)
A sta piatră (sau ţeapăn, înfipt în pământ) =A se
~ne drep~ nemişcat şi cu înfăţişare provocatoore:
Srrăinul parcă n-a11zea/ Cuvinrele; pe
gânduri d11s,/ Sra pitură şi răcea. (G. COŞBUC)
Ace.He era11 vod>e în faţa că rora Trică
1111 puret1 să .Hea ţeapăn. (IOAN SLAYICI)

bărn?iori cu badx1 albă... (I. L. CARAGIALE)
Afară de asra, 1nai avea1n noi cu ce ne
rret~e vre111ea ccînd voit11n: {encuşa, ba răbăcărea.k~a
sau co11c1i1a, ba ttlreori, 110l1ţJfea, ne /Jt.'11et11n la
raciale până se fft.·ea ziua albă. (ION CREANGĂ)
- Du-re, fă ce fi-tun SfJus şi 11u 1nai sra la
rx1/avre, că mâine re scoli la cânrarul cocoşilor...
(http://www.anidescoala.ro/)
A s ta la tocmea lă. v. toc meală.
A s ta Ia tuhaus (Arg.)= A sta la închisoare:
Şi-ai .Har şi la fuhau.1... Şi după rine au
mai it11ra1 şi a/fii... (JEAN BĂILEŞTEANU)
De 1nulre ori ne SţJunea că şi-a ţJregărir
1,/)(){.~celufa" 11enrr u a sta lt1 „fultt1us ", Însă ro r
de arârea ori a scăpai, w p rin urechile acului
(.„] (http://linia l.roD
fnalr, c11 mu.Haţa lungă, alb w varul la
faţa nered rasă ... Lică srerea înfipr în pămtî111
înainrea ei. (IDEM)
A s ta roi. v.roi. 1
A s ta sub căcinlă (Pop.) = A nu avea locuinţă:
Fire boemă, fără nicio preocupare
penrru viata pracrică, Gh. Madtm n-a fosr
încercai de gtî11dul de t1 avea w1 cămin al să11,
1u11bltînd, cu111 s11u11ea, „cu casa sub căciulă".
(BASARABIA, nr. 10, 1992)
A sta tare (sau vârtos) pen trn ceva (sau
cin eva) (Înv.) = A fi neclintit, a apăra, a sprijini
cu îndârjire ceva (sau pe cineva):
Tari au star străbu11ii r1e11rru acest
pămânr. (D. BOLINTINEANU)

A s ta Iipcă, a şedea Iipcă, (rar) a se lipi Iipcă A s ta tintă. v. ţintă.

(undeva, de sau l ângă cineva). v. Iipcă.
A s ta (sau a rămâne etc.) poponeţ. v. poponeţ.
A s ta pavăză. v. pavăză.
A şti cwn s ta i = A şti în ce situaţie te afli, la ce
A s ta pe loc= A nu progresa: te poţi aştepta:
Din cauzt1 11e11rezen1ării tlcestui deviz Să se ltorărt1scă odt1ră; să ştiu cu111 stt1u,
lucrările srau pe loc până ac1111. (ALEXANDRU căci vit1ft1 111et1 ror e ţJierdură, dt1că 11u reuşesc

T71GARA-SAMURCAŞ) acum. (IOAN SLAVICI)

Pe deorx1rre vorbifi de avansarea de
cadre )ri 111ai ales fe111ei ...
şi eu stt1u ţJe loc. A(-i) sta (cuiva) bine (sau frumos, admirabil,
(MIOARA ANTON) ori rău, prost etc.) = A (nu) i se potrivi ceva; a
nu fi aşa cun1 se cu vine:
A s ta pe Ioc ca tur ta -n foc. v. Ioc. Nici {igt111ii cei 111ai 11e111er11il~; 11-t1r
Îndrăzni săftlcă şi să grăit1scă r11-ecu111 Îndrăzneşti

103
 Vwile ILJNCAN

ru 1 Frumos îti .Hă, n-am ce zice.. . (LIVIU Bine-i stă 1ntîndrei gărt1răl Cu veş1ni11re

REBREANU) de la şarră/ Dar mai bine i-ar şedeai De-ar fi

A(-i) sta cuiva în (sau, înv., prin) putinţă ori a
fi în putinţa cuiva (să) ... v. putinţă.
Abia mai stă pe pi cioare= Abia se mai ţine pe
picioare, e gata să cadă de oboseală:
Acu1n ÎnceţJu să-l rret1că sudorile şi
rre111ura, Înct1r abia 1nai srerea ţJe /JÎt~ioare.
(IOAN SLA YICI)
(„.) ia w1 wl, acesw era ales de 1m
1niliţian, 1nt1gazionerul 1nă1fii din {t1rc, ct11-e nu-l
dădea dectîr pe cel mai slab care t1bit1 mai .Htl în
picioare. (ION JOANID)
A-i îngheţa (sau a-i sta, a i se răci c uiva)
sâ11gele în vine. v. vână.
fesure de ea. (JARNiK-BÎRSEANU)
Te u111f1t1 râsul ctînd re 1li1t1i la el, dar de
recunoscur rrebuit1 să recunoşti că-i stătea bine,
cu roore că avea ceva de copil în felul cum
vodJet1 şi wm îşi ruf/ea căciula l'e ceafă. (ION
LĂNCRĂNJAN)
A-i sta cuiva ca nn ghimpe în ochi. '" ghimpe.
A-i sta cuiva ceva pe (sau la) inimă (ori sun et),
a-i sta ceva în (ori, reg., de) cap = A obseda; a
nelinişti:
Ctînele de GJlit1 îmi sră w o bubă pe sujle1,
nu mă lasă să do1111 1(MIHAIL SADOVEANU)
A-i sta cuiva dădacă pe cap. v. dădacă.

A-i sta (cuiva) ceasul (Arg.) = A fi uluit, a A-i sta cuiva în fire (să...), a sta în firea cuiva
înmărmuri, a înlemni: să ... v. fire.

,,Îfi sră ceasul în loc, ce poare să

spw1ă", zice Per re. (MARIA BANUŞ) A-i sta cuiva mintea în loc. v. minte.

A-i sta (cuiva) în minte (Pop.) = A li clar A-i sta gândnl (sau capnl, firea, gândur ile) la
(pentru cineva): ceva (sau Ia cineva). '" gând.
Bine zit~i,
dar 11u-1ni stă-JJ 1ni11re crun
I-aşa frumoasă fmă Burumga Swru-Palmă t1 A-i sta înaintea ochilor = A-şi aminti cu
purur să fie wră 1 (VASILE ALECSANDRI) precizie, ca şi când ar vedea aievea:
(„.] el le va .Htl înt1i111et1 ochilor w
A-i sta (sau a i se opr i) în gât. v. gât. ÎllfruchiţJtlre a unui trt1gi..'l1n gingaş şi de11111 de
ci1wire, luminar de .Hrăfulgerările acesrui Timp
A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) (cuiva) pe al schimbării. (AURA CHRISTI)
limbă (sau pe vârfnl limbii) (ceva). '" limbă.
A-i sta (cuiva) capnl în par = A i se tăia cuiva
A-i sta cuiva bine (sau rău, mai rar, frwnos) (D. capul:
haine)= A-i şedea, a-i veni c uiva bine (sau rău): Ce să facă el acuma? Începe t1 p/tînge şi
Ctîr de fmmos Î{i vt1 .Ht1 ţă1t111că. (GALA a se văieta, că ştia că desară i-a sta carJu/ În
GALACTION) par. (I. G. S BIERA)
Uire zău, t1cu1n it1u set11ntll Că-1ni stă
bine-n cap năfrt1111t1,I Şi ce fară frumuşică/ Are A-i sta (cuiva) capnl unde-i sta u picioarele
111t1111t1 1(G. COŞBUC) (sau tălpile) (Pop.)= A i se tăia c uiva capul:
Braţ de bmf păşesc alăruri„. le sră bine Dt1că În şa'te luni 1nărit1-sa Ferid 1111 va şti

lt1olt1lră/ Ea frumoasă şi el rtînăr, el înalr şi ea tot ce se cuvi11e să ştie ca să fii 1nulţă1nir ltuni11ăţia-ta,
înalră. (MIHAI EMINESCU) arunciţJrÎlne.'tl~ să srea acest ct1ţJ u11de Î1ni stau actuna
picioorele. (MIHAILSAOOVEANU)

104
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Împărarul... i-au poroncii ca să-i aducă
Clllul z1neului 11u1naidet~t1r, de 11u i I-li tlduce,
că
apoi i-a .Ha wpul unde-i .Hau acum rălpile. (I. G.
SBIERA)
Dară să 1nai şrifi una: daca nit~i unul din
voi 1111 va ghit~i vreuna din Întrebările inele, să
şri{i că unde vă stau ţ>icioarele o să vă stea şi
caperele. (P. ISPIRESCU)
A-i s ta (cuiva) în cap = A preocupa pe cineva:
Aşvrea .1ă-ncep cu fapre bune/ Dar n-am
fi'tcul, ori le-tun uirarl Şi raiu-JJ ct1fJ fJufi11 1ni-t1
.1ra1./ Şi-am fo.11 şi pro.li la nw11ăraTI - Şi n-am ce
.1p1me. (G. COŞBUC)
A-i sta (cuiva) într-ajutor (sau în ajutor). v. ajutor.
A-i s ta (cuiva) s ub nas. v. nas.
Ce stai tu de vorbeşti? (sau spui?) (Pop.) =
Încrebare prin care cineva îşi exprimă surprinderea
pe care i-au produs-o cele relatate de incertocuror.
Ce .Hai 111 de vorbeşri, omule? Apoi de
11i1nit~ luc111 iei fu că a1n ţJierdur inelul, aşa sculă
rară? (P. ISPIRESCU)
Cum stau (stai etc.) (cu.„) =În ce situaţie sune
(eşci etc.) (cu ...):
Andrei co11ri11uă cu ronul .f.Chi1nbar: Ct'1n
stt1fi? - Mt1i b1i1e. Dt1r trebui să zori1n 1nereu.
(AUREL MIHALE)
Crondinel îl rrage deo1x111e r1e judecăror:
- Bărllîne, cum .1rai cu ft11a? (ADRIAN MATEI)
Cnm stă lucrul, treaba?= Cum se prezintă, cum
se desfăşoară, c um merg lucrurile, treburile?:
Pofteşte Înlăuntru şi
ne s11u11e cu1n srt1u
rreburile pri11 acea parre de lume. (MIHAIL
SADOVEANU)
M-am d11.1 fără de ve.He, aşa-zict111d, şi
1111 fi-t11n s11us, 111-ecu1n tir fi rrebuir, cu1n srt1u
lucrurile. (IOAN SLAVICI)
De-abia stă de„. (somn, oboseală etc.) = Nu
mai poate de ... (somn, oboseală etc.):
105
Srrada... ş;1pre zile din .1ăprămt1nă o
ducea... înrr-1m fel de moleşeală, ca w1 om care
de-abia .Hă de .romn. (MIHAIL SADOVEANU)
Ia (sau, reg., ia n, apoi) stai oleacă (sau puţin,
puţintel, un pic, cu binişorul) stai, frate (sau
frăpoare, bre, mă) (Fam.) =Nu te grăbi:
Arn t1juns de 11ici 1111 1nt1 i 11ure111 fine
.1ocoreala nepo{ilor. .. Adică .Hai oleacă. ..
Alextmdm rrei, Profira rrei, ft1c şase, Şreftm fXlfm,
Ludovica doi, iaw doisprezece . .. Îlllâia duzină-i
gara 1.. (LIVIU REBREANU)
Srt1i un fJit~, dt1 • ot11ne11ii 1nei t1u 1nu11cir
(... ](DAN LUNGU)
- fli srt1i JJu{inrel tun uirt1f un lucru,
exclamă greaca, r1wu?nd11-şi dege111I la gură
spre a-şi aduce ami111e. (MARCEL CRIHANĂ)
Srt1i, b1-e, că lt111oi lt1 {liră o cu1ne1rie 1111
se pune la cale la w1 carwlere. (CRISTIAN
TEODORESCU)
- Sra i, fră(ioare... Suii uşor. (PETRU
DUMITRIU)
Până-i stă cuiva capul sus= Cât timp trăieşte
cineva, până la moarte:
Dai; dragă, 1111 1e-n1ri.1ra/ Că la rurc eu
1111 re-oi da/ Până capul .111.1 mi-o .Ha1 (JARNÎK-
BÎRSEANU)
Sta i (sau stap) jos! = Formulă prin care cineva
este in vitae să se a~ze:
A11ro11escu era 1nt1rione1t1 lui Hirler.
Trădărorul fJOfJOrului, tut cri1ni11t1l de răzl1oi.
Habar n-ave(i de nimit' . Sra(i jo.1, drep{i! Sra(i
jo.1, d1e11fi, .1ra(i jo.1 1 A(i adormii în picioa1e,
hai? (GABRIEL DIRADURIAN)
Sta i (sau staţi) să-ţi (sau să vă) expli c (sau să
vezi, să vedeţi, ori să-ţi, să vă s pun) (Fam.) =
La<ă (lăsaţi-mă) să -ţi (să vă) explic:
Srăi, să-fi explil', răcnesc eu din fundul
r1iep111l11i. (MIHAILSADOVEANU)
- Srt1i să vezi. Ne duce1n unde 11e duce1n
şi dăm pe.He w1 rembel. (LIVIUS CIOCÂRLIE)
Sta i cu binişorul = Nu te grăbi, fii c u răbdare:
 Vwile ILJNCAN

Dacă 1111 şrii, fi-aş a1ii1t1/ Di11 bob î11 bob Di11colo de i11s11I Săk11dea1111, w r e, la
t11norul/ Ci llt'1nai 11u re 1ntî11it1/ Ci srt1i cu urina urinei, 11-t1re decc1r să se det1 ÎJJ sta1n/Jă,
bi11işorul. (MIHAI EMINESCU) dacă aşt1 cr ede el că e bi11e ( ... ] (CRISTIAN
TUDOR POPESCU)
S ta i, că trag! = Formulă prin care cineva este
somat să rămână pe loc:
Fără să se uire î11 dr ear){a ori î11 .1Tt111ga, STANĂ
se-11drepră spre ftxul lui obiş1111i1 di11 fimd, A fi (sau a s ta, a rămâne) ca (ori ca o) s tană
ţJrinrre rtîndurile de scaune, ca ţJrin faţa unui (de piatră) = A fi (sau a sta, a rămâne) neclintit,
pl111011 de soldaţi cu puşrile î111i11se, cu 1ea111a de încremenit (ca urmare a unei emoţii puternice):
li JJu t1uzi un glt1s răguşir şi ţJorunciror: - Srai că Ct111d erau puii de drac apr oope de
rrag' (EUGEN LOVINESCU) fedor, el îi a111e11i11fă cu lx11t1 şi se făcură .1Ta11
„Ci11e e, swi 1" Ofifeml 1111.11ărea, -Srai, (stană) de pitlf1ii, rrei .ITtmi de piarră 11eag1ii. (I.
că rmg 1 (MARIN PREDA) POP-RETEGANUL)
Persida srărea w s1ea11 (stană) de piarră

Stă ce stă şi... = Aşteaptă o vreme şi, aşteaptă î11 111ijlocul celor ce se 1iira11 cu 111ilă la dtî11sa
cât aşteaptă şi ...: ct111d Mam se ivi î11 prag şi se opri dt111d di11 wp.
Faw s11sr>i11a/ M a111a .ITa ce .ITtl! Şi iar (IOAN SLAVICI)
c1mî111a. (G. COŞBUC) Virgil Proboră, î11 ltai11ele lui cafe11ii
vărgare, 1ii111ase .1Ta11ă de pia11ii la wpărul art?ror
w rasrrofe. (CEZAR PETRESCU)
STABILI
A s ta bili legătura (sau legături) cu cineva = A
con1unica cu cineva: STARE
Î11 clte.1Tiw1 ile referiroor e la ad111i11i.Hrarea A fi în stare (binecuvântată) (sau în s tarea
Ba.'itlrabiei el purea .ITabili legărum direaă cu darului, în altă s tare) (Reg.; d. femei) = A fi
guve111t1rorii gube111iilor vecine şi cu Do1n11irorii gravidă:
Pri11cipt11eloi: (SERGIU CORNEA) Mai f>e 10011111ă M ara tiflă că Pei:iida ia r
C11111 .1-<1r p111et1 .11t1bili legăruri cu e î11 .1Tar e bi11ec11vt1111t11ă. (IOAN SLA YICJ)
studen{ii 101ntî11i din {ările străine, unde sunr Se SţJunea ÎJJ fJO/JOr, şi 1neriră extrasă
co11sidert1fi ca 111i11orirare ( ... ) (DIMITRIE GUST!) di11 ier barul limbii bărn111e aseme11ea floor e:
fe111eit1 lui curare se tiflă În srt11-et1 dt1rului.
C11111pliră lucrar e a firii va fi Jo.IT pe111ru femeia
STAMBĂ 1t111ără să
1111 se fi găsii, o dară bt1re111, î11 .ITar ea
A da în (sau, pop., prin, pe, la ) stambă (Înv.) = darului. (MIRCEA CONSTANTINESCU)
A face c unoscut (prin presă):
A ador111i1... a11mcea dă ce 11 'aş lua ş 'o A fi în s tare (să)„. = A avea forţa, capacitatea,
la111bă (scară]?/ Şi, dacă do1111111' Ghiţă o să 111ă energia de a săvârşi un lucru greu, neobişnuit,
dea î11 .1Ta111bă
((înv.) teasc de tipografie; tiparV ciudat; a fi capabil să...:
I-oi spw1e c't1 fiu-ar-o ... oi şri io c11111 s-o dr eg .../ M t11nt1 Însă ert1 În stt1 re să roti 1t~ă-11
Of' Of' Dă (de) la purer e c11-a rt11t1doar111-aleg' fiu-că şi să î11văf mai derx111e. (ION CREANGĂ)
(GEORGE RANETTI) ( .. .] şi dac-afi Jo.IT î11 .ITar e să rrecefi
Îllfr-o bună di1ni11ea{ă cu bure/ele fJreste roată
A (se) da în stambă = A (se) face de râs: dezvoltarea istorică a {ărilor, cu cc1r 1nai 1nulr
Dtînşii nu-şi dau durerea În sta1n/Jă - 11u vefi izlmri î111m acea.ITa, 11eavt111d de risipii dectîr
fac di11 ea w1 obieu de spet'ulă pellTru a desfăw reţX11t1turile făcute cu greu de conservarori.

pe public. (AL. MACEOONSKI) (MIHAI EMINESCU)

106
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Ct'1n să-i găset1scă vreo vină ct1nd ea A fura s tartul (Spt.) = A porni într-o cursă
lwbar n-are ce-i lumea, când tir fi fosT în .Ht1re atletică etc. înainte de semnalul oficial care
să se 1nărire cu Jon a l Glaneraşului, dacă 11u i-llr anunţă începutul acesteia:

fi 1ăit11-o dânsul? (LIVIU REBREANU) Pe de alră pt111e,J1mcezul Loic Duval t1 furtu

Ni111e11i 1111 dor111ea, dar 1>ufi11i din
/XISageri erau În stare să se 1nai fină 11e
picioore. (D. BOLINTINEANU)
A nu avea (sau a nu-l ma i pr inde) starea = A
nu avea astâmpăr, a fi fără odi hnă:
Deşi abili a11ucase să inrre În cu11e, 1111
1nt1i tivu stare. Îşi luă biciul şi ţJOrni săget1ră
după babă. (LIVIU REBREANU)
Pe feciorul cel ma i mic nu-l mai (Jrindet1
.Ht1ret1, 1111 purea de j alea mamei şi de dorul
frt11e-său şi a .wru-sei. (1. POP-RETEGANUL)
Toţi swlT gaw să fJ/eu la Înviere; nwnt1i
ea s-t1 Îllftîrziar. AJa o /Jllfe 1nt11na rordet1u11a; 11-t1re
swre până ce nu-şi vede mai 'nainre faw găriră.
(IOAN SLAVJCI)
srarrul, a rrebuir să cedeze 5 secunde Îit 1no1nei1r1J
sclzimbului de pneuri( ... ] (hap://www.digi<port.ro/)
A lua s tartul = A porni într-o întrecere sportivă:
Înt1i111e de t1 lua su111ul în cw~a de
au101uri.wne la care 1x111ic1i1t1, o f11'1nOtt'lă da11n11ă
a t1rt'11t.~ar În 1nt1şi11a ţJr1i1{ului un buche! de flori şi
i·t1 1ut11succes ( .. .](CORNEL DAN NICULAE)
Fiet~are co1nţJO/le11 r al ecltir1ei va ţ>rÎlni
un 11u1năr, re11reze11rcînd ordinea În care va lua
s1t1rrul. (DORIN STOJCAN)
A se prezenta la start = A lua parte la o
Întrerere sportivă:
la St1ft1 de SfJOt1 t1 liceului cu Progmm
SţJ011iv „ Pe1mche Trişcu " .1-tw prezenrar la su111

16f 01111t1fii. (http://www.gazetanord-vest.ro/)

A -şi îndrepta s tarea = A -şi îmbunătăţi situaţia
materială :
Toţi au ră1nas cu ideea că Toderi că şi-a STAT
Îndre11rar starea În ţări străine, unde, cu1n se A fi în stat = A fi în stare:
vede, găsise ni!1wivt1 jucărori (de cărţi) ma i Încarcă ţJresre 1năsură rtînza sa cu art1ta
proşri. (C. NEGRUZZI) 1ntîncare, ctîf 1111 it1sre Îll sttlf a o fit1rbe sau a o
D-lor, în acetwă .Ht1re de lucruri, dacă măcina. (D. Ţ!CHINDEAL)
noi, tldică .rocierarea noastră civilă, t1ve111
dorinftl de t1 ît1drepW .Ht1ret1clerului110.Hru ( . . ] A-i ieşi (cuiva) s ta tul (Pop.) = A i se împlini
(TITU MAIORESCU) (cuiva termenul):
A slujii el ctîT o fi slujiT, 1xî11ă când i·t1
ieşii .HtlTu, şi-a vruT să pleu. (ION CREANGĂ)
START
A da s tartul = A da semnalul de plecare (într-o
întrecere sportivă); (pex.) a începe o activitate: STATIVĂ
Arbirrul t1 i eşii de la ve.Hit1re după 20 de A pune pânza în s ta tive (cu cineva) = A lucra
1ni11ure, JJu duţXI 15, cu1n ţJrevede regult11ne11rul, În tovărăşie cu cineva; a se asocia (cu cineva):
dar 1111 t1 dar .Htirrul meciului imedit11 ( .. . ] Presvirera t1sra... Î1ni ţJ/ace şi 1ni-i
(http://www. gsp .ro/) dragă, dar rxînză c11 dânsa rovărăşie n-oi purea
În perioodt1 Crăciwwlui apare '"' pune în s1t11ive. (MIHAIL SADOVEANU)
fe110111en de Î1unulfire a cu1n1Jiirărurilor În care
co1ne1t.~ianfii en-gros şi cu a1nănunrul e.-q-1loaret1ză
STtlfuTul Crăciwwlui dând .Htll1uf sezonului de STATOR NIC, -Ă
cw11părăruri desădJărori. (NICOLAESFETCU) A fi statorn ic la vorbă= A se ţine de c uvânt:

107
 Vwile ILJNCAN

Şi să 1111crede{i că 1111 111i-t11n {inur A pune stavilă = A împiedica, a opri; (pex.) a

cuvt1nrul de joi 11ănă 1nlli de t111oi, ţJenrru că aşt1 pune capăt:
t11n Jo.IT eu, răbdăror şi sraromic la vorbă î11fel11I Ve11ir-t1-111r-o zi, din t1p11.1/ O 1/()(lpfe cu
meu. (ION CREANGĂ) t1rt1ra Întuneric, c-a 11us/ fn 1ninre-11e stavili ţJutinfii
de-t1d11.llAmi111e ce-i rimpul şi locul. (G. COŞBUC)
Parcă ţJOate cinevt1 ţJune stt1vilă

STATUIE gândului... Ehe! Şi de-t1r fi Jo.IT n11111t1i tlSTtl. Dar

A ridica (cuiva) (o) s tatuie (Fam.) = a ) A arăta la ctîre alrele nu-şi p111et1 pune el .1Tt1vilă?!
recunoştinţă faţă de cineva: (MARCEL PETRIŞOR)
Dacă aşa vafi, 1nă angty'ez să-i dt11.1 n1unele,

co11vi11.1 că-i VOI/I ridica .ITtUuie. (RADU COSAŞU)

STĂPÂN
b) A aduce cuiva laude exagerate: (A fi) fără stăpân = a) (A fi) li ber, de capul său;
( .. . ] ot1111e11i ve11emfi şi t1d111irt1fi chiar (a acţiona) după bunul plac:
Îll viaţă, des rina fi /}(){1fe a li se ridit~a stt1tuie, dar Rărăce.1<.'
w w1 dune fără srăpân.J Dar nu
cari îşi fin vit1ft1 cu gr eu((lfe (... ] (ION GHICA) pm·r pe g1wnt1z 1u111ele lt1nf11lui. (MIHAI BENIUC)

A sta ca o stană (ca un s tâ lp) de piatră (sau ca b) (A fi) fără rost, fără căpătâi:
o s tatuie). v. s ta. Aceş1it1 spw1 că lumea esre fără t1devă1;fără
bază, fără srăp<1n, năwuă fără îi1lăn/11ire wuzală,
Meriţi (merită, meritaţi) (o) s tatuie (Fam.) = tnr?nd dorinft1 dr ep1remei; (N. STEINHARDT)
Se spune, c u ironie, despre o persoană care
merită o recompensă sau laude: A fi (sau a rămâne) stăpân (sau călare) pe
Găbi{ă, re-1111 re11us În dre11ruri, t.ău că situaţie. v. situaţie.

eşri ci11evt1, meri fi o .1Tt1T11ie! (NICOLAE Ţ!C)

A fi stăpân în casa lui (sau Ia el în casă ori la
el acasă) = A face toc ceea ce doreşte î n propria
STAUL gospodărie sau familie; a avea toace drepcurile, a

A închide lupul în s ta ulul oilor = A pune pe proceda după bunul plac:

cineva la o treabă în care poate face mult rău: A zis că la el acasă face ce vrea - că e
A închide lupul î11 .1Tt111l11I oilo1: (IULIU srăpân. (SANDA SÂNTIMBREANU)
A.ZANNE) Nu vroiau cei cu ct11-e discurt11n să
înfeleagă că jiewr e popor ar e d reprul la
A da în s ta ul = A mâna oile pentru a fi mulse: liberTtlfe, că e .ITăptîn pe pămtînrul 111oş1e11i1 de la
D oar bă 1f1afii, llt'1nai ei, 1ntînă oile În s1răbw1i şi că vr ea să fie .ITăpân la el acasă.
.1Tt111I şi le mulg. (DORIN ŞTEF) (VADIM ŞTEFAN PIROGAN)

A fi stăpân pe sine = A fi în stare să-şi

STAVILĂ
A pune stavilă gurii = A-şi impune tăcere; a se
reţine de a spune ceva:
Dacă NI pomir pe ct111et1lă, porx1 şrie că
ţJrierenul nu-şi va 1nt1i ţJune cu uirur1i1ţă stt1vilă
înfrâneze pornirile, semi mentele etc.:
Respo11.rnbilirt11et1 va privi pe aceşri
1ni11işrri inetJ{i şi slugt1rnici, ct1re 11-t1u ştiur li
vo1fJi şi li STÎfJult1 Îll 11u1nele unui fJOf)()r liber şi
s1ăp<111 pe sine. (MIHAI EMINESCU)

gurii lui ţJăcăroase şi de-aceea vrea să cur1ne răul Pe11elopt1, lt?ngă

el, se fi11et1 bine.
di111m î11cep111. (ALECU IV AN GHILIA) De1nnă, severă, stă/Jl111ă fJe sine, stt1 1năret1fă În
md1it1 ei galbenă. OEAN BART)

108
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A fi stăpân pe soarta (sau pe viaţa etc.) sa= A
dispune de sine, a-şi făuri singur soarta:
Ni111eni 1111 trebuie să fie aicea stăţx1n
deccîr ţJOţJOarele Însele, şi a trece suveranirarea
în a/re braţe deu1r în acelea ale fJOpoarelor e o
crimă co111ra lor. (MIHAI EMINESCU)
(... ] să mărrurisească în fata lumei
Îllfregi, că un fJOţJOr de o străveche olx1rşie vr et1
săfie de asrăzi înainre s1ăp<1t1 pe .war ftl sa.
(ŞTEFAN PASCU)
A s e băga (sau a intra) la stăpân = a) A se
angaja ucenic sau servi tor în casa cuiva:
(Eliptic) Bine, zise baba, eu am lipsă de
slugă, să umble la caţJre; bagă-Te la mine. (1.
POP-RETEGANUL)
Acesta u11nase 11u1nai două clase
Î11ce1Jiiroare, venise acu ŞtlfJfe t111i cu ft1ră-său aici
şi inrrase la .Hăpân ( ...] (!. L. CARAGIALE)
(... ]ea răspwue că
esre afară săracă şi
fără de părinţi, şi tir vrea să se bage la s1ăp<1n
dacă a r găsi vreun loc. (P. ISPIRESCU)
b) A ajunge sub stăpânirea sau sub infl uenţa cuiva:
Pe111ru lxmi luai bărrtînl Şi mă băgai
.Hăptîn. (ANTON PANN)
'Ţine millfe, bădie, să nu-ţi vâri şiru capul la
srărXin, adaose el cu rtîlc. (EUGEN LOVINESCU)
Ungaria se tirăra gara să acl'epre
do1ni11tlfit1 ori să .fe1vească interesele fJufe111icilor
1no1ne11rului ţJrt1cric Îşi e1tda vet~hea-i
disponibilirme de „a i111ra la srăpân" -, conştiemă
fiind că 11u1nai cu t1cordul t1cestora ţJurea să-şi dtL~ă
la îi1depfit1ir eprogramul. (MIHAISTRATULA1)
A l ăsa (pe cineva) stăpân (pe ceva) = A ceda
sau a dărui (cuiva ceva):
D1t1goş, unul d1i1 voievozii din Mt11t11nureş,
fuse.le fă.ICU .Hăpân pe.He wt rerirodu moldovean de
cărre suvert11u,f 1naghit11; ţJenr111 se1viciile sale.
(ARINAAVRAM)
A s e face stăpân p e ceva. v. face.
STĂPÂNIRE
A avea stăpânire asupra cniva = A avea
autoritate, a<cende nt moral asupra c uiva; a domina,
a conduce:
Nic-a lui Cos1t1d1e, cel răguşii, balu1z şi
răutăcios, 1111 1nai tivea srărxînire asuJJra 1nea.
(ION CREANGĂ)
A avea stăpânire de s ine = A-şi controla
semi mentele, reacţiile:
U11clteşul
avea mai mutră .11ăp<111ire de
sine şi se uifll 1>e subr SţJrtî11cet1nă lt1 1nuieri.
(MIHAIL SADOVEANU)
Avea o sră1xî11ire de s1i1e şi un ca/Jn care
/Jan'ii "" erau din lumea aceasw. (HRISOSTOM
FILIPESCU)
A lua în stăpânire = A ocupa:
(... ] dregărorii lor, rrimişi s-o ia în
s1ăp<111ire (Oltenia], ră11uî11 umiliţi de .fălbăricia
În ct11-e trăiesc ot11nenii, Îllfr-o ţară aşa de
mândră şi bogară. (AL. VLAHUŢĂ)
Să wnbfafi pe calea aceea pe care v-a
J>011'11cir Do1n11ul Du11111ezeul vosr111, ca să fiti vii şi
la să vă fiebine şi să rrăi{i vre111e 1nulră Î11 ţJii1ntînrul
acela pe car e îl vefi lua în s1ăp<111ire. (BIBLIA)
A pune (sau a lua în ori, înv., întru) stăpânir e
ceva sau pe cineva = A deveni proprietar,
stăpân (prin mijloace abuzive):
Voi Îltvtl{a eu ţJe voi să ţ>unefi sră1xî11ire ţJe
lucrurile din lume, comoraţilor' (ION CREANGĂ)
A pune (sau, rar, a prinde) s tăpânire (pe, ori,
rar, peste ceva sau cineva) ori a lua în
stăpânire ceva sau pe cineva = A se supune
unei influenţe, unei presiuni e tc.:
- la ascul1t1ţ4 măi, dar de ct111d aţi pus voi
s1ărxî11ire pe mine? zi.1e Gerilă. (ION CREANGĂ)
Gc111d11rile i se limpeziseră, încr eder ea
în purerea ei şi în ajurorul Celui-de-Sus pusese
s1ăp<111ire
pe ea. (PAVEL DAN)
EveniJnenrele neaşre11rare Însă 1>u1t
srărxînire 11e rine ca u11 J>tunnal ce re-a lovit În
rimpul .wmt1u/11i. (ION M INULESCU)
109
 Vwile ILJNCAN

În vawnţele aceleiaşi epoci a pus După wre SftînTul Perro.1 i-a dar [lui
definiriv stăfJtÎ11ire fJe 1ni11e vtînăroarea. Iefonia~] .11tîlpar et1 din Pamdi.1 şi l-a rrimi.1 în
(MIHAIL SADOVEANU) cerare (...] (https://www.teologiepentruazi.ro/)
O impresie de neprevăzu1, de ct11a.11rofă
puse .Hăpânire pe dtîn.111/. (EUGEN LOVINESCU)
STÂNĂ
A veni (sau a ajm1ge) Ia (sau, rar, către, în) s partul
STÂLP târgnlui (ori, rar, bâlcinlui, iarmarocnlui,
A fi (ori a s ta sau a rămâne) s tâlp (de cremene obornlui, stânii). v. veni.
ori de pi atră) = A fi (ori a sta sau a rămâne)
pironit, împietrit (de spaimă, de mirare etc.): A avea o stână de copii = A avea mulţi copii:
Nu mai .Ha aicea .Ht1/p, ltîngă mine. Căsărorill cu Roxt111t1 i-t1duce lui Ţurct111u o
(MIHAIL SADOVEANU) .11tînă de copii. (l]ttp:/f)urnalulliterar.rQI)

Flăcăul t1 ridicai ciomagul în .111.1, dar n-a

pulul i;}Ji, căci &frag .11t1 .Htîl(J de cremene A închide lupnl în stână = A-şi aduce duşmanul
î11ai111ea lui. (CONSTANTIN SANDU-ALDEA) În casă:
Închide /urmi îi1 .11tînă. (IULIU A. 2'ANNE)
A lega (sau a pune) (pe cineva) Ia s tâlpnl
infamiei (Rar) = A condamna pe cineva î n
public; a blama: STÂNCĂ
Di111i11eaft1 ur111ăroare, roţi tlceşri 1x1rru A face (sau a s ta) stâncă= A împietri:
defi1111fi t111 fo.11 legafi la .Htilpul infamiei, unde t111 Nu111ai ţJrin strtÎngerea 111ndurilor
fo.11 fi1111fi până ft1orele16. (NICOLAE CAJAL) ruru1or Î11111reju111l unei Ro1ntînii renăscute, vo1n
Sigur că aceşTi bărba{i ert111 pr ea găsi 11ureret1 de a sta srcîncă neclinriră f1n11orrivt1
in1elige11fi ct1 să-l aşeze fJe Don Juan la .Htîfrml Tururor primejdiilor şi vrăşmaşi/01: (MAGAZIN
infamiei. (OCTAVIAN PALER) ISTORIC, voi. 35, 200 I)

A ţintui (pe cineva) Ia s tâ lp (sau la s tâlpnl A merge, a sări, a urca ere. din stâncă în stâncă
infamiei). v. ţintui. =A merge, a sări etc. dintr-un loc (înalt) în altul:
Şi illc<l-1ni rrecea ror d1i1 sttîncă-11 stt1ncă.
Stâ lp de cafenea = Persoană care-şi petrece (POP.)
timpul prin cafenele:
Se ş1it1 despr e el că e '"' .11tîlp de
wfenea şi că-i place să .re fină mai mu/1 de STÂNG, -Ă
biliard, deuîr de meserie. (ION PAS) A călca cu dreptnl înainte (sau cu piciornl drept)
Au de 1x1rrie, virrure, 1111 vorbeşte ori cu stângul (sau cu piciorul stâng). v. călca.
libemlul/ De ai cr ede că viaţa-i e c1ut11ă w
cri.11t1/11/?I Nici visezi că îi1t1i111e-fi .11ă w1 .Htîlp de A da cu s tângu-n dreptnl = A fi neîndemânatic:
ct1fe11ele/ Ce îşi n1de de-tl.ITe vodJe î11gtîntîndu-le Cu .11tîngu-n drep11il dau de-o vre111e-11t.YX1cel
pe ele. (MIHAI EMINESCU) Ş-mi d1e/111ie.1e iubirea pe nimic/ Căziînd ft1 îi1voitilă
- Ctl să zic -I Cu rocmai cei plătifi .fli mă arace.
(GEORGE ŢĂRNEA)
STÂLPARE Ce să zică şi
el? Că şi-t1 dar sigur cu
A(-i) da (cuiva) stâlpara (Înv.) = A(-i) acorda .11tîngu-n dr ep111/? (RĂSV AN POPESCU)
(cuiva) locul c uvenit:
A face la stânga = A se î ndrepta către parcea
stângă a unui drum, în direcţia mâinii stângi:

li o
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Înainre să ocolească ulrimt1 groapă t1
1x111rei, se t1sigură că 1111 rrece nicio 1naşi11ă,face
.Htînga şi vede drepr î11 faţă w1 grup de
r>rofe.ware naveri.He (... ](SORIN CERIN)
A face s tânga-mprejur. v. împrejur.
A trage (sau a da, a face) la s tânga= A fora, a
şterpeli ; a ascunde:
A chibzuir că fu eşri 1nt1i cu1ninre dectîf
băiarul lui şi că, fiind lt111gă el, ai purea să-l
i11formezi dacă Bică a rras la .Htînga ceva ba11i.
(ION PAS)
A tine stânga= A merge pe partea stângă a unui
drum:
Ctînd rred Cil tmromobilul f ro111iera
Au.Hriei, rrebuie să fii arenr la noi se fine
dreapra şi acolo .Htînga. (ANTON HOLBAN)
A-i cânta (cuiva) cucul în s tâ n ga. v. cuc. 1
Să nu (sau n-are să, n-o să etc.) ştie s tânga (ta)
ce face dreapta ori ce face dreapta să nu ştie
s tâ nga = Formulă prin care se impune di se reţie
absolută:
Ctîr de bltînd şi de cuviincios îilftîmpină
fără deosebire pe roară lumea ce vizirează
Bisericanii.I şi, 1nt1i fJresus de f0l1fe, cc1re 111iloste11ii
îmrxirre el pe la nevoiaşi, fără ca srtînga să şrie ce
face dreapra sa! ... (CALISTRAT HOGAŞ)
Tu Însă, ctînd faci 1nilosrenie, să 1111 ştie
.Htînga ra ce face drea1){a ra. (BIBLIA)
- Priere11e Tadeu.ţ a ztîmbir harmtmul
Nit~oară, dacă 1111 1nă Înşel, re rugase1n ca ceea
ce face 1ntî11a 1net1 dret1/Jfă să 1111 ştie 1ntînt1 1net1
.Htîngă.(MIHAIL SADOVEANU)
Muceau ctîre o echipă pe z4apoi a/Ia, să 1111
şrie .Htînga ce face dreapra. (VIORICA RĂDUŢĂ)
STÂRCI
A i se stârci cuiva inima (de durere) = A simţi
o emoţie puternică, o supărare mare etc.:
/11i1nt1 fJÎficului se stc1 1t~i de 1nilă
adoră. (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
Val1111ml ol I V -iea
STEA
A citi în s tele = A prezice c uiva viitorul după
poziţia stelelor:
[MĂRICA:] Ferească Dumnezeu,
bărbare, 1111 .le tiflă' dar roară lumea şrie că
Balx1 Rada cireşre şi-n .Hele ... şi-i ct111e de robă,
a.11t1... robă de carre. (VASILE ALECSANDRI)
(Fig.) Nu poefii t111 făwr iubirea, ci
iubirea a făwr pe poefi 1 /tir eu, w re ciresc
bucuros În srele şi-1ni ft1c o fJlăcere dinr111 a
aşreme r>e luî11ie slovă ltîngă slovă,
por săj"r că î11
slovele noa.Hre "mile s"!IT scrise roare rainele de
amor ale cemlui în.He/ar. (LIVIU REBREANU)
A crede în s teaua sa = A crede într-o soartă mai
bună; a fi optimist:
Şi Napoleon, desigur, avea credinft1 îi1
srea„t1 /„i. (DIN VIAŢA POPORUWI ROMÂN,
voi. 20-24, 1914)
A fi ca picat (sau ca rupt) din s tele = Exprimă
admiraţia pentru frumuseţea unui om:
- 01nul acela, ctînd Îi veni vre1nea să se
Î11soare, rriJnise fJefirori la /tira cea 1nt1i
fnmux1să d i11 sar, o fară mpră di11 .Hele, şi
mtî11dră ca o uî11ă (... ] (1. L. CARAGIALE)
A fi cu stea (rar, cu s teaua) în frunte (D.
oameni)= A fi (sau a se considera) superior altora
prin însuşiri fizice, morale, intelectuale etc.:
Nu căura că-s inic, dar trebile care fi
le-oi face eu nu le-a face a/ruf, macar să fie w
srea în fnmre. (ION CREANGĂ)
Nu spera ctînd vezi mişeii/ lt1 izbândă
făctînd pwlle,/ Te-or înrrece nărărăii/ De ai fi
cu .Hea în fnmre. (MIHAI EMINESCU)
Cuconaşii din leş nici nu ct1radicsesc să
.le uire la bierele copile, parcă ei s„nr cu .Hea"a
înfnmre. (VASILE ALECSANDRI)
A se naşte s ub o stea norocoasă (sau rea) = A
(nu) avea noroc:
şi o De 38 de t111i Î1ni retJe/ că 1n-a1n născur
s"b o .Het1 norocoasă. (ALEXANDRU PETRIA)
111
 Vwile ILJNCAN

Te sa fur, f"w1c fraged, năswr sub o .Hea El însuşi purra .Heagul cel mare al Ţării
1101ocot1să, creşri 1nt1re că eşti dorar cu un Ro111t111eşri, 1>e care srrălucet1 virrurea ostăşească
carauerra 1: (DAMIANTODIŢA) ( .. .] (PETRU DEMETRU POPESCU)
Muncească-se ctîf o vreai Cel năswr
supr .11eaut1 rea, î11 zadar se va silii Ce-o dori t1 A i se înălţacuiva s teagul = A dobândi stimă,
dobândi. (lENĂCH[fĂ VĂCĂRESCU) consideraţie, respect:

A,'ll, de pildă, 1111dre setii de ft4xărori tai tqJănu

A şedea (sau a s ta, a rămâne) cn dintii la stele. şi di.11Jănu de di11d s-a înălftU sreag1d fin'(io11t1rilor
v. şed ea. rome1âali(PRESA MUNCITOREASCĂ şi
SOCJAUSTĂ din ROMÂNIA: l\XX).1921)
A umbla (sau a se duce etc.) cu s teaua = A
colinda cu steaua: A închina armele (sau s teagul). v. închina .
Co11iii ct1ri u1nJJ/ă 01stet11.1t1se1u'1ne.fC srelt1ri,
colindari, colindă/ori .1ta1 crai (TUOOR PAMFllE) A închina s teagul. v. închina .

A vedea s tele verzi = Exprimă o durere A ridica (sau a scoate ori a lega) s teag a lb (O.
insuportabilă pe care cineva o încearcă în urma o armată) = A se preda, a cere pace:
unei lovituri puternice: Dacă-i aşa, ll/JOÎ 1ntîi11i diJnineaţă, u1t~ă-re

Pri1narul 1111 llţJucă să răsţ1u11dă. pe poarră şi leagă îi1 wî1ful sănefii 1111 şrergar alb;
Tănăsescu îi ctîq>i ct11evt1 perechi de palme de Sf>une că Închină1n cefafet1, cu foe1nt1lă să ne lesă
văzu stele verzi, srrigt111d: - Vă sarur eu tlcuşica slobozi să ieşÎln şi să ne duce111 unde vo1n voi. (C.
de revofufie, n-ai grijă 1 Pe
rofi vă .rnrur, să fine fi NEGRU2Z1)
mi111e' (LIVIU REBREANU) ( ...) acolo, pe dind aşrepram din ceai î11
Ttira uira să-şi plece wpul ct111d i111ra, cet1s să iasă furcii lt1 lutJfă dreatJfă, ne-tun /J01ne11if
a.Hfel că se i;}>ea de r>ragul de sus, de vedea îilfr-o bună di111i11eafă că a1tfică sreag alb şi rrămir la
.Hele ve1zi. (ION PAS) gheneram nosrru să-i î11chine ce{(//ea. (ION GHICA)

A(-i) apune (sau a-i asfinţi) s teaua (cuiva). v.
apune.
Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = Exprimă
o ameninţare sau un senriment de compătimire:
De re-a împi11ge păwrul să mai vii o dară,
vai de sreaua ra are săfie! (ION CREANGĂ)
Să se cu1ni11fea.k~ă... Să iasă la 1nuncă
aşa wm e darina şi legea. Alrfel or s-o rx1fă, vai
de sreaua lor! (MIHAIL SADOVEANU)
A r idica s teagul revoltei (sau răscoalei) ori
(rar) s teag de răzvrătire (Înv.) = A porni, a
declara o revoltă (sau o revoluţie, o lupt ă etc.):
Ţart1 Ro111tînet1scă ert1 cură{ifă de furci
şi .Heagul r evolrei adică al eliberării şi
indepe11de11fei era ridicai. (AUREL DECEI)
Discu{ill cet1 1nai serioasă În t1cet1sră
privinfă e.He cea r eferiroare la Juxănîrea de a ridica
sreagul luprei tmfioromane î11 1594. (BOGDAN
MURGESCU)

A tine sus (sau a ridica) s teagul = a) A lupta cu

STEAG dârzenie:
A duce (sau a purta) s teagul = A fi în fruntea Vor bt1-i t1şa, 1nă, ce ne ft1ce111 noi ăşrit1
unei acţiuni: mai prărJădiţi, dacă desfiinţează co1111111işrii pe
- Trealx1 tWt1 cu lusrin Preda ăl mic care găzdoi, pe Of111te11ii cu .ITtlr e, pe kîngă w r e poţi
va duce .Heagul mai deţ>t111e e demon.mură? (DAN Trăi? Cine-o să mai fi11ă .Heagu sus, ha?... (ION
DOBOŞ) LĂNCRĂNJAN)

b) A menţine:

112
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Şi 1111e mulr de TOI de când Bucureşriul
fi11et1 sus sret1gul lt1ti11is1nului Î1n/JOlriva SfJÎrirului
critic moldovenesc. (G. IBRĂIJ.EANU)
STEAJĂR
A-i ajunge (sau a i se apropia sau a i se scurta)
cuiva funia la (sau de) steajăr = a ) A fi într-o
situaţie foarte grea:
Tocmai cărre .eft11şi111/ lui iulie codrii
Ownei fJrinseră li vui de fret11nărul duit'1nului
Turcesc. Funia se .Hn1nget1 la .Heajăr ((pop.) par
înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat
c u cai, în jurul căruia se înfăşoară fi.Inia î n
timpul treieratului). (AL. VLAHUŢĂ)
b) A fi aproape de moarte:
fnrr-o zi, se s1in{i 1no)rul rău, vedet1 că .'I-li
srn?nsfi111it1 fa sreajăr, căi se apropie Ct1/Xu11/ vie{ii
şi şi-a che111ar fO{ificiorii şi f0l1fe nurorile lt1cel1nt1i
mic, unde-l ajwuese cettwf moitii şi fe-t1 zii (...]
(AN'TDL.OGIE de LITF.RATURĂ POPULARĂ,
voi. 3)
STELI
A-i steli (cuiva) ochii = A străluci; a vedea stele
în faţa ochilor din cauza ameţelii:
Pt111e din acei copilandr4 cu Ctlri el să jucă
de-t1 „căf(lnefe" 1111 .Mu mai îi11ors de la ji-mrurile de
băraie, şi 111ine11i 1111 ştie; ţJe unde le vor „steli" ochii,
ori le vor 1mrrezi oosele. (THEODOR SITEA)
STEMĂ
A fi cu (sau a avea) s tema (sau stemă) în
frunte = a) A fi de neam mare, ales:
Doar 1111 eşti cu sre111a-JJ / 11,11re să re
asculr. (TUDOR PAMFILE)
b) A fi cuminte, drept, cinstit:
Inima, bar-o p1<11ia: săfii şi cu sremă-n jiw11e,
n-ojir1ng4 ror degenba. (BARBU DELAVRANCEA)
113
STERP, -EARPĂ
A fi s tearpă (sau (reg.) o sterpătură) (D. femei)
=A nu putea avea copii:
De băie{i 1111 mai Trag nădejde, ţJellfm că
baba mea e o .11e11Jăr11ră. (ION CREANGĂ)
STic m u
A se pune cu s tichiu (pe cineva) (Reg.) = A
stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina
să acţioneze într-un anumit fel:
Şi nu-i vine să fJ/ece, ţx1nă 1111 se ţJune
ăla
cu sricftiu ţJe el. (DIN VIAŢA POPORULUI
ROMÂN, voi. 29-31, 19 16)
STIC L ETE
A avea (sau a fi cu) sticl eţi în (sau la) cap sau
a-i cânta (cuiva) s ticleţii (în cap) (Pop.) = A
avea idei extravagante, bizare:
-Da bine, domnule, srig/efi ai îi1 căciulă şi
fi-e fril'ă să 1111 suqJe, de 1111 fi-o iei din Ctlp când
îi11t1/neşti pe femeia 1Jărime/11i? (P. ISPIRESCU)
A-i scoate (cuiva) s ticlepi din cap = A face pe
cineva să renunţe la ideile extravagante, bizare:
-A111 zis că 11u1nt1i do1n111J Co1nşa lire să-fi
.ocooră sriclefii din et1p. (CEZAR PETRESCU)
A- şi pune colivia cu sticleţi pe cap (Reg.) = A
se căsători:
A pune colivia cu .Hicle{i fJe (în) Ct1p11/
său. (GEORGE BARONZI)
STIC LI
A-i sticli ochii (pe undeva) = A se afla undeva
(departe):
De 1111 dădeam pe.He Vă.wi al d-f(l/e în
oţxină, cine şrie ţJe unde 1ni-t1r fi 1nai sriclir
ocftii 1••• (CALISTRAT HOGAŞ)
- Mă ror .l()(;Ofe.oc ţJe unde i-or sfieli oâ1ii.
- Î111reabă-mă ţJe mine şi ai să afli. ltl Mă11ă1tirea
Hurezu. (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
A-i sticli (cuiva) ochii în cap = A fi deştep~ vioi:
 Vwile ILJNCAN

Se vedea şi dtl{Jă ctun rt1dea, şi duţJă crun Îi Ca să ştie, stinge că1f1u11i În t1ţJă: dacă
s1iclet1 m~hii Îit caţJ la 1nt111ct1re, şi du1Jii cu1n rrăgea .re .1e1l]imdă cărbunii, copilul are deod1i; (G.
din figare. (GABRIELA ADAMEŞTEANU) COŞBUC)
Nu le ie11a penim „ vrtl}ele şi de.1etînrecele
Cine ştie pe unde îi sticlesc ochii (În fraze ce ct1ută: stinge că1fJu11i, ţJu11e lacăte, şi cu{ite, şi
interogative sau exclamative) = Cine ştie unde !iOrfi să-şi vadă norocul lor" (...] (EUGEN
se aftă (şi c um o mai duce): TEODORU)
Cmirorul loriâ rămânea fără ziare. Îl
Întreba ţJe sră1nbarul HaiJn dacă 1111 ştie cu1nva A stinge var = A curna apă peste piatra de var
pe unde îi .11ide.1e ochii vagabondului. (EUGEN arsă pencn1 a obţine, î n urma reacţiei c himice

BARBU) produse, varul stins:

Ehei 1... pe unde-i sticle.IC lui ochii acuma... „Sringe, pe la sft1rşirul lui augu.H, vreo
- Pe unde-i s1icle.1e ochii? Nu s-o fi-11.wrar? - OfJt oca de var cu aţJă, şi-l lasă să şează vro
Ce-nswtll 1••• (CEZAR PETRESCU) ctîreva zile ptînă .re limpezeşre; " (CONSTANŢA

VINTD...Ă-RĂDULESCU)

STIGMAT A-i s tinge (cuiva) lampa. v. lampă.

A cădea în stigmate (Îvr.) =A fi dezonorat:

Au căzut besehca... Născăroarei În A-i stinge cuiva lumina (sau becul) (Îrg.) = A-l
.Higmare. (DOSOFTEI) ucide:
Trebuia să-i stingă luu1i11a vie/ii: 11u1nt1i
aşa erau .1eăpafi, cu adevărar scăpafi de el.
STIL (IOAN SLAVICI)
A face s til = A vorbi figurat: - Ştiu eu? Se teu1ea, ţJeseu111e, să nu 1nă
Criricul, ambiguiu1nd şi, săSfJWI aşa, 01noare barbt1tu-său; să 11u u1ă taie; să-1ni
lxîiguind i1n11resio11istit~, face stil, În 1naniera lui sringă bet' ul. (MIHAIL SADOVEANU)
G. Călinescu ( ...] (VICTOR MARIAN BUCIU) - Să 11u sari calul, antice, că-fi sting
lumina la Sreaua Polară! M-a t11neninfar
şaqJele. (PETRE BARBU)
STINDARD
A r idica stindardul revoltei (sau naţional , Bea de s tinge (sau bea de usu că ori usucă pe
luptei etc.)= A porni, a declanşa o revoltă (sau unde trece) = E foarte beţiv:
o revoluţie, o luptă etc.): După cheful ăla al lui Pleşea, după care
N-ar fi curez.ar să ia /XI 11e Îllfr-o 1nişcare Olga s-a cuplaT Cil Sandu, s-a aţJuctlT de băuT.
ce arfi ridiwT .Hindardul revolrei. (ION GHICA) Bea de sringe. (DUMITRU CRUDU)
Oare re 1nai Îndoieşti de noi, căr>itane ?.1 Un alt 1Jer.ro11aj Î11.fe1nnat al rou1anului
Noi, care sunre111de11111/ră vre111e alături de roti e.He popa Dwnirm, porediT Tărăboi, care „bea
cei care t111 ridit~ar stindardul luţJfei Î1nr1orriva de sringe ", chefuieşre în jiewre zi la moş Precu.
silniciilor domniei( ... ] (MICU SECUIU) (MIHAD... SADOVEANU)
Om în w1rsTă şi bea. Bea popa de s1i11ge.
Dt111.wl spw1e că-i face bine. (ION BĂLAN)
STINGE
A stinge cărbuni (Pop.) = A arunca în apă
cărbunii aprinşi (rostind anumite cuvince care se STOARCE
consideră că alungă deochiul): A s toarce (cuiva) ceapa (sau lămâia) în nas sau
a-i freca cuiva r idichea Ia nas. v. nas.

11 4
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A aduce (sau a scoate, a stoarce e tc.) (ceva)
(şi) din piatră seacă. v. piatră.
A stoarce (sau a scoate) laptele din piatra. v. lapte.
A stoarce pe cineva ca pe nn burete (sau ca pe
o lămâie) (Arg.) = a) A face pe cineva să-şi
epuizeze puterile; a istovi, a slei de puteri:
- Să 1111 1nă sileşri du11111eart1 ţJe 1ni11e,
ct1r e {i-a1n 1nu11cir 1xînă 1n-t1i sto1:'1 ca 1>e o
lămt?ie, să mă î11josesc la bărn111efe, că 1111 şade
f rw11os şi nu-i drepr 1 (LIVIU REBREANU)
Când regele cel art?r de se11sibil a dar
răvaş de drum filozofului, el spw1ea intimilor: l-<1111
stors ca 1>e o lă1nt1ie, 1111 1nai avetun ce st.~Ol1te din
el. (PAULZARIFOPOL)
Adve1:11arii t1c{io11ta1 diabolic: ne 1i1re1t~eţ>ft1u
ojifeml, î1 sfredeleau creieml, îl sroiuau ca pe o
lă11T1ie, llfXJÎ ni-l a 11'1JCt1u Îltt1/JOÎ, să ne ft1că să
simfim ci11e erau ei. (PAVELCORUŢ)
b) A lua de la ci neva bani (prin vicleş ug, prin
insistenţe), a epuiza resursele băneşti ale cuiva:
Am Jo.IT spet' ulafi, pia/a f rance:ii ,~i-a
mobiliztlT ror neamul si11i.Hru a lui Gobsed, ne-a
găsit la 1nare strtî1nroare şi ne-a stors ca 1>e-o
lămt?ie. (PAMFIL ŞEICARU)
A-şi s toarce viata sau a stoarce (pe cineva) de
puteri (ori de vlagă) = A munci sau a face pe
cineva să muncească din greu; a depune sau a
face pe cineva să depună eforturi deosebite :
Că şi tizi 1nai sunt dt1ror şi la oa1ne11i, şi
la /JOfJll ţJenrru Î111no11ntînrar e, şi-s cu coţ>ilaşii
flămânzi, şi-s fără o palmă de loc, şi-s .Hors de
vlt1gă, şi 1nunce.fC 1xînă-1ni sar ochii, şi 11-aju11g
să-mi ltrăne.'iC copiii... (LIVIU REBREANU)
Şi dacă -i vinovar cineva ( .. . ] arw1cet1
vit1fa asra blăsră1nt1ră-i de vină, că 1n-o sucir şi
m-osro1~ de vlagă( .. . ] (ION LĂNCRĂNJAN)
Neporoliră,Josra lui rovarăşă de cafefufă şi
de ilf>ri'tvi, se ltorăn?se să sroaiâi de vlagă rofi
bădxl{ii dit111nltala ( .. .] (G. M. ZAMRRESCU)
A-şi s toarce creierii (sau creierul, mintea)
(Fam.) = A se gândi intens pentru a gă<i o
115
soluţie (pentru a ieşi dintr-o dificultate, pentru a
rezolva ceva dificil etc.):
Şi Anti pomi îndară spre Glaneraşu, cu
s11fle111I greu, cu T111p11I zdrobii. Mimea-i era
sroarsă ca u11 bur ele uscal Nit~io nădejde, dar nici
neîncredere. (LIVIU REBREANU)
fi vezi pe wwl că-şi .Hoaiu creierii fi't.'tînd
calcule pe.He calcule, că după aia 111pe rorul şi n-ai
curiozirt1rea să re 1i1reresezi 1n(/car dacă n-a
îi111ebw1i1? 1(RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
Ct1ră srrădt111ie fşi dt1u „a1nicii" noşrri
În a-şi sroar ce cr eierii fJenrr u a găsi cu1n să ne
facă viata mai „agirară"' (ANA NOVAC)
A(-i) s toarce (cuiva) (un râu de, câteva)
lacrimi (sau, rar, o lacrimă, p lâns) = A face (pe
cineva) să plângă:
Pomelnicul copiilor iubifi .Hoai:ie lacrimi
fJreoresei, fiindcă sunr t1rt1r de Î1ntJrăşrit1{i În lu111ea
1nare şi n-a t1vur nor oc să-i 1nt1i vtldă 1n(/car o dt1ră
împre„nă ( .. .] (UVIU REBREANU)
Să-şi uire de sclavie cu roţii Î1n/Jreunăl
De lan ful care-adese artîra plt111s le-a .Hors. (AL.
MACEDONSKI)
STOFĂ
A avea s tofă (de„.) = A avea cali tăţi deosebite
(într-un anumit domeni u):
Nu t1ve111 acele bt1rier e de e.-ra1ne11e,
diplome şi TiTluri. Care are .Hofă de conducăror
răzbeşre aci la sigur. (JEAN BART)
- Când Î{i Sf""' eu că a.Ha are srofă, 111
nu mă crezi' Te joacă pe degere, ca pe fraieri, şi
111-ngltifi' (EUGEN BARBU)
Nu avea srofă de lider, t1.Ht1 îi era limpede
lui Paulică( ... ] (CRISTIAN TEODORESCU)
STOMAC
A avea stomac de struţ. v. struţ.
A avea stomacnl deranjat = A avea diaree:
C-avea .Homacul de1t111ja1, ctînd a plewr
cu elicopreml aseară. (DANIFJ... BĂNULESCU)
 Vwile ILJNCAN
Seara şi uxuă J/()(Jf){ea îi f"sese ră„,
vo1nase, s101ntlcul e1t1 şi 1nai dera1y'a1, 1nai 1nulr
simţea o gre„rare în dreapltl. (WCIA DĂRĂMUŞ)
A i se întoarce matele (sau stomacul) pe dos.
v. întoarce.
A nu avea (pe cineva) la stomac (sau la pipotă).
v. avea.
A-şi încărca s tomacul cu„.v. încărca.
A-şi pune s tomacul la cale (Fam.) =A-şi potoli
foamea, a mânca:
Ştiubei şi tovarăşii săi Îşi ţJu11eta1 ţJrovizoriu
sromtilwrile la cale. (CEZAR PETRESCU)
A1n ţ>ri1nir cu Î11ccî11rar e. Jar Î11ccînrarea
1nea 1111 se dt1rora dorinţei de a-1ni 1>une s101nacul
fa cale ( ... ] (GABRIFLCHIFU)
Pe s tomacul gol =Înainte de a fi mâncat ceva:
Uneori, cu letlcuri băbeşti, r eco111a11dt1re
de vreo dof1orot1ie: jinars t11nesrecar cu 111iere, din
ct1r e bet1 două lti1guri 1nari ÎJJ jiect1re diJninet1fă,
pe sromacul gol. (MARTA PETREU)
STOP
A fi pe s top (Fam.) =A fi la cicl u:
Car e swlf morivele penrru car e femeile
1111 tir trebui să intre fn aţJii ctînd sunt 1>e stOf>?
(https://forum.softpedia.com/)
A se lăsa (sau a se pune) stopul (Fam.) = A se
opri circulaţia într-un sens prin apariţia luminii
roşii la semafor:
Şi-a /„(I( sabia de lem11, 1mşca şi do1mfl
Şi s-a .wir reţJede î11 cămfă,/ Ca să Treacă până
n" se lasă .Hop"/ ( ... ] (CAMIL PETRESCU)
STRACHINĂ
A cădea (sau a se băga, a se lovi, a pica, a se
potrivi) ca musca-n la pte sau ca musca-n
strachină. v. mus că.
11 6
A călca în străchini (a călca în străchini verzi
sau a umbla după străchini verzi) (Fam.) = a )
A avea (sau a umbla după) aventuri amoroase:
- E o f„d„fă, o /„ară di11 lefe, n-ar e
roare sâmbe1ele. Când "mblă, calcă-n s1răchi11i.
(BARBU DELA VRANCEA)
S-o vezi, să 11-0 crezi/ Vorniceaîa noastră
calcă-n s1răchi11i ved1 01ASILE ALECSANDRI)
b) A umbla neatent, cu stângăcie:
Nu ştiu Ct'1n ft1ci, dt1r 1111.?reu ctdci În strti~1t1i1i,
uzire c1111nară-sa. (MIHAIL SADOVEANU)
Când ar e să tifle cum călcafi î11 srrăchini
voi p·acilea, cum dafi c11 lx?Tt1-11 /x1/1ă, cum, în loc
să asT"f){lfi groţJi/e mşi11oa.re ale Tr euil"f"i glorios,
leadtîncifi î111r-w1 mod .wbieaivisr, seaar iH. (ION
D.SÎRBU)
A lua (sau a prinde, a ridica pe cineva) ca din
strachină (sau ca din oal ă). v. lua.
A mâ nca dintr-o strachină (cu cineva) (Fam.)
= A fi de aceeaşi vârstă sau de aceeaşi condiţie
socială (cu cineva):
S-au 11uî111it Între ei, dar t111 1ntî11cat
dintr-o strllchină Ctît a trăit Tito, titoţJOrul, Ct'1n
11 fJOredisem noi câţiva ani, s1t1/i1111/ /)(lfl'anic ...
(CONSTANTIN BANU)
A vedea a lb în strachină = A spera într-o
reuşită materială, într-0 îmbogăţire:
Cr edea c-o să vadă şi el alb î11 .11rachi11ă.
STRADĂ
A arunca (sau a azvârli) pe cineva în stradă =
a) A da pe cineva afară din (propria lui) casă:
(...] 111111ai ab.renţa di11 ţară a cap11J"i
ft11nilieifli~use să 1u1 fiuai.vt111it Îit stradii .~111, şi 1nai
m„tr, la Ş,.YX1/a specială 111: 2 1 (EMIL MLADIN)
b) A lua c uiva tot ce are.
A bate s trăzile = A umbla î n neştire; (pex) a
pierde timpul:
Şi când n11 re-aşTefJ{{li, odară re fJ0111e11eai
Cil ea că dit/)(11-e. Şi Ivona, iar cu relefotmele, şi iar
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

lx1re străzile şi Î11rret1bă-11 dret1/Jft1-11 srtînga ... Deschizând foaia de .Hrtl}ă t1 primului
(GABRIELA ADAMEŞTEANU) ro111, t11n dar de ve1:'1uri scrise cu creionul.
O leC{ie, da, i-ar fi dar-o, l-ar fi ce11t11 (MIHAIL SADOVEANU)
1Jărinreşre că
bare srrăzile noorJTet1 (... ] (VAL
CONDURACHE)
STRAT
(A li, a pune) în (sau la ) s trat de moarte = (A
STRAJĂ fi) în agonie:
A li (sau a sta, a rămâne) de strajă ori a tine Jos 1rt?nriru-m·t1/ Ltl .m·ar de moorre
(sau a face) s trajă (ori, rar, s traja, s traje) = A pu.1t1·m·t1. (ŞEZĂTOAREA, II)
păzi, a pândi:

- Să zică, că o Jo.IT de faţă 1 El era de

.Hrt1jă când o Jo' Horea la fmrJăraru' 1 (TITUS STRĂMUTA
POPOV ICI) A (stră) muta (sau a s trâmba, a drege) cuiva
- Eu şi cu do11111ia sa Li.-ra11dru sră111 fălcile. V. falcă.
.Hrt1jă aici( ... ] (MIHAIL SADOVEANU)

În sfârşii, durt1i-vurt1i, seam vine, faw se A s e strămuta de aici (sau din viaţă)= A muri:
culcă şi Amp-Alb .re pune de srmjă chiar la uŞt1 ei, O 1nt1ngt1iere rol va ră11uÎJJe În durerea
iară ceilalţi .re înşiră ror ct?re wwl-wwl până la voasrră, că s-a srră111urar de aici fără z/Jucit"n şi
poorră, dtifJă ponmcă. (ION CREANGĂ) îndelungă 10 11111ii. (1. L. CARAGIALE)
Şi cum ajunge la f](){llftl miulu4 din afară,

se )ri ţJu11e acolo de strajă )ri stă neado11nir zi şi A-şi strămuta fălcile = A că~ca muk, tare, mereu:
not1pre, ror înrnmtl, fără să .re climească din lrx . (... ) iar [>e!ITru mine, fot1Te ace.He
(IDEM) susţJinări 1nă fac să casc JXÎJJ · Î1ni srră1nur
Acu t1 doua noo1JTe cel mijlociu em să fălcile ... (VASILE ALECSANDRI)
.Het1 de .Hmjă. (MIHAI EMINESCU) UJJui ţJlaJJIOJJ, care că.k~a de-şi srră1nura
fălcile ţJe-o lx111că Întinsă ltîJJgă uşa JJu 1nai şriu
A tine strajă (Înv.) =A străjui, a veghea: că11'ico111andt11ne11r suţJerior, i s-t1fi'tcur111ilă de
Sus în brazii de pe dealuri,/ Lww dânsul sau i-a căzur, 1t1mt1n la ftmc, Ctl să-l
blt?ndă fine .Hrt1jă. (MIHAI EMINESCU) di.ureze. (N. O. COCEA)
Suflete, ţJriveşre bine şi de-t1cu1na fine
.Hrt1jă,/ Căci coboară
în.rem rea şi ne bt11e-nft1fă
vâmul. (ION PILLAT ) STRĂPUNGE
A străpunge frontul (sau prima linie) = A
A-şi pune strajă gurii (sau ochilor) (Pop.)= A-şi distruge într-un anumit loc li nia de apărare a
înfrana dorinţa de a vorbi (sau de a privi): inamicului şi
a pătrunde dincolo de această linie:
DretJf aceet1 JJu voi ţJune strt1jă gurii Cet1lt1lrărxirre t1 t11mt11ei ruse 1rebuit1
mele, ci voi vorbi înrru dev1ădejdet1 duhului meu să-şi coordoneze ac{iuJJile cu Ar111t1rt1 I ro111tînă
şi 1nă voi ţJltînge Î11f111 a1nărăciunea i11i1nii inele. în scopul de t1 sr1iipw1ge f ronrul (...] (V ARTAN
(BIBLIA) ARACHELIAN)
Rerează-mi mâna dretlfJTăl Şi pune-mi lna1nicul t1 reuşir să srrăţJt'11gă JJri1nt1
.Hrt1jă gurii (... ] (ION MINULESCU) lti1ie, dt1r t1fosr t111gt1jar Înfr-o Încleşrare crtîncenă
Radu... Ş·tl 1>us .majă ochilor şi S·tl de cărre linia t1 doua t1 wvaleriei grele. (FLORIN
dezlJărtlT de năravul lui. (AL. VLAHUŢĂ) CONSTANTINIU)

Foaie de strajă = Prima foaie nescrisă a unei cărţi:

117
 Vwile ILJNCAN
STRÂMB, -Ă
A (se) j ura strâmb = A comite sperjur, a
depune mărturie mincinoasă:
Era odară w1 om bogar wre făcea
111u11ai r ele la cei din sarul .rău: le lua pămt1nrul
cu 11edre11r, Îi Înjurtl, Îi băteli, jura .'lfrtÎ1nb şi cu
rotii se avea rău. (POP.)
Nu jura ... ca figanii. Nu jura .Hrtîmb,
femeie! Te aude Dumnezeu. (AURA CHRISTI)
A jura srnîmb e.He w1 păwr WfJiral,
car e arrage pedeapsa lui Dumnezeu, legarea
persoanei reS/Je<' live, t1 .111j1erului aces1eit1 de
fo itele infernale. (ALEXANDRU OFRIM)
A avea gura strâmbă= A spune minciuni:
Tor ce e perfid şi lacom, IOT Fanam/, roti
ifofii/ Tofi .le scur.1eră ail'ea şi fo1111ează
parriofii,I Înctîr fonfii şi flecarii, găgăufii şi
guşafii,/ Bc1/lu1ifi cu gura srrtîmbă swlf srăpânii
t1.11ei nafii". (MIHAI EMINESCU)
A călca strâmb = a) A avea o comportare
incorectă, imorală ;
a aluneca pe o cale greşită:
O zodie va călca .Hnîmb la locul de
mw1că. (lmps://www .capital .rol)
b) (Fam.) A comite infidelităţi conjugale:
Dar ctînd 1nuierea Î11ce11e să calce
srrt11nb şi o siJnre bărlx1rul, iniJna lui t1rde, şrii,
ca peşrele pe cărbuni. (NICOLAE FILIMON)
Căci pe vr emile acelea nu .le pomenea
ca vro femeie .fă calce .Hnîmb. (P. ISPIRESCU)
A înghiţi strâmb (sau rău) . v. înghiţi.
A lua cn strâmbnl (Înv.) = A lua prin înşelătorie
sau cu forţa:
(... ] cei bogafi vor face mincinoşi pre cei
săraci şi vor lua cu .Hrtîmbul de la săraci. (ION
GHEŢJE, ALEXANDRU MAREŞ)
A pr ivi (sau a se uita ) strâmb = A privi (sau a
se uita) cu ciudă, urât, duşmănos ; a nu privi c u
ochi buni:
Honig 11 privi .Hrtîmb, iar Redniczek ar
fi avur ma re fJOftă să-l 1nju re penr m că i-a
.u ricar somnul ( ... ] (MIRCEA STREINUL)
118
Pe Zamfir nu-l sucea Safra, nici nu-l
1i1vc11tea, dar bodogănea, .le .Hn1mba ori .le ilira
strtÎ1n}J clinti vreunlucru 1111 e1t1 lt1 locul lui ori CtÎlld
ceva .le jăcet1 tmarJOda ( ...](IOAN SLAVJCJ)
Tom se uiră .Hrtîmb la el. Nu-i plăcea
când prierenul său vodJet1 1n dodii. (ADRIAN
MIHĂLŢIANU)
A pune (sau a băga) strâmbe (cuiva) (Arg.) = A
şicana pe cineva; a interveni În defavoarea cuiva:
Direaor PSD de i1t1tirur, t«.' tlZtll di pune
s11t'imbespiralului la Bucweşti (hnp1/w1Nw.ziareli,ero/)
Nici 1năct1r Cll să studiez 1na1x1 1nea, ţJe
t1 lui Leo Şrefănef sau pe a lui Co11.Ht111rin, alr
coleg al meu de la cenaclu car e 1mi vor bea TOT
Timpul 1n par>ainoage ,1i 1mi băga .Hnîmbe la
fiecar e pas( ... ] (DUMITRU CRUDU)
Bagă .Hnîmbe la rănrălăi şi rămtîiere
unde Tr ebuie. (GEORGE COLPIT)
A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = A râde
(sau a surâde, a zâmbi) forţat, în silă, nesincer:
Rigura'I i111orică, acett'ltă istorioară trli1111iră
//HI făcur .fă rlld de.Hui de .mr1mb şi .fă prind
dragoste b11,scă ţJe11111' lire1t1 Îln/JOfriva căreia s-au
luar măwri ad111i11is11t11i1>e. (ANA BLANDIANA)
Râde .Hrtîmb, se darină şi .1e bare Cil
(Jafmele pesre COafJSe. (MIHAI MĂNIUŢJU)
A şe dea strâmb şi a j udeca (sau a vorbi, a
grăi) drept = A discuta cu francheţe:
Să şedem .Hrtîmb şi să judicăm dr epr.
(AL. ODOBESCU)
Să srăm srnîmb, dar să vo11Jim dr ef){, d-le
Allumasiade, ziie răposarul Bosie, 1i1 cur.Iii/
pledoariei lui (...] (C. TICU -ŞTEFĂNESCU)
A trăi cn strâmb ni (Reg.) = A face nedreptăţi:
Când se 11aş1e w1 copil şi pică pe mt111t1
dreapră, IO(l(ă vit1ft1 lui va fi cu dr eprare, iar
dacă ţJică ţJe 1ntî11a sttîngă, va trăi J1u1nt1i
cu .Hrtîmbul. (SIMION FLOREA MARIAN)
STRÂMBA
A-şi strâmba gâtnl (sau a i se strâmba cuiva
gâtnl) = A privi într-o parte sau înapoi după cineva
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
sau ceva întorcând (şi menţinând), îndelung ori
repetat, capul, cu gâtul într-o poziţie forţată,
incomodă etc.:
În rinerefe, când şria că Trebuie să .le
Î11toa1t~ă t1casă U 1tY111, 11-t1vea un J>ÎC de astcî1nţJă1;
.le ilira în calea lui 1x?nă i .le srrtîmba gârul.
(PAVEL DAN)
A s trâmba cuiva gâtul = A suci c uiva gâtul:
- Bine, lupul meu flămând. Uire mi-ai
.Hrtîmlx11 gârul. (GH. JURCĂ)
A s trâmba cui va fălcile (Reg.) = A bate pe
cineva foarte tare, lovindu-l peste obraz; a-i
muta c uiva fălcile (din loc):
la auzi-I, mai degrabă i-ai purea
.Hrtîmba făldle decâr vorba! (ION CREANGĂ)
A s trâmba (sau a cârni) din nas (sau din buze)
sau (rar) a-şi cârni nasul. v. nas.
A vorbi până i s e strâmbă gura la ceafă = A
vorbi mult şi fără rost:
A vorbi până fi s -a .Hrtîmba gura la
ceafă. (IULIU A. ZANNE)
A strâmba limba (sau gura) (la cineva) (Pop.)
= A scoate limba la cineva:
Dar p rinfe.rn t1 scos limlx1, s -a srn?mbar
răurăcioasă spre melcul Leodor şi apoi t1 fug ir în
/XI/ar. (ANASTASIA POPA)
A se s trâmba de râs = A face mare haz; (fam.)
a se prăpădi de râs:
Un Înot ca1n ct11i1esc.~, de rotiră / 11unusefea,
se uifll lt"nea de 1>ri1nţ1rejur şi se sr11î111JX1 de rtîs,
dar roruşi înor. (BIANCA BALOTĂ)
Începu să lovească cu fO(lfă pureret1 pe
bă1rt1nă în cap, dar, cu fiecare lovirură, râsul şi
ŞOllfJfele În dor111iror se auzet1u 1nai rare, ilir
IXllXI se .Hn1mba de râs ... (ION MÂNZAT)
A se strâmba moartea (la cineva) (Reg.) =A muri:
Arunci s-o s111î1nlX1t odt1ră 1noarrea, cu1n
n-o mai făcur ie de mulră vreme. (PAMFIL
BILŢIU)
119
STRÂMT, -Ă
A fi s trâmt la minte (sau a avea mintea
strâmtă)= A li lipsit de inteligenţă:
„Bieful Costit~ă.1 Îşi zise În cele din urină
bărrtînul. Băit1r bun, 1Xict1r că-i strtî1nr la 1ni11re,
cum t1 Jo.IT de ctînd şriu şi-l iubesc'" (LIVIU
REBREANU)
Sunt oa1ne11i cu 1ninfell st1111nră, Cllr e se
văd În roare Î1nţ1rejurările ţJe sine şi nu1nai ţJe
sine, rrăiesc nu1nt1i În ţJrezenr şi llt'1nlli 11e11rr u
J>reze111 (... ] (IOAN SLA YICI)
Sturdza e1t1 o fir e drea11ră şi cinstită, uJJ
bt1r bt1t iubiro r de {liră, Cllr e nu ştill ce este
lăcomia de IXlni, dar .Hn1mr la minre ( ... ]
(RADU ROSETTI)
A prinde (pe cineva) la strâmt (Fam.) = a) A
profita de faptul că cineva se află într-un loc semnu:
Eu mi-t11n dar drumul pe scară la vale, să-l
prind acolo, la .mrîmroare. (ION LĂNCRĂNJAN)
b) A profita de faptul că cineva se află în (mare)
dificultate; a profita de ocazie:
Să vede{i llt'1nai ce 1nÎ-ll />0vesrit secătu1t1
cea bărrt?nă de Simon Wheeler ctînd m-a p rins la
srrt11nr Înrr-1111 coif din ct1r CÎl'1nll 1ni11orilor de fli
Anghel. (I. L. CARAGIALE)
Blwnenberg abuzează de spirilul d-sale,
11ri11ztîndu-1nă fli strt11nr, d-sa, Cllr e ţ}(){lrră un
nume de fizionomie germană (...] (CAIETE
CRITICE, 9-12, 2004)
,,Î/ ţ>rit1d eu O dară fa .HrlÎmfoare Şi pe
1Jăduchele ă.11a! "(ION LĂNCRĂNJAN)
A fi (sau, înv., a aduce) la largul cuiva şi la
strâmtul a ltcuiva= a) A se găsi (sau a ajunge)
într-o si tuaţie avantajoa<ă, profitând de situaţia
dezavantajoa<ă î n care se aftă (sau a ajuns)
altcineva:
- Hei, acolo era largul meu şi srrt?mrul
rău - de-acu eşti ţJrell bu11 fli D-zeu şi 1111 re /lisă
să re mănânc' (MIHAI EMINESCU)
Acum e la largul ei şi la .Hn1mrul meu.
(1. C. HINŢESCU)
 Vwile ILJNCAN

b) A-şi lua libertăţi excesive, deranjând pe cineva. A i se strânge (sau a-i strânge cui va) inima
(sau, rar, sunetul) = A simţi (sau a face pe
cineva să simtă) nelinişte, îngrijorare, emoţie
STRÂNGE (foarte) puternică etc.:
A (se) strânge de pe drnmnr i sau (pe) acasă = Dumi11 ică, după ce cfOfJO!ele sunară
a) A nu mai fi (sau a face să nu mai fie) hoinar, ieşirea din biserit~ă, Tiru se re1Jezi la JJreorul
stabilindu-se (sau stabilindu-l) într-un loc; a sta Be/t~iug să-i ceară rrăsura ţJe11rru deseară.
(sau a face să stea) acasă: lmrând î11 ogradă, inima i se STll1nse pufin.
Iar când imrară în .Hrada Occidemului, (LIVIU REBREANU)
unde aveau o odt1ie cu chirie, o luă de 11uînă ca ţJe /11iJna lui Naţi se srrt111se şi 1ni11rea lui se
w1 copil rău şi devnăţar, pe care mă-sa îl .mr?nge lumină deodară, rxircă roară noapret1 ar fi
acasă de pe d1wnuri. (LIVIU REBREANU) dor1nir şi !l-ar fi văzur băutura cu ochii lui.
Fe1neia lui Du11111ezeu, ct1re 1nă strtînge (IOAN SLAVICI)
de pe drumuri şi câreodară de prin şcolile a ie.He
î11alre de băurură. (EUGEN LOVINESCU) A se strânge (sau a se adnna) lumea ca la
moşi. v. moş.
b) A (se) face om aşezat; a -şi (sau a-i) face o
situaţie (materială) bună: A strânge (cineva) oaste (sau oşti re, armată

Şi î111orcâ11du-se la palarurile rarălui etc.) = A (se) mobiliza:

său, sm~oret1 că acu1n s-a sfiîrşir;
lire să se Deci t111 şi purces Şrefan vodă î11 .ws, pe
.Hrt1ngă de pr e dmmuri. (P. ISPIRESCU) fli Cernău{i şi ţJe fli Horill, şi au srrt1ns ot1sre
Roşia lui Trifoiu o fi ea vicleană, dar nici felu ri de feluri de ()(1meni, şi au pur ces în jos.
noi 1111 sunre111 strtînşi de ţJe d r1'1nur1: (PAVEL (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
DAN) Dincoace de Mikov, aflând de
Ea 11-a ajuns, oricu1n şi cu1n,I Să-şi 11eţJrie1e11easca /JrÎlnire ce au să facă 1noldove11ii
.Hnîngă nora de /Je drum. (G. COŞBUC) frăfâne-său, Alexandru Vodă îşi STll1nse şi el
oşrirea şi se gări a fJ111ude spr e Moldova, î11
A (se) strânge în j urul cuiva= A (se) mobiliza îmâmpinar ea lui Părru. (AL. ODOBESCU)
la ceva:
- Cr ed că în aceasră privin fă Golope11fia A strân ge (pe cineva) cu uşa (sau în bala ma le,
se111ănt1 cu Gusti, Clici Gusti tivea darul de a în cleşte, în chingi, în frâu etc.)= A sili ; (pex.)
srrânge în juml lui ot11tet1i (...] (ANTON a lua pe ci ne va din scurt:
GOLOPENŢIA) Acasă vod1ea .1<.' 1u1, răio.~ având aerul că
Ace.Ha fiind Nicolae Iorga, era fir esc să dă 1nereu /JOrunci. Q1nd e1t1 sr111ns cu uşa şi
strtîngă În jurul său elevi, t1d1niratori, ciraci, trebuia să o fină 1nai lung, ÎnceţJea rordeauna cu:
car e au luar numele de „iorghişri". (VALERIU „afJ04 dacă-i vodXI. .. aţJOi" . .. (PAVEL DAN)
RÂPEANU) Srrt1ns cu uşa, 1nă t1ţJrOţJiai, dar 11u1nai
Du11111ezeu şrie cu1n 1ni se /Jărea i11i1na.
A i se strânge (sau a ajunge) funia la par = A (NICOLAE GANE)
ajunge într-o situaţie dificilă, când nu mai poate - lasă marrom( femeie. Darorit1 mea e să
face cun1 vrea: .mr?ng î11chi11gi pe cei doi (MIHAILSAOOVEANU)
Cwn funia se apropie de par, Felix t1 Şi aşa, .Hrâns cu uşa de î111rebări, fJOfXI
considert1t că trebuie să-şi ţJregărească ieşirea sfârşi prin a le arăra oamenilor grămada de
din scena /JO/irică pregărindu-şi 1mfimdal eroic, fJOrumb car e-i wn11fea lmzwia ruf ( .. ] (PANA IT
cu acceme de virejie. (MONITORUL OFICIAL ISTRATI)
al ROMÂNIEI, voi. 18, 2007)

120
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A s trânge (pe cineva) de grumaz (Înv.) = A
sugruma:
Unguml înrinde şi el 111tînt1 slobodă,
ţJese1n11e vr ea să-l GfJuce şi
el de gr1'1nt1z, dar 1111
ajunge. (OVIDIU BÎRLEA)
Nu băga mtîna în frx, 1111 sra în ger
de;}Jri't.'tU, n11-l .Hrti11ge de grumaz pe veânu( chiar
dacă meriră. (http://www.informatia-zilei.ro')
A s trânge (pe cineva) de gnşă, a s e s trânge de
gât (Reg.) =a) A (se) sugruma:
Nemaipurtind răbda prigonirea, /umgiul se
repede să/baril' şi tf{mcă de gtîr f'e căpiran; acesra
.re lasă fără a face o mişcare. Hangiul .re-ndtî rjeşre
şi-l srnînge de gtîr, îl .mrînge din ce în ce mai rar e
( .. . ] (1. L CARAGIALE)
b) A nemulţumi, a supăra (pe cineva):
Ah, cum i-tir mai srrtînge de gtîr, să-i
facă să .111fere, cum le-ar mai înfăşura eşt11fa în
juml gtîr11/11i puremic ( .. . ] (DANIELA RAŢIU)
A s trânge (pe cineva) în s pate (sau de, între
wueri) (de frică ori de frig) = A se înfiora de
frig sau de frică:
De-abia mi-i lua ţJe Gerilă de ţuluc şi
fJurfll cu nasul fJe lt1 .rotir e, doar s-t1 Încălzi ct1ruşi
dectîr şi 11-a 1naiclănţăni t1ftîft1 din 1năsele, ca un
cocosrtîrc de cei bărn1ncioşi, că pait'ă mă srnînge
în srx11e ctînd îl văd aşa. (ION CREANGĂ)
Dar ctînd şria că ar e să dea (Je.He I van, i
se Tăiau (Jic ioar ele ş-o .Hrtîngea în spare de
frică. (IDEM)
A s trânge b ani albi pentru zile negre. v. ban.
A strânge cercnl în jurnl cui va= A î nconjura
pe cineva (limitându-i libertatea de acţiun e):
Nimeni 1111 e pe1fec1, ia r Vili chiar cr ede
cătui noroc că 1nai fJOf să-i vizireze şi ţJe ei,
ţ>enrru căsi1nre că se ctun srrtînge ce1t~ut.
(VASILE BAGHIU)
Ca şi Rak6czy, M arei Ba.rnmb, .ret' ondar
de Gheorghe Şrefan, a imrar în legărură Cil regele
polon, din dorinft1 de t1 srrtinge cer wl îi1 jurul lui
Vasile Lupu. (PETRONEL ZAHARIUC)
A s trânge cureaua (Pfm.) = a) A răbda de foame:
f111reaga co1111111ă se revolraie a1111ci ctînd
(Jrimam( Teodor Corww, le-a spus fă1t111i/01; îi1
lx11jm.~u1V.: „Mtînca{i castrt1ve{i, ca să
1>11'11e şi
fJ1Uefi .Hrtinge wreta1a ". (CICERONE IONIŢOJU,
FLORIN ŞTFFĂNESCU)
b) A face economii (limitându-se la un trai mai
modest):
fn pofida îndemnului 111111i înalr fw1cfiont1r
ca1n crer1i1oid ce t1vet1, coltlc ţ>este ţJuţJiit.ă, şi un
ct1ţJ 1Jărrt1t - Î11de1nnul de a strtînge cureaua În
1>lti1ă rranzifie, Îll 1niezul unei 1>eri0l1de dijil~ife
/Jenrm îllfr egul popo1;· (AURA CHRISTI)
De jiewr e dară ctînd se co11.11ară o
reducere a rev1lrt1relor se strtînge curet1ua şi
lucr urile se t11nelioret1t.ă 11e11r111 scurf ri1nţJ.
(TRIBUNA ECONOMICĂ, nr. 35, 1999)
A s trânge de bani (pe cineva) (Îvr.) = A stoarce:
A ce.Ha s-au arărar „foarre mae.Hm a
sr nînge bani, îngreuind şi dăjdiile mia/efor".
(TEODOR NICOARĂ)
I-îi A s trânge de gât pe cineva= A sugruma:
- Mu111ei nu ştiu ce i-t1ujăcul.. ş-au sr11îns-o
de gtir cu şrergaml.. (BARBU DELAVRANCEA)
Şi din dmgosret1 cea mar e de mai
dinioar et1, Î1ni venet1 acu1n să le strtîng de gtîf,
1111 alrăceva. (ION CREANGĂ)
Al1111ci, bie111/ Tudomche a-ncermr să
ccînre şi să }Ol1ce, şi ţJe urină s-a rer1ezir să strtîngă
de gtîr pe 111111/ dinrre wmarazi, creuîndu-1 că esre
amama lui care-l rrădează. (I. L. CARAGIALE)
A s trânge din ochi = A împreuna cu pmere
pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din
cauz a unei senzaţii de jenă fizică:
Apoi, .Hrtîngtînd ochii silir şi rar e, a
Înecat visul său În Întuneric - 11-a 1nai văzut
nimit' ( .. . ](MIHAI EMINESCU)
A s trânge din toate părţile (Rar) = A încolţi:
Şi pe rofi aceia pe car e i -t1i 1m1r, da, îi
voi .Hrtinge împorriva ra din f O(l(e părfile, Î(i voi
121
 Vwile ILJNCAN

dezveli goliciunea Înaintea lor şi Î{Î vor vedea senm de salut (la întâlnire sau la despărţire), de
IO(l(ă goliciunea. (BIBLIA) afecţiune, de prietenie, de recunoştinţă, pentm a
felicita sau pentru a-şi exprima compasiunea etc.:
A strânge din wueri = A-şi exprima nedun-erirea, - Do, şriu, făcu rara, srn1ngt111d11-i
nepă<area, di~pre~II, nemulţumirea etc. (cu 11uî11a, şriu: A11ict1 ne-aşreaţJfă cu nerăbdare ...
apropierea un-erilor prirur-o mişcare orientală în sus): (PANAIT ISTRATI)
la ace.He vor be, făranii cei/a/fi au Când ne desrJiirfim, Ţă1mş îmi srrtînge
ÎnceţJuf a sr111nge din 1uneri, a se uira lung unul 11uîna cu ret~unoşrinfă şi 1nă rrage 1nisterios SţJre
la a/ruf şi a zice ( .. .] (ION CREANGĂ) el. (ION MINULESCU)
/tir când a dar cu ochii de mi re, r1e loc a ÎnctînftlT pe.He fire, colonelul srn1nge Cil
Î11cr e111eni1, dar 1nt1i fJe urină, strt1ngt1nd et1 din ţJro/uziune 1ntî11a lui Moş Tet1că şi-i ordonă să
t'1nere, a zis În i11i1nt1 st1: „Dt1că t1şa tui vrur cu dea .wfdt1filor ca recompensă ctîre două 1t1fii.
111ine ţJărin{ii şi Du111nezeu, tlfJOÎ aşt1 să răuu1ie ". (ANTON BACALBAŞA)
(IDEM)
Rt1d11 .mfi1t1e din 1111eri. (CEZAR PETRESCU) A(-şi) s trânge buzele (pungă) sau a strânge din
Teofil Sreriu 11-a răs11u1ts nit~i da, nit~i buze = A-şi încleşta şi a-şi încreţi buzele în semn
ba. A srn1ns nw11ai din umerii imenşi. (IDEM) de nemulţumire, de dispreţ, de neîncredere etc.:
Dot111111a Herdelea răcea, zdrobiră de
A s trânge m asa. v. masă. e111o{ie, cu ochii 1unezi, strtîngtînd buzele r1u1tgă ca
să n-o podidească plt?nsul, iar Ghighi, ww-două,
A strânge patul (sau, reg., aşternutul, ţoalele) = se r e1>ezet1 la Laura şi o llCOţJerea de să11,rări...
A aduna de pe pat şi a pune în ordine, a face patul: (LNJU REBREANU)
Srrâ11ge parul. - V-am dertmjar, sigur, Doamna Herdelea cu Ghighi, auzindu-l,
v-am dera1l}a1. (MARIA BANUŞ) ieşiră din salon. Lendvay, foa11e r ever enfios, le
la geamul deschi.ţ o figură necwio.1<.' ufă Îllftî1n11inăcu co1n11li111e11re la care Însă, fiind
srrânge aşremurul aerisii. (RODICA OJOG- sr1use 11e ungureşte, dăscălita 1111 răsţJuJJse, ci se
BRAŞOYEANU) 1nul{1uni să strtîngă din buze, cu o Î11/ăfişare
jigniră, înctîr Herdelea se grăbi să observe, Ctl
A s trânge pe cineva în braţe (sau la piept etc.) = să nu .ie supere avocarul ( . . . ] (IDEM)
A îmbrăţişa pe cineva c u dragoste sau a înşfăca pe
cineva cu putere pentru a-i zdrobi corpul: A(-şi) strânge rândurile =A se replia; (pex.) a

Crăia.rn-n ve.ielia ei/ Cu grabă forma o masă omogenă, întărindu-şi forţele

.ie-nvoieşre:I ,,Mă .Hrângi la piepr şi-arâTtl ce-i ?"/ (fizice sau morale):
Şi pieţJfu/ A11ei creşre. (G. COŞBUC) fnrr-adetJăr, tun s1in{if cu1n 1nul{iJnea Îşi
Arunci srrtînse ţJe vneu În brafe, Îl ridică strlinge rtî11durile, t1tb.'1uîndu-se În s1x1rele 1neu, În
în sus, şi când îl lăsă în jos, îl băgă 1x1nă în sr1irir de susfiner e, de .rolidarirare. (GH. YÎRTDSU)
gemmchi în 1Jiimâ11T. (P. JSPIRESCU) A .mrînge nîndurile îi1 j1mJ C011d1căromlui:
Vis f rtunos avur-a1n JJOllfJfea. A venit un t«.' eSTtl de1>e11i1e ft1i&11otiv1J ră;JJOiului propagandistic
zlmrăror/ Şi, .Hnîngându-1 Ttlr e-n braţe, em mai îi11ţ)()(rivt1 popu/afiei Rmu1niei. (VLADIMIR
ca să-l omor. (MIHAI EMINESCU) TISMĂNEANU)

A s trânge şurubul (sau ş uruburile). v. şurub. A-l s trânge Dumnezeu (sau moartea) pe
cineva= A muri:
A(-i sau -şi) strânge (cuiva sau cu cineva) mâ na - Mi-am / uar cong ma ( (Trs.; înv) venit
(ori mâ inile) sau a se strânge de mână = A(-şi) minim pe care trebuia să-l aibă orice angajat al
întinde mâna dreaptă (sau mâinile) şi a (se) prinde bisericii] ţJe şase luni şi tun venit, că ror 1ni-era
(putemic) (de) mâna dreaptă (ori mâinile) cuiva, în f rilYi să 11u 1nă strt111gă Du11111ezeu şi să nu 1nai

122
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
a11uc să văd şi eu {a ra 11ot1srră.I zise Belciug cu
surtîsul lui sfios şi cu o 1nare bucurie Îll rotiră
înfăfi,wrea. (LIVIU REBREANU)
În curtînd ît1să şi drăgălăşiile lui i .re
1Jă111ră un Î11de11111 ţJ/in de durere, /ăctînd-o să-şi
zil'ă des[Jerară: „Barem de ne-ar .Hnînge
Dumnezeu pe amtîndoi deodară 1 " (IDEM)
De abit1 aş repra să-şi vadă feciorii, doară
I-li strtînge Dt'1nnezeu din lu111e, că nici vedet1,
11u1nt1i ca 11ri11rr-o siră det1să, nici t1uzea, nici
11uret11ntÎ11ct1, nici bet1, nici dor1111·, fără e1t1 1nai
mulr mo11 deuîr viu. (1. POP-RETEGANUL)
A-l strânge (pe cineva) opinca (sau carâmbul,
cureaua etc.) (Pop.)= A avea un necaz:
Pri1ni11d scri'loarea Ctunnarului său, el
începu să ztîmbească. Unde l-o fi srnîngtînd
opit1ca de-i esre aşa de grabă?' (IOAN SLAViet)
A-şi strânge gura (Pfm.) = A se reţine (să
vorbească); a tăcea din gură:
Putin ÎŞÎ srrcînge gura Într-un ricru.t Nu
răs11u11de la Îllfr ebar e, ci co11ri11uă lista de
revet1dil'ări ( . . . ] (PAVELCORUŢ)
A-şi strânge lioarba (sau buzişoarele) acasă = p111C1 dureros. (CAMELIA CAVADIA)
A tăcea:
( .. . ] dacă a r şri el, ricăirul, unde am
pom ir a.Hă noapre, şi-ar .Hrtînge lioarlx1 acasă.
(ION CREANGĂ)
la 1nai bine ogoieşte-re olet1că şi 1nai
.Hrtînge-fi buzişoarele acasă. (IDEM)
A-şistrânge pumnii = A-şi încleşta pumnii î n
semn de mânie (reţinută):
Cu vuier s-a it.IJif uJJ fJas/ De S/Xli1nă-JJ
lături şi-a ră111as/Cu 1>u1n11ii sr11111şi, fără de
glas/ Ca w1 pierdui. (G. COŞBUC)
George-11 1nu11re fJu1n11ii Îşi srrtîJJge,/
Buza crunră-11 dinfi o 1nuşcăl Şi de 1nulră ciudă
p/tînge. (IDEM)
Mai strânge-ti coada (Fam.) = Nu te amesteca
în treburi care nu te privesc:
Mai .Hrtînge-fi coada. (Nu re amesreca
ît1 ro(lfe). (IULIU A. ZANNE)
123
STRÂNS, -Ă
A avea mâ na strânsă (sau scurt ă) sau a fi
strâns de mână= A fi zgârcit:
EurO/XI lua Înfăfişarea u11ui că111ăra1; car e
stă aci cu 1ntîna larg Întinsă, t1ci cu 1ntîna strt1JJsă
la cer erile de împ1wnur ( .. .) (CONSTANTIN
RĂDULESCU-MOTRU)
A avea mână srrtinsă. (IULIU A. ZANNE)
(A fi) cu inima strânsă (ori cu inimile strânse)
(sau cu sunetul strâns) = (A fi) stăpânit de o
emoţie puternică, de o stare de tensiune
nervoasă, de nelinişte etc.:
Însă îngrijorar ea îmi dădu Târcoale până
ctînd ajuJJse Îll i11i111ă. „ Cine ştie de ce Îllftîri.ie... ",
a1n 1nur111urar fJrivind cu ini1na st111JJsă la d 11'1nul
pe unde plecase. (GH. YÎRTOSU)
ltl mica halră a Nicolinei, .11ă1ea11 cu
inÎlnile strt1JJse fJrie1e11ii Franfei, f11 aşre11rarea
supremă a des[Jărfirii. (EUGEN LOVINESCU)
Alerga IJ<! .111t1dă - de fapr era doar w1 fel
de-a s11une - cu ct1/JtJ Îit jos, cu 1ntî1i1ile şi fJit~ioarele
bălăbă11ind11-se, cu s11jler11J srnî11.1 rar îtllr-111 sit1gur
STREAŞINĂ
A- şi pune sau a(-şi) duce mâ na (sau palma)
streaş ină (sau pe, peste) ochi (ori frunte) sau
deasupra ochilor sau (a se uita, a sta etc.) cu
mâ na streaşină (la sau peste ochi, deasupra
ochilor sau sprâncenelor) ori a-ş i face streaşină
la ochi cu palma = A-şi propti muchia palmei
deasupra sprâncenelor ca o apărătoare împotriva
soarelui sau pentru a vedea mai bine:
Ma111a lui Adrit111 făcu 1ntîna streaşină
deasupra ochilor şi pltînse în răcea!. (PANAIT
ISTRATI)
Co11iii 'ii C<lutau cu 1ntÎna streaş1i1ă la oclu·, cu
dege1ul celeilatre î111i11.1. (IONEL TEODOREANU)
Privet1u ÎJJ de1Jărrare, cu 1ntîna streaşină
la od1i. (PETRE BARBU)
 Vwile ILJNCAN

S-a ridit~ar În şezur cu 11uîna streaşină Ct1rerina o văzu galeşă şi o aţJOSTrofă:

deasupra od1i/01; înce1t't1nd să îşi r eCt1pe1e - la nu-fi 1nai srrict1 i111ina, roc1nai azi.I (PANAIT
veder ea. (BOGDAN RĂILEANU) ISTRATI)

A se strica (cu cineva) (Arg.) = A mpe legăturile

STRECHE de prietenie sau de dragoste (cu cineva):
A d a strechea în cineva sau a lovi (ori a apuca, ( ...] dacă 11 î111rebi asemenea lucruri, el
a împinge pe cineva strechea) sau a fugi ca răsţJunde: „Nu ştiu, 11-11111 văzut, a1n art1tea şi
(apucat) de strech e = a) (D. animale) A fi artîrea ru11ne În răsţJu11derea 1nea şi 1111 1nă /JOf
atacat de streche; a da semne de nelinişte, a fugi srriCtl cu oamenii". (IOAN SLAVICI)
orbeşte, fără motiv aparent:
Când nm·oc de la Dumnezeu, iaca o vacă, A se strica căruţa la mij locul drumului = A
pe w r e o pălise srrechea, căr pe ce era să deie pesre întâmpina piedici când eşti încă departe de ţintă:
dânsul să-l zdmbească. (ION CREANGĂ) - Bun ajuns, 0111 bun .I AJă-i că s-t1 stricar
d1wnul Îll mijftxul cămfei? (ION CREANGĂ)
b) (D. oamen~ A se purta ciudat, dând semne de
nelinişte, de agitaţie nenntiva!ă ; (pex.) a înnebuni: A se strica de râs = A râde foarte tare, a face
Să juri că a lovir srrechia ţJe TOT .rnruL.. /tln mare haz de cineva sau de ceva:
priveşre cum se-mrec. 01ASILE ALECSANDRI) (... ] şi în w1r rejul cela, ră.mu11a rărăbi şi
A dar .Hr echia în ei. (1. C. HINŢESCU) roore cele în roare părfile, de-fi venea să re .Hrici de
- Zi .I Zi.I Făcea nevasrt1 gunoierului, ca nî.1 de iznoovele lui Ivan. (ION CREANGĂ)
apucară de .u r eche. (EUGEN BARBU) M-t11n .uricar de n1s când am cirir îi1 presă
Dăduse în el .u r echea, dacă por să spw1 că nwnirul prepararor fizic „şrie ror'' despre
t1şa, cu feret1lă
ot1recu1n, ţJenrru că e, ro1uşi, 1-e1>r eze11rarivt1 SţX111iei, idee În car e ţJenrru Conr1t1
rară/ 1neu, dar - ctun să s1>u1t? - chiar aşa se şi 11it~i 1111 1nai există set~1-ere Înaintea ţX111idei.
î111t1mplase. (MIHAIL GĂLĂŢANU) (HORIA ALEXANDRESCU)

A strica (sau a împuţi) b rânza (cu cineva) = A

STRICA rupe prietenia (cu cineva):
A i (se) strica cuiva capul (sau mintea) sau a Brtînza s-a Î1nţ1u{if de 111ulr, iar acest
(se) strica de (sau la) cap = A-şi pierde sau a onc1uos OfJ01·1w1isr e.He cu ai lui„. (http://m.b I.ro/)
face să-şi piardă j udecata: Dint11no 1111 a avur rezultare; ct111d Jon li
( .. . ] cu cine vor bi, spunea ft1ica, copil ul ajun.I preşedinre la Rapid s-a împufir lm1nza şi
ă.Ha s-a srriCtll la Ctlp. (SORIN TITEL) acolo. (https://www.gsp.ro/)
Te-ai srriair la aip, m·i ce-i cu tine?! (IDEM)
Fră{ioare, Î{Î J>liJn}J turiştii ţ>e
unde vrei fu A strica căruţa (sau sita, calimera cu cineva) (Fam)
pe Ferenrari - dar /JOze să facă nu merge, door nu = A rupe rela~ile de prietenie sau de colaborire:
m-am .uricar de CtlfJ. (ADRIAN ŞCHIOP) Vezi, 11 a111e11infă bărrtînul, n-o lua
razna, că iar srricăm cărufa. (FĂNUŞ NEAGU)
A i se strica cuiva inima= A se mâhni ; a A, dacă ai fi de o reapă cu mine, s-ar
indispune pe cineva: strict1 ct1li1nert1. Ţi-t1şface un ca1t11n/Jof să 1nă fii
Dt1r, nevoind t1 le strict1 i11i1nt1, 1111 le .'I/June minre. (ION VINEA)
nici da, nici bt1, ci le dă răsţJuJJs ca să răuu1ie 11es1e L-t1i t1uzir vreodt1ră ţJe a111icul rău seriilor
11oa11re t1colo, şi ţxînă 11uîi11e diJnineaţă s-a 1nt1i sr1u1uîndu-fi că nu-ţi doreşte să strice caliJne1t1
gândi el ce trebuie să facă... (ION CREANGĂ) dimre voi doi? (http://hypeliiteratura.rQI)

124
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

A s trica cuiva firea (sau sunetul) (Reg.) = A i11srirur ce 1nt1nuie zeci de 1niliot111e de / rt111ci.
produce c uiva neli nişte, supărare: Dar t1i u11 cusur ori t1lrul, roare t1cesret1 1111 ft1c
L·tl t1.1eul1t11 /Jăit11ul şi i·tl p ricepui sft11ul nimic. (MIHAI EMINESCU)
ţJe w r e i l·t1 dar înrordet1w1t1: „ Fereşre-re, Jărui
1neu, de 1>rie1eni răi, că sindrofia rea st rit~ăfirea
bună... " (AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI) STRICĂCIUNE
Îşi SfJ1me că t1devărt1ft1 înfelepdw1e sră A(-i) fi de (sau spre) stricăciune (cuiva) (Înv.)
În firea lucrurilor şi că ot11nenii trudesc din greu = A fi dăunător, a face rău (cuiva):
să strice firet1 lucrurilor şi s -o alcăruit1scă duţJă Dacă sebet1 vinul cu 1năsură 1111 esre Sţ>re
ceea ce cr ed ei c-ar rrebuie să fie acea.Hă fir e. s1ricăciw1e, ci încă îiuăreşre. (G. BRĂTESCU)
(RADUTHEODORU)
Du-re, dor, cu urt1fu,/ Nu-1ni 1nai srrict1
.111j1eru-/ Du-re, dor, cu Tt1111t1vt1,/ Nu-mi mai STRIGA
.Hriw inima . (POP.) A striga (a răcni sau a ţipa) cât te ia (sau te
ţine) gu ra (sau în gura mare). v. g ură.
A strica cuiva i11in1a. v. i11in1ă.
A striga (sau a (se) boci, a spune, a vorbi) în
A s trica cumetria (cu cineva). v. cumetrie. gura mare. v. g ură.

A s trica jucăria (cuiva). v. jucărie. A s triga cata logul = A face apelul nominal al
elevilor dintr-o şcoală sau dintr-o cla<ă, al
A strica piaţa (D. comercianţi)= A vi nde marfa studenţilor, al unui grup de cursanţi:

mai ieftin decât concurenţa: E t1devărt1T că t1ce.Ht1 era felul de t1

Dăruirea sau co1ne 1t~ializarea 101; la s1rigt1 wwlogul a l profe.wrilo r noşrri /Jărnîni.
(Jrefuri derizorii, tir purea „.Hriw " (Jitl{tl. (PA UL (MIHAIL SADOVEANU)
GOMA) Acesr lifJ t1 t1vu1 probleme încă din clasele
( .. . ] ro1nt1nii care abili tlCu1n fşi caură primar e: nu înfeleget1 de ce nu e primul când se
de luc111, sunr di..'lţJuşi să lucreze lt1 negru şi s1rigt1 cauilogul; (OCTAVJAN DĂRMĂNESCU)
.Hrică pit1ft1. (SORIN PÎSLARU)
A s triga crainicul (Înv.) = A ră<pândi o informa~e.
A s trica ploile (cuiva) (Arg.) = A strica a vorbi mult despre ceva; a spune mo.1ror:
planurile (cuiva): lubeşre-o, Jărui meu, dar nu s1rigt1
Mircea Luce.1<' u îi .Hrică ţJloile lui Dan crainicul, 11e11rru că lu111et1-i 11li11ă de urechi lungi.
Perrescu? Presa din Rusia t1nw1fă că ,,li Luce " (VASILE ALECSANDRI)
esre ft1vori1 să preia pe Dinamo M oscova.
(https://www.telekomsport.ro/)
Vrem«1 t1 !trictu ploile celor w re vtînd STRIGARE
tlfX11tue de aer caufifio11t1l (https://oOO<!r.'llromews.ro') A face s trigare (Înv.) = A se plânge (împotriva
cuiva sau a ceva):
A-şi bate (sau a-şi s trica, a-şi răci, a-ş i rupe) Apoi t111 începui t1 face srrigare dinrr-t1cei
gu ra degeaba (sau de clacă, de pomană, de-a şă11re rrii, şi ţJlt111geau şi zit~et1u: „Auzi{i, norod, cu1n
s urd a, în zadar). v. bate. t1u uci111efmrele nosrm". (RADU ROSETTI)

Nu strică nimic (Îvr.) =Nu face nimic: Strigare Ia arme (Înv.) = Mobilizare pentm luptă:
Nu strică JJÎ1nic, vei fi diret~ror de bancă. M obilizar ea generală t1 oo.Hei se făcea
( .. . ] Nu face nimic, eşri guvem aror al wwi ţJri11 st rigt1ret1 În ft1rgu ri şi sare li ţJOru11cii

125
 Vwile ILJNCAN
domneşri de concenrrar e a /uprărorilor ( ... ]
ÎJJ.fe1n11a deci che111area sub stet1guri t1 rururor
„ot11ne11ilor sănătoşi", fără e.-rcetJ{ie, ridicarea
la t11me a „fării". (ISTORIA MILITARĂ a Sună bi11e-n cobză, sună/ Să nu-fi fac
POPORULUI ROMÂN)
A nu-i încăpea cuiva strigă rile. v. încăpea.
STRIVI
A s trivi în picioare (Rar)= A călca în picioare:
În befit1 mt1n iei, Bogdan l-a lovir în plex,
l-a pus la pămtîlll, l-a .Hrivir în picioar e, t1 dar în
Luw ptînă t1 reuşir Cwandra să-l dea de-o
pa11e. (CONSTANTIN BANU)
Lasă-mă s-o omor. S-o call' în picioare pe
coira şi lepădărura. Lasă-mă 1 (PAVEL DAN)
STROI
A bate (pe cineva) la s troi (sau a purta (pe
cineva) în s troi) ori (îvr.) a da prin şireag (Înv.) =
A aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în
trecerea printre două rânduri de soldaţi care îl
lovesc unul după altul c u vergi ; a bate foarte tare:
Porunceşte să-1ni aducă nişte ţJlllce, că
a1n să-i bt1t la stroi, să ţ>01nenească ei ccîr or rrăi
că au dm fJe.He lva11, robul lui Dumnezeu. (ION
CRF.ANGĂ)
STROPI
A stropi masa (mâncarea etc.) = A bea î n
timpul mesei vin sau alte băuturi (alcoolice):
Regele a .mopir mlb1carea şi .M t15f!<ld lTlfiiai
sa să mătuî11ce. (hrtp;:llwww.«<>ryboircltha:.roml)
A-şi s tropi măseaua. v. măsea.
A nu avea (nici) cu ce-şi s tropi măseaua. v. măsea.
A s tropi (ceva) cu s udoare = A munci din greu :
Bieful mw1ciroif Srropea cu sudoare/
Micul său ogor. (VASILE ALECSANDRI)
126
STRUNĂ
A face cuiva spatele strună (Rar) = A bate
zdravăn pe cineva:
spe1ele .Hnmă. (VASILE ALECSANDRI)
A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia
cealaltă (sau ailaltă) sau a o întoarce (sau a o
schimba) pe altă s trună (sau foaie). v. foaie.
A(-i) merge s trună (sau găitan, ca din apă) =
A merge foarte bi ne, perfect:
Iar părinrele, lx1 azi, ba mt?ine, aduct111d
piraci şi colaci din biserică, a împă1fiT la
fiewr e, de ne-a îmbltînzil, şi Treaba mergea
srnmă; (ION CREANGĂ)
„Procle1ă 1nuiere.1" zil~eau oa1ne11ii
uircîndu-se dut>ă dtînsa, dar i1tf1t1u ÎJJ voile ei,
ţ>uneau 11uî11a şi lucrurile 1nergeau strună.
(IOAN SLAVICI)
Şi unul din tovarăşi era 01n aşezar,
Ct'1nţXift1f şi legă ţJllrt1ua cu nouă noduri, că-i
1nerget1u treburile sr11,nă, iar cellllf era chelruiror
şi befiv, de 11u legă două în rei. (DIN VIAŢA
POPORUWI ROMÂN, voi. 25-26, 19 14)
A pleca s trună (Reg.) =A pleca grăbit, zorit:
Auzi11d Cucu aceasră ve.He Trisră de la
.ro/, nu şovăi nicio cliţJeală, ci-şi lăsă ru11na ţJe
1nunre ... şi ţJlecă strună şi cu gra/Jii la locul de
srnî11.wră t1 oa.Hei; (OVID DENSUSIANU)
A tine (pe cineva) în (sau din) frâu (sau în
nouă frâne, în hăţuri, în strună, din sau de
scurt) sau, înv. a tine (pe cineva) scurt. v. ţine.
A z ice din (sau pe o) strună= A cânta la vioară
sau la cobză:
Alăura zice din .11111,nă:/ „O, ce /11'1nuşică
ju11ă'"l /ar rolx1 zice: „f..tlsă, lasă/ Ca s-o vedem
şi mireasă." (1. C. HINŢESCU)
A-i cânta (sau a-i bate, a-i vorbi) cuiva în strmtă
ori a cânta (sau a bate) în s truna cuiva= a) A-şi
exprima fă~s aprobarea pentru tot ceea ce spune
sau ceea ce face cineva, pentru a-i fi pe plac şi
pentm a-i câştiga, astfel, simpatia, favoarea:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Nu-i 1nai cc1nra t1ft1rt1 -JJ srrună, c-are să Dra1na a re să se fJuJJă ÎJJ studiu lt1 anul
crească '"' n1zgt?it11. (MIHAIL SADOVEANU) nou 11e11rru li se juca Sţ>re finele lunii Ianua rie.
(IOAN SLAYICI)
b) A lin guşi pe cineva:
Sft11urile t1ces1et1 11 1nălft1u şi-l 1nct1nft111,
1nai ales că roti băret1u În sr11'1lll lui şi-l li11guşet1u STUP
w pe w1 srăpân. (LMU REBREANU) A fi (bogat) ca un s tup sau a fi (ori a s e face)
Pofi să fii mulfwnir1 Dwnnet11t1 le cânfi 1n stup de bani = A fi (sau a deveni) foarte bogat,
srnmă şi ei ăşi barj oc. (ION LĂNCRĂNJAN) a aduna multă avere:
Păct1f 11u1nt1i că 11-t1re vreo 1no1nifă sau
A-şi drege struna (Fam.) =A-şi drege gla<ul: vr eun urs, că S·tlr face srup de bani. (VASILE
Pisoiul Îşi drese sr11,11t1 şi răsună grosul ALECSANDRI)
ba.~/ /tir vulpea cânră cu vor be, slobozind la, o lx1bă nebună şi 11i1nic 1nai 1nulr.. .. Îi
ascufiT glas( ... ] (ANTON PANN) stuţJde bani ş i SlN.YXlfe că cu bt111ii Îşi ţ}(){1te Î11toc1ni

:dx11t'if11 rile... o lx1bă nebună, w reface ţJe fefişoam

de opr.1prezece ani. (CAL!STRAT HOGAŞ)
STRUNEA
A pune s trunea (Rar) = A potoli : Să ne şadă s tupii (Reg.) = Formulă glumeaţă cu
D e la sine se 1nfelege că pusei .Hnmet1 care un oa<pete este invitat de gazdă să ia loc
flămândei şi prăpădiroarei mele porniri. sau să (mai) stea:
(CALISTRAT HOGAŞ) Şezi, curaro re, să ne şadă stuţJii.I - zise
pări111ele. - Vom pune lici1t1ret1 pe de duminecă
1111r-o să1„ămtînă. (ION AGÎRBICEANU)
STRUNI
A-şi s truni limba (Rar) = A se stăpâni:
Srnmeşre-fi limba penim tl·fi (Jă.Hrtl STUPA I
rrupul nevă1ămt11 1 (ARINA AVRAM) A da s topai (Înv.) = A mâna din urmă:
A 1nt1i zis: călugărul care nu-şi sr11,11eşre Că-n .rnr 1111 mai e de rmi/ Că ne dt111
li1nba lt1vre111ea1nt111iei, tlcelt1nici1x1ri111ile 1111 şi furcii .Hupt1il Să ieşim cu rofi la plai' (POP.)
le vt1.Hnmi cândva. (hnp://www.pateric.ro/)

STUPI
STRUŢ A s e face (sau a fi, a se mânia, a s tupi, a se
A avea stomac de struţ = A avea stomac foarte supăra) foc şi pară sau a s cuipa foc de mânie.
sănătos şi rezistent: v. foc.
Dt1r t11n un sto1nt1c de struţ: 1nănt1nc şi
pieir e! (FLORENTIN SMARANDACHE) A s e s tupi ca mâ tele. v. mâţă.
Deşi bondoc şi mogtîldef la rrup/ 'Ţi-ar
fi·nghifir şi-"11 sandviş de rubine/ C-t1vet1 A- şi scuipa (sau a-şi s tupi) în sân. v. sân .
.110111t1c de .Hruf şi dinfi de lup,/ Dacă-i pica '"'
os, cu-t11t11 ma i bine 1 (TUDOR GEORGE) A- şis tupi (tot) s unetul (cu cineva) = A o duce
foarte rău; a se chinui cu ceva sau cu un on1
nepriceput, nesupus, îndărătnic:
STUDIU Nu şrifi d-voa.Hră ce poam-tl dracului e
A pune o piesă în s tudiu = A î ncepe repetiţiile Hamp-Alb t1i.Ht11 Ptînă l-am dar la brazdă, mi-am
la o piesă de teatru: srupir .111jle1ul cu dânsul. (ION CREANGĂ)

127
 Vwile ILJNCAN

Nu-l vezi că-i o rigoore de băiet cobăii SUBSTANŢĂ

şi leneş de 11-are păred1e. Dimineaţa, până-I A prinde substanţă (Rar) = A lua fiinţă; a se
scoli, îţi .Hupeşri .111flet11I. (IDEM) consolida:
Lt1 limiftl realului cu irealu( prin
t11n/Jiguirt1rea ce rezidă În i1nţJOsibilirt1rea se1X1rării
STUPIT explicabilului de inexplicabil, t1 1t1(io11t1l11l11i de
A avea stupit la furcă. v. furcă. itt1fio11t1/, fJrinde s11/ma11fă i11divid11alirt11ea
pro1t1go11is111l11i. (FLORIN ŞINDRILARU)

STUR
A se alege stor şi praf (de cineva) (Înv.) = A se SUBSUOARĂ
alege praful: A lua (sau a tine, a dnce, a apuca, a prinde
PreCt'1n curar se art1fă Îllfr-lll tării etc.) pe cineva de subsuoară (sau de s ubsuori)
hro11ogtt1f/ Că de roti domnii aceşria 1111 s-au = A c uprinde pe cineva c u amândouă mâinile,
ales .mu- şi praf; (CRONICll.E MEDIEVALE ţinându-l de subsuori pentru a-l susţine, a-l
ale ROMÂNIEI, voi. 6, I %7) ridica, a-l purta pe sus sau a-l îmbrăţişa ; (pex.) a
duce pe cineva de braţ:
Când 1Jri11 crengi s-a fi iviri L1U1t1-11
SUBIECT nooprea cea de vară,/ Mi-i ţinea de s11b.111ooră/
A aborda o temă (sau o chestiune, o Te-oi ţinea de după gâr. (MIHAI EMINESCU)
problemă, un subiect) = A lua în discuţie o Şi ieşind 11e uşă iure, ei s-1111 11ri11s de
temă (sau o c hesti une, o problemă, un subiect): .wb.111ooră.I Btt1ţ de braţ păşesc alăruri... (IDEM)
Ott11orul t1 abordai o remă prea grea (Eliptic) Să motf tur-o grădină cu jTorV
pellfru purerile .mie. (1. L. CARAGIALE) Cu mândra de subsuori (JARNiK-BÎRSEANU)

A deschide un s ubiect = A discuta o anumită A s ta (sau a şedea) cu mâinile s ubsuoară (sau

problemă, o temă de interes:
El Î1ni SfJunea că dacă cineva vrea să
deschidă î11 cercul lor de discuţii w1 subiect
serios, t1ru11ci ceillllfi 1111duţXI1nulr ri1nţJ Îl vor lua
pesre picior şi vor lx1garelizt1 rema, făcându-l să
se simtă pro.li pe cel ce t1 pomii discuţia.
(http://www.ortodoxiatinerilor.ro/)
subsuori)= A sta degeaba, cu mâinile-o sân:
Văd
cu mulţămire, beizade, că vă place
t1 1111 şidea cu mâ11ile s11b.111ori. (VASILE
ALECSANDRI)
Nu stt1fi cu 11u1inile subsuot1ră, nici 1111 vă
desc111t1ja(i la cea di111t1i ciocnire. (SECOWL 20,
7-9. 19%)

Din tălpi (sau din brâu) pana-n subsuori

SUBÎNŢELES (Pop.) = Prin tot corpul, peste tot trupul:
A vorbi cu subînţeles (sau s ubînţelesuri) = A Mă luă 11iş1e fiori,/ Din rălpi p<111ă-11

face anumite aluzii, a nu-şi exprima direct gândul: s111Jţiori. (POP.)

Din vis, se ţJllre căror cu r1i1e voi ră1nt1ne,
deci po{i să fii li11iş1it, de o vreme door aşa vorbim,
cu .wbînfele.wri (...] (CONSTANTIN SEVERIN) SUBŢIA
Sau poare vorbesc cu .wbînţeles rocmai A-şi subţia buzele (sau gura) = A-şi strânge
pe111ru a resra abilirăţile rx1rrenerul11i de viaţă. buzele, făcându-le să pară mai s ubţiri, mai mici ;
(http://a 1.ro/lifestyle/) a vorbi din vârful buzelor:
Bine .'I/June Ghifă că tm.~ut rău nu-i Îit lt"ne,
ci la 11uînăstire. - Ba locul 1neu e În !tune, şi-a
.wbţiar Na.Hasia buzele. (MIHAIL SADOVEANU)

128
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Când c11 ochii mari, sălbared se

priveşre Îfl ogli11dă,/ S11bfii11d11-şi
g11ra mică şi
chemât1d11-se pe 11w11e ... (MIHAI EMINESCU)
SUBŢIRE, -1
A lua (pe ci neva) subţire (Reg.) =A se purta c u
şiretenie, c u dibăcie (cu cineva):
Co.Hac/te al d11111i1t1le e şirei, rreb11ie
l11ar s11bfir e. N-a făc111 adopfiw1ea 1111 de f rica
1net1 şi a du1nirllle, ci fiindcă 1111 voit1 dinainte.
(G. CĂLINESCU)
A săruta subţirel (Pop.) = A săruta uşor,
delicat, din vârful buzelor:
Tra11dafir, rrandafiraş/ Drag îmi e 0111111
ci11aş,/ Că se-nwlfă fmm11şel/ Şi să mră .111bfir el.
(POP.)
A vorbi (sau a grăi, a spune pe) subţire (Reg.) =
A vorbi cu cuvinte alese, savante; a vorbi afectat:
Mai t1111 e11 ceva de srm.~ vor bi .111bfire
femeia, dar las 1>e mtîni. Vod>im d111>ă aceea.
(MIHAIL SADOVEANU)
Mai am e11 ceva de srm.~ vor bi .111bfire
femeia, dar lăs 1>e mtîni. Vod>im d11pă aceea.
(ALEXANDRU PALEOLOGU)
SUCALĂ
A merge cum e s urala (Reg.) = A merge uşor,
repede:
(... ] că, du11ă Ct'1n vezi, căruţa acrun tun
ad11s-o de la încălfar şi i-am mai rras şi o
w1.war e de cele a dmc11l11i, de are să meargă
wm e .111calt1. (ION CREANGĂ)
Şi rimp î11delw1gar, pe car e lelea
Mariot1ra nu-l ţJOare 1năsura ccîr a rrecur, 11e11rru
că 1111 sră, cc1nd se gc1ndeşte, ci 111c1inile-i 1nerg ca
suwla, deapănă flăcăii... (TOMA SPĂTARU)
SUCĂ
A-şi face su că= A-şi face un prost obicei:
Când o pălea suca de băur.
(ŞEZĂTOAREA, XXX)
SUCI
A s uci (cuiva) şurubul = A umbla c u viclenii:
PreOful Ad1ip a av111 mulre anche1e; dar
11111nai el ştie cu1n a sucit şu11,bul de-a ieşir ba.fina
wmră. (NEAMUL ROMÂNESC, voi. 2-3, 1907)
A s uci (sau a juca) (pe cineva) în ciur fără

A zâmbi subţire = A zâmbi silit, şiret (cu văcăli e. v. văcăli e.

buzele abia întredeschise):

Da, şo1>1i 01loe, şi zâmbi .111bfi re. - Îşi
caută oslujbă, SfJuse ea cu voce stinsă. Din
w11za a.Ha 1111 e actuă. (BORIS VIAN)
Cu un plan (sau, rar, cu un s ul, ori, Înv., cu
meşteşug, cu cumpătare, cu un mijloc, reg., cu
un cusur, cu un cuvânt) subţire = După un
calcul fin; pe ocolite, pe departe; cu şiretenie:
D-.'lll a deosebir fJe ju11i1nişri, cu u11
c11vt1111 .111bfire, de r es111I co11ser varorilor (... ]
(BARBU DELAVRANCEA)
Uret~hiă a adus cu 1neşreşug sub{ire
A s uci şi a răsuci (sau a învârti) (pe cineva)=
A necăji (pe cineva) cu întrebări pentru a afla
ceva; a descoase; a examina pe toate feţele:
L-au sucit, l-t1u răsucit, 11i1nit~ 11-au ţJufut
sroor ce din el gmng11rii. (ZAHARIA STANCU)
Îngrijiroml t1 ve11ir şie~ l-a sucii, l-t1 învârlif,
cu 101felul de î111rebări. (I. L CARAGIALE)
A s uci vorba sau a o s uci = A da alt c urs sau alt
înţeles conversaţiei ;a devia în mod conştient de
la subiect pentru a-şi ascunde gândurile, a ocoli
adevărul:

p11blic11I să confi1111e aceasră reză, folosind el
Însuşi, Î11a1i1re de a-şi dezvălui JJ/anul, aceste
elemenre de s11cl'es. (MAGAZIN ISTDRIC, voi.
37, 2003)
129
El 1111 mai .111ceş1e vor ba, ci sp1111e dr e1>1
în fafă, dacă i s-t1 pus ceva 1>e i11imă. (IOAN
SLAVICI)

A.Ha-idrepr, detxamdt11ă, da 111 1111 mi re
suci aicet1, 11u re fe ri, 11u-1ni rol juca sraiera.
(ION LĂNCRĂNJAN)
A(-i) s uci (cuiva) capul (ori mintea sau minple) =
A zăpăci; a face pe cineva să nu mai j udece
normal ; a face să se îndrăgostea<că nebuneşte:
De ctî11d î11să fi-a scos .wa1rn pe
Lixa11dru de fi-a s11cir ca1ml, 1111 mai e diitJ de
î11ţeles c11 ri11e. (LIVIU REBREANU)
Cine v-ll Î11văft1f şi v-ll sucir 1nin{ile
făcur, că, iară,v-a(i pie1d11r cw11păr11/ şi w11bfafi
d11pă po1coave de cai mo1ti îi1 loc să vă vede(i de
rreb11ri ca oame11ii cumsecade. (IDEM)
Cronicile v1-e1nii ne a1ni11resc ror t1ru11ci
şi de apari fia primelor „demimo11dene ", ca
ve.Hira Sofia de Wirr, ave11111rieră veniră de la
Isranbul, car e a sucir 1ni11rea 1nulror boieri şi
11eg11srori din B11cureşri, pri11 1776.
(CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI)
M11/re wpe1e a .wcir. M11/fi ochi a11
ji11d11ir-o. (BARBU DELA VRANCEA)
SUCIT, -Ă
(Că-i) sucită, (c ă)-nvârtită (Reg.) = Situaţia î n
care cineva caută pretexte ca să se eschiveze de
la ceva sau când dă explicaţii neconvingătoare,
contradictorii:
Că-i suciră, că-11vt1rriră, t1cela 11-avu
ÎJJCO/r o ... şi li cărt1f să scot1fă găint1 şi să i-o
ad11că. (ŞEZĂTOAREA, IX)
SUDOARE
A-I trece (sau a-1 cupr inde) s udori reci sau
s udorile = A transpira abundent din cauza
emoţiei, a spaimei etc.; (pex.) a avea mari emoţii:
Pe Ghiţă î11cep11ră să-l Treacă s11dorile
r eci. (IOAN SLA YICI)
Ptînă l-a1n Î1n1Juşct1f 1n-t1u trecui, vorba
Mă11diţei, rome s11dorile. (EM. GÎRLEANU)
Toată discufill 11ot1srră a 1ners t1Şt1, şi ţJe
1ni11e 111-au rret~ ur sudorile de nenu111ărare
(ION LĂNCRĂNJAN)
Vwile ILJNCAN
Sudoare (sau sudori) de moarte sau s ud oarea
(ori s udor ile) mor pi (Pop.) = S udoarea care
acoperă corpul înaintea morţii. Sudoarea care
este provocată de o emoţie puternică, de spaimă
ori de oboseală mare:
De ce 1111 mi-aţi sp11s acea.Ha de la
Î11ce11ur şi 1n-afi lăsat să vărs sudorile 1norfii?
(NICOLAE GANE)
rău a SUFERI
A nu s uferi comparaţi e. v. compara ţi e.
SUFLA
A (nu) s una (cuiva) în borş sau în borşul (sau
în ciorba) cuiva (Pop.) = a) A (nu) se amesteca
nechemat în treburile c uiva:
- Da ce, acu merge fJe voia /11i? se
Î11cr1'11tară cc1fiva. Ce, toi el are să ne
ţJOruncească? D-t1ia a venit revoluţia, să suflă1n
noi În ciorba lui, ori dt1nsul Într-a not1stră?
(LIVIU REBREANU)
b) (Reg.) A (nu) ră<făţa. c) (Reg.) A prevesti
lucruri rele.
A nu (ma i) suna= a) A fi mort; a muri ; a române
nemişcat (dând impresia căi s-a oprit respira~a):
A11imal11/ 1111 mai s11/1t1. (MARJN PREDA)
b) A nu scoate nicio vorbă, a nu protesta:
Mare a fost ... că de 1nărirea lui nu 1nt1i
s11j1a 11iciw1 boiei: (BARBU DELA VRANCEA)
A nu s una un cuvânt (sau o vorbă) = A nu
spune nimic; a ţine secret:
Pater se t1duna covrig ţJe sct1un, cu
genunchii sub bărbie şi nu sufla un cuvc1nt. (G.
M. ZAMFIRESCU)
Acetwt1 exaipera pe Ltmra tut?r de ră11,
Î11cc1t t11ne11in{l1 că, dt1că vor sufla o singură vo1fJii
fe1elor despre dJrăviicit1 lui Pi111ea, ea imediar se
ori. va anmca ÎllTr-oftî111t111ă... (LIVIU REBREANU)
U11ii ocăra11 ţJe Belci11g, a/fii lwid11it111
ţJe SÎlnio11 Lungu care Însă se aţJilra din
răSJJuteri că n-are nit~io vină şi nici nu 1nt1i
130
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
îndrăznea să .111j1e o vod1ă despre braulele
împricinare. (IDEM)
Dacă li ho1ă1'i do11111ifa tăcere, ca să nu-şi
1nai suţJere ţJărinfii şi ca să 1111 i se OţJrea.k~ă
plimbările, dă el ponmcă drăgtmilor să 1111 sufle o
vorbă, ş-au săracă(...] (MIHAIL SADOVEANU)
A suna a pagubă (Pop.) = Exprimă manifestarea
părerii de rău, a surprinderii etc. pentru o pierdere
suferită sau a nedumeririi în faţa unei anumite
simaţii:
l'lţJrav11icul clări llt'1nai din Ctl{J şi fluieră
una lung a 1Jagubă (. . .] (1. POP-RETEGAN UL)
A s una cuiva ceva (de sau, rar, pe) s ub nas
(Fam.) = A lua ceea ce i se c uvine de drept
almia; (pex.; fam.) a fura ceva (profitând de
neatenţia, de naivitatea sau de încrederea cuiva):
l-am .111j1ar moşioara de .wb nas.
(VASILE ALECSANDRI)
Cirea gazerele co11.111marorilo r (... ] şi-fi
.111fla gazera de sub nas. (CEZAR PETRESCU)
A s una (sau a bate) în (sau din) buze (Reg.) =
Exprimă supărarea în cazul când se pierde ceva
sau nu se dobândeşte ceea ce s-a sperat:
Srărea chircii pe marginea parului, câr
era 11011ricica de 1nt1r e, 11u ţJunea get1nă 11e
geană, dărina din cap şi /Jărea mereu din buze
( .. . ] (DINU SĂRARU)
A s una şi-n ia urt. v. iaurt.
A se da (sau, rar, a se mlăd ia) după vânt (sau
după CUIU b ate vântul), a-şi întoarce ş uba (sau
ma ntaua, cbepeneagnl) după CUIU sun ă
vântul. v. vânt.
Cine s-a fript (sau s-a ars) cu ciorbă sun ă ş i în
ia urt = Exprimă situaţia când o experienţă
neplăcută te face mai prudent decât este necesar.
Cine se f rige la cior/Jă suflă şi în itmrr.
(1. C. HINŢESCU)
Cine s-a f ripr în foc .111flă şi în itmrr.
(IDEM)
131
Sună vântn-n paie ude (Pop.) = Exprimă
convingerea că, într-0 anumită împrej urare, nu
se mai poate face nimic:
Alra: „Suflă w111111-11 paie ude,/ Eu .Hrig,
mândra 1111 m-aude.I - Ba zău, bade, aud bine/
Dar nu por veni la rine!" (B. P. HASDEU)
SUFLARE
A (i se) tăia (cuiva) s unarea = A respira foarte
greu (din cauza unui efort mare, a unei emoţii
puternice etc.):
Bolnavul se zgârcea în durerile agoniei,
orrava Îi alerga ţJrin vine şi-i tăia suflarea.
(TITU MAIORESCU)
(...] călărorind cu el alăruri în vagonul
du/Jă spre penirenciaml din Dej, aveam să a.1eul1,
pritllre al1ele, şop1i1ă la ureche - îi11r-o 1eribilă
s1111JJSOl1re, ce ne tăia uneori suflaret1 - ţJOves1iret1
dureroasă t1 în1t1/nirii (...](NICOLAE BALOTĂ)
A-şi da s unarea (de pe urmă) (sau nltima
suflare) = A muri:
Dar el 11-a 1nai aşteţJrar, 11it~i vorbă 11-a
mai rosrir. Înrinztîndu-se pe les11ezi, şi-a dar
suflarea. (MIHAILSADOVEANU)
Gră11111ele de speranfăcare 1111
ţJiirăseşte ţJe 01n 1xî11ă 11u-şi dă
ulrÎlna suflare,
care 1nt1i licăreşte Îll ochii 1nuribundului chiar
ccînd i11i1na a Î11cert1r de-a 1nai bt1re şi ccînd
rrupul a îngltefar penim rordetmna - îi dădea şi
ei ţJuterea să 1nai aşteţJre şi să stă11,iască...
(LIVIU REBREANU)
[I]eri, 20 sep1embrie, în miezul zilei, şi-a
dar suflarea din urină, duţJii o chinuiră rXirÎlnire
de cinci săp1ămâni, 1ovt11ii,~ul Ion Sion. (ION
FELEA)
SUFLECA
A-şi snO eca mâ necile. v. mânecă.
SUFLET
(A fi) s unet călător sau (reg.) a i se bate
sufletnl în tindă = Exprimă convi ngerea că
 Vwile ILJNCAN
cineva nu n1ai are n1ult de trăit, că se află
pragul morţii:
El se Îngrozea văzt1ndu-se t1ju1Js li rătăci
ca w1 .111j1e1 călăror şi fără rărie, prin locaşele
să/barice ale fiare/01; t1 cerea prin codrii şi prin
pusrii năluca fericilor (...] (AL. ODOBESCU)
Era .111j1e1 călăror. Mama se dăduse jos
din par, convinsă că a scăpai de moarre. (G. M.
ZAMFIRESCU)
(A fi, a da, a a căuta, a face) de (sau
împărţi,
pentru) s unetul cuiva (care a murit) (În
practicile religiei creştine ortodoxe) = (A fi, a
da, a împărţi, a căuta, a face cele necesare) ca
pomană pentru absolvirea de păcate a celor
morţi şi pentru odihna lor:
Rudele au dar de .111j1e111I celui plecar la
cele veşnice.
(Să) fie de s unetul cuiva! (În practicile religiei
creştineortodoxe) = Exprimă dorinţa ca
Dumnezeu să ierte păcatele celui pomenit:
- Ni1nic, do11111ule judecător, 11u1nt1i
p<1ne g(){1lă şi apă răce din fânrână, fie de
.111j1e111I cui a făcur-o acolo, î11 calea rrecărorilor.
(ION CREANGĂ)
(... ] că românul după ce şi-a scă1x11
căciula în balră, zil'e: să fie de s11j1e111I rarei'
(EUGEN LOVINESCU)
A arde la sunet (Fam.) =A chinui:
- Şi de-tiia, m-am horărâr că rrebuie să-fi
spui odară ce mă t11de pe suj1er, rrebuie să şrii şi
ru. (1. L CARAGIALE)
A1>roape că l-aş fi î111rebar dacă îl mai
arde la .111j1e1 episrola anonimă, de nu poare
avea î11credere î11 mine. (CARMEN SYLV A)
A aştepta cu s unetul la gură = A aştepta c u
mare nerăbdare:
Tofi aşreprau cu .wjlerul la gură. Zăvorul
uşei făcăni scw1. ln sfârşii. OEAN BART)
Dar ct1nrecul 1Jăsării 1111 izbucnea,
zadamil' îl aşrepra Cil .111j1er11I la gură, aproape
fără să resţJire, cuţJrinsă de o neosroiră dorinţă
şi de nerăbdare. (SORIN TITEL)
În Pe când aşrepram în {ară cu s11j1e111I la
gură fi11t1liu1rea prrxesului de emigmre
conside1t11n că fiect1re zi ţJe/recură În Ronu1nia este
o zi pie1d111ă îi1 Canada. (ADRIAN FLOREA)
A avea (sau a-i s ta cuiva, reg., strâmb) (ceva)
pe s unet = A fi preocupat, c hinuit, apăsat de
ceva; a se sin1ţi vinovat de ceva; a avea
conştiinţa încărcată:
De vreo cc1reva ori 1ni-a 1nulfu1nir Nitu
pe111ru că i-am călcai pragul, şi-n rimpul câr mi-t1
spus el ce-i .Hărea lui pe .111j1e1 (... ] m-t1 dus prin
w rre (...](ION LĂNCRĂNJAN)
A avea ceva la (sau după) s unetul său (ori pe
suflet) (Reg.) = A poseda ceva:
Are nwtuii două car/)(){1ve la .111j1er11I
.rău. (ION CREANGĂ)
A avea ceva pe suOet (sau pe conştiintli). v. avea.
A avea s unet negru sau a fi negru la s unet
(sau la inimă) ori a fi negru în cerul-gurii. v.
negru.
A avea şapte (sau nouă) sunete sau (reg.) a
avea s unete cu crăci= A avea o mare rezistenţă
fizică; a trăi mult:
(PETRU RAREŞ:] El are nouă .wj1e1e,
Ot111ă. Ploile, zăpezile, zbuciumul şi dru11111l l1111g
şi greu... Olet~uţă de odihnă, şi se ÎJJfre111ează
;meul bă1rt?n. (BARBU DELAVRANCEA)
A da (sau a lăsa) drept s unet (Înv.) = A da sau
a lă<a o parte din avere c uiva în vederea
pomenirii după moarte:
ln adevă1; glava ci11cisprezeu di11 pmvila
lui Vasile Lupu zice: „De vor lărn wiva drepr s11j1e1
ceva, t1ru11ci 1111 va ţJufea el s1i1gur cu voia lui să ia,
ci rrebuieşre să ieie ispravă de la giudecăror ( .. .]"
(CARTE ROMÂNEASCĂ de ÎNVĂŢĂTURĂ)
A da de sunet = A-şi ceda copilul cuiva care îl
înfiază:
Ft11a am dar-o de .111j1er. Era prea miâi.
(ZAHARIA STANCU)
132
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A da s unetu din oase (Reg.) = A-şi da viaţa: (Fig.) Ptînă la Dumnezeu, sji11fii î!i ieu
Sufle1ul di11 oase să fi-I dau? (LIVIU sufle1ul. (ION CREANGĂ)
REBREANU)
A nu avea (pe cineva) Ia s unet (sau Ia inimă)

A da sunetului cu de toate (Reg.) = A se hrăni c u (Pfm.) = A nu iubi (pe cineva):

toc felul de bunătăţi; a nu se ab~ne de la nimic: Dar şriu că Maiorescu nu-l avea deloc la
LLI poporul românesc auzi adesea i111ină, şi1111 odară l-a1n t11,zir Încondeindu-l cu
ziccîndu-se desţJre unul căruit1 Îi fJ/tlce să vodJe aspre şi disprefuil()(ire. (ION PETROVICI)
rrăit1.f.Că bine, deSfJre un „bon vivanr": „Curare (...) dar Big avea i11imă b111ă şi IO{i îl
îi dă .wfle1ului (cu) de 1oare". (DIN V IAŢA iubeau, pe când S1re/1t1ia sărea la sctmdal di11 ctmz.a
POPORULUI ROMÂN, 19 14) băuturii şi 111ineni nu-l avet1 la i111ină, din tlceasră

cauză, 1111 că em allxmez; (MIHAI BUZEA)

A fi un s unet în două trupuri (sau o mână ş i
un sunet) (Îvp.) = A se potrivi din toate A pleca (numai) cu s unetul (de undeva) = A
punctele de vedere c u cineva; a fi în armonie pleca c u mâna goală (de undeva):
perfectă c u cineva; a fi nedespărţi t de cineva: Ia r de-i greşi, ... 1111 vei pleca de aici
Sunr Îllfr-adevăr aşa Ct'1n .'I/June acel dectîr cu .111fle1ul. (POP.)
neam{, w1 .111j1e1 în două Impuri... (CAMIL
PETRESCU) A rămâne cu z ile (sau cu s unetul în oase). v.
rănuîne.
A i (se) înăcri s unetul. v. în ăcri.
A s e umple de s unet = a ) A nu mai pmea
A i se lua (sau a (i se) ridica) (cuiva) o piatră respira normal din cauza unui efort fizic prea
(de moară) de p e inim ă (sau cuget ori sunet mare; a-şi pierde ră<uflarea ; a gâfâi:
e tc.). v. piatră. Am alergai de m-am wnplur de .111[1e1.
(VASILE ALECSANDRI)
A i se săra s unetul (Reg.; fam.) =A se răzbuna,
a se simţi răzbunat: b) A se mai îns ufleţi după o cădere fizică sau
(... ] dar... 11u-1ni 1x1r e rău; Î11Ct1i 1ni-a111 materială:
sărt1f su.flerul - i-t11n dar eu du11111eei ce i se Şi .111j1e1u-i se împle iar cu icoane-
cuvenea... (I. L. CARAGIALE) aprinse/ O auroră-I împle cu aem-i rozafb.
(MIHAI EMINESCU)
A intra (sau a se băga, a se vârî) în s unetul
cuiva. v. intra. A s ta cuiva pe s unet = A incomoda pe cineva:
Du1Jă ce, ca musafir îmi fac da1oria să
A lua (sau a creş te, a tine) de s unet (pe cineva) fi11 pe 1i11erii confrafi vreo lrei sfer111ri de ceas,
= A înfia (pe cineva): cu rxilavre, încep a pricepe că le Ctllll .lf(lll pe
Haid' să-i luăm noi copiii de .111fle1, căci sufler. .. (1. L. CARAGIALE)
ave1n 1nulţă111iră lui Du111nezeu, din ce să-i fine111
şi a/fi copii n-avem şi nici 1111 vom avea ( ...] (1. A strânge pe cineva la s unet (Rar) = A strânge
POP-RETEGANUL) la piept:
Pasămi1e, a r ji vml, vedefi d-voa.Hră, să Aş vrea la sufle! să vă srn111g,I Să n?d de
ia de .111fle1 vreunul din ei pe ace.li copil sărac, feridr, să plt111g! (G. COŞBUC)
nă.'il'ul dit1 flori; (P. ISPIRESCU)

A(·i) merge (ceva) (drept) la inim ă (sau la

A lua (cuiva) sunetul = A omorî, a uci de: suflet). v. merge.
133
 Vwile ILJNCAN
A(-şi) căuta (sau a- şi vulea, reg., a-şi griji) de suflet
(În practicile religioa<e) =A crăi confom1 preceptelor
bi<ericeşti (cu posniri şi mgăciuni) ; a se pocăi:
Moşnege, nu fi-t1i /Jllluf că111t1 de sufle! de w1
veac, de când1111 ne-t11n î1llt1/ni1? (C. NEGRU2Z1)
De spovedanie fugi ca dracul de rămâie.
La biserit~ă 1nergi din Paşri În Paşri. Aşa caufi ru
de suj1e1? (ION CREANGĂ)
-Ai dre1){afe, 1Jărinfele, ai dre1„are! ia să
lăsă1n noi viii cu viii şi 1norfii cu 1norfii şi să ne
căură1n 1nai b1i1e de suflet, zisei eu, aşeu111du-111ă
î1lfr-w1 cor de-11 lungul năfrămii. (CALISTRAT
HOGAŞ)
A(-şi) trage s unetul = a) A respira, a inspira:
În curte 1n-t11n OţJrir şi 1n-a1n răziJnar de un
srt1/p, să-mi rrag .111j1erul (ION LĂNCRĂNJAN)
b) A se odihni, a se linişti:
Mama s-a oprii Ctl să-şi fl·agă .111j1erul,
să-şi scooră mănuşile ( ... ] (PETRE BARBU)
Melina se OfJr i lt1 o tarabă cu sucuri şi
vinuri pe111m a-şi rmge .111jlerul. (DIANA PETCU)
A-i arde (cuiva) s unetul de (sau după) ceva
(Pfm.) = A don foarte mult ceva:
Ace.Ha e.He visul w re frămtîmă
ÎnchitJuir et1 lui.I acesta esre do111l ct1r e Îi arde
.wj1erul' Câr penrru averi, el wm le ctîşrigă aşa
le şi răspândeşre. 01 ASILE ALECSANDRI)
A-i arde (sau a i se frige) cuiva s unetul de s ete
(Pop.) = A fi foarte însetat:
De mutre ori mi se arde suj1erul de se1e
şi 11u e 11i1ne11i ca să 1ni-I ude c-o srro11irură de
ar1ă. (SPIRIDON POPESCU)
A-i pofti cuiva s uOetul (sau inima) ceva (Pfm.) =
A don foarte mult un lucru; a avea chef de ceva:
Se ţJuseră cu rotii la 1nasă şi 11u111cară şi
se chefuiră ctîr le pof1iră inima. (P. JSPIRESCU)
Lt1ză1; 1nai voinic, ert1 1nai-1nlli să-l
bi11,iască, dacă Jiu săreau şi a/fi ot11neJ1i care,
durJă ce l-au .11ninri1 pe l..Llzăr î11 IJăTtlie, s-au
Î1nr>răşrit1r r>ri11 roare odăile să srrice şi să ia ce
le poftea inima. (LIVIU REBREANU)
134
A-i scoate (sau a-i lua) cuiva s nOetul (Fam.) = A
nu lă<a (pe cineva) în pace; a necăji (pe cineva):
- Mi-a scos .wj1erul din mine ricăloa.rn
de viespe' STtl-i-ar mierea în gâr şi pole11ul î11
bojogi' (COSTEL PRICOPIE)
A-l durea (sau a i s e rupe) s unetul ori a-l
durea în s unet (de cineva sau de ceva) (Fam.)
= A suferi mult în legămră c u cineva sau ceva;
a-şi exprima compătimirea, regreml etc. pentru
cineva sau pentru ceva; a-i părea rău după
cineva sau după ceva:
Asrfel că mă doare în .111j1e1că1111 por .lll
le răsp1111d dectîr cuvi111e aproape fără sens (... ]
(MIHAI EMINESCU)
Î1ni t>iirea grot1zJ1it~ de rău, 1nă durea
.111j1erul ctînd 11 vedeam 11arâi rerras di111re noi,
absem. (ALICE VOJNESCU)
SiJnfeşre că coasa 1norfii la i11i1nă o
ajunge .../ Se înfioară de dânsa, şi în .111j1e1 o
durea' (CONSTANTIN STAMATI.CJUREA)
A-şi da (sau a-i ie şi, a-ş i s coate) s unetul, (pop.)
a-şi s tupi
sunetul = a) A obosi prea mult într-o
acţiune; a se extenua muncind; a fi la capăml
pmerilor. b) A muri:
Cum auzi făgăduiala din gum feciorilor
săi, căscă gura şi-şi dere suj1erul. (P. ISPJRESCU)
Când ş-t1 dar suj1e111J, mă srnîngea de mâni
ca c-un cleşre şi re che1na, a1:î d-un foc J1esri11s.
„ÎJ1că doi t111i... Să Jiu vă las ţJe drtunuri"... a zis şi
i-am închii ochii (BARBU DELAVRANCEA)
A-şi da sau a-i ieş i cuiva s unetul ori (reg.) a- şi
stupi s unetul, a-i zbura (cuiva) sunetul, a-i
pieri (cuiva) s unetul, a da s unetul din el, din
ea etc. (Pfm.) = A m uri:
Spre seară, un fior îi zwî1t'o/i rmpul, apoi
a/ruf. Şi-ncă unul, cel de pe u1111ă. Şi-n clipa î11
wre-şi deie suj1e1ul, se ridică pe picioarele de
diJ1t11i1re şi, cu caţJu/ Înrors SţJre cu11e, u11ă, ca şi
cum şi-11rfi lutlf un rămas Imn. (EM. GÎRLEANU)
Fet~iorii, carii şriau ce glăsuie rară/ lo r
ctînd îi ieşi .111j1e1ul, se puse de r1ază în noaprea
di111tîi fecioml cel mai mare al îmrJărarului. (P.
ISPJRESCU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Î1111Jiirarul cu 1ntî11a ct1re 1111 era ciuntă li 'Ţi-ai

vi11de .111j1erul pe111ru o femeie? se
apucar baboiul şi l-a .Hrt?ns să-i iasă .111j1erul. (I. răsti el ctînd, În cele din urină, a1n Î11că11ur să
L. CARAGIALE) mergem alăruri pe o porfitme proaspăT cu răfară
dedmm. (RADU MAREŞ)
A-şi deschide sufletul (sau inima ). v. deschide. Şi-t111111cea .wj1erul mi-aş vi11de să por
să-ngân o rugăciune. (D. ANGHEL)
A-şi încărca s nfletul cn .... v. încărca.
Copil (rar fin) de sunet = Copil adoptiv:
A-şi îneca s nnetnl. v. îneca. Luându-şi rămas bun de la fiul său cel

de suj1er, se culcă şi adormi .wmnul cel lung. (P.

A-şi Ina (sau a prinde la) snnet =A trage adânc
aer în piept, pentru a-şi recăpăta puterile; a-şi
recăpăta puterile:
Când ridică carml spre a-şi mai lua
.111j1e1 şi a vedea în ce pai1e mai are de lucru,
era mânjiră până la ured1i şi o sămânţă de
hadmz neagră şi lară îi rămăsese lipiră pe vâ1ful
nt1sului. (CALISTRAT HOGAŞ)
După unele fraze mai lungi, se odi/111eş1e,
ISPJRESCU)
M-am luar după capul rău cel Set', şi m-am
dus (Je coclauri să-fi aduc... CO/Jiii de .wj1er. (ION
CREANGĂ)
Mic Ia s unet. v. mic.
Pe (sau cu) s ufletnl meu (tău, său etc.) (Îvr.) =
Exprimă încrederea de a adeveri ceva prin jurământ:

Îşi ia suflet, şi arunci fJÎefJful i se ridică 11ure111ic. Şi pre .111j1efelul răul Că 1111 1e-111n sărurar
(AL. VLAHUŢĂ) eu/ - Ba n-oi zice, lx1de, zău/ Nici pre .111j/efelul
meu,/ C-aşa au lăsar Dwn11ăzeu. (POP.)
A-şi săra (sau a-şi răcori) inima (sau sulletnl). v. săra
Vai de s ufletul t ău (sau să u, lui e tc.) = Exprimă
A-şi scuipa (sau, reg., a-şi s tnpi) sufletul cn convingerea că cineva o duce greu, sau se află
cineva (Pop.) = a) A se obosi în mod exagerat; a într-o si tuaţie grea. Exprimă convi ngerea că
se chinui (pentru a determina pe cineva să facă cineva este foarte necăjit:
un anumit lucru): Vt1i de sufletul 1neu de 0111 rău nărăvii,
Mt'11t.~eş1i de cu ziuă şi 1xînă seara, 'i'(i scui11i că111it1 i s-t1 Î1ififJf În 1ni11re gt111dul că cet1 1nt1i
suj1erul cu rofi srropşifii, cu chit~ cu va4 a}1•1gi la 1nt1re dinrr e 1nişeliile de ror 1nt1ri e să 11i1niceşti
vet~/uine, şi t1tu11t:i, cu 1ntîna la cl11i1iu, s1ni111a, re ui{i hrt111a 01ne11et1scă
În 1nij/0t.~ut unei h'1ni ţJ/ine de
wm affii îti ita1 ît1t1inre. (N. O. COCEA) j1ă11uînzi. (IOAN SLAYICI)
- L-a Iuar, l-a fi11111 în beci, unde l-am
b) A se supăra foa rte tare: găsir eu, l-a de.ocu.1111 şi lar){e/e de l-a Su/JT de la
Dau năvală ca proşrii pe (J/oaie şi pe 1nt11nt1 lui ct1nd ert1 inic, În fine, ce să 1nt1i SţJui,
vânr, când fiecare creşrin îşi scuipă .111j1erul de vai de .111j1erul lui. (DINU SĂRARU)
11ăet1z! (MIHAILSAOOVEANU)

A-şi trage sufletul (sau s unarea, răsun area) . SUFLEŢEL

v. trage. Vai de snfleţelul tău (sau său, lui etc.) (Fam.) =
Vai de sufletul tău:
A-şi vinde (sau a-şi
da) s ufletul pentru ceva Ai s-t1ju11gi 1nt1re şi 11-ai să ştii nicio 1neserie
ori a fi vândut cu trup şi s unet cuiva = A fi şi-o să fie vai de s1eflefelul Tău. (EUGEN BARBU)
lipsit de scrupule, făcând orice pentru (cel care îi
oferă) avantaje personale: A li tot un trup şi un sufleţel (Pop.) = A se
potrivi din toate punctele de vedere c u cineva, a
135
 Vwile ILJNCAN
fi în armonie perfectăcu cineva; a fi nedespărţit
de cineva, a se iubi foarte mult:
Piară dracul di111re noi,/ Să fim una
amt?ndoi,/ Tor w1 rrup ş-un .wflefel/ Ca 1m deger
ş-un i11e/ 101 ASILE ALECSANDRI)
S UGE
A spune şi laptele (pe care 1-a) s upt (de Ia
mamă sau de Ia mămica) = A face, prin
constrângere, mărturisiri, declaraţii complete
asupra unui fapt petrecm; (pex.) a spune tot:
- Lt1să dar pe mine, re voi face eu să
spui şi laprele care l-ai supr de la ţt?ţa mw11ei d-
rale! ... (NICOLAE FILIMON)
- Bine, lasă că re fac eu să spui şi la1Jfele
supr de la mămict1!... (G. M. ZAMFIRESCU)
Dt1că oa1ne11ii 1111 l-ar fi ÎllfreruţJf cu
arJltmze, Adrian Dura le-ar fi spus şi ce lapre a
supr A11era de la mă-sa 1, t1 bărur di11 palme
Sebasrian ca o focă. (PETRE BARBU)
Iar ne11orocira aia, după ce i-<m băgar
cw-e111 elet·rric prin roare găurile, a spus şi laprele
pe ct1re l-t1.wp1 de la mă-sa 1 (MARCEL SECUI)
A s uge (ceva) din degete (Înv.) =A nă<coci:
Orictîre fmmoase Teorii de liberalism,
ţJrogresis1n, t'1nanirari.wn şi celelal1e Îi vei suge din
degere, ct1 să faci polirică cu ele f/-ebuie să aspiri a
ajw1ge la pure1-e (...] (1. L. CARAGIALE)
A s uge (de) la două oi. v. oaie.
A s uge (pe cineva) pân ă la măduvă (Pop.) = A
sărăci pe cineva; a lă<a pe cineva fără nimic:
Din roară i11i1na vre1n odară o adevărt1ră
fXICe 11a{iunală ÎJJ {ară şi sftîrşirul tutur or
acestor certe şi lu/Jfe carile sug 1năduva ţJllfriei
noa.Hre comune. (MIHAI EMINESCU)
A suge sângele (rar, şi s udoarea) cuiva (sau
din cineva). v. sânge.
A-i da (cuiva) să sugă= A alăpta:
Bea a1wi şi ea (Je fugă/ Merge iaraş1
după asra/ la copil şi-i dă să sugă; (G. COŞBUC)
Eu ocupându-mă de oas1Je(i, la bucărărie,
ea a ră1nas singură cu băit1rul, i-a dt1r să sugă şi
13 6
s-a î11Tt?m1Jla1 să-i alunea carwrul de pe umeri;
(ION LAZU)
A-şi s uge de sub unghie (sau unghii) (Pfm.) =
A fi foarte zgârcit; a fi foarte econom:
S-ar fJufet1 dot1r să-i dt1u Îll 1nă-sa, că
desrul s-au dimar la Monre Cado pe banii mei şi
ai voştri t1ru11ci ctînd noi ne sugea1n de sub unghii
ca să ne (Jlărim fauurile î11 rimp ce dtîrdt1it1111 de
frig în case iama( ...] (MARCEL SECUI)
S UI
A (i) se s ui (cuiva) băutura, vinul etc. la (sau
în) cap (ori la creier) (Pfin.) = A se ameţi de
băumră, a se îmbăta:
Bierul om gtîndea că îmrJăraTul ori
gltuneşre, ori căi s-a
ca1n suit vi11a1:11ul la ct1ţ>, det~i
nu-şi credea w-ed1ilor. (I. POP-RETEGANUL)
A1n 1nt111cllt 11işre saleuri, că 1111
1nt111cl1se1n 1nai 11i1nic, şi si111fet11n cu111 Î11ceţJe să
mi se urce vinul la Ctlp. (CORINA OZON)
Şi 11u 1nai şrill ce face şi ce ct111ră, căci Îl
aj1msese vinul. (I. GHERASIM GORJ AN)
A (i) se s ui (cuiva) în cap (sau, rar, în s pate) =
A abuza de bunătatea, de răbdarea etc. cuiva; a
pune stăpânire pe cineva:
Nu fi p1-ea familiar cu s11/wrdont1(ii, că fi
.re suie-n cap. (FLORENTIN SMARANDACHE)
Privesc Îll jur, ţJe }tunărt1re 11ebu11, şi
Tosct111ll Îlltrellgă 1ni se suie lll Clip Cll 1111 vi11,
probabil vechi. (ANDREI CRĂCIUN)
A (se) s ui în scaun (sau pe tron) = A ajunge sau
a face, a pune pe cineva domn sau (înalt)
demnitar (bisericesc):
El s-a .111i1 pe scawml domniei la 6
ocrobre anul 1822, rrei ani după ve.Hirul
Caragea şi îndară după zaveră, după uciderea
slugemlui Tudor; (ION GHICA)
[ŞTEFAN:] Mâine .wi îi1 .1Ct11m11I Moldovei
pe Bogdan... (BARBU DELAVRANCEA)
Pe11r111 vred11icill ce tiveli lll t0l1te şi
pellfru viata lui fără prihana, a Jo.IT hiroronir
dillco11 de M11i1no11ie, eţJÎSCOţJul A1naru11dei.
Deci, î11ce1tînd di11 viată acela, a Jo.IT suii ace.Ha
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

î11 .1ea1mul Epi.ocopiei de marele Epifa11 ie. !tir cerul s-a dar î11 lăruri, ca o ct111e de
(http://www.calendar-ortodox .rol) piele pe care o faci sul şi ro fi 111w1fii şi roare
i11sulele s-au mişcai di11 locurile lor. (BIBLIA)
A i se s ui (sau a-i intra, ai se urca) fnmnrile la Hc11Joagele lor roare rămtî11 făcure sul.
(sau în) cap= A deveni îngâmfat, plin de sine: (AL. MACEDONSKI)
Îi i111rase fumu rile î11 WIJ că a r fi ceva
de dtî11sul. (P. ISPIRESCU) A pune pe s ul = A înfăşura urzeala pe sulul de
dinapoi:
A i se s ni (sau a-i veni cuiva) piperul la nas Să urze.oc, să pui pe sul, să fes, să 11ălbesc,
sau a-şi Ina piper în nări. v. piper. să croiesc, să co.1... (BARBU DELAVRANCEA)

A se s ni (pân ă) la ... = A se urca, a ajunge (până) Cn (sau prin) un s ul s nbtire (Fam.) = Pe

la ...: ocolite; cu abilitate, cu isteţime sau c u şiretenie:
insulei se suie, cu
N1ună11,/... tm.~uirorilor l-a ţJ/ăcur $Î lui cu1n a1n adus noi lucrul
mit' cu mare, la 90000 de sufle1e. (ION GHICA) cu 1m sul .111/Jfire, ca să dăm exem1Jlu Evropei. (I.
Holera, după ce s-au suii p<111ă la 60 L. CARAGIALE)
1norfi ţJe zi, au scăzur ac1un 1nai de ror.
(MIHAIL KOGĂLNICEANU)
SULĂ
A se s ni la cer= A muri (mergând în rai): A confunda (sau ce au a Ilice, ce legătură are)
Tarăl meu, preorul, care s-a suii la cer. sula cu prefectura (Pfm.) = Exprimă faptul că două
(VIRGIL GHEORGHIU) lucruri, situaţii etc. n-au nimic comun între ele:
Mirropolirul Visario11 Puii~ la 45 de a11i de Ce legătură are sula cu ţJrefet~rura, 1nă.I
ct111d .M .wir la cei: (bttps://www.crestinorrodox.ro/) vru să-l lovea.ocă lorda11. (MARIN RADU
MOCANU)
A s ui scările cuiva = A solicita cuiva un - Ei şi, ce-are sula cu ţ>re/ec1u1t1 ?- Are,
serviciu (umilindu-se); (pex.) a se umili fiindcă prefec1ura zice că azi s1mrem î11 11
(ploconindu-se în faţa c uiva): a11rilie, ilir sula t>rerinde că sunre111În I t111rilie.
Lucrul acesra .re î111t1mplt1 foa 11 e rar (PAUL GOMA)
ct111d î11cepăroml era de o prea mare 11edibăcie; - Şi ce are tWt1 cu prefec1wt1? îl î111rebă
cei 1nai bine Înzesrra{i izl1uret1u r e11ede să suie Dre11ko. - Cum, ce are? Nu vezi? Eşri orb? To(l(e
scările bogăfiei şi
pur erei. (NICOLAE IORGA) lucmrile .re leagă îilfre ele. (IOAN T. LAZĂR)
Şi Îit condi{ia t1ceasra, ur111ettz.ă an
cu 0111 să
suie !i<.'ările spre Empireu. (AUREL PETRESCU) A pune (sau a i se băga) cuiva s ula în coastă
(sau în coaste). v. coastă.
A-şi s ni sculele-n pod (Arg.; gmţ.) = A rămâne
impotent: S ula şi căci ulasau (reg.) domn cu s ula-n
Eu duc o exisre11fă maladivă, că sculele traistă (Pop.) =Om extrem de sărac; (reg.; pre.)
În ţJOd le-a111 ridict11, 11u 1nă 1nlli viziret1ză nicio om care nu face nimic sau e nepăsător:
divă şi-n coJJset~infă 1111 1nai sunr bărlx1r. - Bine, să 1nă Î11so1; răsţJuJJse jlăcăit1şul;
(DOMINIC DIAMANT) dară eu n-a1n de 11it~i unele. Sunr golan 111-ectun 1nă
vezi: sula şi căciulă. (P. ISPIRESCU)
Penrru 1nine, sula şi C<i~iula.' Fireşte că În
SUL ct1zulfiul11i ei t1redrepf(l(e. (AURORA UICEANU)
A face (sau a strânge) s ul = A înfăşura în formă
de cilindru:
137
 Vwile ILJNCAN
SULIŢĂ
A pune (cuiva) suliţa în coaste= A sili (pe cineva):
Râzând de chinurile 11oa.11re,/ Argeroia11u,
zile-111regV Ne pune suliţa î11 coasre/ Cu legi ce
swlffărădelegi. (CINCIN AT PAYELESCU)
SUMĂ
A-şi face s uma (sau plinul) (Fam.) = A agonisi
atât cât crede că îi este necesar; a se sămra:
Apoi iar s-au î11101~ la refo1111ă, pe
11et1şre1Jrare, ctînd t1u crezur ei că li se dă bine,
ca să-şi facă sumt1, să s-aleagă cu ceva. (ION
LĂNCRĂNJAN)
fşi faci s11na, şi asra 11e deasupra! Câştigul
de la băururăealri'l.' eva... (EUGEN BARBU)
E unul din cei mai bogafi oameni di11
România, ne gândim că ,~i-a făcui pli11ul ( .. ]
(TRAIAN ROTARIU, MIRCEA COMŞA)
SUNA
A (nn)-i s una (cuiva) bine la (înv. în) u reche
(sau urechi) = A-i produce o impresie auditivă
ne(plăcută), (dez)agreabilă:
Adică nişte ţJroduc{ii-record, i11re1vi11e
re11orrerul, ba 1111, zice Paul Streche, ăsta 1111-i un
cuvt1111, „record", el 1111 ţJrea sună bine la uret~Jte
( .. . ) (ILIE PURCARU)
Su11ă bine la ureche rirulatura rxirtidului:
„Ptirridul Re11aş1erii Oligad1iei Nafio11tife pe111ru
Progres Mare". (GEORGEGENOIU)
A s una (sau a răs una) a sec = A suna (sau a
răsuna) ca un lucru gol:
Toruşi mi .re părea că râsul acela e prea
prefăcui, prea sună a sel'. (LIVIU REBREANU)
A suna a gol = A scoate sunete înăbuşite, lipsite
de sonoritate, caracteristice unui vas care nu
conţine nimic:
Bărc111d eu Îllf r-o diJninet1fă nişte cuiere
ţJenrru straie, 1ni s-a 11ărur că sună uJJ ţJerere t1
gol î111r-w1 tmwnir loc. (CEZAR PETRESCU)
A s una a.„ =A corespunde c u...:
138
Toară bucara e ţJ/i11ă de o a1111011ie musicală
ce sună t1 dnîmbă; (VASILE ALECSANDRI)
Otiar şi ce sună t1 idee nudă, rrt111scrisă
adesea tiforisric, e, de fapr, o răb1if11ire de
arirudi11e (... ] (SORIN CERIN)
A s una (pe cineva) la telefon = A c hema (pe
cineva) la telefon:
Du11111ealui vine ÎJ1fotdet1u11a duţJii unu
j1unărt1re... L-au Îllfrebar doi do11111i ţxînă acrun.
L-au .w11a1 şi la 1elefo11. (CEZAR PETRESCU)
A(-i) m ai suna (cuiva) (încă) la (sau în) urechi
(sau în auz) =A-şi aminti obsesiv de ceva auzit
cândva:
Îi 1nai suna Încă Îll uret~/Ji glasul cela
Tânăr şi disperai. (ION DRUŢĂ)
Îi 1nlli sună În auz. r ounnfa 1nelodioasă a
c10ţ>liro11,luiiralian; i-a răsărir viu cluf>ul de-t1runci,
cu 1Xilărit1 ltuă pe ceafă ( .. .) (CEZAR PETRESCU)
A(-i) s una (cuiva) cojocul (sau cocoaşa ori
doagele) (Îrg.) = A bate tare (pe cineva):
Bagă 1ni11re-11 caţ>, 11evt1sră, şi 1111 re juct1
Cil frxul,/ Că de-i face-a doua oară, o să-ţi sune
rău cojocul! ... (G. COŞBUC)
A-i s una (cuiva) ceasul (morţii sau pieir ii, rar,
de veşni cie) (Pfm.) =A-i sosi (cuiva) momentul
să n1oară; a n1u ri:
- Mă duc, dragu 1na1ne1:.. Desetuii, 11u1ine,
când 111i-o .w11a ceasul... (DUILIU ZAMFIRESCU)
Şi 1111 vă legafi .wirra de vt111zăroml ace.Ht1
cămia, a.Hăzi, i-a swwT ceasul! (AL. MITRU)
A-i s una cuiva doagele. v. doagă.
A-i s una (cuiva) în minte = A-i reveni în
rut1i ntire cineva sau ceva auzit sau văzut cândva:
El 11u1nără ÎJJ gtîndu-i şi anii ÎÎ adună/
Ca o povesre-uirarăl Art1ld î11 millfe-i sună ( .. .]
(MIHAI EMINESCU)
A1n 1ii1nas 1ni11ure ÎJJ şir gtîndi11du-111ă lt1
Fra11fa, la Paris, Î1ni su11a Îll 1ni11re o şa11soneră
( ...] (MIHAI ANDREI)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

A-i s una (cuiva) scândura (sau potcoavele ori De-aceea fără .wpă rarei Noi î!i
coliva) în piept (Pop.) = A(· i) sosi c uiva ît1Tindem 11u1na,Jrare ( .. . ) (G. TOPÎRCEANU)
momentul să moară; a muri : Tor, fără supărare, re înrreb şi eu pe
Lu111e, !tune, soro, lu111e,I De rine 111-oi dwnneara: De ce a i accerJTaT să fi r>rimar?
sărura I Când mi-o suna scândura. (POP.) (HRISTACHE POPESCU)
- la adil'ă, de ce re-ai codi? .Hămi Pirgu,
TOT î!i sună coliva. (MATEIU I. CARAGIALE) Să nu-ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau
dacă (sau de) nn ţi- ar (sau v-ar) fi cn s upărare
A-i s una ceasul (sau, rar, vremea, ora, clipa) = Formulă de politeţe prin care se exprimă
(ca ori să) = A(·i) sosi (cuiva) momentul să (i) teama de a nu deranj a sau ofensa pe cineva prin
se întâmple ceva: ceea ce faci:
Se părea că-i gaw de-acum şi că le-a 01nul bun n-are noroc; asrt1-i şriură;

sunar ceasul rurur or 1nişeilor, 11e11rru cea din rogu-re, să nu-fi fie cu suţ>ărare, drtunefule, dar
urmă oară. (ION LĂNCRĂNJAN) fiindcă a venii vorba de-aşa, îţi spun, ca la w1
DuţXi ce ai noştri au tăcut, sergentul şi-a f rt1re, că
din cruda coţ>ilărie s lujesc ţ>rin străini,
dar set11na că a su11t1r cl1/X1cea1nare şi că trebuie şi Înca lrea 1111 1ni-ar fi ciudă, ccînd 11-aş v1t1 să
să ajungă la caze111t1ră Înainte ca fiunul să se 1nă dau la rret1bă, căci cu 1nu11ca 1n-t11n rrezir.
împrăşrie. (MARJN LUNGU) (ION CREANGĂ)
- Să şedefi la masă cu noi? - Dacă 1111
A-i s una (cuiva) la (sau în) urechi (sau în au z) va fi cu supărare ... (B. P. HASDEU)
= A se face auzi t de cineva, a răsuna în urechea - Dragt1 1năruşii, ct111d vo1n intra În
c uiva: casă, tu să z it~i: Cinstifi boieri de cinste şi de
N-o ma i ct111T... Ce să ct111T? E acelaşi 01ne11ie, să 1111 vă fie lucru cu suţJărare, dacă tun
ctînrec vet~Jti,/ Se1ea linişrei ererne care-1ni sună wrewr a chema pe măruşa la nwlla mea (.. . ) (1.
în urechi. (MIHAI EMINESCU) POP-RETEGAN UL)
Mutre rre<' fJe dit1ai111e/ În auz ne sună - Aşa că a1n venit cu d1un11ealui, dacă
mutre/ Cine fine roare mimel Şi ar .Ha să le 1111 e cu .wpărare. (DINU SĂRARU)

ascutre? (IDEM)

SUPĂRAT, -Ă
SUPĂRA A face pe supăratul = A lăsa impresia sau a se
A se supăra (sau a s e mâ ni a) (pe cineva) ca preface că este iritat, mânios, nemulţumit :
văcarul pe sat. v. văcar. Se ltOTărăşre să afle, w orice r>ref, t>riâna
sur>iirării ţ>reorului, ca să aibă ce ţJOvesri nevesre-si.
Face deâ şi el r>e .wpărarul. (LMU REBREANU)
SUPĂRARE Şi de ar1111â face pe .wpă rarul ca w1
A da în supărare (Îvr.) =A vătăma: co1>il, se f>Ol1rră 1ner eu ret~e, /XI 1t.~ ă 1111 ne 1nai
Şi să 1111 să-11cerce a-1ni da suţXirt1re/ Cu c1111oaşrem. (IOANA PÂRYULESCU)
aşa cuvinte de Îngreţoşare/ Că 1nă 1>ui În ţ>iz1nă
Încă şi 1nt1i ra r ei Şi Îi 1nt1i dau Încă de trei ori ct1r A fi supărat foc (pe cineva sau pe ceva) = A fi
are. (ANTON PANN) revoltat împotri va c uiva:
A TOT răbdar Ion, răbdar,I Ptînă când foc
Fără supărare = fummlă de politeţe prin care s-a sur>ărar (I. L. CARAGIALE)
cineva arată că nu se considera (ori prin care cere Ha ir! I s -a împlinii lui Tacite ... Nenea e
cuiva să nu se considere) jignit sau dezamăgit când supă rar foc. (DUILIU ZAMFIRESCU)
i se spune un adevăr:
139

S-a supărtll frx, spwuînd că ace.Ha era
w1 plocon. (UVIUS CIOCÂRLIE)
SUPRAFAŢĂ
A ieşi (sau a scoate) la suprafaţă = A depăşi o
situaţie, o Înc urcătură etc.:
Acum au ieşii la .wprafafă fel de fel de
oa1ne11i, de ce 11-arfi ieşir şi el? Şi iară, 11u 1n-a1n
î11şela1. (ZAHARIA STANCU)
111 ceet1 ce-i 1>rivet1 1>e ot11ne11i ert1 sigur
Însă că tiveau dre1>rare, acu1n,
În vre111e ce vo1fJeau
despre e~ î11 vreme ce scoret111 la .wpmfaţă rar ce
era de scos, ce em Imn şi jiw11os, vrednic de
laudă. (ION LĂNCRĂNJAN)
SUPUNERE
A lua în s upunere (Îvr.) =A înrobi:
Cazacii din A/bazin îl găsiseră şi
tldus din nou În suţJunerea 1năriei fllle, luc1ndu-i
/Jim/ după obişmlinfă. (NICOLAE MILESCU
SPĂTARU)
SUPUS,-Ă
A se da s upus (Pop.) = A se preda:
Văztînd că 1111 se dă su11us, o ţJOruncir de
l-o tăier, l-o t11:11, i-o dt1r cenuşa Îll vt1111, şi ilir l-o
făcur cum o fo.H; (DIN VIAŢA POPORULUI
ROMÂN, 1928)
SUR, -Ă
A scoate (cuiva) peri s uri (în cap) = A scoate
c uiva peri albi:
Că 11u vrea Neagra să se mărire dur1ă
niciunul dintre feciorii ccîfi au ţJefir-o, asta nu-i
scoret1 lui Negrea inu/fi 1>eri suri În caţ>.
(SIMION FLOREA MARIAN)
SURATĂ
A se prinde s urate (O. femei) = A lega o
prietenie trainică :
la noi, bărlx1ţii se ziceau fraţi de cruce
şi femeile .111rare. (ION GHICA)
Vwile ILJNCAN
SURCEA
A face s urcele (pe cineva)= A bate foarte tare :
Dacă se !iCot1/ă genemlul şi 11e vede ce bine
diipuşi .w111em, mă face s1uule. (NINA CERANU)
SURD, -Ă
A bate toba (sau toaca) Ia urechea surdului =
Se spune când cineva vorbeşte c uiva sau
sfătuieşte pe cineva zadarnic:
Şi î1 povăţuia să fie mai cu răbdare ... Dară,
lx11e 10/x1 la urediea .wrdului' (P. ISPIRESCU)
A face pe s urdul = A se preface că nu aude sau
că nu înţelege:
E1t11n singuri. Penrru a -1ni ajunge finra,
devenii duios, senrimenral şi îl lăsai să înţeleagă
l-au dorinţa mea de fugă. El făcu pe surdul.
(PANAIT ISTRATI)
- Eu 1 Eu fac pe surdul la roare arac urile
şi cer În co11ri11ua re să tiflă1n ror t1devărul des11re
cine conduce s is remul de corupţie din vămi ( . . ]
(hctps://www.cotidianul.ro/)
A merge ca s urdu-n oaste (Reg.) = A merge
orbeşte:
Unde să ajungi când pomeşri „ca .wrdu-11
oaste", u11nărind o iluzie ţJe ct11-e fi-o flutură Îit
/t1fl1 ochilor Îlnt1gina{iei vorba 1neşreirugiră li unui
individ ( .. .) (VASILE CHIRlTĂ)
A rămâne surd la ceva= A nu da ascultare unei
solicitări ; a nu fi impresionat de ceva, a rămâne
rece, neînţelegător:
(...]să 101 dorim lilxmarea, să o 101 chemăm
roţi cu roţii, buni şi răi, bărrlini ş i tineri, ea va
rămt11iea swdă la glasul nosTm (. . .] (ION GHICA)
Dicraroml rămâne s wd la fotlfe
t1vertis111e11rele, arestează .ft1u Î1n11uşcă ţJe OfJOtt111{i
şi merge înainre. (GH. BUZATU)
Orbul îşi caută acul în aria cu paiele şi surdul
îl povă tuieşte unde sună = Se spune despre cei
care dau poveţe fără să se priceapă:
140
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

01fJu/ Îşi ct1ură tlcul Îll aria cu ţJllie şi
s1udul îl povăfuieşre 111de sună. (I. C. HINŢESCU)
Parcă întâlnea tot surzi şi muli = Exprimă situaţia
cuiva căruia nimeni nu-i dă raspuns mulţumitor:
Cercerară În dret1ţJfa şi În sttînga, ca să
tifle niscaiva leacuri care să le desfacă făcurul
sră11Jiciunei lor, dt1ră, aşi.I Pt1rcă Îllftîlnea ror
surzi şi mufi. (P. ISPIRESCU)
R âde ca mirele cel s urd = Exprimă situaţia
c uiva care rade fără să ştie despre ce este vorba:
Preorul a râs cu mâra poftă, ît1cât t1111
ît1ceput şi eu să râd ca mirele surd. (ROMULUS
VULCĂNESCU)
S -a pornit ca s urd a-n joc = Exprimă situaţia
c uiva care, din nepricepere, face un lucru la timp
şi loc nepotrivit:
Ponra l-a făcui de râsul unei fări înrregi
zicc111du-i că e ct1 „surda-JJ horă".
(https://www.comisarul.ro/)
S-a pomii ca surda ît1 joc. (Se aplică
( .. .] pe vomicul C01wanrit1 Bălăceanu,
de care se 1emet1 fiindcă acesra avea re/afhmi de
familie la Viena, l-a rrimis surghi1m la Ctworia.
(ION GHICA)
S URPRINDERE
A lua prin s urprindere (pe cineva) = A
surprinde pe cineva:
„Le cad în spare 1 am spus eu ît1vrăjbi1.
Îi iau prin s1117Jrit1dere, pe nepregărire 1 " ... (ION
LĂNCRĂNJAN)
Când a auzit la mdio că a fug ir Cetmşe.icu,
Octtrvit1111111 a/ost lut1r ţ>r1i1 su17>ri11dere. Cr"n 1111 a
fost lut1t ţ>rin su17>r1i1dere nici În diJni11et1{a
u11nărot1re, ct61d t111 sosit cei rrei lxlrba{i cu o
mi1iw1e ţJreâsă ( . . .] (GABRIFLCHIFU)
S US
A duce (sau a lua, a aduce etc.) pe cineva pe
su s = A duce (sau a lua, a aduce) pe cineva cu
forţa, cu sila:

t1celora cari se /J0111esc Î1llr -o tret1bă fără
.wwteală şiît1 tifară de vreme). (IULIU A. 2'ANNE)
S urdul n-aude, dar le potriveşte = Exprimă o
reacţie către care ră~punde c u totul altceva la o
întrebare, fie că n-a auzit bine, fie că se preface a
nu fi auzi t:
Su1dul n-aude, dar le porri veşre.
HINŢESCU)
- Bă, Luca, nu mai pune Tu la .111j1e1.
Tac-Tu, aşa e el, surdul 1111 aude, dar le
fJOTriveşte. (MIHAIL BENDER)
S urdului să-i scoti bumbacul din urechi = Se
spune cel ui pe care încerci zadarnic să- l faci să
priceapă ceva:
Su1dului să-i scofi bwnlx1cul din urechi.
(POP.)
nicio Ctîfiva otuneni net~unoscufi Îl duceau
1nai 1nulr 11e sus - cărre trăsura neagră din
drum. (AL. SA HI A)
L-au ridicai din par pe .ws. (1. L.
CARAGIALE)
L-au lu(I( pe sus şi l-au dus ît1 biroul lui
Danre. (EUGEN PATRICHE)
(1. C.
A fi (sau a se scula) (tot) cu fundul (ori cu
dosul, cu curul) în s us (cu s usul în jos) (Fam.)
= A fi îmbufnat:
Iar re-ai seu/ar cu curul În sus,
dobirocule? (http://www.ziua.ro/)
A fi purta t pe sus (Înv.) =A fi răsfăţat:
Iar eu re-tun 1>u11t1f srtî, Îit iaft«.~ut rău şi,
aşa cu1n a1n ţJufuf, re-tun vegheat cu credinţă
îi11reaga noa1„e! (PETRU DEMETR U POPESCU)

A întoarce casa pe dos (sau cu s usu-n jos). v.

S URGHIUN întoarce.
A da s urghiun (Reg.) = a) A da drumul c uiva.
b) A goni: A lua pe cineva de sus. v. lua.
14 1
 Vwile ILJNCAN

A măsura pe cineva (cn privirea sau cn ochii) de b) În auzul tuturor; în gura mare:
sus până jos (şi de jos până sus). v. măsura. Cervenco Însuşi s11unet1 sus şi rare că
1nt1i bine şi-tir răit1 1nt1inile dect1f să frt1gă
A pune cel ma i s us (Rar) = A preţui în mod t1.wpra unor bieţi (}(1meni ca şi dânsul. (LNIU
deosebit: REBREANU)
Du1Jii 1907, am Î11ce1J1u o auivirare de Dar îmi place a crede - şi n11 mă sfiesc
ctîfiva t11i, care esre, din viafa mea, JXlrTea r1e care o a o afir1na sus şi rare- că s-au găsir unii care să
/Jim cel mai sus. (ROMANUL ROMÂNESC în ne acuze ţJe noi - risu1n renearis.' - de uşurinţă,
INTERVIURI, voi. 3, 1988) ca să 1111 zic 1nai 11111/r În această cestiune.
(ANTON BACALBAŞA)

A sări drept în s us (Pfm.) = a) A face o mişcare

bruscă (de bucurie, de spaimă, de mânie):

Deodară se deşrepră, auzind o gtîn?ială S US PIN

de graiuri 01neneşri, şi sări dreţJf În sus. (P. A-şi da nltimnl s uspin (Rar)= A muri:

ISPIRESCU) Fiinţa delicmă îşi dăulrimul .wspinl C11

frumoasele ei zile neaj11nse încă-n floare. (AL.
b) A izbucni; a replica prompt (şi violent): MACEDONSKI)
Olgufa sări dre1JT în su.~ cu ochii finră în Ulr imul .wsr1in al ace.Hui wră f11 de
ochii lui Dănuţ. - Ert11n sigură că 111zi.I Nu-fi dau b11c11rie. (ILIE CONSTANTIN)
voie să n?zi de mi11e 1(IONEL TEODOREANU)

A-i merge (cuiva) cn s usn-n jos = A-i ieşi S US PINA

(toate) pe dos: A s uspina după cineva (sau ceva) = A-şi
Din nenorocire, Însă, guvernul nostru manifesta regretul pentru pierderea cuiva (sau a
nu şrie să se folosească de consiliele IXITrioţilor ceva) ; a-i fi dor de cineva sau de ceva:
slujnicari şi de aceea lucrurile 1nerg cu susul În A1n derJănt1r a1ni11riri şi a1n susr1i11ar
jos. (NICOLAE FILIMON) după rinerefea noa.Hră r1ie1dură... (RADU
MĂRCULESCU)
A-i s ta (cuiva) capul s us = A fi în viaţă, a trăi: Unde-i rinere{e e şi grijă, şi cine sus11i11ă
(Turcii] aicea c-or ve11 ii Şi pe rine re-or după anii ri11eri după newwri .wspi11ă 1 (IOANA
peţi,/ Dt11; dragă,
nu re-nrrisra/ Că la Turc eu nu PÂRYULESCU)
re-oi dai Până capul .ws mi-o sra 1... (JARNiK-
BÎRSEANU)
Ba, eu mt111dră nu fi-oi dai Ptîn-ce ca1ml SUSŢINE
.ws mi-a .Ha. 01 ASILE ALECSANDRI) A s uspne privirea (sau căutătura) cuiva = A
privi drept în ochii cuiva ; a înfrunta privirea cuiva:
Sus şi tare (În legătura c u 'erbele „a spune", ,,a la a11zul celor dimăi cuvi11re ale lui
vorbi" , ,,a protesta")= a) Fem1, caregoric, e nergic: Grozav, sulgeriul tresărise; ne11urc111d susţine
Protestă sus şi rare fn contra privirea părnmzăroare a ochilor mazilului( .. . ]
i11re11fiunilor cei se atribuia, că tir voi să t1ducă (RADU ROSETTI)
rudJurări şi pe11ud1afi1mi. (ION GHICA) Act"n e liniştiră, fşi 11riveş1e soţul ctll111ă,
De aceea, d -lor, esre Timpul, ca şi drepr î11 ochi, iar el îi s11sfine privirea. (DANIELA
/X111idele şi guvernele să facă f ronr în co111ra RAŢIU)
acestei uri a srrăi11i..111nului; să zică odară sus şi
rare în acea.Hă fa ră, fără reamă de a-şi pierde
pormlariwrea (. . . ] (CONST ANTIN GANE)

142
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

SUTĂ
Sute şi mii sau mii şi sute sau o sută şi-o mie
sau sute (şi sute) de.„ = Un număr mare,
nedeterminat:
Cr ezi fu că vo1n ţJurea noi .'11i1guri .fet~era şi
.mrî11ge t11tîra t111U1r de gn?u, că door s111e şi mii de
bmţe rrebuieacolo, 1111 şagă. (ION CREANGĂ)
Frunză verde-a 1nă11,/ui,/ Nu crede
feciomlui ...I Că re p1111e pe-1111 gemmchelŞi-fi ror
1ni11re inii şi sure,/ Şi 1nai 1nt1ri, şi 1nt1i 1nărunre.
(JARNiK-BÎRSEANU)

Unde s-a dus (sau a mers) mia, ducă-se (sau

meargă) şi suta (Fam.) = Exprimă o pierdere
n1ai n1ică, după una n1ai n1are:
- /tl las', fa Ct11ri11ă, las'! Unde a 111ei:1
miea, meargă awm şi .Ma (... ] (ION CREANGĂ)
la mul(i s-a dar - 1111de s-a dus mia
ducă-se şi sufli - Încă unul căruia degeaba i se
vorează. (MIHAI EMINESCU)

SUVEICĂ
(Iute) ca o suveică (sau ca suveica)= Foarte
ager, sprinten; foarte harnic:
O nevăsrufă cu nasul ascu{il, cu ochi
ageri, uşoară şi iure ca o suveică, se fJu11t1
t>rinrre oa1ne11i, s1ăret1 de vorbă cu cei bolnavi
( .. . ] (ION AGÎRBICEANU)
Era iure Cll o suveică, discre1ă Cll o u1n/Jrii,
ejicie111ă w 1111 agenr set·rel. (ION VIANU)

SUVELNIŢĂ
A merge rostul cuiva cu suvelniţa altuia (Rar)
= A fi de aceeaşi părere cu cineva:
S11lră11ica 1111 vrea să şrie de ce face
lu111et1, dtlcă rostul ei 11u 1nerge cu suvel11ift1
alruia. (BARBU DELA VRANCEA)

143
 Vt1sife /LJNCAN
ş
ŞA
A bale şaua (ca) să (se) priceapă (sau
înţeleagă) iapa (sau calul) (Fig .; pmf.) = A da
ele înţeles. rara a se adresa direct:
Fii ro111/in ''erde şi n11Je 11111/a in douli.
Bate şeaua, sti·11/eleagti iafXJ, ctki femeit1·i
drt1cuf: şede f11 tlet1/ ,fi prăvt1/e Cllmf f11 vllfe: (C.
NEGRUZZI)
Dascălul bătea şet1ua să {JTiCellfJă iapa.
Femeii fi dete 1111 fie r tirs pri11 i11imă. (P.
ISPIRESCU)
..Aşa care va sti zică? 0111 Întrebat eu
opri11tfu·mă di11 lucru. Bll{i Şllull să pricellptl
iapa!„ ( ION LĂNCRĂNJAN)
I Vodă) btitell şaua ctl, dllcti 1111 11e făstim
dufi c11 belciug11/ de el şi 11e{/111u/ lui. se d11t·e.
( ION PAS)
A pune şaua (pe cal) = A ÎO$eua:
P1<rei şa1w. f11călecai şi mă t1bătui pe /{I
cosaşi. (CALISTRAT HOGAŞ)
P1me şaua să mă duc. ( POP.)
M -am apropiat de et1, cr1 gâ11d11/ să pu11
eu ,wull pe ct1f. (CĂLIN KASPER)
A pune şaua (pe cine\'ll) sau a-i pune (cuiva)
şaua (Pfm.) = A stnpâni pe cineva; a ex1>loaca (pe
cineva); a constrânge (pe cine\<a) să facă ceva:
Fieştecare rât/ea bucuros rn f)()fKI de llfţii;
nil'Î unuia nu-t' 1>lii.cea. În.M, t,:ll1ul a/fii r{lt/eau de
tlbt1.wl AŞII e firea 011111/ui: flecari' plute bt1curo.r
Şt11w pe il11w vecinului. (IOAN SLAVICI)
- Fiecare fa râ11tf11/ stiu. Ca 1110i11e o .fii
pui Şlltta pe Atfria11. ( PANAIT ISTRAT I)
Trec1că-1ne11rgă, cugertun: cel /Jll{În 111ă
••or 0111e11i do11111ii li1era{i pe spesele for: dar
tot>nai aici mi se p1•re şeaull. (ION CODRU·
DRĂGUŞANU)
A se tine turc în şa = A fi stăpân pe si1ua1ie; a fi
sigur de ceva:
144
E w1 barbllt ÎIJCti sprillll'll şi se fi11ea
tare În şa. c:u f()(1fe că trecuse de 11/ cincizeci şi
doifeti a11 al .-ie/ii. ( MIHAIL S ADOVEANU)
A vorbi de s us (sau din şa). v. vorbi.
la şaua la s pinare ( Pfm.) = Pleacă!:
fa Ş1111ll fli .1pi11tu't', btiiete! (GH. BRĂESCU)
ŞAGĂ
A fi (sau a·i părea cuiva) (de) şagă sau a fi (sau a-i
părea cuiva) lucna de şagă = A fi (sau a-i p}rca
cuiva că csic) ceva neserios, fără importantă:
Gllrdul şi casa femeii dtirâmate fli
/JiÎlntÎJJI, o ca11r1i tll/Jtă În bucă{i, nu-i lucru 1/e
şagă. (ION CREANGĂ)
- i11tfatti vi .r-a aduce şi tfemâ11cart', şi
lxiururtl, :Jse Î1111-J(irarul, 11111nai 1/e-/i fJut e11
d()11etfi cât 1•ă voi 1/(1 eu: cti de 1111-fi fi 111(i11că10ri
şi băutori bu11i, v·a/i găsit beleaua cu 11ri11e, '"'
1'1i pllrti f11c111 tfe ş11gtl! (IDEM)
A l ăsa şaga (la o parte) sau u·i ajunge (cuiva)
şaga (sau de şagă) = A nu mai glumi. a termina
cu gluma. a deveni serios:
la las· şagll fli o rxme. mtii omule. (ION
CREANGĂ)
Agilmgti-fi de şagtl/ Că 11u·i btuui.
tlmgti. (VAS ILE ALECSANDRI)
A se îngroşa cu şaga =A se agrava sima1ia:
Sti &1groşllse (1111u ş11g<ţ câ11tl tlll .w.rir
steagwile oştii 1uXJSTre fi I"" vo swă tfe lii1<1ri. că p,-e
mlli 11111/tf m„i liisa Şirtimbei. (MIRON COSTIN)
A se întrece cu gluma (sau \'Orba , deochiul,
nebuniile, şaga). v. întrece.
A se trece de şagă (sau d e glumă). v. trece.
A·i fi (cui va) în şagă = A lua lucrurile în glumă:
Stir11tă1n 1111i.11ile. cucmraşule; eu chitetJJn
cti vi-i f11 Şllgti. (I. M !RO NES CU)
A· I trece (pe cineva) cu şaga = A lua (pe
cineva) în râs:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Dar ce-i curios lucm... că deşi Talpă-Lară do1n11iro11,fui de a Înfări, ca şi ţJărinrele său,

1nă frece cu şaga. .. 1111 1nă 11u111iu. .. d1inţ1rotivă. .. purereadom11ea.ocă (... ](HORIA URSU)
poziţia me îmi place .. . 01 ASILEALECSANDRI) Cu rtet1 Consti tufion ală li Ro11uîniei
(CCR) îl ţine în şah pe preşedi111ele Klaus
Nu şagă! (Întări nd o afirmaţie)= Nu glumă!: loht11111is ţJe re111t1 srt1rurului fi'ncf iont1rilor
Crezi ru că vo1n 11urea noi .'11i1guri .fet~era şi rmblid. (https://psnews.ro/)
.111r?11ge mtîW tunar de gn?u, că door .1111e şi mii de
bmţe rrebuie.oc acolo, 1111 şt1gă 1 (ION CREANGĂ)
Astt1 ştiu c-a fost nuntă, 1111 şagă.' ŞAHĂR-MAHĂR
(NICOLAE GANE) A face (sau a umbla cu) şah ăr-mah ăr (Fam.) =
Să şrii c-afosT războii Şi moar re-aici, 1111 A escroca pe cineva:
şagă' (G. COŞBUC) - Gura, hodorogule, ce fi s-a 1m?r cu
binele? Să nu-1ni u1nl1li cu şahăr-1nt1/Jăr...
Nu-i vreme de şagă = Nu-i momentul potrivit (EUGEN BARBU)
pentru gl umit:
Vrei să şuguieşti, dar nu-i vre1ne de
şagă. (C. NEGRU2Z1) ŞANŢ

A se duce la şant (Rar)= A se distruge:

Ră1năsese, duţXI cu1n şrifi, singur cu /t1rt1
ŞAH şi IO(l(ă gospodăria i se ducea la şanţ. (MARIN

A da şah =A pune în pericol regele adversamlui: PREDA)

I-tun dar şah şi l-a1n 11us În Încurcătură.
A-i fi (cuiva) de şant(sau a -i părea) de şa nţ
A face (pe cineva) şab şi m at (Fam.) = A pune (cuiva) = a ) A-i părea (cuiva ceva) ciudat sau

(pe ci neva) în si tuaţia de a se recun oaşte învins rut1uzant:

(într-o lu ptă, într-o dispută): Rt?defi, domnia-voosrră? vă ţ){lre de
(...] td1111ci când le soliciră ace.H01t1 ceva, o şwl(? 01 ASILE ALECSANDRI)
fac pe 1111 1011 nesigur, o voce p/<111gi't.'iot1să,
pifigăiară, rremumră, rem<111du-se de refuzul b) Ase ruşi na:
copilului wre i-arface şah mal (IRINA PETREA) Nu {i-i de şan/ să 11-t1i 11ici111 copil? (POP.)
Mil'uful a1act1111 al gazdelor a jăcur
şah-mm defensiva advei:fă şi a de.ochis .ocoml î11 A-şi arunca viata în şanţ. v. arunca.
minurul 20. (http://www.secundatv.ro/)

A ţine (pe cineva) în şah = a) A limita jocul ŞAP'IB

adversamlui la apărarea regelui. b) (Fam.) A pune
pe cineva în dificultate, lăsându-i posibilitatea de a
acţiona, de a lua o hotărâre; (fam.) a ţine pe cineva
În tensiune:
Înainre de a se duce cu Anti la viirorii
naşi, el discuwse Cil colegul de muncă despre
fa1){u/ că dor ea .fă./ c11111111e, însă ace.Ha l-a finul
î11 şah c<11eva zile. (MIRCEA CRĂCIUN)
Î11 Timpul domniei lui Bogdan cel OdJ,
Luct1 A1fJOre şi 1x111ida sa au {i11ur ÎJJ şah inren{iile
A (nu) avea cei şapt e ani de acasă (Pfm.) = A
(nu) fi fost (bi ne) educat în copilărie:
Se sp1111ea odiniooră despr e ct?re 1111
1<111ăr plin de Imnul simt 11ece.rnr, în r eftlfiile cu
lu111et1, cu 11rie1enii şi chit1r cu t1dversarii, că t1re
cei Ştlf){e ani de-awsă. (T UDOR ARGHEZI)
Pe11r11' că ai cei şa11re t1ni de act1să, eşri
civiliza!, ţJOliricos şi 11u ţJO{i lăsa u11 01n vo1f1ind
de unul si11gur, Înto1t~t111du-i Sţ){ltele şi 1nergtînd
î11 rr ea/){I w . (ADRIAN FLOREA)

145
 Vwile ILJNCAN

Î11fafa socrilor 11iciodară 1111 vei avea cei Î11 adevăr, ce era î11 co11diţi1111ile
7 tmi de acasă... chiar dacă le vei demo11s11t1 că stt1rului? Ert1 că arendt1şii 1111 tui voie să ia de lt1
de fapr îi ai... (http://www.opinii.md) {ărani deccîr din şa11re una; t1ceastt1 ţ1enr111 rotire
moşiile .11a111l11i. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
A avea şapte vieţi. v. viaţă.
A tine (pe cineva) în şapte (sau no u ă) frâie. v.
A da şapte boi şi şapte vaci (Pop.) = A da frâu.
foarte mult:
Socru mare, ce s-a făcur/ Nu mai e de A tine s ub trei lacăte şi şapte peceţi (sau a
desfăcur 11 Să dai 1111mai opr boi, ŞL1p1e vacii Ş-apoi păstra cu nou ă lacăte) . v. lacăt.

să rabzi, să raci. (POP.)

A umbl a şapte hotare (Pop.) = A umbla mult
A fi de şapte palme în frunte. v. palmă. timp pe distanţe mari:
Venii la d-ra să mă asculfi, să mă sl11jeş1i,
A fi de şapte palme în piept. v. palmă. că rău tun 1unblar şi 1111 dau de leac, 1ni-t1u dus
laprele de la vacă şi 1111mai d-1a mi-l pofi aduce
A fi în şapte luni (Pop.) = A fi certăreţ; a fi Îndărăt. Eu re cinste.îl~ cu 1xîne şi cu sare, dar să

nestăpânit: mi-l aduci, că d-ra umbli pe.He ŞL1p1e hmare (... ]

0 1 Cririci b1111i de faşă, IJOefi î11 şapre (SIMION FLOREA MARIAN)
luni/ Vulrurul 1111 .re mişcă de-1111 fipăr de - „Maică, ŞL1p1e hmare 11nbla; i·ta1 plăa•f
lă.mmi... (ŞERBAN CIOCULESCU) mulI befit1 şi femeile". (haps://www.crestina1todox.ro')

A fi şapte frati pe nn cojoc (Pop.) = A fi foarte
sărac:
EveniJnenrul cel 1nar e al zilei - cei şa11re
frt1fi ţJe un cojoc, cu1n zice o vo1fJii ţărănească, sau
reconstruirea, ţJenrru a ccîrea oară, a cabinetului
Brărit11111, rret·111 din fidw1e î11 fi,ziw1e (...) (MIHAI
EMINESCU)
A-i Ina (cuiva) şi pielea de pe el sau a-i jupui
(sau a-i scoate) şapte sau nou ă piei (de pe
cineva). v. piele.
Cât şapte (sau cât şaptesprezece)= Foarte muk:
Oşlobt111u, care 1ntînca ctîr şe11resr1rezet~e,
11e cam pusese pe gt111d11ri (ION CREANGĂ)

A lucra (sau a munci) cit şapte (Pfm.) = A Două şi cu trei fac şa pte (Pop.) = Se spune la

lucra foarte mult: lucruri nepotrivite:

Le dădeau pe la nas cu perspec1iva Ci să şrii să-111orci dulapuri,/ Să rabzi
eliberării şi ei 1nu11ceau ctît şar1re, 1nări11d m11l1e, să-11ghiţi lwrmri,I Să des11ici şi .firu-11
11011na. (ALEXANDRU TEODORESCU) două/ Şi să scoţi din 1>ia1ră lap1e/ Iar 1111 să-mi
Muncea ctît Şllf>fe şi 1111 făcea 1no/1uri. sr>ui basme nouă,/ Şi că Trei şi rrei fac şap1e.
(DAN LUNGU) (COSTACHE BĂLĂCESCU)

A mâ nca cât (sau ca) un lup (sau cât patru, Parcă 1-a pus (sau a pus-o) pe şapte cai (Pop.)
cât şapte, cât un turc din cei calici, ca o = Se spune despre o persoană căreia i-a trecut
căpuşă, ca o lăcustă, ca omizile, ca un popă, supărarea:
ca diacul de pomene, de parcă n-a văzut fir AŞL1 se bucu rase zg ripfuricea de lx1bă,
verde). v. mâ nca. parcă o pusese pe şap1e cai' (POP.)

A trage (sau a Ina) din şa pt e una (Pop.) = A Şapte a ni ca mâine trece (Pfm.) = Se spune, în
primi mai puţin decât trebuie: glumă, când cineva se află într-o si tuaţie
neplăcută, a cărei remediere nu poate fi grăbită:

146
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Am eu faţă de violaror, de infmc1or ? Să Şt117ule, până nu-l calci pe coodă, nu

Îi/llcă cercetări şi t1fJOÎ, dacă 1nă găsesc
să vină să mă lege. Apoi, şapre ani Ctl mt?ine
rrece. (http://www.even imemu lmuscelean. ro/)
ŞAPTELEA, -TEA
A li (sau a se crede) în a l şaptelea (sau al
nouălea) cer = A fi extrem de fericit:
ldioara de mine .wnr î11 al şaprelet1 cer.
(MARIA BANUŞ)
Eram î11 al nouălea cer. Aplauzele ce
răsunau Îi asigurt1u caredra asta 1>e11t111 cel
rmfit1 w1 a11 şwlar înaime. (ION D. SÎRBU)
Pe glasul al şaptelea= Cu voce ascuţită:
( ... ] deschise Ouoilml şi ct?nră glas
î111t?i, ba al parrulea, lx1 al şaselea, ct111d veni la
glasul al şaprelet1, lu1rf î11 .ws, lu1rf î11 jos, îl
ui wse. (P. ISPJRESCU)
vi11ovt11, .fă-nrot11u să re muşce. (ANTON PANN)
A li gol ca şarpele (care şi-a lepădat pielea)
(Pop.) =a) A fi dezbrăcat. b) A fi sărac:
Ve1u·se Îit Po11unJX1, Î11a1i1rea ţ>ri1n1Jui răzlXJi
mmdia[ gol wşaqJe/e (...](MIHAI BENIUC)
A fwua ca wt şarpe (sau ca o şerpoaică). v. fuma.
A în călzi (sau a creşte) şarpele la (sau în) sân
(Pfm.) =A arăta dragoste şi bunăvoi nţă unui om
nerecunoscător:
Creşre şaqJele în sân Ctl mai bine .fă Te
11111ş1e.(IULIU A. 2'ANNE)
Prin lu111ea srrt1111bă tun t'1nblt1r cu rine,
ŞtlrfJe î11călzi1 la sân. (NICHITA STĂNESCU)
A muşca (pe cineva) şarpele
invidiei (sau
vanităţii, îndoielii) (Fam.) = A fi cuprins de

A con1i11111u pe gla.u1/ al Şt1p1eler1: Ro11i"inis111! .. invidie (sau de vanitate, de îndoială):

JXUriotism 1••• ntl(io11t1lis111 1 (N. D. COCEA) Şt11pele vaniTăţii m-a muşwr de sfârcul
inimii mele. (I. L. CARAGIALE)
Şa11>ele invidiei nu-l 1nuşcase niciodară
ŞARADĂ ca să-i /JOară stret~ura În i11i1nă otrava lui
A vorbi în şarade = A vorbi aluziv enigmatic; a galbenă( ... ] (ION POPESCU-SIRETEANU)
vorbi nei neeligibil :
- Nu cr ed că /JO(i frece pesre fotul În A muşca (sau, rar, a fura) (pe cineva) şarpele
primul n1nd pe.He rimp 1111 /JO(i trece. Gt1ndeş1e-1e. de inimă (sau de limbă) (Pfm.) = A se simţi
Şi îi vorbi îndelung î11 şamde. (ANDREI ispitit să facă sau să spună ce nu trebuie:
BREZlANU) Odt11ă în.fă, când şi-a /utlT leafa de
Îşi ct1nrăreş1e tlTlÎT de m11/1 wvinrele, le institutor, 1111 ştiu cu1n l-a 1nuşcar şa171ele de
.wceşre, le răs11ceş1e, că face din ele şarade. iniJnă, căa ci11srir ş i dânsul cu ct1te o cafea ţJe
(ION PAS) doi din rovarăş ii săi î11văţă1ori. (P. ISPIRESCU)
Nu dt1u t11nănunre edificatoare, vorbe.îl~ ÎJJ Să 11u care Ct'1nva să. re 1nuşre şă11>ele
general, În ţJllrtldo.-ruri şi Îit şarade, s11u1uîndu-le de iniJnă ş i s-o să ruţi ţxînă ce nu-i tlduce-o la
că avem o {tlră sămcă plină cu oome11i /JOgaţi ( ...] mine. (ŞEZĂTOAREA, IV)
(CARMFJ..IA LEONTE)
A sări ca muşcat de şarpe (Pfm.) = A reacţiona
ŞARPE brusc; a se înfuria:
A căl ca şarpe le pe coadă (Pfm.) =a) A atinge Altă dară a sărit ca 1nuşcar de şa111e şi a
un punct nevralgic: înce1J11T să .Hrige la a/fi băiefi, w re erau mai
A călw şmpele pe coodă. (POP.) deţ}(lrfe. (AL. BRĂTESCU-VOJNEŞTI)
l otmide .lări Ctl m11şw1 de şm1u ctînd
b) A insulta un om iute la mânie: auzi pe 1111a ( ... ] (G. CĂLINESCU)

147
 Vwile ILJNCAN
Băiarul... sări dreţJf În sus, ca 1nuşcar de
şet117Je. (POP.)
A scoate (sau a striga) ca din gura şarpelui
(sau ca din g ură de şarpe) ori cât îl tine (ori îl
ia ) gura. v. g ură.
A se zvârcoli ca în gur ă de şarpe. v. g ură.
A strivi ca pe un (pui de) şarpe (pe cineva) =
A distruge, a nin1ici cu uşurinţă şi fără ren1uşciiri
(pe cineva):
Te .Hrive.1c ca pe w1 pui de ŞtllŢJe 1 (ION
AGÎRBICEANU)
A umbla ca şarpele după vitejii (Pop.) = a) A
se expune singur primej diei:
Voin icul umblă ca şaqJele după virejie.
(ELENA DIDIA ODORICA SEV ASTOS)
b) A căuta ceartă.
A-i frige (dracul) şerpi pe inimă (cuiva)
(Mun.) = a) A fi nervos:
Anton Pann dovedeşte ait~i un si1nf
promm(af pe111ru remirarea eleme111elor pla.11il'e:
„ca1ml fără griji ca bo.11a11ul creşre "; „femeia rea
{itXI ca şi ccînd Îi f rige cineva şe11Ji ţJe iniJnă ";
(DUMITRU FQPOVJCI)
b) A fi foarte zgârcit.
A-i frige (cuiva) şerpi pe burtă (Pop.) = A(-i)
face (cuiva) un rău:
Pait'ă i-<1m f ripr şeqJi fJe bw1ă. (ANTON
PANN)
A-i trece (cuiva) un şarpe rece prin sân (sau
prin inimă) (Pop.)= A se înfiora (de spai mă, de
dezgust):
Ctî11d văzu el o aşt1 11emere11ie [matahală,
namilă) .1purcară .11t111d ca o cobe rea î11 ca.1a lui ş i
ţJe tronul lui, un şa171e rece ÎÎ trecu 11rin StÎll. (P.
ISPIRESCU)
14 8
Ca din (sau în) gură de şarpe (În legătură cu
verbe ca „a striga", „a ţipa", „a se zvârcoli " etc.)
= Foarte tare, grozav, straşnic:
Ţipa fara de împărtlf ca d i11 g ură de
şaqJe. (AL. VLAHUŢĂ)
- Neghi11ifă, de ce-l bar pe ăla, de
răc11eş1e ca di11 gură de şarţJe ? - Fiindcă
Î1nţ1ărt1rul e surd şi n-aude, răsţ1u11se Neghiniţă.
(BARBU DELA VRANCEA)
Pui de şarpe = Persoană rea, vicleană, perfidă:
Recwio.oc câţiva pui de şeqJe..., ră.1p1m.1e
peaceft1şi 1011 Ru.1e1. (MIHAIL SADOVEANU)
Să nu vă fure şarpele de inimă! (Pop.) = Să nu
vă împ ingă pă catul !:
- Iacă: cum d-ra, om cu de.Hulă doxă la
caţJ, rret~ur şi ţJrÎJJ ciur şi ţJrin dtîr1non, lovit cu
capul şide pragul de .w.1 şi de cel de jo.1, şi la
wîi:Ha dumirale, cum d-ra, zic, re-ai lă.1a1 .1ă re
muşre şt117Jele de inimă şi .1ă faci greşeala d-t1
lua de muiere o fară 111t1re? (P. ISPIRESCU)
A/JOÎ să JJu vă fure şa171ele de i11i1nă să
11e afle rărarii p/a11ul ă.Ht1. (ANTOLOGIE de
LITERATURĂ POPULARĂ, voi. 3, 1967)
ŞASE
A sta (sau a ţine ) de şase (Arg.) = A sta la
pândă pentru a preveni apariţia in opi nată a unei
persoane nedorite:
- S rau de şase' zice el şopri1, aproape
COJJ.'lfJÎrt1riv, uircîndu-se 1-e11ede ÎJJ j ur ca şi Ct'1n
.1-a r reme .1ă 11ufie .11u7J ri11.1. (ION COJA)
Şase! (Arg.) = Atenţie!:
O dară a ciufii S1ăp<111u l urechea. -
Şa.1e! A .Hrigar !i<.'tfff. (EUGEN BARBU)
ŞATRĂ
A azvârli cu piatra în şatră. v. azvârli.
A face şatră (Plin.) = A se instala undeva departe
ca aca~ă:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Logofărul 110.Hru, rrimi.1 de mama, le-a
.'lţJus
ct1regoric să-ş i ridice şarra ş i s-o Î11ri11dă.
(RADU MĂRCULESCU)
A umbla (sau a se muta ) cu şatra (Pfm.) = A se
muta (deseori, pe neaşteptate) cu toate lucrurile:
Ujf1 .1U.lf>i11ă Sabi11a, .Hrt111gt111du-şi
vraful de că1ti şi caiele. Acu1n unde 1nă 1nai 1nur
cu şarm ? (CEZAR PETRESCU)
şcmoP, -OAPĂ
A-i creşte (cuiva) inima de-o şc hioapă (Pfm.) =
a) A fi încântat (de ceva):
U11ele ftune .rnu supărări 11e nîctîie la
i11imă, t>e ctînd de mu/punire, de fală, de bucurie,
i111ina creşte, creşte chiar de o şc/u'ot1ţJii .îl1u cc1r un
lxmtm. (REVISTA de PSIHOLOGIE, voi. 6, 1960)
b) A se îmbărbăta.
ŞCOALĂ
A face şcoală = A avea un număr mare de adepţi
sau de imitatori:
Ceea ce 1111 cred că e rău, a face şcoală
imirt111d, cum fac pic1orii, de pildă. (CASSIAN
MARIA SPIRIDON)
ŞEDEA
A s ta (sau a băga, a fi, a pune, a şedea e tc.) la
răcoare (sau la başcă, la gros, în închisoare, la
mititica, în ocnă, la pârnaie, la puşcărie, la
secret, în temniţă, la zdup). v. răcoare.
A s ta (sau a şe dea, a cădea) pe urechile (sau pe
s pinarea) (cuiva). v. ureche.
A şedea (sau a sta, a rămâne) cu dinţii la s tele
(Pop.)= A nu avea ce mânca:
Ct1ii răi or să şet1ză cu din{ii la stele.
(VASILE ALECSANDRI)
Era o adevărt1ră neruşinare şi tică loşie,
ct111d ei .11ăreau rt111jiţi cu dinţii la .11ele ş i-şi
149
.11n111.1e.1eră cărărămile
de rrei faruri de palmă.
(MIHAIL SADOVEANU)
N-avet1i ce ţJune ÎJJ oală, stăteai cu din{ii
la st ele - 1111 1nai t1vet11n ce vinde, a1n dt1r torul
din casă şi de pe 11oi - dar 11e puream fine zilele
cu b11,1na de zestre ctînd un k il de 1Jă11uşoi era
W , w111/ de grâu 70 mble? (PAUL GOMA)
A şede a (ca dracu) pe comoară (Pfm.) = A fi
bogat şi zgârcit:
Nu .Hai ru pe lxmi ca dracu pe
co1noară? Nu şr ie ro r sarul că re Î11ct111ig i11e11rru
w1 /Jă11uf, ca şi ct111d fi l-ai scoare di11 ochi?
(ION AGÎRBICEANU)
Acolo a rms ba11ii. S1ă1ea pe ei. N-avea
11iJne11i cu1n să-i ia. Sra ca dracu ţJe co1noară.
(DEMOSTENE BOTEZ)
A şede a (ca) pe ghimpi (sau pe s pini , pe foc,
pe ace, pe s ponci) (Pfm.) = A fi î ngrijorat; a fi
nerăbdător să plece:
Voia ft1nărul să 1111 fie sea1na şi roruşi
.11ă1use
pe ghimpi la masă şi înghifise Cil 11oduri,
căci Miro11 /ugafusese ş i ma i 1u-.111z ( .. . ] (LIVIU
REBREANU)
Sram ca pe ghimt>i. Un'tlT pe o schelă de
grinzi ţJe11rru ridicar ea greură{ilor, ţJrivea1n SţJre
1narg i11ea ţJlaroului cărre A11ri1novo linia de
rra11şee det1.1uprt1 căreia exploziile de şrap11ele
Î11se1n11au stoluri de nouraşi ţJlurirori, inici ca
11iş1e bari.He albe. (G. TOPÎRCEANU)
Pimea era răwT ca de d>iu4 iară Ghiţă
şedea ca pe spi11i ltî11gă dt111.111J. (IOAN SLAVICI)
Gcî11jul sm ead .110 ca t>e foc. Parcă ar.fi
vr uf să-1ni SJJ1111ă ceva şi ţ){lrCă n-a r fi vr uf...
(ZAHARIA STANCU)
A şede a (cn curnl) în donă luntri (Pfm.) = A
evi ta o opţi une fermă (pentru a nu pierde un
profit); a da dovadă de duplicitate:
De 1nulre ori cine Î1nbră{işează 1nulre,
fJu{ine adu11ă, căci doi 11er1eni Într -o 1nt111ă Jtu se
/>Of finea şi cu curu-n două luJJfri nu ţ>o{i şedea.
(LUCIAN BLAGA)
la ce 11e-a folosir polirica lui Ceauşescu
care zicea că sră cu/u11dul Îll două lu11rri şi srărea
 Vwile ILJNCAN

În realirt1re? Oare ne-tun reze1vt1r 1>enr111 e1er11irt1re
o polirică î11 două lwlfri? (MONITORUL
OFIOALal ROMÂNIEI, voi. 13,2000)
Perfidul Albion dovedeşre încă o dară că
fşi 1neriră ţJOrecla cu vt11f şi Îndesat, stt1nd cu
curul în două lwlfri. (http://www.aradon.ro/)
A şede a (gr ec eşt e)în inima (cuiva) sau a ş edea
călare în inima (cuiva) (Pfm.) = A şti toc ceea
ce gândeşte cineva:
- De asra ţi-i acum î11 grijă, .11ăp<111e ?
dac-a rămas rrealx1 până la artîra, apoi las' pe
mine, că re-oi face eu să iei w1 drăguţ de femeie
care 11u se 1nlli află.' Clîci eu şăd călare ÎJJ illi1na
lor şi, 11u că 1nă lt111d, dar ştiu rotire 1nă runraiele
di111r-î11sele. (ION CREANGĂ)
A şed ea (sau a s ta, a s e tine) de capnl cuiva
sau a s e pune pe capnl cuiva. v. cap.
A şedea (uitată) ca fata vătămamdui. v. vătăman.
A şedea asupra (cuiva) (Înv.) = A incomoda (pe
cineva) cu prezenţa, c u pretenţii exagerate:
Artîţia oameni ce umbla cu slujba aceea
era o 1nare nevoie, şăuînd asuţJra saracilor cu
lu11ile. (AXINTE URICARIUL)
A şedea ca câinele nimănui (Pop.) = A fi lipsit
de spriji n (moral sau material):
A1n 1ii1nas 0111 de fJrisos, 0111 de 11i1nic,
urgisit, 0111 co1nţJro1nis şi co1nţ1101nifăror, ct1inele
nimănui. (GH. TEODORESCU KIRILEANU)

Pt1cea e 11u1nai În gură-fi; o.' Ct'1n În

iniJnă-{i şăz;
vrei să 1nă-nşăli şi ţJil 1ni11e? (I.
HELIADE RĂDULESCU)
A şedea (sau a s e ţine) a banos. v. a banos.
A şede a (sau a s ta) ca găina (sau curca) în
lemne (Mol.; d. oameni)= A fi posac; a fi tăcut:
Te ui{i aşa, ca găina În le11111e şi re
gt111deşri
la lucruri sfi111e, 1xî11ă re şrergi
od1i. (MIRCEA DANELIUC)
A şedea (sau a s ta) ca o mireasă. v. mireasă .
A şedea (sau a sta) tipcă pe capul cuiva. v. lipcă.
A şedea (sau a s ta) molcom. v. m olcom.
A şedea (sau a s ta ) pe saltea = a ) A nu face
ni n1ic, a fi leneş, con1od:
Lfx.' uirorii Moldovei... a r fi oameni
valoroşi,gara de lupră şi 11u de a .Ha pe sa/rea.
(A. D. XENOPOL)
A şedea ca cioara-n par (Pop.) = A li foarte grăbit:
De-acum în duke .Habilirarel Am s-o
duc vesel, fără habar/ Se1vi11du-111i (tira pe
t1şezare,/ Iar 1111 din fugă, Cll cioa1t1 -11 11ar.
(VASILE ALECSANDRI)
Ben stă şi el acasă ct1f cioart1-11 11ar.
Merge să caure clie11fi noi, deşi avem desrui.
(CĂTĂLIN MIHULEAC)
pe la
A şedea ca o fată m are = A fi timid:
Râdeam de dtî11.wl că şede ca o fară
mare. (C. NEGRUZZI)
Ea avea w1 fiu. El era de rreabă, smerii
şi sfiicios ca o fară mare. (P. ISPIRESCU)
( .. .] 11a/1 la sulf, Iar î11 spere, .wbfire la
111ijloc, 111/ădios ct1 u11 1nesret1căn, uşor ct1 o
căţJrioară şi 111şi11os ca o /ară 1nare, Du11111ezeu
să-l ierre! că 11-avu parre să se t>reofească. (ION
CREANGĂ)
A şedea cloşcă (sau moartă, a banos, molcom,
smirnă) (Pop.)= A sta nemişcat:

( .. .] iar ge11eralul de ordine, care nu

b) A fi fără
nicio grijă: 11u11et1 nore lt1 Învă{ătură, ci 11u1nai fnse11111t1, cu o
Ai bani destui, 11-ai det~tît să şezi ţ>e cruce, cu două şi cu rrei, 11e cei ce 1111 sta s1nirnt1
sa/rea şi să ponmceşri. (POP.) ( .. .] (BARBU DELAVRANCEA)
După ce a pove.Hif a sura oară lupra în
c) A fi bogat. care şi-a ţJierdur ţJÎt~io111l Îllfr-o vitejească
bravură, care l-a făcui pe ge11emlul rus să srea

150
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

smirna ( .. .].HI apucar să-l învefe pe pluronier Itt1ht1r va fi asin rare şi vt1 şedet1 Între
"'' ctînrec de pe Volga. (PAVEL DAN) doao horară. (PALIA)
Prin i1nirt1fie, fără voie, recrufii şedet1u Trăim ceasul nesigur dit11re două horare,
şi ei smirna . (1. L. CARAGIALE) ccînd vre111ea Î1t11ăşi ţJll1t~ă s-a OţJrir iit ta~, rotindu-se
ca tl{XJ î111r-obullxx111ă. (G. TDPÎRCEANU)
A şedea de faţă = A fi prezent:
N -au şăwr banul de fafă să-l .wcorească A şede a la (sau în, înv., cu) cins te (Pop.) = A
cu ce s -au căzur pe acel om mare. (ISTORIA avea toată consideraţia:
ŢĂRII ROMÂNEŞTI) Dacă şăzi lt1 cinste şi roţi Îng rijesc de
rine, cum zici, de ce le împungi degerele? (ION
A şedea după cineva (Pop.) = a) A aştepta pe CREANGĂ)
cineva:
Măriră-re, 1ntînd1t1 1nea/ DuţJă 1ni11e 1111 A ş edea la masă . v. masă.

şedea/ Că eu nu-fi mai duc grija. (POP.)

A şedea laol altă (sau necununaţi) (Pop.) = A
b) (Pop.; d. femei) A rămâne nemărita tă: trăi în concubinaj:
Mărira-111-aş să 1111 şez. (JARNiK- Făceau o 1nasă cu ţJărin{ii. Î11ai11re,
BÎRSEANU) şedeau 2-3 ani nec1111wiafi. (ION GHINOIU)
Şi adică de ce n -ar purea să rrăiască ei
A şedea (sau a sta) împotrivă (Înv.) = A se opune: şi aşa, nec1111wiafi ?1 zise el. (IOAN SLAVICI)
Încolo a/1cevt1 n-are purere să şadă
împorrivă. (MIHAIL SADOVEANU) A şedea parcă i-a murit mireasa (sau parcă i-a
Că iară că leropiseful cel leşesc 1111 murit vrabia din streaşină, parcă nu-i place
spw1e că s -au biirur rrei zile războiul ( . . . ] ci mirele, parcă i-a căzut iapa din bam) ori a ş edea
SţJuJJe că daca t111 văzut că 1111 le va r1urea sta ca gă ina între lemne (Pfm.) = A fi supărat; a fi
împorrivă lui Şreftm vodă, au fug iru la ceiare. tăcut:
(GR. URECHE) Te uiţi t1şa, ca găina ÎJJ le111ne şi re
gt?ndeşrila lucruri sjinre, până re şrergi pe la
A şedea în (sau la) scaun (Înv.) = A urca pe tron: ochi. (MIRCEA DANELIUC)
Au venir În {ară, de au şăzur la scaun ÎJJ
anii 7099. (GR. URECHE) A ş edea pe ba ni (Pfm.) = A fi bogat:
Şedeai r1e lxmi şi umblai cu căleaşcă.
A şedeaîn nădejdea (cuiva) (Reg.) = A conta (ANTON PANN)
(pe cineva):
Fnmză verde foi de fragă/ Măriră-re, A şedea (sau a s ta) s trâmb şi a judeca (sau a

mândră dragă/ Măriru-re, 1111 şedea,/ Nu şedet1-11 vorbi) drept (Pfm.) = A discuta c u franc heţe; a
nădejdea mea. (JARNiK-BÎRSEANU) recunoaşte a devărul:

Mai bine şezi .Hn1mb şi vorbeşre drepr I

A şedea în pat (sau în casă) (Pop.) = A zăcea:
Şedea pe par, fotirre slăbir, cu faft1
supră, cu obrajii emaciafi, cu oâ1ii febrili,
arzărori. (http://www.romlit.ro/)
A şede aîntre două hota re (sau între
Dacă 11u şrii să vă11seşri, 1111 re 11une să 1nt111jeşri/
Mai lesne de a vorbi adevărul dect?r minciww.
(ANTON PANN)
Şezi .mr?mb şi g1iiieşre drepr. (C. NEGRU2ZI)
Da nu-i ţJenrru noi, 1nă, fiindcă noi,
două dacă srai .Hn1mb şi judeci dreţJI, amfosr î11văfafi

scaune) (Pop.) = A fi ne hotărât: nwnai cu robo1t1. (ION LĂNCRĂNJAN)

151
 Vwile ILJNCAN
A şedea turceşte (sau armeneşte, greceşte) = A sta
jos cu picioarele încrucişare sub corp, ca orientalii:
L-am găsir pe Na.11rari11 .Ht111d 111rceş1e
jos pe podea. (MIHAIL SADOVEANU)
Toţi băieţii s-1111 t1şezar ru1t~eşre ÎJJ jurul
focului. (IDEM)
Dă11ilă se aşeză greuşre fJe asfalr. (IDEM)
Pe babă o văzuseră aşezt11ă greceşre pe
o laviţă din ri11dă. (AL. MACEDONSKI)
Sra greceşre ţJe rm11 ct?T e ziuliw şi
11opricica de mare şi di11 loc să se mişre, ba. (P.
ISPJRESCU)
A şedea sau a-i şedea cuiva bine (sau răn,
frumos etc.) = A fi (sau a nu fi) corespunzător,
potrivit, conform c u... ; a fi (sau a nu fi) aşa cum
se cuvine, cun1 trebuie, cun1 este indicat:
Brt?u-i pus 1/ Acum, din ladă/ Mai ieu
şorţul'! O, să-mi şadă/ Fară cum îmi sră
11evtwă... (G. COŞBUC)
Ce 1111 re gt111deş1i ct111d vodJeşTi?... Nu
şade f 1w11os 1 (I. L. CARAGIALE)
Şi di11 ct111d î11 ct111d vărsare, mândru
ft1crimile-ţi şed. (MIHAI EMINESCU)
Ce / 11,1nos Îi şade creasta ca un roşu
comanac. (IDEM)
A-i şedea(cuiva ceva) la inimă (Pfm.) = A fi
preocupat de ceva:
Exa111enul Îi şedea Însă lt1 iniJnă şi nu-l
purea dafii11dcă 11-avea lxmi. (G. CĂLINESCU)
A-i şedea cu greu (Ban) = A fi într-o situaţie neplăcută:
Niciun ţJÎl~ 11u-1ni ţJare răul Ci-1ni şede
ct?ra cu greu,/ Că (-am /uar năravul Tău. (POP.)
Şedea ruşine
(Pop.)= Este ruşinos să...:
Şade ruşine
asta să o facă u11 voinic.
(ANTON PANN)
ŞERB, ŞEARBĂ
S unt şerbul dumneavoastră (sau al dumitale)
(Îvr., calc după fr. le suis vorr e servireur) =
Fom1ulă de reverenţă sau de salut:
Adio, do1111111/ meu, ... s11111 şerbul d-rale!
(C. NEGRUZZI)
152
ŞFICHI
A lua (pe cineva) în şfichi (Pop.) = A ironiza, a
persifla (pe cineva):
Cei cu sacii În căruţe lut1u uneori În
şfichi fJe
momi: (MIHAIL SADOVEANU)
Se vede că ai Termi11t11 sfa11fii, îl luă î11
şfichifara pOfJii Grigoriu, că alrfel, cine şrie ţJri11
ce fimd de cârciumă fi-ar sridi ochii!
(CORNELIU BUZINSCHJ)
O să mă î111rebafi ce m-a apumr de t111
începui să-i iau „la şfichi" pe cei <"I' se dau 11t1fia1t1lişti
(„.] (l]nps1/lupLddacicblogg.worclpress.com/)
A trage (cuiva) un şfichi (Pop.)= A certa:
(...] ci1t~ută 1111 11u1nai În 1nass-1nedia
vo1fJele unui de1n11irar de Nea1nf care, nu 1>e11r111
că e 1110/dovea11, 11e 1111ge la i11imă pe11rm şfid1i11/
ct11-e Îl dă celor ca1-e tui uirar de cei ca1-e i-t1u ales
î11 de11111irăţile deţi1111re. (https://luceafarul.nec/)
ŞIPCĂ
A scoate (pe cineva) din şipci (Reg.) =A enerva:
Nu mă scot11e din ŞifJCÎ, că re-11}1u-. (ION
JOVESCU)
ŞIR
A pune (pe cineva) pe şireag (M un.) = A sili
(pe cineva) să facă un lucru:
L-11111 pus pe ,~ireag să facă r osT de 1111de-o
şri. (C. RĂDULESCU-CODIN)
A tine şir (d e şir sau la şir) sau a-şi tine şirul
(Mun.) = A avea continuitate, avea coerenţă:
I s-a 1Jărur că nu JJrea finea şir la vo1fJă.
(ION GHICA)
ŞIRET
A s e trage de şireturi (cu cineva) (Fam.) =A-şi
permite familiarităţi (cu cineva):
Şi de 1111de 1x?11ă 1111de 11e rragem noi de
şireruri ? (DIANA PETCU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

D e ce el se rmge de şireruri cu rofi Unde afi mai pomenii voi dreprare de twa,
fJrofesorii şi niJneni nu-i zice 11i1nic de bt1rbă. 1năi creştini?. .. Dar ru, Toadere, că re văd cu gura
(SORIN STOICA) mare, ru împa11i averea ra cu a /fii? la spw1e pe
şleau, să reauzim' (UVIU REBREANU)
A suu 1111J1 pe gti11duri până să le SfJ1mă
ŞIRETLIC r>rie!enilor pe şfeta1 a>ea ce gti11dea. (MARIN PREDA)
A o întoarce la viclenie (sau ş iretlic ) sau a
întoarce vreun vicle şug. v. întoarce.
ŞMAG
A scoate şmagul (din cineva) (Mun.) = A face
ŞIROI (pe cineva) să se linişcea~că:
A curge şiroaie (sau şiroi) (Fam.) =A curge din Unul dinrre ei chiar 1n-t1 a1ne11i11ţar că,
abundenţă: dt«.~ă 1111 1nă ţJOfolesc, o să-1ni .k--oară el ror ş1nagul
Îi curgea scîngele şiroi. (MIHAIL din mine. (http1Madiovita.blogspot.com/)
SADOVEANU)
DurJă 1niezul JJO/Jfii, a ÎnceţJuf să ţJ/ouă A s trica (cuiva) şmabul (Reg.) = A indispune
şi t1ţ1a se st~urge şiroaie ţJrin ţJtînza corturilor. (pe cineva):
(CAMIL PETRESCU) Mi-ai srricar şmtilwl, păcăro.wle 1 (BARBU

Pumnii i .re 11nplură de sângele ce curgea DELAVRANCEA)

şiroi di1111tt11J lui George. (LIVIU REBREANU)

ŞMECHER, -Ă
ŞLEAU A la şme (Arg.) =Cu şmecherii:
A merge pe şleau (Trs.) = A reuşi ; a avea spor: Uneori mă abăteam pe-acolo să-l
Si1nr1lu, nafura/, fără să se Încur ce În găse.1<.' pe colegul Sandu Pană, car e ar bora o
nebuloase considerafii de ordin moral, mergând pălărioară „malagambi.Hă " , Trasă pe ochi „a la
ci11.11i1, pe şleau, în miezu/ lucl'llrilo r ( ... ] (N. D. şme ". (ŞTEFAN BACIU)
COCEA) !11 ţJt111gărire su11r 11eÎ11rrecufi:
lx1rjocoresc şi coruţJ orice aţXlre 1ne11fionar În
A merge şleau = A se desfăşura în mod consecmiv: vo1f1irea lor, 1nicşorează, tlCOţJeră cu 1nurdărie,
M erge pove.Hea şleau. (MIRON COSTIN) iau la şme rorul; (N. STEINHARDT)

A tine şleahul (cuiva) (Îvr.) = A pândi venirea

c uiva spre a-l opri, a-l ataca etc.:
Au dar r1esre 11işre căzaci, ce finea
şleahul furcil or, din nişre .Htînci de piarră.
(LETOP!SEŢILE ŢĂRII MOLDAVII, III)
A vorbi (sau a s pune ori a scrie) pe şlea u
(Pfm.) = A vorbi (a scrie) deschis:
Şi ca să 1111 1nai ocoliJn, fi-oi s11u11e
ŞMECHERIE
(A fi) (pus) la ş mecherie (Fam.) = (A li)
dichisit, ferchezuit, sclivisit:
Îmi place, mă, că eşri la şmichirie. (ION
JOVESCU)
A lua (pe cineva) la şmecherie = A se comporta
şmechereşte (cu ci neva), a traca (pe cineva)

romt?neşre, 11e şleau: am poftă să-fi mănânc fripră şmechereşte:

găina aia ara din colivie. (P. ISPIRESCU) Pică, mă, 11ică 1 Muşreriul şi gologanu„.
Ea şrie o dreţ){aTe. Când nu-i place vnm Îi iau la şmecherie: „Salut domnu'' Să rrăiţi,
/u cl'll, ea îl spw1e d-a dr eprul, pe şleau, cum .re dom11u .,„
(ION PAS )
zice. (IDEM)
153
 Vwile ILJNCAN

Mai aşrea1){ă, doar n-a mas o cireadă de

ŞMEN lwi î11 rx?nreule rău. (CONTEMPORANUL, VII)
A fi pe şmen (cu cineva) (Arg.) = A lucra mână-n
mână cu cineva (în operaţiuni ilicite): A da apă la şoareci (sau şoricei) = A plânge:
Vreau rorul pe şmen şi pe co111bi11afiil Ce-i asra ? doar eşri femeie î11 roară
Ca aleşii noşft·i dragi(... ] (ROBERT CĂLIN) fir etl.' CU/11 JJU-{Î COJJVÎIJe ceva, CU/11 dtli llfJă fli
şoared. (GALA GALACTION)
Ei, da, asra a r mai lipsi, se înfuriase el,
ŞNUR ia 11u 1nai da ait~i aţJă la şoareci şi ieşi tifară ...
A m erge şnur (Pfm.) = A se desfăşura, a evolua (MARIN PREDA)
foarte bine; a fi în ordine: Nu, nu re rx?răsc' fiindcă mi-i milă de
Nu t1re cu1n să se re11ni11e fJr osr, e şi tine.I... doar ştii că-fi dă bătt11"e soră cu 1not111et1.I...
11111/ră dezardi11e î11 lagăr. O să vezi că rorul va gtda, 1111 1nai da aţXI lt1 ŞOt1reci.I 1111 vezi că 11ici 1111
merge şnur. (EUGEN BARBU) şrii să plângi ca lumea ? (hnp://www.viata-libera.ro)

- Bine, bine ... det~i rorul 1nerge şnur, zise 01nul 11osrr u a ÎnceţJuf să dea din nou
sarisfăcur direcroml. (ADRIAN CHRISTESCU) arm la şoareci, cu hohore. (DAN LUNGU)

A fi calic (sau sărac) ca şoarecele bisericii (sau din

ŞOALDA biserică, în biserică) (Reg.) = A fi foarte sărac:

A umbl a cu şoalda = A umbla cu şmecherii, cu Iar George se simfet1 măgulir că vine şi

vicleşu guri, cu n1inciuni: .re 111tî11drea că-i ct111ră sfarurile w1 bărlx11
Voi, ri11erii de asrăzi, la legi umblaţi cu deşreţJf ca Jon car e, ţJrin 1ni11re şi şire1enie, s-a
şoalda, la scris cu şoalda şi la sfinţi ror cu Însrărir, de unde 1nai Înainre era calic ca
şoalda... 1 (BARBU DELA VRANCEA) şoarecele din biserică. (LNIU REBREANU)
(... ) şi ctînd, călări pe bă{, îşi încură
armăsarii de-abia să-i fie, fJe dinai11rea caselor A fi sătul ca şoarecele în biserică (Reg.) = A li
101; furişează ttîre-o ţ>rivire, şi-ascur urechile, foarte flămând:
doar d-or (Jrinde ceva, să alerge arwi să spună Fo.H-a ţJraznicul cum a Jo.IT, dar ror
că„ceeJJuebine", „s-t1/ăcurlu111et1 ret1", „se sărut
ca şoarecele În biserică a1n rău1as.
dă răilor şi umblă cu şoalda". (IDEM) (REVUE ROUMAINE de LINGUISTIQUE, nr.
-A.Ht1-i drepl, do1111111/e' A spus w1 a/ruf, 39-40, 1994)
din 11111/fime. Tordetm11t1 or 11111blar cu Ş()(1/da cei
care-aufăcur lannă... (ION LĂNCRĂNJAN) A fi ud (sau murat) ca un şoarece (Pfm.) = A fi
foarte ud:
Pi..'lit~uţa, 1nurară
ca un şoarece, rre1nura
ŞOARECE cum îi varga. (CAUSTRAT HOGAŞ)
(Parcă) mi-au (sau ţi-au, i-au ere.) mas şoarecii fn uşă t1ţX1re din 11011, ca un ŞOt11-et~e 1nurt1r,
(sau o cireadă de boi) în pântece (sau în burtă) Ion. George explodează. (CORNELIU LEU)
(Reg.) =Se spune respre un om foarte Oămând :
Ciind e flămând, moldoveanul spw1e: A se j uca (sau a glumi) (cu cineva) ca mâţa
„Pait'ă mi-au mas Ş()(irecii î11 rx?nrece ". (MIHAIL (sau ca pisica) cu şoarece le (Fam.) = A-şi bate
SADOVEANU) joc de cineva, ţi nându-l într-o si maţie incertă:
la mai îngăduiţi oleacă măi, zise Ochită, Nu re juca cu u1ine... ca 1nt1fa cu
că doar nu v-au mas şoaredi în ptîmece. (ION şoareule. (MIHAIL SADOVEANU)
CREANGĂ) 011111/, bucuros, dar lucid şi dtîrdtîi11d de
Că 1111 fi-ar fi 1nas şoaret~;; ÎJJ burtă.' frică : dacă ei se jucau cu el ca 11u?fa Cil
(GH. CIAUŞANU) şoareule? (FLORI STĂNESCU)

154
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Pe rofi i-t1-nnebu11ir. Î11ai11re se t1vet1u ct1
şoarecele Cil pisica, şi t1Cllm Şreft111 în slls, Şreft111
în jos. (MIHAIL SEBASTIAN)
A trăi (sau a se înţel ege, a se inbi, a s e juca
e tc.) ca mâţa (sau ca pisica) cu şoarecii (sau cu
şoarecele ori cu câinele) (Fam.) = A fi în relaţii
foarte rele unii c u alţii:
Ct?r penim comis(ll; el se făcll n>Şll Ctl şi
ltlClll şi era o clipă îi1 w re tir fi fo.H în swre să
ridice mâna ş i să dea îi1 Ghiţă; însă el simţea că
de aici înainre îl ţine s1rt1ns pe Ghiţă şi se poore
}ulYI cu el, Ct'1n ţ>isit~a se }Ol1că cu şoarecele.
(IOAN SLAVICI)
Încă cu vreo doi ani 1nai Î11t1inre de
definitiva desco1nţ>u11ere a conservarorilor,
f rt1cfiunea juniJnisră trăia cu fracţiunea curar
conservatoare, cu1n zice r o1nt1nul, Cll 1nt1fa cu
ct?inele. (I. L. CARAGIALE)
Înainte se tiveau ca şot1recele cu ţ>isict1.
(MIHAIL SEBASTIAN)
Vai de ei1 Trăiesc w diinii Cil po1âi/ Ci'v
Se ce(llfă de-şi mănâncă ctq1erele. (AN1DN PANN)
Mâţa cu clopoţei nu prinde şoareci. v. mâţă.
Nici cât (sau măcar) să orbeşti un şoarece
(chior) (Pop.)= Foarte puţin; deloc:
N -tlll găsir la dt?nslll nicio lăswie,
măwr să orbească'"' şoarece. (P. ISPIRESCU)
(Cu parafrazarea expresiei) Ne-a dar o
bllcăţică de pt?ne, ct11 ai !i<.' ()(1Te (mlllţămi) ochii
la 1m şoareu. (TUDOR PAMFILE)
Şoarecele nu-ncape în gaură şi- şi ma i leagă şi-o
tigvă de coadă (Pop.) = Se spune despre oamenii
care încearcă să facă mai mult decât pot:
Vorbll ceet1: 1111 inrră şot1recu l În bortă,
şi-şi mai leagă rigva de coodă 1 Pe la noi, păclă
Cil fllrf1mă llSCtlfă. (I. L. CARAGIALE)
Şoareule n11-11wr1e pe gt1llră şi şi-a
legt11 şi-o Tigvă de coodă. (1. C. HINŢESCU)
ŞOD, ŞOADĂ
A-i fi (cuiva) şod (Reg.) =A fi amuzant:
155
dllmirale, că şodll mai eşri 1
Mlllţam
(EUGEN LOVINESCU)
ŞOFILĂ
A face şofilă (Olt.) = A distruge:
Iţarii cu douăzeci de 1>e1ece şi 1x1r111zeci
de găllri, iar minfe(ll111l, şofile [(reg., mai ales la
plural) zdrenţe]. (TUDOR PAMFILE)
Fi'n1i că11n~11u111r1i Şlfile (PETRE mMAN)
ŞOFRAN
Nu şti e ţăranul (ţiganul) ce-i ş ofranul = Se
spune despre cineva care nu ştie să aprecieze
valoarea unui lucru deosebit:
- Ce şrie ţiganul ce-i şof1t111ul. - Şrie bre,
şrie că 1111 e pros1 1(ARISTIDE BUTUNOIU)
Ştie moctmul ce e şofranul? Când îl vede
pe ftlrt1bă, .rocoreşre că-i ormvă. (I. C. HINŢESCU)
ŞOIMAN
A cânta ca şoimanele (Ol t.)= A cânta fn1mos:
Cică t111 viers frumos de ror, viei:1 Ctl de
ft11ă mare, şi când ct1111ă, fJt11t'ă Tmg la borangi<.',
aşa de / 11'1nos şi de lin 1nt1i ct1nră. Unuia sau uneia
w re ct?nră bine i se zice: „ct?nră Ctl ale-sfinre ",
„Ctl Şoimanele ". (DIN VIAŢA POPORUWI
ROMÂN, 1914)
A fi luat de şoimane (Reg.) = a) A suferi de
apoplexie. b) A înnebuni:
Cine le s imre când rre<.' să se facă muT şi
surd, altfel poore fi lut11 din şoimane.
(NICOLAE DENSUŞIANU, ADRIAN FOCHI)
ŞOLD
A s ta sau a fi cu mâ na (sau mâ inile) în şold
(sau şolduri) (Pfm.) = A nu face nimic; a sta
fără nicio grijă:
De ce-t1i venir aici ca să-1ni srai cu
mi111ile în şolduri? (MIHAIL SADOVEANU)
X tir fi devenii un profewr mediocru,
nesilir de n1inenea, se si1nre ÎJJ sar fără ct1ini şi
 Vwile ILJNCAN

1un}J/ă cu 11uîi11ile În şolduri, lasă şcoala ţJustie ş i Dt1r cu1n Băîest~u 1111 11r1i este, v1i1e Ponra şi
vine la Bucureşri Ctl să-ş i facă mendrele şi să-ş i lx1gă şoptîrla. Ou!Qs://www.acaremiacacavencu.info/)

deie o i1nţJOrft111fă ţJe ct1re 11aru1t1 11-1111 voir să i-o

deie. (MIHAI EMINESCU)
ŞOPTI
A-şi pune mâ inile în şold (sau şolduri) (Pfm.) A şopti în barbă. v. barbă.
= A se certa (tare):
Michiu îşi puse mtînile în şolduri: Te
boldeşri la mine, ha? (MIHAD... SADOVEANU) ŞORICI
D o111nul că11iran ne OţJreşre, Îşi /June A avea obrazul (sau şoriciul) gros. v. obraz.
111t1inile În şolduri şi rriJnire din băierile ini111ei
co1nţ1ăniei Întregi, Cll unui singur 0111, o A fi oaie cu şorici (Reg.) = A fi prost şi obraznic:
strt1şnică Înjurătură t1ft1t
de obişnuiră Îll {ara Cel ce i111ră în vorbă nechemar, se
Romtînească. (EUGEN GOGA) nw11eşre oaie cu şorici. (P. ISPIRESCU)

Hai, 1111 fi oaie cu şorit~i, că 1nă su11eri.

C u m âna (sau cu mâinil e) în şo ld (sau în (RADU ALDULESCU)
şolduri ori înc ruci şat e). v. mână.

ŞOŞ ELE
ŞOPÂRCĂIELI (A umbla ) cu şoşele şi (sau cu ) mom ele (Fam.)
A umbla cu şopârcăieli = A rec urge la = (A umbla) cu făgăduieli mincinoase, cu
minciuni ; a recurge la subterfugii: înşelătorii; a amăgi:

Qî11d 1111 11ret1 ştia1n lecf1l1, ... llt'1nai ce-l Slufenit1 de neom se 1opet1 de drt1go.Het1
auzeam: „ Ei, d-101; să nu-mi umblaţi cu şop<11t'âief4 ferei, .re lungea cu burra pe pămtînr şi umbla cu
cu dihonii .1t111 cu w1şa1iruri 1 " (ION CREANGĂ) şoşele, cu momele să îndupleu pre fară a -l lua

Catrina 1111 ţJrea voia să se aşeze, ca1n de bărlx1T. (P. ISPIRESCU)

umbla cu şorx1rleala. Ca-n pove.Hea ţiganului: Ce făcu dascălul, ce dre.re, se dere pe
„ŞO/JtÎrcai cu cine şoţxîrcai, dar cu Ivan 11u ltîngă 1ntuna cor1iilor şi, cu şoşele, cu 1no111ele, Îi
ŞO(XÎrwi". (IDEM) illfră pe wb piele şi se înădi cu dânsa. (IDEM)

Şi 11e drt'111, 11econre11ir ceret11n aţJă, ilir

rara mă amtînt1 cu momele de la o ft1nrtînă la
ŞOPÂRLĂ lifta, 1x1nă a dt1f Du11111ezeu de a1n t1jt'1J.'I În
A înghiţi şopârla (sau o şopârlă) (Pop.) = A Humuleşri. (ION CREANGĂ)
suporta o neplăcere fără a comenta: Cu şoşele, cu momele, l-a îndoii de i-a
Provocând l'e mşi, Regele Mihai rrebuia a S(Jus f()(1Tă ţJararania. (ŞEZĂTOAREA, XXI)
îngl1ifi o ŞOJxîdă, dar în momemele acelea TOh•I îl
.ifăwia săfacă acesr gesr. (STELIAN NEAGOE)

Şriu, când am jăcur aţJropierea îmre ŞOŞOŞO

Eu/rar şi 1ni11istrul 11ost111 de Erterne, a{i ră111as A duce (sau a lua pe cineva) cu şoşoşo sau a
î111âi ca şi ctînd afifi îi1ghifir o şorxîdă; (GEORGE umbla cu şoşoşo = A spune (cuiva) vorbe
PaTRA) amăgitoare, linguşitoare:
Umblă pe mine cu şoşoşo; crede
ftîngă
A strecura (sau a băga) o şopârlă (Pop.) = A că eu nu lx1g de seamă. (TUDOR PAMFILE)

face o aluzie tendenţioasă:

Soit'ova, vesela, veselă s-o crezi mara,
fiindcă unii nu se lasă, şi-fi bagă ŞOJX1rla-n casă. ŞOŞOT
(http://www.roman ian voice.com/) A lua (pe cineva) la şoşote =A cicăli (pe cineva):

156
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

!tir mă ia la şoşore nebwwl ă.Ha. (POP.)
A umbla în şoşoi = A cleveti; a unelti :
Pe unde-i vezi 1uw1a-n şoşor umblă (POP.)
ŞPARLI
A o şparli = A pleca repede (şi pe neobservate):
Văztî11d eu
o vre1ne ca ll.'lfll, tun ŞfXlt1ir-o
la balră. (ION CREANGĂ)
- Adă cu{irairul Încot«.~e, zic eu, şi, la roată
ÎltftÎ1nţ1larea, cred că 1111 1nă vei dt1 fJr1i1 Şţ>e11ă şi
nu-l vei lăsa să mă lx11ă 1 (ION CREANGĂ)
A o da prin şperlă (Reg.) = A o păţi:
Bierul boier a dar-o şi el p rin şpedă.
(ION CREANGĂ)
A s e face (tot) şperlă (Reg.) = A se distruge:
Şpeda şi ce11uşa s-o ales de ei 1 Păi amu pe
cine să mai vorez? (http://www.emaramures.ro')

ŞPERGE
A o şperge = A pleca repede (şi pe neobservate): ŞPIL
A s11e1:'1 -o ccînd a văzur că 1111 i se dă A întoarce (sau a strica) şpilul (Fam.) = A
nimit' . (CUM VORBIM, 1950, nr. 4) dej uca planurile (cuiva):
N -ai şpers -o încă? (MATERIALE şi Ce-o mai fi om vedea' wge1ă Niţă Pe1r e.
CERCETĂRI DIALECTALE, I, 1%0) POl1fe că ruşii or strica f0l1fe ŞfJilurile 1nt1hărilor
de la noi şi de pe unde se războieşre l11mea şi o să-i
A-i şperge (cuiva) mta =A da (cuiva) o lovimră: silească săfacă rx1ce. (ION PAS)
Şperge-i ww pe.He gură să mai wcă.
(CUM VORBIM, 1950, nr. 4) A(-i) prinde ş pilul = A se dumeri (asupra
modului de funcţionare a unui mecanism, de
efecmare a unei acţiuni etc.):
ŞPERLĂ Anron a ră1nas fără t>iuir, 1>e11rru că nu
A a runca sau a azvârli (cuiva) (cn) şperlă în pur ea r1rinde şpil11I. (DUMITRU CRUDU)
ochi sau a da cu şperlă în ochii lumii (Reg.) = A 1>r1i1s el, Milrii, Şf>ilul, ce şi cu1n e cu bt111ii
A induce în eroare (pe cineva) pentru a-l pe lumea asw? (ADRIAN ALUI GHEORGHE)
împiedica să precizeze exact o si maţie, un fapt; a
de namra realitatea, adevărul:
Au făcui ctîreva legi bune r1e111ru nor od, ŞPIŢ
dar aceste veşn it~ au fosr 11u1nai Ş/Jerfă În m}1i şi A se pune (sau a fi pus) Ia şpiţ (Pfm.) = A se
srt1vilă Înre111eierii unui ţJarrid al 1nu11cirorilor .I dichisi (sau a fi dichisit):
(DOCUMENTE din ISTORIA MIŞCĂRII Ttînăml em ras proospăr, 11111.1 la şpiţ,
MUNCITOREŞTI din ROMÂNIA: 1879-1892, fJ1111t1 rx1pion şi hait1e impewbil croire şi ochelari
1973) de model pince-nez. (IRINA CIUBOTARU)
Băia111I e p11s la şpif. (POP.)
A da (pe cineva) prin şperl ă = a) A pune (pe
cineva) într-o sima ţie penibilă (dându-l de gol, A-l durea în şpiţ (sau în bigă) (pe cineva)= A-i
făcându-l de râs, batjocorindu-l); a se purta rău fi i ndiferem, a fi nepă<ător:
cu cineva, a n1altrata: Nici 1u1 i-a păsar, a lăsar să st!-llftîmple, îl
Cr ed că 1111 mă vei da prit1 şpedă şi nu-l doore ît1 şpiţ de ţt1ră, de ror. (MIRCEA DANELIUC)
vei lăsa să mă bară. (ION CREANGĂ) Mă door e-n ţpif de f(}(1fe a.Hea.
(RUXANDRA CESEREANU)
b) A trăda, a pără<i (pe ci neva): Pe căpirt11111I Ifrim îl doar e ît1 bigă de
acrivişri. (ION LIVIU OTÂNCEAL)
157
 Vwile ILJNCAN
ŞTAFETĂ
A umbla (sau a da goană) cn ştafeta sau a duce
ştafeta (Fam.) = A purta vorba, a bârfi, a cleveti:
Nu 1nt1i tun rea111a că ai să dai got1nă cu
şrafeta. (CAMIL PETRESCU)
ŞTAIF
A avea ştaif (Arg.)
= A fi distins, rafinat:
(... ) acolo unde .114111 cinemarografe,
librării, cofe rării, unde ot11ne11ii tui şraif şi ct1inii
de rasă merg în lesă, ltîngă fe1e frumoase şi
elegtmre. (IOANA CREŢOIU)
A se pmte la ştaif (Fam.) = A se găti, a se dichisi:
Se spălă retJede, se bărbieri şi se puse la
ştaif (ZAHARIA STANCU)
Pe urină 1nai erau şi rovii de la Regiune,
11uşi lt1 şraif, ce ne ÎJJcu1t~t1u 1nai 11111/r decc1r să ne
ajure (... ) (CONSTANTIN MATEESCU)
ŞTEAMĂT
A face şteamăt (sau o şteamă) = A da de veste:
Se duse el la sihasrru şi a făcur şreamăr că
e.He w1 om care cere imrare. (ŞEZĂTOAREA, V)
A-şi face şteamătă (Trs.; Mun.) = A se preface
că are treabă; a-şi face de lucru:
Se sculă de lângă noi şi plecă,făctîndu-şi
şreamără prin grădină. (D. UDRESCU)
ŞTERGE
A i se şterge (cuiva) lăscaia (sac~ rar, turaua) (Pop.)
= A-şi pierde renun>ele, considera~a, auroritarea:
Ţ-a mers vesrea când (-a mers, d-acwn
fefcaia fi s-a şrers. (ANTON PANN)
Am cărnr-o pe la w?nruri e.He haztirdtll
desigur, dar esre o 111one1ă ţJOefică ct1re 11u 11r et1
li fosr ţJusă În Prin ur111are, 1111 i s-t1
ci1t~u/t1fie.
şrers lăscaia ca .He/efor şi aurelelor ( . . ) (AL.
MACEDONSKI)
158
A o şterge = A pleca repede şi pe furiş (de
undeva); a o tuli, a o lua la sănătoasa:
Î111r-o noapre au şrers-o pe t1scw1.1.
OEANBART)
Mai bine ar fi. .. s-o şrergi mâine din
revărsarul zorilor. (BARBU DELA VRANCEA)
A se şterge (sau a se linge) pe bot (sau pe gură,
rar, buze, pe guriţă, pe mâini, pe barbă) (Fam.)
=A fi silit să renunţe la ceva, a -şi lua gândul (de la
ceva):
Amin, neamin, şrergefi-vă pe bor despre
purcei, zise Mogorogea cu ciudă; înfeles-afi?
(ION CREANGĂ)
- Ba t11n să-l zvtîd de-acum; dar Î(i spw1
dinai111e, să re şrergi pe bor despre dânsul (IDEM)
Nu 1nai şriu ce s-a r u/Jf, dar e clar că
m-am lins r1e bor de bicicle1ă pe urmărorii 30 de
ani. (RALUCA FEHER)
A se şterge (sau a se linge, a se s păla) pe buze.
v. buză.
A se şterge de datorie (Reg.) = A(-şi) achita o
datorie:
M-am şrei:1 de roară daroria. (ATLASUL
LINGVISTIC ROMÎN, serie nouă, IV)
Cu1n vei ţJrivi fu, la noi, cu Îndurare şi
ne vei şterge dt1rorit1, t1fu11ci ct111d noi ve11i1n lt1
rine fără să fi şr ers darorit1 celor ce 11e-a11
greşir? (GALA GALACTION)
A şterge (ceva sau pe cineva) de pe răboj . v.
răboj.
A şterge (sau a s păl a) putina sau a o şterge (la
fugă sau la picior, la sănătoasa, englezeşte)
(Pfm.) =A pleca repede (şi pe neobservate):
N-a srnr mulr la gânduri spre t1 vedea că
alta 1111-i mai rămâne decâr să spele degrabă
purina - să se ducă, încorro vedea cu ochii( .. . ]
(1. L. CARAGIALE)
(. . . ) aşadai: .. 1111-fi 1lita vod1t1... Îlllr-<J
dimineafă, pe la 1tx1că, după ce m-am cororosir de
Arisrifa şi de Calipsifa, mi-am luar carrtifusele şi
am spătar purina'. .. (VASILE ALECSANDRI)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
-Auzi, mă Şreft111e, pe ă.Ht1 ct?nd l-a luar
la 1nilirărie, llCu-s vreo cinci-şase t111i, a srar ct1f
a stal, şi fJe urină l-a fJus drtlcu s-o şret1rgă.
(LETIŢIA PAPU)
A şrei:1-o apoi englezeşte. Ei şi' Să fie
1
sănăros Pe 1111nă a fJ/ectlT şi Ion. (DUMITRU
ŢEPENEAG)
A şterge (sau a trece) cu buretele (peste ceva)
= A da ceva uitării ; a ierta greşelile cuiva:
Acu1n trebuie să uiră1n. Să şrerge1n roiul
cu b11re1ele. (ZAHARIA STANCU)
( .. . ] şi dac-afi fosr în srare să rrecefi
Într-o bună diJnineafă cu bure/ele ţJresre roată
dezvoltarea isrorit~ă a {ărilor, cu ccîr 1nai 1nulr
ve{i izl1uri Întru t1ceas1a, net1vtînd de risi11ir dettîr
re11ararurile făcute cu g reu de conservt1rori.
(MIHAI EMINESCU)
- Să şrifi că eu t1111 rras cu b11re1ele pesre
ror ce s-t1 î111tîmplar ( .. . )(ION LĂNCRĂNJAN)
A şterge (sau a rade, a stinge, a face să piară)
de pe faţa pământului = A distruge, a nimici, a
ucide (pe cineva):
De 1111 faci 1x?nă dimineaţă f()(1Te după
cum fi-am ponmcir, re sring de /Je faţa
pă11u?n111/11i. (1. POP-RETEGANUL)
Ea purra st?mberele lui Ercule şi ar fi
voir să-l facă... să pit1ră de pre faţa pămtîn111/11i.
(P. ISPIRESCU)
Nu care Ct'1nva să bleşteşti din gură cărră
cineva desr>re ceea ce a u11nar Îllfre noi, că re-tun
şrei:1 de pe faţa 1Jă111tî11T11lui 1 (ION CREANGĂ)
Hai, fJOmeşre! Şi 1111 cumva să faci de
alrfel, că re-ai dus de pefafa rm111t111T11/11i 1(IDEM)
(... ] ia r craii megieşi alcătuiesc sftlfuri
ascwue ca să-l srtîngă de pe faţa rm111t?n111/11i.
(MIHAIL SADOVEANU)
Căci dacă voi, grofii, s11111efi şre1şi de pe
faţa rm111t?n111/11i, în ce familie mai ai 111 loc ?
(TITUS POPOVJCI)
A(-i) şterge (cuiva) o palmă (sau, rar, nn
pnmn, palme) (Pfm.) = A(·i) trage (cuiva) o
palmă (sau un pumn, palme):
159
Şi,ajungt?nd îflTr·o cliţJă, se vt?ră, el şrie
cu1n şi fJe unde În odt1ie la Ivan şi-i şrerge o 1x1/Jnă
prin wmn, ct?r ce ţ)()(lfe. (ION CREANGĂ)
Şi dind o rrew1 cu al doilea pe ţ)()(l11ă, mi-o
mai şrei:1 o palmă şi-o srrigtu ( ...] (EM. GÎRLEANU)
Vidrii o palmă-i ştergeai Şi Vidra se
111t111ia. (1. G. BIBICESCU)
A-ş i şterge (sau a-şi spăla)
mâinile (Fam) = A-şi
declina ră<punderea; a refuza să-şi ia răspunderea
unei problem! dificile sau a unei fapte reprobabile:
fn loc să rragă cu gloanfe direcr în
răscula{i, guvernul trage Îllftîi În vtî111, cu
manifesrul, ca să se ţ)()(lfă srJăla ţJe mt?ini mai
rtîiziu că n-a vmr văi:1t1re de sânge, dar... (LIVIU
REBREANU)
A- şi şterge nasul cu mâ neca. v. mâ necă.
Cât te-a i şterge (sau cât să te ştergi, rar, cât te
ştergi) la (un) ochi = Într-o clipă, foarte repede:
Ctîr re-ai şrerge la od1i lupu fu a ici. (P.
ISPIRESCU)
Se Înecară
rofi oa1nenii 1nei llt'1nai ctîr re
ştergi la ochi. (1. GHERASIM GORJ AN)
Şterge-li ba lele! (Reg.) =Taci':
(...) eşri dusă rău cu capu... şrerge-fi
lx1/ele şi 1111 mai crifict1.„. (https://www.kudika.ro/)
Dar nid aşa, dar a1nd eşri 111 nimeni dinftl{t1
mmironJui, t111111d şrerge-fi balele imidoase şi
rrăieşre-fi mai de1x111e 1iaţa ( „.] (lmp;://www.click.ro')
Şterge-li mucii ! (Pfm.) = Se spune pentru a
exprima refuzul:
„Şlerge-fi mucii, pttxl!ta dracului'", i-<1 !lligtu
111 alr s"l{inăror srudellfei. (hnp;//ronmialiberaro/)
ŞTERPELI
A o şterpeli = A pleca repede (şi pe foriş):
Văztînd eu că 1ni-a1n t111rins 11aie-11 car1
cu asta, a1n şre111elir-o de-t1casă 11u1nai cu beşit~a
cea de porc. (ION CREANGĂ)
 Vwile ILJNCAN

Ct111d veni copoiul d-afară şi văzu isrm1va Dracu 1nai ştie cine-a scă/Xlf. Eu 1n-a1n
iepurelui, zor să puie 111t111a pe el; dar ia-l de unde rrezir... (PLATON PARDĂU)
1111 e; oş1e1pelise. (ŞEZĂTDAREA, XIII)
A (nu)-şi şti (sau a (nu)-şi c unoaşte) lungul
nasului. v. nas.
ŞTERŢ
A fi ca ştearţul (Trs.; d. îmbrli:ăminre) =A fi murdar. A fi nu ştiu cmu (O. oameni) = A avea ceva
Unde-ai fosT, de {i-i cămaşa ca şrearful? inexplicabil, neobişnuit, ciudat:
(MATERIALE şi CERCETĂRI DIALECT ALE, Prea era 1111 ştiu cu1n tovarăşul lui, />rea
I, 1960) sălrt11 mersul şi prea 11e1ed şi gingaş obrazul. (C.
NEGRUZZI)
Dt1r Îndată fşi aduse t11ni11re că se
ŞTI împlinea rocmai anul de ct111d făgădui.re să ia de
(Doar) ştiu (bine) că ... = Bineînţeles că ... , fireşte bărbar pe Făr{rumos cu Mof-î11-fnmre, şi-i veni

că... : 1111 ş1i11 wm. (1. L. CARAGIALE)

Doar ştiu că 11-a1n să-1ni o/1igesc eu
iapa pe111ru gu.11111 rău. (CALISTRAT HOGAŞ) A i se şti numai numele (cuiva sau la ceva)
(Pop.) = A fi rămas o amintire vagă (despre
(Mai) ştiu (şi) en? ori eu ştiu? =Se spune pentru cineva sau ceva):
a exprima nesiguranţa, îndoiala, nehotărârea: Ot1stet1, căreit1 llt'1nt1i 11u1nele-i se 1nt1i
Şri u eu Ct'1n e in i1na ra? Por eu a şti? ştill,
o Înfiin{ă fOI din ot11ne11i unul şi unul. (P.
(MIHAI EMINESCU) ISPIRESCU)
Apoi dă... ş1i11 eu? Dac-a vini bădxuu-meu?
(VASILE ALECSANDRI) A lua pe nu ştiu în brate =Se spune pentru a
arăta cii cineva se eschivează să dea o n1ărturie:
(Numai) (unul) Dumnezeu ştie sau ştie Pe urină, Însă, şi-a revenir şi l-a luar ţJe
Dumnezeu (sau Domnul) = Se spune pentru a „1111 şriu" În b1t1fe, dtînd din t'1neri, ca unul care
sprijini o afirmaţie sau o negaţie: 11id 1111 rret'use pe lt111gă lucrurile a.Hea. (ION
Du111nezeu ştie ct1t a ră1nt1s el tlcolo, LĂNCRĂNJAN)
până .1-t1 dezmericir din ame(eala ce-i veni Iar dacă veni boierul acasă şi află, chemă
căzt111d. (P. ISPIRESCU) pe roti (ărtmii care lucrau în grădină. Îi î111rebă.
Şrie Dumnezeu de-i bine/ Ori de facem Dt1r ei luară roţi ţJe 1111 şriu Îll b1t1fe, şi căura
v11,11 ţxlcarl Dt1r noi şti1n c-aŞt1 e bine/ Să fi11e1n jiewre să .re scape de 11ărx1.11ă. (P. ISPIRESCU)
ce-am arm car. (G. COŞBUC)
Eu Dumnezeu şrie ctîr Te iubesc. (C. A nu (mai) şti (nici) de casă, (nici) de masă
NEGRU2Z1) (Pfm.) = A nu mai avea linişce:
(Cu parafrazarea expresiei) Trei luni 11-11111
(Nmuai) Dumnezeu (mai) ştie sau dracul (mai) ş1i111 ce-i casă şi 11iâ masă. (MARIA BANUŞ)

ştie= Se spune pentru a exprima nesiguranţa,

nedumerirea, imposibilitatea de a preciza sau de a A nu (mai) şti ce să (se) mai facă = A nu mai gă<i

explica: nicio soluţie pentm a ieşi dintr-0 încurcătură:

Du11111ezeu ştie de re-oi 1nai videa. Nu ştiuce să 1nt1ift1c, a1n o stt1re de-1ni
(VASILE ALECSANDRI) vine să 1nă duc şi să nu 1nă 1nai uir ÎnaţJOÎ.
(... ] .re vede că e.He .wlo111011i1, î11101:1 de (MIRCEA DANELIUC)
la (tî{ă, sau dracul mai şrie ce are de-i aşa de - Dorule, nu ştiu ce să 1nă 1nai fac cu
primejdios. (ION CREANGĂ) Tine' (DAN DA VID)

160
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A nu (ma i) ş ti de s ine (sau a nn şti de lume A nu şti ce vrea = A nu putea lua o hotănîre; a
(Reg.) = A-şi pierde cunoştinţa: fi indecis:
Fiind osrenir şi ca1n bear, t1dor1ni iure, Unul conse1vt11or-retL'{iaiar: şeful ştie ori
ctîr 1111 mai şria de el. (I. POP-RETEGANUL) 1111 ştie ce vrea; /X111itlul 11u ştie 111inil~ şi nici gtîndeşre
să şrie ce vrea şeful( ...] (1. L. CARAGIALE)

A nu (prea) ş ti multe (Fam.) = A riposta îndată O, macină gn?ul mai bine/ Şi-nvt111e-re,
(la provocarea c uiva): r0l1tă, 1nereu.'/ Că lu111ea se-11vt1rre cu 1ni11e/ Şi
Aşa e ţă1tmul: 1111 prea şrie mutre. (ION vreu, şi eu /lu ştiu ce vreu.11 Bt1 lasă, că şfiu eu ce
CREANGĂ) vreu/ O, macină gn?ul mai bine( .. .) (G. COŞBUC)

A nu m ai şti ce să facă de.„ = A fi copleşit ...: A nu şti de bărbat (Îvr.) = A fi cască:

Ctînd li văzur ţ>e Maica, 1111 1nlli şria ce Feci0l1ră cu rară, ceea ce singură nu ştii

să facă de bucurie. (ION CREANGĂ) de bărbar, roagă-L ca /Je Fiul rău şi Făcăroml,
să izbăvească r1e cei ce aleargă la rine, de isr1ire
A nu m ai şti de lume dragă. v. lume. şi de nevoi ( .. . ](MICUL CEASLOV)

A nu mai şti pe mtde să scoată cămaşa. v. cămaşă. A nu ş ti de căpătâiul (cuiva). v. căpătâi.

A nu şti (sau a nu avea) ce-şi Ilice capului. v. cap. A nu ş ti de seam a (cuiva). v. seamă.

A nu şti (sau a nu înţele ge) de glumă = Se A nu ş ti de unde să iei (pe cineva). v. lua.
spune (ca reproş) despre cineva care se supără
când glumeşti cu el: A nu şti de unde s-o a puce (Fam.) = A nu se
Nu şrie de gft,1nă, 1năcar că ar e a1nor ezi. pricepe de unde să înceapă un lucru:
(C. NEGRUZZI) CÎ1n1>eaJ111, care {illea acu1n fXISul cu
Te-t1i su1Jăra1, 1111 şrii de glu111ă? pracricaflful 1111 şria de unde s-o apuce. (RADU
(MARIN PREDA) FLORA)
Moucht11<-<, văzând că Torelli începuse O ceară-n11111ecară s-a opriri Tăcură şi
să JJu 1nt1i ştie de glu111ă şi ţ>enrru ct1 1111 cu1nvt1 răsleaţă la răscruce;/ Artîr de grea îi cade-n
relaţiile dintre cei doi să it1 vreo Î11ro 1:11ărură asfinţiri Torrura de-a 1111 şri-ncorro s-apuce.

nedorită, interveni t1băttînd discufia În cu torul (ŞTEFAN PETICĂ)

alră dire<' fie. (IOAN CHERECHEŞ)
A nu ş ti nici cu s patele. v. s pate.
A nu şti (sau a nu pricepe) (nici) bmcă. v. boacă.
A nu ş ti pe ce lume e (sau se află). v. lume.
A nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu
pricepe nici) bechiu. v. bechi. A nu ş ti (sau a nu pricepe) boabă (sau nicio
boabă). V. boabă.

A nu şti buche (două buchi). v. buche.

A nu vrea (sau a nu voi) să ştie (nimic) (de ... )
A nu şti ce e frica = A fi foarte c urajos: = A nu lua în consideraţie, a nu ţine seama
Tiw ce 1111 şria frica/ Că iflfra în ct11jaltîi/ (de ...), a nu-i păsa (de ... ):
Şi da groază-n pazva1111tîi ((înv.) ostaş din tn1pele Nu vrea să şrie de regulame111ele voasrre
rebele ale lui Pazvantoglul (CEZAR BOLLJAC) /}(}/iţieneşri. (1. L. CARAGIALE)

Nu vrea să ştie de ca11e şi Învăţătură.

(MIHAIL SADOVEANU)
161
 Vwile ILJNCAN

A nu vrea (sau a nu voi) să ştie de.„ = A refuza A şti (la) omenie sau a şti ce-i omenia . v. omenie.
să recunoa~că autoritatea c uiva:
Nu vret1u să şriu de 1năriri şi de cu11e. A şti (sau a cunoaşte) (ceva) (ca) pe degete. v.
(MIHAIL SADOVEANU) deget.
S11lră11ict1 1111 vrea să şrie de ce face
lu111ea, dt1că rosrul ei 11u 1nerge cu suve/11ifa A ş ti (sau a cunoaşte) moarea (cuiva). v. moare.
t1l111it1. (BARBU DELA VRANCEA)
A şti (sau a cunoaş te) seama (sau seamă) (a
A nu(-1) şti sau a nu(-1) afla, a nu(-1) au zi, a ceva sau a cuiva). v. seSJttă.
nu(-1) simti etc. nici pământul. v. pământ.
A şti (sau a vedea) în ce apă (sau ape) se
A nu-i (mai) şti (sau all2i) cuiva de nwue. v. nwue. adapă (sau se scald ă) cineva. v. apă.

A nu-l şti nici vântul, nici pământul = A nu şti A şti carte = a) A şti să scrie şi să citească:
absolut nimeni nimic despre cineva: Ciubuc OopoTtlrul 101 di11 Ardeal ş1it1
De ce 1111 vrei să laşi î11 rm1g veşmâllful/ De p11fi11ă ct111e, et1 şi mi11e; (ION CREANGĂ)
dt1ti11i grele ce-1ni ucid avlinrul/ Că 11u 11e-ar şti nici
w?mul, nici pămt111111I! (G. TOPÎRCEANU) b) A fi om cu carte, învăţat, erudit:
- Ext1c1... Ralph, ct111d eşri somar să 1111 Ro111t1nul zice: „01nul ăsra şrie carre";
ştie nici vt1nrul, nici 11ă1nt1nrul ce ai de fl'tcul, 1ni 1111 zice e î11văţt11, ci şrie w rre. (I. HELIADE-
se ţJt1re cinsrir să 11u vorbeşti, cel 11u{i11 11e11rr u RĂDULESCU)
sig11rt111ft1 pr oprie. (GEORGE COLPIT) !tl11 să merg să mă sfăruiesc cu fJOfXI
Mllcovei din sar... El, 0111 cu carre... şrie 1nulre ...
A se şti (sau a se simţi) cu musca pe c ăci ulă. v. poore să mă de;Jege de gi11rămt1111... (VASILE
lllUSCă. ALECSANDRI)

A şti (ceva) pe de rost (sau pe dinafară, ca pe A şti câte parale face (cineva). v. para.
apă, ca a pa, ca pe Tatăl nostru) = A putea
reproduce întocmai, din memorie, fără greşeală: A şti ce-i poate sau cât îi plăteşte cuiva osul
Avea cu1n s-o ştie, el care cutreie1t1se (sau pielea). v. os.
ft11t1 de la 1m wp la t1l111I şi ş1it1 pe di11t1ft1ră
aproape fO(l(e baladele 11oos1r e popular e. A şti de dragul (cuiva) (Pfm.) = A face pe placul
(PANAIT ISTRATI) cuiva; a iubi pe cineva: (Cu topica inversată)
De la Nea Niwfă t11m<YLWn să ciresc pe De dmgul dumiTtllel Şrie chiar şi sft111111I
silt1bi1ire. Fmre-meu mă îuvăft1.1e să ciresc Ctl IX' apă .rot1r e. (JARNiK-BÎRSEANU)
î11 ct111et1 de cirir e. (BARBU DELAVRANCEA)
Năswr î11 Bugeag, jil.1e.1e î11să crescui A şti de frică (sau de frica cuiva) = A se teme
prillfre românii de pe malul drepr al Bugului, 1111de (de cineva):
ft1ră-său a fost t111i 1nulfi cinovnic lt1 SfJir roose şi Cu fO(l(e că ert111 vireji, ş1it111 de frică. (I.
vodJet1 romt111eş1e Ctl tlfXI. (ION GHICA) POP-RETEGANUL)
Rolurile t111 să se îmrx111ă chiar de pe ( .. .] ot11ne11ii lui Mt111no111 Î11Ce/Jt.'1ii .f(/-1ni
l1Ct'1n, 11e11r111 ct1 să fie ştiute ca Tatăl nostru. şrie de frică şi 1nă /J01ne11ii lr1nar cu Înverşunare de
(VASILE ALECSANDRI) d11Ş1nt111ul care ţJ0111ise asuţJra 1nea o ltăiruittlă În
rooră p111er et1 cuvt111111/11i. (OCTAV IAN SOVIANY)
A şti (de) urm a (cuiva) sau a nu i se şti de
urntă (cuiva). v. u rntă.

162
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A şti lecţia (sau rolul) = a) A vorbi sau a ac~ona
după cum a fost învăţat de către altcineva. b) A se
comporta în mod corespunzător într-o anumită
împrejurare, ca şi cum ar fi pregătit dinainte (sau
chiar a şi pregătit) ceea ce spune sau ceea ce face:
Gheorghiu-Dej şria rolul pe care-l juca
ace.Ha la Moscova ( ...] (PAUL NICULESCU-
MIZJL)
Oamenii politici ai purerilor di11 caregorit1
a dout1 şi a rreit1, fJrinrr e care se tifla şi Ro11u1nit1,
Învăţaseră bine lecfia: că nicio .f.Chi1nlx1re li
/JOt.ifiei ţărilor 101; 1111 era fJOSibilă, dtlcă 1111 erau
aliare .1t111 prorejare de o mare purere ( .. .]
(ALEXANDRU GABRIEL FILOITI)
A şti papara (cuiva). v. papară.
A şti patarama (cuiva). v. pataram ă.
A şti seama . v. seamă.
A şti şi toaca (sau din) în cer. v. toacă.
A şti nna (şi bună) = A se încăpăţâna în
susţinerea unui punct de vedere:
Măi Ioane, eu şriu una şi bună, că ce-i
În 1nt1nă nu-i 1ni11ciună.I făcu Vt1sile Baciu
apăsar. (UVIU REBREANU)
De ce să vă fnşirafi lt1 vo1fJă cu o
proasră? A.Ha şrie una şi bună: să fere copii.
(ION LĂNCRĂNJAN)
Eu unul şriu una şi bună: tun o casă 1nare,
ogradă îi1tinsă în s1x1re, Trăiesc bine. (CEZAR
GIOSAN)
A-i fi (cuiva) nu şti u cum să„. = A-i fi (cuiva)
greu sau penibil să ...:
Din co11ilărit11nea sunr de11ri11s a asculrt1
de rară şi, roc1nindu-re 11e rine, 11arcă-1ni vine 11u
şriu cum. (ION CREANGĂ)
Dar suj1e1ele acesre ... 1ni-e 1111 şriu cu1n
să le primesc. (C. NEGRUZZJ)
A-i şti (cuiva) meleagul. v. meleag.
163
Ce să ştiu (ştii etc.) sau (refl.)(să) mă ştiu (ştii ere.)
Ilice =Cum să fac (faci etc.), cum să procedez?:
Umblă feciorii mei roară ziuliţa, fără să
tifle undeva wpărul pădurii, iar când fu seară,
erau chiar î11 ftxul de unde plecase dimi11eaţa.
Ce să şrie face? (I. POP-RETEGANUL)
Ce mă şriu eu face şi de unde să-ţi aduc
eu herghelia? (P. ISPIRESCU)
Ce o să 1nă ştiu eu face ccînd va veni tristul
timp Ctl ele să se vesrejească. (C. NEGRU2Zl)
Cine (mai) ştie = Nu se ştie:
D-t1ţJOi ctdul 1neu de ţJe arunci, cine 1nai ştie
unde i-orfi purrezi11d ciolanele! (ION CREANGĂ)
Mai creştea acolo vreo douăzet~i de 1JOrci
şi ci11e mai şrie câre .Mede păsări. (DAN DAVID)
Cine ştie (Adesea cu valoare exclamativă, în
legătură cu „ce", „unde", „când" etc. sau cu
propozi~i introduse prin acestea, dând comunicării
o nuanţă de exagerare) = Se spune pentru a da o
idee vagă despre ceva sau cineva, pentru a exprima
nesiguranţa, imposibilitatea de a preciza, a aprecia,
a evalua:
Se vedea copil de oameni, ajuns aci di11
ci11e şrie ce împrejurare. (I. L. CARAGIALE)
Ct'1n se ia 01nul ista, la d11,1n, cu vorba
şi când se rrezeşre, ci11e şrie unde t1 aju11.1. (ION
CREANGĂ)
Doina ştie, doina cântă. v. doină.
Dwnnezeu (mai) ştie sau dracul (mai) ştie = Se
spune pentm a exprima o nedumerire, neputinţa de
a preciza sau de a explica ceva, o nesiguranţă:
Du111nezeu ştie nu1nai ce se ţJefrece
acuma în s1if1e1ul "'"'i bier dascăl ca mi11e. (1. L.
CARAGIALE)
Dracul mai şrie ce tire. (ION CREANGĂ)
După câr 11e ajunge capul, aşa e..,. dar
dracul şrie dacă n-ar purea fi şi de o mie de ori
alrfel... (MIHAI EMINESCU)
- Ce să ft«.'em, ce să facem? (... ] Dumnezeu
şrie ce să facem... (LIVIU REBREANU)
 Vwile ILJNCAN

După (sau pe) cât (sau câte) ştiu (eu) (sau ş tii acasă, ca şi cu /rare-rău, ş-aţ>0i t1tu11ci 111şinea
tu etc.) = A vând în vedere informaţiile de care ftl 11-afi pr(){ISTă. (IDEM)
dispun (sau dispui):
Aisrt1 nu-i se111JJ bun, duţJă ccîre şriu. Nici (nu ştiu, (nici) n-am văzut (pop., nici
(ION CREANGĂ) pe-acolo n-am trecut ori nici în seamă n-am
Nt'1nai ru, ft1ră, eşri 1ntîngt1ieret11Jot1srră, băgat) = Se spune pentru a arăta că cineva este
duţJii cum 1>r ea bi11e şrii. (P. ISPIRESCU) străin de ceva, nu are idee de nin1ic:
Sau, 111t1i bine zis, s-o laşi 111t1i 11100/e, doar
E l (sau ea) ştie„ sau ei ştiu .„ (În legătură c u eu n-a111 niciun t1111estec.~, nu ştiu, n-a111 văzut, nici
„cun1", „ce" etc.)= Se spune pentru a exprin1a ţJe-t1colo n-1111 rrec.~ur, cu111 zic.~e o vo1fJă
nedumerirea sau mirarea faţă de acţi unile m11u?11et1.1eă. (CONSTANTIN BĂRBUCEANU)
neobişnuite sau inexplicabile ale cuiva: ( ...]mai mulre pofi SC(){lfe de la 1111111 care
Scartiosd1i ... .re vâră, el şrie cum şi pe zice „nu ştiu, n-11111 văzur, nici ţJe-t1colo n-11111
unde, în odaie la Ivan. (ION CREANGĂ) rrecur", dectîr de la wwl w re se laudă că t1 auzir
cum că... erc. (V ARTAN ARACHELIAN)
Lasă că ştiu eu (ce ştiu) = Cunosc bine situaţia
şi nu pot fi indus î n eroare: Nu ştiu cum = Cumva, în mod inexplicabil:
l.Llsă că şriu eu ce şriu. (ZAHARIA Spt11111I răpede îşi aţi111eş1e privirile
STANCU) asupra lui Harar>-Alb şi 1111 şriu cum, îl 1>ri11de
Lasă, ştiu eu, isro rioart11net1 e ca o oală zt1111bi11d. (ION CREANGĂ)
smălţuiră
pe di11afară, dar g(){1lă. (VASILE
VOICULESCU) Nu ştiu la cât mi-a s ta capul cu ... v. cap.

Mai ştii ... = E greu de precizat, de apreciat; se Precum (sau cum, după cum) bine ştii (sau
prea poate, nu e exclus: ştiţi)
= Se spune pentru a arăta că este vorba de
Mai ştii - JJOefi de setună Îi vei cunoaşte ceva c unoscut de interlocutor (sau interlocutori),
mtîi11e. (NICOLAE LABIŞ) pentru a preciza că cele afirmate nu pot fi puse la
Mai şrii, o fi avtî11d dr eprare.I Noar>1ea, îndoială de către interlocutor (sau interlocutor~:
cum ror 1111 t11n .w11111 ( ... ] (DAN DA VID) Iudeilor JJu le-a111 /ăcur niciun rău,
pr ecum mai bine şrii şi 111. (BIBLIA)
Mai ştii minunea (sau păcatul) =Se prea poate, Eu 111ă Îltforse.îe111 lt1 liceu şi-111i linget1111
nu e exclus: rănile, ţJt"l?Ct'111 bine ştii, izoltîndu-111ă, ţJenr111 t1111ă
De1..• mai şrii 11Ti11111ea1 (I. L CARAGIALE) ţJroreja de curioşi şi Înr1-e/Jări i11co11uxle. (LIA

Te văd că eşri 1111 /Jiiier isref şi, mai şrii MUREŞAN)

rmcarul, poare şi hamit'. (ION CREANGĂ) Fă ru socotet1lt1 şi Î111ţ){l rfe-o În cinci

rmr fi - că 0111111 i.Ha (şi-l arără pe Emi11escu) e
Mai ştii sau ma i ştiu (şi) eu, ma i ş tii păcatul, 111u.wfir ul nostr u şi 111ustifirii, duţJă cu111 bine ştii,
de unde ştii = Se prea poate, nu poţi fi sigur (că 1111 plăre.1<.'. (EUGEN LOVINESCU)
nu e aşa): M elt111ie, cu111 bine ştii, nu 111i-a fost
De friw ocnei s-a răzniri Şi-i dus 11iciodt11ă simparică. (CARMEN SYLV A, MITE

de-arunci.I Mai şriu şi eu 1/ Aşa i-a fo.H menii. KREMNITZ)

(G.COŞBUC)

Ma i ştiu eu.I... POl1fe ori Du11111ezeu, ori Să fie (sau să ştiu, să ştii etc.) că este (ş i) miere
dracul i-a dar î11 gt111d, ieri 11oapre, de 1111a w (şi tot nu...). v. miere.
a.Ha. (ION CREANGĂ)
M a i ştii 1Xict1tul, ţJOl1te să-fi iasă Î11ai11re Să ştiu (bine sau de bine) că ... sau de-aş şti

vreun ieţJure, ceva ... ş i ţJO/N.îc.l 1n-oi trezi cu rine că ... = Chiar dacă...:

164
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Dar ffi făgăduiesc di11ai111e că, odară lt1s că ştiu eu ce 11ot11nă eşti şi tu.I A1n să
/J0111ir din casa d -rale, Î11t1fJOÎ 1111 111-oiu 1nai re î11vă( eu minre şi pe rine, bed.111iwle1 (LIVIU
Î11fot1r ce, să şriu bine că 111-oiu f11rc1lni şi cu REBREANU)
moarrea în cale. (ION CREANGĂ) Las· că ştiu eu; vo1f1a ceia : „calul rt1ios
Să ştiu b1i1e că 1nă duc la 1ntînăstire, 1x61e găseşre copaciul scor(os „ - uiTe aşa Te-ai găsiT
şi sare Cil el 1111 mai mă1Uî111.'. (1. L CARAGIALE) şi ru cu Cim~an, 1nari iubitori de 11icrură.
(EUGEN LOVINESCU)
Ştii (sau ştiţi ) ce (sau ceva, una) = Se spune Lt1s că şriu eu, nici nu trebuie să-1ni
pentru a atrage atenţia interlocuto nilui (sau a răspw1zi... 1 (ADRIAN GRĂNESCU)
interlocutorilor) a<upra celor ce urmează să fie Rămt111efi voi cu-mpărarul/ 0.11t1şi,
con1unicate: dragii mei,/ Că eu şriu ce şriu. (POP.)
Srăp<111e, şrii ce? Culcă-re şi re odilmeşre.
(ION CREANGĂ) Tu ştii una, eu ştiu m ai multe = Se spune când
vorbitorul cunoaşte mai bine decât interlocutorul
Ştii că ai (sau are) haz? v. haz. si tua ţia, având motive temeinice să procedeze
într-un anumit fel:
Ştii că-mi placi (?) sau (ş tii că ) mi-ai plăcut (?, D-ra şrii una şi eu ştiu 1nai 111ulre.I Ţine
!) ori asta -mi place! v. pi ăcea. 1ninre Însă de la 1nine una şi bună: ori eş ti rare
În credinfă şi arunci n-t1i a11uct1f r>e d11,1n rău,
Ştii (sau ştiţi ) colea = Zdravăn, de soi, de ori las-o naibii de popie şi apucă-re de alr lucm'
seamă, extraordinar: (SĂMĂNĂTORUL, voi. 7-8, 1908)
Ştiu Îllfr-un loc vin bun, ştii colea, ţ>hiu.'
(MIHAI EMINESCU) Un nu ştiu cum (sau un nu ştiu ce)= Ceva
Mă duc să pregă1e.11.' ceva de-a mt111cări4 nelăm urit; farmec deosebit, nedefinit:
şrii colea, ceva mai ome11eş1e. (ION CREANGĂ) Si1nfi un nu ştiu ce colea la i11i1nioară.

Am văzuT pe Radu haiducul... era, şrii (P. ISPIRESCU)

colet1, voinic din ţJt1fruzeci, ru11ea 11iar1t1 ÎJJ În rotiră-a ei făt>fură e-1'11 „nu ştiu cu1n"
mt111ă. (NICOLAE FILIMON) şi-u11 „11u şriu ce „. (MIHAI EMINESCU)

Ştiu eu ce ştiu (sau ştii tu ce ştii e tc.) = Se spune

pentru a arăta că
cineva are suficiente temeiuri ŞTIFT
(nemărturisite) pentru a adopta o anumită atitudine A nu avea toate şipturile (Mun. şi Olt.; d.
sau pentru a proceda într-un anumit mod: oameni) = A nu fi teafăr:
Tret1ba să Îngroaşă, boieri d-voastră.' .. . (Cu schimbarea co nstrucţiei) A iubi cine
asculrafi-111ă ţJe
1nine, că eu ştiu ce ştiu... 1111 ţ>0a1e/ N-are şipTurile [reg. nit] roare. (D.

(VASILE ALECSANDRI) UDRESCU)

Ştiu eu (sau ştii tu e tc.) ce ştiu (sau ştii etc.) sau

las' că ştiu eu = Se spune pentru a arăta că ŞTllNŢĂ
cineva cunoaşte bine o situaţie şi că nu poate fi A avea ştiin ţă (despre ceva) = a) A ş ti, a
indus în eroare: cunoaşte, a avea c unoşti nţă de ceva:
Se vede că şria ea ce şria. (P. ISPIRESCU) Nu co111enea ziua, 11oaprea, a gt111di,/ Ce
la lasă-mă, jupâneasă, cu cărfile cele a să facă dacă să va dovedii Că 11-a re şriinfă şi e

d-voa.Hre în IXICe, că eu şriu ce şriu eu. (ION 1111 om ţ>rO.H/ Şi prin viclenie În ci11.He a fosT;
CREANGĂ) (ANTON PANN)

165
 Vwile ILJNCAN

- Ei bine, v ntîrdoare urtîcioasă ce eşri, Albe11 face şr ire lui Şrefan cel Marei -
de mt?ncar ai mt?nwr boţul cel de mămăligă, dar „Să depui pureret1 şi-t11mele barbare'" (D.
ce-a zis omul ace!tl când t1 pus mămăliga acolo, BOLINTINEANU)
pe reşirură, ai rula şriinţă ? (ION CREANGĂ) - Să faceţi şrire... că noi cu ungurii grofi
avem .wcmeală. (TITUS POPOV ICI)
b) (Înv.) A se convinge, a fi sigur.
A fi în ştirea cuiva (Pop.)= A fi în grija cuiva:
A da ştiinţă (cuiva) = A înştii nţa (pe cineva), a Deci fiind Miimea obidii ţJre o seamă de
face c unoscut c uiva: boiari, gtîndir-au să 1111 fie acel lucru şi În ştirea
Îndară [Hmil hatmanul] a dar ponmcă lui Costandi11 ţJosrelnicul şi a gineri-său.
să abară pe rauiri î111r-o parre, iar el a (CONSTANTIN CANTACUZINO)
descălicar împreună cu roţi cazacii de pe lt?ngă
sine şi NW închintlf. (MIHAIL SADOVEANU) A lăsa (pe cineva) sau a s e duce (ori a pl eca, a
porni e tc.) în ş tirea lni Dmnnezen (sau
Domnnlni , C elui de Sus) (Pop.) = A lă<a (pe
ŞTIR cineva) sau a se duce (ori a pleca, a porni e tc.) la
De departe trandafir, de a proape borş cn ştir voia întâmplării:
=Se spune, în batjocură, despre o femeie urâtă: Mă duc să văd, n-oi purea smomi pe
Fă cu11oşrinfă cu /tira; 11-0 lua llt'1nai ţJe f rare-1neu să-1ni Î1nţ>rt'1nure şi ia1>a, să fug a1>0i
t1uzire, fJenrr u că 1111se1nt1nc1ncă rol ce zbot1ră, şi cu ea În lu111e, ia r cor>iii şi nevasta să-i las În
se-111tîmplă de derxirre rrandafi 1; şi de aproape ş1iret1 Celui-de-.ws. (ION CREANGĂ)
borş cu şrir. (C. NEGRUZZI) Mă-sa îngriji de el, dooră cu dorul de
mumă, ctîr despre 1rebui11ciot1sele de 10t11e zilele
fură lăsare În şrirea Do1nnului, căci ea n-t1vea
ŞTIRE nici cîT îi Trebuia ei. (P. JSPIRESCU)
A da de ştire = A comunica, a anunţa: Ma i bine-fi dau f rafii şi du-re î11 şrirea

( .. . ] raw 1roit11ml, curreiem roore Domnului. (POP.)

colţurile grădinii şi, /ărrt?nd, dădea de şrire că
1111 e chip să re poţi apropia de casa .Hăpânului...
(EM. GÂRLEANU)
( .. . ] şi avură grije să ponmcească
t1rgt1rului, Cll În 1ni11uru ce vt1 auzi zgo1no1 În
A şti (sau a afla ) de ştirea (cuiva) sau a-i ş ti
(cuiva) de ş tire, (rar) a -i şti (cuiva) ştire (De
obicei în construcţii negative) = A avea
informaţii în legătură cu cineva; a avea în

că111ărufa cu baia, să rurXI o şindrilă din vedere, a avea în grijă (pe cineva):
streaşina casei, ca să dea de ştire şi să se Nit~; fXISăre 1năiasrră să nu-i tifle de
î111oorcă de degrabă ( .. . ] (P. JSPIRESCU) şr ire. (ION GHICA)
Cucoşul, şrifi ţJrea bine, căare Însuşire/ Ni111eni nu-i şrie de şrire,/ Ni1ne11i soarra
De a ne da de Şlire/ Prefacerile zilei ş-a rimpului n-o-mbltînzeşre. (MIHAI EMINESCU)
schimbări. (ALECU DONICI)

A(-i) avea (cuiva) de ştire = A avea grijă (de

A face de ştire (cuiva) (Îvp.) = A anunţa (pe
cineva):
De cu set1ră se făcuse de şrire rururor
boierilor să se adune t1 doua zi, fiind .rădJăroare,
la mirropolie, unde era să fie şi domnul, Ctl să
asculre lirurghia şi apoi .fă vie să 1mînzească la
w rre. (C. NEG RUZZI)
cineva), a păzi, a supraveghea (pe cineva):
Nu mă lăsa Doamne să fiu de perire/ Cu
bierul mieu .111j1e1, ce să-mi aibi de şrire .
(DOSOFTEI)
l-a avur Dumnezeu de şrire. (ANTON
PANN)

166
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

ŞTIUCĂ adopfi deviw: „ Fără rrisrefe 1 Fără dramă'"

Când o cânta ştiuca în baltă (Pop.)= Niciodată: (BUJOR NEDELCOVICI)
Te-i duce la maică-ra... când mi-o cânrt1 Dis11ert11, bolnavul Îşi ţJusese ştreangul
şriuca-n balră, c-a11mci re-i mai face fară. (POP.) de gâT când l-a .1111pri11s neva.Ha, care îl
.111praveghea de la di.11a11fă. (HORIA ARAMĂ)

ŞTIUT, -Ă
A (se) face ştiut = A aduce la cunoştinţă: ŞUCHffiI
Vă ft1ce1n ştiur Cll să vă ad1'11t1fi ÎJJ A o ş ucbiri (Mun.) = A se eschiva, a se fofila; a
grabă. (C. NEGRUZZI) fugi :
Şi 1111 lipsesc a face şriur prea cin.Hifei A şuchirir- o ltîll1t1ml. (D. UDRESCU)
visrierii, după darorie. (ANDREI OŢETEA)
Se face şriur că de la I ianua rie s-au
ÎnceţJuf
a doua ţJre11u1nera{ie a gt1zetei 11u1nire ŞUETĂ
Curieml românesc. (ALBINA ROMÂNEASCĂ, A s ta la o şuetă = A sta de vorbă, a con versa
1829) plăcut c u cineva:
Trecem în reviHă fJIYJb/emele de pe
agendă, evllluă1n sirua{ill 1norală şi socială şi fJe
ŞTRAF 111111ă srăm la o ţ11e1ă. (VIOREL CACOVEANU)
A pune (la) ştraf (pe cineva) (Înv.) = A amenda Să fi su11 la o ş11eră, să bei 1111 rx1har de
(pe cineva): vin şi să co1ne11rezi fJe 1narginea vie{ii.
Vine comisa ml şi re pune la şrmf (îvp. (BEDROS HORASANGIAN)
amendă]. 01ASILE ALECSANDRI)
A trage (sau a da) o şuetă = A avea o
conversaţie uşoară, spirituală, Între prieteni:
ŞTREANG Ne-a rras l t111 o şue1ă de 11u 1nai ţJufet11n
A nu avea para de ştr eang. v. pa ra. scăpa. (CAMIL PETRESCU)

A(-şi)pune (singur) ştreangul de gât (Fam.) =

A (se) pune singur într-o si ma ţie penibilă, ŞUG UBINĂ
di ticilă, fără ieşire: A da (sau a fi) de şugubină (Reg.) = a) A
- fnvafă-mă, nt15u/e, că alrmit11eri ori fac produce cuiva (sau a i se întâmpla) o neplăcere,
1noa11e de 0111 şi ajung la ţJuşcărie, ori 1ni-oi ţJune un necaz, o nenorocire:
singurşrrea11gul de gmmaz! (LIVIU REBREANU) la ÎllfJinge hoborocu ceva Încooce, 1năi
Penim o r1ara îşi pune şrreangul de gâ1./ (lkă... înce1să1u1 dai de ţ11g11bină. (Al.VLAHUŢĂ)
Penim lxmi îşi vinde .111j1erul. (ANTON PANN)
Unul îşi pusese ş1ret111gul de gâr, a/fi rrei b) A fi de ocară:
dăduseră 011111 fJOfJÎÎ şi 1x1rru erau la 1niririct1. SO{ia re-o blăs1ă11n1:/ Să .re mire de-al 1ă11
0/IOREL ZA ICU) cap;/ Ctînd îi ieşi din grădină/TO( să fii de ,~11g11binăl
Şi să 11n rifără /11111ină. (OVIDIU BÎRLEA)
A-i pune (cui va) ştreangul de gât = a) A
spânzura. b) A forţa pe cineva să facă un lucru
neplăcut şi nedorit de acesta: ŞUGUI
Nici eu 1111 Înţeleg 1nare lucru, dar A nu fi de şuguit (cu„.) =A nu fi de glumit cu...:
cred... dacă acce11fi să trăieşti şi să nu-fi ţJui Judecătorii văd că nu-i de şuguir.
şrreangul de gâr, a11111ci, frare dragă, rrebuie să (ALECU DONICI)
167
 Vwile ILJNCAN

ţJune-{i În gtînd, 1noş Noe, că i-a1n Întors un

şurub„. Ha, ha, ha 1„. 01 ASILE ALECSANDRI)
ŞUGUffiE Aşă-i că 1ni-o ÎllfOr.'1 şurubu, ţJuşchiu cel
A nu fi de şuguire cn ... (Înv.) =Se spune despre de Pepelea? (IDEM)
cineva sau ceva care trebuie luat În serios:
( „ .) să îi11001u înapoi, vădu111d11 cai1ea A întoarce (sau a învârti) şuruburi (Pop.) = A
Î1111Jărărească şi cine era .rolrt11u1
Murar Î1111Jărărul, un1bla c u Înşelătorii sau n1inci uni:
1111 era de-a şuguire cu dânsul. (MIRON COSTIN) De la o vreme, văzând bieful fJOf>ii că s-a
Nu-i de şuguit cu vrăjitorul acesta.' ţJus În ccîrd cu nebunii, ÎnceţJe s-o Întoa1t~ă la
(ION CREANGĂ) ţurub: - Mă aşret1ţJtă nişte fii de duhovnicie,
d1t1gii 1nei, şi trebuie să 1nă duc 1norr-coţJf, căci
ace.Ht111i-i plugul (ION CREANGĂ)
ŞUI ( „.) îiuă când era vod>ii să-şi
A duce (pe cineva) şui şi pui (Reg.) = A duce ade111enească soţul la ÎndeţJli11irea vreunei dorinţi
(pe cineva) pe sus: a ei („.] se priceţJea, spr e a-şi (lfi11ge .1eop11( să

Bieful Hasan al meu fu dus şui şi pui, de î111oarcă Jeli de Jeli de şumlmri mi111111are. (RADU
1111 aringea de pămt1111, 1xî11ă în mijl0<.'11I curţii ROSETTI)
( . . . ] (1. GHERASIM GORJAN)
A o întoarce pe (sau Ia) şurub = A-şi schimba
A face şui şi pui (Reg.) = a ) (Mun.) A face să atitudinea pentm a ieşi dintr-o încurcătură:
dispară: SţJu11e-1ni ce să 1nai fac, cu1n s-o 1nt1i
Copiii au jăcu1 [merele] şui şi pui (PETRE în1on'? (1. POP-RETEGAN UL)
COMAN) Văzând bieful fJOf>ii că s-a pus în cârd cu
11eb1111ii, începe s-o î111ot1rcă la şumb. (ION
b) (Olt.) A ascunde o greşeală, o faptă incorectă, CREANGĂ)
neci nstită etc„ fiicând să dispară orice urmă:
A jifftd găina şi, prinu111d11-( l-au d"1 la A rămâne cu un şurub tipsă (Plin.)= A se sminti:
ţJriJnărie; dar acolo t111 fă.cur şui şi ţJui şi l-au făcut A ră1nas c-un şu111b li1Jsă şi n-a 1nai dar
iepure !iCăfXll. (ARHIVELE OLTENIEI, XXI) pe la Pe1rică Dâm/JOvi(ea1111, co11vi11s probabil
că ţJuteri coaliu1re fe111eieşri
i-t1u co1nbinar În
c) (Olt.) A mitui (pe cineva). acea 11ot1p1e pieirea. (MIHAIL SADOVEANU)

A strânge şurubul (sau şuruburile)= A întrebuinţa

ŞURĂ
A avea o gură cât o şură= A vorbi mult şi tare:
FietYlre 0111 al stt1tului tivea o gură ct1t o
şură şi .Hriga, .Hriga. (ZAHARIA STANCU)
Nu era gelott'lă şi 1111 t1vusese niciodată
nicio pre1e11(ie de mări1~1, era faw b1111ă la IO(lfe,
însă cu o gură ct11 o şură( ...) (IOANA DRĂGAN)
mijloace de constrângere (faţă de cineva):
Trei sfe11uri ar 1nerge cu dtînşii, dt1că !l-aş
.111rî11ge şumbul. CEZAR PETRESCU)
Pri111re argw11e111ele adwe de ei era fap111I
că du1Jii 1noa11ea 111t11nei /lu 1nai avet11n llicio rudă
apropia1ă în (ară, în c1m?11d „se va s1n?11ge
ţu111bul" din ţJt111cr de vedere ţX>liric şi nu o să 1nai
por publica („.] (BUJOR NEDEL.COVJCI)

ŞURUB A umbla cu şurubele (sau cu şurupuri) (Reg.)

A întoarce (cuiva) un şurub (sau ş uruburile) = A recurge la şiretlicuri:
(Pop.)= A minţi ; a înşela: Una-două, îi 10locă11ea, 11111s1nî11d11-i: ba
(PEPELEA:) Îl CWIOSC, îi "'' şirei de că 1111 vodJesc d1e1Jf româ11eş1e„.; ba că umbla(i cu
f 1w11e! (ARVINTE:] Şirei e( dar eu şi mai şi„ şurubele, să 11e rrage(i b111ucul. (ION CREANGĂ)

168
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-i face (cuiva) un şurub prin cap = A-i apuca

(cuiva) şuviţe de păr din cap, ră< uci ndu-le şi
trăgând de ele:
Şi după ce ne wlwm w roţii, noi, băiefi4
ca băieţii, ne tutun la /u1rjoană, şi 1111 fJufetun
t1dor111i de incuri, ţxînă ce era nevoiră biara 1na1nă
să ne facă 111usai cc1re-t'1J şurub, două ţJrin ct1fJ şi
să ne dea ct11evt1 1t1rx111gele la spinare. (ION
CREANGĂ)
Au fosr ei [pruncii] de.Hui de înfricoşaţi.
Şi le-a Jo.IT t1s1t1 pedeapsă. Ne mai .Hropşim la ei,
le mai facem ctîre w1 şurub î11 CtlfJ. (MIHAIL
SADOVEANU)

ŞURUBI
A o şurubi = A recurge la şiretlicuri:
Mai cu glti1Jişo111, 1nai cu glt'1ni, 1nai cu
dragu părinrilui, o şurugheşri mai dihai dect?r
mi11i. (GRAIUL, I)

ŞURUBUI
A o şurubui = A o suci, a o Învârti, a o Întoarce
(pentru a obţine un avantaj):
Apoi dă, măi Chirică, rum-ai ror chihăii
de caţJ 1x1nă llCu1n, să 1nă Însor... şi t1f)()Î acu1n
ror fu o şurubuieşti şi-o Întorci, Ct'1n ÎfÎ vine fie
la .wcoreală. (ION CREANGĂ)

169
 Vasile IUNCAN
T
TABĂRĂ
A fi (sau a lăsa) totul (sau toate) tabără (Reg.)
=A fi (sau a lăsa) 1orul vraişie:
Vă:11 el că 1111 esre roare ralxiră cum
lăsase. (P. ISP JRESCU)
A lega lab ăra (sau, rar, lag~rul). v. lega.
TABIET
A-i strica (cuiva) labietul (Înv.) = A strica cuiva
cheful; a deranja pe cine\•a de la satis farerea unui
1abiet:
T11rc.·ii erau la piltif c{)Jl(l 1't'11iră ai 11oşrri
să le srrice rabie111/. (AL. ODOBESCU)
N11 i-a prea plăc111 /11i Negoifă cll i-1111
turburar rabierul: dar ce st/ facă?... ( I. L.
CARAGIALE)
A-şi face tabietul (Înv.) = A-şi satisface un g ust
care a d evenit o bicei zilnic:
Ui 8{)rlad tm{)rziem 1111 ceas: 1uz sfe11 ca
st/ au11ptir 1Xii11e. să-11ghi1 w1 păllămş de rachiu.
împr ewui '" escona mea. şi rrei .<fe1111ri, la paşlii.
SfJr e a da cll11irm111illi vremea de a-şi face rabie111/
d11pll mll.tă şi a-şi /rage ci11/J11c11/. (ALECU
RUSSO)
Dar fmr-o :i, 1oa1wi câ11d fşifăcea d111xi
pr{)11: rabieflll boier esc, c11 t•afea şi ci11b11c î11
f)ridvorul lui de la {art/, iacllră vede de def.1<lt1e
[„ .] (1. L. CA RAGIALE)
TABLĂ '
A scoate (pc cineva) la tablă = a) A chema (un
elev) la lec(ie (în fata iablei):
Se 11i1ll-11c1w11a1 pe ct1Itllog şi... sriigll /X!
cea dilllâi elf!l•ă - căci el m1 scoare decâr 1ma la
rablă. (AL.VLA HUŢĂ)
b) (Arg.) A certa (pe cineva). a-i cere sococealil :
170
Cris1ia11 811ica11 îl scoare la rablă /Je
Mi11i.<rr11! Tra11.tpor1111;fo r. (htcps://www.vocea-
olccnici.ro/)
TAULĂ'
A face (pe cineva) o tablă (Fam.) = A j uca o
panidă de labie (cu cineva):
Hai st/ refac a rablă. (GH. BRĂ ESCU)
- la să re fac o rablă. rrage 1WL'itl l{)11gă
pm, Srarrme, m1 mai gâdilll art?ra sricla aia. flls-o
dmwl11i jos [ „ .) (JON ARlEŞANU)
TAllLOU
A rămîlne tablou (Fum.) = A rămfine uluic•
înc reme nit (de su rpriză):
'Zoe Sili de 1vrlxi. 11ici 1111 s-aşrepra/ (Că
era dl!l•reme... : ece şi ceiYJ)/ Şi cre::/i11d că-i
1nlifa .ra11 vnm alr ecou/ Ct?11d 1tl;:11 că-i Mişu. a
rămas rab/011 [ .. . ] (G. TOPÎRCEANU)
TA BULA RASA
A face tabula rasa = A Şlerge tot; a renun\a la
anumicc păreri, idei, pentru a adopta alcelc:
Mll'111111d însuşi cem g rafie la Smmlml şi
o 11rilni l'U c1>11difia 1le·<1 face cu Muntenegru/
wbula rasa. (MIHA I EM JNESCU)
Esre modul rrl{i1111ii de a ra1io11a: a face
rab11fll rasll di111radiţie. (LIV IUS CIOCÂRLIE)
TACLA
A sta la taifas Oa taclale sau la pala" rc ori la
poveşti) v. s ta .
TACT
A bate lactul (sau măsura). v. bate.
TAFTĂ
A fi curat tafta (Reg.) =A fi foarte curat:
l a şi-l desfaşti. dar 1r11p11l l11i era ul}îă de
curar. (TUDOR PAMFlLE)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A fi vindecat ta fta (Reg.) = A fi vindecat c u
desăvârşire:
Şi 101 aşa ne-a w1.1 de ct?re două-rrei
ţJe zi cu 11ot1/Jfe, 1xînă ce În Vinerea-Seacă ne-tun
rrezir vindecafi rtifră. (ION CREANGĂ)
O Î11ri11s 1xî11za, o uns-o bine cu 1niere ...
şi o îlijăşumr fara ... După rrecere de ctîreva
ceasuri era cum îi rafra. (ŞEZĂTOAREA, XXI)
TAGĂ
A da tagă (sau taga) sau a avea (sau a prinde,
a-i fi) tagă (de„.) (Înv.) = A tăgădui, a nega; a
contesta:
Calea cea direapră mi-esre dragă/ Şi de
giudeful rău 1111 mi-i ragă. (DOSOFTEI)
A pune tagă (Reg.; d. oameni) =a) A nu mai
voi să facii un lucru:
Pune ragă şi-l opreşre/ Şi Iancu, cum
auzea,/ În picioare că sărea,/ Pe cal că încăleca/
Şi ca gândul se ducea( ...] (POP.)
b) (Reg.; d. animale de tracţiune) A nu voi să tragă:
E o iar1ă foarre hoafă ... Ctînd vede că
1nai ţJui ţJe cineva În brişcă, ţJune şi ea ragă 1111
mai pomeşre' (ION C. YISSARION)
A se pune taga (Reg.) = A se ambiţiona:
( ...] de vreme ce t111u1ndoi să tiflă
şăzărori În ţJarrea Craiovii şi Grozea că11ira11u la
rome au rms ragă. (GH. CRONŢ)
Cum o să-i rai? Podoaba palt11ului să-i
rai? Cu1n o să-i rai? - Nu. Să-i răie1n.I - A ţJus
ragă să raie bmjii. l-a răiar. (POP.)
TAGMĂ
De aceeaşi (sau de o) făină (sau teapă, tagmă)
(cu cineva). v. făină.
TAI
A(-i) face (cuiva) ta i-ta i (cu mâ na) = A fl utura
mâna î n semn de rămas-bun :
Dt1r el ştie că 1111 e bine să se lirare, să
facă pe fărtmul î111r-o casă boierească, să se
ori lase dus. Îi face rai-rai Omului-din-Oglindă,
care îiface şi el: rai-rai' (PAUL EVERAC)
TAICĂ
N-are ta ica (sau tetea), că ti-ar da (Pfm.) =
Spune cineva cămin i se cere un lucru pe care
nu-l are sau căn1ia i se cere să facă reva ce nu-i
stă în putere:
- N-ai mtinca ceva, îllfreabă? - Va/eu, 1e1e,
ce-aş mâncai Nişre pui cu ciulama/ - N-are 1e1ea
că fi·ar da. (http://reddiamond29.blogspot.ro/)
TAIFAS
A s ta la ta ifas (la taclale sau la palavre ori la
poveşti). v. sta.
TAINĂ
A sta de taină = A întreţine o conversaţie cu
caracter intim:
N1unai să fie cu taină, niJne să nu ştie, şi
bine a i vinit d1un11eata, să şedzi la ft1i11ă, 1Jănă Îi
vom oblici pr e rofi ( ...](NICOLAE COSTIN)
E taină până ... (Reg.) = E m ult de tot până...:
E raină... rx111ă acolo. E mulr de ror până a
ajunge la... i[i ouă găina-n rmisră p<1nă acolo. (DIN
VIAŢA FDPORULUIROMÂN, vd. 3440, 1928)
TALA-BALA
A umbla ta la -ba la (Reg.) = A hoinări:
Er cule se Întovărăşi, deci, cu ctîfiva
fJriereni d-ai lui, cu care se avea ca nişte f rt1fi, şi
cu o .fet11nă de ot1ste, se fJu.feră În nişte corăbii,
şi plewră pe mar e, ui/a, raia, p<1nă ce se
pomeniră la {ara Amazoanelor. (P. ISPIRESCU)
TALAGHIR
A s ta (ca un) ta laghir =A nu face nimic:
17 1
 Vwile ILJNCAN
Norm~ut lui f rare-1neu de ce 1nunceşre ş i
se f rt1re-1neu? De ce
trudeşte Î11fr-a rcîrt1 fJe11r111
1111 .Hă ralaghir fO(l(ă ziua ca ri11e? (DIN VIATA
POPORULUI ROMÂN, voi. 29, 1916)
TALENT
A face talente (Fam) = A fi exagerat de precen~os:
Un ftînă1; văztî11d ce t1renr 1nă uit la
boxerul cu 1ni11rea Îll derivă, 1ni-a zis cli „01nul
face ralenre". (TUDOR OCTAVIAN)
Şi pe la firmă face ra/e111e dinrr-a.Hea
1111eori. (GABRIEL GAFIŢA)
TALER
A avea dar (sau talent). v. avea.
A cere cu talerul (Pop.)= A cerşi:
Miririct1 din poa11t1 Grădinei koanii e
ciupiră de vărsar şi a re 11işre od1i albi-albi, ca
doi f ra11ci. Ea î111inde ralerul de lem11 şi cere
blt111d, „din î1111meric ", acelora „din /11mi11ă".
(BARBU DELA VRANCEA)
A fi taler cu două feţe (Arg.) = A fi ipocrit, făţarnic:
În 1nă11uri'lirea lui scrifă e.q-Jlit~ă: „Cu fOlde
că a}1•1.1esem "'' raler cu douăfete artîr de fX!tfecr, 1111
era1n ctîruşi de ţJU{ÎJJ un itxxrir, a11Tî11două feţele
erau si1r.'er e... " (N. STEINHARD1)
Pe seur i, la noi furi, re scuzi şi nici ca11ul
1111 re d0l1r e. Eşri 11u1nlli bun de ţJr1in 1ni11ist111. Mai
llles dtlcă eşti, ct1 Vie/or Ponta, un t1rivi..'lt şi
raler cu rmul şi cu rmul speâal. Cu două feţe,
adică. Pe 1111a scrie hoţ şi pe cealalră mi11ci11os.
Abia aşa poţi fi şeful celui mai compe1e111 şi mai
ci11.1ti1 guvem' (hccp://www.revisca22.ro/)
A îngropa (pe cineva) cu talerul (Fam.) = A
înmormânta pe cineva cu fond uri strânse prin
colectă publică:
Or să re îi1g1YX1fX! cu ralend, ai fX! ce1şef(x1rele
paraliticedi11 mahala. (I. L. CARAGIALE)
( .. . ] pr et'wn că pa111ofarul se gheboşeşre
p<111ă îmbăfll111eşre şi ct111d moar e 101 cu ralerul 11
Îngroa11ă, ba că, de, croitorul 1nu11ceşre rotiră
viaţa şi ago11iseala lui e.He ctîr o umbra de ac!
(O. R. POPESCU)
A mânca pâine (sau pită) şi sare (de pe un
talger sau ta ler) cu cineva (sau împreună) sau
a mânca toti o pâine (sau o pită) şi o sare ori a
mânca (cu cineva sau toti) dintr-un blid (sau
dintr-0 zeamă). v. mânca.
TALIE
A (nu) avea talie = A (nu) avea siluetă:
Et1oricu1n1111 t1vet1 ft1lie, dar e1t1 clar că
t1 vrui. (PAULA SĂCU!)
A avea talie de viespe (D. femei)= A fi subţire
în talie:
Are o rafie de viespe. Forografia ţ}()(1rră o
dtuă care 1111 .I<' mai des/11,wşre ..
(CELLA SERGHI)
Şi a re o rt1lie de vies11e cu1n JJ-tun văzur
î11 viata mea. (ALINA NEDELEA)
A fi de talia (cuiva) = A avea aceeaşi valoare,
pricepere, iscusi nţă, talent etc. ca şi altcineva:
Era1n roti r o1ntî11i.' Mie 1ni-a căzur ţJllrfe
la braf 1111 rt111ăr mănmfel, cam de ralia mea ( .. . ]
(ION GHICA)
Cli11d judilotii swll roţi de rafie, .1e-111t111f>lă ..
1xz11idt1 săfie remiră. (I. L CARAGIALE)
TALION
un A trage la talion (pe cineva) (Înv.) = A se
răzbuna pe cineva:
Du1Jii aceasta i-t1u ţJ/ăcur do11111ului
g11vemarori11 ca să fragă la ra/io11 pe Dracu/a
voevodul m11111e11esc. (GH. ŞINCAI)
TALPĂ
A bate averea la tălpi = A-şi ri sipi averea (în
petreceri):
Uimiroarea purere a Jraze/01; împrej111t1ret1
că multi di11tre liberali erau chiar copii de-ai f0t;
cari aşre11rau 11u1nai ca ei să Închidă m}1ii 11enrru ca
.fă lxuă la rălr>i aver ea moşre11iră ( ... ) (MIHAI
EMINESCU)
172
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

/a r după ce-i muri, copiii răi (averea] t111 A ieşi cu tălpile înainte (Pop.) = A muri:
s-o bară roară la wlpe î11 câţiva ani, şi roară a re Cu rălpile-nainre încer o scor din wsă/
să i111re în punga lui Ş/oim sin /ţie. (NICOLAE Pltîngt?nd, ai săi o cheamă. În urma ei se lasă/
GANE) Pe roare-ngheţul mo1fii 111uţe11ie, pusriu. (AL.
VLAHUŢĂ)
A bate talpa (la pământ) (Pop.)= A călca apă<at
Căpiftmului îi 1>/ăcea să meargă A o apuca Ia talpă (sau a o lua Ia tălpi) sau a-şi
oamenii veseli şi să bară 1t1/pt1 la
ţanţoşi, lua tălpil e în spinare (Pop.) = A pleca repede
pămt?nr. (MIHAIL SADOVEANU) (de undeva):
Ar fi pulul nenea Sandu să-şi ia rălpile
A călca pe talpă putredă (Reg.) = A se înşela: la spinare. (ZAHARIA STANCU)
A cw10.1e1u că pe ralpă purredă t1 fosr
căltYlf şi, ducc111du-se Îndtdă, cu nevasta s-a-1nrXict1l A o tine talpă (Reg.) =A nu ceda nimic:
(AN1DN PANN) Geaba-i spui, geaba-i arăţi: nu, el o ţi11e
1t1/pă. (POP.)
A cunoaşte (pe cineva sau ceva) din talpă (sau
din tălpi) (Pfm.) = A cunoaşte (pe cineva sau A pune s ub talpă (sau s ub picior) (ceva) (Reg.)
ceva) foarte bine: = A nesocoti, a nu ţine seama (de ceva):
Numai cine a rrăir mulr ca Agarocle Mulre măicuft1 mi-t1 spus, fO(l(e .wb ralr>ii
Leuşret111, fJret~t"n a1n rrăir
eu, 1>urea să-l Ct'11oască le-am pus şi-acum roare le-t1111 aj1ms. (POP.)
din ralţXI. Avet1 o 1nulfiJne de asct'1tt.i.5uri şi
deschisuri. (NICOLAE GANE) A-i răpăi cuiva tălpile. v. răpă i.

A face o tal pă (Arg.)= A face o plimbare, a ieşi A-i sta (cuiva) capul unde îi stau tălpile (Pfm.; în
la plimbare: fornnde de ameninţare) = Ai se tăia capul cuiva:
„E duminil'ă, hai la o 1t1/pă la proresr'', - Iacă, it1că, it1că ce ne-a zis boierul să
îşi începe po.Harea Gelu Vişan. (hnp://evz.ro/) ghici111; căci de unde nu, ne vt1 srt1 CllţJul unde ne
sra11 rălpile. (P. ISPIRESCU)
A li în tălpi (cu cineva) (Pfm.) = A fi aidoma - Şi dacă până mt?i11e dimi11eaţă 11-a fi
cu...: podul gara, 111oş11ege, tire să-ţi .Hea capul 11nde-ţi
Văd că eşri rară-IO în rălpi. (POP.) su111 rălpile. Înţele.111-111-ai? (ION CREANGĂ)

A li sau a scula (pe cineva) în tălpi (Pop.) = a)
A fi sculat sau a scula (pe cineva) din pat:
DuţJă cină să dau la cultYlre, că 1xînă 1111
săface ziuă rrebuie să fie-n rălpi. (I. POP-
RETEGANUL)
Pe geam l-a văzur, în rălr>i a săril (POP.)
b) (Pop.) A (se) pune în mişcare, în acţiune:
Pe u11nă, aductîndu-şi a1ni111e de rară/
său, care ar scula ror sarul În rălţJÎ să ştie că i-a
A-l frige pământul s ub tălpi. v. frige.
Arde focul Ia tălpil e picioarelor = Se spune
când cineva este ameni nţat foarte de aproape de
o primejdie:
U11de să se a.1e1mdă... acum când focul
arde la rălpile picioarelor' (GALA GALACTION)
A- şibate (s ingur) cuie în ta lpă (sau în cap, în
tălpi). v. cui.

adus pe Ion î11 casă, adăugă mai p/tîngăroare:

Ori barem î11 ogradă... r>e prisr>ii... Vi110! ... Din (sau de Ia) creştet până-n tălpi (sau în
(LIVIU REBREANU) talpă, în unghii, rar, în poale) sau din talpă
până-n creştet. v. creştet.

173
 Vwile ILJNCAN

Pei:wnajul e r evolrar la gândul că ţJreorul

Sărut tălpile (Înv.) = Formulă servilă de salut, Cybellei w r e lx11e rt1111/mri11t1 tir purea să
de adresare şi de mulţumire: ţJrÎlnet1.f.Că 1noşrenirea cei se cuv1
i1e clienrului ( . .]
- AţJOÎ ct11-e
cc1nrec ţJOrt'1JCÎfÎ, săruf (ALEXANDRA CIOCÂRLIE)
rălpile ? î111rebă Ghioc îndoindu-se din şale.
(NICOLAE GANE)
Sămr rălţJile, Lwninăfit1 voo.Hră, it1Ct1 TAM-TAM
sărăcia şi nevoile 111-au adus. (LEGENDE A face tam-tam (în jurul cniva sau a ceva etc.)
POPULARE ROMÂNEŞTI, 20 11 ) (Fam.) = a ) A lăuda (pe ci neva). b) A exagera
importanţa sau valoarea (cuiva sau a ceva):

Talpa iadului = a) Temelia iadului (închipuită Zort111 văv1se sau doar intuise de unde
ca fiind susţinută de mama căpeteniei dracilor ţJufeau veni grent1dele, Însă nu t1vet1 niciun chef
sau de un suflet de pământean foarte rău): să facă w111-1t1111. (IOAN T. LAZĂR)
Du1Jii ce fi-i Î1nţ1li11i t111ii, să t1i li lua din Acet1s1ă info11nt1fie t1 apămr la t1c1ut1lirăţi
ct1sa lui ce-i vrea fu; şi aceea are să fie de şi s-t1 făcur mar e Tt1111-w111 pe seama ei, la acea
trebuinţă la ral11a it1dului, că t111 ÎnceţJuf a vreme. (DORIN ŞTEF)
purr ezi căpărăiele. (ION CREANGĂ)
Tu eşti b1•1 de ralrxi iadului. (C. NEGRUZZI) A bate tam-tamul (Arg.) = A dezvălui lumii
întregi un secret; a bârfi:
b) Mama căpeteniei dracilor: Şi-a /Jărur rt1m-rt1111ul pr orx1gt111dt1.
Tt1lrx1 iadului însă, 111t1i tl}w1.1ă de wp (DOINA URICARIU)
decâr rofi dracii, zise (l(unci lui Sct1rt1oschi.
(ION CREANGĂ)
Tt1lrx1 iadului e însuşi 111t1111t1 lui Swmo.oclti, TAM-NISAM
o lx1bă Mdă şi urmă. (ŞEZĂTDAREA, li) A vorbi tam-nisam =A spune lucruri lipsite de
valoare, nin1icuri:
c) Om foarte rău, păcătos, în special babă rea, În roiul discuţiunii, vo1fJi11d despr e noul
vrăjitoare; tălpoi: i1n110zir t1su11rt1 ţuicii, ţJrinrr-o t1.rociafiune de idei
Srărxînaace.Hei slil}nice em... o vrăjiroore inexplicabilă alrfel decâr 11wnt1i prin releparie,
s1mş11ică, wre îi1cl1egt1 tlfXI... Talpa iadului, cu111 unul dintre ei, Cll şi cu1n S-tlr Întoarce cu gt1ndul
t1ude des111t! acet1sră 1ni11unăţie, rri111ire slujnica de f<Xirre de dept111e, zice 1t11n-ni.rnm ( . . ] (1. L.
degmbă să-i clte111efe111eit1. (ION CREANGĂ) CARAGIALE)

Talpa ţării (sau a casei) = Ţăriinimea considerată

în trecut ca ren>elie a ţării şi obligată să suporte toc TANDÂR
greul îndatoririlor: A s ta pe tandur (Îvp.) = A sta degeaba:
Poroliţi-vă, 111ăi <X111te11i, t1scul1t1fi de boieri ( .. .]şede rooră ziua pe Tandur, la rut1le1ă,
şi 1nu11c1fi.' Fifi ha111ici şi 1111 vă lut1fi duţ>ă şi d1i1 blt11unt111jele, d1i1 bulionuri, din gt1111iruri
î11de111nurile rele 1 Voi swlfefi ralrx1 ţării. (UVIU ne111feş1i nu mă slăbeşre... auzi?... (VASILE
REBREANU) ALF.CSANDRI)
- Da, fărt11Uil, ((lipa fării, wre ea vă
hrăneşte cu sudoaret1 st1, 11e tlceasră flii/Xi o iubesc
şi voi iubi-o î11rodet1w1t1 ( .. .] (TUDOR ARGHEZl) TANGENT, -Ă
A scăpa prin tangentă (Fam.) = A se eschiva
de la un lucru, prinzând momentul potrivit;
TAMBURINĂ (fam.) a scăpa c u greu dintr-o si maţie dificilă:
A bate tamburina (pe ceva) = A bare ritmic în ceva:

174
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Astt1 vt1 să zică să SCllfJÎ 11rin rangenră; cu1n (TRAHANACHE:] Noi vorăm
pe11rru
a1n zice, să o .ff:tdzi, ori să răs11u11zi În doi ţJeri, la o et111didar11I pe w r e-1 p11ne pe rapel parrid11I
îflfre/X1re preâsă despre ceva, c11 aliă îi11relx1re ît1rreg... peflfru că de la [X1rrid11I înrreg tlTtîmă
vagădesprealrceva. (I. L CARAGIALE) binele tării şi de la bi11ele tării tlTtîmă bi11ele
no.Hru... (1. L. CARAGIALE)
De aceea e11 găse.oc cea mai b11nă idee de a
TANGENŢĂ Înce11e cu rearr1J 11afio11td e t1ceea ce a ţJus-o JJe
A (nu) avea tangentă (cu ceva sau cu cineva)= raper d-!Ull Lăpedar11 ( .. . ] (MIHAI EMINESCU)
A (nu) avea de-a face cu ceva sau cu cineva: Era ţJe rt1ţJer fncheierea unui r1t1rt1r ţJrin
Lucian tivea su1:îe Îit lu111et1 inre1101Jii ori În care Poarra consi1nfea la m~uţXlrea /1nţJeriului
cea car e avet1 ft111ge11fă cu 1i1re11011ii Aradului şi li oromtm ( .. . ] (ION GHICA)
.1eri111111lre l11cruri ( .. . ] (TRISTAN MIHUŢĂ)
Termi11ase filolog ia, set' { ia france:ii, dar
tivea de inuit ft111ge11fă
1111 1nt1i cu li1nba lui TAR
Comei/le. (MIHNEA RUDOJU) A purcede în tar (Reg.) = A rămâne gravidă:
Iar eu Îll t1cela ceas aş ţJurcede Îll rar şi
ne-am pierde et1p11I. (DORIN ŞTEF)
TANTO
A li (sau a s ta ) fa nto pe fa nto = A fi c hit:
Aa"n 1u1 1nt1i tivea Î11cu1t~ăruri băneşti, cu TARAM-TARAM
.rocorelile srăret1 „rt•lfoi pe ranwi". (G. CĂLINESCU) A li cam taram-taram (Pfm.) = A fi cam zăpăcit:
- l-a.1e11lră, fă, mi se pare că eşri wm
Ttlram-Ttlram 1 srrigă Gonea, scos deodmă di11
TAPAJ ftîftîni. (LIVIU REBREANU)
A face tapaj = A face scandal ; a exagera î n mod
zgomotos un defect sau o scăpare:
Di11 acelaşi mmiv, porwrul va face TARARA
oarecar e rarxl}, cirtînd t1rri col11I doi din A o tine tarara (Reg.) = A lungi vorba:
r eg11lameflf11I de 01di11e i111e riooră. (MIRCEA la n-o 1nai fineţi şi voi rt11t11t1 şi-1nţxlct1{i-vă
HORIA SIMIONESCU) Ctl oame11ii (POP.)
- Vom face wpaj, vom ale11t1 r>re.rn şi, în
r>rim11I rând, organele de a11che1ă. (RODICA
OJOG-BRAŞOYEANU) TARE
A li mare (şi) tare sau tare şi m are. v. mare '.

TAPANGEA A li tare (sau fudul, greu) de urechi (sau de-o

A-i trage cuiva o tupăn-tapangea (Reg.) = A ureche). v. ureche.
bate zdravăn pe cineva:
( .. .] până ce em nevoiră biaw mamă să ne A li tare de (sau la) cap (Pop.) =a) A fi prost:
facă 1nusai ct1re-un şu111b, două
11rin ct1fJ şi să ne DuţXI cinci 1ninure re enervezi şi-1ni .'lţJui
dea ctîreva wrxmgele la spinare. (ION CREANGĂ) că-s Ttlre de wp. (CEZAR PETRESCU)
- Î11feleg e11 că ai venir, că n11-s Ttlre de
Ctlf>; (EUGEN LOVINESCU)
TAPET
A pune (sau a aduce, rar, a veni) o chestiune b) (Pop.) A fi răbdător:
pe tapet (Pfm.) =A aduce un subiect în di scuţie:
175
 Vwile ILJNCAN
În sftîrşir, mama, ctîr era ea de rare de
cap, de la o vreme pierde răbdarea şi vine ripril,
în vtî1ful dege1elo1; pe la sparele mele, ctînd mă
uiram lafere ( .. . ] (ION CREANGĂ
c) (Pop.) A fi încăpăţâ nat:
Cum poare fi omul aşa de rare la cap şi
apără mtîra nenorocirea. (D. ŢICHINDEAL)
d) (Reg.) A fi rezistent la băutură.
A fi tare de boacă . v. boacă.
A fi tare de ceafă (sau de chică) sau a fi tare în
brăcinar. v. brăcinar.
A fi tare de înger (sau de fire) ori a fi tare la
inimă (Pfm.) = A fi rezistent; a fi c urajos:
Aflaşi domniile voasrre că eu t1 rare de
Înger şi 1111 1nă Înfricoşez de 11i1nic. (MIHAIL
SADOVEANU)
Orict?r era Pemzescu de genial şi rare de
Înger; oriccîr liJnlx1 lui fJe ct1re 1111 i-ll rors 1nu1nă-.w,
ţ>reCt'1n zicea el cu 11uxlestie, fJusă la .~1viciul unei
Încluf>uiri ne&ifrtînare, ştia să Îlnt}(){/obească
lucmrile (.. . ] (NICOLAE GANE)
A fi tare de ochi = A nu vedea bine; a se
preface că nu vede bine:
„Ne111urirorii" sunt ca1n rari de ochi.
(AL VLAHUŢĂ)
A fi tare în coş (sau a fi tare de chică) (sau de
vână) ori a fi cn chica tare sau a fi tare de
virtute (Pop.)= A fi voi nic; (pop.) a fi sănătos:
Pe leşii cu chica rare ÎÎ ... Înjungă ca să
are. (VASILE ALECSANDRI)
- Bine! . .. dacă e aşa Treaba, apoi să-mi
tri1nifi t>re unul dintre acei slabi de 1ni11re, dar
tt1ri de vi11ure, ct1 să se luţJfe cu unul dintre
voinicii mei. (SIMION FLOREA MARIAN)
A fi tare în gur ă (Pfm.) = a) A fi certăreţ. b)
(D. cai) Nărăvaş:
Pă calul cel 1nai iute şi 1nai rare-11 gură,
nimic alr ii su1J1me dectîr frâul şi zăbale rare-n
gură ( .. . ) (IORDACHE GOLESCU)
176
Tifa mtîna calul de care ziua că-i rare-n
gură, şi
Alecu 11-t11-e fJutere să-l Înfrt1neze.
(GEORGETA MIRCEA CANCICOV)
A fi tare la (sau în, de) cerbice sau a fi cu
cerbice tare sau a fi tare în rânză (sau în fălci)
(Pop.) = A fi neînduplecat; (pop.) a fi dârz:
Norodul acesra ia.<te rare la cedJice. (BIBLIA)
A s ta (sau a se pune) tare (pentru cineva) (Înv.)
= A apăra (pe cineva) cu e nergie, cu hotărâre:
S-au pus rare acel capegiulx1ş penrru
dânşii. (ION NECULCE)
TARGĂ
A trage (sau, reO. impers., a se trage) targa pe
uscat = A o duce greu din punct de vedere material:
A{i fi vrut să 1nă Însor cu o sărăcie? să
Trag rarga pe uswr după mine roară viata?
(ZAHARIA STANCU)
Pt1nă ţJrin ţJOStul 1nt1re, uneori, de bine
de rău se mai Trăgea rarga pe uscar. (ION PAS)
TAS
A umbla cu tasul (Pop.)= A cerşi:
Sran... a wnblar cu rasul prin biseriâi.
(IOAN SLAVICI)
Cu rasul umbla Americt1111 ', şi acelaşi Tttl
din cupru îl avea şi bădJieml Mică Hcm/i din .IGful
Pamez, nu deparre de Ti111iş(){11t1. (DANIEL VJGHI)
TATĂ
A călca pe (sau în) urmele lui tată-său. v. urmă.
A căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său sau a
scăpa de dracul şi a da peste tată-său (Pfm.) =
A intra singur într-un pericol mare:
„Na1 c-am scărx11 de dracul şi am dar
ţJesre ft1ră-său: tlcestt1 1nă asurzeşte.I Lt1s' că re
Însor eu şi 11e rine acuşi, 1năi bucluct1şule.I"
(ION CREANGĂ)
Curar vorba ceea: Ai scărx1r de dracu şi
ai dm l'esre rară-său. (SĂMĂNĂTORUL, voi.
6-7, 1907)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A cere pe dracul şi pe tată-său sau a cere cât
dracul pe tată-său. v. cere.
A fi bucăţică ruptă tată-său (sau tată-său în
picioare ori izbit capul lui tată-său) (Pfm.; d.
copii) = A semăna leit c u tatăl său:
Un băiai ochios, sprt?ncenar şi fmmuşel
de 1111 se 1nt1i 11oare. Îfi set11nănă fie, ruţJfă
bucăfică 1 ... (ION CREANGĂ)
Bucă{ică ruţJfă flltă-său Îll fJÎCioare, bt1
Încă şi 1nt1i şi. Vo1fJt1 ceet1: „Ct1ţ1ra sare 1nast1, şi
iada .rnre wsa ". (IDEM)
A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una ) în (sau
la ) numele tatălui. v. nume.
A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-să u
(Pop.)= A trimite pe cineva de colo-colo:
De o lună şi 1nt1i bine, fe111eit1 ert1
rri1nisă de la d racul la ft1tă-său, Î11cc1r li r e11unft1f
să-şi 1nai ceară dtî?/Jfurile.
Măi tată! = Exclamaţie de uimire sau de satisfacţie:
Scrirxarii ct1nră, şi unde, 1năi rară, 1ni se
prind de mână la j rx, de pare că-s draci de pe
comoară. (ŞEZĂTOAREA, III)
Dar dind ajungem la mijlocul ie;.ăruri4
unde 1Ju-1ni Înce11e, 1n<li ftdă, {t1nţar1J a zburda şi
unde nu-mi rrlinreşre cam/ cu mierea ( .. .] (POP.)
Să fie de s unetul tatii (Pop.) = Exclamaţie de
consolare pe care o spune cineva când suferă o
pagubă sau când este silit să facă un dar:
A/J/YXtpe de /)o~ţTe vine .1t1111/ Blebea, wre
mai muli de jwnăuue, după ce·,~i scapă căciula pe
lx1lră, zice: Să fie de s11jler11/ f(l(ei 1(ION CREANGĂ)
(...] că romlinul durXi ce şi-a scă1x11 căciula
în lx1/1ă, zice: să fie de s11jler11/ rarei' (EUGEN
LOVINESCU)
Se leapădă şi de tată-său sau vinde şi pe tată-său
(Pfm.) =Se spune despre un om lipsit de scmpule:
Se leapădă şi de IMă-său .rnu vinde şi pe
rară-său, se s11u11e des11re 011111/ egoisr, rău, şirer.
(IULIU A. ZANNE)
177
Unde dă tata, creşte carnea (Plin.) = Se spune
când părintele îşi pedepseşte copiii spre binele lor:
Unde dă raTtl creşre şi /J(l(e-fi neva.Ha că
şrie ea de ce! (http://www.reportervirtual.ro/)
TAUR
A lua (sau a prinde) ta urul de coarne (Pfm.) =
A înfrunta c u îndrăzneală o dificultate:
Dt1că străinii tui inrervenir În t1cet1stă
cestiune i11reriot1ră - zice „R.I." - ct1r1zt1 este d.
Brătit111u, ct1re 11-tl t1vut niciodt1tă curt1jul de-li
lua Ttlurul de coome. (MIHAI EMINESCU)
- AJt1-i, 1nă: tt1u111l trebuie luar de coa111e
şi wînîr cu borul în 1Jii11uî111. (ION LĂNCRĂNJAN)
TAVAN
A s ta (sau a rămâne etc.) cu ochii (sau privirea)
în tavan sau a avea privirea în tavan (Pfm.) = A
sta degeaba, a lenevi; a fi cu gândul aiurea:
Fiindcă cei/a/fi nu-l lăsau niciod(l(ă să-şi
is11răvet1scă cr1vtî11tările, Maieret1nu se roşeli,
bufneli şi riditYI ochii În ft1vt111 de su1Jărt1re.
(UVIU REBREANU)
[Eminescu] 1111se va duce nici la
resTtl111t1111: va ciri, .w va gândi la Mire, la Vermica,
lt1 sirut1fit1 lui se111Îlne11rt1lă, ori vt1 fJrivi Îll ravt111
vi1c1nd, ceas11r4 ceasuri... (EUGEN LOVINESCU)
TAVĂ
A da pe cineva tavă (sau tava) (Reg.) = A
tăbărî asupra cuiva; a bate pe cineva:
Se pricepeau să pună mtîna pe şeful rău de
gură .1t111 rău de mtînă şi-l dădeau 1avt1. (ION PAS)
Trage-i p11111ni, rxilme şi pe urmă ... dă-l
Ttlvă prin noroi. (I. L. CARAGIALE)
A i-o s ervi (ca pe tavă ) (cuiva) (Fam.) = A-i
spune de la obraz (ceva c uiva):
Eu tifTa.wm de ape/afiwiea asTtl de la
Mmica şi i-am .wvir-o pe Tavă lui Ciomn ( .. .]din
11ură răuftde, nici 1năct1r 1u1 1n-t11n gtîndir că vt1 t1vet1
1111 efec1 tdâf de pure mic. (DUMITRU ŢEPENEAG)
 Vwile ILJNCAN

Erau a/rele mai grave... dar nenorocirul El, căruia nu-i 1nai răcea gura ţ>e ror
ăla de Bălănescu ne-a se1vi1-o pe ravă şi a /XlrC1U:1U/ drumului, awm 1x1rcă amufi.re 1 (GH.
rrebuir să Înghifi1n ltt1fJu' ălt1 aŞt1 Ct'1n ert1... şi ţJe YÎRTDSU)
ne111e.11ewre 1... (MARCEL SECUI)
A tăcea (sau a nu bleşti) din g ură. v. gură.

A servi pe cineva (ra) pe tavă sau a-i aduce

(ori a-i da etc.) cuiva (ca) pe tavă (Fam.) = A
servi pe cineva foarte bi ne, c u coc dichisul; a-i
aduce cuiva cotul de-a gata:
Azi nici ţJrin gtînd 1111 le 1nai rret~e aşa
ceva. A zi prelind foarre simplu să li se î111pa11ă
A tăcea ca wt mut sau ca mupi, ra pământul , ra
zidul, ra peretele, ra un lemn şi reg., a tăcea
pitic (ori chitic) sau ra piticul, ra piticul în baltă,
ori ra un peşte, ra peştele, ra melcul (sau
mâlc(ă), molcom, ra porcul în păpuşoi sau în

rotire 1noşiile. Şi tlcesror ot11ne11i vrei du1nJJeara cucuruz) (Pop.) = A tăcea cu desăvârşire (fără a
să le duci acuma pe ravă făgăduieli de scuriri de face zgomote) (spre a nu se da de gol) ; a tăcea
1t1xe ?... Ridicol' (LIVIU REBREANU) prefăcându- se că este preocupat de ceva foarte

important spre a nu ră<punde la aluzii sau la

În,.;nuiri directe:
TAXIL lară Mărăltuz Î111ţ>ărar răcea 11u11t~ă şi
A face taxi! (Înv.) =A încasa un impozit: înmănnurir de cele ce vedea. (P. ISPIRESCU)
( .. . ] şi duţJe ce vor face ftl.ril lxmii (. . . ] credinfa că cei ce veni.re robă de
tlceşrit1, să aibă li rriJnire foia cislei llicea, ca să ct111e ar fi mai folosirori fării det'âf dtînşii,
vedem Domnia mea. (V. A. URECHIA) parriorismul lor din rordeww încercai şi dovedii
ţJrin cinci veacuri de cc1nd tui srărur srcîlţJi acesror
{ări, i-t1u/ăc11r săracă 1nolcu1n şi să se rer1t1gă din
TAXIM viafa publică fără zgomor, fără opozifie, fără
A trage un taxim (Îrg.) = A plânge c u hohot: mânie. (MIHAI EMINESCU)
Când 1recet111 ţJe la fereasrra c1comei... .re N1"nai Ana răcea 1ncîlt~ şi sus11i11a, ca o
oprea şi... îi mai Trăgea w1 ra~im. (CALISTRAT osândiră care-şi aşreaţ){ă verdicrul. (LIVIU
HOGAŞ) REBREANU)
N1'1nt1i bărrc1nii, În căsuţa lor, răceau
chirie. (PAVEL DAN)
TĂBĂCI Penrru ce vii cu c0Şt1rca? Ori n-ai rrăisri,
A-i tăbăci cuiva pielea = A ooce zdravăn pe cireva: iubira mea?/ Consu1111in n?de; nevtwt1 Ctl păre/ele
Privirile sale insistente tui fost Însă răcea. (G. COŞBUC)
repede răstJfărire de w1 ms care i-a răbăcir Va răcea ca 1101t.~111 În 1Jii1111şoi, se va
pielea, l-a zgtîriar şi l-a însângerai ( .. .] (IOSIF ro.Hogoli Ctl o gogoşil'ă duke spre Diacov -
CONSTANTIN DRĂGAN) ţJOare-i ţJică
ceva cc1nd se va Î1nrJiir{i rurra Puterii.'
Ele fi-au răbăcir pielea şi fi-au mtînwr (CONSTANTIN TĂNASE)
ficafi4 iar awm, după ctîre mi s-a spus, au depăşii NÎlnit~, ho{ul răcea ca 110rcu-JJ cucu111z.

orice măsură şi produc îngrijorare. (MIRCEA (OVIDIU BÎRLEA)

ZACIU) - Ai scos acrul? a Înrrebar cu ţJrivirile Îit
ochii ginerelui. - Ce să ne 1nai Înc111t.~ ă111,
îllfreab·o şi pe faltl dwnirale, aşa cum ne-a fosr
TĂCEA vod>a... Lina răcea chirie. (EUGEN BARBU)
A nu ma i tăcea din gură sau a nu-i tăcea gura Codin, cu fălcile îi1cleş1t11e, se uira
(Pfm.) = A vorbi mult, întruna: Î11c11'11rar ÎJJ jos, Îl ext11ni11a o cliţJii şi-i arunca
De ce-1nbărrtînea, o cliţJă nu-i 1nai răcea sacul, în rimţJ ce văwful rur/Ja şi răcea chirie.
gura. (GABRIELA ADAMEŞTEANU) (PANAIT ISTRATI)

178
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A„fe1ne11e cel 1nijlociu, ţuşriu.' iure sub u11 cu chibzuială şi tire doi sfehlici mari, pe Păcală şi
clte1~in(albie adâncă, folosită de obicei pentru pe Tt?ndală. 01ASILE ALECSANDRI)
frământarea aluao.Ilui]; se-ngltemuieşre acolo cum - Tacă-fi fleanw, fă Ptirascltivo, zise w1
/}(){1te, race ca 1Xl1ntînrul şi-i rre1nură ca111ea ţJe bărbt11 dinainrea ei. (DUILIU ZAMFIRESCU)
dânsul defrică( ...] (ION CREANGĂ) - 'Ţine-fi cla11fa, fă, că mă S11/Jeri şi,
dacă mă superi, o să Te fac să-fi î11ghifi rome
Ia (sau ian) taci (Pop.) = Exprimă bucuria (sau măselele '··· (LIVIU REBREANU)
neîncrederea) în spusele c uiva: - Apo4 a11111d, racă-fi fleanw ş-t1scu/1ă 1 ...
(CHIRIŢA: ] !tln ((ICÎ, wci... că de-o mie (I. L. CARAG JALE)
de ori re ţJrinde 1nai bine t1Şt1, dect1f cu anteriu şi
cu giubeaua... 01ASILE ALECSANDRI) Taci şi înghite! = Taci şi vezi-ţi
de treabă':
Numai Lupu Chirifoiu bt1/Mi cu glas Îmi zic în gt111d: raci şi î11ghire, rabdă şi
1noale: - la raci, 1năi Pe1rit~ă, ia 1nai raci.' Se urmează-fi soorra. (VIOREL SĂLĂGEAN)
făcu iar răcere. (LIVIU REBREANU) " - 11n1
uur • . zic
. : stafN.•lleşre-re,
• • • , (. ..l
draga.
că aşa e şcoala noastră. Ce să-i ft1ci?.' Taci şi
Tac (sau tacu-tăce a) mă cheamă (Pop.) = Nu 1
î11ghire (NICOLAE DABIJA)
spun o vorbă:
A11oi i11rră cu ro{ ii Înlăunrru, se rologeşre Taci şi sapă! (Arg.)= La~ă vorba şi munceşte•:
care unde apucă, şi wc mă cheamă. (ION Ttlci şi saţJii, 1nă deşirt1rule, 1111 cobi - l-a111
CREANGĂ) ghio11rir eu, ţJe11r111 că rordet1u11t1 nu-şi fi11et1 fleanca
în preajma ofiferilor. (BORIS CRĂCIUN)
Tacă-ti caţa! (sau fleanca! ori leoarba!) (Arg.;
vig.)= Taci! Linişte! Încetează!:
- Dar ce nevoie mare esre să îi1felegi fu, TĂCERE
mojicule? Tacă-fi leoodXI, dac-t1i venii aiâ; (ION A face tăcere (Înv.) =A impune să se facă linişte:
CREANGĂ) Vă rog, d-lor, binevoifi a face răcen>, căci
- O fi bună împă11eala, rărucă ? îndrăzni d. ţJreşedinre al consiliului 1u1 t1 rer1111i1td.
primul fecio1: - LelX1rlx1 1 scrâşni /X1ciul. (DEZBATERILE ADUNĂRII DFPUTAŢILOR,
(RODICA OJOG-BRAŞOYEANU) 1897)

Tace şi coace (Pfm.) = Se spune despre cineva A păstra (ori, înv., a face) tăcere sau a păstra

care unelteşte în ascuns: tăcerea. v. păstra.

Tace şi cooce. Şrie el ce şrie, îi e.He
reamă de căruşele w re-i swlT 1mse deO/Xlrfe de A sparge (sau a curma, a întrerupe, a rupe)
cărre DNA (.„] (http://rezervistul.blogspot.ro/) tăcerea (Fam.) = A întrerupe o perioadă (mai

Vedefi cum wce şi le cooce? spuse w111/ lungă) de I inişte:

din ed1ipă, din S/Xlfele rururor. (GH. YÎRTOSU) li1/Jarit1, de lt1 o vre1ne, voind t1 cur111a
răcerea, zise: - Ctînră-le de-ac11111t1, llXme (... ]
Tace şi face. v. face. (ION CREANGĂ)
A11uî11doi răcea11t A111 Î11drăv1ir să rufJ
Taci din gură sau tacă-ti gura (sau tacă-vă, răcerea şi să ît11reb ( .. .] (1. L.CARAGIALE)
ţine-ti, tineti-vă) gura (sau (fam.) clanţa, fleanca, Se lwrărî, să n11Jă ea răcerea. (MIHAIL
gaiţa, guriţa, ptiscul, pupăza)! = Nu mai vorbi!: SEBASTIAN)
(MACOVEI:) Tacă-ţi gum, lehăule! ... 1111 - Ctun inuiţi duş111a11i de clasă JJrin rt1io11ul
re-ar1i1ge de 1nai-1nt1rele rău; Î1nţJărarul 11os1111 e 0111 1ulSlru, do111nule 1naio1; rtl{J.'le el iit sjlirşir Îllfr- 1111
rtîrzi111ăceret1 ( .. .) (DINU SĂRARU)
179
 Vwile ILJNCAN

A sta în tăcer e (sau, înv., a păzi tăcerea) = a) A-i fi drag cui va ca tăciunel e la nas= A urî, a
A nu scoate o vorbă, a tăcea: nu suferi pe cineva:
Amândoi păzeam 1ăceret1 gândind, el la /tir 1111/ Mi-e drag ca 1ăciw1ele la 11t1s. Şi/
Olga, eu... la roalew penim lx1l11I de la club. (C. De drag ce-mi e, l-aş băga de păr în sân.
NF.GRU2Z1) (ANTON PANN)

b) A crece sub tăcere, a omite (să spună), a ascunde.

TĂIA
A trece sub tăcere sau (înv .) a trece cu tăcerea A dormi de poţi tăia lemne pe el. v. lemn.
(pe cineva sau ceva) = a) A trece c u vederea
ceva, a nu pomeni (de cineva sau ceva): A i se tăia (sau a i se înmuia) (cuiva) mâinile şi

Mai bine rrec cu f<lceret1 sau Îlni frtîng picioarele = A avea o senzaţie de slăbiciune fizică;
/Xllltl decâr să laud virejiile şi vi1111file w111i 0111 wre a nu putea sta în picioare de frică, de spaimă, de
11-afosr det'âT oset'ăTură ( ...] (ION GHICA) durere etc.:
Ceilt1lfi... rreut111 sub răcert' t1111ă111mrele. Dar când şria că ar e să dea IJesre lvt111, i
(MARIN PREDA) .re 1ăit111 picioar ele ş-o .11tr?11get1 îi1 srx11e de ji-il'ă.
(ION CREANGĂ)
b) A rămâne neobservat, nel uat în seamă: În sjll1şi1, 1111Trece1111111 la mijloc, şi 1111111t1i
Aceasră i11.wlră tir frece .wb răcere, dacă it1Ct1 li se aduc 12 ht1rt1/X1le cu pâine, 12 ialovife
ea JJu a r fi fJenrr u 1nine o Î11cr edi11ft11-e că fu fripre şi 12 bufi pline cu vin de cel hrănii, de w r e,
.111/eri. (D. BOLINTINEANU) cum bei câre oleacă, pe loc fi .re ra ie pici(){irele, îţi
sclipesc ochii în cap, fi .re î11cleie limba în gură şi
Tăcerea ta, r ăs punsul meu (Pop.) = Tăcerea începi t1 /JOllJOrosi rurceşre, fără să şrii bec/1i11
confirmă întrebarea: măwr. (IDEM)
Tăcerea fii răsrm11.111I său, şi t1110i o privire Ctî11d însă văw ţJe Făr-Fmmos viind Ctl
ţJiltrunz.ăroare ce-1ni a11'11Că 1nă făcu să Î11feleg 1111 voinic cu faw lt111gă dânsul pe wl, i se răie
et111Zt1 răcerii .'itlle. (ANTON BACALBAŞA) mâinile şi l'icioa rele. (P. ISPIRESCU)
Acu111, la Îltfot1rcer e, si1nf1i1d cu1n i se ft1ie
picioarele, i111ră la „ ungurul din colţ", să-şi prindă
TĂCIUNE i11i111t1 cu 111 cui de vi11t1t:I ( ...) (PAVEL DAN)
A l ăsa pe coada tăciunilor (pe cineva) (Pop.)=
A lăsa să trăiască în mizerie (pe cineva): A i se tăia i11in1a. v. i11in1ă.

Pe 1nă-ra o laşi ţJe 1ntîna străinilor, ţJe

coada 1ăciw1ilor? (POP.) A nu-i tăia cuiva capul = A nu pricepe, a nu-i
veni În ntinte:
A nu-i arde nici tăciunii în vatră. v. arde. (PETRU RAREŞ:] S1ăp<111e, 11-t1111 învă{tlr
ş1iinft1 ierburilor, dt11; pe ctîr mă ((lie wpul, !1oc11I
A rămâne în coadele tăcim1ilor = A crăi în 11-a dar 11iciodt11ă 1rt111dt1firi. (BARBU
mizerie, a o duce greu: DELA VRANCEA)
De inic sărtlc ră111ăsăi fJe 11uîi11ile Pe el wpul 1111-I ra iei lt1 doi /JOi să-111rx111ă
.11răinilo1;în coadele 1ăciw1ilor. (POP.) /Xlie. (I. C. HINŢESCU)
În ;Jipăciret1 lor, furcilor 1111 le 1ăit1
A s ta Ia un tăciune (Reg.; d. so~) = A convieţui: caţJu/...
cu1n să cureze el a Î1tfreţJri11de şi cu1n să
Înrr-o zi Însă, nevasta 11-a 1nai răbdat: reuşească t1 conduce o revoiră. (B. P. HASDEU)
să-i .'lţJuie şi 1nt1i 11111/re 1111, că 11-au să 1nai stea la
1111 1ăci1111e. (POP.) A scurta (a tăia sau a lega) limba cuiva. v. limbă

180
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Îndată se ţJOrneau itu; 1>e f0l1te glasurile, tăindu-i

A s pune ce-l ta ie capul (Pfm.) = A spune vrute calea; (G. TDPÎRCEANU)
şi nevrute, a vorbi fără rost:

Spunea şi el ce-1 raie wpul. A tăia frunză câinilor (sau Ia câini). v. câine.

A tăia (sau a da, a trage) în carne vie. v. carne. A tăia găina care face ouăle de a ur = A
sacrifica o sursă de câştiguri mici, dar constante,
A tăi a (sau a cunua, a stârpi) răul de la în speranţa unui câştig mai mare:
rădăcină (Pfm.) = A lua măsuri e nergice pentru Arn 1nai SfJus şi În lifte dă{i că anogenit.ări
a stârpi radical un rău: de genul comaiări4 văzură în final ca melodii de a
Răul Trebuie curmar din rădăcină. O avea oamenii .wb co111ml şi de a culege TtLrele,
pildă la Timp e mai eficace deuîr repre.1hmet1 azvt111ă ot11ne11ii din 1n1'11{i şi 01not1ră gă1i1t1 ct1re
viole111ă, ct?nd boala .1-a î111i11.1 şi .1-a adt?ncir. face ouăle de aur. (MONITOR UL OFICIAL al
(LIVIU REBREANU) ROMÂNIEI, voi. 2 1, 2010)
Dar chiarfa1JTu/ că a venir w1 Vlad Ţepeş, Nu are .1e11.1 .1ă aşrerJTăm ru?nă ctînd
care a stc117>it răul din rădăcină, ţ>robet1ză că cineva va face a.Ha, deoareu coru1>fia e.1re o
rămă.1e.1e vit1ure în cla.1ele boierilor, fiindcă Ţepeş afacere extrem de profirabilă 1 Cine va răia
era boier pămt1111et111, Ba.rnrab Drăcule.1c. găina wre aduce ouă de aur? (hllp://m.noi.mdD
(DUILIU ZAMFIRESCU)
A tăia împrejur (Înv.) = A face circumcizie:
A tăia bani (Înv.) = A emite monedă: Dă11,ise Î1n1Jă1t1rului, cc111d ş-t1u răit1f
Pe11r111 bani ce au răit1r,
sunt Î11cr edinfar fet~1011,/ Î1nţJregiur, un bt1/Jfiseriu foa11e cu 1neşteşug
că-i va fi rrimi!i d1ir lo1dache dwnirale. jăcur din arginr. (GH. ŞINCAI)
(NICOLAE IORGA)
A tăia mutre. v. mutră.

A tăia de piroteală = A face să-i treacă c uiva

somnul: A tăia nodul gordia n. v. nod.
„ Tmgi la .1amn? Suii că eu t1m leac .Iii-fi
rai de pimrea/ă". Şi mi-a şi pu!i mt111t1-11 păr. A tăia pe cineva (Fam.) = A întrece pe cineva,
(1. L. CARAGIALE) a i-o lua înai nte, a-l învi nge:
DinsţJre ţJarrea averii, 11-11111 ce-i zice.1 a
A tăia din obricăritli (cuiva) (Îrg.) = A struni răiar 1111 111unai satul nostru, dar roare sarele
pe cineva, a-l Învăţa n1inte: dimprejur. (ION IOVESCU)
S -a gă.1ir cine .1ă-fi raie din obricărifă.
(ANTON PANN) A tăia piroane. v. piron.

A tăia drumul (sau calea, ieşirea) (cuiva) (Pfm.) A tăia (sau a frânge, a rupe, a s curta), (reg.) a
= A ieşi înaintea cuiva pentm a-l împiedica să tâ mpi (cuiva) nasul. v. nas.
Înainteze:
Abia ieşiţi din ochii 1x111durilor, ct?nd A tăia şi a sp ânzu ra = A abuza nelimitat de
ajung în d reprul văilor de la Leurdeni, le ie.le puterea sau de autori tatea sa:
Înainte 01/ani cu trei sure de a111ăufi cari stau Deşi Sava şi Ghencea, cari acum făceau
ascunşi, le taie dru111ul, Îi Înconjoară, se JXlrfe din ar111ara ru1t~ea.k~ă, erau cei 1nai zeloşi
năpu.He!ic a!iuf>ra lui Tudor ( . . .) (ION GHICA) în goana ererişrilor, răind şi .11x?nzi,,.t1nd fără
De la o vreme !ie mai poroliră şi ceilaff4 cruţare, roruşi, chehaia-beg 11u t1vet1 Încredere
rxircă; dar cum făcea Si.roe o mişwre .Iii plece, ît11r·înşii. (ION GHICA)
18 1
 Vwile ILJNCAN

B1i1e c-a dt1r Dtunnezeu de ne-tun Î1111xi~to.1

Degeaba, nu-i lucrujire.oc săjii rău cu şeful Cine A-l tăia pe cineva capul (Pfm.) = A-l ajuta pe
tire p111erea laie şi spânzură. (LNJU REBREANU) cineva mintea ca să înţeleagă; (pfm.) a crede;
- Aici tăia şi
.'lfJt1nzurtl C 1t1i11a, fir-ar (pop.) a-i veni cuiva o idee neaşteptată :
mama lui a dracului( .. . ] (DINU SĂRARU) -Art1ra 111-a răiar ct1fJu/ şi 111-a dus 1ni11rea,
h'1ni11t1re Î1n1Jă1t1re,
arc1ra tun jăcur. Măria fli
A-i (se) tăia
cuiva (toată) pofta (Pfm.) =A faoe judeâi şifă ce e cu drep111I. (P. ISPIRESCU)
să-şi piardă sau a-şi pierde c heful, c urajul de a Eh! grăi moş Dorofrei wm surJărar, am
(mai) faoe oeva: să v-a.mw cloanfa la 1ome. Ghicifi acuma, de vă
( .. .] .re crede î111r-tut11 de sigur că resrul taie wpul, de 1111, să-l răiefi voi r1e el ( .. .]
eve111inenrelor trebuie să v1i1ă de lt1 sine, fără 11ilio (BARBU DELA VRANCEA)
aliă sf01tt1re din rx111e-4 îna11 o dezgusta şi îi 1ăia Şi din fJrici11t1 asrt1 soco1et1 cu1ninre să-i
pofta de odce nouă înce1rnre. (GIB I. MIHĂESCU) lt1se ţJe săreni să-şi facă 1ne11drele, cu1n Îi ft1ie
Nu 1nt1i Încercă1n 11i1n1"c. Mi .'I-li răit1f rotiră wpul. (LNIU REBREANU)
pofta. M-a disperai cre1i1u1I ăsra. (CLAUDIU
NEACŞU) A-şi tăia (singur) craca (sau creanga) de s nb
Îi ştia 1>e h1rci la n11111ai ctîreva mile de picioare. v. picior.
Ttîrgov~He şi asra îi 1ăie roară pofta de râs.
(VASIJ.ELUPAŞC) A-şi tăia drum (sau cale) (Pfm.) = A-şi face loc
îndepărtând obstacolele care-i stau în cale:
A-i lua (sau a-i tăia, a-i cunna) (cuiva) piuitul Pe la zece, crâşma em plină de lumea
(sau piuita). v. piuit. cea 1nai cheflie Ct1 fJufi11fă. Băieţii 11u 1nt1i ţJufeau
să-şi raie dn1111. (PANAIT ISTRATI)
A-i scurta (sau a-i tăia) cărările (sau drwnurile,
potecile). v. cărare. După cât (sau pe cât) mă taie capul (Fam.) =
Din câte înţeleg e u, după cum cred e u:
A-i tăia (cuiva) cuvântul (sau vorba) (Pop.) = Pe ctîr mă taie wpul, socul n-a dar
A descuraja pe ci neva: niciodară rmndajiri. (BARBU DELAVRANCEA)
- Eu socotesc, răsţJuJJ.fe Î1n1Jiirarul Am să răspund de-a drep111I, seuri,
c11vt111111I, că a rji cu drep111I ca el să ia
1ăi11d11-le prec11m mă laie capul. (I. L. CARAGIALE)
de nevtwă pe faltl împă1t1111l11i srririlo r ce o Ert11n singur de t1sră dt1ră şi 1>urea1n să
aduse acum; (P. ISPIRESCU) fac ce mă laie capul. (G. TOPÎRCEANU)
Pascal n-avea răgaz să se disculpe:
.wfia îi tăia vorba î11da1ă ce deschidea gura. Taie-babă = Om lăudăros:
(LIVIU REBREANU) Oliolio, măi Taie-ba/Jă'I Căci 1111 şuieri
mai degra/Jă/ Să sărim voi11 ici la Treabă.
A-i tăia (cuiva) macaroana. v. macaroană. (VASILE ALECSANDRI)

A-i tăia(sau a i se tăia) pofta de mâncare = A face

să-i treacă (sau a-i trece aiiva) pofta de mâncare: TĂIŞ
Chinurile a1norului Însă, dacă-i răit1.fe A trece (ceva) sub tăişul sabiei (Înv.) = A
cheful şi li11işrea, nu-i 1ăiase şi pofw mâncării. ucide, a distruge complet:
(NICOLAE GANE) Vt1 frece ga111izot111a sub răişul sabiei.
(VASILE ALECSANDRI)
A-i tăia (sau a-i scurta) cuiva ghearele. v. gheară. Regele ro1năn soseşre 11ure111it~ ca
furfUllll, ÎllCUlljură ŞÎ Îll Ora)ruf, ţJradă ŞÎ rÎSÎfJeŞfe
A-i tăia gura în săbii. v. sabie. fără de milă, Trece r1e 111111/i locuitori .wb 1ăiş11I

182
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

sabiei, ţJune să s11ănzure 11e usu11x1rorul Asţ>ieres Să fie curăfar d11şmt11111/

popomlui să 1111
de-o IN.1rnă cu ct111ul-JJ jos şi 11iciot1rele În sus u1nble cu ră1nt1ie fJe la nasurile conducărorilor
( .. . ] (EUOOXIU de HURMU'.ZAKI) clasei mw1ciroare ( .. . ) (LIVIU ŢĂRANU,
T HEODOR BĂRBULESCU)

TĂLPĂŞIŢĂ Cume sfântul, (aşa e) şi tămâia = Cume omul,

A-şi lua tălpăşiţa (sau catrafusele). v. lua. aşa sune şi faptele lui:
„Cu1n e sc1nrul şi răuu1ia, cu1n e ru1t~ut şi
piHo/11/", zice lumea şi tire dreprare lumea. Senwl
TĂMÂIE comun e legea 1miver.1t1/ă; vocea popolulu4 vocea
A li tămâie (Pfm.) = a) A nu avea niciun ban. b) lui Dumnezeu. (ALEXANDRU DFPĂRĂ'ŢEANU)
A nu şti nin1ic: Cume sftînrul şi rămtîit1. (I. C. HIN[ESCU)
Abia spre sfiîrşir de tm şea/ai; la
Încheierea 1nediei, a1n ţ>ufuf infra Îit Akade111ia lui
Plaron, Cil roare că emm rămtîie la geome1rie. TĂRĂBOANŢĂ
(EUGEN IACOB, VALENTIN TAŞCU) A lua (pe cineva) în tărăboanţă (Reg.) = A lua
Laurenţiu era ră11uîie la 1nt1re1narit~ă Însă pe cineva peste picior:
duţJă cu1n .'lţJunea 11rofe.ro11,/, 1111 li avur rosr să-şi Moş11et1gul... srărea 1nai de1x1rre,cu cuş1na
pună minrea cu el. (http://www.gociman.com/) de-a-căfeaua, luând pe lx1bă în rarabotmfă. (P.
ISPIRESCU)
A li tămâi e (sau tufă de Veneţia) (Arg.) = A fi
ignorant; a nu şti deloc:
Profewrul încean·ă să scoară ceva de la TĂRĂRAIE
el, da· ăsra era rufă de Venefia. (FLORENTIN A o tine tărăraie (sau a tine tărăraie lungă) =
SMARANDACHE) A lungi fără rost (o discuţie, o lucrare e tc.):
Liceul era cu .Hudii aprofimdare în Ţin-re t1ru11cea rărăraie: se deschise un

1nare111arică şi fiz ică, la ct1re e1t11n cu roiul ţJe ochere.I Şi pe loc cu rar cu par fii lipir de "''
dinafară, eram rămtîie. (RADMILA POPOVICI) perere. (SORIN OLARU)

A fugi (de ceva sau de cineva) ca dracul de

tămâie (Pfm.) = A se feri c u cea mai mare grijă TĂRÂŢĂ
de ceva, a ocoli de departe pe cineva, pentru a A face (pe cineva) tărâţe (Reg.) = A rupe în
evita situaţii neplăcute, peni bile: bucăţi; a omorî (pe cineva):

De spovedanie fi•gi ca dracul de rămâie. Ctîni i... a1mctînd pe zmău de ca/J, de

LLI biserică mergi din Paşri în Paşri. Aşa ctmfi ru
de suj1er? (ION CREANGĂ)
lini doret11n 1not1rret1, de ruşinea ce 1nă
1nt1nca şi de necazul lt1 care a1n t1ju1Js, din ceet1
ce fi'-1esem; doar mot111et1 fi1get1 de mine, ca
dracul de rămtîie. (I. POP-RETEGANUL)
Şi înce1m să-şi facă la cmci, de-a fa.IT
fi1gind dracu cu coada ctîrlionf mai rău ca de
rămtîie. (DUMITRU ST ĂNCESCU)
A umbla cu tămâie pe lângă cineva (Reg.) = A
linguşi:
/>icioare, de mt111i, de spinare, îl făwră rărtîţă.
(ŞEZĂTOAREA, I)
A se dedulci ca calul la tărâţe (Reg.) = A se
deprinde cu binele:
Hatii, după ctîreva zile, dind se mai paroii
vtîlva, veniră iarăş4 fiindcă se dedulâieră ca calul
la rănîfe ( . . .] (P. ISPIRESCU)
A se încinge tărâţa (în cineva) (Arg.) = A se
înfuria (pe ci neva):

183
 Vwile ILJNCAN

- Dă-o ciorilor; 11u-1ni 11/ace de ea că i „Rtîde1i voi, rtîderi - sp1mea el când

s-a î11ci11s rărtîţa, răsp1msese el dezgusrtlf. De lt"net1 'ii lua În rărlx1că -, dt1r nu-i rău să t1i ctîre
fapl, tuninrirea Vem11ică i îl chi1111ia . (E UGEN ceva pus de o fJa 11e pellfru zile negre' Ci11e
ţ}(){tfă să şrie
1
LOVINESCU) ce-fi aduce ziua de 1ntîine?.' '

(hup://www.anidescoala.ro/)
(A fi) scump la tărâţe şi ieftin la făină. v. scwnp.

A-i ieşi tărâţa pe nas (Arg.)= A se e nerva: TĂRBĂCEALĂ

O să-ţi iasă rărtîţa pe 11as ct111d o să -l A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală =

vezi aici. A ironiza, a batjocori pe cineva:

Vru el să le spuie cine t1 fosr broasca,
Cine se bagă (sau se amestecă ori se vâră) în dară nu-i de1 eră răgt1z., căci 'ii luau vorba din
tărâţe, ii mănâncă porcii = Cine se încovără5eşte gură, Şi-/ Cll/11 dedeau Îll tărbăcetl/ă Cu graiuri
cu oamenii necinstiţi, se alege c u neplăceri: care mai de care piicăliroare . (P. ISPIRESCU)
- Dai; spuse el, ai să vezi câră dreprme are Va să zică, acilea-11 [lira 1nea, trebuie să
pmverbul care SfJ1me: „Ct111d re bagi î11 rănîfe, re .11t111 mereu w mt111a-11 p1111gii; tq}()i îşi fac dii caţJ,
mă11t111că po1t'ii ". (PANAIT ISTRATI) danni5orii iişria. O să-i dau pri11 riidJăcealii 1
( .. . ]dar 11u i se ţ}()frivea lui să răspu11dă (NICOLAE GANE)
aşa: dacă re vtîri În rărt1fe, re 1năncîncă />Ott~ii,
ă.Ha fu.wse doar pri11cipiul. (GABRIELA
ADAMEŞTEANU) TĂTAR
Doar nn vin (sau nn dau) turcii (sau tătarii)

Găina când se vede în tărâţe dă cu piciorul =
S e spune despre cei c are nu ştiu să pă<treze c u
grijă ceea ce au agonisit:
Găi11a
când se vede î11 rărtîfe, dă
piciorul. (IULIU A. Z ANNE)
TĂRBACĂ
A lua (sau a da) în (sau la, prin) tărbacă (Înv.)
= a) A c hinui câi nii cu tărbaca:
Prinsese un ctîine jigărir de 1nt1halt1, Îi
legase o ri11ichea de coadă ş i-l an mcase î11
mijlocul .Hradei, să-l dea garda-11 rărbacă, duţJă
o ved1e dari11ă. (I. L. CARAGIALE)
b) (Îrg.; pex.) A bare zdravăn. c) (Îrg.) A batjocori,
a-şi bare joc de cineva:
credea în ţ}()sibilirarea de t1-fi
Aşa că 1111
reface viafa, ba, mai mulr, lua în rădJacă acea.Hă
expresie fără pic de acoperire realii. (CĂTĂLIN
TORSAN)
Î11 oriu caz. i11ifia1iva regalii e lăudară de
curre11i şi luară îi1 rădJacă de er1igramişri. (RADU
PARASCHIVESCU)
ori doar nu vin turcii, 11ici tătarii. v. ve11i.
Lumea (sau ţara) piere (moare) de tătari şi el bea
cu cu lăutari (Pfm.) = Se spune despre cineva care nu
se sinchiseşte de nimic; (pfm ) se spune despre
cineva care nu vrea să ştie de pă<urile altora:
Toc111ai acu1n „Presa " găseşre că 11u e
de-a dreprul ridicol şi copilăros de-a 11e vorbi de
riispâ11direa, pe chelruiala .11t1111/11i, t1 faimei
11ot1srre di11colo de ŞtlfJfe 1nări şi {ări? Vorbll
mmt11111/11i: „ Ţara piere de riirari, /Jabt1 bea cu
făurari". (MIHAI EMINESCU)
Parcă-I alungă tătarii (din urmă) (Pfm.) = Se
spune despre cineva care se grăbeşte foa rte tare:
Cuco11a,~11/ era grăbii, (Jarcă-I a /1111ga11
riirarii di11 urmii. (VASILE ALECSANDRI)
- Ha ide, hoţule, de re î11f1111dii' /}()m/Jii11i
pe 111mii femeia, aşezt111d11-.w bulgiireşre lt111gii
mt?nct1re şi încep<înd t1 î11ghiţi grăbirii, rxirc-a rfi
a/1111ga1-o rărarii. (LIVIU REBREANU)
TĂUN
A fugi ca tăunul cu paiul. v. pai .

184
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

scăfârlie,de s-a dus de-a Tăvălugul cum s-a

A-i da (sau a -i ieşi) tuleiele (sau tăunii) (cuiva)
(Reg.) = A-i ieşi c uiva firele în barbă:
Şi cum zil'e vorba asra, hoţJ şi Prâslea,
de douăzeci şi doi de t111i, de-abia cu ctîreva
ruleie ît1 bărbie. (I. L. CARAGIALE)
Ctî11d abia î1„'e1m.11! ruleiele bă1fJiei să-i
w11bret1scă pieliţa copilărească, el vodJea pe de
rosr roare limbile de pe lume. (AL. ODOBESCU)
duce'"' lwrlmz î11 vale. (NICOLAE GANE)
TÂLC
A fi om cu tâ lcuri (Reg.) = Se spune despre o
persoană şireată, care vorbeşte cu subînţelesuri:
( .. .] pellfru ci11e 11u-I şrie, domnu A1:re11e î1
o jăprură de om pe dos; da 11u-i aşa, că doar tire
doxă la cap şi-i cu rt?lc la vodJă; (CALISTRAT

TĂVĂLEALĂ
A (o) duce (sau a tine) la tăvăleală (Pfm.; d.
oameni) = a) A fi rezistent la eforturi fizice:
Sunt, slt1vă do11111ului.1sănătos şi voinic.~,
duc bi11e la răvăleală. (I. L. CARAGIALE)
Omul calil' şi obmviid merge 11epoftir
la praznic.I El/ Ca porcul dă năvală/ Dar şi/
Duce la răvăleală. (ANTON PANN)
HOGAŞ)
A nu avea niciun tâlc = A fi complet lipsit de sens:
- Nu ştiu voi, dar eu 1n-a111 ţJ/icrisir deja
de specracolul lor iefri11, fără 11iciu11 rtîk. (GH.
VÎRTOSU)
A se pune la tâlcuri (Reg.) = A pălăvrăgi:
Cei doi s-au pus la rt?lcuri.

b) (Pfm.; d. lucruri) A nu se strica uşor, a fi A vorbi (sau a răspunde) în tâ lcuri = A vorbi

rezistent (la purtat, la întrebuinţare zilnică):
Cartea lui Ada1nescu, 111'1nărlb1d sure de
pagini, îi1 formt11ul ei mit', ducea la Tăvăleală ţJetlfru
că era bine îi1cleiară la coror. (VLAICU BÂRNA)
TĂVĂLI
A se tăvăli de râs (Pfm.) = A râde cu mare
poftă; a se prăpădi de râs:
(sau a ră~punde) figurat, alegoric:
Iar 1wsroro11ca de dascălul Simeo11 Fosa
din Ţu(uieni, 11u1nai 11enr111 că vorbeşre 1nai În
rtîlc"ri de<.'lÎT a/fii şi sft11nîieşre roară zi"a la ra/X1c,
cere ctîre Trei lmsăşi ţJe lună; (ION CREANGĂ)
Îi zice lt"net1 1noş de ct1nd ert1 inic, ţJe11r111
că vorbet1 ÎJJ ft1lcuri şi ror cu otunenii 1nt1ri ÎÎ
plăcea să .Hea. (AL VLAHUŢĂ)

Mesenii .re Tăvăleau de nî.1. (EUGEN

BARBU)
( ...]şi 11u o dară şeuî11d ţJe nasul celui mai
re11umir bacrereolog mă Tăvăleam de rtî.ţ t1!i<.' 1Jrt111d
/Xlfavrele wle ce le hmltl de pe cmedră adepţilor
.W.i, ct1re Îl asculrt1u cu gurt1 C(Lfcară, Încre111e11ifi de
mimre; (CONSTANTIN STAMATl.CIUREA)
TÂLHĂREŞTE
A frige un miel tâlhăreşte (Înv.) = A frige
mielul întreg, î n pielea lui:
Miel fripr rtîlhăreşre, c"coa11e, şi peli11 ţJe
iadJă ve1de, - "ra' (MIHAIL SADOVEANU)

TÂNJALĂ
TĂVĂLUG A mâ na pe tânjală = A mâna încet:
A se da sau a s e duce (ori a da pe cineva) de-a Dacă-i dmmeţ1J ros pe la col. J Mc111 pe
tăvălugul (Pfm.) = A se duce (sau a face pe rc111jală 111111ai de-"11 z/or. 01ASILE ALECSANDRI)
cineva să se ducă) de-a rostogolul:
Tu1t~ut care 1nă rănise sra gara să-1ni A pune umărul Ia tânjală (Reg.) = A se pune
1nt1i det1 o lov irură dai; vorbll ceet1, Îi lutu· llfJll serios pe muncă.
de la moară poc11i11du-I cu srmrul puşrii pesre
185
 Vwile ILJNCAN
A se lăsa pe tânjală (Pop.; d. animale de
tracţiune) = a ) A trage foarte încet (sprijinindu-se
pe tânjală). b) (Pop.; d. oameni) A lucra încet, c u
lene; a neglija sau a amâna lucml:
Cară de 1111 re lăsa pe râ11jală, p1111e 111â11a
ţJe tifişfl1f 1nai tî?fJede şi v1i1-tlcasă; clîci Ioana lui
Grigoraş Ro,~11, de la 11oi, aşTeapTă Cil 11erăbdare
să-fi fie r>reoreasă. (ION CREANGĂ)
Dacă ai fi sigur re-ai lăsa pe Tâ11jală, şTim
prea bi11e di11 T1eu•T' (DUMITRU STĂNCESCU)
TÂRCOL
A da târcoale (sau, rar, un târcol) (Pfm.) = a)
A se învârti în preajma cuiva sau a ceva (cu un
anumit scop):
După ce bea drojdia şi-şi wflă î11 degerele
degerare, fimcţio11ăraş11I îşi face ftx Cil ţ>ardo11
pri11 î11ghes11iala prăvăliei şi aj1111ge pâ11ă la raral>a
de 1nar111ură. Aci se OţJreşte să det1 un rc11t~ot cu
ochii la 111t11fă. (I. L. CARAGIALE)
b) A umbla pe lângă o femeie, căutând să-i
câştige simpatia:
Î11dărăr11ic di11 fire, Pur>ăză rămase
11oa1>fea î11rreagă 1>e uliţi, 11111bltî11d de ici 1x?11ă
colo şi vo1fJi11d 1nereu aşa s1i1gu1; şi abia a d0l1ua
zi pe la p1r?11z, sTă1x?11i1, î11 sfâ1şi1, de foame, el
î11cep11 să deie 1<1rcoale pe la casa lui Busuioc.
(IOAN SLAVICI)
A face un târcol (Pop.; rar) = A da o raită:
N-ar fi rău să le horărăşTi a face cu 111i11e
1111 mit' Târcol de două zile 1x?11 Ha 1z. (1. L.
CARAGIALE)
TÂRG
A afla şi târgul şi tara. v. a na .
A da (pe cineva) târgului (sau prin târg) (Îvp.)
= A vorbi de rău pe cineva:
Acesra, wm simfi, puse îi1 gâ11d să o vi11dece
de /Xlli1na iu/Jitului, Însă cu un cusur su/J(ire, aşa ca
să llll o dea Târgului (P. ISPIRESCU)
186
A da pr in târg (cu nasul tăiat sau cu capul
ras) (pe cineva) sau a da târgului (pe cineva
sau ceva) sau a o da târgului = a) (Înv.) A
pedepsi (pe cineva) purtându-l prin târg c u na~ul
tăiat sau cu capul ra<:
Pe 1ni11e 1nă dă ţx111 ft1rg cu ct111ul rtt'I şi 1nă
duce la oc11a 1JărăsiTă. (NICOLAE FIUMON)
b) A vorbi de rău, a da în gura lumii (pe cineva).
c) A di vulg a un secret:
Ct'1n ... să ştie el ceva şi să n-o det1
lârgului. (P. ISPJRESCU)
l.îţJrav11icul să 1nt1i Încălzi o teacă,
văzâ11d că ţiga1111I se dă
lârgului, merse deâ î11
casă şi-i aduce o 1m11gă cu ba11i şi mărgelele
împărăTeşTi. (I. POP-RETEGANUL)
A descăleca târguri (Înv.) = A se aşeza într-un
loc, întemeind o ţară:
Apoi descăleca lârguri de-a lu11gul
111urilor, dă11,it1 ţXlll{irilor şi dărăbt111ilor locuri
b1111e pe111m r>ă,~wltlrea hergheliilor de cai
111oldove11eşTi, a flumelor de oi şi de vire albe,
fl'tcea 1nă11ăstiri şi biserici, şi aţJOi iar bătea ru1t.~ii,
si iar descălew Târguri şi iar .re-11.wra (... ]
(MIHAI EMINESCU)
A face (sau a înch eia ) (un) târg (sau târgul)
(cu cineva) = A înc heia o tranzacţie comercială
cu cineva:
( .. . ] să fi11e{i vaw cu 1w11eţ de cwnr>ăral
llll să plă1eşre, că-i de.Hui că cumr>ăraţi bucale
pe111ru voi; dar t1111 ve11ir să face11111oi w1 lârg. (I.
POP-RETEGANUL)
Poflifi aici' Orici11e a1e/ Obrazul fără de
mşi11e/ Ş-o co11şTii11ţă de vâ11za1e ...I Poflifi să
facefi Târg cu 111i11e! (AL. VLAHUŢĂ)
Am să văd ş-am să .wcoTesc. Ai să mai leşi
ceva şi face1111ârgul. (MIHAIL SADOVEANU)
Mă cauţi la ad1esă şi facem lârgul pe
loc. (ION LAZU)
A întoarce târgul. v. întoarce.
A rupe inima târgului. v. r upe.
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A rupe preţul (sau preturile, târgul, tocmeal a

e tc.). v. rupe.
A se apropia (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu
târgul. v. a propia .
A se Ina cu z iua târgului (Pop.) = A se lua c u
treaba:
Ct1nd cu /JOIOfJU, 1111 ştiu cu1n, s-o lullf el
Cil Zilla rtîrgllllli, ş-o lliftlf de peşri. (POP.)
Moşneagul se luase cu ziut1 ft1rgului şi
afipise. (DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN,
voi. 14 -1 9, 19 13)
A târî barca pe uscat (Pop.) = A trăi greu:
Ce-or 1nai rcîrÎ bt1r ca fJe usct1r.I ... au să
rrăiască ca pe varrafocului. (ION JOVESCU)
A-şi târî viata (zilele e tc.) (Pop.) = A trăi lipsit
de demnitate:
Ca să t1ibă cu ce-şi rc11'i zilele CO/Jiii şi
nevestele lor şi să aibă ce să risitJească tlcei care 1u1
le swlf 11ici copii, nici 11eves1e. (AUREL V AIDA)
Iar el, copilul, îşi va rtîrî zilele lui de
mizerie fără să afle 11iciodară că ( .. .) el tire o
1na1nă şi că nişte oa1neni ne111ernici l-au ar1111ct1t

it1 i11fem. (FLACĂRA, 2004)

A s pune un lucru la târg şi la moară (Pop.) =
A spune ceva la toată lumea:
A SţJune un luc111 În ftîrg şi la 1noară.' a TÂRTIŢĂ
Sţ>une În gu1t1 1nt1r e, a Sf>une
lt1 rotiră lu111ea, li A-i sfârâi târtiţa dnpă băieţi (Pfm.; d. fete) =
obşri; (DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, A avea chef de băieţi:
voi. 3440, 1928) Nici 11-a Î1ntJli11ir 1x1is1Jrezece t111i şi-i
sft?n?ie rt111ifa după băiefi. (ZAHARIA STANCU)
A veni (sau a ajunge) la (sau, rar, către, în) spartul
târgului (ori, rar, hâlciulu~ iarmaroculn~ A-i tremura (cuiva) târtiţa (Pfm.) = A-i fi
oborul ni, stânii). v. veni. cuiva foarte frică:
Aşa, 110tăra)rule, ru ai os1J 1110lde, re re1ni şi de
Socoteala de acasă nn se potriveşte cn cea din 1111brt1 ra, la rofi vă Tremură Ttî11i{tl, s1111efi 11evoiel11ici.
târg. v. socoteală. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 29, 19(f))
Îmi rremura rt111ift1 Ctl 11iciodară, la
fiecar e adier e de vt1111 mi se părea că 111-a ajuns
TÂRÎ din r111nă cineva şi-i fJe cale să 1nă ia la
A târî (pe cineva) în noroi (Pfm.) = A dezonora îmrebări. (hnps://www.literaturadeazi.ro/)
pe cineva, a face să comită fapte reprobabile; a
compromite:
Dar există ot11ne11i Între ro1ntîni ţJentru TÂRŢ
cari vor ba ce se debirează de dollă ori pe lll11ă pe Târa-pârţa (şi nimica sau ma i nimic) (Reg.) =
î11veliroaret1 acelei revisre e.He tlflÎT de sjll111ă că 1111 Se spune despre un lucru lipsit de însemnătate
curet1ză s-o 1>r o11u11fe, ţJe11r111 li 11-0 vedet1 ftîrtîră În sau de valoare:
noroi de sarct1.~nele srrăini/01; ct1ri 11-ar t1vet1 - Prietene, 1>rins-t1i vreun fJeştişor, tui
deu?r a ne .rcoare ochii Cil lipsa mx1.Hră de culfllră lx1?/ Răspwue el: - „Slabă viaţă, rtîrfa-p<111a,
( .. .](MIHAI EMINESCU) mai nimic". (ANTON PANN)
L-arji rtînîT î1111oroi şi arji rms pe alflll
di rec1o i: (RADU LIVIU BARD AN)
( ...] 1nă cunoaşte fi şi 1nă ţ>rea cunoaşre{i, TÂRZIU,-IE
şi f>Ollfe că, În cei zet~e ani din u11nă, 11-afosr 11u1ne Cel (m ai) târziu = Având ultimul termen:
1nai rc111Îf ÎJJ noroi deccîr al 1neu În Într eaga tlceasră Concurenţii vor Î11t1i111a OJJerele lor la
(ară. (ANASTASIE IORDACHE) redacţia 11rxwră, s1mdt1 Camgheorghevici 14, în plic

187
 Vwile ILJNCAN
sigiltu, pw1tî11dfiecare w1 mOffO, până cel mai rtîdu
ft11i, 5 aprilie 1893 .ret1m. (!. L CARAGIALE)
Într-o târzie vreme sau într-un târziu (Pop.) =
După mult timp, după multă aşteptare:
fnrr-u11 ftîrziu i se /i'tcu se1nn să it1 loc la
o masă. (G. BACOVIA)
Ht1rt1p·Alb şi cu ai săi merg ei ctîr merg,
şi î1lfr·o rt11zie vr eme t1ju11g la împărăfie. (ION
CREANGĂ)
Te-nrreb Îllfr-un ftîrziu,/ Uirtî11du-111ă la
rine, 11rivi11dfiiră să şriu:/ La ce-t1i venir, regină,
t1icet1 î11 pu.Hiu ? (MIHAI EMINESCU)
Mai curând (ori ma i devreme) sau m ai târziu
= La o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată
şi odată:
Asta are să se Îllftî11111le 1nai devre111e sau
mai rt11ziu, dar ar e să .re î111tîmple 11egreşir. (A.
MATEEVJCI)
Nu (după) tâ rzie vreme (Îvp.) = Nu după muk timp:
S<N.~Of Că Jill ftîrzie v r e1ne llU S-tlducă
t1icet1 ror staul. (MIHAIL SADOVEANU)
Te 1nărifi 1111 dur>ă ttîri.ie v1-e1ne. (M.
SEVASTOS)
TEACĂ
A se face teacă de pământ (Reg.) = A se face
nevăzut, a se ascunde, a dispărea:
Vezi d·ftl, e alrfel ct111d frece bărbt11ul
ţJrÎll bătătură; unde Clllcă, colo, r tlr şi Înde.ft1f şi
1ni-fi stăţxîneşre c-o ţ>rivire ct1t fine cu11ea; şi
1Jăsăre1, şi căfel, şi ţ>urcel se dt1u În lături şi
fac reacă de pămt1111 că frece .Hăpt111ul, 11u
glumă. (BARBU DELAVRANCEA)
A asculta teacă de pământ (Pop.) = A asculta
Într-o tărere desăvârşită:
Awduuii reat:ă de pămti111 t«.' et1 migală
111i11w1t11ă de şuieră/uri. (BARBU DELAVRANCEA)
A rămâne teacă (Pop.)= A rămâne gol:
Se vor deşrepftl ei, odară, ct111d vor
ră1ntîne visteriile reacă şi {ara daroar e şi
vt111dură romă. (CONTEMPORANUL, IV)
(Ba) că(·i) teacă, (ba) că(-i) pungă (Reg.) =Se
spune când cineva se codeşte să facă un lucru,
invocând pretexte neserioase:
Şi găsi Păwlă chiar mai lt1 mt1rgi11et1 stu1dui
o femeie, al căreia l:iidXll se du.rese ft1 pădure să
atb.1că le1111Je. Nu-i vo1fJii, 111uierea Îi SfJu1Jea 111ereu
că ret1că, că fJuJJgă, că nu-i esre /Jii1fxdul t«:asă, că ce
va zice lumea; (IOAN SLAVJCI)
Nit~i unul Jtu ţJurea veni; unul zit~ea că-i
reacă,alrul că-i pungă, al 1reilet1 că pe dincolo.
(1. POP-RETEGANUL)
Nu încap două săbii într-o teacă (Pfm.) = Se
spune despre două persoane c u o anumită
autoritate care nu se împacă:
- Două săbii /JOf să inrre ÎJJfr-o ret1că?
- Nu, măriaw! (NICOLAE FILIMON)
Dar unde S·t111 pomenii/ S·t111 văzur şi
t1uzirl Două săbii ÎJJfr -o ret1că/ Doi do1111Ji În
ftiră săracă? (VASILE ALECSANDRI)
Ace.He două me11wliră(i cu rorul
deosebire trebuiau să se cim~nească ţJtÎnă la
urină, „nu inrrau două săbii ÎJJfr-o ret1că ". (ION
PANTAZI)
TEAPĂ
A fi (sau a nu fi) de teapa (cuiva) (Pfm.) = A
(nu) se potrivi cu cineva:
( .. . ] o t1.reme11et1 laudă m·tlr face să mă
Îndoiesc de 1nine fnsu1ni şi să cr ed c-tun ÎnceţJuf
t1 fi de-o reapă i111elet'f11t1lă şi momlă cu roşii.
(MIHAI EMINESCU)
se
A-şi da în teapă (Reg.) = A reveni la vechile
obiceiuri, la caracterul dinainte:
St1mă11ă t1 Croor l11rommt111ul 11w11t14 la
sune! ÎŞi dă În ret1ţJii, cu1n se zice, se vede că-i
Romti11 ct?r de colo. (ALEXANDRU PHILIPPIDE)
TEASC
A ieş i (sau (înv.) a scăpa) de s ub teasc = A ieşi
de sub tipar:
Mai î11 roore ziele ies de sub ret1.'il' că1ti îi1
limiXI ro11uî11eafcă. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
188
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A pune s ub teasc (Înv.) = A tipări:
Pune .wb reasc lirerile ... ripogm[iei. (AL.
ODOBESCU)
TEATRU
A face sau a juca teatru = A se preface:
Sigur, 1111 am pulul scăpa de ideea, de
sus11iciunea că juca ret1r111 sau juct1 „şi" ret1rru
( .. . ](NICOLAE BREBAN)
- Tu 11-ai văzur că eu jucai rearru, 1năi
ril'ă/0.111/e? (GIB I. MIHĂESCU)
Şi t1ţJOi, În continuar ea obscurei rate
renftlfii de a juca rearru, ît1genw1chezi în fa/a
1naşi11ii şi Î{Î Sţ>rijini f runtea de 1ne1alul ei ret~e.
(VOICU BUGARIU)
TECHER-MECHER
A aduce techer-mecber (pe cineva) = A aduce c u
nepusă masă, cu mare grabă, pe sus, cu de-a sila:
Plină a doua z4 pe la censul veumiei, I-tai
adus pe Negoiţă 1ed1er-medll!r drepl la su11a
1xuarului dom1e.1e dit1 Bucureşri. (I. L CARAGIALE)
TEI
A (nu) lega două în (sau într-un) tei (Prin
e timologie pop ulară rrei) (Pop.) = A (nu) pune
nimic de-o parce din câştigul obţinm:
(...]fiindcă el se şria că 1111mceşre şi mai
şi det~t1r Înainte, şi de la o vr e111e Încoa, două
rei 1111 pur ea lega. (P. ISPIRESCU)
Preoteasa, fe111eie 1nu11ciroare şi cu f rica lui
Du11111ezeu, ert1 credinciott'lă bă1fx1rului şi 1nu11cet1
Î1n11reună cu dt1nsul clil ert1 ziulict1 de 1nt1re. N1'1nt1i
asrfel p111useră să lege şi ei două-n rei. (IDEM)
Cu ce are wră -mea Evat1ghelit1a, cu ce
are Alviţă, t111 să fie ît1 .Htire să lege două în rei.
(ZAHARIA STANCU)
Şi unul din tovarăşi era 01n aşewr,
cu1n1Jărar şi legă ţ){lrt1ua cu nouă noduri, că-i
1nergeau treburile strună, iar celalr e1t1 chelruiror
şi befiv, de 1111 legă două ît1 rei. (DIN VIATA
POPORULUI ROMÂN, voi. 25-26, 1914)
A fi (sau a face) beat tei (Reg.) = A se îmbăta
foarte tare:
Cu-o ghioace de mei, măfăcui rei 1 (POP.)
A găsi (sau a lega) tei (e) de curmei(e). v. găsi.
A încropi din tei curmei. v. încropi.
A nădi din tei curmei. v. nădi.
TEICĂ
A duce (sau a trage) pe cineva cu nasnl Ia
teică. v. nas.
A face (pe cineva) albie (sau teică, troacă) de
porci (sau, rar, de câine). v. albie.
TELELEU, -EA
A umbl a teleleu (Tănase) (Pop.) = A umbla de
colo pâ nă colo, fără rost:
fn oasre a1n fost nu1nai de z}JuCÎl'1n: hăis,
ha1t11n, cea, ha1t11n.' De-arunci Încoace a1n t'1nblt1t
ia aşa, rele/eu Tana.fă. (ION CREANGĂ)
Zice pmsrul: Hai şi eu 1 Hai1/ Că 101 11-t1re
ce face, ş-aşa umblă rele/eu. (MIHAI EMINESCU)
Srăricica-şi răsipeşre/ Ş-t1fJOi îmbiă rele/eu.
(C. NEGRU2Z1)
Nu fi·i mşit1e obmwlui, la wîi:Ha rade 60
de an4 să umbli rele/eu prin glod şi bă/fi,
În Înrovărăş1i1du-re cu n~'ite ştrengari tineri, ce fi i-ai
făcur wmarazi? (CONSTANTIN STAMATI·
CIUR EA)
A fi teleleu Tănase (Reg.) =A fi zăpăcit, ai urit,
năuc:
Du111nezeu o să care să re răsţJlăret1scă.
Tu nu fii tălălău Tănase, şi-i cere rt1iul.
să
(ŞEZĂTOAREA, IX)
A rămâne teleleu (Reg.) = a) A rămâne si ngur:
- Mamă dmgă, - uîce fara -, maică
drt1gă, rălică eşti 1Jărrt1nă, t1i OfJfZ<lci şi cevt1 de
189
 Vwile ILJNCAN

ani, ş-o să 1nori 11uîne-ţJOi1ntîne şi eu ră1ntîn aşa TEMEI

rele/eu ( .. .) (C. MO HANU)
b) (Reg.) A rămâne sărac.
TEME
A se teme (sau a se speria, a -i fi fri că, a fi
fricos) (şi) de (o) umbră (sau şi de umbra lui).
v. umbră.
A tem e (pe cineva) (Pop.) = A bănui, a suspecta
pe cineva de infidelitate; a fi gelos:
Busuioc bă1111i11d pe Si111i11oc că s-o fi
Îndrăgostit cu fe1neia lui, 11u voi să-l creaz.ă
ctînd acesta Îi 1nărrurisi adevărul, SJJui11du-i că
nici ţ>rin gtînd 1111 i-a rret~ur una ca asta
vreodară. El .le făcu dtîiz, î11cep<111d a-şi reme
11evas1a. (P. ISPIRESCU)
Şi Încă şi t1lr net~az: Drago1nir fşi re1nea
11evtwt1. (I. L. CARAGIALE)
(Marghioliţa] era b1111ă gospodină şi
/ot111e evlaviot1să, Însă avea un cusur. Îşi ct11n
1e111et1 băd1a111I şi, Doa11111efereş1e, 11-ar fi rocmir
slujnice ri11ere î11 casă! (NICOLAEGANE)
A-şi păzi (sau a- şi teme) cojocul. v. păzi.
C ine e muşcat de şarpe, se tem e şi de şopârl ă
(Pfm.) =Cel păţite fricos, prevăzător:
A fi cu tem ei (Înv.) =A fi potrivit:
Ciisă!oria oamenilor ptxue fi că esre cu
mmirul ft1 ce loc t1rfi cu remei. (NICOLAE COSTIN)
Ft1/Jfa virejească e negreşir lucru 1nare;
dar f11rr-o ţJOlrivă cu dt1nsa, sră şi vorba ţJusă lt1
ltx cu remei. (AL. ODOBESCU)
A pune tem ei pe ceva (sau pe cineva) = A se
bizui pe ceva (sau pe cineva) ; a avea încredere:
Pe sp11.1ele oamenilor, fireşre, mare
re111ei 1111 11ure1n ţJune, fiindcă-i şri1n ce iubirori
de adevăr s1m1. (1. L. CARAGIALE)
Numai artîra, că moş Ion Roară, după
ctîre văzuse şi după ctîre păfise el î11 viafa .fli, 1111
ţJrea 1>unea re111ei ţ>e vo1f1ele boiereşti şi avea
gtîdiliâ la limbă, adil'ă spw1ea omului verde î11
od1i, fie cine-a fi, ct111d 11 sco11110lea ceva la
inimă. (ION CREANGĂ)
/011 Gheorghe e w1 feciomş pe car e fJO{i
p1111e remei. (MIHAIL SADOVEANU)
Nu-i rău să o iubească, dt1r să 11u ţJună
pr ea 1111111 remei; (EUGEN LOVINESCU)
TEMELIE
A da la temelie (Arg.) = A atinge la punctul
slab; a profita de slăbiciunea c uiva:
(.. .)fi-ai bărur joc de eL 110fifi514 procurori. ..
Cică 1111 le-ai dar la remelie.„ (hnp://evz.ll)I)

Cine e muşcai de ŞGIŢJe .le păzeşrel .le

reme şi de şopârlă. (I. C. HINŢESCU) A pmte temetie (Fam.) = A pune bazele, a înten-eia:
Pr1i1 ace.He 111 ijloace ii1crederet1
Mă tem că„ . (Fam.) =Mi se pare că .. . : fJOfJOr e11ilor fiind cuceriră î11 fim/J foa11e .1ew1,
Bine re-tun găsit, Î1n1Jărt1re, deşi 1nă re1n preorul rrebuie a110i .fă şrie pr efira r epede şi îi1 mod
că 11u re-oi lăsa cu bine, r>enrru că a1n venir să rt1fional de t1ceasră favort1bilă Î1nţ1rejurt1re, r1enr111
11e 1111„ăm. (MIHAI EMINESCU) a p1111e Temelie solidă misiw1ei sale de co11d11căror şi
În{eles-a{i oare v11'11 singur cuvtÎllf 1năct1r? pări111e al fJOfJOmlu4 care i s-a î11credi11{af de cărră
Mă re1n că har1nt111ul 11osrru e cu rrei roore lt1 ctu: D-zeu şi 11afiw1e. (ION CREANGĂ)
(B. P. HASDEU) - Cii 11e .răw11şe.1e aici, la Bălgrad..., pe
1111de o dară şi 1111 de muli Mihai Vodă a pus
Nu te teme (Pop.) = Se spune pentru a întări o remelie fării... (TITUS POPOV ICI)
afimiaţie:

( .. . ] alrfel 1111 .rncr ifiwm eu diramai

pasăre, 1111 re Teme. (ION VINEA) TEMENEA
A face tem enele = A se înclina în semn de
respect sau de supunere:

190
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

I-tun fl'tcur o re111e11et1 şi-tun ieşir ÎJJ dosul A li moale terci (Reg.; d. oameni)= A fi bleg:
casei. (GALA GALACTION) - N1'1nt1i noi /Jarcă t1ve111 rerci În loc de
Fapr e.He că, ftîrtî insisrenţele lui, asTtlzi sânge' (UVIU REBREANU)
1111 1ni s-ar 1nai ft1ce re111enele ţJe stradă ori 1111
mi-aş permire stî·I pltlresc pe Barrolomeo ( ...]
(RADU PARASCHIYESCU) TEREN
Temeneaua că-şi făcea, mâna, 1)()(lla-i A câştiga teren = a) A î nainta (în luptă ),

sărura. (POP.) împi ngând pe duşman înapoi:

Rira ct1ş1iga reren văzând c11 ochii.
Lupftl benefică dinrre cei doi se d11cea leni,
TEMPERAMENT binefăcăror. (AURA CHRISTI)
A avea temperament (Înv.) = A fi î nclinat spre
plăcerile trupeşti: b) A se ră~pândi, a se propaga:
Eu 1111 ert11n ÎJJ zona ei de interes erotic.~, Pe rtî11d, fiewre dinrre cele do11ă
tivea e.-rfJerienfele ei fi'rru11oase, tivea re1n1>e1t11nenr rendinfe ctîşriga reren, dar acrele de rezi.ITenfă
şi em şifrumoosă. (LEON VOLOVICI) t111 Jo.li m11lr mai puţine dect11 episoadele lungi
de aşrepra re. (G H. SCHWARTZ)

TEORIE c) A progresa puţin câte puţin într-o acţiune; a -şi

A-i face cuiva teoria chibritului (Fam.) = A-i face consolida poziţia; a dobândi importanţă:
cuiva morală; a spune lucmri inucile, fără rost: Ea vrea acu1n... să ct1şrige 1nai 1nulr
Când emm grefier în Ou} şi mi-a spus reren. (MARIN PREDA)
judec<lto11,f Gra1na: „Do11111ule, 1111 re Însura", i-a1n
/ăcur u11 ceas Î1llreg reoria chibrirului, vorb1i1du-i - A face teren = A efectua o muncă în deplasare:
Înclui>uie-fi, eu, tânăr - desţJre Su/XI Încălziră, Se vede că 1111 1nai face reren, 1111 1nai
desr>re viaţă, bărn1nefe şi despre fO(lfe prosriile pe colindă coclt111 rile la vt?nărorile Nebunului'
wre acum lederesT profund. (PAVELDAN) (GABRIELA ADAMEŞTEANU)
Pe Ha1111t1h o ene1vt1 la culme a1nd Înfl··w1 .rnr, unde t1111 făc111 reren de
Joht1111es .re tf(JUCtl să !«>rerizeze, să facă reodt1 cercerare, era '"' rânăr elec1ricit111. (AURORA
chibrirului, cum zicea ea. (DUMITRUŢEPENEAG) LIICEANU)

A părăsi terenul = A părăsi un câmp de

TERCI activitate; a se da bătut, a ceda:
A cădea cu nasu-n terci sau a-şi turti nasul, a Vrei Mirel? Aceasw
să ţJleâ, ţJrie1ene
lua în nas (ruşinea). v. nas. înseamnă că n-ai de fel fler de gazewr. Părăseşri
terenul roc1nt1i ct1nd ceaiul danst111r... Î11ce1Je să
A face pe cineva (sau ceva) terci (Pfm.) = A fie mai inrere.rnnr. (CEZAR PETRESCU)
nimici pe cineva (sau ceva), a distruge: În cele din u1111ă Cormoran dăth1 din mână
În schimb, băituu( produs pm1revofufiont1r, a leht111ire şi părăsi 1eren11I. (UVIU RADU)
a fosT fi't.'uf re1t'i de 111 BMW dectf(JOfllbil pe wre-1
conth1cea al1 băitu posrrevofufionar ( ...] (RADU A pierde teren = A pierde toc mai mult şansele
ŢUCULESCU) de succes:
DuţJăce a strtîns Îllfre 1nt1ini ct1fJul DurXI cu1n se şrie, Îllfre fÎlnfJ, şi f ranceza
unuia 1xî11ă l-a făcur rerci, a ră111as coinJJler şi germana a11 pierd111 Teren în fafa englezei.
singur. (DOINA RUŞTI) (MARIANA NEŢ)

191
 Vwile ILJNCAN

(Fig.) Cuvinrele pOI sau pierde

ctîşriga Cr"n aş ţJurea det~i 1năsura rer111e11ii,
reren din ct1uză că derivarele lor se Întăresc sau consulfli ct1rnerul 1neu de 1101e şi să 1nul{1'1nesc ţ>e
slăbesc. (AL. GRAUR) roară lumea şi pe rară/ meu? (PANAIT ISTRATI)

A pierde terenul de s nb picioare (Fam.) =A- şi

pierde siguranţa, î ncrederea: TERMINA
Parridele „isroril'e „ vedeau că r>ierd A termina (cu ci neva) (Pfm.) = A rupe relaţiile

re renul de sub ţJicioare şi 1ii1ntî11 co11111le1 izolare cu cineva:

de r>opor, fără nido bază de masă.
(GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ)
Regimul mtifior wre îşi
de sub ţJicioare Încearcă să frt111s1niră
ţJenrru roore criJnele co1nise, Întregii
(http://www.ju rnal.md/)
- Taci din gură, 11u1nai ţJrosrii zici tizi.
Oi fi re11ni11t11-o Tu cu El, dar El n-a rerminar-o
pierde rere11ul cu rine. (DANIELA LUNGU)
f rict1 sa, - Am re11ni11ar-o cu el dejiniriv. Toare .re
socieră{i. 11e11-et~eau
11u1nt1i Îll 1ni11rea 1nea, 1111 c1-ed că 1ni-ar
fi vorbii vreodară în felul ace.Ha. (STELIAN
ŢURLEA)

A pipăi (sau a sonda, a ta tona ) terenul = A

observa c u atenţie situaţia, împrejurările, înainte
de a întreprinde ceva; a se informa:
Să ft«.'ăbine Abramoviâ să pipăie rere11ul
şi să încetl(Jă rrararivele. (MIHAIL SADOVEANU)
f111re rimp voi piţ>ăi rerenul să aflu fO(lfe
preţurile din judeţ şi să văd dacă nu purem
provoca o concurenţă. (CEZAR PETRESCU)
Şria că madam Valrnmaki ft1ce pe
pefiroarea... şi venise să raroneze Terenul. (MARIN
PREDA)
A se termina (cu cineva) (Pfm.) = Se spune
când cineva nu mai are nicio şansă de scăpare:
fn curtînd îşi va aduce t11ni111e de ţJ1ea
1nulre. Şi t1ru11ci
su11r ţJierdură. Aru11ci s-a re11ni11t1f
cu mine. (PETRU DUMITRIU)
S-a rer1ninar cu Maniu şi asrea nu le-a1n
nmar... (GH. BUZATU)
E gara, măi, îfi spw1 eu, e gara, s-a
Terminal. Ce? S-a 1er111i11a1 cu noi, a.Ha e 101. (A.
R. DELEANU)

A se termina în coadă de peş te (Arg.; d. o

TERMEN acţiune, o naraţiune e tc.) = A avea un sfârşit
A fi în termen = A-şi face stagiul militar: neco nvingător, neclar, a se termina sub
De ce nu re-au făcui serge111, rară, când aşteptările pe care le j ustifică î nceputul:
ai fosr î11 re11ne11? (ZAHARIA STANCU) Adunarea se rer1ni11ă cu bi11e - În coadă
de peşre ( .. .] (ION LĂNCRĂNJAN)
A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva (Fam.) Uneori se rer1ni11ă roşu ca un /Xlf e11or1n
= A fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva: de maâ, a/reari eşri lăsar singur şi pe dinafară
- D-ra erai În rer1ne11i buni cu ră11osafii, ca ofifeml lui Li/li, a/reari î11 coadă de /JeŞTe
nu-i aşa?... (LIVIU REBREANU) ( . . .] (HERTA MULLER)
Nu, cu Pt1ul Păun 1111 a /osr În re11neni Anchera s-a rerminar în coadă de peşre.

buni. (MARIA BA NUŞ) (GH. SCHWARTZ)

Argumenrele erau .1alide: rtînărul
clasicist era În rer111e11i /Ol11·re răi cu conducerea
co1111mis1ă t1 Unive rsirăţii. (ION VIA NU) TEŞMENI
A s minti (sau a omorî, a pr ăpădi, a răzbi , a
A-şi măsura termenii (Fam.) = A vorbi stinge, a hâi, (reg.) a mâ ntui, (reg.) a teşme ni,
alegându-şi cuvintele cu prudenţă pentru a nu a usca, a zvânta e tc.) (pe cineva) în bătaie (sau
supăra pe cineva: în bătăi ori cu b ătaia). v. bătaie.

192
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

TEXT TIFLĂ
A arunca (sau a băga) te:\1e (Arg.) = A manifesta A cădea (sau a da) tina pes te cineva (Fam.) =
o atitudine teribilistă; a face pe interesantul, a A da în mod neaşteptat norocul peste cineva:
întrece măsura (prin afimia~ile făcuce): - Unde dă Du111nezeu să cază o
Potire era chestia că 11-a inrrar anu' ase111enea tiflă ţJesre 1ni11e.' Mi-aş sătura sălaşul

rret' uf la Arhirecrură, dar 1111 (Jricep de ce băga î111r eg. (P. ISPIRESCU)
re.-rfe de-t1srea rm~1nlli acu1n, ccînd şi-li rrt1s
rrupă ? (OVIDIU VERDEŞ) A da (cuiva) cu tina ori a da (sau a arunca
cui va) o tină = a) A face gestul descris mai sus:
(PAMPON:] (după ce a vor bii cu Mifa
TICHIE înce1, frecând repede lt?ngă Crăcănel, pe Ctlr e îl
A s e naşte cu ti chia (sau scufia) în (sau p e) cap apucă şi-l Trage de mână în fafă; Crăcănel din
(Pop.)= A fi norocos: .1111uci1ură SCtlpă fJe Iordache, care iese r e1ude
Când e.He vor ba de wînăroare, a1wi fJOfi din bal dând w rij1a îna1wi) (I. L. CARAGIALE)
să1ni re lt1uzi că eşti nă.k~ur cu tichia ÎJJ ct1ţJ.
(AL ODOBESCU) b) A dispreţui, a desconsidera, a sfida; a renunţa

cu dispreţ la ceva:
(Ce-i lipseşte chelului ?) Ti chie de mărgăr itar Ce-or Îndrăzni, vrei să zici. Eu tun să le
(Pfm.) = Se spune despre cei care au sau doresc dau cu rijla: dacă s-o prinde, ei se fac de nî.I.
să aibă lucruri de preţ nefolositoare, deşi sunt (ŞT. O. IOSIF)
lipsiţi de strictul necesar: Degeaba îmi dai cu rij1a, domnule, că
Chellwsului richie de mărgărirar nu-i mai j os de opr mii nici o /Jara frtî!ITă. (VASILE
trebuie, ţJenrru aceea 1111 re t11>uca de lucruri ALECSANDRI)
mari (...] (C. NEG R UZZI) M-a ca1n ţJărăsir Mtînruirorul, Îngerii
şi

Chelului ce-i lipseşre? - Tid1ie de Î1ni dau cu rij7a: unul şi-a şre1:11 1nucii de buzele
mărgărirai: (I. C. HINŢESCU) mele. (TUDOR ARGHEZI)
Ce-fi lipseşre chelule, richie cu mărgărirar?
(IDEM)
TIGAIE
A fi cu un ochi la gaie şi cu a ltul la ti gaie. v.
TICLUI gaie.
A o (sau a le) ticlui (bine) = A da unei afirmaţii
mincinoase aparenţa de adevăr: A fi puşcă cu tigaie (Îvp.) =A fi om de nimic; a
E gr eu să re deprinzi a minfi pe a/fii; fi prost:
după ce re-ai deprins o dară, n-ai să-fi mai bafi Nu vedefi că-n (tuii 11-t1vefi greurare?I
capul cum s-o ricluieşri. (IOAN SLAVICI) Nu vedefi cu n -avefî tmrorirare?I Swllefî rublă
Am ricluir-o bine, nu? O ft11:1ă }uCtlfă şrersă, puşcă cu rigaie,I Nu vă face pielea nici
lumii î111r egi. (LEON NEGRUZZI) chiar o lăsCt1ie ? (NICOLAE T. ORĂŞANU)
Un t1uror Încerct1 să definească „1nerirul"
fiet'ăruia di111re ele (al partidelor], afimuînd că
Marele Sfm Nafional din Sibiu a ticluir-o wm a ştiui TIGHEL
şi wm a purul( .. .] (ANUARUL INSTITUTULUI A trage (cuiva) un tighel (Reg.) = a ) A mustra,
de ISTORIE şi ARHEOLOGIE CLUJ-NAPOCA, a dojeni (pe cineva):
voi. 16-1 7, 1973) Ba încă ce' l-a rras '"' righel, de i-a
plăcur şi lui. (1. L. CARAGIALE)

193
 Vwile ILJNCAN
b) A păcăli pe cineva:
- Amice Nae, ai buclariiir-0 1••• ziie el
omului di11 oglindă. Apilpisira aia dă văduvă fi-a
rms w1 righel dă mama focului ... mai încrede-re
alră dară în muieri de alea prefăcure. (NICOLAE
GANE)
c) (Arg.; d. bărbaţi) A avea un contact sexual.
TIGVĂ
Cap de tigvă = Cap prost; om prost:
Taci, wp de rigvă, grăi Tămăduetmu.
(BARBU DELA VRANCEA)
Şi-a găsit hârbul (sau tingirea) capacul, tigva
dopul şi Jelea bărbatnl. v. găsi.
TIHNĂ
A (nu) lăsa în tihnă (Pop.)= A (nu) lă<a în pace:
Dt1r lă.ft1{i-111ă În rihnă, gt111duri oarbe şi
deşarre' (AL. VLAHUŢĂ)
TILIUŢE
A-şi lua tiliutele = A pleca repede, fără a mai
sta pe gânduri:
Artîr1 1,1i luară riliufele - adică ce riliuţe?,
ce aveau pe ei - şi pleet1ră. (SĂMĂNĂTORUL,
voi. 6-7, 1907)
TIMP
A (nu) fi timpul (sau vremea) să„. (sau de...) =
A (nu) fi momentul potrivit pentru...:
Ar fi vremea să se r1ărăsească î11110liriet1
Srarului romt111 jocul călcărilor periodice şi
reciproce de Co11.11irufie. (1. L. CARAGIALE)
Încă 1111 e ri1nţ1ul să vă dau vreo
spert111fă...
(LEO BUTNARU)
A ajuns timpul = A venit vremea:
Dacă a ajuns rimrml să ia f rare pe sora,
Dumnezeu nu o să mai r1louă. (POP.)
194
A avea tot timpul să ... = A dispune de o
perioadă mai îndelungată de vreme (decât este
necesară) pentru a face ceva:
Avea ror timpul să se pregărească până la
sosiret1 ei şi cu tlcesr gt1nd b1i1efttcăror Îit 1ninre ÎŞÎ
plănui revenirea (...](CAMELIA CAVADIA)
Trebuia să se concentreze 11e Î11văţăru ră,
avea ror rimpul din lume să se îndrăgosrească.
(EUGEN PATRICHE)
A fi de pe timpul lui Pazvante (chiorul) (Pfm.)
= A fi foarte vechi:
Ctîr despre apamre ce .III mai vod1im ...
Ar rrebui rotlfe schimbare. Swlf vechi, de pe
rimrml lui Pazvtmre 1 (DUMITRU ŢEPENEAG)
- Las-o /10alelor de Trăncăneală, mamă!
Vorbeşri şi dumneawle Ctl pe vremea lui
Pazva111e. (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
Pufine erau cele cu lt1căre, Îit care se găsea
mareritil femvitir de pe rimpul lui Pazvanre 01iom.
(DINU 2'ARIFOPOL)
A fi timp (sau timpul)= A fi momentul potrivit
pentru o acţiun e:
Acu1n 1111-i ri1nţJ să re bm~eşri; Tu vii cu
mi11e-aet1să. (G. COŞBUC)
Bun.1 zise el În gtîndul său. la t1cu 1ni-e
1im1ml. (ION CREANGĂ)
0 1 DespOI, nu e rimpul de zis twe cuvinre.
Suceava, re gtîndeşre, e plină de morminre.
(VASILE ALECSANDRI)
A nu avea timp (pentn1 ceva) = A nu găsi
răgazul necesar (pentru a face ceva):
Că ea 1111 avea ri11111 de scrisori era
limr1ede, doar era femeie la că.wfa ei (... ]
(SÎNZJANA POPESCU)
A-i fi (sau a-i sosi, a-i veni) timpul (cuiva sau
la ceva) = A-i sosi (cuiva sau la ceva) momentul
potrivit (şi aşteptat):
Acu1n Însă, Îll ţJreziua u11or nouă
alegeri, a sosir rimpul de-a peq1erut1 domnirea
ace.Hor eleme111e. (MIHAI EMINESCU)
Mie Timpii/ mi-a .wsi1/ 1im1ml de căsărorir.
(POP.)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

E timpul (să .„) =A venit momentul (să ... ): - Slugă, neslugă, n-am umblar t1 cere. Dar
( ...] s-t1u a1ne111i1ft1f cu ţJuşcărill şi chit1r voi swlfefi gazde de ăia Ctlr e mâncă pira de sub
din mijlocul armosferei vifiare ce-i înconjoară NI unghie şi unrul de pe pieprene. (PAVEL DAN)
ridiCtlf w1 glas spre a le srriga: „E timpul să vă Sunt că11Jii11oşi şi 1nit~i la su.fler; beau
moralizafi1". (MIHAI EMINESCU) pr o.IT şi-şi mtîlllîncă de sub unghii. (C.
La Înceţ>urul anului, din 1norive de CHIFANE-DRĂGUŞANI)
culrură generală, am horăn1T că e Timpul să
umplu w1 gol de informafie şi să văd w1 Htmy
Pouer. (IOANA PÂRYULESCU) TINDĂ
A face o treabă până în tindă (Pop.) = A
Era şi timpul =Se spune atunci când intervine, începe un lucru fără a-l termina:
c u p uţin înainte de a fi prea târzi u, o acţiune, un Făcu rreaba până-n rindă. (POP.)

evenintent aşteptat:
Asra îiueamnă că băiatul prefec1ului şi-a A sluji (pe cineva) până în tindă (Pop.) = A
asigurai Trecerea clasei fără corigenfă... De allfel, face treaba prost:
era şi Timpul... (ION MINULESCU) Vr ednicia-fi mi-e oglindă,/ Că m-ai
111 luna 1nai ot11ne11ii 11-1111 de lucru nici slujir până-n rindă. (ANTON PANN)
În ct1111ţJ, nici lt1 vii, şi ziua de luc111 e 1nt1i ieftină
dectîr a/re dăfi: acum era rimpul să mai coboare
din pădure o /X111e din .Ht1njenii răiafi pesre TINDE
ia mă (...] (IOAN SLAVICI) A s e tinde pe cruce (Înv.) =A se răstigni:
Vei căura .'lţ>re c111cea celuia ce re
În doi timpi şi trei mişcări. v. doi. iubeaşte; şi 11uîi11ile .'lţ>re
a ta... cuţ>rindere t1celuia
ce .1-t111 Tins pre cmce. (MOSES GASTER)
Nu ma i e timpul lui Pazvante (Reg.) = Nu se
mai poate jefui după bunul plac: A tinde cu rsa (sau latul) (cuiva) (Îvp.) = a ) A
To(lfe asrea t111 Jo.IT, ăhă 1 Pe rimpul lui aşeza c ursa (sau laţ ul) pentru a prinde un animal:
Pt1zvt111re chioru'.' act'1na eşri curar ca lt1criJna... Doi w1nărori... rind /afuri w111i cedJ. (Al.
(ADRIAN BUŞILĂ) ODOBESCU)

Toate la timpul lor = T oate la momentul potrivit: b) (Fig.) A se folosi de mijloace perfide, viclene
Despre asra o să-fi explic eu, David, roare faţă de ci neva:

la rimrml lor. (LIVIU IOAN CODREANU) la (J1t1znicul .<fli)nfilor ar)(}.ITO!i. .. etu:rn .fli
Toare la rimpul lor şi cu vr er ea mea. Voi diiavolul o Tinde prin leagene: petlTm că celora ce
fi conducă1orul hairei. (COSTEL PRICOPIE) să leagtînă de mulre ori se 1tîm11/ă de cad fără de
veasre în pămtînr şi mor. (MOSES GASTER)

TINĂ A tinde dreapta (pentru ceva) = A sprijini o

A s coate (pe cineva) din tină (Reg.) = A ajuta anumită ca uză, a interveni pentm ceva:

pe cineva să ia<ă din starea de mizerie: Se duce măria .rn Şrefan Vodă la Neamfu
Cini.îlnul fine />re 0111 În rină, iar ş-acolo ... a r e să Tindă dreaţJfa .rn cu buzduganul
adevărara filozofie esre aceea care se .flîrguieşre r>entru o ţ>ricină vet~Jte de doi..'lţ>rezece ani a lui
a-l scoare din ea; (GH. ASACHI) Nechifor Căliman. (MIHAIL SADOVEANU)

Şi-ar mâ n ca (şi) tina de s ub unghie (Reg.) = A tinde m asa (Înv.) =A î ntinde masa:
Se spune despre un om foarte zgârcit:
195
 Vwile ILJNCAN

Mease de ţJururea rinde Înainre-ne.

(CORESI) TIVIC
lt1ră ct1rii cet1rcă Do11111ul, de bine 11-or A da (pe cineva) în tiv ic = A bate straşnic:
t1vet1 liţJSă, ce vor t1vet1 de ror bine şi 1nt1.w le va Băieţii... ÎfÎ ţJrind cc1inii - Îi ade111enesc

fi ri11.1ă. (DOSOFTEI) şi-iprind - le Ieagă o ri11icltet1 de coadă şi-i

bodogănesc cu cio1nagul: Îi dt1u În rivic.
A tinde mâ na (sau (înv.) mână bună, mână (ZAHARIA STANCU)
tare) (cuiva)= A aj uca, a spriji ni (pe cineva):
Nă.1căux1re de
Df„]m11eze„, mt?llT"iaşre-mă,
mâna ra cea rare ti11zti11d"-o mb„fui ră". (MINEIUL) TOACĂ
A bate toaca (Fig.)= A se lăuda, a face vâlvă:
A tinde undiţa. v. undiţă. „Uire, ţJăcăroşii, tui şi Î11ce11ur să bară
toaca.I" fşi zise Raevschi 11e111ul{1'1nir.
(BASARABIA, 200 I)
T INICHEA
A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a l ăsa pe A ba te toba (sau toaca) Ia urechea s urdului. v.
cineva) tinichea = A fi (sau a rămâne, a ajunge ureche.
ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material:
Eu a1n venir În Bucureşti cu ceva 1Jărălufe„. A face urechea toacă = A se preface că nu aude
'"zici că eşri ri11icltea de 101. (1. L. CARAG JALE) sau că nu înţelege; a se face niznai:
Îi sp„;, şi el face "recitea roacă.
A-i lega (cuiva) o tinichea (sau tinicheaua, (ŞEZĂTOAREA, II)
reg., băşica ori ti gva) de coadă. v. coadă . DetJufa{ii Însă şi regaliştii Îşifâcură, Ct'1n
zicem noi ardelenii, "red1et1 roacă. (G. BAR[f!U)

T IPIC A fi (sau a se face, a îngheţa) bocnă (sau ciocan,

A nimeri Ia tipic (Pop. ) = A veni la momentul toacă). v. bocnă.
potrivit, a sosi la ţanc:
Ai niJnerir la ri11ic; ra1na111>unet11n 1nt1sa.I A fi soarele la (sau pe la ) toacă. v. soare.
(POP.)
A lăsa toacă (pe cineva) = A toca averea
(cuiva), a sărăci (pe cineva):
T IVA L-t1u lă.~1f rot1că şi llf)()i i-llu dt1f cu
Tiva, băiete = Şterge-o!, pe-aici ţi-e drumul!: pidorul. (POP.)
Îşi ia cojocul Între u1nere şi bit~iul În
mână şi riva, băiere! (ION CREANGĂ) A rămâne toacă = A pierde toată averea, a
Bang! ... dă Sa11d" dmm" r>isrol"l"i şi e„, cheltui tot, a sărăci:
riva, băiere .lf>re 1xîdeaz. (SEXTIL PUŞCARIU) Mt1i trecu ce rrecu şi t11ntîndoi bărrtînii
dt1ră 011ul f)()fJii, ră1nt1i11d Îll ur1nt1 lor casa
roacă şi o sărăcie lucie. (P. ISPIRESCU)
T IVI
A o tivi la fugă (sau de fugă, fuga) (Reg.) = A o A şti şi toaca-n cer = A şti multe lucruri; a face
lua la fugă, a o tuli, a o şterge, a fugi: pe înţeleptul şi atotştiutorul:
N-am f'"'"' î11felege ""de .1p„11ea că Deodt1tă au răsărit Îll ţară f)()zderie, şi

merge, căci o rivise spre casa c" 1„mi11ă. (LIVIU tor unu şi unu... ot11neni 1nari, Învăţaţi, de ştiu şi
REBREANU) roaca în cer, colţoşi şi c" barba-11 fiut'"liţe.
(VASILE ALECSANDRI)

196
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

He, he, lumea vorbeşre că acesr om de pe1111isi1111et1 de a-şi face f(){1le1a " ; (NICOLAE
nădejde al lui Sum şrie şi f(){1Ct1-11 cei: .. da? (G. IORGA)
BĂLĂIŢĂ)

A toca (sau a ba te toaca) pe vătrai. v. vătrai. TOBĂ

(A fi) tobă de carte (sau de învăţătură). v. carte.
A-i merge (sau a-i wnbla, a-i toca) (cuiva) gura ca
meliţa (sau ca o metiţă,
ca o moară hodorogită (A fi) tobă de... = (A fi) plin, îndesat, doldora de...:
sau stricată, neferecată, ca o râşniţă, ca o pnpiiză, Cu desagii robă de bw1ărăf4 cu coşuri, fJOfXI
ca toaca etc.). v. gură. apucă dmmul oraşului. (ZAHARIA STANCU)

Ucigă-1 (sau ncigă-i) toaca (În imprecaţii) = A bate toba (cu degetele) = A bate ritmic cu
Lua-I-ar (sau lua-i-ar) dracul: degetele într-un obiect (din nervozitate sau din
Ucigă-1 Toaca, plodul dracului, 1111
i-i lui nerăbdare):
ruşine să margă calar e. (ŞEZĂTOAREA, V) Băru roba în fJOSTtlvul bi mului, cu w11ful
Arunci ei, ucigă-i Toaca, a făcur pielea dege1elor. (CEZAR PETRESCU)
de bivol nojiţe subţirele. (ŞEZĂTOAREA, III) BtlTe ro/XI înce1inel cu deşrele pe
- Tiu 1 Ţa-fa 1 Priu 1 Ucigă-re f(){1ca, ma111111rt1 mesii. (I. L. CARAGIALE)
duce-re-ai pe pu.Hii1 (1. L. CARAGIALE)
A bate tob a (sau darabana) (în sat sau în târg
Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = Foarte slab: şi la moară, în ţară) sau bate toba în Moldova

Ctînd ajunse, sora lui... era
roaca. (M. SEV ASTOS)
(Eliptic) Tu ai rămas TOT uswr ...
1111 alrceva. (CAMIL PETRESCU)
TOALETĂ
A face toaleta (unui bolnav) = A
operaţie (un bolnav):
usct1ră ca şi s -aude la Craiova = A lansa ştiri, a divulga
cele auzi te, a nu păstra un secret; a fi Decar:
Toacă, Pmbabil îi1să că .re ct1n ştie .. d1.·i 1u1 .re paue
ai rara să 1u1fi bălur roba. (LIVIU REBREANU)
Parrizan al bărăii în armară, btlTe ... a/XI
î11 piuă, îşi bare capul să facă /Xlrale, bare TO/XI
despre bi11efacerile lui, e /Jărur de nor oc şi bărur
pregăti pentru la wp. (ANTON BACALBAŞA)

Eu tun vo1fJit cu o colegă care SfJunea că
ele fac ab.wlur orice, chiar şi roalew fX1cie111ului;
(VIOREL ROTILĂ)
A face toaleta (unui condamnat) = A pregăti
condamnat pentru execuţie (tunzându-l
schimbându-i veşmintele):
Doi-Trei bădXl{i aşreapră aci să vie călăul
„ca să lefacă roalera ". (CAMIL PETRESCU)
A ba te toba (sau toaca) la urechea s urdului. v.
surd.
A bate toba = A tuşi:
un la noa1JTe iar vrei să baţi roba? De-abia
şi îţi mai Trecu.re Tu.rea. (1. A. BASSARABESCU)
A face (cuiva) s pinarea tobă sau a muia
spinarea (cuiva). v. s pinare.

A-şi face toaleta = A se găti (spălâ ndu-se, A face (pe cineva) tobă de bătaie sau a face
pieptănându-se, îmbrăcându-se): (cuiva) p ântecele (sau s pinarea) tobă = A bate
Tocmai acum pe la ora 11 aj1111.re.re să (pe cineva) z dravăn, a snopi în bătaie:
se scoale şi să-şi facă roalew. (IOAN SLAVICI) Nu umbla pri11 mahalale/ Înhăiwr cu
Înai111et1 bădJafi/01; femeile se desbracă lwimtmale/ C-o să-fifac spinar ea robă. (POP.)
1x111ă lt1 că1nt1şă, dar cu fJrecau{ie „să cet1ră

197
 Vwile ILJNCAN
A fi tobă de bătăi = A fi suferit multe bătăi, a fi
fost snopi t în bătaie:
T11ş;1 Lict1 a fo.H cal de saw şi robă de
bărăi. (ION PAS)
A se face tobă sau a (i se) face burta tobă = A
mânca peste măsură, a se î ndopa, a se ghiftui:
După două linguri de colivă bei apă cu
cana p<111ă fi se face burra robă. (ZAHARIA
STANCU)
Zeamă de pnme, când bei mutră, re
wnflă-n burră,Jaci bwta robă . (POP.)
A tunde pe tobă (pe ci neva). v. tunde.
A vinde (sau a scoate la vânzare) cu toba (sau Ia
tobă) (bmturile cuiva) sau a umbla cu toba sau
a(-i) bate toba (sau în tobă) (cuiva). v. vinde.
A-i face cuiva pielea tobă (sau burduf). v. piele.
TOCA
A toca (cuiva) la ureche (sau la cap) sau a toca (pe
cineva) la cap = A spure (cuiva) multe şi mărunte,
a plictisi pe cineva cu acelaşi lucm; a Oecări:
D-mJ direao1; cu co11.10a11a după el, nu-l
slăbeşre şi-i roacă la ureche. (AL. VLAHlJfĂ)
Că doar n-am să-fi roc la 11red1e până
11u?ne. 01 ASILE ALECSANDRI)
El iubea linişret1 şi copiii îi 1oct111 la cap
IO(l(ă ziua. (C. NEGRUZZI)
A toca (sau a ba te toaca) pe vătr ai. v. vătrai.
A toca din gur ă = A vorbi întruna, a sporovăi, a
flecări:
Ce să mai uxăm degeaba; iară banii.
(B. P. HASDEU)
Cică era odată În Ctî1nţ1i11a un bief
ci.wnar şi-i dicet1 lt"nea „Guraliul", că-i roca
gum mai delwî deu?r roaca la biserică (...] 0/.
A. URECHIA)
A toca Ia verzi şi uscate sau a toca câte-n lună
şi în soare = A povesti tot felul de baliverne, a
spune verzi şi uscate:
198
Cu1n Îi ţJ/ăcea lui odt1ră să toace verzi şi
uscare. (G. M. ZAMFIRESCU)
Unii se aşret111ră ca Tt11nt1s să Î11cet11Jii li
le roca verzi şi uswre despre şefie, dar acesra le
vodJeşre alrfel ( .. . ] (PETRE MIHAI BĂCANU)
A-i merge (sau a-i mnbla, a-i toca) (cuiva)
gura ca meliţa (sau ca o meliţă, ca o moară
hodorogită sau stric ată, nefer ecată, ca o
râşnită, ca o pupăză, ca toaca e tc.). v. gură.
Unde popa nn toacă = Foarte departe, unde şi-a
înţărcat dracul copiii:
Vă ducefi... În balră, rresrie, pu.Hierare/
Unde popa nu roacă,I Unde fara nu gioacă.
01ASILE ALECSANDRI)
( .. . ]unde frx nu se vede unde soare nu
răsare unde zorile 1111 se revarsă În scă1Jărt1rul
soarelui unde D1unnezeu 1111 se ţ>01neneşre unde
ţJOţJă 1111 fot1că unde de Hristos 1111 se ţJ01ne11eşre
unde popă 1111 cireş re. (ARTUR GOROVEI)
TOCMAI
A fi tocma i p e tocma i (sau tocm ai-tocmai) = A
fi c hit:
Mă jur c-tun lă.ft1t acasă ct1ras1işe
ne-ncheit1re ... ia11ă-1nă.' ... roe1nai ţJe roe1nai... /ost-lli
mb, re ie11 şi eu. (B. P. HASDEU)
TOCMEALĂ
A rupe pr eţul (sau pr eţurile, târgul, tocmeala
etc.). v. rupe.
A s ta la tocmeal ă = A se târgui:
Dacă un do1nn vrea să se ţJoarre 1nai
asţJru cu ei şi să le ţJună biruri noi, ei nu stt1u
11111/1 la rocmeală (... ] (DIMITRIE CANTEMIR)
(...] t1 sulf prea 11111/1 la uxmeală cu
diţJl0111afia t1ţJu.îet111ă şi cu Alit111fa israelită, şi nu
mai poare twăzi să rupă rt?rgul odară jăcur t1.111p1t1
celor cinci sau opr caregorii. (I. L. CARAGIALE)
Da ea nu sra la rocmeală sau să facă pe
ca1Jra 111ioasă, tor cu nasu JJe sus Ct'1n face
cwnnară-sa (...](GABRIELA ADAMEŞTEANU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A s trica tocmeala (Înv.) = A nu respecta

rânduiala, ordinea:
Pentru ce... strici roc1nalt1 1nănăsrirei?
(VARLAAM)
Penrru aceea, sinodul să facă ca să
ÎJJ{eleagă carolit~;;, că 101ntî11ii Încă vor
dreţ){u/ lor a .Hriw rocmeala făcură cu baseriw
Romei( ... ] (SIM ION RETEGAN)
Fiind ei 61 boieri, n-au pulul s1rict1
uxmeala ce/0t· 12 boieri. (ION-RADU MIRCEA)
Topenia pământului (l'op ) = a) Din cale afară
de ..., peste mă<ură de ..., extraordinar de..., grozav
de...:
S-a îndurai sft1111ul de mi-a dar muiere
fi Îll hamil'ă, da rea, ropenia pămt1111ului. (BARBU
DELA VRANCEA)
b) Foarte rău, îngrozitor, groaznic:
lt1 noi e 1openit1 pămt?nrului. (l'OP.)

A veni la tocmeală (sau la împăcăciune, la

cons ens etc.) (cu... ). v. veni. TOPI
A se topi (după cineva sau după ceva) = a) A
A-şi tine tocmeal a (sau a se tine de tocmeal ă) iubi foarte mult, c u patimă (pe cineva):
= A respecta o învoială: Împărt11ul şi împărărea.'itl se ro11ea după
Ilir ţ>ret~u1n ş-t1u {i11u1 aceşti do11111i t0t.1nttla, ft11a lor, văzând-o că de ce merge se face mai
se va scrie la n?ndul său. (ION NECULCE) frwmx1să şi mai cu minie. (I'. ISPJRESCU)
Afinre se 1opet1 de dom/ nevesrei, iar cel
Bmt la tocmeală, rău la socoteală = Ştie să se 1nai 1nulr suferea din ct1uza /t1/Jfului că 1u1 era Îit
tocmească, dar nu vrea să plătea<că; rău de pla!ă: swre să îşi ret1minrett1că chipul ei (ANCA GOJA)
Bun la uxmeală, rău la .wcoreală.
(IULIU A. ZANNE) b) A-i plăcea ceva foarte mult, a fi pasionat (de
ceva):
Deşi, cum spw1e ma/ifiosul G. Ciprian
TOP În 1ne1norii, t1crri{a „se lOfJea" du1Jii roluri
A trage (sau a da cuiva) un top (sau, reg., un toc) rragice ( .. .](TEATRUL, 1983)
de bătaie (l'fnt.) =A da cuiva o bătaie groaznică):
Dimineafa, pe serge111 l-a apucar iar A se topi (sau a se usca, a zăcea, a pieri, a se
fu rit1 Î1nţJOfriva f>O{isrului şi i-ll 1nt1i f1t1s un roc strânge, a se pierde) pe (sau de pe, din)
de băraie. (MARIA BANUŞ) picioare (sau, pop., de-a-n picioarele). v. picior.
Îţi s11w1 dacă 11romifi că-i rmgi w1 roc de
băraie şi Termini amorul cu ea. (CONSTANTIN A se topi (sau s e s trica) de râs = A râde foarte
BANU) tare, a face n1are haz de cineva sau de ceva:
Îl finea 11e bieful om .wb parmc rx?nă la DurJă fiewre povesre, ne-am ropiT de
o vre1ne ctînd 01nul JJu o 1nt1i ţJufea răbda şi-i n?.1, 1111 a/1cevt1. (ZAHARIA STANCU)
deie w1 rop de băraie, de rămase bărlx11 ca roţi (.. .] şi în vt111ej11/ cela, răs111111t1 rărăbi şi
băd1afii. (CRISTEA SANDU TIMOC) roare cele în roore rJă1Jile, de-fi venea să re .Hrici de
n?s de iznoavele lui Ivan. (ION CREANGĂ)

TOPENIE A topi (cuiva) inima sau a i se topi (cuiva)

A fi topenie (de cineva) (Reg.) = A fi rău de inima sau a se topi la inimă (de dragoste, de
cineva, a fi vai de cineva: dor). v. inimă.
Avea... nişte 1nusrăfi rordet1u11a bine
răsucire,de ar fi crewr că-i rope11ie de bierele M-am (sau ne-a m) topit ! = a ) Am păţit-0 1 :
femei. (NICOLAE GANE)
199
 Vwile ILJNCAN

Îi puse mtîna la gură şi-i ziie: Şr 1 că ne-am

ropir 1Să nu re auză cineva. (P. ISPJRESCU) A face (cuiva) chica topor (sau măci u că) . v.
Nenea lt111cu.I Să vie t1ici.I M-t11n fOfJÎf.I ... chică.
Suni nenor ocii. (I. L. CARAGIALE)
Vai, bierele fe1e 1/ Că le-am prăpădiri Şi A face (cuiva) un topor (sau toporul) = a) A
le-am dar pe beie../ De-acum m-am ropir 1 înşela, a păcăli pe cineva, a-i j uca o festă cuiva:

(VASILE ALECSANDRI) Uire cine ne-a făwr IO/JOm 1 Pe el,

băiefi 1 (TUDOR PAMFILE)
b) Am plecat, am dispăruc! Leul s-au î11Toi:1 unde au Jo.IT lăsar
ieţJurele, dar rău 11orm~osul, că ie11urile i-t1u
făcui 1111 IOfJOr, că t111 tiflar nwnai locul unde
TOPIT, -Ă zăcuse. (D. ŢJCHINDEAL)
A li topit (după cineva) = A iubi (pe cineva)
foarte mule: b) A bace zdravăn (pe cineva):
Era şi cel 1nai i11co11sranr. .. băie{ii o Pese111ne re 1nă111.1ncă SţJ1i1area, Ct'1n văd eu,

iubeau pe a.1ew1.1, chiar şi Vasile era ropir dur1ă şi ia awş re .1<'ai11in, dacă vr ei; /Ja ş-11n TOfJOr îţifac,
ea. (DAN CHIŞU) dt«.~ă 1nă crezi, de-i zit~e „tunau, ţJuiule ", ccînd Îi
Cr"n este de ll.inu1i, Încă Î11a1i1re de-a ajunge .1<'ăfJa di11 mtîna mea. (ION CREANGĂ)
la ea, Omasera ropir ( .. .] (DOINA RUŞTI)
A face ciorobor pentru un topor. v. ciorobor.

TOPLESS A scă pa cu chica topor. v. chică.

A face topless = a ) (O. femei) A face plajă cu
sânii dezgoliţi: A se duce ca toporul la fund = A se scufunda
Arrisra nu se simre collfoitabil să facă (rapi d):
ropless la mare, mai ales dacă se află şi cu De m11/1e ori vod1iwii despre mare, des[Jre
familia. (lmps://al.ro/) Ct'1n trebuie să dai din 1ncî1i1i şi din ţJicioare Îit

Je1n1na a renunfar co1nţ1ler la sutien şi a
făcur rople.ti, spre bucuria bărlx1(ilor, dar şi a
fJafXira zzifor ( .. .] (hccp://sciri nebune.gsp.ro/)
b) (O. dansatoare profesioniste) A dansa într-un
bar, club, într-un cabaret c u bustul dezgolit:
Rodica Pape.'"-' " Birănescu dedara că esre
prima acrriţă care a făcur ropless pe o scenă din
Rouuînia, În ri1n11ul regi1nului
(hccp://www.ziare.rom/)
acelaşi Timp ca să 1iimtîi la .111pmfafă, să n11 re duci
ca roporul /afund. (ANA MARIA SANDU)
A s ta cu toporul la brâu = A fi totdeauna gata
de ceartă, de bătaie:
Ei a11 î11feles că j11decara „c11 IOfJOmf la
brt111" di11 sud ( .. .] n11 se porriveşre în Ardeal.
(hccps://www. nasu Lev/)
Ceauşescu. Umblă c11 „săcurea " în brt111, horănîr să
facă dr eprare, să-şi 1ii;Jn111e „al doilea .111j1e1"
pierd11r,jef11i1 de viaţă ( . . .] (ION AVRAM)

TOPOR Coadă de topor. v. coadă.

(A fi) (ca) din topor = (A fi) fără fineţe, grosolan:
Individul em gr osolan, era din IOpor, Topor de oase = Cel care a îndurat greutăţi
le1nn negeluir, În inod cerr le1111t ce 1111 se lasă mari, a suferi t mule:
geluir. (VIOREL ŞTIRBU) Da· de ce voiau să se dovedea.1eă care 11e
Adică dotunna Su111giu fusese, era, şi un ct1re, asra 11-tu1şriur-o11icifefele boiereşri, dt111nire noi,
Pygmalion al spioni/01; 1u1 1111nai al diploma(ilor sămrmii, ropm· de oaie, vire de beilil~ rdJă de buşeli,
mai din IOfJOr ( . . .] (CRISTIAN TEODORESCU) creşrini de j111n111i1. (BARBU DELAVRANCEA)

200
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Dar a.Ht1 t1 Jo.li demulr, să rar fie

oprsprezece ani. (DAN DOBOŞ)
TOROAPĂ
A da în toroapa„. =A fi preocupat de„.: Toate ca toate (sau, rar, toatele) = Celelalte ar
A dt1r În roroaţJll 1nărirarului, 1111 1nai mai merge, treacă-meargă:
face nimil' /Jrin casă. (ION BOCEANU) Toare ca f0l1te, 11u1nai 11ovefele ce fi-tun
dar să 1111 le uiţi. (P. ISPIRESCU)
Toare ca roarele, dar când t11n auzii eu de
TOT, TOATĂ rara, pe loc mi .1-t1 muiai gura. (ION CREANGĂ)
A da toate pe una . v. da.'
Tot unu(I) şi unu(l) sau tot una şi una . v. unul.
Aici e totul = Asta explică tot, încr-a<ta constă ton.II:
Aid e rorul, calul lui Răcoare nu era cal
ca roţi caii. (MIHAIL SADOVEANU) TOTUNA
A-i fi cuiva (sau a face pentru cineva) totuna
Asta-i tot sau a tâ ta (ori a tâ ta -i) tot = Atât şi = Se spune când din mai multe al ternative,
nimic mai mult: cineva nu dă preferinţă nici uneia, socotindu-le
Vrau să-1ni dau sa111ă des11re sarul 11osr111, pe toate pe acela5i plan:
despre copilăria perret'ufă în el, şi art?ra-i ror. Spune-le ce-fi place.I Că penrru ei, ori
(ION CREANGĂ) viu, ori mo11, To11111t1face. (G. COŞBUC)
De-acu1n ori să s11u11, ori să 1111 1nai
A-şi vârî n asul în toate (sau a-şi vârî n asul spun, că ro rwia mi-i. (ION CREANGĂ)
pretutindenea ori a-şi vârî nasul unde nu-i
fierbe oala). v. nas.
TOVĂRĂŞIE
E tot un drac. v. drac. A merge în (sau la) tovărăşi e (Pop.) = A
merge, a călători împreună:
Mi-e tot atâ ta = Mi-e perfect egal: De-aici până la Călugăreni om merge
Meşrere, 1111 şriu dacă la a.Ha s -au gândir rovărăşie. (MIHAIL SADOVEANU)

acei pescari... filozafi, dar eu văd că mi-i rar

artîra. (MIHAIL SADOVEANU) A ţine (cuiva) tovărăşie = A sta pe lângă cineva
- Nu vrei să spui? - N-am ce Sf""''"
Pure(i pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ţine
să mă-mp11Şctlf4 mie mi-e rar arlila (...] (MEMORIA: cuiva de urât:
re\1sta gândirii arestate, nr. 13-18, 1995) Jurx?neasa Dochia de obiui îi finea
rovărăşie. (MIHAIL SADOVEANU)

Să tot aibă„. =Ar putea să aibă (cel mult)...: A1n venir eu ÎJJSt'1ni la rine-11 ţJuşcărie/

Una (dintre fete] e scurră, să 10 1 aibă
douăzeci de ani, cu ochi mari, căprui. (CAMIL
PETRESCU)
Un do11111, să rol aibă c1i1cket~i de ani, cu
gtîrul în piele moale şi roşie, ca al c11rct111ului ( . .]
(IDEM)
Tri1nis de liiţ1uşneanul să-fi fin tovărăşie.
(VASILE ALECSANDRI)
- Hai t1ft1ră să bem o bere, că fac eu
cinste.I a 1nt1i adăugar el. - Marcel, vin cu
plăcere să-fi fin rovărăşie. (CĂLIN KASPER)

Să tot fie„. = Ar putea să fie (cel mult)... : TRADUCE

Să rar fie cincizeci de ani de arunci. A traduce în viaţă = A pune în aplicare (un
(VICTOR EFTIMIU) principiu, un plan):
201
 Vwile ILJNCAN

Ma11iriu şi fXlfriotis1n ce se trt1duce În A trage cu coada ochiului (sau, mai rar, cu

ţJrllcrică Îll fJensiireversibile, În lefuri e.-ror biranre geana ori cu mustaţa) = A face un semn discret:
cr et11et1d-lux ( ...](MIHAI EMINESCU) Flăcăii-şi frag Cil get111t1,/ Râd tlfJOi şi ei.
(G. COŞBUC)
A traduce (pe cineva) în faţa justiţiei = A aduce El Îi f1t1.fe cu 1nustt1fa, iliră ei Îi fl'tcu
(pe cineva) înaintea unei insta nţe judecătoreşti: i11imt1 sfârr1 (P. ISPIRESCU)
Mai exi.Htlll deţJOzifiile celor rmdllŞi î11 Mai u1mbiţi, .rom dmgă.. mai ftngeţi cu
ft1ft1 jll.Hifiei şi (Jledot1riile t1v0<.' t1filor t11Jărării, ca1dt1 ochillllli. .. et1 t1/Iefe. (VASilE ALECSANDRI)
dar acesre piese rămt111et11l î11 dosar ele jll.Hifiei
şi llll vedet1ll lllmi11t1 zilei. (HORIA SIMA) A trage cu urechea = a) A asculta pe fi.Iriş
Ct1{iva gazetari şi 1nu11cirori sunt pentru a prinde zgomote uşoare sau vorbe
t1res1t1fi şi rmdllŞi î11 ft1ft1 consiliilor de război. şoptite; a- şi încorda auzul, a-şi a<cuţi urechea:
(CONSTANTIN TITEL PETRESCU) Neve.Hele frag Cil llrechet1, se folosesc
de Întuneric şi-şi dt1u cu corul, c/Jicoresc ct1nd
prind ctîre-o frt111fllră din vor ba 1mchit1Şllllli.
TRAGE (SPIRIDON POPESCU)
A (nu) trage nădej de (de cineva) sau (reg.) a-i Trase cu uret~hea şi siJnfi că cineva
trage (cuiva) nădejde. v. nădejde. jwnllleşre fJOmlll de mere. (P. ISPIRESCU)
Tmge cu llred1et1 şi tlllde bi11e că .1-tl(Jropie
A s e trage în degete sau a trage degetul cu dmmeţ. (I. L CARAGIALE)
cineva. v. deget. 111 rimp ce fw1cfio11t11t1 îi complera
fo111mlt1r ele, mt1mt1 t1 frt1s Cil llrechet1 la di.ICllţiile
A s e trage la faţă = A slăbi, a avea figura t1 rrei domni spilcllifi (... ] (PETRE BARBU)
obosită, palidă, a arăta rău:
Flăcăul Î11ce1>ea să doar111ă 1nai ţJufi11 şi b) A asculta pe la uşi ; a iscodi, a spiona:
să se rragă lt1 faţă. (MIHAIL SADOVEANU) Pe de lălllri, Ctl llll ct1i11e la 11şt1 bucărăriei,
LLI sftîrşiTlll llllei discuţii i se rrage ft1ft1, trage cu urechea şi Alext111dru Glane1a)ru, do111ic să
se fac llmbr e pe la O<.' hi, pt1n'ă 11-t1r mai fi ft1Tt1 se t11nesret~e Îit vor/ii, .efiindu-se roruşi să se vtîre
frt'1noasă Ct'1n e arunci cc111d e odihniră şi îiure bogăwşi. (UVIU REBREANU)
voioosă. (ANTON HOLBAN) Ct'1n ieşi afară, se fJuse ţJe coşul
Era Tras la ft1fă, 11ebărbieri1 de cârevt1 /JOrdeillllli şi frt1se Cil 1lred1et1. (POP.)
zile. (DIMITRIE LUPU)
A trage de gâlci (pe cineva). v. gâlcă .
A trage (la) aghioase. v. aghios.
A trage la fit. v. fit.
A trage (pe ci neva) de limbă. v. limbă.
A trage la jug. v. jug.
A trage (pe ci neva) pe s foară. v. sfoară.
A trage m âţa (sau pisica) de coadă (sau, reg.,
A trage banul (sau gologanul) prin barbă = A pe rogojină) (Fam.) = a) A o duce greu din
freca de barbă un ban cîşcigat (cu credinţa cauza sărăciei:
s uperstiţioasă că acest gest atrage bogăţia): Fa.wlă s-a privt11izt11 şi el oleacă, da·
Trăgând gologt111lll pri11 bt1r/Jă şi mai mlllf rmge mâft1 de coadă. fi ies bt111i de-o
/Jăgt111dll-I î11 /mzw1t11: (ION PAS) bere. (DAN LUNGU)
Nil va Trage mtîft1 de coadă. Gt1rdero/Jă
A trage condeiul. v. condei. avea şi 11it~i chelruielile acasă 1111 r>ridideau, În
t1ft1ră de coş11ifă. (PETRE PANDREA)

202
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

T11,ţ1uşo111-i g1i1găşel/ Păret1 frtl.'I 111i1rr-un

b) A irosi timpul: inel. 01ASILEALECSANDRI)
Să înve(e, 1111 să fragă
mt?(a de coadă. Mândra natră, .wpţirea/ Pan'ă-i rrasă
·Ţa1t1 1111 are nevoie de 1nai 1nul{i liceeni. r>rin mărgea. (JARNiK-BÎRSEANU)
(hccp://www. cimponline. rol)

A trage nădej deca s pânnl de barbă (sau ca TRAS, ·Ă

prepeliţa de coadă ori ca nrsnl de coadă) . v. Tras la faţă (D. oameni) = Cu obrazul supe,
barbă. slab, obosi t:
Nevasra /11i 8111 era rrasă la faţă, c11 buzele
A trage o gură = A cerea cu a~prime, a muştrului: strtÎJJse, 01răviră de 11uî/J11ire, de 1Je1nulfu111ire, de
El se 1nai şi obrăz111"ci11e ct111d stăţx111u-său 11111ilinţă. (PETRU DUMITRIU)
i-a rras o gură. (IOAN SLA VJCI) Era indispus, mai rras la faţă şi mai
/>afid ca alrădară. (AL.VLAHUŢĂ)
A trage o spaimă. v. spaimă. Îlllr-adevăr, eşri cam Tras la faţă.
01ASILE ALECSANDRI)
A trage pe roată. v. roată.

A trage sforile. v. sfoară. TRATA

A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal.
A trage spuza (sau ce m1şa) pe turta sa. v. spuză. v. egal.

A trage ţărână (pe cineva). v. ţărână. A trata (sau a tratarisi) amor cu cineva (Fam.)
= A fi în relaţii de dragoste c u cineva:
A trage un s omn (sau soamne ori un pui sau Dinrr-o desperar e de amo1; 1>e care-l frtlTa
un puişor de s omn). v. s omn. cu o fară de la maşinile de scris ale .1e1vici11l11i
cemra( a neb11ni1. (1. L. CARAGIALE)
A trage (pe cineva) de mânecă. v. mânecă.
A trata cn Oit (pe cineva) = A repezi, a pune la
A-i trage (cuiva) butucnl. v. butuc. punct (pe cineva); a nu da atenţie (cuiva):
De abia ce i-a11 vorar/ Şi cu flir i-a11 şi
A-şi trage mâ na de deasupra cuiva. v. mână. 1rt11a1/ La-111nt1nar ea de mandar!I Ce 1Jăca1, ce
1Jăca1 1 (hccps://www.ziaruldevrancea.ro/)
A-şi trage spuza (sau cenuşa) pe (sau la ) turta
sa. v. turtă. A trata cu refuz. v. refuz.

A-şi trage viata (sau veacnl) (Înv.) =A crăi:

De împărărea.rn 'Zoi orrăvir fiind, din zi TRĂGĂNA
în zi vit1ft1 îş rrăgea. (DIMITRIE CANTEMIR) A trăgăna la vreme (Înv.) = A tergiversa, a
temporiza:
E tras de păr. v. păr. Se n1uni11e o co111isie din se11a1, 11e11r111 a
cercew condifiile 1racra111/11i propus de îmr>ăra111/,
Tras prin (printr-un sau ca prin) inel sau (mai rar) dar 1111 se Încheie 11i1nic, rrăgăntînd la vrt?Jne.
tras prin mărgea (sau verigă)= Se spLme respre o (NICOLAE BĂLCESCU)
persoană cu trupul sub~re. mlădios, graţio;:

203
 Vwile ILJNCAN
A trăgăna o viată (sau a-şi trăgăna trainl) =A
o duce greu, a trăi de azi pe mâine:
Chinul art?r a măcinar purerile-i, ct?r
.rnrbădd-abia-şi rrăgănt1 rraiul. (G. COŞBUC)
TRĂI
A fi sau a trăi (cu capnl) în nori. v. nor.
A s ta (sau a trăi) la un loc (cu cineva). v. s ta .
A trăi (pe lângă cineva) ca hannl cel bmt. v. ban.
A trăi (sau a fi căzut) în (din) lună. v.lnnă.'
A trăi (sau a o duce) de pe o z i pe alta . v. zi.
A trăi (sau a se afla, a fi e tc.) ca în sânnl lui
Avram (sau, rar, al lui Dumnezeu ori ca în sân
de rai) = A trăi bine, fericit:
- Mă bucur, duşmane, căci am Jo.li fmfi
şi a1n rrăir ct1 În sânul lui Avrt11n, cu111 SfJune
/JO/XI Ciorică ( .. .] (MIHAILSADOVEANU)
- Aide1n, nevasră, act1să, şi să rrăiJn
în sân de rai; acum price1J eu ce odor de femei
am dobt?ndir. (P. ISPIRESCU)
În sftî1şir, după ce m-au lăsar ctîinii lui
Trăsnea În fXICe, cu1n v-11111 SţJu.f., a1n sărir În
răsţJinrenele unui d 11,1n; de tlcolo, În grădină la
noi, şi t1fu11ci 1ni s-a ţJăruf că 1nă aflu Îll St1nul lui
Dumnezeu. (ION CREANGĂ)
A trăi (sau a se avea) bine (cu cineva). v. bine.
A trăi (sau a se deprinde) ca viermele în
hrean. v. hrean.
A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca porumbeii
(sau ca doi) porumbei. v. porumbel.
A trăi bine (sau rău) (cu cineva) = A se
înţelege,a se împăca (sau a nu se înţelege, a nu
se împăca) cu cineva:
Pânăcodrul fnmz.a-şi fine/ Tofi voinicii
rrăiesc bine. (JARNÎK-BÎRSEANU)
Trăieşre rău cu rovarăşii lui. (MIHAIL
SADOVEANU)
A trăi ca (un) bimbaşă. v. bimbaşă.
A trăi ca câinele la stână. v. câine.
A trăi ca frunza pe apă. v. frunză.
A trăi ca în flori de măr. v. măr.'
A trăi ca în pământnl făgăd uinţei. v. făgăduinţă.
A trăi ca lnpnl în (sau la ) s tână. v. lnp.
A trăi ca lnpnl în pădure. v. lnp.
A trăi ca mâţa p e rogojină. v. mâţă.
A trăi ca pe mărăcini. v. mărăcine.
A trăi ca un boier. v. b oier.
A trăi ca nrs nl (în bârlog ori ca în bârlognl
ursnlni) sau a fi urs de b ârlog. v. nrs.
ca
A trăi cât lumea (sau cât z idnl Goliei, cât
pământul, cât un veac de om) = A trăi mult timp:
Am să re las să rrăieşri ct?r zidul Coliei
şi cerarea Neamţului. (ION CREANGĂ)
A trăi cu (sau ca) b anu-n ladă. v. l adă.
A trăi cu s paima în sân. v. s paimă.
A trăi de azi pe mâine. v. azi.
A trăi din căpătat. v. că pătat.
A trăi din nou = A-şi ami nei cu intensitate:
Scenele îi păreau artîT de vii, înct?r le
rrăia din nou. (BARBU DELA VRANCEA)
A trăi din poma na (cuiva). v. pomană.
A trăi în (sau din) senl săn (sau Ini). '" seu.
A trăi la praguri. '" prag.
204
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

A trăi pe moale. v. moale. A-şi trăi traiul = A se bucura de viaţă, a duce

un crai bun, fără griji:
A trăi pe picior m are. v. picior. Toţi, ot11ne11i rari de vt1nă şi oţeliţi ÎJJ

foc/ Deprinşi a-şi Trăi rraiul în rimpi de voinicii.

A trăi pe s pinarea (cuiva). v. s pinare. 01ASILE ALECSANDRI)
Ea şrie ctîr a .111feri1 sărmana mail'ă-.rn şi
A trăi pe s ponci. v. sponcă. s-a jerrfir şi că 1năcar acr11na are dreţJful să-şi

rrăiască şi ea rraiul. (LIVIU REBREANU)

A trăi z ile albe (sau (pop.) dalbe) = A duce o
viaţă tihnită, fericită: Nici nn trăieşte, nici nu moare = Se spune
Au rrăir de aci încolo mulre zile dalbe. despre cei ce zac bolnavi vreme îndel ungată:
(POP.) - Dar nevasta ce a re? - D-aţJOi cine-o
Şi dt«.'ii dragosrea curară e păctu neie1uu, 1nai şrie ce are? ră.'lţJunde 01nul Înfunecar. De
cwn de t11<11ea fere mt1rifug w j/i'«.'iii4 şi unele neve.<:e doi ani gogeşre (a fi bolnav timp îndelungat, fără
să dau tifîmd cu rtîrgove{ii, şi IOf bine, TOf vei ele, 101 zile a prezenta simptome clare şi fără a sta la pac],
albe duc? (BARBU DEJ.AVRANCEA) nici nu rrăieşre, nici nu 1noare... vai de ţ>ăcarele
ei 1 (OTILIA CAZIMIR)
A trăi (sau a o duce, a se z bate etc.) ca peştele El nici nu trăieşte, nici nu 1not1re. Ct11nţ>ul
pe u scat. v. peşte. .'I-li Î11cleştt1f În el ca o liţJifot1re, şi nu-i dă d1111nul de
pe bucara de ogoi: (TUDOR ARGHEZI)
Aşa să trăiesc (să trăieşti e tc.) (Formulă de
jurământ) = Pe c uvânt de onoare, zău (aşa): Să trăiţi = Formulă de salm (întrebuinţată, mai
Am venii să-fi sp1•1 că-mi eşti drăgufă ca ochii ales, în amiată, de inferiori faţă de superiori):
din cap. -A)'ll să rrăieşti 01ASD.E ALECSANDRI) Mie 1ni re adresezi cu „Să trăiţi.'" - Să
Frare, aşa să rrăieşri, uşuret1ză-1nă de trăiţi.' - Te 1J01fi cu el ca şi cu1n re-ai ţJurra cu
t1ceas1ăÎntrebare, căci 1111 sunt des1oi11it~ să-fi mine. (DANIEL BĂNULESCU)
împlinesc voia. (I. GHERASIM GORJ AN) - Trăiţi, don căţJifan, ră.'lţJunse un
soldai, noi, roară comptmia, n-am luai w lda pă
Aşa să trăieşti! = Formulă de urare: rrei luni. (ANTON BACAL.BAŞA )
- Dăruieşre-1ni viaft1, Păsărită, că re-oi („.] cei fXlfm l-au .rniuftlf pe Selxmitm,
dă111i şi eu cu 1nilă şi cu daruri Î1nţJărăreşri, aşa să trăiţi şefu '.', şi au di..'lţ>ărut veseli, cu sacii Îll
să rrăieşri' (ION CREANGĂ) spinare. (PETRE BARBU)
Fe111eia i-l .îlnunci, răstindu-se la el:
- Tu l-ai lut11, pr o.Hule' - Ba ru! - Aşa să Trăi-te-ar (sau trăiască-te , trăiască-I, trăiasc-o)
rrăieşri 1 Haidem' Şi pomiră. (EM. GÎRLEANU) Dumnezeu (sau Domnul, cerni) = Formulă prin
care i se urează cuiva viaţă lungă:
A-şi trăi traiul (şi a-şi m ânca măl aiul) = A Trăiască-re ce111I Înf111 inuiţi ani. (1.
îmbătrâni, a ajunge la capăml vieţii; a fi perimat: GHERASIM GORJAN)
Un om aproape de (fJ de ani 1„. Ce mşine 1 (Rar şila pers. a III-a) (Fata) a.Ha, vezi,
Ar trebui să-nţelegi că fi-t1i rrăir rraiul şi fi-t1i ne ţJlace nouă, rrăiasc-o Dr11n11ezeu, asta-i de
mtînwr malaiul demulr. 01ASILE ALECSANDRJ) noi. (M. SEV ASTOS)
- Ei, Ivane, desrul de-acum; (i-ai rrăir
rrait1l şi {i-t1i 1ntî11car 1nălaiul.' De 1nilostiv,
1nilosriv eşti; de bun la i11i1nă, bun ai fost, nu-i TREABĂ
vorbă. (ION CREANGĂ) A (nu) avea (nicio) treabă (cu cineva sau cu
ceva)= a) A avea de rezolvat ceva cu cineva:
205
 Vwile ILJNCAN

Du-re la el, că are Treabă cu ri11e. D11m11eara ai vreo rreabă la Căl11găre11i?

(MARIN PREDA) (MDiAILSAOOVEANU)
Do11111u Dt1vid Îşi t1duse a1ni11re că t1vet1
b) A (nu) fi interesat (de cineva sau de ceva), a Treabă la w111eg11sro1: (IDEM)
(nu)-i pă<a (de cineva sau de ceva), a (nu) avea
(nicio) legăcură (cu cineva sau c u ceva): A avea treabă (sau, rar, a fi în treabă)= A fi
Nea Curcube1e n-avea 11it~io rret1bă cu ocupat:
bărboşii de obiui, 1111 era biierico.ţ 1111 mergea la Nu stt1u 1nulr, Irino ... 1nă grăbesc: a1n
slujbă, 1111 fi11ea po.H, şi-11 ge11eral 1111 credea î11 Treabă. (I. M. BUJOR)
propaga11da de ge11. (CRISTIAN ARDELEAN) Eu 11-0 vedea1n r1e dt111sa, căci era1n Îll
Ce-ai Treabă cu slujba mea? (POP.) Treabă. (ION CREANGĂ).

c) (Fam.) A nu se pricepe (la ceva) ; a nu fi bun A face pe treabă (Rar)= A face pe placul sau
(la ceva): după interesul c uiva:

Securişti care se ocu1x1u şi de 1nine, şi de Crede şi d-ra, măruşă, că de-i face pe

Î11rre1>ri11dere, cu secreta11,f de 1>a11id şi cu
de .fet~{ie, car e 1111 tivea nicio treabă cu ţX>lirica
(...] (MARIUS OPREA,STEJĂRELOLARIU)
d) (Fam.) A fi priceput (la ceva):
Pus la probe, s-a de.1C1ffCtlT de mimme,
11-t1vea rret1bă.'
şeful Treabă, 11-are să-fi fie degeaba. (ION CREANGĂ)
A fi treaba aşa (sau astfel) = A fi lucrurile aşa
cum sune, a se prezenta în fel ul c um se văd:
Aşa {i-e Treaba ? f11că mă iei la Trei
parale? (ION CREANGĂ)
Dacă-i t1.11fel Treaba... apoi ci11e-a face

u11 fJllS sr11-e 1ni11e, fi rriJner să vt1dă r1e bunică-sa.

A (nu) avea trea bă. v. avea. (VASILE ALECSANDRI)
Acum, dacă-i Treaba-aşa/ Sp1111e-i,
A (nu) fi treaba (cuiva) = A (nu)-1 privi pe dragă, mail'ă-ra/ Să-11grădea.1eă ulifa.
cineva ceva: (JAKNiK-BÎRSEANU)
A.Ha-i Treaba mea, c11coa11e. (ION
CREANGĂ) A fi treabă să...
= A fi mule de I ucru să ...:
111 sftîrşir, îi Treaba d-rale. Eu mă duc ... Ptî11ă să-i scomă de acolo, afosr Treabă.
dar 11ădăjd11iesc că 1111-i lipsi deseară la bal. (GALA GALACTION)
(VASILE ALECSANDRI)
Aceet1 e rret1ba d-rale,
1111 Î1ni răSfJUJJ.fe A nn (ma i) fi de (nicio) treabă sau a nn (ma i)
cu w1 ztîmbe1. (C. NEGRUZZI) fi nici de o treabă sau (înv.) a fi (fără) de ni cio
treabă (Pop.) = a) (D. fiinţe) A fi foarte slăbit
A ajunge treaba Ia .. . (Pop.)= A evolua spre ... : (din cauza oboselii, a unei boli); a nu mai
( .. .] că acesr frx 1111 s-a apri11s di11 greşeala dispune de întreaga forţă:
lui, ci din neastt11n1Jii11,/ şi riiutt1rea a doi-trei ndJili Tor la mw1ci grele şi fără spor o mt111ă,
11w11ai; că el 11ici t1 gt111dir vrodară să tyw1gă rreaba ct1 s-o rxîrt1.f.Că... că 11u-i nici de-o rret1bă şi s-o
lt1 o bătălie Între creştini, 1-tlcea c11,zi1ne d-t1-şi vărsa izgo11ească di11 casă. (AL. VLAHUŢĂ)
st111gele î11rre dt111şii. (NICOLAE BĂLCESCU)
b) (D. obiecte) A fi (cu cocul) nefolositor, a fi
A avea de lucru (sau de treabă). v. lucru. lipsit de ucilicace.

A avea treabă (cn cineva sau undeva) = A avea de A nn avea nicio treabă (cu ceva) = A nu avea
rezolvat anumite interese c u cineva (sau undeva): nicio legătură, a nu avea nici În clin, nici În
mânecă (cu ceva):

206
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Lt1 de.ocălecarul (ară/or

ace.Hora niceo A-l lăsa nici de o treabă (pe cineva) (Reg.) = A-l
rreabă 1111 are. (NICOLAE COSTIN) face să devină neputincios, nefolositor (pe cineva):
Cuferele 1111 avea nicio rreabă, dar tWt1 Peste gard t111'1JCt1fu-1n-au, nici de-o
1111 era prea grav, peflfm că pe fere încă le rreabă lă.rnru-m-au. (POP.)
ignort1u, ţJri11 clasa a noua, ca1n roţi băie{ii.
(DANCHIŞU) A- şi căuta (sau a-şi vedea) de treabă = a) A
lucra conştiincios, c u sârguinţă:
A se ana în treabă sau a-şi face (de) treabă (cu Şi eu re-aş sfărui mai bine să-fi caufi de
ceva)= a) A-şi găsi de lucru (cu ceva), a -şi trece treabă şi să lt1şi lt1 nt1iba şi z.1neu şi ror, că ţJOate

timpul (cu ceva): să-fi răpuie viaft1. (P. ISPIRESCU)

Moşneagul însă mereu .re tifTă în rreabă,
deşi n-are nimic de făcui, se codeşre şi 1111 pleacă
1xînă 1111 închidem ojidul. (ION PĂUN-PINCIO)
Cu /JÎfXI rreabă-şi face şi ţJe 1ni11i-1nă
lasă-n pace. (POP.)
Ct'1ninte Însă ca totdeau11a, Î1ni căutai
de treabă; lăsai cerul În ţJllce să-şi cear11ă
t1zuru-i t1dtî11c Îll ţJit~ături albastre ţJrin re{et1ua
deasă şi mi,ocăroare a fnmzelo r de p/011 ( . . . ]
(CALISTRAT HOGAŞ)

b) (Fam.) A se amesteca de formă îmr-0 discuţie: b) A se ocupa numai de lucrul său; a nu se

Că
bine zici.I de.ff:ltise şi el gurt1, 11u1nai amesteca în lucrul altora:
ca să se afle în rreabă. (POP.) lară /){Inii, mu/fumeşre, du-re, ctmră-ţi de
rreabă. (B. P. HASDEU)

A se da la treabă = A fi dispus să se apuce de Să ne vede111 de treabă şi să u11nă111 a

n1uncii: culege, chiar şi din vtînătorie, cuge1ări serioase.
Nu 1ni-ar fi ciudă ctînd 11-aş vrea să 1nă (AL. ODOBESCU)
dau la rreabă. (ION CREANGĂ) Mai bine să-mi Ct411 de rrea/Jă. 01ASILE
ALECSANDRI)
A s e Ina cn treaba = A uita necazurile,
preocupările, i meresele, fiind preocupat sau A- şiprinde treabă (sau vadul) (cu cineva). v.
absorbit de muncă: prinde.
A dout1 zi s-t1 luar cu rret1ba, iar a rreit1
zi a llÎfaf de (Of. 0/. I. POPA) Ce treabă a m (ai etc.) cu ... ?= Ce mă (te etc.)
Tot1re ca t0l1te, dar urtîrul Îi venea de interesează? ce mă (te etc.) priveşte?:

hac. În zile de lucm, calea-valea, .re lua w Ce 11mbă t1n eu w /JOO/a lui? Ce, eu swll
rrea/){I şi 11Îra de urtîr. (ION CREANGĂ) bolnav? 1111 mă priveşre pe mine. (I. L CARAGIALE)

A se pwte pe treabă = A se apuca serios de lucru: Cin e treabă are? = Cui ce-i pasă?:
Meji.Hofeles se pune pe rreabă şi cară să De 1ni-i da o să11,tt1rel NiJne-n lt"ne 11-a
facă plăcură lui Ft1u.H viaţa pă11uînrea.1eă. s-o şrie/ Căci va fi .111b pălărie - Ş-apoi cine
(RAICU IONESCU-RION) rreabă are' (MIHAI EMINESCU)

Unii îl priveau pe preor cu admirafie,

alţii cu duş1nănie 11e11r111 că /JO/XI cel ttînăr şi-li Cu treabă (Pop.) =Cu rost, c u socoteală:
s1if1eca1 mtînedle şi s-a 1ms pe rreabă! (CĂLIN Penrr-1111 pic de gurişoară/ Penrr-o ţtîră
KASPER) şi w rrea/Jăl Nid chiar fJOf){I 1111 re-nrreabă.

I s-a părul ciudar, a bombănii (deşi (JARNiK-BÎRSEANU)

ztîmbea 11e sub musTtlfă), dar s-a 1ms pe rreabă.
(IRINA PETREA) Dacă-i astfel treaba sau dacă-i treaba aşa =
Dacă aşa stau lucrurile:

207
 Vwile ILJNCAN

Acu1n, dt1că-i rret1ba-aşa, SţJuJJe-i, A rri1nis t1colo o scrisoare ca r1e111111 un

dragă, maică-ra să-11grădească u/ifa. (POP.) ţJrieren t1l lui -
vo1fJii să fie.I - şi ne trece iarăşi ţJr1i1
roare apele: că s1#1fe111 popor aşa şi pe dincolo, că
De ce treabă? (Înv.) = De ce? din ce cauză? .w111e111o{tuii11u ştiu cum. (ION PAS)
pentru ce?:
Da de ce rreabă, soro dragă? 01ASIL E A trece (sau a sări) prin foc şi pară. v. pară. 1

ALECSANDRI)
A trece ca nn câine prin apă = A nu se alege
Se vede că„. sau se vede treaba (sau lucrul). v. cu nicio Învăţătură, cu nicio experienţă din viaţă,
vedea. din şcoală:
Da 1nulre 1nai ştii şi du11111et1rt1. - Şriu,
fireşte; cu1n să 11u ştiu?... că fXÎJJ_lt1 vtîrsta asta,
TREC E de 1nă vezi cu ochii verzi, n-oi fi rret~ur ca u11
A li (sau a s e a Oa, a trece) pe linie moartă. v. ctîi11e ptî11 apă. (I. L. CARAGIALE)
mort. Orit~tun a rfi Însă, a1n trecut şi ţJrin acest
/>OST, dar 1111 roc1nai cu1n fr ece cc1inele 1>rin ar1ă,
A nu-i trece (cuiva) pe dinainte. v. dina inte. căci de 11u voi fi adus a/re foloase Sra1ului, am
pulul cel pufi11 să văd pe la 111ă11ă.11iri o mu/fime
A se trece cu firea = A se omorî cu firea: de lucruri ( ... ] (AL. MACEDONSKI)
Asculră-mă, re freci cu fir ea; mai dă-o A fr ece Ctl ctîi11ele p rin apă. (IULIU A.
1
dracului de dtlforie (T UDOR ARGHEZI) ZANNE)

A se trece cu gluma (Rar)= A exagera cu gluma:
Eleno, dtir cu gluma ru re-ai rr ecur. (AL.
MACEDONSKI)
A s e trece de şagă (sau de glumă) (Impersonal)
= A se merge prea departe c u gluma; a începe
fie lucru serios; a se îngroşa gluma:
Ferelor, hăi 1 .1-t1 rrecur de şagă.
CREANGĂ)
Şi eu pli11 de jale Îfi r o.He.re marale:
Duducufă dmgă,/ S-orr et' uf de şagă. 0/ASIL E
ALECSANDRI)
Şifiind rnea obosiră, rm11e wpul pe
desagă/ Şi-aş1eţ){tî11d pe-11ce1 adoanne. A 11ecu1
A trece cu au zirea (sau cu auzul) (Înv.) =A nu
da ascultare, a nu asculta:
Tocmai ca ct111d ar fi 11iş1e isrorii vechi,
rret~ure, aşa le rr ece1n şi noi cu t1uzirea. (ANTIM
IVIREANUL)
să
A trece cu condeiul. v. condei.
(ION
A trece cu ochii. v. ochi.
A trece cu pomenirea. v. pomenire.
A trece de pe nn picior pe altul. v. picior.

acum de şagă! (G. COŞBUC) A trece de s ine = A se depăşi:

- Ciobănaş dragă! mi-a rr ecur de Căci fluie11,/ trecuse de s ine, şi a1nară,
şagă 1 ... (S IMION FLOREA MARIAN) avea î11 el şi voce de 0111, şi de vioară. (T UDOR
ARGHEZI)
A trece (o ţară, un oraş etc.) prin foc şi sabie.
V. foc. A trece din generaţie în g ene raţie (sau din
tată în fiu) = A se transmite din generaţie în
A trece (pe cineva sau ceva) cu vederea v. vedere. generaţie sau din tacă în fi u:

Acelaşi u1111be1 cwni111e de „ itti. de şes " 11-ece

A trece (pe ci neva) prin toate apele = A din generaţie În genert1ţie, m o 1>et~e1e de ll/X111e11e11fă
ponegri, a calomnia pe cineva: .1t111 et1 1D1 1efie11 (...](MIRCEA MARTIN)

208
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Şrie că sângele frece din rară-n fiu şi nu Vor tret~e ţJesre voi cu1n rrec tătarii ţJesre
se gară niciodară (... ) (NORA IUGA) bălăriile p11.Hi11l11i' (BARBU DELAVRANCEA)

A trece din mână în mână (din om în om sau A trece pragnl casei (cuiva). v. prag.
de la mtnl la altnl) = A ajunge pe rând de la
unul la altul: A trece prin (sau s nh) ascutişnl (ascuptnl)
Pt1che1ele de cărfi 1r ecet111 dit1 mână în fiernlui (sau sabiei ori s ub sabie, s ub paloş). v.
1ntînă, rrtînrire ţJe 1nt1să de cel ct1re ţJierdea şi ascuţi ş.
t1şeu11e
de/ic(lf de cel w r e avusese o mână
nomcoasă. (BARBU DELAVRANCEA) A trece prin foc şi prin apă = A avea de
Coşul trecu din 11uînă În 1ntÎJ1ă ţJtÎllă făcu îndurat multe nevoi şi necazuri, a răzbate prin
ocolul mesei. (ZAHARIA STANCU) multe greutăţi:
Q111d sunt zile şi 11or0t.~, tret~i ţJr1i1 tl{Jii şi ţJrin
A trece din ureche în ureche (Rar) = A se f rx şi din f(){Ue !•.Y1pi nevărănar. (ION CREANGĂ)
transmite de la unul la altul prin viu grai: Un an cu 1naniere nobile... un 01n Îll .eflirşir
Vestea rrecu din uret~Jte ÎJJ ureche. ce 11-eu••ie (Jrit1foc şi prin apă. (C. NEGRU2Z1)
(CAMIL PETRESCU)
A trece (sau a s e s trecura) prin vămile (sau
A trece în revistă. v. revistă. vam a) cucnlui. v. va mă.

A trece în rezervă (Mii.) = A fi integrat î n A trece s ub tăcere sau (înv.) a trece cu t ăcerea

c adrele de rezervă ale armatei : (pe cineva sau ceva). v. tăcere.

Pe Lucică l-au trecut În rezervă şi 1111
em vino var cu nimit'. (IOAN POPA) A trece (sau a umbla, a fi purta t) din g ură în
Când t1 fo.H scos dit1 fimcfie şi rrewr în gură. v. gură.

rezervă colonelul Gheorghe Simione.1e11, şef de

direcfie subordonat inie, tun 1ners la Bobu şi l-a111
în1r elx11 penim w r e mo1ive t1 fo.H scos ace.li
ofife1: (GRIGORE RĂDUICĂ)
(Fig.) Ş1ii că exi.Hă o f rt1ncmt1!1onerie
wci1ă ... t1 Jo.He/o r wle iubire, t1 iubire/o r rr et'ufe
ît1 reze1vă. (ION VINEA)
A trece la cineva (sau în rândurile cuiva) sau a
trece de (sau (înv.) în) p artea cuiva (sau a
ceva)= A se ralia la ceva, a se alia c u ci neva:
A1delet1ii vândură pe domnul lor îi11r-w1
chip j (){lrfe 11u?rşt1v; căci ei, îi1ţeleşi fiind cu Btwt1
de 1nt1i 11t1i11re, rrecură ÎJJ 1x1r ret1 vrăj1nt1şultu: (P.
ISPIRESCU)
Ot1.Het1 cea c1u-t11 moldovenet1.1eă t1 lui
Pe1m cel Şd1iOfJ se grăbi t1 fr ece la Porcoovă, 11e
w r e-1 dor ea de mai nainre. (B. P. HASDEU)
A trecut ba ba cu colacii (sau colacnl) sau i-a
mân cat cioara colacnl. v. colac.
A-i da (sau a-i trece, a-i veni, a-i trăsni) (ceva)
prin gând. v. gând.
A-i trece cuiva ceva printre degete = A lă~a
să-i scape ceva, a pierde ceva:
Să-mi freacă piflf1-e dege1e bw1ărt11e de
ze.m -e?... 111• se poare. (VASILE ALECSANDRI)
A-i trece cuiva îna inte = A ocupa locul, rândul
cuvenit altcuiva; a lăsa pe altul în urmă; (fig.) a
depăşi pe altul în merite, demnităţi, ranguri :
S..fm găsii alţii mai destoinici ori mai dilx1c4
w 1-e 111i·t11111-et'uf îi1t1i111e. (MIHAIL SADOVEANU)
la mir (boierii ţării] 1t-eb11it1 să lase să le
rret1că Înainte ţJ/ăcinrarii, lăţJfarii şi bucătarii

A trece peste cineva = A nu-l lua pe ci neva î n Ft111t1ml11i. (ION GHICA)

seamă, a-l desconsidera, a-l dispreţui:

209
 Vwile ILJNCAN

A-i trece rece prin inimă (sau prin s pa te) Treacă de la mine (de la tine etc.) = Se spune
(cuiva)= A se înfiora, a se înspăimânta: când cineva face o concesie dând ceva î n plus
Q1nd i-t1 Uirir ÎlnţJărăreasa, i-a rrecur 11111nai sau când cedează admiţând părerea altuia:
rece prin inimă ş~ leşinând, t1 picai}as. (POP.) Fie... freacă de la mine... (BARBU
DELA VRANCEA)
A-i trece urâtul (sau de u rât) (cuiva) = A-şi Dar ce-1ni 1x1să.' ... Piciu să rrăit1scă.'
alunga plictiseala; a-şi umple timpul: Treacă de la mine! (V ASIJ.E ALECSANDRI)
Să-i rret1că de urt1r, sră roară ziua, ş i (Eliptic) Mi .re pare că eşri wm a Sf"" cu
chiar 1năntîncă, diJn1>reună cu boierul Gavrilă, dânşii... dar, rreacă! (AL. ODOBESCU)

căruia şi lui îi r>lecase feciorul şi .wfia la moşie

(... ] (EM. GÎRLEANU)
Nimeni să 11u re vadă, dar să asculre la
cânrecele rate şi să-şi rreacă 1m1rul. (POP.)
A-i ve11i ceva în n1inte sau a-i trece, a-i da, a-i
trăsni cuiva ceva prin minte (sau prin cap). v.
minte.
Trece ca pe lângă o moară pustie = Se spune
despre cineva care crece pe lângă o ca<ă cunoscută
fără să intre sau pe lângă o persoană cunoscută fără
să o salute:
Treu ca pe /tî11gă o moară pusrie. (IULIU
A.ZANNE)

A-l trece (pe cineva) cu şaga. v. şagă. TRECUT

A o rupe cu trecutul (Fam.) = A pune capăt
A-şi petrece (sau a-şi trece, a-(şi) omori) vremea unei situaţii sau unei stări de lucru de care
(cu ceva) ori a-şi trece din vreme. v. vreme. cineva să se mai simtă legat:
Noi t11n rupi-o cu rrecurul fie ca limbă,
A-şi trece din vreme = A-şi petrece timpul mai fie ca idee, fie ca mod de-a privi şi t1 cugera;
uşor, mai repede: căci alrfel 11-am r>urea rrece î11 ochii Euro1>ei de
Au t>rins să vodJea.'il'-tmuîndoi/ Să-şi freacă 11afi1me civilizară. (MIHAI EMINESCU)
din vreme. (G. COŞBUC) Ctîfiva oa1neni de ini1nă s-1111 horărt1r să
facă pasul lwrăn?ror. Trebuie s-o rupem cu

Fă-te frate cn dracul până treci puntea. v. rret'uluf rică/0.1. (LIVIU REBREANU)
drac. V1i1, fiindcă au credinţa că noi tun rufJf-O
cu rret'uluf. (CEZAR PETRESCU)
Mai trece ce ma i trece = După o bucată de
vreme, după un timp (nu prea lung): Nn e timpul (sau vremea) tre cut(ă) (Fam.) =
Mai rret~u ce 1nai rret~u şi 1nai 1nări11du-se Nu e prea târziu:
şi dânsul, î111r-wia din zile, ducându-se iarăşi la - Nu-i ri1n1Ju/ rrecur. POl1te 1nă Întorc la
vt111a1, Ct'1n, cu1n, el se ţJ01ne11i iarăş i dinainrea e/ (VASILICA MITREA)
1

acelui pa/ar. (P. ISPIRESCU) - Nu, egu1nen rit~ătos, 1111 e vre1nea

Mai rret~e ce 1nai rret~e du1Jii asta şi iară.ş rret~ură 11e11rru o tifrunărură de 11orc la Sărut şi
vineSrrigoiul /afară. (DIN VIAŢA POPORULUI Fericii. (ADRIAN VOICU)
ROMÂN, voi. 29-3 1, 1916)

Treacă (şi) meargă= Fie' Să zicem că se poate: TREI

- Greu lucru 1nă Îllfrebaşi, 1nt11nă.' dar, A Ina (pe cineva) la r ost (sau la socoteală, la
aide, rreacă-meargă. (NICOLAE FILIMON) trei parale, la trei (păzeşte ), la refec, în
Ct1r pellfr-o piele, rret«.'ii ş i meargă/ Fiindcă răspăr, din (sau de) s curt, r epede). v. Ina.
si11gurSf>t1i c-ai dreprme. (GR. ALEXANDRESCU)

2 10
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A s e rezema în scaun cn trei picioar e (Pop.) =
A se baza pe cineva care nu este serios:
Nu p111e{i să vă încltipui{i câr esTe de greu să
stea c1i1eva ţJe 1"1 scta'1t care n-are det~c1r
11ici0l1r e, şi 1111 fXd111, şi tOlde guve111ele la noi stt1u
11u1nai JX? scaune cu trei J>icioare, iar OfJOzi{ia ror
rrage de 1x1rrea unde e lipsă w1 picim·. (CORN EU A
BODEA, RADU ŞTEFAN VERGATTI)
A-şi Ina (ale) trei fuioare. v. fuior.
TREMURA
A tremura vargă (sau ca varga). v. vargă.
A tremura carnea (pe cineva). v. carne.
A tremura după ban (Reg.) = A fi lacom de bani:
Pe lângă acesTet1 mai avea .m r?nse şi
părăluţe albe penim zile negre; căci lega rxiraua cu
zece noduri şi rremura după lxm. (ION CREANGĂ)
A-i tremura (cuiva) târtiţa. v. târtiţă.
A-i tremura cuiva dinţii în g ură sau (reg.) a
tremura în dinţi (Pfm.) = A clănţăni:
Fă 1nă rog, Î1ni zise, şi lt1să-1nă să
bine,
1nă Încălzesc şieu la Jm~ut rău, că uire, rre1nur
de-mi clănfănesc dinfii în gură. (P. ISPIRESCU)
Grozavă rre111urătură, ne rre111ură din{ii-11
gură. (POP.)
A-i tremura cuiva pa nta lonii (sau chiloţii)
(Pfm.) = A-i fi foarte frică:
În fond, rremură pa111alonii pe el, vrea
să ştie unde se vt1 re/rage şi unde vt1 sta ÎJJ
siguranfă. (CORNELIU LEU)
Ţi-ar place să fii nebun, dtir dacă o doagă fi
se dt1ti11ă un 111iltinet111, re SfJerii de 1noo11e, f(i
rremură fX•lftaonii îi1 fimd. (DUMTTR U POPESCU)
- Ai curaj, 1111 glt'1nă.' ÎŞÎ dădu cu
1JărereaMa llory. DreţJt să-fi s11u11, inie 1ni-ar
rremura chiloţii' (OVIDIU BUFNILĂ)
A-i tremura (cuiva) s unetul = A-i fi teamă:
Orictîr î1 rremura sujleru( îşi 1Xi.mt1 tl(Xlrl'tlft1
de lin~ţTeşi ltOfăn?re. (LIVIU REBREANU)
lini tre1nura sufletul 11e11tru 111i11e ctînd
rrei cu1nţ1ăra1n. lini tre1nura sufle/ul şi 11e11tru ei, că
plecau la drum. (ILEANA CUDALB)
TREN
A scă pa (sau a pierde) trenul (Fam.) = A
pierde o ocazie favorabilă, un prilej, o şansă:
Cu sufletul uiru1t1t Însă, ţJrezentă
1x1rlamen1ului insu[icienrul pmrocol. îi1 şedin{ă
.fet~retă, ctînd /011 Brătia1u1 i1nţ1uta guve111ului că „a
11ierd111 trenul", Maiorescu ţJutea răsr1unde că
„Trenul României abia acum .w.wşTe ". (IOAN
CONSTANTIN RUTii)
- Ţi-a Jo.IT ocupai locul în .wcierare, ai
pierdui Trenul genera{iei rale. Va rrebui să re
lx1fi. (FLORENTIN SMARANDACHE)
TRENĂ
A duce trena = A c onduce plutomd concuren~lor
îmr-0 cursă atletică, ciclistă ere.:
Nu 1nai duce niciu11ul trena, iar eu 1nă
resi1nt. Mă fJOzifionez În s1X1tele grur>ului care În
ulrimii 500 111 accelerează fără niciun folos (... ]
(https://www.freerider.ro/)
În polirică e.He ca în ciclism, unul duce
1rent1 şi alrul câşTigă. (GEORGE TUICĂ)
TREZI
A se duce (sau a ajunge, a s e trezi) în oţelele
puştii. v. oţel.
A s e trezi vorbind (Pop.) = A vorbi vrute şi
nevrute fiiră să- şi dea serut1a:
Nu era rău.I se trezi vorbind de unul
sing111; după ce t1 pus relefonul în fiu-că.
(CRISTIAN TEODORESCU)
Nu ÎlltOtdeta'1la COf>ÎÎi r>e care nu-i iubesc
1Jăr1i1fii sunt tt11n1>1[i şi răi, se trezi vo1fJi11d MÎlnoza.
(LMURADU)
2 11
 Vwile ILJNCAN

Unde te trezeşti ? (Pop.) = Se spune unui om A trimite (cuiva) sănătate = A ura (cuiva)
prea îndrăzneţ sau care se comportă nepotrivit: sănătate prin intermediul altcuiva:

SţJerii COfJiii, unde re rrezeşri? Nu 1nlli Vă rri1nire sănărt1re şi vă doreşre 11ureret1

eşri la război. (AL. SAHIA) de-a răbda 10111/ ptî11ă la î111oorcer ea lui... (AL.
Dt1' unde re rrezeşri? t"l?fJefă Elvira 1nlli MITRU)
poroliră. Lt1 spiw/11/ de 11eb1111i, răspw1.1e prompr Că li Î11tr ebt1r şi că i-a rriJnis sănărt1re.

1noşul şi 1nă
bufni rtîsul, de duţJă uşa de la duş. Artîw-i spui: Mihăifă, cel cu pifulele... Şi ridiâ
(MARIUS OPREA) un dege1. aşa.' ... Arunci are să cunoască Îndt1ră,
cine nu l-a uirt1r şi cine i-a rri1nis sănărt1re ...
(CEZAR PETRESCU)
TRIBUT
A pl ăti tributul morţii (sau na turii) (Îrg.) = A A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la
n1uri: închisoare, la temniţă ori la sare) = A pedepsi
Care dintre noi va 11/ări 1nt1i Îltft1i tributul (pe cineva) cu închisoarea:
morfii 11e111m o viafă aşa de rmfi11 feriâră? Nu era vorbă de 11imil' alră deuîr a
(ALEXANDRU LAPEDATU, IOAN OPRIŞ) Trimire la 0Ct1ă pe şese beuri. (C. NEGRUZZI)
Asifel, şi familia scriiromlui plăreşre '"' „Esre foarre uşor Ctl pe w1 criminal să-l
gr eu rrilmT morfii şi 1111 poare fi vor ba de o viafă rri1nifi la Închisoare, dar esre rrisr că nu ţJO(i să
fericiră, cu1n esre descrisă Îll 1ne1norialisril~ă. ţJui 1ntîna ţJe autorii 1norali, cari sunr 1nulfi1', a

(DIMITRIE V ATAMANJUC) spus dl. Iorga. (MIHAI STOJAN)

A-şi da (sau a-ş i aduce) tributul (Fam.) = A
contribui la ceva:
Să aibă î11 sftîrşir răgaz neamurile să-şi
aducă fiewr e Trib11111/ de bine la progr esul
wna11irăţii. (MIHAIL SADOVEANU)
Potue că fiewre {ară de pe glob şi-a adus
rrib1u11/ ei cel mai de pre{ la aceasră uriaşă
comotuii. (REVISTA MUZEELOR, voi. 43, 2008)
A trimite (pe cineva) la origini = A înjura (pe
cineva) de mamă:
Gă1nu1t1ri a fosr nevoir să renunţe lt1
discurs, dar nu Îna1i1re ca să arare 1nulfi1nii un gesr
ob„11ce11, care se1nnijit~ă „ rr1inirerea la orig1i1t'.
(http://moldova24.info/)
Omet Gro.111 l-a rrimis la origini 11e Co.Hei
Forea. (hnps://vrajealadetecuci.wordpress.com'

A trimite (pe cineva) la plimbare. v. plimbare.

TRIMITE
A trimite sau a trage (pe cineva) în judecată. A trimite (pe cineva) la urmă (sau la urma
v. judecată. lui). v. urmă.

A fi bun (cineva) să- l trimiţi după moarte
(Pfm.) = Se zice despre un om leneş sau încet la
treabă:
!tlră o ese11fă de scl1ifă, porrre111/ w111i
0111 leneş: „Este bun să-l rri1ni{i du11ă 1not111e" -
tldică roc1nai duţJă ce t1i vret1 ct1r 1nai 1nulr să
î111tîr zie. (ION OODU BĂLAN)
A se afla (sau a trimite) (pe cineva) în gura
tunului. v. tun.
A trimite (pe cineva) pe (sau în) cealaltă lume
(sau la moarte, în rai) (Pfm.) = A omorî:
- Fugi, jlea11dwii,f11gi de-aiâ că 11ire-tL'11 Te
rri1nir ţJe ""nea cettlt1lră.'... Şi să nu re 1nt1i ţJrind ţJrin
ograda mea că re spi111el". .. (lNIU REBREANU)
Ct'1n de ai ţJurur ru, Mircea, să scrii
de111111ţ11/ acela fals şi să mă rrimiţi în mod
pracric la motirre? (DUMITRU CRIHAN)
A trimite pe cineva după ţigări (Arg.) = a ) (O.
studenţi) A fi superior cuiva. b) (În fotbal) A-şi
dribla adversarul:

2 12
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Şi ţJenrru că a ţJ rins 1no1nenrul ÎJJ care

rrilmna îl aplauda, Pucheanu a ma i făcur '"' A învăţa la troacă. v. învăţa.
dribling şi i-11 rrimis după figări pe băiefii de la
CET. (http://www.amidotul.ro/)
TRON
A trimite (cuiva) martori = A provoca (pe A (se) urca sau a (se) s ui, a (se) ridica, a (se)
cineva) la duel: înălţa pe tron = A încorona pe cineva sau a fi
Uirase cu rorul că venise să-l anw1fe, ca încoronat ca monarh:
11e-t'1l fosr 11rie1e11, că-i va rriJnire 1nt1rrori 11e11rru Pe rron s-a ridicai fiul său. (I. L.
provocarea la duel. (ION AGÎRBICEANU) CARAGIALE)
Se duse la Consranrinopol... şi în locul
lui se sui pe rron Şreft111. (C. NEGRUZZI)
TRIUMF la 1679 Şed1an Ca111acuzino se un'ă 11e
A duce (sau a purta ) pe cineva în triumf = A rron. (NICOLAE BĂLCESCU)
ridica pe cineva pe sus (purtându-l pe braţe sau pe
un tron) în cadml unui cortegiu solemn şi vesel: A ridica din scaun (sau din tron) (pe cineva).
Când ieşii afară, unii mă sărurară, a/fii v. r idica.
mă purrară în rriumf. (D. BOLINTINEANU)

lt1 adunarea din 30 aprilie au Jo.li de fafă

şi Buret111u şi lt111cu veni{i cu {ă1t111ii d1i11n1'11{i şi 11e TRONC
care popoml i-a purftlf în rriumf (... ] (STUDII şi A-i cădea (sau a-i pica) (cuiva) cu tronc (la
CERCETĂRI de ŞTIINŢE SOCIALE, 1977) inimă) = A-i deveni c uiva drag dintr-odată, pe
neaş teptate:

Acesta Ct'1n o văzu, Îi căzu tronc.I la

TRIVOGĂ inimă. Se îndrăgosri după dânsa, vai de lume'
A ba te trivoga = A da alarma: (P. ISPIRESCU)
De-aş purea c-un mele.Heu/ Să-i măsor - Ei, .Hăp<1ne, cum văd eu, nici de a.Ha
în lung şi-n Iar/ Şi rrivoga-n ei să lxu. (VASILE 1111 re-t1i da În lăru ri; aşa-i că fi-li căzur rronc fli
ALECSANDRI) inimă? (ION CREANGĂ)
( ...]zicând şi roboşarul /()(111 Şuicaml ca Tllre 1nă re1n să nu-i fi căzur do11111u
Î11ai11rea a ceea ce se va horărÎ 11e11rr u ţ1lecare să At:îene tronc fli i11i1nă, că door lire chitJf rtunos,
bară rrivoga, el însă i-a răspwu că ace.li signial bară-1tJusfill,1năcllr că-i n1unai o chişcărură de
1111 îl poare da fără ponmca legiuirului .rău 0111 ••• (CAL!STRAT HOGAŞ)
comandit: (CONST ANT IN CĂZĂNIŞTEANU) Crisrina lu' ranri, se agiră ca peşrele pe
u.k~t1f şi 1noare de drttgul iubitului ăstll llet~unoscur

care i-a căzur cu rronc (... ] (IOANA DRĂGAN)

TROACĂ
A face (pe cineva) a lbie (sau teică, troacă)
porci (sau, rar, de câine) v. albie.
A fi alb ca Ooarea de troacă (Reg.) = A fi foarte
alb:
Cămăşile lui, albe ca floarea de fr()(1că.
la111a, 1nanra de ltînă neagră. Ci.wne, ctun t1vet1u
boerii de pe Morm. (REVISTA SCRIITORILOR
ROMÂNI, voi. 1-4, 1%2)
de Tronc, Mărico (sau Marghioalo) = Se spune
când cineva face sau spune ceva nepotrivit:
[MĂRICA:) Aşa-i; jupânul Macovei,
bărbmul m eu, wnoaşre şi-Afgaumghelescu.
[MACOVEI:] Tronc, Mărico! ... a i scli111ir-o,
fara mea, vrei să zici Afgaranghelu/1••• 01 ASILE
ALECSANDRI)
2 13
 Vwile ILJNCAN

TROSC TROSNI
Trosc cu bâta-n baltă (Pfin.) =Se zice despre o A·i trosni (cuiva) fălcile (Pfm.) =Se spune când
persoană care face o boacănă: cineva mănâncă c u lăcomie şi c u zgomot:
Trosc, Cil bâra-11 balră. Băiarlll o să MOl1rrea, t1ru11ci, ţJ0111eşre ţJrin codri,
devină sus11icios şi o să fină gt1rdt1 sus. StifJărară ca vai de ea, şi începe t1 nx1de la corxci
(https://www.scribd.com/) bă1trîni, de·i pocnetmfălcile. (ION CREANGĂ)
Şi dll11ă ce /Ofili fllsese ca-11 filme, pleo.'il' Când 111ănli11că, îi rro.1nesc fălâle.
Cil lu?ra-11 balră, să-fi sară 11or oilll î11 od1i, llll (ANTON PANN)
alra. (GR. ZANC)

TROTUAR
TROSCĂI A face trotuarul (Fig.; fam.) = A practica
A fi troscăit = A se îmbăta: prostituţia:
Ert1i vt1năr, 11u1i11ile Îfi rre111urt1u, de (...] ftdt1 îşi va căllfa o meserie mai
pan'ă ai fi rroscăir w1 kil de vodcă. (RODICA rezonabilă şi vaftL'e rroruanJ pe dolar4 va pai1icipa
OJOG-BRAŞOYEANU) la r1m1t1t«'il 1110rfil111e. (CĂLIN CĂUMAN)
Cine era ţJrins rroscăir În f ront era Redama de vară a llnei femei car e face
î1111mşcar, pe loc. (http://mesagerulneamc.ro/) rroruaml: „ Venifi la mine, swlf frigidă!"
Dll1Jă asra roţi vor ceva de la rine, î11 (FLORENTIN SMARANDACHE)
special de !Jălll, că .Hw plic1isir de rroscăir
singuri sau fn gruţJu/efe inici şi dezorgt111iu1re.
(https://chppr. wordpress.com/) TRUDĂ
A-şi da (toată) truda (Pop.) = A depune toată

A troscăi din gură= A vorbi verzi şi uscate: silinţa, strădania:

A rro.k~ăir verz.i şi uscare ani de zile De când .Hm apri1t1 felinarele, merell
ru11eisrul, se băga singur În .fea1nă, să 11u priveşre cum wîllf1J se joacă cu raz.ele de lumină,
l1/1sească Ct'1nva din şirul de carit~aruri ţJOlirice cum el apucă flacăra veselă şi mlădio<Liă, dtîndll·Şi
ale locllllli (.„] (http://cconcac.blogspoc.ro/) Trudă să o .wxuă di11 rădăcină. (IOAN SLAVJCI)
S1t111 îşi lăllda fara şi feciorii, iară naiw
A troscăi pe cineva= A mustra pe cineva: Flot11-e fşi da roată truda să t1r t1re că JJt'1nai 11işre
Ţi-t11n zis de o inie de ori să 1111 le piscoi s1mr rofi pe lt111gă Bll}Or. (IDEM)
rroscăi, 1năct1r ţxînă se rerutină rt111011ul.I
(RODICA OJOG-BRAŞOYEANU)
TRUP
A fi (sau a se face) un trup = A se uni, a se contopi:
TROSCOT Acea.Ha ia.He miliare a llli, car ea allfosr
A mânca troscot (Reg.) = A mânca mâncare împr ewwr cu dânsa, să fie 1m rrup. (PRA VILA,
sărăcăcioasă: 18 14)
Lu111et1 a 1nt111ct1f arunci f runze, rroscor,
ştir, buruienile ct1re se dau lt1 /JOrci, ct1nd 1nt1i A fi (sau a se simii) trup din trupul cuiva sau a
por fi găsire. (DOINA URI CARU) ceva (Pop.) = A fi (sau a se simţ~ descendent al
cuiva; (pop.; fig.) a face parte inregran!ă din ceva:
A fi uscat troscot (Pop.) = A fi foarte uscat: Nu re-ai si1n{if... o cliţXI 1n<lct1 r din r11'f' şi
U.'il' afi t1 covrigii, cwnărră? - Uscafi .wj1erlll din .111j1e1 larg al 11t1fllrii. (CALISTRAT
rroscor. (VASILE ALECSANDRI) HOGAŞ)

2 14
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A se face (sau a fi) trup şi s unet (cu cineva). v.

face.
TULI
A trece sau a călca p este trupul cuiva (Pfm.) = A o tuli (la sau de fugă, la sănătoasa, Ia deal,
A întrebuinţa orice mijloace pentn1 a-şi atinge mâ ncând pământul) (Pfm.) = A fugi (repede şi
scopul: pe furiş):
Arfi rreb11ir să calu pe.He rn4ml me11, ca Cum dere florile, o Tuli d-a fuga, şi se
să se ducă a se cw1w1t1 cu el. (C. NEGR U2Z1) apucă de /ucm prin grădină. (P. ISPIRESCU)
-Ajunge' Am ve11i1.1ă-mi iau faw 1 - N-ai S-a uirar... bine la c1111i să vadă .. pe 111de ar
s-o iei, decâr Trecând pe.He Impui meu 1 (PANAIT p111ea-o Tuli la sănăroasa. (I. POP-RETEGANUL)
ISTRATI)
Tule-o (sau tulea), băiete ! (Mol.) = Pleacă

Trup din trupul cuiva = Descendent al c uiva; imediat (şi repede)!:

(fig.) parte integrantă din ceva, ceea ce are
aceeaşi natură, se identifică cu aspiraţiile cuiva,
e foarte strâns legat de cineva:
Nu re-ai si1nfif... o cliţJă 1năcar r11'f' din
Trupul şi .111fler din suj1erul larg al narurii.
(CALISTRAT HOGAŞ)
S-au suir şi ei deasuţJra şi rufe-o, băit1re,
r>rin aer zb1mînd. (I. G. SBIERA)
Tândală... ia sacul în SfXITe şi Tulea,
l>ăie1e, în 1>ădure. (ŞEZĂTOAREA, III)
HaiJna11aut1 se t1dăţJt1 bine, zicet1 că iese
să dea mânzul la apă şi ruleo, neică. (IOAN T.
LAZĂR)

TUFĂ
A fi tufă de parale = A fi lipsit de bani, sărac:
Nu v-afi da fe1ele după evaghelişri, rufă
de /Xlrale. 01 ASILE ALECSANDRI)
Tufă de Veneţia(Pop.) = Se spune pemm a arăta
inexi<tenţa sau lipsa de valoare a ceva sau a cuiva:
Când '"' casier srx1/ă purina şi lasă în
casă rufă de Veneţia, se cheamă că a plecar la
Mămi-Roşu, sau că s-a dus la Ţurloaia. (I. L.
CARAGIALE)
( ...] 11u 1nă 1nulf1unea1n cu rrei-ţJt1rru sure
dă franci/W lună! Awma, rufă dă Veneţia şi clei
dă ogar! (ANTON BACALBAŞA)
TUMBĂ
A se da (de-a) tumba = A se rostogoli, dându-se
peste cap:
Tu re duci la laşi ca să arăţi lrx uirorilor lui
că ş Iii să re dai de-a rw11JX1 şi că poţi ridica mutre
oei de bere şi de fier?. .. 01 ASILEALECSANDRI)
Dt1r lu11ii se-nbltînziră şi Înce11ură să
deie ca nişre căţeluşi din coadă, apoi se porniră
să joace, să sa/re, să se deie de-a rum/XI ( ...)
(IOAN SLAVICI)
- Şi-a scrtînrir, fără îndoială, vreun
t>icior, dându-se de-a rumba pe vreo căpiţă de
ftîn ... (CALJSTRAT HOGAŞ)

Tufă-n pungă (sau tufă-n buzunar) (Pop.) =

Persoană fără bani: TUN
Ajungi... să dai mâna cu nişre rufă-n (Pop) să dai (sau să tragi) cu tumd (Pfm.) = Se
buzwu11: 01 ASILE ALECSANDRI) spune când cineva doarme adânc şi nu se crezeşre
Şicând mă freze.IC 1•.• rufă-n pungă, rufă-n uşor:

lmwnai: .. (IDEM) (... ) eu încă de mit' dădeam semne c-am să

fiu .fe11t1ror ; Îlni SfJune doica /Xi car e a1n t1vurăr-o
t1casă că ţJuteai să dai cu ru1u,f şi 1111 1n-ai fi
TUFLI deşreprar ctînd apucam să adorm' (ANTON
A îndesa (sau a tuOi) căciula pe urechi. v. căci ulă. BACALBAŞA)

2 15
 Vwile ILJNCAN

Nu ne s1111ngea cu uşa, ţJuteai să fragi cu

ru1u,f şi să 1111 dt1i de vreun student, li fJt"car În vt1luri, A se ana (sau a trimite pe cineva) în gura
11,ţJea fJisica În ţJlllru, se ţJu11a cu 1n1i1e 111-ecu111 cu tunului = A fi expus (sau a expune pe ci neva) la
w1 011 moole ( .. .) (DUMITRU CRUDU) un mare pericol:
Vă tlducefi a1111i1re, drJ11111ilo1; că În acet1sră
A da (sau a trage) un tun (Arg.) = A se ţJriv1i1fă eu 111-11111 ţJus, cu111 se zice, Îll gurll ru11ului
îmbogăţi rapid, pe căi ilicite: rx1rlamen1ar ( ... ) (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Ana Maria Prodtm a dt11 w1 111n de arJr OO/X! Bibe.k~u 1111 cr ezu că ţJoafe să se 1>u11ă În
20 de miliame de e11ro' (lmp://www.wowbiz.ro/) gura 1111111/ui JJe11r111 a co11duce o revolu{ie a
PriJnarul Scu11ra trage un fuJJ i1nobiliar căreia 11ermri11fă o previdea. (A. D. XENOPOL)
pe ma/11/ lac11/11i din Ovidi11.
(https://www.replicaonline.ro/)
TIJNA
A face (pe cineva) tun (Plin.) = A îmbăta (pe A tuna (şi a fulgera) împotriva cui va (sau a
cineva) foarte tare: ceva) (Fam.) = A vorbi cu multă vehemenţă
Că eu sunt o/0111eie stîr1nt111ă, şie ţJăcar.1 împotriva c uiva (sau a ceva):
vine d11mnea/11i gol p11şcă şi bea 1x?nă se face Direcrorul Deliceanu 11111a şi f11/gera
111n ( .. . ] (!. L. CARAGIALE) come111tînd pasagiile, pe care w1 r edacror
1oşcovt111, veş11il~ r evolrt1tul Bebe A11ro11iade, le

A face (sau a obţine) ceva din tun după senin cirea c11 glas wre. (LIVIU REBREANU)
(Reg.) =A face (sau a obţi ne) ceva din nimic: T11/b11rarea fin11.re două-rrei clipe door
Apoi pe lonifă t111 necaz că şi-a făc111 lllegărorii cu11oscură Î11dt1ră glt1sul car e, şi tlCu111,
t1ftîta aver e, re 1niri de unde, din run duţJă senin. f1111t1 şi fulgera Î111ţJOfriva fufutYJr tlcelor ct1r e ertlu
(ION IOYESCU) de a/re păreri dect?r ale co1111/11i Ta.re Floreanu şi
ale prierenilorsăi. (EM. GÎRLEANU)
A fi beat tun (Pfm.) = A fi foarte beat:
Am mai rămas de o bere Cil pofifisr11/ - A tuna în groapă= A muri:
care, beat tun, 1ni-a zis lasă-re de 011111/ ăsta, 1111 Să 11-ai parre d-alră fară,I Până 11-oi
şrii în ce re bagi; (ADRIAN ŞCHIOP) 111na în groopă. (NERV A HODOŞ)

A fi sănătos tun (Pfm.) = A fi foarte sănătos: A tuna ş i a fulgera (Fig.; d. oameni) = A face
Era sănăros 111n. (DAMIAN STĂNOIU) scandal ; a trânti şi a bufui:
- Şi de ce aş îi11bărn?ni 011111/e? Casă am, Ar11nci a /11i mânie Ctl rră.111er11/ era,/ fn
bt111i a1n, sănătos run sunt, nevastă căzură
din cer rx1rm mari lwwre 111na şi f11/gera. (VASILE
am, de ce aş îmbărn?ni? (EM. GÎRLEANU) ALECSANDRI)
Suni să1iira11 run, 1u1 1nă 1nai suţxlră 1u'ci
Î11cheie1ura 1ntî1i1ii, t1colo unde 11111/ost ră11ir În ll.itălia A-i tuna cniva (ceva) în minte (sau în cap )
de /X! Amo. (MIRCEA HORIA SIMJONESCU) (Pfm.) = A-i veni cuiva o idee neaşteptată,
ciudată, nesăbuită:
A fi în buza tunului. v. buză. Cine ştie, Îi ru11ă-J1111i11re şi-111i frt111reş1e-o
boro/)(){1fă. (CONTEMPORANUL, V)
A scăpa ca din tun (sau ca din gura tunului) S11111 sig11r însă că dacă /11i Vi/1011 i-ar fi
(Pfm.) =Se spune când cineva reuşeşte să fugă, 111nar prin cap să fie predici ( ... ) (AL. O.
scăpând de o situaţie neplăcută: TEODOREANU)
Şi ptînă să-i .Hrig eu „ieşi afară!"
trt1111eş1e co11deiul, ţJune 11uîna ţJe căciulă şi iese A-i tuna cuiva soarele în cap (Reg.) = A-l
ca din 111n, b11f11ind uşa. (I. L. CARAGIALE) durea capul pe cineva:

2 16
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Ctînd t1 rwwr .1oorele în cap, bolnavul să se

afi111e cufloorea .1oor elui. (VICTOR PĂCALĂ) Multe-am lra<i şi nu m-am nl'i, nici de asta nu n1--0i
tunde = Muke am pă~t, dar nu m-am lă<at doborat
Parcă a tunat şi i-a aduna t. v. aduna. Mutre am rra.'i/ Şi 111• m-am ra.1,/ Nid de
asra 11u 1n-oi runde. (Mt1ngt1ierea nevoiaşului

Unde dai şi nude tună (Pop.) = Se spune despre care crede că şi de o belea nouă va scăJXI ca şi
cineva care gândeşte într-un fel şi vorbeşte altfel: de a/rele). (IULIU A. ZANNE)
Unde dai şi unde rună. (IULIU A. 2'ANNE) Mulre-a111 rras şi 1111 1n-a1n ras, nici de
asrt1 11u 111-oi runde, Înăl{are Î1nţ1ărare, răSfJuJJse
Făr-Frumo.1, şriind cine-i Fugită al lui.
TUNDE (ANTOLOGIE de LITERATURĂ POPULARĂ,
A (se) tunde (de) călugăr (sau mona h) = A tăia voi. 2, I 95 0)
părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l
călugări (sau a se supune acestui ritual) ; (pex.) a Tunde-0 (băiete, pârleo etc.) = Fugi, şterge-o:
(se) face călugăr, a (se) călugări: lese r>e uşă, r>wte mâna r>e ia11ă şi r>e-o
De mă vefi vedea ar>roape de moo11e, să secur e şi Tunde-o! (ION CREANGĂ)
mă fwtde{i călugăr. (C. NEGRUZZI) Tunde-o, ru1rleo 1 Pe.He garduri sărea
iure şi fi•gea. (CONTEMPORANUL, I)
A o tunde (la sănătoasa sau la fugă ori pe-aici
încolo) (Pfm.) =A fugi (pe furiş):
Apoi iese pe uşă, pune mâna pe iapă şi TUNS, ·Ă
pe-o .1et' 1u-e, şi runde-o! (ION CREANGĂ) A (i) se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea
Băga de seamă vr eun bou ră:de{if şi o (reg. bubui) ca de popă tuns . v. popă.
rundea r>e-aci încolo. (ION AGÎRBICEANU)
A fugi (sau a se păzi) (de ci neva) ca de popă
A tunde (pe cineva) bine (Pop.) = A bate (pe tuns (Pop.)= A evita pe cineva:
cineva) foarte tare: Să re păzeşri de el ca de popă 1"11.1.
L-a 1w1.1 bine, cum să cuvine. (ANTON (IULIU A. ZANNE)
PANN)
Ba (că) (e) tunsă, ba (că) (e) rasă sau c-o li
A tunde (sau a rade) (pe ci neva) pilug (sau tunsă, c-o li rasă = Într-un fel sau în altul:
brebenel, cocean, ridiche) (Fam.) = A tunde Şi de colea rxînă colea, rura-vura, c-o fi
sau a rade pe ci neva până la piele: 1w1.1ă, c-o fi rasă, l-a pu.1 pe Galibardi de i-a
Profewrul a .11111 ft1ngă noi p<1nă ce ne-a borezar "''copil. (I. L. CARAGIALE)
(ION CREANGĂ)
l1Ut.1 cltilug. Nu-i vo1fXI.' avocar1J 11osrr u era de sea111ă,
Celarit1rul Pri1niJJ era un călugăr grt1s, dar şi M1.şa1 nu .1-a lărnr, că dr epftdet1 wltl e.1re,
roşcovan, cu faţa rasă şi pămf 1"11.1 cftifug. sft1n1ă, ca şi adevăml - wwL Ba e 1111.1ă, lx1 e rasă,
(LIVIU REBREANU) d1i1rr-u11a-11rr -alrt1 veni şi Întrebarea că ce-o fi
Pe cine di111r e i.1nafi (breslaş] ori cupe{i aceea, Cemrul? (MDiAI EMINESCU)
[negustor] or prinde, să-l 11mză ridiche. (I. L. Ot11ne11i sunre1n şi noi şi trebuie să ne şti1n
CARAGIALE) la wt fel. - E 11msă, ori e rasă' îl îflfr emp.w
Gheorghe, rostind vod>ele rar şi domol - Tunsă,
A tunde pe tobă (pe cineva) = A tunde pâ nă la ori rasă: .1-0 şrim, urmă lovi{ă. (IOAN SLAYICI)
piele (pe cineva):
Pe-ăl de fi•M!.le luar fa mififie, rwt.1 să fi Doar nu-s tuns, nici ras pe cap (Reg.) = Se spune
fo.11 pe robă, că 101 îl .1cărx1. (AL. MACEDONSKI) când cineva refuză să facă ceva ce nu-i convine:
2 17
 Vwile ILJNCAN

Doar nu-s runs, 11it~i ras ţJe caţJ. Miru se a1nuză o vr e111e În sinea lui de el
(DICŢIONAR de PROVERBE ROMÂNEŞTI) - D ot11n11e, ce 1nai /Jă1nesir.I Se bt1r ru1t~;; lt1 gurt1
lui 1 (CEZAR GIOSAN)
Tu zici rasă, ea zice tunsă sau unul z ice tunsă,
altul rasă. v. r as.' b) Se spune despre cineva care vorbeşte repede:
Vorbele i .le bar ca Turcii la gură ş i di11
Tunsă, rasă, asta e! (Reg.) = Se zice pentru a cc?nd în ctînd - pelllm că are'"' limbaj spedal
c urn1a vorba c uiva: ezoreric - re Î/lfreabă: „ înfelegefi ce vreau să
Tunsă, rasă,
asra e.1 se zit~e 1>enr111 a srnm ? ".(MARIA BANUŞ)
cur1na vorba cuiva, a1t1ră că 1111 1nai este 11i1nic
de zis. (IULIU A. ZANNE) A fi turc (sau ca turcul) (Pfm.) = A fi foarte
încăpăţânat:
E Cll turcul... 1111 vrea să şrie de 11i1nic.

TUR (TUDOR PAMFILE)

A se tine după fundul (sau curul, turul)
(cuiva). v. ţine. A fwua ca un turc. '" fuma .

A-i tiitiii sau a-i tremura (cuiva) inima (sau,
fam„ curul, brăcinarul, fundul, turul). v. ţâţâi.
TURA-VURA
Ce m ai tura-vura = Ce mai încoace-încolo, ce
mai atâta vorbă degeaba?:
Ce mai rwrHtffll Popa .le z1<?1wlea de rxmii
arfifosr fim l'efdgare (ZAHARIA STANCU)
Ce Jl1GÎ (Utll Vlltll, UÎfe, l15ll /JIYl'lfŞÎ g r tl'I CU/11
1nă 1t»z4 111-au tdes 1>e 1ni11e, ca să stt1u de vo1fXI cu
srărx1nirea la Bucureşri. (EUGEN LOVINESCU)
- Păi, dacă şi voi s11unefi că-i aşa, ce
mai rura-vura? (G. M. ZAMFIRESCU)
TURBAT, -Ă
A fi turbat dnpă ceva (sau cineva) sau a fi
turbat să„ . (Pfm.) = A fi foarte pasionat după
ceva (sau cineva):
Dacă era mai Turbar du1Jă
î11fepa pe femeile din harem î11 sc111i, cu
vergele ascufire ( .. . ](ŞERB AN TOMŞA )
Cum e turcul şi pis tolul = Cum e omul, aşa
sune faptele lui, prietenii lui:
Caură să-fi fie .'IU/Juşii
vrednici, Cll să 1111
zică
lumea că cum e Turcul, e şi pi.Holul. (C.
NEGRUZZI)
„Ct'1n e scî11rul şi ră11u1it1, Ct'1n e futt.~ut ş i
piHolul", zice lumea şi are drepuue lumea. Senwl
comun e legea 1D1iver.1t1lă; voaa popolulu4 vocea
lui Dumnezeu. (ALEXANDRU DEPĂRĂŢEANU)
Doar nu vin (sau nu d an) turcii (sau tătarii)
ori doar nu vin turcii, 11ici tătarii. v. ve11i.
Turcul plăteşte (Pfm.) = Se spune despre
cineva care este nevoit să plătea~că paguba sau
cheltuiala făcută de alţii:
„Şi cine ţJ/ăreşre?" Întreb eu ca1n
.wmbm. „ Vorbeşri de pan'ă ai fi fedoml lui
rait~ă-rău.' ... Turcul ţJ/ăreşre, 1nă, cine alrt~ ineva
să plărească! ?„." (ION LĂNCRĂNJAN)
sânge, le - Nu-i nimic, d -le maior, de când cu
nişre răzlJOiul JJu se 1nt1i s1>u11e: ru1t.~ut t>lăreşre - ci
ovreiul plăreşre„. (DUMITRU HÎNCU)

A s e face dunăre (turbată). v. dunăre.

TURCESC, -EASCĂ
A fi ca o (sau cu obraz de) babă turcească =Se
TURC spune despre bărba~i spâni şi c u zbârcituri pe faţă:
(Parcă) se bat turcii la gura lui (Pfm.) = a) Se Omul srx?n, cu obraz de ba/Jă Turcească,
spune despre cineva care mănâncă lacom: ră111a.1e afară. (CEZAR PETRESCU)

2 18
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

(BURSUC:] A1ra e curtu 11u11ul lui Babei...

[POPESCU:] Ba e cumră rudx1re. (CONSTANTIN
TURCEŞTE BACALBAŞA, ANTON BACALBAŞA)

A şedea turceşte (sau armeneşte, greceş te). v. Sociewrea noa.mii de a.Hăzi e.He, evidenr,
şedea. u11 turn al lui Babei. Oa111e1u·; trăiesc În ru111ul lui
Babei petllm că .Wiii oameni. (PETRE ŢUŢEA)
A vorbi turceşte (sau chinezeşte, greceşte,

nemţeşte). v. vorbi.
TURNA
A turna (la ) copii (sau plozi) = A procrea, a
TUREATCĂ naşte mulţi copii :
A avea obraz de tureatcă = A fi foarte Apucă-re de rumar copii, spală vase,
obraznic; a fi gros la obraz: învafă croirorie. (STELIAN TĂNASE)
Iar obrawl lui, şi al lui Sidor, şi al lui Toomă asra la co1>ii, amJ şi copilul. (POP.)
Nit~/Jira, care la ÎnceţJuf era ruret1rcă - devine La vtît:'lra 1nea, bu11it~ut Încă 1nai turna
1>ingea! (NICOLAE LUPAN) 1>lo zi prin campaniile agril'ole sau de război, iar
eu 1nă gtîndesc cu1n să-1ni scriu 1nai ci11s1ir
A călca pe tureatcă (Pfm.) = A greşi din cauza re.11ame111ul. (PAUL EUGEN BANCIU)
lipsei de experienţă, de prudenţă: Doar dacă 1111 şi-o fi găsir vreo 1nuier e,
N-o să ai wfenelele V(){Wre de la Paris şi dtlcă 11-t1 ru111ar
ct1fivt1 11/ozi şi llCu1n Îi este ruşine
„1nazt1granurile" 101; nici 11e1t11nzi Cll la „bellt1 să dea ochii cu noi„. (ADRIAN BUŞil.Ă)
/ralia", dar o să fii om îmreg, n-o să-fi ct1111e
niJneni cu flaşnera la uret~he, nit~i 11-0 s-ajungi să A turna (sau a băga) în coş. v. coş.
wlâ pe ruret11âi... (DUILIU '.ZAMFIRESCU)
A turna (sau a pune) (pe cineva) în ghips = a)
A imobiliza un membru sau o parte a corpului
TURLAC, -Ă (care prezintă o fractură sau o fisură) c u aj utorul
Nici turc, nici turlac (ia, un neac) = Se zice unui pansament făcut din ghips:
despre cel care nu aparţine în mod clar unei Picioml f 1t1c1urar e acum în ghips. A1ra va
specii, grupări, tagme: dura până la I decembrie. DurXi aceea, dacă se
Nafiile care au pierdur afilia/ia vindet'ă rana, mi se pune w1 alr ghir>s („.] (ION
năravurilor ţJărinreşri fs naţii nesraro111ice sau, BARBU)
/Jrecu1n zit~e vorba cea ţJroasră, nici fure, nici Mi511 pune imedit11 diagnosric1J: fraC11uii
rudac. (ALECU RUSSO) de falangă! Trebuie pus imedit11 îi1 ghips' (ANCA
Scelertllefa cea mai neagră arrage mai ALEXANDRU)
degrabă amoml unei femei det'lÎT o one.Hirare
1nediocră a unui 11ici-rurc, 11ici-rurlac. (B. P. b) (Arg.) A bate foarte tare.
HASDEU)
A turna gaz (sau ulei, untdelemn, spirt) peste
(sau în) foc (Pfm.) = A întărâta pe cineva care
TURN este deja înfuriat:
A fi ca în turmtl Babilonului (sau turmtl lui Alrfel, romi gaz pe foc şi cine şrie dacă
Babei) (Fam.) = Se spune despre o situaţie în care n-ai să re 1>omeneşri şi 111 în flăcări. (G. M.
oamenii nu se înţeleg. având fiecare ahă părere: ZAMFIRESCU)
Cu roare t1.11ea, în loc să i se caure
.rolu{ii cinstire, care să t1line ccîr de ctîf 1nizeria
219
 Vwile ILJNCAN

fărănea.1<.'ă, roti roamă w11delemn IJe focul 11JRTĂ

încins. (LIVIU REBREANU) A (se) îmbăta cuc (sau clei, criţă, erup, lulea,
Dt1r ru grăieşri lucruri la care noi ne tun, turtă). v. îmbăta.
gtîndet11n 1nt1i dinainte ... aşa că verşi ulei ţ>este
foc.„ (PANAIT ISTRATI) A face (pe cineva) turtă (Pfm.) = A bate foarte
tare (pe cineva):
A turna gogoşi (sau verzi şi nscate) (Pfm.) = A LL1.1 că re-oi prinde eu 1 Am să re fac
minţi: Turră 1 (NICOLAE GANE)

Aflând slugile că în casa a.Ha nu ctînră Pe tm~ re-ar şi face rurră, că 11i1nic 1111 s-ar
cocoşul, se dedeau bine cu găina; îi 111111a11 fel alege din rine. (POP.)
de fel de gogoşi, care de care mai umflare pe
placul dumneei: că dumnealui face şi drege, că A fi (beat) turtă = (A fi) foarte beat:
umblă aşa şi pe dincolo; (I. L. CARAGIALE) Ert1 bear rurră şi a treia zi la ţJrtÎJJZ.
Se codeli z1neul, ÎngtÎllll verzi şi uscare, (TUDOR ARGHEZI)
dară Gre11cean11 îi mai zise ( ...] (P. ISPIRESCU) Se făcea că ÎllTr·O not1p1e Grigore
Po.Holache, avansar la gmdul de pluronier, se
A turna în el sau a turna ca într-un vas (sau ţ>rezenra la uşa noastră şi, Înainte de a o
sac) s part (Pfm.) = Se spune despre cineva care împinge pe.He pmg ţ>e Teodom, fardară STridenr
bea (sau mănâncă) foarte mult: 11e averriza (... ] (PETRE BARBU)
şi luară rurră,

G111ia... 1111 bea vin Ct'1n se bea, cu cur>a

şi cu Jelea ... , ci rum a în el. (POP.) A fi rudă pe turtă crudă. v. rudă.

A turna propele la fălci = A trage cuiva pumni, A fi (sau a se îmb ăta ori a se cocli) turtă (Pfm.)
a bate pe ci neva: = A se îmbăta foarte tare:
Îfi roamă nişre f>rOf>ele la fălci de-fi Şi(-i) mai dere 1111111, şi încă 1111111, pt111ă îl
.Hrămură căpriorii. (VAS ILE ALECSANDRI) făc11 c11c. Se îmbără boierul de se CO<.'lise 11111ă.
(P. ISPIRESCU)
A turna ulei pe rană. v. ulei.
A i-0 coace (sau, înv., a-i coace turta). v. coace.
A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdă ul
lui Petrache). v. hârdău. A mâncat turta, dar a rămas cârpătorul. v.
cârpător.
A-i (sau a i le) turna (Fam.) = a) A vorbi c uiva
deschis, pe şleau: A rupe (sau a frânge) (cuiva) turta = A
Le-aş rurna una să 1nă fină 1ni11re şi să sărbători, cu un anun1it ritual, În1plinirea unui an
mă pomenească. (CEZAR PETRESCU) de la naşterea unui copil:
Are 01nul o ft1ră căreia Îi ruţJe rurra şi a
b) (Fam.) A denunţa pe cineva: găsir r>rerext ca să dea o masă c1mosc11ţilor. (G.
Au fost t>rinşi 11e11r111 că sofill unuia din CĂLINESCU)
echipă, gel<x1să î111ructî1 aflase că .wţul ei avea o fn ziua În care un COfJil Î1ntJli11eşre t111ul,
ibovnică acolo ÎJJ 1nt'11fi, ţJe unde u1nblt1, i-a i .re rupe rurra. (SIM ION FLOREA MARIAN)
111111a1 la securirare. (ION PAPUC)
Un alrul care l-a 11111w1 la Securirare pe A s ta pe loc ca turta-n foc. v. loc.
Con.HGJlfin Silve.Hri a fosr i.Horicul Dan
Berindei. (OANA GEORGESCU) A trage spuza (sau cenuşa) pe turta sa. v. spuză.

220
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-i lua (cuiva) turta de pe spuză (Pop.) = A

În~la pe cineva:
A-i lua rurra de pe spuză. (IULIU A.
ZANNE)

A-şi trage spuza (sau cenuşa) pe (sau la ) turta

sa (Pfm.) = A se îngriji de interesele proprii,
neglijându-le pe ale altora:
Ce mai, fiecare-şi rrage spuza pe 11111t1
lui. (ION LĂNCRĂNJAN)
Boierii trăgeau 1nereu cenuşa ţJe ru11t1
lor şi chinuiau şi despuiau poporul. (NICOLAE
BĂLCESCU)

TURTI
A lovi (sau a plesni, a pocni) (pe cineva) în
pălărie sau a-i turti (cuiva) pălăria. v. pălărie.

TUSE
Ai se înnoda cuiva tnsea-n gât. v. înnoda.

A se întâlni (sau a se întovărăşi, a se potrivi

ca„.) tusea cu (sau şi) junghinl (Reg.) = A se
întâlni doi oameni care se potrivesc prin
trăsăturile negative:

Ne 1101rivi1n de 1ni11une ... - ca fu.feti cu

jut1ghiu'. (BARBU DELAVRANCEA)
- Ce-i cu ăşria ? M-a î111relx11 el. Se
ciondănesc după ctîre se pare... S· O·llTt1fnir rusa

cujw1ghiu... (ION LĂNCRĂNJAN)

TUŞĂ
A sta (sau a li, a rămâne ori a li pus) pe tuşă
(Spt.) = A sta (sau a fi obligat să stea) inactiv:
Şi cu doi ani, ct1r li srt1f ţJe ruşă f11t1inre,
cam tlfâra face. Am .wcmir că, arunci când o să
a1n şaizeci de t111i, o să fiJn de t1ceeaşi vtîrsră.
(V ARUJAN VOSGANIAN)
A.Ha Sorit1 o şrie de la Serghei Stîrbu,jiu
de COJITUllÎST (Jur şi dur, fJUS JJe tuşă (l(UllCÎ Ct111d
Tovară)rul a Înceţ>ut să 1nazilească vet~Jtea

gardă. (GABRIELA ADAMEŞTEANU)

221
 Vasile IUNCAN
Ţ
ŢAC
A ajunge la tac (sau la tanc ) = A ajunge la
momentul oportun:
(... ) am /11at-o î11 sens i11vers pe Corso:
cu ţJllsul În ct1r e i11trase11111t1na să t1jung /11 (t111c.
(PAUL GOMA)
ŢAGLĂ
A rămâne cu ochii ţaglă = A rămâne cu ochii
ţintă, pironili. încremeniţi, ficşi:
Tudose rămâne cu ochii fag/ii î11 căciula
cerşewrului. ( BARB U DELA VRANCEA
A s ta cu ochii ţaglă (pe ceva sau pe ci nevu)
(Reg.) = A nu slăbi din ochi. a urmări de
aproape (ceva sau pe cineva):
Sa11d11 lăsase o mll1Ui î11 jos şi era cu
ochii faglti. (EUGEN BARB U)
ŢAHĂT
A se pne ţabătă (după cineva) = A urmări
lătrând coniinuu şi cu insi sienţă:
Câi11ii se fin f1th1itii dt1fJii lup. (CUM
VORBIM , 1950. nr. 4)
ŢM'IBAL
A pune batis ta pe ţambal = A muşamaliza
ceva; a ascunde ceva:
Prit11<1 Întreba re care trebuie 1>11.'iii este
dltcii 1111 ""'"'"' pierdem aderarea, d1iar şi fli
co11di{iile î11 t·are toată /11mea p1111e batista fH!
{11111bal ,ti 1111 se 11111i vor/Jeşte deloc de.qn-e
r e1111111ier e sau a11ticip11te. (SORIN ROŞCA
STĂNESCU. ALINA OLTEANU)
P101em batista /H' wmbal şi arătăm hu11ii
cât s1111tem defericifi'? (STELIAN TĂNASE)
222
Parritk1/ tcest11 cu rejlexe de /Xll1id 1111k: are o
11uitli criticii cm-e oricll11d şi-11ji1(a a oriL"e p111ie fxlfi.<ta
pe ftm/Jaf (.„) (h:!ps://ioonavrani.W<r<t>ress.co1rl)
A sta pe ţambal (Arg.) =A face ares1:
)„.) iar dacii r ejil':Ji, o să-l trimitem /a
c11rcerli să doamui pe (ambal, pâmi când ""
î11vii(a jli execu1e o rdi11ele. (LIVIU BALÂC)
ŢANC
A da tanc la pepen e (Reg.) = A tăia şi a scoate
o bucată dintr-un pepene pentru a gus ta dacă e
bun:
Mi se pare di.rgra(ios să cer .rii mi se dea
(tmc la /Je{Je11e, îmi 11/ace să-mi 11s1tm riscul de
li-I tluce <1casă Îllfreg. neze111ui11d ror drt11n11 '.
(http ://ce blogun..e u. bio g.~001 .ro/)
U11 cumpiiriiwr se apropie de Brimo şi îi
spu11e t·ă vrea să cu111/.Jere el acest pef>ene t:are
se11Jnli111i c1t 1111 cap de om. 1/ar să-i facă 1111 (1111c
î1111i11te sâ mtlii dacii e bine copt. (OFELIA
PRODAN)
ŢANDĂRĂ
A sări în ţăndări. v. sări.
A-i să ri (cui\'a) ţandăra (d e-a-ndoaselea sau
arţagul, aşchia, bâzdâcul , muştarul, obada,
ţâfna). v. sări.
ŢA P
(Ca un) fap (sau, rar. gâscan, gânsac) logodit.
v. log<J<Iit.
A sta ca un ţap logodit = A sta ţeapăn. prostit,
aiurii:
(lRINA (către Ţugulea)J: Şi w ? Ce stai ca
1111 11111 log()(fit?... Eşti 111â11dnt•.. Ai s11bie... Şi ce-ai
.tli.ffic i c1t ea? (BARBU DELAVRANCEA)
- hm vezi-I 1Jarc·1l-i 1t11 fllp logodii. ~iaa
Miiri()(ira. 1riigâ11du-111ii de mâneca mtulla/ei.
(NICOLAE GANE)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Ţap ispăşitor (rar, de ispăşire )

= Persoană pusă Ei ţJuJJ {tir a la ct1le În ziua de astăzi, ei
să suporte consecinţele pentru greşelile altora: sunr şi 11u1nt1i ei adevăraţi rouuîni cu iubire de
Dumnealor cr edeau că .1-t1 găsir {apui fXlf rie, căci au lutlf fXlfriorismul în orwp... (bun
isţJiişiror: jidanii sunr vinova{i că ciocoii sau venit al statului dat în arendă] 01 ASILE
expl<x11ează pe fărani 1
(LIVIU REBREANU) ALECSANDRI)
( ...] pr oprietarul e {a/Jill de ispăşire al Aleodor, duţJă ce se urcă În sct1t'11ul
rururor crimelor, viâilor, riâiloşiilor. (TUDOR rărtîne-său, deşi copilandru, /JllSe (ara la cale ct1
ARGHEZI) şi 1111 om ma1111: (P. ISPIRESCU)

b) A sporovăi:
ŢARĂ Mai .Hărură pw1t1nd la wle {tira, polirica
A a runca j ar goane de popă de ţară. v. popă. ltxală; (EUGEN LOVINESCU)
Ctîfiva 11ensionari, 11ărinrele Luca şi a/fii
A căuta nouă mări şi nouă ţări = A căuta mult .re înrtîlnesc penrru a pune (ara la cale, di:11.'11fă
până să gă<eşti: aprins polirkă despre ce scriu noile ziar e( . . ]
Om ca badea 1111 se vede.. ./ Poţi să cauţi (CĂTĂLIN ŢÎRLEA)
nouă măriI Nouă mări şi nouă ţări. (J ARNiK ·
BÎRSEANU) Ho, ţară! (Pop.) = Stai liniştit•, lasă-mă în
pace•, potoleşte-te•:
A cutreiera ţara în lung şi-n la t = A călători Ho, ţară.I FOl11·re bine.I, t1şa-i. .. cuvt1nră
foarte mult: cu linişte bărbatul. Aşa-i. .. Lt1 urina u11nei e şi
Veghet1u la biruri si la ftîrguri rriJnişii dr ep111/ no.11ru. .. (MIHAILSADOVEANU)
mtînafi de vodă. Însuşi domnul curr eiera (ara în
lung şi-n Iar. (ŞTEFAN POPESCU) La colt (sau la capăt) de ţară şi la mijloc de
la înroarcerea din India, până la masă sau Ia mijloc de masă şi Ia colt de ţară =
părăsirea tării (1940), înfiece an curreieră (ara Într-un loc prielnic, comod şi ferit de primejdii:
în lung şi-n Iar. (MIRCEA HANOOCA) „ Fine.I De vrei să trăieşti bine şi să aibi
ticnă, să re sileşri afi rordtmna la mijloc de mt1să şi
A închina cuiva o ţară sau cbde tării. v. închina. la coif de ţară, pefllru că e mai bine să fii jiwuea
cozii dect?r coadajiwl{ii." (C. NEGRU2Z1)
A plăti (cât) un colt (sau, reg., un corn) de
ţară = A valora foarte nrnlt: Nu-i un cap (sau capăt ) de ţar ă. v. cap.
- la lasă, bade /fXJfe, lasă, 1111 re mai
ţJune şi d-ra t1rc1ra ţJenrru re 1niri ce
1nai şi Peste no u ă ţări şi no u ă mări sau (peste) nou ă
11i1nit~a, că doar n-are să fie un CGfJ de ţară... mări şi no u ă ţări ,peste no u ă ţări şi mări,
(ION CREANGĂ) peste nouă mări, p este nouă ţări. v. ma re.'

A trece peste nouă ţări şi nouă mări (În Ta lpa ţării (sau a casei). v. talpă.

basme) = A străbate o cale foarte lungă:

Şi merg ei, şi merg, wle lungă să Te joci cu ţara-n bumbi? (Fam.) = Formulă

le-ajungă, rreccînd ţJeste nouă 1nări, ţ>este nouă
ţări şi r1e.11e nouă ape mari. (ION CREANGĂ)
A pune ţara Ia cale = a) A face planuri pe
termen Iung:
prin care se atrage atenţia c uiva că greşeşte
atunci când subestimează o persoană sau o
problemă:
( . . . ] 11ire, bă, r ealiuue vi1111ală, re joci cu
{l1ra-11 bu111}Ji, ht1lx1r 11-ai, eu a111 realirare vi11uală

223
 Vwile ILJNCAN

şi-o tun ţJe Violeta şi n-a1n {igt1ră )ri fllr e să fiunez „Li îmbiă gura w şi la ţă1t'i" sau, durXi
îmi vi11e şi Imnica 1111 mai e ( .. .] (DAN PERŞA) Ct'1n s11u11 ro11u111ii dt1JJ MuJJte11it1, „li 111erge gu1t1
ca la o coţofană ". (SIMION FLOREA MARIAN)
Ţara (sau câmpul, târgul) lui Cremene (sau a
lui Han-Tătar, Pa puc, Papură-Vodă) = Loc Fură cloşca de pe ouă sau fură ouăle de sub
fiiră stăpân, unde fiecare face ce-i place, fiiră să cloşcă (ori de sub ţarcă). v. cloşcă .

dea seamă c uiva:

Ta i şi s1xî11zuri ca În {a1t1 lui C1-e1ne11e-
vodă,făct111d11-I mai ÎllTtîi fJe Cremene-vodă să-fi
şrie de fril'ă... (CEZAR PETRESCU)
Lucru absolur explicabil. Î11 (tira lui
Papură- Vodă roiul e posibil' (ION CRISTOJU)
Sar e ca tarea din par în par = Se zice despre
cineva care n-are astâmpăr:
Ctî11d î111oor.1erăm capul, văzurăm pe
Ari11it1 !1colxm?11d i1ue şi sărind ca o {tlrcă pesre
bolovă11i,~11I dealului sfăn?mar ( .. .] (CAUSTRAT

Tu 1x1şri a ici iarlx1 ca pe câmpul lui HOGAŞ)

Cremene. (POP.) Tudorică Masli11ă sărea ca o ft1n'ă de pe
Nt'1nai 1nai1nufoait~ete se duc şi la ci11e1na, „buruc ". (IDEM)
că dooorul a d(lf, doc romi oft 111(1(. Parcă-i rtîrgul
lui Cremene. (ARISTIDE BUTUNOIU)
ŢĂCALĂ
Ţara (sau pământul) făgăduinţei. v. făgăduinţă. A-i sta (cuiva) ţăcală pe cap = A cicăli întruna
pe cineva:
Ţara (sau satul) arde şi ba ba se piaptănă. v. Nu-mi mai sw ţăcală pe cap, dacă vrei
babă. să-ţi fac o rrea/Jii ca lumea. (D. UDRESCU)

Ţara e largă!= Eşti liber să faci ce-ţi place, să

pleci unde vrei : ŢĂCĂNI
Du-re 1111de vrei, fă ce vrei, e (ara largă, A se ţăcăni (Ia cap) = A-şi ieşi din minţi, a
dar Î{Î ţJune1n În vedere ca ţJrin Cluj să 1111 1nai înnebuni :
dai( .. . ] (VALERIU ANANIA) Bărbatu-111eu {ăcănit
la CllfJ cu111 e, ce-i
vi11e-111r-o zi? (MARIA BĂNUŞ)
Ţara nimănui = a) (În basme) Ţară fiiră stăpân. Petrişor e t111istul t1celt1 ct1111 {ăcănit, cu
b) Spaţi u neocupat de armate între două fronmri ca re re duceai ru pe la pe1reuri ? 11 î111rebă pe
de luptă; zonă nemră : Ion. - A11isr11/, da, dar 1111 e făcă11ir. E mai
Lovifi uneori ÎllSft111raneu şi Îll fJ/in, .ră11ăros la cap dectîr multi di11rre noi.
GfJrinşi, risiţJindu-se 1>esre creste şi 1Jăduri ori (GABRIEL PLEŞEA)
revenind ţ>ri111niracol 1>e eţJllvele zl>urăroare sau - Nu-l cu1u1fc, dt1r cred că-i ct1111 zărxt.~it.
tt1rt1indu-se dintre linii ori din ţara 11i1nănui. S-o fi făcă11ir de caţJ di11 cauza puşcăriei. (GH.
(CORNEL MARANDIUC) ANDREICA, OCTAVJAN VOINEA)
Dot11n11e, ct1t sunt de singu1; tun ajuns ţJe
fâşia 11e11rră a rimpului, e pe1ec11I de pă11u?11r
ar(lf, (tira 11imă1111i. (DUMITRU POPESCU)
ŢĂNCUŞĂ
A da (sau a face) tăncuşă la ... = A face gaură la
ŢARCĂ ceva:
A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ţarcă (sau ca Pentru t1 ÎJJlencuşa uJJ ţJefJene, t1decă
la ţărci) sau a vorbi ca o ţarcă = A vorbi mult pellTru a -i face fe11c11şă, se înfige cu firul î11 coaja
şi fără rost: pepenelui, până la 11t1Tru dege1e adtî11cime, î11
1x1rm 11ăr(i. (DUMITRU FURTUNĂ)

224
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Poves1eş1e twa în rimp ce spală la A face (cuiva) p oma na de ţărână sau a(-i) face
{u{uroi un ou de struţ, golir fJrinrr-o {ăncuşă (la) ţărână = A face mortului pomană în ziua
dară Cil bllrghilll. (http://viorel 14.r.;sing.com/) înmormântării:
„Căsătoria devenea ase111enea unui În 111u11eroase sare din Moldova, î11
ţ>er>ene, că11,ia, 1nai Îllftîi, Îi fac i {ăncuşă ca să-i cu11ea sau bătătura casei se aşet1ză, ţ>e ct1ţX1cul
vezi dllluafa ", explică pmfe.wrul Adrian şicriului, o 1nasă rituală de ră1nas bun, 11u1niră
Co11.11at11i11. (http://adevarul.ro/) masa sall pomana de fănînă, abllr dllpă mori.
(ION GHINOJU)
A trage tăncuşă
(sau tâncuşa) sau a face - Pri1nt1 ţJ01na11ă t1şa se chea111ă? - Da.
tăncuşă (Reg.) = A hotărî o împărţeală prin Prima pomană. - În Zilla când îl îngr<x1pă? E
tragere la sorţi: pomană de ţăn111ă 1 (I. OPRIŞAN)
DuţJră {ăncuşa care-o r1t1s/ şr dă nărocu
car e-l ar e. (PĂTRU CHIRA) A muşca pământul (sau ţărâna) . v. muş ca.

A-şi sări din ţâţâni (sau din bala ma le, din A ridica (pe cineva) din ţărână = A ajuta (pe
nituri) ori (reg.) a săr i de pe tăncuş. v. sări. cineva) să-şi creeze o situaţie mai bună:
Eu re-a1n ridicat din ţărtînă ş i re-a1n ţJu.'I

mai mare pe.He poporul Mell, Israel; (BIBLIA)

ŢĂPOI
A fi pus (sau azvârlit) cu ţăpoiul (sau din A se aşterne tărânii = A se c ulca pe pământ:
ţăpoi) = A fi aruncat la întâmplare: Ctîr e de lll11g. .. •1-t1ş1eme făn1nii. (G.
Sarlll esre căfărar /Je dealllri. O rtîpă COŞBUC)

adâncă îi scrijăla coasra. Casele par an mwre

Cil făpoilll. (ltttp://balabanesti.nec/)
Parc-ar fi puse (sau aduna te) cu furca (sau cu
ţăpoiul). v. furcă.
ŢĂRÂNĂ
A (se) face (sau a (se) preface) (în) (praf şi)
pulbere (sau pulbere şi cenuşă) sau a (nn) se
(ma i) alege sau a (nn) rămâne (nici) praful ş i
pulberea sau praf(ul) şi cenuşă, praf(ul) ş i
ţărână) (de cineva sau de ceva). v. praf.
A acoperi cn ţărână (pe cineva). v. acoperi.
A da cn ternă în ochii cuiva = A înşela pe
cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel
A s ta cu terna în gură = Se zice despre cei
morţi ale căror rude n-au împli nit obiceiurile
cuvenite În legătură c u aceştia:
De aci î11ainre se fac şi celeia/re pomeni,
ca morflll să 1111 srea Cil fărâna î11 gllră. (DIN
VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 13)
A trage ţărână (pe cineva) (Reg.) = A înmom1ânta,
a îngropa:
Pe Barbll rmge fănînă; de jeliT cine-l
jelea? (POP.)
Ctî111ă CllClll pe şindilă/ Pe Badm 11t1ge
ţărână. (ŞEZĂTOAREA, I)
A-l face ţărână (pe ci neva) (Reg.) =A nimici, a
ucide pe cineva:
l-o filai ct1pllr /e, le-o pllS deoparre şî pa
0

decât în realitate: el l-o făcu1 fărâ11ă Cil pămtî!ITll. (I. OPRIŞAN)

Pe du11111eavoastră, ţ>e ţărani,
vor să vă
/>rostească. V-aruncă ţărtînă În ochi să vă A-l scutura de ţărână (pe cineva) (Reg.) = A
orbească. (ION LĂNCRĂNJAN) bate (pe cineva):

225
 Vwile ILJNCAN

Când o dară-11 Fulga da,/ Cu pămt111r ŢÂFNĂ

1-ame.Hew/ De făn111ă-I scurura,/ Ş-apoi sra A umbla (sau a fi) cu ţâfna în (sau la) nas =a)
de-I judew. (POP.) A fi mereu pus pe ceartă, a se înfuria repede. b)
A fi îngâmfat:
A-şi închina fruntea în ţărână= A muri: S-o vezi Cil ce ft1f11ă umblă pe jos sall î11
Ace.Ha afăcur desrule răurăfi, până ce a 1nt1şi11i
luxot1se fJe care le schiJnbă ÎJJ rifJnul În
venit vre111ea să-şi Închine şi el f runtea Îll care noi, abia 11e schimbăm ciompii ( ...] (CIUPI
făn111ă. (MIHAIL SADOVEANU) RĂDULESCU)
Nil 1111bla Cil flif11a î11 nas. (I. C. HINŢESCU)
Fie-i (sau să-i fi e) ţărâna uşoară! = Formulă

folosită când se vorbeşte despre un mort (mai A-i sări (cuiva) ţandăra (de-a-ndoaselea sau
ales decedat de c urând): arţagul, aşchia, b âzdâcul, muş tarul, obada,
Sot1cră-1nea - fie-i ţă rna uşot1ră.I- t1şa a ţâfna). v. sări.
făcur cu 1ni11e. Şi bărbaru-1neu - Du1nnezeu să

mi-l ierre! - 11u s-a purur plt111ge că l-am î11şelar
sau i-am risipii casa; (ION CREANGĂ)
Oricum o fi şi orid11e o fi Jo.IT tmrorul,
călugăr sau 1niret111, din veacuri rret~ure sau din
ri111ţJul nostru, uşoară să-i fie ţărtîna, căci cu
Cu ţâfna pe limbă (Reg.) =Gata de ceartă:
Declarafiile Cil ftîf11ă şi 1111ag la adr esa
liderilor UE riscă să 11e adllcă î11 p<>.Hllltl de
{ară izolt11ă. (http://www.bl.ro/)

fr141noasă şi 1ntî11dră flot1re li fnzesrrt1f lirert1fura

romtî11ă 1 (ION GHICA) ŢÂNC
Aşa m-au deprins Şrefa11, uşoară făma-i A asculta ţâncul-pământului (Reg.) = a) A sta
fie. (VASILE ALECSANDRI) culcat c u urechea la pământ; a adormi profund:
Aswlrt1111 împre1l11ă "Ţâncul Pămt111rului
Se găseşte
câte-o mână să-I scuture de ţărână (11evoi11d să dorm la rm111z, mă r1ăcălea că dacă
(Reg.) = Se găseşte cineva care să- l mustre, să-l ţJull caţJu/ ţ>e ţJernă şi 1nă concenrrez, voi t1uzi
bată: Ţtîncul Pă1ntînrului, şi chiar 1ni se ţJărea că Îl
Se găseşre ctîre-o mână/ Să-i scurur e de alld) ( . . . ] (http://blitzthink.blogspot.ro/)
făn111ă. (I. C. HINŢESCU)
b) A fi mort:
A asculra ftî11cul pămt111Tlllui. (Adică t1
ŢĂRUŞ dormi adtî11c, a doimi dllS şi chiar a fi mori).
A ba te ţăruş = A-şi întinde cortul, a-şi face (IULIU A. ZANNE)
tabără; a se stabili undeva:
Inginerii ftîrau lanţuri şi băteau ţăruşi.
(CEZAR PETRESCU) ŢÂNŢAR
DuţJă şase t111 i, se bare {ă11'ş ţ>enrru A face din ţânţar armăsar = A exagera:
co1nuna Stînrana, Îll ur111ărorii ani, adit~ă Îll 1748, - Să 1111 bănuieşri, 1năria-ra, zise Mo{m~,
.re Termină si.Hemarizar et1 ( ...) (DANIEL VJGHI) {tira este liniştiră şi ţ}(){tfe că 1nărit1-ft1 t1i auzir
Se rrage cu t11t.~ ut ca În Legenda 1nănăsririi lucrurile ţJreCt'1n 1111 sunr; C(/ci t1şa este obiceiul
Pur11a ş4 unde cade săgeara lui Vodă, Manole lxae 11orodullli 110.Hru, să facă di11 flÎ11ft1r t11111ă.rnr.
fămş. (TRANSILVANIA, voi. 8, 1979) (C. NEGRUZZI)
Gil ra .rnrul ui pr ea lesne face d i111r-w1
A se apropia (sau a s e s trânge, a ajunge) funi a ftî11far a1111ă.rnr. (IOAN SLAVICI)
de (sau Ia) par (sau s tejar, ţă ruş). v. funie. Şi el, o dară face di11 flÎ11far armăsar.
(ION LĂNCRĂNJAN)

226
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Încornorează ţânţarul, de ţi-l face cât măgarul Praf şi ftîră m-o facur. (POP.)
(Pop.) = Se spune despre cei care exagerează
proporţiile unui lucm, ale unei fapte e tc.: A s e face ţâră = a) A se rupe, a plesni, a se face
Mincinosul îi1comnettii (lînftmJ şi-1 măreşre fărâme:
dii măgamL (SIMION FLDREA MARIAN) Cămăşile pe ei erau negr e ca coşul,
ne.1pă/t1Te cu lunile şi făcure ftîră de 1111 găseai
Nicio frică de furnică, de ţânţar nici habar (Pop.) pe le<' bun să legi .rare. (ŞEZĂTOAREA, XII)
= Se spune despre cei care se laLrlă cu ac~unile lor, (Fig.) Se căt răni şi .ră-njioră, de gândeai
dar care, în realitate, nu pot face nimic: că fO(lfă ţtîră .reface. (I. POP-RETEGANUL)
Nicio frică D e fim1ică, De fânfar Nici
ht1lx1r. Se zice destJre ot11ne11ii cei lăudăroşi, Însă b) A se strânge ghem (de frică):
11e11uri11cioşi, cari se laudă că cine scie ce ne-or Să făcea ftîră de frică ce-i era.
ft1ce, Însă din causa neÎ11se11111ără{ii 101; 1111 fJOf (ŞEZĂTOAREA, VII)
nimic .ră ne .rrrice. (SIMION FLOREA MARIAN)

Strecură ţânţarul şi înghite armăsarul (sau ŢÂRUCĂ

cămila) (Pop.) = Se spune despre cei care se Nici ţârucă = Nici pic, de loc, câtuşi de p uţin:
feresc să facă greşeli mici, dar fac greşeli mari : Ce folos că nu-i purer e,/ Nici ftîmcă
Povăfuirori or bi, care .1rrecurt1fi ftînft1ml mtîngtîier e. 01ASILE ALECSANDRI)
şi Îng/Ji[i{i că1nila.I Vt1i de voi, cărturari şi fa risei

făfamici 1 (BIBLIA)
( . . .] 111i11orirt1Tea vr ea .ră înghiră ŢÂŢĂ
1najorirarea şi
cu a /re cuvi1t1e {tînfarul vrea să (A fi) întors de Ia ţâţă (Pop.) =Se spune despre
Înghită ar111ăsa rul, dar do11111ii 1naghiaro-secui un copil care, deşi a fost î nţărcat, este alăpta t din
1111 a r trebui să uire că „Sa/rus in natura non nou şi care, la n1aturitate, devine o piază rea
darur". (IOAN OROŞ, IOAN RANCA) pentru semenii săi:
Ruret1nul crede că Îllftîlniret1 unui 0111,
Ţânţarul cu armăsarul (sau cu măgar ul) ct1re ct1 co11il li fosr Î11{ărct1f şi llfJOÎ it1răş fnrors
(Pop.) = Se spune despre cei care încearcă să la flifă, e.rre 1111 .1em11 rău; de aceea copiii
asocieze două persoane sau să îmbine două înfărt:t1fi 1111 .re mai înrorc la ftîfă. (ANALELE
lucruri cocal diferite: ACADEMIE I ROMÂNE)
S-apucă ftînfarul Cu annă.rnrul. Om Şi cică o mulţime de oame11i şi de
sărac, nevoiaş, cu 1m bogar. (SIM ION FLOREA siilbărăciuni zt1cfără suflt1re Îll ţ>ilduret1 lui nu1nt1i
MARIAN) di11 a.rră pricină: .re vede că (cerbul] e.rre
.wlomonir, îi11or.1 de la ţtîţă, sau dracul mai şrie ce
Unge-te cu mttură de ţânţar trăsnit (Pop.) = Se are de-i aşt1 de primejdios. (ION CREANGĂ)
spune, în glumă, celui care se vaită de o boală uşoară: „Mt11nă.I dă-1ni ft1fă, 111t11nă.I că
re lx1r.I"
Adesea .re aude î11 popor: Apoi dacă re că moş Tănase a fo.rr înro1~ la ţtîţă şi t1 .rupi
dot1re rău: unge-re cu untură de {tÎll{llr trăsnii, până i-a cr e.ocur roţi dinţii; (1. L. CARAGIALE)
cu untură de 1nuscă văduvă nerrecură dru111ul;
(SIMION FLOREA MARIAN) A avea ţâţă (Pop) = A avea suficient lapte
pentru a-şi alăpta copilul:
Dar ai {liţă dea}111t1? (CONTEMPORANUL,
ŢÂRĂ IV)
A face ţâră şi fărinli (sau praf şi ţâră), a se face
ţâră şi nemică (Reg.) = A se face praf şi pulbere: A da ţâţă (Pop.)= A alăpta:
227
 Vwile ILJNCAN

Nevasra lui, durm ce-şi scăldă cor>ilul, 11

111/ăşă şi-i deie ftîfă, 11 puse 111 albie lt111gă sobă, A-şi ieşi afară
din fire (sau din s ine, din
căci em ia mă; (ION CREANGĂ) pepeni, din ţâţâni, din papuci). v. afară.
Daţi-i niţică ţâţă /Jiiituului me1c. Hulrx1v,
frare-meu se repede şi suge. (ZAHARIA STANCU) A-şi sări din ţâţâni (sau din balamale, din
Copilul până 11u plt111ge, mă-sa 11u-i dă nituri) ori (reg.) a sări de pe tăncuş. v. sări.
ţâţă. (ŞEZĂTOAREA, I)

A secat tâta caprei (Pop.) = A se termina cu ŢEAPĂ

foloasele uşor obţinuce: A da, a trage sau a lua teapă (Fam.) = a) A
Dar acum li .1-t1 111fimda1 şi lor (grecilor]; a înşela sau a fi înşelat; a fura sau a fi furat:
.reca1 ţâţa wprei 1• • • (VASILE AlECSANDRI) Cu ct11 se poar1ă mai amabil par1e11erul
de afaceri, cu a1t?1 mai repede 1{i 1rage ţeapă.
Parcă tot suge la tâtă (Pop.) = Se spune despre (GEORGE TUICĂ)
un om prost, fiiră judecată: Din nou, a1n reuşir să le rrag o fearJă
01n În rrufJ desrul de 1nar e şi 1ni11re de 111gtîmfaţilor ăsrora de milionari, pe care 1i
copil are; şrie vorbe să 111druge, parcă !Of la ftîfă doare 111 f>tm!Ofi de sărmanii 1>e11sio11ari ( .. . ]
suge. (ANTON PANN) (DUMITRU CRUDU)

b) (Arg.) A absenta de la o întâlnire:

ŢÂŢÂI A ploua/ şi am STal după curul lui
A-i ţâţâi (cuiva) măseaua= A avea mare poftă Mircea, car e 1ni-a dt1r feaţJă şi 11-a 1nai venir.
de băutură: (CORINA OZON)
Îi ţlÎţlÎia mă.reaua după WI (XI/iar de Vili.
c) (Arg.) (În limbaj ul adolescenţilor) A pleca
A-i ţâţâi sau a-i tremura (cuiva) inima (sau, dintr-un local fiiră a achita nota de plată.
fam., curul, brăcinarul, fundul, turul) = A-i fi
foarte frică; a tremura de frică: A înţepa cu limba sau (reg.) a fi cu (sau a
Co111ăneşret111u ră111ase nedu1nirir, avea) piper, ţepi pe sau aguridă s ub limbă. v.
uiftîndu-se la bitjar ul jidan, căruit1 Îi ft1ft1ia limbă.
inima de frică. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Le ftîft1it1 curu'de frică - mai vt1r1os A lua ţeapă (sau plasă) (Arg.) = A se păcăli, a
boierilo r. (NICOLAE IORGA) se fraieri:
- Văd, moş Nid1ifor, dar 1mi /remură Eu am luar fearm, lu iei fearm la rândul
inima 111 mi11e de f riâi 1 (ION CREANGĂ) rău şi ştii de ce, 1nă? C-aşa-i vit1fa. Pri1neşri
Je11darilor le !remurau ru11ele ct111d 1i fearm, dai fear>ă, 11u-i nimic personal. (BEATRIS
auzeau 111w1ele. Şi domnilor le ţt?ţtîia fundul. SEREDIUC)
(ION LĂNCRĂNJAN) Există persotme care „.re priup la
ot11ne11i", „se ţJrind" re11ede cu cine au de li
face, i111uiesc „ct?re rx1rale face" omul din faft1
ŢÂŢÂNĂ lor, spre deosebire de a/fii care .re 111şală asupra
A apuca (sau a prinde, a strânge) (pe cineva) tldevă1t1rei naturi t1 i11re11ocurorului, „iau 11/asă"
(ca) în cleşte sau (reg.) a strânge (pe cineva) în sisremtllic (... ] (MIHAI DINU)
tâtâni. v. cleşte.
A trage (sau a pune, a înfige, a împlânta, a s ui)
A fi sărit din minte (sau, fam., din ţâţâni). v. în teapă = A omotî pe cineva străpungându-l cu
sărit. o ţepuşă:

228
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

( .. . ] iar Vlad Ţepeş, de re-ar prinde tării geme din g reu în ghearele zapciului, ale
îngheft1f pe maidan, re-ar rrage în fet1pă ca să fJrÎlnarului ori lile brt1vilor noştri ofiferi.I
dea o pildă rururor .HtîqJifurilor .1e111imenwle, (PRESA MUNCITOREASCĂ şi SOCIALISTĂ
care ne-au u1nţJ/ur lirert1rura de văit~ăreli. din ROMÂNIA: 1865- 1900)
(EUGEN LOVINESCU)
Nu avem voie să îi 11t1gem în fearJă 11e
priereni, fJe 1ovt11iişii din vechile t1/it1nfe, pe ŢEL

f rt1fi... - Ce să spw1 1 Uire, nu-l vom rrage în A lua telul (ori pe tel) sau a ţine telul (ori la
fetl(Jă, dacă asw vrei. (GH. YÎRTOSU) tel) sau a se uita (ori a căuta) pe tel (Reg.) = A
( .. . ] it11ii dacă slujirooret1 lui va veni ochi cu puşca:
1nlli-11ai11re, să şrie că ţJe roţi 1negiaşii lui Îi ţJune Vtînărorul t1 luar felul şi t1 11t1.1.
în fetl(Jă şi pe dt111.wl înfr·wltl mai .ws dectîr pe
rofi. (P. ISPIRESCU) A trage Ia ţel (sau a împuşca în ţel) = A trage
la ţintă:
Acolo era o mu/fime de cărane la
ŢEAPĂN, -Ă rmşcare -n ţă/. (I. POP-RETEGANUL)
A avea cerbice ţeapănă. v. cerbice. Am pus-o (puşca] la ochi şi am aşrepwr
să-mi vie tff.llll în ţel. (NICOLAE GANE)

ŢEASTĂ
A-i veni (cuiva ceva) prin ţeastă = A gândi ŢELELEŢ, -EA ŢĂ
(ceva), a-şi imagina ceva: A se tine (sau a se lua etc.) telelet de (sau
Cu ce dre11r şi ctun de vă frece ţJrin după) cineva = A nu-i da pace c uiva; a plictisi

fet1.11ă că t1fi rmret1 izlmri ? (GEORGE MIREA) pe cineva prin prezenţa sa:
Se ia ţeleleţ du11ă mine, ce să le faci?
(ION CREANGĂ)
ŢEAVĂ
A-i trage (cuiva) o ţeavă de bătaie (Fam.) = A
bate foarte tare pe cineva: ŢELINĂ
D e dt11t1 t1.Ht1, i·t1 rras o feavă de /Jăraie A rămâne în ţelină = A rămâne nelucrat:
de l-a linişrir. Opri fierul fJ/ugului în rmmtînrul rămas
în ţelină,acoperii cu it1dJă săracă. (PETRU
DUMITR!U)
ŢEH

A ieşi (sau a scoate) la teft (Pop.) = A da î n A rupe (sau a tăia, a strica, a d esfunda) ţelina

vileag: (sau ţelinile) . v. rupe.

Ptînă la urmă rorul t1 ieşi r la fefr.

A li la teft (Înv.) =A se afla într-o poziţie-cheie, ŢENCHI

de care depinde torni: A da în tenchi (Mol.) = A înc hina cu paharul,
Mult ţJrătXid făcură t1ru11ci rărarii În ciocnind:
{ară: răit1u, jă/uiau, 1xî1joleau şi }et~111ă11et1u, M esenii au dar În fenchi.
până ce prinseră de ve.He cei de la fefl. (fig.
centru de acţi une, stăpânire] (P. ISPIRESCU) A da în tenchi = A se frământa, a se zbate
Ce-i ţJllSă, Îll adevăr, cutărui boier ori pentru a găsi o rezolvare; a da din colţ în colţ:
curărui burghez de la feft dacă mw1cirorimet1

229
 Vwile ILJNCAN

- Părinţele, inrră Îll vorbă iar 1noş ŢESE

Dw11irru, esre dr epr că după ră;J1oiul ăsw
1narele, tui fosr vo doi t111i, dacă 1111 rrei,
fenchi şi 1111 găsetli ÎJJ ziut1 de Ignar un ţJÎC de
zărx1dă să t11w1ci sub coada por cului, ct111d
cmpă de foc. (DAMIAN STĂNOJU)
A pune tenchi (sau tenchiul) (unui lucru, unei
situaţii) = A face să înceteze:
(... ]cu aceasră făgăduinţă că şi le1opisef
î111reg să aşrepfi de la noi de om avea dzi/e şi 11u
A ţese drumul (Rar) = A umbla des pe acelaşi
că dai fn drum:
Bolnav şi Î11/ricoşt1f de e.-rr1erie11{a 11a~1u111ă
de la Wurhering Heiglm, Loc/Mood îşi fe.re dn11wl
înapoi la 1l1rushcro.tt Grt11ge, unde gă.reşre
ospiwlirarea lui Nel/y Dean. (MONICA PILLA1)
A ţese iute din picioare (Rar) = A merge repede:
Ctîr-colea, Axinia fesea iure din (Jicioare,
şisc1nurile-i fllri să/11111 În ctlden{ă sub că111aşa-i

va hi pus preavecinicul sfar puremicului albă şi subfire. (CAUSTRAT HOGAŞ)

Du11111edt.ău fărt1i aceş1iit1 fenchiu şi sor oc de
sfârşire. (MIRON COSTIN) A-i ţese vorba (Rar) = A aduce vorba despre
(Ionel Jianu] a co111rilmi1 tlTlÎT de mu/T la ceva:
deschiderea zărilor
culturii ro1ntîneşri Sţ>re un fllfr e a/rele, au fesul boi eriul vor ba şi
viitor 11e care-i dori1n din roată i11i1na să-l vadă des[Jre hai11e. (1. G. SBIERA)
r ealizai de generafiile Tinere, bi miToare cu je11fa
sur1remă, asupra ar1ocalip.wlui ce /Jărea să fi A-i ţese cuiva iţele (Rar) = A unelti împotriva
ţJuS {enc/Ji - vor bll cronict1rului - 11ea111ului cuiva:
romtî11esc. (ION MANEA) Rău esre c-a 1nt1i fJufuf să vină să-şi fese
ifele (l(lÎf de apr oape ( ...) (IOAN DUMITRU
A umbla (sau a da) din tenchi în tenchi (Înv.) DENCIU)
= A umbla din loc în loc după ceva:
Dă din fe11d1i î11 fend1i. (ŞTEFAN PAŞCA) Pânza nu se ţese fără spată = Se zice despre
cele neapărat necesare în anumite împrej urări:
Nu se fese rxînza-11 drum/ Fără ife.fără
ŢEP sul!/ Nu se fese rx111za-11 balră,I Fără iţe, fără
A pune s ub tep = A ţine în carantină: spară 1 (GH. FOCŞA, DANIELA OLTEAN)
111 cu1Jife infet' fare de vr eo boală
molipsiroar e .1t111 î11 localirăfile puse sub fep esre Şi-a găsit vremea a ţese pânza! = Se zice
Of>rir 1>ersoa11elor străine a se culca t>rin coşare, despre cineva care face un lucru într-un moment
grajduri ( ...] unde .re fin vire. (CONSTANTIN nepotrivit:
BĂICOIANU) Şi-a găsii vremea a fese rxî11za! (IULIU
A. 2'ANNE)

ŢESALĂ
A-i trage (sau a-i da) (cuiva) o ţesal ă (sau (reg.) ŢEST
o săceal ă) (Fam.) =A bace zdravăn pe cineva: A pune (cuiva) testul în cap = a) A prosti (pe
Doamne, ce fă.rnlă i-am mai ft·age. cineva); a supune (pe cineva):
(MIHAI BENIUC) Să-fi fac eu '"' lucru, asculră la mine/
l-am dar şi o săceală. - Şi ce-a mai Să rrăieşri cu dtî11sul încă şi mai bine.I fi
spus? .1-t1 inrere.rnr p ri111r e a/ref e, Profira, îmbrobodeşri, şrii, chitii" Ctl p-o muiere/ fi pui în
prefăctî11du-.re că aşa ii .1tî11na de la plasa por fii. Ctlp fe.Hul şi tt1bdă-11 Tăcere. (ANTON PANN)
(GH. MATCIN)
b) A încălca credinţa conjugală.

230
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A umbl a cât tine testul (sau ca ţestul) = A
umbla foarte urnit:
E umblar ca (esrul, dragă' îi (inet1
hangul o alră cwnărră, râzând din 101 rrupul.
(ANALELE DOBROGEI, voi. 2, 1921)
Îi dă zestre nouă teste = Se zice despre o fată
lăudăroasă care n-are zestre:
Du-re la moară/ Şi re '11.warăl Şi ia fart1
lui Cicoară,I Cu cercei,/ Cu ghioai,/ Cu salbă
de nouă leii Şi ia ze.Hrel Nouă (e.Hel Şi-w1 ogari
După car. (POP.)
ŢIGAN
A (o) nimeri (sau a (o) brodi) ca ţiganul
miercurea (sau vinerea) la stână. v. nimeri.
A (o) nimeri ca l rimia (sau ca Ivan, ca Sta n)
cn oiştea-n gard sau a (o) nimeri ca ţiganul la
împărat, a (o) nimeri ca nuca în perete. v.
11in1eri.
A azvârli (sau a arunca, a băga) moartea-n
ţigani = a ) A învinui pe nedrept pe cineva, a da
vina pe alţii:
Dar poare c-a Jo.IT chiar aşa, şi ovreiul
de f rica fnc/Jiso rii a răsucir şurubu, a şi t1r1'11Ct11,
vorlx1 ceea, moarrea în (igtmi (. . . ) (NOUA
REVISTĂ ROMÂNĂ, voi. 9, 19 11)
b) A lansa o idee, un proiect fără finalitate, care
provoacă doar confuzie, derută:
Din câre scrie 01ris10.fi, zil'ând că clica şi
Bol/iac vor să an11ce moa11ea îi1 (igtmi: că fac ei, şi
se srx1/ă pe a/fii. (1. HFLIADE RĂDULESCU)
A face pl anul ca ţiganul. v. pl an.
A li deprins (cn nevoile) ca ţiganul cu
scânteile (sau scânteia ), a li învăţat (la ceva)
ca ţi ganul cu ciocanul. v. scânteie.
A se duce unde a dus mutu iapa şi ţiganu
cârlanu = A se duce foarte departe:
23 1
Acu „du-re unde a dus 1nuru iaţJll şi
(igt111u cârlt111u". Diavolul, de newz, pltîngea de
speria lumea. (CODRU RĂDULESCU-CODIN,
O. MIHALACHE)
A se îndesa ca ţiganul la p raznic = A se
înghesui foarte tare unde e rost de mâncare şi
băutură fără plată:
Priva(i de senrimenrul demniră(ii,
încovoindu-ne în fafajiecămi veneric, pwu?ndu-1
în capul mesei, iar noi srăm la coadă Ctl (iganul
la praznic. (http://www.literatura<iarta.md/)
A se îneca (tocmai sau ca ţiganul) Ia m al. v.
ma l.
A se mut.a (sau a umbla) ca tigamtl cu cortul
(sau ca ţiganul de la ie cu cortul în spinare) = A
se muta, a umbla din loc în loc; a fi nestatomic:
Umbla prin (ară, prin .Hrăinărare - „cu
co11ul", cu1n zicea tlcesr 1nt1r e t1d1niraror al
ţiganilor - venea ctîre o zi, două ţJrin Bucureşri,
unde avea'"' are/ier în srrada Barişrei ( . . .](AL.
VLAHUŢĂ)
(. . . ) îşi găsise şi o casă desrul de bună 11e
care o Î11chiriase, cu vie iit cu11e, cu ctî{iva ţ>01ni, ror
a unui /JO/Xi, a celui care ieşise lt11>e11sie şi 1>let~t1se
lt1 .flitul lui, că, aşa e, „1nili{ienii şi /JO/)Îi sunr ca
{iganul cu co11u' azi eşti a ici, 11u1ine la dracu-n
praviic... " OEAN BĂILEŞTEANU)
Măgureanu, 1reu?11d pe /tîngă Perrică şi
Bălaşa, le s1mse că 1111 mergeau pe srradă Ctl să
nu se uire vecinii du1Jii ei ca du1Jii nişte {igani
wre se mură cu etJ/1ul. (MIU MĂRGINEANU)
A-i fi milă ca ţiganului de pilă = A nu cruţa pe
nimeni, a nu avea milă deloc:
Mi-e jale, mi-e milă/ Ca figanului de
pilă. (IOAN POPOYICI)
Avefi 1nilă de cc1ini cu1n ar e figanul 1nilă
de pilă' (http://www.observatordebacau.ro/)
A-şi da în petic (ca ţiganul). v. petic.
A-şi lăuda m arfa (ca tigannl ciocanul ori pil a).
v. m arfă.
 Vwile ILJNCAN

După ce 1e11ni11ă Cil .l/X1Îful, veni n?ndul

Vorb a (sau povestea) ţiganului = Formulă c u pă111tîn111/11i de pe jos.
Ct?r să fumezi o figară, şi era
care vorbitorul introduce o expresie, o zicătoare, neted ca 1nast1, din 11u11i1ile Înde11u1nt1rice ale
un proverb: Tudorifei, wre-1 bătăroret1 mergtînd de-a-ndărtuelea.
În vacantă ne ducet11n act1să, ş-t1fJOÎ, (PANAIT ISTRATI)
vor ba figt11111l11i cu „ Crăciunul .1ă111l11I... " (ION
CRF.ANGĂ)
Ce vă fXISă, voi sunre{i naţiunea... cu ŢIGĂNFSC, -EASCĂ
111oarrea voastră a 1nurir şi 11afiunea, vo1fJa A împr umuta (sau a lua) ba ni ţigăneşti = A
{iganului: ce-1ni ţJllsă inie că trăieşte rotiră face rost de bani c u orice preţ:
lumea, dacă mor eu. (MIHAI EMINESCU) De-aş Î11TfJ11,111ura bani figăneşri şi nu 111ă
la.1, o iau. (D. UDRESCU)

ŢIGARĂ A sta ca o pomană ţigănească= A nu face nimic:

A nu pune tiga ră în gură = A nu fu ma: Srai ca o 110111ană figănească roară ziua.
Nu voi 1nai bea cafea şi 1111 voi bea niciun
fel de alt{)()[, ţJtt!l~tun 1111voi1nai ţJu11e În gură niciun A se întinde ca o pomană ţigănească. v. pomană.
fel de figară. (TRAIAN CHELARIU)

A s uci (sau a răsuci ) o ţigară = A pregăti o ŢIITOR, -OARE

ţigară, umplând cu tutun foiţa făcucă sul: A se rupe ţiitoarea (Fam.) = A muri:
ltiră 111 .wceşri fi gară,/ Smulgi la fire din Sringe-i wndela şi rupe-i fiirotm?tl -
1nusreţil Şi-n vorbirea-nrere.wnrăl Torni ccîre-un tmmcă-i ce1111şă
î11 ochi şi dă-i la şale. (BARBU
c1M1111 i.11ef. (MIHAI EMINESCU) LĂZĂREANU)
Preorul luă şe1ve111I ce .11ă111.1e până

acrun neÎ11tr ebui11ft1r alături, Îşi şterse racricos

111ustăfile, buzele şi ÎnceţJu să-şi răsucea.k~ă o ŢINE

figară. (PAVEL DAN) (De) să mă tii (sau tină) minte = Se spune

Şi, dezg11.1ra1, .1ăr11/ până-n gâr de arâra pentru a sublinia violenţa unor acţiuni sau a unor
şedere î111re .wcmtmele jegoa.ie, .1coa.1e o rabacheră manifestări:
mşie cu o porcoavă de meral deasupra şi începu Ţi-a.1 face w1 carambol să mă fii mi111e.
t1-şiface figară. (ANTON BACAL.BAŞA) (ION VINEA)
- Hai, facem proba şi dacă n-o să mă fii
A trage (sau a apr inde, a bea) o (sau din) 1ninre şi Îll vit1fa de t1fJOi, re las .W.-1ni dai cu
ţigară (Reg.) = A fuma: ciorbă pe si11g11rul meu co.Hwn şic' (VIATA
Trăgea din figară Cil ne1vozirare. ROMÂNEASCĂ, voi. 30, 1977)
(MIHAIL SADOVEANU)
VodJea, din ctînd î11 ctînd Trăgea di11 A (nu-)! tine (pe cineva) punga (sau
figară cu w1 aer pr eoc11rx11-convenfional, ridicând buzunarele)= A (nu) face faţă la o chel tuială:
11i{el şi din .'lfJrtîncene şi ro1i11d llfJOÎ ct1fJu/, cc1nd Dacă fi11, să fac cer er e să mi .ie acorde
.111j1a fwnul. (PETRU CIMPOEŞU) r"'t1/Jărăro1~· dt1că 111ă fine fJunga, unul fJ/ărir ...
A Înrors carJu-ncolo şi a ÎncerJur să bea (PAUL GOMA)
din figară. (I. L. CARAGIALE) Dacă re fine but.t'11t111,/ .W. cu1111Jeri carne
de vifel sau de fJOrc. Dacă ai cu ce să fierbi arJa.
Cât ai sfârşi (sau ai bea) o p gară ori în câtă (ION CRISTOJU)
vrem e ai bea o p gară (Reg.) = Foarte repede:

232
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A (nu-)I tine cureaua (sau brăcinarul , Cu a111er eu de ctmavafă ((înv.) pânză

chingile) (pe ci neva). v. curea.
A (nu) se (m ai) tine s ufletul (sau s unet de om)
(în cineva) = A (nu) mai trăi, a (nu) mai li î n
viaţă:
Srt1u şi 1nă 1nir ctun de se 1nai {1i1e sufle! de
om î111r-o fii11/ă aşa de mirirică ca ri11e. (POP.)
A (o) ţine îna inte (sau întruna) că. .. = A susţine c u
tărie, c u insic;renţă că ...:
Tu s-o fii î11ai111e că (soarele] de la apus
răsare. (I. POP-RETEGANUL)
Cei/a/fi zei fi11et1u Întruna ba că uneia, ba
că celei/a/re se wvi11e mărul. (P. ISPIRESCU)
A (o) tine nna (şi bună), a tine întruna (sau
morţiş), a o tine (coardă sau sfoară) îna inte
(sau, fam., ca prostul ori ca prostul îna inte) =
A susţine cu insis tenţă ceva:
Să-i fi zis roată h'1net1 că-i urtîf şi
obraznic, ea finea una şi bună, că băiar ca
băiarul ei 1111 mai e.He a/ruf' (ION CREANGĂ)
Deoareu br easla cojtxarilor din Amd
ţinuse 1no1fiş ca cojocarii din a/re 1Jărfi să nu-şi
poară .1eoare maifa la vt111zar e deu?r în ziua a
treia, Bm.~iot1că-şi avea şi el, ziua-11rtî i şi ziua
doua ( .. . ] (IOAN SLA YICI)
Nici SfJit11 Prt1si1111u f1i1et11no1tiş la 11ieiret1
11ăcăjirului Sct1111ee. (MIHAIL SADOVEANU)
Nici 11-aş fi crewr, da lndreiu şi M irru
or finur- o Înainte, să 1111 ne lăsă1n şi să 1111 ne
dăm. (ION LĂNCRĂNJAN)
A face ori a ţine (sau a se da în) dragoste (cu
cineva). v. dragoste.
A fi pnut să... (sau a ... , la ..., asupra ... ) = A fi
obligat să ...:
Vor fi {ÎJJu{i să se su11uJJă neÎJJftîrzit1f.
(CAMIL PETRESCU)
A i se tine (sau a-i sta, a-i a tâ rna) viata într-o
aţă (sau într-un fir de aţă, de păr , de pai)= a)
groasă de cânepăV Ce se fi11ea 1111111t1-11 afă. (ION
CREANGĂ)
Fireşre, 1111 voră1n nit~i În favoarea
Guvernului, car e se fine î111r-1111 fir de păr ( ... ]
(MONITORUL OFICIAL al ROMÂNIEI, voi.
18, 2007)
b) A se afla într-o si tuaţie foarte nesigurâ, a fi în
mare dificultate sau aproape de moarte:
Abili cc1nd i se 1nt1i finea viaft1 Îllfr-t'1J fir
de păr, ajw1.1e u11chiaşul la poa110 de argi111 a
Sfi111ei Vineri. (BARBU DELA VRANCEA)
Văzu ăla că 1111 e glumă, că-i .Ha via/a
11u1nai Îllfr-unfir de aţă, şi, ca să Sl~ll/Je de 1noarre,
spuse că la el esre inelul. (P. ISPIRESCU)
A întinde masa sau masă (mare) sau a tine
nl3Sa întinsă. v. n1asă.
A Ina (sau a apuca, a ţine) (pe cineva) de
gnler. v. gnler.
A nu se ma i (putea) ţine pe (sau în) picioare
sau a nn-1 ţine pe cineva picioarele = A nu
putea sta în picioare, a se împletici (de oboseală,
li de slăbiciune e tc.):
Mergt1nd ei rol fJe 1nunre În sus, 11u1nai
ce văd că de la o vr e111e 11u să 1nt1i /JOI finea-JJ
picioare. (I. POP-RETEGANUL)
Mai r1e 111111ă îl tf{JUCase o pimreală de 1111
.re mai rmrea finea pe piâoor e. (P. ISPIRESCU)
Aduc mtî11a să mă-11chi11/ Piâoar ele 1111
mă fin,/ Pa1t'ă nu-s făcui depli11. (POP.)
A nn s e m ai ţine petic de petic (sau zdreanţă
de zdreanţă), a nu s e tine pe (sau în) s pate. v.
petic.
A nu s e pne nădragii (pe cineva) = Se spune
despre cineva foarte sărac:
Mai săraci det~t1r noi sunr olarii... 1111 se
fi1111ădragii pe ei. (ZAHARIA STANCU)

A fi pe punctul de a se rupe:

233

A nu-i fi (cuiva) nici cald, nici r ece sau a nu-i
face (cuiva) nici cald, nici r ece sau a nu-i tine
(cuiva) ni ci de cald, nici de r ece. v. r ece.
A nn-1 (m ai) tine locul (sau pământul)
neliniştit:
De-a1nar năvalnic 11-0 1nai fine locul.
(G.COŞBUC)
Nu 1nă fine locul de bucurie .. Î1ni vine ror
să ctî111 şi să jrx. 01 ASILE ALECSANDRI)
A nn-1 ma i tine b ala ma lele = A-şi pierde
vigoarea; a îmbătrâni; (pex.) a fi foarte obosit:
Şi d-abia mai fi11tî11d11-l lx1/amalele, t1 rmşir
p<1deawl î11ăw11m şi zise ( .. .] (1. L. CARAGIALE)
Greşeală, fi reşre, dar 11u t1vet11n
fii11dcă chiar 1111 mă mai fi11 balamalele.
GOMA)
A nu-l ma i tine pământul = A nu mai avea loc
pe pământ, a nu fi tolerat din cauza răutăţilor
făcute:
Aşa 111ul{iJne de .'lţJu1t~t1{i er t1u,
mai purea fi11e rmmtî11111/. (P. ISPIRESCU)
De-aş fi aşa blă.Hămarl Pr ecum îs de
judewr.J Pămtî11111/ 1111 m-ar finea. (JARNiK-
BÎRSEANU)
(În imprecaţii) Ci11e-a sămă11ar 11nîr11/,I
Să 1111-/ mai fină 1Ximtî11111/. (NERVA HODOŞ)
A nu-l ma i tine pielea (Pop.)= a) A fi foarte gras:
fn ulriJnii t111i t1bit1 1nt1i 1nergea... de
ţJllrcă nu-l 1nlli finea ţJielet1.
b) A nu-şi mai putea stăpâni bucuria:
Ctî11d a văzur-o 1111-/ mai fi11ea fJielea de
bucurie.
c) A fi foarte îngâmfat.
A nu-l ma i tine s patele = A abandona o activitate:
Spr e seară t1 plecar fii11dcă 1111-/ mai
finea srx11ele.
A nu-l ma i tine şalele = A nu mai fi în stare să
continue o activitate:
Vwile ILJNCAN
Pe cal, 11eică-11căleca,I O dară că-l sărura,I
Ştdele 1111-/ mai fi11ea/ Cii11d oi zice viorea. (POP.)
A nn-1 tine întru (o) nem ică (sau ni ce într-o
= A fi cin ste) (pe cineva) (Înv.) = A nu avea nicio
consideraţie pentru cineva; a nu da doi bani pe
cineva:
Şi cu cău1cii de loc iară să Î11vrăjbisă rău,
că 1111-i fine îi11r -o 11emil'ă. (ION NECULCE)
A nu-l tine proptelele = A fi gârbov şi neputincios:
Pe /Jiirrtî11 1111-/ mai fi11ea11 proprelele şi
tibia 1nt1i 1nerget1..
A o tine (sau a o duce) într-un cântec. v. cântec.
Încorr o,
(PAUL A o tine (sau a umbla) forfota . v. forfotă.
A o tine (tot una cu„.) = A face fără întrerupere
ceva:
De rrei zile o fin ror una cu 1nesele şi cu
făurarii. 01 ASILE ALECSANDRI)
f11cc1r nu-i
A o tine aşa (ca gaia m atul) sau a tine mat = A
persista În aceeaşi atitudine:
Se supăra: „O fii aşa ca gaia mafu, la
gard am pri11s-o, la gard am legar-o. (MATEIU
I. CARAGIALE)
Proştii ţJroştilor sunr, 1nai t1les, Ol11ne11ii de
ştiinţă - 1nărginifi, lir1sifi de viziune, nu ţJriceţJ că
oame11ii swlf rofi diferifi, deâ 1111 porfi rrarafi la fel
şi o fin Ctl gaia 111t1{11f cu cifrele şi for11111/ele lor
idioare. (OBSERVATOR CULTURAL, nr. 1010,
2020)
A o tine aşa sau a (o) tine (tot) un suflet (sau
(numa i) o fugă)= A fagi fără oprire:
De la Ocea 1xî11ă afJ/YXIfJe de Gmmăzeşri,
t1fi111111111111ai ofi1gă. (ION CREANGĂ)
A o tine drug (îna inte). v. drug.
A o tine numa i o gură= A face gălăgie:
Trtîn1iru1t1... ţJroduce o durere aşa de 1nare,
că cel bo/11av 1111111t1i o gură fine. (ŞEZĂTDAREA, I)
234
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A o tine pe-a mea (sau pe a ta, pe a lui etc.) = Căpiftl1111I vaporului se fi1111.1e pe 101
A nu-şi schimba atitudinea; a nu vrea să admită rimpul co11j1ic111l11i la disftmfă, î111r-o prude111ă
că altul ar putea avea dreptate: rezervă. (JEAN BART)
111 t111are11fă e o sinucider e.I - i-a .'lfJus
t1ţ1ăsar secretarului ţJri1năriei, care o finea 11e-a A s e tine (sau a şedea) a banos. v. aba nos.
lui. (CRISTIAN TEODORF.sCU)
A se ţine (sau a umbla) după fuste= A fi
afemeiat:
A o tine sfoară (sau aţă) (Reg.) = A merge fiiră Era1n un 1nucos, un 1nufu11ac/Je. Nu
oprire: şriam dect?r să mă fin după fu.He. Adică se fineau
Un'ă 11wnai spr e dreapftl. Ţine-o afă ele după mi11e. (JEAN BART)
până ît1 rufa de sânger. (LUCIAN BLAGA, ( ... ] părea că 1111 tire pr eocupar e mai
DORU BLAGA) imporftmră dect?r să .te fină după fu.He. (ION
PETRU CULIANU)
A o tine spre.„ =A merge spre...:
O fit1 spr e ftxul sfi11fir. (LUCIAN BLAGA) A s e tine (sau a-şi vedea) de ale sale. v. său.

A o tine talpă. v. talpă. A se ţine aţă de un drum (de o cărare etc.) =

A o tine tarara. v. tarara.
A purta (sau, rar, a paşte, a tine, a
păstra) (cuiva) sâmbetele. v. sâmbăt ă.
A nu se abate de la un drum:
(... ]nici 1111 aşreapră să sft11şească 11om-sa
cu vorbll, fşi ia ţJe et1 nouă cojoace, it1 ru11na de oi
păzi, a şi de ct111re Î11a1i1re şi fine afă cărră 1Jiidur e.
(TRAIANGHERMAN)

A s e lua (sau a fi, a s ta, a s e ţine) de gât (cu A s e ţine ca nevoia de 0 111. v. nevoie.
cineva). v. lua.
A se tine ca râia de om = A fi nelipsit de lângă
A s e tine (cu ci neva) (Pop.)= A trăi c u cineva: cineva; a urmări pe cineva pretutindeni:
Să vezi şi fu ct1f sufăr ăia car e s-au {i11ur Vor ba ceea: Se fi11e ca rt?ia de om. (ION
cu sumri-.rn. (POP.) CREANGĂ)
- la re uiră lt1 ea, cu1n se fine Cll rt1ia de
A s e tine (de ceva) ca orbul de gard. v. orb. 0111. AţJOi, bine, 1nă fe111eie, ru 1111 şrii că lui Ivan
îi rrebuie: rabacioc - vorchi - femei - lăuftlri?
A s e tine (de ceva) cu dinţii. v. dinte. (EUGEN LOVINESCU)

A se ţine (după cineva) ca dracul după (sau de) A s e tine cosor. v. cosor.
popă (sau că lugăr) . v. popă.
A s e tine de buchea legii. v. buche.
A se ţine (sau a pleca, a s e duce) landră. v.
Iandră. A s e tine de câra (cuiva). v. câră.

A se ţine (sau a sta) Ia o parte (sau deoparte, la A s e tine de cioace. v. cioacă.

distanţă, în rezervă) = A nu lua parte la ceva:
Omul fusese î11d1i.ţ şi·afJOi, după ce A s e tine de coada cuiva. v. coadă.
fusese eliberai, .Hăruse la o parre 1111 IJic. (ION
LĂNCRĂNJAN) A s e ţine de goange. v. goangă.

235
 Vwile ILJNCAN

A se tine de mână. v. mână. vtîndurar1ne ţJrin Africa şi altinenrar cu 1>1r>s1Jiiru1-ă.

ro11u?11ea.1Că bo1delurile de ft<r din Eur opa.
A s e ţine de pasul cuiva. v. pas. (CONSTANTIN STOICIU)

A se tine de poala (sau poalele) mamei. v. poală. A se tine funie = A se întinde, a conrinua neînrrempc:
Se finea fimi e pădurea până pe.He Şt1pre
A se tine de poalel e (sau pulpana, fustele) dealuri. (POP.)
(cuiva). v. poale.
A se tine furcă (cu cineva). '" furcă.
A s e tine departe (de cineva) = A se feri de
primejdii: A s e tine gaie după (sau de) cineva. v. gaie.
Acum se f inea de1x111e de foşrii rovarăşi.
(CEZAR PETRESCU) A s e tine gaită de (sau după) cineva. v. gaiţă.
El vi11ovarul„. .re f ine de1x111e de
vic1i111el e lui„. (NICU HORODNICEANU) A s e ţine gata = A sta pregătit pentm a face ceva:
Calul îi zi.re: f ine-re, .1rărx?11e, gara, că
A se ţine de vorbă sau a (-şi) ţine vorba (ori, iară se arn ·opie gheonoaia. (P. ISPIRESCU)
pop„ vorbele). v. vorbă. Deie ţJOruncă fiet~ărei cele, care şi ţ>e

unde să .re fină gara. (IDEM)

A s e tine drept. v. drept.
A s e tine gârb ă (de ci neva). v. gâ rbă.
A se tine droaie după (cineva sau ceva)= A um1a
În nu niăr n1are pe cineva sau reva; a acţiona A s e tine grapă (de cineva sau de ceva). v. grapă.
pă~triind ritmul impus de cineva sau ceva:

Copiii .re f ineau dr oaie după el, fericifi A se ţine lanţ. '" lanţ.
de duruirul darabanei şi de g lasul lui Gheorghe
Baciu. (MIHAIL SADOVEANU) A s e tine Iipcă (de cineva sau de ceva). v. Iipcă.
(„.] pr ea f rumoasa lui noră de la
. I
Bucureşri se rrăgea f11 bărci cu cine se 11i1nerea, A s e tme mare. v. mare.
se fi11et111 bărlx1fii dr oaie după fundul ei, 11-0 ma i
sărurt1 ni1neni, Îşi dăduse art11nt1 fJe fată. A s e tine norocul sau sărăcia (după cineva) ca
(OLIMPIAN UNGHEREA) pulberea după câini (sau câine)= A nu reuşi:
Se finea, vezi, nor ocul durii dânşii Ctl
A s e ţine drug (de ceva sau de cineva). '" drug. pul ber ea după ct1i11i, cum .re zil'e. (P. JSPIRESCU)
(SULTANUL:] Eşri 11e11orocir?
A se tine dulntă. v. duluţă. (PESCARUL: ] Nor ocul .re f ine du1Jă mine ca
pulber ea după ct1i11e. (ANTON PANN)
A se tine după fundul (sau curul, turul)
(cuiva)= a ) A se linguşi pe lâ ngă cineva; a căuta A s e ţine pe loc = A nu cădea, a sta î n picioare:
protecţia c uiva: (Puşca] mi-a ro.1 umerile,/ Sabia
A 1iira1 codoşul cum se fi11et1 dupăfimdul şoldurile,/ Câr de-abia mă f in pe Iod Şi 11-am
meu să nu mă duc la alr peşre. L-am wnplur de parre de noroc' (VASILE ALECSANDRI)
bani şi acum„. (VALENTIN NICOLAU)
A se ţine scai (de cineva) sau a se ţine (de
b) A se ţine scai de cineva: cineva) ca scaiul de oaie. v. scai.
Ne fineam după fimdul lui, domnu ·
profe.w1; eu şi w1 coleg, eram l0<.Y>fe11e111, ar fi A se ţine s ufletul în cineva = A fi viu, a trăi:

23 6
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Singur 1nă 1nir că se 1nt1i fine suj1e1u-11
mine. (I. G. SBIERA)
A se tine şngă (de cineva) (Reg.) = A se ţine
scai (de cineva): Se fine şugă de mine. (POP.)
A se tine tot (de) una (sau unul) = A fi unul
lângă altul, formând un toc:
(Humuieşti] sar mare şi vesel, împă1Jil
În rreiţ)ăr{i, car e se fin ror de u11tl: Var1t1 satului,
Delenii şi Bejenii. (ION CREANGĂ)
A se ţine (sau a-şi ţine) cu bănat. v. băna t.
A se ţine
sau a ţine (pe cineva) treaz = A
rămâne (sau a sili pe altul să rămână ) treaz:
Dorinţa... rea1na... 111-au fi11ur
(ZAHARIA STANCU)
A şedea (sau a s ta, a se tine) de capul cuiva
sau a se pune pe capul cuiva. v. cap.
A tine m ânie (sau pizmă, supărare, a lean, rar,
urgie, duşmănie) = A păstra sentimente de ură,
de mânie faţă de cineva:
Nu voi ar unca o J>rivire Întunecoasă
Î1nţJOfriva vot1stră, C(/ci sunr 111ilo stiv, zice
Domnul, şi 1111 fin mânie pe vecie. (BIBLIA)
Îl cuprinse mila de vecina lui şi ar fi
alergar în grabă, dacă a r fi şriur că ea 1111 mai
fin e .wpărarea. (N. DUNĂREANU)
El dooră şrie/ Că lui nu-i por finea
mânie. (G. COŞBUC)
Câre-s de la noi la deal,! To(l(e fin pe
mine-alean. (JARNiK-BÎRSEANU)
Dllcă 1111 vor asculrt1 de ea, 1111 vor
î111ot1rce chelruiala, iar călugării de le vor fine
piv11ă ( .. .) (ION-RADU MIRCEA)
A tine (ceva sau pe cineva) s ub cheie. v. ch eie.
A tine (ceva) în (sau pe) loc. v. loc.
A tine (ceva) în Ioc = A împiedica să evolueze:
Încerct1 să rermine mai repede, dar
fX11t'ă-I fine ceva în loc.
V al1111ml ol I V -iea
A tine (cuiva) rândul. v. rând.
A tine (cuiva) mâ nie. v. mâ ni e.
A tine (cuiva) o predică (sau predici). v. predi că.
A tine (cuiva) ursita = A fi stăpân pe viaţa
cuiva şi a dispune de ea după bunul său plac:
Sfânru Nichira,/ "Ţinându-ne ursira/ S ră-n
mijloc de casă! Cu sabia scoosă. (POP.)
A tine (de) ră u (pe ci neva, rar, ceva) = A face
(pe cineva) ră~punzător; a fi supărat (pe cineva):
Nu cred să 1nă fii de rău ţJe11r111 că 1ni le-t11n
fu(I(. (P. ISPIRESCU)
rreaz.
A tine (în) cleşt e (pe cineva). v. cleşte.
A tine (la cineva) ca la pingele. v. pingea.
A ţine (o) numa i (sau tot) o fugă (ori o gură,
nn plâ ns etc.) = A alerga (sau a plânge etc.) fără
întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri:
Până la miezul nopfii finu 10 1 1111 plâns.
(1. POP-RETEGANUL)
Hargarul... a finul 10 1 o fugă până
acasă. (I. G. SBIERA)
Boieml... se azvârle pe-un cal şi fine
n11111ai o fugă, până pe ltmuri. (ION CREANGĂ)
T11î111irura ... ţJ1rx/.uce o durere aşa de 1nare,
că cel bolnav n11111t1i o gură fine. (ŞEZĂTDAREA, I)
A ţine (pasul) pe loc= A nu progresa:
Caracrerul mândru şi inflexibil al
ro111t111ilo 1; t1fJOÎ lire1t1rurt1 lo r, i-ll {i11ur fJe loc:
limba lor era de bronz. (G. COŞBUC)
A tine (pe cin eva sau ceva) s ub (sau în) de
aproape = A controla pe cineva c u stricteţe,
permanent:
( . . . )urmarea fa1){u/ui că eu su!IT fiu de
111ilirt1r şi i-t1111 {i11ur În „co1111Jt111i e ", i-t1111 {i11ur
aproape. (DORA PAVEL)
237
 Vwile ILJNCAN
A tine (pe cineva) (numai) pe (sau în) palme
(sau pe brate, pe mâ ini sau, reg., pe mână) = A
avea o grijă deosebită faţă de cineva:
O lutu-o de muiere Pi5ra, ferariul... O fi11e
de d(){111111ă, 11 w11t1 'pe rxilme. (TITIJS POPOV ICI)
A tine (pe cineva) (tot sau numai) în.„ = A nu
slăbi pe ci neva cu ... :
Nu se Îndură să 1nai 11/et~e, dt1r şi
S111ărăndi{ii Îi rm~a gura, 11u1nai În ţ>0lirică 11 finea
pe co1111 Je11ică. (NOUA REVISTĂ ROMÂNĂ,
voi. 9, 19 11)
A tine (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna,
(înv.) cu cuvinte)= A duce pe cineva c u vorba:
- Mai auzit-ai d1'1n11et1ra de una ca
aiasra? Şi eu car e re fineam cu vodJa. (EUGEN
LOVINESCU)
Eu 1nă re111 că ne fine cu 1ninciuna.
(IOAN SLA VJCI)
A tine (pe cineva) de chică= A prinde c u putere
pe cineva de păr:
Îi da rijTe, îi făcea coame şi de chică îl
Trăgea,/ Şi apoi ziua că e î11 şagă, dacă-l videa
că pltî11gea. (C. NEGRU2Z1)
Gâdele arăra pr o.uimii bulucire î11Tr -o
piafă ca1ml r egelui, fi11C?11du-I de chil'ă -
Ct1raget1 se !1cur111ii ror, zgt?lft?ir de 1111 fior.
(SERGIU DAN)
A ţine (pe cineva) de vorbă (sau, înv., cu cuvinte)
= A vorbi cu cineva întrerupându-i o acţiune:
Ghifă se bucura ct111d veneau
geandar1nii, Îi finea de vo1f1ă şi 1unbla 1nere11 ÎJJ
voile /01: (IOAN SLAVICI)
Dar eu re fi11 de vodJii, do11111ule... şi poare
dw1111eara ai ve11ir cu a/re gtî11duri. (CEZAR
PETRESCU)
Ptî11 · de vor/Xi i-ei fi11ea/ O wsi şi
Neculcea. (POP.)
A tine (pe cineva) fără cununie. v. cununie.
A tine (pe cineva) în (sau din) frâu (sau în nouă
frâne, în hăţuri, în strună, din sau de scurt) sau,
înv., a tine (pe cineva) scurt = A nu lăsa cuiva
libertatea de acţiune sau de mişcare; a supra,eghea
îndeaproape şi c u severitate (pe cineva):
Noua Curre do11111et1.f.Că din Bucureşti
( ... ] era pli11ă de o gf(){lfă powmort?ră, pe car e
tlbia o finet1 În strună un şirt1g Îndesat de
dorolxmfi şi de apr ozi. (AL ODOBESCU)
A .IT<1mir mai degrtl/Jii nt111/, det'lÎT admi1tl{ia
celor 11rezei1f1: !; asta /'Je11t111 că t11u·1nalul 1111 a
aa~q1rt1tcu una 01 două să fie f1i1ur Îit /iifuri de
celebml i11redop. (bttp://www.reportemtv.ro/)
Se ruga să-l fie di11 sc1111 şi să fie j(){irre
.rever cu el. (AL.VLAHUŢĂ)
fli, de-acu1n aife111eie cu1nsecade; llt'1nt1i
s-o ca1n fii din frt1u ... ca 1111 Ct'1nvt1 să-fi ţ>ună
coame. (ION CREANGĂ)
A tine (pe cineva) în braţe. v. braţ.
A tine (pe cineva) în cost. v. cost. 2
A tine (pe cineva) în şah. v. şah.
A ţine (pe cineva) la (sau în) respect. v. respect.
A tine (pe cineva) pe lângă s ine = A face pe
cineva să trăiască aproape de sine:
Dar ror aru11ci luă ltorăn?re
şi nestră1nutt1ră a finea fet~iorii şi viitoarele nurori
ţJe lt1ngă sine - ÎJJ ct1sa bărrt111et1scă - şi li 1111
ort111dui 11i1nic ţJenrru Î1nţ1ărfeală ţx1nă llţJrotlţJe
de 111oa11ea .ftl. (ION CREANGĂ)
A tine (pe cineva) pe mâncare şi pe băutură, a
tine (pe cineva) pe mâncat(e) şi pe băut(e) = A
oferi cuiva n1âncare şi băutură:
Nt'1nai tu ai fost darnit~ cu 1ni11e. M-ai
fi11ur ţ>e 1ntîncare şi băutură Îll Î11111ărăfia ra.1
(PETRU DEMETRU POPESCU)
A tine (registrele, dosarele etc.) la zi = A
însemna c u regularitate, zilnic, schimbările
survenite faţă de si maţia cuprinsă într-un
registru, într-un dosar etc.:
Era ca un contabil 1ne1it~utos, care Îşi {1i1ea
la zi r egiurui de debir şi credir (...] (MIHAI S.
BOBOC)
238
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A tine (sau a apuca) pe cineva de păr. v. păr. Pezeve11ghiul ă.Ha ÎŞÎ finea
conrabilirarea la punCI, dar mânca lxmii fumfi,
A tine (sau a lua) hăţurile în mână. v. hăţ. prin nevasră-.w. (CAMIL PETRESCU)
Fii11dcă Grigor e fuga avea de descwu11
A tine (sau a păstra) evidenta sau a tine (sau a nişre socoreli cu un slujbaş, a11t'1ne /.dJăşescu,
avea) în evidenţă. v. evidenţă. wre finea conrabiliwrea gospodăriei, î11 afară
de diverse a/re î11să1d11ări, Tiru Herdelea se
A tine (sau a păstra) rândul. v. rând. simfet1 ît1c1U"Ctlf („.] (LIVIU REBREANU)

A ţine (sau a pune) lwnina sub oboroc. v. oboroc. A tine casă (cu cineva). v. casă.

A tine (sau a pune) mâ na căpătâi = A pune A tine casă mare. v. casă.

mâna sub cap drept pernă:
AfJOi rmsei mâinile căpărtîi şi mă lungii A ţine casă (sau masă) deschisă= A primi
cu faţa ît1 sus. (BARBU DELAVRANCEA) bucuros şi des mulţi oaspeţi:
Acrun a1n 1ii1nas singur ţJe !tune Ct'1n (... ]şi orice 0111 tYlre a fosr În laşi şrie că

S/Ju1te şi ccînret~ut: „ Î1ni ţJu111ntîna cărJărtîi, 11-11111 mirrorwlirul din /tlşi fi11e masă deschisă conform
o vorbă cui să spui". (DUMITRU MIRCESCU) rradifiw1ilor lăsare de rofi mirrorwfifii („.]
(MIHAIL KOGĂLNICEANU)
A tine (sau a pune) sub pa puc (ori s ub picior)
(pe cineva). v. papuc. A tine catastifele. v. catastif.

A tine (sau a ridica) coada s us (ori a şed ea cu A tine clanţ (sau fuior). v. clanţ.
coada îmbâr ligată) . v. coadă.
A ţine companie (sau tovărăşie) (cuiva)= a) A nu
A tine (sau a fi) de casa (cuiva). v. casă. lăsa pe cineva singur, a li mereu în preajma cuiva:

Nu şrie să judece; ăsta e singurul lucru

A tine balanţa dreaptă. v. balanţă. wre ne deosebeşre, dar e fotll're no.Him. Îmi fine
companie şi mă .wpraveghează („.] (ANDREI
A ţine bine = A păstra î n ordine deplină, a OIŞTEA NU)
întreţine bine: Aveam i11ima plină de ret'wioşrinfă fafă
la Bmsru reni... ea găsi„. o g rădi11ă bine de t1ceasră zdreanfă 01ne11ească, ce ştiuse a-1ni
ţi11u1ă, cu o florărie. (C. NEGRUZZI) fine rovărăşie („.] (PANAIT ISTRATI)

A ţine capul s us sau (refi.) a se ţine cu capul b) A ţine de urât (cuiva):

pe s us = A fi mândru, orgolios:
·Ţ;ne ct1fJu/ sus şi se uită undeva f11t1inre,
poare se gt111deş1e la ce t1 Jo.IT ieri. (OVIDIU
BÎRLEA)
Apoi, la balamuc e dus/ Şi Sano,
mtîndm, fine wpul sus/ Şi rtîde, rtîde în exwz,/
Dar lacrimi picură pe-obra;, (MIHAI STOIAN)
A ţine casa (sau contabilitatea) = A fi casier
(sau contabil):
Aufo.H î11gropare oase şi lucmri .w11ire să
fină rovărăşie mo1tiloi: (CEZAR PETRESCU)
O carre f(i fine tovărăşie şi f(i Î11les11eşre
să evadezi. (PAMFIL ŞEIC ARU)
A tine cont (de ceva). v. cont.
A ţine creştineşte (sau jidoveşte, păgâneşte)
(Înv.) = A urma preceptele creştine (sau mozaice,
păgâne):

239
 Vwile ILJNCAN

Nu finea r1ăgt111eaşre Cil gofii, ce ... Recăpărtî11d rm1111/, deşi fiul său devenise
c reşri11eaşre. (DOSOFTEI) major, ea (i11eafn?11ele tării rar î11111t1i11ile ei. (GH.
PÂRNUŢĂ)
A tine cn dinţii să... = A dori foa rte mult să...; a Eu fiu f rt111ele crăieil Î11 părţile Arăpiei.
face tot posibilul pentru a ...: (POP.)
Ci11e a făwr o r evolufie fine cu di11fii de
ea, 1111 1nai doreşre, se re111e ca de foc de o nouă A tine fuior (cu cineva). v. fuior.
r evolufie. (ION D. SÎRBU)
În schi1n}J a1n ţinut cu dinfii de ce-tun avut, A tine fumul de pe urma (cuiva). v. fum.
ca să las cor1iilor ceva. (ION LĂNCRĂNJAN)
A tine h angul. v. hang.
A tine doi pepeni într-o mână = A căuta să
obţină profituri din două părţi : A tine h art. v. hart.
- Auzi acolo, de ce 1Fiindcă diavoliţa de
greacă vrea să fie doi ţJeţJe11i Înfr-o 11uî11ă, adică A tine în (sau la ) curent. v. curent.
este t11norezară duţJă un cale1ngiu de la vistierie.
(NICOLAE FILIMON) A tine în (sau s ub) mână (pe cineva sau ceva)
= A avea î n puterea sa (pe cineva sau ceva):
A tine dreapta (ori Ia dreapta sau s tâ nga, reg., Favorirele din har em fin î11111t111ă soar ra
hăisa) = A merge (numai) pe partea dreaptă a împărăfiei. (NICOLAE FILIMON)
unui drun1:
Tră.wrile fim1ică; „fine pe dr eapra1", A tine în cumpănă (sau a-şi ţine cumpăna). v.
„mişcă mai repede' " „srt111ga 1", „deschide-fi cumpănă.
ochii.I", strigă viziriii unii lt1 llffii, Înfr-t'1J concert
puremic de 1m•iT11ri. (BARBU DELAVRANCEA) A tine în ham. v. ham.

A ţine drumul (calea sau drumurile) = a ) A A tine în mână s forile = A stăpâni, a domina:
practica tâlhăria la drumul mare; a haiduci: "Ţi11e î11 111t111a sa sforile ace.Har umbre de
Mini.urui ce despoaie pe văduvă şi pe 111i11işrri..., îi î111oa1u cum îi place. (ION GHICA)

oifa11... ucigaşul ce fi11e dr w1wrile... merg [la
mormânt] cu rx11t1dă. (C. NEGRUZZI)
Acuma aş avea cale liberă de 11-ar fi
tlcesr boţ de ct1rne sţx1rcos şi suţJerător car e-1ni
fi11e calea la comoar ele mel e, ca baftmrul di11
poveşri. (IACOB NEGRU2Z1)
foră ce ne spw1e la rx1gi11a 73 a cronicii
sale: Ttit'1nvi1t1rul Buzeşri-Pogonet111u-Srtî1t~et1 fine
roate sforile În 11u1nă ho1ărtînd 1111 11u1nai t1suţJ1t1
fufuror negocierilor cu lllia(ii, dt1r juctÎlld chiar ş i
1111 ml î11se11111ar î11 polirica i11remă. (NICOLAS
BACIU)

b) A umbla fără rost, haimana. A tine Ia distantă (sau departe) (pe cineva) = A
se arăta distant faţă de cineva, a impune dista nţă
A tine drumurile (sau drumul, calea) =A opri cuiva:
pe cineva din drum pentru a-l jefui sau a-l ucide: Îllfr eaga ei fii11(ă re (i11et1 la di.Han fă, dar,
Ucigt1şul ce fine d 11,111urile 1nerg cu În tlceeaşi 1năsură, re t1rrăget1 Cll un 1nt1gne1. (LIA
ţJll1t1dă de să ţJuJJ cu obrăznicie ltîngă Însuşi MUREŞAN)
loct1şul D1'1n11ezeului dre11ră{ii şi lll Îndurării; Zic să-l fi11efi ma i derxirre de voi. (IOAN
(C. NEGRUZZI) SLAVICI)
O for{ă e11ică neobişnuită ui1neşre şi, În
A tine frânele tării (sau ale împărăţiei) = A acelaşi rimp, fine la disra11fă. (TANIA RADU)
conduce o ţară:

240
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A tine la nn loc (Reg.) = A fi solidari:

Ei finea la '"' /oe şi .Ha fotu-re ((lre w111/ A tine o conferinţă (o prelegere, un curs) = A
penrru a/111/. (1. G. SBIERA) prezenta o prelegere, un c urs e tc. în faţa unui
auditoriu:
A tine la vorba sa = A rămâne nestrămucat într-o la 27 .l<'fJfembrie, l.1rrt1Ti fine o conferinfă
hotărâre: în sala rearm/11i local. (STELIAN TĂNASE)
Alege-fi 11n11/ din wii işri frumoşi... Se sr1ală cc1reva mfe m11rdare, d11pă w r e
oriw r e tir fi, fi-I da11. -N11, pe ace.Ha-I voi - zise w1 profewr de mtirxism fine o pr elegere liberă
Făr-Frumos, finând la vod1a /11i. (MIHAI (... ] (ION D. SÎRBU)
EMINESCU)
A tine o vorbire (sau o cuvântare, un cuvânt,
A tine loc de ... v. loc. un discurs, o oraţie, un toast, reg., vorbiri)
sau, rar, a tine un cuvânt = A vorbi în faţa unui
A tine Jocul (cuiva sau a ceva) = A înlocui pe auditoriu (la ocazii festive etc.):
cineva (sau ceva): Th. Flore.'i<.'11 ridictlT pe 11meri fine
Din ace.IT şir lasă pe w111/ să-fi fie ltx11J pe ww1nwr e şi 1111 mai isprăveşte. (GHEORGHE I.
cc1ră vreme vei lipsi din el. (MIHAI EMINESCU) BOD EA)
Nu-i vo1fJă, fJufet1i să re răsCt'111fJeri ori A {i11ur cu tlceasră ocazie un
discurs ÎJJ
să-fi plăreşri vre11n obşiwr Ctl să-fi fie loe11/ ( ... ] wre a arărar g rari111dinea şi admirafia sa. (1. L.
(IOAN SLA VJCI) CARAGIALE)

A ţine marea (sau a ţine s pre plina m are) A tine ochii (pe cineva) = A supnHeghea pe cineva:
(Înv.) = A naviga în larg: Te-aş i11bi şi-t1c11n, nevastă/ Dar bărlxu11-i
De fril'ă să 1111 cădem pe vreo src1ncă ror w rineiŞi fine ochii la mine. (NERVA HODOŞ)
desr1r e coa.Hă, căpi((ln11/ dele ordin să fie spre
plina mar e. (D. BOUNTINEANU) A tine ochii (sau privirea) la „. (ori către, s pre,
A1n rrebuir să fi11e1n 1nar et1 rrei zile şi pe, în„ .) = A se uita c u insistenţă la ci neva sau
rrei nopfi. (ION GHICA) ceva:
Ţinea11 ochii finră la u1nă, să vadă ce
A tine marginea. v. margine. face. (P. JSPIRESCU)

A ţine nasul s us sau (refi.) a s e ţine cu nasul pe
s us = A li obraznic, încrezuc, pretenţios:
Trei fe1e are cc1r ci1w1t1rul Toma Ocî...
Ţin nas11/ .ws. Umblă c11 parmci, r1e Ctlp 1111
poarră barişe. (ZAHARIA STANCU)
Nu vezi că cei 1nlli inu/fi de sea111a d -rale
se fin cu 11t1sul ţJe sus, 11u1nt1i din fJ rici11t1 asrt1?
(ION CREANGĂ)
Bagă de seamă că, d11pă ce e sămc,
apoi e şi c11 nas11/ ţJe .ws. (P. JSPIRESCU)
A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = A li
la modă:
Avea r ochii pe w r e le modifiw mer e11,
să fină pas11/ vr emii. (ION PAS)
Crir1"ctJ t111isr Însă lire t1SufJrt1lllro1t11narea
su1Jeriorifl1fe de-a {1i1e /Xl'I cu vreu1ea, de-a 11u se
and1ilow niciodtuă. (FLORIN MIHĂILESCU)
A tine pasul (sau p as) cu cineva ori a fi, a
merge etc. în pas cu cineva. v. pas.

A tine negustorie = A întreprind! afaceri con>erciale: A tine pâinea şi cuţitul = A li stăpân pe situaţie:
( ...] d11pă rerragerea din viafa poliril'ă şi Pe vre1nea aceea, i11rrarea Îll Partidul
lirertiră,(Carada] fine neg11srorie de sph1oase şi Co1nu11is1 era fJreze11rt1ră ca o for1nt1lirt1re de cărre
face pe .rnm.rnrul la Paris. (GEORGE GENOIU) cei care fineau pâinea şi c11fir11/. (ION VJANU)
241
 Vwile ILJNCAN

Ci1wea mede/11iuru/ui !ie dovedea

ÎncătJăroa re, clîci 1nereu Îi dăduse, rulburar, A tine şir (de şir sau la şir) sau a-şi tine şirul. v. şir.
a.1culrar e 1ă11u1i11d pe rofi căf1ă11ifii prepuifi că
vor ajunge să fină 1x1i11et1 şi cufirul ÎJJ 1ntîi11i. A ţine taina (sau secretul) sau a ţine (ceva)
(RODICA OJOG-BRAŞOVEANU) secret = A a~cunde, a nu dezvălui, a nu da pe
faţă, a nu destăinui:

A tine piept (la ceva sau cuiva sau, rar, cn N-am pr ea finul .1eaerul. (AUREL
cineva). v. piept. BA RANGA)
Îl pu!ie de !ie şi jura ... că va fine î11 .1i11e
A tine post. '" post. 1ai11a acea.Ha. (P. ISPIRESCU)
(Eliptic) Bă 1fJi erul... ţi11u o .1ăprămt111ă,
A tine sau a duce, a purta, (înv.) a căuta (pe finu două, ba 1nai finu Încă una; şi să ru1fJeze
cineva ca) pe (sau ca în) palmă (sau palme). v. 01nul că 1111 fJutea SţJune 11i1nănui ce văzuse el.I
palmă. (IDEM)

A tine sfoară (ceva) = A face să dureze, a A tine tot un plâns (sau numai o gură) = A
continua (ceva): plânge fără întrerupere:
DurXi inima lui, rara ar fi fi11u1-o .1foară Copilul ceafa a fi11u1 numai o gură.
măcar rrei zile, ca 11w11a. (NICOLAE TEICĂ) (CONTEMPORANUL, VI)

A ţine socoteală (sau seama) de ceva (sau de A ţine umbră (cuiva) = A face (un timp
cineva) sau a ţine în socoteală (sau în seamă) oarecare) umbră (cuiva):
ceva (sau pe cineva) = A lua în consideraţie, a Nucii /Jiirrt111i de lt111gă şură fiii umbră.
nu trece cu vederea; a respecta: (LIVIU REBREANU)
Ctînd Îi sărea fandăra, 1111 1nai finea În
.1amă 11imil'. (MIHAIL SADOVEANU) A tine un jurnal = A însemna într-un jumal
Ei 1111 i-au ţinut vorba-11 sa1nă. (I. G. întâmplările, evenin>entele, gândurile de fiecare zi:
SBIERA) Pe mi11e m-a fa.1ci11a1 ideea de a fi11e w1
Aşa-i că, dacă n-a1n finur .ft11nă de jurnt1l, dt1 r n-a1n fJuf uf niciodată să fin u11 jur11al.
vor bele lui, am aju11.1 .1/ugă la dtîd(){1gă? (ION (DOINA JOANID)
CREANGĂ) Nea Co.Hică, finea de mutră vr eme, de
t111i Îndelu11ga{i, u11 jurnal, din care 1ni-a şi cirir
A ţine socotelile = A fi însărcinat cu socoteala ctîreva ct1pirole. (AL. SĂNDULESCU)
intrării şi ieşirii banilorîntr-0 întreprindere:
Va.1ile îşi finea .wcorelile cu o A tine urechea (la cineva). v. urech e.
me1il'u/ozirare de co11rabil („.] (ALECU VAIDA
POENARU) A tine z ilele (pentru cineva) (Pop.) = A posti,
Oficiile vamale de la Bran !ii Turnu Roşu ca să-i meargă (cuiva) bine, săi se împlinească o
fiind t1re11dare si s11Jienilor s-au {i11ur
braşovenilor dorinţă:
.rocorelile ace.11or două vămi ( ...] (VICTOR JINGA) Mu/1, măicuţă, re-am rugarl Să fii zile
pe111ru mi11e/ Ct1 să fiu î11 .1a1 ca ri11e/ Dar ru
A tine strajă. v. strajă. zile 1111 ţinuşi/ Şi depa11e mă dăduşi. (JARNiK-
BÎRSEANU)
A tine s ub trei lacăte şi şapte peceţi (sau a
păstra cn nouă lacăte) . v. lacăt. A tine z ilele (sau miercurea, joile, vinerea,
vinerile, sâmbetele, s oroacele) (pe cineva), a-i
A tine sus drapelul. v. drapel . tine (cuiva) sâmbăta (sau sâmbetele, lunile,

242
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

vinerile) = A posti şi a nu lucra în anumite zile, A ţine (pe cineva) la pastramă (Fam.) = A ţine
c u un anumit scop (în folosul cuiva, pentru a (pe cineva) înc his un timp î ndelungat:
evita o nenorocire sau pentru a atrage a~upra Am să re fin la rx1.11ramă hăr şi bine. D e
c uiva o nenorocire): t1cu1n În rurbincă t111 să-fi JJurrezească ciolt111ele.
Sojia11a şapre ani de-a rândul îi făcuse (ION CREANGĂ)
rotire sorot1cele cu colivă şi cu colaci, ca la
morfi. (ION GHICA) A ţine (pe cineva) sub picior = A stăpâ ni (pe
(DRAGOMIR:] Ea m-a lutlf ca să aibă cineva): (Fig.)
cine să-i fie sor oacel e de .111j1erul răpo.rnrului. (I. (Dorinţa de câştig] arxuă as11pra l 11111ii
L. CARAGIALE) ş-o f i ne .wb pi cior . (AL. MACEDONSKI)

A ţine (ceva) în s uspensie = A nu se pronu nţa A ţine (sau a s ta, a şedea la) divan. v. divan.
sau a nu se hotărî asupra unui lucru:
Nu llt'1nai schi111/Jar ea un ui guvern, dar A ţine (sau a-i ţine cuiva ) (de) s aţ, a-i fi cuiva
1xînă şi scltiJn/Jar ea unui 1ni11isrru de r esort fine de s aţ sau a-şi ţine saţul v. saţ.
în .ws11e11sie r espi ra/ia fării î111regi ( ... ] (C.
DOBROGEANU-GHEREA) A(-i) tine (cuiva) isonul (sau bangul, bâ zoiul,
O r, daca obligafit1 de t1 plări exisră, ea coarda). v. ison.
1111 poare fine în suspensie vt111uiret1 ( ... ]
(CURIERUL JUDICIAR, 19 12) A(-i) tine de foame (cuiva) = A face să-i treacă
foa mea (cuiva):
A ţine (cuiva) de foame (sau de s ete)= A sămra F11111J îini finea defom1e (AL ODOBESCU)
(pe cineva):
Trăind în lună şi 11reocupar de A(-i) tine piept (sau (înv.) a s ta în piept). v.
abracadabra11re idei generale, ce 1111 fin de piept.
foame... (CEZAR PETRESCU)
A(-şi) ţine capul s us sau a s e tine cu capul pe
A ţine (pe cineva) ca pe pabuă (ca în braţe sau, su s= A fi orgolios; a fi î ngâmfat:
rar, numai în palme) = A îngriji (pe cineva) cu cea Tofi se înrotu~eră spr e M elinre
mai mare dragoste, împlinindu-i roate dorinţele: Heruvi111u ct1re finea caţJul sus, să t1rare că 1111 se
Băd1arul îşi i ubea 11evasra, î11ct11 o finea ascunde de ce a sr111s. (LIVIU REBREANU)
ziua şi llOG/Jtea 11u1na i Îll /Xlbne şi Îi făcea f 0l1fe M a ica F evronia ( . . . ],îşi fi nea carm l s11s
voile. (N. O. POPESCU) şi ochii Îi t'1nblau ţJllrcă era-n roară cliţJa gara
Pentru că 1ni-ai cură.fir
casa de d raci, de cea11 ă. (IOAN SLAVICI)
am să re fin ca pe palmă. (ION CREANGĂ)
A(-şi) tine cumpătul. v. cumpăt.
A ţine (pe cineva) de rău = A mustra, a dojeni,
a cerea, a ocărî: A(-şi) tine cuvântul (sau vorba, pop., vorbele)
Pentru orice ret1 ţJu11t1 1-e n iJneni nu-l = A îndeplini o promisiune făcută:
finea de rău. (ANTON PANN) Se gândi la scena olrean11l11i, pe w r e se
Măi bădifă Gheorghieş, 1111d-re duci şi hor ărtîse să nu i-o 110ves rea.k~ă, dar 1111 se 1nt1i
cui 1nă laşi... - Puică, 11e11rr u D1'1n11eze11,/ Nu 1nă rm rea fine de wvtî11r; (EUGEN LOVINESCU)
1nai finea de rău,/ Tu răuu1i În sarul rău. Dacă ar fi ttvtil roruşi ţJurerea să-şi {1i1ă
(ŞEZĂTOAREA, I) wvtîm11I cărre ParJă, cărre Voievod11I Valah şi cărre
E11mpa îi11ret1gă, lmperitJ ora ntm ar fi disrJărur îi1
acel an cwnplir al l11i 1462 01ASILE LUPAŞC)
243
 Vwile ILJNCAN

Căci/ Lucrul .Hrein nu fine de wld.I Căi

A-i li drag cuiva (sau a iubi pe cineva ori a-i li
drag cuiva) ca ochii (din cap) sau a tine la
cineva ca la ochii din cap. v. ochi.
A-i tine (cuiva) calea (sau drumul, rar,
drumur ile) = a) A opri pe cineva din drumul
său, împiedicându-l să treacă mai departe; a sta
Tocmai când îţi pasă, fără dânsul re lasă.
(ANTON PANN)
Ea se î111reba de ce lumea nevoiaşă
spw1et1 tlfâra bine pe socoreala lui; î111rucâ1
mt1ret1 lui avere, purea să fie de cald alrora?
(PANAIT ISTRATI)

În calea cuiva: A-i tine (cuiva) de frig = A apăra pe cineva de

Bară-mi-I-ar Dumnezeul Pe el şi pe rară/ frig:
său,/ Că ei ne-au fl'tcur 111ulr rău,/ Că ne-t1u {inur Fula ml cw11rXi 1tlf îi finea acum de frig.
drw11urilel Şi 11e-au răiar capelele' (POP.)
(„.] balx1 vrea să freacă„. r ozând A-i tine (cuiva) de urât. v. u rât.
copacii ce-i fineau calea. (POP.)
A-i tine (cuiva) drum ni legat. v. drum.
b) A aştepta pe cineva în drum şi a-l opri pentm
a-i adresa o rugăminte, pentru a-i pune o A-i tine (cuiva) lumânarea (reg. lumina) = a)
întrebare etc.: A-i fi naş (cuiva) la c ununie:
l-a fimr calea şi, când IXiară a dar piepr î11 Nit~iodară n-are să-şi a1ninrească dacă

piepr cu e( i·a zi1, cu mutră demnirare, pefrt11{11;.eşre: el a ţinut ft,1ntînarea În 1ntînă sau J1unul; dacă el
- Domnule, eşri w1 imoml1(I. L CARAGIALE) t1 /Jiiur î111t?i din paharul c11 vin sa11 Odera;
Tor t1 rămas pări111ele Bodronfără ajuroi; (CEZAR PETRESCU)
că i-ll 1nurir ctînrăre{ul.I Aşa, i-a finur ctllea O, nănaşii, draga mea,/ De {-ar fi sectlf
ţ>reorului,ccînd 1nerget1 la o Î1uno11ntînrare. uu1J1al Ctînd 1ni-t1i ţJus ru cuJ1untll Şi 1ni-t1i fi11ur
(FLIDIA AGRIGOROAIE) lumina. (JARNiK-BÎRSEANU)

A-i tine (cuiva) calea (sau, rar, cărarea) = A b) A veghea pe cineva în ultimele clipe ale vieţii
urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i cu o lumânare aprinsă î n mână, potrivit unui
câştiga bunăvoinţa, dragostea etc.) ; a fi mereu î n vechi obicei creştin:
drumul c uiva: E r ea ca gheaţa, vorbi el î11ce1; t1111
Fără ct1 Răşct111u să 1nai vret1 să-l Î1nţJărrăşir-o. Bărrtînele Îi fiii luuu1J1area.
Îllft1lnească, bătrtînul Dissescu i-a ieşir din nou (MIHAIL SADOVEANU)
în dmm, i -t1 finu1 wlea („.] (PAUL ANGHEL) Când era .rnra la ci11ă,I La Vifet111 finea
l-a calea roşcovanei de vreo două
{i11ur lumi11ă;I Când era la miez de 11oa1>1e/ Trăgea11
ori; srărea cu ochii ţ>e ea, că.ura să-i ghicească clopore de moarre. (I. G. BIBICESCU)
mişcările („.] (ION LAZU) Î11 ceasul morfii lui a .wsir o jiil'ă a sa,
Î111r-o dumi11il'ă, durXi r>redil'ă, Făniâi J1eche1nt1ră de J1i1neJ1i, şi i-a {i11ur ltuntînarea
i-a fi1w1 wlea preorului să i-l bareze pe pltî11gtînd la cărXiTtîi („.] (PAISIE OLARU)
Tudorică („.) (CRISTIAN TEODORESCU)
A-i tine (cuiva) toate în seamă = A avea
A-i tine (cuiva) cununa = A fi naş (cuiva) la evidenţa faptelor c uiva:

c ununie: Mie soacra Jiu 1ni-e 1nt11nă/ Ca să-1ni fie

Sot1rele şi luna/ Mi-au fi11ur cununa. roare-11 samă. (POP.)
(VASILE ALECSANDRI)
A-i tine credinţă (cuiva) =A fi credincios cuiva:
A-i tine (cuiva) de cald = a) A încălzi pe („.] căci 11orowl şi de a.Hă dt11ă îi finea
cineva. b) A fi de folos cuiva: credi11fă. (NICOLAE GANE)

244
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Art1ri fură ţJrinciţJiile criricei şi
11ers11et~rivei noasrre: judect1fi Înşivă dtlcă a1n
fost fn stt1re sau, 1nt1i bine, dt1că t1vui noroc de li
le finea credi11fă. (B. P. HASDEU)
A-i tine cuiva cald (sau de cald). v. cald.
A-i ţine (cuiva) drumul (sau calea)= a) A opri
pe cineva din drumul său, î mpiedicându-l să
treacă înainte ; a sta î n calea cuiva:
ale (Înv.) = A da cuiva o consideraţie deosebită, a socoti
pe cineva sau ceva demn de stimă:
Pe harmanul Bulwş îl fine la mar e
cinste. (ION NECULCE)
- Îngăduie, .11ă1x?ne, dar mli11wl acela
bev11e1il' .re î11rtîm/J/ă a fi c1111111t1Tu/ comelui Silaghi,
tl}lt1r În 1nare J>re{uire ţ>r1i1rre ilX>vnicele ÎlntXirarului
Leopold. (RODICA OJOG-BRAŞOYEANU)
A-l ţine pe cineva meşii. v. meş.

Boierul... i-au fi1wr w lea şi, ctî11d au dar

zmeul să iasă, i-au şi ras capul. (I. G. SBIERA) A-l tine puterile = A-l ajuta pe cineva puterile:
Auzi, 1nizert1bilul.1Să-11drăv1ească să-1ni Alerga ea ClÎT o fi11eau rmrerile, dar d-a
fie drumul. (I. L. CARAGIALE) surda alerga. (BARBU DELAVRANCEA)
Sfa1111ă-Piarră-i fine w lea şi-l ridică-nce1 la ameninfările şi insu/rele lui Tifici, la
fJe palmă. 01ASILE ALF.CSANDRI) care s-au asm~iar ţi ofiferii şi gardienii, tun
răsp1111.1 rofi, di11 roare celulele, vocifen111d î11 fel
b) A pândi trecerea cuiva, a aştepta pe cineva î n şi chip, ctîr ne finet111 purerile. (ION JOANID)
drum şi a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte ; a
aţine calea cuiva: A-şi tine (sau a-şi opri, a-şi stăpâni) răsunarea
Odară însă, ctînd vrea să pleu Pt1hon la (sau r iisunul, s una r ea, sunetnl, res piraţi a). v.
vtînar... nevastă-sa îi fine w lea ... şi prinde a-l răsun are.
sărura şi a -l m ga să-i lase ei mărgeaua . (I.
POP-RETEGANUL) A-şi tine (sau băga) limba în gură. v. limbă.
Baba... Dmmul lui vodă-i finea, De
der>a 11e-ngenuchea. (POP.) A- şi ţine botul (sau gura) = A tăcea, a nu
mărturisi, a păma un secret:
c) A urmări pe cineva în mod insistent (pentru a- - Tu fi11e-fi borul t1ct1.ră 1 Nu mă face să
i câştiga bunăvoinţa, dragostea); a fi sau a umbla cr ed că re inrere.rează. (RADU TUDORAN)
mereu în drumul cuiva:
Chiar dulce ţJrierină-ra/ Mi-a fi11ur mie A-şi tine cuvântnl sau a s e tine de cuvânt (sau
calea,/ Să 1111 mai am g rija ra 1 (JARNÎK- de făgăduial ă,de vorbă, de parol ă, de
BÎRSEANU) jură mînt) sau a(- şi) tine (sau (înv.) a(-şi) păzi)
cuvântnl (sau făgăduiala, par ola, jurămâ ntnl,
A-i ţine (cuiva) pa rte (sau, rar, de pa rte)= A vorba )sau a rămâne de cuvânt. v. cu vânt.
apăra pe cineva, a fi de partea cuiva:
Au şi răbăn1r bălatffii pe mi11e şi ctîr pe A-şi tine de datorie (sau de datorinţă) să... =A
ce să mă î11ghiră, de 1111 em o chira11dă [ţigancă) se considera obligat să...:
1nt1i ft1nără Între dtînşii, car e să-1ni fie de ţJllrfe. Pe11rm a re.Ht1bili adevăml îmi fin de
(ION CREANGĂ) darori11fă să expun î11 mod sucdnrfazele princÎ{>ale
Ţi-oi fi ca frare/ Şi fi-oi finea rxirrel ale acestui eve11ime11r isroril' (ISTORIA
D-acum rx?n la moarre. (POP.) PARTIDULUI NAŢIONAL ŢĂRĂNESC:
documente, 1926-1947, 1994)
A-l tine (pe cineva sau ceva) în (sau la) (ma re, Iar î11 ai doilea rli11d îmi fin dedarori11fă .fă
muh.ă) cinste, a-1 tine (pe cineva) în ma re preţuire 1nul{1'1nesc d1i1 inÎlnă t1râr În 1u,1nele 1neu, cc1r şi iii
111111ele adunării înrregi (...] (IULIAN NEGRILĂ)

245
 Vwile ILJNCAN

A-şi ţine fi rea = A-şi păma liniştea, calmul, b) A-şi ţi ne răsuflarea.

cumpătul; a nu-şi pierde capul, a se stăpâni :

Ctînd aruncet1, unde nu-i vine un .11011111 A-şi tine traiul (Înv.) = A face faţă cheltuielilor
srrt1ş11ic ... dară ror şi-au {Îlluf fir et1 ţJtÎllă-11rr-o necesare vieţii, a se întreţine, a trăi:
/Jucară de vreme. (I. G. SBIERA) foră ce declara o informaux1re din

fmrJiirarul... .1e rtînguia ... şi ctîr p-aci să-l Boianu Mare (Bihor): „ţJii11uîn111I f(i fine rraiul
bi11,ie 1ntîh11irea. Îşi finu Însă firea şi căură a-şi şi-fi .'lf>Oreşre cinstea, dt1că-I Îngrijeşti şi-l
mtîngtîia fara care vedea că se pierde. (P. cinsreşri". (MARCU MIHAIL DELEANU)
ISPIRESCU)
Ai nor oc că eu Î1ni finfiret1, 1Ju 1nă t>r ea A-şi tine viata de azi pe mâ ine. v. viaţă.
rem de lup. (ION CREANGĂ)
Cât îi tine (cuiva) gu ra, cât (sau ce) îl tine
A-şi tine gândul (la ceva) = A se gândi gura (sau, rar, gâtlejul, capul, plămânii) =
permanent la ceva: Până la epuizare; cât îl ajută pe cineva vocea; în

Fusese În refugiu, În bejenia răzlJOiului, gura mare, din răsputeri :

până îi1 Olrenia, când i-a fugării fronrul în '44, dar
îi finea gândul că s-o îndura Cel de Sus şi n-o rmfi
nimic sărucul lor. (CORNELIU FILIP)
A-şi tine gura (sau limba, pliscul, reg„ fălcile
etc. de gură) = A tăcea:
Nt'1nlli Serafi1n 11-a ţJufuf să-şi fie gura şi a
zis aşa cam înrr-odoară... (DAMIAN STĂNOJU)
A ÎnceţJut să u11e ct1r o finea gura.
(ZAHARIA STANCU)
Strigă ru ... ct1r fi-a finea gura ... că 1111 re
slăbesc. 01 ASILE ALECSANDRI)
Selxwitm Obae .le înroşea la faţă dt'(Xi rrei
parride pierdure la mare lupră (...) îi1 fimp ce rara
srriga ctîr îl fineau plămânii, să-l audă Teodom
cui/Jiiriră în camera ei (...] (PETRE BARBU)

Să 11-aibi grijă.' Hai 11u1nlli cu 1ni11e, $Î-l1ţJOi

să-ţi fii gura' (I. G. SBIERA) Cât îl tin pi cioarele (sau puterile) = Cu toată
Da 1nai fine-fi gura, soro, că 1nă dai de forţa:

ruşine. 01 ASILE ALECSANDRI) Ctînd mă văzui afară, începui să alerg

Cum s-a văzur cu o aşa 11u?ndre(e de fară în CtÎf 1nă finet1u ţJiciot1rele ţJe dr u111ul ţJOrtului.
wsă, [moşul] nu-şi mai purea fine gura. (POP.) (PANAIT ISTRATI)
Alerga ea ct?r o (inet111 purerile, dar d-t1
A-şi tine inima în dinti (sau cu dinţii). v. d inte. surda alerga. (BARBU DELAVRANCEA)

A-şi tine lucrul (său)= A-şi păma neschimbate
obiceiurile:
(... ] el îşi finea lucrul prea .ws. Currea
lui, masa lui, cltelruia la lui ca w1 Craiu finea.
(NICOLAE IORGA)
Cât îl ţine pe ci neva (sau cât îi ţin e cuiva
gura) = Cât îl ajută pe cineva vocea; în gura
mare, din ră~puteri :
A ÎnceţJut să u11e ct1r o fi11ea gura.
(ZAHARIA STANCU)

A-şi tine rangul. v. rang. Gura nu ţine (sau nu cere) chir ie = Poţi
trăncăni cât vrei :

A -şi ţine saţul . v. saţ. Bieţii ot11neni, de SfX1i1nă şi ştiind că

gura 1111-i fi11e chirie, SţJu.fe ... ţJ1-ecu1n Îi Învăţase
A-şi tine s ufletul (sau inima)= a ) A mânca atât coroşmanul. (P. ISPIRESCU)
cât să-i treacă foamea: Bag de .fea1nă că ţJe-aici gura-i 1nlli ha111it~ă
Mtîncarea Îi era rrei unghii de ţx1ine ş i der.~lu 1ntî1i1ile.I - A.jJOi, 1111 ştii dtunneara că gura 1111
putină arJii, ctîr să-şi fie .wf/erul. (DOSOFTEI) cere chirie? (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)

246
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

dinainrea fetii mele; dară azi, ce să vă mai spui?

Mult te tine, când te-apucă (sau când te-apncă, (P. ISPIRESCU)
mnh te tine)? v. apuca. Dară lupul, să re fii, p<1deo 1 lungi rx1sul,
lupeşre. (IDEM)
Nn tine figura (Fam.) =Se spune pentru a arăta Ba, după ce au oblidr (a afta, a auzi] că
că o intenţie a cuiva nu are sorţi de izbândă: ştiu şi
o teacă de scrisoare, fine-re, băie1e. (I.1

Dt1că va Încerca să-fi reinrre În grafii POP-RETEGAN UL)

linguşindu-re, tirară-i că 1111 fine figu 1t1 şi r<x1gă-I
să-şi ceară scuze în mod poliricos. (IRINA
PETREA) ŢINERE

(GJULI:] Auzi la el 1 Ţine la mine' Ha 1 A avea tinere de minte (Fam.) = A avea

Păi băi mucea, fii arenl, că la Măndi(a 1111 fine memorie bună:
figura. (ADRIAN MATEI) Văztînd... Î1n11ărarul că fiu-său are tinere
de 1ninre grozt1vă şi ia Îll ct1ţJ uşor cele ce i se
Oaia care nu poate să-şi tie lâna trebuie tăiată arăra, se umplu de mulfwnire. (P. ISPIRESCU)
= Se spune despre cineva care nu este în stare /fi dai seama că în(elege, r1ricer1e, ar e
să-şi ducă la îndeplinire obligaţiile asumate: ţinere de 1ni11re, ascultă şi Î11de11li11eşre ccînd Îi
Eu văz că-i ctlld, i-a1n ztîs, şi chit1r că spui sau îi ceri ceva( .. .] (TOMA SPĂTARU)
1nur ea1n llZÎ dă căldură cu ţJlllfonul, vlli dă ot1ia N-are ţinere de 1ninre, şi cu turceasca 1111
car e nu-şi poare duce ltîna, zt1ce, proved1e d-ale se pr ea descurcă. (VINTILĂ CORBUL)
eidin Bucovina ( .. .] (G. BĂLĂr['Ă)
Oaia care 1111 1JOare să-şi fie ltîna rrebuie A avea tinere de seamă= A lua în consideraţie:
răiară. (TEODOR FLONTA) Det~i, ţJe11r111 ca să 1111 aibă 11it~io tinere Îit
.fea1nă t1cele zt1ţJi.fe şi ţJe11r111 ca să sră1xînea.k~ă

Să se tină bine= Formulă de ameninţare: cele ce au cwn1Jărar ( . . . ](ACTE JUDICIARE din

Să se fie bine de aid înainre fop<1danii, ŢARA ROMÂNEASCĂ(ITIS-1781), 1973)
am să-i calicesc pe rofi. (POP.)

Ţine-te (sau să te tii) pâ nză (să nu te rupi). v. ŢINTĂ

pânză.
Ţine-te(sau te ţine) bine sau tine
Fomrnlă de încuraj are şi de îndemn:
Acum fine-re bine şi de aci î1iai111e. (AL.
ODOBESCU)
De-acum re fine bine/ C-a să fie rău de
rine' (VASILE ALECSANDRI)
Apoi, gr eu el înora .../ Voinicele, fine
bine,/ Că eu vin, alerg la rine. (IDEM)
A face tintă (sau a da în tinte) (O. ştiuleţii de
porumb) = A începe să se coacă:
bine= Când grăwl{ele ît„'ep să .re îilfărească tmfel
că 1111 .fe 1nai ţJOt 111ţJe cu unghia, .fe zice că sunt ÎJJ
fi111e. (DIN VIAŢA FDPORUWJ ROMÂN, 19 13)
A privi (sau a se uita) fără (de) pută= A privi
în gol; a se uita fără să vadă:
Pierdu{i În visuri 1ntî11dr e, ţJrivea1n fără
de finră. (MIHAI EMINESCU)

Ţine-te,pârleo! (sau băiete!) să te tii, pârleo! = A se nita (sau a privi, a căia ere.) tintă (sau
Formulă folosită pentru a intensifica acţiunea alintat) sau a tine ochii tintă = A privi fix, într-un
exprimată de verbul propoziţiei pe care o însoţeşte: anumit loc:
Alrădară abia mă arăram înainrea Fara-1 privea fiflfă şi parcă-l .Hră/Jărea
vrăjma,~ului şi, să re fii, p<1deo 1 îi .ift1n1ia călct?iele cu lumina ochilor. (MIHAIL SADOVEANU)

247
 Vwile ILJNCAN

Uirtîndu-se ţi111ă î11 ochii fiului de crai, Ion Ghiw îşi akărui g11vem11/„. dar îl
(calul] zice: Sui pe mi11e, .Hăpâne, şi ţine-re bine. aracară cu înve1şwiare albii, când firesc ar fi
(ION CREANGĂ) fo.H să-l săge1eze roş ii şi să-l fi11111iască la .Ht1/p
O şorxîdă de smamldlCtuă ţi111ă, lmg, la mine, pellTru că plecase de la ei. (ION PAS)
1Xiră1indnă1ip11/ ct1fd (VASilE Al.F.CSANDRI) N1'1nă111llor 1nt1r e schifet1t.ă 11reocuţX1ret1
Femeia, cu o păsraie desfăcură pe }umărare ţJe care /JO/JOr ul ro11uÎ11, fJrin ot11ne11ii săi de f runte,
în mtînă, se uiră ţi11ră în odzii fe1ei. (PAVEL DAN) Încearcă să ţintuiască la src1ltJu/ i11/a1niei şi
·Ţineau ochii fillTă la ztînă, să vadă ce judet-0.fii isror1e1, ţJenrru veş11it~ie, regiJnul
face. (P. ISPIRESCU) co1n1'11isr d 1i1 Ro1ncî11ia şi co1nu11i.wnul Îll ge11e1t1l
(. . . ] (FLORIN MĂTRESCU)
A s ta tintă = a) A sta nemişcat:
Ea doarme-adânc cu brafe-n jos lăsMe/ A ţintui (pe cineva) locului = A face (pe cineva)
Dt1ră ţJrin so1nn srt1 {inră să ţJriveasciil Un 11uîndru să se oprea~că, să rămână nemişcat, neclintit:
vis î11.111jle111-i .Hrăbare. (MIHAI EMINESCU) Fiecare rab/011, fiecare piesă aproape re
finruieşre tm~utui şi-ţi cer e s-o fJriveşri, s-o
b) A sta c u privirea fixă: analizezi, s-o guşri. (ZAHARIA STANCU)
Spui şoa1JTe fără de-nfeles şi oâ1ii răi Ruşinea îl ţi11111ise /0C11/11i. (LIVIU
.Hau fi111ă. (G. COŞBUC ) REBREANU)
Acolo şi 1111 î11 alră pa11e se fJ/ămăde.'iC
fXIVJicii sufle1ului ro1ntînesc, interveni cu e1n/t1ză A s ta (sau a rămâne) ca ţintuit locului (pe loc
şi Ghiţă Bonti, t1şeztîndu-şi 11uî11a 11e u1nă111l sau în loc) = A se opri şi a rămâne nemişcat,
ţJrofesorului de 1nuzică Anroniu Sequens, it1r cu neclintit (de spaimă, de mirare etc.); a sta (sau a
ochii sra fillTă pe chipul omrorului. (NICOLAE rămâne) locului:
DANCIU PETNICEANU) Răma.wii ţi11T11ire pe la:, fii11&.-ă pellTm
îiutîia ()(1ră vedeau 1111 bt11cher boiere.1<.'. (ION PAS)
Cn ochii (sau cn privirea) tintă (la... sau pe ... Parc-a r fi vrur să fugă, dar fillTuir
etc.)= Cu ochii pironi ţi la„. sau pe...: tm~utui Îşi fră1ncî11ra rt11nurile Într-o ţJarre, ca
Fe111eie 1nai aşezară şi 1nai cu1ni11re, ba nişre bmfe deznădăjduire. (G. TOPÎRCEANU)
chiar călugăriţă, maica Aegidia Tresări când văzu,
pe.He drum, pe Naţi, băiarul H11bă1rx1iei, .Htînd cu
ochii ţimă la ferea.mii. (IOAN SLAYICI) ŢINUT

Şi deodară avu o bănuială şi 1111 sfâ1şi A dărui (cuiva) ţinutul Câinenilor şi satul
cuvtînrul, văzu Înfăfişaret1 ciudată li celuillllf şi Corbenilor = A ucide (pe cineva):
1iimase cu ţJrivirea fillTă pe chirml lui. (MARIN A dă11'i {inurul Cc1i11e11ilor şi sarul
PREDA) Corbe11ilor. (Adică a dărui pe cineva Cil
moarrea.) (IULIU A. ZANNE)
Cn urechea tintă =Cu auz ul încordat:
Asculrăm pe făurarul moş Bran; când
î11cepe să câ111e, ror sarul .Hă cu ochii şi urechile ŢIPA
ţi111ă la el. (ION CREANGĂ) A s triga (a răcni sau a ţipa) cât te ia (sau te
ţine) gura (sau în gura mare). v. gură.

ŢINTUI A tipa fapt (sau ură) (pe cineva sau cuiva)= A

A ţintui (pe cineva) Ia s tâlp (sau la s tâlpul face vrăji c uiva:
infamiei) = A supune (pe cineva) oprobriului Ele ură-mi fJOT fi/JO/ De mine 1111 s-a lega/
public, a înfiera (pe cineva): Că mă şriu bine spăla ( .. .] (ALEXIU VICIU)

248
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A tipa fiul (sau pruncul) în sânul m aicii (Pop.)
= A fi jale mare:
Vor firx1 pruncii în stînul maicelor lor.
(MIHAIL SADOVEANU)
A tipa ochii = A privi repede, în treacăt:
ŢiţXli ochii pe.He deal/ Văzui ft11ă de
mw11et1n. (POP.)
A-i tipa (cuiva) în nări (ceva)= A reproşa:
Au Jo.IT î11să şi di11 cei car e au fi/XII căfei
fJe nări, unii t1zvtîrli11d sulife orrăviroare chit11-.
(V ALER GLIGAN)
A-i tipa (cuiva) măseaua (Mol.)= A li la mare
strâmtoare:
Avea nevoie de fX11t1le de-i fi/XI măseaua.
(MDiAILSADOVEANU)
ŢIPENIE
(Nici) (o) ppenie (de) (om) = Nicio fiinţă on>eneascii:
Ba de la o vre111e Încoace, urtîrul Îi
1ntînca şi 1nai rar e, căci f ÎţJe11ie de 01n 1111 le
deschidea uşa; 11a1t.~ ă erau bolnavi de citună,
sărmanii' (ION CREANGĂ)
Nu-i fi11e11ie de 0111 nicăieri. Nu1nai
stXire, văzduh, apă şi folrane de .Huli. (MIHAIL
SADOVEANU)
A.Hfel not1pret1 rrece şi, afară de
IXlfrulele w r e sosesc di11 ctînd în ctînd pe '"'
drumeag de .111/J mal şi îşi dau „par ola " cu voce
În/undară, nici fi11enie de 0111 1111 se 1nai si1nre
ţ>rin f<xu rile t1ce.Het1 părăginire, cufundare În
î1111meric. (G. TOPÎRCEANU)
ŢIUI
A-i pui (cuiva ceva) în ureche (sau în urechi), a
tiui (ceva) în capul (sau în creierii) (cuiva)= A da
impresia că se mai aude, deşi vibraţiile au încetat:
Cor>iii... rămaseră deşrepfi; Îfl wpul lor
{iuitlu ClÎllfecelej7t1şne1ei. (AL. VLAHUŢĂ)
În creierii lui A1>0s1ol î11să de-t1bit1 tlhmci
Înce11u să ţiuie cuvtînrul de care se s1Jiii1ntî11rase,
ascufil şi sft1şieroi: (LM U REBREANU)
249
A-i tiui (sau a-i piui) (sau, rar, a tiui) (cuiva)
urechile (sau urechea, creierii, capul etc.), a -i
tiui (cuiva) în urechi (sau în cap , în creieri
etc.) = A avea senzaţia de zgomot continuu şi
ascuţit în urechi sau în cap:
Se vede că-fi fiuie urechile. (VASILE
ALECSANDRI)
Ţipt1fi şi facefi larmă de-mi fiuie
urechile. (ION CREANGĂ)
Ctînd 'i'fi fJiuie vreo u1-et~1te..., tdt'11CÎ să ştii că
vrăjmaşii re vod>e.oc de rău. (ARTIJR GOROVEI)
TOC-ÎN-POC
(A se duce) cu ţoc-în-poc =(A se duce) c u toate
lucrurile pe care le are cineva, c u tot calabalâcul:
- Ce vrefi voi, 1nă - zicet1u cei ct1re e1t1u
Î1n/JOtrivt1 trecerii lt1 gos1JOl!ărie - să ne duce1n şi
noi acolo Cil {OC·Wl·pO<.' ?... (ION LĂNCRĂNJ AN)
ŢOL
A bate (pe cineva) toi = A bate (pe cineva)
foarte tare:
Ce-i dr epr, l-t111 /Jărur foi, şi TOI stuul t1 tif1t11
despreaHa (SĂMĂNĂTDRUL, vol.6-7, 1907)
A se întinde m ai mult decât îi ajunge toiul =
A încerca să realizeze ceva peste puterile sale:
Î111inde-1e ctîr Î{i ajunge {olul.
(https://www.caietesilvane.ro/)
A trage ţohtl (Rar) = A-şi asigura toate foloasele:
Îşi J>OTrivi lucrurile socorind îndelu11g ce
să facă şi să dreagă, Ctl să-şi plărească daroriile
şi să nu pw1ă jugul în f>Od. Era g reu, căci dacă
înrindet1 {olul să-şi acoper e srxuele, rămtînet111
de.ocoperire picioarele ... (PAVEL DAN)
A 11·t1ge {olul. (A opri ftXlfe foloasele, 101
bi11ele pe111ru sine). (IULIU A. ZANNE)
TOP
Zamfirica toate le avea, numa i topii îi lipsea
(Pop.; reg.) = Se spune despre cei scăpătaţi care
 Vwile ILJNCAN

îşi permit mai mult decât li s-ar c uveni ; se spune (CORBU:] Ba n". .. că din d"ş<.'ă-11 d"şcă
despre cei care se plâng că le lipseşte ceea ce nu mi-i să n" măft«.' f"şcă. 01ASILE ALECSANDRI)
este absolut necesar:
ZLlmfirict1 fO(l(e le avea, 11w11Gi fopi îi
lipsea. (ANTON PANN) ŢUŢ
ZLlmfi rict1 fO(l(e le avea,/ N"mai ţopi îi A lăsa (pe cineva) tut (Reg.) = a ) A înşela pe
lipsea. (I. C. HINŢESCU) cineva în aşteptări; a lăsa pe cineva uluit:
Tesr"I era o f„c1ii1"ră de-a f„i Ti<.',
fiindcă a Jo.li la11sară ÎllTr ebarea cheie Ce-i
ŢUICĂ dragosrea, /ăscî11d"-ne pe rofi {"{! D e "imir e!
Cu ţui ca-n nas= Ameţi t; beat: (CĂLIN KASPER)
Pt11t1schiv e1t1 cu {uict1-JJ 11t1s, 1111 re fJufeai
/„a d"pă boscorodelile lui. (D. R. POPESCU) b) A-i lua c uiva totul, sărăcindu- l.
Nici chiar Nică ct1r e, cu ţuica Îll nas,
ţJurea să ţJă lăvrăgească şi să-ş i dea aere ţ>rin sar A rămâne tnt (Reg.) = a) A rămâne foorte mirat:
(... ] (DINU ZARIFOPOL) A" rămas{"{, rofi. Am d"s-o fJe Clei ia cu
Salvar ea. Şoc psihologic. (RADU COSAŞU)
'Ţ"f ar 1iimt111e! Doam11e, ce camghiosltîc !
ŢULUC Ce-ar mt?rtîi ea? (D. R. POPESCU)
A Ina (pe cineva) de ţul uc (Reg.) = A părui pe
cineva: b) A rămâne foarte sărac. c) A rămâne foarte singur:
Ht1i şi fu cu noi, dacă vrei, zise arunci ( .. . ] şi î111r e rimp copil"/ creşre ma re,
Harap-Alb; de-abia mi-i /„a pe Cerită de f"l"c fllce a r1nt1ft1, fu ieşi lt1 11e11sie, 1nai cade un
[(reg.) moţ, ciuf) şi I-îi p"r ftl c" 11as"I pe la g" vem vi11e afr„f (')şi poare rămt111e f"I' - Cine
soar e, doar s-a încălzi. (ION CREANGĂ) să ră1ntînă fu( 1nă ', că 1111 1nai Înţeleg 11i1nit~.
(ION UNTARU)

ŢURCĂ
C rezi că mă joc de-a turca cu tine?= Se spune ŢUŢUROI
când cineva vrea să arate că nu gl umeşte: A ploua cu ţuţuroi (Olt.) =A ploua foa rte tare:
Şie" la fe~ dt«.'ă 11-aş avea cufr„rii filozofică Papar„dă, „„dă,! Vino de mă "dă../ C"
ge11nt1nă, aşji un şirei din Qî1nţ11Jung, 1ni-t1Ş 1>e11nire găleaw plină,/ Ploile să vină .../ c„ apă de
să mă joc de-a {turn. (PETRE ŢUŢEA) ploaie,/ Torc" f"f"r oaie. (ŞEZĂTOAREA, I)

ŢURŢUR ŢUŢURUG
A face torturi = A clănţăni din dinţi de frig: A s ta (sau a se ridica) tutnrug = A sta (sau a se
Băr„răm cale /„11gă di11 Ctl(m ' sar"l"i pâ11ă ridica) drept î n sus:
ic4 c" zărxida pe.He brt?" f11gheft11iim, ime t11n Ftmea .Ha {"{"mg pe caldarâm, c"
ftuf"ri pe m"s1t1fă. (CONSTANTIN MĂRĂSCU) genunchii lt/Ji{i şi c-o 1nt1nă-n buzunar.
!tlma i-o înghet1fă, îi face f" r f„ri în nări, (http://hilimon.blogspot.ro/)
s"b sprt111cene... (GRIO MODORCEA)

ŢUŞCĂ
A se face ţuşcă (Mol.) = A se îmbăta:

250
 Dirţionar d. tXjlrtsii 1P111âneşti in tonlt.vlt (DERC) S -
r'ol11m11/ al/[ /./ro
u A uda prânzul (sau bucatele) : A bea în timpul
UCIDE
A ucide timpul : A petrece timpul făcând
lucmri lipsite de impormnţă:
r„.J iar ea Îll schimb mai purea să tlea
dlle o miui pri11 da11ci11g11rile de hLr, î11.f1wHea
wiei ba11de sclfrisi1e şi oxige11are de j1111e făpturi
căram li se părea t:iî a 11t:ide timpul şi a./ 11cide
î11 acesr chip e o farsă pe care o joacă
desri1111l11i. (ION VINEA)
Kirsch-111 ap<1re drept 1111 mijloc la
î11de111/J11ti de „ a ucide 1i11v111l", drep1 o e1•adare
plăc1111i di11 bw111li1t11ea 1111u1t:ii şi a 1ih11ei.
(MATEI CĂLINESCU)
UD,·Ă
A ieşi (sau a se scă pa) cu udul ori a-şi face
udul : A urina:
( „.) tlll SC Omii SlllJeTSfi fia care zice că
1111-ibin e s<i re jm~i cu tăciunele, căci re .\'Ct1i1i c11
11d11I î11 pat! (DIN VIAŢA POPORULUI
ROMÂN . 1910)
A se în cuiu la ud : A nu putea uri na:
r„ .1 am zticllf 11eî11chiz/J11d od1ii
' loc11/11i. poate .f·O gtlsi vnm aeşti11 (...) (C.
11epwll11d11-111ă î111oa1~·e şi D1 pericul de a mă î11c11ia
la 11d. (Ş'l'EFAN PASCU. IOSIF PERVAIN)
UDA
Ai se uda ochii: A i se umple ochii de lacrimi:
Murise bia10 1111u111u:a.•. Mi se 11dti ochii
când 1111i gl/11desc la ea. (VASfLE ALECSANDRI)
f11cilir &r camem sa. el ascwrdea de vib1I
cwfii lllCrimile ce-i 11dl111 od1ii. (B. P. HASDEU)
A uda aldămaşul (Pop.) : A bea după
încheierea unei uanzaeţii de vânzare-cumpllrare:
Di11 afară, Sretmfl a părut î11 această
edifie de Cll llllJio11a1 o CflT(IV(IJlă pli11ă de 11oie
25 1
Z
lmmi. de caraghiosllicuri şi de c11111errii udate lfl
aldtl11wş. (hnps://www.tolo.ro/)
mesei vin sau ahe bl1llluri alcoolice:
M ese11ii 11d1111 1m?11zul tle,fiecfl1'l! dată.
A-şi uda gura : A bea putin, pentru a -şi po10li
setea;
Drumul e l1111g... Fflcem po1x1s de-o
clipă. femeia îşi 11dti gura cu fi/Ul. (ZAHARIA
STANCU)
Gheorghe BarlJă s111tfe11111l se g{ilufeş1e
t:iî-i l'reme de clinti 1111 şi-a mai utlm gura [„.]
(S PIRIDON POPESCU)
UDI
A udi cu gura friptă : A rămâne înşelat,
cle1.amăgit în aşteptările sale:
Ct?t vei .fi şi vei trăi,/ Fară 11111re 1111 Îllbi/
Faw mare se mtlrită/ Şi udeşti l'll gura friptă.
(NERVA HODOŞ)
UIU
În uibul locului (Reg.) : Pret u1inden i; la
întâmplare: peste toi:
Oame11ii 11t'l11tJia1{buf apă.„ •'Or alerga Îll
11ib11l loc11l11i, cci111l/11tl llJ>ă. (TUDOR PAMFILE)
Să ieşi1n 1~{11ră şi să srrigă111 11ş11. ÎJI t1ibul
RĂDULESCU~ODIN)
În uibul lumii (Reg.): în lumea largă:
Se duce1111 În uibul lu1nii rotire gozurile
.firii. to(i hârbarii ftirtl s<l/aş, răJăcitori di11 câşlă
[(reg.) aşezare de păstori. unde se mulg oile sau
vacile: stână) î11 dlşlă. (CONVORB IRI
LITERA RE, XLVI, 1921)
Mersertl, 111erseră ţJtÎnă ieşiră din
ÎmJJllrtlfia lor, lua rli de-<1 l1111gul Îm/Jllrtlfia di11
1't!ci11ătate, şi iarăşi merserii Îll 11ib11/ locului
pli11ă tuufe dnu1111l se tăia-11 t/0111i. (OVIDIU
PAPADIMA, IORDAN DATCU)
 Vwile ILJNCAN
UIMIRE
A pune în uimire= A surpri nde:
Alrcw11, băiarul e w1 wle111, ror ce vede
face. „A făcur ma i zilele rrecure w1 aeroplan de
l-a ţJu.'I Îll ui1nire şi ţJe do11111ul 1>ri1nar".
(PAVEL DAN)
Cu1n? Tu 1111 ştii unde 1nerge; 1111 ştii tu
de unde vine?.'/ Nevasta e În uiJnire: D-t1/JOÎ eu
11-am c1u11 .1ă şriu; (G. COŞBUC)
UITA
A face (ceva sau pe cineva) uita t = A uita (de
ceva sau de ci neva); a nu mai pomeni de cineva
sau ceva:
Dar de fiecar e dară do.1t1mf fie că i .1-a
rărăci1, fie că ci11eva l-a făcur uiwr. (MIRCEA
GHEORGHE)
( .. . ]tui rrecur sub f<lcer e 1nt1rile concesii
ţJrevăzure 1nai cu sea111ă În t1l doilet1 docu111enr,
cel 1>e car e l-a fl'tcur uifllf, ÎJJ cele din urină, şi
C11r1ea vieneză. (REMUS CÂMPEANU)
A fi uitat de moarte (sau de Dumnezeu sau de
moarte şi de Dumnezeu) sau a-şi uita anii. v.
moarte.
A învăţa ce au uita t alţii = A nu şti sau a nu
învăţa nimic:
Apoi da, mi-a zâmbii lelea lfet11t1; a îi1văfa1
şi Cultli ce-au 11iu11 al/ii. (MIHAIL SADOVEANU)
- A î11văfa1 ce-a 11iu11 a /fii, căci t1 l egal
car1ea de gard. 01ASILE ALECSANDRI)
A nu se uita (la ci neva) (Pop.) = A nu simţi
atracţie pentru o persoană de sex opus, a nu iubi
pe cineva, a manifesta indiferenţă faţă de cineva;
a refuza orice relaţii c u cineva:
Aceet1 ţJe ct1re o iubeşte nici 1111 vret1
se 11i1e la dt111.111/. (MIHAIL SADOVEANU)
A nu se uita cu ochi bmti (la cineva)= A duşmăni :
Ce va fi zi.1 burghezia, ce va fi zi.1
fJOf>Îlnea ignoran1ă şifăfar11it~ă 1111 şri1n; un lucru
11u1nai e foarre sigur: ei 11-t1u 11urur vedea cu ochi
b1111i ace.IT î11ce1m1 de dărâmare a l cu/111/ui
pravo.1/av11ic. (ANTON BACALBAŞA)
Bt'1nlxlcarul JJu se uită cu ochi buni fli
ct1i11ele alb. (ANTON PANN)
A nu se uita în (sau la) gura cuiva. v. g ură.
A nu-i uita (cuiva ceva) = A duşmăni ; a avea
gânduri de răzbunare (împotriva cuiva):
N-t11n să re uir, 11-0 să 1nlli ţJOf să re uir -
Îngt11ll1Se, Cll o 1nărrurisire sub llriţXI 1nor{ii şi Cll o
ponmcă de di11colo de ea... (G. M. ZAMFIRESCU)
A privi (sau a se uita) în gol. v. gol.
A se uita (la cineva sau la ceva) ca Ia soare. v.
soare.
A se uita (la cineva) ca dracu Ia popă (Pop.) =
A privi c u neplăcere, c u duşmănie:
U1111/ di111re cele mai pftwice wblouri
ale limbii popular e e.11e t1.1cw1.1 î11 zică1orea: „se
uiră Cll drllcul lll ţJOţJă" llŞll de urt1f şi cu 11u111ie,
î11ct11 îl sfâşie cu ochii. (G. COŞBUC)
Şi se uiră la el ca dracu la por1a.
(ANTON PANN)
A se uita (la cineva) ca în strachină (Pop.) = A
fi (foarte) aproape de cineva:
O vedea ca î11 .11rachi11ă... (TOMA
SPĂTARU)
A se uita (la ci neva) ca la urs (Pop.)= A privi
pe cineva cu n1are curiozitate, cu n1irare:
- Rogu-re, 1nt1nă 1nlli fllr e, 1noş Lucll, zit~
eu, să /lu se 1nlli uire sarul Cll fli urs fli llOi.' (ION
CREANGĂ)
- AtJOi 1111 1e gtî11deş1i că ar e să .re 11i1e
lumea la 1i11e ca la 11r.1? Pe acolo 1111 se poar1ă
să t1111er eie şi giubele. (NICOLAEGANE)
Ct1nd văzu că otunenii se uiră fli el Cll fli
urs şi că de t1i Clisei /lu e chiţJ să se llrt1re
vr e111111/, i111ră .1i11g11r ( .. . ) (PAVEL DAN)
A se uita (la cineva) chiorâş (sau cruciş, pieziş,
cordiş, cbiondorâş, ghioldiş,
în coardă, în
poancă, împoncat, ponchiu, poneiu, ponciur,
252
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

ponciş, ca Bazaoacbe) = a) A fi saşiu; a nu 'erea ( ... ) în polirică 1111 s-a t11ne.11eca1

nimic. b) A privi pe cineva urile, cu dispreţ, c u niciodată, 11-a vo1t1f cu niJneni, nici cu liberalii,
ră utate, cu duşn1ănieetc.; a privi p! fi1riş: nici cu ţărăniştii şi de uirt1f s-t1 uifllf fnrordet1t'1lll
S-a uiftll o dară chiorâş, de i-a băgar în de .111.ţ ca de pe-o dungă, la ceilalţi oameni dit1
spaime pe rofi. (I. L. CARAGIALE) sar(... ] (ION LĂNCRĂNJAN)
Bărrânele prea swlf de 101, - prea .re Rând 1>e nînd, călărorii 1Jără1e.1e
ocolesc - r>rea se uiră chiondon1ş. (BARBU co1nţX1111ine111ul, ies ţJe culoor, se uită Î11t1ţJOÎ,
DELA VRANCEA) chiondorăş, ţJeste u1năr şi horărăsc, În chiţJ unt1ni1n,
Rând pe rând, călă!orii para.iese să .1ehimbe vago/Ul/. (MIHAI MĂNUŢJU)
co1nţX111i1nenru' ies ţJe
culot11; se uită ÎnaţJOi,
chiondorăş, ţJeste u1năr şi ho1ărăsc, În chitJ u11t111i1n, A s e uita (la cineva) pe sub s prâncene (sau, rar,
să schimbe vagonul (MIHAI MĂNU11U) sprânceană, pe s ub gene, cu genele) = A privi
Apoi 1111 ne />Iace să se uire pieziş şi să pe cineva pe furiş ; aprivi c u neîncredere:
bage de samă că nu-i de.Hui de geluii şi desrul Ctînd Trecea p rin .1<11,fetele îşi dau coare
de curar şi croii şi săvârşii după rânduiala 1>e şi se uift111 la dânsul 1>e .wbr srm1ncene. (P.
car e am învăţai-o. (MIHAIL SADOVEANU) JSPIRESCU)
Nu se (>Oare srăp<1ni să 1111 se uire la ea Se uiră la mine pe .wb spn1ncene.
cmciş. (ZAHARIA STANCU) (ZAHARIA STANCU)
Celălalt, .wpărar şi dâr z acum, ca omul,
A s e nita (la cineva) cn (sau, reg., pe) coad a .re uită pe sub sprâncene. (G. COŞBUC)
(sau, reg., geana) ochinlni sau (reg.) a se nita Pe ltît1gă pinreni, era nevoie de sabie, ca
(la cineva) botiş (sau hoţeşte), furiş, pe furiş, să nu le ct1te JJricină ot1r etY1r e ot11ne11i ce se uiră
pe de-a furişul ori a se uita cu albuşul = A r>e .wbr srm1t1cet111ă. (MIHAIL SADOVEANU)
privi pe furiş pentru a observa ceva sau a face un
sen1n cui va: A s e uita (sau a privi) (la cineva sau la ceva) ca
Din ccînd Îit ccînd, cu coada m}1iului se uita la un cireş copt. v. cireş.
la Nadina care s1m?det1. (LNIU REBREANU)
Puiu se uită furiş la 11rocur o111l care A s e uita (sau a privi) pe s ub ochi. v. ochi.
1Jiiret1 ftînăr, ca1n şi ţJrea serios 11e11rr u vtîrsttl
lui. (IDEM) A se uita (sau a privi, a căta etc.) tintă (sau
Un Amor de marmoră COCO{aT r>e .wc/ul aţintat) sau a tine ochii ţintă. v. ţintă.
lui nîde şiret privindu-i cu coada ochiului. (I. L.
CARAGIALE) A se uita (sau a s e pricepe e tc.) ca mâţa (sau
Polixenia .re 11ÎTa hofeşre spr e Masinca... pis ica) în calendar. v. calendar.
(1. A. BASSARABESCU)
A se uita bine (la ceva sau la cineva) = A fi
A s e uita (la cineva) cu a lbnl ochilor = A privi atent (la ceva):
c u mânie: - Pe cine cwwşri de aici? Uită-re bine la
M-am în101~ deodară spre el şi l-am f>OU 1 (EUGEN PATRICHE)
privii în albul ochilor. Nu-şi mută privir ea decâr - la twt1mpără-re 1 Uire-re mai bine la
Î1tfr- u11 ttîri.iu, 1Jărtînd a se uita Îll )111; fără Monica. (IONEL TEODOREANU)
interes. (MARCEL SECUI)
A s e uita ca curca la crăci (Arg) = A li complet
A se uita (la cineva) de s us (sau peste umăr) = neşti mor într-un domeniu; a nu reuşi să înţeleagă
A dispreţui (pe cineva): o anumită chestiune:

253
 Vwile ILJNCAN
Râdea, t11ninrindu-şi o vorbă - „ Te uifi ca
curca-11 c1rlc1" ' -, o a11uct1 iar Î11s11r e /JOllrtă, ţ>e
u1111ă spre cireşul di11 fimd, şi ror aşa. (VIOREL
ZAICU)
A se uita ca la lună no u ă. v. lună.
A se uita ca mâţa la peşte sau ca pisica în tigaie.
V. mâţă.
A se uita cam lacom în fundul p aha rului = A
bea prea mult:
S-a uirar cam lacom î11 fim du/ palwrului
= t1 băur cam mulr. (IULIU A. ZANNE)
(... ] cei/a/fi, ob.1e1wînd acea.Ha, zil', î11
glumă: „A pri11s cioa1danul de coadă ", sau „s-a
uirt1r ct11n lt1co1n În fundul ţX1/Ja111lui" şi de aceea
„s-a ct11n deocltiar", dar lasă că t1cuş Îi va rret~e
ş i nu i s-a ma i î111tîmpla nemică! (SIMION
FLOREA MARIAN)
A se ui ta cu un ochi la sl ănină şi cu altul la
făină. v. ochi.
A se uita în coarnele cuiva = A face pe placul
c uiva; a asculta c u supunere:
Moşneagul, fiind un gură-cască, sau
cu1n Î{Î vrea să-i zit~e{i, se uita În coarnele ei, ş i
ce-i spw1et1 ea sft1nr era. (ION CREANGĂ)
A se uita în gura (cuiva) = A fi foarte atent la
ceea ce spune cineva; a crede tot ce spune cineva;
a da a~cultare vorbelor sau sfaturilor c uiva:
Ai să zit~i du11111et1ra: da de ce eşti a1nărtîf,
befivule? AtJOi cwn să nu fiu, da111111Je părinre? Că
o fară am şi eu şi nu-mi place deloc fara pe care o
a1n. Nu-1ni ţJ/ace, auzi? Că 1111 vrea să 1nă a.~ulre. Şi
rare 1nă d0l1re i1u·111a şi ra re-s su1Xi1t1f că 1111 vrea să
.leuire î11 gura mea. (LIVIU REBREANU)
- Hă, hă, da proa.Hă re-t1 fi'M.' 11/ mă-ra, fa
Mtll'ghioală' Zece ani de puşcărie?. .. Hă-hă-hă... re
uifi î11 gwt1 Şchiopului ? (TOMA SPĂTARU)
A se uita în pământ = A pri vi în jos din cauza
timidităţii sau a ruşinii ; a fi trist:
A-nceţJut cuvtînrl Străinul, r1-e1nurar şi
rar,! Uirtîndu-se-n fJă11uînr. (G. COŞBUC )
254
( .. . ] numai vă rufu .Ha î11 mijlocul
ţJri1năriei, se uita Îll ţJă111tînr şi nu-l trăgea a{a În
niciun chip să plece awsă... (SORIN TITEL)
A se uita unul la altul = A se înţelege din
priviri, a -şi face semne de înţelegere; a se privi
cu surprindere:
Străjerii, Ctun Îi văd, ÎnceţJ a se uita unul
la a/ruf şi a bufni de rtîs. (ION CREANGĂ)
Bea jiewre diie-w1 rxihat: la amândoi li .le
umplu ochii de lacrimi şi fXltt'ă răsuflă foc pe nări
Se uiră 11111/ ft1 a Irul (MIHAIL SADOVEANU)
A se uita (la cineva) ca din p od. v .pod.
A se uita sau a (se) holba, a privi, a căia (la
cin eva ori la ceva) lung. v. lung.
A s ta (sau a răm âne, a şedea) (undeva) până îl
uită Dumnezeu = A sta (a rămâne, a şedea)
(undeva) foarte nrnltă vreme:
Îl uită Du111nezeu 1nuncind, oriunde Îl
pui. (DANIEL BĂNULESCU)
A şti cât au uita t alţii =A nu şti nimic:
Da, deşre/Jf. Şriu şi eu ce au uirar a/fii.
(MIHAIL SADOVEANU)
Or fi ele mutre .Hele, nai/XI să le şrie,
făcea Lepădaru după 1m rimp, părăsind ziarul şi
fixând cerul. Ce să cunosc eu din ele? Ce-au
1iirar a /fii? (ION ARIEŞANU)
A uita de la mână pân' la gură (Fam.) = A uita
foarte repede:
Nu ne-tun Î11{eles aşa? Ce Du11111eze11,
uirăm de la mtînă p<111' la gură ? De ce să vindem
oile? (MARIN PREDA)
- t11tîi dă-mi IXlnii. Mi-ai ţJromi1 două mii
cinci sure de franci, ori ai uirar iarăşi? Uiti de lt1
mtînă ru?n' la gură. (RADU ALDULESCU)
Dom' docror, am o mare problemă. Nu
fi11 minre nimic. Uir de la mtînă ptîn' la gură
(FLORENTIN SMARANDACHE)
A-l uita (pe cineva) moartea= A fi foarte bătrân:
Ehei, va1varule, cu1n ai uirt1r, uitare-tir
moarrea, că pri11 velearul 7070 ru erai ror ţJrin
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

meleagurile as rea ale Păcurarilor ( . .] (EUGEN iubească sau să-şi amintea<că de ci neva (sau de
LOVINESCU) ceva), a uita, a părăsi pe cineva (sau ceva):
Vezi ctîre w1 lwdomgir, d-abia se rtîrăşre Singura 1nea rugă-i uitării să 1nă dai.
şi rrăieşre parcă l-a uirar moarrea ( . . . ] (1. L. (MIHAI EMINESCU)
CARAGIALE) Genert1fia lui Însă l-a lăsat uitării.
(MIHAIL SADOVEANU)
A-şi îngbiti limba şi a-şi nita mortii (Pop.)= A Las Îllfunecarei uitări durerile şi bucuriile
mânca cu mare poftă: mele de până acum. (AL. VLAHUŢĂ)
Uire ce coşule( pli11 ar e1 Să-fi î11ghi(i O.I gondolă iubiră.I noi ft,1nii dă111 uirt1re.I
limba 1111 alra 1 Coş11/ef11/ e pli11 cu fmgi, şi calea (VASILE ALECSANDRI)
de la coş până la mtînă şi de la mtînă până la Nu şriu de cc111d fu 11u vrei să crezi ÎJJ
gură e artîr de scurră. (ANTON PANN) j11rămit1Te, schimbă Maria regi.urui /ăstînd-o
1nai Înce1 cu acuzele, Însă ţJe 1nine, 1111 1nă 1nai
I-a uita t Dumnezeu măsura sau i-a pierdut da 11irării 1 (MIRCEA CRĂCIUN)
dracul măsura. v. măs ură.
A c ăde a (sau a se pune) în uitare = A fi uitat:
Mai bine te-ai uita în oglindă =Se spune celor Până swll pr oaspe1e [lucrurile] a11
care nu vor să-şi recunoa<că propriile defecte căurt1re, iară dacă se Învechesc se ţJuJJ lt1 uirare.
sau greşeli, ci le vă d numai pe ale altora: (P. ISPIRESCU)
Dectîr să-l ctmfi pe la uşile a/rom, mai Sau fJOl1fe a căzut În uirare? Cu1n i-a
bine re-ai uifll În oglindă. Viră-re lt1 rine cu1n pr e/1111gir /11i Noica rimp11/ de.Hin11/? (GABRIEL
arăfi 1
(RADU ALDULESCU) LIICEANU)
„În loc să re compari cu a/fii, mai bi11e
re-ai 11Îra în ogli11dă şi re-ai i111reba dacă îţi A trece cu uitarea (Înv.) =A da uitării, a uita:
fJ/ace ce vezi", a scris A11dra pe /Jagina .rn de Prii1neşre... această ţJu{ină trudă a
socializar e. (https://www.cancan.ro/) noastră, care tun făcut, să 11u treacă cu1nva cu
uirt11-et1 de unde esre ţJărăsir, cu acestă

Uite ce-i (treaba)! sau uite ce este! = Formulă făgăd11i11(ă că şi learopise( î111r eg să aşrep(i de la
exclamativă prin care se atrage atenţia a<c1pra noi. (MIRON COSTIN)
celor ce urmează a se spune:
- Uire ce-i, 1111 în(eleg, 1111 vr eau să fiu A-şi Ilice de uitare = A-şi scmte din minte; a neglija:
Şeful Politiei, de ce vre(i voi să mă p1111e(i pe T11dor Vladimirescu a illlervenir să fie lărnr
mine ? (NICOLAESFETCU) îi1 acel posr „spre a face 11irar e î111t1mplăroarei
- Uire ce e.He, măi, Cri.Hele! Dacă ru 1xig11be ce a11 cer wr". (DOCUMENTE PRMND
crezi aşa ceva, 11-ai det~t1r să 1nă dai În judecară.' ISTORIA ROMÂNIEI: IZVOARE NARATIVE,
(DOINA RUŞTI) 1962)
- Uite ce-i.' Mie 11u-1ni fJ/t1ce să 1nă vt1r ( .. . ] şi ră11 p11se în acea proclamaţie,
În vit1fa 01nului, 1111 re vtîr Î nici fu Îllfr-a 1net1. căci noi ne Î11{elesese111 ca să se şret1rgă şi s-a
(LIVIUS CIOCÂRLIE) făc11r 11irare. (NICOLAE BĂLCESCU)

UITARE UITAT, -Ă
A (se) da (sau a lăsa) uitării (sau în uitare) (pe A fi bătrân uita t (Reg.) =A fi foarte bătrân:
cineva sau ceva) sau (înv.) a pune Ia uitare Ce-l impresionase t111111ci ctînd îl wrise
(ceva sau pe cineva)= A nu se mai preocupa; a t>riJna oară? /1nt1gi11et1 tlcelui bărrt1n uirt1f de
se sili să uite; a nu se n1ai interesa, a Înceta să

255

Dumnezeu avea o silue1ă de paj .Htîngaci şi 11
obseda. (AURA CHRISTI)
A şedea (undeva) uita t = A sta undeva foarte
n1ultă vren1e:
fmr-o z4 fiind lrinuca dusă 1n sar şi având
obicei a şedea uirară, ca /ara vără1nanului,
n-<1ve111 ce lucra? (ION CREANGĂ)
Se 1mbrăcase repede şi .re furişase spre
ftxul unde, de ani de zile, şedea uirară „gftx1ba ".
(EUGEN BARBU)
UITĂTURĂ
A pune uitătura porcului (Reg.) = A privi c u
c oada ochiului:
În dreţJful 1nora 111lui, /June ca11u-11
ţJii1ntî11r, furişând o uitătură n1unai cu coada
od1ilo r. (BARBU DELA VRANCEA)
ULCEA
A pune toarta la ulcea (Pop.) = A gă<i răspunsul
potrivit:
Dur>ă 1nai 1nulre Înce 1t~ări, bărbatul a
ţJus roarra la uft~ea ş i rotiră lt11nea era 1nulf1uniră.
A trage la ulcele (Reg.) = A bea mult alcool:
Zi de zi rrăgea la ulcele de vin şi abia
set11t1 t1junget1 acasă.
A-i face cuiva (de dragoste) cu ul cica sau a-i
pune (cuiva) ulcica (Reg.) = A face farmece
c uiva ; a-i descânta cuiva de dragoste:
fti face cu ulcica, .re vede, cela... rare (i-i
drag' (VASILE ALECSANDRI)
[MĂRICA:] Că doar noi nu .11m1e111
vrăjiroare ca Baba Rada, din căsuţa aceea...
Numai ea şrie să facă vrăji şi să 1rt1gă -n bobi, ş i
să de.'iCânre de drt1gos1e cu ulcica, şi să dezlege
norii ... (IDEM)
fn esenfă, esre vorba despre femeia care
,,fi face cu ulcica" bărbarului pe care 11 vrea
numai penrru ea. fi „ia " de la casa lui, 1i
set~1testret1ză 1ne1noria şi voin{a Într-o uft~it~ă de
fur cu pămtînr de.w1111a1 pe care o 1ngroapă .wb
pragul ca.rei ell'. (G. BĂLĂ[fĂ)
Vwile ILJNCAN
A se face (sau a fi) oale ş i ulcele sau a se face
pământ (sau lut) de oale. v. oal ă.
ULE I
noi A ieşi deasupra ca uleiul = A se confirma (cu
toate dificultăţile) ; (d. persoane) a î nvinge:
Aberafia şi s1upidirt11ea ies la .wprafafă
ca uleiul la suţJrafafa apei. (FELIX NICOLAU)
A o lua pe ulei = A consuma băuturi alcoolice
în cantită!i excesive; a se îmbăta:
Avea o moldoveancă focoasă, edrepr că
desrul de 1ngălară, şi când o lua pe ulei 1i
mergeau fulgii bărlx11ului ei. (IOAN TECŞA)
A turna ulei pe rană = A alina durerile c uiva,
tratându-l c u înţelegere şi compasiune:
Nici 11u 1nt1i ştiu de ct1re ori 1n-t1i
111tîngt1ia1,/ Dar şriu c-a Jo.IT prezenţa Ta, şi-ulei
11,,-ntll pe rana mea( ...] (MARIA SOMEŞAN)
ULIŢĂ
A bate uliţele = A umbla fără rost:
Că 1ot11ă ziuliw bare u/ifele şi CO(Ji/ul
1ni-I lasă 11e Cll/J să u11e şi să 1nă asuri.ească ...
Ană 1 ••• (LIVIU REBREANU)
DuţJă asta, cu ibricul Î1llr-o 11u1nă şi cu
1x11erul 1n cealalră, c11 Barba fani ltî11gă tine, vom
lxue ufifele, piefele, vom .111iilx11e locurile de
petreure şi Mlciurile, s1rigtî11d voioşi: „Salep 1
SaleţJ 1 Salep 1 !tlră .rnle/Jgiu/ 1" (PANAIT ISTRATI)
A da (pe cineva) pe (sau pre) uliţă (Înv.) = A
purta (pe cineva) pe străzi , drept pedeapsă; a
face cunoscut; (înv.; pex.) pedeapsă prin bătaie
pe s tradă, în văzul tuturor:
Şi trimire Grigorie-vodă de-i prinde şi-i da
pre ufifă, Ctl să-i sparie să 1111 fugă, având gtî11d11 Ctl
să facă laşii 1nare, ţJ1-ecu1n au dzis că sunr
B11wreştii 1n "Ţara Mw11e11ea.1Că. (ION NECULCE)
A rămâne pe uliţe = A rămâne sărac, fără sprijin:
Mi-a sp11s Persida, mi le-a spus roare,
toare le ştiu, să-i 1nulfu1ni1n lui D1'1n11eze11 că ni
256
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
l-a dar şi-a rânduii să 1111 fie copil adwwr de pe
ulife. (IOAN SLAVICI)
Rămâne-n uli(ă periror de foame. (ION
AGÎRBICEANU)
ULTIM, -Ă
A avea ultimul cu vânt. v. cuvânt.
A încerca ultima carte = A încerca cel din
urmă mijloc pentru a rezolva ceva:
În sfârşii, pierzându-şi răbdt1rea,
[preoteasa] încearcă ulrima w rre; apoi, dacă
asra 11u reuşeşte, Îi StY>t1re cu tărăboiul, de 11-0
mai uiră câr or rrăi. (PAVEL DAN)
În(elegând că 1111 rmrea ob(ine îngăduin(ă
din ţX111ea lui, ţJrizonie11,f Îşi Înce1t.YI ulriJna carte:
abiliraret1 de negociaroi: (RĂSVAN GÂRLEA)
A(-şi) juca ultima carte. v. carte.
UMĂR
A da (sau a ridica, a înh ăţa, a s trânge, (reg.) a
sălta, a face, a clătina) din umeri (sau din
wuăr) = A face un gest de înălţare a umerilor,
care exprimă nepăsare, neştii nţă, nepricepere,
mirare, nedumerire sau dispreţ:
Arunci Ha1t1ţJ-Alb şi cu t1i săi au Înce11ur
a srrânge din umere, nepricepându-se ce-i de
făwr. (ION CREANGĂ)
Mogoş dădu
din umeri, fără a răSfJ1111de.
(LIVIU REBREANU)
Amicul dădea din umeri, având aerul să
creadă că ftxuin(a nu făcea două parale. (G.
CĂLINESCU)
Când îl auziră ceialalfi nw11aşi dăruind
arc1rea 111ioare, f0l1fe ot1cheşe de-un ochi şi
pănrănooge de-un picio1; au începui a da din
umeri şi a se uira lung 1111111 la al1ul ( . .] (SIMION
FLOREA MARIAN)
A fi cu capul pe umeri = a) A fi teafăr. b) A fi
cumpăni t; a avea simţul realităţii:
Da ce-ţi dt1u eu s/t1furi. Tu eşri 0111
capul pe umeri. (ION LĂNCRĂNJAN)
Condusă la gară, la 11-e14 mamt1 lui
Oli11111iu e co11ş1ienră că ea rrebuit1 să se ocu11e de
ferele ei, că e femeie cu capul pe umeri, ea le-a
eduwT şi le-a îngrijii ( . . .] (LIVIU IOAN STOICIU)
A lua arma la umăr= A lua puşca susţinând-o
jos cu palma şi sprijinind-o c u ţeava de umăr:
Solda(ii au asculrar ordinul lui de a lua
ar111t1 la t'1năr, deşi sergentul le 11or u11cise să
fl·agă ( .. . )(S ILVIA MARTON)
A pune umărul (sau, rar, umerii) = a) A împinge
cu umărul; a riclicacu umăm l; a sprijini cu umărul.
b) A-şi da concursul la îndeplinirea unei acţiuni, a
sprijini o acţiune; a ajuta pe cineva:
Măcar t1cu1n de-ar fi ţJuS u1nărul
Glanewşu. .. Dar nu l-a pus. S-a lă.rnT de fluie r
şi s -a apuwr de befie. (LIVIU REBREANU)
- Dar ror e fot1rre greu, le răspw1.1e
Persida. - Penrru d-ra, î111âmpină Naţi, nu însă
fJenrr u noi, ceillllfi, Ctlre fJune1n u1nărul şi la
poveri mai grele. (IOAN SLAVICI)
A se uita (la cineva) sau a privi (pe cineva) ori a
răspmtde (cuiva) peste muăr = A se uita
batjocoritor la cineva; a răspunde di~preţuitor cuiva:
- Cine e acela? înrrebă Milena. - Un
măcelar de la Lipova, răspw1.1e Persida cam
fJeste u1năr, fecio111I unui fJrieren lll 1na1nei.
(IOAN SLAVJCI)
-Măi SiJnioane, i-a SfJus el luifrare-1neu
IJeste 111năr, ar rrebuifăcută şi la noi ÎJJ curre 1111
1>ic de ordine. (ION LĂNCRĂNJAN)
A-i veni (cuiva) peste um ăr (Reg.) = A nu-i
conveni; a nu-i veni (cuiva) la socoteală:
Îşi t1111i111eş1e de şcoola de la Şosea, unde
niJneni n-o bătea, 11-0 Înjura, dar fieca r e fJrivir e
venea fJeste u1năr, venea fJrinrr e gene şi o rănea.
(CELLA SERGHI)
A- şi lua picioarele (sau călcâiele ) de-a umeri
(sau peste umeri, Ia umăr) = A o lua la fugă:
( .. .] mi-am lu(I( căkăile de-a umere şi
cu 1n-a1n dus, 1n-a1n dus, 1n-t11n dus, 1x1n · ce 1n-t11n
văzur dept1rre de capiwlie, şi de / fie, şi de agie,
257
 Vwile ILJNCAN

mai ales de .Hahia cea de

şi Gahifă. (VASILE A umbla (mort sau morţiş) (după ceva sau
ALECSANDRI) după cineva) = a) A I upta, a se zbate pentru a
obţine ceva:
Umăr la umăr= Alături, unul lângă altul; (pex.) Halt/11x1 e ca1n ş1necher şi u1n/Jlă 111011 duţJă
uniţi: t11<?re şi tn•anragii personale. (IURIECOLESNIC)
Solemne... erau chipurile pâdire de Nenorocirul de Carol umblă morr după
soare ale osraşilor Î11şi1t1fi dreţ>f, 1unăr la u1năr. sr>rijinul Turciei, În realizarea 11lt111urilor sale
(AL VLAHUŢĂ) a111iwvierice. (IOAN HUD[fĂ, DAN BERINDEI)

Umărul obrazului (sau, rar, a l feţei)= Partea b) A urmări pe cineva c u i nsistenţă pentru a-i
proeminentă, osoa~ă din mijlocul obrazului; câştiga bunăvoinţa, simpatia sau dragostea:

pomete: Se finea morr după ea. (CAMIL

Ct1 t>ri11rr-o siră vedea1n ţJe căţ1irt111 răzi111ar PETRESCU)
în sabie, cu faţa neagră şi cu dunga cw11pliră din
w11ăml obrawlui. (MIHAIL SADOVEANU) A umbla (sau a a lerga, a aşt epta, a veni etc.)
Fara, }tl{X1niţa Ilinca, rxircă era mpră din cu limba scoasă . v. limbă.
.roare, aşa era: albă la t>ieliţă ca ftl{>fele, şi-n umerii
obrajilor ctîre o 1x1ră uşoară, panii ar fi pil'umr A umbla (sau a căuta, a vedea) de (sau în)
cineva ctîre w1 srrop de stinge îi1 lapre. (IDEM) rândul (cuiva)= A purta grijă cuiva:
Figura lui fşi ascundet1 rrăsărurile sub o Că m-o rrimes raru-răul Să-ţi umblu de

barbă neagră, .mifoasă, din care .re vedeau nwl!Gi n1ndul rău. (ŞEZĂTOAREA, I)
na.w( umeriifeţei şi ochii. (AL.VLAHUŢĂ) Corbăcele, dragul meu 1/ Ce mă blesremi
aşa rău?/ Că îmb/11 de n1ndul rău. (VASILE

U1"IBLA
A merge (sau a umbla) pe două (sau pe şapt e,
nouă) cărări (sau poteci). v. cărare.
A umbla (a bate, de-a) lela. v. lela.
A umbla (cu cineva sau pe lângă cineva) ca cu
(sau ca pe lângă) o bubă coaptă. v. bubă.
A wnbla (de colo până colo) cu plosca (cu
minciuni) sau a purta plosca (cu minciuni) = A
umbla cu minciuni, cu bârfeli de la unul la alnil :
Nu-mi place să 1u11b/11 cu plosca. (I. L.
CARAGIALE)
Cine fJOl1rră 11losct1 cu 1ni11ciunile 11u o
duce mulr. (I. C. HINŢESCU)
ALECSANDRI)
A umbla (sau a fi) cu crucea-n sân. v. cruce.
A umbla (sau a fi) cu plosca (ori cu ţuica) la
(sau în) nas (sau a puţi a nas belit, a-i ieşi
cui va vinul în nas). v. nas.
A umbla (sau a fi, a se tine, a merge) cu nasul
pe sus (sau în vânt) sau a-şi tine (ori a-şi ridica,
a-şi purta etc.) nasul (pe sau în) sus. v. nas.
A umbla (sau a fugi, a da) în treapăd (sau
(reg.) în trepete) (Îrg.) = A fugi, a umbla
repede, a se zori:
Fu silir a mearge pre lângă cai în
rreapăd. (DOSOFTEI)

A umbla (de) frunza frăs inelului. v. frăsine l. A umbla (sau a merge, a se tine) coadă (sau
mâ n z) (de cineva sau după cineva) = A fi
A umbla (de) parcă ar avea o u ă în poală (sau nedespărţit de cineva, a se ţinea scai de cineva:
parcă ar călca pe ouă). v. ou. Ce re fii coadă de mine? (POP.)

A wnbla (sau a pleca) cu pantabuza. v. pantalmză

258
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A umbla ca pe o potecă. v. potecă.

A umbla (sau a se duce) încolo şi încoace ori
încolo.„ încoa. v. încolo. A umbla capiu. v. capiu.

A umbla (sau a se duce) la fete (sau la neveste) A umbla creanga. v. creangă.

(O. băieţi) = A avea relaţii de dragoste c u fete
(sau c u neveste): A umbla cu (sau în) piele de oaie. v. oaie.
Eram .wpătt1r, or, dacă doi flăcăi se duc
la fere, ror împreună rrebuie să se înroarcă ( . . ] A umbla cu „ia-mă nene" (Arg.) = A fi
(ANATOL MORARU) autostopist, a face autostopul:
- Eu 1nt1i fac 11ave1t1 cu it1-111ă nene,
A umbl a (sau a se plimba ) apostoliceşte. v. acolo se pune? (hnp://kmkz.ro/)
apostoliceşte. Ce spw1 oamenii despre 1>rormnerea de
amendare a şoferilor care iau auro.uopişri: Esre
A umbla (sau a se purta ) (cu cineva) cu o ţ>rosrie şi 1111 au Ct'1n să verifice cine urcă la
ntănuşi. v. ntănuşă. ,Ja-mă, nene". (lmps://www.hotnews.ro/)

A umbla (sau a se ruga) cu cuşma-n mână. v. A umbla cu ba ncuri (sau cu minciuni , cu

cuşn1ă. poante, cu scheme, cu tromboane) (Fam.) = A
spune minciuni pentru a înşela pe cineva:
A umbl a (sau a fi) nebun (după cineva sau - la ascultă, 1111 u1n}J/t1cu1nillCÎt'1lÎ că-fi
după ceva). v. nebun. mp ured1ile. (EM. GÎRLEANU)
„la re uită
cu ce />OllJJ/e de căct1r 111ai
A umbla ca câinele s urd la vâna t (Pop.)= A se 1
1u11blă şi Miru. Acu' era să vă1:it o lacri111ă
strădui zadarnic să realizeze ceva: degeaba... Hai noroc!" (DAN LUNGU)
Şi ca să 1111 zit~ă că se duce aşa o cc1i11e Nu cu111va să u111JJ/i cu rro111boane că re
surd la vt111at', Îi dă să-i ducă şi fJre111enele: o miruiesc... (ADRIAN MUNŢJU)
că111aşă,
o fJerechie de 1fari, o clîciulă şi-un cojoc.
(DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 13) A umbla cu bumbu (Reg.) = A umbla cu minciuni:
C101fJea li /J0111ir Îitsă la drt'1n Ct'1n se Numai de pe vorbe şi laude 1111 re por
SfJune, cc1ine surd la vtînăroare, 1111 a avut ţ>regăriră cr ede, că astăzi lu111ea s-a srricar şi 1u11blă 111ulfi
logisrica acesrei opett1fiw1i de anvergură ( .. .] cu minciuna, cu bumbu. (OVIDIU PAPADIMA,
(lLIE ŞERBĂNESCU) JORDAN DATCU)

A umbla ca după (sau a-i trebui ca) iarba de A umbla cu bună dimineaţa. v. bun.
leac. v. leac.
A umbla cu ci nev a = A întreţine relaţii de
A umbla ca fuiorul p opii. v. fuior. dragoste c u cineva:
În fiecare zi, pe roare canalele media,
A umbla ca mâ nzul după iapă sau a merge oferă-i fmierului 1111 exemplu realiztlf d.p.d. v.
(ori a se tine) mâ nz (după ci neva). v. mâ nz. financiar şi insisră pe câr de mulţi bani are
resţJet~tivul, ccîre chestii 111işro Îşi cu1111Jără În

A umbla ca o găină be ată. v. găină. fiecare zi, cu ce femei sau bădx1fi bine umblă (... ]
(FLORENTIN SMARANDACHE)
A umbla ca orbeţii. v. orbeţ.
A umbla cu cioara vopsită. v. cioară.
259
 Vwile ILJNCAN
A umbla cu cureaua (Reg.) =A căuta să înşeli
pe cineva:
Negustorul Încerca 1nereu să t'1nble cu
curet1ua, dar a zi 11-a reuşir să 1nă 1Jăcălet1scă.
A umbla cu daibojul. v. daiboj.
A umbla cu doi b ani în trei pungi. v. pungă.
A wubla cu Dumnezeu (sau în slujba lui
Dumnezeu, îna intea Donmulni, îna intea lui
Dumnezeu) (Înv.) = A trăi c u frica lui Dumnezeu:
Noe t1 aflar har î11 ochii Domnului. Noe
e1t1 01n dreţJf si fără JJrihană În veacul său şi
Noe umbla Cil Dumnezeu. (BIBLIA)
A umbla cu flori la pălărie sau a wubla cu Oori
(sau cu floare) la urechi (sau la ureche) (Reg.) =A
nu-i pă<a de nimic, a umbla fără nicio grijă:
Şi, CtÎJJftînd ÎJJ ţJOieniţă,/ A11i11t1u cu
veseliei Unu-o .rnlbă-11 chi11guliţă,I A/ruf flori la
pălărie. (VASILE ALECSANDRI)
/tl re uiră şi Ilie,/ Ce flăcău bu11 de pefir 11
Cu iţari 11oi de dimiei Şi Cil flori la rJălărie,I Şi
cu cisme s-a-1111oi1. (I. L. CARAGIALE)
A umbla cu fofârlica. v. fofârlică.
A umbla cu iordane. v. iordan.
A umbla cu jumătăţi de măsură (Fam.) = A fi
nehotărât, a nu fi ferm; a nu duce un lucru până
la capăt:
D1un11ezeu ne cere să 1111 t'1nblă111 cu
jumărăţi de măsură, wm grăieşre Hrisros ( .. . ]
(MIHAI PETIAN, TEODOSIE PARASCHIV)
Ea esre, o şrie pe1fec1 tmroml Ficţiunii
ju111alului 1i1ri1n, un 1nt1riaj ţJe vit1fă, În ct1re 1111 se
poare umbla cu jw11ărăţi de măsură; (BOGDAN
CREŢU)
A wubla cu minciw1i = A fi foarte minciros, a
purta minciunile (sau bârfelile) de la umd la altul:
- la ascultă, 1111 1un}J/a cu 1ni11CÎt'1lÎ că-fi
,.,,,, urechile. (EM. GÎRLEANU)
260
Nt'1nai că nevastă-ra-i ca1n gureşa-1
place-t1-mbla cu 111i11ciu11i. Îi rare place-a umbla
prin sar cu mi11ciu11i. (I. OPRIŞAN)
A umbla cu mi şmaşuri = A fi viclean, a încerca
să păcălească (pe cineva):
N-au niciun interes să u1n/Jle cu
mişmaşuri 1 ... (ION LĂNCRĂNJAN)
( .. .] răSfJu11det1u la Întrebări şi Înjurt1u
a11uîndoi deodară ctînd ctîre unul dinrre „nea1nuri"
Încerca să u111JJ/e cu 1niş1nairuri şi dosea /t1fă de
cei/a/fi ceva din i11ve111t1ml agricol. (PETRE
SĂLCUDEANU)
Îi creează imagine wwi şef de parrid
wre umblă w mişma,uri. (https://psnews.ro/)
A umbla cu mofturi. v. moft.
A umbla cu opinci de fier (sau a rupe trei
perechi de opinci de fier). v. opincă .
A umbla cu poşta sau a aduce (ori a purta )
poşta. V. poştă.
A umbla cu scădere. v. scăder e.
A umbla cu şoald a. v. şoalda.
A umbla cu şopârle (Arg.)= A se ţine de intrigi,
a discredita (pe cineva) prin bârfe şi calomnie:
Nu e.~isra SţJet~racol, ÎJJ llCell vre111e, ct1re
să nu fie conrrt1 regi1nului. Toară lu111et1 u1nblt1
cu şopârle. (https://magnanews.rol)
A umbla cu şurubel e (sau cu şurupuri). v. şurub.
A umbla cu toba, a bate (cuiva) toba sau a
vind e averea (cuiva) cu toba. v. tobă.
A umbla cu uite popa, nu e popa. v. popă.
A umbla de ici-colo (sau de colo până colo)= A
se mişca agitat din loc în loc, a nu avea a<tâmpăr:
Nadi11t1 era veselă, ciripea, umbla de
ici-colo să se i11rereseze de masă. (LIVIU
REBREANU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Umblară de colo până colo, adunând Nu re apuca de mulre rrebi odară. Cine
uscăţele. (I. POP-RETEGANUL) goneşre
doi iepuri nu pri11de niciwml. (C.
NEGRUZZI)
A umbla derbedeu Tănas e. v. derbedeu. Nu se ţJOl1te 1nerge ţJe două d rt'1nuri
deodară, aşa cum 1111 se p()(1Te alerga după doi
A umbla din câşlă-n câşlă (Pop.) = A se muca iermri deodară. (ION BĂIEŞU)
din loc în loc:
Se ducet1u ÎJJ uibul h'1nii roare gozurile A umbla după (sau a aş tepta) cola ci calzi. v.
firii, rofi lu1rlx1rii fără sălaş, rărăcirori di11 câşlă colac.
ît1 câşlă. (CONVORBIRI LITERARE, XLVI,
1921 ) A umbla neura. V. neura.

A umbl a după (sau a căuta, a căuta să scoată) A umbla fui oagă. v. fui oagă.
potcoave de (ori după la ) cai mor ti sau a
wnbla (ori a porni după sau a căuta) cai mor ti A umbla gură<ască =a) A hoi nări holbându-şi
să le iei potcoavele. v. potcoavă. ochii la toc ceea ce vede în j ur şi ui când de sine;
a pierde vreme în zadar:
A umbla după cai ven i pe pereţi (sau după Unii vreau să rârguiască/ A/fii umblă
potcoave de cai morţi ori după boi bălţaţi) (Pop.) gură-cască. (RADU FLORA)

= A-şi face planuri irealizabile, a fi nerealist:
Că-11 ziua de t1zi JJt'1nai cine t'1nblă duţJă
cai verzi pe fJereţi 11-are ce-i rrebuie !... (ION
LĂNCRĂNJAN)
Cine v-a Învăfar şi v-a sucir 1ninfile rău
a făcut, că, it1ră, v-t1fi ţJierdur cu1n1Jiirul şi
wnb/afi după porux1ve de cai mo1ti în loc să vă
vedefi de rreburi ca ()(1me11ii cumsecade. (LIVIU
REBREANU)
Umblă gură-cască/ Până să-ţi vorbească/
inserează/Şi-11110pret1ză. (I. C. HINŢESCU)
b) A nu avea o ocupaţie (statornică) . c) A fi
prostănac:
Nerozia are/ 01elruială mare/ Căci
nerodului/ în mână-i ce pil'ăl Sparge TOT şi .Hrică/
Şi/ Umblă gură-cască/ Până să-fi vorbească/
înserează,/S-îmioprează. (ION OODU BĂLAN)

A umbla după cineva (sau, rar, după ceva)
(Pop.)= A merge î n urma c uiva (sau a ceva):
Şi 1nai t'1nblă du1>ă
ea şi nu-i dă ţJllce şi
zăludul acela de varav, Nasrasache. (VIA TA
ROMÂNEASCĂ, voi. 14, 1960)
A umbla după colivă (Fam.) =A fi pomanagiu:
Nu se fine de şcoală, umblă prin sar
după colivă; (M IOARA ANTON)
A umbla haima na . v. haima n a.
A umbla handralău = A umbla încoace şi
încolo fără rost:
fi bine aşa, 1111 mai umbli hăndrălău.
(https://www. ciberiuvalencinhendel .eonii)
Că em şi hăndrălău, îi plăceau wrrinfele,
dar mai vâ11os fusrele rârgovefe/01; şi de aceea se
{1i1et1 unghie şi ct1111e cu ortîndarul car e t1vet1 o
fară î11văfară pe la şcoli ş i nurlie. (VIAŢA

A umbla după doi iepuri deodată = A um1ări ROMÂNEASCĂ, ml. 20, 1%7)
concomitent două scopuri, doua avanmje diferite:
Povestea 1nea şi a celor doi ţJrin{i care-1ni A umbla buci-mar ginea. v. ma r gine.
fuseseră
t11nanfi sea1nănă cu 1>0ves1ea vtînăro11,fui
care umblă după doi iepuri deodară. (ION A umbla imos. v. imos.
MINULESCU)

261

A umbla în băş ini (Arg.; în limbajul
adolescenţilor) = A se grozăvi, a se fuduli:
Ai dreprare, ll.1elişrii ăşria împllfifi llmblă
111u11a-11 băşini. (https://timponline.ro/)
A umbla în marghiolii. v. marghi olie.
A umbla în pâră (sau p rin judecăti) (Pop.)= A
intenta proces; a se j udeca:
Tarodară, w1111lmăr de 149 de să reni .1e
consriruie cheu1şi fJenrr u ei, dt1nd 1nănăsririi u11
zt1fJÎS fJrin car e se t111gt1jet1ză a 1111 1nai u1n/J/a
prin }lldecăfi. (STUDII şi ARTICOLE de
ISTORIE, voi. 6-9, 1960)
A umbla în patru labe. v. l abă.
A umbla în poghiazuri. v. poghiaz.
A umbla în şoşoi. v. şoşoi.
A umbla iorgusa. v. iorgusa.
A umbla lipcă (după ceva). v. li pcă.
A umbla lumea (sau ţara, în lume) (şi) (în)
cruciş şi (în) curm ezi ş (Pop.) = A străbate î n
lung şi în lat; a merge peste coc:
Du1Jii ce u1n}J/t1ră lu111ea Îll cruciş şi
cur111eziş, ajunseră lt1 1nu1na Crivă{ului.
ISPIRESCU)
A umbla mâ nz după iapă (Reg.) = A bate
drumurile fără rost:
A.Hfel, dacă penim t>rima dară vede pe
neuuîncare u11 1ntî11z, Î11se111net1ză că l-a SfJurcar
şi 1unblă roată vara singur fără niciun rosr ca
mt111wl dllpă iat>ă. 01 ASILE CĂRĂBIŞ)
Te fii duţJă 1ni11e ct1 1ntînzul duţJă it111ă.
(1. C. HINŢESC U)
A umbla meleagur ile. v. meleag.
A umbl a nearat, nesemănat (Pop.) = A umbla
mult şi fără răgaz:
Vwile ILJNCAN
Omllf .wbfimric, cu-o r>ălărie Şllchie pe ctq>,
llmbla neamr-ne.1emănar pri11 ftl(a camerei mele de
fi/mar. (https://ivanacriscescu.worclpress.cony')
A umbla pr in lume (sau a cutreiera (toată)
lumea). v. lume.
A umbla pr in od ăi (Pop.)= A umbla fără vreun
rost:
N-t1i zis, 1nara, că 1nuierea cu /JO.'lft1'11gă
[(reg) scnmgăreaţă la dinţi)/ Umblă prin odăi dllf>ă
bădx1(i şi o dă/ la rofi cei Cil 11ădmgi/ Car e îmi
swlf dragi. (CONSTANTIN PĂDUREANU)
De 1nulr 11u 1nai avea 1>ufinft1 unei
ftXlli11fe cuviincioase; llmbla de colo pâ11ă colo
ţJrin odăi cu chirie, /Je car e nu le ţJurea ţJ/ări
rordetm11a; (EUGEN LOVINESCU)
A umbla pr in sat (Mun.) = Se spune despre
mirea~a c u fetele şi ginerele cu băieţii, care, în
ajunul nunţii, merg prin sat pentru a invita
oamenii la nuntă:
Un vornic cu ţJ/osca u111JJ/a ţJrin sar şi
chema pesre 101. (POP.)
la prt111z, şi ferele, şi băiefii, .le duc să
111ăntînce la naşi. Tradifia S/June că nu trebuie să
.1e î111tîf11ească ferele Cil băiefii ctîr rimr> llmblă
prin sar, iar dacă .le î111t1111r>lă, ferele se a!1t.'w1d,
căci alrfel ginerii le iall Cil ei pe wi şi se fac de
(P. nî.I. (https://evenimencvalcean.rof)
A umbla să iei (sau să scoţi) dou ă piei de pe o
oaie. v. oaie.
A umbla să învie (sau să dezgroap e) morţii =
A încerca să facă lucruri care nu se mai pot
împlini sau care nu mai sune de actualitate:
TOfllf va ieşi la iveală, la r>reluarea de cărre
1111i1e a srărefiei eu 11111 rrecu1 cu vederea rrecurul,
n-a111111t1i v11'r să dezgroţJ 11101tii, dar se va ty'unge şi
aici până la wmă (...] (FLORIN A !US)
A umbl a să moară = A fi gata să moară, a se
afla pe moarte:
A aflar el că frăfini-Săll llmblă să moară
şi s-a rugar să-l lase de la owă să meargă
acasă. (I. L. CARAGIALE)
262
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

A-i umbla (cuiva) norocul (într-un anumit fel)

A umbla şapte (sau no u ă) hotare (Pop.) = A
străbate un drum foarte lung, a umbla mult şi
fără răgaz:
Eu re ciJJst esc cu /N.Îne şi cu sa re, dar să
mi-l aduci, că d-ra umbli 11esre şapfe !tarare( ... ]
(SIMION FLOREA MARIAN)
(Înv.) = A-i merge c uiva treburile (bine, rău etc.):
Dt1r 1ni-a u1n/Jlar cruc iş norocul, Bară-I
1Jaco.11ea noroc! (ANALELE ŞTIINŢIFICE ale
UNIVERSITĂŢII „AL. I. CUZA" din IAŞI,
SERIE NOUĂ: LIMBĂ şi LITERATURĂ,
SECŢIUNEA Ill c, voi. 13- 15)

A umbla teleleu (Tănase). v. teleleu. A-i umbla cuiva (ceva) prin (sau în) cap = A se
gândi la ceva:
A umbla tot pe calea bătută = A folosi un Şi-auzi' Îi 111nblă-n wp, fu soră/
procedeu întrebuinţat şi de alţii într-0 acţi une, S-ajw1gă ea Luc.rnndei noră' (G. COŞBUC)
într-o întreprindere etc.: A.Hfel de gânduri îi umblau fe1ei prin
Învăfafii srrăini, despre limba română, wp. (I. POP-RETEGANUL)
le-ar fi arăwr calea bună şi bărură de (){1me11i 0111ul ru1fX1l .. 1111 1nă1uî11L~ă, 1111 bea... şi-i
1nai Ct'1nin{i, Î11cc1r s-ar fi Î1nţ1li11ir reoria unui umblă prin Ctlp gânduri rele. (ŞEZĂTOAREA, II)
11edagogfra11cez, că w1 şcolar ţJOafe învăfa de la
11rofesorul său 1nt1i 11111/r det~c1r ştie acesta Însuşi. A-i umbla în treabă (cuiva) (Reg.) = A se
(MIHAI EMINESCU) ocupa de interesele cuiva:
Nu tivea 111uieri rubedeni de-t1/Jrtx11Je, ct1re
A umbla (sau a da goană) cu ştafeta. v. ştafetă. să-i umble în freabă. (ION AGÎRBICEANU)

A umbla (sau a veni) pe drum, nu pe potecă. A-i umbl a mintea = A fi ager la minte; a se
v. potecă. gândi intens la ceva:
Mi-a /Jlăcur cu1n Îi u1n}J/a 111inrea, cu1n
A-i umbla (cuiva) cuvântul prin gur ă. v. g ură. găsea u11 calt11nbur 11e11r111 orit~e siruafie.
(TRISTAN MIHUŢĂ)
A-i umbla (cuiva) gândul (sau gândurile) (la„. O-ho, cu1n Îi u1nblă 1ni11ret1 rovt1răşului
sau pe la) = A se gândi (la...), a fi preocupat A.-renre ... Sigur că şrit1i 1nai 1nulră ct1rre dectîr
(de ... ): mulfi it1felec1uali verifabili. (PAUL GOMA)
Vezi dacă 1111 stai linişrir şi-fi u1nl1lă
gândul /Of la ce 1111 frebuie? (OVIDIU BÎRLEA) Nu-ti mnble (sau să nu-ti umble) gura (sau
N1unai acasă Îfi t'1nblă
gtîndurile, meliţa etc.)!= Taci!:
tifurisifule, acasă! (LIVIU REBREANU) - La vtîrsta ra 1111 e bine să ştii aceste
Mă 1nir că 1nă 1nai Îllfr ebi, ccînd ştii ce-tun lucruri, Îl Î11fr e11111se taică-su. Totuşi ÎfÎ .'lfJUll,
zis şi cu1n Î1ni t'1nlJ/ă gt1ndurile, răs11uJJse el. nwnai să 1111-fi umble gura. (EXPLORĂRI în
(IOAN SLAYICI) COMUNISMUL ROMÂNESC, voi. I, 2 004)

A-i umbla (cuiva) gura ca o morişcă. v. morişcă. Umblă (sau să umbli) sănăt os (sau bine, cu
bine, cu Dumnezeu) (Pop.) = Urare adresată
A-i umbla (cuiva) limba= A vorbi (mult, repede): celui care pleacă la drum:
Îi umblă limba Cil a.'il.' ufime. (MIHAIL Zic, 11riv1i1d 11e /e111eie dreţJf În lu1niJu·, cari-i
SADOVEANU) sricleta1 gmzt1v de ciudar: - Sămr 0<.'hii, cocoană
Marghioolo 1- Umblă să11ăfos1 (I. L CARAGIALE)
A-i umbla (cuiva) moara. v. moară. Mai rămt?i .rănăfoasă, ba/10' - Umblă
.rănăfos, Prichindel, maică' (IDEM)
263

- Să umbli sănăro.ţ coconaşule!
GHICA)
Să umbli, lx1de, cu bine/ Şi vezi să
uifi de mine. (JARNiK-BÎRSEANU)
Umblă ca un roi fără matcă (Înv.) =Se spune
despre o persoană cam zăpăcită, care umblă pe
drumuri fără niciun scop:
lară ce IO<.'mală să hie la o oa.He care
era ca w1 roi fără marcă. (MIRON COSTIN)
UMBLARE
A avea umblare (Înv.) =A fi umblat:
Omul începe să facă/ Ca rofi saririi să
racă,I Ziuînd: „Şriu cum mi să fXlrel Că avefi
mutră umblare; (I. BĂRAC)
UMBRĂ
A băga (sau a pune, a turna) (pe cineva) la
umbră= A aresta, a băga pe cineva la închisoare:
Diavolu de Vlădufă îndară ce a văzur că
1111 viu două zile de-a 11111dul şi, auzind negreşir
că sunr la t'1nbră, a /ugir cu ror ce avea1n şi nu-i
mai şriu de căpărtîi nici până asrăzi. (IOAN M.
BUJOREANU)
A face (sau a tine) wnbră pământului (degeaba)
= A trăi degeaba; a nu fi bun de nimic:
No4 ce din mila sftînruluil Umbră facem
pă111tî111ului/ R ugămu-11e-11durărif0t/ Luceafărului
mărilor; (MIHAI EMINESCU)
( .. . ] să 1111 se 1nai considere 11i1ne11i
ser vitoare ori 1nilog ce 1năntîncă de />01nană şi
fine umbra pămtînrului ca o 1x1co.He. (G. M.
ZAMFIRESCU)
Nit~i ei 1111 făcuseră cine şrie ce
1Xi1ntî11rului, se fJefrecuseră uirt1fi şi necunoscuţi
( .. . ] (DINU SĂRARU)
lu/Ji{i-vă şi bucurtl{i-vă.I Nr'1nt1i llŞtl 1111 ve{i
ft«.'e degea/Xl 1111bră pă111t1111ului. (AURA CHRISTI)
Se gtîndea că, la dreprul, nu mai avea de
ce să fie umbră 11ă111tînrului, degea/Xl. (EM.
GÎRLEANU)
Vwile ILJNCAN
(ION A fi (ca o) wnbră sau a rămâne numai umbra
(de cineva) sau parcă i-a luat umbra (sau n-are
nu-fi umbră) = A fi foarte slab şi fiiră vlagă (din
cauza unei boli îndel ungate):
( .. . ] ce să-fi spw1, aj1msese 111u11t1i o
umbră artîr .re ropise ca mea pe dtî11.111/, că ieşise
din nîndul oamenilor, de artîra boală. (EUGEN
LOVINESCU)
A fi umbra cuiva sau a se tine (după cineva) ca
umbra după om= A fi mereu în preajma cuiva;
a imita întru coml pe cineva:
Se fine lovan de el ca umbra. (MIHAIL
SADOVEANU)
A lua (sau a fura) umbra (cuiva) = A mă~ura
lungimea umbrei cuiva cu un băţ sau cu o trestie,
care apoi urmează a fi pusă la temelia constmc~ei
ce se clădeşte pentru a fi mai rezistentă:
Pier1t1rii au obicei a fura t'1nbra cuiva,
adică a-i lua 1năsura u1nbr ei cu o rresrie şi a zidi
t1/JOi tlcea rresrie ÎJJ ral/XI zidirei. Ou1ul cu u1n/Jra
furară
moare până în 40 de zile (... ] (VASILE
ALECSANDRI)
A pune (sau a lăsa) în umbră (pe cineva sau
ceva)= A lă<a (intenţio nat) neobservat (ceva sau
pe cineva):
La Bucureşri .re pare că polirica,
ridiwră la rangul de ac1ivirare spiriruală, a pus
Îll u1n/Jră fJe11rr u 1nulră vr eu1e lirert1rura.
(MIHAI EMINESCU)
Şi orict1r au vr ur ei să-l fJu11ă Îll u1n/Jră
pe împărar, 101 11u au !it.' ă/Xlf de umbra lui (... ]
(TRAIAN CHELARIU)
A scoate din umbră (ceva sau pe cineva) = A
u1n/Jră face c unoscm; a dezvălui amănunte (despre
cineva sau ceva):
Pe r i11e eu, di11 u1nbră, re-oi scoar e la
lumină/ Căci Jo.Ha Baba-Rt1da de-acum e a ra
ztînă. (VASILE ALECSANDRI)
A se teme (sau a se speria, a-i fi frică, a fi
fricos) (şi) de (o) umbră (sau şi de wnbra lui)
=A-i fi cuiva foarte frică:
264
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

- Rău e când ai t1 face ror cu oomeni

care se rem şi de umbm lor' (ION CREANGĂ) A i se umna inima în piept = A simţi o mare
Şi (l(âf de mulr iubea el .Hăpânirea, încâr bucurie, mulţumire etc.:
.wcorea că lumea la el .re gtîndeşre, spre a-l da Veneau a1nă11unre care-fi t'1nflau ţJÎe/Jful.
jos din sct1u11. Nu se Încredea deci În niJneni, şi-i S-t111 .1peria1 nemfii de virejia şi îndt11jirea
emfrică şi de însăşi umbra lui. (P. ISPIRESCU) ronuînilor. (LIVIU REBREANU)
Inima frw11aş ului se umfla de m 111 fumi re.
A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) wnbră = (IDEM)
a) A sta (sau a fi, a rămâre etc.) ascuns, recra<, Îşi umfla pieprul, mirosind gelozia
neştiltt; a sta (sau a fi, a rămâne etc.) deoparte: celorlal(i şi f rica lor. !tir acum, în diminea(a
- E păcar de d-ra că .Hai cam în umbră. a.1w glorioasă, .re pregăret1 să le vorbească
1
Pmjiră Scrie' D-ra ai 1111111 1ale111. .. De ce nu rovarăşilor ( .. .] (RUXANDRA CESEREANU)

încerci să inrri în ţ}()lirică? (UVIU REBREANU)

Ctînd .1-t111 arăwr călărelii la ţ}()arră, A se face (sau a se umna ) burduf. v. burdnf.
fe111eile bărrtîne au i11rrt1r În t'1nbră şi 1111 s-au
mai arăwr. (MIHAIL SADOVEANU) A se umn a ca un curcan (sau ca un pănn) =
A-şi da importa nţă, a se grozăvi:

b) A fi modest: Fii mândru, re înt1lfă, re umflă ca

Pe cc1nd llffii, .'lft111d În u1nbră şi cu i11i1nt1 curcanul. (D. BOLINTINEANU)
s1neriră,/ Neştiufi se t>ierd ÎJJ fllină ca şi s11u1nt1 S11j1e111I lui Tiru începuse să .re mai
nezăriră. (MIHAI EMINESCU) învioreze ctînd deodară văzu că învă(ăroml galben
se 1unflă şi se roreşre ca un curct111, jăctînd se111n
Fi-i-ar (sau fi e-i) umbra (sau nmbrele) = Se 1ntî11ios unui gr ufJ de CO/>ÎÎ ce stăteau deo11a11e.
spune pentru a ura cuiva viaţă îndel ungată: (LIVIU REBREANU)
( . . . ] dar rocmai când .1ftîrşi.1em de
cltelruială şi 1nă ducea1n În ttîrg ca să-1ni vt111d A se umna de somn (sau de dor mit) = A se
1nllloreaua, un boier ftînăr ca du1nJJeara, fie-i sătura de somn:
umbrele, mă luă la cărare, apoi apropiindu-.re Era 11mj1t11 de somn, măcinai de
de mine îmi zise ( .. .] (NICOLAE FILIMON) plicri.1eală. (RADU ALDULESCUJ
Adoarme leul plicri.1i1, .re umflă de .romn
Lwnea (sau împărăţia) wnbrelor = Lăra;ul nnrţilor: ca luna, cască-11 so1n11, visează savane, flăcări,
Se ducea În ru1f1urea Î11111ărăfie a mucuri de figări. (FLORIN MUGUR)
umbrelor. (MIHAI EMINESCU)
A se wnna (în nări sau a-şi umna nările) . v. nară.

UMBRI A se umna în pene. V. pană.

A umbr i ochii cuiva (Îvr.) = A scăpa de
supravegherea c uiva:
Şi llCu1n fu it1 Î1nţ1reună cu rine slugile
domnului rău şi goneaşre după el, ctîndai ((înv.)
n1ăcar] să 1111-ş afle lui ce1ăfi rari şi
ochii noşrri. (BIBLIA, 1688)
A umna (pe cineva) grija = A c uprinde (pe
cineva) îngrijorarea, teama:
Puşche pe limbă-fi ... vai de mine' Că
va 1unbri începe a mă umfla g rija din rălpi... (VASILE
ALECSANDRI)

A umna (pe cineva) râsnl (sau un râs, plâ nsnl)

UMFLA ori a se umna de râs (sau de plâ n s) = A nu-şi
A i se umna (cuiva) pipota . v. pi potă. putea stăpâni râsul (sau plânsul):
265
 Vwile ILJNCAN
- Te umflă 1r1.wI, 11 u a Ira ' a ma i spus
Aurelia. (ION LĂNCRĂNJAN)
Cum o văzură slugile, se umflară de rtî.I.
(P. ISPIRESCU)
- Mt11nă, bărrtînico.I fi-era dor de 1ni11e? şi
o umflă plâ11sul cu hohor. (I. L. CARAGIALE)
Şi Miimea se umfla acum de râ.ţ la
gândul ce va păţi lm11ul său prie1e11 ct111d se va
reî11roarce acasă ( .. .] (GIB I. MIHĂESCU)
A umOa din umeri = A ridica din umeri în semn
de nedumerire, de neştiinţă sau de nepă~are:
A1n boală ţJe ăşrit1, să nu-i văd. Cu1n vrei
ru dmgo.He, t1m wnfltll di11 umeri. (ADRIAN
ŞCHIOP)
A nmna în coş (pe cineva) = A simţi un imbol d
fierbinte de a face ceva:
De câ11d aud că o să fie bucluc îi1 jos parcă
mă umflă î11 coş să merg şi eu. (NICOLAE GANE)
A-i umna (cuiva) botul (Arg.) = A lovi peste
faţă (pe cineva):
/tir de s-ar lăsa re1feliră ca o zdretmfă, (...]
ar rrimire-o înapoi, la mă-sa, fX1Clter, Cil borul
wnflar. (SIMONA TACHE, MIHAI RADU)
A-şi nmna b ojocii. v. bojoc.
UMFLAT, -Ă
A lăsa (pe cineva) cn buzele umOa te. v. buză.
A rămâne (sau a se întoarce) cu buza umnată
(sau buzel e îngroşate ). v. buză.
UMIZI
A se omizi de ziuă= A se crăpa de zi uă:
Coalet1 câ11d .re omizet1 de ziuă, băret11m
vt111ruleţ subţire de făcea pe cioroi să
zgribulească cu deo.rebire căci era ror ud şi
î11glodar (...] (1. POP-RETEGANUL)
UMOR
A avea simţul umorului = A înţelege de glumă:
266
Frarele 1neu tivea si1nful 1unorului.
(STELIAN TĂNASE)
A avea si1nful t'1n0111lui esre o Clllirt1re
dezirabilă şi foa11e t1ţ1recit1ră ÎJJ inrert1c{iunile
!1ocitile ( .. . ] (GEORGETA PÂNIŞOARĂ,
OORINASĂLĂVĂSTRU)
A nu avea simţul umorului sau a fi lipsit de
umor (într-o anumită situaţie) = A nu înţelege
de glumă:
( .. . ] femeile 11-au simful 1w1orului, la
101ntînă era1n nul Însă avea1n ft1lenr lt1 desen.
(RĂZVAN PETRESCU)
Un singur lucru 11u 1ni-t1 ţ1hlcur la el, că
11u avea simful wnorului. (ANA IOAN ID)
UMPLE
A (se) umple paharul (sau urciorul) = A
pricinui un ultim neaj uns care întrece limita
su portabilu lui:
Î111i ve11et1 să CtÎllf, să urlu, să dt1u cu
ţJu1n11ii În zid. Înce1Juse să se u1nţJ/e ţJt1ht1111l şi În
111i11e. (G. M. ZAMFIRESCU)
lncidenrul de sus venise nr11nt1i să u1nţJ/e
fX1harul. (CAMIL PETRESCU)
Gart1... cu Înghesuiala unor ot11ne11i
grăbifi şi b111rt1li ve11et1 nr11nai bine să u1nţJ/e
fX1l1t1ml. (AL. BRĂTESCU- VOJNEŞTI)
A i se umple (cuiva) ochii de lacrimi (sau,
gm\., de zamă) = A i se umezi (cuiva) ochii, a
începe să plângă:
Câ11rtî11d, .re î11duioşează, şi ochii i se
u1nţJ/u de lacră111i. Dt1r ccînră 1nereu, şi
lacră1nile i se revt11:11ă ţJe ob1t1ji şi se Î1111Jrăşrie
pri11 IX1dJă. (LIVIU REBREANU)
Moş11eagul, ctî11d a văzur-o, i s-a w111Jlur
ochii de lacrimi de bucurie. (ION CREANGĂ)
Ochii cei 11egri ai ferelor se umpleau de
lacrimi de dor. (MIHAI EMINESCU)
Copila .re !iculă îi1 picioare de mt111ie şi od1ii
i se wnrJ/ură de ftlcrimi. (VASILE ALECSANDRI)
A i se umple (cuiva) ochii de văpaie (Reg.) =A
se însufleţi:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Şi
se uirară uimifi unul la a/ruf: el o Şi fără t11nlli da ri1n1> a111icului nostru să
vedet1 cu obrajii rt'1neni, cu ochii fJ/ini de văţJllie facă Încă un ţJll.'I ÎllllfJOÎ, se re11ezi şi-l lovi În
şi cu zâmbe1ul pe buze( ... ] (IOAN SLA YICI) obraz cu pwnnul, wnpftîndu-1 de sânge. (I. L.
CARAGIALE)
A i s e umple găvanul. v. găvan.
b) A reduce la tăcere; a face de ruşi ne:
A o umple de sânge (Arg.) = a) (În fotbal) A Teodom a 11irar că mama a w11ţJ/111-o de
rata înscrierea unui gol: borş, dar dacă i-aş aminri de fim/ elveţian de

Si11ce1; lt1 Ct'1n a decu1:'11neciul, t1rfi rrebuir /XlfJioră, cu siguranţă ar .'I/June că 11e-a1n
să ne-o fragă, să ne umple de sânge, dar s-au prefăcui că vorbim la curit1 de chibrir11ri (... ]
precipirar înfaftl porţii. (VLAD A. POPESCU) (PETRE BARBU)

b) (În ake spomui pe echipe) A rata o fază de amc. A umple (pe cineva) de sperieţi (sau de
groază) = A îngrozi:
A se umple (cuiva) de păcat (Rar) = A face - Cine? Cwnărrul meu? El? Care s-a
ceva condamnabil: jurat ţJe ţJărul său că 1111 1ni-a s1Jărie co11ilaşii
N-a dorii să se wn/J/e de fWCtlf şi a niciodată? - Ar1oi da, 1na1nă.' Cu1n vezi, i-a
pleet11 de acolo. w11p/111 de srmriefi 1 (ION CREANGĂ)
Arde, măăă 1 t1 dar cineva fi1Jă1, poare "''
A s e umple de bogdaproste. v. bogdaproste. grănicer de sub şo11ron sau ţ}(){tfe că sanri11elt1,
1111 şri11, dar glas11/ acela de primejdie m-a
A s e umple de s unet. v. s unet. 11111ţJ/111 de groază. (ION GRECEA)

A wnple (cuiva) ochii de lacrimi = A face pe A wnple (pe cineva) lacrimile (sau pl âns ul) =
cineva să plângă: A podidi (pe cineva) plânsul:
I se 1unplură oâ1ii de lacrămi când mă Lază1; văztînd ct1r de-11111e1rir şi rău la
văzu 111iiţJildi1, istovir de chinuri şi fră11uî11rări. inimă e frtlfe-să11, l-a11 wnp/111 lacrimile ( .. . ]
(LIVIU REBREANU) (SIM ION FLOREA MARIAN)

A umple (pe cineva) de noroi = A calomnia (pe A umple borş (Pop.) = A pune la fermentat
cineva): tărâţe c u apă şi c u maia, pentru a obţi ne borş:
Nu Î11sea1nnă, co11r1i111ă el, că dacă Leii/a c11 şor/11/ roşi N11 şrie să wn/J/e
chiaburii şi-au 11us de gtînd, ţ>ri11 i11re11nediul borş. (POP.)
alro1t1, să 1nă u1nr>le ţJe 1ni11e de noroi, eu o să 1nă
las să fiu wnplur cu nomi. (MARIN PREDA) A umple burta (cuiva) = A sătura (pe cineva):
Să plărească peflfru ror ce mi-a făcui,
A umple (pe cineva) de ruşine = A compromite 11enrr u an ii Îll ct1r e l-a111 .'lţJă/ar, că/car, i-a1n
(pe cineva): 11111p/111 b1111t1, să plăret1!1că 101, că am .wporrar-o
Torul, din dorinţa de t1 face bine, de a 1111 pe maică-sa ( ... ] (EMIL MLADIN)
mă umple de mşine. (TRISTAN MIHUŢĂ)
Tu, Doa1nne, eşti dre11r, iar nouă ni se A umple capul (cuiva)= A face să intre în minte o
cuvine a.Hăzi să ni .re 1un1Jfe fafa de ruşine (... ) idee, insistând asupra ei; a ameţi c u vorbe:
(BIBLIA) Avem fel defel de vagabonzi, care vin să le
u1nţ1le car11J cu ner ozii, dar ţxînă llCtuna, la 1ni11e,
A umple (pe cineva) de sânge (sau, gmţ., de nimeni n11-i a.oc11/ră. (DUILIU '.ZAMFIRESCU)
borş) = a ) A lovi până îl podideşte sângele:
267
 Vwile ILJNCAN
De vină esre şi neghiobul ăla de
negusT01; care Î(i umple ct1pul cu TOT felul de
t11nănunre, ct1nd f(i reco111andă o t1r1nă, 11u1nlli
despre valoarea ei de sinucidere 11u .111j1ă o
vorbă. (TUDOR POPESCU)
A umple maţu' (Arg.)= A mânca pe săturate:
(... ] nişre dige.Hive, dacă vi s-a wnplur
maţu' Cil bw1ărăţi... (http://amfostacolo.ro/)
A umple măsura. v. măsură.
A umple o chitanţă (sau o hâ rtie, o poliţă)
(luz.) = A completa oc hitanţă (hârtie, poliţă) c u
datele necesare:
A wnplur o coală, apoi o alră coală, a
dar w1 Telefon, atJOi w1 a/ruf, şi w1 a/ruf, şi încă
unul. (DRAGOŞ TRICĂ)
A umple puşcări a (sau ocn a etc.) = A fi înc his:
fncerccînd să mai Turbu re a1x1, după
obiceiul lor, (Cuza Vodă] le-a cam dar pesre /JOT
şi cu mu/fi di11 ei a wnplur puşcăria. (IOAN C.
FILITTI)
A umple ras sau a i (se) umple ochi = A umple
până sus:
(... ] iar fXlharul se umple ras, dar nu .re
bea TOT: mai laşi 1m deger pe fimd, să ară(i că nu
eşri lacom. (RADU ANTON ROMAN)
Aiureli, 1ni l-t1 u1nţ1lur ochi şi ert1 un
păhărel desrul de /X1/x111, plar şi /JOr(os.
(OVIDIU VERDEŞ)
A umple satul (sau locul, lumea, rar, urechile
lumii etc.) sau a se umple locul = A ră~pândi
(un zvon, o ştire etc.):
[VOCH[fA:] AtJOi dă, dacă mi-i băd1t11.
Mă rem de Dom11ict1 să nu umple .rnrul. (C.
NF.GRU2Z1)
A wnplur urechii e Iumi i c-t1 r fi lutll c-o
săgeară boldul de aur din w11ful corrului
.wlranului Albu. (BARBU DELAVRANCEA)
„ Vico, abia llCtuna la u11nă văd şi eu ce
/11'1noasă eşti $Î-1ni /Xltî? rău că a1n u1n11lur lu111ea
nwnai Cil vod1e un1re desr1re rine". (G. BĂLĂIŢĂ)
268
A umple un gol. v. gol.
A umple (pe ci neva) (sau a se umple) de
brânză (sau de procopseală)= Se spune, ironic,
despre cineva care n-a reuşit într-o acţiune:
fi fiu-ase .wm11ul cu fluieml în gură şi
1nerele ţJieriseră. -Ne-ai 1un11lur de brtînză şiru,
îi zise rar-său. (ION C. V!SSARION)
De procopseală văz că mă umpluşi.
(ANTON PANN)
A umple (pe cineva) de bogdaproste(i). v.
bogdaproste.
A umple (pe cineva) de groază sau a băga, a
vârî (pe cineva) în groază (sau groază) (în
cineva) sau a face groază (cuiva). v. groază.
A-l umple (pe cineva) sângele pe nas (sau
borşul (cel roş), rar, zărul) (Reg.) = A-l năpădi
(pe cineva) sângele pe nas:
S-au încăierai, l-a wnplur de scînge, de
mulr i-ococet1. (STELIAN TĂNASE)
Ctînd (i-oiu da wltl, re umple bor,~ul.
(TUDOR PAMFILE)
A-şi umple (sau a-şi îneca) pipota. v. pipotă.
A-şi umple burta (sau pâ ntecele) = A mânca
sau a bea mult:
AţJiirtt'le Î1llr-adevăr 1Jiireret1 că există u11
mod jusr, şi a/ruf mai pufin }1<11, mai p11(in pe linie,
de a mlÎl1ct1, de t1 profira de fJOSibiliraret1 de a-fi
wnr1fe bw1a pe sărumre. (MIOARA CREMENE)
(... ]şi le ret1111i111i ceea ce şria, de faţJT,
roară ltunea, că nu-şi u1nr1le burra cu llfJă.
(RADU MAREŞ)
A-şi umple buzunarele = A câştiga bani mulţi;
a se îmbogăţi:
Candian îşi umple buzwwrele de la
văduvă. (BARBU DELAVRANCEA)
Răscumpărări şi Jaf.re re11rx:edări,
su11rt1evaluare JJe11rru a-şi 1unţJ/e buzunar ele cc1fiva
ţJilţJuşari Îln1Jiirrc111ifi În rele ne su11r se1vire zi de zi
de la Parlamemul no.Hm de asrăzi, deji11ir arunci
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

de Eminescu drepr o grădină de Pt111timenr (...]

(CASSIAN MARIA SPIRIDON) A da în clocot (sau în undă). v. da. 2

A-şi umple sacul. v. sac. A da în und ă= A spăla, a clăti:

S -a umplut de borş. v. borş.
S -a umplut paharul = S-au adunat prea multe
necazuri; nu se mai poate suporta siniaţia de acum:
- Acu1nt1 s-t1 u1nţ1lur ţJt1ht1rul, ţJări11re.I
Ac11111t11111111t1i por1 (LNIU REBREANU)
/tl r>icioorele (de viţel] de le grijaşre
bine cu apă îndezară, 1111 le pârli, apoi le dă
undă w t1f>ii şi .rnre. (STUDII şi CERCETĂRI
LINGVISTICE, voi. 48, 1997)
A ieşi (sau a scoate) în nudă = A ieşi sau a face
să ia<ă la suprafaţă; (fig.) a se afirma sau a face

Nu ert1 un 1nt1re vo1fXire{, 1111 se enruzia.f!nll să se afirme:

(Jretl repede, dt1r de dt1ftl tlS((I păretl Că S·tl wnţJ/111 Sftînf(I dreprare t1 ieşii în undă penrru
f){l/1t1mf 11imirii ţi ft1 el. (IOANT. MORAR) roţi. (VASILE ALECSANDRI)

A-i veni cuiva undel e cele rele (Reg.) = A-i

UNCROP veni (cuiva) toanele, nebuniile, istericalele:
A da în crop (sau în cropi)= A începe să fiarbă: l-t1u venir iar undele cele rele şi 1111 11e
Spânul... pune t1pt1 să dea în cr op, după 1na i 11ure111 Înţelege cu ea.
aceea se apucă de flfffă. (P. ISPIRESCU)
Într-o undă (Reg.) =Într-un acces de mânie:
A ieşi cu uncropul (D. nuntaşi) = A se ridica de Cu Sawn ce se afundă/ Ca 1111 fulger
la masa făcută mirelui a doua zi după nuntă, înrr-o undă 11 Af){I .miră, dowreşre/ Nid că se
pără<ind petrecerea împreună cu gazdele, cu mai limtJezeşre 1 (VASILE ALECSANDRI)
sticlele pline în mână:
A doua zi la mire awsă fac 111t1st1 cea
mare, la car e şed gospodarii... lt1 sft11şi1, când UNDE
ies cu w1crop11/, se duc rxirre din gospodari la (Da) de nude! =a) Imposibil, nu se poate, cu
cn1şmă. (ŞEZĂTOAREA, IX) neputinţă, nici vorbă:

-Srăi wlwr, c-t1do11ni î11dt11ă ... - Da de

UNDĂ
A (nu) fi pe aceeaşi lungime de undă (cu
cineva) = A (nu) gândi la fel, a (nu) avea
aceleaşi idei, sencin1ente etc.:
Cei doi au si1nfir i1nediar că e1t1u 11e
aceet1şi lungiJne de undă şi a urinar re11ede
111ulft1. (ARINA AVRAM)
unde! (CONTEMPORANUL, I.)
El doo1111e! - Da de unde ... Cu ochii
închişi t1scu/1 mai bine. (NICOLAEGANE)
b) (În fraze negative) Ba c hiar aşa, î ntocmai aşa:
li rrecu 1111 fier a1:'1 ţJrin inÎlnă, gt1ndindu-se
că poare i·t1 că/car po11111ct1. Şi de unde să 1111 fie
t1Şt1 1 (P. ISPIRESCU)

Dllcă i-aş fi Sţ>us-o 11u1nai eu, 11u a r fi

dar fotu-re 11111/ră impo11t111fă, că deja noi 1111 mai A (nu) avea de unde (s ă„.) = A (nu) fi în stare
emm 11e aceeaşi lungime de undă de ct11ăvt1 să ...:
vreme, de ft1 Ctîmp11/11ng. (STELIAN TĂNASE) Tară-său,
/JOf)(I New/ai, nu-i vorbă,
Lă.1t1fi-111ă door să vă explic cum vedem noi t1vet1 de unde să-i rrimet11ă. (ION CREANGĂ)
r>roblema, w să fim cu rofii 11e aceeaşi lungime de
undă şi să 11ure1n avet1 o ca1ver.fl1fie rt1{io11tllă. Adună nude n-a risipit = Se spune despre cei
(LEITRE INTERNATIONALE, ml. 49-52, 2004) care câştigă prin mijloace necinstite:
269
 Vwile ILJNCAN
Adună unde 11-a riSÎfJÎf, dar 1111 se .efinfeşte.
(1. C. H INŢESCU)
De unde (şi) până unde = În ce împrejurări, în
ce fel? Din ce motive?:
(FARFURIDI:) De unde şi până unde?
[BRÂNZ.OVENESCU:] Noi, ce să zicem - ne
Temem de ce sp1me lumea... (I. L CARAGIALE)
- Bine făcuşi că-1ni ziseşi 1nt11nă
bătrtînă, că de 11u-1ni ziceai aşa, 1111 era bine, dar
de w1deşi până unde? (I. POP-RETEGANUL)
- Da, dar de unde până unde? - De
unde până unde ?1 t1 făcui el oprindu-se î11 loc.
(ION LĂNCRĂNJAN)
De unde nn = Dacă nu:
Aşa să-i spw1efi că mi-e voia; c-aJX>4 de
unde 1111, Î1ni voi Î11toa1t~e a 11nele asuţJra
Î1nţJărarului şi Îi voi arăta eu că ot11neni 11u-1ni
lipsesc. (P. ISPIRESCU)
De unde, de neunde! sau de unde ai (ori e), de
unde n-ai (ori nn e) =După posibilităţi:
De unde, de neunde, ro11nt1i ieşeau bani
de w1 rând. (DAN LUNGU)
De unde, de neunde, re so1nez să-1ni dai.
(PAUL ANGHEL)
la, dacă ai de unde sau ia (-1) de unde nn-i =Se
spune despre ceva sau cineva care nu mai este
de gă~ic:
Când se scoală lx1ba in Zori de ziuă, ia
nurori dacă ai de unde. (ION CREANGĂ)
Luă chimimşul; dară când ridil'ă ochii
şi voi s-o Întrebe cine era ea, de are 1nilă
dtînsul, ia 1>e ztîna de unde 1111 e.' Parcă intrase
î11 r1ămâ111. (P. ISPIRESCU)
Nici că se pomeneşte! sau unde s e pomeneşte?
v. pomeni.
Pe unde s cop cămaşa?= Se spune c uiva care se
află Într-o Încurcătură şi nu ştie să iasă din ea:
Ei, pe unde scofi cămaşa desrul de
proaspărule IX>rezar în r1ripă? (N. STEINHARDT)
( ... ] aşa că noi 1111 re 1nai dă1n În
judewră, da · să re vedem r1e unde .icofi cămaşa
dt1că 1noare bieru' Sile, că ăla nit~i t1cu' nu şi-a
revenii. (CĂTĂLIN ŢÎRLEA)
Unde dai şi unde crapă sau unde gândeşti şi
unde nimereşti sau unde o doare şi unde o
leagă ori unde chiorăşte şi nude loveşte = Se
spune când rezuleam! unei acţiuni e altul decât
cel propus:
- Unde dt1i şi unde crt1ţ1ă.' zise ea. Eu cu
gândurile mele şi 111 cu ale rate. (IOAN SLAVICI)
Mai degmbă, E11rico tir Trebui să-i
î111oarcă sparele şi să-şi vadă de Treaba lui. Dar
unde dai şi unde crapă... (DUMITRU CRUDU)
Unde e (sau unde dă Dumnezeu) pomana aia.
v. pomană.
UNDIŢĂ
A întinde undita (Îvp.) = a) A lă<a undiţa la
apă. b) (Fig.) A momi, a înşela (pe cineva):
U11dift1 dacă voi Tinde 11ădăjduie.1e că
voi ţJrinde t1cet1 ct1re Î1ni ţJlt1ce şi ţJe voit1 1net1
voi face. (ANTON PANN)
A s e prinde în undită = A intra într-o mare
înc urcă tură; a se lăsa ademenit, surprins de o
capcană:
lulişct1 s-a ţJrins ct1 11eş1ele În undiţă.
(IONEL TEOOOREANU)
UNGE
A avea cn ce unge ochii =A dispune de mijloace
de materiale şi băneşti pentn1a pucea mitui:
Pe11rru a le unge od1ii făranilor, î11 sar
fu adus primul rracror. (LOCALITĂŢILE
REPUBLICO MOLDOVA, voi. 7, 1999)
A fi uns cn toate alifiile (sau unsorile) (Fam.) =
A fi trecuc prin multe, a fi experimencac, versat;
a fi abil, viclean:
Deşi era w1.1 cu roare alijiile, Pe1rică
Florescu a1»·et~ia otunenii dinrr-o buct11ă, 1ninfile
li111r1ezi şi cuvâmul de moare. (IOANT. MORAR)
270
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Cula lui Hăpăleaţă em wu cu roare
uJJ„rorile şi era binecuvt1nrt1f de rofi du11111ezeii
din lume. (ION LĂNCRĂNJAN)
A m erge ca un ceasornic (sau ca ceasul ori ca
uns). v. merge.
A unge (bine) pe cineva= a) A bate zdravăn pe
cineva. b) A mitui:
( .. . ] şi, dacă nu-i ungem, ne asupresc
mai rău ca grofii... (TITUS POPOYICI)
A unge (cuiva) ochii = A împiedica să vadă
limpede; a în şela pe cineva sau încrederea c uiva:
Ci, 1nă-11rreb, do1n11u loeorenenr, cu1n
are să mai fie el o dreprare odară în ţară, chiar
dac-o poruncii .1răp<1nirea aşa şi pe dincolo, să
ne ungă ochii( .. . ] (CEZAR PETRESCU)
Boierul .re ilira la fară cu 101 felul de
od1i. Cel di111tîi lucru pe care l-a făcui t1 Jo.ir .1-0
ia acasă la el. Pe111ru t1 unge ochii lumii. Că
oricum, gura lumii îi slobodă să dea drumul la
ctîre-11 lună şi-n stele, a SţJus Îllftîi că o Înfiază
( .. . ](TOMA SPĂTARU)
A unge (pe cineva) Ia (sau p e) inimă (ori Ia
s unet) (cu miere, cu unt) = A produce (cuiva) o
mare bucurie, plăcere:
( .. . ] dar cum să explici asemenea
lucruri fără să Întrebuinţezi vo1fJt1 de „kilo111e1ru
1Xirra1" şi a/re expresii relmiu, care ar unge la
i11i1nă ţJe TurilYI dacă ar ţJutea să le rostească?
(DUILIU ZAMFIRESCU)
VodJe/e ei mieroase, viersul ei plăcui,
de /Xlre că re ungea la inimă, 1111 altceva,
ză1Jiici.1e oarecum pe bierul fedor de îmrmrar
( .. . ] (P. ISPIRESCU)
Este, do1n11ule, un scriiro1; unul fJe car e-l
cheamă Sadoveanu( .. . ] ei, şi când cereşti ceva, o
ca11e de-a lui, e aşa de ptircă re-ar unge cineva la
inimă ( .. . ] (ION LĂNCRĂNJAN)
Tare se mai uiră galeş una la alra şi-şi
vorbesc /Xln'ă le-ar fi limbile w1.re cu miere;
(MIHAIL SADOVEANU)
271
A unge (sau a mâ ngâia ) (pe cineva) cu vorba
(ori cu vor be, cu gura, din gură) = A încuraja,
a măguli:
Ei erau rr~H4 bie(ii oameni, dară
Greuceanu Îi 1ntîngtîie cu nişte vorbe aşa de duft~i,
Î11ccîr le 1nai veni 11i{it~ă iniJnă, că era şi 1neşter la
cuvtîllf Greucetmu nostru. (P. ISPIRESCU)
fi mtîngr1ia Cil clile o vodJii, c11n .re prkepea,
mai mlllr Ctl să zică ceva. (UVlU REBREANU)
A unge osia ca să nu scârţâie carul. v. scârţâi.
A unge osia şi paşii = A câştiga bunăvoinţa,
favoarea cuiva cu damri sau bani; a mimi (pe cineva):
Unseră osiia şi /XlŞii Marei Vodă. (ION
NECULCE)
A unge osia (sau a unge ochii) (cuiva) (Fam.) =
A mitui:
Au u1tî u11ora ochii cu a1revt1 zeci de /X>goone
de aci din Hagi" (MDiAILSAOOVEANU)
Bărrtînului Îi 1nai unsei osia cu vreo
câţiva oâ1i de Vlllpe (galbeni], ca să mă lase în
JX1Ce. (I. GHERASIM GORJAN)
Afllnci a înfeles. Înfelese.re că fără „a
unge osia", 11u 1nerge. Aşa că acrun, ţJenrru a inrra
la gară, a 1111.1 osia bine Cil de roore. S-a dllS la
rtîrg, t1 vtît1dllf /JOi4 arJOi ct11evt1 oi şi lln /JOgon de
1Xi1ntî11r şi roţi bt111ii care i-ll luar i-ll dar celui ce
rrebllia (...) (DUMITRU IV ANOYICI)
Vede binişor în pllngă,I Are oâ1ii ce să-ţi
llngă. (I. C. HINŢESCU)
A unge uşa să nu scârţâie =A mitui:
Oricare dinrre cirirorii noşrri ar ţJurea
ent'1nera şirul 1x1rcă JJesfiîrşir lll t>rofesiunilor ce
oferă 11enu111ărt1re ţJrilejuri de a „unge uşa ct1 să
1111 sct11tt1ie". (https://www.argesexpres.ro/)
A-i unge (cuiva) mâ inile = A mitui:
Penrru asta Însă i-ar 1naifi trebuit două
do1n11i i, or aşa ceva el ştia bine că 1111 se ţ>Ol1te,
ctîr ar llnge mt?inile lacome de la Sramblll.
(EUGEN BARBU)
 Vwile ILJNCAN
A-şi unge gâtul sau a se unge pe gât = A bea
băuturi spirtoa<e:
Ttîrguieşre el 10/ ce-i rrebuie, se 111ge pe gtîr
bine cu sângele domnului ş4 Ctlm clăti1U?11du-se...
pomeşre spre casă. (ŞEZĂTDAREA, IV)
Din gură te unge şi din inimă te frige = Se
spune despre un om viclean şi făţarnic:
În fată re unge şi în dos re frige. (DIN
VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 13 )
UNGHER
A strânge (pe cineva) la ungher = A forţa pe
cineva să facă ceva:
Mă srn?ngea în ungher, mă refinea la
mw1că până Târziu. (https://www.publika.md/)
UNGHI
În (sau prin, din) toate unghiurile (Înv.) =(De)
pretutindeni:
Să .'1-tldune r ouu1nii de fJrin f0l1fe
w1ghiurile m1mfiloi: (VASILE ALECSANDRI)
UNGHIE
(A fi) prieten unghie şi carne (sau carne şi
unghie) (cu cineva)= A fi prieten intim cu cineva:
Aproape de Crăciun, Pavel făcu o
pereche de ciubore de iufl (piele groa<ă de
bovine tăbăcită vegetal c u coajă de stejar şi de
n1esteacăn) vă111lui 1neu Ioan, cu ct1re e1t1
prieren unghie şi came. (ION CREANGĂ)
A avea unghiile lungi (sau a fi lung Ia unghii)
= A fura; a fi necinstit:
(Teodoros] era deşrerJT şi-i prindea
1nt111a la rotire. Arn auzir 1nt1i ft1rziu că tivea
unghiile et1m lu11gi. (ION GHICA)
A lua sau a apuca (pe cineva) în unghii (ori
unghie sau în colti şi-n unghii) = A lua la
bătaie; (fig.) a pune într-o situaţie dificilă (pe
cineva); a certa foarte tare pe cineva:
Aceşria era srărxî11ii pa/arului. Şi unde
se rer1eziră la dt111sul de pare că să-l ia Îll
272
unghii, şi cu grai răsrir, dojenindu-l, Îi ziseră
( .. .] (P. ISPIRESCU)
Bierul Badea la începui îi spuse cu
binele ce avea să facă. Aş, unde să-l ascutre. Ea
.re lua la coif cu dânsul. (IDEM)
Şi
de aici, vrajbă î111re babe, decâr să se
ia în unghii, nu alra. (MIHAIL SADOVEANU)
A nu lăsa ungbe (de)... (Îvr.) = A nu lăsa nici
urmă de...:
Să raie mişeii, săracii să giw1ghe/ Au
gând să nu lase di repr 11ice w1ghe. (DOSOFTEI)
A prinde la unghi e (sau unghii) = A dobândi
pmere, avuţie, bună<tare, influenţă:
Se vede că omul a cam prins la unghie
Îll ulriJna vre111e.
A-i reteza (cuiva) unghiile (sau din unghii). v.
reteza.
A-şi arăta unghiile = A se supăra şi a arăta că
este pmernic; a ameninţa, a deveni agresiv:
Când vm să .re apropie de lovea Silef,
btJgăroaica ridică 1ntîi1u'le, Îşi arătă ung/u'ile şi se
îi1co1dă să sară asupm lui. (ZAHARIA STANCU)
A-şi face unghiile = A-şi face manichiura:
De daltl tWt1 .1-t1 dus să cumpere haine
ţJe11r111 ea, şi-t1 fl'tcur o nouă coafură, şi-li /l'tcur
unghiile( .. .) (CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU)
A-şi mânca (sau a- şi muşca) de s ub unghii
(sau de sub unghie, de s ub tălpi, de s ub
dânsul). v. mânca.
A-şi pune (sau a băga) unghia (sau gheara) în
gât (ca piţi goiul)= A fi foarte supărat şi furios:
Ăşrit1-şi ţJuJJ u11ghit1-11 gt1f, 1nă, şi 1nor Cll
pifigoh1-11 colivie. (MARIN RADU MOCANU)
A-şi pune unghia în carne (pentru cineva) = A
fi gata de orice pentru ci neva:
A-şi pune unghia în came. (IULIU A.
ZANNE)
A-şi pune unghia în gât = A fi foarte zgârcit:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Ăşria 1100 • să zică de 1ni11e că io-s
zgt?r cir, w1ghit1-11 gt?r, şi că uire ce genemasă e
Ghifuleasca. (SORIN STOICA)
Ăşria-şi 11u11 unghia-11 gt11, 1nă, şi 1nor ca
pifigoi11-11 colivie. (MARIN RADU MOCANU)
Din (sau de la) creştet până-n tălpi (sau în ta lpă,
în unghii, rar, în poale) sau din talpă până-n
creştet. v. creştet.
Nici cât (e sau îi) n egru sub unghie. v. nici.
UNGHIOARĂ
A(-i) tăia (cuiva) din unghioare = A înfrâna
obrăznicia, Îndrăzneala cuiva:
Cuto-vlahii sunr o ţJet~ingine, ca şi
fana rio{ii st1u t1r111enii, dacă JJu le rai din ung/Jiufă
la concurentă şi rn111ră dreapră, cu cobilifa şi la
vor universal. (PETRE PANDREA)
UNGHIŞOARĂ
A tăia de (sau din) unghişoară = A vindeca
vitele de boala unghiilor printr-o incizie î n
umflătură şi prin curăţarea unghiilor:
- Vtînr rău ... Am murgul bolnav ... N-ai o
olincă două, să-i fac „de 1mghişoară"? (N. I.
DUMITRAŞCU, I. N. POPESCU)
A tăia de unghişoară= A opera de unghişoară:
Pe d-alră ţX111e, Însă, a venir şi vestita
circulară a 1n1i1isre11,fui ţJO/ifiei care 1ni-a răiar de
w1ghişoa ră (boală la vite, caracterizată princr-o
umflătură deasupra copitei]. (C. A. ROSETTI)
A(-i) tăia (cuiva) din (sau, reg., de) unghişoară
(Înv.) = A dezvăţa pe cineva de un obicei; a-i
tăia cuiva din pretenţii; a înfrana obrăznicia,
îndrăzneala cuiva:
A polon nid că-l băga în seamă, dară
viindu-i cu greaţă de arc1ra cutezare, vru În cele
din urină să-i raie de unghişoară şi să-i art1re că
nu-şi cwioaşre lungul nasului. (P. ISPIRESCU)
Îşi găseşre 1melrioarăl Să-i raie de
w1ghişoară. (ANTON PANN)
273
la să fie un guvern colet1 cu1n şriu eu, o
111t111ă de jie1; să le raie de w1ghişoară, să
desfiinfeze rt?rgurile ( .. . ](ION GHICA)
UNI
A se învoi (sau a veni) Ia (sau din) preţ (sau
asupra preţului) sau a se ajunge (sau a se uni)
din preţ ori a rupe (sau a tăia) preţul. v. preţ.
UNS, -Ă
A avea bătrâneţile unse = A trăi la bătrâneţe
tihnit şi fără griji:
Şi se va înălfa pure rea mea ca a inorogului
şi bărrt?nefile mele w1.1e din belşug. (BIBLIA)
Mulf1111e.'<.' lui D111111eze1~ l:iirn?nefile îini swll
liniştire. (IRINA NF.CHIT, ELENA UNGUREANU)
A li uns cu toate a lifiile (sau unsorile). v. unge.
A li uns cu unsoare de drac = A fi un om
viclean, care face rău altora:
A/fii şi-au ridict1r cuş1nele În ft1{a 01nului
care 1nergea descui{ fJrin 01năr. Şi-n u11na 1nea
unul a SfJus Înce1: - S-o fi uns fJe răltJi cu untură
de drac. (EUSEBIU CAMILAR)
UNSPREZECELEA, -ZECEA
În ceasul al doisprezecelea (sau al misprezecelea
sau (înv.) în (ori, rar, la ) al misprezecelea ceas. v.
ceas.
UNT
A b ate (pe cineva) de-i iese (sau să-i i asă untul
ori până se alege untul (din el) (Pop.)= A bate
pe cineva foarte tare:
O să vă freu ridichea până o să vă iasă
unrul din voi şi fJeri albi, sărăciilor cu lusr111 ce
.wnrefi 1 (MARIA-MAGDALENA N[fĂ)
A b ate (sau a pisa) apa (în piuă) să se aleagă
(sau să se facă) unt. v. apă.
 Vwile ILJNCAN
A bate sau a freca, a ero~ a flocăi (pe cineva) de-i
merg (sau să-i meargă) fulgii (sau peticele, colbul,
untul). v. merge.
A ieşi (sau a scoate) untul (din cineva) (Pop.) =
A stoarce pe cineva de puteri:
Hă1năliseră săr1na11ii de ieşise unrul din
ei. (CEZAR PETRESCU)
- S-o freca/4 rovarăşe prim, zice mafifios
Grigore. S-o frecaţi rxî11ă i-o ieşi wlluf. (VICTOR
MÂRZA FULGER)
A-şi mâ n ca untul de pe pieptene (Reg.) = A fi
foarte zgârcit:
- Slugă, 11eslugă, 1H1m wnblt11 a cere. Dar
voi .w111eţi gaule de ăia ca re mtî11că r>ira de sub
unghie şi u111ul de pe pietJfene. (PAVEL DAN)
De-i merge (sau să-i meargă) fulgii (sau
colbul, peticii, petici le, untul, rar, scânteile).
Parcă-i uns cn unt (Pop) = Se spune despre
cineva care este frumos, gra<, dolofan:
A.rmufă şi pe fure; 11ucul t1 hait .re şi dă/
Parcă u1t't el cu u11r/ Grăieşte sultanul cel c11,111:
„Alei, Suleima11e, Cui zil' „paşa-soare ". (TEODOR
VÂRGOLICI)
UNTDELEMN
A ieşi deasupra (apei) ca untdelemnul = A
bi mi, a învinge; a se confirma, a se adeveri:
DretJft1rea srră1noşilor 1nei a ieşit ca
1mrdelemnul la su1>1t1faţa apei şi î11 alr chip.
(MIHAIL SADOVEANU)
N-ai să-ţi deschizi gura să-i dai vro
ţ>011,11că,/ Că-ndt1ră asu1J1t1-fi ura Îşi a11,11că;/
Numai a lui vorbă-11 seamă să se ţie,/ El ca
w1delemnul da.wpra să fie; (ANTON PANN)
Dar îl vom pune pe băiefelul ăsra bărăios
lt1 inde.-r şi t>lină la u11nă, adevă.11,/ vt1 ieşi la
supmfafă ca w11delem111J 1 (CĂLIN KASPER)
Dreprarea rordetm11t1 ca 1mrdelemnul
plureşre deasupra a1>ei. (I. C. HJNŢESCU)
274
UNTURĂ
Îi curge untura (sau îi dă gr osul) pe nas (Gmţ.;
irn.) =Se spune despre oamenii slabi:
De gras ce e, îi curge w11111t1 pe nas. (B.
P. HASDEU)
Unge-te cu untur ă de ţânţar trăsnit. v. ţânţar.
UNU, UNA
(Toţi) până la unul (sau, rar, într-unul) =Toţi,
fără excepţie:
Noi, o/renii, a1n dus rordet1u11a o viaţă
simplă şi laborioasă; dar la zile de re.Hrişre,
1x1rria ne-a găsit la locul nostru, horărtîfi a 111uri
rx111ă la unul pe111ru ar>ărarea religiei şi a
căminului pări111esc. (NICOLAE FILIMON)
A (se) face (tot) o apă (şi un pământ)= A (se)
distruge:
Fă-1nă, Doa1111Je, fur, 11ă1nt1111, 11u-1ni dt1
om care-i 1mî1. (POP.)
fn cele din u11nt111u li 1nt1i ră111t1s 11i1nic
din clădire şi s-afăcur 10 1 o apă şi w1 pămtînr.
A da toate pe una (Reg.) = A fi dominat de o
singura preocupare, de un singur sentiment etc.;
a eş ua Într-o acţiune:
( .. .] împărtlful, ctîr era de împărar, le
dăduse t1cu1n /Ol1/e 11e u11t1 şi nici 1n<lct1r t1ceet1
1111 em b1111ă: f rica. (ION CREANGĂ)
Noroc că Vladi/e11 t1 dar roare pe 1111a şi f-t1
luar paviic la ripografie, după care t1 co11chis: Ce
Timpuri grele au mai fo.H! (DUMITRU CRUDU)
A face (lut sau tot o apă şi un) pământ sau wta cu
pământul sau (rar) a amesteca (sau a asemă1ta, a
tace asemenea) cu pământul. v. pământ.
A li (sau a se face) tot o apă = A fi (sau a
deveni) plin de transpiraţie:
Făcuse pesemne efori mare şi fiindcă î11
.1t1/ă era zăpuşeală, Marcel al meu em 101 lac de
apă. (CĂLIN KASPER)
A li (tot) un ... = A fi acoperit în întregime cu...:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Îngerul Domnului i S-a t11iirar înfr·O de 1t1/lu11; de că/căror de dr ep111rile a/111ia, şi să

flacără de foc, care ieşea din mijlocul 1uwi rug. 1iimt1ie cu .111j1e111/ ît1 oase. (P. ISPIRESCU)
Moise .'I-li uirar şi it1ră că rugul era ror u11 foc
( .. . ] (BIBLIA) Ao ţineuna şi bună sau (înv.) a o ţine una = A
nu ceda, a fi perseverent, a o ţine n1orţiş:
A fi om (sau băiat, fată etc.) o dată= A fi om (sau Ea finea una şi bună: că băiet ca băietul
băia~ fatăecc.) cu calităţi
deosebite, desăvârşite: ei 1111 mai e.He a/111/. (ION CREANGĂ)
Noi sunre1n o dară băie{i şi ce-tun vo1fJif El o finea 1111a, să-i aducă pe faw lui
o dară vodJif 1iimt1ne. (ION CREANGĂ) Verdeş. (P. JSPIRESCU)
Se apăra în dulcea limbă t1 poeziei şi
A li tot una de... = A fi egali dintr-un anumit finea ww că: De e curcă/ Ce se-ncurcă... (AL.
punct de vedere: ODOBESCU)
Cel wre sădeşre şi cel w r e udă, swlf 101
wltl; şi fiecare îşi va lua răsplara după o.He11eala A se face (tot) una cn„. = A se uni c u... , a se
lui. (ANA TĂTAR ANDRAS) contopi c u..., a se În1preuna c u..., a nu nlai putea
fi deosebit de ...:
A li (toti) o apă şi nn pământ. v. apă. Porcul se Tăvăli în nor oi, până se făcu
1111t1 cu lina. (P. ISPIRESCU)
A li, a se face sau a face (pe cineva) (tot) una
(cu cineva sau c u ceva)= A fi (sau a face pe A se tine tot (de) una (sau unul) (Cu valoare
cineva să fie) la fel c u altul: neutră) = A fi aşezat unul lângă altul, formând
Ne-afi luat 1noşiile şi ne-afifăcur una cu un tot:
locuirorii. 01 ASILE ALECSANDRI) Sar mare şi vesel, împă1tir în rrei părfi,
care se fin tot de una:Vatra satului, Delenii şi
A m erge una = A merge împreună, nedespărţiţi: Bejenii. (ION CREANGĂ)
Dunga vtînără a d11'1nului uşor rrăgănt1r În
suiş, se Încollîceşre fJe g11'1najii 1nărefelor stc111c1:.. şi A se tine una după„. (Îvr.; c u valoare neutră) =
merge ww cu Jiul, 11edespărţir. (AL VLAHUŢĂ) A merge în urma c uiva stându-i foarte aproape:
Se finea ww după el până l-a aj1111.1.
A 1m a\ea nici de unele = A nu a\ea cele necesare;
a fi sărac: A s ta una (Înv.) =A fi solidar:
Fată de cum au pomii în
1928 când s-au Aft1ft111du-i a sta şi ei una SfJre a 1ntî11tui
luat şi 1111 tiveau de nici unele, acu1n stăteau naţia lor de suţJt do11111irea unui aşa de rău
chiar bine. (DAN DA VID) srăp<111. (NICOLAE BĂLCESCU)
Mtîi11e, le făcură din Timf), să 1111 dea din
coif în coif şi să 1111 aibă de nici 1111ele. (JEAN A(-i) face (cuiva) una (şi bună sau lată) (La
BĂJLEŞTEANU) feminin; c u valoare neutrii) = A-i face cuiva o farsă:
„Ahll.' ill, llCu i-t11n găsit letlcul, zise ea
A o tine una (sau, înv., a o duce una cu„.) (Cu În gt111dul său. Taci.I Că i-oi fllce eu cu1nătrului
valoare neutră)= a) A dura fără întrerupere: 1111t1 de şi-a muşca labele'" (ION CREANGĂ)
De trei zi/ e o fin ror una cu 1nesele şi cu
/ăuftlrii. 01 ASD..E ALECSANDRI) A(-i) li (cuiva) tot (pop. de) una = A(-i) fi indiferent:
Iar eu, 1na111ă
Vtlla, zic, că nouă ni-i tot
b) A vorbi întruna, repetând acelaşi lucru: ww, mamă Vil/a. (NISTRU, voi. 5-8, 1990)
El o fi11et1 ww, să-i aducă pe faftl lui
Ve1deş împăral, daw vr ea să scape de ponosul

275
 Vwile ILJNCAN
Acela (sau acesta ) încă-i mtnl = Se spune
despre cineva care are un fel neobişnuit de a fi,
de a se purta:
Cine fi-li vt1rt1f În ct1fJ şi una ct1 acet1sra,
acela încă-i unul... (ION CREANGĂ)
Asta-i încă nna! sau asta încă-i nna! = Exclamaţie
de mirare (faţă de comunicarea unui fapt
surprinzător sau neobişnuit) sau de nemulţumire (în
legăo.1răcu o întâmplare neplăcmă) :
asrt1 Încă-i una.' De-oi fi eu Dănilă
Mă.'
Prepeleac, am prăpădir boii (ION CREANGĂ)
- Sigur că nu mai por 1 Că de aia .re alege
pmfu ·de noi. - Fii fu mai cu chilipir' - leu 1? AHa-i
Încă una.' Să 1nă dau ieu de ceasu ' 1nor{ii ca să /JO{i
fu să lmzureşri1 /ere-re!... (LMUS CIOCÂRLIE)
Ca nnnl care (sau ce)= Ca cel care, ca o persoană
care:
Vezi că el rămă.rese cu ochii bleojdiţi [reg.
şi fam. holbat] ca unul ce nici dânsul nu mai
văzu.re a.remenea .rc1unrJe1uri. (P. ISPIRESCU)
Ce mai una (şi) alta? = Se spune pentru a arăta că
nu mai au rost cuvintele, moti vările, explicaţiile:
Pe a}u'i 1nei.I... şi În sjlirşir, ce 1nlli u11ll-alra ?. ..
ce să mai umblu cu mofturi? (I. L CARAGIAlE)
Clasa una = De prima calitate; straşnic, grozav:
Răghină ? Dracu să-l mai ia şi p-ăla 1 O
marracucă clasa una' 0/. EM. GALAN)
Din d ou ă una (sau una din două). v. doi.
Din una în a lta sau dintr -una într-al ta (La
feminin; c u valoare neutră) = Luându-se cu
vorba, din vorbă În vorbă:
Că, di11 ww-11 a lw, au horănîr w
howrul să le fie '"' nuc, nucul ace.Ha, w re pe
arunci să fi fo.H copac de w1 an, cre.rcur î11 vale
(... ] (EM. GÎRLEANU)
AţJOi a1n legt1f ogt1r ul şi a1n şezur
amândoi lângă foc, pove.11i11d. Din una di11 a lw,
îi spusei unde mă duc; (RUXANDRA VIDU)
Nu şriu cu1n ai făcur, dar dinrr-una
Îllfr-alra, a1n ajuns să u1nl1lu de nebună ţJrin
276
castele vechi şi să re cer reginelor 1noarre.'
(VIRGIL TĂNASE)
Tot mm(!) şi mm(!) sau tot una şi mta = Numai
oameni sau lucmri de valoare; care de care mai ...:
Avea şi o herghelie î11.wm1t11ă de w i
frtunoşi, ror unu şi unu. (POP.)
A srms fJOpa rol-for, pe ci11e a călcar, ce a
/urar şi cine-i sunr ot11ne11ii. Au Înfundar ocna,
gosr}(){/ari ror unu' şi unu', de nici cu gtîndul 1111
re-ai fi gt?ndir că se fin de rt?lhării... (ION LAZU)
Uita ca (rar, de) aceasta (sau aceea, asta ere.)= Un
a<tfel de lucru, un lucru neobişnuit, neaşte(Xat etc.:
Nu purea el crede una Ctl a.Ha. (P.
ISPIRESCU)
Ctînd a văwr unele w aie.Hea... 1Jles11ea
de ciudă. (ION CREANGĂ)
Taci, 1111 sr„me ww w asra. (VASILE
ALECSANDRI)
(... ]în scurră vreme o să le ai, şi ieşi să
dea fJOnmcă la meşrerii din oraşul lui ca să i le
fllcă, dar rofi se codeau şi ziceau că una Cll
aceea nu se fJOare. (I. POP-RETEGANUL)
Uita pentr u alta (La feminin; c u valoare ne utră)
= Se spune când cineva îi face c uiva un rău ca
revanşă:
A1n vrur să-1ni răstorc cele rrei loviruri.
Vorba ceea, una penrru alra . (ION CREANGĂ)
Uita şi cu mta fac două= Fără vorbă multă:
De.I Bobocule, să zic şi eu cu1n zici, că
du11ă cu1n le SţJui d1'1n11et1ra, una şi cu una fac
două, n-are de unde să re mai apuce omul... (I.
L. CARAGIALE)
fndară zice: Una esre wltl, două fac mai
1nulre. Sau: Una şi cu una fac două. Sau: Tu ştii
wltl, două, eu ş fiu pân' la nouă. (AN1DN PANN)
Una şi cu una fac două, ce să 1nt1i
vo1fJi1n, u11t1-i una şi două-s 1nai 1nulre.l -Nt'1nt1i
wmşii?-Şi crapii' (G. BĂLĂIŢĂ)
U1ta-i mta şi două-s ntai mnlte = Fără multă
vorbă. Pe scurt:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Măruşă, şrii ce? Unt1-i una şi două-s 1nai
1nulre; lt1să-1nă-11 ţJtlce,
că 11u-1ni văd lu111et1
î11ainret1 ochilor de necaz. (ION CREANGĂ)
Unii-altii sau nnii şi alţii = Persoane multe
diferite:
(...] disoâem î111re omul de culrură
01nul de şriinfă ca să 1111 dă11111t1ştere la confuzii
şineîn(elegeri de care să profire unii şi a/fii.
(DANIEL VIGHI)
Adevăml ace.Huia rewlră din coerenta
st1 logică Înţeleasă ca t1fribuir e t1 u11uit1 şi
aceluiaşi
sens 11e11r111 unul şi t1celaşi re11nen.
(ANTONIO SANDU)
şi
Unul una, a ltnl alta= Fiecare câte ceva:
şi Ba că da, ba că nu; 1nlli un1J una, 1nai a/ruf
alia: fi11et1 jiect1re ct1 fl1u11,f să ră11u1ie Întreg şi să
fie al lui şi nw11ai al /11i (...] (IOAN SLAVJCI)
Mai zi1e1ii unii 11u1, affii alia (P. ISPIRESCU)

Unnl (nna etc.) ca acesta (ca aceasta etc.)

(Îvp.) = Un asemenea lucm, o asemenea treabă, URÂT
situaţie etc.: A cădea (ceva) cu urât (aiiva) (Înv.) =A-i displlbea:
Au Î11ce11ur boierii să zică: ce va să zit~ă ProţJuneau ziut1 ccînd să 1net1rgă la
una ca acea.Ha ? (MIHAIL KOGĂLNICEANU) învoire. îşi băgau căr(ile la nmariar (după şase

zile, dacă în aces1 rimp fe1ei îi cădea 1m?1de băiai,

Unnl (una etc.) m ai.„ decât a ltnl (alta etc.) sau 1111 mai mergeau la cwumie). (ION GHINOIU)

care (ma i) de care m ai... sau care ma i de care

= Se spune pentru a arăta că într-un grup de A face urât (Arg.) = a ) A se comporta ca un
fiinţe, obiecte etc., fiecare în parte excelează în nebun, a da semne de sminteală:
privinţa unei anumite calităţi: Maiâi-.rn o fi fos1 o femeie cw11secade,
Îi găsea dânsa fel de fel de muncă, care dar se vede rreaba că 1111 l-a bărur de.Hui arunci
de care mai grele. (POP.) ccînd trebuia şi uire ce-a ieşir, şi-t1ctun lt1 be{ie Îl
1nusrră conşriin{a, face urc1r şi-l t1ţJucă
U nnl ca „. (sau de) acesta (sau acela, ăs ta, cel a 1remurici11/. (VASILE FARAGO)
etc.) (Adesea depreciativ)= Un asemenea om, o
astfel de persoană. Un om neobişnuit: b) A face scandal:
Şrii c-am mai mâncai eu odară de la Şi la proces IOI bear a venii, făcea 11rt11,
wwl ca acesra o chelfăneală. (ION CREANGĂ) mai mare ruşinea. (ION LAZU)
Ne-a aşezar Imnicul în gazdă, cu roară
chelruiala lui, la una lrinuca. (IDEM) A-i face de urât (cuiva) = A fermeca, a vrăji (pe
Unu Iorgu Baden. (MIHAILSADOVEANU) cineva), a-i face farmece (cuiva):
Că n11-i dmcul pe pă11u?111, să ne facă de
Unnl după a ltnl =În mod succesiv (şi repede) urâi. (POP.)
sau În nun1ăr n1are: (... ] penim că frumuse(et1 rrezeşre
Gtîndurile 1Jiiri11relui ... Î11ce11 să curgă invidie, i s-a pus împorrivă, adică i-a fă cur de
limpezi unele după a/rele, fără şovăire, fără fapr sa11 de 1m?1. (ANUAR de LINGVISTICĂ şi
piedici. (I. L. CARAGIALE) ISTORIE LITERARĂ, voi. 34-38, 2002)

Unnl şi acelaşi = Se spune pentru a sublinia că A-i fi (cuiva) urât (de cineva) (Pop.) = A nu
este vorba de un unic obiect, fenomen etc.: simpatiza pe cineva:
Dar ware ace.He lucmri le face unul şi Lui Mi1t~et1 Îi era arc1r de sincer urcîr
t1celaşi Duh, care Îi dă fiet~ăruia În ţJarre cu1n de lu111ea În car e rrăia1n Încc1r ne ţJrăţ>ădea1n de
voieşre. (ANA TĂTAR ANDRAS) rcîs de ea, ne su/oct11n de rcîs, ne Înnebunea111
reciprrx în lwhore de râs (...] (DANIEL YIGHI)
277
 Vwile ILJNCAN
A-i li cui va (cu) urât a„. (sau să„.) (Înv.) = A
nu-i plăcea să ...:
De ura Ş/irbei/01; se Î1nţxi~ase Îit i111int1 ei cu
noi şi ÎÎ e1t1 urtÎI să ră11uî11ă singură În ct1să, 1xî11ă la
parasra.wl de 9 zile. (SABINA CANTACUZINO)
A-i tine (cuiva) de urât =A sta împreună cu
cineva, vorbindu-i, distrându-l, pencn1 a-i alunga
pi ictiseala:
ltiră faltl
c11 părul de a11r zise copaci11l11i
de se lăsă, l11ă pe figancă ca să-i fie de 11rtî1, şi
copaci11l se ridică la loc. (P. JSPIRESCU)
Nadina pofli pe Sravrtlf la 111asă, să-i
111ai fie de 11rtîr. (LIVIU REBREANU)
O viesr1e 111are, de prin apropiere, veni
11u1naideccîr şi i se lăsă cu Încredere ţJe 1ntînă, ca
să-i fie de 11rt11. Era o viespe evlavioosă. (G.
TOPÎRCEANU)
(Poetic) Colo .ws, c11lc(lf pe-o rtînă,I Sră
Negoi11I 1110/iortîrl C11-a l11i neg11ră bă1rt?năl
Car e-i fine de 11n?1. (IDEM)
A-şi face de urât = A-şi alunga plictiseala.
Ce zici, duduie Vero11it~uţo, 1111 face111 un
ghiord11111aş, aşa
la 1-e11ezeală, ca să ne freacă de
11rt11. (EUGEN LOVINESCU)
URÂT, -Ă
A-i face (cuiva) z ile urâte (sau negre) = A
supăra foarte tare (şi în permanenţă) pe cineva
Un alr fosr defin111, căruia de ase111enea
Îi 11rorejă111 idenrirarea, susfine că şeful i11stitufiei
i-afăc111 şi l11i zile negr e. (hctps://tv8.md/)
A-i fi (sau ai se face) urât (cuiva)= A se plictisi:
Baciul, ţJenrru ca să nu-i fie urtîl, ....
î11cep11 af11111a di11 pipă. (POP.)
A se uita urât (la cineva sau la ceva) = A privi
pe cineva sau ceva c u neplăcere:
Ilie Neafă zice că se uirt1u urtîf şi la
Manraroşie,
dar 1nai inuit se uirt1u la Bilă.
(MARIN PREDA)
Te făcea să dor1ni ca Ull ieţJUtî? sr>erit1f şi
să-ţi î11ghifi vod1ele la ctîre o şedinţă 11nde .re 11i1a
278
1m?1 la 1i1te cineva din pr ezidi11. (OCTAYIAN
PALER)
Ao păţi urât = A avea neplăceri mari ; a intra
Într-o Înc urcătură :
N11-I î11felegea111 pe Cea11şesc11 cwn poale
infra În t1ces1joc1>1r>stes.c, cu art1t 1nai inuit cu cc1r,
În vară, la S11agov, a rJăfil-O 11rlÎT Cil WI gazef(lr
occide111al ( .. .] (SILVIU CURTICEANU)
Era peril'11los, era 11eril'ol11I de a-fi
ţJe1:11ecura /t11nilit1 şi
chit1r tui ţXifir-o urt1t 11111/fi.
(ANTONIO MOMOC, ZOLTAN ROSTAS)
URCA
A (se) urca pe tron sau pe scaunul împărăţiei
(sau domniei ori pe scaunul domnesc) = A veni
la domnie, a ajunge domn:
El s-a .wiT r1e !1cmm11I domniei la 6 oc1ob1-e
t111111l822, 11-ei ani dtifJă ve.11i111I Caragea şi înda1ă
dtifJă u1veră, dtifJă 11cide1-et1 slugerului Tudor;
(ION GHICA)
AţJOi s-t1u urcar ÎJJ sct1u11ul Î1n11ărăfiei.
(P. ISPIRESCU)
LLI 1504 11111rind 111(1/î!le Şreftm-vv.,
vireazul vi1ejilo1; .re 1ut'ă r1e Tronfi11I .rău, Bogdan.
(NICOLAE BĂLCESCU)
A (se) urca preţul (ori preturile) sau, rar, a
urca în preţ. v. preţ.
A i se urca (cuiva) la cap. v. cap.
A i se urca (sau a i se ridica, a i se s ui, a-i
năvăli, a-i da, a-i ie şi etc.) sân gele la cap (în
faţă sau în obraz). v. sânge.
A se urca în capul (sau în părul) (cuiva) = A
abuza de bunătatea cuiva; a pune stăpânire; a se
obrăznici faţă de cineva:
Tine-o cu vorba ptînă ce nu-ţi dă jaf(I, apoi
scuiţxl-i În faţă şi-o să t1i sot«.~ră ct1re se re111e de
line şi 1u1 ţi .re un'ă-n wp. (IOAN SLAVICI)
A se urca pe butuc (Rar) = A izbuci într-o
întreprindere:
A .re 111rn pe b11111c. (!ULIU A. 2'ANNE)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Dacă din vodJele unor oficiali chema(i să

A s e urca pe pereţi (sau pe tavan) (Arg.) = A .wlure congresul 1111 vom alege, f)(){lfe, deu?r zerul
fi foarte supărat, a fi furios: scurs din urdă, Îll scluinb nădăjdui1n că ÎJJ
Uneori ne mgăm să plouă, dar ctînd cuvtînrările ţJe cari le vor rosti oierii (cu deosebire

plouă două zile î!i vine să re 111d pe perefi şi-fi simbriaşii)( .. . ] (BARBU LĂZĂREANU)
doreşri să iasă soarele, să faci ore ca să faci şi
bani. (MARCELSECUI) A fi urdă de curcă (Pop.) = A nu mai exista;
lucru imposibil:
A urca (pe cineva) în furci (Îvr.) = A spânzura Nu să-mpacă când să-ncurcă/ Să-i dai
pe cineva: şi urdă de curcă. (I. C. HINŢESC U)

Eu din fimie -am să faci Colan mândru ( .. . ]n-are de lucm, pofleşre şi la urdă
pelllru Turcii Ca să mi-i redie în fiu-ci. (VASILE de curcă şi la lapre de cuc. (CRISTEA SANDU
ALECSANDRI) TIMOC)

A urca Dealnl Mitropoliei = A cere desfacerea

căc;ătoriei, a divorţa: URECHE
Chiar Îll ziua cu11u11ieil A fugit şi 1n-a (A avea) ureche muzicală =
(A avea) facultatea
lăstal Şi dealul Mirmpolieil Neconrenir l-am de a pricepe j ust (şi de a reproduce în mod
urcar. (ANTON PANN) exact) sunetele muzicale:
Duminică wmmie/ Şi luni la Mirmpolie; Avet1 ureche 1nuzicală, t1vet1 1ne111oria
(IDEM) s1me1eloi: (GABRIEL CHIFU)
Ce Jaf.I cânra' Şrefan n-avea ured1e
A urca ochii în s us (Reg.) = A privi în sus, a-şi muzicală. Şi
n -avea sim(ul ridiwlului. (CELLA
ridica privirea sau ochii: SERGHI)
Arunci fedorul cel de-mpărtll o urcar
ochii .ws. (POP.) (A cânta) după ureche = (A reproduce) o
melodie după auz, fără partitură:
Cu roare că era bun cu110.f.Căfor al 1101e/01;
URCIOR el câ111a nwnai după ureche; (GIB I. MIHĂESCU)
A (se) umple pabarnl (sau urciornl). v. umple.
(A fi) noare la ureche. v. noa re.
A fi urcior (sau oale şi urcioare) = A fi mort de
mult timp: (A fi) urechea târgnlui (sau a satnlui, a
Eu ţJe 1naica ra a1n cu110.k~u1-o tt61d era ţJe pământnlui) (lrn.) =(A fi) atotşti utor:
lume, iar acuma î1 ulcioi: (MIHAILSADOVEANU) - Şi ce luc111ri sunt t1celea, nene
Joht111ne, căci uite, eu ăsta, ce 1nă JJt'1neşte
A s e face (sau a fi) oale şi urcioare sau a fi lumea urechea Târgului, să fiu al dmcului dacă
urcior = A fi mort de mult: le şriu. (NICOLAE FILIMON)
D-t1f>OÎ 1111 ştiţi că 1năruşa-i 1not1rră de
când lupii albi şi .1-t1 făcur (){1le şi ulcioare, A (se) roşi până în vârfnl urechilor. v. roşi.
sărmana? (ION CREANGĂ)
A ajunge la (sau până Ia) urechile (sau
urechea) (cuiva) sau a(-i) veni (cuiva) Ia (sau
URDĂ în) urechi sau a (-i) intra în urechea (sau
A s e a lege urdă din zăr (Pop.) = A se separa urechile) (cuiva) sau (rar) a s una la urechile
binele de rău sau adevărul de nea devăr:
279
 Vwile ILJNCAN

(cuiva), a se sui întru urechile (cuiva) = A se

afla, a auzi (întâmplător) (despre ceva):
Mi-t1junsese şi inie lt1 urechi zvonul
despre divorţul Elvirei. (G. CĂLINESCU)
Ajungtînd şi la urechile srărxînului 1noşiei
tlcest zvon, se duse şi el de văzu 1x1larurile şi
rămase cu ochii zgtîifi. (P. ISPIRESCU)
A avea urechi de cârpă (sau de saftian) = A nu
auzi bine; a fi surd:
- Auzifi, f rafi/01; se prăpădeşre .Hăpâ11ul
11osr111. - Taci, uret~/Ji de ctî11Xi, Îi zise vu/ţJetl şi-i
rrt1se o ţ}(l/111ă, fu să gtîndeşti stăţxÎ11ului 11ost111
aşa? (P. ISPIRESCU)

- Acum câţiva ani, reluă A11ghel, o Ho 1...

că doar 11-am 11red1i de săf1ia11.
isro rie mu1dară mi-a ajuns la ured1i ( .. . ] (VASILE ALECSANDRI)
(PANAIT ISTRATI)
Am Jo.IT siliţi să facem ce-am făcui, că A avea urechi de lnp. v. lnp.
alrfel î11 ved 1111 ajungea la ured1ile împărarului
amarnica noa.mii .Ilare ( .. .](TITUS POPOVJCI) A avea urechi deschise despre.„ (Înv.) = A fi
foarte atent la ce face cineva:
A asculta cu toate urechile (sau cu zece ori cu De aceea, vigile11fi ca vielăfile duşmănire
trei urechi) (Pop.)= A asculta cu mare atenţie: ale pădurii, „domnii Moldovei punu-ea să aibă
Fara asculra cu roare u red1ile. (P. urechi desd1ise despre Turcu... ". (GR. URECHE)
ISPIRESCU)
Srere asculrase cu Trei ured1i. (EUGEN A avea urechi lungi (cât de măgar) = A fi
BARBU) neinstruit; a fi prost:
A111 să vă SţJuJJ un secrel, zise lubeşre-o, Jărui meu, dar 1111 .Hn?ga
11ecunoscurul. - Vorbifi, i-a1n zis, asculrc111d cu crt1i11icul, ţJe11rru că lu111et1-i ţJ/ină de urechi
zece urechi. (C. NEGRUZZI) lungi. (VASILE ALECSANDRI)

A asculta numai c-o ureche = A asculta distrat:
( .. . ]nu a:11.'u/1am dectîr c-o ureche, eram
sincer uimii ce plăcui potlle fi să fii preşedi111e.
(MIRCEA DANELIUC)
Asculram c-o ureche cum f>OfXI Vasile îşi
A avea urechile astupate cu ceară = A nu auzi
bine; a fi indiferent la ceva:
Nu SţJune-un bt1s1nu n1unai ţJOeful cel
vodJăre[/ De eroul Odi.tiev cel mulr
1neşteşugăre{:I Şi-llu t1stuţx1r cu cet1ră uret~het1,

desfăş111t1 uropia şi ( .. .) îmi făcea haz să cred că să se culce,/ lt1 glasul de sire11ă adormiro r de
ţă1t111ul din el ştie ce vodJeşre. (LUCIAN BLAGA) dulce( .. . ] (MIHAI EMINESCU)
Orictun, trebuie să llţJrinzi chibritul ÎJJ
A avea apă în urechi = a ) A nu auzi bine: bevw de aftuii, alrfel 1111 re va vedea şi asculw
Nu mă î11ţelegeam cu el de pan'ă avea ni1ne11i, sunte111 01fJi şi t1ve1n urechile t1stu1xzre cu
ar1ă-11 urechi. ceara i11difere11fei ( .. . ] (BUJOR NEDELCOVICI)

b) A fi prostănac. A bate toba (sau toaca) Ia urechea s urdului. v.

surd.
A avea bumbac în urechi. v. bumbac.
A fi (cam) într-0 ureche = A nu fi în deplinătatea
A avea urechea bună = A avea auzul fin: facultăţilor mintale; a fi (cam) nebun:

- Ai ureche bună, nene Goraşcule, a Şria dt111s11/ că Vasile Baciu e îlllr-o

zt1mbir .111iii11ul. (MIHAIL SADOVEANU) ureche. (LIVIU REBREANU)
Blaga avea o uret~Jte bună, cunoştea Vara plewu cu roţii afară, la 1111 1111chi
1nuzică, avea cultură 1nuzicală, cu1n avea şi al fo i: .. bărnî11, budac şi wm îlllr-o 11red1e.
Maina 1nea, a1ntîndoi tiveau o serioasă cultură (AL. VLAHUŢĂ)
muzicală,dar nu o pracriwu. (DORA PAVEL)

280
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Mirm lui Spâ11zwii·f(){1me e cam îilfr-o

ureche şi-i pro.li ca 11oaprea. (ION LĂNCRĂNJAN) A fi tare (sau fudul, greu) de urechi (sau de-o
ureche) = A nu auzi bine:
A fi (cu) ochii şi urechile (sau urechea) cuiva Nu em cu desi'tvtîrşire surd, dar em Tare de
= A fi infomiacorul c uiva; a fi omul de încredere u1-et~1te, /Ol111e rare, Îllfr -arcîr de rare, Înccîr glu111efii,
al c uiva: mi5ctînd dit1 buze, fără a scoare glas, îl făceau să
Acei 11ăvra1>i şi beşlii (ostaş din călărimea creadă că-i spune ceva( .. .] (ION GHICA)

uşoară turcea<că] care neguţează folosul lor swlf Caq>, 1ii.11u111ar pe canapea, fipă cu glasul
rorodară ochii şi urechile lui baş-bulub-lx1ş de la lui ca1n srridenr: „Ce1eşre 1nt1i rare, do11111ule, 1111
Ga/tlfa. (MIHAILSAOOVEANU) şrii că
Maiorescu e fi1dul de-o ureche?"
S1t1 la p{jndă. Prindea orice mişcare. (CORNEL REGMAN)
Vedea, ş1it1 rorul, era ochiul şi urechea direcţiei. Vecinul de la zece, care-şi chelfănea
(JEAN BART) ;gomoros co11soarra, e cam fi1dul de-o ured1e.
(CĂTĂLIN MIHULEAC)
A fi fudul de-o ureche. v. fudul.
A face urechea toacă. v. toacă.

A fi ma i credincioşi ochii d ecât urechile = A

acorda mai multă crezare celor văzute decât
celor auzite:
Predica prin exemplul perso11t1/ al
preorului, deşi esre mai grea, mai mtire folos aduce
celor ce vor privi la viaţa lui, după cuvtîn1ul care
zil~e: „Mai credincioşi sunt ochii dettîr u1-et~1tile ".
(ILIECLEOPA, JOANICHIEBĂLAN)
Mai credincioşi ochii dectîT ured1ile. Ochii
t111 1nai 1nulră crewre det~tîr uret~ltife. Mai lesne se
cred oâ1ii dectîr urechile. (TEODOR FLONTA)
Mai credincioşi ochii dectîr urechile. (I.
C. HINŢESC U)
A fi numai ochi şi urechi. v. ochi.
A fi numa i urechi sau a-şi deschide u rechile în
patru ori (rar) a asculta cn toate urechile = A
asculta foarte atent:
Cei doi fimcfiont1 ri de la mese !1crit111 de
Zor, cu caperele plewre pe foile de lu1rrie; dar
erau 11u1nt1i urechi, cu roate că Marit1 vorbise
surd. (CEZAR PETRESCU)
Sw11em roţi numt1i urechi. (CAMIL
PETRESCU)
Faftl ascu/ftl Cil f(){1Te u red1ile. (P.
ISPIRESCU)
Mă t1ţJroţ1ii de nea1nful 1neu şi-i zit~:
„Măi, şonţule 1
... deschide-fi urechile-n pairu la
glasul adevămlui... " (VASILE ALECSANDRI)
281
A fura cu urechea. v. fura.
A i s e lungi (cuiva) ma tul (sau urechile) (de
foame). v. lungi.
A împuia urechile (sau capul, capetele, s ufletul)
cuiva. v. întpuia.
A îndesa (sau a tufli) căci ula pe urechi. v. căciulă.
A mişca din urechi. v. mişca.
A nu (o) duce la ureche = A bea foarte mult:
Nici Alexa 1111 dusese la ureche ît1
dimineaţa aceea... (MIHAIL SADOVEANU)
A nu avea urechi pentru ceva = A nu voi să ascLdte
ce i se spune; a nu da importanţă celor relamte:
Ai răi le ştiu sau se ţJrefllc t1rorş1iurori,
din cauza asrt111u 1nai au urechi 11enr111 rine, iar
la nerudele dit1 .rnr e greu să re divulgi ( ... ]
(PETRESĂLCUDEANU)
A nu- şi crede urechilor (sau ochilor). v. crede.
A prinde (ceva) cu urechea = A afla:
Are111... îşi ascu(i auzul, aplecând wpul
să prit1dă cu urechea caden(t1 slabă a 1x1şilor
din depă11t1re. (JEAN BART)
 Vwile ILJNCAN
De acolo, din p(lf, căuftlm să prind cu
urecheli rros11e1ul ţJllŞilor ct1 să şriu ÎJJ ce 1x1rre
se Î11dret111ră, dt1r din 11ric i11t1 01nărului celui
gros, n-am purur. (ION GRĂMADĂ)
A pune (cuiva) ghiocei (sau ghioc) după (sau
la ) urechi (sau urech e). v. pune.
A purta căciula pe-o ureche (sau a umbl a cu
cuşma pe-o ureche) = a ) A nu-i pă~a de nimeni
şinin1ic:
În1x1lic, îmi plesnesc căciula pe-o ureche şi
mă duc, nici nu-mi 1x1să. (MIHAIL SADOVEANU)
b) A-şi bace joc de orice.
A răzbate cu urechea. v. răzbate.
A râde (sau a rânji) cu gura p ână la urechi
sau până i se duce gura la ureche (ori la
urechi) = A râde cu mare poftă:
Ceilalţi şcolari începură să rlldă cu gurile
Întinse 1xî11ă SfJre urechi, căci co11iii sunt ot11neni şi
ei şi se s1inr 1n1Jţu111ifi cc1nd v<ld u1niliret1 celor ce
prea repede se îi1alţă. (IOAN SLAVJCI)
E deja Întuneric tifară, e linişte În casă,
!iOCrela mea de 83 de ani 1mnăreşre alremativ
emisiunile lui Mămfă şi Simona Gherghe, fiind
fericiră şi rtîztînd cu gura rxîn' la urechi de faprele
de-li 1nirărilet1 11etrecure În lt"net1 111onde11ă.
(http://blogdoman.blogspoc.ro/)
- Dt1că vezi 11e Mit111, s11une-i şi
du11111et1ra... şi cc1nd Îi avea nevoie de ceva, de
vreun cal... ştii... una-i Ruja... Fe111eia se .~hi1nl1ă
deodară la faţă, îşi rânji gura rxînă la ured1i:
-las. (EM. GÎRLEANU)
Aproape în acelaşi rimp w profe.IOtlra s-a
stret~urt1t 11e uş4 ca un şorit~e/, şi G1
i1a, u1111/Ji11d cu
gura rxînă la ured1i. (MIRCEA CĂRTĂRESCU)
A roade (cuiva) urechile (sau capul). v. roade.
A scăpa ca prin urechile acului = A ieşi cu mare
greucace dintr-o încurcătură sau dintr-o primejdie:
Nt'1nai acu1n, ct111d se uita În u11nă, Îşi
da .ret1111t1 de primejdia din w re a scăpai Ctl prin
urechile acului. (AL. VLAHUŢĂ)
282
Ctîr mă vezi de voinic, de-abia t1n .1eă1x1r...
et1 pri11 urechile acului. (ION CREANGĂ)
Ei, ctîre a î11dura1 bierul om, fi se face
ţ>ărul 1n<lciucă. Nt'1nlli ca ţJri11 urechile tlcului li
.ocăpar de la moorre alergtînd pe.He ctîmpuri de
la Gliga11u ptînă la Co.Heşri unde t1 aju11.1 î111r-w1
lwl fără lwl. (LIVIU REBREANU)
A se culca pe o ureche (sau p e cea ureche, pe
urechea aceea, pe urechea a ia ). v. cul ca.
A se face (numa i sau tot) urechi sau a asculta
cu toate urechile= A asculta cu muică atenţie:
Ctînd începură 1u:1iroorele să ursettică, el
.refăcu nw11ai ured1i şi a1d ror. (P. ISPIRESCU)
Faw ast.'ulw cu roore ured1ile. (IDEM)
A se face într-o ureche = A se preface că nu
aude cei se spune; a se preface că nu înţelege ce
i se spune:
Văztînd că
Pepelea se face î111r-o
ureche, ţJu11e unul dintre ei 1ntî11t1 ţJe un ciolan şi
pri11de t1-I croi pe unde năpădeşre. (POP.)
Dllcă ţJe-aici se t1ude 1nai des că „eşti
Într-o ţX111e" „Într-o 11111ă " sau „Într-o ureche"
ctînd ai gtîndurile .Hnîmbe, arw1ci î11 el fi-ai găsii
omul nimerii î111m rorul (.. . ] (GEORGE COLPI1)
A se lăsa (sau a se culca) pe o ureche (sau, reg.,
pe urechea a ia ) (Pfm.) =A neglija ceva:
Cum văd eu, f r(lfe-meu .re poare culca pe
o ureche di11 parrea V(){l.Hră; la sftînrul Aşreapră
.1-t1 împlini dorinfa lui. (ION CREANGĂ)
A semăna neghină (în urechile cuiva). v. neghină.
A s ta (sau a şede a, a cădea) pe urechile (sau pe
spinarea) (cuiva) = A sta pe lângă cineva
(creându-i neplăceri, plictisi ndu-l etc.):
Acea.11t1-i di.Hracfia poporei. Pă wr
11u1nai că e ţJe s11i11t11-et1 lui bieful Minetl.'...
(CEZAR PETRESCU)
A trage clopotele într-o ureche (Înv.) = A trage
clopotul într-o dungă:
Grăbiră îi1dară a rrage doporele înrr-o
u1-et~/1e şi t1 strigt1 t1jutor, dt1r Îit z(lt/t11; că 1nai 1nt11-ele
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

hofilor pmresreluind arără că via{t1 da111111lui t«.' wn e

în mâna lor (... ] (FLORIAN DUDAŞ) b) A-şi închipui.
De asemenea, exisră mai mutre feluri de
a Trage cloporele: „LLI noi .le spw1e când .le A(-şi) pleca urechea (sau urechile) la„. v. pleca.
rrage „Într-o uret~he ", t1dit~ă, „Îll dungă", sau
ţJe înfele.wl TuTuror, limba cioporului 1111 aringe A(-şi) tine (sau a(-şi) a pleca, a pune) urechea

t11ntî11două 1nargi11ile, ci doar una, arunci e (la„.) = A asculta c u atenţie:

semnal de pericol, când e.He foc în sar".
(http://www.gazecademaramures.ro/)
A trage cu urechea. v. trage.
A umbla cu flori la pălărie sau a wnbla cu Dori
(sau cu floare) la urechi (sau la ureche). v. umbla .
A veni la urechile (cuiva ceva). v. veni.
Cine-i acel ce-mi spw1e povesret1 pe de
rrml De-mi fin la el 11red1ea -şi n?d de câre-a.11:11/rl
Ca de dur eri .miiine? (MIHAI EMINESCU)
A-i băga (cuiva) bumbacul în urechi (Înv.) = A
bace pe cineva ca să nu mai spună ce trebuia tăinuit
O să ne bage minfile în wp şi b11mbac în
11r ed1i (.iă 1111 iasă minfile), îi şoprii e11 la
11r ed1e. (GH. MARIN)

A vorbi (cuiva) la ureche = A şopti:
De aceea, ct1re afi SfJus lt1 Întune ric se vor
auzi la lt'1n1i1ă ; şi ceea ce afi vo1fJif la uret~he, În
odăi, .le va vesri de pe acoperi$11ri. (BIBLIA)
A(-i) fi (cuiva) u rechile roase de„. = A fi
plictisit de ... ; a cunoaşce ceva prea bine:
Sărut era însă de f()(1fe acesrea logofărul,
cu a1ntîndouă urechile roase şi ţ>rea zorir.
(RODICA OJOG-BRAŞOYEANU)
A(-i) roade (sau a(-i) mâ nca) (cuiva) (ş i) urechile
= A mârca foarte mule de la cineva ((iigubindu-1):
Dar, rxînă wia-alra, ia să mă duc să văd:
ales-au niiipul de mac acei nes1Jăfaf4 car e-mi r od
urechile să le dt111fara? (ION CREANGĂ)
Aisra-i graful cel ve.Hir despr e car e-mi
r odea ur ed1ile cucoana Gahiţa? ha, ha, ha ...
(VASILE ALECSANDRI)
- Măi.I srrigară ei, ăstt1 ne 1nănc111că şi
urechile din CllfJ cu viţeluşa lui, ne seacă, ne
face înrregul horar /Jărărură. (IOAN SLAYIO)
A(-şi) băga (bine) (ceva) pe (sau la ) ureche
(sau urechi) (Reg.) = a ) A asculta c u atenţie; a
înţelege:
Bagă bine pe ur ed1i ce-fi SfJw1 ... şi 11e
urină vii şi 1nă a11u11{i: „Do1111tule 1ni1Jist111, li
venii domnul Hrisre.11:111" (GIB I. MIHĂESCU)
A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la
urechea cuiva (D. vorbe, zvonuri, ştiri) = A
ajunge la cunoştinţa cuiva:
Mu11nu1nrul tlcesrt1, desigur, i-ll ajuns la
u1-et~1t;lui Moro111ere JJe a/re căi, 1>r1i1 Guit~a şi
Parizit111ul, ţJe11r111că/et~iorii11-1111 Îndrăv1ir să i-o
spw1ă înfafă. (MARIN PREDA)
(... ] 1ni-ajunsese şi inie la urechi zvonul
despre divo1111t Elvirei. (G. CĂLINESCU)
Bărrt1nul Ghencea socoreşre că noi tinerii
sunre111 n~'ite
1>ezeve11ghi, f>Ollte i-t1 t1jt'1JS la ureche
vreww din isp1iivile... (TEODOR SCORŢESCU)
A-i da (cuiva) p este urechi = A mustra pe
cineva; a pedepsi pe ci neva:
l-a dar ţJe.He 11r ed1i să .1e-nvefe mime.
A-i desfunda (cuiva) urechile = A-i trage
(cuiva) o palmă:
Ct1 un novice, 1nă uir d tî?fJf În coş, duţJă
care mă rrezesc c11o1x1/mt1 gr ea pe ceafă, de mi
s-a11 desfimdar 11rechile i11.Han1t111e11. (FLORJAN
BICHIR)
A-i i eşi (cuiva) s unetul în urechi = A-i fi foarte
frică:
A alergai 1x?nă acasă şi când a aj11ns la
uşă 1x1rcă-i ieşet1 sufle1ul În urechi.

283
 Vwile ILJNCAN

A-i intra (ceva) pe o ureche şi a-i ieşi pe alta (sau tiui (cuiva) în urechi (sau în cap, în creieri
pe cealaltă) = A nu reţine ceea ce i se spune; a nu etc.). v. ţiui.
a<eulta sau a rămâne nepă<ăror la sfaturi:
Ion scuiţ>il it11; Îşi frt1se 1Jălănt1 fJe m}1i A-şi ascuţi(sau a-şi ciuli, a- şi apnti) urechile
şi f<lcu. A uzise şi el ceva din f0l1f e acesret1. l-au (sau urechea). v. ascuţi.
in rra r ţJe-o ureche şi i-au ieşir 11e cet1lalră.
(LIVIU REBREANU) A-şi astupa urechile (sau urechea). v. astupa.
Ba se re1nea să 1111 răcesc din ct11,za
1unezelei, ba, Doa111ne fereşte, să 1111 1nă-nec.~, ror A-şi deschide ocbii în patru sau a-şi deschide
vorbe fără re111ei, care-1ni 1i1rrau 11e-o uret~he şi-1ni ochii (şi urechile) în patru sau a fi cu ochii în
ieşeau pe cealalră.(NICOLAE GANE) patru ori a fi cu ochii deschiş i. v. deschide.
La judecă tori, ce inrră ţJe-o ureche it1se
pe alw . (C. NEGRUZZI) A-şi deschide urechile (în patru). v. deschide.
(Eliptic) Şi 11w .rim ele bărrt?nei pe-o
ureche roore-i iese. (MIHAI EMIN ESCU) A-şi închide urechile. v. închide.

A-i rupe (cuiva) urechile. v. rupe. A-şi prinde urechile. v. prinde.

A-i şopti (sau a-i spune, a-i zice, a-i vorbi etc.) Cnlcă-te (sau poţi să te cnlci) pe o (sau pe
(cuiva) la (sau în) ureche= A-i vorbi cuiva cu glas acea) ureche. v. cnlca.
scăim (pencru a nu fi auzit sau a da impresia re
mister): Să-şi bage bumbacnl în urechi (Înv.) = Averti<ment
Grefierul 11 111hăţă de umăr, şopri11du-i dlll unei persoane ce a comis o faptă rea:
apăsar la ureche (...] (LIVIU REBREANU) Spune-i să-şi bage bumbac 1n urechi.
A şoprir la ured1ea lui /011-vodă reime/lfar (ŞEZĂTOAREA, IX)
Buze11chea (...](MIHAIL SADOVEANU)

A-i trece (sau a-i zbârnâi) (ceva) pe la ureche URGIE

= A auzi ceva în treacăt:
Mi-t1 r1-et~ur 11e la u1-et~1te llt'1nele
profe.'i0(1rei de ad1eologie li11gvi11ică Marija
Gimbuws de la Universiw rea din Los Angeles (...]
(GELLU DORIAN)
A cădea (sau a pica, a intra, a fi) în (sau la, s nb)
urgie = A ajunge în dizgra~e; a fi dispreţuit:
Radu Vod4 căzând sub grea af„ristmie şi
urgie a ţ){lfrit1dwlui Nifo14 se rfvm.1ese de o
groaznică şi c11npliră ba1lă ( .. .](AL ODOBESCU)

- Simplu, fi s-a dus vesrea. Mi-t1 rre<.' uT ţJe Co111t1ndt111rul r egi111eJ1fului ce!lfrului ertl
la u1-et~1te că re dai 1nare, 1nare st~ută, re dai 1nare brt1vul, srrălucirul şi 1ni11unt1rul ct11nt1rt1d
!i<.' ulă pe ba.1<.'ulă. (VLAD A. POPESCU) colonelul Ocrav Adam - căzur şi el, mai Târziu,
sub urgia comuni.Hă . (MIRCEA CARP)
A-i trece cuiva (ceva) prin urechi = A-i răsuna

în urechi din cauza intensităţii sunetului:
Perru nu-i răsţJuJJ.~, dt1r n ici T uner nu
1nt1i continuă, Clici c/Jit1r În t1cet1 cli/Jă, veniră
parcă de nicăieri, o săgeară zlx1n u1i pe la
ur echeli 01nului şi se Î1ifi11se Î11fr-ullt1 dintre
căpăfânile lui Tuner. (SÎNZIANA POPESCU)
A-i tiui (sau a-i pini) (sau, rar, a tiui) (cuiva)
urechile (sau urechea, creierii, capnl e tc.), a-i
A pune (pe cineva) la urgie = A se supăra pe
cineva; a persecuta pe cineva:
Îm reab-o de ce m-tl pus la urg ie. (ION
GHICA)
A-i fi (cuiva) cu urgie sau a tine (sau a prinde,
a lua) urgie (pe cineva) (Îvp.) = A urî, a pizmui:
N -au fi1w r spre mărrurie urgia Lui ( . . ]
(BIBLIA)

284
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Ora,~ul esre artîr de mizerabil înctîr fi-ai

urÎ zilele să 11err eci În el o lună Încheit1ră.
URÎ (OCTAVIAN GOGA)
A-şi urî zilele sau a i s e urî cuiva cu zilele. v. z i.

A i s e urî cu binele = A acţiona în dezacord c u URLA

interesele personale: A lătra (sau a urla ) (precum câinele) la lună

- Ce e? - îl î111rebă Centu-ul pe calul (sau la s tele, ori, rar, în vânt). v. lătra.

11ău/răvt111 - fi s-a urt1r cu binele? - Nu 1ni s-t1

urt1f inie cu binele, ci de rine-i rău. Făr-Frt'1nos A(·i) urla (cuiva) lupii în casă (sau pe cuptor,
fi-a fu1t11faw. (MIHAI EMINESCU) în vatră) = a) A avea ca<a pără<ită:
Li s-o urt1f cu binele, 1nă, 1Ju 1nai /JOI stt1 Aş voi să-fi sl11jesc artîw până fi-or 11rla
locului 1„. (ION LĂNCRĂNJAN) l11pii fJe Cllf){Or. (I. G. SBIERA)
- Gu1t1, hodorogule, ce fi s-t1 1mî1 cu
binele? Să nu-mi umbli cu şaltăr-ma/tăi: .. (EUGEN b) A fi î nşelat de soţie.
BARBU)
A-i urla (cuiva ceva) prin (sau în) cap (Reg.) =
A i se urî (cuiva) cu via ta (sau cu zilele) sau A-i trece c uiva prin minte:
(reg.) a i se urî de z ile = A se sătura de viaţă: - Mă 1nir că 1111 fi-e oar ecu111, să-fi fie,
Eu 11u 1ni11r cc1nd vă Sţ>u11că1ni S-ll urt1f cu zise Nichifor po.wmortîT; eşri 1111 cheag zbârcii,
via{a, dar 1111 i .HI urtîr ei cu mine („.] (BARBU 1nai ca şi 1ni11e, şi iaca ce-fi urlă 11ri11 ct1ţJ.'...
DELAVRANCEA) (ION CREANGĂ)
(„.] că o iubeşre de mulr, că s-a lupf(I( cu
sine Însuşi În wda1; căi s-a urlii cu vitl{a, că ar vrea A-i urla (cuiva) capul (sau urechile, a uzul)
să încenrm o viafă muă. (UVIU REBREANU) (Rar)= A-i vâjâi (cuiva) capul sau urechile:
Ho, isţJrăveşre o dară, că-1ni urlă ca11ul.'
A i s e urî cuiva (cu sau de ceva) sau a i s e urî se ră.Hi ad1i111andri111I t11w1ctînd plap11111a de pe
cuiva să„. = A se plictisi de cineva, a se sătura el. (DAMIAN ST ĂNOIU)
de ceva, a nu mai simţi nicio plăcere pentru A do11a zi wp11I grou1v îi 1111". (ANTON
cineva sau pentm ceva: PANN)
Mtîndmfo, pelllm ce p/tîngi, dragă? 'Ţi
s-a urtîr de wsa mea? (ŞT. O. IOSIF) Urlă tâ r gul = Vorbeşte toată lumea:
Avea gânduri pline de ft11111et~ cu care 1111 i Udă Ttîrg11J, da111111Je„. (I. L CARAGIALE)

s-arfi 1mî1de a .Ha o veşniâe. (AL VLAHlJfĂ) Trezeşre-re odtlră! Udă rtîrg11I de l'OfJOf11I
Ziceau că li se 1mîse şeuînd 10 1 alegerilo1; şi d1111111ea1a srai de silabiseşri hr iwavele,
singur ele. (P. ISPIRESCU) a1tle-le-arfoc11I' (AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI)
DuţJă cc1răva vre111e, si1nfi11du-se ilir Îll
fJuferi, a-nce11ur a i se ur Î să sret1 serile singur.
(1. L. CARAGIALE) URLAT, -Ă
A s e duce pe urlaţi. v. duce.
A i se fi urât (cuiva) cu viaţa sau (reg.) a- şi urî
zilele = A se sătura de viaţă:
'Ţi s-a urtîr Cil viafa? (AL. SAHIA) URMA
Dotunne, 1noşule ... se vede că fi-ai u111r A- şi urma calea (sau drumul) = A-şi continua
zilele. (ION CREANGĂ) drumul, a merge mai departe:

285
 Vwile ILJNCAN
Chiaj11a-şi urmă,
dat; î11 rilmă, calea
spre Cemefi (... )(AL. ODOBESCU)
Să-şi fllcă 1nerinde, să t1ibă cu ce-şi
urma cal ea. (POP.)
URMĂ
(De) pe urma (cuiva sau a ceva) = Rămas,
dobândit, obţinut de la cineva, rezultat din cauza
c uiva sau a ceva:
Ştia pe Tmiw văduv şifără 11iciu11 copil de pe
w111t1 primei lui căsă!orii (GALA GALACTION)
Admi11is1ra averea lui Mihai şi t1 celor
două surori ale lui, Corli şi Ralu, ră111t1şi 01/ani
acrun /Xlfru ani 1>e urina unui accident de
automobil. (CEZAR PETRESCU)
An1 văzur 1nulr bine de ţJe urina
bădJarului dwnirale. (I. L. CARAGIALE)
Oare 1nulre stricăciuni a1n să 1nai ţJ/ăresc
eu pe urma ra? (ION CREANGĂ)
A (i se) pierde (cuiva) unua (sau unuele) ori a-şi
pierde (sau a-şi şterge) (cineva) unua (sau
unuele) = A face să se piardă orice ştire despre
cineva:
(Tina) A 11ăscocir o î111reagă ţesărură de
şire1e11ii ca să i .fi! piar<.ă urma. (LIVIU
REBREANU)
Te-aş duce eu dacă re-ai lăsa... Am ce
să pri11d î11 braţe. Să re iau pe .ws şi să re duc,
î11ctîr să 11i se piardă urma' (IOAN SLA YICI)
Ct1nd 11u s-o 1nai auzi Valsul diJninefii
ţJri11 1nt1/Jalllle, gara: 11e-t1 1nurir
norocul şi ni se
şrerge urma! (G. M. ZAMFIRESCU)
A (nu) (mai) da de (înv. în) urma (cniva sau a
ceva) sau a (nu) găsi (ori a prinde, a afla etc.)
urma sau a (nu)-i da de urmă, a da de o urmă
(a cuiva sau a ceva) = A (nu) descoperi pe
cineva sau ceva; a (nu) găsi un indiciu, un semn
care să conducă sau să ajute la o descoperire:
Aveam o fară şi doi băie{i şi rxirre de ei
11-t11n t1vur. Un SfJur car de z1neu 1ni-t1 fur t1f /ara şi
11u (JOT da cu mt111a de 1111na ei, deloc, deloc. (P.
ISPIRESCU)
286
E pesre pu1i11ţă să mă cult', să las o
11tX1pre-111reagă fără să dau de urma copilului.
(I. L. CARAGIALE)
A adulmeca din urmă în unuă = A căuta peste
tot pe cineva:
A p<111dir cu ochi de fiară î11depărrarea
lor şi s-a îngrozii. Va să zil'ă [jandarmii] îi
adu/Jnecaseră fXIŞii şi ţJOrniseră acr"n JJe urinele
lui. (V. I. POPA)
A căl ca de două ori într-o unuă (sau într-un
loc)= A merge alene; a lucra încet, fără spor:
Cam ă1ra-i srilul de lucm de la acetmă
c0111rx111ie mre ct1kă de două ori î111r-w1 la:, la
i111e1val de doar rrei zile diferenţă. (haps://,esrea.ner/)
A călca din urmă în urmă (Reg.) = A păşi în
acelaşi fel cu cel din faţă; a imita îndeaproape pe
un om de merit:
De-i călca din piarră-11 piarră/ Din
străin nu-i face rară;/ De-i călca din u11nă-11
urmă/ Din srrăin 11u-i face mumă' (POP.)
A călca într-o urmă= A merge unul după altul:
Au călct1t Înrr-o urină roară JJ(){1ţJrea
rxî11ă au a} wu la o ft111rtînă.
A călca pe (sau în) urmele lui tată-său (Pfm.)
= A sen1ăna cineva cu tatăl său În apucături sau
obiceiuri (mai ales rele):
Calcă pe urmele ra1ă/ui-său. (...] şi
MtLri111i11 a fosT foai1e rău de-a lucra aşa Ctl
Sevei; căci le lipseau virfu{ile 11eu.rnre penrru a
călca pe urmele lui. (MIHAI EMINESCU)
A călca (sau a merge) pe urmele (cuiva) = A
avea apucăturile, con1portan1entul c uiva:
- Bine, 1nă.I Mai stă111 11oi de vorbă.
Nu1nai să 11u calci ţJe ur111ele lui Mit111 lui
Srx111wrăftX1111e. (ION LĂNCRĂNJAN)
A călca unua (sau pe unuele) (cuiva) = A
porni Î n urn1ărirea c uiva:
Grăbiţi, copii, grăbiţi... Măria-sa 11e
caftii pe urme ... (VASILE ALECSANDRI)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Dt1r nici noi 1111 se cuvine să Îllftîrt.ie1n, A l ăsa (pe ci neva sau ceva) în urmă= A depăşi

acei cc1fiva ct1re ne-tun juruir să vă călcă1n fJe pe cineva sau ceva:
1mne şi să vă ajungem la vadul Lipşei. (MIHAIL Coloana noastră se Î1nţJufina 1nereu.
SADOVEANU) Până la poala Pirinului am lăsaT î11 111111ă mu/Te
grufJuri inici, În locuri alese a111une ca lagăr de
A căuta urma (cuiva) = A se strădui să găo;ească cărre 1111 gradt11 bulgar(... ] (G. TOPÎRCEANU)
(pe cineva):
Voinicii noştri au Înce11ur a căura ur1nt1 A lua (cuiva) din urmă sau, rar, a lua unua
z1neufui ŞÎ dădură d 11,1nuf ficuriciufui, Cll să-i (cuiva) = A lua cuiva ţărână din urma pasului
dea el de urmă. (POP.) pentru a-l vrăji, a-l fermeca:
„Mă.I ... că rău 1ni-a 1nt1i 1ners astăzi.I Ce
A dispărea fără urmă (sau fără urme) = A fi zi ţJOCită.I Se vede că 1n-a luat cineva din ur111ă.I"
de negă<it: (ION CREANGĂ)
Însă 1111 roti .wldafii care au dispărui fără
urmă au căwr î11 ca1){ivirare. (MIHAI PELIN) A lua urma (Înv.) = A urma un dn1m:
Fraiele Filip(><> dispămse fără 1111ne şi Un asrfel de ceam/ml (detaşament de
ea Încerca să-şi Î11chir1uie că el Îşi găsise ceva trupe trimis în ţară străină ca năvălitori], ca la o
foai1e imţ>011t1111 de picrar în vreo caredrală ( . . ] inie de tătari şi zt1fJOrojeni, luă urina do11111ului
(O. R. POPESCU) 1noldovet1n şi goniră Întins cu gt1nd să-l ţJrindă.
(CONSTANTIN MĂCIUCĂ)
A duce (sau a mâ na, a goni) unua =A adulmeca
vânatul şi a porni după el: A merge (sau a călc a, a umbla, a se duce etc.)
Ctîinele a gonii urma şi aalergar. pe (sau în, după) urma (ori urmele) (cuiva sau
a ceva), (înv.) a merge (sau a umbla ) după
A fi (sau a s e pune) p e urma (sau pe urmel e) urmă sau după urma cuiva ori a urma, (înv.) a

cuiva= A urn1ări pe cineva: slOOi urmelor (cuiva) = a) A semă na cu cineva

După aceea de două ori .1-<111 pus pe urmele (în comportare); a imita pe cineva:
lui lrimit1 hainul. (MIHAIL SADOVEANU) Unui asrfel de om nu-i J><>fi aduce cririce
- Ei, Ciufule, a11111ci ru ai să ne pui pe Î11te111eit1te ţJe conştiinţa că el e În adevăr
urmele 1t1//1t1rilor? (LIVIU REBREANU) răsţJuJJzător. E interesant Însă a-i 1nerge fJe urină.

A fi (sau a merge) în urmă (O. ceas)= A arăta
o oră mai mică decît cea oficială:
Ce-ar rmrea să facă 1111 om care a r avea,
să zicem, 30 de ceasuri? (Către T ata) Tu ce crezi
că a r puret1 să facă? [TATA:] Nu şriu... La tWt1
1111111-tun gtîndir Încă ... Unul ţ}(){1fe să ră11uînă Îll
urmă, a/ruf s-o ia înainre... (GELLU NAUM)
A goni (sau a lua) (pe cineva) după urmă = A
(NICOLAE IORGA)
b) A se conduce după...; a continua activitatea
cuiva (în acelaşi fel).
A merge (sau a călca, a urma ) pe (sau în) paşii
(sau unua, urmele, (înv.) p asurile) c uiva = a )
A urma exemplul c uiva:
După moarrea lui Şreft111, ... Bogdtm fiul
său şi Pet111 Rareş călcă fJe ţJasurile lui.

urmări fără oprire (pe cineva): (NICOLAE BĂLCESCU)

Deci s-a mtîniar Şrefan voievod şi a Părintii noştri... se lufJtară vitejeşte şi
gonir ţJe urina lor cu oştenii săi şi cu două inii Învinseră 1nt1i inuite stăvili det~t1t tun avea noi a
de rurci. (CONST ANTIN C. GJURESCU) Întt11ntJina dacă tun tivea i11i111ă să ur111ă1n l'e
păsurile /01: (IDEM)

287
 Vwile ILJNCAN

b) A moşteni comportamentul cuiva; a semăna Trebuie să u1n/Jle negreşit ţJrin co1nună,

(în obiceiuri, î n purtări) cu cineva: să zorească srrtîngeret1 bi111rilor şi să ţJună
Calcă î11 urmele lui rară-său. (POP.) sechestre celor 1ii1naşi 11ret1 1nulr În urină.
(LIVIU REBREANU)
A nu ma i da de unua cuiva, a pierde (sau a se
pierde) unua (sau urmele) cuiva = A pierde (a A s e lua pe (sau în, după) urma (sau după

se pierde sau a face să se piardă) orice ştire urmele) (cuiva sau a ceva) sau a lua urma
despre ci ne va: (cuiva sau a ceva) (D. vânat, infractori etc.)= A
Ca o salvare fJO.libilă îi lil'ărea 11umai o urmări pe cineva sau ceva (pentru a-l prinde, a-l
1nurare subită care să-i ţJiarză urina. (LIVIU gă<i etc.); a afla date despre locul în care se află:

REBREANU) Ctînd t1i luar u11na vt111arului să 1nergi

Cum afi plecar de la 11oi, a pribegii di11.1a1 î11ce1, îi1cli11a1 de mijloc, Cil paşi mari rx11t1/eli Cil
şi
11ime11i 11u i-a mai dar de urmă. (NICOLAE 1u111t1 vt111arului ( .. .) (CONSTANTINTĂTARU)
GANE) Urii-arfi luar urina 1Jădurarului şi ne-ar
Hai ş-om fugi Îll lume,/ Doar 11i .1-or fi dll.I la el acasă. A greşir, e a11imal, 11-a filai
pierde 111111ele. (MIHAI EMINESCU) urina care trebuia, 11e-au1 fi scuzar noi, dacă ar
fi fo.11 wzul. (TRAIAN TANDIN)
A păşi din urmă (pe cineva) (Înv.) = A urma Î11ai111e de roare a pll.1 mt111a f'e set' llre şi
îndeaproape (pe cineva); a urmări (pe ci neva): i-a luar u11na ofife111lui, dar urina 11u 1nai era de
Flio11dor îl păşi di11 urmă. (MIHAIL găsir. (COSMIN PERŢA)
SADOVEANU) f11rr-1111a din zile, 011a1Jsa i-a lut1f uru1a
şi avea să coJJsrare că JJu era vorba de o invenţie

A p lâ nge urma (sau urmele, unuuliţele) răurăcioasă, ci pllruf adevăi: (DAN LUNGU)
(cuiva) = A simţi lipsa cuiva; a regreta plecarea
sau dispariţia cuiva: A se tine p e urma (sau pe urmele) (cuiva) = A
Nu mă ilira cu rorul!I M oarrea-i artîr de nu lăsa pe cineva să-i scape din vedere:
gr eai Ct111d şrii, că 11iâw1 .1uj1e1 11u pltî11ge-11 Bărbarul, '"' ţJrichi11del, Cil (Jieprul lipii
urma ra 1 (MATILDA CUGLER-PONI) de spare parcă, se fi11ea pe llrma ei, gtîft1i11d;
(EM. GÎRLEANU)
A puţi locul (sub cineva) (de lene) sau a-i puţi
(cuiva) şi unua (de lene). v. puţi. A ş ti (de) unua (cuiva) sau a nu i se şti de
unuă (cuiva) = A (nu) şti unde se află cineva:
A rămâne (sau a fi) în urmă = a) A se afta la Asculrafi-mă, harma11ul Mi/111 şrie de
sfârşitul unui şir, al unei suocesiuni: llrma flli Cra.111eş şi a lui Cosma. (BARBU
- Cei ce 11-au cai t111 ră1nas Îll u 11nă. DELA VRANCEA)
(DUILIU ZAMFIRESCU) Şi
Parmac, profirt111d de i111ere.wl femeii
Flăcăul ră1năsese
În urină, ca să ţJuie la pellfm ai1a flli, a a11m-o ţJe va1J01; a dar drumul la
adăţJO.IT caii. (MIHAIL SADOVEANU) 1noroare „şi s-t1u dus, ţJe unde s-orfi dus, că 11iu1e11i
llll le mai şrie 1u111t1 ". (ŞTEFAN BĂNULESCU)
b) A fi depăşit de cineva sau de ceva; a fi
întrecut de alţii î n muncă, în activitate etc.: A trage (ca) să moară sau (rar) să-şi d ea
noi t11n ră1nt1s rare În urină cu viişot1rele răsunarea cea ma i de pre unuă (Reg.) = A
noastre, dă-ne şi nouă ct1revt1 ctîrlige din viţa trage de (sau pe) moarte, a fi pe moarte :
cea străină, că ai des rulă, să ţJute1n ţJri11de şi noi Calul săll, /tî11gă dtî11slll, ră.lllj/area şi-a
w1 gologan doi. (EM. GÎRLEANU) şi dar. (C. NEGRUZZI)

c) A fi dator cu ceva:

288
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

0111enirea frt1ge să 1not1ră, dt1r se A- şi pierde urma (sau a i se pierde) unna (ori

gtîndeşre TOT la rovărăşiile ei, uiră de Dumnezeu şi unnele sau, reg„ de unnă). v. pierde.
de menirea iniţială. (https://lumeacredintei.com/)
Trăgea să îşi dea răsuflarea cea mai de A- şi săridin minti (sau (pop.) din fire, (reg.)
pre 1111nă. (I. GHERASIM GORJ AN) din urm ă). v. sări.
Nu şriu rrage ea să 1noară ori se face
bolnăvioară? (POP.) Cea (mai) de pe (sau din, (reg.) după) urmă =
a) (Pentru) ultima (oară):
A trage (sau a întoarce) (pe cineva) pre unna !tlcă-fi mai dau
o dară cam/, dar a.Ht1 fi-a
sa (Înv.) = A câştiga pe cineva ca adept la fi cea de pe urmă. (ION CREANGĂ)
credinţa sa:
( .. . ] şi denrru voi Înşivă scult1-se-vor b) Ultima (dorinţă) (înainte de moarte):
bă1fJt1fi grăind răzvrărir, cu1n să-şi f1t1gă ucenici Voinfa cea de pe urmă a 1ii/J0!1t1Tu/ui a
fJre 1111nă-şi. (CODICELE BRATU) Jo.IT să se îm1)(111ă rooră averea sămci/01:

A trimite (pe cineva) la urmă (sau la urma !ni) Ceasul de pe (sau din) urmă ori ceasul morţii
= A trimite pe cineva la locul de origine, uneori (sau de moarte, de apoi, cel (mai) de pe urmă)
escortat de forţa publică: = Momentul dinainte de moarte:
Am ordin... când oi prinde călugări În ceasul de fJe u11nă 1ni-oi aduce a111i11re
vt1gt1bonzi fJrin sarele inele, să-i rri1nir lt1 u11nă. că-s fiica lui Şoiman bărn1nul' (VASILE
(DAMIAN STĂNOIU) ALECSANDRI)
De s-o deşrepra domnul w ieri... ne Trimire Murind împă1iirea.1t1, a lă.'it1T cu sufle1ul la
la urma noo.mii. (BARBU DELAVRANCEA) ceasul 1no1tii ei şi cu jurăuuînr ca Î1n1Jărarul, .ro{ul
Guvernul găsise mijlocul să SCtlfJe de e4 să
1111 văduvească, ci să ia de sO{ie (Je aceea la
unii dinrre 1nu11cirorii care se bucurt1u de wre se va JJOTrivi conduml ei. (P. !SPIRESCU)
Încr ederea tovarăşilor lor şi ert1u 1nai horă111fi
în lupră: îi Trime1et1 la „111mă". (ION PAS) Cel sau cel ma i de pe (sau din) unnă = Ultimul
(dintr-0 succesiune):
A tine fumul de pe unna (cuiva). v. fum. Ogoorele negre şi cleioase ieşeau de sub
Întinde rile celor din urină 'tiitJezi din 1na11ie.
A(-i) pierde nrma (ori, reg„ de ştire c uiva sau (PETRU DUMITRIU)
la ceva). v. pierde. Aswlră, Moghilă.Vod1a de pe urmă a
lui Şrefan e lege ? (BARBU DELAVRANCEA)
A-i călca (cuiva) în urmă (Reg.) = A asculta Scosese acu1n ţJe fiţJsie şi cloşca cu ţJuii
întocmai (pe cineva): de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde. (ION
Do11111it1-rt1 t1i Î11ce1Juf foile fJO/iriceşri şi CREANGĂ)
lirert1re, şi ştiu că nu-fi va 1Jiir et1 rău de lll{ii, Îll
stări Îll1/Jr ejur 1nt1i nor ocoase, Î{Î vor călca urina Fără unnă (de ... ) = Fără niciun pic (de ... ):
şi vor merge încă şi mai bine. (G. BARrrIU) Am picar î11 negm foci Chit1r cum pică
lem1111-11 foc,/ Fără urmă de noroc. (JARNiK-
A-i umbla (cuiva) în urmă (Înv.) = A urmări BÎRSEANU)
asiduu pe cineva:
Domnul a dar .ltlTului reclamtmr 24 de La urm ă vr eme (sau Ia urma urmelor) (Reg.)
jwiirori „de au wnblar pe 1mna celor 12 boieri". = La sfârşit de coc:
(GH.CRONŢ)

289
 Vwile ILJNCAN

Ln u11na u11nelor 1xx1re căra 1nai b1i1e arfi 1na1na, care 11u ştia cu1n să 1nă urnească 1nai
să-i arunce cc1i11eluiju111ărare locurile şi căsu/a cea degrabă din casă. (ION CREANGĂ)
ved1e, să scape de-o grijă. .. (UVJU REBREANU) Nici În rutJrul CafJului JJu se dădu urniră
Şi În u11nt1 ur111e/01; vău1nd biefii ţJărinţi că din loc c11 1111 fXISmăcar înai111e. (CALJSTRAT

11-au ÎltCO/ro, dădură fJruncul 1na1no11ului (diavol, HOGAŞ)

drac]peferea.mii. (1. POP-RETEGANUL)
A o urni = A ieşi din impas:
Nici urmă= De loc, niciun pic, câtuşi de puţin: Sing11rul care a 1,,-nir-o din loc a fosr
Nit~i u11nă de zătJlldă ţJe ct11nţ1uri. profesorul. (PAULA SĂCUI)
(ZAHARIA STANCU)

Pe urma (sau pe urmele) (cuiva sau a ceva) = URS

Prin locul pe unde a trecut sau a existat cineva A fugi (de ci neva) ca de urs= A se feri de răul
sau ceva, după cineva sau ceva: care i-l poate face cineva:
S-a rms la pândă craiul pe urmele Când îl vedea îi venea săf11gă ca de 11rs.
copilei. (G. COŞBUC)

Nil'-a lui Consramin a Cosmei, din A iubi (pe cineva) ca ursul pe lup = A nu iubi
Humuleşri, se duse şi el cu rălpile băşicare pe deloc pe cineva:
urma lui Oşlolxmu. (ION CREANGĂ) Nora o iubea pe !1oacră ca 11rs11/ pe /uţJ.

Oare 1nulre stricăciuni tun să 1nt1i ţJ/ăre.fC

eu pe urma ra ? (IDEM) A scăpa ca din gheara ursului, cu părul
vâlvoi. v. scăpa.
Unua a lege! v. a lege.
A se aduna (sau a se strân ge, a se uita) ca la
urs = A se aduna (sau a se strânge) în număr
URNĂ foa rte mare şi a privi c u o de osebită curiozitate
A aduce (pe cineva) la urnă = A determina pe şi interes, ca la un spectacol neobişnuit:
cineva să voteze: Pe 1năsură ce-a 1ne1:11 vestea - că fJrietenul
Aceşri delegafi, aduşi cu cltelruiala ăsw al me11 a povesrir şi la a/fii , s-a11 ad11na1
co1nunei, esco11a{i chiar de 11rÎlnt1ri, a doua zi la 9 <X1ne11ii din sar ca la 11rs. (FLORIN LĂZĂRESCU)
ore erau libera(i şi tlduşi, /Jrăni{i şi juniJneşre Lu111ea se strtîJJsese ca la urs, fJOlifia era
ci11.1tifi, la umă ( .. . ] (G. S ION) roară ÎJJ 1Xi1; dar cine Î11drăv1ea să se a111estece;
(GIB I. MIHĂESCU)
- Rogu-te, 1ntînă 1nai rare, 1noş Luca, zit~
URNEALĂ eu, să nu se 1nai uire satul ca la urs la noi.' (ION
A tine (pe cineva) cn nrneli = A duce (pe CREANGĂ)
cineva) cu vorba: Ctînd văzu că oamenii se 11i1ă la el ca la
( .. . ] spw1e că ei îi făgăduise alegerea, urs şi că de ai casei Jtu e chitJ să se arare
dar n-o făcuse, ci-I ror „fin cu umefi". vr e11n11/, i111ră sing11r ( .. .] (PAVEL DAN)
(NICOLAE IORGA) fncepe /11mea să s-ad11nel Din fO(l(e
părfile-llfr-o clipă,/ Aleargă ca la 11rs,
grămadă/ Se-11deasă, se-mlm1ncesc să vadă ...
URNI (ŞT. O. IOSIF)
A (nu) se da urnit =A (nu) se hotărî să plece:
( .. . ] căci .11nt11toagele lui de cai erau A se tine (după cineva) ca după urs = A merge
vlăguifi din cale-afară, şi slabi, şi ogt11jifi ca În urn1a cuiva În nun1ăr foarte n1are:
nişte 1ntî{i de cei leşina{i, 1111 vnei, cu1n zicea

290
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Se finea lumea după dt1nsul ca după 111:1.
Pt1să111ire
unde era Î1nbrăct1f ct1 11eoa111enii. (P.
ISPIRESCU)
DuţJă audientă 11-t11n 1nai JJufuf sra 1nulr
în Sinaia, fiindcă aproape se finea lumea după
1ni11e ca du1Jă urs, 1nai ales ca urină a celor
scrise în gazelă. (ANDREI RĂDULESCU)
A trage ca spâ nul de barbă (sau ca
năd ejde
prepeliţa de coad ă ori ca ursul de coadă). v.
barbă.
A trăi ca ursul (în bârlog ori ca în bârlogul
ursului) sau a fi urs de bârlog = A trăi retras de
lume:
/tlră-ne dt11; dmgă rovarăşe, la immrea
văii Cerbului, Î1tfi'11dul căreia rrăe.k~ eu, ca u11 u1:'t
bărn1n în Mrlogul lui. (NESTOR URF.CHIA)
Ne-ajunge ct1r t11n srar w urşii î11 Mrlog 1
Şrii, am şre1~·0, aşa,fără voie. (CORNELIU FILIP)
A vinde pielea ursului din pădure sau a vinde
pielea u rsului în târg şi ursul în pădure ori
tocmeala în târg şi ursul în crâng ori nu vinde
pielea u rsului înainte de a-1 ucide. v. vinde.
Când o pr inde mâţa peşte şi coada la urs o
creşte sau când o face ursul coad ă şi prepeliţa
noadă ori când se va vedea ursul cu cercei
wnblâ nd după miei, lupul cu cimpoi wnblâ nd
după oi ori când oi vedea u rsul în doi craci,
văcar după vaci= Niciodată:
Ciudă 1ni-i şi rău i1ni ţJllre/ C-a1n iubiră
şi nu-i mare.I Am nădejde c-o mai creşre,/ Ctînd
a pri11de mtîfa peşrel Şi coada de 111:1 a creşre.
(JARNiK-BÎRSEANU)
De aia (sau asta) nu are ursul coad ă (ş i para
cocean) = a) Se spune despre cei care, din cauza
lăcomiei, pierd ceea ce au:
De ce fură mi11isrrul Sănărăfii de la
colegii lui?( .. . ] De ce oare ursul 1111 are coodă,
dar la vulpe e.He prea lungă, de ce?
(https://www.timpul.md/)
291
b) Se spune despre cei cu o purtare nepo trivită
cu situaţia lor, cu momentul respectiv etc.:
- Vezi, nevastă? D-aia JJ-t1re u1:'lul
coadă! Tu mă-nvefi ţ>rO.Hii, Şi TOT Tu, ctînd le fac,
mă dojeneşri? (PETRE DULFU)
Din orice greşeală, facefi o filozofie -
d-aia n-avem for/)(11 ... şi de aia n-are 111:wl
coadă. (RADU COSAŞU)
De când se băteau urşii în coadă (În basme)=
Foarte demult, de când nu se ţine minte:
A fo.H odară, w niciodară ... de ctînd se
/Jăreau 111şiiît1 coodă. (P. ISPIRESCU)
Joacă ursul prin vecini (sau la vecinul, la
cumătrul) sau când joacă ursul la vecin să-i
găteşti tărâţele = Se spune pentru a pre,eni pe
cineva de un pericol, de o ne norocire care se arată
pe aproape, ameninţând să ajungă în curând la
acesta:
Din nor ocire, ru nici gr os JJu eşti, nici
ochelari 1111 ţ>01fi; ţJrin urinar e 11-ai să re
z/){1r/eşri, bănuind că
în vorbei e mele joacă 1u:wl
prit1 vecini. (AL. ODOBESCU)
Joacă ursul sau ursul nu joacă de voie (ci de
nevoie) = Se spune despre cineva care face ce
nu-i place, fiind obligat sau silit de împrej urări:
Şi mai bine rămâi pe loc, loone, chiream
în mi111ea mea cea proasră, dectîr să pltîngi
11e1ntî11gtîit1r şi să re usuci, de do111l cui şriu eu,
vău1nd cu ochii!... Dar, vod>a ceea: Ursul 1111
joocă de bună voie. (ION CREANGĂ)
Dar 11u şrii că ursul 11ujoacă de voie?.'...
(IOAN M. BUJOREANU)
Plimbă ursul (că rugineşte l anţul)! v. plimba.
URSI
A ursi a rău = A prezice lucruri nefavorabile:
Ursiroorele au 11rsir rău 1>e o fară de
Î1n1Jiira1, blesre1ntînd-o să 11u se ţ}(){1ră 1nărira, iar
ctînd îi va sosi r>rimul pre1ende111, ea să se facă
floore. (ANUARUL ARHIVEI de FOLCLOR,
voi. 8-14, 1987)
 Vwile ILJNCAN

URZIT
A fi în urzit (Mol.) = A fi în perioada formării
URSIT, -Ă bobului:
A face (cuiva) ursită ori pe (sau de) urs it = a) Cc1nd grăw1(ele î11cep să se ivească pe
A folosi mijloace magice pentru a afta persoana ciocan, se zice că /JOru111}Ju/ urzeşte sau Îngurzeşte.
destinată să devină soţul cuiva: (TUDOR PAMFILE)
LLI lună nouă, unele fe1e făceau farmece
de ursiră. (IVAN EVSEEV)
Deci a1tîr feciorii ctîT şi fe1ele, î11să mai cu USCA
st11nă t1cesrea din u11nă, re1ntîndu-se ca 11u cu1nva A se usca (sau a s lăbi, a se face, a rămâne, a fi
să răuu1ie ţxînă la 1not111e necăsărorire, se duc ţJe etc.) ca o scândură sau ca scândura sau uscat
la v răjif()(ire şi le roagă ca să le facă pe 1u-si1ă ( . .] (ori sla b etc.) ca o scândur ă sau ca scândura
(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 6, 1907) ori scândură. v. scândură.

b) A folosi mijloace magice pentru a provoca A se usca ca o coarnă. v. coarnă.

boala sau moartea cuiva (din ură, duşmănie sau

gelozie); a face c uiva farmece, vrăji, vrăji torii:
Băbătia lui, de la o vr e111e Î11cot1ce, 11u
şriu ce avea, că ÎnceţJu.fe a sctîrft1i: ba c-o doare
ceea, lx1 c-o doare ceea, lx1 i-e făcui de năjil, ba
că i-e făcui pe 1u-si1ă, lx1 că i-e făcui de pftî11.wri
şi 101 umbla d i11 lx1bă î11 babă cu de.w1111ece şi
cu oblojeli (... ] (ION CREANGĂ)
A desface de ursit = A dezlega o vrajă care a
provocat o boală, o nenorocire, o s uferi nţă:
Femeii căreia a făwr de 1u-si1ă o fmă
mare, 10 1fară mare Trebuie să-i desfacă, de i-a
făcui o babă bă1rtînă,
10 1 babă bă1rtînă /re/mie
să-i desfacă( .. . ] (ELENA SEV ASTOS)
URZICĂ
A fi ca urzicile (Reg.) = A fi des, abundent:
Ca rine, ţJuzderie ţ>e roare dru111urile, ca
urzicii e! (PANAIT ISTRATI)
A prăji urzicile cu zama mămăligii (Reg.) = A
fi sărac:
Prăjeşte
urzic ile cu zt11nt1 1nă111ăligii, se
spw1e despre cel care mănâncă prosr .rnu despre
omul sărac. (IULIU A. ZANNE)
O s-t1jung eu să 1111 1nai ţJrăjesc urzicile
în zeama mămăligii, ctînd o să /orc ftînă de la
broască. (CORNEL RUSU)
A se usca de foame (Înv.) = A avea o pmernică
senzaţie de foame:
(...] i-au /ăstlT camea pradă păsărilor ş i
vie11nilor, 1xînă au ţJu/rezir şi 1JriJnele resruri, Îit
vreme ce ei .re uscau de j()(1me. (DUMITRU RADU
FDPA)
fn copilărie, i .1-t111 u!1ca1 d in(ii de-a1tîrt1
foame . (EUSEBIU CAMILAR)
A se usca de sete sau a i se usca (cuiva) gu ra
(sau gâtul) de sete = A avea o senzaţie puternică
de sete:
Striga ÎJJ gura 1nt1re că se usucă de se1e.
(ION CREANGĂ)
- Dar bi11e, Spc1nule, de ce le apuci? Nu
vezi că pe aici e mare lipsă de apă? Şi pe a1şift1
t1.11a o să ne uscăm de .rele. (IDEM)
A s minti (sau a omorî, a pr ăpădi, a răzbi , a
stinge, a bâi, (reg.) a mâ ntui, (reg.) a teşme ni,
a usca, a zvânta e tc.) (pe cineva) în bătaie (sau
în bătăi ori cu b ătaia). v. bătaie.
A usca z ilele (cuiva)= A face (cuiva) viaţa grea:
C-am pie1du1 oi(ele,/ Rău îmi uscă
zilele. (POP.)
A-şi u sca rufele la nn soare (sau Ia acelaşi
soare) (cu cineva). v. rufă.

292
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Bea de s tinge sau (bea de nsucă ori nsucă pe ştie ctîră vre111e, Îl ustura sufletul de a111ărăciune.
unde trece). v. s tinge. (IDEM)

A-I nstura (pe cineva) în (sau Ia) pungă. v. pungă.

USCAT, -Ă
A fi dracul pe nscat = A fi şiret, rău; a fi urât: A-1 nstura (pe cineva) la ficap. v. ficat.
0 1 ce idee! ... A' ... iaca dmcul pe uswr 1
(VASILE ALECSANDRI) A-l nstura (pe cineva) s patele (Gmţ.) = A merita
o bătaie:
A târî barca pe uscat. v. târî. După cum văd, re u.Hură sparele ...

A trage (sau, refi. im pers., a s e trage) targa pe Are să-l nsture (Fam.) = O s-o păţească, va
nscat. v. targă. plăti scump:
( ... )care 1111 şi-o rrimire copilul la ,coală, o
A trage vetrela pe nscat. v. vetrelă. să-l a1ne11dez şi o să-l usture, 1x1rdon de exţ>resie,
şrifi d1111111eavoasrră unde. (MARIN PREDA)
A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele

pe uscat. v. peşte .
USTUROI
(Parcă) nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i

USNĂ miroase (sau nu-i pute) = Se face că nu ştie

A s una (sau a bate) clopotul într-o nsnă = A nimic despre ceva la care a participat; nu se
trage clopotul izbind limba numai într-o parte ruşinează de o faptă a sa:
(pentru a anun ţa o primejdie): Senarul, Coqml /JOndertUO/; prezidm de 1111
Cioporu/ cel mare nidodară n-a .wnar fiu de Do11111, frece la ord1i1ea zilei ca şi ccînd 111inic
Înfr-o ror oraşul În 1nişcare.
usnă fără să ţJuie 1111 s-ar fi zis, vo1fX1 ceea „nici usturoi 11-a 1ntÎl1ca1,
(C. NEGRUZZI) nici gura nu-i mima.re". (MDiAI EMINESCU)
Dar/ Vr emea descoperă adevărul./ A
1ntînca usturoi şi gurtl a nu-fi ţJufi 1111 se ţJOllfe.

USTURA (ANTON PANN)

A-I ustura (pe cineva) călcâiele (Reg.) =A avea Dar ea Îi răsţJuJJ.îe, ca şi Ct'1n nici
dor de ducă: usturoi 11u 1ntîncase, 11it~i gu1t1nu-i1nirosea ( .. ]
Crun venea ţ>riJnăvara, 1x1rc-o usru1t1u (P. ISPIRESCU)
că/uîiel e.
A-i pup gura a nsturoi (cuiva)= A spune minciuni:
A-1 nstura (pe cineva) inima (sau sufletul) =A A 1nt111ct1 usturoi şi gu1t1 a nu-fi ţJufi 1111
simţi o durere puternică, fizică sau morală: .re poare. (ANTON PANN)
Mă usrurăiniJna-JJ 1ni11e, cu1nărră.I 1nă Au 1nt111ct1f usturoi, dar se ft1c că 1111 le
r og, sco(l(e-mă. (ION CREANGĂ) pure din gură. Ce-i 1111eşre pe Dodon, Ţopi şi
Ctîf 1nă usrură i11i1na că nu-i llici ltîngă Glt impu... ? (htt ps://vox .publi ka. md/)
1ni11e, 11u1nai eu şriu, rait~ă, dar de, dacă boierul
Miron 1111 .re îndură să mi-l aducă... (LIVIU
REBREANU) UŞĂ
Când se gândea Panrelimon că va Trebui (A ajunge, a bate, a cere, a creşte, a rămâne
să se desţX111ă de et1 şi nici să n -o 1nlli vt1dă cine etc.) pe la (sau prin) uşile oamenilor (sau pe la

293
 Vwile ILJNCAN

uşile s trăine) = (A trăi) din mila altora, a cere

de pomană: A bate (sau a umbla) pe la toate uşile sau (înv.) a
Începu a lxue pe la uşile oamenilor, să-l umbla pe la alte uşi = A solicita sprijinul cuiva
lwe de mas. (A. PHILIPPIDE) (într-o împrejurare grea); a se adresa tuturor cerând
Dt1r Îll ur1nt1 ei li ră1nt1s rodul iubirii, a sprijin:
ră1nt1s co11ilul care rrebuit1 să cret1scă horo11sir A avur răbdare, t1 bărur pe la roare uşile
oa1nenilor, ca un ccîne a l
ţJrin uşile niJnănui... vlădit~itor şi 1ni11iştrilo 1; dar 11-a auzit-o 11i1neni.
(MIHAIL SADOVEANU) (VALERIU ANANIA)
Eu swlf Sroicea ... car e cr e.1<'ui pe la Ba exisră şi de-ăia
cai<' umblă 11e la rotue
uşile .Hrăi11e. (GALA GALACTION) 1
uşile cu 1t'l'/amafii (TEATRUL, XXXI, 1986)

A (nu) avea uşa deschisă= A (nu) a\ea acces la...: A bate la uşă (D. evenimente, termene) = A fi
(Iane]A1t'a uşa deschisă îi1 rusa Parroce11ilor foarte aproape; a fi iminent:
în orice rimp. (I. A. BASSARABESCU) Dar sărbătorile trecură Cll ţJăreret1 ş i
O Întrebare 11ersisră roruşi şi ea e logodna l.Lmr ei băru la uşă. (LMU REBREANU)
serioasă: de ce /JOeful, Ct11<' avea uşa deschisă la - Vre1nea I ucrul ui lx1re la uşă, 1nă .'...
„Convo1fJiri", a ţ>refe rar să-şi rriJniră ve1:11urile (ION LĂNCRĂNJAN)
sub rai11a a11011imarului? (PAUL CORNEA)
Pe dea.wpm, roară lumea şria că Eugen A bate pe Ia uşile oamenilor. v. bate.
Badm avea uşi deschise la roare erajele iemrhiei
oficiale( ...) (MIRCEA ZACIU, JON BRAD) A bate uşile = A umbla din loc în loc:
A cere de la Dumnezeu o vit1fă de fXlfm
A (nu) deschide uşa (cuiva)= A (nu) vizita pe cineva: sure ŞtlfJfe zeci şi cinci t111i şi o ţJrÎlnenire ţJe veac
Află că eu .w11r copilul car e fi-t1 deschis de două ori a capului, spătar pe di11/ăwlfru cu
uşa ctî11d re (Jri11.1ese îmţJărarul Ve1de. alicărie div1i1ă şi
cu ar>ii caldă, este a Jiu !le 1nt1i
(DUMITRU FURTUNĂ) găsi în problemă şi a lx1re uşile beâului periferiei.
(TUDOR ARGHEZI)
A (nu) fi uşă (cruce sau lemn) de biserică. v.
biserică. A băga oile la uşă = A strange la un loc oile ca
să se odihnească:
A ajunge la uşa străinilor = A trăi din mila (... ] spw1e 1m ciolx111 ct111d t1111 băgar oile
altora: la uşă. (OVIDIU BÎRLEA)
Un agellf .1t111irar .I<! pltî11ge că moar e de
foame la uşa srrăi11ilor. (NICOLAE IORGA) A da uşa (poarta etc.) de perete = A împinge
A ajunge pe la uşile .11răi11ilor esre cea mai în lături, a deschide larg:
mar e 11e11or ocÎI<' 11e11Tm 1m om ( ... ] (VASILE Dere poa1w de părele şi T1<'C11 î11ai11re
ALECSANDRI) (P. ISPIRESCU)
Ctî11d ai deja v1t'o 10 benzi de ceară pe
A arăta (cuiva) uşa. v. arăta. ţJicioare, ci/leva dă uşa de ţJerere, rroţJăind ca

w1 cimptmzeu pof1icios (... ] (SIMONA TACHE,

A arunca pe uşă afară. v. arunca. MIHAI RADU)

A avea uşile deschise = A permite accesul oricui: A deschide (cuiva) amândouă uşile = A primi
( ...) iar la mi11isrer şi la ca11t11dame111e, tifla pe cineva c u bucurie, c u braţele de schi se:
(Pol] roare t<rife de.1t:hi.1e. (CEZAR PETRESCU) - O mt111d1t1 mea, o că11rioam mel
- Desc1u·de-1ni uşa raşi 1nă ţJrÎlneşte.'/ De.k~1tide-1ni
A bate (sau a ciocăni) Ia uşă. v. bate.

294
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

grabnic uşile-auu1ndouăl Căci ţXl11,/ 1neu e Încă căci t1 lui judecară se va deschide cu uşa
plin de muă. (RADU CÂRNECI) momu?nrului. (GH. MISSAIL)

A forţa uşa (cuiva). v. forţa. A s ta (sau a rămâne) după uşă= a) A fi nebăgat

A intra pe uşa din dos. v. dos.
A îmbrăca (pe cineva) cu uşa . v. îmbrăca.
A închide (cuiva) uşa = A al unga pe cineva:
Dar amară i-a Jo.IT deu1111ăgirea: regele
Carol nici 1111 l-a primii î11 audie11fă, iar Elena
Lupescu i-a î11chis uşa. (PAMFIL ŞEI CARU)
A Încerct1r să discure ş i cu rar<IJ, dar t«.~esta
i-a î11chis uşa (...] (LUCIAN· VASILE SZABO)
În serut1ă:
Noi cari n-a1n făcur det~t1t să cu rră111
}u/Jtînesele, cari a1n răiar /11111ză ccînilor, vo1n
ră11u111et1 cu buzele u11iflt1re, vo1n Sfll duţJă uşă Cll
şi 0/Jtt!ll Gălbenuşă ct1re 11u şrie f1t111{uzeşte.
(GRIGORE H. GRANDEA)
b) A sta deoparte.
A s trân ge (pe ci neva) cu uşa (sau în bala ma le,
în deşte, în chingi, în frâu e tc.). v. strânge.

A înjura ca Ia uşa cortului (sau ca un birjar A trăi din uşă în uşă = A o duce greu, a trăi din
ori de m ama focului, de t oţi sfinţii ). v. cort. mila altora:
N -ll crezur niciodt1ră c-o să rrăillscă di11
A lăsa (pe cineva) dup ă uşă = A nu acorda uşă-Jl uşă.

nicio atenţie cuiva; a neglija pe cineva:

Acei cari 1111 se bucură de un 11u1ne bun A umbla din uşă-n uşă= A cerşi:
swlf lăsaţi după uşă, cum se zice. (ION GHICA) Ilir d-t1tuJ1ci s-llu JJrăsit Îll {llrll llceell
le/leşii, di11 Cllri 1nlli .k~ll/Jă de vin ş i ţJe lll noi
A lăsa (pe cineva) pe Ia uşile oamenilor = A unii şi unele Cllri u111JJ/ă căru-i ziulit~ll,
pără~i pe cineva; a se dezinteresa de cineva: rre1năndău (on1 leneş, hain1ana], din uşă-n uşă şi
Nu m-ar fi lăsar el pe la t'5ile ()(1111enilor din hudă-n hudă. (C. RĂDULESCU-CODIN)
dacă 1111 1-arji lutu îi1 oasre. (CON1EMPORANUL, Po11fll u1nblll Îll llllii llceill din uşă-11 uşă,
IV) pe la 1x111ide, să-şi w ure 1111 loc şi-un scaun (... ]
(https://www.cocidianul.ro/)
A lua uşa-n spate = A pleca:
Mai bine a i lua uşa-11 sr>t1te şi să 1111 re A(-şi) d eschide (larg) uş ile = A lăsa intrarea
1nai văd.' liberă, a da acces liber.

Revoluţia a orgtmi zar Ermirajul şi a

A primi (pe cineva) între două uşi (Rar) = A deschis lt1rg uşile llcestui 1nuzeu fJOJJOrului
sta c u cineva de vorbă în fugă, căutând să scape .rovieric . (ZAHARIA STANCU)
de el cât mai repede:
Trt1it111 A1:.îe11 1ni-a ţJOvesrir că 1ni11ist111l A-i pune (cuiva) parul (sau scaiul, s picul) la
I-li 1>ri1nir Îllfre două uşi, nelinişrir, grăbir să-şi (sau în) uşă = a ) A-i pune cuiva sechestru:
expedieze musafirii. (VICTOR EFTIMIU) (... ] gârbovii rămtîne singur „cuc " î11
Clisă, ilir du1Jă 1norre-Î „se ţJune JJllrul fli uşă".
A se vedea (sau a se apropia la) (sau de) uşa (GH. CRĂINICEANU)
monuâ ntului (Înv.) = A fi foorte aproope de moarte:
Ci11e fi11e la si11e, la 1xuria sa, la b) A sărăci pe cineva, a distruge pe cineva.
0111e11ire, să se ferească de fapre abominabili,

295
 Vwile ILJNCAN

A-i trânti (sau a-i închide, a-i da cniva cu)

uşa-n nas (sau în obraz). v. nas.
Câine de două (sau de nouă, de nrnlte) uşi
de uşi multe) = Om fiiră căpătâi, care trăieşte pe
socoteala altora:
Consrandine, eşti cc1ine de uşi 111ulre, dar
ve11i vremea să-fi arăfi fapra ... (TEATRUL, XXV,
1980)
Femoe de uşi multe = Cucră; femeie care poregreşte:
Făruca asra le şrie pe roare, d(){ir e fală de
uşi1nul1e/ „E t1şt1de1;,_,nă, că-fi vine s-o 1năntînci
cu ochii".' (MARINELA PREOTEASA,
FLORENTIN SMARANDACHE)
Închide uşa pe dinafară! = Ieşi!:
- Fă d1un11eara bine )ri Închide uşa ţ>e
dintifară şi să binevoieşti a 11u 1nai frece ţ>ragul
(... ](CAMIL BALTAZAR)
Ty111t1ios, t1du-1ni re r og un ceai şi t1f>Oi
Închide uşa ţJe dinafară, că vret1u să ciresc.
(MARIUS OPREA)
UŞOR, -OARĂ
(sau (A fi) cu inima uşoară = (A fi) bine dispus ; a fi
liniştit:
Flururi 1nulfi, de 1nulre 11ea1nuri, vin În
urina lui un lt111ţ,/ Toţi cu i11i1ne uşoare, roţi
şăgalniâ şi berbanţi. (MIHAI EMINESCU)
(A fi) uşor de picior =(A fi) sprinten la mers:
- AţJOi sunre1n şase, Îllfr-ales, roţi bu11i
de ţ)icior ş i 1neşreri la ochir, de cei ct1r e 1111 dau
dos ft1fafă. (NICOLAE GANE)
(Mai) uşor = Se spune într-0 situaţie în care nu
trebuie să te pripeşti. Se spune pentru a
recon1anda linişte, tăcere:
- Mai uşor. Le-a1n Sf)U.f la roţi că ru eşri
cu adevă1t1r deşret't, aşa că trebuie să re co1nţJOrţi
ct1 w1 fi(> deşrepl, de acord? (NJCOl..AESFETCU)
- Ce zicea1111nai Î11ai11re? Lt1s-o 1nai uşor
omule' Mai ai şi a/re î11daroriri... (MIRCEA
CRĂCIUN)

Uşă în uşă (cu cineva) (În legătură cu verbele „a A fi uşor (sau ager) de mână sau a avea mână
locui", „a sta" etc.)= a) Foarte aproape. b) Faţă uşoară. v. mână.
în faţă. c) În vecini :
(... ] ingineml îmi esre foarre bi11e A fi uşor de (sau la) cap (sau minte) sau a avea
cu11oscur, ţJenrru că i-t11n dar şi casă, uşă În uşă, un cap uşor= A pricepe cu uşurinţă; a fi deştept
şi perele î11 perele cu noi( ... ) (DINU SĂRARU) El se vede c-o fosT mai uşor de wp, o făcur
ce-ofăcui şi-o scărx11 îi11r-w1 an. (I. MIRONESCU)
Vorbeşti de lup şi lupul la uşă . v. lup.
A fi uşor de gură (Reg.) = A fi vorbăreţ:
Şi ţ)-llfunci bărbierii erau... uşori de
UŞCHI gură. (P. JSPIRESCU)
A o uşchi = a) A pleca repede şi pe neobservate
dintr-un loc, a o şterge: A lua (pe cineva) cu uş orul = A proceda cu
Poare că i-arfi înfipr cufirul in srx11e si blândeţe, cu răbdare, cu tact:

t111oi tir fi uşcltir-o frt'1nuşel dre11r acasă sau Mt1i Îllft1i cu uşorul, ţx111ă re vei deţ,rinde.
unde îşi aveau gazdele ascw1zărorile de nădejde. (G H. MATCIN)
(CONSTANTIN BĂRBUCEANU) - Du11111et1ra ai luar-o cu uşo11,f?

Colegii Evei t111 co11.11arar lipsa ei 111w1t1i (NICOLAE MATEESCU)

î11ainre de plecare, de aceea au pre.wpus că far a
a uşchir-o mai devreme, să se dreagă acasă...
(MIRCEA IOAN CASIMCEA)
b) (În argoul şcolarilor) A trage chiulul.
A lua uşor un lucru sau a trece uşor peste un
lucru = A trece cu nepăsare peste orice; a nu-şi
face griji:

296
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

- N-o luafi aşa uşor 1 A spus el apoi, cu domiciliul său în Craiova, [ . . ] nefăcând rx111e din
aceet1şi horărt1 re şi
cu o 1nusrr t1r e slt1bă În glt1s. cei cu 1nort1vuri şi cu 1nort1vuri uşoare. (WCl AN
(ION LĂNCRĂNJAN) NASTASĂ, ANDREA VARGA, AL. WB)

A lua viaţa uşor =A nu-şi face griji, necazuri: Pe uşor (Fam.) =Pe puţi n; în cel mai bun caz:
Cânra, juca şi lua via/a uşor. (PETRU ( . . . ) căci în Transilvania 1Je uşor swlf de
DUMITRIU) zece ori 1nai 1nul{i ro1ntîni dect1r unguri.
(CORNELIU ALBU)
A se îmbrăca uşor = A se îmbrăca c u haine
puţine, subţiri: Uşor de (sau la) minte =Lipsi t de judecată:
Se Î1nbrăca uşor, În st1t1ie de ţx111t.ă (Marca] se simfet1 î11că femeie de 101
aspră, umbla cu picioarele g(){1le Îfl esrx1drile. ftînără şi era 1nere11 găriră, 1nereu voiot1să,

(VICTOR EFTIMIU) apr oape zlm1dal11il'ă, doriroar e de pe/r eceri şi

Pe111m el era desrul de simplu IJellfru că uşoară, aşa se z it~e, şi de inilnă, şi de 1ninre.
se Î1n/Jrăca uşor şi 1111 avea alt harnaŞt11ne11r det~t1t (IOAN SLAViet)
rw rr-harr-ul, diagonala şi IJisrolul. (MARCEL
SECUI)
UŞURA
A s e lăsa uşor= A ceda fără mul tă împotrivire: A s e uşura de bani = A c heltui o mare sumă de
Act"n c1t1iul şi-t11>us În gt111d să nu-i 1nai bani sau toţi banii :
dea drumul, ci s-o ducă dr epr la rx1ft11 ca să facă Miht1i li det~ft1rar că, deşi esre un iubitor
nunră cu ea. Ft1ra Însă nici ea 1111 se lăsă uşor. de vacanfe, 1111 .re buwră de ele petlTru că IJreferă
(CRISTEA SANDU TIMOC) ct1, Îit loc să se uirureze lt1 fJungă ţJe hore/uri sau
Ttînărul voi11it~ şi Of>fi1nisr, Vasile Pană, croaziere de ftt<, el alege să l""'ă lxm ii de vacanfă
s-a lăsat uşor convins de acest 1nt1estr u al ft'/>fei la cioraţJ. (hups://www .ziaruldeia<i.ro/)
cu 1Jwn11ii ( .. . ] (IOAN DUMITRESCU)
A uş ur a (pe ci neva) de bani. v. ban.
A-i fi (cuiva) uşor (Reg.) =A o duce bine:
( .. . ] îi lua maşi11a de !1cris de pe srarivul A uşura punga (cuiva) = A lua banii cuiva prin
pe car e-l i1walase peforoliu, sprijinii pe bmfele mijloace necinstite:
ca să-i fie mai uşor.
ace.Huia, (VIAŢA Ambifios şi ralenrar, Flarule de Gas a t1ju11.1
ROMÂNEASCĂ, voi. 103, 2008) îi1 ctîfiva ani de l-a u,1umr rtîrgovefii de rmngi prin
IJiefeledin Mai:iilia ( . . .](ADRIAN VOICU)
A-l lăsa (pe cineva) uşor (Înv.) = A-l solicita puţin: Cll să -fi zit~ rot, t11n t1vur şi oarece
- Ce-ai căţ>iar? Lasă-l uşor, ţ>uişo111le, escaţJllde t11noroase, cari 111i-au uirurar fJungt1.
ia -l din urină,
vezi de unde-şi t>rocură 1nt11ft1 (ION JOVAN)
a.11t1, ai răbdare( .. .] (EUGEN BARBU)
A- şi uşura inima (sau pieptul) = A-şi alina
Fie-i (sau să-i fie) ţărâna uşoară! v. ţărână. suferinţa psi hică, exprimându-şi mâhnirea:

M ergând spre casă cu Tiru, î11văfă1orul

Moravuri uşoare = Purtare imorală: Îşi 111ai uirură ini1nt1 fJOvesrindu-i ce Înrorsărură li
( .. . ] î11să şedea pirir în a1>arramenrul luar p/tîngerea lui I on şi că desigur cit iar I on l-a
unei „ tovarăşe de 1norav11ri uşoare " din p<1rtîr că i-afăcur-o. (LIVIU REBREANU)
carrierul Balra Albă. (DANIEL BĂNULESCU)
Cu res1Jec1 vă rugă1n să binevoi{i a
i111e1ve11i cărre organele în .wbo1di11e a fi lăstlf la

297
 Vwile ILJNCAN

UŞUREL, -EA, -ICĂ Sunr a1ntîndoi llCtun... zvtîrlifi ca

Uşurel de (sau la) minte = Cu minte puţină, obiec1ele sc0l1se din uz. (CAMIL PETRESCU)
slab de minte:
Btîthor Cardinalul, uşurel de minte/ Pe-un
wl alb de spume fuge /Ol nai111e. 01ASILE
ALF.CSANDRI)

(A fi) uşurel de cap (sau la minte) (Reg.) = (A

fi) ager la minte, (a fi) uşor la minte:
Şi afle mufle w acesrea mai !1u·ia, care
1111 le fiu 1ninre rotire ... găsindu-l cu rorul uşurel
la minie( .. . ] (IORDACHE GOLESCU)

uz
A face nz de„. = A uza de... :
- Trebuie să şrii - Î1ni SţJu11e An1erit~anul
- că aci se face uz de ascensoare În aşa inod
ÎllCtîr oa1ne11ii de se1vit~iu, care le 1nanevrează
1oa1ă ziua nu 1răiesc mulr. (JEAN BART)

A fi afară (sau ieşit) din nz (D. cuvinte sau

expresii) = A fi neobişnuit, neconfom1 cu uzanţele
sau cu un anumit mod de a vorbi în societate:
A.' D o11111ule conse1vt1ror, t1ceas1ă
e.q-Jresiune Jill este r1arla1nenrară, e afară din uz.
01 ASILE ALECSANDRI)
Cărţile dutJă care se slujea erau TOT felul
de cărţi vet~/Ji, cu u11 li111JX1j ieşir din uz,
co11rradicrorii În 11ufi11ul care 11uret1 fi Înţeles
( .. . ) (DANIEL BĂNULESCU)
(...)ca să îi11relmi11fez w1 re1111e11 pre1e11fios,
ct1re ÎJJ v11!1nurile 111){1Stre t1Şt1-zi..'I 11uxle111e e ct11n
ieşii din uz. (NICOLAEBREBAN)

Pentru nznl (sau pentru nz„.) ori de nz (Urmat

de detem1inări) = Destinat să se practice, să
circule într-un anumit fel, într-un anumit mediu:
Califomia a vof(lf pe111m uzul ace.11eit1
în scop recreafio11al. (l]ttps://b l .ro/stiri/)

Scos (sau ieşit) din u z = Care nu (se) mai

foloseşte, care nu se mai întrebuinţează:
Acolo su nr ţJiesele scoase din uz care 1111
mai (JOI fi re/JO rare şi w re vor fi vt?ndure la fier
ved1i. (LUCIA DEMETRIUS)

298
 Dirfio11Br de txpresii m111ii11111li ftt ro"lr:..te (DERC) S - Z
T/0/1111111/ al Jf/./l'(I
V
VA
Mai m (Pfm.) = Mai aşieaptă:
Pâ11·01t111ci [până la sfârşitul lumii] mL1i
11a. 111ai M em defiut'ă. (I. L. CARAG IALE)
- Doa11111e fere11e. grăi 11NJaşa Sofia. cu
S11/tăJ1ica llist1tă pe dn1111uri. 11-a avut patte nici
de fX1raS/tW1I tl e trei zile„. Şi (Je dtWl/Jrtl mai vll
JX11ns1ase /(I 1uJuă zile, la trei şi şase .~i/Jtă111lini:
(BARBU DELA VRANCEA)
VACANŢĂ
A a \m mintea în ''8C8Jlfă (sau plecară cu sorrorn)
(Fam.) =A nu gând~ a dl senne de prostie:
Ave111 şi d0t.~1ori. /H!JI/r u l,: ii 110111 ave11
1111111 de lucru. f/11(1ii ce 1'1)111 (1rel11ll P111eretJ, cu
t·ei care au 1ni111ea plecată cu sorcova.
(CORNELIU VADIM T U DOR)
FietYlrt! V fXlre .tă fie o im•iul{ie pemru cei
JJ/ecafi cu .<trroll'J să se fJr~11u1fe rt!feritor /(I 1·ii1tr1i
s1an1/11i ro111/i11. (http://www.cortrirutors.rQ')
A fi (sau a arăta) (ca) mo artea în mcanfă
(Fam.) = A arăla rău; a fi urât (şi slab):
Pmr:ă-<1i fi mom1e11-11 vllct111/ă! (TUDOR
MUŞATESCU)
A doua ::i di111ineafă 111~111 tre:.it chia1uUi,
t11 o d11rt!rt! de t'l1(J Cllre-111i riih11f11ea tJri11 ochii
t11rţ/Tafi şi Î11cercă11a/i: arăta1n c11 1noarrea-11
1Y1ctmfii. (RA WCA NAGY)
VACĂ
A ecre lapte d e la o \'3că stea rpă. v. ecre.
A nu-i 6 (cuivn) vacile acasă (Mol.) =A fi indispLL~:
Tă<:ea 111ereu, tle J)(lrcă nu-i erau 11{Jci/e
flCasă.
299
A se băga ca m usca-o curul vacii (Arg.)= A fi
inoponun :
Sau, c11111 ~vi s1111sese Nae Cucuvea :
„Ă.ita fl f'ÎClll fll spar/ de rârg. Cll 11111S1.·l1·11 c11111'
1'llcii".„ (CORNELIU DIDA)
N11 re lxigll-11 seama H orll/i11le Cll
11111st.·t1-n curu 111cii, că-fi 111//ncti vifelu 11rel·hile.
1
(htrps://www.timponline.ro/)
A veni (sau a pleca) de la coad a vaci i (Pfm.) =
A proveni din mediul rural:
M11/(i otwlt!11i mllri "" plecat de acolo,
de la colldll vllcii. De llcolo a r1leclll şi el, de
llcolo 11i11e: (RADU ALDULESCU)
[ ... ] m11 o lllră 111e111lllilllre f/edir
pse11doscriitorul. ,·are 1•i11e dirt!ct de lll tYJodll
vllcii. (ADRIAN MARINO)
S.a d us bou şi a \'Citit (sau s-a înt<rs) vacă. v. bou.
Vacii (btmă) de muls = Persoană sau situatie de care
cineva abuzea:iă, ~Lru a trage foloose maeriale:
DÎll cărţi t11/egi 11111/tă f11ţe/ef1Ciw1e. şi,
ill tfr erH11/ vor bind. 1111eşri1111111t1i llŞll, o mcti de
111111.1 v e111rujiect1re. (ION CREANGĂ)
Pe111ru JJrie1e11i, s1u11 tl~ cele 111ai 11111/1e
ori o gOscă bwui de j11m11li1. Pentm cei de /a
ca;.11rmă, o vllcăde m11ls. (PANAIT ISTRATI)
VACC INAT , -Ă
A 6 val-cinat (contra l-eva) (Farn.; tig.) = A depăşi
uşor consecinJ!le u11:i siruaţii neplăcute, după ce în
prealabi I a fost trăită o experienţă asenlănăloore:
Profi111d creşti11, Alioµ1 1111 esre tot11şi
VllCl'Îllll/ COlllrll im111:;,iei (Jăgâ11e. (ION VlANU)
A fi majo r şi vaccinat (Fam.) = A fi capabil
să-şi asume responsabilităţi :
Oric1u11, tltit'ă ai luat-<> /Je dru111ul tiJta,
eşti 111ajor şi •'lJet:i1w1, {i-ai as1u1ftJt deci toate
risc11rile. (VARTAN ARACHELIAN)
 Vwile ILJNCAN
VAD
A încerca (sau cerea, a p rinde) vadul cn
nebunul (sau cn nerodul) (Pop.) = A se încrede
în omul prost sau necugetat:
Nu cerea vadul cu nebunul. (IULIU A.
ZANNE)
A nu avea vad (Pop.)= A nu avea scăpare:
dara aceasra, femeia n-a mai avur vad şi a spus
adevărul.
A (1m) avea vad = A (nu) a\eaclientelă numeroa<ă:
Ft1ft1 11elegiriJnă a străinei Fibula şi li
Generalului Mt1/'0sin a dar primul falimenr al
bodegii, deşibodega avea vad Imn, cu i111rări
di11sţ>re fluviu ca şi dinsţ>re ctî1nr>ia Dico1nesiei
( . . . ] (ŞTEFAN BĂNUl..ESCU)
Dar 11e11r111 că 1111 avea vad, 1nări..fe
f ranzela cu 50 de grame, ceea ce, desigur, îl
adusese în arenfia clienrelei. (DOINA RUŞTI)
Avea vad la Dunăre, unde vindea gn?u
şi sewră. (D. R. POPESCU)
A(-şi) face vad (Pop.) = a ) A-şi face loc de
trecere, a pătrunde:
Pe ait~i şi-au făcur vt1d oşrile ru1t~eşri.
(AL VLAHUŢĂ)
Două pered1i de rt11fe şi-au făcur vad în
faft1 blocului; (RĂSV AN POPESCU)
b) A (se) face cunoscut, a (se) ră~pândi:
O t1se1ne11et1 011i11ie des11re şriin{ă şi
filozofie 1111 e rocmt1i nouă, dar ea şi-a făcur vad
mai vt?rros în eţJoca
acea.Ha, pretx111mră de
relmil'ă şi dominmă în roare de gândul folosului
cu purinfă. (LUCIAN BLAGA)
Era una din acele năvalnice s1>ert111fe
sponrane care-şi făcea vad în popor după război
( .. . ] (CEZAR PETRESCU)
c) A căuta un pretext, o ocazie pentru a merge
undeva.
VADRĂ
A face o vadră de venin (Mun.) = A se supăra
foarte tare:
Of, avefi o inimă, c-o vadră de venin
încape-nea ... (TEATRUL, VII, 1%2)
VAG
A se pierde în vag = A face considera~i generale:
În cele din urmă, orarorul se pierdea în
De vag şi publicul era netlTellT.
VAI
(A fi) vai de„. sau (a fi) vai şi amar (de„.), (a
fi) vai şi am ar de capul (sau de pielea, de
steaua, de z ilele, de viata, de cojocul, de
sufletul) (cuiva), (a fi) vai de lume, (a fi) vai şi
miş el (d e„.), (a fi) mi şel şi vai, (reg.) vai şi
amar pe capul (cuiva)= Exprimă situa ţia foarte
grea în care se află sau se poate afla cineva:
- Tu să şezi la grajd nedez/ipir şi să
îngrijeşri dewlul meu ca de ochii din cap, că de-oi
veni pe-acolo şi n-oi găsi Trebile făcure după plac,
vai de pielea ra are să fie. (ION CREANGĂ)
De-a fi să fie TOI aşa şi judewra dinai11Tet1
lui Dumnezeu, apoi vai de lume' (IDEM)
Noroc că era o fară /'O/Jace şi răbdăroare,
căci a.Hfel vai ş-tunar de pielea ei. (IDEM)
Ce-mi fJG.fă' Am să fiu neom, şi după ce-oi
da gara pe bad>afi, mă leg de fe1e. Are să fie vai şi
tunar de pielea lor. (ŞT. O. IOSIF)
Dacă dezertezi, vai şi t11nt1r de ca11ul
rău: re-or 1>ri11de şi re-or s1xînzura şi eu aruncet1
ce mă fac ?1 (SORIN TITEL)
Să it1.fă lt1 1nuncă t1şa cu1n e dt1rint1 şi
legea. Allfel or s-o rx1fă, vai de sret111a lo r!
(MIHAIL SADOVEANU)
De faţJT,
.111/xi/1emii lui Mihai Pe1re sw!T
liberi .fă facă /Ol ce vrea şi ce zil'e şeful. Al1111i111eri, e
vai de cojocul 1011 (hnp1/www.cuvantLdliber.com/)
A fi de chiu şi vai (Olt.) = A duce o viaţă
împovărată de lipsuri şi de boală:
„Haide iar, murgule, hai/ Hai la 11111n1e
sus, pe plai,/ Să scăpăm de chiu, de vai'"
(VASILE ALECSANDRI)
A o duce ca vai de lume (Fam.) = A avea o
si ma ţie materială precară:
300
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

( . .] sii-{ifaci şi 111 rosr aici Ctl roti megiaşi4 Vai de păcate le mele (sau ta le, noastre etc.)
1111 1nt1i ho1i1ări fJr1i1 a lu111e, Cll să 1111 ajungi fără sau păcatele mele cele grele!. v. păcat.
nici11n căpărt?i, Ctl vai de lume. (P. ISPIRESCU)
Am Trăii la Paris Ctl vai de /11me.
(MIHAIL SADOVEANU) VAL
A (se) lăsa dus de val sau a (se) lăsa în voia
Ca vai d e lume (sau, rar, de om) = Arată o val urilor, a lua (sau a duce) valul (pe cineva) =
situaţie grea, c um nu se poate mai rea, vrednică A (se) lă~a la voia întâmplării:
de plâns: Fără voie, ea se lăsă d11să pe va/11ri de
Era11 plărire ca vai de /11me. (ION PAS) vi'luri devnierdăroare, glt1sul b1L~iu111ului, ct1re
Boierul, ca vai de lu111e, nu-şi 1nai găset1 adi11iot1re Înecase lu111ea Îit sus11i11uri, se deş1e11ra
a.Ht1mpăr. (EM. GÎRLEANU) acum în inima ei dulce(...] (NICOLAE GANE)
Plecă .wpămT şi amărtîT Ctl vai de om. Ptînă t1fu1tci a1n 1ners cu ceilalţi ca să 1111
(ION CREANGĂ) ră11u1n fără bucara aceea de pămtînr - m-am
lă.rnr d11s de val. (ION LĂNCRĂNJAN)
C u chiu, cu vai (sau cu chiu ş i vai). v. chiu. M-am lăsar rmrftlT de val fără să-mi
a11itic1jJez u11năroarea 1nişcare, fără să-1ni croiesc
C u vai nevoie. v. nevoie. o srraregie ct1re să 1nă ducă SfJr e un 11u11c1 a11u1ne.
(ALEXANDRU POPA)
Vai de... sau vai şi a mar (de)„„ vai (ş i amar)
de capul (sau z ilele, de ma m a, de s unetul, de A avea val (sau valuri) (cu sau, înv., despre
suOeţelul) (cuiva) =Se spune pentru a exprima cineva sau ceva) = a) A avea neplăceri (din
(a uco)compăcimirea: partea c uiva sau a ceva):
( ... ] iar oa1ne11ii se trăgeau la 1nu11re şi Toarce subfire şi răsuceşte bine ro 11ul,
lăsa11 ct1mp11/ limpede în 11rma /01; până ce să fie w r e, să 1111 avem val cu el la fes111. (I.
venea Vodă de-i amăgea (Je d11şmani prin glas POP-RETEGAN UL)
de bucit"ne În văi şi fJrin codri, şi-aţJOi vt1i de
cap11/ lor 1 (MIHAI EMINESCU) b) A trece printr-un pericol, printr-o cump ănă:
L-a p11s ct1rlomăneanct1 .wb pap11c. Vai Aşa că-i ţJoote cunoaşte un 0111 fnţele11r

şi tunar de via(t1 şi de zilele /11i 1 (ZAHARIA că ei a11 av111 val în nooprea aceea. (TUDOR
STANCU) PAM FILE)

V ai de mine = a) Se spune pentru a ex prima c) A avea probleme.

consternarea:
- Vai de 1nine şi de 1ni11e, zise cucoana A face (cuiva) val (sau, (reg.) de val) = A-i face
cu 1nirt1re, Încă t1sra n -a1n auzir.I Da' el 11u 11oare (cuiva) un rău:
să şi-i moaie? (ION CREANGĂ) - Mă duc, zise figan11( să 1111 vă fac va(
Şi mergând ctîq)(lci11/ la bordei11/ să11,/ a/1minreret1 t15 rămt1net1 ( ...] (I. POP-RETEGANUL)
Încep11 neva.Ha să-l fie de ră11,/Zict1nd: - Vai de
rine' Ce-fi veni să laşii Să fipe de foame biefii A face valuri (Fam.) = A produce agitaţie, senzaţie:
CO/Ji/aşi. (ANTON PANN) Trebuie să re Î1nţJii11ăşeşri din
1nenralitt1tea de cu1vă, să re ţX>r{i ca arare,
b) Se spune pentru a exprima un procese degea/)(I face va/11ri mae.Hml, degeaba .re dă
politicos, pentru a înlătura prevenitor o îndoială, mare, inregm ... (RADU ALDULESCU)
o rezervă a interlocucomlui.

301
 Vwile ILJNCAN
Vreau să faci valuri. Dar vreau să rret~i
şi neobservar. Le pofi face pe fO(l(e în acelaşi
rimp dacă vrei. (DĂNUŢ UNGUREANU)
Noul Volvo S4-0 t1 făcui valuri la
ft111.rnre. (https://www .ziuaconstanta.ro)
A înota în contra valurilor (sau în contra
curentului)= A se opune părerilor majorităţii:
Mutră vre1ne 1n-a1n lăsar În voia
curenrului, Îll ri1nţ1ul din urină 1n-a1n ret~utes, a1n
11/onjar şi, În 11rezen1, dez1JOvărar şi fără nicio
ţJiedică, Înor co11rra curenrului, des11ict111d
valurile. (MATEIU I. CARAGIALE)
Vit1ft1 e ca un ocet111. Este gr eu să Î11ofi
Îlll/JOfriva valurilor. Cei slabi se duc 1>e mal,
acolo e finiş re. (http://devorbacutine.eu/)
A purta (pe cineva) (de) val (Înv.) = A tracasa
(pe cineva):
A doao, lx1(jocoriră pre domnul /01;
s11d11ind11-I îi1 IOI chipul şi-i da cu lemne la ochi şi-l
pww val, cum era mai rău. (LETOPISEŢUL
CANTACUZINESC)
A se lăsa
dus de val (sau de curent) = a ) A
acţiona sub in O uenţa unor factori externi:
Îţi vine o idee fasci11anră f>e care dedzi
să o urinezi, iar drt'1nul de Întoarcere s-ar ţJutea
să fie dificil, dacă încerci să re lupţi cu
inevirabi/11/. Lt1.fă-1e dus de val şi fii deschis la
oporrw1 irăţi. (http://www.national.ro)
b) A-şi trăi viaţa fiiră a lua decizii privitoare la
propria persoană:
Cr"n Îlni s11unea fără Î11t.~erare un u11t.~1t; al
meu (...] dar eu nu-l îi1ţelegea111 t/e(){1reu sângele
1neu de ftÎnăr, fie1fJ1i1re, se Î111ţJOtrivea instinctiv:
-Să re laşi dus de val! (NICOLAE BREBAN)
Laiă-re dus de val 1 U1111ează fXllm zile de
ofe11e speciale ft1 crott;.iere 1(https1kon<iliemu1snu o)
În valul apei (Pes.) =Împotriva curentului:
Din picioare se pescuieşre şi mergând la
deal ,,î11 valul ar1ei ". (GR. ANTIPA)
Valul (sau valurile) vremii =Curgere, desfăşurare,
trecere a ,.,.en1ii:
302
Ctt valul vremilor ce curgi Artîrea
ctînrece s-au dus. (OCTAVIAN GOGA)
Ptut~ă 11ili 11-0 tdi1111ese valul vre111i1: Aceet1şi
bă1tr?nică sprinre11ă şi veselă. (AL VLAHUŢĂ)
Din valurile vre111ii, iubirt1 1nea, răst11'/
Cu braţele de mammr, cu părul lung, bălai.
(MIHAI EMINESCU)
Valurile tinereţii = Nestatomicia, inconsec,enţa,
dibuirile inerente vârstei tinere:
Ei.I 1111 re ruşi11t1.I Ale tinereţii vllluri.I (I.
L. CARAGIALE)
Dt1r ot11nenii care rrt1ve1:11et1ză 1nt1ri
îndoieli, swlf purrafi de valurile ri11erefii, ale
1x1ri1nilo1; car e 11u sunr nit~i credincioşi, nit~i
necredincioşi, t111 nevoie de o introducere ÎJJ
viafa creşri11ă (...] (GABRIFL ŢEPELEA)
Valuril e vieţii (sau lumii , lumeşti)= Greutăţile,
încercările prin care trece omul în viaţă;
vicisitudinile vieţii:
011111/ e daror să se lupre ctîr o p111et1 cu
valurile viefii. (ION CREANGĂ)
În i111erval, cei rrei f1t1ţi desmoşreniţi
cerct1u valurile lt11nii sub orizonturi străine. (B.
P. HASDEU)
Adeseori de11arre de-tt lumei rrisre
valuri/ Cu păsuri regulare eu mă.wr al rău fJOd,
Bahlui 101 ASILE ALECSANDRI)
Să 1nai uire de t1sre vt1luri lt'1neşri.
(ŞEZĂTOAREA, IV)
VALE
A lua (pe ci neva sau, rar, ceva) la vale (Fani.)=
A ironiza:
(SAMSON :] Vreau .fă spun că dacă ne-or
mai lua la vale, .fă ne ţinem la înălţime. (ŞT. O.
IOSIF)
Nara/iţa băru din rx1/111e: o cw10şret1 şi
ea pe ft11t1 câr w1 rnmchi de copac, srx111chie, cu
wre 11 luau la vale priere11ii pe Eminescu.
(EUGEN LOVINESCU)
- /fi vo1fJe 111ţJfe din iniJnă şi
SJJUJJ
domnia ramă iei la vale. (DUMITRU ALMAŞ)
A merge la vale (Pop.) = A decădea:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
PSD merge la vale. Ve.Hea r ea e că
PSD 11 impinge. (https://ziare.com/)
A o da d e coad ă-n vale. v. coa d ă.
A o Ina la vale. v. Ina.
A umbla şi-n deal, şi-n vale sau a s ui în deal, a
coborî în vale. v. deal.
A(-şi)Ina valea (Fam.) = A pleca (în fugă) (de
undeva); a-şi lua câmpii:
Îmi iau valea, să şrii 1 (ION PAS )
Ctînd ea se odilmeşre după masa, eu 1mi
iau valea. (ION OLTEANU)
Calea-valea. v. cale.
Ce ma i (sau ce tot) la deal, la vale. v. d eal.
Ce ma i calea-valea. v. cale.
Dă la deal, d ă la vale. v. deal.
Gr eu la deal cu boii mici sau gr eu la deal
gr eu la vale. v. greu.
Împiedică la deal şi despiedică la vale. v.
împiedica.
Mai e un deal şi-o vale. v. deal.
Mai la vale = Mai ieftin:
Mai la vale s-o !i<.' (){1fă de loc nu por.
(ANTON PANN)
Valea plâ ngerii (sau a lacrimilor) (Bis.) =
Pământul (considerat ca loc de suferinţă î n
timpul vieţii pământeşti ):
Şi-i Sţ>useră că acea vale se 11u1net1
valea fJ/tîngerii. (P. ISPIRESCU)
VALIZĂ
A-şi da foc la valiză (Fam.) = a) A avea
necazuri din proprie vi nă; a-şi periclita situaţia:
10 1 Sfl11nbuliu cu 1ni11e li rer1ni11td, şi-li dt1f foc
la valiză dacă dă 1napoi' (EUGEN PATRICHE)
b) A face o gafă ireJlll'abilă, cu consecinţe neplăcute:
Or, Îllfr-u11 star care-i ca 1nustul care
fierbe, e .111ficie111 să-fi expui pw1crul de veder e
1n faţa cui nu rr ebuie, că fi-ai dar foc la valiză.
(NICOLAE SIRIUS)
A-şi face valiza (sau valizele) = A fi obligat de
împrejurări să se pregătea<că de plecare; a pleca
pe n eaştepta te:
Pune slugile să-mi facă valiza, că eu
1Jlec. Asra-i 1• • • (DUILIU ZAMFIRESCU)
VALMĂ
A da valma (Pop.)= A se năpu sti:
Câţiva flăcăi .. dtDI valma prin fere: 11ni le
ciupesc, le mai sănuă. (BARBU DELAVRANCEA)
VALOARE
A pune în valoare = A valorifica:
şi Şi dorinfa spirirelor luminare de a
scoare la iveală, de a pune 1n valoar e rar ce
pur ea da acesT elemenr 1şi găsea o ju.Hijicare.
(G. !BRĂILEANU)
Revin la originea conceprului de Karma.
India b1t1/unt111ică ţJune În vlllot1re actul.
(MIRCEA ELIADE)
A(-şi) pune (sau a scoate) (ceva) în valoare =
A( -şi) arăta cali tăţi le esenţiale:
- Aţ>Oi să vezi.' zise d -na Cristescu
buc1u-(){1să că se p(){lfe pune 1n valoar e. (LIVIU
REBREANU)
Calirăfile de Imn milirar şi le-a pus 111
va/(){ire 1n siruafiile deosebire ale anilor de gr ea
1ncer care penrru (ară. (GH. BUZATU)
VAL-VÂRT EJ
A face (ceva) valvârtej= A învălmăşi :
Când colo ... caură 1t1C(){1, ctmră 1ncolo,
.rcocioreşre, ră.Hoamă-le f(){lfe de-a valma, fă-le
303
 Vwile ILJNCAN

val vt111ej: 11-t1vet1u şi n-aveau la casa lor ba11ifă, Capabil de t111T01Je1fecfionar e, Ion L111m
c11 w r e să măsoare. (IOAN SLA VJCI) Trece roare „ vămile" pr ofesiei, obfi1uî11d
dejinirivarulîn 1908 ( ...] (BIBLIOTECA, 1998)
A se face (sau a s ta) valvârtej = A depune toate
eforturile pentru a reuşi într-o acţiune: A-i plăti Dumnezeu (cuiva) vămile = A-i ierta
Celui 1nai 1nare Îi venet1 vre111ea de (cuiva) păcatele:
înwrar, şi baba, simţind a.Ha, 11mbla valwîrrej A .Hrtî11.1 comorile acelea şi le-a ascwu
să-i găsească mireasă; (ION CREANGĂ) cică să aibă cu ce 1>lări vă111ile sau 1>u1tfile În
Toare î111ocmirile... depe11de111e de c&·oana l11mea cealalră. (SIMION FLOREA MARIAN)
A11.Hriei era11făcure valvtîr rej. (AL. ODOBESCU) Un11i mo11 i se leagă o pam de argi111 la
dege111I cel mic de la mtîna dreapră, ca să aibă
cu ce plări vama pe lumea cealalră. (I.
VAMĂ GHERASIM GORJAN)
A căia vama cucului (Reg.) = A căuta un lucm
care nu există: Vămile văzdnbului (Bis.) = Popasurile (şapte,
În Ardeal şi ÎJJ Bucovina se zice: a căra nouă, douăzeci şi patru etc.) pe care trebuie să le

vtuna cucului În ÎJJ{elesul: ce re-ncerci să/aci un strabată sufletul după moarte, pentn1 a ajunge

l11cru cu nep11ri11fă, abs111d. (G. COŞBUC) purificat în împărăţia cerului:

Ace.Hea di11 văzd11h swll vamele ...
A pune vamă= A fixa taxa care trebuie plătită .wj1e1elor. 01 ARLAAM)
la vamă; (fig.) a fura la drumul mare: Vameşi de aceia w r e fac n11lă pe cei de
T1111.111 şi Gr aza îşi jăceta1 de Ctlf), pwuînd la „ Vămile Văzd11h11l11i". (FILOCALIA)
vt11nă ţJe ror ceea ce se Î11cu1ne1a să freacă /X?
d1wn11rile l11i (ale codrului]. (CAMIL PETRESCU)
\TANDRĂ
A trece (sau a se strecu ra) prin vămile (sau A umbla (sau a se duce) în vandră ori a apuca
vama) cucului (Reg.) = A trece clandestin peste vandra, a umbl a vandra (Trs.; Ban.) = A
graniţă: vagabonda:
A11zise ei din feâori de la 11oi ( .. .] c-t111 „Maxime, MtLrime, 1111 re duce pe ulifă,
văzur fJe Pe1rea lovulesii că-i do1n11 1nare, are că 1nergi cu u11 JJt'1ne şi vii cu două", vo1fJe ţJe

1noşii 1nt1ri ca grofii şi că fJrin ei rri111e1et1lt11nă-sa wre le r epew şi Marim, fiului său Tănase, dar
ctîre ceva de p-acolo, l11cru p11fi11, vezi bine, ce În t.tldar, că acesra roată ziut1 u1n}J/t1 „În
poare om11I rret'e pe.He vama c11cul11i. (I. POP- vt111dră". (MIHAI BENIUC)
RETEGANUL) Ei s-or z}Jiirur un an de zile, or 1nu11cir şi-or
Asrfel, din carml locul11i, cucul e pellfru strtîns, şi fu .'ltlli ca u11 frt111ror de ccînd ai venit
{ărt1JJ o /XISii.re 1nisterioa11ă, care t'1nlJ/ă ţJe căi acas.ă.U1nbli În vandră şi 1111 fi-i car1u la 11i1nit~a.
ră1i1uire. De t«..~i s-a născut zicătoarea: a rret~e 1>ri11 (IONLĂNCRĂNJAN)
vămile c11cul11i, adică dtînd bir cu f11gifii şi
pieruînd11-fi 1u111t1 prin fări .11tiii11e. (G. COŞBUC)
VAR
A trece prin toate vămile= A fi supus tuturor A fi alb ca varul = A fi foarte palid:
probelor, încercărilor: Ochii se t1dt1nciseră şi ob1t1jii erau 1nt1i
Ct1re 1111 se .'lţJuJJ des11re unul ct1re-şi Traşi şi albi ca vaml. (MIHAIL SADOVEANU)

depăşeşre bar emul' El a rr et' 11T prin roare vămile. Cu mtîinile-i de ceară ea rtîmpla şi-o
(NORA IUGA) mtîngtî ie,/ Dar fa fa ei frumoasă ca va ml e.He
albă. (MIHAI EMINESCU)

304
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

VARGĂ VARZĂ
A tremura vargă (sau ca varga) = A tremura (A fi) ca o varză înve lită (O. oameni) = (A fi)
foarte tare (de frică sau de frig): închis În sine:
- Fugi d-acolo, împămre, zise ţiganul Ea 1111 sc0l1fe un cuvt1111, de ţJllrcă ar fi o
care rre1nu1t1 ca varga şi se-ngălbenise ca cea1t1, varză Înveliră.
1111 vezi că calil~ut ăsra este un deşucltit1r, care a
venir aici să ne amăgească? (IOAN SLA VJCI) A ajunge (sau a (se) face, a fi) varză (Arg.) =
- Srai, Zaharie, că se face moarre de om a) A se degrada:
În ct1sa t1sra, şi noi t1ve111 să dă111 set11ntl.' zic eu Aţi t1juns va rză din cauză că vă ror
Tremurând ca varga de frică. (ION CREANGĂ) ghida(i după nişre oameni pierdu(i la miflle, nu
Nurorile arunci sar t11-se Îll fJÎCioar e; şi le mai merg lm.wlt1. (http://www.zf.ro/)
cele 1nari ÎnCe/J a tre111ura de frică, Ct'1n e varga,
şi lasă carml în j os de ruşine. (IDEM) b) A ajunge dependent de droguri; a avea o stare
Cucoanele se re/raseră, rre1nurtînd de e uforie provocată de consumul de droguri:
vargă. (BARBU DELA VRANCEA) - Nu vezi c-ai ajuns varz.ă?

A ba te satu-n vergi. v. b ate. A face varză(ceva sau pe cineva)= a) A tăia în

bucăţele. b) A bace z dravăn. c) A reduce (pe
(A fi) varga lui Dumnezeu (O. oameni) =a) (A cineva) la tăcere:
fi) foarte rău: A i11rrar ÎJJ fJt111idă şi, În ciudt1 avantajului
Dar boierii ţJrădau şi erau răi, ZÎl~ meu zdrobiror, m-a făcur varză. (FLORIN
liberalii. Haide să le facem pe 1>lac şi să zicem şi LĂZĂRESCU)
noi că e1t1u ţ>arafocului şi varga lui D1un11ezeu;
(MIHAI EMINESCU) A împăca (şi) capra ş i varza (sau a împăca

Varga lui Du11111ezeu, de llSJ>r u ce era. capra cu varza). v. capră.

(ION CREANGĂ)
(...] la w?rsw de oprsprezeu ani, A o face varză sau a face o varză (Fam.) = A
ră111ăsei rrist şi 01/1111 sub e11irro1>it1 unei 1năruşe, suporta un e~c:
varga lui Dumnezeu. (NICOLAE GANE) Prima esre legea penală. Pe w re a
/i'tcur-o varz.ă: For{tînd o asu1nare a răs11u11derii
b) (O. împrejurări, sini aţi~ (A fi) nenorocire mare. guvemului, după care au Jo.IT necesare sure de
amendamenre. (SORIN ROŞCA STĂNESCU,
A-i duce (cuiva) vergile (Mol.) = A fi foarte ALINA OLTEANU)
îngrijorat de soarta cuiva, a compătimi (pe cineva):
Şi când ai avea încalrea w1 cal bun, A se împăca ca capra cu varza (Reg.) = A fi în
calea-valea, dar cu .111u?11ogul i.Ht1 îţi duc relaţii proaste, a nu se putea înţelege unul cu
vergile. (ION CREANGĂ) altul:
De ctîrevt1 zile se Î1nţxlcau ct1 ca11rt1 cu
Vll t?.ll.
VARTĂ
A da (pe cineva) în vart = A băga (pe cineva) î n A se înfoi a (sau a creşte în lături) ca varza= A
bucluc: se îngâmfa:
O să 1nă bagi iar În va11, aşa Ct'1n ai 1nai S-a înfoim ca va1za şi s-a îngâmfm w
făcur-o. lxirza. (POP.)

305
 Vwile ILJNCAN

S-a înfoit11 ca va1za şi s-a-ngtîmfar ca ( .. .] au înce1mr a tr?de şi de fe1ele, chiar

lx11w. (1. C. HINŢESCU) cinstire fiind, ct1ri sunt În vtî1:îtă de 1nărirar şi le-a
apucar păresemile necăpă1ui1e. Ei rt?d de ele, că
t111 îmbă1rt1ni1 îi1 va1ră. (TUDOR PAMFILE)
VATĂ
(A fi) crescut în vat ă (Rar) = (A fi) crescut cu o A lăsa (un ostaş) la vatră (Pop.) = A elibera din
grijă exagerată: stagiul militar un soldat:
Îi (Jlăcea să le spună vecinelor că ea îşi 01it1r În ziua ţ>let~ării, ccînd 1nă ţ>rezinr
creşte co11ilul În vt1ră. biroului de 1-et·n11are loca~ aflu că swlf lăftd la vt11ră
plină la ture ordine. (MIHAIL SADOVEANU)

A avea vată în urechi (Arg.) = A avea auzul
slab, a nu auzi bine:
- Ce, bă, ru eşri .wrd, eu Î(i vorbesc
t1icea cu f rt'1nosul şi fu re faci că 1111 auzi? Ai
vară în urechi? (MARIN PREDA)
VATRĂ
A cădea (cuiva) în vatră= a) A veni în vizită
cineva pe neaşteptate sau nepoftit:
Vasile Tun·ule(u s-a lăsai la va1ră în vt11t1
lui 1917. la doar ct11eva luni după ce s-au î11.rcris
buluc În regisrrele t1r111t1rei CÎt'1nt1fii tui 1>ri1nir
.rcri.rori de chemare. (ALEXANDRU POPA)
A nu avea nici (sau decât) cenuşă în vatră sau a
nu-i arde (cuiva) nici focul în vatră, a nu-i
fierbe (cuiva) oala în vatră = A fi foarte sărac, a
la nu avea absolut nimic, a fi sărac lipit pământului:
Nu-i ct1st1 lor, În ct1r e srt1u, şi-n ct1„fă nici

Şi-t1i venir să-1ni ct1zi În vatră cu ţJ/ozii. cenuşă n-au. (G. COŞBUC)
(ZAHARIA STANCU) Şi re 1nt1i rog de rofi dt'1nnezeii să-1ni
Î1n11r1'1nufi 1nt1ct1r o dt1ră Cllr ul cu boii, s-t1duc
b) (Reg.; d. tinere necă<ătorite) A se stabili în ca<a nişrelemne din pădure la neva.Hă şi la copii, că
bărbatului de la care urn'ellză să aibă un copil. n-au sct1111eie de foc în varră, sărmanii' (ION
CREANGĂ)
A cloci pe vatră (sau a se muta de pe vatră pe
cuptor)= A-şi petrece vremea fără niciun rost; a A nu-i arde nici tăciunii în vatră. v. arde.
trândăvi, a lenevi:

De ce nu re duci la dânsul să ceri o A nu-i mai rămâne (cuiva) nici cenuşă în

1ntîr{oagă de iaţJă, ţJe care să ieşiJn şi noi la vatră= A sărăci:
vânai, că mi s-a urtîT clocind acasă pe varră? (P. O ceafă de bărtr1ni vin de se jeluiesc
ISPJRESCU) generalului Kuruzoff de cr uzi1nile oştirii lui, şi
Da· ce crezi d-ra, că /fit' şrie ce-i pe lume? ccînd Îi sr>un cu dur ere de bieţii r o1ncî11i că nu
Ct"n sunr Îllftî1nr1lările la dr u111? Aşa, n1unai să se le-li 1nt1i ră1nt1s ni1nic, nici ce11uşt1 din vt1rră,
mure de pe varră pe cu1Jfor, ştie şi hleabul de baba ace.Ha le răspw1de aspm: „le voi lăsa lor ochii
mea, de-acasă. (ION CREANGĂ) SfJre a p/tînge ". (AL. VLAHUŢĂ)
( .. . ]da unde naiba o plecaşi ru,fa, aşa Nu 1nt1i e nil~i cenuşă Îll vt1rră, că nu e
cu sloboda, de ră.rni ru din Rorărie rocmai pe lemn să pui foc şi să facă cenuşă ... (VICTOR
Gea111ăna, 1x1rcă re-t1i stră1nurt1 de 11e vt1rră ţ>e EFflMIU)
cupror? (CALISTRAT HOGAŞ)
A pune (sau a aşeza) vatra satului = A întemeia
A îmbătrâni în vatră (Pfm.) = A rămâne fată un sat:
bătrână: Ccînd li v111f .fă se t1şeze vt1frt1 satului,
lnrra.w la grijă că o să-i îmbărnînească aţJOide (Jildă, cum au Jo.IT ele de rând, unde o
fe1ele în vt11ră. (P. JSPIRESCU) făcui sar, o cl1ica1 numai fJe două delni(e sau
numai pe 11-ei; (HENRI H. STAHL)

306
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

mânia (fără temei) împotriva unei persoane, care

A rămâne cn s luta în vatră (Reg.) = A nu-şi Însă nu ia În sean1ă supărarea:
putea mărita fata: Ce Însea111nă revolta t1sra În sec? E
Cu slura în varră wsa ajunge să fie cu cumr povesrea văct1ru/11i surJărar ţJe sar. (1. L.
uşa (JrÎfl (Jod şi cu fer e.Hr ele pe sub par. (P. CARAGIALE)
ISPIRESCU) Nu re 1ntî11ia JJre lt"ne. Se 11uînie văcarul
pr e sar; !1ar11/ 1111 şrie nimic. (C. NEGRUZZI)
A s e da cn capul de vatră (Reg.) = A se da c u Ptînă la u11nă şi-a dt1f set11na că 1111 se
capul de pereţi: poare Sll{Jăra ca văcam/ pe .fLll, dinfr e IO{i
Şi ai luar t1 re da cu capul de varră/ Ş-ai duş1nt111ii r e11u11ft1se să-i 1nai soco1ească rrădărori
că de azi Înainte 1111 1nai
srrigt1r şezi ft1ră. pe Ci111t'iliş1i ( ...] (PETRESĂLCUDEANU)
(ANDREI OIŞTEA NU) (... ]a î11cer ca1 şi el sărăcufu ·să-fi i111re pe
sub fu.Hă, ît1ft1i cu firu fim crocodilu' şi când a
A s e prinde cn mâ inile de vatră. v. mână. realizt1r că nu-i iese 11i1nic la afacerea asra, s-a
surJărar ca văwrul pe sar. (ltnp://www.kudika.ro/)
A s ta (sau a cloci) pe vatră ori a zăcea la gura
vetrei = A lenevi; a rămâne pasiv (la ceea ce se
petrece în j ur): VĂCĂLIE
De ce 1111 re duci la dânsul să ceri o A s uci (sau a juca) (pe cineva) în ciur fără
1ntîrfot1gă de it111ă, 11e ct11-e să ieşi1n şi noi lt1 văcălie (Reg.) = A purta (pe cineva) c u vorba
vânai, că mi s-a 11rt11 clocind awsă pe varră? (P. după bunul plac:
ISPIRESCU) Îl joacă cu videnie î11 ciur fără văcălie.
(ANTON PANN)
A veni (sau a umbl a) pe vatră = A veni sau a
umbla pe jos, c u piciorul:
- Cum ai venir?- Pe varră. (POP.) VĂL
A a runca un văl (sau vălul uitării) pes te„. (sau
A-i lua (sau a-i vinde) (cuiva) şi cenuşa din vatr ă asupra„.) sau a acoperi (ceva) cu vălul uitării,
ori a nu-i lăsa (cuiva) nici ce m1şă în vatră. v. a aşterne vălul uitării peste„. = A nu lăsa să se
cenuşă. ştie ceva; a da uitării (în mod i ntenţionat):

Aruncă un văl asu11ra greşelelor, asuţJra

A-şi Ilice (siu a pune) vatră= A se stabili încr-un loc: crimelor lor. (NICOLAE BĂLCESCU)
Să-l îngroaţJe acolo, pe lm1nci, cu găină A-i Închide gura ţJrin ase111enea 1năsuri

cu 101; iar ei să ur ce pe alr deal, să facă a/re ar fi 11u1nai a Înainta ÎfJOCrizia, a ar unca un văl
ve1r e, şi să u11neze la fel, 1xî11ă 11-0 1nt1i 1nuri de ochii ft,1nii asuţJra ţJutrejunii sociale.
nici111111/. (TUDOR PAMFILE) (MIHAI EMINESCU)
De alrfel îi1dară t1 i111e1ve11i1 rărăboiul cu
nu11ra lui Ion, a11'11Ct111d ilir vălul uitării vre111elnice
VĂCAR pesre necazurile zilei. .. (LIVIU REBREANU)
A da măciuca în mâna văcarului = A încredinţa
conducerea unui om necruţător şi prost: A avea un văl pe ochi = A avea o percepţie
Aşa-i ccî11d dai 1n<i~iuca Îit 11uîna 1ăca11,fui. greşită asupra reali tăţii:
Fe1neia e1t1, uneori, confuză, ţ){lrcă tivea
A se supăra (sau a s e mâni a) (pe cineva) ca 1111 văl pe od1i.
văcarul pe sat = A-şi manifesta nemulţumirea,

307
 Vwile ILJNCAN

A i s e pune cuiva un văl pe ochi (sau pe ( .. .] ăştia îl vor îi1jăşwt1 pe gardagiu

frunte) sau a i s e lua (sau a -i cădea) cuiva un [(reg.) om care apză şi păzeşte gardul de prins
văl de pe ochi (sau de pe frunte) = A-şi pierde peşte] Înfr-o rogojină- chit1r ÎJJ rogoji11t1 aşternură
(sau a-şi recăpăta) seninătatea, vioiciunea; a sub polog - şi aşt1, făcur vălăruc, îl vor căra î11
înceta (sau a începe) să vadă, să înţeleagă, să S/Xlfe ct1fivt1 kilomelri ( .. .] (TRAIAN COŞOVEI)
j udece clar:
Ctînd Tudor i111ră în sarul .Hrămoşilor

lui, la Şoimăreşri, 11arcă i se luă '"' văl de pe VĂRATIC, -Ă

fnmre. (MIHAIL SADOVEANU) A fi văratec de gură= A fi vorbăreţ:
În clipa urmăroare îi căw vălul de pe Are fir ea vărarică. (LAZĂR ŞĂINEANU)
ochi. (LNIU REBREANU)

A lua (sau a pune, a îmbrăca) vălul (Rar, d. VĂRSA

femei) = A se călugări: A se vărsa în lacrimi (Îvr.) = A plânge (cu
A doua zi ea luă 1ill11L (D. BOUNTINEANlJ) durere, cu jale):
Se abăru cu fafa la pămtînr, cu 11u1n ile
A ridica (sau a rupe, a sfâşia) vălul = A face î111i11.1e, pe ltîngă cap, înai111e, 1u1nă la picioarele
cunoscut ceva care era ascuns, tăinuit sau neştiut: bătrtînului; şi aşa vă1:fa lt1criJni şi durerea ÎÎ
D. M ihălescu, cucernicul cano11izt1r, sfărâma Trutmf, ca-n ceasul când dăduse lumii
declară î11 Se11ar că „scabr (){1se afacer i" au pe pnmc. (MIHAIL SADOVEANU)
e.~israr În ttdevăr şi că d-sa ridică cu eleganta sa
mână w1 co/fufe( al vălului ce le acoper e. A se vărsa zorile (sau de ziuă) (Pop.) = A se
(MIHAI EMINESCU) revărsa zori le:
„Avenrurt1" acet1sra, cu1n Îi zicea dtînsul Mt111dră, când să vi11 la rine se vărsa
cu 1ntî11dria ttînărului care Î11ce11e să aibă un zor ile bine. (POP.)
rret~ur, ţJarcă-i ru11sese un văl de 11e ochi.
(LIVIU REBREANU) A vărsa (multe) s udori (sau năduş eli) sau a
vărsa s udori de moarte = a ) A face mari
A(-i) cădea (cuiva) vălul (de pe ochi) sau a i se eforturi pentru a realiza ceva:
lua (cuiva) un văl de pe ochi (sau, rar, de pe L-au f1n/Jrt1ncir zicc111du-i: o ricălosule,
frunte) = Ai se revela c uiva adevărul: ru dormi, în vr eme când rofi cialaffi varsă sudori
fn .111j1e1ul flăcăului răsărise î11rt1i 111u11t1i de moa11e muncind. (VASILE DRĂGHICI)
bucurie, ca şi ctînd a rfi regăsir ceva ce căura Îll Var.fă sudor i, ctîr învtîr r colacii din
zadar . În cfi/Ja urmăroare, îi căw vălul de pe cuprior ; - că doar deodară cu sam, le rr ebuie să
od1i. (LNIU REBREANU) aibă cu ce-şi SfJafa obrawl î11ai111ea {J/ugar ilor .
Ei bine, din diJni11et1fa aceea, vălul Îi (ŞEZĂTOAREA, III)
căwse de pe ochi. Toare femeile care Tr euau pe
.Hradă erau 11iş1e fulii. (PANAIT ISTRATI) b) A fi în agonie:
Mă ui1t1111 s1117Jri11.ră la .11răi11a din fafa Văle11t1ş rrăgea de m(){irfe ;I Ctînd em la
1nea, llfJOÎ Î11ce1-Î11cer un văl 1ni s-a lut1f de ţ>e ct?nrărori/ Văle11aş văi:rn sudori; (GH. VRABIE)
ochi şi tun văzur-o În /t1fa 1net1 ţJe Cristina.
(VIAT A ROMÂNEASCĂ, voi. 92, 1997) A vărsa (sau a turna) laptele în păsatul (cuiva).
V. păs at.

VĂLĂTUC A vărsa foc (În basme) = Se spune despre caii

A s e face vălătuc (D. fiinţe) = A se ghemui: iuţi şi pucernici:

308
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Chem calul năzdrăvan de mine-aproape/ Sfada grabnică aprinde focul şi vrajba

Şi-ncalec, calul vt11:1ă foc pe nării Gonind p rin grabnică varsă sânge. (I. C. HINŢESCU)
ale cemlui hcîrroape/ În căuraret1 unor a/re zări.
(MIHAI BENIUC) b) A expectora sânge:
Esre vorba, ded, de e.r/>resiile: „ varsă Varsă venin şi va1:1tă şi scînge. Nenea
foc 1>e nări", „a11,11că ţJllră 11e nări" e1t~., care se Ariston fi fine de ct1fJ, iar el varsă venin şi va1:1tă
folosesc r>enrm a sublinia pure rea exrraordinară şi scînge, venin şi scînge. - Bine, Sţ>use Gore,
a cailor din basm, în!iO{ind, de regulă, orice varsă, varsă
venin şi varsă sânge, cu1n zici fu.
aptirifie a acesrora. (NICOLAE ROŞIANU) (ZAHARIA STANCU)

A vărsa lacrimi fierbinţi sau (pop.) de sânge A-i da (sau a -i ie şi) pe nas (sau pe ochi) (cuiva
sau a vărsa şiroaie de lacrimi, a plânge cn ceva) sau (înv.) a vărsa pe nas (ceva) = A
lacrimi fierbinţi , (fam.) a plâ nge cn zece suporta urmările (neplăc ute ale) propriilor fapte;
rânduri (sau cn şiroai e) de lacrimi = A plânge a o păţi, ai se în fonda (cuiva):
c u mare durere: Vă vor ieşi ele roare ace.He pe nas. (ION

Ctînd a1n auzit noi una ca asra, tun CREANGĂ)

Î11ce11ur a ţ>ltînge cu zet~e rtînduri de lacriJni şi a
ne rugt1 de roţi D1'1n11ezeii să JJu ne slu{et1scă. A-i vărsa (cuiva) matele (Pop.) = A spi nteca
(ION CREANGĂ) (pe cineva); a ucide (pe ci neva):
Mari/da se înduioşă. Erafoa11e sensibilă „Mă' zic: ăl dinrăi
de-o pune mcîna pe
la amabilirăfile bădJafilor. Toruşi mai vărsă 1nine... Îi vărs iau lt1 fugă SţJre
1nt1fele.I" ş- o

ccîreva nînduri de lacrimi fJlînă să-i dea drumul. pârleaz ... (I. L. CARAGIALE)
(LIVIU REBREANU)
A-şi vărsa necaznl pe cineva. v. n ecaz.
A vărsa sânge (nevinovat ori omenesc) = A
ucide (pe cineva): A-şi vărsa (sau a-şi
da, a- şi jertfi) sângele
Din fericire Încă 1111 s-a văr.fl1f .flÎnge, Încă (pentru cineva sau ceva). v. sânge.
11u s-t1u ţ1ierdur vie{i 01ne11eşri, dar niJneni 1111 ştie ce
poare aduce ziua de mt?ine. (LNJU REBREANU) A- şi vărsa (sau a- şi descă rca) focul. v. foc.
Numai la ră;JJOi (tallll'ii] tai obicei să deie
spaimă şi să ve1:1e st?nge. (MIHAIL SADOVEANU) A-şi vărsa (şi) m atele (sau măruntaiel e) =a) A
Mai ale.ţ după nînduielile pline de von1ita cu convulsii:
eresuri ale local11icilor 1na11ciureni, ccînd Vt111 a Eu swlf singuml care prefer să înfnmr
văr.flit scînge de 0111, 1111 11u1nai că nu-i u11nărir furruna deccîr să co/JOr în puroarea de jos, unde
dur>ă 1noda vcînărorilor ruşi, ci e socorir Îllfr-un oamenii î,~i varsă ma{ ele. (PANAIT ISTRATI)
drepr al său de duh sjinfir al singurărăfii. (IDEM)
b) A simţi un dezgust violent (faţă de cineva sau
A vărsa sânge (sau nuneneată) (Îrg.; d. faţă)= de ceva).
A se Înroşi:
Fata-i varsă r1'1ne11ea{e,/ La trăsuri Îi ror A- şi vărsa sunetul (Rar) = a) A-şi exprima
bltîndeafe. (I. BĂRAC) sentimentele de dor, de duioşie:
Înce1m să-şi verse .111flerul în o doină ce
A vărsa sânge = a) A ucide, a omorî: se pie1dea in linişrea serii. (IOAN SLAVICI)
Împărarul Roş ... 1111 se mai .rnrură de a
vărsa scînge. (ION CREANGĂ) b) (Înv.) A muri:

309
 Vwile ILJNCAN

Varsă .wj1e111/ rău î11 .wj1e111/ meu 1 Ci11e

poare să mă desparţă de ceea ce iubesc? (D. VĂRSĂTOR, -OARE
BOLINTINEANU) Vărsător de sânge (nevinovat)= Ucigaş:
Şi era 01n 1nt111ios şi t>rea lesne vă1:11ăror
A-şi vărsa veninul. v. venin. de sc111ge. (B. P. HASDEU)
Şi 11e11rru ce să 1nă fac ucigaş, eu ct1re 1111
Plonă de varsă. v. plona. swll 11ăscur văi:iăror de stî11ge? (C. NEGRU2Z1)

VĂRSAT VĂRUIT, -Ă
Stricat (cinpit sau cn s emne) de vărsat = Cu (A fi) mormâ nt (sau perete) vărnit (În textele
pielea (obrazului) acoperită de cicatrice (lă<ate religioase) =Se spune despre cineva sau despre
de variolă): ceva care produce (sau caută să producă) o
Era de-o rafie de mijloc, avea o figu ră impresie favorabilă, a<cunzându-se sub aparenţe
.'lfJÎriruală şi ţJ/ăcură,
dar strict1ră În june/ea lui înşelătoare:
de vărsar. (NICOLAE BĂLCESCU) Dzise Pavelu cărră e/11: ba-re-re-va D
LLI cea faţă smedişoară,/ Cu cosiţa [um] /1 (e] dzeu, tXireare văruiru. (CODICELE
gălbioară! Şi cu semne de vărsar. (POP.) VORONEŢIAN)

Acum vo1fJim, dar 1111 roti deodară,jireşre,

ci eu lui nea Ionică, un bărbat .'lfJrt111cenar, cu
semne de vărsar şi w1 di111e de viplă î11 fată ( . .] VĂTĂMAN
(GH. CRĂCIUN) A şede a (uitată) ca fata vătămannlni (Mol.) =
A-şi irosi timpul, uitând de griji, de obligaţii:
Într-o zi, fiind lrinuca dusă În st1f şi
VĂRSARE avtî11d obicei a şedea uirară, ca fara vărăma1111/11i,
Vărsare de sânge = Omor, ucidere; (pex.) măcel, noi 11-avemce lucra? (ION CREANGĂ)
n1asocru:
Voi rri1nire Î1n/JOf riva ra ciu111ă şi vă1:'tare
de scî11ge pe uliţele rate şi vor cădea ucişi în VĂTRAI
mijlocul rău de sabia care re va lovi di11 rome (A pleca) cn vătrai şi cn cociorvă (Trs.) = (A
pă1Jife ( .. .] (BIBLIA) pleca) c u tot avutul:
Vreţi vărsare de sc111ge? (ZAHARIA Se aude î11 popor şi alră zicăroare: „t1
STANCU) plecar cu vărrai şi cu cociorvă". A.Ha o înţelegi
Nu dorim vărsare de scî11ge. (LIVIU 1nai lesne: vătraiul şi cociorva scînr lucrurile
REBREANU) cele mai ief1i11e şi mai uşor de găsir. Ctî11d ai
S-a făcur 11emaifJOme111ra vărsare de plecar /11tî11d şi /Je ace.He, ai plewr /11cî11d ror,
scî11ge. (I. L CARAGIALE) „p<111ă şi cuiul di11 rmre1e". (G. COŞBUC)

Vărsare de zină = Revărsam! zorilor: A Ina (pe cineva) la vătraie (Mun.) = A goni
Ccî11d se apropiară zorile de ziuă, el î11cep11 (pe cineva):
să plt111gă di11 T<Xllă i11ima. (IOAN SLAYICI) Ved11ii i-au luar la vărraie p<111ă la
ieşiret1 din sar.
Vărsarea serii =Înserare, amurg:
Sub o rtÎ(Jă sr eaipă, pe w1 rcîu în spume,/ A dnce trai pe vătrai = A duce o viaţă grea,
Unde w1 siha.Hru a fugir de lume/ Cu vărsarea plină de lipsuri:
serii w1 .Hrei11 .wsi. (D. BOLINTINEANU)

3 10
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Nu vor pierde viiroarele alegeri, pe111ru I s-a scu11t1f văzul bărrt1nului.

că 1111 esre OfJOZi{ie, dt1că 1111 se scot1lă JJÎ1neni, o

să vede{i rrai pe vărrai. (http://evz.ro/) A-i lua cuiva ochii, vederile (sau vederea),
văzul sau luminile. v. lua.

A toca (sau a b ate toaca) pe vătrai (Reg.) = a)

A trăi în mare sărăcie: Cu (sau fără) văz (Înv.) = Cu (sau fără) nume
Dar-ar moa11ea-11 el de rrai, că de ct111d bun, c u (sau fără) reputaţie bună; cu (sau fără)
1nă Însurai,/ Bare1n roact1 fJe vătrai şi-n covt1ră vază:
11-am mălai. (POP.) Î11 cwe familiare cu văz b1111 1111-/
primesc. (ANTON PANN)
b) A pierde timpul.

Trai cu vătrai sau un trai şi-un vătrai = Viaţă VĂZDUH

de certuri şi de neînţelegeri ; viaţă grea, amară: A vorbi aiurea (sau într-aiurea, pop., în
De re-o-11rreba cu1n 1ni-e rraiul?I SţJune-i bobote, în dorul lelii, în dodii, reg., în văzd uh,
că e cu vărraiuU Niâ w1 prtî11z/ Făr' de pltî11s. (1. pustiu, pustii, zăbunit, în lături etc.). v. vorbi.
G. BIBICESCU)
Şi 11u1nlli t1şa li scăţJllf
biart1 noră de u11 Vămile văzd uhului. v. vamă.
rrai şi'"' vărrai. (ION CREANGĂ)
Sţ>une că 1n-a111 De-or f11rrebt1
1nărirt11;/

Ct'1n 1ni-e frt1iul/ StJu11e-le că cu văr1t1iul. VÂJ

(JARNÎK-BÎRSEANU) A se duce (sau a ieşi) \'Îijă (Reg.) =A pleca repede:
Totdeauna gt1ra-uu1ra şi rra i cu vătrai. Crun 1n-a văzur că viu, a ieşir vt1jă 11e
(1. C. HINŢESCU) uşă afară. (D. UDRESCU)

Trai pe vătrai (Pfm.) = Viaţă uş oară, lipsită
griji:
Valea, ji-tue-miu, în E11rorx1, rrai pe vărrai
rx?11ă S·Or ob~wui şi ăia Cil noi. (VARUJAN
VOSGANIAN)
Cum s-ar zice, fafă de Prefeaura Po/ifie4
la Văcăreşri era Trai (Je vărrai. (MIRCEA CARP)
Î111r-o 11oap1e de Toamnă, în {J/i11ă
ca1n1>anie agricolă, a luar-o riţ>til ţJrin ţJiÎ/>uşoi şi
s-a Î11to1:11 În Reşifa, la rrai ţJe vătrai, unde s-a
luar cu a/111/. (VIOREL ILI ŞOI)
VĂZ
A avea văz de lup (sau văzul popii) (Reg.) = A
de A face un vâj (Reg.) = A efectua o acţiune în
mare grabă:
Am jăcur w1 vtij pe Argeş. (D. UDRESCU)
VÂJÂI
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele,
(pex.) creierul, auzul) ori a ' <âjâi în ureche = a) A
avea fal<a senzaţie de zgomot continuu şi obsedant,
din cauza afluxului mărit al sângelui la cap:
Eu nu 1nai văd bine şi urechile-1ni vt1}c1ie
mereu de ct?111ec11/ umbrelor ce-o să le văd pe.He
p11fit1 pe cealalră lume. (MIHAI EMINESCU)
A simţii w1 fel de ameţeală; au începui
să-i vt1}c1ie urechile şi săi se rurbure vederea ...

vedea foarte bine: (1. L. CARAGIALE)

Are văz de 111/J şi auz de vulpe. (P.
ISPIRESCU) b) A fi zăpăcit:
Îmi vlljc?iau urechile şi mi se părea că ea
A i s e scurta (sau a i se pupăza) (cuiva) văzul fitXI şi 1nă insultă, 1111 ştiu de ce 1ni se 1Xlrea.
(Mun.) = A nu mai vedea bine: (LNIU REBREANU)
311
 Vwile ILJNCAN

Cli11d se auzi de asră lwrăn1re

A-i vâjâi (cuiva ceva) prin cap = A-i trece Î1nţ1ărărească, se făcu 1nare vt1lvă Î11tre Î1nţJărt1{i

(ceva) prin minte: şi oamenii locului ( .. . ] (P. ISPIRESCU)

Îi s11usei 11u1nele 1neu. DuţJă tlceea ieşi, Bătll1l1 cu SiJnion 1111 stt11111:te Îit st1f 1nare
lăslind să-mi vlljie prin wp ideea de a-l (face] vtîlvă, căci Simion era o fire t11Ji'tgoasă, gtut1 veşnic
eroul unei nuvele. (MIHAI EMINESCU) să ia de piepr pe oricine. (LMU REBREANU)

Îmi vll}tîie fel de fel de presu1ms11ri fJri11 Se face vtîlvă r>rea mare! ... Allfel Trebuie
wp. 01 ASILE ALECSANDRI) procedar1••• (ION LĂNCRĂNJAN)

A vâjâi daraua= A marca ritmul cu daireaua:
- I-auz· cw11 vlljt?ie daraua [instrun>ent
mmical orienml re percuţie, a<emănăror mmburinei],
t1 co11ti11utu ea, umblă p ·r.1 sar cu plosca să cheme la
11w11ă. 01ASILE SMĂRĂNDESCU)
Se bat vâlvele (Pop.) = Se spune acunci când
este timp urât, mai ales când plouă şi fulgeră:
Pe rofi şi fO(lfe-11 nopţi, cl/11d vtîlvele se
bar/ fi f)()ţi vedet1-11 /u111i11i de-o clipă. (LUCIAN
BLAGA)

VÂJÂIALĂ VÂLVOI
A fi plecat la vâjâială (Arg.; lumea interlopă) = A i se r idica (sau a i se face) părul vâlvoi = A
a) A ieşi la plimbare: fi c upri ns de o spaimă puternică:
Deci, dacă aţi venii doar îi1 vlljt?ială şi
11u Ctî11d de1erăm cu ochii de acea
vreţi să dormiţi la cabană, trel'eţi podul î11ar)()4 groav1ică dilumie... păml 11i se rădică vtîlvoi.
căurafi refugiul 11en1111 ta1roet1re, ţJll1t~afi, Î11cuit1fi şi (AL. ODOBESCU)
ţ)()miţi la 1ucuş. (hnps://www.catavencii.ro/) leşeau di11 mt?inile mele cu păml vtîlvoi
Ma111a co11ilului şi-li ţJus 11a/Jna-JJ cur şi şi cu sparele damlxmă. (CALISTRAT HOGAŞ)
a 11let~t1r !tune, Îll vt1}c1ială,
În ţJărăsindu-i.
(hctps://www.google.com/)
VÂLVORA
b) A umbla după femei, a ieşi la agăţat. c) A A-i vâlvora văzul = A reda cuiva vederea (clară):
c hefui, a petrece. O vrăjiră licoare, pregătiră penim a-i
vâlvori văzul. (CEZAR PETRESCU)
d) A ieşi la furat:
Şi cum să le clarifici treaba twa după .wira
de nelegiuiri din ţările 101; tti căror tul/ori sunt tor VÂNA
acuşi-t«:uşi fie ro1ntÎl1ii ţJuşi ţJe cărxltuială J>rin ra1re A vâna banul. v. ban.
mijla1cele, fie ţigt11ii rJfecaţi di11 Romli11ia î11
vlljtîială ?! (hctps://raduiacoboaie.worc!press.com/) A vâna peşte în apă tulbure. v. apă.

A lua în vâjâial ă (pe cineva) (Reg.) = A certa; A vâna viata (cuiva) sau a vâna cu moarte (pe
a repezi pe cineva: cineva) (Înv.) = A urmări (pe cineva) c u scopul
Cli11d t1 inrrar pe uşă, rară/ l-a /u(lf î11 de a-l ucide:
vlijtîială pe băiar. A11ct1... Î11feleget1 că t1ceştit1 e1t1u ucigători
şi că w111t111 viaţa lui Svidrighelo. (GH. ASACHI)
Bănuitorul tirt111 ... ÎllCt?fJU ill r li-I vt1na cu
VÂLVĂ moarre şi cu1:1e şi-l sili a fugi î11 Ardeal.
A face vâlvă (Fam.) = A produce senzaţie, a (NICOLAE BĂLCESCU)
atrage atenţia lumii întregi:

312
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
VÂNĂ
(A fi) tare de vână (sau vârtos la vână) = (A fi)
înzestrat c u o mare putere fizică; (a fi) puternic:
Toţi, oa1neni rari de vt1nă şi ofelifi În
foc,/ DeţJrinşi a-şi rrăi rrait1l În ri1nţ>i de voinit~ii.
(VASILE ALECSANDRI)
Şriind bine că Lupul e mai w1110s la
vt?nă deu?r dt?nsul, se wm codea şi căuw prilej
să swpe. (AL. ODOBESCU)
(A fi) sla b de vână (Mun.) = (A fi) lipsit de
vigoare; a fi lipsit de e nergie:
Culrivarorii au co11srart1r J>rin reţ>efire
cercări că cor durile (de vite] swll slabe de
vt?nă, că se cukă pe ogooră ct?nd dau de greu.
(1. IONESCU)
(A fi) tare (sau bun) de vână, (a fi) gros la vine
(sau la vână), a avea vână, a avea vine tari, (a
fi) numai vână (de-a bună, de-a dracului) =
(A fi) viguros; a fi plin de e nergie:
Muntean e n1una · vtînă şi cu dragoste de
oomeni. (M. DAVIDOGLU)
Toţi, oa1neni rari de vtînă şi ofelifi În
foc,/ Deţ>rinşi a-şi trăi frt1iul Îll ri1nţ>i de voinicii/
Ş-a da mt?na cu moarrea făr-a mişw din loc.
(VASILE ALECSANDRI)
Nu ar e, br e, vt?nă ( ... ] ct1 să conducă o
a.Hfel de i1wirufie, devenind o marioneră în mt?na
sindicalişrilor rt?mplari ( „.] (hup://impact-est.rol)
A avea sânge în vine, nu bragă= a) A fi e nergic:
- Oho, eşti 1nulr 1nai rare dett1r Î1ni
Închir>uit11n, Îşi Înzdrăveni dot11n11a firea şi ÎŞÎ
schimbă ţmrltlrea, cu gu.H de l1t11tag. - Mi-<11n
a1n111r1r că-1ni curge-JJ vine st1nge Î1n1Jiirăresc,
ct1n1t1cuzin, 1111 bragă grecească. (DUMITRU
ALMAŞ)
b) A fi stăpân pe si ne. c) A-şi păstra prezenţa de
spirit într-o a numită situaţie.
A nu avea picătură de sânge în vine (ori în
obraz) sau (rar) a avea bragă în vine = A fi
lipsit de energie:
313
Cred că JJ-t11n 1nai avur o ţJicărură de
st?nge în obraz. (CAMIL PETRESCU)
A nu avea sânge în vine= A fi lipsit de curaj:
Ctînd omul e.He bolnav .rnu lipsir de
rmrere, 1X1re că „1111 ar e sânge în vine", st111gele
„se subfiază " ; (ANUARUL MUZEULUI
ETNOGRAFIC al MOLDOVEI, voi. I O, 2010)
A pipăi la vână (Îvr.) = A încerca să cunoşri pe
cineva:
Când re încur ci cu domnii, deschide-fi
îlllt?i od1iil Şi-i pipăie la vtînă. Cwwaşrem noi
lui vodă/Şi inimă, şi cuge1 l'e rooră-ndoir11ra? (1.
HELIADE RĂDULESCU)
A(-i) clocoti (sau a-i fierbe, a-i dogori) sângele
în vine = A fi surescitat (din cauza mâniei, a
nerăbdării etc.):
Îi clocorea ror sângele şi fXlrcă aşrepw
înadins să-l aringă bar em cu 1111 dege1, Ctl să-l
pOtlTă a1Joi sft111eet1 în bucăfele, mai ales că la
sparele lui văzuse pe George w r e privea
diprefuiror şi mulfwnir. (LIVIU REBREANU)
- Asa. Acrun duţJii ce v-t1fi Închinat
marelui .Hrăbw1, vă înrr eb: ce fel de daco-romani
swllefi voi, dacă 1111 vă simfifi fier blind sângele în
vine? (EUGEN LOVINESCU)
A-i îngheţa (sau a-i sta, a i se răci c uiva)
sângele în vine = A încremeni de spaimă:
Aoleu.' dară z1neii ccînd sÎlnfiră.' unde
veneau cu o falt~ă Îll cer şi cu una În ţJă1ncînr, şi
unde răcneau de-fi înghefa sângele în vine. (P.
ISPIRESCU)
Nu 1nt1i ertun t1ftîf de ri1nid ca la ÎnceţJuf,
1111 1ni-era frică de 11evt1sră-1nea, di..'lţXiruse
gr oou1 wre-mi îngheft1 sângele la apropier ea
ei. (PANAIT ISTRATI)
Pe-nsemre deci el s-a dus spr e casa lui
Oancea, şi !1t1ngele i s-a oprii în vine ctînd a
văzur că în adevăr Nafl iese, IJleacă şi se duce
undeva aşa singui: (IOAN SLAVICI)
A-şi tăi a (sau a-şi deschide) \'inele = A se
si nucide prin tăierea venelor de la mâini:
 Vwile ILJNCAN

Fosra lui so(ie, (...] i111er e.1tî11du-se cwn s-a VÂNT

sinuci'I, a fJrÎlnir răst'""srJ că şi-li răitd venele cu un
11asrure t1scufir. (WCIA HOSSU LONGIN)
Cu coada între vine (Reg.; în legătură cu 'erbe de
mişcare) = Umilit, mşinat; cu coada încre picioare:
[Dracul] îşi ia coada î111re vine şi .re
î111oar ce la sră1xî11u-.111. (ION CREANGĂ)
Cioara ruşinară a ieşii ca lupul fabulei:
„C-urechile pleoştire şi coada îmre vine". (C.
NEGRU2Z1)
A arunca (sau a da, a s una, a zvârli) în vânt
sau a arunca în cele patru vânturi = A
împrăştia, a spulbera:
N-t1i dect1r să a 11,11ci În vt111r o 11u111ă de
.remi11fe selecfio11t11e, şi recofra e gara... (ION
MINULESCU)
Aşa mi-am rupi eu sujTeru-11 făşii/ Şi l-am
zwîdir la cele fX1Tru wî1111u-i... (ŞT. O. IOSIF, O.
ANGHEL)
A arunca vorbe-n vânt. v. arunca.

VÂNĂT, -Ă A avea (parte de) odihna vântnlui sau a avea

A fi în focnl vânăt (Trs.; d. mărfuri) = A fi
foa rte scump:
Poare că vom fX>posi aid mai î11deftmgar
riJnţ>, ţ>enrru aceea vă rugă1n să ave{i bunărt1rea
a vă Îngriji de noi, căci ail~Î sunt ca focul vtînăr
de .ocwnpe roare celea. (SIMION RETEGAN)
parte de tihna vânturilor = A avea o existenţă
zbuci umată:
Aibă casa cucului/ Şi masa vulrumlui/ Şi
odihna vt1111ului. (SIM ION FLOREA MARIAN)
Cine m-o dar dom fui/ Aibă casa cucului/
Şi hodina w1111ului 1 (1. POP-RETEGANUL)

A-i părea lumea vânătă. v. lume. A bătut vântul (sau vânt de vară, de
primăvară) (peste ... ) = Se spune despre ceva
care s-a terminat, din care n-a mai răma< nimic:
VÂNĂTOARE A bărur w1 vtî11r de primăvară fJe.He
A face vânătoare (Înv.) =A vâna: aver ea lui. (POP.)
Tofi făcea vt111ăroare fără de nicio
smi11reală. (MINEIUL) A da (sau a face) vânt (sau un vânt) cailor = A
face să meargă caii cât mai repede (îndemmnându-i,
lovindu-i cu biciul ere.):
VÂNDUT,-Ă Acesra Îi SţJuse că se aţJrOfJÎe norul Cll o
A fi dator vândut (Pfm.) = (A fi) plin de datorii : flăcăraie; aţJOi, mai făcând w1 w1111 cailor,
Sărac-lipii, dt11or-vt111dur... ră11uî11et1 aj1mse la Ftmrul-pămt1111ului. (P. ISPIRESCU)
11erulbura1. (MATEIU I. CARAGIALE) Luă hăţurile din 1ntî11a vizitiului şi deie
Că săraca Zoe ct111d l-a cw10.1<.'ufl Era wî111 cailor, ca să 1111 scape rre1111/. (DUILIU
fără slujbă şi dator vt111dur. (G. TOPÎRCEANU) ZAMFIRESCU)
Să 11u 1nai vii du1Jii bani, vreau să Sţ>u11.
Atn 1>roble111e, Î1nţ>ru1nururi 1nari
la bănci, sunt A da vânt = A stimula:
daror vt111dur... (RADU ALDULESCU) Unul din ei da w1111 pr eorului şi-l clări11t1
Ce fJO(i să spui despr e w1 om car e re i11viră de ţJicioare Îllfr -o 11arre şi-11rr-alra, lllrul i-arinse
la el şi aţJOi re .'iCotlfe daror vt111dur?' Da, dar m-a /wnt111aret1 de bar ba lui cea albă ( ... ] (MIHAI
invirar ÎJJ {liră.
Acolo e1t1 lift 0111. Act"n 1nă sc0l1fe EMINESCU)
daror vt111dur a ici. (GRIO MODORCEA) Doa11111e, dă vt1JJf vr e111ii să rret1că 1nt1i
iure. (AL. VLAHUŢĂ)

A despica vântnl (Pop.) =A fugi:

31 4
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

M ergea înrocmai ca o ftmftwnă, răind A m ânca vântul (Trs.) = A fugi cu o viteză

înrw1ericu( despicc?nd w?nru( îi1cmcişc1nd ude1ele, foa rte mare :

ctînd deodt1ră Uiri Î11t1inret1 sa două lu111i11i afi11rire
asur>ra lui ca ochii iadului şi o duhoar eferbinre îi
lovi obrazul. (NICOLAE G ANE)
A face morişcă (de vânt) în chică (sau în cap,
în păr) (cuiva). v. morişcă.
A face vânt = A produce o mişcare a aemlui princr-0
deplasare rapidă, prin agitarea unui obiect etc.:
Do11111ul făcu vtÎJJf cu 1ntÎllt1 să risi1>et1scă
mirosul, ca unei r>ei:wane foa11e delicare ce era.
(CEZAR PETRESCU)
Ctînd l vt111 Îşi veni În fire, Înţelese că
lw1gir cu fa/a în sus iar w1 băie1an îi făcea vc?nr
sub nas cu o pălărie de ţ>aie. (NICOLAE LUPAN)
A fi (sau a se găsi) în izbeliştea vântului (sau a
primejdiilor). v. izbeli şte.
A fi tras din vânt (Îvr.; d. ştiri) = A fi fals,
contrafăcut:
Porolirea răscoalei 1111 se pome face fără
Colo, cai, 1nt11nă-1na1nă.I d'e ceia d'e
111c111ca vc111rll. (OVIDIU BÎRLEA)
A merge (sau a fi) cn nasul în vânt = A fi
îngâmfat:
fmr -o slimbără de pe la mijl<Xlll llli
august. Adrian se ducea cu nasul ÎJJ vt1nr să ct1ure
primre „poş re" pe magazionerul ca.rei ( ... ]
(PANAIT ISTRATI)
El - malifio.111/, Cil naslll în vc?n!. (MARIA
BANU Ş)
era A nn-1 bate (pe ci neva) niciun vânt sau a nn-1
bate (pe cineva) vânt de vară, (reg.) a nn-1
ajunge (pe cineva) nici vânt rece, a nn da vânt
rece (peste cineva) = A fi scutit de necazuri:
Nil-I bare nicilln vc?nr. Esre .ff:llrir de orice
angară, .111pătt1re, belea, năpă.Hie, nll·I înrreabă
nimeni de ce-i esre căcillla. (DIN VIATA
POPORUWI ROMÂN, voi. 34-40, 1928)
A nn-1 şti nici vântul, nici pământul. v. şti.

vărsare de sc?nge. fn loc să rragă Cil gloanfe

direct În răscula{i, guve111ul rrage Îllftîi În vtî111, A p aşte (sau a goni) vânturile sau a paşte vânt
cu manife.Hul, Ctl să se poară spăla pe mâini mai (Înv.) = A se angaja î n acţi uni, în activităţi
rcîrt.iu că 11-a v11'r vărsare de stînge, dar... lipsite de sens; a-şi irosi timpul:
(LIVIU REBREANU) Carei se Întăresc SţJre 1ninciuni, tlceia
fXISC vc?nrllrile. (CORESI)
A lua vântul (Îvr.) = A derem1ina, cu ajutorul Cel ce ascultă la 1ni11ciuni e ca şi cel ce
câinilor de vânătoare, locul în care se aftă vânatul: 1>aşre vc111r. (ANTON PANN)
Vc?năroml .re 01>reşre: „Jos, CO(>i4 r>e
b11î11ci cu rofii.' Auziră-fi şuieratul Ca1>rei negre A paş te boboci (sau bobocii, muştele, î nv.,
1>ri11rre srtînce? Ne-au u/Jnt1r; dar sunt ait~ea. Dreţ>f vântul, vânturile). v. paşte.
1-aninărori vă ducefi. Şi vedefi de le luafi vc?nrul ca
niciww să ne scape'" (AL. ODOBESCU) A prinde din vânt (Rar) = A afla din întâmplare
(ceea ce vorbeşte lumea):
A măcina vânt (Mun.) = A vorbi mult şi fără Se r epezi.re la BllCllreşri fiindcă prin.re.re
rost; a vorbi aiurea: din vc?nr o vorbă Cilii! că moşia Balxiroaga t1 d -nei
Liml>ajul rămc?ne gol de .rens, o moară car e fllga ar fi de vc111wr e. (LIVIU REBREANU)
1naci11ă vtî11r, o 1naş1i1ărie care ftL~ret1ză În vid Ttlc şi casc gura 1nare, ca şi Ct'1n aş fi
(REVISTA de ISTORIE şi TEORIE LITERARĂ, vrur să 1>rind din vc?nr ecolll '1>ier e1elor noasrre.
voi. 4 1-42, 1993) (ION MINULESCU)

3 15
 Vwile ILJNCAN
A rămâne în vânt = A rămâne fără avere, fără
mijloace de subzistenţă:
01.rn 101: .. era locul de î111t1/nire al lumei
deocltitl{ilor şi deşucltiafilor rimpului:... pmicnifii şi
căzuţii, curăft1fii ră111t1şi În vt111r, chinui/ii de ţJO/la
rraiuluifără 111w1că. (MATEIU I. CARAGIALE)
A se bate (sau a se lupta) cn morile de vânt. v.
111oară.
A se da (sau, rar, a se mlăd ia) după vânt (sau
după CUIU b ate vântul), a-ş i întoarce şuba (sau
ma ntaua, chepeneagul) după CUIU sun ă
vântul = A se adapta cu abilitate împrejurărilor;
a fi oportuni st:
Un escamaror fJOliric, care... rx?nă în
ziua de asrăzi a şriur Întoarce 1naJJft1ua du11ă
vt?nr; (G. BAR[flU)
Se mlădia după cwn bărea vâllful şi-şi păzea
cu srrăşnicie inreresele. (ZAHARIA STANCU)
Odară cu venirea ft111t1riofilor ( .. .] t11n
văwr că e.He mai profirabil î11 loc să opunem
rezistenţă Duş111anului să ne 11let~ă1n, să ne
căciulim în fafa lui, să 11e dăm după wm lx11e
wî111ul, adică du1Jă voi11fa duşmanului. (ŞTEFAN
DUMITRESCU)
Foarre mulfi au fosT deporrafi, mulfi au
fugii (Je.He PruT, iar o mare parfe şi-au Î11fors
1na11raut1 du11ă vt111r, cu roare că ştiau 11ret1 bine
care e adevărul. (http://www.zdg.md/)
A s e da în vânt (ca) să ... sau după ceva ori
cineva (Pfm.) = a) A se strădui să rezolve ceva:
Şi merg eu acum fără rw.rnre pri11
1Xl11uşoi, ţxînă În dre11rul ogrăzii, şi 1nă uir 1>ri11rre
gard şi văd ţJe mama wm .re da î11 vt1111 du1Jă Trebi,
când î11 casă, ctînd afară; (ION CREANGĂ)
( .. . ] 111unai răzăşi/ele .re dau în vt1111 Cil
rreal>a lor neis10viră. (MIHAIL SADOVEANU)
b) A aprecia; a-i plăcea foorte mult ceva sau cineva:
Pt1rohul şi-li t11ni11rir că dintre f0l1fe
lmnărăfile pe care le gu.Ht1seră la pomeni,
Păwrele Lumii se dădeau în w1111 după rx?inea
caldă. (ŞTEFAN BĂNULESCU)
Lumea se dă în wî111 du1Jă Occidenr fără
să Î11{eleagă o iotă d1i1 net111rul care ger1ni11ează În
316
celulele ace.Huia. (CAIETE CRITICE, nr. 64-65,
1993)
A s e hrăni cu vânt. v. hrăni.
A s e risipi (sau a se spulbera, a s e împrăştia, a
se duce, a mer ge, a z bura, (înv.) a s e răşchira,
a s e topi) în vânt sau a se risipi în vânturi, a s e
duce pe vânturi, a se pustii în patru vânturi =
a) A-şi pierde co nsistenţa:
ltmw lungă 101 se srrică,/ Os1enealt1
merge-n vtî111. (CEZAR BOLLJAC)
b) A pieri fără urmă:
Mo11ntî11ru lui... s-a JJusriir, 1111 tt1rzie
vreme du1Jă aceea, î11 ptlTru vt?nruri. (MIHAIL
SADOVEANU)
Toate se risiţ>iseră Îll ţJl1fru VtÎllfuri, ÎJJ
puTere, î11 fo11ă. Afla.re el liberrarea penrru care
plew.re ? (EMIL RAŢIU)
A trage în vânt (sau în sec) sau a trage greş =
A descărca arma fără a nimeri ţinta:
N-am rras greş niciodară. (MIHAIL
SADOVEANU)
A trage (sau a da) vânturi (sau un vânt) (Arg.;
vig.)= A elimina gaze intestinale:
Ciudăfe11ia a.11t1, de a-şi face nevoile
(mici şi mari) la closerul de pe.He drum de
blocul nosTru, a Jo.IT pusă de mama pe set1111t1
faprului că .1ară mea rrăgea „ w1nruri", fiind
mereu balonară ( ... ) (PETRE BARBU)
Srrigoail~a a dar arunci un vtÎJJf şi l-a
rrtînrir jos, că doi t111i du1Jii aceea 11u s-a 1nai
văzur omul î111reg. (DIN VIAŢA POPORULUI
ROMÂN, voi. 29, 19 16)
A umbla cu pletele în vânt. v. pleată.
A umbla gonind vânturile şi măsurând
câmpurile. v. m ăsura.
A vedea (sau a simţi , a mirosi) dincotro bate
vântul = A-şi da seama de o si tuaţie, înainte ca
lucrurile să se precizeze c u claritate; a intui
evoluţia evenimentelor:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Se perrece o schimlxire? Fotu-re bine, î11 A(-i) face vânt = a) A îndepărta (izbind,
cazul ace.Ha, rrebuie să fii (l(e111 di11corro bare îmbrâncind c u putere):
vt1111ul. (G. BĂLĂITĂ) DuţJă aceea, În 1nijloc1J unei 11oţJ{i reci şi

- He, he, nîde epi~copul wre se Îilfwll!t'Otl.I<', el pâlnia şi pe Buf!y şi, a1w„'tî11d11-i
luă

împărrăşeşre cu bw1ărăţile lw11eşri, şi pare a fi, î11 Îltfr-un f1t11nvai, ce rm1nai r1-et~ea la Îltft1111tJ/a1-e, le
mre clipe, w1 om de viaţă, he he... şi-o adăugai şi jăcu w1111 cu disr>reţ î11 Niivt11t1. (URMUZ)
011 Mol11ar la 111une, că 1111 se ştie nice odată
di11cărrău bare vt1111ul. (TITUS POPOVJCI) b) A izgoni:
Şi nici să exi.He zece feluri de t1 Am rras la '"' han, Grofu mi-a /11(1(
răs11u11de lt1 tlceeaşi Întrebare, fnfi,11c{ie de cu1n gea11ra şi a1n ţJOr11ir Î11dară să căură1n ţJe

lx1re vtînrul şi fn ce loc bt1re vtînrul interviului. Ghede11ea1111-Jalet1, w re avea să-mi facă vt1111
(DOINA URICARIU) mai deptirre. (LIVIU REBREANU)

A vorbi în vânt sau a-i rămâne (cuiva) vorba c) (Fam.) A expedia, a scăpa de cineva:
în vânt, a-şi bate gu ra-n vânt = A vorbi fără a Ct111d o plew, dă-mi de ve.He ... fă-i wî!IT
fi luat î n seamă: degrabă ... (I. L. CARAGIALE)

Ctînd se va restabili 11acea, nu-şi va 1nai Mamă-sa îi făcea a1w1ci wî111 1x?11ă la
aduce a111inre 11i1ne11i de nişte vorbe aruncare Îll bucărărie şi o închidea acolo cu cheia (... ] (H.
vt1111, .rnu cel muli va fi elogiară i.He(imea lui de-a PAPADAT-BENGESCU)
rrart1 11e co11iii 1nari, ce sunr {ăranii, cu vorbele
pOlrivire pe111ru copii. (LIVIU REBREANU) A- (şi) da vânt = A (se) legăna, a (se) balansa:
Dar vorbesc 1mui om wre deşret" şi de Teiul vechi u11 rt11n Î11ri11s-a,/ Ea să /JOllfă
netun 1nare; 11-t11n rea1nă că vorbesc În vtînr... (I. să-l î11doaie/ Ramul rt111ăr w1111 să-şi deie/ Şi di11
L. CARAGIALE) brafe-11 sus s-o ieie. (MIHAI EMINESCU)
Şi 110are c-aşa o fi dacă 11-or fi vorbi11d
ei î11 vt1111, de formă' (ION LĂNCRĂNJAN) Adus de vânt (sau de vânturi) (O. oameni) =
Străin, pripăşit în locul în care se află:
A zvârli (sau a arun ca) ba nii (sau cu b anii, Ciocoi pribeag adus de w1111/ De ai cu
galbenii etc.) în vânt = A irosi banii, iadul legă11uî111,/ Să-fi fim IOI ctî11i, loveşre-1111oi 1
c heltuindu-i fără c hibzuială: (G. COŞBUC)

- Munceşti să a runci banii În vt111r? Asta

vă zic la ro(i. Î11 vremurile asrea de /JOker vă A-i face vânt = A împinge, a îndepărta (izbind,
arde vouă? (SILVIA CINCA) îmbrâncind c u putere) ; a arunca:
Sanda sărise de f>e wl, puse.I<' mtî11a ei
A s e duce ca vântul şi ca gândul = A călători de fier î11 ceafa lui Dragomir, wre era a1>fect1T
foarte rapid: pe margi11ea .11t111cii, şi-i făcuse vt1111 î11 gol. (I. L.
N1'1nai să-1ni .'lfJui di11t1inre cu1n să re duc: CARAGIALE)
Ctl vt1111ul ori Ctl gt111dul? - De mi-i duce ca gt111dul,
ru 1ni-i fJtiiţJădi, iar de 1ni-i duce ca vt111rul, fu 1ni-i A-i s ufla (sau a-i b ate, rar, a-i fluiera cuiva)
folosi, căluţul meu, zise fiul craiului. (ION vântul în buzunare (ori prin buzunare, în
CREANGĂ) buzunar, în pungă) sau a-i b ate (cuiva) vântul
leşind di11 baie, el luă legărura cu hai11ele, în traistă (sau prin pungă)= A fi foarte sărac; a
şi o 110111i la să11ă100:1a călare pe wlul lui cel cu fi lipsit de bani:
ariţJi, cu care z}Ju1t1 ca vt111rul şi se ducea ca Negreşir, amice, că pe ctî11d re aflai
gt111dul. (P. ISPIRESCU) şcolar În Paris, vei fi răr<lcir u11eori dt'1ninica, -
ct111d ploua afară .rnu mai ales ct111d w1111ul
317
 Vwile ILJNCAN
fluiera î11 p1111gă - prin /1111g ile săli a le L11vm/11i.
(AL ODOBESCU)
Ce, vrlli 11u1naidectîr să-fi iasă fecio rul
condeieriu, ca să-i sufle vtînrul ţJrin buzunări ?
(CALISTRAT HOGAŞ )
Aşadar, ne uirt11n Ct'1n Gher111a11 Îşi ia
i11i1na Îit dinfi şi zit~e: „Alnărtîră-i ziua calicului
ctî11d îi lx1re vtîllful îi1 Trai.Hă". (PAISIE OLARU)
- Aş /u111a... Însă 1ni-a ct11n suflt1r vtînrul
pri11 p1mgă. (CEZAR PETRESCU)
A-l bate (sau a -1 s una pe cineva) vântul sau a-1
da vântul jos, a-i Ouiera (cuiva) vântul prin
oase, a fi s la b de-I bate vântul , a fi s la b de-i
Ouieră vântul prin oase, a fi s la b de-I dă
vântul Ia pământ = A fi foarte slab; a fi lipsit
de putere:
Sol cu fnmrea gtî11diroare,/ Pă.Hori11d
e1em c1Mî11T11// El e-o rre.Hie sub soare,/ Că e
slab de-1 /xae wî11r11/. (ION DNIZA)
Priere11e, wî11111/ Î(i fluieră î11 oase/
Melodii curioase, z/x1n u1ie frtî11ghia î11 i11imă î11
umbra plt111găuxire (...) (MARIN MINCU)
A-şi da vânt gurii = A vorbi vrute şi nevrute:
Sfi11ţia sa, care îi .1p11.1e.1e de mutre ori,
ctî11d se afla î11 roa11e rele şi-şi da vtîlll gurii, că e
o belea r1e casa lui, ... 1111 pierdu a-şi arăra
răurarea şi mojicia. (AL. VLAHUŢĂ)
A-şi da zilele în vânt (Pop.) = A-şi pierde
timpul în zadar:
Pe111ru-o palmă de pă11uî111/ Zilele mi-am
dar î11 wî11r/ A11i î111regi m-am giudewrl Şi 11imil'
11-am ctîşrigt11. 01 ASILE ALECSANDRI)
A-şi face (ori, pop., a-şi trage) vânt sau a -i face
(ori, pop., a-i trage cuiva) vânt =A produce un
c urent de aer, prin agitarea unui evantai sau a
altui obiect, pentru a face răcoare:
Îmi era artîr de cald, mă remeam mereu
să JJu leşin. lini scosei ţJălărit1 şi Î11ce11ui a-1ni
face vtîlll cu desperare. (UVIU REBREANU)
O puse la ftx î11 plic, îşi făcu vtîlll cu
ţJ/icul, fluieră În 1nuchia /Jcîr riei un ÎnceţJuf de
arie. (CEZAR PETRESCU)
318
A-şi Ilice (sau a-şi lua) vânt = A se încorda pentm
a sări, pentm a porni cu iuţeală; a porni cu
repeziciune într-0 anumită direcţie; a-şi lua avânt:
( .. .) î11cep11 să Treacă di11 ce îi1 ce mai des
pri11 i111erioml p<1/11iei, făctî11d11-şi vtîlll î11 ea de pe
o rrt11n/Juli11ă coJJst11,iră e.-rr1r es şi cobort111du-se
llfJOÎ În 1ntîi11i, cu o iufeală vertiginoasă, IJe o .k~ară
mobilă de lem11, la ct1păr11/ căreia îşi rezuma
rewlrarul observărilor sale î11 afară. (URMUZ)
Vorbind Îi tret~ea neÎncetat IJrin 1ni11te că
şi-a ţJierdut cu1nţJătul, dar nu se 1nai ţJutea OţJri,
Î11toc1nt1i ca ale rgătorul, care din greşeală şi-a
lua r vtîlll pe o coti.Hă piezişă şi e dus la vale
irezi.Hibil, deşi şrie că se apropie de o prărx1.11ie.
(LNIU REBREANU)
A-şi lua vânt, (pop.) a da vânt = a ) A fi pe
punctul de a trece la o acţiune:
Pe urină ş i-a luat vtînt şi s -a tot dus la
florile lui... (CEZAR PETRESCU)
Simţea el de ajuns că ţăranii fie rb şi TOI
îşi iau wîlll să facă ceva. (LIVIU REBREANU)
b) A deveni î ncrezut:
N-arfi .Hricar să-l mai fi domo/ir ceva pe
Voicu, prea şi-a /uar vtînl, umblă cu ct1p11/ pe
sus. (MARIN PREDA)
Bate vântul =S e spune când o încăpere rămâne
(temporar) pustie:
Aţi crede că bare wî11111/ î11 să lile de
aşreprare la m edicii de familie, că Ol1111enii îi
conracrează la relefon? Nu e chiar aşa.
(https://republica.ro/)
S-a ţXJ111it un zvon că banii se .~hÎlnbă
şi prin iarmarocul gol-goluţ /Jărea wî11111/ !
01ASILE V ASILACHE)
Ce vânt (sau vânturi) te (sau vă) aduce (sau te-
a adu s, v-a adus, (reg.) te-a abătut, te-a pălit,
te poartă) (pe aici sau a ici, pe la noi, la noi,
încoa)? v. aduce.
Cu nările (sau nara) în vânt. v. nară.
De (sau în) culoarea vântului turbat (Fam.) =
Care are o c uloare nedefinită, bătând în gri-vineţi u:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Mă uira1n lt1 ce111l cu nori buboşi, de VÂNTURA

cultxiret1 vt1111ului rurbar. (DAN LUNGU) A vântura (sau a cutreiera) ţări le şi mările. v.
2
nmre •

Din (cele) patru vânturi sau în (cele) patru

vânturi = Din (sau în) cele mai diferite direcţii: A vântura vântul (Înv.; fig.)= A-şi pierde timpul:
Le1nnele şi ţJit1rra s -t1u strtîns din cele Cerindu, trebuie să cireşri şi al doilea şi
/Xltru vtînturi, şi sarul a ÎnceţJut să creast~ă. al Tr eilea rându şi aşa vei ît1felege dukeafa, mai
(GF.0 BOGZA) vt111os să Înţelegi ce cireşri, că a ceri şi a 1111
înfelege ie.He t1 w?t111u-t1 w1nrul sau afiier be apa.
Din vânt a venit, în vânt s -a dus = Ceea ce se (MIRON COSTIN)
obţine uşor, fără muncă, se pierde precum s-a

dobândit:
Ce am avui şi ce am pierdur?I Dit1 wî111 VÂNTURĂTOR
a venii Îfl vt?nr s-a dus/ Cu f O(l(e acesre,I Am Vânturător de fraze (goale) = Palavragiu;
nădejde la Dumt1ezeu. (ANTON PANN) demagog:
Dit1 wî111 a venii, Îfl wî!IT s-a dus. (I. C. O, vt111rurărori de fraze, st~rirxari sarbezi
HINŢESCU) şi s1ni11riţi,/ Nu vedeţi
În ce 1nocirlă de />rostii vă
/Jălăcifi? (AL VLAHUŢĂ)
În voia vânturilor (Înv.) = La voia întâmplării:
În loc de a-i aşreme puremicele remelii
de car e vodJifi afi voir să-i clădifi w1 edificiu pe VÂNZARE
ni.lip, spre a o lăsa Îfl voia wînrurilor. (MIHAI A face de vânzare (pe cineva) (Înv.) = A vinde
EMINESCU) (pe cineva):
Avefi w1 rob de (Jier zar e;I Nu 1-afi face
Încotro (sau dincotro) (îti) b ate vântul sau din de vânzare? (POP.)
ce parte ba te vântul, cmn b ate vântul, a ba te
alt vânt e tc.= Se spune despre modul în care se Vânzare bună = Urare adre sată (la despărţire)
prezintă o sima ţie, despre cum se manifestă o unei persoane care vinde:
anumi tă tendi nţă de evol uţie a lucrurilor: Vt1nZt1re bună' spuse pungaşul şi pomi
( ...) .re sjllşie fiecare cu boierii lui, fiecar e cu băiarul dtifJă el. (GRIGORE BĂJENARU)
cu pr oprelele lui, şi, du1Jă cum bare wîllful dinspre
'Ţam Leşească sau dinspr e cea Ut1gurească, ei vin,
.re duc, vit1 iarăşi (...] (AL. VLAHUŢĂ) VÂNZĂTOR, -OARE
A face (sau a scoate) vânzător (un bun imobil)
Vorb ă (spusă sau aruncată) în vânt. v. vorbă. (Îvp.) = A vinde:
Îi ceru vechilului să-i facă fumul
w111zăror pe nw11ele ei. (CAM IL PETRESCU)
VÂNTOS, -OASĂ
Ce vântoase te a duce? (Reg.) = Întrebare
a dresată cuiva care a venit pe neaşteptate: VÂRÂT, -Ă
Ce w1nroo.re re aduce aşa de-a hăful? Vârât până în gât în ... = Absorbit c u totul de ... ,
(REVISTA de ISTORIE, III) copleşit de ... :
Du1Jă ră;JJOi, s-t1 vtîrtîr rx?nă Îfl gtîr Îfl
Masonerie, ţJe care a redeşteţJft1t-o În {ara noastră,
dtifJă o lungă ado1111ire. (CONSTANTIN
ARGENTDIANU)
319
 Vwile ILJNCAN

Nu şriu dacă avetun dreţJft1re, căci ţ>e A Ina vârf (Îvr.) =A-şi asuma puteri nelimitate:
vre111et1 t1ceea ert11n vt1rt1f ţJtÎJJă În gtîr Îllf r-un To(l(ă direpraret1 t111 lăsar pre acel 111ai
ro111t111foorre specraculos (... ) (MARIN PREDA) 1nt11-e ca să o judece şi ce i-llu ţJărur lui... tlceit1
t111 Jo.IT lege, de unde au luar şi voie aşa 111are şi
wî1f. (GR. URECHE)
VÂRCOL
A face vârcoale (Reg.) = a) A învălmăşi, a învălui: A merge (sau a mnbla, a păşi, a se înălţa etc.)
Buzescu-ăl 111ai 111ic face /widia colnic .../ în (sau pe) vârful (sau vârfurile) degetelor (sau
ŞiBuzescu ăl 111ai 111are/ Face ho1dia w1rcoafel în degete). v. deget.
Fără băţ, în 111tînă n-are. (POP.)

A pune (sau a face) vârf (sau vârful) (la ceva)

b) A se eschiva. = A întrece orice limită, a depăşi orice aşteptare:
la anul Du111nezeu 111ilosTivul a pus w11f
A umbla vârcol (după ceva sau după cineva) bw1ărăţilor lui, că le-a dămir o copiliţă ca o
(Reg.) = A umbla insistent (d upă ceva sau după minune. (I. L. CARAGIALE)
cineva): CtîTe-ai făcuT boocăne de când 111-ai luar
Băieţii işTia î111blă w1rgol dutXi Turun. şi pânăacw11, 1oareaufo.11cu111aufo.11, dar a.Ha
(POP.) le-afăcuT vt11f (POP.)

A pune vârf în vârf = A pune cap la cap:

VÂRF Scoose oscioorele di11 legărura ce avea... le puse
A ajunge (sau a li, a s e a na e tc.) în vârful vt11f În vtî1f şi văzu că se lt/1iră 11ri11rr-o 1ninune.
piramidei. v. pir amid ă. (COLUMNA, VII, 18)

A face vârf (la ceva) (Îvp.) =A termina ceva: A vorbi (sau a grăi) în vârful limbii (sau în ori
Parm clăi au rădiwrl Şi le-a111 rms vt11f pe limbă) sau a-i li (cuiva) limba prinsă (ori
1ni11u1tar;I Nu1nai una 1ni-t11n lăsarl Şi 1ni-a1n ţJus împiedicată). v. limbă.

în gândul mi eu/ Să-i fac w11f cu carml rău. (M.

SEVASTOS) A-i s ta (sau a-i umbla, a-i veni) (cuiva) pe
limbă (sau pe vârful limbii) (ceva). v. limbă.
A li cu vârf (sau a avea vârf) = A avea o
prelungire (conică): Asta pune vârf (la toate) = Asta întrece orice
Mor111anul de gunoaie avea vt11f, 111u/1e înc hipuire sau aşteptare, este din cale-afară:
căzând pe alăTuri. (LULU MODRAN) De 111u/T TOI aud că feciorul
Glaneraşului s-a făcuT w1 becisnic, dar IOT n-a111
A i se face (sau a i s e pune, a i se s ui, a i se crezuT. l.ir>rava de acu111 î11să le-a pus w11f la
ridica, a i s e zburli cniva) părul (sau chica) Toore. (LIVIU REBREANU)
măciu că (în vârful capulni). v. măciu că. TăTtîne-său, Niwdi111, pe de alră 1>011e,
le punea vt11f la roore şi nu-l 111ai scorea pe MiTru
A i se s ui (cuiva) tot sângele în vârful capului = din feciorul 111eu şi din copilul 111eu. (ION
A se aprinde la fa\ă din cauza foriei, a ruşinii ere.: LĂNCRĂNJAN)
I se .wi ror sângele în w11ful capului de
111tînie. (SIMION FLOREA MARIAN) Cu vârf şi îndesat = a) Bi ne umplut b) (Fig.)
Mult, din belşug, cu prisosinţă:
A i-o face (bună sau cu vârf şi îndesat sau Şi ttîre 1111 ne venea Îll ct1fJ, şi ccîre 1111
lată) ori a-i face (cuiva) una (şi bună). v. face. făcea1n cu vt11f şi Îndesare, 1ni-aduc a1ni11re de
ţ>arcă acu111111i se î111tî111plă. (ION CREANGĂ)

320
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
t1 pus CtlfXIC la fO(l(e ş i făcăleţul şi-a
A.1rt1
făcur darorit1 cu w11f şi înde.rnr. 01ASILE
SUCEVEANU)
Din talpă (sau de la bază) până în (sau la )
vârf = În î ntregime:
Moldova s-au sd1i111/x11 în 16 ani din
wlpă până în w1rv, li111bă, haine, obiceiuri până
şi nu111ele. (ALECU RUSSO)
În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau
picioarelor) (În legămră cu verbe de mişcare) =Cu
corpul sprijinit numai pe degetele picioarelor; (pex.)
tiptil, încet, c u grijă, fără zgomot, ca să nu simtă
nin-eni:
Se ridică ît1 vâ1ful dege1elor ct1 să vadă
111ai bine. (MIHAIL SADOVEANU)
Ocoleşre îi1 vâr/iii picioarelor cam... 111ai
swlf câţiva paşi... A ajuns' (AL. BRĂTESCU­
YOINEŞTI)
Nici cât un vârf (sau, rar, vârful) de ac sau
nici cât vârful acului. v. ac.
Până în vârful degetelor (sau unghiilor) = În
totalitate, deplin:
Esre piţip<Xmcă până ît1 w11ful dege1elor.
(http://www.perfecte.ro/)
Ră111ăsese apusean şi 0111 de lu111e până
în vâ1ful unghiilor. (1. L. CARAGIALE)
Până în vârful urechilor = Foarte tare; de tot:
Fartl... s-a roşii rxînă-n vârful ured1ilor...
ceea ce arăta 1nai bine ca oricc1re vo1fJe f 11'1noase
că şi ea e fericiră. (I. L CARAGIALE)
VÂRÎ
A băga (sau a vâri) (cuiva ceva) în cap. v. cap.
A face (sau a băga, pop., a vâri) vrajbă. v. vrajbă.
A intra (sau, a se băga, a se vâri) într-0 belea (sau
chichion, încur cătură, impas, necaz). v. intra.
A o vârî cu oiştea în gard (Înv.) = A face o gafă:
321
Nu !rebuia să 1rage111 când la d reap1a,
cât1d la STtînga; lrebuie .rn 11uînă111 che.Hia 101
î11t1i111e; căci, dacă 111erge111 101 aşa lu1falu1fa, o
wînî111 cuoiş1ea-t1 gard 1 (1. L CARAGIALE)
A se vârî (sau a se b ăga) ca rufa (sau cămaşa)
în curul săracului (sau ca musca în curul
calului ori ca musca-n coada calului) = a) A se
băga nepoftit în vorbă:
- Nu 1e-t11n în1relx11 pe line' se răsri porx1,
1nt111io.t Ce 1ni re vt1ri ÎJJ vorbă, ca 1nusca-JJ coada
ct1lului? (G. TDPÎRCEANU)
Ofiferul ger111at11111se111ai răsreşre la el
că se bagă În vorbă ca 1nusca În cu111l calului.
(CĂTĂLIN MIHULEAC)
Aşa, fine -i pal111a, Paganel, eu vreau să-l
ft1c băit1r de salon şi ru re bagi ca 1nusca-11 cur ul
ct1lului. (DAN LUNGU)
b) A se duce undeva neinvi tat.
A se vâri ca musca (în curul calului sau în
băli gar) = A se amesteca c u insistenţă, nepoftit,
în treburile altuia:
- Ho, cororoonţă, ho! răcni Ion deodară
la 111aică-.1t1. Ce 1e vâri ct1 mu.1ea-t1 băligar ?
(LNIU REBREANU
A se vâri în dragoste (la cineva) = A căuta să
câştige încrederea (cuiva):
Nu şria alr 111eş1eşug de a se vârî ît1
drago.He la w1 srărx1n f ril'os şi prermnăroriu
decâr acela... de a sp1me 111it1ciuni şi a rx1rî. (P.
MAIOR)
A se vâri în ochii (sau, rar, în auzul c uiva) = A
agasa (pe cineva):
Fiinţele acelea agiuue, arâ1a ţi se wîmu ît1
ochi şi Îit auz ÎllCtÎI 1111 re uni 1>u1eai r eÎ11roorce Sţ»-e
al1e lrxuri şi cuvi111e. (H. PAPADAT-BENGESCU)
A se vâri sub aripile (cuiva) (Înv.) = A obţine
protecţia (cuiva):
Noi la aceasrea refle<'lă111 numai (l(âTa,
cu1n că dou111ii sasi sau au t1vur dreţJf t1 se t1rărt1
 Vwile ILJNCAN
aşa de duş1nănoşi cărre noi, şi a se vtîrÎ sub
aripile ungurilor, sau nu. (G. BARJŢJU)
A se vârî s ub pielea (cuiva) = A câştiga (prin
mijloace nepermise) încrederea, protecţia sau
dragostea (cuiva):
Era fJeril'ol săi .le vâr e .wb piele femeia
asTtl. (PETRU DUMITRJU)
Se w1n1se sub pielea milionarului, îi
a} wuese w1 fel de mână drea1Jfă. (VIAŢA
ROMÂNEASCĂ, 1965)
A vârî (cuiva ceva) pe gât = A forţa pe cineva
să accepte ceva împotriva voinţei proprii:
Părerea lui... să 11u ne-o vtîre nouă cu
de-a sila r1e gâ1. (1. L. CARAGIALE)
Pr1ina 1ne11/iune, cei din tabăra ţJe11r111 (.fă-i
llt'1n1in fără u11nă de deriziune: religioşii) 1niliret1ză
ţJe11r111 a vtît'i 11e gtîr religia unora 1nai ţJufi11
i111eresafi. (hnp;//www.mesagerulsfantLdanron.com/)
A vârî (cuiva ceva) sub (sau în) nas = A
prezenta (cuiva ceva) c u insistenţă:
- Domnule' zice Edmond, fieduînd Ctl
un sa1novar; dt'1nneara eşri acela care .k~rii
pon'ăriile aie.He?... Răspunde! Şi-i wî1f lui
Edgar gazeTtl sub nas. (1. L. CARAGIALE)
Sax11e ţ}(IŞtlfJ011ul! ziie Alex şi îi vârî sub
nas 1et111cul de docw11e111e. (NICOLAE COV ACI)
A vârî (cuiva) o raţă-n traistă (Reg.) = A
pricinui (cuiva) neli nişte, îngrijorare:
Cum s-o fi desluşii ei acolo nu vă (JOI
spw1e, decâT ş1iu a1â1 că logofă1ului îi i1111t1.1e
rafa î11 Trai.Hă, ctînd auzi pe băr/}(lf că zil'e (... ]
(P. JSPIRESCU)
A vârî (pe cineva) (de viu) în groapă (sau în
monuâ nt, în pământ) = a) (În ameninţări) A
omorî (pe cineva):
Mai Ttlr e' că Te vâr în pămânT. (MIHAIL
SADOVEANU)
b) A pricinui (cuiva) supărări foarte mari:
Aceste e1t1u de ajuns... s-o vtîre În
groopă pe bia1a babă. (ION CREANGĂ)
322
(Gheorghe] căzu îilfr-o adâncă melanu>lie,
ct1re negreşir l-ar fi vtî11îr În 1no11ntî111, dtlcă
.f.CltiJnJJllrea t?fJOCÎÎ 1111 aducet1 cu sine o 1nare
.1ehi111/}(11-e î11 /JOZifiw1et1 .1t1. (NICOLAE AUMON)
A vârî banii în buzunar = A-şi însLL5i în mod ilicit
o sumă de bani (care revine de drept altcuiva):
Î11 ltx să păs11-eze efe<' Tele s1>if(lliceş1i, le
vinde... şi vâră /}(Inii î11 /mzw1t1r 1 (VIATA
ROMÂNEASCĂ, 1954)
A vârî răspuns (Rar)= A-şi exprima părerea:
S-a sculai M iTridafilo.wf ca să w1r e şi el
răspw1.1. (MIHAIL SADOVEANU)
A(-i) pune (sau a vârî) (cuiva) pumnul în g ură.
v. pumn.
A-i vârî (cuiva) un cuţit în s uflet = A-i pricinui
(cuiva) nelinişte, supărare:
Ti111 Herdelea .le srrecură afară. Ro$11 îi
wînî.1e w1 c11fi1 în .wj1e1. (LNIU REBREANU)
A-şi vârî (ceva) în cap= A învăţa; a-şi forma o
prejudecată (despre ceva sau cineva):
Cine fi-a vt1111r În caţJ şi una ca t1ceasra,
acela î11că-i 11nul... (ION CREANGĂ)
A-şi vârî (sau a-i vârî cuiva) minţile (sau, rar,
mintea) în cap = A-şi da bine seama sau a face
să-şi dea seama de urmările faptelor sale; a se
cuminţi sau a face să se cuminţea<că:
Să le w11-e 111i11file î11 cap pe o .w1ă de
ani. (PETRU DUMITRJU)
Vtîră-fi 1ni11file În ct1ţ> şi Î11vt1fă
11111duiala lt'1nii ş-a viefii, c-a să-fi ţJri11dă bine.
(MIHAIL SADOVEANU)
A-şi vârî (sau a- şi băga) dracul (necuratul,
naiba etc.) coada. v. coadă.
A-şivârî (sau a- şi pune, a-ş i băga, a-şi pleca)
cap(ul) (sănătos sau zdravăn, teafăr ) s ub
Evangheli e. v. evangheli e.
A-şi vârî capul (la cineva sau, reg., pe ceva)
(Reg.) = A se angaja (la cineva):
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

De ce nu-fi vtîri caţJul lt1 vreun 0111 de Cică naiba îşi vâră coada p rin wsele
rrea/Jăl Şi 101 umbli mv1ă pe dmmuri de ţeară? 01ne11eşri şi le ŞOfJfeşre să ft1că ce nu-fi vine să
(ANTON PANN) gândeşri. (ANTON PANN)
Ţine
1ni11re, bădie, să nu-fi vtîri şi ru Dit1volul vrt1jbei nu curezt1 să-şi vtîre
ca1ml la s1ăp<111, adaose el cu rtîlc (EUGEN coada î111re ei. (P. JSPIRESCU)
LOVINESCU)

A-şi vârî capul în gard = A se ruşina, a nu şti VÂRSTĂ

unde să se ascundă de ruşine: (0 dată) cu vârsta = Pe măsura acumulării
Priveşre iscodiror prin lxw11a de rxircă ar anilor trăiţi:
fi w1n1T capul î111r-o gaură di11 gard, să spioneze c„.wrurile le-a„ crescui cu w1rsra. (1. L.
ce se perrece di11colo. (SORIN STOICA) CARAGIALE)

A-şi vârî coada (sau a- şi băga) coada ori a da A avea vârstă (Înv.) = A fi mamr:
cu coada. v. coadă. Au cine t111 deşc/Jis lui m~Jtii, noi nu şri1n.
El w1rsră are, ţJre dcî11sul Î!ITrebaţi. El pe111ru
A-şi vârî mâna până-n cot în ba nul public sau dânsul va grăi. (BIBLIA)
a-şi vârî mâinile până la coate în banii cuiva=
A comite o fraudă ; a sustrage o sumă de bani din Între două vârste = Nici prea bătrân, nici prea
avutul c uiva: tânăr:
Să-l fi văzur t1ru11ci cu1n Îşi vt1ra 11u111a Înai111et1 noa.ură se tiflă... '"' bărbar
1Xl1tă-11 tYXlfe În banii de argint şi aur, cu1n Îi î111re do"ă w1i:He, ţinând de mână o fe1iţă.
vrăvuia, cu1n Îi făcea să sune, crun se uira dus la (ZAHARIA STANCU)
zimţii şi la r1ajurile lor srră/uciroare. (NICOLAE După dânşii veni... cuconul A11dmnad1i
GANE) Brus11u-, w1 văduvoi î111re do"ă w1i:He. (NICOLAE
E Însă 1nai uşor să-fi vt1ri 1ntîi11ile ţJt111ă GANE)
la coare în ceea ce au produs a/fii. (MARIN
NEDELEA)
(...] mu/fi de re-au voftlf şi 1111 să- fi vâri VÂRTOS, -OASĂ
mt1i11ile până la cor î11 banii publici. A li cn cerbi ce vârtoasă sau a li vârtos la
(hllp ://www.salaju lpursisimplu. ro/) cerbice. v. cerbice.

A-şivârî nasul = A cerceta c u indiscreţie: A li vârtos Ia cap = A li dârz, stămitor; a li

Cred că 11-ar avea 1nare bucurie 1na1na încăpăţânat:
dacă şi-ar vârî nasul aici. (MARIA BANUŞ) Ei, dar pări111ele Trandafir e w111os la
A doua zi de dimineafă, w1 relefon cap: unde pleacă, merge şi ajunge, ori moare pe
a11011i1n avea să-l Î11dt11jet1scă şi 1nt1i 1nulr 11e drum. (IOAN SLA YICI)
ju111alisr: - V-a{i vt1rc1r nasul Înfr-t'1J do1ne11iu
nepermis. (PAUL ŞTEFĂNESCU) A se face vârtos (Îvr.) = A se împotrivi (cuiva):
Pe111ru că î11ţelep1 ia.He la cuge1, rare şi
Îşi vâră (sau şi-a vârât) dracul (na iba, 1nt1re; cine, vt111os făctîndu-se Înt1i11ret1 lui, au
necuratul e tc.) coada (undeva sau în ceva) =Se răbdar? (BIBLIA)
spune când într-o simaţie se ivesc neînţelegeri
sau complicaţii (neaşteptate): A s ta vârtos (Îvr.) =A interveni cu e nergie:
Boierii ct1rii t1vu.~se greurare lt1
Neculai-vodă sra ror w111os cărră Dw11irraşco-
323
 Vwile ILJNCAN

vodă, ca să ptîrască pre Neculai-vodă la /J()(111ă Înoră.111 cu frit~ă, ţ>rin furru11i şi neguri/
penrru ră111aret1 ce le făcusă. (ION NECULCE) Şirragem de vtîsle s-ajungem la ţămwri ( .. .]
(CONSTANTIN STAMATI-CIUREA)
C u atât (sau, înv., cu cât) m ai vârtos= Cu atât ( .. . ]şi, în fine, arabii noşrri, spăi11uîn1t1fi
mai mult: de pumnii lui, se pun la vtîsle. 01 ASILE
Dllcă-i 1nusrrar acu1na ţJenrru /t1/Jfă, cu ALECSANDRI)
artîr mai vtîrros a r fi Jo.li 11111.Hrar şi ostîndir
arunci. (MIHAILSADOVEANU)
(Ciubotelor] nu le-ar fi păsar nici de VÂŞCÂITURI
ţJOfOfJ, cu arc1r 1nai vtîrros că aveau rure1ci. A umbla cn vâşcâituri (Mol.) = A recurge la
(MIHAI EMINESCU) subterfogii:
Ni1ne 1111 fndrăz11et1 li grăi Î1n11orriva lui, Ct1nd 1111 11rea ş1it11n letyit1, ... llt'1nai ce-l
cu ct?r mai w1110s a lucra ceva. (C. NEGRUZZI) t111zea111: „Ei, d-lor, să nu-mi umblaţi cu şorxîn'tîieli,
cu dihonii sau cu w1şctîiruri 1 " (ION CREANGĂ)

VÂR11JTE
A face vârtute (Înv.) =A învinge: VEAC
De la Dwn11edzeu se facem vtîrrurea. A adormi (somnnl cel) de veci sau a dormi pe
(BIBLIA) veci, a închide ochii de veci= A muri:
A rreit1zi11usr11icul, lutîndu-şi ră111as bun
A fi tare de vârtute, dar sla b de minte = A fi de la fiul său cel de .111j1e1, se culcă şi adormi
puternic, dar prost: !1011111111 cel lung. (P. ISPIRESCU)
Era odară o lx1bă care avea rrei Când voi fi închis de veci ochii, o 111tî11ă
feciori ... rari de vt11wre, dar slabi de minre. credinc ioasă va 11i1nici ror ce se află aici scris.

(ION CREANGĂ) (MATEIU I. CARAGIALE)

A prinde la vârtute (Înv.; d. fiinţe) = A prinde A dormi somnnl (cel) veşnic (sau de veci). v.
putere: veşnic.
Pe fumica .rn vecină/ Au rugar să-l
Îll1ţJrt'1nurel C-un grăunte, c- o neghină,/ Să 1nt1i A fi în veac (cu ceva) (Rar) = A se potrivi, a
prindă la wî11111e ( .. . ] (GH. ASACHI) concorda, a se armoniza cu ceva:
(Ţăranii] nu e1t1u În veac cu civilizaţia
A s ta la vârtute (Îvr.) = A se afla în preajma fXltfumară t1 boiemaicelor şi cu fracurile şi

cuiva pentru a-l sus~ ne: discw:wrile franfuzeşri ale boierilor. (CAMIL
Şi eu, în anul cel denrtîi al lui Chiros, PETRESCU)
.Hăruiu la w111ure şi rărie. (BIBLIA)
A tăia (cuiva) vacnl (Înv.) = A pune capăt vieţii
În vârtutea.„ =În virtutea: cuiva:
Puterea ţJroiecfiei, tldică drt'1nul ce În Dzilele să-i rai şi vt1cul,/ Boieria să-i ia
vt1rruret1 tlcesrei 11ureri 1Xi1nt1nrul tir 11e1rece Îllfr-o alrul/ Şi cuconii să-i răuu1ie/ Cu 1nuierea-n
secundă. (G. POP) sărăcie. (DOSOFTEI)

A trage vacnl după... (Îvr.) = A continua să

VÂSLĂ trăiască după ... :
A trage (sau a se pune) Ia vâsle= A trage la rame: D[ojm11ul11i f()(1fe zilele lui li.ws şi roare
zilele celor bărnîni ctîţi au rras vacul după li.ws

324
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
şi ctîfi au fo.H văwr roare faprele D[ojmn11/11i
ct?re aufăcur lui lirai/. (BIBLIA)
A-i trece (cuiva) vacul (Pop.) = A nu mai fi î n
floarea vârstei:
Ct1r sunr rineri se iubiră/ Doi cu doi 1111
se-111t1/11iră.I Î11florifi, floril'elelor/ Da-v-ar
daica relelor'! Î11j1orifi de .Hafi ca macul,/ Că
daicii ii i-11 rrecur vacul; (GR. TOCILESCU)
Daicăi i-a rrecur vacu/./ Că daica
mărirar,/ Florile i .1-t111 uswr. (GRAIUL, I)
A-şi face (sau a-ş i duce, a-şi petrece, a- şi trece)
veacul (Pop.) = A-şi petrece viaţa într-un anumit
fel; a petrece mult timp (într-un anumit loc):
Cel 1nar e e roral i11t1criv, 1111 iese cu
săprămt111ile din casă, în f1111d11/ grădinii exisră
w1 fel de cabană 1111de se fin w1e/1e de grădinării
şi 1111de îşi face veacul. (NICOLAE BREBAN)
Dar... de ce -şi făcea el vacul 101 la
Eset~Jtioi? Pt1rcă 11u era 1nai f rt'1nos În ţXldure,
la răcoare ? (ANTON BACALBAŞA)
Frt1rele 1ne11 1nai init~ Di1nirrie se finea
duţJii 1ni11e scai; şi t11ntîndoi ne ţJe/recetun veacul
cu copii din Varra Paşcani/or - sar de b1111i
gospodari - la rx1rău, la moară, la bă1111 mingea
în vremea verii. (MIHAIL SADOVEANU)
A-şi fi trăit (sau a-şi fi făcut) veacul (Pop.)= a)
Se spune despre cineva care a îmbătrâni t şi nu
mai poate aşcepta nimic de la viaţă:
Şi ctîr fu iama de /1111gă, acolo îşi făcură
veacul, ea li[Jifă de wbă ( ... ] iar el meşrerind
w1 fel de cuier în care fireşre că 1111 (Jrea avea ce
să agafe cine şrie ce( ... ) (DINU SĂRARU)
b) Se spune despre ceva care s-a dennda~ s-a perimat
SiJnfi1n că roare sisre111ele ş-t1u rrăir
vetlcul şi oa1ne11ii ... se Î11rorc şi se vor Î11fot1r ce ...
la doc1rina să11ăroasă. (ALECU RUSSO)
Epocă (sau zile, veac) de aur. v. aur.
În veac de veac sau în veci (de veci) sau de
veci(e) sau în vecii vecilor sau în veacul veacului
Val1111ml ol I V -iea
sau în (sau pe) vecie sau (înv.) în vecia veacului =
a) De-a pumrea, în e temitate, pentru totdeauna:
Tu ciocăniroare să re faci şi ble.Hemară
să fii a le căuta şi a le 01nor Î În vet~;; vecilor.I
(POP.)
Aifi rrăir îi1 w•â de 1eci. (MIHAI EMINESCU)
b) (Bis.) Etern, veşnic:
Ct1ntări tt1nguitoare fJ rin zidurile reci
NI cerşi-vor pe111ru mine repaosul de veci. (MIHAI
EMINESCU)
c) (Jur.; înv.) Pe termen nelimitat:
l-a dăruit cu hrisov o 1noşie, s-o
srărx111ea.'il.'ă de veci. (I. L. CARAGIALE)
d) (Îcn.) Niciodată:
Ş-tlf1111ci de-ai fi asrfel... arunci în veciei
Suflarea ftl caldă ea 11-0 să învie. (MIHAI
EMINESCU)
Un veac de om = Foarte mult timp:
Că doar nu era să trăiască un veac de
om. (ION CREANGĂ)
De 1111 veac de om umblăm le/a pe fafa
pămtî11111/11i, fără a-i da de wpăr. (VASILE
ALECSANDRI)
VECID, VECH E
A arunca (ceva) Ia fier vechi. v. fier.
De modă(sau de moda) veche sau (rar) de
veche modă. v. modă.
Lumea veche = a) Orânduire dispărută sau pe
cale de dispariţie (din cauza instituţiilor, a
mentalităţii e tc. perimate):
Vi„w dărt1111area h'1nii vechi, Însă era 01nul
cel mai blt1ji11 din lume. (MIHAIL SADOVEANU)
Este interesant a ne OfJri asuJJra unui
ţJet:'lonaj
care reţJrezintă trecerea de la lt"nea
veche la cea nouă. (G. IBRĂILEANU)
325
 Vwile ILJNCAN
b) Lumea, antică; Antichitatea, nume generic
pentru cele trei continente (Eu ropa, Asia, Africa),
cunoscute înainte de descoperirea Americii.
VECIE
A dormi (sau a zăcea, a fi dus) pe (sau pentru)
vecie = A fi mort:
E uscar-acruna ţărna ce re co11ere, şi
iniei Parcă ror 11u-1ni vine-a crede că eşti dusă
pe vecie. (AL VLAHUŢĂ)
- Jupâneasă Novăcifă,/ Unde-i mândra
ra Voichifă?l-Jos, voinicilor, .wb glie,/ Doarme
dusă pe vecie' (PETRE DULFU)
A închide ochii pe (sau pentru) vecie= A muri:
Făr-<1cea11ă mgăminle/ Blaganirea-111r-11ia
.1<.·riw/ Până dind - va4 ţării masrre! - ochii-i pe
vecie-ndzi.w_. (1. L CARAGIALE)
Î11aillfe de t1 închide ochii pe vecie,
ţ>ărin{ii lui, t1goniztînd, au ŞOfJfif cu randre{e
făcând să vibreze aerul pa1fu111a1 cu 111ulfu111iret1
lorpărinrească (... ] (LEONARD OPREA)
VEDEA
(A fi atât sau aşa de) slab că se vede (sau te vezi
etc.) printr-însul (ori printr-însa etc.) sau se vede
(te vezi ere.) printr-însul (ori printr-însa etc.) de
slab (ce e) (Fam.) = (A fi) exagerat de slab:
Era... aşa de ţigănii şi de slab că .fi!
vedea prillfr-înwl. (ALECU RUSSO)
(După) emu (sau precum după cât) se vede sau
după emu (sau precmn) vedem = Formulă prin
care se face referire la ceva considerat notoriu:
Măria ra, după wm se vede, ciobanul
este străin, căci 11i1neni nu-l cunoaşte. (POP.)
Ai vrea, t>ret~t"n se vede, să-fi 1nai aduci
t11nillfel O-acea 111i11iarură a sexului f rwnos (... ]
(CEZAR BOLLIAC)
(E i sau uite, apoi) vezi (sau vedeţi) (că„. ) =
Exprimă, pe un ton de reproş, îndemnul adresat
c uiva de a-şi recunoaşte greşeala, de a adn1ite
justeţea opiniei altcuiva ori de a constata
326
co nsecinţele neplăcute ale unor vorbe, fapte,
atitudini (considerate greşite de către vorbitor):
- Bine ... 1nă jur. - Ei, vezi? B1t1vo.I ... Pe
ce re juri? (IONEL TEOOOREANU)
Ei, uire, vezi? ăsrt1 e cusurul rău - eşti
viole111. (I. L. CARAGIALE)
-Apoi vezi, ru şrii limba proşrilor. (POP.)
(la) (acuma) să te vă d
(sau să te vedem, să -i
văd etc.) = Ex primă un îndemn adresat cui va
pentru a demonstra de ce este capabil:
Am să re văd, fluieraşule, ce poţi.
(VASILE ALECSANDRI)
Dă, dă, 1111 1nt1i dondăi art1ra din gură şi
blasră111ă şi fu acrun, să re văd ct1t eşti de 1neşrer.
(ION CREANGĂ)
-Măi 01nule.' ia, acrun să re văd.1 Cine-a
azvt111i buzduganul ista 1nai tare În sus, ai
aceluia săjie lxmii. (IDEM)
- la, acum să re văd eu, Murgufule'
(MIHAIL SADOVEANU)
(la) să văd
(sau să vedem) = Formulă utilizată
ca îndemn pentru examinarea unui fapt, a unei
si tuaţii etc.:
la să vede111 acu ce 1nai zice ţJOlirica.
Cirişi ceva? (I. L. CARAGIALE)
- Să vedem ... să vedem, spu.w calm Zed.
(MAX BLECHER)
(Stai) să \'e2Î sau să vedep = Formulă de incroducere
utilizam pentm a atenţiona inrerlocuroml a~upra unei
relatări, a unei explicaţii, a unei scuze:
Stai să vezi.' răSfJu11de cu un zt11n/Jef
tritunfăror şi-1ni ţJu11e Îndară sub ochi ...
1mnă1oarea informaţie. (I. L. CARAGIALE)
Stai să vezi. Cu ct1t strigt11n noi 1nai rare
cu tlTlÎT fugea Grigore mai repede. (CRISTIAN
SĂILEANU)
A (nu) mai ajunge soarele (sau lumina) (cn
ochii) sau a (nu) mai ajunge să vad ă z iua de
mâ ine= A (nu) mai trăi:
De fiecare dală când venea să-l vadă,
Niculescu Îi t1verriza că fiul lor ţJutea să 11u 1nai
apuce ziua de 111tîi11e. (CEZAR GIOSAN)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A (se) vedea z iua (sau geană de ziuă) (Reg.) =
A se lumina de ziuă:
Când t1 începui a-i Mzt?i pe la ured1e
adiere de lărgimea câmpiilo1; căpiran Covnufă
a văzut geană de ziuă Îll fundul răsăritului.
(MIHAIL SADOVEANU)
A da m âna cu m oartea sau a vedea moartea
cu ochii. v. moarte.
A fi bine văzut = A fi apreciat pentru calităţile
sale (profesionale):
Fiind un român îiifrxar şi făcând orice
.1t1crifiâi r1enrm ct111Zt1 nafio11t1lă, e foorre bine
văzur În cercurile ţJOlirice ro1ntîneşri conducătoare
şi 11-arfi de 1ni1t1re să ajungă ca 11uîi11e de1Juft1r ÎJJ
Camem din Budar1e.11a... (UVIU REBREANU)
Te si1nfi /ot111e bine fJri11rr e 11rie1e11ii şi
colegii răi, eşti 1nereu bine văzut şi res11et~rar, rofi
au nevoie de rine (...] (VALENTIN MATCAŞ)
A fi rău văzut = A fi desconsiderat:
Reîimoirea legărurilor prie1enoo.re fiind
deâ de ror IJ/YX1.lpe1e îllfre Viefltl şi Consrtmtinopo'
Î11{elege111 cu1n, cu rotdă bunăvoinţa, era cu
neţJutinfă Î1nţXirt1tului a Î11cuvii11{ll u11ui ţJr1i1c1j1e rău
văzur de .wlrt11111I un sprijin pe ft1fă. (A. O.
XENOPOL)
Ace.1rt1 e.11e ac1ualmenre la Filarmonică,
du1Jii ce CtÎlăvt1 vre1ne 1u1 a acrivar, fiind rău văzut
11e11r111 că În ri1nr1ul ne1n{ilor ccînrase ţJrin Ge11na11ia
îmr1rew1ă cu .1t1(ia .1t1 ( ••.] (LUCIAN BOIA)
A nu avea ochi să vezi pe cineva. v. ochi.
A nu putea vedea (sau să vad ă) (pe cineva)= A
antipatiza (pe cineva); a fi mânios (pe cineva:
Să ajungă pe mt?inile 1mort1 şi alrora pe
cari 1111 ţJutea să-i vază de urtîfi ce erau. (P.
ISPIRESCU)
Pri11 u11nare, 1111-I alx111do11ase, doar 1111
rmrea să-l vadă. (STELIAN ŢURLEA )
A nu vedea de nas. v. nas.
327
A nu vedea pădurea din cauza (sau din
pricina ) copa cilor = A da o importanţă
exagerată detaliilor în detrimentul ansamblului:
Nu ne referi1n la a1ni11rirele erori,
defor111ări, i11co11set~ve11{e etc, ci la ret~ordul rrisr
de-a 1111 vedea pădurea din wuza co1X1cilor.
(GH. BUZATU)
Dle Preşedi111e, doomnelor şi domnilor,
cred că ne rx1ş1e pericolul de t1 1111 vedea
ţJădurea din cauza coţJacilor Îll cazul acestui
bug el. (http://contex t.reverso .net/)
A nu-i ved ea (cuiva) picioar ele sau a nu i se
vedea (cuiva) picioarele= A fugi foarte repede:
Puse 1nî11ll ţJe un rere1f.?1: Mie 11u 1ni se vedet1u
1Jiâoorele El svt1n1 (BARBU DELAVRANCEA)
A nu-şi
vedea capul de „ . (sau a nu şti unde-i
stă capul). v. cap.
A se vedea d easupra necazului. v. necaz.
A vedea (ceva) pie ziş. v. pieziş.
A vedea (pe cineva sau ceva) ca prin (sau ca în,
ca într-un) vis = A întrezări sau a-şi aminti vag
imaginea unor obiecte, acţiuni etc.:
Vedeam ca în vi.1 pe al meu înger de
rx1ză. (MIHAI EMINESCU)
Ea vedea Încă sea1t1 ... ca Î11tr-u11 vis,
dor1nirorul 11esfiîrşir al i11re111arului unde Îşi
rret'use CO(Jilăria. (JEAN BART)
A vedea (sau a privi) (ceva) în roz. v. roz.
A vedea (sau a zugrăv i) toate în negru. v.
negru.
A vedea (sau a-ş i găsi) pe dracul. v. drac.
A vedea alb (sau albul, albe) în căpister e (ori în
strachină) sau a vedea adunâ nd alb în căpis tere,
a se vedea a lb (sau cu a lba) în c ăpis tere (Reg.) =
A-şi atinge scopul (obţinâ nd un profit):
 Vwile ILJNCAN
SţJuse şi Mirică roare necazurile cu
ucenicia, cu una, cu alra, ţxînă ce se văzu cu
alba î11 căpisrere. (P. JSPJRESCU)
Ctînd valul se re/rage ei se Î11ror c, fşi
ridică iar bordeiele di11 wlpă, 11-apucă î11să
bie{ii ot11ne11i a-şi Î11croţ1i t1lb ÎJJ că11istere, că iar
vi11 pu.Hiirorii şi-i go11esc ( ...] (AL.YLAHUŢ Ă)
A vedea binişor în pungă= A fi bogat:
Vede binişor îi1 pungă/ Are ochii ce să-fi
ungă. (IULIU A. 2'ANNE)
A vedea bucuros (pe cineva sau ceva) (Înv.) =
A se bucura (de cineva sau ceva):
Proropopul vedea buwros oomeni la
casa lui ( .. .] (IOAN SLAVICI)
Tot1nai de aceea el era oaret~t"n set~rar:
1111 vedea bucur os la Î11t11,11irile „l1'11i1ni1"'
aceia 1Je w re nu-i soc orea j1mimişri. (IDEM)
Pirariul şi 1n(/celt1riul .. 1111 văd bucuros
când .Hăp<1niret1 oraşului le prefuieşre (Tto:imieşre)
pânea şi camea. (EMIL PETROV ICI)
A vedea ca prin ciur. v. ciur.
A vedea ca prin dârmon. v. dârmon.
A vedea departe. v. departe.
A vedea dublu. v. dublu.
A vedea îna inte. v. îna inte.
A ved ea lumina (z ilei) (sau a vedea soarele, a
vedea viată, a vedea lumina lumii ori a vi eţii,
reg., a vedea lumea în ochi, a ved ea naş terea)
=A se naşte:
Ktuno Cio111ei a văzut lt'1ni11a hunii Îllfr-un
.1t11 de lt?ngă Kimo. (MIHAIL SADOVEANU)
Pe111111 di fu t1/X11tii t«.~esrei Îlt'lrJe unde ai
văzur lw11int1 zilei. (PETRU DEMETR U POPESCU)
A vedea lumina tiparului (sau a ieşi de s ub
tipar) (O. texte, scrieri) = A apărea prin
intermediul tiparului sau al altor mijloace
tehnice de multiplicare:
Vede ltunina tÎfX1111lui 1>rÎlna variantă a
roma1mlui Manoil. (D. BOLINTINEANU)
După 1990 că1Jile lui aveau să vadă ft111i11a
tirx1rului ww după alra. (ŞTFFAN DUMITRESCU)
A vedea pe Sfântul Ghrorghe în pabuă. v. palmă.
A vedea roşu înaintea ochilor (Arg.) = a ) A se
înfuria, a se e nerva foarte tare:
Colonelul văzu roşu Înainrea m}1ilor.
(N. O. COCEA)
CăţJrarul se rrezi În curre şi stăru năucir
ct?reva clipe, cu capul gol î11 .rotire. Îi fiuiau
urechile; Îi a rdeau ob1t1jii şi vedet1 roşu Î11ai11ret1
od1ilor. (G. TOPÎRCEANU)
b) (La fotbal) A primi cartonaş roşu, a fi
ţ>e eliminat din joc:
PriJnul a văzur direcr roşu, Îll ri11111 ce
olret111ul t1 Jo.IT Trimis la et1bi11e pe11rm două
„galbe11e ". (https://www.digisport.ro/)
A vedea stele verzi. v. stea.
Abi a îl văd (sau îl vede, te ved e) sau nu-l vede
bine de drag = Se spune pentru a exprima o
afecţiune puternică faţă de cineva:
Nu-l vede bine de dmg ce-i esre. (GH.
CIAUŞANU)
A-l vedea (pe cineva) Dumnezeu sau Sfântul
(Pop.) = a) A o păţi:
Se sculă bieful Trift111, ca vai de dânsul,
şi-şi luă clari11e1ul. - Valurile Dunării, zise
Ghiţă ţJOrunciroriu şi răstit... şi
11u ruşi că re
1
vede sft1mul (CONTEMPORANUL., I)
b) A da peste un noroc neaştepta t:
la1·pe111i11e 1Zic, las' pe mine, căci dac-ar
fi să fie, ne-a văzur Dumnezeu pe tmu1ndo4 şi pe
mine, şi pe ti11e. (IOAN SLAVJCI)
A-şi căuta (sau a-şi vedea) de drum (sau de
cale). v. drum.
328
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-şi vedea de coad a măturii (sau tigăii ori de etc.) vadă ochii = Fommlă prin care se exprimă
fuse şi m osoar e) (Pfm.; d. femei) = A se ocupa surpriza, uimirea faţă de ceva ne aşteptat :
(numai) de treburile gospodăreş ti: Srtînd el acolo, i .re pă m că vede lucind
Şezi acasă ..
de vezi de COl1da 1nărurii şi de ceva pe jos. Se plecă şi ridică acel ceva ce
ztmavmurile de la bucălărie. (P. ISPIRESCU) lucea. Ctî11d, ce să vezi d -ra? două ţJe11e cu rorul
Şezi acasă de-f i vezi de fuse şi mosoar e. şi cu rorul de aur. (P. ISPIRESCU)
(IDEM) Ctînd, ce să vezi dwnneara? A parm zi,
dis-de-dimineafă, bolobocul se loveşre de w1
A -şi vedea de treabă = A se ocupa de tre burile buşretm şi .re sparge.
(IDEM)
personale; a nu se amesteca în treburile altora: Dar de îndară ce aj1mse î11 acel loc, ce
Da ce vr ei, mări Cărăli11? /tl du·r' de-f i să vezi ? - Ce? 1 Ce s-a mai î111tîmpla1? 1 firxiră
vezi de rreabă. (MIHAI EMINESCU) puii de om. (SÎ NZJANA POPESCU)
Ptî11ă vaca-o paşre iadJă,/ Hai să ne Ce-1ni văd ochii? se 1ni11ună ea. Şi cu1n să
vedem de Treabă. (POP.) cred ce-mi văd ochii ? Te-ai schimlx1r îilfr -o
singură zi, ctîr ît1 zeu ani ... (CEZAR PETRESCU)
A -şi vedea visul cu ochii. v. vis .
Cine (dracu) (sau na iba) a ma i văzut (În proverbe
Ca să vezi = Ex primă, c u valoare conclusivă, şi zicăror~ = Exprimă
com1ngerea în
nedumerirea, surprinderea faţă de evenime nte imposibilitatea existen~i unui lucm, a unui fa pt etc.:
petrecute anterior: - Ce-i aia ce po1t i în cap? N -am mai
Ct1 să vezi, unde dai şi unde crt111ă.I văzur de ctî11d sunt.I Cine d1t1cu a 1nai văzur t1şa
(VINTILĂ MIHĂILESCU) căciulă? (ION AGÎRBICEANU)
Ca să vezi cu1n fin ei 1ni111e, 1noş11egii Cinedrt1ctt' a 1nai văzur băutură de cttlirare
işria, ca să vezi cu1n le 1nai fin ei 1ninre ţJe roare.I îi11r-w1 pe! de plasric' mai spu.re el, apoi se înroar.re
(ION DRUŢĂ) şi pomi cărre uşă. (ADRIAN CHRlSTESCU)

- Cum de ce, dom11ule Preşedinre? Păi

Cât (sau până) te văd! (Fam.) = Imediat, în grabă: cine 11aibt1 a 1nai văzur Pt111id ţJOliric ÎJJ car e să
Hai, pomeşre ptînă re văd, şi-fi fă fie inrerzisă mi11ciuna? (G. RIZE SCU)
daroria cu sfi11feni e. (ION CREANGĂ)
Cum te văd şi cmn mă vezi = Evident, clar, sigur:
Cât vezi cu ochii (sau cu ochiul). v. ochi. - Swu adevărare roare ace.Hea? - Uire,
t--ocot111e, crun re văz şi cu1n 1nă vezi. (NICOLAE
Ce n-a văzut P arisul = Care este ieşit din comun, FILIMON)
excepţional: Cu1n re văd şi 1nă vezi, aşa i-a1n văzut.
Am luar-o de mtînă: hai pe ctîmţJ (era (G. M. ZAMFIRESCU)
11ot111re) şi-o să vezi ce 11-t1 văzur Parisul. Con/ec{it1-Bucureşri e cusură cu ochi şi
(IULIAN TĂNASE) cu .'tfJrtî11ce11e, cu1n re văd şi 1nă vezi, ÎJJ
După înrt?iul divo11, la înroar cer e, i-am inferior ul hainei, sub buzunar ul fJenrru curia de
coJJstruir o casă t1111,1ne 11e11rru ea „ce 11-t1 văzur figări; (RADU COS AŞU)
Pt1risul ", ai zice un 11alt11, ţJe cc111d eu 111-a111
mulfumir Cil una veche ... (MIOARA CREMENE) De când nu vede cu ochii = De când era foarte mic:
Ziu că ea l-a cr escur dă ctînd 1111 vedea
Ce să vezi (sau să vedeţi , să vad ă e tc.) sau ce w ochii. (CAMIL PETRESCU)
văd (ori văzui, vedea e tc.), ce-mi (ori ce-ţi, ce-i
etc.) văd (ori văzură etc.) ochii, ce să-i (sau să le

329
 Vwile ILJNCAN

De nu te văd sau nu te văd de„., (reg.) nu văd

în lături
de ... (Pop.) = Exprimă intensitatea Parcă (te) văd (cu ochii) (că... sau emu ... ) =
maximă a unei senzaţii, a unei dureri etc.: Exprimă scepticismul faţă de asigurările date de
(... ] em iarnă de 1111 re vedeai di1111ă111e(i interlocutor sau faţă de aparenţe; ex primă un
şi ţJlltt.~ ă fi aud fJe Niculae cu1n .'lţJu11et1 fJoezii. avertisment; exprimă o ameninţare:
(MARIN PREDA) Ct111d zic: Cm111t1, fXll<'ă vM, i(l(ă, 1x1rcă
Vl~ Îlta1i1rea 1nea un 0111 Îllfunetf>.f., călt1re ţJe uJJ cal
De nu te vezi sau să nu te vezi (Fam.) = murg; mă (i111e.1<.' doi ochi Ctl o(elul, văd două 11ms1ă(i
Fom1ulă prin care se întăreşte o ameninţare: dii două vrăbii .. (MIHAD...SAOOVEANU)
A.k~utră, 1năi, ţJre1nit111rule dt1că 11u 1ni-o zici Parcă văd că o va ţJrÎlni fJ<.ÎJJă la urină.
î11ca1ezi w1 doi de 1111 re vezi' (LUW MODRAN) Numai la dulciuri îi sră wpul. (SÎNZJANA
Di111ineaft1 e ne1nilos, re /June la canoane POPESCU)
de 1111 re vezi. (V ARUJAN VOSGANIAN)
Grigore, stai cu1ninre, eşti dirt11nt1i Precum (sau cum, d upă cum, după cât,
111ora1wl, dar îfi dau ww pesre bor, de 1111 re precât, pe cât) (bine) se vede sau după (sau pe)
vezi 1... (STELIAN TĂNASE) cât (ori câte) văd (eu) (ori vezi etc.), emu (sau
precum, după cum ) văd (eu) (ori vezi etc.) =
Ei, vezi! (Fam.) = Exclamaţie care exprimă Formulă prin care se face referire la ceva care se
surprinderea fa(ă de o anumită atitu:line, faptă a aiiva: constată cu uşurinţă:
- Hai la ogli11dă. Ei, vezi? - Da, văd, eşri E.-rţJerieJJ{ll „t1bisul ui" a re, ţJreCt'1n se
foorre fiw11oosă, dar eşri mică. (G. !BRĂILEANU) vede, izvoare î11depă11t1re. (EMD... CIORAN)
Ei, vezi? Brt1vo.I... Pe ce re juri ? Ei, vezi, it i111rase iit ct1ţJ că acesrfllîcilt.111u
(IONEL TEOOOREANU) fXXIre să fie 0111 prosr, delXirece dovedii<' lucmri ce
11iâ măiesrrele 1111 le ş1it111. (P. ISPIRESCU)
Ia vezi! (Fam.) = Exprimă un avertismen~ exprimă (... ] dar, după ct?r văd, eşri mai f ricos
o ameninţare: dect?r o femeie! (ION CREANGĂ)
la vezi, să 1111 fi se u1t.~ e G/Jll Borzei la
wp. (CEZAR PETRESCU) Să fi văzut (pe cineva sau ceva) = Exprimă
Bre, 11et1 George, ia vezi, că 111t1i11e surprinderea; exprimă admiraţia:
di111inet1făave111 treabă, i-a1n .'lţJus, t11nuzar, Da să-l fi văzur cu1n 1nai z/Jura ţJe scări
rreu111d pe lt111gă el. (MIHAIL BENDER) ÎJJ jos, ctîJJd s-a lăsar şi et1 sărutară f11rt1ia oară
(SD...YIA CELAC)
Î ncotro ved e cu ochii (sau unde îl d uc ochii). Perir-1111 ;mei di11 iaduri scoşi 1/ De-ai fi
V. ochi. văl.ul jua111d voioşii Şi feţi-voi11i<'4 şifeţifmmoşi/ Şi
logofeţi (G. COŞBUC)
N-aude, n-a vede (n-a greul pământului şi
uşorulvântului). v. auzi. Să ne vedem sănătoşi (sau cu bine, rar, cu
sănătate) != Formulă de salut la despărţire:
Parcă (sau, înv., pare că) văd (sau vezi etc.) (pe Şrii ce 11e vor beai CtÎJJd era1n COfJÎÎ...
cineva sau ceva) = Exprimă impresia că cineva Sărură-mă, să 11e vedem să11ăroşi. (DUILIU
sau ceva este reprezentat ca şi când ar fi aievea ZAMFIRESCU)
în faţa ochilor: - Ei, măi Şreftme şi S111ără11ducă, mai
Pare că o văd î11dreprt111d11-şi ochii cu ră11uî11efi cu sănărare, că eu 1n-t11n dusu-1n-t11n.
sfială as111nt11100.Hră. (VASILE ALECSANDRI) (ION CREANGĂ)
Şi acum pan'ă îl văd ct?r era de Să-i mai Sf""' door o vorbă-două şi
fe1fe11ifos şi cum îşi culegea bot11fele de pe jos. va1varei aiesre de Tinca şi, ţJe u 11nă, să ne vede1n
(MIHAI ZAMFIR)

330
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
c11 sănărare, când o fi .wirele drepr de-as11pra
wp11l11i. (EUGEN LOVINESCU)
Se vede (treaba sau lucrul) că = (E) probabil
că...se pare că:
T11, se vede rrea/XI că ţ-ai ieşir dit1 mit1re.
(1. GHERASIM GORJ AN)
Se vede luc111 că nici ru 1111 eşti de Îlnţxlrar,
nici îi11părăfit1 pet1rm rine (...) (ION CREANGĂ)
Se ved e că... sau se vede treaba (sau lucrul) =
Se vede că ... se pare că..., probabil:
for .re leagă .wrd11I de mine... .re vede că-l
IXIŞfe păw111I a.Hăzi. (VASILE ALECSANDRJ)
Măi băie1e, se vede rrea/XI că şase l11ni
de zile a fosr poruncă să ieşi şi 111 TOI fmă şi în
urină s-a schiJnbar ţJOrunca şi ai ieşir ce-ai ieşir.
(GALA GALACTION)
Se vede 1reabt1 că ţi-ai ieşii dit1 minie. (1.
GHERASIM GORJAN)
Se vede l11cm că şi moş Nichifor era
făwr pe dm11111ri. (ION CREANGĂ)
Maică-.ltl o fi fo.H o femeie wmsewde,
dar se vede 1rea/X1că1111 l-a bă1111 de.11111 a11111ci
ctînd trebuia şi uite ce-a ieşit, şi-t1cu1n la be{ie Îl
1nusrră co11şrii11{a, face urt1t şi-l t111ucă
1re11111rici11I. (VAS ILE FARAGO)
Văd şi eu sau văd eu (ce văd) ori, reg., văz ui ce
văzui = Cunosc bine situaţia (şi nu pot fi indus
în eroare):
Bun, 1nă Otirit~ă, ia, acrun văd şi eu că
111aă n11 eşri r>rosr. (G. BĂLĂffĂ)
Să 1111 ieşi din 11eşreră, 11ufi ţJrosr să ieşi.
Văd şi eu că trebuie să re duci În !tune.
(CRJSTEA SANDU TIMOC)
Văzând şi făcând . v. face.
Vezi aşa = Exprimă mulţumirea de a constata
realizarea unei dorinţe sau a unei prevederi:
Vezi a,1t1, Gia/X1-efendi 1 Şrit1111 noi că 111 1111
eşri od>r>et11mfemei. (BARBU DELA VRANCEA)
Vezi aşa zicea1n eu că e şi cu 11orm~ut.
(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 9, 1914)
331
Vezi că= Probabil ; da, într-adevăr:
Vezi că el rămăsese c11 ochii bleojdiţi Ctl
unul ce 11u 1nt1i văzuse ase111e11ea scu1n11eruri. (P.
ISPIRESCU)
Vezi cmn eşti? (Fam.) = Exprimă un reproş
adresat interlocutorului:
Tu 1111 1ni-t1i vorbir 11iciodt1ră de et1 ...
Vezi wm eşri 111?... (ION MINULESCU)
- Afi are.HM-o şi pe ea? Pe copil 1111 -
deocamd(lfă? - Vezi c11111 eşri. (PAUL GOMA)
Vezi Doamne (Pfm.) = După c um (în mod fals)
pretinde ...:
Crun veni-11 1nijlocul casei nici a doua
11u 1nai şade,/ Ctînd ajunse la-1nţ>ărt1rul şi a treia
sră să wdă/ Că figan11l11i, vezi Doamt1e, 1111 i se
cădea să şadă. (MIHAI EMINESCU)
Mi-a ceml 20 de rx1git1i dit1 Ctll1et1 despre
Elninescu, să le frtlfitL~ă, vezi Da111111e, Doina Derer
îi1 iralitmă. (DANIELCRJSTEA-ENACHE)
Vezi gunoiul (sau parul) din ochiul altora şi
nu vezi bârna din ochiul tău = Te supără
micile cusumri ale altora, dar nu-ţi dai seama de
cusururile tale mari:
Vă Îngăduifi d1'1nnet1vot1stră a a 11'11Ca
pimm? Vedeţi lx1ma din ochi11I alr11ia. (MDiAIL
SADOVEANU)
De ce oare se ame.Hecă şi alţii? Fiewre
să-şi vadă,
mai degrabă, de btîma dit1 oclti ...
(PANAIT ISTRATI)
Vezi să nu! (Fam.) = Exprimă neîncrederea faţă
de afirmaţiile interlocutorului:
Mă duc la raion să vede1n noi cine
trebuie fnchis.I - Dt1, vezi să nu.I bolbor osi et1.
(MARIN PREDA)
Vezi tu (sau dumneata) ori ved eţi voi (sau
dmnneavoastră) = Formulă utilizată pentn1 a
întări o afirmaţie. Formulă utilizată pentru a
invita interlocutorul la reflecţie:
- Vezi ru? iacă eu 1nă ţJierz 11e11rr u
drt1gos1et1 w, dacă ai aşa it1imă de gheafă. (P.
ISPIRESCU)
 Vwile ILJNCAN

Vedefi d1un11eavoasrră, Ciort111 1111 este VEDENIE

cirir î11 Qarar şi nici î11 Arabit1 Saudiră, de A băga (pe ci neva) în vidănii (Reg.) = A
exemplu. (CIPRIAN V ĂLCAN) îngrozi pe cineva:
Vezi du11111eart1? Eu 1nă 1nir că 1111 să Ăit1 Însă, În tm~ să-i det1 sabit1 cu ct1re
îllfrebui11fea;Ji la război; (AN1DN BACALBAŞA) bâgase pe Turci î11 vidănii, i-au dar alră sabie.
(C. RĂDULESCU.CODIN)
Vezi(-ti) (sau v edeţi-vă) de treabă! (Pfm.) = Te bar până re bag î11 vidănii. (POP.)
Nu-ţi face griji! Nu te amesteca, nu te priveşte!:

Băiefi, fiii cwni11fi, ră.1pw1de garditmul, 11u

vă cu110sc, 1111 t1ve1n 11it~io treabă u111J cu altu' VEDERE
vedefi-vă de rreabă_. (CRISTIAN DUMITRESCU- (De) la prima vedere sau de la întâ ia vedere ori
BLENDEA) la o primă vedere, de la o primă vedere, înv., la
Să ne vede1n de treabă şi să ur111ă111 a vederea dintâi = După o primă impresie, fără a
culege, chit1r şi din vtînărorie, cugetări serioase. exprima (ceva) în profi.mzime; la un prim contact
(AL ODOBESCU) Ln vedrea dinrc1i niJnic 1111 li se 11are cu
Vedefi-vă, dmgă, de rreabă! Credefi gr eu. (DIMITRIE CANTEMIR)
mi11ciu11ile ei? (RALUCA IGNAT) Giudecara par e a fi dreapră la î111t?ia
vedere. (ALECU RUSSO)
Vom vedea sau, pop., o să vedem = a) Exprimă Ceea ce imr>resiona de la prima vedere...
rezerva faţă de cele spuse de interlocutor: era sigurtmfa de sine. (EUGEN LOVINESCU)
( ... ] vom vedea î11.1ă dacă .rocoreaft1
radicalilor 11u-i greşiră, vom vedea dacă p<111ă î11 A avea (pe cineva) în vedere (sau, reg., a nn avea
cele din u11nă răs11u11deret1 ce vt1 cădet1 asu111t1 în vedere bună pe cineva) = A urî pe cineva:
oa1ne11ilor de la cc111na ţării 11u vt1 fi cu art1f 1nlli Et1 i-ll .'lţJus, În cele din urină, c-o să-l

mare î111r-o zi (...) (1. L. CARAGIALE) aibă în vedere ptînă la moa 11e.
O să vedem. Detxamdară srai li11işriră,
Cosrt111di110. Nu ne 1nai a 11,11ca În gura hunii. A avea (sau, înv., a Ina) (pe cineva) în vedere =
(IOAN SLAVICI) A se interesa î ndeaproape de ci neva; a ţine în
evi de nţă pentru un anumit scop:
b) Exprimă dezaprobarea; exprimă o ameninţare: La tlcet1sra, răs11unde 1ni11istr ul că el 1111
- O să vede111 ct11-e din noi rrei o să ţ}(){1fe t1vet1 În vedere 11u1nai singurt1ricii, ci
moară mai î111t?i. O să vedem noi. (ZAHARIA restmrul î111r eg al .1u11ului. (TITU MAIORESCU)
STANCU) Cer ea să se informeze di.icr ei dacă
A Î11cer1ur să se lt111de În gura 1nare 11ri11 Ioana 11 mai avea în veder e. (G. CĂLINESCU)
editură că o să vede1n noi ce-o să 1Jăfi11t Ne-am înfele.1... Mă ai în vedere.
(MIHAIL PENESCU) (CEZAR PETRESCU)
LLI doi minişTri a i111ra1 Cil di11fomele
desfăwre şi amândoi i-au făgăduii că ... 11 vor
VEDEALĂ avea în veder e. (AL. VLAHUŢĂ)
A scoate în (sau la) vedeală (Îrg.) =A da la i'eală:
Am făcui... acea.Hă îndrăzneală, să scof A avea (sau, înv., a tine, a Ina) (ceva) în vedere
ace.li fel de carre în vedeală. (AL. ODOBESCU) = a) A urmări realizarea unui scop:
Srn111ge vraci şi î11felepfi, .11rică rumul, o Însă dacă vei avea î11 vedere şi alrceva,
scoare 11efară la vedeală. (TUDOR PAMFILE) să spunem a/re moduri de a chelrui rimpul şi
via{a, Î{i dai .fea1na că
lucrurile sunr 1nai
complicare ( . . .] (ŞTEFAN AFLOROAEI)

332
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

b) A include în sfera de interes, în câmpul de Răţoiul nu-şi scoo1e capul din apă
investigaţie
al unei probleme: Temtîndu-să să nu-i fure vederile. (I. POP-
Universul de discui:! pe care-l vom avea RETEGANUL)
în vedere esre cel cin·w11scris de filo.1t1fit1
e.risrenfit1lis1ăfrt1nce:ii. (VIOREL ROTILĂ) A lua vederi = A obţine imaginile succesive ale
obiectelor în mişcare pe o pelicLdăcinemacografică:
A avea vederea scurtă (sau a fi scurt de Gairrany det~fară că vizira În scoţ> curt1r
vedere) = A fi miop: şrii11fific aşeză111inrele vechi, Sţ>re a lua vederi ce
Un marchez ... se făcea că a re vederea 111"mt111 t1 fi expuse. (G. CĂLINESCU)
scu11ă, 11e11rru ct1 să 1111 salure 11e JJÎ1ne11i.
(VASILE ALECSANDRI) A nu-şi întinde vederile ma i departe decât
Pe det1.wptt1 gherocului, acesr domn, lungul nasului (Reg.) = A fi mărginit:
care avea vederea scu11ă, arc1rnase o
11et1ţ1ărt1r Proresw împorrivt1 rep11Tt1fiei făcu1e
mică lome1ă de gtîr pe w re o aducea din vreme oom enilor de Swr 111t1ghit1ri, w re în ret1liw1e 1111
în vreme la od1i w să cw1ooscă cifrele ( ... ] văd ma i deţX111e deu1r lungul nt1.111l11i lor.
(IOAN M. BUJOREANU) (OCTAVIAN GOGA)

A avea vederi largi = A avea o perspectivă A petrece cu vederea (sau cu privirea, cu

c uprinzătoare ; a fi receptiv la nou, a fi deschis ochii) (pe cineva sau ceva) = A urmări cu
progresului: privirea (pe cineva sau ceva); a observa:
Po(lfe că
în adevăr poli1ict1 t1re vederi Ct1111ă păsăriw-n iarbă/ Trece lx1det1,
la rgi şi e prude111ă. ( .. . ] Poore da, dar poare 1111. 1111 111ă-111ret1băl Pa re că 1111 i-am Jo.IT dragă;/ Da
(MIHAI EMINESCU) eu Încă nu-l Înrreb,/ Nt'1nai cu m~Jtii-1 ţ>elret~.

Mi se părea că avea vederi mai la rg i (JARNiK-BÎRSEANU)

dectîr ceilalţi, că înţelegea ceea ce 1111 pricepeau Ca Îllfr-o Înflora re, Tudor Î Î ţJe/ret~u 11e
T0vt1răşii lui din ţX111idul monopolisr. (LETTRE Toţi Cil privirea-i .ocărJărăroore. (MIHAIL
INTERNATIONALE, nr. 40-44, 2001 ) SADOVEANU)
Dt1r stt1u acolo şi-o 11e1rec cu ochii cc1r e
A fi scump la vedere. v. s cump. u1ret1. (G. COŞBUC)

A intra în vederile cuiva = A fi obiecml
atenţiei, al preocupării c uiva:
Nu intra Îll vederile inele să 1nă
căsăTOre.'il.' . (ZAHARIA STANCU)
N -t11n i11rrt1r rx111ă t1cu1n Îll vederile sale.
(ŞTEFAN BĂNULESCU)
- Dt1, bine. Bănuiesc, vreau să s11e1; că o
ase111e11ea t1rirudine bi11evoirot1 re, dar fer111ă, inrră
în vederile Mt1jesrăţii Sale... (TITUS POPOV ICI)
A lăsa (pe ci neva) fără vederi sau a fura
(cuiva) vederile (Reg.) = A orbi (pe cineva):
Şi
îi11ret1gt1 ceară 1Jăgtînet1.'il.'ă t1 ră11t1s jărt1
tmzşifără vederi. (SIMION FLOREA MARIAN)
A pierde (sau a scăpa, înv., a sl ăbi) pe cineva
(sau ceva) din vedere (ori, î nv., din vederea
ochilor)= A neglija; a uita:
AcettHtl o finea de tll>tYXllJe şi n-o scărxi din
vedere niâ ctîr ai da ît1 cremene. (P. ISPIRESCU)
Se pierdea din vedere că t1111odidt1c111I
(... ] pOtlle fot1r1e bine să-ş i dea o tl.Hfel de
Învăţătură, dar 1nai llles se t1r1'11Ct1 f>OfOf> de
st1rct1s1ne Îll ca11ul rirraţilo r cu ştiinţă de carre
(... ] (PAUL ZARIFOPOL)
A pierde pe cineva (sau ceva) din vedere (sau
din ochi)= a ) A omite, a uita:
111 secolul nostru s-a născut şi s-a sfi-1rşir
un star /Ol111e i11rere.w111, ţJe ct1re nu-i este 11er1nis

333
 Vwile ILJNCAN

unui isrorit~ conştiincios să-l ţ>ia1ză din vedere. (I. Obăru pe şold... ca pe ojw1ca11ă, !i<.'oasă la
L. CARAGIALE) vedere îi1 Târgul de vire. (CAMIL PETRESCU)
(Fig.) Scor sângele şrampilar la vedere/
b) A înceta de a mai vedea pe cineva sau ceva Mi se dă drumul.I Scor osul sculprar la vedere/
din cauza îndepărtării: Î111ârzii o secundă, dar mi se dă dmmu// Scor
Când plimbi câinele fără lesă
a i măcar î11d11răuxiret1 limbă vorbiră, - la vedere.
grijă să 1111-/ fJierzi din ochi. (http://registru- (NICHITA STĂNESCU)
caini.ro/)
A trece (pe cineva sau ceva) cu vederea = a) A
A pune în vedere (sau a pune ceva în vederea nu ţine sean1ă, a nu lua În sean1ă, a scuza cui va o
cuiva, a scoate ceva la vedere) = a ) A da la greşeală; a omite:
iveală, a scoate în evidenţă: Şi lu1ninăfia-st1 fJ1rxedt111d bine şi Într-un
Cu tlcet1stă ocaziune, t>r eorul 1nt1i Îllf<li de inod cuvi'os, 1111 1u'1nt1i că a 1-e1x11t1f 1nulre luc11,ri
fOlde trebuie să ţJună ÎJJ vederet1 sătenilor şi să le ct1re d 1i1 greşetllă şi uifllre fuseseră rrecure cu
laude frwnuseţele loc11/11i, să le esplice î11 mod vederea, ci şi a/rele care rJăreau greu de î11ţele.~ le-a
poporal plăcerile şi foloasele ce por rrage din /ă11mrir ( .. .](ANTIM MREANUL)
11t1lura ce-i Încunjooră şi de care lor 1nai 1nulr det~c1r Ai rret~ur cu veder ea şi ai nesm~orir
la rofi le esredt11 a se bucura. (I. L. CARAGIALE) w111t1111/ 1111mir „grives ". (AL. ODOBESCU)
Ma i dureroasă era roruşi ştirea desţJre

b) A atrage atenţia (cuiva): re1rt1gerea bărrt1nului Cernt1rony, căci ridica lt1

Prin urinare, vă 11u11 În vedere să aveţi orizont a1ne11i11ft1ret1 Î11tr egii lui ct1rier e
grijă ca de ochii din cap de clie11111/ d-wx1.1Tră, dăscăleşri. Cemaro11y t1 Jo.IT om de .111j1er şi t1
uire, d11m11ea/11i 1 (LIVIU REBREANU) rre<.'11111111/re cu vederea; (LIVIU REBREANU)

c) A comunica c uiva o hot ărâre (în special a-l b) A nu lua în nume de rău, a nu ţine seamă
avertiza): de ... ; a ierta, a uita:
Căpira1111/, fireşre, a răbănîr asurna E păcar grozav, pe care 1111 potlle să-l
p/11ro11ieru/11i, l-a făwr albie de fJ01t'i şi i-a 1ms dezlege ori să-l Treacă cu vederea 11ici1111
î11 vedere că-l azvârle Tocmai î11fimd11/ Dobrogei vlădică. (GALA GALACTION)
( .. . ) (LIVIU REBREANU) Îşi dedea sili11fa să uire cele pe1rec11re,
Mă grăbesc a vă p1111e î11 vedere că ... să le Treacă cu vederea, ca şi ctî11d 1111 a r fi Jo.IT.
esre w1 om pierdui. (I. L. CARAGIALE) (IOAN SLAVICI)

A răpune (ceva) din vedere (Îvp.) = A pierde A-i lua cuiva ochii, vederile (sau vederea),
din vedere: văzul sau luminile. v. lua.

An1 ţ>ierdur un dia111a11r... Din vedere

l-am răpus. (ANTON PANN) La bună vedere! (Îrg.) =La revedere!:
Poare să-i .rnlure el arwicea elegtm: la
A scăpa din vedere = A uita neintenţionat: b111ă
vedere, domnilor' (MIHAIL SADOVEANU)
U11 lucru e.ITe 11eapărar de a 1111 se scăpa - Alw1c4 la b1111ă vedere, domnule Opr~ţ.
din vedere. (I. L. CARAGIALE) - la b1111ă vedere, domnişoară Mixescu. (PAUL
E de 1nirare că dit1gnosricie11ii GOMA)
„btlcovia11is1nului" lui Constantin Mt1rafe1 au
scăţx1r din vedere roc1nai t1cesr si1n11ro1n 1najor Scăpare din vedere = Negi ijare, uitare:
î11 a rg11me111afia lor (.. . ] (EMIL LUNGEANU) Regrewbilă !i<.' ă(Jare din vedere. (I. L.

CARAGIALE)
A scoate ceva la vedere = A expune pri virii :

334
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Casa rămâne c11 ace.He fenomenale
scăpări din vedere. (TITU MAIORESCU)
VELEAT
A face (cuiva) veleatul (Pop.) = A omorî:
Al me11 pnmc11şorl Mi s-a face marei Şi
re-o prinde-n gheare/ Ţi-oface veletlf11l,/ Şi mie,
scărx1111I. (POP.)
A i se împlini veleatul (cuiva) = A-i veni
sorocul (cuiva):
E bine w om11/, când i s-a împlinir
velet1rul, să ţJună jos sa11a şi coasa şi să 1111 se
mai împorrivească mor/ii. (PAVEL DAN)
Să mergem, împie/ifar11le, că fi s-a wm
împlinir velear11/! (POP.)
A-i ieşi (sau a- şi face) veleatul (Pop.) = A se
învechi:
Mt1i 1>ret~1:11, d1i1 cauu1 unifor111elor cu ct1re
sunt Î1nl1răca{i, unifor111e care şi-tai ct11n
velem11I, arărând rare îmbărn?nire, oricâr de spălare
arfi. (hnps://www.mesagemlhunedorean.ro/)
A-i trece (cuiva) veleatul = A-i trece (cuiva)
vremea, epoca, timpul :
Lt1s-acwn mândria; ne-a rrec11r velear11I;/
Al{iij11deca-vorcine-i vinovar11I. (P. !SPIRESCU)
Ct111d i-t11n vătuf eu, fu1t~ii erau ţJrăţxldif1:
Velear11l lor rret·11.1e. (ZAHARIA STANCU)
VENI
(Aşa sau acmn) ma i vii de-acasă = Începi să-ţi
dai seama, să înţelegi; devii mai îngăduitor:
Ei brt1vo.' Aşa 1nai vii de-tlct1să, 1>uiule.'
(CEZAR PETRESCU)
la, acu1n 1nt1i vii de-t1ct1să, Jărui 1nieu.
(ION CREANGĂ)
Aşa 1nlli vii de acasă.' grăi Pe1rea 1n1Jf1'1nil
Ac11m ne mai aj11ngem la vorbă. (IOAN SLAVICI)
(Nu ştiu) ce-mi (sau ce-i , ce ne etc.) vine (sau
veni, a venit) (mie sau lui, no u ă etc.) (în minte,
în gând) (de ... ) = Se spune pentru a atrage
atenţia asupra caracterului surprinzător,
neobişnuit al faptelor sau al situaţiilor relatate:
Înrr-una din zile, ce-i veni 1Jiirinrelui, ne
ctwră ceasloavele. (ION CREANGĂ)
Manru Miu, ce i-a venir lui, cr eztînd c-o
să găsească cheia .wmnul11i, s-a sc11lar de s11b
COIX1C şi s-a d11s de S-tl c11lwr în cămfă. (GALA
GALACTION)
Nu şriu ce 1ni-t1 venir să o Întreb t1srt1 fJe
I oana, o prierenă de-a mea din copilărie ...
(hctps://mamiciclub.ro/)
Şi, nu şriu de ce, 111i-t1 venir t1srt1 În
1ni11re: că bunit~ă-111et1 111ă făcet1 să
cr ed orice.
(LUCIAN DAN TEODOROVICI)
(Tot) ce îmi (sau îţi, îi etc.) vine la (sau în)
gură sau câte îmi (ori îţi etc.) vin la (sau în)
gură (În legătură cu verbe ca „a zice", „a
spune" etc.) = Fără a alege, a selecta cuvintele
(fiind sub impulsul unei stări emoţionale):
Grăieşre p<1dir11I ce îi vine la g11ră. (D.
/ăcur ŢICHINDEAL)
Muier ea ... nu-l mai slăbea din ... ct?re-i
vineau la g11ră. (I. POP-RETEGANUL)
A (·i) veni (cuiva) la (ori în) mână sau a veni pe
(ori în, la) mâ na (ori mâ inile) (cuiva)= A ajunge
la di screţia, la dispoziţia, în puterea c uiva:
A11 vinir fO(l(ă pede.Hrimet1 t1 l11i Mihai
Vodă cu rotiră t1r111art1 fJre 11uî i11ile lui
ZL1111oy.1ehii. (MIRON COSTIN)
Cance!tlri11I M oldovanu... îi veni de sine
în mt?nă. (G. BAR[fIU)
A avea pe vino-ncoace. v. avea.
A fi (cuiva) de ajutor sau a veni (cuiva) în
ajutor. v. ajutor.
A înţelege (sau a pricepe, a vedea) cum vine
vorba cuiva (sau vorba asta ) = A sesiza nuanţa,
aluzia din spusele cuiva:
Nu re su1Jeri dacă ... înfelegi dwnneaw
t1runci Ct'1n vine vorbt1 du1nneaei delict1ră. (I. L.
CARAGIALE)
335
 Vwile ILJNCAN
f1111Jărt11ul 11-a prea-11/ele.1 cum ve11ea
vor/X1fe111eii. (IDEM)
A nu-i veni (cuiva) la cherem. v. cherem.
A nn-i veni (cuiva) nici (măcar) în (sau prin)
minte (ceva) sau, înv., a nn-i veni (cuiva) aminte
=A considera ceva de neconcepuc, irealizabil:
Nu vinea 01nului În 1ninre a Î1n11ăca
relele erezire din veacurile de 1nai Înainte cu
pre1e11.1i1mile spirilului 11ou. (G. BARIŢJU)
Ar fi vrur să s11u11ă ceva cu haz ceva
car e să Î11111răşrie Î11cordt1ret1, dar 11u-i venea
11i111ic î11111i111e. (MARCEL SECUI)
A nu-i veni (cuiva) nici Ia degetul cel mic =A
nu se pucea compara cu cineva (din cauza
inferiorităţii în care se află):
Tot1re 1nuierile la u11 tm~ 1111 sunt
Sulrănict1... ; nu-i
vin ei nici lt1 deştul ei cel inic.
(BARBU DELA VRANCEA)
O /Jărrâ11ă a.1fel cum mă vezi pe 111i11e/
Nici la dege1u-111i ăl mic 1111 1e pui pe 1i11e.
(ANTON PANN)
A nu-i veni a crede. v. crede.
A ocărî (sau a batjocori, a bl estema etc.) cum
(sau oricum) îi vine la g ură = A-şi exprima î n
termeni duri, ireverenţioşi, foria, dispreţul faţă
de cineva:
Ion Însă, Î1nţ1iedict1f cu ţJicioarele În
1ntî11ecile conrăşului, căzuse alivanrt1 lt1 ţJă11uînr,
zvt11t~oti11du-se ca şa111ele şi blăsră1ntîndu-ne
cum îi venea la gură ( ...] (ION CREANGĂ)
Pe11rru ce a .1pu.1 .1cî111/Jără, câ11d a dar
exe11111le cu1n este acuzat de 1>resa cu adevă1t1t
ire.1po11.rnbilă, care îl face cum îi vi11e la gură?
(CORNELIU VADIM TUDOR)
A sări sau a veni cuiva în (ori într-)ajutor. v.
ajutor.
A se duce cum (sau precum) a (sau au) venit
(D. bani obţinuţi fără efort) = A fi c helmiţi cu
uşurinţă, fiiră a realiza ceva:
336
De1X111e de 111i11e gc111d11I să-fi cer
.rocoreală fJenrru ţJrOţJrii răi bani, Însătun
obse1var că e.~istă un 111isrer rotlll În jurul
banilor 11ri1nifi la nuntă. Nu ştii de unde Îi t1i, 1111
şrii î11co1ro s-au d11.1 1(hnps://burca<h.ro/)
A se întoarce (sau a se duce, a pleca etc.) emu
a venit = A se întoarce fără a-şi fi reali zac ţelul
pentru care a fiicm deplasarea:
Mă-111orc cum am ve11i1. Tor j1ă111c111d.
(TUDOR ARGHEZI)
Fec1"o11,f de Î1n1Jii1t11, văzlind aşa, se
îi11oai:1e cum t1 ve11il (CONVORBIRI LITERARE,
IX)
A s pune (sau a z ice, a grăi) (tot) ce îi vine (sau
câte îi vin) la (sau în) g ură = A vorbi cu cineva
fără a alege cuvintele (fiind sub impulsul unei
scări emoţionale de moment):
Nu era pro.11 vorbiror şi 11ici lip.1ir de
i111elige11fă .1po111a11ă, „dar ww111w ce-i ve11ea la
gură" şi 1111
se 11,şi11t1 de ceet1 ce .'lţJunea.
(DUMITRU TUDOR)
A veni (sau a ajm1ge) Ia (sau, rar, către, în) spartul
târgului (ori, rar, bâlciului, iarmarocului,
oborului, stânii) = A ajunge în uhinnd nnment, la
sfllrşit sau prea târziu:
Swll obo.1ir, dragă prie1e11e, de 11ici 1111-fi
Închi11u i. A zi-110l1/Jfe tun /(/cur un chef 1noJJstru
cu .wlgăbirăul, cu pOfXI di11 R1111c, cu docrorul
Filipoiu, cu profe.roml Oa11cea şi î11că câfivt1
ct11-e au venir 1nai ţJe la s1x111ul rc1rgului de nici
1111 mi-i mai t11ni11resc. (LIVIU REBREANU)
Nu se poare ca î11 roare ei să fie 1>ri111i i ...
Degea/XI mai viu eu la .1par111I 1cîrg11l11i. (ION
LĂNCRĂNJAN)
Ctînd vine trenul, dă111 ituna şi-i
eliberăm ... Dacă-i r evolufie - r evolufie să fie 1...
Hai la gară, hai la gară, să 11-aj1111ge111 la
.1par111I iarmar ocului. (V. EM. GALAN)
A veni (sau a ajunge) la putere (sau la guvern)
(D. formaţiuni politice, guverne) = A prelua
pmerea (politică):
Fiecare (partid] cc111d vi11e la purere dă
î11judecară1>e celălalr. (I. L. CARAGIALE)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

- E în Târgul Jiului. L-a luar rar'său, acrriţele, uliţa Vieţei, aşa .re chema uliţa, era
popa - au venii ai lor la purere... e secre/ar la însăşi viaţa. (EM. GÎRLEANU)
comirerul permanenr. (IDEM) Fără să ştiu de ct111d, venea din t111 În
Lucrul de căţJe/enie 1>enr111 dtînşii e să Paşti, să se odihnească două-rrei zile la noi, un
ajungă la rmrere. (MIHAI EMINESCU) moşneag cu barba înctîlciră, Cil ţJ/e1e a rgi111t11e şi
Cemmliştii vor 1>eni la pure1>e. (G. BARIŢIU) cu opinci mari. (GH. BRĂESCU)

A veni (sau a ajunge) la vorba (la vorbele sau A veni (sau a merge) glonţ. v. glonţ.
la cuvântul) c uiva = A recunoaşte că cineva a
avut dreptate: A veni (sau a merge, a se duce etc.) la fata
- Bmvo, bravo' srrigă Tiru, rriwnfă!oi: locului. v. loc.
A11t1-111i place' în sfâ1şi1, bine c-a(i venii 101 la vodx1
mea... Dacă m-a(i fi a:1<.'u/1t11 de la începui, tizi A veni (sau a se aduna, se strânge, a trage) ca
LtluraarfifosT mi1>easă... (UVIU REBREANU) muştele (la miere). v. mu scă.

Ei, Harap-Alb, aşa-i că ai venii la

vorbele mele? (ION CREANGĂ) A veni (sau a se duce) cu plosca. v. ploscă.
Şi din gură mi-i zicea: Ai venii la vorba
mea. (POP.) A veni (sau a se duce) în (sau de-a) ruptnl
capului (sau suOetnlni). v. rupt.
A veni (sau a aşeza) în (sau la) scaun (sau pe
tron) = A fi întronat: A veni (sau a umbla) cn lngn-lngu (Arg.) = A
Decii Alixandm vodă, daca au fugiru în face promisiuni false, a minţi:
·Ţara Leşa.k~ă cu doa11111ă sa şi cu cm~onii s.ăi, t111 Dinrr-un 01n ţJufernic se rrt111.efo11nase
pof1iru de la craiul ajuroriu şi au rrimis craiul pre îllfr·wt om de paie. Şi asra o ş1ia11 ro(i. To(i
Si11e11schii cu Ţara Rusască şi au Îlnţ>i11su ţ>re ţJrojirau de el, umbltînd cu /11g11-/11g11.
Bogdan vodă şi au apucaru Horinul şi Neamţul şi (NICHITA DANILOV)
Sucet1va şi au t1şezt1f t>re AILrt111dru vodă la sct1u11.
(GR. URECHE) A veni (sau a umbla, a purta, a se înfăţişa etc.)
Mirropolirul Grigorie... t1 venii în cu jalba (sau, rar, cu hârtia) în proţap. v.
scaw111/ t11t'l1iepiscopul bolnav. (ION GHICA) jalbă.

A veni (sau a fi) rând ni (cuiva sau pentru ceva) A veni (şi) vremea (sau ceasul, ziua) cuiva = A
sau a veni la rând. v. rând. sosi n1on1entul aprecierii, recon1pensării c uiva; a
sosi momentul pedepsirii cuiva:
A veni (sau a intra) pe rod (Reg.; d. vie) = A Dar iar 1nă Întorc $Î zit~: 1nai şrii Ct'1n
începe să rodească: vine vre111ea? Lu111ea asra e ţJe dos, roare 1nerg
(... ] şi primăvam /ăsrărise şi vara cu caţJu-n jos; ţ>ufini suie, inuiţi coboară, unul
înflorise şi .re gândea dacă mai avea el rimp să o macină la moară. (ION CREANGĂ)
vtldă cu struguri, C(/Ci Într-un t111 i11frt1 t>e rod. DuţJii ce fllîcăul se jură şi se Închină că va
(DINU SĂRARU) face î111ocma4 Herdelet1 declară cu muflă
demnirme că în sft11şi1 a .wsir şi ceasul d1>eţ){ă(ii. Se
A veni (sau a merge) din an în Paşti (undeva) et>edea în s11fle1ul lui răzlmnăroml ned1>epră(ilor...
=A veni (sau a merge) foarte rar undeva: (LIVIU REBREANU)
Pe11rru 1ni11e, care 1nă duc la ctifenea din (DOAMNA MARIA:] Mă băiewne,
an În Pt1şti, ct1re 1111 ţJrea iubesc nici rearrul, nici ţJune .wbia, că va sosi şi ceasul rău. Şi s-o
porţi... (BARBU DELA VRANCEA)
337
 Vwile ILJNCAN
A veni (undeva) dup ă (cineva sau ceva) = A
căuta (pe cineva sau ceva) în locul unde se aftă,
se ascunde etc.:
Trebuit1 arunci să .'lţJuJJ din ce sar era
băiarul şi ar fi ve11i1 ja11dt11m11/ după el şi ar fi
fosr vai de viaţa lui. (MARIN PREDA)
Mai multi părinti, mai ales aceia care
locuiau ceva 1nai deţ>arre, t111 şi venit duţJă CO/>ÎÎ.
(RADU FLORA)
A veni cu pluta pe Bistr iţa. v. plută.
A veni cu pluta pe conductă. v. plută.
A veni de Ia biseri că. v. biserică.
A veni de sus = A proveni de la o autoritate
superioară:
Deşi ini{iativa şi ordinul veneau de sus,
scara şi inre11sifl1tea OfX?rtlfiunilor de11i11det1u de
ofiferii de 1t111gmijloci11. (VLADIMIR SOLONARI)
Dt1, Însă 1111 lire i1n1>011a11fă, fiindcă era
un ofifer ct11-e f1t111s1niret1 un ordin de 1nt1i sus ....
dar w1 asrfel de ordin 1111 rmrea veni, 1111 era
reg11/ame11rar. (ALEX MIHAI STOENESCU)
D1unitraşcu i-a 1nă 11urisir t1cesruia că
dot11n11a Livia Stanciu, i11sisttînd asur>1t1
co11dam11ărilor,a dezvăluir faprul că ordinul
venea de mai .ws. (https://gandeste.org/)
A veni deasupra = A deveni învingător:
Curtînd... norocul a r111elor şi-11tot1r.fe
foaia, căci Constantin, 11uî11ruir, veni deasu11ra În
mod horănîror şi goni c-o virejească năvală pe
Myrzes, adversa ml său. (MIHAI EMINESCU)
A veni după cineva (Pop.) = A se însoţi c u
cineva (căsătorindu-se), a urma pe cineva în
vederea că~ătoriei:
Acele pe care fe-tirfi luar 1u1 ve11«111 după el
şi aşa t1 rămt1s 11eîi1.1111t1l (I. POP-RETEGANUL)
De-a ve11i el după mine/ Să-l iubesc eu,
numai eu. 01 ASILE ALECSANDRI)
Vi110, mtî11dră, după mi11e/ Că mi-i
pri11de rare bine. (NERV A HODOŞ)
338
A ve11i fără vistavoi. v. vistavoi.
A veni împlinirea vremii (Înv.) = A se împlini
timpul stabilit:
Pt1nă arunci să-1ni vină /J0rfit1 1net1
01ne11eşre, ilir t1ru11ci, ct1nd s-o Î1nţ1li11i vre111ea, să
vii chiar d1un11et1ra cu ct111ul dtunirale la 1ni11e, să
punem lucrul la cale ctîr se poare de bine; (I. POP-
RETEGANUL)
Pe11r111 că Îll această lu111e a
11econre11irelor 11refaceri, f0l1fe Îşi tui vre111ea lor,
cc1nd vine Î1n11li11iret1 vre1nii şi 11i1nic Î11ai11re de
vreme. 0/ALERIU BRANIŞTE, VALERIA
CĂLIMAN, MARIA ELENA SIMIONESCU)
A veni în contact (sau în atingere, rar, în
raport) (cn„.) =a) A se atinge (cu...):
Coli11e11e esre de acord că după două
.fii11ră11uî11i În care ror ce a venit Îll conracr cu Sr.
John a fo.11 dezi11fe<' far 1111 mai poare fi 11ici1111
pericol. (REGINA MARIA a ROMÂNIEI)
b) A ajunge în imediată vecinătate (cu ... ); a
ajunge să aibă relaţii datorită vecinătăţii cu...:
Copiii dom1111/11i Arghiropol (...) 1111 veneau
îi1 a1i11gere Cil copiii din mahala. (ION PAS)
c) A stabili o legătură (cu...); a ajunge să cunoască:
(O. D. Roşca] t1 ve11i1 în co11racr cu o
liftă cultură, cu o alră civiliza{ie, cu u11t1lr1nediu
c11/111ral, cu a/re valori şi ceri11fe. (MARTA
PETREU)
AţJOi deşi conser vator co11vins, Îi 11lăcet1
să se ţJuie În contact cu lt"nea 1nit~ă şi s-o rrareze
pe r>icior de egalirare, ş1ii11d rorodară să se
ferească de familiarirare r>rea mare din 11arrea
ei. (RADU ROSETTI)
A veni în contradi cţie (sau în contrazicere, în
conflict., în opoziţie, în luptă etc.) cn„. = A fi în
dezacord c u ...; a fi contrar cu ...:
f11 prim11/ nî11d, obiectiviimul reologic vine
În co11rrt1dic{ie cu ct1racrerul 1noral al fe ricirii şi cu
momla î11 ge11ere. (PETRE ANDREI)
Mă şochează 11enr111 că vine În
conrrt1zicere cu regula srabiliră ÎJJ regiJnenrele
cele mai exclusivi.He( ... ] (N. STEINHARDT)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

f„ dară ce s-au arins Trupul morrului de

A veni în întâ mpinarea a ceva = A anticipa o ot1sele ţJrorocului, au Înviar şi tui ve11ir iară În
idee, o teorie etc.: viaţă. (ANTIM IVIREANUL)

A1x1r1[ia sa, ţJe car e ne bucurtln să o fJufe1n

salura, v1i1e În Îltftî1nţJi11area unor ce11e net~esită{i În A veni îna inte (Înv.) = a) A se întâlni (pe
acesr domeniu. (NICOLAE CRISTIAN) parcursul unei relatări, al unei expuneri):
În rmgedia „Galilei" a nemurirorului
A ve11i în 1tas. v. 1tas. Ponsard vin Î11ai11re 1nlli 1nulre observafÎl'1JÎ.
(TITU MAIORESCU)
A veni în numele cuiva (sau a veni din pa rtea
cuiva) =a) A se prezenta (undeva) ca trimis, ca b) A se petrece, a se întâmpla, a avea loc:
reprezentant al cuiva: Avui lu11re 1nari ... Veniră 1nulre luc111ri Înainte.
Vine... Î11 n1unele socielăfei... ala11nare... (G. BAR[flU)
să /Juie zăgaze de ara1nă a11a111iei.
(CONTEMPORANUL, I) A veni într-un s uflet (sau cu s ufletul la g ură)
Astă 110l1ţ1te 1ni se ţJărea că vo1f1esc c-o = A veni foa rte repede:
stea, şi
stet1ua 1ni-a s11us că vii din ţX111ea /tir ea-nf1··1m sufle! vinei Cu /Jărui
împărarului ce mă iubeşre. (MIHAI EMINESCU) desfăcurl lt1 minei Să-mi spuie ce-a făcui. (G.
TOPÎRCEANU)
b) (Înv.) A se prezenm (undeva) dârdu-se drept A rreia zi dis-de-dimit1eafă, se gândi la
altcineva şi uzând, prin înşelăciune, de autoritatea răw1e. Acesw vet1i ît1fr·w1 .111j1e1. (P. ISPIRESCU)

~sn1ia: N-t11n să uir Ctun, Înfr-unul dintre ţ>ri1nii

Mulţi vor veni În 1tt'1nele 1neu, grăind: ani duţJă revenirea 1nea În {ară, du1Jii o
eu s1u11 H[risto]s, şi mulţi vor pri/ii.Hi. (CORESI) conferin{ă a venit la 1ni11e un do111n, cu sufle/ul
la gură, şi m-a ît11relx11 (... ] (FILIP-LUCIAN
A veni în s lujbă. v. slujbă. IORGA, NEAGU DJUV ARA)

A veni în sprijinul sau ajutorul (a ceva, ori, A veni la (sau în, (înv.) prin) urechile (sau
(pex.) a cuiva) = A aduce argumente în sprijinul cunoştinţa, (înv.) auz, auzul) (cuiva) ori a(-i)
unei idei, al unei teorii, al unui principiu etc. veni (cuiva) la urechi = A ajunge la cunoştinţa
sau, (pex.), al unei persoane care susţine anumite cuiva, a deveni cunoscut:
idei, teorii etc.: Ace.Hea 1001e daw i-au vet1iT la ured1ile
Cuvintele cronicarului 111.t .. e11ig111ă ar lui Pefl·u Vodă ... cum că ş i ţara se voroveşre să-l
ră1ntîne 11ent111ro rdet1u11a, dacă 1111 ne-ar veni În 1Jărăsească, 111ulră sccîr/Jăfnrră În i11i1na lui.
agiuro r w1 alr scriiror. (B. P. HASDEU) (SIM ION DASCĂLUL)
Nu rotire sunr tldevă1t1re ct1re vin ţJren
A veni în vârs tă (sau la vreme) de (adânci) audwl no.Hru. (MIRON COSTIN)
bătrâneţe sau a veni ma i la vârstă = A
îmbătrâni (foarte repede): A veni la (sau pe) sută (Înv.) = A fi în procent
Când copiii vit1 ît1 wîi:Hă, părin(ii aleargă... de ... :
până ce le procură o slujbă. (ION
GHICA) Am găsii că vit1e la sură '"' fmnc şi 66
Sosindu la 1năsură de vrăsră... 1nie1:11ă la de bani. (MIHAI EMINESCU)
oosre. (DOSOFTEI)
A veni la ar ătar e. v. arătare.
A veni în viaţă (Îvr.) = A se întoarce la viaţă, a
Învia: A ve11i la arn1e. v. arn1ă.
339
 Vwile ILJNCAN

arunce, iar cel ce a a r1'11Ct1r-o 1nai slt1b. vine la

A veni la bani (Îvr.) = A câştiga bani, a obţine ţ>ăscare şi 1nerge cel ce li 1Jăscur ţx1nă arunci.
bani: (DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 19 10)
Fiindcă buwrele s-au fi't.'uf art?r de bune şi (Fig.) Şi î111r-1m wbor în.111f1efir şi plin
desrul de mufle... e.He bună speranţă că (oomenii] de respecr, .le făcea alegerea parridelor, apoi se
vor veni la bani. (G. BAR[f!U) horărt1 cine-i lt1 băraie şi cine-i la 1Xisct11-e.
(MIHAIL SADOVEANU)
A veni la cunoştinţa cuiva= A ajunge la
cunoştinţa c uiva: A veni la procbimen. v. procbimen.
Pltîngerile boierilor veniseră la
cw10ş1inţt1 .111/umului. (P. ISPIRESCU) A veni la sfârşitul vieţii (sau anilor) (Înv.) = A
n1uri:
A veni la iveal ă (sau la aieve, la arătare) (Îvp.) ( ... ] şi-am zis că, uire, şi Viase e om şi se
=A se da pe faţă, a fi dezvăluit, a se arăta: leapădă şi el de ct?inoşie, acuma, când vine
Nu esre ceva ascuns carea să 1111 se sft?rşirul. (G. BĂLĂIŢĂ)
vădească, nici ţJre ascuns s-aufăcur ce 11u1nai la
ivală să vie. (BIBLIA) A veni la tocmeai ă (sau la împăcăciune, la
Când lucru la ivală ar vini, Pardosul şi cons ens etc.) (cu„.) (Înv.) = A cădea de acord
fraţii lui... cu gura deşchisă în glasul mare vor (cu ...):
.Hriga. (DIMITRIE CANTEMIR) Aşa.1-t1 horărt?T să i111re la rocmeală,
creu1nd că doar l-o împăca. (ION GHICA)
A veni la loc (D. obiecte, d. părţi ale lor etc.) = Lt1 Tecuci tui ieşir şi Costin 110srel11icul
A recăpăta poziţia iniţială: Î11ai11re, de la Purna, şi 1-au ţ>errecur cu cinste şi
S-au pus la fe re.Hre perdele de vară, cu conace pănă la Găft1fi, plecându-l să vie la
albe. Vtînrul abia le umflă, parcă le cearcă Î1nţ1ăcăciune cu boierii şi să-şi hie iară ÎJJ scaun
numai şi .le duce, lăscîndu-le să vie la loc. (... ] (GR. URECHE)
(IONEL TEODOREANU) Foorre bine se niJnereşre t1funci
Îllftîlnirea, şi 111ă bucu1; căci a111 venir ait~i ţJenrru
A veni la matcă (sau la vad ) (Pop.) = A reintra împăcăciune' (MIHAIL SADOVEANU)
în albie după revărsare:
Apa rrebuie să vie la marca ei şi omul la A veni la urechile (cuiva ceva) = A ajunge ceva
reapa lui. (ANTON PANN) la c unoştinţa cuiva, a deveni c unoscm:
fncerul cu îi1ceru( .Mu paro/ir mâniile şi apele Suferinfa lui veni la ured1ile conresei.
s-au aşewr în 11nrcă. 01ASll.E VOICULESCU) (D. BOLINTINEANU)
Repultlfia sa ajunsă până la ured1ile
A veni la măsura vârstei sau a sosi (ori a 111arei Î1111Jărărese, care dori să-l vadă .... şi, de
aduce) la măsur ă de vârs tă, a fi de măs ura va veni la urechile 111ăriei sale, să fie În şriinfa
vârstei. v. n1 ăsură. Tururor că .le va pedepsi Cil mare pedearJ.fă (... ]
(MIHAIL KOGĂLNICEANU)
A veni la măsură. v. măs ură.
A veni mare (Îvp.; d. ape) = A-şi spori debiml
A veni la mijloc. v. mijloc. (revărsându-se):
De ve11et1 aţ){I 111t1re, t1rărurile lui le
A veni la păscare (Reg.; la unele jocuri cu mingea) îneca. (P. ISPIRESCU)
= A prelua însărcinarea de a prinde mingea: Praho va, din wuza ploilor la mwlfe,
Dacă a rret~ur de {i111ă, 1nură se11111ul venise mare. (D. BOLINTINEANU)
până acolo şi TOI acolo rrebue şi cei/a/fi să o

340
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Nu plt1nge aşa de rare,/ Că
Dunărea mare' (JARNiK-BÎRSEANU)
A veni năpustă. v. năpnst.
A veni pe (sau în) lume, a veni la viată
fiinţe) = A se naşte:
Gheorghe Eminovici căriirase înrr-acesret1
copi4 fXlfm băiefi şi do11ăfe1e, venifi pe lume wm la
w1 tm unul. (G. CĂLINESCU)
Vifelul isra, o dară ce-o venii pe lume,
ÎllG/JOÎ să chea111ă că nu-l 1nt1i 11ure111 Întoarce.
(JEAN BART)
A veni pe (sau în, înv., pre) lume sau a veni cn
trup (Bis.; d. Iisus Hristos)= A se întrupa:
În vreme când veni Domnul Hrisros {Jre
l11me,fii11l l11i Dwnnedzău. (VARLAAM)
A1n venir În lu111e Cll să 1nărrurisesc
adevărul, 11e ct1re 11iciodt1ră 11i1ne11i dintre
1Xi1nt1nre11i 1111 li ţJufuf să-l 1nărrurisească cu
fidelirare. (lmps://doxologia.ro/)
A veni pe capul cuiva = A cauza cuiva suferinţe,
necazuri etc.:
Vin ţJe capul omului şi zile grele de
sărăcie. (M. SEV ASTOS)
A veni pe lume= A se na5te:
Gheorghe Eminovici căriirase înrr-acesret1
copi4 ţ){lfm băiefi şi do11ăfe1e, venifi pe lume cam la
w1 an unul. (G. CĂLINESCU)
Vifelul isra, o dară ce-o venii pe lume,
ÎJJtlfJOÎ să chetună că nu-l 1nai 11ure1n Î11toa1t.~e.
(JEAN BART)
A veni pe (sau peste) capul cuiva (O. suferinţe,
necazuri, boli)= A se abate a<upra cuiva; a
cauza cuiva suferinţe, necazuri etc.:
Pacostea acet1sra chit1r din senin veni
presre et1p11l me11. (I. POP-RETEGANUL)
Biata 1na1nă 1111 şrie de astă 1nare urgie
ce i-a venii pe CtlfJ! (ION CREANGĂ)
A veni puhoi = A năvăli:
Val1111ml ol I V -iea
vine („.) bă1n?n11I care are nt1s11I câm de
când venea furcii puhoi pe.He biara (ară („.] (1.
L. CARAGIALE)
A veni vorba (sau vorbă, (înv.) cu vântul) de„.
(O. = A fi adus în discuţie; a se vorbi (printre altele
şi) despre„.:
După ce băurăcâre w1 păhămf-două de
vint11~, li .re dezlegară limbile şi începură t1 vorbi,
mai de una, mai de alra, până veni vod){I şi despre
fecioml pe.1et1ri11l114 despre Făr-Frwnos. (I. POP-
RETEGANUL)
- Bine, bine, dar fiindcă 10 1 veni vor/){I
(„.] spw1e-mi cum a mei:1 dez/)(ITerea a.Ha pe
/Xlrcur.f., care a fost sta rea de Sţ>irit Îllfre ot11ne11i
(„.] (ION LĂNCRĂNJAN)
A veni vorba (sau, înv., vorbă) (despre„. sau
de„„ că„„ înv., pentru„„ rar, la „.). v. vorbă.
A(-i) veni (cuiva sau la ceva) vremea (sau
vremurile, timpul) = A sosi pentn1 cineva sau
pentru ceva momentul favorabil aşteptat:
Să se Însoare ctînd Îi va ve11i vre111ea.
(ANTIM IVIREANUL)
Constandine, eşti ctîine de uşi 1nulte, dar
veni vremea să-fi tll'ăfi fapra„. (TEATRUL,
XXV, 1980)
Singuri t111 să iasă la .wpmfafă, când le-a
veni rimpul. O să le vie lor rimpul. (ZAHARIA
STANCU)
A(-i) veni (cuiva) (cn) greu (să„„ a „„ de„.) sau
a nu-i veni (cuiva) să„. = A-i fi greu (să„.); ai
se părea dezagreabil (să„.), a-i fi imposibil
(să„.), a nu-i conveni:
Îi veni fot11·1e greu„. ca să implinea.ocă
curioziraret1 jit11elui să" (I. GHERASIM GORJ AN)
Nu-fi cer bogăfie, să-fi vie cu gre"
(ANTON PANN)
A(-i) veni (cuiva) (toti) dracii = a) A deveni
îndărătnic, nereceptiv. b) A se înfuria:
Alunei, mi-<111 venii roti dracii' Ce caufi, fă,
cwvo, în aşren111111 ·meu? (hnp://dilemrn~che.ro/)
34 1
 Vwile ILJNCAN
Normal că s-a dus după ea, bear, a făcur
sct111dt1I pe la poarră, asw .11ăret1 TOT î11Tr-1m
cartier ca al nosrru, li Înjurat, s-a rugar, af<lcur
ca rofi d1t1cii ţJtînă ce t1u venir ţJO/ift1i şi l-t1u lut1f
de acolo. (RADU GĂVAN)
A(-i) veni (cuiva) apa (sau apă) la moară ori a
veni apă (sau apa) (şi) la (sau pe) moara cuiva.
V. apă.
A(-i) veni (cuiva) apa la gură (sau la gât) (Pop.,
rar) = A se afla într-o situaţie foarte dificilă; a fi
în mare pericol ; a ajunge la limita suportabilului:
Alegea rmdea1ma vremurile cele mai
grele... cu gtînd ca, văzt111d Mihai că-i vine ar1a
la gură, să făgăduiască TOI ce va cere... Barori.
(P. ISPIRESCU)
Rabdă, rabdă, .111.f/eţele! .../ Am răbdar
ClÎT a11111uTuT,I Mi-a venii apa la gtîr. (POP.)
A(-i) veni (cuiva) bine (sau la socoteală) (să ...
ca să... , de..., de a .... , a ....) = A-i fi bine (să ... );
a-i fi convenabil (să...) ; a gă<i momentul
favorabil (să ... ):
- Bi11e, drar,„I wrei, dacă re biwieşti că-i
ţJutea răzlx1re rxînă acolo şi crezi că eşti Îit stare a
ct111nui şi pe alţii, alege-fi w1 cal din herghelie,
care-i vrea ru, ia-fi bt111i ccîr fi-or trebui, haine care
ţi-or plăcea,a1111e care-i crede că-fi vi11 la .rocmeală
şi mergi cu bi11e,fătul meu. (ION CREANGĂ)
Craiul, t1uzind aceasrt1, ţJt1rcă 1111 i-a
prea ve11ir la .rocoreală şi, î11crefi11d din
spnînce11e, t1 zis ( .. .] (IDEM)
Î1111Xirt1tului nu-i ţJrea venea
.wcoreală să aibă ginere pe w1 figan, dară
fiindcă apucase de-şi dedese cuvtînrul, voia
acum ca să şi-l fie. (P. ISPIRESCU)
Să meargă să fiu-e, nu-i ve11ea la .rocmeală,
căci lt1/u1t1f rrebuie ot11ne11i .'lţ>r1i1re11i, ot11neni iuţi şi
oa111e11i cu curagiu ( .. .) (!. POP-RETEG ANUL)
A(-i) veni (cuiva) ceasnl (sau vremea) = a ) A
ajunge la capătul zilelor:
- Ctînd îti 1ine censul re th1ci la 111rx111e cum
te-lli dtL~e la nuntă.' 1nur111ură st1ty'a Co.îlna Cioc<ă1aş,
înd1inti11du-secuce111Îl'. (UVIU REBREANU)
Cu roare dof10riile şi poveşrile wle, îi1feleg
că îmi vi11e vremea. (MIHAIL SADOVEANU)
b) A-i sosi timpul să se căsătorea<că. c) A-i sosi
timpul să na<că:
Trecu drt'1nul la Mt1cedon Cerce/llŞu şi
aduse acasă pe A11a, dar fără să audă măcar
povefele Floarei că să fie mai milos w biara
fe111eie că 111t1ine-ţJOÎlnt1i11e Îi soseşte cellsul şi
cine ştie ce se ţJOl1te Îllft11n11lll dacă o huiduiesc
TO{i şi n-o crufă nimeni. (UVIU REBREANU)
A fo.H odară w niciodară o împărăreasă
fllre fr1'1n0l1să şi vo1i1ică, şi ÎlnţJărătellsa ceell,
ct1nd i-ll venir cellsul, li născut un ţJrunc llŞtl slur de
chip şi la Tmp aşa pocir ( .. .] (1. L. CARAGIALE)
A(-i) veni (cuiva) drăguş la căuş (sau, reg.,
roaga, morga la traistă, ăl na n la găvan, s uta la
măsură) = A fi nevoit să ceara ajutoml c uiva pe
care l-a refuzat într-o împrejurare a<emănătoare:
C-t1ţJOi t1fu11ci illrăşi 1ni-fi
ll}unge drăguş
fli căuş, şi soră-1nell nicovlllll vă vll fine În srx1re,
ilir eu vă voiu bt1re ţJe rudă ţJe să1nt1nfă, Cll să
prindeţi la minre. (ION CREANGĂ)
Acuş ilir, llcuş Îl văd c-ll să-1ni vie
Drăguş la căuş. 0/ASILEALECS ANDRI)
fli, ll1nu 1ni-o vinit şi inii drăguş fli căuş.'
(ŞEZĂTOAREA, li)
A(-i) veni (cuiva) fata (la loc) (Rar) = A-şi
recăpăta expresia sau înfăţişarea firească după o
emoţie puternică, o boală etc.:
Sudori ctir bobul de mazăre curgeau de
la pe fnmrea răce şi r1alidă a biefului flăcău ...
Flăcăul .re 11ÎTa lung şi fillfă... la rovarăşul meu
şi, r1e măsură ce se 11Îra, faţa îi venea la loc şi
SfJllÎlnll ce-l cuţJrinsese ţJărell că se Î1n11răştie.
(CALISTRAT HOGAŞ)
A(-i) veni (cuiva) inima (sau s nOetul) la loc =
A-şi recăpăta calmul, buna dispoziţie, curaj ul
după un moment de emoţie, de spaimă, de
descurajare etc.:
Inima îi veni pufin la Im' observtînd
ţJrintre
oa1neni şi 11e frunfllŞii satului şi chillr ţJe
primarul Pmvilă. (LIVIU REBREANU)
342
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
DuţJă 1niezul JJOfJ{ii i-ll venir i11i1nt1 lt1 loc
şi dăscăli{ ei î11 clirx1 ctînd s-au pome11ir cu corul
.1111de11filor liceului di11 Armadit1 ( .. .] (IDEM)
Încă fiind acolo, văw cum înfloreşre
pomul, cum îi wde florile şi cum roadele .re
arară iarăşi. Arunci Îi 1nai veni i11i1na la loc. (P.
ISPIRESCU)
L-au /11(1( de picioare, l-au învtî11i1, l-au
sw11u-a1, l-au frecar, rxînă i-a venii iar .wf/e111/
la loc. (I. L. CARAGIALE)
Îi veni ţJu{ill i11i1na la loc 11u1nt1i ct111d
auzi câinii lărnî11d şi glasul slugii srrigtînd în
curre [... ] (ION AGÎRBICEANU)
Şi oa1ne11i lor ţJarcă le-a 1nai ven ir i11 i1na
la loc. (ION LĂNCRĂNJAN)
A(-i) veni (cuiva) în (sau, înv., întru, spre) ajntor
(ori sprijin, reg., ajutorare) sau a veni în (sau, înv.,
întru) ajutorul (sau sprijimtl) (cuiva) = A
interveni (grabnic, prompt) pentru a ajuca pe cineva;
a sări în ajurorul cuiva; a fi de folo; cuiva:
O hartă 1nari11ă, artîrnt1ră ţJe un 11er e1e
în fa fa lui, îi ve11i în aj1110 1: OEAN BART)
Văztînd ai noştri 1nulţiJnea leşilor t111 rri1ni11
la domnu-său, Părm· Vodă, să le vie îllfr-aj111ori1~
că au nevoie de oasre leşască. (GR. URECHE)
A111t111doi ginerii Î1n1Jiirarului se sculară
cu oaste şi veniră În ajutorul socrului lor. (P.
ISPIRESCU)
Un priere11 ş i iubiror de frtmţuji... vă
vine în agiuro r. (ALECU RUSSO)
A(-i) veni (cuiva) în minte (sau în cap) = A-şi
da seama de ...:
Negăsindu-se Însă acu1na 11i1neni să-l
che1ne ÎllllfJOÎ, se Î11roa rse singur, 1nll i cu set11nă
că-i veni fn 1ninre ull răsţJullS u/robiro r ( .. .]
(LIVIU REBREANU)
A(-i) veni (cuiva) în minte (sau în cap, în
an1intire, în n1en1orie, pop., în gând, reg., în
ori, înv. a minte) = A-şi aminei (de ceva):
Îi era grabă: i-a vellif roe1nai f111niJ1fe că
Îll 1)()(/ esre o suveit~ă 1nai inică, de care a r ţJufea
să se folo.rească. (IOAN SLAVICI)
343
(... ]o să le facă rochii de doliu la roare; o
să 1nt1i dea şi 11e11rru ce Jlu-i vine
Î111ni111e t«.~u1n şi cu
asra s-a iiprăvir1 (ION MARIN SADOVEANU)
Îi veJ1et1u Îll a1ninrire eveni1nenrele din
11/rimii pairu ani. (MARIN PREDA)
A(-i) veni (cuiva) Ia (ori în) mână sau a veni pe
(ori în, la) m âna (ori mâ inile) cuiva= A ajunge
în posesi unea, în stăpâ nirea cuiva:
ln1ina agonesirei lui tun rrecur la
Ct11neniţă şi-o tun dar la ull ţJrieren a rărt1ne-1neu...
şi depli11 acele roare t111 venii apoi la mtîna lui
/ordacltie visriemicului. (MIRON COSTIN)
A(-i) veni (cuiva) lacrimile (sau lacrimi) = (A
fi punctul de) a plânge:
O ducet11n În braţe şi-1ni veneau
lacrimile, ctînd o vedeam a rtîr de ofiliră'
(MIHAIL SADOVEANU)
Şi gtîndind asrfel îi veneau lacrimile în
ochi. (MAX BLECHER)
A(-i) veni (cuiva) numa i numele = A muri
undeva, departe de locul de unde a plecat:
N-t1u ţJierir roţi acolo, Îll ţara aceea
ne1nţească? Des11re co11ila asra !lu se 1nai auzise
ni1nic 1nulră vre111e, de unde a răsărit? Era
vod1t1 să se ducă c-un fecior de bani gara la
A111erica, ca să-l vie şi ei, de-tlcolo nu1nai
numele. (MIHAIL SADOVEANU)
- Care d1i1rre băieţii ăi inici e t1icea?
îllfreabă J111xîn11/. - Niciunu' răSfJ1mse rejgheraru.
Su!IT roţi duşi - Dar Cănuţă? - N-a venir încă. -
Veni-i-arnwnele... (I. L CARAGIALE)
A(-i) veni (cuiva) o nebunea lă (sau toanele,
pand aliile) să... = Ai se năzări să ...:
Dt1r dacă-i vine aşt1 o nebunet1lă
.rergen111/11i să spuie că el e .11ărxîn11/ averii. (I.
L. CARAGIALE)
Săvezi acuma ce fel d-lui Samoi fă îi
vine ctîreodară Toanele să i111re în liremrură. (I.
HELIADE-RĂDULESCU)
A(·i) veni (sau a(-i) sta) (cuiva) pe buze (sau pe
limbă) (ceva) =A avea pornirea de a spune ceva:
 Vwile ILJNCAN
Te 1JOmeneş1i că Pe1re Pe1re o fi chiar
de pe moşiile f uga. Îi .Hă111 pe limbă să î111r ebe
pe a 11ileri.H dacă a auzii de w1 /JOier Grigore
fuga. (LIVIU REBREANU)
Te lrezeşri cu el, după ce l-ai r o.Hif,
pamlizt?nd 101 ce-fi s1ă1et1 pe buze... (CEZAR
PETRESCU)
Lui Bogdan îi .Ha r1e limbă: „N-ar fi rău"!
-dar s-a abfi1w1. (CONSTANTIN BANU)
A(-i) veni (sau a-i fi) (cuiva) uşor (sau lesne,
(pop.) neted, (înv.) cn uşurare, cn înlesnire, cn
lesnire) (să..„ a„„ de a „.) =A-i fi uşor (să...):
Ţie Î(i vine uşor să vorbeşri, felifa mea.
(LIVIU REBREANU)
D-rale Î(i vine lesne să vod1eş1i aşa, fiintk.'ă
rotue răspunderile cad în spinarea mea... (IDEM)
Lui Îi venea ne1ed, vezi bine, să se
lup1e... namila de om, cu ot1menii de /JOiul
nosrru. (P. ISPIRESCU)
Oricu1n nered 1111 ne vinei De orişice JJu
ni-e bine. (ANTON PANN)
A(-i) veni c uiva (ceva) la îndemână sau a(-i)
veni cniva (ceva) îndemână (sau, pop.,
dindămână dândămână) = a) A fi suficient de
aproape (de cineva) pentru a fi uşor de atins, de
luat, de mânuit. b ) A-i fi c uiva uşor, comod (de
făcut):
- AtJOi de' răspw1.1e flăcăul, grăbind să-şi
1nure ht11nurile Îll cellt1lr cui. Iar a1n uirar. Î111i
venea mai la îndemt?nă.
(IOAN SLAYICI)
Dt1u răsuceală 1nurgului, Cll să-1ni vie
Îndă1ntînă să t1fJuc
o sabie de la cei care 1ni se
pun împorrivă. (MIHAILSADOVEANU)
Aruncau una ÎJJfr-alra cu ce le venea la
îndemână, se zgt?riau, se muşcau. (MATEIU I.
CARAGIALE)
Ajungt?nd la locul unde hmărt?ră să
î111t?mpine pr e 1ăwri, se puse fiecar e la pândă pe
locul car e-i venea mai dindă11u?nă. (SIMION
FLOREA MARIAN)
A(-i) veni cniva peste mână (ceva) = A fi prea
departe pentru a fi uşor de atins, de luat, de
mânuit de cineva; a-i fi c uiva greu, incomod (să
facă) ceva:
344
Şrergare din bortmgil' alese, şi afle lucmri,
ce le duceau (humuleştenii] lunea în rt?rg de
vtînwre, sau joia fJe la 1nănăstirile de 1nt1ice, căro1t1
le vine cam pesre mt?nă 1tîrg11L (ION CREANGĂ)
Văzt?nd că s-au îimmffif norodul în laş4 şi
t1/X1 le este fJufină şi fJesre 11uînă, tai .rocorir să aducii,
să aibă săracii îndes111L (MIHAI EMINESCU)
Dacă ne vine r1es1e mt?nă de-a fie r be
ace.He rădăcini, cel rmfin să le uxăm. (DUILIU
ZAMFIRESCU)
A(-i) veni la tanc (sau, rar, la pont)= A sosi la
momentul oportun:
Somnul veni la tanc şi-l salvă dinlr-o
siruafie penibilă, chiar dacă r ece/I/a leuură din
Freud i-ar fi oferii or il'wn arg11me111e
co11.wlaroar e. (V ART AN ARACHELIAN)
- Ai t1v11r 1nare nor oc c-a1n venit r0t.1nai
la fJOlll; dacă mai în1t?iziam w1 sfe11 de ceas,
până la două, mergea cu caraloagele la şcoală
şitrecea no1ele Îll 1nt1rric11lă: fJrorejar11l ră11 tivea
w1 3. (I. L. CARAGIALE)
Băia111I c1moaş1e w r oacele şi vine la
/J01lf, Ctl w1 ceaso mic, să se joace pe lt?ngă
fer ea.Hm deschisă şi să 1ragă cu 11r ed1ea la
fignal. (PANAIT !STRATI)
A(-i) veni vremea, dar a nu(-i) veni ceasnl
(Pop.; d. o femeie însărcina tă ajunsă la termenul
naşterii) = a) A aştepta declanşarea naşterii:
Trec11 dr1'1n11l la Macedon Cerce1aş11 şi
aduse acasă pe A11t1, dar fără să audă măwr
/JOVefele Ffotirei că să fie mai milos cu biaw
/e1neie că 1ntîi11e-1JOi11u1ine Îi soseşte ceas11l şi
cine şrie ce se potire îllft?mpla dacă o huiduiesc
roti şi n -o crufă nimeni. (UVIU REBREANU)
b) (Pop; d. o fată de măritat) A nu-şi fi gă<it încă
pretendent.
A(-şi) veni de-acasă= A se dumiri, a se lămuri
(a<c1pra unui lucru):
T0t.~1nt1i td11ncea 'işi veniră şi ţă1t111ii
de-<1casă. Acum îi1feleseră şire1enia vod1ei
cucoanei (P. ISPIRESCU)
A-i veni (cuiva ceva) în ori. v. oară.
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-i veni (o) toană (sau toana, toane, toanele)

A-i veni (cuiva) (moş) Ene pe la gene = A i se (cuiva)= a) A-i veni c hef (cuiva) să...:
face somn, a î ncepe să moţăie: Ptîn ·la Calancic t1 mers bine, iar ctînd a
A p rins a-i veni moş leni pe la gene. ajuns la Calancit~ şi a -11rrt1r Îll crt1ş1na lui
(ŞEZĂTOAREA, II) Moiseit~a, i-t1u venit lui roonele celea. A băut trei
( . . . ] ca pe vremea copilăriei mele, unde /Xlhare ş-a r>ri11.1 a .1e lăuda către oameni. (A.
să tun la1nr1a de cirir )ri carrea, cu care să-1ni MATEEVICI)
u1nţ1lu ri1nţ1ul, f11t1inre de a veni 1noş Ene ţJe lt1
gene. E cel mai simplu lucru cu purinfă. b) A-l apuca furiile (pe cineva); a se înfuria, a se
(IOANA IONESCU) enerva:
Din .1enin Î(i vine-o ramă (AL VlAHUŢĂ)
A-i veni (cuiva) apa la moară. v. m oară. Sfinţia .rn, care îi .1pu.1e.1e de mulre ori,
ct111d .1e tifla în toane rele şi-şi da w1nr gurii, că e
A-i veni (cuiva) bâzdâcul. v. bâzdâc. o belea pe ca.1a lui, ... 1111 pie1du a-şi arăra
răurarea şi mojicia. (IDEM)
A-i veni (cuiva) cn sifon. v. sifon.
A-i veni (sau a-i ajunge) cuiva mucul Ia deget
A-i veni (cuiva) iapa la hăţ. v. hăţ. (sau cuţitul la gât) = a ) A se afla într-o situaţie
dificilă, a fi î n primejdie:
A-i veni (cuiva) inim ă (sau s unet) = A căpăta În che.1tia pădurilor t1 ajun.1 „mucul la
putere, c uraj, a se îmbărbă ta: dege(· t (hctps://opi niatransilvana.ro/)
Ca să 1nai vie 11ifit~ă iniJnă turcilor săi,

/J011,11ci de ... făcură rugăciune 1nare către b) A ajunge la capătul răbdării:

Mahomer. (P. ISPIRESCU) Şi-apoi românul, mai ale.1 ct111d îi vine
A1dnd astă făgăduială, mai veni rmfină 1nucul la deget, 11u se lasă cu una cu două.
inimă biefului minie. (SIMION A..OREA MARIAN) (SIM ION FLOREA MARIAN)

A-i veni (cuiva) în (ori întru) întâ mpinare sau a-i A-i veni (sau a-i da) (cuiva) de-a gata (sau
veni (cuiva) îna inte (ori, înv., în faţă, reg., în mură-n g ură)= A da cuiva ceva de-a gata, fără
cale), a veni în (sau întru) întâmpinarea (cuiva), ca acela să facă cel mai mic efort:
a veni înaintea (cuiva)= A întâmpina (pe cineva): Tare 1nă re1n că va aşre11ra ca roare să i
Şi cu roare acestea, nici la fara aceia, nici le dau de-a gara, aşa cu1n s-a r z it~e, 1nură-11
la t1cesr /et~ior 11-1111 făcut norodul vreo arătare, gură. (POP.)
nici t111 eşir cu .'ltt1lţJări şi cu rt11nuri Îllfr u Stăp<înul viei era '"' r>ie1de-vară, care
Îlltt11n11i11area lui Hristos, ţ>ret~t"n au făcut astăzi, aşrer1ra să-i dea cineva 1nură În gură. În rotire
la înviiarea lui Lazt11: (ANTIM IVIREANUL) verile croit1la11lt111uri cu1n să-şi lucreze via, dar
1111 punea mt111t1 .1ăfacă nimic. (P. ISPIRESCU)

A-i veni (cuiva) nebuni a (sau, rar, nebunie). v.

nebunie. A-i veni (sau a-i intra) (cuiva) cărţile = A trage
sau a-i cădea cărţi bune (potrivite pentru a
A-i veni (cuiva) să înghită pe cineva de câştiga la jocul de cărţi):
bucurie. v. înghiţi. Dar 1ni1t1ea-i 1nergea, şi-tivea noroc la
că1Ji, îi inrrau />Opii şi aşii. (D. R. POPESCU)
A-i veni (o) poftă (cuiva). v. poftă.
A-i veni (sau a-i pregăti) plăcinta. v. plăcintă.

345
 Vwile ILJNCAN

A-i veni (sau a-1 apuca) hachiţele. v. hachiţe. A-i veni mintea (sau minţile) la loc. '" minte.

A-i veni a crede (cuiva ceva)= A fi gata, dispus A-i veni paraxin (cuiva). v. paraxin.
să creadă:
Şi /ţ)t1re, ctînd a 1nt1i văzur şi t1sta, 11u A-i veni (cuiva) am ocul (Arg.)= A avea o ieşire
1nai şrit1 ce să zică; 1nlli că-i ve11et1 a crede că şi nervoasă:

el a re a face cu dracul. (ION CREANGĂ) Ne-a venit t11noeul ctînd ne .'l/Junea că: o
deranjează CO/>ilul (avea şase ani), avea buda în
A-i veni acru (de ceva sau de cineva). v. acru. c1111e („. ] (https://amfostacolo.ro/)

A-i veni bine (să „. ). v. bine.
A-i veni ceasul (sau vremea) (cuiva) = a) A-i
sosi timpul să moară (cuiva):
01nul 1111 ştie ccînd Îi vine ceasul.
(BARBU DELA VRANCEA)
Acei co1nişi ... se ror rc1nguie că Îi dor
şalele. Le-a veni vremea, ca ş i cucului celui
bărrtîn. (MIHAIL SADOVEANU)
b) A-i sosi timpul să se că<ătorească (cuiva):
Ducând viaţă de.Hui de grea, i-a venii ş i
lui ceasul şi s-t1 Î11surt1f ct1 roată lt"net1. (1. L.
CARAGIALE)
Ma111ă, inie 111i-t1 venit ceasul, vreau să
mă însor. (BARBU DELAVRANCEA)
A-i ve11i ceva în n1inte sau a-i trece, a-i da, a-i
trăsni cuiva ceva prin minte (sau prin cap). v.
minte.
A-i veni cuiva de (sau la) h ac. v. h ac.
A-i veni cuiva să intre în pământ. v. pămâ nt.
A-i veni gândul. v. gând.
A-i veni mazilie (sau mazilia ) (Înv.) = A fi
înlăturat de la domnie:
ltiră în tmul 7251, în luna lui iulie în
şese dzi/e, vin ir-au şi lui Co.11a111in-vodă vesre de
mazilie. (ION NECULCE)
N1'1nt1i git'1nărt1re de an tui do11111ir şi i-1111
vinil mazilia. (IDEM)
Căci doi .roii veniră de la-mrJiirăţiel Şi aduc
lui Te/JeS şrret11g şi mazilie. (D. BOUNTINEANU)
A-i veni (cuiva) bine cu„. (sau că„.) = A-i
produce mulţumire, satisfacţie (că), a-i face
plăcere (că):
Mulr le plăcu viaţa,/ Trândavă,
vagabondă, şi mulr le veni bine/ Cu Traiul cel
uşure. (I. HELIADE RĂDULESCU)
A-i veni (cuiva) inima (sufletul, graiul) la loc =
A se linişti (după o spaimă, o emoţie); a-şi
recăpăta încrederea, curajul:
Tt1rgovefului nu-i venise Încă nici i11i1na,
nici g raiul la loc. (V. EM. GALAN)
Veni11d11-i inima ft1 ltx şi plin de încredere
în sine că va i;Jmri la ceea ce gândea, .re
înfăţişează îiiaimea wră-.1ă11. (ION CREANGĂ)
lt1tă-I.' ... O.' ţX11t.~ă-1ni 1nai vi11e i11i1na la
ftx. (VASILE ALECSANDRI)
A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap)
(D. gânduri, idei) = A-i da (cuiva ceva) prin
minte deodată, pe neaşteptate:
Te-a111 auzit 1101ne11i11d ceva des11re
1na1na ta... ş i 1111 ştiu cu1n 1ni-t1u venit Îll caţJ
copiii răi. (AL. SAHIA)
Îmi veni în mi111e o idee genială.
(CALISTRAT HOGAŞ)
Lui Unnă-Galbină îndară-i veni r>rin
minre că aşa e.He. (1. POP-RETEGAN UL)
Se fră11u?11Tă ei cu 111i111ea fel şi chip, dar
11ici ulluia 1111-i vine fn ct1ţJ ce să facă. (ION
CREANGĂ)
A-i veni (cuiva) la merchez. v. merchez.
A-i veni (cuiva) mintea la loc (sau în cap , la
cap) sau a-i veni (cuiva) mintea acasă= A

346
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
deveni mai înţelept, a se cuminţi, a se potoli, a
se îndrepta; (pex.) a se maturiza:
Mă bucura1n că i-a venir şi lui... 1ninrea
la loc. (CEZAR PETRESCU)
Îmblărea r1e bieful figan ca să-i vină
mi111ea la ltx. (1. POP-RETEGANUL)
Refuz Însă - În sftîrşir 1ni-a venit 1ninrea
la ltx - să mă
adâncesc în melancolii deşarre şi
bolnăvicioase t1ft1tt1 vre1ne
ct1f sunr .fănăroasă.
(JENI ACTERIAN)
A-i veni (cuiva) minţile acasă (sau la loc, la
cap) sau a-şi băga minţile în cap. v. minte.
A-i veni (cuiva) nn ştin c111n = Se spune când
cineva se află într-o situaţie neplăcucă, penibilă:
Din copilăria mea .114111 deprins a a.'il' ulra
de rară şi, roc1nindu-re fJe rine, fJarcă-1ni vine 11u
şriu cum. (ION CREANGĂ)
A-i veni (cuiva) răn = A fi cuprins de ameţeală,
a se simţi rău, a-şi pierde (sau a fi pe punctul de
a-şi pierde) cunoştinţa:
Abia 1nai ţJufu ÎngăiJna ccîreva cuvinte
fără şir, părnmsă de w1 fior la gândul ... că lui
Niw i s-a î111tîmplar ceva. Îi veni rău. (CAMIL
PETRESCU)
Un se111imenr de nelinişre, de o.Heneală.
Îl grăbet1 SţJre casă, ct111e un 0111 care si1nre că-i
vine rău. (AL. VLAHUŢĂ)
Annl (sau lnna, săptămâna etc.) ce vine= Anul
(sau luna, săptămâna etc.) următor celui de faţă:
Anul ce vine intră În clasa Îllft1i.
Aşa (sau emu) vine vorba (sau, rar, vorbirea) =
Aşa se spune:
D-t1ia a şi Î1nţ1ăr{if Du11111ezeu trebile 11e
1Xi11u1nr: unul, adică cu t1lergărura, şi alrul, vine
vorlx1, cu capiralul; (I. L. CARAGIALE)
Să 11uluafi Îll llt'1ne de rău ct111d 1nă vefi
t1uzi zit~tîndu- vă: dragii 1noşului căci de.' aşa
vine vorba. (P. JSPIRESCU)
A-şi r eveni (în lire sau, rar, în sine). v. reveni.
347
A- şi veni (sau a-şi reveni, a a duce) în s impre
(sau simţiri), a veni în s imţir ile sale sau reg., în
oară, în n1inte, în fire, în firi , în horatic, la ori,
la oară, la minte, la rând = A-şi recăpăta (sau a
face să-şi recapete) c unoştinţa; a reveni la
realitate (dintr-0 stare patologică, din somn, din
reverie etc.); a-şi recăpăta stăpânirea de sine:
- Măi Rt11năroriene, vino-fi fn si1nfiri; o
fi Jo.IT slujnica Geamfredii şi fi s-a părur că e.He
ea. (NICOLAE FILIMON)
Vină-fi În si111firi, Dot1111ne, ia11ă-111ă.'
(ION CREANGĂ)
Ea deie pe bădJafi la o 1Ja11e, sărură
11uî11a bărrtînei, o 111ai strtînse de un deger, o 1nai
mereme1isi (a aranja, a dichisi], ce-i făcu, că îşi
veni /Ja/Ja în s imfiri. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Stanciu, Î11s1Jiii1ntîntar, făcu un fXIS
ÎndărăţJf, ţJărtîndu-i-se că vede u1n/Jra ţJiirinrelui
său, dar, venindu-şi iure În si111firi, zise cu glas
mai îmbăd1ărar ( .. . ](NICOLAE GANE)
Alră beler1 acum. .. a apuwr-o i1rerict11e 1...
li1t~li{o, vino-fi în sim{iri101ASILE ALECSANDRI)
De năcaz, t111 a111eţit şi au /Jict1t gios
iară..., venindu-şi În ori, au ce ruf aţJii rece.
(GH. ŞINCAI)
A-şi veni în chef = A-şi recăpăta buna dispoziţie:
Cu greu ea şi-a veni în chef
A-şi veni în cnnoştinţă (sau în socotinţă) (Îvp.)
= A-şi da seama, a pricepe; a se lămuri:
Înce1Jură a-şi da coare, a-şi veni în
c1111oşrinfă. (P. ISPIRESCU)
Boierii şi-au venit Îll cunoştinţă; au
văzur că Turma 1111 poare fi fără pă.Hor. (C.
NEGRUZZI)
Viindu-i În socotinţă că el... nu cunoştea
nici cea mai mică rx111e t1 (ostrovului]. 01 ASILE
ORĂ GHICI)
A- şi veni în cnnoştinţi. v. c nnoştinţă.
A- şiveni în lire (sau în s ineşi), (reg.) a veni în
ori, (înv.) a veni în firea sa ori a-şi veni în
pnteri = A-şi reveni (după un şoc, o emoţie
pucernică, un leşin); a se reculege, a se restabili:
 Vwile ILJNCAN

Când îşi reveni î11 fire, el se găsi culct11 spontan şi fără discernământ, într-un moment de
pe '"' par de carifea înrr-o odaie, cea mai surescitare:
splendidă şi bogară ce o văwse în viaţa lui, Toc111t1i fJenrru că acu111 colonelul era În
lu111i11ară de lt'1ni11i aşezt1re În ct111delabre de 1oa11e bune şi-l lua pe.1re picior, Mitică puret1 .1ă-i
crisral. (MIHAI EMINESCU) vodJea.'iCă de.1pre ror ce avea î11 suj1er şi-i venea pe

S-a dus: dusă să fie' Cu câr rău s-a dus, limbă. (ION PAS)
cu artîr 1nai curt111d are să-şi vie În fire şi cu t1tt1r Căzuse... blesră111tîndu-ne cu111 Îi venea
mai căiră .le va î111oarce. (IOAN SLAVICI) la gură. (ION CREANGĂ)
Du1Jii ce şi-a venir În ori, feciorii i-au
ţJ011,11cir să se scoale şi să scot1ră
din scorbură Cei ce vin (sau vor veni) (după noi)= Urmaşii

pielcica de bărbăcuţ. (MIHAIL SADOVEANU) noştri :

Î1111Jiirăreasa Însă, 1nuiere bună Banii 11e rrebuie .1ă... clădim locaşe

şi-11ţeleapră, 11u dădu

/lenii câreva zile nimic de fJenrru ie11a rea ix/carelor noastre şi fJenr111 cei ce
lucru, că doară em obosiră de cale şi o lăsă vor veni după noi. (BARBU DELAVRANCEA)
până-şi va veni în ori. (I. POP-RETEGANUL) Noi şti111 că-i 111ulră viaţa/ Şi În noi şi-n
Mi-am venii greu în fire. Co11vale.1u11ţa cei ce vin. (G. COŞBUC )
mi- afo.'if w1 chin lung. 01ASILE VOICULESCU)
Văztînd /Je necunoscut zăctînd 1nai 11111/r Ce-ti (sau ce-i etc.) veni? ori ti-a (sau i-a etc.)
mori, i se făcu milă, .le apropie de el... i dere să venit?= Se spune, c u o nuanţă de reproş, pentru
bea puţină apă... şi 11u .le mişcă de lângă dt111.wl, a exprima nedumerirea, surprinderea în legătură
p<111ă 11u-şi veni în pureri. (SIMION FLOREA cu afirmaţiile, cu atitudinea sau c u faptele
MARIAN) neobişnuite, nepotrivite ale cuiva:
Ce oirxire 1... Ce-ţi veni ? (G. CĂLINESCU)
A-şi veni în minte. v. minte. Ei, llCu111, ce fi-a venir să-111i răscoleşti
do.1arele? (AUREL BARANGA)
Bine ai (sau a p ) venit (sănătos, să nătoşi), fii Ce-i veni lui, ia o fJiarră şi art'1tCtînd-o
(sau fiţi) binevenit (sau veniţi), bine te-am (sau cărre ft1111t111ă, 11e111ereşre drepr î11 rigvă. (P.
v-a m) găsit (sănătos, sănătoşi) ! v. bine. ISPIRESCU)
Înrr-una din zile, ce-i vine 1Jărinrelui, ne
Bine că ai (sau aţi etc.) venit = furmulă prin care wură ceasloavele. (ION CREANGĂ)
se evidenţiam nndţumirea faţă re opornmitarea
sosirii cuiva: Cum îi vine în (sau la) minte (ori în gând) =
Bine că t1i venit: ţJt1nă vo1n oblici ţJre După bunul plac:
rofi, pre câţi scrie wra.Hijul, să-i prindem. (GR. Îş rtîsă cum îi veni î11 minre. (ION
URECHE) NECULCE)
Î11 .ift11şi1, bine că ai venir 1 (DUILIU Fara 111i111e wm îi vine. (G. COŞBUC)
ZAMFIRESCU) N-ai clt1jJ În rotiră voia În fJrivirea-i să re
Bine că ai venit. Vreau să vă ştiu fJierzi,/ Cu111 Î{i vine, cu111 Î{i fJltlce fJe CO/Jilă s-o
părerea. (CAMIL PETRESCU) devnierzi. (MIHAI EMINESCU)
Bine c-a{i venir.I vă t1şre11ra111; chiar llCu
t11n pomenii de dv. (I. L. CARAGIALE) Cum vine (şi ) (vorba sau treaba ) asta?= a) Se
A111 rriJnis Î11dt1ră lt1 rine şi bine lli f<lcu r spune pentru a arăta nedumerirea, mirarea sau
că ai ve11i1. (ANA TĂTAR ANDRAS) iritarea cuiva care pretinde o explicaţie pentru o
întâmplare, pentru o faptă sau pentru o afirmaţie
Ce (câte sau cum) îi vine cuiva pe limbă (sau a cuiva:
la gură) = Ce (câte sau c um) exprimă cineva

348
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
fi .'lfJu.îeseră lui Ilie că cu1n vine t1stt1, nu-i
esre t1Şt1, niţel pe la nas ... ? Ţi-ai făc111 wsă nouă şi
nu dai şi fu un 1X1!1t1rde vin ? (MARIN PRFDA)
Ad1nifi dt'1nneara, re r og .'lfJuJJe, ad1nifi
du111neara să ucizi o fe1neie care-fi declară că 1111
re poare iubi? Ei, cum vine asw? (CAMIL
PETRESCU)
- Cu1n vine asrt1? - se trezi vorbind
singur Zortm. (IOAN T. LAZĂR)
b) Cum se traduce?:
Cu1n vine t1sra ţJe liJnbt111ot1stră, f11rrebă
şeful de echipaj. (JEAN BART)
C um vine vorba asta? sau ce e vorba asta? =
Ce vrei să spui? Cume posibil aşa ceva?:
-Adicărele, wm vine vod1a' asw? (I. L.
CARAGIALE)
Cum vine vodXI a11t1? Cine-i împiedică? fi'1.'u
părin1ele, inrrigar deodtuă (ION AGÎRBJCEANU)
De aici vine (apoi) (aceea) c ă... sau de unde
vine că.„ = a ) Datorită acestui fapt:
De aici vine t111oi că ro1ntînii, În gener e,
se bucură
cu 1nulr 1nai rare ctînd ct11>ără u11
/Jăi(I(,
deuîr când wpără o ft11ă. (SIM ION
FLOREA MARIAN)
b) Din acea~tă cauză.
De t1ici vine llfJOÎ că 01nul suduie t1şa de
spurwr şi ullÎT, căci dacă n-ar fi sc1mburele cel
rău î1lfr·î11.1ul, omul ar fi c1,,-a1 Ctl mirul. (POP.)
Doar nu vin (sau nu dau) turcii (sau tătarii)
ori doar nu vin turcii, nici tătarii = Se spune
pentru a calma pe cineva prea grăbit sau
înfricoşat fiirămotiv:
- Da itm pofrim, fraţilor...
ce şedeţi în
11ici0l1r e? că dot1r JJu vin furcii... Pof1i1n de
şedeţi în... 01 ASILE ALECSANDRI)
Iaca 1nă duc, 1nă duc ... doar 1111 dau
rărarii. (IDEM)
Mă duc s-o bucur ţJe cucoana sot1cră...
să-i duc veste bună. - Ho, ţară.' 1111 dt1u ft1tarii.
(IDEM)
349
Din vet~inărare 1ni s-a strigar odară ţJe -un
ochi de geam, ce .1-t1 deschis şi NI închis repede
ca uşifa unui ceas cu cuc: „Ce bafi aşa, că dot1r
1111 vin răwrii !"(LUCIAN BLAGA)
Du-te-vino. v. duce.
E pe vine (Arg.; gmţ.) = Vine imediat• Trebuia
să apară di n clipă-n clipă':
E pe vine, e pe wle să se î111tîmple:
Şrefan Radu poore accepra propunerea noului
selecfioner, Cosmin Co111ra, de a se î111ot1rce la
naţ io11t1lă („.] (https://pari urix.com/)
Mircea Badea Jr. e pe vine! Carmen
Bmmă se află în .mia de naşreri 1 (https://a I.roi)
Era (sau ma i) să-i vină dambla (sau damblaua,
nebunia) = A fi pe puncnil de a-şi pierde raţiunea
(din cauza durerii, a foriei, a surprinderii extreme):
Abia .wsir la Sinaia, Angelescu t1 ojlar că
1111 1nai era ţJrÎln-1n1i1ist111... Era să-i vină 01nului
dt1nblt111a. (MAGAZIN ISTORJC, 1%7, nr. 5)
Ma i-1nai să-i vie da1nbla ccînd văzu
t11t11ea bogăţii. (POP.)
Îmi (sau ît~ îi ere.) vine nebm1ie (sau vin
pandatiile) = Se spune pemm a exprima enervarea,
agawea în legătură cu ceva:
Aşa Îi roacă gura de-fi vine nebunie, nu
alrcevt1. (AL. BRĂTESCU-VOINEŞTI)
(...] şi tl(JOÎ sprijinul împrejurării că cel mai
de ci'qJelenie lucru fX' w re-1 ft«.'e Finule( ctînd îi vin
1x11daliile e că aprinde douăsprezeu l1111u1nări r1e
r1ridvoml wsei şi ctînră ctînrece bisericeşri. (IDEM)
Nu 1nai vorbi Costit~ă... , că Î1ni vi11
1x111dt1liile. (HORJA LOVINESCU
Îti vi ne să-l (sau s -o) mănânci d e viu (sau de
vie). v. mâ nca.
Mergi (sau m ergep , să mergi etc.) ori du-te
(sau duceţi-vă, să te duci etc.), pleacă (sau
plecaţi etc.) de unde a i (sau ati etc.) venit =
Pleacă (sau plecaţi e tc.) de aici! Lasă-mă (sau
lă<aţi-mă e tc.) în pace•:

Plecaţi de unde aţi venii şi lăsaţi-ne pe noi
ÎJJ t1nt111,f 110srru ţJenrru că noi su111e1n vier1ni
hrean, obişnuiţi să rrăim t1Şt1. (ION PAPUC)
Şrerge-o la puşcăria de unde ai venii, că
uire-1, e gaw să re prindă-n curea. (VASILE
SCUT ĂREANU)
Nu ştii (sau m ai ştii) cum vine (sau veni)
vrem ea ori aşa vine vremea = Se spune pentru
a evidenţia caracterul imprevizibil sau accidental
al unor simaţii sau întâmplări:
( ...] eşti ac11n la ceaslov, şi mâne-poimâne
t1i să rreci lt1 fJ.'lttlrire, care esre cheia ru1uror
Î11v<lfărurilor, şi, 1nt1i ştii cu1n vine vre111ea? (...]
(ION CREANGĂ)
(... ] poare să avefi nevoie de răie1
le1nn 11e11r111/oc ori 11enrru alrăceva ... 11u ştii crun
vine vremea în pădure ; (CALISTRAT HOGAŞ)
Nu ştii cmu vin e păcatul = Se spune pentru a
exprima resemnarea în legătură cu viitorul. Se
spune pentru a exprima îndemnul la pmdenţă:
fli cu rine şi ct1lul acestt1, că JJu ştii Ct'1n
vine păwrul, înwlică pe dânsul şi re du. (I. G.
SBIERA)
Veni-ţi-ar (veni-i-ar etc.) numele= Exprimă
dorinţa ca cel căruia ne a dresăm (sau despre care
vorbim) să nu se mai întoarcă din locurile unde
se duce:
- Ct1re dintre băieţii ăi inici e t1icea?
Întreabă juţx1nul. - Niciunu.I răSţJuJJse rejghert1ru.
Swlf roţi duşi. - Dar Cănuţă ? - N-a venii încă.
- Veni-i-ar numele... (I. L. CARAGIALE)
/zidora a-nce11ur să Înjure şi să-l
blesre1ne: „Du-re, veni-fi-ar llt'1nele, ror cu1n ai
vmr ai făcui de când eşri, re duci să le laşi lor
averea, că ei fi-o Îndu1t1r curvuşagul, 1111 io?"
(GR. ZANC)
Vine (sau, pop., a veni) (ea) şi vremea aceea=
Se spune pentru a exprima convingerea că, în
timp, se vor satisface anumite aşteptări:
- N-o găseşti (forma] penim că n-a ajuns
Încă s-o co11st«..~1-e grt11narit.Y1
lui Ma11liu, dar va ve11i
şi vremea aceia. (EUGEN LOVINESCU)
Vwile ILJNCAN
Vine cam ciudat = Este sau pare ciudat:
de Un bou în po.H mare?/ Drepl, wm
ciudar vi11e,I Dar asw se-111t1mplă în oriwre loc.
(GR. ALEXANDRESCU)
Vine un an (de cân d.„ ) = Se împlineşte un an
(de când... ):
Mă mu11cesc de vi11e-un ani Să fac di11
peli11 zahar. (POP.)
Vorba vine (sau, rar, m erge). v. v or bă.
VENIN
A avea venin la (sau p e) inimă= A fi foarte
vnm necăjit, mâhnit:
Aiculră: În sar srrăin dacă-i mere/ De-ai
mtînw 1xîne cu vin/ De-ai mtînw pâne Cil miere/ LLI
inimă-i ror 1>e11in. (SIMION FLOREA MAR.IAN)
A fierbe de venin = A fi foarte furios:
Când îmi aduc ami111e de fO(lfe, î11cepe t1
jiedJe în mi11e ve11i11ul. (MIHAIL SADOVEANU)
Degeaba re aswnzi .wb masca asw de
surJămre. Înă1mrru fierbi de ve11i11. (HORIA
LOVINESCU)
Di11 ciocnirea t1rc1ror co11v1i1geri lir>sire de
elasricirare, din fie1fJe1-ea ct1za11ului de ve11i11,
l'et.ulfăO Sta11! de f>etJJefuă f>OrllÎl'e, de COllfillUU
t11tt1g, de violen fe ne.rocorire şi de awc1u-i
neaşreprare. (CONSTANTIN ARGENTOIANU)
A pune venin la inimă (cuiva) = A supăra, a
enerva (pe cineva):
A1n să-1ni arăr 1>urerile ... ca să-i r>u11e1n
venin la inimă. (ION CREANGĂ)
A turn a venin în cineva (sau în sângele cuiva)
= A produce cuiva o suferinţă morală:
A/t1cerea bazilicii rur11ă... veni11.. În
sângele lui Pompone.icu. (G. CĂLINESCU)
O văd, o simi apr(){1pe,fnu110.wl ei profil/
Pe j1'1nărt1re-11 u111/Jră, se-11cli11ă visăro1~·/ 1-s ochii
de cărbu11e, şi /Xlf1inile lor/ Din 11ou Î1ni roa111ă-11
sânge veni11ul wld, .wbril. (PANAIT CERNA)
350
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A(-i) face (cuiva) venin (de m oarte) sau a(-i)

pnne (cuiva) venin la inimă = A (se) supăra VENffiE
foarte tare: Venire în ajntor = Ajutorare:
Hai, Încalet~ă 11e 1ni11e şi fine-re bine, că Aceasră venire În ajuror s-a ţJrivir ca o
t1cu1n tun să-1ni arăr ţJuferile chiar de ait~i, de 11e binecllvtînrare. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
loc, În ciuda SţJtînului, ca să-i 11une1n venin la
inimă. (ION CREANGĂ) Venire pe (sau în) Inme =Naştere:
Când am ieşii, Adela ztîmbea Cil înţeles: All fo.H .wcraţi de preoţi, de mâna
„A111 să-i fJUJJ venin lt1 iniJnă cot111ei Anicăi. A111 Preaînal1ă/ Doda1ă Cil viaţa, venir ea lor pe
să lalld evr eica a.Ht1 101 limplll mesei." (G. lllme. (I. HELIADE RĂDULESCU)
IBRĂILEANU)
Amabilul Fănică rrebuie să facă venin de
1noa11e... artîr uni b1i1e r1e111111 1nine.1 4'ii ţJierde VENIT, -Ă
min/ile, allÎI mai răll penim el! (I. L CARAGIALE) (A fi) bine (sau, rar, bun) venit = a ) (A fi)
primit c u plăcere:
A-şi s parge (sau a-şi răcori) veninul (Înv.) =A A v01f>i1 Cil bărballll ei, şi eşri bine ve11ir. Te
se linişci: aşreap<ă. (NICOLAESTROESCU-STÎNIŞOARĂ)
Voia1n să-1ni s11arg veninul, să uir cele
1recllle. (I. HELIADE-RĂDULESCUJ b) (A fi) util:
Ba1jocoresc 11enr111 ca să-1ni 1nai Penrru a1Xi1t11-ea tării, orice 1nijloc era
recoresc veninul, C(/ci si1nr o ură 11eÎ1n1Xlct1ră ÎJJ bine venii, şi acel r1nrar nu era 111ijloeul cel 1nai
co111ra omenir ei. 01 ASILE ALECSANDRI) dezonorabil. (ION ŢURCANU)

A-şi vărsa veninul = a) A -şi destăinui necazurile, c) (A fi) oportun:

supărările: RăzlJOiul Între ct1ţ1iralişri era binevenir.
Nu 1nai ţJutea şi-şi vărsa ro r veninul, (ION RAŢIU)
roară mânia srăp<1ni1ă, roară obida înfrângerii.
(MIHAIL SADOVEANU)
Unii îşi ctîn1ă dorurile, alţii îşi plt?ng VERDE, VERZI
nenorocirile şi 11e urină .'lţJllrg 11aha re sau dacă-i (Adio şi)-un praz verde. v. praz.
necazul 1nai crtîncen, fac scandal, ca să-şi verse
veninlll. (G. M. ZAMFIRESCU) (La sau ş~ câte) veni şi uscate, (reg.) verzi ori
nscate, verzi şi mărunte, (câte) verzi, nscate (Mai
b) A-şi manifesta furia faţă de cineva: ales În legăn1ră cu verbe ca „a spure", „a Îndn1ga",
Aci se adună slujnicarii de f0l1fe „a vorbi", „a trăncăni" sau cu echivalente ale
nuanţele, de-şi varsă veninul asu1>1t1 ot11ne11ilor acestora) = Nimicuri, Oeacuri:
ajllnşi la pilier e. (NICOLAE FILIMON) Bărn1na cod1e1ă... în doru-i plin de
Cu li1nba-i 1nuşcăroare şi Înveninară Îşi rxirapon (supărare; tristeţe; necaz, ci udă)
vărsă ... veninul asu111t1 nenorocitului Lict11nb. lrăncăneşre verzi şi llSCtlle. (AL. ODOBESCU)
(AL ODOBESCU) DuţXi ce se ct11n t11nefi şi dlinsul, ÎnceţJu să
( . . . ] 1m călăreţ roraş împingea de crupa vod>ea1<.'ă şi ved şi llSca1e. (NICOLAE ALIMON)
calului său, vă1:11tîndu-şi veninul Îll Înjurături Se codea vneul, Îngtîna verz.i şi uscare,
colosale şi dt111d Cil r>iciorul în b1111a llli, dară Greuceanll îi mai zise( .. . ] (P. ISPIRESCU)
disperai că gloaba 1111 vrea să imre în vagon.
(DUILIU ZAMFIRESCU) A ajunge la creangă verde. v. creangă.

35 1
 Vwile ILJNCAN

A ara în verde (Mun.) = A ara un pământ care A îndruga (la) verzi şi uscate sau cai verzi pe
este încă jilav: perep sau ca la moară sau moşi pe groşi. v.
În ţJri1năvt1ra ur111ăroare, ei tui a 1t1f fn îndruga.
verde şi tui t1vur recoire bune.
A merge la iarbă verde. v. iar bă.
A avea inimă 'erde =a) A fi vesel. b) A fi viteaz:
Omul ce curează ca să vă vorbească/ E A nu ma i călca iarbă verde. v. călca .

i11iJnă verde căci e Rouuînească.'I Esre un braf

fo11e căci e Romtî11esc,/ Şi Romt11111I ar e stî11ge A semăna în verde (Mun.) = A semăna imediat
virejesc' (AL. MACEDONSKI) după arat, când ară tura este încă proaspătă:

A se111ănar /JOr u1n/Ju/ În verde şi t1 t1vur o

A avea umoare verde (Arg.) = A avea chef de recoiră b1111ă.

scandal:
Ai greşir tldresa. Cu ase111e11ea u1not11-e A s pune (câte) verzi şi uscate (sau moş i pe
verde 1111 faci deuîr să re d isr>r efuim. groşi), vrute şi nevrute, gogoşi, braşoave, cai
(https://www.nasul.tv/) verzi p e pereţi, câte şi ma i multe). v. s pune.

A călca în străcbini (a că lca în străcbini verzi A s pune româneşte, în ochi, a spune verde
sau a umbla după străcbini verzi). v. stracbină. (sau verde-n buze), româneşte. v. româ neşte.

A da (undă) verde (sau a avea verde) = A avea A toca la verzi şi uscate sau a toca câte-n lună
acces, ai se permite: şi în soare. v. toca.

Ilir cc111d 11le11t1rele „ rlinărului Cet1uşescu "

tui dtd undă verde lirerarurii dezvăluirii t1/Jt.1t.urilor A turna gogoş i (sau verzi şi uscate). v. turna .
regiJnului dejisr, s-t1u ar»·o111Gr şi ei, dar cu fXIŞÎ
mănm/4 de acea.Hă zonă minară (.. .] (EUGEN A umbla după cai verzi pe pereţi (sau după

NEGRI CI) potcoave de cai morţi). v. umbla .

Exet' 11riv11I a dar 1111dă ve1de ordo11a11fei
de 11rge11fă pe11rru ge.Hio11ar et1 deşeurilor. A vedea stele verzi. v. stea.
(http://www.zf.ro/)
Gabriel Viase, omul l ui Viorel A visa (sau a umbla după) icre verzi. v. visa.
Hrebenciuc, are verde ţJenrru şefia SIE.
(https://www.zi aruldeiasi.ro/) A visa cod ri verzi (Olt.) = A dori Iucruri
imposibil de realizat:
A i se face (cuiva) verde îna intea ochilor, Dllcă o să ror visezi codri verz.i, n-o să
(reg.) a vedea verde = A i se face (cuiva) rău ft1c i n i1ni c.
(de mânie, de supărare e tc.):
Boi erului i se făcea ct111d 11egm, ct111d A visa (sau a vedea, a s pune) cai verzi (pe
al ba.Hm, ct111d ve1de î11ai11rea ochilor. (POP.) perep). v. cal.
M u11cia1n 1x1nă vedet11n verde şi ro r 1111
ne plărit1111. (GRAIUL, I) A vorbi (câte) vrute şi nevrute (sau câte-n
111 clirx1 dind a văzur-o pe So/0111it1 s-afi't.' ur lună şi-n s tele ori câte şi ma i câte) sau (la sau
ve1de şi 11-t1 mai zii nimic. (ION LĂNCRĂNJAN) şi ) verzi şi uscate, a vorbi curate şi s purcate.

v. vorbi.
A ieşi (sau a răsări, a se ivi, a apărea e tc. ca)
din pământ (din iarbă verde). v. pământ. A(-i) s pune (cuiva) verde (în ochi ori în faţă) =
A(-i) spune (cuiva) adevărul direct, în faţă:

352
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Şi dacă avefi ceva de zis, 1111 vă sfiifi;

sp1111efi verde, mofdoveneşre, Ctl fa nişre frafi ce Din pământ, din iarbă verde. v. iarbă.
vă s11111em; (ION CREANGĂ)
Îfi place aşa să mai rrăieşri, bine-de- La moşii ăi verzi. v. moş .

bine; iarăde 11u, S/Ju1te-1ni verde În ochi, ca să

şriu ce leac rrebuie să-fi fac ... (IDEM) Paşte, murgule, iarbă verde. v. paşte.

Ctînd, ce să văd!... mie-mi sp1111ea verde

în ochi că s111111111pr o.IT. (ION GHICA)
( .. .) Eu şriu j()(111e bine: ai vmr să o iei VERGEA
î11t1i111et1 w rei d-rafe. D ealrfel ea îi1.1ăşi fi-a spus-o A căuta paie şi vergele (Trs.) =A face tot posibilul:
înfafă. (LNIU REBREANU) Se zwîrcofeşre căurt?nd paie şi vergele să
Nu se sfia a le o sp1111e verde în ochi. (P. sca11e de nor oiul În ct1r e li vr ur să 1nă fragă 1>e
ISPIRESCU) mine. (IULIU A. ZANNE)

A(-i) vorbi (cuiva) verde = A-i spune direct,

fără a-l menaja:
- Îmi /Xlr e bine că re găsesc singură felifă,
să-fi SţJu11 verde, că inie 1111 1ni-i frică de rar 'său:
Gheorghifă a d11111iwfe, dă, e wm aşa-ş 'aşa; şrii,
eu î!i vodJe.oc pe şleau... (EM. GÎRLEANU)
Prin u 11nar e, trebuie vor bir verde cu
asemenea /Jei:wane. (ILARIE CHENDI)
VERIG Ă
A tine veriga (cuiva) (Înv.) =A mijloci prostituţia:
( ...) 101 o în(eleger e au şi însemnează pr e
cel ce fine veriga, pune veriga fa uşă, adică pr e
cel ce 1Jiizeşre lt1 uşă, ct1nd să Î1n11reună cur vt1rii,
şi pre cel ce face rtîrgul, rocmeafa . (IORDACHE
GOLESCU)

A-i sări cuiva s tele verzi din ochi = A îndura o
suferi nţă fizică ajunsă la paroxism:
Ctînd primeai una de acelea ţJe palmă,
Î(i sărea .ITefe verzi din ochi şi-fi îmbia fumici
prin palmă roară ziua . (G. CĂLINESCU)
C n iarba cea uscată arde şi cea verde sau pe
lângă lemnul uscat arde şi cel verde, pe lângă
cele uscate ard şi cele verzi = Pe lângă cei
vinovaţi pătin-iesc adesea şirei nevinovaţi:
Penrru faţJfele L1w11/ui au rras şi
Tras prin (printr-un sau ca prin) inel sau (mai
rar) tras prin mărgea (sau veri gă). v. trage.
VERVĂ
A fi (sau, rar, a se ana, a s e s imti) în (sau, rar,
cu) vervă= A fi însufleţit, volubil:
Dep111t1111J era,fireşre, îi1 ven ii f i Îilfr-<1devăr
era amuzmr. (CAMIL PETRESCU)
În seara aceea Sca dar a Jo.IT mai cu
ve r vă dectîr oricând. (CEZAR PETRESCU)

ceielalfi r1edea11să, şi s-1111 11/inir t1ru11ce un

cuvt111ru 111os1 ce dzice: „Cu it1rbt1 ce uscară t1rde
şi cea verde." (ION NECULCE) VESELIE
Dot11; arunci cc1nd un siste111 de vlllori este A avea veselie întru... (Îvr.) = A avea mulţumire
.1ehimlx11 cu a/111/, înrordetmna odară cu iadx1 deplină de la...:
11.ocară t11de şi cea verde. (hnp://provincial.md/) Dt1rori sunreu1 li ne curăfi cineş si11et1ş şi
li ne 1r,1nint1 şi li ne Îndelernici În veselie
Cum (sau de) o (sau mă, îl etc.) vezi cu ochii dwnnezeia.'11.'ă. (CORESI)
verzi (Îvp.) =Aşa c um este (sunt etc.) în realitate:
Ptîn ' fa wîi:ITa asftl, de mă vezi cu ochii A-i face (cuiva) ves elie sau a-şi face veselie =
verzi, n-oi fi rrecur ca 1111 ct?ine ruîn apă. (I. L. A(se) înveseli, a (se) bucura:
CARAGIALE)
353
 Vwile ILJNCAN

Zăblăul ce-mbrăcasăm m-au schimbai Deci precum vefi socori că va fi mai bine
di111r-î11.w/./ Şi-m face veselie cu veşmt1111 de aşa veţi face; şi de a/rele ce veţi mai î111r e/X1 de
slavă. (DOSOFTEI) aicea de roare vă va face şrire din gură jupân
Panaiorache. (NICOLAE BĂLCESCU)
A-i li (cuiva) de veselie (Îvr.) = A-i prilejui
(cuiva) mulţumire sufletească: A li de poveste şi de veste. v. poveste.
Muiarea ra Eli.rnfra naş re-va fiiu fie ... Şi
nu va fi fie de bucurie şi de veselie. (NOUL A lua de veste (Trs.) = A observa, a remarca, a
TESTAMENT, 1648) vedea:
CimfJOiem-i ia de vesre.I Sră o cfi(Jă,
A-şi lăsainima veseliei =A se veseli, a se distra: hodineşre.I Schimbă hora-n ct1111 de jale.
Ce srt1i t1şa ca un vlădică şi nu-fi laşi (OCTAVIAN GOGA
inima veseliei ? (POP.)
A nu i se anzi (cuiva) de veste = A nu avea
informaţii în legă tură c u cineva:
VE.5TĂ S-a dus şi dusă a rămas. degeaba o TOT
A avea (sau a tine pe cineva sau ceva) în aşreprară femeile două fJrimăveri de-a nîndul,
bnznnarnl de Ia vestă (ori, rar, vestei)= A avea nici 1năcar de veste 1111 i s-a auzii, 11et~tun
în puterea sa (pe cineva sau ceva): alrceva. (LIVIU REBREANU)
Mai 1nulr, vt1 avet1 Îit butJ'1lll11,f vesrei ror ce
î1t1et11111ă .wcierare civilă şi anali5ri pm-DNA, o A pr inde (ori, înv., a lua) de veste sau (înv.) a
plarfo1111ă solidă de camrx11ie elec1orală penim al prinde (ori a lua) veste, (reg.) a purced e de
doilea mandar ( .. .] (hnp;/lwww.corecmews.com/) veste = A lua cunoştinţă (de...) ; a-şi da seama
Cine îi va oferi candidtllura, îl va avea (din timp):
în lmzwtamf de la vesră. (https://www.stelian- Când prinseră de ve.He părinţii că
tana<e.ro/) băit1tul 1111 e, ct1ură-I În sus, caută-l În jos,
e; 1111

IXI mai în dr eapra, IXI mai în srtînga, de loc! (P.

ISPIRESCU)
VE.5TE Pr1i1uînd Însă de vesre, t1uroriră{ile ro1ntî11e
A (i) se d n ce (sau a-i m erge) (cuiva) vestea t111 .rolicirar fnalrului Comandame111 Sovieric din
(reg. bubnl) ca de popă tuns . v. popă. Bucureşti i111erziceret1 tll.~ estui congres,/aţJf ce s-t1 şi

perret' uf, deşi delegafii din Iugoslavia îşi fi't.'u.ieră

A aduce (o) veste = A veni cu o noutate, a vesti deja tl(Xlrifit1 fa 1imi,roara. (http://adevarul.ro/)
ceva:
(Fig.) O coţofană fără ocupaţie a adus o A purcede de veste (Înv.) = A prinde de veste:
ve.He-n goană. (G. TOPÎRCEANU) A p1uus de vesre... Alexandm că-l ajunge
LLI '"' ceas după miezuf nopfii, s-a fo.H şi cu .wfifa-1 împunge. (POP.)
înfăfiştll olăcar (curier] la fX>tJife /XI/arului
desluşind .Hrăjemlui Dobroră, aj1ar în slujbă de A repezi veste. v. repezi.
11oaţJfe, că aduce vesre de 1nar e Î11.~1nJJăft1re.
(RODICA OJOG-BRAŞOYEANU) A se d uce (sau a m erge, a se lăţi, a ieşi) vestea
(cuiva, a ceva, de ceva etc.) sau a i se d uce (on
A face veste (sau ştire) (cuiva) (Înv.) = A da de a-i m erge, a i se lăţi , a i se ridica, reg., a -i ieşi
ştire, a anunţa, a încunoştiinţa (pe cineva): cuiva) vestea, a-i m erge (sau a i se d uce cuiva)
Le-t1u făcut un 1>rie1e11 din laşi veste. vestea şi povestea, a ieşi veste (de cineva sau de
(ION NECULCE) ceva).= A deveni faimos:

354
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Şi află, 11epoore, că asemene pierre fac
podtX1/X1 împărăfiei mele, 1111 se găsesc a/rele
1nt1i 1nari şi 1nai frt'1noase decc1r acesre la nicio
împărăfie, şi de-aceea s-a d"s ve.Hea despre ele
în f<>(l(ă /„mea. (ION CREANGĂ)
Ciobanul t1dor1ni şi rrase un fJui de
somt1 ru111ă a do"a zi, de să se d"că ve.Hea. (P.
ISPIRESCU)
Mersese vesrea şi fX>vesret1 de ceea ce păţen"
pe{iroriiferei îmrXimr„fui. (I. POP-RETEGANUL)
Î11dară se /ăfi ve.11et1 prit1 vecit1i, că
fecioml peswriul"i cel c" părul de a"r a .wsir
acasă ( .. . ) (IDEM)
Pe 1năsură ce-a 1ne1:11 vestea - că ţ>rie1enul
ăsw al me" a povesrir şi la a/fii -, .H41 adwwr
oome11ii di11 .rnr et1 la 1u:1. (FLORIN LĂZĂRESCU)
A(-i) da (cuiva) (de) veste, (îrg.) a(-i) face
(cuiva) veste = A înştiinţa:
Şi dac-a mea vorbă 11ecrewră-fi pare,/
Prefă-re că 1111 şrii de nici o 1u-mare/ Ş-ei vedea
c" ochii gt111d"I c"m îi e.He/ Să ziâ bogdaprosre
că Î{i dedei ve.He. (ANTON P ANN)
Am să-fi da" o vesre foorre b"11ă. Aseară
în sft?rşir am P"'"' să p"11em mt111a pe 110"/
b"ger, r1e care direcfia l-a fi1mr foarre secret
rx?t1ă ac„ma. (I. L. CARAGIALE)
- Dan.I Să 1Ju-1ni scrii 11i1nic? Să 11u dai
ove.He, ct1t1d şriai că ? ... (CEZAR PETRESCU)
A-i prinde (sau a-i Ina cuiva) de veste ori a-i
prinde (cuiva) veste= a) A remarca (la momentul
oportun) prezenţa cuiva într-un anumit loc:
Ct111d f" a se î111001u , mw1fii prinse.re de
veste că oarecine a lut1r arXI d1i1 jlinrcînă, şi Î11ce1>u
a se bare ituiişi ît1 capete. (P. ISPIRESCU)
b) A-şi da seama de situaţia, sentimentele, inten~ile
etc. cuiva:
N" face nimic, de cumva ai prit1s de
veste că e un Înger, dezt11năgirea 11-0 să fie aşa
de 1nare, ccînd, 1nai la urină, vei afla că e un
sim11I" căfel... (CALISTRAT HOGAŞ)
355
A-i li (cuiva ceva) în (sau la) veste (Îvr.) = A fi
conştient (de ... ); a fi în cunoştinţă de cauză în
ceea ce priveşte ... ; a înţelege, a pricepe, a ş ti:
Fă1ii de st?ială şi fă1ii de frică,/
Negt111di11d de Dom11„l 11il'e-111r-o 11emil'ă/ Pe11T1··
aceea, Doom11e, le rrimire s1X1imă,I Ct111d 1111 le-a
hi-11 ve.He să /X1ge de samă. (DOSOFTEI)
A-i s coate (cuiva) veşti s la be (Trs.) = A-i scoate
(cuiva) vorbe (rele):
Şi,
la ea, vecine simi roore femeile din
.wr. Torăie din g"ră, potirră veşri slabe ( .. .]
(ION AGÎRBICEANU)
Ce (mai) veste? sau ce (ma i) veste-poveste?,
(rar) ce veste? ce poveste? = Ce (mai) e nou?
Ce se (mai) aude?:
- Bine v-a1n găsir sănăroşi, oa1ne11i
1
b"11i ... Ce mai ve.11e?... (NICOLAE GANE)
Ami111eri, ce mai ve.He-pove.He pe la dv. ?
(1. L. CARAGIALE)
Are să mi .re swpe hom"I de când 11-ai
mai Jo.li pe la mit1e... Ce mai ve.He-pove.He prit1
{ara m"zelor? Ce vt111r Imn re aduce? (LIVIU
REBREANU)
VESTI
A vesti de bine (Rar) = A prezice lucmri favorabile:
(La romani] lx11eret1 ochi"l"i şi a spti11ce11ei
drer1re vesreau a bine. 01ASILE ALECSANDRI)
Toare acesrea 1111 1nai vesteau a bine.
(NICOLAE GANE)
VESTIRE
A da (sau, înv., a face) vestire = A comunica o
informaţie ; a face cunoscut:
POl1fe e1t1 o f11ştii11fare 11u Întru roare
adevărt1ră, dt1r i se da vestire rea t1su11ra ie111ii,
ccînd viaţadevine foarre anevoioasă r1e11r111 un
ţJribeag et1 dt111s11I. (MIHAIL SADOVEANU)
N1unait~t1r 111-aş r uga să 1111 se afle că şi-a
căurar adă11osr acolo, ca să 1111 se ducă vestire
""de 1111 rreb„ie. (IDEM)

A lua vestire (Înv.) =A obţine infomiaţii (că... ):
AţJOi rreccînd lt1 B11,sa, ţJenr111 ţJricini
1rebui11ci()(1se ale înpărăfii[ij, luă vesrire că
Sighivno11d, craiul ungurescu, u11ir şi cu a/fi
prinfipi creş1i11i, au rrecur Du11ăret1 ( .. .]
(IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU)
A ieşi ves tirea (cuiva) (Înv.) = A deveni (bine)
cunoscut:
În ror ţJii1ntÎJJful a ieşir vestirea lor şi
până la marginea lumii cuvinrele foi: (BIBLIA)
VEŞCĂ
A fi purtat şi-n ci nr şi-n veşcă. v. ciur.
Trecut (sau dat şi) prin ciur şi prin sită
prin dârmon ori prin veşcă). v. ciur.
VEŞMÂNT
A se îmbrăca în veşmântul lui Hristos (Rar) =
A se călugări:
Pe Hrisras să-l iei de mire 1/ l,11bri't.'<111du-1e-11
veş111t1111u-i/ Lerxidtind via{ll lumii/ Vei spăşi greşala
m1111ii. (MIHAI EMINESCU)
VEŞNIC, -Ă
A da lumii veşnica sărutare. v. sărutare.
A donni somnul (cel) veşnic (sau de veci) (Înv.) =
A fi mort:
Îl găsi dormind de .wmnul cel vecinic.
(C. NEGRUZZI)
Să-şi vadă pmgul locuinţiilŞi ft1rt1-11 wre-i
do1111 de veci pări11ţii. (SĂMĂNĂTORUL, I)
- las' că v-am găsiT eu ac de cojoc.
De-acu1n do11nifi, do11nire-aţi so1n11ul cel de veci,
că v-t11n aşre111ur eu bine.I Vă veţift1ce sc11'1n fJ<.ÎJJă
mt1i11e-diminet1fă. (ION CREANGĂ)
- M-()()()Î duuce şi eu t1ct1să. Că e ftÎrt.iu.
fJ()(lfe l-a adormii diavolul. Dormire-ar .wm11ul
cel de veci' ... (PAVEL DAN)
A se muta (sau a trece, a se duce) la cele
veşnice = A muri:
Vwile ILJNCAN
S-a muftlT la cele veş11ice fără mutră
bă1t1ie, dt111du-şi duhul w w1 copil, ajuromr fiind
de mgăciw1ile preofilor şi de Sft1111t1 împă 11ăşt111ie
ţJect1re t1 luar-o cu duhovnicet1scă bucurie.
(GALAGALACTION)
Î11 perioada pli11ă de lumină dinrre
sărbărot1ret1 Î11ă/fării Domnului la Cer şi
sărbărot1ret1 Pogortîrii Sftî111ului Duh t1 rrecur la
cele veş11ice Pări111ele Arhimt111dri1 lusrin Ptîrvu
( . . .] (CRISTINA NICHITUŞ RON CEA)
A stăpâni în vecinică (sau vecinica) vreme (Înv.;
d. proprie!ă~) = A avea dreptul de a s!ăpâni pentru
totdeauna:
(.. . ] şi 11oi i-tlm dtlT t1devărtd zt1pi.1Uf JIOST/ll
asu11ra ei, ca să o srărJiinească ca 1>e o tllievărară
(sau dreapră moşie (a) sa dutXi cw111Jii1ii1wt1 sfinfie(i)
sale să o srărJănească În vet~i, d1i1 netun Îit nea1n, Îit
veci11ict1 vreme (...] (TEODOR V. ŞTEFANELU)
( „ .] le dă luîrrie la mt111ă că moşia
Sroborănilor e dară fn veşnica stăfJtînire li
11orodu/11i. (SPIRIDON POPESCU)
VEŞNICIE
A adormi de somnul veşniciei = A muri:
Zdrobiră de o 11esp11să şi 11emt111gt1it11ă
durere, ea ... ador1ni de so1n11ul vet~iniciei, subt o
î11g11.11ă lespede. (AL. ODOBESCU)
A dormi pentru veşnicie sau a (a )donni (ori a
petrece) (de) somnul veşniciei (sau veşniciilor)
(Pop.)= A muri ; a fi more:
Împărt1111/„. dă /JOnmcă să-l cuiu în
wsa cea de ammă înfowră, w să doarmă
pe111ru veşnicie. (ION CREANGĂ)
Tu so1n11ul veşnit~iei sub 1nine să-l
pe/reci 11 Sub brazi la rădăcină 111 fnm1et1 să fi-o
11/eci,/ Să do11n şi eu de-a 11ururi, să do11ni şi fu
de veci' (G. COŞBUC)
A fi legat cu veşnicia. v. lega.
VETRELĂ
A trage vetrela pe uscat = A munci fără spor; a
duce o viaţă grea:
356
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A'-t1re cei ; n-are 1Jii1ntÎ1ll/ Şade ca Înfr-un A aduce (sau, înv., a întoarce, a trezi pe
mo111u?111./ Tmge 11eî11ce1a1/ Ve1rela ((îvp.) pânză (de cineva) la viată = a ) A face (pe cineva) să-şi
corabie); (pex.)corabie] pe uscal (AN1DN PANN) revină în simţiri:

( ...] în scena în care mi se cere să (Jltî11g

s1u11 d„b/M de-"" cascador. În specwcol se vede
VIARBĂ cu1n 1nă trezesc la viaţă Îll vre111e ce 1nor.
A fi în (toate) vierbele lui (ori, reg., noastre) (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 99, 2004)
sau a fi în toate vierbele (Pop.; adesea îcn.) =
(A fi) bine dispus: b) A însănăto şi (pe cineva):
Srriga... cu un glas ... t1l unui 0111 linişrir Timpul perret' uf c" ei t1 f osr seuri, dar
şi ît1 roare ghedJe/e lui. (AL. VLAHUŢĂ) m-a ad„s la vit1tă. (LILIANA NECHITA)

A avea (sau a trăi) vi ată bună (sau d ulce)

VIAŢĂ (cu„.) =A se înţelege bine (cu ... ):
A (se) trece (sau a se p etrece, îvp., a se muta, a Iar Vasilie-vodă 11it~i cu un 1negiieş,
se strămuta, a ieşi, (pop.) a se duce) din (sau IJret~t"n tun t1ţJucatu şi noi aceia do1n11ie, viaţă
de la această) viată= A muri: b"11ă 11-a" avur ( .. . ] (MIRON COSTIN)
Îi i11viw.1e pe priere11ii celui rrecur la Srăi, bădită, 1111 re d"ce ş-om rrăi viată
vit1fa veşnică, ţJe 11rie1e11i, 11e disci11oli, căci et1 dulce. (POP.)
avusese i11i{it1rivt1 tlcelei 1101ne11irii creşrineşri
( .. . ] (ION PAPUC) A avea şapte
vieti = A avea o mare rezistenţă
Preacuviosul Pări111e Arhima11dri1 /0011 fizică (şi morală) ;
a trăi mult:
lova11 de la Mă11ă.11irea Recea - Judetul Mureş, Şi /Wfnmde prin săgeţi,/ Că-i romtî11 cu
la zet~e ani de la stră1nurareasa din această şapre vieţi' (VASILE ALECSANDRI)
viată pămt1111ească, în anul Dom11ului 2008 ( .. ] De-aş Trăi şapre vieţe/ Şi de-aş fi menii
(https://doarorcodox.ro/) să s"făr şapre grele /Jă1n?11eţe. (DUILIU
ZAMFIRESCU)
A (se) tine în (sau cu ) viată sau (înv.) a tine
(cuiva) viata= A (se) menţine viu: A avea zece vieti = A scăpa c u viaţă din situaţii
Pait'ă a.Ha-I mai ti11ea î11 viată: să-l primejdioa<e:
Înveţe 1nai rer1ede ror ce trebuie să ştie şi să-şi 111 ceea ce 1nă ţJriveşte, de aş tivea zet~e
Î11dr e11re Întreaga aren{ie SJ>r e lucruri 1nai 11u{i11 vieţi şi nu 1n-aş IJutea desţJărţi de cinstea acestei
lumeşri. (ALEXANDRU POPA) s"feri11te şi a mândriei de a fi român. (MIHAIL
Iar (Je al Treilea .Hărea '"' bă1n?11 care FĂRCĂŞANU)
/Jărea că abia se mai ti11ea î11 viată. (CEZAR
GJOSAN) A da (nn) semn (sau, rar, semne) de viaţă. v.
senin.
A (se) ţine în (sau cu ) viaţă sau (înv.) a ţine
(cuiva) viaţa = A (se) menţine viu; a trăi: A da semn (sau semne) de viaţă . v. semn.
Ano, 1nt11nă, bine că Du11111ezeu 1n-a fi11ur
cu viaţă, ca să-mi văd drepra1ea la lumi11ă. (I. A. A da viată
(cuiva sau la ceva) =a) A face să ia
BASSARABESCU) fiinţă,
a crea; a naşte, a aduce pe lume:
Con/eseu avea un arac violent de Ctî11d îmi dedeşi viaţa .../ Şriai ce-mi
ure1nie, se sufoca, era fi11ut Îll vit1fă cu baloane scrie soarw ? (CEZAR BOLLIAC)
de oxige11. (G. CĂLINESCU)
b) A face să trăiască din nou:
357

Din i11i1nă-i 1Jii1ntî11rul la 1norfi să deie
viaţă. (MIHAI EMINESCU)
El ştie să det1 viaţă unui 0111 sţx1nzurar.
(CEZAR BOLLIAC)
c) (Fig.) A face să apară, să se producă, să
manifeste; a face să prindă substanţă, conţinuc:
Lună fu, stă/Jtîn-a 1nării, 11e a hunii boiră
ftmed/ Şi gândirilor dcînd viafă, .wferi11fele
î111w1eci; (MIHAI EMINESCU)
d) (Fig.) A anima, a însufteţi:
Glob rubi110.1 [luna]... nopţei dând
mişcare şi viaţă. (GR. ALEXANDRESCU)
Privind cu veselie cu1n soarele răsare/
Dtînd viaţă ft,1ni11oasă cu-o caldă să 11,rare.
(VASILE ALECSANDRI)
A da viată (sau s unarea vieţii). v. da.'
A fi (sau a s e ana, a rămâne) în (sau, înv., cu)
viată= A trăi ; aconcinua să trăia~că, a supravieţui:
Da.ie ordin ca... în roare zilele să se puie
1t1/erul ei la mt1.ră, ca şi când ar fi Jo.IT încă în
viaţă. (D. BOLINTINEANU)
Rămă.1ăi până acuma în viaţă.
BUDAl-DELEANU)
A i s e cumpăni cuiva viaţa. v. cumpăni.
A i s e fi urât (cuiva) cu viaţa sau (reg.) a-şi
zilele. v. urî.
Ai se rupe (sau ai se frânge) viata= A muri:
Cu a rir>ile ulrimului său zbori .1-a f rt?nr
şi viaţa. (NICOLAE IORGA)
Aşa .1-a f rr.11
via fa artîr de rt?nără, dar plină
de avtî111 revofufionar a lui Coriolan Ddxm-Beba.
(CONTRIBUŢII la ISTORIA CULTURALĂ a
ROMÂNILOR din VOIVODINA, 1976)
Veniseră În Bucureşti să studieze
cibemerica, dar viafa li .1-t1 frt?nr bm.IC în ux1/e1t1
de la COLECTIV. Au murii fi1u?ndu-.1e de mână.
(http://evz.ro/)
A i se ţine (sau a-i sta, a-i atârna) viata într-0 aţă
(sau, într-wt fir de atii, de păr, de pai). v. ţine.
Vwile ILJNCAN
A intra (sau a păşi) în viată (O. oameni) = A
începe să se confrunte c u realitatea:
Acet1sră gruţJllre chet11nă ri11eri111et1 d 1i1
i11111eriul r usesc la ca11e, o sfărueşte să studieze
se serios nevoile ţărei, să ÎlnţJii11ăşească ideile
0<xide111ului, şi .fă se educe, 11enrm a fi apră apoi,
ccînd va infra Îll viafă, 11e11r111 o 111u11că roditoare.
(ZAMFIR C. ARBORE)
A intra în viată (Rar) = A începe să foncţioneze:
/tir dacă liberare planerele cu-nce1u// Ar
rei111ra î11 viaţă în vechile lor legi,/ Fiinţele lor
nouă privea.1eă-a11mci comerul (... ] (MIHAI
EMINESCU)
A răzbi (sau a izbuti) în viaţă. v. răzbi.
A înceta (sau a s e s tinge, a se săvârşi, înv. a
conteni) din viată
ori a-şi sfârşi (sau, înv., a- şi
săvârşi, a-şi mântui) viata, a i s e sfârşi (sau a i
se stinge, a i s e săvârşi) viata (cuiva)= A muri:
fn al rreizeci şi cincilea tm al vieţii sale,
cc1nd ţJărinrele său .'I-li săvtîrşir din viaţă, Cio111ei
ar fi dorii să rămână t>reor al remplului di11
(ION Kama. (MIHAILSADOVEANU)
(Carl Schmitt] Trăieşre 1x?nă în a11ul
1985 ct111d se .Hinge di11 viafă în acelaşi mit'
Pleue11berg. (ION PAPUC)
Beiu1de Costllche şi-li Î11ce11ur ct1riera cu
urî .1/ujlx1 de po.1relnic şi .1ecre1t1r de .ITtd, t1 sft11şi1-o îi1
ct1lirare de membm la Cw1ea de Carnfie; .1-t1
.răvt11şi1 din viaţă la 1874. (RADU ROSETTI)
A conrenir di11 viaţă şi .1-a du.1 la al său
n?nd. (ANTON PANN)
A lăsa (ori a cruţa, a ierta c uiva) viata sau a
dărui (cuiva) viata (ori, pop., viată), a lăsa (pe
cineva) în (sau cu) viaţă, (înv.) a ierta (pe
cineva) cu viata = A-i permite (cuiva) să (mai)
trăiască (după ce îi fusese ho tărâ tă moartea):
Era boţii şi pălir în cap de cociorve, dar
se fi11et1 bine, bucuros fiind căi s-a c111far viaţa.
(MIHAIL SADOVEANU)
Domnul fu .ii/ir a se îmb/t111zi şi a -i dărui
viaţa. (NICOLAE BĂLCESCU)
358
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Mă horăn?i a cruţa viaţa nefericirei

in.1ec1e. (NICOLAE FILIMON) b) A stabili relaţii intime c u ...

A lăsa
(pe cineva) viu, cu viaţă, cu zile sau (a -i A s e juca cu viaţa. v. juca.
lăsa cuiva z ilel e). v. lăsa.

A se lupta cu moartea (sau între viată şi

A lua (sau a căpăta) viaţă= A lua fiinţă: moarte). v. lupta .
Torul capără viafă, rorul devine dramaric
şi picrural' (AL. VLAHUŢĂ) A s e lupta cu viata sau cu lumea (întreagă). v.
Pei:wnajele animare capără viaţă la lupta .
bibliorecă' (http://novateca.md/ro/)
A se m ântui cu (cineva) sau (înv., rar) a s e
A lungi (sau a scurta ) viaţa cuiva = A cruţa mâ ntui de viaţă. v. m ântui.
(sau a ucide) pe ci neva, a lăsa (sau a nu lăsa) pe
cineva viu: A se petrece din viată (sau a s e petrece din
Domnule, măria-ra/ Mai ftmgeşre-mi lume). v. petrece.
viaţa. (JARNiK-BÎRSEANU)
A s e sătura de viată (sau a s e sătura de toate).
A o s fârşi cu viaţa. v. sfârşi. v. sătura.

A păstra în viaţă. v. păstra. A s e schimba din viată (în neviată sau din
viata aceasta lmuească). v. schimba .
A primeni din viată (pe cineva) sau a se
primeni din lumea aceasta . v. primeni. A se strănwta de aici (sau din viaţă). v. s trămuta.

A prinde fiinţă (sau viată). v. prinde. A şterge (pe cineva) din cartea vieţii = A
scoate din riindul celor vii:
A prinde viată (sau (reg.) a prinde la viată). v. Mă şrerge (Doamne] şi pre mine din

prinde. ca11ea viefii. (D. ŢJCHINDEAL)

Dt1că nu-i ierţi, şrerge-1nă şi ţJe 1ni11e din

A purcede către Domnul (sau dintru aceas tă Carrea Viefii 1(http://www.apologeticum.ro/)

vi ată). v. purcede.
A traduce în viaţă. v. traduce.
A r eveni la vi aţă. v. reveni.
A trăgăna o viată sau a-şi trăgăna traiul. v.
A ridica (cuiva) viata (sau zilele). v. ridica. trăgăna.

A scăpa cu v iaţă (sau cu z ile). v. scăpa. A trece (sau a se trece) din vi aţă = A muri:
Au căpărar of1ică şi s-au rrecur din viaţă.
A scoate (pe cineva) din viată (sau dintre cei (VASILE DRĂGHICI)
vii). v. scoate.
A veni pe (sau în) lume, a veni la viaţă. v. veni.
A se da în viaţă cu„. (Îvr.) = a ) A face voia
(cuiva): A(-i) fi scris (cuiva) în cartea vieţii = A(·i) fi
Cu Domnul să re dai în viaţă/ Şi-! va da sortit (cuiva):
pre vot1ie inemii dulceaţă. (DOSOFTEI)
359
 Vwile ILJNCAN

Scris În carre viefii esre şi de veacuri şi A-şi da viata = A muri din devotament pentru
de .He/el Eu să fiu t1 ra .Hăp<1nă, 111 .Hăp<1n vie/ii cineva sau ceva:
mele. (MIHAI EMINESCU) Mi-aş da vit1ft1 ca să re apăr. (CAMIL
Tu 11u ştii ce-i scris Îll ct1rrea viefii. POl1fe PETRESCU)
că Dumnezeu a pus dege111/ pe fnmret1 ra, şi dacă - A1n Înţeles, C(/ci sunr credinciosul
sc1nge de vireaz va fi să curgă în vinele rate, nu-l 1năriei-rale, şi 1ni-aş
dt1 ţJenrru 1nărit1-ra viaţa.

chelrui de pe acuma. (NICOLAE GANE) (MIHAIL SADOVEANU)

Mi-aş fi dar via/a ca s-o salvez,
A(-şi) scuti viata (sau a se scuti cu viată). v. scuti. indiferenr dacă via/a unei Cocdnella nu meriră
arâr. (ION PETRU CULIANU)
A-i scurta (cuiva) viaţa. v. scurta .
A-şi desface viata (O. soţi) = A se despărţi:
A-i lua (sau a-i răpi, înv., a-i s tinge, a-i sfârşi, De când am avui scena aceea penibilă,
reg., a-i strânge cuiva) viata ori (pop.) a găti duţJă care ne fnţelesese1n că trebuie să ne

(sau, înv., a lipsi) (pe cineva) de viată= A ucide: desfacem via/a, refafiile 11oa.11r e s-au
Când îmi vei lua via/a,/ Mă rog, î111bw1ărăfir. (MIHAIL SADOVEANU)
Doamne, să-{ vădfafa. (DOSOFTEI)
Voiţi t1cu1n să-1ni luafi şi viaţa? A-şi face viata= A duce o existenţă imorală:
(NICOLAE FILIMON) Te priUfJ 11ifel, adio11 căminare, având
11u1nt1i În veder e că fi-t1i jăcur vit1fa În 1x111e ţJă
A-i reteza (cuiva) fir ul vieţii. v. reteza. /tî11gă familia Balşilor, w r e după cum au fosr
Î1nţJOfriva Unirii, acu1na sunr Î1nţJOfriva Înzestrării
A-i tăia(sau a-i cur ma cuiva) fir ul (ori aţa) ţă1t1nilor cu 1Xi1ntînr şi a ştergerii fJrivilegii/01:
vieţii sau a-şi tăia (sau a-i cunua, a-i ci unti) (CEZAR PETRESCU)
(cuiva) viata, a pune capăt vieţii (cuiva) = A
ucide (pe cineva) : A-şi încheia socotelile cu viaţa. v. socotea lă.
C11fi111/ Glane1aş11/11i fu a.Hfel nevoii să-i
curme via/a rocmai lt?ngă poa11a dinspr e 11/ifă. A-şi închina viaţa= A se consacra:
(LIVIU REBREANU) Tudor Vit111u şi-a Închinat roară viaţa

( .. . ] iară că rărarii se şi apropiară de Învestigaţiei ştiinţifice, cu scurte fJauze de

dânşii, unii cânrtînd şi hăulind ca şi când ar fi cr ea/ie lirerară. (AL. ROSETTI)
rret~ur ţJrinrr-o ft1ră cu desăvt1rşire 11usrie, iar 111 anii de srude11fie, rxirricipă la îllfnmiri,
a/fii înjurând şi cnîşcând din măsele de mânie călăroreşre, t1jw1gtî11d la wlirăfi de lider dar şi la
că 1111 dau 1>esre 11it~iun sufle! de 0111, că111ia să-i hotărtîrea de a-şi
Închina viaţa e111anci1Jiirii
curme via/a şi să-l t"ade fJiînă la piele. popomlui ro111tî11. (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi.
(SIMION FLOREA MARIAN) 99,2004)
Ne1nilostiva ursiră se va 111ilosrivi a-1ni
răia afa vie/ii. (SIM ION MARCOVICI) A-şi îngropa (sau a-şi închide) viata (undeva)
= A duce o existenţă lipsită de satisfacţii:
Altă viaţă!(Fam.) =Se spune când intervine o Merse prillfre cele două gt11d11ri de uluci
schimbare benefică în existenţa c uiva: ţx'ină În cur tea cea 1nare, cu g1t1jduri, unde tiveau
Şi 11uJJe1n ilir 1ntî11t1 1>e st1rst111llle şi-o să-şiîng1rx1pe viaft1 cei doi. (CAMIL PETRESCU)
finem î111ins până i111ră111 de pe hudifă pe asfalr. Dar co11ştii11fa că sunr deşarte şi că şi-a
- Eee, alră viafă 1 Şi, î111r-adevă1; alră viafă. î11grorx11 via/a iremediabil îi dă o srar e de
(DORIN COZAN) profundă 111tîh11ire. (POMPILIU MARCEA)

360
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-şi lega viata (sau, rar, vieţile) ori soarta (ş i că Vodă Ctmremir spori.re bimrile' (MDiAI
viata) (de ci neva) (Îvp.) =A se că~ători: EMINESCU)
(...) când .1-<1 hmăn?r să-şi lege viaţa Nici prin gând nu-mi rrewse să fug. Nu
1we1ică şijluşrurtUet'ă de viaţa prozt1ică şi greoaie a sunr o fire Î11drăznet1fă, şi o fugă ar Înse1n11a să
unui arendaş, ea 1111 SfJera să-şi vaz.ă Î11cu11u11ar rejoci cu viaţa„ . (LIVIU REBREANU)
sacrificiul aşa degmbă. (I. L CARAGIALE)
Acrun, ru eşri 0111 În roată firea, aşa c-ar A-şi realiza viaţa. v. realiza.
Trebui să re gtîndeşri ce faci şi cu cine ffi legi
viaţa. (ION LĂNCRĂNJAN) A-şi reface viata= A se recăsători:
După Trei ani, Magda Miclăuş a
A-şi lua (sau, înv., a-şi răpi) viaţa (sau zilele)= Încer ct1f să-şi reftlcă viaft1 şi li devenir dotunna
A se sinucide: Leon Dobrore.ocu. (CEZAR PETRESCU)
Dacă mi-ar.fi fo.H Cil purinfă mi-aş fi răpii Eşri râ11ără, ai să-fi refaci viaţa. (ION

viaţa de despemre. 01ASILE ALECSANDRJ) VIN EA)

A1n descoţJerir cabina aceea În care cu o
săprămână î11ai111e o femeie îşi luase zilele. A-şi ridica viaţa. v. ridica.
(CEZAR PETRESCU)
A-şi tâ rî viata (zilele e tc.). v. tâ rî.
A-şi petrece (sau a-şi trăi, a-şi duce, a- şi trece,
reg., a-şi face, a- şi mâ nca) viata cu... ori (înv.) A-şi tine (sau a-şi sprijini) viata (cu„ .) = A
a-şi avea viată între„. (Pop.)= A convieţui: face faţă c heltuielilor necesare traiului:
Cea 1nt1i 1n1Jră vit1ţă cu Inorogul Î1n1>reună Ctîf a 1nai rrăir, cu 1nilosre11ie ÎŞ fine
ne-am 1>eM!U1T. (DIMITRJE CANTEMIR) viaţa lui. (ION NECULCE)
A fosr o femeie pli11tî de viaţii, feridllî şi Cu si1nbriia a ror .flitului În carile lăcuia
energict1, şi-a ţJe11-et~u1 v1l1fll cu 1ni11e şi surorile inele, di11 dzi î11 dzi viaţa îşi sprije11iia. (DIMITRIE
Ioana si Elet111 ( ...] (http://www.vrenl!lllloua.ro/) CANTEMIR)

A-şi pune capăt vieţii sau a-şi plini viata = A A-şi tine viata de azi pe mâine (Pop.) = A fi
aj unge la sfllrşitul vieţii: foarte sărac, trăind la limita subzistenţei:
Blagoslovi11d pe fecio rii lui„. ş-au plin ir Oa111e11i vene1t1fi şi ad1nirt1fi chit1r În
viaţa. (ANTIM IV IREANUL) viaţă, de.Hinafi poare a li se ridica sraruie, dar
Faralirarea a pus wpăr viefii mele cari îşi fin viaţa Cil greurare („.] (ION GHICA)
individuale, de aici Înainte trebuie să trăiesc
111unai ct11>1111e a .wcie1ăfii. (IOAN SLAVICI) Când ţi-e viaţa mai dragă = Când nici nu te
aştepţi, când nici nu gândeşti:
A-şipune viata (ori capul) în primejdie. v. („.] rărăcind pri11 srx1fii, imagi11et1 ra
primejdie. .ocufimdară undeva în .Hrăfw1durile
.111bco11şriemului şi care răz/>are la suprtifafă când

A-şi pune viata în joc (sau, pop„ la mijloc) sau fi-e viaft1111ai dragă. (LAURENŢIU FULGA)
a se juca cu viata= A risca foarte mult: ( .. . ) t1111 fi C11pri11şi de o Sf>aimă similară,
Şi biefii Dom11i din ved1ime cari, ct1 dacă biata noastră COJJŞtii11{ă de 0111 chinuit de
Pe1rea cel Şd1iop, alxliwu de la domnie ca să 1111 remuşcări de TOI felul a r lua, şi ea, chip de om şi
.re sporească în zilele lor hameiul Porfii cu o mie ni s-ar arăra pe 11eaşreprare câ11d ne-a r fi viafa
sau două de galbe11i, sau Miron Omi11 cronicaml, mai dragă. (SILVIACELAC)
car e şi-a fJus viaft1 la 1nijloc şi a fJierdur-o ţJenrru
Cu preţul vieţii =Cu orice risc:
361
 Vwile ILJNCAN

Neîndrăznind să se 111işre de pe 1><>zifiile Pe viaţă şi pe moarte = Cu înverşunare, din toate

cucerire cu pre/ul vie/ii. (GH. BRĂESCU)
Aceasră ex1 1t1ordi11ară 1nt11nă şi-li ocrorir
copiii cu pretul vietii, dovedind o purere de
.rncrificiu şi o rezisrentă 111orală de exceptie.
(ANITA NANDRIŞ-CUDLA
De-o viaţă de om sau (de) o viaţă de om = De
foarte mult timp:
Nu-i revăzuse111 de 22 ani' o viafă de
1
0111 (C. NEGRUZZI)
A avur unul din tlcele succese care 1111
/>Of ilira o viafă de 0111. (ANTON BACALBAŞA)
puterile, cu riscul vieţii, punându-şi viaţa în joc:
Lup/a era pe 11ux111e ori pe viafă. (P.
ISPIRESCU)
Şeful, îmi zice, .re bare cu neva.Ha Ctl
101ntî11ii cu furcii lt1 77, 1>e 1noa11e şi 1>e viaţă.
(PAVEL DAN)
Primăvara vieţii. v. primăvară.
Ţi s-a împlinit cu via ta (Pop.) = Formulă prin
se care ci neva este ameninţat cu moartea:
l-a dt1r lx1bei ţJOruncă straşnică să 1111

w111va să le lase p·ttfară, că i s-a î111plinir cu

Fără (pic de) viaţă= Făra vlagă, fără vigoare: via fa. (DUMITRU ST ĂNCESCU)
Pelifa ei să111ăna. Cil bari.Ha .wbfire,fără
pic de viafă. (C. NEGRUZZI) Un trai şi-o vi ată
(Fam.) = Se spune despre
cineva care sebucură de o existenţă
În (toată) viaţa mea (sau ta, lui) = Niciodată, îmbelşugată, fără muncă şi fără griji:
nicidecum; deloc: Trebuie să tun răbdt1re cu Marict1, 1nă
De aruncet111-t1u 1nai vădzur Moldova În aşreapră după ea wt rrai şi o viată. (ION JOVAN)
fO(lfă via fa .rn Şreftm Vodă. (MIRON COSTIN)
Nu vt11nai /J<.Îri fJre 11i1ne11i, Îll viaftl lui. Valurile vieţii (sau lumii, lumeşti). v. val.
(ANTIM N IREANUL)
Viată cusută (sau legată, cârpită) cu aţă=Se
Înceta rea (sau stingerea, rar, săvârşirea) din spune despre existenţa precară sau periclitată a
viaţă, ori, Înv., încetarea vieţii = Moartea, decesul: cuiva:
Agenfia de r>resă... a ammfar încewrea Dar să ne-ntelege111! preveni Vlad Sranca:
lui din viafă. (MAGAZIN ISTDRIC, 1979, nr. 2) Docwrii î1 dau încă Trei, /Xlfm luni de viată legară
cu ată. E ulri111t1 lui ;Jx11ere. (NICOLAE ŢJC)
Între viaţă şi moarte (mai rar, între moarte şi Mai bine 111oa11e decâl aşa viată' Viată
vi aţă). v. moarte. legară cu ată, w vod>a ceea, nepoare 1 (SPIRIDON
FDPESCU)
Muta re din această viaţă= Moarte, deces: Trăieşre via/a ctîq>ifă Cil afă. (ANTON
Sunerul clor>orelor vesteşte 1nurarea unui PANN)
vecin dinrr-aceasră viafă în ceialalră. (SIMION Viafă, vit1fă, viafă cusură cu afă. (JENI
MARCOVICI) ACTERIAN)

Pe via ta m ea sau să n-am p arte de via ta mea!

(Fam.) = Formulă de jurământ pentru a întări o VIC LENIE
afimiaţie: A o întoarce la viclenie (sau şiretlic) sau a
Să n-a111 parre de viaft1111ea ... dacă-fi voi întoarce vr eun vicleşug. v. întoarce.
călca ci11.11ea 1 (NICOLAE FILIMON)

-A spus el asra? -A spu.ţ luminare Dot11111e,

pe 1itl{a 111«1 c-a spus. (MIHAILSAOOVEANU) VID
A face vid în jurul său = A îndepărta pe oricine
din preajma sa:

362
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Campionul european Under 22 t1
conc1u-a1 la wregoria grea, 91 kg, şi a făcui vid
î11 ju ml său. (http://www2.prosport.ro/)
Edip.rnr ani de zile de per.wnalirarea lui
Crin A111onesw, w re, artîr rimp ctîr a
rer,,-ezemar w11ful de lance al liberalismului
românesc acrual, a făcur vid î11 jurul său,
do111i11cî11d, fJri11 finură, discurs şi acfiune ţJOlirică
( .. . ] (htt ps://www .cocid ianu I. rol)
A face vid în s inea lui = A nu se mai gândi la
nin1ic:
AţJOÎ se ţ>răbuşi deodt1ră În aşte111ur şi
rămase nem~ţ(_'af, Ctl în zilele de vawnfă ctîndfăcea
vid î11 si11ea lui şi zăcea volu1){110s fX' 111 .Hog de ftîn
sau 11e supmfafa 11wi eleşreu ( ...] (ION YINEA)
VIER ME
A avea (sau a -1 roade pe cineva) nn vierme la
inimă = A fi apăsat de griji; a fi nelinişcit:
Adet~ă,de} 1u·111e1u· 1111 ştia t-e lie11ne 'ii rodea
la inimă şi 11e dtin.wL Arfi dorii, boieri d-voa.mii, să
aibă şi ofară barim, la tUtÎfia feâori. (P. ISPIRESCU)
Dar pre împăltlhil îl roden w1 vie1111e la
inimă: wvr.uu/ w:1irot1re/0t1 (I. POP-RETEGANUL)
A avea vierme la limbă= A fi limbut:
Când are omul parimt1 lim/mfiii, gherme
la limbă vorbeşre şi curare şi spurwre.
(GUGORE M. JIPESCU)
A avea viermi (neadormiţi) sau a avea viermi
în cur (Mai ales d. copii) = A fi neastâmpărat:
Are un neasrcî1n1Jăr r1er1na1te11r, 1u1 vi'e11ne
În fund şi o rea111ă În suflet. Pe11r111 că 1nereu crede
că va fi săpai şi conre.Hal (GEORGE MANOLE)
A trăi (sau a fi deprins, a s e învăţa) ca vienuele
în hrean (sau în, la rădăcina hreanului) = A se
obişnui cu o viaţă amărâtă, plină de priva~Lmi:
E.' 11escar... 1111 vret1u eu să fiu ţJescar -
să trăiesc ca vier111ele-11 hrean? Mai bine la
mtînăsrire. (MIHAI EMINESCU)
( .. .] şi dacă ajunge Cil/irul la os,
11erreci ca cc1inele-JJ car, trăieşte ca vier111ele ÎJJ
rădăcina hret11Jului, ţJănă va veni vre1nea ca cui
pre cui să scotlfă. (C. NEGRUZZI)
Anron Pa1111 zicea: „M-t11n Învăft1f cu răul
w vie1111ele ît1 hrean". (MARIN SORESCU)
A-l mâ nca (pe ci neva) viermii de viu = A fi
foa rte leneş (şi murdar):
Când Î(i spw1 că de rrei ani e la par şi că-l
mănâncă viermii de viu ( .. .) (PANAIT ISTRATI)
Să se stingă net11nul cuscrului 1neu
Hret111,/ Să-l 1nănc111ce vie11nii viu chiar Îll ăst
an; (ANTON PANN)
Locul ă.Ha a î11cepur să rmră sub el, !Iii
1nai e inuit ţxînă or să-l 1năncînce vie11nii de
viu ... (RADU ALDULESCU)
VIES PE
A cânta ca viespea (Reg.) = A cânta cu voce
a~cuţită:
A ctînftl w viespea, adet'ă: t1 ctî111a î11ferxu,
cu gla1 a.ţ('ufiT. (SIMION FLOREA MARIAN)
A fi ca viesp ea (sau ca o vies pe) = A fi
neastâmpărat (şi agresiv):
Era rea şi veni11oasăl Ca o viespe
cosrelivă,/ Vai de om 1... ca o gazelă/ De /im/Jură,
guralivă. (I. HELIADE RĂDULESCU)
A în ţepa ca vies pea (sau ca o viespe) = A se
exprima î n termeni caustici; a fi rău de gură:
Duh neasrtîmpămr şi curezăror ît1 r>redicele
.1t1/e de pe amvoanele bisericelor, [părintele Duhu]
îit{e/Ja Ctl vespea, zictî11d (...] (ION CREANGĂ)
Cuib de viespi = Grup, colectivitate de oameni
ostili unii faţă de alţii, dezbinaţi, învrăjbiţi:
Înlăwlfrul ţării gubemaroml dedese
pre.He cuibul de viespi al cerrelor confesionale.
(G. BARfflU)
Primul obieuiv va fi acesr minisrer pe
wre-1 conside1ii w1 cuib de viespi. (ION
CONSTANTINESCU MĂRĂCINEANU)
şi
363
 Vwile ILJNCAN

VIEŢUI lnsrirufiunea 1nona111ică 1111 ţJOl1te avea

A vieţui bine (sau în p ace) (cu cineva) = A fi în viilor dect?r î111orct111du-se la origi11ea .rn. (ION
relaţii bune (cu cineva): GHICA)
Alixa11dru Vodă vieţuia bine cu leşii. Da, a Jo.IT frumos, dar reper: 11u avea
(GR. URECHE) 11ici1111 viilor ce se î111t1mplt1 î111re noi. (ANDREI
Acolo 1111 su111 războaie/ Toţi î11 pace CIOBANU)
vieţuiesc. (ALECU DONICI) fşi revăzu ult1inii t111i din viafă; de ccî11d Îşi
Tăierea coft«.'1Jui esre w1 fiwnos r./Jicei găiise pări11/ii moiti şi fi•.wse î11wrcertll ţJe viafă
!1tîi/Je.1e care a fosr f"eluar de-a lwtg1J timpului şi de 11ei1r111 o ft1ţ)(ă ţJe
care 1111 o co1nisese e4 ca 0111, 1111
c<li1e unele co1nu1u·ră{i 011tX/o.r.e ro1nîneşti, t«..fJlo unde mai avea 11ici1111 VÎÎTOI: (ŞERBAN MĂRGINEANU)
t1 exi.<ttll o popula{ie mi'rtă care a vieplir î11 rx1r.e şi bună
îi1felegere. (hnp;1/www.epi=piocannsebesLdLu.ll)/)
VIL AIT
A face (pe cineva) de vila it = A face (pe cineva)
VIEZURE de ruşine:
A-i roade (cuiva) viezurea minţile (Reg.) = A Nu mă face de vilair. (LUCIAN COSTIN)
ajunge într-o stare de confuzie:
Ilinc/Jei cit,11irei i-a ros viezurea 1ni11file.
(BARBU DELA VRANCEA) VIL EAG
A d a în vileag sau (rar) a scoate în vileag, a da
în vileagul obştii = A divulga în public:
VIG Î11 fiece 111i11u1 se aşrepltl să i se dea î11
A face (cuiva) vig = A c hinui (pe cineva) ; a vileag ţJăcatul şi aşteţJtarea aceasta era 1nt1i
distruge (pe cineva): c/Ji11uitot1re ca Însăşi COJJŞtiin{a greşelii. (LIVIU
Frunză verde pipirigi Fanneule-m fac REBREANU)
vig. (ŞEZĂTOAREA, VII) - Nu vă remefi că aş rmrea da î11 vileag
orice îmi cerefi să fac? (IOAN T. MORAR)
Cam .11tr1mbă unii di1111as,fii11dcă l-ai dar
VIGOARE pe Aurică î11 vileag... (ION LĂNCRĂNJAN)
A intra în vigoare (D. regulamente, legi,
tratate)= A începe să se aplice: A ieşi la vileag (Îvr.) = A ajunge la cunoştinţa
Legeat1 i11t1tll... î111igoare pedt11ade4augusr publică:
1992. (ROMÂNIA LITERARĂ, 1993, nr. 962) Cu ct1t va ieşi 1nlli 1nare tărăboi cu att1t
Pt111ă ct111d [legea] va fi vorară şi va i1111t1 1nai bine se vor de111asca, va ieşi În vileag
În vigoare, vor trece, cu sigurt111{ă, 1nulre luni. Ticăloşia( ... ] (VLAD NEAGOE)
(MIHAI COMAN)
A rămâne de râsul vileagului (Trs.) = A se face
A pune în vigoare (D. legi, dispoziţii etc.) = A de râs:
pune în aplicare: Ct111d se-111001.-e spw1ea c-o să vă
Su171rit.ă .I /11stanfl1 ar 11uret111une În vigoare deu11111eze 1 Şi-o să rămâneţi de râsul a ror
Ordo11t111ţt1 13. (hnps://www.telegrafonline.rQI) vileagului. (LUCIAN BLAGA)

A se da în vi leag = A-şi trăda sentimentele,

VllTOR intenţiile ascunse:
A (nu) avea viitor = A (nu) avea şanse de Dealrfel omul era marur, avea vreo
succes într-o acţiune; a (nu) avea per.;pective de cincizet~i de ani, ţJoate şi 1nai bine, ÎJJSurt1t, cu

a progresa, de a se dezvolta:

364
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V-iea

COfJÎÎ 1nai 1nari ca Ilint1, aŞt1 că 1111se11uret1 dt1 Îll A bea vin de und e cântă broasca (Reg.) = A
vileag. (LIVIU REBREANU) bea apă:
- Plec, ŞOfJfi Cll 11e11r111 sine G 111e, să nu-şi De aci expr e.1ia artîr de fericiră a D-lui
dea îi1 vileag marea-i dur ere. (DUMITRU ALMAŞ) Mi,~u Filipescu din Drăgăşani la Co11gr e.1ul Viticol
dit1 1924: „ Vrem Ctl lumea .1ă bea vit1 de unde
A se da în vil eagnl pnblicitătii (Îvr.) = A face ccînră ţJÎfulit~ea,
iar 1111 de unde ccînră broas.ca.1".
să devină cunoscut publicului: (ROMÂNIA VITICOLĂ, voi. 6, 1942)
Merirele .wle liremrii, de rofi 1-et'w10.1e111e,
ne-t1u făcut să-l siltin l1Ct'1n, 11e11t111 Îllft1it1ş dară, a se A Ina drumul vinnlni (Trs.) = A cădea în
da vileagului publicirăţii. (AL ODOBESCU) patima beţiei:
O.I 11u ţJufill lucru e ţJentru un Înce1Jiiror lt1 bărrtînefe, el începu.le .1ă cam ia
de a .1e vedea ripărir î111r-o gaze1ă şi dar în drt'1nul vinului.
veleagul lumei. (NICOLAE GANE)

A tine vileag (Mar.; Trs.) = A sta treaz (în timpul VINĂ

nop~i): A avea o (sau vreo) vină sau (înv.) a avea vină=
Totlfă nOtl/Jfea fit1 vileag/ Dimit1eafa nu-.1 A purta o (anumită) răspundere pentru crearea unei
bereag. (DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, simaţii nedorite, pentm un act condamnabil etc.:

1908) De ce ţ}(}(irfă el pedeap.1a art?ror dorit1fi de

et11-e nutire vină. (H. PAPADAT-BENGESCU)
Câtn-i (sau până-i) lume ş i vileag sau câtn-i Ghiţă PotJ şi cu 111ine sunre1n li11işti{i,
(ori până-i) lumea şi vileagnl = a) Totdeauna, căci În ierarhia de ţJllrtid noi 1111 ave111 vreo vină
veşnic. b) (Îcn.) Niciodată: oor eet11-e 11enrm .1i111t1fia de azi. (MAGAZIN
Ctîru-i lumea şi vileagu,/ Nu re ia cine fi·i ISTORIC, voi. 32, 1998)
dmgu. (I. G. BIBICESCU)
A cădea (sau a pica) în vină= A comite o faptă
În vileagnl vântnlui (Mun; Olt.) = În bătaia reprobabilă:
vântului: Net1goie-voievod ne art1ră că cari
osrt1şii

AŞt1 se ţJune... Într-o joi În vileagu vtîntului/ picau în vină .1e pedep.1eau. (NICOLAE
Cu o mână .1f!l'ett1/Cu o mtînă .1nopfăcea. (POP.) BĂLCESCU)

A căd ea (toată) vina pe.„ (sau asupra„., în

VIN capnl c uiva) = A deveni victima unei acuzaţii; a
A (i) se s ui (sau a i se urca c uiva) vinnl Ia (sau fi făcut răspunzător pentru ceva:
în) cap (Reg.) =A se ameţi de băutură: Comele... .1-a horărtîr .1ă r1rimească
- Ti NI .1uir vit1ul la cap, Nuccio. bunele oficii ale Et1glirerei şi ale Au.1rriei,
Mt1i11e-110i11u1ine o să-1ni Sţ>ui că vit1fa e frt'1noasă s11ertî11d să /Jună Î11ce1ul cu Înce1ul să ct1dă rotiră
lângă popi. (RADU PARASCHIVESCU) vit1a a.1upra Por/ii. (ION GHICA)
A1n 1ntî11ct1t nişte st1leuri, că 11u 1ntî11ct1.~1n Popa făcu Ctl fO(lfă vina .1ă cadă ît1 wpul
1nai 11i1nic, şi si1nfea1n cu1n Înce11e să 1ni se utt.~e părit11elui Mirroft m. (VASILE VOICULESCU)
vinul la wp. (CORINA OZON) De daw acea.Ha vina a căwr pe wpul
O mai fi't.'1<11! şi alrădară, a?nd vim/ dulcei 1-egelui Carol al II-iea şi ab.wlur 11e bună
.li! 1uw.1e la wp, mei:wl r1e jos n-o dev11eticea şi dr epl(lfe! (IOAN I. MOGÂLDEA)
avea chef.Iiifie alinuuă. (CONSTANTIN STOICIU)
A da (sau a arunca, a pune) (t oată) vina pe.„
(sau asupra, reg., la „.) = A indica (pe cineva sau
365
 Vwile ILJNCAN

ceva) drept (sing urul) răspunzător, drept (singurul)

făptaş (cu scopul de a se sustrage unei acuzaţii): A li vina (cuiva) sau a purta vi na= A-i reveni
Tun·ul... dt1 rooră vina pre Albt1Zt1 /Xlşetl. (cuiva) (în mod exclusiv) responsabilitatea unei
(MIRON COSTIN) si tuaţii sau a unui fapt (care constituie obiect de

Acolo - în mt1f11rul Coq> - 011ort1bil11I imputare):

srt?lpnic 1111 t1 co111esu11 door adevărul demmfărilor
d-lui Moldovet11111, IUi, le-a co11firmt11, ridicând w1
colp,lef al vălului de r>e swb1oost1 tij{1cere, voind
însă t1 t11w1Ct1 vi11t1 pe t1l111I. (MIHAI EMINF.sCU)
( .. . ] rooră vi11t1 pe111ru 1>ierzt1ret1 lor o
t1ru11că În SţJinarea 11evesrelor; ţJe care-l Întrebi
de ce t1 t1jw1.1 aici: .,femeia" şi iar .,femeia". (1.
L. CARAGIALE)
A d a (sau a pune, a a duce, a -i băga
cuiva) vină
(sau vina) sau (înv.) a băga (pe cineva) în vină,
(reg.) a (-i) băga (cuiva) de vină (Înv.) = A
formula o acuzaţie (împotriva c uiva):
Băgt11-t111 în foc de viu pre vlădica
l-t111 dar acelui agă DwniTrt1şco Vodă o
mie de lei dzict111d şi rurcul aga că t1 lui vină
e.He, căci t111 mas pr e ct?mrm. (ION NECULCE)
Şriam noi bine că re11egt1fii JXX111ă vi11t1
111111rorpe1:1et'11fiilormxwre... (UVIU REBREANU)
A găsi (sau a ana c uiva) ,1nă = A stabili
culpabilitatea (cuiva) ; a atribui (cuiva) o faptă
reprobabilă:
Cu1n să-i găsească vreo vină ctînd ea
ht1bt1r 11-are ce-i lumea, ctî11d tir fi Jo.IT î11 .Ht1r e
să se 1nărire cu Ion al Glane1a)rului, dacă 1111 i-ar
fi 1ăit11-o dânsul ? (LIVIU REBREANU)
Nit~i noi 1111 a1n aflar vină În „01nul"

Gheorghie, de tm t11~, dt111d11-i vină de sodomie. t1celt1. (IOAN VICTOR P ICA)

(GR. URECHE)
Ce 1ină-mi pui ? (MIHAIL SADOVEANU) Bată-I (sau bat-o, bată-i ecc.) ,1na =Exprimă o
Mă aşrepftlm să mă ieie la rosT - aş fi dojană îngăduitoare, o nuanţă de simpatie:
fosT bucu ros dacă t1r fi făcur-o - să-mi bage vină la poliţie nici gt111det1m,I la pofifie, /X11-o
la ceva, să vină să-1ni ţJOruncească 1nai şriu eu vi11tl!!Că eae rooră prici11t1 ( .. .] (I. L. CARAGIALE)
ce. (ION LĂNCRĂNJAN) - Ei 1 lx11ă-1e vi11t1 să re /X11ă 1 ... A1d
d1'1nnet1ra, neiculiţă, drăcia dracului.' ce i-a dar lui
A face (cuiva) o vină din... (sau pentru„.) = A Tt111oml 1x?11 w1>: zor-nevoie, la plimbar e de-a
considera o manifestare a c uiva drept reprobabilă; călare" ... (IDEM)
a face (pe cineva) ră~punzător (pentru ... ): - Priu .I lx1ră-re v1i1a, unchiule, cu rol
1-afăcur o vină din plăcerea de-a dt111st1. A1d1t1e11.wl rău... (MIHAI EMINESCU)
(LIVIU REBREANU)
Pe111ru Sofr o11 Vesbit11m 1111 mai găsea Din (sau de, pentru, reg., pe) vina (cuiva sau a
acum dect11 vor be dispreţuiroore: mo11110loc, ceva) = Din cauza atitudinii, a comportării etc.
pi.11011, w11ftll111>, cl1t1met111 [cămilă), şi aproape (cuiva):
îi făcea vină Znei că-l .llif>Orfă Ctl băd>t1f ( .. ] Eu vă p0t·1 îi1 s1efle1, plămădiţi îi1 s1î11ge/ Şi
(CEZAR PETRESCU) din vi11t1 vooHră mi-e zidiT 1Xiw111L (OCTAVIAN
GOGA)
A li de vină = A fi susceptibil de acuzaţie; a
constitui factorul determinat, cauza (unui rău):
Mă cerfi 1nereu, dt1r 11u sunr eu de vină,/ VINDE
Ci llt'1nt1i ochii, - ochii răi, vecină, -I Că fi-tun A vinde (ceva) pe s ub mână = A vinde ceva
făcur porecă prin grădină... (G. TOPÎRCEANU) clandestin:
Nit~i eu, 11it~i ru 1111 eşti de vină. (AL. Redt1măfot1rre b1111ă, să
re vtî11dă /Je .wb
VLAHUŢĂ) mână zeţarii. (PETRU POPESCU)
Nu e.He el de vină ... El e.He o viaimă t1
11eglije11ţii t1lrort1.
(I. L. CARAGIALE)

366
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
Î111reb la derulă, mimr că 1111 e coadă, 1111
1ni se răsţJu11de - ce se vinde, se vinde fJe sub
mână. (VATRA, 1998)
A vinde (cuiva) gogoşi (sau braşoave)
spune (cuiva) minciuni:
Vă vinde gogoşi şi sra{i cu gura căscară
să-l asc11l1t1(i. Oameni în rooră firea. (TUDOR
POPESCU)
Cu/Jnea, ruşii - duş1nt111ii lor de 1not1rfe,
Îi rrt1rară cu resţJecr; occidenra lii le vindet1u
braşoave şi-i adem en eau cu ror felul de
r>romisi1111i ( ... ] (IOAN T. LAZĂR)
A vinde (sau a scoate la vânzare) cu toba (sau
la tobă) (bunurile cuiva) sau a umbla cu toba
sau a(-i) bate toba (sau în tobă) (cuiva) = A
vinde la licitaţie publică bunurile cuiva:
Îl 1<1nz cu rdx1. (BARBU DELAVRANCEA)
Pe1uprorul... umblă din casă în casă cu
rolx1. (ZAHARIA STANCU)
A vinde castraveţi (sau pepeni, apă, gogoş i,
nori) la grădinar (sau la sacagiu, la gogoşar) =
a) A da cuiva un lucru din care are din belşug.
b) A încerca să înşeli sau să dai lecţii c uiva care
este mai şiret sau mai învăţat decât tine:
- Tt1ci, drt1gul 1neu urt1cios, i-o releză
Mihail. Vrei să vinzi ct1srravefi la grădinar?
(PANAIT ISTRATI)
(Agatocle Leuştean] Avea 1111 zâmber Ctl
o cimilirură şiîn f1111d11I ochilor lui .Hrălucea o
rază de priupere w re ţ){l 1t'ă-fi zicea: Degea/){I,
ţ>rie1e11e, 11u t'1nlJ/a să vinzi casr1t1vefi la
grădina11 (NICOLAEGANE)
Şi1nt1i vt111os/ Mi11cit'1lll are şi et1 1>e
unde să frece/ Pove.11et1 ăluia:/ Umblă la
grădinar c1twave(i să vânză/ Şi lui de dânşii îi
esre acră rânza. (ANTON PANN)
Auzi fu.I Mă scoli din fJllf cu 1Jot111rea-11
Cll/J, re invir la o ţuică şi ru-1ni vinzi gogoşi.
(VIRGIL TĂNASE)
A vinde la licitaţie = A vinde celui care plăteşte
mai mult:
Se vând la lic ira(ie nişre mobile ved1i a
111111i ma re ber/){lnf. (I. L. CARAGIALE)
A vinde pe s ub masă (Arg.) = A vinde marfa
= A preferenţial, favorizând anumi ţi clienţi:
Nu pofi vinde o com1}(111ie prec11m CFR
Mt11fă pe şesr, pe .wb masă.
(https://www.obiectivdesuceava.ro/)
A vinde pielea ursului din pădure sau a vinde
pielea ursului în tâ r g şi ursul în pădure ori
tocmeala în tâ r g şi ursul în crâng ori nu vinde
pielea urs ului înainte de a-1 ucide = A conta pe
un lucru înainte de a fi sigur că îl poţi obţi ne:
Pe lim/){I w1năTorească, în wwl de fafă,
s-ar zice că autorul arrit~otului Convorbiri din
Revisra co11ri1n/JOrt111ă a vt111dur ţ>ielea u1:11ului,
pe când 111:1111 j11ca încă prin păd11re. (AL.
ODOBESCU)
Apoi i se păru că se cam grăbeşre a
împărfi pielea 11r.111l11i din păd11re. Înrt?i să vadă
cu1n se vor Întoarce lucrurile şi Îlltt11nţ1lările.
(LIVIU REBREANU)
Asta e curar negustorie ţJe />ie/ea ursului
w re se află în păd11re. (MIHAI EMINESCU)
Vinde ţ>ielea ursului ÎJJ ftîrg şi ursul În
păd11re. (ANTON PANN)
A \iude (sau a cwnpăra) la darabană. v. darabană.
A(-şi) vinde (sau a cheltui, a bea) (şi) pielea
(de pe el) = A vinde (sau a c heltui, a bea) totul :
O să -fi bei pielea de pe oase. (BARBU
DELA VRANCEA)
A-i \'Înde (cuiva) pontul. v. pont.
A- şi \iude (şi) pielea (sau cămaşa) de pe el
(sau de pe sine) = A da tot (pentru a scăpa de o
anumită si tuaţie sau pentru a realiza un anumit
lucru); a nu mai rămâne cu nimic:
S1ă1xîn11I să11 o d11ce în cltef11ri şi
ţ>elreceri şi jocuri de că1ti, uneori Îşi vinde şi
cămaşa de 11e el. (D. R. POPESCU)
367

Pascalopol e /)()gtll, e bălrtî14 prin 1u111are
fşi dă cămaşa de pe el w să pună mtîna pe Otilia,
wre umblă după avere. (G. CĂLINESCU)
A-şi vinde scnmp pielea (sau viaţa)= A lupea cu
îmerşunare, promcând neajunsuri mari adversanilui,
chiar dacă nu sune speranţe de izbândă finală; a-l face
pe ad\ersar să plătească scump ,;ccoria:
Oi căura şi eu să-mi vtînd r>ielea ctîT .re
ţJOt1re 1nai scu1nţJ, ca să 11u-1ni ţJllră rău ţJe
lume c-am fosr fnşelar. (NICOLAE GANE)
Dllcă vreunul a1>uct1 vreo .~1bie, fşi
vindea scump viaţa. (C. NEGRUZZI)
Găsi1n noi u11 corion din ct1r e să ne
vindem scump viaţa. (MIHAIL SADOVEANU)
A-şi vinde s nOetul (diavolulni sau
necuratulni) =a) A pactiza c u diavolul, trădând
credinţa creştină:
Tara a ţJltîns şi 11e11r111 1nine, rri'lf că
1111 ne Îltfelesese şi, u1nilir, că bănuia un gtînd ja11111"c
Tocmai e( Puişo1; ce ar trece prin foc şi şi-ar vinde
sufletul diavolului, fără şovăială, 111111Gi s-o vadă
it1rsănăux1să. (G. M. ZAMFIRESCU)
Eu voi co11rinua să 1nă rog r1e11r111 rine şi
copiii răi, căci Vil'ror al rău şi-a vtîndur deja
.wf/erul nec111t1Tului. (VASILE SUCEVEANU)
b) A face orice compromis pentru a obţine ceva;
a fi cocal lipsit de scrupule:
Penrru o para fşi pune şrretmgul de gtîr.I
Penrru bani fşi vinde .111j1etul. (ANTON PANN)
Cmn am cumpărat-o, aşa o vând . v. cumpăra.
Cum (sau cu cât) se vinde? = Ce preţ are? Cu
cât se plăteşte?:
Mă dusei mie1t' urea-n rtîrg/ Să văz boii
cum se vând. (JARNiK-BÎRSEANU)
Nu-mi vinde el mie marfă. v. marfă.
VINDEC
A nu-şi vedea vindecul (Reg.) = A înceta să
mai spere î n vindecarea unei boli îndelungate; a
nu se mai vindeca:
Vwile ILJNCAN
Nu re scălda pe viemea asra, că re-mbolnă1>eşti
de 1u1-fi mai ve;,i vinde<'" (GH. CJAUŞANU)
VINDECA
A se vindeca cu zamă de clop ot (Mol.) = A fi
muribund:
(.. .] limlmrul tifemeitd „Trage cloţ)()Tele",
Îit ri1nr> ce 111uribuntlul are nevoie doar de „zetună
ceea de cloţ)()f" sr>1>e a se vindew iremediabil.
(LAURENŢIU RĂDY AN)
Mi-a SfJUS: - Mă bălele, Î1ni Ct11n Vt1jcîie
ct1fJtJ şi 1nă duc lt1 doe1or. S1in1 că 1nă vindec n111nai
c11 zeamă de cloţ)()t' (http:/kristiva<ile.ro/folosici-
cracamenre-nacurist!i)
\ 'INDIC
A merge pe vindig = A merge în calitate de
Puica oaspete (la o petrecere):
Husr ert1 o ce1t1re de111ulr, În vre1nurile
bărnî11e/ Şi Pinret1 Viret1zu o ţ)()nmcir acolo... că
rof domnii să meargă acolo să-l aşrepre c-a
me(rge] el pe vi11dig. (POP.)
\ 'INERI
A avea multe vineri = A a'ea mulre zile de crăit
Bie111I Moroi' Sp11ne 111, dacă mai are m11l1e
vineri pe pă11uînr. (BARBU DELAVRANCEA)
A îndruga de Vinerea Mare (Pop.) = A vorbi
foarte mule:
fndmgă de Vine1>ea-mare. (I. C. HJNŢESCU)
Parcă mănâncă numa i vinerea = Se spune
despre un om slab la trup:
Ce c1>edeţi că mi-fi văzu?... Un bărnîn ...
slab şi pipemicir şi cocoşai, de rx11r:ă mtînct1
nwl!Gi vinerea. (P. ISPJRESCU)
\'INOVAT,-Ă
A da vinovat (morţii) (pe cineva) sau a se da
vinovat = A (se) denunţa; a (se) osândi:
368
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Deaca vădt.u cu 1nulre 1nu11ci... că nu-l r1s111esc şi că ea se ţJrăvaleilir furtunos În

poare î11duplew, l-a u dar vi11ova1 să i se ((lie aceeaşi viafă 11e11orociră. (LIVIU REBREANU)
capul. (DOSOFTEI) Codi11 se răsuci În loc, ca 1nuşct1t de viţJeră,
.111-il'ă ÎflTN> clipă cele rrei co1111ri ( ..] (PANAIT
A nu fi 'inovat (Îvr.) = A fi fără păcil:; a li resăvârşit: ISTRATI)
Qînd ştii bine că Jill SUII( VÎllOV(I( şi că
11ime11i 1111mă1>oare scă1>tl di11 mlb1t1 Ta? (BIBLIA)
VIRA'
A se face \inovat de„. = A avea o atitudine A da (sau a trage) lira (Mun.) = A ridica
reprobabilă, mani festată prin ... : năvodul din apă:

Acel S((lf .Mr face vi11ovtu de cea mai mare (... ]să rmgă
de ea ctî11d f>Ollf()(111ele vor
crimă polirică. (MIHAIL KOGĂLNICEANU) face vira. C11 fO(l(ă virezt1, î11ai1ue 1 (PETRE
Popşa / 0011, fără profesi1111e, origi11ea MIHAI BĂCANU)
.wâală d1iab111; are.Har, se face vi11ova1 de crimă
de răzvrărire ( .. .](CAMELIA IV AN DUICĂ)
VIRA'
A vira de bord (Nav.) =A schima direcţia de
VINOVĂllRE mers pemru a primi vântul din bordul opus:
A li în ,1novătire =A fi pasibil de pedeapsă: A11111ci t1m pu1111 vedea ce viafă g rea d11c
Mă cufund Îll fJtOfJriul 1neu orgoliu şi 1narinarii ţJe corăbiile cu ţx1nze ct1nd e vre111ea
1nă sufoc În infinira 1nea 11e111ul{1'1nir e. Mă Înec rea şi a u vt1ntul contrar, ct1nd ţJe to t 1ninutul
Îll rea111ă şi vinovă{ire, iar f rica dă ttîrcoale trebuie să vireze bord, 1nt1nui11d ţJt1nzele cu
r>r eruri11de11i. (hccps://www.slideshare.nec/) f rtî11gltile 11de. (ION ROMAN)

VIOLENŢĂ
A face violentă unei fete (Liv.) =A viola:
Inreresanr 11e11r111 ct1racrerul z1neilo r este
că aceşrit1 nu fac viole11ţă ferelor, car e, 11evrt111d
să-i ia de bărlx1fi, le cer ct?re în lună şi în .war e.
(G. CĂLINESCU)
VIRGULĂ
A 1m modifica (sau a nu schimba) o lirgul ă sau
fără a modifica (sau a schimba) o virgulă = (A
reproduce un text) cu cea mai mare exactitate:
Să
se obser ve că noi 11-am modifict11 o
virgulă în 1ex111l l11i Erodo1. (B. P. HASDEU)
În realitate, 1111 se va schi1n/Ja nit~io
virgulă di11 rex111I i11iţia10rilor. (RADU CARP)

VIOREA
Limpede ca (sau emu e) vioreana (O. apă) =
Foarte limpede, ca lacrima: VIRTUTE
De aci (Făt-Frumo;] plecă iar îi1t1i111e şi În 'frtutea =În baza..., în temeiul..., în confom1itace
dere pesre ... o mulţime deftî111tî11i cu arx1 limpede Ctl cu...; ca urn1are...:
vioreaua şi r ece Ctl gheaţa. (NICOLAE FILIMON) Purer ea 101; rafiw1ea lo r de a fi e.He
toc1na i aceasta; Îll vit1utea u11ui lift ţJrinciţJiu 1111
/>Ol exi.Ha. (MIHAI EMINESCU)
VIPERĂ Ţie 1nă adresez În
vi11utea/uncfiu11ilor şi
A tresări ca muşcat de viperă= A cresă'i cu ,;olenţă: darul11i meu de r>reor. (l. L. CARAGIALE)
111 aceeaşi clt„Jă Ana tresări ca 1nuşcară
de viperă. Simfi că nădejdile ei de fericire se

369
 Vwile ILJNCAN
VIS
(A fi) de vise r ele sau (a fi) urât ca toate visele
(Reg.) = (A fi) foarte urât:
Ce-a ieşii t1 fo.H de vise rele: s-au repezii
la 1elefot111e zeci de i11divizi do mici să se audă la
radio[ ...] (ROBERT TURCESCU)
A nu fi de vise rele (Reg.) = A merita să fie luat
în seamă; a avea preţ:
Afacerea aia - m-am gândii eu - nu-i de
vise rele. (D. UDRESCU)
A nn-i trece (cuiva ceva) nici (măcar) prin vis
sau a nu-şi închipui (cineva ceva) nici prin vis
(D. situaţii, întâmplări) = A provoca o mare
uin1ire c uiva; a constitui o surpriză extren1 de
plăcută pentru cineva:
Dar va veni o zi În care o uşooră suflare a
piep111l11i acesrei ţări va spulbem Tot11ă pleava di11
Bitt111f, În care nici ţJrin vi'I 1111 vt1 rret~e ge11ert1fiilor
vii<otire că w1 C. A. Ro.1eui t1 fosr posibil măwr pe
pămân< române.IC. (MIHAI EMINESCU)
Oi să am capele .. ./ Rochii de Paris!/ Şi
cai şi rrăsurlt/ Ct1re 11u-1ni trecură I Nici 1n<lcar
pri11 vis. (VASILE ALECSANDRI)
Îllfr-o dwninet'ă de 1oom11ă../ Vezi, Ctl
pri11 vis mi-aduc amillfe ... (OCTAVIAN GOGA)
A-şi vedea visul cu ochii = A-şi (sau a i se)
îndeplini o mare dori nţă; a (a i se) realiza tot
ceea ce şi-a propus:
D11m11eze11 t1 fosr îndură<or şi l-a 111(1( la
si11e înaillfe de a-şi vedea vi.lui cu ochii (... ]
(MIHAI EMINESCU)
Fourier a 111urir fără a-şi vedea visul cu
m~Jtii, 11u s-a Învrednicit să ridit~e cel 1nai init~
falans1e1: (ION GHICA)
Mi-a111 văzut visul cu ochii, de-t1cu1n /JOf
să 1nor fe rice.I/ Astăzi h'1net1 ne cunoaşte.
(VASILE ALECSANDRI)
- Astt1, Îi zisei, e dreţJf 111ulf1'1nire că re-tun
făc111 să-ţi
vezi visul cu ochii, mergând la A111o<e11i.
- După ce m-ai pw1a1 şa.le luni cu zăhărelul. Şi
dacă aţi me1:1, de fX111ea cui a fosr clfytigul, a mea
ori a dumneavoo.wii? (MATEIU I. CARAGIALE)
370
Vis uri (sau vise) plăcute!= Urare adresată unei
persoane care urmează să se culce:
Acum re rog să dormi î11 colţul d-wle,
fiindcă eu t11n ajw1.1. Visuri plăcure 1 (DUILIU
ZAMFIRESCU)
(... ] darjii11dcă adi11eaori ai emis ct11evt1
idei 11u-1ni r errag horărtîrea de a re rr iJnire În
{ară cu u11 rr en .'lţJecial, să-tifle so1nnul lin şi să
ai vise ţJlăcu1e... (IULIA BLAGA)
VIS A
A visa (sau a umbla după) icr e verzi (Reg.) =
A dori lucruri imposibil de realizat:
Gazda 11 povăfui să ia pe seama lui o
rociroore de IXlni din w re îi lăsase să se apuce
şi el de ceva şi să 1111 1nai 1unble ca un 11ierde-
va1ii d111Jii icre ved. (P. ISPIRESCU)
A visa cu ochii deschi şi =A fi încr-0 stare de re,erie:
Visa cu ochii de.ochişi să fugă în lume cu
noua .rn drago.He. (CRISTIAN SĂILEANU)
Probt1bil că unul dintre noi visa cu ochii
deschişi sau cineva făcuse o glu111ă ţJroasră şi
lansase zvonul unui ţJ11111z de ţJ01nină cu ca111e la
discrefie. (ALEXANDRU TEODORESCU)
A visa deş tept (Pop.) = A avea haluci naţii:
Loc11i1orii rt?dea de dc111.wl, ca de 1111111
ce aiuret1ză sau visează deşre111, iară el, suţJărar,
plecă î11ai111e, fără t1 /Jiiga de seamă că bt1rlx1 şi
rmrul îi albi.le. (P. ISPIRESCU)
A1n li} uns Cll un năuc, visez deşr e111, 1111
mai şriu ce fac ctînd mă uir la ochii răi. (IDEM)
Nici în vis n-ai visat = Se spune despre ceva
(care pare) neverosimil:
Nu, că e ciudată lt"nea asta.' ... Vezi ccîre
nici în vis n-ai visar. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Unde te visezi? = Unde crezi că te afli?:
U11de re visezi de umbli cu porcii durm
ri11e? (ION CREANGĂ)
Când nici nu visezi (sau când cu gândul nu
visezi) = Pe neaşteptate:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

E un sufle! acru, Îll stare să se rătiJune A li de vită şi sămân tă = A fi de neam ales:

când nici 1111 visezi. (LIVIU REBREANU)
Ct1nd nici 1111 visa ... 11u1nt1i
rrezeşre Cil dânsa. (ION CREANGĂ)
Ctînd cu gtîndul 1111 visează,! El î11 wrsă
o să cază. (ANTON PANN)
Dimre arâfia, ctînd rofi swlf de vifă şi
iară că se sămânfă, wm focul negm să re legi de 111111/? (POP.)
A lucra (pe cineva) în foi de vită (sau pe Ia
sp ate) (Pfm.) = A unelti împotriva cuiva cu
n1ultă şirete nie, fără ca cel vizat să si n1tă:
Toară lu111ea Îşi a1ni11rea cu1n Îl „lucrase

VISTAVOI în foi de vifă" pe Tudor Vladimir escu... î11 acele

A veni fără vistavoi (Înv.) =A veni (undeva) pe /1111i dit1 1821. (CAMIL PETRESCU)
neaş tepta te: Te-au lucrar. .. Aisra-i cuvât11ul cel
Oricum a r fi, pica ror rimpul fără adevărt1r.I Te-au lucrar şi-1ni ţJllre rău.I ...

visravoi, îi f rângea braful şi îi ardea cel pufi11 1111 (CEZAR PETRESCU)

t>icior î11fund (...] (DUMITRU CRUDU)
VISTĂ
La prima vista = La prima vedere:
Pagt111i11i... esecura la p rima vi.Ha acele
dificulrăfi şi convinse pe adversarii săi despre
pr odigioasa .ra abilirare. (NICOLAE FILIMON)
VITEZĂ
A-şi face (o) viteză (Reg.) =A- şi
Ctîn ş-o făcui calu o vireză, o Jo r>i
ft?nrână. (OVIDIU BÎRLEA)
A băga pe cineva în viteză. v. băga.
Dar .wviciile secrere i-au lucmr în foi de
vifă. (MARIAN OPREA, VIOREL PATRICHI)
Cornea fi1.rese lucrar de Berzovici pe la
spare şi aj1111sese acolo nevi11ovar! (MARCEL
SECUI)
Lucrătură în foi de viţă = U nekire abilă (îmix>ttiva
cuiva):
Peflfm dtî1tra... lucrăr111a îi1 foi de 1ifă şi
tL~e/e 1nicij0t.~uri de afli[llre şi de isr>itire... ert1u 11u1mi
111rf1uri şift1:1ot11e. (MATEIU I. CARAGIALE)
lua elan:
Pe vită, pe sămânţă (Fig.) = TL[uror, rara excep~e:
Agiutt1t-t1u cu bt111i fn t>refu cărţii ca să
le fie pomt111ă pă vifă, pă să11u1nfă, p<111ă a şepre
să111ât1fă. (NICOLAE IORGA)

Dă-i viteză! (Fam.) = Porneşte în grabă! Mergi

mai repede! Acţionează e nergic!: VIŢEL
Ce 1nai aşteţJfi, ia rucsacul şi dă-i vireză, A înjunghia (sau a tăia) viţelul cel gras (Liv.)
că re ajung din 1111nă (ION LAZU) = A da o petrecere îmbelşugată în familie, mai
ales În cinstea Întoarrerii cuiva:
Eu, rară, t11n plewr şi re rog să 11u fii
VffĂ .'tUfJiittlt, C(/Ci dt1C-llŞ fi ră111as Jl-llÎ fi tăit1t llCU/11
A căuta pe viţă , pe sămânţă (Mun.; fig.) = A vifelul cel mai gras. (G. TOPÎRCEANU)
căuta cu multă atenţie ceva pierdut: Fără î11doială, a/bir de bărrt111efe, va fi
Drepr aceet4 fiecare dinfrt' noi chiar asrăzi t>ierdut 111ult din Îndărătnicia trecută; va avea
trebuie să 11/et~e În lu111e să caure cc1re o vită şi CUVÎJJ/e 111lli /Ju11e JJe/ltru el; Îl va JJrÎ111i Ca {Je U/J
să11uînfă de oameni ( ... ] (SIMION FLOREA fiu rărăcir, va răia vifelul cel gras. (GIB I.
MARIAN) MIHĂESCU)
(Cu parafrazarea expresiei) Spune-i că

A li de vită plavită (sau de viţă veche). v. plăviţ. rară/ său a uirar rorul şi că-l aşreapră cu brafele

371
 Vwile ILJNCAN

deschi.le. Vor răia împre„11ă viţelul cel gras.
(ION VINEA)
A sta (sau a s e uita, a rămâne) ca viţelul
ca vaca, bon!) la poartă (pe la poartă) nouă=
a) A sta sau a se uita, a rămâne uimit, nedumerit,
dezorientat, perplex în faţa unei si tuaţii noi sau
neaşteptate; a nu putea să reacţioneze în niciun
fel în faţa unei situaţii (noi sau neaşteptate):
flls"I face oâ1ii mari, de viţel la po011ă
nouă şi 1111 se 1nt1i recunoaşte - 11u 1nai ştie ct1re-i
el, cel adevărar 1 (G. M. '.ZAMFIRESCU)
Ce-o să u11neze În t1se1ne11et1 caz? Dacă
L"w 1111, d"pă C11111 se holbează la ea ca viţe/„/
la poarră 110„ă, ci11e? (CONSTANTIN BANU)
Acela, descw111Jii11i1, .re ilira ca viţe/„/ la
poarra 110„ă. (IRINA CIUBOTARU)
b) A fi complet neştiutor într-un domeniu, a nu
reuşi să înţeleagă o anumită c hestiune:
Ce re "ifi la 111i11e ca vifef„f la poa110
110„ă ? N" {i-e clar ce esre o legendă; (TEODOR
MAZILU)
A trăi ca viţelul la oraş = A duce un trai plin de
E„, - a co111i11"ar dt111s„/, - de ct111d mi-am
pie1d"r fecioml, sw!T "" 111011 îmre vii (VADIM
GUZUN)
(sau
(A fi) ma i mult m ort decât viu = A fi istovit,
epuizat (de boală, de frică etc.):
( .. .] haid"c"I fJri11.re să nîdă, îl ci11sri Cil
o ţJa/Jnă bine aşternură ţJesre obraz, ţJentru ca
oiră dară să "" mai poarre degeaba pi.lraale la
drt'1n, şi, duţJii ce-i luă a 11na şi ţJunga, Îşi căută
de Treabă, lăst111d pe bief"/ Le"şretm mai m"lr
111011 decâr vi". (NICOLAE GANE)
Ptînă tun t1ju11s eu, se Î..'lţJrăvise bătaia,
povesri dt111s"I familiei 11erăbdăroare, "1ct111d î11
pridvor. A /ă.rnr-o mai m"lr moarră deu1r vie,
biara foră ... Am văwr-o. Ţi se frtî11ge i11ima.
(LIVIU REBREANU)
Î11 sra1-e de comţJ/e1ă nesimţire, a fosr
aruncat În />Ollrta şcoalii, unde l-t1u găsir, a
doua zi diJnineafa, ot11ne11ii de serviciu, 1nai 1nulr
111011 decâr viu. (1. L. CARAGIALE)
A (se) băga (sau a duce) (pe cineva) de viu în
mormâ nt (sau în pământ ) = A (se) omorî:
Ct1ură ţJe cel care a ţJus În 1nor1ntîllf ţ>e

lipsuri şi de greutăţi: rmri111ele rău. (MIHAIL SADOVEANU)

Cui nu-i ţJ/ace să trăiască ca găina la Ăşria vroit1u... să-i ducă de vii În
moară 1/ Î11să,I Nevoia îl face să Trăiască ca rm11uî111. (CAMIL PETRESCU)
viţe/„/ la oraş. (ANTON PANN)
Nevoia îl face să rrăiwcă ca viţe/„/ la (Pex.) A necăji foa rte tare pe cineva:
oraş. (I. C. HJNŢESCU) Acesre ert1u de ajuns... s-o vtîre-Jl
gr(){1ţJii pe biara lx1bă. (ION CREANGĂ)
Viţelul de a ur (Cu aluzie la idolul pe care l-au
venerat vechii evrei la poalele muntelui Sinai) = A (se) îngr opa (sau a înmormâ nta ) de viu = a)
Adoraţia, cultul bogăţiei, al banului : A (se) retrage într-un loc anume, întrerupând
Acea lepră imorală de greci 11-0 p"rea legăturile obişnuite cu lumea:
scoare deu1r Cuza di11 ţară. Î11găd„irorii de mai Am po111e11ir de felul cum 11101-ele meu
rcîri.iu 11-ar fi 1Xir11,11s 11it~i0liară În 1nizeria 1>rie1e11 ţJusese cu vreo c illcisţJrezet~e t111i Înainre
1nortllă
a tlcelor sectari a i vifelului de t1ur. ct1rmr lungii lupre î11 vălmăşagul că1-eia îl
(MIHAI EMINESCU) ar1'11case 1nohort1ra lui zodie şi cu1n se
î11gropase de viu. (MATEIU I. CARAGIALE)
Mai bine 1nă voi ÎllgroţJa de vie Îllfr-o
VIU, VIE 1năJ1ăsrire şi-1ni voi ţJltînge În siJ1gurărt1re

(A fi sau a rămâne) mort între vii = (A fi sau a 11e11oroârile mele, dectîr să primesc a fi .wţia
rămâne) ca şi mort: celui 1nai Jlet~insrir dintre ciocoii lui Caragea.
(NICOLAE FILIMON)

372
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Mă sm~orea111 Îngr O/Jllf de viu şi 1nă Nemfii... m-ar mânca de viu. (G. BARIŢIU)
gândeam la mot111 e. (PANAIT ISTRATI)
A n aşte (sau a fiita) pui vii (D. animale) = A se
b) A nimici: înmulţi în mod caracteristic mamiferelor:
Mă-ngroapă f rafii mei de viu!/ Legt11 de N-ai î1rvă(a1 la Ş<.'Otl/ă că... mamiferele nasc
dânsa, eu să şriu/ Că am 1mî1ei drag să-i fiu? rmi vii, pe care-i ală1J1ea;.ă? (D. R. POPESCU)
(G.COŞBUC)

A ş terge (sau a rade) (pe cineva) dintre vii (ori

c) (Arg.) A băga în buzunar ceea ce s-a furat. din cartea viilor) sau a s e cura de cărţile viilor
(Înv.) =A omorî:
A fi mort de viu = A fi foorre slab; a fi foarte bolna'~ Ş1eargă-să de11 car1ea viilor, şi cu

Colo-n 1111eda-i pustie/ Ca-n sicriu/ Te-ai drepfii să 1111 să scrie. (BIBLIA)
sin-ţi r1e veânicie/Mo1t de vi" (MIHAI EMINESCU) Să .re cure de cărfile viilor [...] (CORESI)

A ie şi (sau a pieri, a se duce) dintre (ori, pop., A tăia (sau a da, a trage) în carne vie. v. carne.
de printre) vii = A muri:
De îndt11ă însă ce Mircea dispăru dim re A-i Ina (cuiva) pielea (sau a jupui pe cineva) de
vii, rivlllirarea f11rre ur1nt1şii lui şi tlcei t1ifrarelui vin = a) A pedepsi aspru pe cineva; a fi fără
său Dtm ieşi la iveală. (A. O. XENOPOL) milă faţă de cineva:
Ct1 să ţ)ier dintre cei viii, t1lese.~1n ziua Lt1 locul unde se împie1ri.re fraie-său,
În care Î1ntJlinea111 douăzeci şi rrei de ani. păfi ca dânsul; fiindcă 1111 voi să dea asculrare
(MATEIU I. CARAGIALE) 111găciunilor ce-i adusese vulţJoiul, ci voia să-l
ţJrinză ca să-i ia pielea. (P. ISPIRESCU)

A jupui de viu (pe cineva). v. jupui.

b) A pretinde de la cineva mai mult decât poate
A Ina (şi) de pe (sau de la ) viu (ori vii), şi de pe da; a-i lua cuiva tot ce are:
(ori de la ) mort (ori morti) =A fi lacom: Dar nu-i de gl11111i1, boieri d-voa.Hră,

Şi părin1ele Isaia, î11 loc să umble mo1Jiş, căci vor să ne ieie şi fJielea de ţJe noi.I ... Şi noi să
ca a/fi /JOfJÎ, du1Jii cerşiroril, lutînd şi de fJe viu şi 11e lăsăm aşa, ghiojghioare, să ne despoaie? ...
de pe mo11, să aibă
cu ce se împopofona, el, 01ASILE ALECSANDRI)
diJnţJOfrivă, zit~ea că este de altă ţJărere, şi a111'1ne:

„Deuî1 să dai de 11omană la calici .1tîmbă1ă, mai
bine ceva de băui ma/11nurilo1; marfa... " (ION
CREANGĂ)
A mâ nca (pe cineva) de vin (sau fript)= A nimici,
a răpune, a doborî pe cineva; a chinui pe cineva:
Te mănânc f ripl, Spune drepl.
ră1t111e 1
Ori i-ai pri11s şi fi-a da1ără parale. (ANTON
BACALBAŞA )
Cu nevasră-1nea, 1nizerabile.1 Te-tun
mânct11 1 (1. L. CARAGIALE)
(GULffĂ:] Sărt«.'ul de mine! ... îi î11 .Ilare
să mă mănânce de viu. 01ASILE ALECSANDRI)
A-l mâ nca (pe cineva) viermii de viu. v. vierme.
Îti vine să-I (sau s -o) mănânci de viu (sau de
vie). v. n1ânca.
Mort de vin = a) (D. oameni) Epuizat din punct
de vedere fizic; lipsit de tărie s ufletească, de
fermi tate morală:
Ce t1111 de-alege oore din seaca-vă fii11fă?I
Ce foc făr a .re sringe, ce drep1fără să-mi mi11fă,/ O,
ot111e11i mo1fi de vii (MIHAI EMINESCU)
b) (Ol t.; d. ţesătu ri, obiecte de îmbrăcămi nte

M-ai mâncai friplă, fecior de lele ce mi-ai etc.) Care este putred sau rărit.
fos1 1(P. ISPIRESCU)
373
 Vwile ILJNCAN

Mort între vii = Ca şi mort:

Tu eşri ct1 neot11ne11ii: 1norr Între g/Jii. A întoarce vizita = A ră~punde printr-o vizită la
(GUGORE M. JIPESCU) o alta primită anterior:
Ctînd un 11reor se iveşre ţJenrru Î11răit1 ot1ră
Morţii cu morţii , viii cu viii. v. mort. În co1nu11t1 sa, el este vizifl11, dtlcă 1111 de cărră roţi,
cel pufi11 de o mare pai1e t1 popore11ilor săi.
Nici cu viii, nici cu morţii = Se spune despre un Dllroria lui este ca să le Î1lloarcă t1ceastă viziră,
bolnav care nici nu nnare, nici nu se Însănăto~şte: Î11frtî11d Îit căsuţele ţJOţJOrenilor, cari se vor silnţi
El rrăia acr"n 11it~i cu viii, 11it~i cu 1nor{ii. /Ol111e 011oraţi ţ>r1i1 astă 1nt111ieră 1>ări11ţea.k~ă ş i
AşreţJfa di111ni11ur În 1ni11ur să fie dus la 1noa11e. obligaroare. (I. L. CARAGIALE)
(P. ISPIRESCU) Ce să mai asculre aceleaşi cleve1iri a le
cucoanelor bă1rt111e ct111d ar avea t11t11ea de
Viu sau mort sau ori viu, ori mort = În orice vodJil cu el? Şi fiindcă de mu/1 Trebuia să
stare s-ar afta, î n viaţă sau mort, cu orice preţ: Î11roarcă vizira u11ei ţ>rie1e11e, li ieşir re1>ede.
Pentru ei ori viu, ori 1norr,I Tor una (LIVIU REBREANU)
face. (G. COŞBUC)
Misiunea 1nea, de ţJe u11na căreia Î1ni
ctîşrig exis1e11fa, esre aceea de a re CtlfJlura, viu VLAŞTINĂ
sau mori. (AUREL CĂRĂŞEL) A-şi face vlaştină (Reg.) = A-şi petrece timpul :
Curare şi ft1ce vlay1i11ă mai mu/1 la noi.
(STUDII şi CERCETĂRI de LINGVISTICĂ, l 979)
VNAT
A face viva (Olt.) = A toasta:
Ş1efa11 Vodă ce grăia?/ - Befi boieri ş i VLĂDICĂ
11u prea befi,/ Mt111cafi de vă sărurafi,I Mt1i11e-11 De Ia vlădică până Ia opincă. v. opincă.
ziuă vă scufafi.J Dar boierii 11-asculra/ Î11ce1Jea
viva de făcea. (POP.)
VOCE
A auzi voci (Rel.) = A percepe un mesaj mistic
VIZAVI pe cale auditivă; a avea haluci naţii auditive:
A(-şi) Ilice vizavi (Fam.) = a) A sta în pozi~i opuse: !tir a ud voci 1••• Te pome11eş1i c-o să-l
l-a Îllfrevăzur În co1nţJt1rfi1nenrul vet~i11, t1ud şi 1>e Du11111ezeu s1>u11cî11du-1ni cine-a fost
făcându-şi vizavi: bărbarul coqJo/e111 di11 cale Beke11bauer' (D. R. POPESCU)
afară.. . ; femeia uscară ca o !1ct111dură. (CEZAR Eu, măi fraie aud vad, îmi răSfJ1mde el,
PETRESCU) că dacă 11-aş auzi 11-aş fi t1ici, 11-aş fi 11ebu11.1
(EMIL BOŞCA-MĂLIN)
b) A forma o pereche la dans.
A li în voce= A fi în bună dispoziţie vocală:
Te11oml era î11 voce. (I. L CARAGIALE)
VIZITĂ
A li în vizită (cu cineva) = A avea relaţii de A ridica vocea= A vorbi, a ră~punde c u un ton
prietenie cu cineva; a se vizi ta reciproc: ridicat, răstit ; a protesta:
De asem enea subdirec1oml Gavrilescu, O singură clipă să 11u fim e.rpu$i
surJeriorul lui /o11esw, ale cărei fe1e Liliana
Cil curiozităţilor grosiere, să 11e 1>ule1n 1niŞLY1, să 1>ufe1n
era În viziră şi 11rie1e11ie, dar fără afi În viziră cu ridica voceafără 1et11nă. (CONSTANTIN STERE)
familia. (LIVIU REBREANU) Şi fJe 11eaş1epra1e ridică vocea ( .. . ]
Familiile 11uemu îi11izi1ă (GH. BRĂESCU) (TITUS POPOVJCI)

374
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
C1i1e Îndrăznea să cugere sau să ridice
vocea î11 co111rt1 dori11ţelor preşedi111elui c11 depli11ă
p111er eal ambelor Pri11cipare? (ION GHICA)
VODĂ
A lăsa pe vodă departe = Li se zice celor mândri şi
ţan!Oşi:
D e Îllft1lnea v 11'" 0111 călare, ţJe d 11,1n,
î111relx1: deptirre-ai lăsar pe vodă, voi11ice? (ION
CREANGĂ)
A m ânca (din) pita !ni vod ă. v. pită.
A nn-i păsa nici de vodă =A nu se teme de nimeni:
El 11ici de vodă 1111 .re reme, ziu. El .re s11ie îi1
mwueşi 1mfi11 î1 păsa. (MIHAIL SADOVEANU)
A s e plimba (sau a umbla ) ca v odă prin (sau
în) lobodă (Pfm.) = A umbla fără griji (dându-şi
importanţă):
- Ce re t>rimbli aşa ca vodă t>ri11 lobodă?
Î1ni zise Mihăiţă, ieşi11du-1nifără veste Înainte la o
cori111ră de 11/iţă. (NICOLAE GANE)
Nu da o dt1ră cu .'IGfJll-11 {arină şi cu car>ra
.re plimba pri11 rtîrg11ri ca vodă pri11 lobodă, p<111ă
ce i11ce1Ju1ii sătenii li-I ţJivnui şi a-i zice ţ>e fată
( .. .](CRISTEA SANDU TIMOC)
- Nu ţJretl 1nă 1>rice1> lt1 va1nţ>iri, dt1r 1111 se
odih11esc şi ei? Că doar 11-or să 11mble ca vodă pri11
lobodă f()(1fă vremea. (STEUAN ŢURLEA)
Parcă eşti vodă (lrn.) = Se spune unei persoane
care se consideră importantă:
Ţară-a sjllrşelii şi-a sjllşieri4 fX11t'ă eşti Vaiă
cel mpr de cămile. (https1/www.lireraturadeazi.ro/)
VOI
A nu (ma i) voi să audă de cineva sau de ceva.
v. auzi.
A nu voi să a udă (de„.) = A respinge categoric:
Take Ionescu continua să f1t1n.îlniră Îll
{ară că „11i1neni 1111 voia să audă de i11regralirt1ret1
Bc111a111/11i". (ANASTASIE IORDACHE)
375
Unii dintr e 1nt1i 1nt1rii t111nt1rei t1u ţ1ro11us
IJ01nbardar et1 1nu11relui cu t1juror ul t1vit1fiei, dar
cei di11 / 11,11ret1 ţJllrfidului 11ici 11u voit1u să t1udă
de aşa ceva. (MIRCEA CRĂCIUN)
A nu voi să ştie (sau să cunoască pe cineva)
de„. = A refuza să recunoască autoritatea cuiva:
Nici 11u 1nt1i voit1 să se 1nure, 11u 1nt1i voit1
să deie fată c11 dt111sa, 1111 mai voia să şrie de
dt111sa: 1111 mai voia 11imic; (IOAN SLA YICJ)
A voi (cuiva) binele (sau bine) = A dori să i se
întâmple c uiva lucruri plăcute; a ajuta pe cineva;
a fi binevoi tor cu cineva:
E1t1 un ri1t111 rău, 11u voit1 binele ni1nănui,
se Î1nbărt1 zilnic.~, dt1r e1t1 cr edincios suvert111ului
să11ca11ime11 i a/111/. (FELIX ADERCA)
N -am î11feles 11iciodară de ce 1111ii di111r e
ot11ne11ii cu ct1r e discurt11n, şi ct1r e Î1ni voit1u
binele sau ct1r e 1nă si1nţX1fizt1u, ert1u ţJ/ini de
gă11ri 11egr e (.„] (MATEI YI ŞNIEC)
A voi cuiva răul (sau rău ori rele) = A dori săi
se întâmple cuiva lucmn neplăcute; a du şmăni
pe cineva:
( ... ] 11e11r11' că t1vet11n i1n11resit1 că Î1ni
voit1 răul şi că roţi din jur ul 1neu Î1ni voit1u răul,
dt1r cltit1r şi t1şa nu 1ni-t1r fi rrec.~ur ţJri11 CllfJ u11t1
ca twa. (MARIN MĂLAICU-HONDRARI)
VOIE
(A fi sau a se lăsa, a lăsa etc.) în (sau la ) voia
(cuiva ori a ceva) sau (rar) Ia buna voia (cuiva)
= La bunul plac, la dispoziţia c uiva, la cheremul
cuiva sau a ceva; supus puterii, c apriciilor cuiva
sau infl uenţei a ceva:
RăzlJOiul, fX1Cet1, viit1ft1 şi 111ot1rret1, şi
t1vet11-et1 fufuror suţJuşilor 101; ertl llt'1nlli fli
î11săşi voia lor. (DIMITRIE CANTEMIR)
A a duce (sau a a bate) (pe cineva) Ia voia (sau
voile) (cuiva) = A supune (pe cineva) dorinţei,
plăcerii c uiva:
Nu li ţJufuf 11iciodt1ră,/ La voie-şi să 1nă
abară. (ANTON PANN)
 Vwile ILJNCAN

penrru să fie cerf(lf mai puţin, deu1r că are a fi

A face (pe sau, rar, în) voie (ori voia) (cuiva) făcur lxmi răi. (PRAVILA, 181 4)
sau a sluj i voia (cuiva) = A î ndeplini voinţa,
hotărârea (cuiva): A intra în voia cuiva sau a ana voia la cineva
Să părăsească voia diavolului şi să facă (Îvr.) = A obţine bunăvoinţa c uiva, a obţine
iară voia lui Dw1111edzău. 01 ARLAAM) îngăduinţa, indulgenţa cuiva:

D1un11ezeu ni l-a rri1nis ţJe el; şi Despre acesr lucm /JOI să scriu aceasTtl fX'
Dt'1nnezeu şrie ce face ... eu trebuie să fac voia !i<.'1"1 Puremicei Tale, că atw1ci când Voevodul Pelru
lui. (I. L. CARAGIALE) a tifltu voia Puremiciei Tale, a făwr nwnaidet'lÎT
Să ne năpusrim î11 pădure... aşreprtînd să mare riiipă îi1 roore comorile (...] (DOCUMENTE
se facă pe urmă voia lui Dw1111ezeu. (MIHAIL PRNITOARE la ISTORIA ARDEALULUI,
SADOVEANU) MOLDOYFl şi ŢĂRII ROMÂNEŞTI)

A face voie de nevoie şi h az de necaz = A A lăsa (pe cineva sau ceva) în voia (sau în voile)
manifesta bună dispoziţie, deşi este silit să facă lui (ei etc.) = Liber, independent, nesupravegheat;
(să suporte) ceva neplăcut : de capul lui (ei etc.):
Negustorul 11ost111, de voie, de nevoie, Pre Toţi îi las în voia lor. (CORESI)
făcea haz de newz 1 (CRISTEA SANDUTIMOC) Pe 1n1i1e 1111 1n-o răbdar 1i1i1na să-i las Îit
Um 1 n?de împ(lmrul, făcând voie de voia 101; că ror eu avetun să-i ct1ur ţJe urină 1>r1i1
nevoie şi haz de necaz. (POP.) meleaguri, că eu îs la /JOi, la amândouă părechile.
Ftlce voie de nevoie şi ht1z de necaz. (EM. GÎRLEANU)
(TEODOR FLONTA)
A lăsa pe cineva în voie. v. lăsa.
A fi la voia cuiva = A fi la cheremul, la discreţia
c uiva: A nu ieşi din voia (cuiva) = A nu se supune dorinţei
Sunrefi În 1ntîna şi la voia 1nărirului cuiva:
Padişah. (MIHAIL SADOVEANU) Şi aiu a slujir /011 Săracul cu c redi11fă...
neieşi11d 11it~iodară din voia srărxînului său.
A fi pe o voie cn cineva (Reg.) = A fi de acord (IOAN SLAVICI)
c u cineva:
Abit1 acum el afosr pe-o voie cu vecinul A nu(-i) ieşi cuiva din voie = A îndeplini dorinţa,
de pe.He d mm. gLL~ nII cuiva; a nu se abate de la cuvânnII cuiva:

A/JOi îi em frică de dânsa, aşa că

A împlini voia (sau voile) cuiva = A îndepli ni 11it~i0liară nu-i ieşea din voieşi ctînd ea se răs rea,
dorinţele, poruncile c ui va: el, cu car>ul 1>lecar, sta Într- un coif şi 11it~i un
Pe roţi ct1fi 11u-1ni Î1n11li11esc voile În casă, ww1111 nu auzeai din gura lui. (POP.)
îi împung cu ghionţi. (ZAHARIA STANCU) Măgarul, În scu11, nu-i ieşea ciobanului
El nu ştia cum săfacă... w să î111pli11ească di11 voie. (COSTEL PRICOPIE)
voia acelui împărar. (P. ISPJRESCU)
Eu penrru dmgo.Hea ra aş fi dar prin foc A 1111-i fi cn voie (sau în voie) = A nu-i conveni:
şi 11ri11 li/Xi, ct1 să-fi fac voile, şi fu ţJenrru 1ni11e Şi nu-i e1t1 cu voie să vie Î1n1Jiirăţia lt1
artîTtl lucru să nu faci. (IDEM) Ctimenifă ( .. . ] (ION NECULCE)

A încăpea în voia cuiva (Îvr.) = A-i fi îngăduit A nu-i şti (sau a nu-i înţelege ) nici voia, nici
c uiva ceva: nevoia (Reg.) = Se spune despre cele care nu-şi
Măwr de-are a face neş1i11e bani ctîr de comunică, gândurile, sentimentele, intenţiile:

buni..., 1111 va ţJutea să ÎJJCllfJă În voia 11e1nărui,

376
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Mă {i11et11n şi de sccîrbă şi de rtîs, că aşa Arunce să mâhni şi făcu voie rea foo 11e.
1nă Î11vă{t1se fJe 1ni11e fllfll: să 11u-1ni t1răr 11i1nănui, (VARLAAM)
nici voia, nici nevoia. (ARTUR GOROVEI) Srăpâne, zise (l(unci calul, de-acum

Să trăieşti, 1noş Sandu, şi

Dtunnezeu să re Înainte, ori cu ca1Ju/ de ţJiarră, ori cu ţJit1f1t1 de
fie ccîr de 1nulr Între noi, că t.ău aşa Îlni /Jlt«.~e inie, WfJ, ror artîw-i: fii odară /Jăr/)(lf şi 1111-fi face
dar 1u1 unul de t1ceia că111ia tor Îi 111i1ge şi-i 1iouă, şi voie rea. (IDEM)
nu-i ştii voia, nici nevoia ( . .] (SĂMĂNĂTDRUL,
voi. 5, 1906) A(- şi) facevoie bună= A (se) îmeseli; a (se) distra:
Dar în u1dar roore, fmre-său cel
A se da după voia cuiva = A face aşa cum îşi 1nijlociu e1t1 suţXi1t1r, nu-i venea 11icidet~t"n să-şi
doreşte, cun1 vrea cineva: facă voie bună. (I. POP-RETEGAN UL)
Nu părinrele face după voia feciorilor, În mijlocul 1uwi .rnr îi veni pofw să să
ci feciorii se dau după voia rJărinf ilor. (POP.) 1nai os1Jiireze, ca să vază şi a/fii ce do11111eşre şrie
el rrăi. Şi-şi face voie bună, 1iirtînd de fO(l(e
A s ta în voie bună (Rar) = A fi bucuros: surJărările de 1Jănă arw1ci. (IDEM)
Era noor){e, era lună,/ El cu CtllJii
împreună/ Sw la masă-n voie bună. (GH. A-i li (cu) voia (să ...) (Înv.) =A dori (să... ):
TEODORESCU KIRILEANU) Şreftm Vodă
l-au înrrelx11: Ce fi·i voia,
mă? (ION NECULCE)
A umbla (sau a s e l ăsa, a merge, a li purtat) în
voia cuiva (sau a ceva) = A umbla, a se lăsa A-i li cu (sau în) voie (Înv., rar, îcn.) = A-i
după dorinţa, după capriciul, după placul cuiva: conveni; a-i fi pe plac:
Înwlecă şi se lasă î11 voia wlului, unde Nu-i era cu voie să vie Î1nţJiirăfia lui
o vrea el să-l ducă. (ION CREANGĂ) Camenifă. (ION NECULCE)
Ba1t.~ă inică, SţJrinreoară,/ Mergi În voia
î111tîmţJlăriil Ca o lebădă uşoară. (VASILE A-i li cu voia să ... (Pop.)= A dori să...:
ALECSANDRI) Purefi .Ha şi mai mulr; purefi .Ha chitir la
1ni11e, dacă vi-i cu voia şi vi-fi Î1nţJăca.
A(-i) intra cuiva în voie, (rar) a intra în voile (CALISTRAT HOGAŞ)
cuiva = A satisface toate dorinţele, guseurile c uiva:
Şi n1unai ÎJJ ccîreva zile aşa se A-i li cuiva pe voie sau a li pe voia cuiva = A fi
sc/Ji1n/Jase, Î11ccîr 1111 o 1nai cunoşteai; din pe placul, pe guseul c uiva:
rt'1nenă şi veselă ce era, ajunsese de se ofilise şi Îi înduţJlecă î11dară pe ea a o asculw,I Şi
nu-i mai i111ra nimeni î11 voie. (P. ISPIRESCU) w să-i facă ţJe voie î11cepură a ctînw (ANTON
Era un boier ţJoz11aş, că111ia 11u ţJrea PANN)
puret1 să-i i111re î11 voie oricine. (IDEM) lt1 dânsa s-a gtîndir lorrul ct111d s-a
Ct'1n văd eu, d-ra ţJrea i11rri Îll voia făgăduii lui vodă să-i facă pe voie şi la ea s-a şi
supuşilor. (ION CREANGĂ) dus (... ] (P. ISPIRESCU)

A(-i) \'egbea voia (sau voie) (cuiva) (Înv.) = A A-i li voia rea (sau amară) (Îvr.) = A fi trist, a
famriza, a avanmja (pe cineva); a părtini (pe cineva): fi î ndurerat:
Era u11 01n groznit~: nu veghe 11Îlnă111 i Vai că voia 1ni-i a1narăl Că 1n-t11n
voia. (ION NECULCE) s1rei11a1 de /ară. (DAN ZAMFIRESCU)

A(-şi) face voie (sau, înv., voia) rea = A (se) A-i li (cuiva) voia (să...) = A dori, a voi, a-i
întrista; a (se) e nerva: plăcea (cuiva) să... :

377
 Vwile ILJNCAN

Are o coastă de drac Într-Însa, care Fugi, cucule, de-acolea/ Nu-mi mai face
trebuie scoasă 111'1nt1idect11, dtlcă fi-i voia să t1i voie rea/ De jale nu-mi mai ct1111t1 (...] (TUDOR
femeie cum rrebuie. (ION CREANGĂ) PAM FILE)
Este o ceară 1noale 1>e ct1re o Întorc Ct'1n
mi-e voia. (C. NEGRUZZI) A-şi face sau (înv.) a-şi umple voia = A-şi

Cui i-e voit1 să 11u 1not1ră/ Pună t>losca satisface dori oţele, poftele, capriciile:
.111b.111ooră;I Cui i-e voia să rrăiască.I Plosw să Bea şi mtînw,I Voia-şi făcea,/ De nimeni
n-o părăsească. (JARNiK-BÎRSEANU) nu grijea. (ŞEZĂTOAREA, IV)
Împltîndu-şi voia, ce-au dorii au
A-i strica cuiva voia, (îvr.) a i (se) s trica dobtîndir. (DOSOFTEI)
(cuiva) voia, a-şi s trica voia = A (se) indispune ; Părere de rău ca aruncet1 11-1111 1nt1i
a (se) întrista: si1nfir tlceşri soţi ÎJJ viaft1 101; că 11u ţJufură să-şi
Vădztîndu-1
mt1zt1/imea că-i de neam facă voia. (P. IS PIRESCU)
ţJrosru, li să stricară
rururor voit1, că 1111 le era
cin.He să margă la gazda lui. (ION NECULCE) Cu toată voia = Insistent, cu tot dinadinsul, din
Actun, dt1că 1Jări11{ii se Învoiesc, se declară tot sufletul:
că dtînşii 1111 strică voia fe1ei şi det~i tdtî111ă 1u'1nlli de Să scoaţă pre Marei Vodă să rmsese cu
la dt111.1t1. (SIMION FLOREA MARIAN) rooră voia. (MIRON COSTIN)
Toore t1ceste ttîre s-tlu scris 1nai sus su11r
A-şi a lege (sau a-ş i ana) voia ochilor (Reg.) = pofrele mele Cil fO(l(ă voia mea, şi pofresc şi rog
A-şi alege ce preferă: pe roti priere11ii mei să fie ace.He rocmele
ltl ftînrtînll la izvor se-111t1/neş1e dor cu srărăroare (... ] (DUMITRU STĂNESCU)
dor, se sămră până mor şi fac voia od1ilor. (POP.)
Cu voia (cuiva) sau de (bună) voie, (reg.) cu
A-şi face voia (cu cineva)= A batjocori, a silui, de-a voia = Intenţionat,
dinadins:
a viola (pe cineva): Ieşirea mea de acolo n-a fosr Cil voia
Ea awsă să ducea,/ Nici la horă nu mea. (ANTIM IVIREANUL)
ieşea.I Arnăutu 1ni-o căra,/ Mi-o căra şi n-o

găsa/ Să dusă-n wsă

la ea,/ Ctînili mi-o De voie, de nevoie (rar, de s ilă) sau ori de voie ori
necăjeaiŞi-şi făcu voia cu ea. (POP.) de nevoie, cu voie (sau or~ şi) fără voie, ori cu
voie, ori fără voie, cu voie, cu voia, (sau) fără
A-şi face voia (pe cineva) (Reg.) =A se răzbuna voia (cuiva)= Fie că-i place, fie că nu-i place; mai
(pe cineva): mult în silă decât de bunăvoie; constrâns de
Mi-amfăcur voia pe el. împrejurări; vrând-nevriind, silit
De voie, de 11evoie trebui să se scoole.
A-şi face (sau a face cuiva) voie bună = A fi (ION CREANGĂ)
vesel (sau a înveseli pe ci neva): S/ur, nesluT, ai să fii a mea de voie, de
De când Trecui dealu-ncooce,I Voie nevoie. 01 ASILE ALECSANDRI)
bună nu-mi poci face. (JARNiK-BÎRSEANU) De voie, de nevoie, rrebui să se dllcă
tlcolo, căci ochii 11u-i dt1se ÎJJ geană de 11u ştiu
A-şi face (sau a Ilice cuiva) voie rea = A se ctîr rimp. (P. ISPIRESCU)
întrista (sau a întrista pe cineva):
las', jupâneşică, nu-ţi face voie rea, că După voie sau după voia (cuiva), pe voie, pe
are să fie ctîr .re pome de bine. (ION CREANGĂ) voia (cuiva), (înv., rar) până Ia voie = Pe placul
Căci, dac-ai sra să faci voie rea de sau pe gustul c uiva; la libera alegere:
roare, zău, ar trebui de la o vre111e s-a11uci Şi cerce1ă Hri.110.111 dllfXi voia rmrinrelui
câmpii' (IDEM) cumţi să ne facă. (CORESI)

378
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
Evreii Sftînra Scriprură după
ltîlcuiesc. (DIM ITRIE CANTEMIR)
E voie =Este permis, este îngăduit:
la Seuu-irare e voie să re închini. (N.
STEINHARDT )
Fără (de) voie sau făr ă voia mea (ori ta, sa
e tc.)= Involuntar, neintenţionat, din greşeală:
Lirerarura şi polirica însă... are de
darorie a fi 1ordt1w1t1 în adevăr, căci erorile, şi
cele fără de voie, fac a înapoia populii şi îi
ruină. (I. HELIADE RĂDULESCU)
Fie voia ta sau facă-se voia ta (Bis.) = Să se
îndeplinească hotărârea ta:
Facă-se voia Ta, 1>rec1un În cer aşa şi 1>e
pă11uîn1. (BIBLIA)
- Bine.I grăi fet~iorul de Î1n11ărt1f ct11n cu
}umărare de gură. Să fie pe voia ra; (IOAN
SLA VJCI)
În (sau, rar, la ) voie sau în voia (cuiva), în toată
voia, în voie bună, (pop.) în voia cea (m ai)
bună, (reg.) de (sau din Ia) voie, în dragă voie
= Liber, nesti ngherit; după dorinţă; uşor, film
efort; încet, fiiră grabă:
Că era ţara .Htînsă de dese răj)(){lie/ Şi 1111
purea stăpâni domni-n bună vot1ie. (DOSOFTEI)
Lt1să1nu-i să 1net1rgă În bună voie/ Că noi
avem a spw1e şi de-a/re. (ION BUDAI-DELEANU)
În voia cea bună = Fără nicio grijă, fiiră teama
de a greşi; c u certitudine:
Căci 1111 erau 1nai 1nulr det~t1r două
săprămtîni de ctînd se mărira.1e ea după /ţie
1nt1i bine a r fi să zic, ÎJJ voia cea bună, că se
mărirase /ţie după Maica. (ION CREANGĂ)
Chiar l1Ct'1n llŞ 11uret1 să re 011101; În voia
cea bună, dar mi-i milă de rinereţele rate. (IDEM)
În (sau, rar, Ia) voie sau cu toată voia = În
libertate, în largul lui, nestingherit:
Îşi desd1eie !taina să f)(){ITă respira în
voie. (JEAN BART)
voie Rădea pe Sandu, feciom-său, w1 flăcău
roşcovan, c-o ţtîră de musreaţă .wbr nas, băie1t11
spăros, zdravăn, crescui în voie. (I. MIRONESCU)
Dar de pe la Gmmăzeşri încolo moş
Nid1ifor ... a încermr a lăsa iepele mai la voie.
(ION CREANGĂ)
Nu-i voie (sau nu e voie) = E interzis:
Nu e voie să suni. (1. L. CARAGIALE)
lt1 poşră .rnu la gară (şi-n orice loc
mu1dt11Y E obligar 101 omul să scuipe-n
buzi111t1r,/ Că pe podea nu-i voie deuîr în caz de
/)(){l/ă. (G. TOPÎRCEANU)
\ 'oi şi nevoi (Înv., rar) = Bunăc;tare, linişte,
belşug alternând c u lipsuri, sărăcie şi gremăţi:
Pt1rru sure de ani rret~ur-1111 11es1e ţară
înrovărăşiţi de voi şi nevoi. (NICOLAEGANE)
Voia la mine (la dumneata etc.) ca la banul
Ghica = Se spune când se acordă cuiva
libertatea de a acţiona conform voinţei sale:
Voia la dumneara ca la lxmul Gltiw! Nu
ştii fu, 1nă.1 că de !l-ar fi /lu s -ar ţX>vesti, 1nă.'
(ION GHICA)
Nu 111i-a1n urt1t zilele ca să 1nă otrăvesc.
- Voia la d-ra, vedne. (C. NEGRUZZI)
- Voia dwm1irale, t1 răsp1111.1 lxmdirul
.1t1/111tî11d milirăreşre, cu palma dreapră la fnmre.
(MIHAIL SADOVEANU)
Voie bună! = Formulă de urare şi de salm;
bunăvoinţă:
- Sănărare şi voie bună de la Lil'ă
Sămădăul 1 zise el î11drăvieţ. Ţi-a lăsar vorbă să
.rnu ne dai să mâncăm şi să bem; (IOAN SLAVICI)
Voie vegheată (Înv.) = Bunăvoinţă; (pex.) prorec~e.
favoare, hatâr:
Un lucru mai ales î111ot1r.1e spre dtî11.111/
voia vegheară a sulranului, adit~ă 1nărillÎlnoasa
/>redare a unei comori de /3()()()0 galbeni. (AL.
ODOBESCU)
379
 Vwile ILJNCAN
VOINŢĂ
A face voinţa cuiva = A satisface dorinţele,
poftele c uiva:
Mă voi sili Ctl să-ţifac 101de11c111c1 vroi11fc1
dumirale. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Te mg, fă ş-a mea voi11ţăl Nu ieşi seam-11
uliţă. (JARNiK-BÎRSEANU)
A fi (sau a lăsa, a rămâne) în (sau, rar, întru
ori la) voinţa cuiva (Înv.) =a) A fi (sau a lăsa, a
rămâne) la dispoziţia cuiva:
Se Îllft1111ţJ/t1 t1.~1nenet1 că fă1t111ii e rt1u f11
voinţa srăţJt1nului lor, şi aceasrt1se11u1net1 clacă
11ehorăn1ră. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
b) A fi (sau a lă<a, a rămâne) la latimdineacuiva:
Să fie /ă.'i(I( î11 voi11fa iei să-şi facă rrei
lucruri pe111m mireasă. (OVIDIU BÎRLEA)
c) A fi (sau a lă<a, a rămâne) supLt< pmerii abuzive a
cuiva:
lt1ră că ne lăsă1n Îllfr u li fli voinţă cu cea
mai adt111că şi zmeriră î11cr edi11fare. (SIMION
MARCOVJCI)
VOLTA
A da volta = A rostogoli sau a răm1ma spre a fi
rostogolit un buştean cu ajmoml ţapinelor.
Uiră-re bi11e la balaurul de colo şi dă-l volra.
(STIJDII şi CERCETĂRI de LINGVISTICĂ, 1979)
VOLUM
A fi tipărit (ori publicat) în volwn ori a tipări
(sau a publica) în volum = A aduna într-un
volum scrieri de dimensiuni reduse apărme î n
diverse publicaţii periodice:
Pe ct111d a11is111/ era cu 111i111ea bo/11avă,
.'i-a făcui î11 opem lui publicară î11 vo/11111
Î11dre11rări, fJurgări şi 01nisiuni cu desăvtîrşire
c1rbirmre. (I. L. CARAGIALE)
O culegere c1 re.rtelor re.1pecrive a fo.'if
publicarăî11 vo/11111, î11 a1111/ 2004, la Edirura
Ama/rea, Cil rir/11/ „ Ţara lui Papură Vouă".
(DĂNUŢ UNGUREANU)
380
VOPSEA
A (nu) ieşi (bine) la vopsea (Fam.) = A (nu)
duce ceva la bun sfârşit:
Ariciul 1nirosi că n-o să iasă bine lt1
vopsea, după graiul şi foomea ce vedea el că
arăw v11/1,ea. (P. JSPIRESCU)
A ieşi a ltfel la vopsea (Îrg.) = A obţine un
rezultat diferit faţă de cel aşteptat:
El î111r-w1 fel o ursea ş-<1/rfel ieşi la
vopsea. (ANTON PANN)
A ieşi la vopsea (Fam.) = A o scoate la capăt, a
ieşi din Încurcătură:
Ne 1nai socori1n 11uîi11e, d1'1ni11it~ă. 01n
vedea (1(1111ci wm ieşim la vopsea. (ION PAS)
VORBĂ
(A fi) ieftin la vorbă. v. ieftin.
(A fi) înţepat (sau pişcat) la vorbă. v. înţepat.
(A fi) scump (sau zgârcit, scurt, reg., strâns,
rar, împuţinat) la vorbă (sau, rar, la vorbire, la
grai)= A fi necomunicativ, a fi tăcm:
Sct'111fJ la vorbă, Înce1 În 1nişcări,
Gheorghe cobora î11 .rnr p11rrt111d î111ordeaw1t1 o
roporişcă pe bmful .'ili111g. (DAN DAVID)
Diret' foml spiralului de alie11afi mi111al,
dam11J M ria11 Silve.Hri - w1 băd)(lf îiUlll, bine
jăw1, wre avea m~ţcări le111e, ge.11icula foc11·1e pufi11
şi em zgt11â1 la vodJă ( ... ] (AURA CHRISTI)
Mi .'i-a rmrur /JrO.Hălău; era sc1unfJ la
grai. (ZAHARIA STANCU)
(l)auzi vorbă! = Exprimă surprinderea faţă de
afirmaţiile cuiva; exprimă indignarea faţă de
afirmaţiile c ui va:
Iar po.110r o11ca de da!ică/11/ Si111eo11 Fosa
din Ţuţuieni, 11u1nai fJenrru că vo1fJeşre 1nt1i În
rt1/curi dect?r a/fii şi sft1rct1ieşre fO(l(ă ziua la
rabt1c, cere ct1re trei husăşi 11e lună; auzi vo1f1ă.'
(ION CREANGĂ)
Ea cum îl aude, lut111d fun'a, .rnr e/ Ş-îl
î11carcă bine cu ea ru .'ifJinar e/ Srrigt111d: -Auzi
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

vorbă' auzi fleac odară 1/ Tocma w1 ca rine de N-au Îllftîrzit1f 1nul1, şi iară că au venir
mit1 'joc să-şi lx11ă 1 (ANTON PANN) 1111 drac la dcîn.111/, şi pwuîndu-se ltîngă foc, s-au

- Auzi vo1fJii.' ÎltftÎ1nţJi11ă Pe1ret1. Să cer
fJ11nga ctînd 1111 şriu ce-iî11 ea? (IOAN SLAVJCI)
-Auzi vo1fJii.' ... un /rare 1111 vine la soră-sa
cu gând /J11n... mai ales când 11-t1 văwr-o de-aflÎ((I
vreme! (NICOLAE GANE)
(Să) fie vorba între noi (sau între noi fie
dar la vor/Jă cu Pepelet1. (!. G. SBIERA)
A (se) face de vorbă= A (se) face de râs:
M-a făcur de vor/Jă prin !iar cu
minciunile lui. (ANTON PANN)
Te-or videt1 oami11ii şi m-or face de
vod1ă-n sar. (VAS ILE ALECSANDRI)

vorba) = Formulă adresată interlocutorului, care

însoţeşte o observaţie confidenţială:
Pfeifer, prinrre conresele şi bt1ronesele
care s-au ţJus sub ari/XI noastră ţJroret~roare ...
nişte {ărt111ce cu 1nt111iere de lăţJfărese, Între noi
fie vorba... 11-ai r e1narcar, roruşi, vreuna care să
11romiră ? (TITUS POPOV ICI)
Acu, fie vorba Între noi, eu bănuie.îl~ că
nici 1111 e1t1 t1l ei, ci a venir rri1nisă de alră
cucot111ă care 11u voia să se tifle că lire nevoie de
lxmi şi-şi vinde bijurerit1... (LIVIU REBREANU)
Fie vod1a î111re noi, dai o lovi fură. (G.
A aduce (sau a deschide) vorba despre.„ (ori
de„.) sau (pop.) a lua (cu cineva) vorba (despre
ceva), a se lua de vorbă (cu cineva) (despre
ceva). v. aduce.
A arunca (cuiva) (câte) o vorbă (sau două
vorbe) = A spune (cuiva) ceva în treacăt :
Aposrol deschise porrifa. Sccî1tt1ir11I
fcîfcînilor făcu pe Boret11111 să î1lfot11t'ă îndară
wpul. Sot1rele îi umplu faţa de lumină. Mai
anmcă două vod1e î11 grajd şi veni repede spre

CĂLINESCU) poorră. (LIVIU REBREANU)

Aruncase o vorbă unul dintre {ărani.
A (nn) (putea) fi (sau, rar, să fie) vorba (ori, (ION PAS)
rar, vorbă) de... (sau, înv„ pentru) = A (nu) se
pune problema; a (nu) (putea) fi (în realitate, c u A avea (sau a da ori a prinde ere.) spor la vorbă

adevărat): (sau la timbă) sau a fi s pornic la vorbă. v. spor.

Dacăe vorbll de 1ntî11ct1r e, llŞ 1ntî11ct1 şi
eu bucuros. (NICOLAE FILIMON) A avea o vorbă (sau de vorbă) cu cineva = A
În primul nî11d pe111m că nici 1111 purea fi avea de comunicat c uiva ceva (secret); a urma să
vorba să renunţe, să r1lece din vila de la aibă o disc uţie lămuritoare c u cineva:

Predeal. (EUGEN PATRICHE) Lică Îi .'lţJuse că are o vorbă cu

arendaşul. (IOAN SLAVICI)
A (nu) da (cuiva) pas Ia (sau de) vorbă (Îvr.) = liisafi-1nă ţJe
1ni11e cu el s1i1gu1: .. A1n eu o
A (nu) permite cuiva să vorbe ască: vodJă cu domnul aces((I. (CAMIL PETRESCU)

Pan'ă se pune la cioar/Xil Unt1-111r-al((I

10 1 să soarbă,/ Asfel nu-fi dă pas de vorbă.
(ANTON PANN)
A (se) da în (sau la ) vorbă (cu cineva) (Îvp.) =
A începe o discuţie:
Ne-am dar în vodJă desr1re mutre/ Ca niyre
lti1iştiţi d11'1net1:·1!;ne-a1n1nă11urisir În finei Din ce
r1riât1ă .111nrem beţi. (TRAIAN DEMETRESCU)
A avea sămânţă de vorbă. v. sămânţă.
A avea vorbă asupra (sau pentru, de) ceva
(sau cineva) (Îrg.) = A discuta despre cineva sau
ceva; a an1inti de cineva sau ceva:
Desr>reacesre a A11nei Co11111inei cuvinre, şi
mai jos vom avea vodJă. (PETRU MAIOR)
A bate cu mrba departe= A foce aluzie, a insinua:

381
 Vwile ILJNCAN

Tor pe deţX111e Cil vor/XI fll /X1fi. (G. A face vorba (sau vorbă) cn cineva = A se
COŞBUC) înţelege cu cineva î n vederea că~ătoriei ; (pex.) a

A cădea cu vorba. v. cădea.
A călca vorba cuiva= A nu respecta sfao.II cuiva:
Acu1n nu-i era lui 1>e11r111 că rret~use ţJe
1Xi1ntînrul 01nului celui slut şi sct1rbos, ci Î i era
ciudă cu1n de să calce vorba ft1rălui său ce-i
Spllsese cu grai de moarre. (P. ISPIRESCU)
Şi allzind ft1nrâna că începe t1 llrfa, ea se
remll de t1-I scllfa, ca să n-o dojenească că i -t1
că/car vor ba. (IDEM)
se logodi:
„Dacă-mifac vod1ă Cil ea, am SpllS ell, o
s-ajllngem iar la cine şrie ce poveşri... " (ION
LĂNCRĂNJAN)
A face vorbele (sau a pune vorbă) ori a băga
vorbele la părinti (Reg.) = A peţi:
Ajunse şi el la curtea unui alr Î1nr1ărt1r,
w rele asemenea avea o fară. Făctuii vodx1, şi
illfe, illfe .le logodi şi el Cil dân.w . (P. ISPJRESCU)

Fă!-Fmmos îl fără, căci făcuse j1uiimtinr .fă A face (pe ci nev a) de vorbă = A face (pe
nll-i calu niciodtuă vor ba. (NICOLAE AUMON) cineva) de ocară, de râs, de p omi nă:
M-a făcur de vorbă p rin .fLIT Cil
A căuta sămânţă de vorbă. v. să mânţă. mincillnile flli. (ANTON PANN)

A cere vorba = A cere cuvântul: A fi în vorbă (cu ci neva) = A fi în tratative

Serascheru-arară planllrile .w le./ Paşii pentru încheierea unui acord (de căsătorie, de
rofi se-nchină şi găsesc Cil cal e.I Apoi cere afaceri e tc.):
vor/XI domnilor r omânii Şi-a.Hfel le vorbeşre: - - A/JOÎ dtlctl este aşa, inie 1ni-t1r fi voit1
„Ce răcefi, voi, câini ?" (D. BOLINTIN EANU) .fă .u ric logodna Cil năzuroa.rn a ia de fară Cil
ct11-e sunt În vo 1fJă, cc1nd aş şri că srăţx1na
A cocoloşi (cuiva) vorba. v. cocoloşi. mărăsăriei ăşria m-ar vr ea. (P. JSPIRESCU)
Fă,
Tiro, voi şTifi că Polina era în vorbă
A da (cuiva) pricină de vorbă (Pop.) = A da cu alde Birică. Ei, t1cu' se 1năriră cu Sran
c uiva prilej de discuţie: Corelici. (MARIN PREDA)
Când va veni N icu să-i dai pricină de El fll.leSe în vodJă Cil o fară de la ei d in
vorbă. 01 ASILE ALECSANDRI) ct111ier, Cil Santi Heim ( .. . ] (ION LĂNCRĂNJAN)
Şi fiindcă văz111ii că el nll le da pricină
de vorbă, fncerJură ei să-i vorbet1scă şi să-l ct11n A fi lung la vorbă sau (reg.) a fi cn vorbă
ia pe.He picior. (P. ISPJRESCU) multă= A fi comunicativ; a fi vorbăreţ:

Pări111ele era cam fllng la vod1ă. (I. L.

A face (ori a da) vorbă sau (reg.) a lăti vorba CARAGIALE)
(Pop.) = A răspândi, o ştire, un zvon: Dmgosrea din ce-i făwră 1/ - Din omllf Cil
Vei fi filai măsllri .fă nll .le facă vod1ă. vodJă mlllfă/ Zke-o vodJă, zil'e dollă/ Îndară-i
(NICOLAE GANE) dmgosrea nollă. (JARNiK-BÎRSEANU)
Sigi.wmndă .le bolnăvi la Brt1siovă; în
M oldavia se /ăfi vod1t1 că tuii fi mllriră. (A. T. A fi pe (sau la) o vorbă (cu cineva) = A fi de
LAURI AN) aceeaşi părere cu cineva; a fi în înţelegere cu cineva:

Aj11l, deci, roare mincillnile despr e mine, Copil llf era ma i rordea1ma pe-o vorbă Cil
tiflu şi că sunr nebun, viole111, ÎncăţXi{t111ar e1c. ţJărinţii săi.

Ferească Du11111ezeu să fiu şi cuivar.1 Ce s-ar

mai /ăfi vor/XI! (ADRIAN PĂUNESCU) A fi vorba (sau vorbă) de„. = A forma obiectul
discuţiei, al dezbaterii, a fi în disc uţie ; a se pune

problema:

382
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Oare... niJneni 11-a fJ01ne11ir dacă le-t1u Nu-l vezi Tu pe Ghiţă că e mereu pe
clădir dacii sau 1nai ftîrziu r o1nt111ii? Un lucru Îl gtînduri, că nu se 1nai dă În vo1f>ă cu noi? nu
şrii fără greşală, că e vorba de w111/ din acesre vezi fu că de ctîrva ri1nţ> ţ>arcă nu 1nai sunre111
două popoore. (MIRON COSTIN) nevasră şi băr/){IT? (IOAN SLAVICI)
Nu e.He vodJa de mine. (NICOLAE
FILIMON) b) (Pop.) A î ncepe să aibă relaţii de dragoste cu
o persoana de sex opus:
A li vorba= A fi în discuţie: /111nînd în vorbă cu dt111sa, faw, bună
Aici nu-i vorba de ce-i ţJ/ace uJJuit1 să mehenghe ((pop.) priceput, isteţ, abil], îi
facă. (I. L. CARAGIALE) î111ot1rce wpul şi /pare vede că nu-i de lepădar.
A consrauu repede că em vod){I de w1 (ION CREANGĂ)
.wbiec1 la mre 1u1 se gr1ndi1e. (EUGEN PATRICHE)
c) A începe disc uţii privi nd căsătoria:
A li vorba să... (sau nu e) vorbă (sau vorba) Vara a rret~ur, a rrecur $Î roa1nna şi

ori nu (ma i) încape (sau poate încăpea) vorb ă iarna, şi-n ţ>rÎlnăvara ur1năroare, Înainte de-a
= E de la sine înţeles; fără îndoială, e adevărat: da colţul- ror 1>rÎlnăvara - a1n inr1t1f Îll vo1f>ă cu
Acu1n Încalre 11u1nai fJOllfe ÎllliÎ/Jea vorbă, Parasw. (ION LĂNCRĂNJAN)
era în comp/eră mizerie. (I. L. CARAGIALE) Miai al 11osr111 inrră Îll vorbă cu Aristiţa
lui Btîzdoveică. (MARIN PREDA)
A ieşi cu vorba îna intea cuiva = A deschide
vorba, discuţia; a contrazice pe cineva: A intra în vorbă cu o fată. v. intra.
Crun erau să iasă ele cu vorba Înaintea
wrălui lor? (ION CREANGĂ) A încurca vorba . v. încurca.

A intra (sau, reg., a s e da) în vorbă (cu cineva) A întoarce (sau a înturna) (cuiva) vorba = A
(Pop.) = A lega relaţii de prietenie, de dragoste riposta; a contrazice:
c u o persoană de sex opus: Îi î11Tot1rce vor/){I lui wră-său. (GH.
Va1t1 t1 rrecur, a rrecur şifot11n11a şi CIAUŞANU)
ia111a, şi-n 11riJnăvart1 ur1nărot1re, Înt1i11re de-li Sluga asta Î1ni ca111 Î11fot11r:e vor ba ... şi
dt1 colţul - fOl fJrÎlnăvartl - tun i11rrar Îll vorbă cu am S · O p11111nui. (IDEM)
Parasw. (ION LĂNCRĂNJAN) (HORIA:] Dacă s -a r cuveni, v-aş
Văz eu, 1nă duc, 1nă dt1u În vorbă cu î111oarce vor/){I. (AL. VOITIN)
de la fJOarră cu o
w111/ lxmdirolă roşie. (DINU Nu î111oarce vor/){I, că alw spusei. (ION
SĂRARU) LAZU)

A intra în vorbă (cu cineva) sau (reg.) a s e da A înţelege (sau a pricepe) unde bate vorba
în (sau la) vorbă ori a s e lua în (ori la) v orb ă cui va = A înţelege la ce face aluzie sau pe cine
(cu cineva)= a ) A începe o discuţie cu cineva: vizează cineva:

După ce .I<! îmbrăcă cu hainele cele Ei 1 Acu înţeleg eu unde /){lfe vor/){I lui 1
bune, el se finu bine şi 1111se1nt1i uiră t1su11ra lui; (1. L. CARAGIALE)
t1ţ>oi intrară În vorbă şi se isţ>răvi treaba cu
bine. (P. ISPIRESCU) A înţelege (sau a pricepe, a asculta) de vorbă
N -t1u Îllftîr ziar 1nulr, şi it1ră că au venir (bună) = A se conforma î ndemnului, ordinului

dmc la dânsul, şi puindu-se lt?ngă foc, s-au

1111 cuiva, fără nicio constrângere:
dar la vorbă cu Pepelet1. (I. G. SBIERA) - Ttîlharii ăşrit1 1111 pricep de vorbă,
do1n11ule ţ>re/ecr.I ... dacă conrinuă111 aşt1, riscă111
383
 Vwile ILJNCAN

să fi111 aracafi, do111n11/e prefecr!... Bcmdifii îşi Te-tun luar cu vorba şi 1111 re-tun Î11rrebar
închipuiesc că ni-e frică de ei, do111n11/e prefet'/ 1 ce vtînr re aduce. (LIVIU REBREANU)
(LIVIU REBREANU)
Voi nu î11ţelegeţi de vodXi bună? (IDEM) A lu a (pe cineva) cu vorba pe depa rte = A
aduce indirect un subiect î n discuţie; a face
A înţelege (sau a pricepe, a ved ea etc.) des pre aluzie; a insinua:
ce este vorba = A înţelege care este realitatea, Îl luă vor/XI pe detXlrle şi cu w1
Cil
adevărul: wwî111 subţire-I făcea .Iii priceapă că are .Iii fie
Au cerur t1fJOÎ varză cu carne, dar fericii. (P. ISPIRESCU)
prude111 a111 aştef){Gt să le-o aducă î111tîi lor ca .Iii
văd despre ce e vorba. (CAMIL PETRESCU) A Ina altă vorbă (sau a Ina pe cineva îna inte)
Ct1nd fJrrxesiunea coborÎ scările, vizirarorii sau a schimba (sau a-şi întoarce) vorba= A nu
văzură despre ce era vodXI. (G. CĂLINESCU) lă<a pe cineva să vorbea<că, schimbând cu
Cineva care nu înţelege despre ce este dibăcie subiectul unei discuţii:
vorba, ţJrezi111ă alruia care 1111 şrie, ceva ce 11u Fer ele arunci au /11t1T altă vor/Xi, dar di11
există. (OCTAVIAN LUPU) i11i1na lor 1111 s-a şrer.'l ţJurrarea necuviincioasă a
Sp<1n11/11i (... ] (ION CREANGĂ)
A lăsa vorbă = A lăsa un mesaj; a anunţa ceva L1iJOvt111ul, l1i1iştir şi u1111/Jifor, cuvia't şi )rirer,
înainte de a pleca undeva: 1111 răSfJt111dea 111inic.~, lua alră vo1fJii şi aju11se să se
Dacă .wnreţi plecaţi de acasă, lăsaţi 1<111g11it1scă
de asprimele admi11iwt1fiei cu pri1ire la
vor/Xi unde să vă găsesc. (I. L. CARAGIALE) pescuirul î11 /Xi/fi... (MIHAILSAOOVEANU)
- Sănărare şi voie bună de la Lică A schimlx11 vor/XI, dacă t1 văwr că eu
Să111ădă11/ 1 zise el îndrăzneţ. Ţi-a lăsar vod1ă .Iii 1111-/ slăbesc de fel. (ION LĂNCRĂNJAN)
ne dai să 111tî11că111 ş i să be111; (IOAN SLA VJCI)
A Ina vorba (sau vorbă) = A lua cuvântul :
A lega vorbe făr ă şir. v. lega. Sptî1111/... , /11tî11d vor/Xi, zise îm1Xirt1T11/11i:
Ei, moşule, ce mai zici? (ION CREANGĂ)
A Ina (cuiva) vorba din gură= a) A spune tocmai
ceea ce voia să zică alnil în clipa respectivă: A luneca cu vorba. v. luneca.
Mă111uca, le luă cet1 1nt1i rc1nără vo1fx1 din
gură... nu face bine ce ft1ce. (ION CREANGĂ) A lungi vorba ori a s e lungi la vorbă, a s e
Ferele căscară gura .Iii răspw1dă, dar 111w11a întinde la vorbă (lun gă) (sau cu vorba), a
lor le luă vor/xi din gură. (I. POP-RETEG ANUL) întinde (multă, a tâ ta ) v orb ă (lungă), a întinde
vorba (sau vorbe), a o întinde la vorbă = A
b) A î ntrerupe pe ci neva, nelăsându-l să termine prelungi inutil o discuţie:
ce avea de spus: Ca să 1111 lungesc vor/XI, hainele
Vru el să le spuie cine a fost broasca, /Xirbăreşti şi femeieşti, di11 creşter rxî11ă î11 rălr1i,
dară nu-i deteră răgaz, căci Îi luau vorba din şi a/re 11e111'1nărt1re lucruri /11,1noase şi scu1n1Je,
gură, Şi-/ Cll/11 dedet1u Îll fătfJăCetl/ă Cu graiuri fără de mine 1111 se por face. (ION CREANGĂ)
care 111ai de care rXicăliroare. (P. ISPIRESCU) Dt«.'ă 1u1 va fi gtua podul, dtl{Xi c1111 dau
Năiţă Lucean nu avu răbdare .Iii-I lase să fX>11111cii, ce să 1nt1i Îltt1i1de1n l01fx1, şti!i voi l'î? vă
re1111i11e şi-i luă vor/xi din gură. (DINU SĂRARU) a5ter1pră' îi1ţele.Mi, moş11ege? (I. POP-RETEGANUL)
Ce să mai î111i11d vorbe? Ileana se wlcă
A Ina (pe cineva) cu vorba (îna inte) = A şi dormi boiereşte iar /X1ba roar.w î11 ctîteva
distrage atenţia (cuiva): 111i1111re ror i1111/ ( .. .] (IDEM)
Nevestele... înce11 a -i lua Cil vor/XI şi a-i
dezmierda. (ION CREANGĂ)

384
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
- Ei, da ce să mai lungim vodJtl. Să
rrăiJn şi noi cu rofii, să ne 1ntîngăie111 lt1 1not1rret1
a/1ort1. (PAVEL DAN)
Din roare wvinrele cele înţelepre ce ieşeau
din gura ei ţJ/ăcu Î1n1Jărăresei 1nai 1nulr det~tÎI orit~e.
Ce să întindem vodJă mutră? (P. ISPIRESCU)
Tor 1nai rllr s-aude-n 110l1ţJfe cloţJOtul cu1n
sună-11 dungă/ Ş Gyulucă cu suraşii ror 1nai Sfl1u lt1
vodJă lungă. (CALICUL, XXXVII, nr. 8)
A nu asuda de vorba cuiva. v. asuda.
A nu avea (cu cineva) cuvânt legănat (sau vorbă
legănată), a nu fi vorbă legănată între„ „ v.
legănat.
A nu ie şi din vorba (sau, rar, din vorbele)
cuiva ori a nu-i ie şi (cuiva) din v orb ă = A
îndeplini întocmai ordinul, hotărârea cuiva; a se
supune dorinţei cuiva:
Cu rol cei şaizeci de ani t1i ei, Do1t1 nu-i
ieşea din vor/Jă şi-i SfJ1mea şi acum( ... ] (EUGEN
LOVINESCU)
( ...] 11i1ne11i 1111 Î11drăv1ea să iasă din
vorbo bonului /Jărn1nul şi a fiului său Scadar
(... ](ION GHICA)
Unde se află wio ca twa? Cum să ieşim
noi din vorbo boierului no.Hm? (MIHAIL
SADOVEANU)
A nu se potrivi Ia vorbă (Reg.) = A avea păreri
diferite:
Nu ne porrivim la vodJă. (ANTON PANN)
A nu z ice nici vorbă, nici poves te. v. poveste.
A nu-şi lăsa vorba (sau cuvântul j os) sau a nu
s e lăsa de cuvânt. v. lăsa.
A pune o vorbă (bună) la„. (sau pentru„.) =A
interveni În favoarea cuiva:
Se gli11dea îi1 roină că, în pretţjma judet'ăfi4
va 111ga ţ>e Ot.~rotirorii săi, subi11s11et~10111l şi
depuftdul, să pună o vor/Jă bună penim dt?nsul
acolo unde rrelmie. (UVIU REBREANU)
385
Şi deodară îmi reaminrii u?mbe1ul
sr1t111iu al lui Virgil Ionescu ct?nd mi-a făgăduii
că pune o vor/Jă bună penrm mi11e. (IDEM)
- Dă-le, Doamne, ca să scapi de ei, grăi
Sf Pe1re, care pune rordeawia ct?re o vor/Jă
bună r1e11r111 1nurirorii ce vin cu vreo rugăciune
la Tronul ceresc (.. . ] (IOAN SLAVICI)
A pune vorbe r ele (Rar)= A face intrigi:
Mt1i 1nul1, unii, fJe ct1re ni-i soco1i1n
priereni, t111 pus vodJe rele î111re noi. (MIHAIL
SADOVEANU)
Nemeşii îţi 101 f'"'' vodJe rele... (CĂTĂLIN
DUMITRESCU)
A purta (sau a duce) vorba (sau vorbe ori
vorbele) = A colporta Ştiri false, calomnioa~e:
Şi dacă purrt1 vodx1 din casă o făcea nici
măwr din ricăloşie, ci din plic1is, !>OCOiind că
vizirele coanei Arilfift1 mai zgt1/ţt1ie oleacă zilele
mohon?re (.. . ](RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
A purta (sau a duce, a tine, rar, a aduce) (pe
cineva) cu vorba (sau cu vorbele ori, înv., cu
voroave) = A înşela pe cineva, prin amânarea la
nesfârşit a îndeplinirii unor promisiuni:
Se duce bolx1 la-mpămrul, da· el 101 o
/Jur/li cu vorbll, că nu-i ert1 voit1 să-şi deie /t1lt1
după d-aişria. (MIHAI EMINESCU)
De o lună ne poarră cu vodJa. (CAMIL
PETRESCU)
Ne-t11n rcînguil vornit~utui Evghenie şi
1Jădurarilor, şi ne ror poarră cu vorbo. (MIHAIL
SADOVEANU)
O vreme chiar .re lăsă în nădejdea lui, şi
el t1 101 amt?nar şi t1 wm dus-o cu vor/xi ( .. .)
(RADU ALDULESCU)
Şi 101 1-llu fJur/t1/ cu voroove şi nu i-t1u
mai dar oa.He, rJănă ce i s -au rt1mpft11 de t111
murii acolo la Moscu. (ION NECULCE)
A sări cu gura (m are) sau cu vorba Ia (sau pe)
cineva (sau asupra cuiva). v.sări.
A scăpa o vorbă. v. scăpa.
 Vwile ILJNCAN

A schimba (sau a- şi întoarce) vorba ori (pop.) - Muierile astea, se a111estet~ă Îll vor/Xi
a lua (sau, rar, a intra în) altă vorbă = A u11 bătrt111, a r trebui legare cu funia şi a 111ncare
schimba subiectul discuţiei: pe.11e o creangă. (PAVEL DAN)
Apoi lfi11et1 .1chimbă vodXI, îiureabă de Do111nişoart1 Sreritlli se t11nesret~ase Îit
1ară-.1ă11, de ce mai e pe-11w.1ă. (AL.VLAHUŢĂ) vodJă şi
!ie ilira ft•1g la Mamela. (H. PAPADAT·
Ferele arw1ci au luai alră vorbă, dar din BENGESCU)
i11i1na lor 11u s-a şte1:11 11urrarea net~uviincioasă a
.1pâ1111/11i. (ION CREANGĂ) A se băga în vorbă= A intra în vorbă:
Se /Jăga iar în vor/Jă Şriulere
A schimba o v orb ă (·dou ă) sau a schimba Co11.11a11di11. (ION PAS)
două (-trei ori câteva) vorbe = A discuta - Păi aşa, de di.1c11fie, a r fi cazul să 1111
(puţin) cu cineva; a discuta în grabă: re 1nai bagi Îll vor/Xi, dacă /lu re Întrea/Jii cineva.I
Zenobia, î11 poarră, căura fX11t'ă pe (DINU SĂRARU)
cineva să schi1nbe o vorbă şi să afle t11nănunre.
(LIVIU REBREANU) A se depărta cu vorba = A se abate de la
Şi t1ţJOÎ 11u 1nai scltiJnbară nicio vo1fJă. subiectul discuţiei:
(IDEM) Dar ia să /lu ne depă11ă1n cu vorba şi să
Erau inu/fi 0t}1ii ce-o ur111ăriseră, şi î11cep a de1Jă11a firul poveşrii. (ION CREANGĂ)
acrun ochii t1ceşria rofi ert1u ÎndreţJfafi asuJJra Se de1Jă11t111 cu vod1a de pr e0<.' 11r1ar ea
me.1ei, 1111de dt111.1a .1chim/X1 vor be ce păreau raciră şi .1pi11(}(1!iă: ce e de făcur ? (ION VINEA)

/ot111e as11re cu 1nu1nt1 ei cea de inu/fi cunoscură.

(IOAN SLA VJCI) A s e împiedica la vorbă. v. împiedi ca.
Să 1111 fie singur ţ>e drt'1n, să 1nt1i t1ibă
omul cu cine .1ehimlx1 o vorbă. (POP.) A s e împinge cu vorba. v. împinge.
Să-i 1nai SJJUJJ
doar o vorbă-două şi
varvarei aieste de Tinca şi, 11e u11nă, să ne A se îneca în vorbă. v. îneca.
vedem cu .1ă11ărare, când o fi .1oar ele drepr de·
a.111pra et1p11/11i. (EUGEN LOVINESCU) A s e înnoda Ia vorbă (sau la cear tă) sau
(tranz.) a- şi înnoda vorbele. v. înnoda.
A scurta (cuiva) vorba (sau a i-o scurta). v.
scurta. A s e întinde cu vorba sau la v orb ă (la sfat., la
cuvinte) sau a întinde vorba. v. întinde.
A se ajunge (sau a se afta) în vorbe (sau la mrbă)

(cu cineva) (Îrg.) = A cădea de acord cu cineva: A s e întrece cu gluma (sau vorba, deochiul,
- A5a mai vii de aw.1ă grăi Pe1rea 1 nebuniile, şaga) . v. întrece.
mu/fwnir. Acum ne mai ajungem la vod1ă. (IOAN
SLAVIO) A se întrece cu vorba (sau a s e înnădi la
vorbă) = A vorbi prea mult şi fără rost:
A s e am esteca (sau a intra) (nepoftit sau Bo1ează vornicul, iar 01nul bull de gură

nechemat) în vorbă (sau în vorba altora) = A .re î111r ece cu vorlx1. (MIHAIL SADOVEANU)
interveni (în mod inoportun) încr-0 discuţie: Nu re fJrea Întrece cu vorba, că nu-fi
Pe de lăruri, ca un cc1ine lt1 uşa bucătăriei, şede bi11e. (ION CREANGĂ)
rrage cu uret~hea şi Ale.-rand111 Glt111eraşu, dornic să Şi .re vede că preze11/a mea lucra deja
se t11nestet~e Îll vo1fJii, .efiti1du-se totuşi să se vtîre a.11111ră-le ca w1 leac de befie, căci, r1ficfi!iifi de ei
î11rre bogăla,ţi. (LIVIU REBREANU) îi1ş~ţi, .1-ta1 îimădir la vodJă. ( . .) (ALEXANDRU

SEVER)

386
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea
A s e lua cu vorba = A se antre na într-o
conversaţie,
uitând de treburi:
Nu şriu cu1n s-a Îllft11ntJlar, dar 1n-a111
luat cu vo1fJa -de arcîra vre1ne.I - şi a1n uirar să
mă 1>rezi111. (SÎ NZIANA POPESCU)
111 d 11,1n .'lţ>re casă, ne-a1n luar cu vorba
şi ne-tun urcat Îll 1ne1roul greşit.
(https://www. vice.eoni/)
A s e luneca cu vorba . v. luneca.
A s e mâ na în vorbe sau a s e mâ nca din vorbe
ori a se tăia în vorbe (Reg.) = A se ciorovăi:
Să se ieie amândoi la harfă, să se se raie
în vorbe ca-n săbii. (MIHAIL SADOVEANU)
A s e prinde cu vorba (Reg.) =A promite, a (se)
angaja la ceva:
C-aşa m-am pri11s c11 vorlx1: să-fi fac ce
mi-i cere. (DUMITRU STĂNCESCU)
A s e pune la (sau pe) vorbă = A se apuca de
vorbit; a zăbovi cu cineva la discuţie:
Srărui11fa
de a n11 voi să fi11 de alr neam
decâr român l-a făcur să 11ire roare preve11inţele
de cari era Î1tcu11jurt1r, s-a 1>us la vorbă cu 1ni11e
şimi-a pove.Hir viaţa /11i la c11rrea /11i Ali-rx1şa
Tebedele11 de la lani11a (...](ION GHICA)
L-a1n /JO/tir În curte, i-a1n dar un scaun
şi ne-am p11s pe vorbă. (EUGEN BARBU)
A se ţine de vorbă sau a (- şi) ţine vorba (ori,
pop., vorbele) = A îndeplini promisiunea făcută,
a-şi respecta angajamentul luat:
E11 re 11u?11111ie.1<.', dar apoi de 1111 re fii de
vorbă e vai de rine. (I. POP-RETEGANUL)
Mi-a11 mai făgăd11i1 î11că doi t1 se
1>ren1'1nert1 la novele, dar 11u şi-t1u fi11ur vorbt1.
(G. BARIŢIU)
C11m îţi plt?ngi păwrelel Că n -ai fi11111
vorbele? (JARNÎK-BÎRSEANU)
A s ta (sau a şedea) de (ori Ia, î nv., în) vorbă
(cu cineva) sau a se împreuna la vorbă = A
discuta (cu ci neva); a petrece un timp discutând
c u cineva; a tăifăsui:
387
Hai dă răs11u11s cucot111ei, ori t1şa, ori
aşa, că n-are vr e1ne de .'lfllf la vorbă cu noi.
(ION CREANGĂ)
Îmr-o zi cown11/ Drăgan .Ha la vod>ă,
adil'ă la raijas cu 1111favori1 al să11. (I. HELIADE
RĂDULESCU)
A doua seară, duţJă i11r1t1rea 1nea În
colonit1 dovezilor sunărot1re, sra1n lt1 vo1fJă cu
câţiva marrori de deosebire vâr.He (... ] (C.
NEGRUZZI)
A sta de vorbă cu el însuşi (Rar) = A monologa:
Un t1cror sră de vorbă cu el Însuşi.
(MIHAI EMINESCU)
A11roml anonim .Hă de vor/Jă cu el
Însuşi, 1nonologhează desţJre fericire şi
nefericire în dragosre (...] (GH. VRABIE)
A s ta la vorbele lui (lor e tc.) (Îvr.) = A se ţine
de c uvânt:
Sunr nesrt1ro111ici, 11u srau lt1 vorbele lor,
ci 11nele zic şi a/rele fac. (RADU POPESCU)
A tăi a (sau a curma cuiva) vorba= A îmre mpe
discursul c uiva:
- Nu ştiu, răsr>undea şi cu asta Îi tăia
vodJt1. (IOAN SLA YICI)
Coana Cari11ct1 îi răie vorba; (EM.
GÎRLEANU)
Cu o lovirură scurtă fn falcă Îi cur1nă
vo1fJa şi, rrăgtîndu-1 de t'1năr În odt1ie, Închise
11şa.
(UVIU REBREANU)
Dar 11u llţ>ucă să zică 1nai 1nulr, că
Niculae-i c11rmă vorba. (I. POP-RETEGANUL)
A trimite (cu) vor bă (sau, rar, vorbe) = A
transmite un mesaj:
l-t1u rri1nis adică o bt1ră tăiară În strung,
care em pe o formă de groasă la amt111două
caţ>erele şi i-au rri1nis vorbă că o ri gt1ceşre car e
wr>ăre de la w11f şi wre de la rădăci11ă? ori să
iasăcu el la băraie. (I. POP-RETEGANUL)
Casa e goală. Soacră-mea o î11grijeşre...
Dar 1reb11ie să rrimir vor/Jă acasă... (LIVIU
REBREANU)

Nu să 1nă che111e ei, ca act'1n, cu actele
ţJă1ntî11rului 1neu, şi să-1ni rriJniră el vo1fJii
tmrorizt1fie săfac pe pămt1111ul meu ce vreu eu ( . .]
(DINU SĂRARU)
A trimite (cu) vorbă (sau, rar, vorbe) ori (reg.)
a da cu vorba de cineva (Reg.) = A înştiinţa pe
cineva (de ceva), a transmite un mesaj (cuiva):
Îi rrimir vorbă aw.1ă pe.11e drum. (I. L.
CARAGIALE)
Trimise vorbă lui Mida.1 că a făcui o
fapră ce rrebuie ră.1plăriră. (P. ISPIRESCU)
A tine (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna,
(înv.) cu cuvinte). v. ţine.
A tine la vorba sa. v. tine.
A veni (sau a ajunge) la vorba (la vorbele sau
la cuvântul) c uiva. v. veni.
A veni vorba (sau, înv., v orb ă) (despre„. sau
de„„ că„„ înv., p entru„„ rar, la „.) = A ajunge
c u discuţia la un anumit subiect; a discma (în
continuare):
01nul bun n-are noroc; asra-i şriură;
rogu-re, să nu-fi fie cu suţJărare, drt'1nefule, dar
fii11dcă a venir vor ba de-aşa, Î{i .lfJWI, w la 1m
frare, că din cruda copilărie .1/uje.1c prin .11răini,
şi ÎJ1Cllltet1 1111 1ni-ar fi ciudă, ccînd 11-tlŞ
1nă dau la treabă, C(/ci cu 1nunca 1n-t11n rrezir.
(ION CREANGĂ)
Lt1 urină, venind vorbll de doine
ardeleneşri, a ct1n1t11. (LIV IU REBREANU)
Din una, din alta, veni vo1fJa că
în călărorie. (P. ISPIRESCU)
Şi jii11dcă veni vod){I de Trădare, i-aş 1mrea
servi ţ>rietenului 1neu Kuky Kuzin o altă letJie de
viafă l(lfurăroare. (NICHITA DAN!LOV)
A zice (sau a s pune) vorbă ma r e (ori, rar,
vorbe m ari) (Pop.) = a ) (Mai ales în construcţii
negative şi imperative) A-şi lua un angajament,
a face o promisiune; a garanta, a j ura:
Nu Sţ>une vo1fJă 1nare, Î11ttî1nţ>i11ă
celălalr, noi 11u ţ>ute1n calcula ur111ările unei
înşelărorii artîr de nevi11ovare. (ION VINEA)
Vwile ILJNCAN
că 11-t11n b) A-şi lua un angajament; a vorbi demagogic:
[Preotul] E ftînăr şi .1imre lipsa de t1
spune vodJe mari. (PAVEL DAN)
( .. .] dor ea să calce pe pămtînrul .meru
în car e plugul, ră.111muînd bmzda, sco(l(e la
iveală o.1e1ni111ele eroilor noşrri!„ . Vor be
mari 1. •. Dar vor be. (DUILIU ZAMFIRESCU)
Vod){I mare să nu o zici. (ANTON PANN)
A muta vorba (sau cu vântul) = A da o
interpretare greşită celor spuse de cineva; a
ră<tălmăci vorbele c uiva:
Încă se11.1ibil, Trtlian .re opri din
discu1:11ul său desţ>re sine şi 1nută
vorba ţJe
femeia de ltîngă el. (PAUL EUGEN BANCIU)
A(-i) scoate (cuiva) vorbe (r ele) sau (reg.)
nume (rău) . v. scoate.
A(-i) ieş i (cuiva) vorbă (sau vorba ori vorbe)=
A se vorbi de rău despre cineva; a deveni subiect
de bârfe:
O să-1ni it1să vo1fJt1 că torn stt1tul În
mewle pr efioa.1e. (G. CĂLINESCU)
Cu siguranţă eşti invidillt şi totuşi J1u fi-t1u
ieşit vo1fJe. Nu cred că si1nţJ/a invidie t1 J1ăscut
To(l(e ace.11ea. (SIMONA ANTONESCU)
- Copififă de la mu111e,/ Ce fi-ai pus
v rtl să /){lrşo11
[(reg.) catifea (roşie)] pe fnmre/ Că fi-o r
ieşi vod>e mulre? (ALEXIU VICIU)
A(-şi) face vorbă (sau vorbe) cu cineva (Înv.) =
A discuta cu cineva, a conversa; a se sfiitui:
se duce Au făcut D1unnezeu vorbă cu Moisi
pr or rx. (ANONIMUL CANTACUZINESC)
A-i face (cuiva) vorba (sau vorbă) (cu cineva)
(Pop.) = A mijloci c uiva o întâlnire, o relaţie cu
o persoană de sex opus:
E ci11eva car e re place... Vr ea cu orice
pr e{ să-i fac vor/){I. (MATEIU I. CARAGIALE)
Em o fară de Şt1pre.1prezece ani... Îi
făcuse w1 prie1e11 vod){I cu ea. (MARIN PREDA)
A-i fi vorba cu lipici. v. lipici.
388
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea
A-i ieşi
vorba din gură = A vorbi ce nu trebuie
(fiiră săvrea):
Doa111ne, ce vo1fXi fi-a ieşir din gură.'
ziseră cele două. Vrei să ne-t1ţJri11de1n /Xlie În caţJ?
Să ne zw1dă baba pe dmm? (ION CREANGĂ)
A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul. v. măsura
A-i scoate vorba (sau vorbele, cuvântul) (din
gură) cu cleşte le (sau cu cangea, cu s fredelul)
(cuiva). v. cleşte.
A-i ţese vorba. v. ţese.
A-i vorbi în vorbă (cuiva) sau a-i da ajutor la
vorbă (cuiva) (Reg.) = A aproba pe cineva; a
măguli pe ci neva:
- Domnule, replică desrul de !1cw1 şi de
ÎnfiţJf Năiţă Lucet111, 1111 e1t1 cazul să-i vo1fJesc 01nului
În vo1fxt, ce, 1nă durea gura, 1nă fJu1Jea el arunci să
cons1n1ie.rc .rocitili111111J? (DINU SĂRARU)
- Păi 1111 vor bea1n, do1n11ule, cu 01nul, 1111
rrebuia să-i vodJesc î11 vorbă ? (IDEM)
Altă vorbă = Altă problemă, altă situaţie,
aspect al realităţii ; altă treabă:
Dacă lire fJr o1ejt1rul 1neu vreun cusur,
arunci alră vo rbă. (I. L. CARAGIALE)
Aşa (ne-) a fom vorba?= Formulă prin care se
reproşează c uiva că nu a respectat o înţelegere:
Aşa
ne-a fosT vodXI? înrrelx111 ei
fJO.Wmonîfi. Aşa ne-a fosT vodXI, să-l aduci fJe-ăsw
aici să scoară wfiTul?' (MARIN PREDA)
Păi, dom 'le, aşa ne-a Jo.IT vor/XI? O să-mi
facă maşina siră 1 (HARALAMB ZINCĂ)
Aşa (sau cum) \1ne vorba (sau, rar, vorbirea).
v. veni.
Aşa ti-i vorba (Fam.) = Ăsta mi-eşti?:
la uşă s-a oprii, Ctl să adauge t1111l!11Î11făror:
-Aşa fi·i vorlx1? (GIB I. MIHĂESCU)
- Aşa (i-i vor/XI? .Hrigă pOfXI, cărrănir la
obmz de mânie. (G. TOPÎRCEANU)
A- şi auzi vorbe (sau rău, multe etc.). v. auzi.
A- şi câ ntăr i (bine) vorbele (sau cm1ntele). v.
cântări.
A- şi cumpăni vorbele. v. cumpăni.
A-şi deschide vorbele către cineva = A
încredi nţa (cuiva) un secret:
De.rchiuîndu-şi ei vodJile cărră dt111.111/„ ...
acesT fure, după ce le-a lutlf lor sfarul şi gândul,
Îndată la do11111u tui 1ners şi vicleşugurile lor ţJil
deplin au arărar. (RADU GRECEANU)
A- şiface (de) vorbă (cu cineva)= A căuta prilej
de discuţie (cu cineva):
Ct1re u111nirocan cu ct1ţJul lulea de vin Îşi
făcea de vorbă Cil păre/ii şi Cil wînflll. (MIHAI
EMINESCU)
A1t1reori, ct111d ert1u ţ1rea 11ecă}i!i ori 11rea
Învrăjbiţi, ot11nenii fşi fttceau vorbă cu Murăşul,
aşa cu1n ÎfÎ faci de obicei vo1fXI cu un 1Jări11re ori
W lln fmre (...] (ION LĂNCRĂNJAN)
alt A- şi lua (sau, înv., a-şi trage) vorba înapoi
(ori, reg., îndără t) sau (reg.) a-ş i întoarce (ori
a-şi schimba) vorba = A-şi retrage vorba,
făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse,
rectificându-le:
ÎmţJăraflli, pli11 de mtîlmire, iară îşi lllă
vo1f1a ÎllG/JOÎ, şi ţJuse de a treia oară să freacă
roară lumea. (P. JSPJRESCU)
Vasile, cu o luare şireară În ţ>rivire, zise
racrit~os că el nu-şi ia vorba ÎllG/JOÎ şi dă bucuros
cele ci11ci locuri, ţJe ales. (LIVIU REBREANU)
Dt1r el t1vet1 leget1 vă111ilor lui şi nu-şi
llla vor/xi înapoi. (VARUJAN VOSGANIAN)
A- şi lua seama la vor bă. v. seamă.
A-şi pierde şirul (vorbelor). v. pierde.
A-şi trage vorba = A reveni asupra celor
afirmate anterior:
ÎmţJăraflll nll·Şi f}()(lfe rrage vor ba,
rrebllie să împli11ească făgădaşlll. (POP.)
389
 Vwile ILJNCAN

În chesria cu M t111a.t11e, 11u-1ni r e/rag do11111ie Îit ţJu{ine vo1f1e şi Îi să11,tă 1ntîna ( ... ]
vorba: Fă fJe drtlcu În zet~e şi /June 11uîna ţJe el şi (DIMITRIE CANTEMIR)
mi-l rrim ire; (MIHAIL SADOVEANU)
Cu vorbă (sau cu vor ba) că... = Zicând că ... ,
A-şitine cu vântul sau a se tine de cuvânt (sau sub pre text că...:
de făgădui ală, d e vorbă, de parolă, de Bărlx1 tul 1nuierii se dusesse de-acasă cu
jurământ) sau a (-ş i) tine (sau (înv.) a(- şi) păz i) vod1a că vine a doua zi. (P. ISPIRESCU)
cuvântul (sau făgă duiala, parola, jurământul, Sosi Într-o brişcă un ţJOţJă tt111ăr,
vorba ) sau a răm âne de cuvânt. v. cu vânt. necunoscut, cu vorba că a ţJrÎlnit ţJOruncă de la
/JOier ... să vie să-i facă sfeşranie şi să-i /JOreze
Ce ma i (a tâ ta ) vorbă (lungă) = Se spune când grajdurile. (VASILE VOICULESCU)
vre m să scurtăm o relatare sau să punem capăt
unei discuţii: Cum vi ne vor ba asta? sau ce e vorba asta?. v.
Ce mai arlila vorbă lungă? Din fl·-o păreche ve11i.
de boi m-am ales c-o pungă. (ION CREANGĂ)
Aţ>0i,ce 1nai arcîra vorbă.'... venifi cu Dacă (sau fiindcă) (ti-) e vor ba (de- sau pe-)
mine şi eu vă voi da de.Hule. (SIMION FLOREA aşa sau dacă aşa ti-i vorb a = Dacă situaţia se
MARIAN) prezintă astfel:
Dacă ţi-i vorba de-aşa, ai să-ţi rupi

Ce ma i atâ ta vorbă?= Să termi năm discuţia': ciochinele umblt?nd şi 10111-t1i să gă.1eşri slugă.
- lt111 fllCÎ, 1năi fe111eie, că
biserict1-i În (ION CREANGĂ)
i11i1nt1 011111/ui, şi dacă voi 1nuri, roi la biserică tun AţJOi, dacă aşa-i vo1f1a, 11u-1ni ră11uî11e
să şed, zise rart1; 11u 1nt1i fllce şiru t1rcîrt1 vo1fJă, ca dectîr să plec. (EUGEN LOVINESCU)
fariseul cel fă/amic. fn sft11şi1, ce mai arâra vod1ă
penrm nimiw ux11ă? (ION CREANGĂ) Dacă e vor ba, (reg.) când e vorba= La o ad ică,
Dară dacă Măria-w ai 111unaidect11 lipsă la drept vorbind; de fapt:
de bani, aţJOi ce ma i artîw vorbă? (SIMION Şi dacă -i vorba, IOf mai bine să-i fie
FLOREA MARIAN) nevasră deu1r ţiiroo re. (1. L. CARAGIALE)

- Hm . .. Apoi, dacă-i vorlx1, moşul lasă

Ce vorbă!= Se înţelege de la sine ; bine spui: locul cui îi place. Dwn11ealui e srăpân pe el
Lipsa de voinţă. Ce vorbă şi a.Ha 1 Cine până rrăieşre. (PAVEL DAN)
em vinovar de lipsa lui de vo infă ? (DUILIU Şi, dacă-i vorba, chiar ofiţerii erau
ZAMFIRESCU) geloş i. (ANTON BACALBAŞA)

Ctînd a1n 1>ri1nir noi la co17J, ert1u ot11neni

1nai zdraveni, 1nai chi1>eş1: .. Tor unul şi unul.1... Despre (sau de) ce e vorba = (De obicei, în
- Tea..., ce vo1fJă.I ert1u ot11ne11i ştraşnit~i. formă interogativă) ce este (de fa pt, în realitate),
(MIHAIL SADOVEANU) ce se întâmplă:
Despre ce e.He vorba? ... - Priveşre, re
C u a lte vor be, (rar) cu o vor bă sau în puţine 1YJg, mai cu băgare de .1eamă la ceea ce se
vorbe = Exprimând acelaşi lucru altfel. În perrece pe scenă. (NICOLAE FILIMON)
rezumat. Prin urmare: f,, .eft11şir, ce e? de ce e vorlx1 ?- Dumneara
Cu a /re vorbe, cu a/re Î11rorsăruri, conul cw1asti pe ... (1. L. CARAGIALE)
Tase aj1m.1e IOf acolo: 101 ei, n imic ce ilalţi. (EM.
GÎRLEANU) Este vor ba să ... = Urmează să...; trebuie să...:
DuţJă ce se Î1nţ1li11eşte această cere1nonie, Dacă-i vorba să scor banii de la rine,

î111tîi mi11YJpolirul îl firitiseşre (a felicita) IJenrru aJJOi slabă nădejde. (LIVIU REBREANU)

390
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Toţi să /upre dacă e vor ba să aibă - Eu îţi dau rămăşag că plouă la

prere11ţii de oameni polirici. (I. L. CARAGIALE 1
noopre îi zise Sran lui Păvăloc. - N ici vorbă'
( .. . ] swlf aşa de cruzi adevămfii î11t1inre de Zori, nu' (IDEM)
învăft1fi, când esre vor ba să mai wpere ctî1evt1
cwwşrinfe noi ' (VICTOR ANESTIN) Nici vorbă (nu-i) (că„.) = Desigur, cu siguranţă:
Nu-i vorbă, 1111 er t1u aşa de strălucifi
Lasă vorba! sau (eliptic) vorba! = Linişte! tăcere !: Bucureştii ţ>e atuncea, dar erau ro1ntîneşti;
Discufit1 t1 Jo.IT î111rerupră de .Hrigărele azi... ? Ce să 1nai zice111 de laşi şi, În genere, de
ct1rt1/iilo r: „ Lasă vorlx1, bă'" (ALEXANDRU oraşele M oldovei ? (MIHAI EMIN ESCU)
TEODORESCU)
A ide, aide, lasă vor ba' făcu gr orx1ml Nicio vorbă! (Fam.) = Linişte•:
serios, rx?11ă ce se închise uşa ( .. . ] (LIVIU Dt1că Î{i dă bună ziua, /JO{i să răSfJunzi,
REBREANU) dar nicio vorbă, nicio vizită, 11u este aşa?
Pe când umbra wde mutră,/ Tu, ce-fi po1fi (TUDOR ARGHEZI)
alăluri doamna/ Lasă vodXI, raci ŞÎ·tl!i<.'u/răl Ct?r de N icio vorbă des1>r e proi e<.'Tele de lege
dulce moare f()(111111t1 1(CIN CIN AT PA VELESCU) rrimise la Ct111et1 Con.11i1uriont1/ă.
(hups://www. rev iscafermierul ui. rol)
M ai e (ori ma i încape) vorbă! sau ce m ai
vorbă!= lndiscmabil, în mod sigur, fără îndoială: Nu (m ai) încape v orbă (sau îndoială, discuţie).
Îmi daţi voie? - M ai încape vorbă? (I. v. în căpea.
L. CARAGIALE)
Nu m ai încape vorbă (sau ma i încap e vorbă?).
M ai rămâne vorba despre (sau de ... ). v. rămâne. v. în căpea.

Măsoară-ţi vorbele ! = Fii atent c um vorbeşti Nu poate li vorba (ori v orbă) de„. = Nu este
(cu mine) !: plauzibil (să se vorbe ască despre ... ):
Măsură-fi vo1fJele, băiete.I Auzi, soră A m t1rărt11 că în chesrii de ideal, cum
nicovală, c1111 ne rllde acuşoml? (ION CREANGĂ) simi che.Hiile sociale, nic i 1111 p()(lfe fi vorlx1 de
- M ăs()(iră-fi, re r og, vor bei e, îi zise el oglindirea realirăfii (...] (G. !BRĂILEANU)
srăţJt1ni11du-se, că ţJe 1ni11e ţJOfi să 1nă loveşri A.Hfel, şi familia scriirorului plăreşre w1
fără să mă scoţi din răbdare, dar pe ea să n -o gr eu Tribur mo1t ii şi 1111 poore fi vor/XI de o vit1fă
t11i11gi, căci de o mie de ori de i-ai fi fmre, rămâi ferit~ită,
crun este desc risă Îll 1ne111oriali..'ltit~ă.

.Hrivir la pidoor ele ei ' (IOAN SLAVICI) (DIMITRIE VATAMANIUC)

Merge vorba sau vorba mer ge. v. merge. Sănu a\'e m vorbe = Să nu apară discuţii neplăcme,
motiv de ce artă:
Nici vorbă (despre„„ de„„ ori să„.) sau nici Vezi de are vreun cusut; ca să nu t1ve111
vorbă nu (ma i) poate li (ca„„ ori de„„ să„„ a„.) vodJe la urmă. (NICOLAE FILIMON)
= Nici pomeneală (despre aşa ceva). Nicidecum. În - P-t1.Ht1 să mi-o pui, p ·t1.Ht1 şi p ·t1.Ht1. Să
niciun caz: n-avem vor be' Cu mine 1111 se-nghire. (EUGEN
Eu zit~ llt'1na i ce zic eu, vă .'lfJt.'11 11u1na i aşa, BARBU)
gândurile mele, iară voi faceţi după gândul vo.Hm, Î fi Sf>w1 de la începui, să 1111 avem vor be.
şi ştifi
J>rea bine că, dt1că voi vă ducefi la 1noară, (FLORIN IARU)
nici vorbă 1111 ţJOafe fi ca eu să ră1ntîn t1it~i ori să
mă duc în t1/1ă rx111e ( ... ] (IOAN SLAVICI) Să nu-mi uit vorba! (Fam.) =M i-am amintit ce
voian1 să spun:
391
 Vwile ILJNCAN
Aşa -să 11u-1ni uir vo1fX1- zic 1nirocanului:
Nu-fi ţJe11nir, do11111ule, să re 11a1i1rezi lt1 un t1şa
tifrom1 (I. L CARAGIALE)
fn sfi-1rşir, ca să 11u-1ni uir vorba, roară
noapret1 cea dinainre de plecare, până s-au
revărsai Zorile, m-am frămtînrar cu gându (... ]
(ION CREANGĂ)
Dar să 1111 ne uiră111 vo1fX1, aşa se ÎltflÎ1nţ1la
şi cu Perrea al lovului; (I. POP-RETEGANUL)
Să nu-ti uiti vorba! (Fam.) = Formulă prin care
cineva intervine Într-0 discuţie, Întrerupându-şi
interlocutoml:
Să nu-fi uifi vod1a, ia du-re de mi le
adu... Şrii unde swlf sub par, la perele. (DUILIU
ZAMFIRESCU)
Da să nu-fi u1[i vo1fX1, 1năi B11ună, ci SţJui
ctî s-o î111tîmr1lar la Rt1covăf? (IURIE COLESNIC)
Să venim (sau să ne întoarcem) la vorba
noastră= Să revenim la subiectul discuţiei:
Dar să venim ia r la vorba noa.ură. (ION
CREANGĂ)
Act"n să ve11i1n ia r la vorbll noastră, de
unde am lăs(lf. (IDEM)
Să venim iar la vorba noa.ură. (ANTON
PANN)
Schimb (sau schimburi) de vorbe = Discuţie
scurtă, sumară; (pex .) schimb violent de replici:
După ace.li schimb de vorbe, 1ăc11ră,
fiecare mai având ceva după perdea. (MIHAIL
SADOVEANU)
Înrre noi şi f rare-meu Ion au loc ...
schimburi de vod1e. (ZAHARIA STANCU)
Se che amă vorba că.„ v. chema.
Se schimbă vorba (sau socoteala, ches tiunea
e tc.). v. schimba.
Umblă vorba (sau, rar, vorbe, vorbele) ori
merge vorba că„. =Se zvoneşte că...:
Iară, chiar la noi, că ror 1nă fi11ea1n să vă
sr1u11, CtL~Ol111e Miroane, u1nl1lă vo1fX1 că otunenii
vor să cwnr1ere moşia coniţei Nadina 1 (LIVIU
REBREANU)
392
Aşa le merge vorba Odobăceşrilor că-s
vifă de uriaşi. (EM. GÎRLEANU)
Vorba (sau p ovestea) cântecului. v. cântec.
Vorba (sau p ovestea) ţiganului. v. ţiga n.
Vorba ceea (sau aia) (Pop.) = Expresie stereotipă
care imroduoe un proverb, o expresie consacrată:
Vorba ceea: Se fine ca n1ia de om. (ION
CREANGĂ)
M-ai făcur să alerg Ctl w1 ogar acum la
bă!n1nefe, dar am venii şi eu la vreme când, vodx1
ceea, Î(i era lumea mai dragă. (NICOLAE GANE)
Să nu fie vorba a ia: Un înfelepr
făgăduieşre şi w1 neb11n rrage nădejde. (ANTON
PANN)
N-ai fi, cum să fii, că nici Sftînrul Pe1re
11-a fosr ş i, vo1fJa aia, era sft1nr şi el, 1111 căruţaş
et1 rine şi ca mine... (JEAN BĂILEŞTEANU)
Vorba e vorbă = Cele spuse (de ci neva) au
greutate, rămân valabile:
Su111 era om răcur în felul său, dar şi
când da ctîre-o vodJă dinrr-î11.wl vorba era
vod1ă, la locul ei, şi nu-l rm rea răpune re miri
cine. (ION CREANGĂ)
Lui nu-i plăceaflet'ăriile şi vod1a lui era
vod1ă de om în roarăfiret1. (P. JSPIRESCU)
Vorba vine (sau, rar, merge) = a ) Exprimă
îndoiala în privinţa exactităţii unei afirmaţii:
- Şrii, nici roc1na fi"1cfio11ari; dar ... ct11n
aşa. - Am înţeles: vod1a vine, umblaţi la
inspe<1ii. - Ba nu! (I. L. CARAGIALE)
N-au rret~ur ţJe ait~i 11işre oa1ne11i? - De.1
ră.'IJJu11se Ghiţă chibzuii, .'lt'1tle1n la d 11,1n şi rret~e
mulră lume. - Vorba vine, rrei oameni... (IOAN
SLAVICI)
Ceasul primejdiei .re tl(Jropie .. Aya mă rem -
Te remi?. .. - Vodx1 vine. (VASILE ALECSANDRI)
b) Avertizează că cele spuse nu trebuie luate ca
atare:
Adil'ă,
vod1a vine că n-am sftmf; aşa, ror
am ctîfiva franci . .. Aide să Iuăm w1 ar1eririv... (I.
L. CARAGIALE)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Vor/Jă săjie1••• dedil apuw.rem eu, aşa,

Vorb a-i vorbă = Cuvântul dat trebuie respectat : vi1ejit1 de coodă şi mă fineam grtl(Jă de ea, cu f()(lfe
- Apo i dă, juptî11e Srrul, vorlx1-i vod1ă: că sparele-mi ftîftîiau de frică; (CAUSTRAT

eu 1111 mă cioşmole.'il.' (a se codi, a ezita să facă HOGAŞ)

ceva] artîra, că la dmm e bine .fă pomeşri ctîr de A rri1nis acolo o scrisoar e ca 11e11rru un
dimineaţă, iar .reara să popo.reşri devreme! al lui - vo1fJii să fie.I - ş i ne tret~e iarăşi
ţ>rie1e11
(ION CREANGĂ) prin 1oore ar1ele: că .11111rem popor aşa şi pe
Vod){1-i vod1ă 1 Hm 1 Vod){1-i vod1ă? Dar dincolo, că .111111em o ţară 11u ş riu cum. (ION PAS)
ce 11e făceam cu Fă11ict1, cu Şrefa11it1 Dorofre?
(GEORGE TIMCU)
VORBI
Vorbă (spus ă sau ar uncat ă) în vânt = Vorbă (A fi) un fel (sau un mod) de a vorbi = Nu
spusă într-o doară, lipsi tă de importanţă; vorbă trebuie luat ad litteram ceea ce s-a spus; a li o
neluată în seamă: chestiune interpretabilă:
la las' 1111 re s1Jăi11uî11ra, că a1n zis şi eu, Teroare. .. E 1111 mod de a vod1i.
ia aşa o vorbă î11 vt1111. (ION CREANGĂ) (CAMIL PETRESCU)
Am zis aşa o vorbă î11 vt1111. (DUILIU Sunt dintre cei conda1nnafi să ră1ntînă
ZAMFIRESCU) Î11rordet1u11a Î11 neagra OfJOZifie. „ Înrordeuana " e
Dar 1111 o ft1c, rocmai penrru că re ft1ci de 1111 fel de a vod1i. (CEZAR PETRESCU)
mlwr penim o vodJă în wî111. (hnp://dojoblog.ro/)
(Ca să) nu ma i vorbesc (sau vorbim) de ... ori
Vorbă curată = Vorbă spusă fără înconjur, pe fără a ma i vorbi (sau să ma i vorbim) de... =
şleau, categoric: Trecând sub tăcere.. „ excluzând faptul... (fiind
Vod1ă curară! 11ici1111 a l doilea Nimrod, cunoscut, superfluu e tc.); independent de ...:
wî11ărorul biblil', 11iciu11 a l doilea sftî111 Huberl, Nu mai vodJesc de siruafia mea deliwră
vtînărorul 1ni11u11t1r a l creştinilor, eu unul 11-t11n de la Paris. (NICOLAE TITULESCU)
să mă fac. (AL. ODOBESCU) Nu 1nai vor bi1n de scriitorii fJe care i-a
Vod1ă cum1ă, ol1enea.ocă: Ce-are-11 ajuu11 .fă se „ftmseze ".(MIHAIL RALEA)
guşă şi-11 căpu,fă 1 (ION AGÎRBICEANU) Casa e .111ped1ă, poare .rervi Ctl lowl
pe111ru o in.Hilufie publică... Ctî1 despre vie, 11u
Vorbă de cl acă. v. clacă. ma i vorbesc. (G. CĂLINESCU)
M eca11is111ul derivării cu su/Lre (ca să nu
Vorbă grea = Insultă, jignire: ma i vorbim de cel a l derivării regresive) 11-a fosr
Spune o vodJă grea, lx1re-mă, alungă-mă, î11rordea1111t1 înţeles nici de cărre lexicogmfi.
mă duc. (MIHAIL SADOVEANU) (THEODOR HRISTEA)
Brt111L'uşi m-a pritti de piepl (crezu.re că-l
fJ1ovoca11e1n Înadins) şi 1ni-a s11us o vor /Xi grea, care (Mai) vorbim noi! = Exprimă un avertisment.
şi azi îini ră.11111ă îi1 tm;.. (ROMULUS RUSAN) Exprimă o ameninţare:
lt1s · că 1nai vor bi111 noi, dutJă ce s-o
Vorbă să fie != Nu cred aşa ceva: 1ermina cu doc1ort1şul. (CELLA SERGHI)
Ar>oi duţJă ce bău din apa ce-i adu.re, ei Şi 1nai vor bi1n noi fJe u11nă.' - Do11111ule
îi 1Jăru că mai prinse 11ifel sufle!. Vor/Jă să fie' Ciorogam, eu ctî111, da-11 poli1il'ă 11u mă bag.
(P. ISPIRESCU) (CEZAR GIOSAN)
- Vorbă să fie! şop1i el înce1. Te-aş duce
eu dacă 1e-a i lăsa ... Am ce să prind în bmţe. A nn vorbi sau a nu z ice (nici) două. v. doi.
(IOAN SLAVICI)
393
 Vwile ILJNCAN

A se trezi vorbind. v. trezi. A vorbi (sau a grăi) în vârful limbii (sau în ori
pe limbă) sau a-i li (cuiva) limba prinsă (ori
A vorbi (ca) din pivniţă. v. pivniţă. împiedicată) v. limbă.

A vorbi (cite) vrute şi nevrute (sau cite-n A vorbi (sau a gr ăi, a scrie etc.) cu picioar ele.
lună şi -n stele ori câte şi ma i cite) sau (la sau v. picior.
şi) verzi şi uscate, a vorbi curate şi spurcate =
A flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi: A vorbi (sau a grăi, a spune pe) s ubţire. v.
Vorbeşre şi el vrure şi nevrure. (HORIA subţire.

LOVINESCU)
Mă rog, nebunii de-a lui, ct?re-n lună şi în A vorbi (sau a răs punde) de-a băţul. v. băţ.

srele, de-fi venea săfugi de ele. (ION CREANGĂ)

Mai şriu eu 1Je cine să cred? că ot11ne11ii
vorbesc vrure şi nevrure. (IDEM)
Am voif>ir ved şi l(fctUe. (AN1DN PANN)
DurJăce se ca1n t11nefi şi dtînsul, Înce1Ju
să vorbească ş i verzi şi uscare. (NICOLAE
A vorbi (sau a răs punde) în tâ lcuri. v. tâlc.
A vorbi (sau a r ăspunde) monosil abic (sau cu
monosilabe). v. monosil abic.

FILIMON) A vorbi (sau a spune) ca Ia (sau ca din) carte.

Dar ÎJJ llOll/Jtea cu ţ>rit~ina .'t-l1u .'lfJU.'I vrute v. carte.
şi nevrure. De la bancuri polirice (cu TOT rÎ!iCll(
t1srăzi ţJllre de rt1s, arunci 1111 ert1 deloc aşa) şi A vorbi (sau a spune, a grăi, a vorovi) pleve.
.roldă(eşri fără pe1det1 la povesririle bărrt?neşr4 v. pl eavă.
srajii, .Hrigoi, oameni cu pureri nebănuire e1c. (G.
BĂLĂ[fĂ) A vorbi (sau a zice, a grăi etc.) păsăreş te (sau
pe păsăreşte) . v. păsăreş te.
A vorbi (cuiva) Ia ureche. v. ureche.
A vorbi (sau, reg., a da) în ponturi (sau a bate
A vorbi (într-un ceas) rău (sau a rău, reg., de cui va pontul). v. pont.
rău) = A cobi; a meni a rău:
Nu-fi .'lţJuJJea111 eu t1zi di111i11et1fă c-oi să A vorbi aiurea (sau într-aiurea, pop., în bobote,
mă pornesc îna i111ea ra? (... ] Ai vorbii î111r-w1 în dorul lelii, în dodii, reg., în văzduh, pustiu,
ceas rău, cucoane' (VASILE ALECSANDRI) pustii, zăbunit, în lături etc.)= A spune tot felul
Tudo.1e, băiete, nu vodJi cu riicar, să 1u1 vod:ieşti de nimicuri, de lucruri nejudecate; a spune
îilfr-111 ctm rău. (BARBU DELAVRANCEA) cuvinte fiiră sens, inconştient:
Mă srret~or )ri eu crun ţJOf. Să 11u vorbe.îl~ Tooră 110l1ţ1rea a vorbir Într-aiurea şi re-a
Într-un ceas rău; ţJtînă t1Ct'1n 1ni-a 1ne1:11 strună. chemt11. (GALA GALACTION)
(N. D. COCEA) De necaz chiar ÎnceţJu.fe Îllfr-ai urea să
vodJească. (CONTEMPORANUL, I)
A vorbi (pe) r adi cal. v. r adi cal. E cu chef, dar nu se cu1nţJăneşte, nici nu
vodJeşre î111r-ai11ret1. (MIHAIL SADOVEANU)
A vorbi (româneşte sau creştineşte) = A se Mi se fXJre că vodJeşri cam îi1 dodii,
exprima pe înţeles, clar: îi11relx1re. (C. NEG RUZZI)
jăctînd11-111i o asemenea
Da ce să-nţeleg, ce să-nfeleg? VodJeşre-mi VodJeşreî11 bdJOle pă/ămt1ri11I. Se vede că
creştineşre! (V ASILEALECSANDRI) l-a ame(ir dragosrea. (VASILE ALECSANDRI)
- Tt1ci, 1năi, zic eu, ce 1nai vo1fJeşti În
A vorbi (sau a grăi) cu păcat. v. păcat. bobore, că s-a 11uînia 01nul şi s-a duce şi el
acasă. (JON CREANGĂ)

394
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Nu vorbi ţJusrii ct1 să ne 1năguleş1i.I - Aşt1 pefirorul î11cep11 să spuie la pări11fii

ră.1p1m.1efara. (I. POP-RETEGANUL) fe1ei, cereri să propuie/ Sp11.1e penim june că e.rre
Vo1fJet1 şi el Îll dodii, ca 1naică-.ft1, şi t1stt1 cu .rrare/Cu două guri î11.1ă. (ANTON PANN)
em ctîr.re 1}()(1Tede rău. (ION LĂNCRĂNJAN)
A vorbi cu duşii (sau duşilor) = A spune lucruri
A vorbi aiurea-n tramvai (sau ca să nu fără sens:
adoarmă) = A spune lucruri fără sens; a face Acu1n 1111 1nai vorbesc cu du)rii de 11e
afimiaţi i nefondate: lume... (G. M. ZAMFIRESCU)
Şi, să 11u crezi că vo1fJesc lliurea-JJ
Tramvai, şriu ce zic ... (SEBASTIAN URSU) A vorbi cu gura altuia = A vorbi încet, fără
ACt'1n vorbeşti să 11-tldor111i. Prin ur111are convingere, evaziv, şovăielnic:

exi.rră şi o twfel de vor bir e, a celui ce vorbeşre Se uira la dc?n.wl cltiondon?ş şi îi vodua
să 11-adoormă. (MIRCEA CIOBANU) cu gura alruia, cum .re zice. (P. ISPIRESCU)
Tor ce fac ei e.rre să vorbească aiur ea-11
frt11nvai. Asta este o justificare a e.q-1resiei, unii A vorbi cu per eţii (sau pereţilor) sau a s pune
vorbesc ÎJJ tra1nvai ca şi cu1n ar fi Îllf r-o cărufă Ia perep. v. perete.
rrasă de cai: trebuie să u11e ca să atY>ţJere

zgommul făcui de copile şi de rofile cămfei. A vorbi cu sunetul la gură = A vorbi c u vocea
(hccp ://www.teenpress.ro) întretăia tă (de emoţie sau de oboseală):

A srar ţJufi11 şi-a Î11ce11ur să vorbet1scă cu

A vorbi ca baba chioara (sau ca baba oarba) .111j1er11l lt1 gură.
(Reg.) = A spune fără menajamente, a se exprima
direct: A vorbi de clacă (Pop.) = A flecări:
Nu vor bi fJe di111r eg11I w baba chioara Dllr, fie crun o fi, cu vo1f1e nu-l Încălzeşri
că să gă.wşre vre111111I de îţi umflă ceafa de ţJe ni1nenet1 şi vorbe ră11uîn roare t1bsrrt1c{iunile şi,

p1u1111i şi .ffXITele de ciomege. (ANTON PANN) cu cc1r 1nt1i t1bsr1t1cre suni, cu t1rc1r sunr cu1t1ră
Bieru Taica, şomorog cum era el, da vor bea vodJă de clacă. (MIHAI EMINESCU)
omului drepr - ca lx1/x1 Ol1dX1. (GUGORE M. Să
1111-fi închipui că t1.Het1-.1 vor be de
flPESCU) clacă, puiule' U1111ăreşre rooră pre.w 1 (LIVIU
REBREANU)
A vorbi ca p apagalul (sau ca un papagal). v. Penr111 că văd că drt1, cucoană, eşri

papagal. 111oos1ă crun ert1i ccînd 1n-t1 ţJus dracul de 1n-t11n

Însurat cu line $Î nu ţJOfi ţJrit~e11e cu 1ni11ret1 fli cet1
A vorbi ca un oracol. v. oracol. de vmbie că eu 1111 vod1e.'il' de clacă' (IDEM)

A vorbi cegă şi păstrugă. v. păstrugă. A vorbi de funie în casa s pânzuratului. v. fm1ie.

A vorbi citeţ (sau cu litere de tipar) (Arg.) = A A vorbi de pe ceea lume (Pop.) = A spune
vorbi clar, inteligibil: lucruri neverosimile:
- D1111111.'tUt4 re t:t1m îiured w glu11r1 1 fi mil1i - Ct11n llSfll, 1năi Chirică? Pt1rcă
dw: Vod1eşre cireţ1 (Fl.ORENTIN SMARANDACHE) voduşri de fJe ceea lume. (ION CREANGĂ)

A vorbi cu două guri (Pop.) = A lăuda şi a A vorbi de s us (sau din şa) (Pfm.)= A vorbi
defăima pe cineva în acelaşi timp; a fi părtinitor: autoritar, arogam; a vorbi c u siguranţă de sine:

395
 Vwile ILJNCAN

Dar ctî11d mă juram asfel, eram legt11, rmdeawta după plăcerea şi î11 folo.wl acelui ce l-a
.wpus/ Acum însă swlf slobod şi vă vorbesc de a,rewr ( .. .] (SIMION BĂRNUŢlU)
.ws. (GR. ALEXANDRESCU) Asrt111u ar fi 11i1nic, ţJenrru că s-1111 1nt1i
01nul s-t1 si1nţir ca1n td1i1s, ji1i1ddi eu văzur oameni vorbind la pere(i 1(ION IOANID)
vod:ieam cu el cam de sus(...] (ION LĂNCRĂNJAN) - Dt1de1nt111ct1re JJu esre 11i1nic fJe-t1ici?
t11n î111rebar eu î111r-w1 amunir fel, de rxircă aş fi
A vorbi din (sau de la) inimă ori a vorbi din vod1ir cu pereţii. (ION LĂNCRĂNJAN)
(sau cu) s unet = A vorbi c u convingere deplină: ( .. . ] demagogia e.He o bubă ce creşre pe
Şriu că vorbeşri din iniJnă, Îi zise, dar ... rrufJurile igno1t111{ilor şi şarlaranilor, a le SJJune
(EM. GÎRLEANU) roare acesrea esre a vo11Ji surzilor. (DUILIU
ZAMFIRESCU)
A vorbi din burtă (Fam.) = A spune lucruri
negândite: A vorbi în dorul lelii (Fam.) =A vorbi fără sens:
De l1Ct'1n, şi fu 1111 vei fi doar „bănuir" Dacă vorbeşri î11 dom/ lefii, cel de
că vorbeşri din burră - 111-ai convins. alături re ascultă 1xînă ccînd Îşi dă sea111a că 1111
(https://specialarad.ro/) eşride IOT cu gtî11dul la ceea ce vorbeşri.
(MIRCEA CIOBANU)
A vorbi din guşă. v. guşă. Aid, în librărie, vod1escfără chef, 1>u(i11
î11 dorul felii; (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi.
A vorbi drept (sau adevărat) = A spune 104, 2009)
adevărul ; a vorbi deschis, sincer:

Adică, drepr vorbind - şi acum por vod1i A vorbi în icoane. v. ico ană.
drepr - Vergii finu.re, sau Tiru? (I. A.
BASSARABESCU) A vorbi în numele cuiva = A spune ceva în
Ş-aţJOi ... .w111em damri a vorbi adevărar. locul sau din partea c uiva; a comunica ceva
(C. A. ROSETTI) invocând autoritatea cuiva:
Arare-11i-.re î11 Camerele „ liberale" w1
A vorbi fără miez. v. miez. singur {ăra11 care să vo1fJească În llt'1nele
.wrelor şi să zică
„dt1, rouuînul vrea să ft1că
A vorbi fierte şi nefierte. v. nefiert. răzlJOi cu 11ut'ii". (MIHAI EMINESCU)

TOl1tă lu111ea ştill că vorbeşte Îll llt'1nele

A vorbi în (sau a da) replică. v. r eplică . lui Mefia11u. Ca fJreşedinre, t1cestt111u voit1 să-şi
expună direcr co11vi11gerile. (ION GHEŢIE)

A vorbi în barbă= A vorbi încet, pentru sine:

Vorbea î11 bad1ă cu glas adtî11c. A vorbi în parabole= A spune ceva cu tâlc:
(PETRU DUMITRIU) (Simion Popescu] dădu.re î11 darul
Romtî11ul se face că face şi îşi zil'e î11 biseridi şi vodJea î11 para/JO/e, fJe care le
bad1ă. (https://www.digi24.ro/) inventa chiar el uittîndu-le 11e d 11,1n Învăţătura.
(DINU SĂRARU)
A vorbi în bobote. v. hobot.
A vorbi în pungă (Arg.; în limbajLd adolescenţilor)
A vorbi în deşert (sau la pereţi ori s urzilor) = A vorbi de unul singur, a vorbi fără a fi a<cukac de
(Fam.) = A vorbi fiiră a reuşi să-şi impună cei din jur:
punctul de vedere, să se facă înţeles, să obţină De aia zic v0tfJi111 îi1 p1a1gă de w1 sfe11 de
lucrul dorit etc.: vet«.~. Mie, dreJJI, să vă sr1u11, 1ni s-a ct1n acrit să 1nă
Î11 de,rerr vorbesc de i11depe11de11(a ;Jxu săjiu tadră. (https1/www.nnnitonddegalati.ro/)
jude(elor, r1e111ru că jiewre jude( va judew

396
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DE RC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A vorbi în şarade. v. şaradă. Cele două duş111ance Înce11ură să se

vodJet1!1că de rău „. şi diavolul .re răvălea de
A vorbi în vânt (sau în pustiu, rar, într-un bucurie. (DAMIAN STĂNOJU)
pustiu) = A vorbi rara a fi luat în seamă, zadarnic, Vezi M ma din oâ1iul TăulŞi 1111 voifJi 1>-alr
degeaba: de rău. (ANTON PANN)
De ce 11u voi ţJenrru Jtt'1ne, 11enrru glo rie Deşi 1111 mai vodJea de rău a ievea î11fafa
să scriu?/ Oar e glo rie să fie a vodJi î111r-1m împărarului, /Je din dos î11să îşi /Jărea mendrele
pusTiu ? (MIHAI EMIN ESCU) cum voiau. (P. ISPIRESCU)
Înll i11re de căsătorie şi-li vorbir de rău
A vorbi în vânt sau a-i rămâne (cuiva) vorba bărbarul. (POP.)
în vânt, a-şi bate gura-n vânt. v. vânt.
A vorbi pe cineva (de) bine = A lăuda, a elogia
A vorbi încolo (sau în neştire, zăbunit) (Reg.) pe cineva:
= A delira: A1n t1uzir r1e11r111 rine că eşti 01n fJrell
Ah, vorbea Îll neştire ;
era ca o iswsiT.I Şi TO{i Te vor besc de bine, TO{i zil' că eşTi
nevăsTuică sTrânsă la fJer e1e. (AURA CHRISTI) /Jr Ol' OpsiT. (ANTON PANN)
Aş
r1urea să-fi vo1fJesc aşa În neştire. Te vorbeş Te de bine în lume. (ION
(NORA IUGA) AGÎRBICEANU)
Desr1re / t111 i şi cirirorii-cu1n1Jă rărori li r
A vorbi la lampă (sau la bec). v. l ampă. trebui vorbir nu1nt1i de bine, 11entru că ei ne
cumpără căr(ile şi r evi.Hele. (DAN DOBOŞ)

A vorbi lat. v. lat.

A vorbi pe faţă (sau pe şleau) (Arg.) = A vorbi
A vorbi liber = a) A ţine un discurs, o prelegere si ncer, a spune a devărul fără menaj ame nte:
e tc. fără a citi un text: - Pof1i111 1 A SfJus el desTul de poliril'os,
Adit~ă Îşi cirea re.tiui, dar - ţJenrru a ne cuviincios., ar11oa11e. Vino llici.' ... Să vorbÎln 11e
face pe noi să cr edem că ar vor bi liber - îşi fafă 1 „. D eschis 1„. (ION LĂNCRĂNJAN)
1nişct11nt1inile şi
ca11ul ca 111i1nul d in Scaunele lui Unde a(i mai pomenii voi dr eprare de twa,
Eugen Ionescu („.) (ILEANA MĂLĂNCIOIU) 1năi creştini?. .. Dar ru, Toadere, că re văd cu gurll
1nllre, fu Î1n1X11ti averell fli cu lll{ii? la SfJune 11e
b) A spune deschis ceea ce gâ ndeşte; a fi sincer: şleau, să reauzim' (UV JU REBREANU)
Medic ul ţJrinde oaret~are Încredere, Şi, îi1 sftî1şi1, ce să m dJim mai mul re,
si1nre ţ>0are şi nevoia de a se des tăinui, de a DJm1ufă ?.„ .<ii-fi sp1D1 peft1fă f()(. (I. L
CARAGIALE)
vor bi liber. (N. STEINHARDT) - fmi /Jar e bine că re gă.re.oc singurăfetifă,
B1i1e 1n<i~t1r că ţJOf vorbi liber, t11nicul să-fi s11un verde, că inie nu 1ni-i frică de ft1t'său:
Florinei 1111 a reuşir să-şi instllleze Încă relefon, deci Gheorghifă a dwnirale, dă, e w m aşa-ş 'aşa; şTii,
11-0 să-i intre 11i1ne11i În ct1să să-i vtîre 1nicrofoo11e, eu Î{i vodJesc pe şleau„. (EM. GÎRLEANU)
pre1extt1nd că NI sTrical (GABRIELA
ADAMEŞTEANU) A vorbi pe la s pate (pe cineva) (Arg.) = A bârfi
(pe cineva) ; a calomnia (pe cineva) :
A vorbi m are. v. mare.' Nu-fi ţJasă dacă unii Te vor be.IC pe la
spare. (FLORENT IN SMARANDACHE)
A vorbi pe (sau de) cineva de rău = A denigra Dacă ot11ne11ii te vorbe.îl~ r1e fli SfJt1te,
(pe cineva), a calomnia: feliciTări 1 fnseamnă că eşTi cu mulr î11 fafa lor 1
Ct?re vor be mi-aud eu 1/ Tofi f rafii mă (https://ro .pincerest.com/)
vor besc de rău. (G. COŞBUC)
397
 Vwile ILJNCAN
A vorbi pui şi ou ă. v. pui.
A vorbi româneşte (sau c reştineş te) = A se
exprima pe înţeles, clar, de-a dreptul :
Da ce să-11feleg? VodJeşre-mi creşti11eşre'
(VASILE Al.F.CSANDRI)
A vorbi sau a grăi (cam) în dodii (sau în
doctele). v. dodie.
A vorbi soacr ei ca să priceapă nora = A face
aluzie la o terţă persoană prezentă, adresându-te
interlocutomlui:
U11 fel de „îi spw1 fiicei, să priceapă
nora".' Nu cu11oşri ţJrove rbul ăsra? E de origine
ru1t~ea.k~ă, există la furci şi la ţJOJ>Oarele
baltYlnice. Că nora e străină, se su11ără, nu-i ţJOt
zice direct. Det~i, aşa vorbea cu set~re/arii.
(http://www.cooperativag. roi)
A vorbi ta m-nisam. v. tam-nisam.
A vorbi turceşte (sau chinezeşte, gr eceşte,
nemţeşte) =a) A nu se exprima pe înţeles:
Ctun aşa, Îit IXJbore, ni se răs11u11de de <iirră
foile guve111t1nenwle de ctîre ori relevăm lucmri
reale şi ţJOzitive, ca şi ccînd le-tun vorbi cl11i1ezeşre şi
11u 11e-t1r fJricepe. (MIHAI EMINESCU)
Ce
Du11111eatt1 1111 Înţelegi că 1111 a1n tm.~...
dmcu, vodJe.oc rurceşre? (HORIA LOVINESCU)
b) A rosti c uvi ntele neclar (din cauza băuturii ); a
fi beat:
(. „ ] cum bei ctîre oleacă, pe loc fi se wie
piâoorele, Î{i .oclipesc oâ1ii î11 Ctll), fi .re î11cleie
limba î11 gură şi î11ceţJi t1 bolborosi lurceşre, fără
să şrii bechiu măct11: (ION CREANGĂ)
A vorbi una de la răsărit şi alta de la a pus = A
spune lucruri fără legătură, a vorbi incoerent:
Îmi vorbeşri, wltl de la răsării şi alw de
la t1pus 1(ANTON PANN)
Îmi voduşri wltl de la răsării şi t1l1t1 de
la t11ms. (I. C. HJNŢESCU)
398
A vorbi (cu cineva) între patru ochi (sau între
patru pereţi)= A vorbi (cu cineva) în taină, fără
martori :
(MIŢA:) (trecând pe lângă Nae, încet)
Trime1e de-aici pe Iordache. Am să-fi spw1 ceva
î111r e ptlTm ochi„. (I. L. CARAGIALE)
Tiru se .rot.~orea Îlttrucc1rva tovarăş ş i
comţJlice. Aj1tî11du-se t1cwnt1 îilfre rx1Tm oâ1i Cil ea,
i se ţJăru ş i 111ai fr1'111oasă, det~olrară t1dtînc şi cu
bratele goale cu111 era, şi cu o strălucire stranie ţ>e
figura-I e11ig111t11ică. (LIVIU REBREANU)
Zice că trebuie să vo1fJet1scă Îllfr e ţ){lfru
ochi c11 dwn11et1w. (ION AGÎRBICEANU)
A(-i) vorbi (cuiva) verde. '" verde.
A(-şi) vorbi (de unul) s ingur (sau cu s ine
însuşi) = A monologa:
Părea neasrtî1111Jărar, vor bea singur şi se
cunoştea că 111edireat.ă vr eo nouă 111oarre. (C.
NEGRUZZI)
Fe1ele vodusc adesea singur e. (MIHAI
EMINESCU)
Te-t111 zdrobii, br e1, vodJi de u1111I sing11r
Rigia.~ gtî11di11d11-se IOTufi că fJOt11e ăla n11-i
111011. (VASILE BRÂNDUŞOIU)
Vo1fJesc cu 1nine Însu111i, cu111 aş vo1fJi c-un
frt11e. (ION MINULESCU)
A-i vorbi sau a-i zice cuiva (ceva) de la (sau în)
obraz. v. obraz.
A-şi s parge pieptul (vorbind, s trigând). v. piept.
Bine vorbeşti = Bine zici:
Bine vorbeşri, dar am e11 ac de cojoc şi
penim asw. (NICOLAE GANE)
Ce (tot) vorbeşti?= Formulă prin care exprimă
surprinderea, îndoiala sau neîncrederea, rezerva
faţă de cele spuse de ci neva:
Vai de mi11e, moş Nichifor, ce vorbeşri?
(ION CREANGĂ)
Ce voduşri, nefJOtlle, zise îmţJărt1111/;
unul ca dtînsul... cu111 cr ezi că a r ţJurea face
sl1ljbă? (IDEM)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Ce vodJeşTi, domnule, se poare să spui Cel mai prosr .Hau socierăfile unde una
asrfel de absurdirăfi? (I. L. CARAGIALE) vodJim şi başca ne înfelegem, unde se declară
Bine, do1nnule.' ce vorbeşti du11111eart1? srricrefet1 de jur e a normelor ( ...] (VINTILĂ
- Adevărul, domnule, adevărul. (MIHAIL MIHĂILESCU)
SADOVEANU)
Ce ror vodJeşti, zise /omide IJl•fin cmrmrim,
wbloul e o capa/operă' (G. CĂLINESCU) VORBIRE
Vorbire de rău = Bârfii, bârfire, ponegrire:
Ce tot vorbesc (vorbeşti etc.) sau ce să ma i De vei sc11irx1 şi va cădea t1.wpra
vorbesc (vorbim)? = Ce să mai discutăm?: hllinelor rate, aşret1ţJfă Îll grab' Î1111oire sau vreo
Şi Gă1nt111 ăsta-i Gă1nt111, ce să 1nai vodJir e de rău. (ŞEZĂTOAREA XIII)
vor bim? (ION LĂNCRĂNJAN)

La drept vorbind = De fapt, în realitate: VORBULffĂ

Înlr·o privinfă va avea dre1JTt11e; IJen/111 că, A pune o vorbuliţă = A pune o vorbă bună:
dreţJT vo11Jind, diret'{iwiea aHa nobilă a .1Cei1ei Lasă, logofe1ea.w, că nu-fi wde rânza
it1tmg11mre în Ro11r1nia Cil succes de d-mJ Pafcttly dacă 1mi o vorbulifă. (VICTOR EFTIMJU)
prin piese de Scribe şi Sardou, acetwă direcfi1me
fJe11r111 ro1nt111ii din Ausrria va ril11u1net1 ti1nfJ 1nt1i
îttdelwigar poare 1ieînfeleasă. (MDiAI EMINESCU) VOROAVĂ
lt1 dr eprul vor bind, [roşii din Moldova] A apuca voroava (Îvr.) =A lua c uvântul:
1111 au a ft1ce nici În clin, nici 11uî11et~ă cu roşii din Apucând voroava Tlteodosie, d;.fi·t111:
·Ţa1t1 Rouuînească, căci rotiră seria de ţJrÎJJCÎ/JÎÎ e aşea, niciun leac de ură sau de dragosre nu
mt?r de deosebiră de a roşiilor, pr e ct?r de finem murirorii. (NICOLAE COSTIN)
depa11e Blajul de Caye1111e. (IDEM)
Şi, la dr epr vo11Jind, ce ar fi avui el A întinde voroava (Înv.) = A prelungi inutil o
acum să îi spună?' (IOAN SLA VJCI) discuţie, întrempându-şi interlocutorul:
Căce iară şi se1n11u chiar ave1n fJe cei
Mai ai mutră să vorbeşti. v. mutră. cofovlalti, cum le zic gr ecii, ce vedem că şi pănă
asrăzi să află şi su11r, Î11să fJufi11i acu1n ră1naşi,
Mai vorbim noi = Formulă de ameninţare (cu o IJenrru carii viind cuvtînrul, gtîndiiu că nu fără
ceartă, c u un scandal): cale vt1 fi a 1nai Întinde de ei vorot1va, ca să se
Las' că 1nai vorbiJn noi, duţJă ce s-o şrie ce s11111. (CONSTANTIN CANTACUZINO)
re11nit1a cu doc/oraşul. (CELLA SERGHI)
A lega voroavă (cu cineva) (Îvr.) = A stabili o
Mare ai (ma i) vorbit-o! (Reg.) = Ai spus un înţelegere c u cineva:
lucru important, adevărat: Au legar vor<x1vă ... cu o samă de boieri
Ea se 1năriră.' - Mare-ai vorbir-o Îll ft1ră... CU/Jri11dztî11du-i cu giură1ntÎllf să fie
d11mnet11t1 1 (I. G. SBJERA) raina. (MIRON COSTIN)

Una vorbim (ş i sau d ar) başca ne înţele gem = A purta (sau a duce, a ţine, rar, a aduce) (pe
Se spune când doi oameni discută şi nu ajung să cineva) cn vorba (sau cn vorbele ori, înv„ cn
se pună de acord, fiecare înţelegând altceva: voroave). '" vorbă.
Asra-i1 11ta vo11Jim şi lxiyca ne-nfelegem.
(1. L. CARAGIALE) A s e da în v oroavă (cu cineva) = A intra în
vorbă cu cineva:

399
 Vwile ILJNCAN

Curreiert111d lăcui11ţele călugăreşri şi î111r-acesra chip să .wwri (...] (DIMITRIE

dtîndu-să În voroavă
cu ţ>ărinfii, să-11rot1rsă de CANTEMIR)
mersă pă11ă la Corillfh. (DOSOFTEI) Vorovind aice cu sine/ Cuvi11ţele TOT
srrei11e/ lt1 ca.Hori mulr t111 plăcur/ Că avea şi o
A s ta (sau a şedea) la v oroavă (cu cineva) = A figură/ Pli11ă de î11văţărură. (GH. ASACHI)
discuta (cu cineva) ; (pex.) a petrece un timp
discutând c u cineva: A vorbi (sau, reg., a băsădi, a vorovi, a grăi, a
Au srărur la vorot1vă cu boierii r1e11rru buigui) într-o lature (sau în lături). v. latură.
OfJriTul birului. (MIRON COSTIN)
Ptî11ă Târziu de TOT am srar la voroavă cu A vorovi pe (sau de) cineva de rău (Îrg.) = A
Mama Olga. (VALERIU ANANIA) denigra; a calomnia:
Pe drăguţu di11 veci11i/ Să-l amuţi .1ara
A ţine (pe cineva) cn voroavă (Înv.) = A ţine cu cc1nil Şi să-i baţi urina cu s11i11i./ Vine sara re
(pe cineva) de vorbă: iubeşre,/ Zi11t1-11 sar re voroveşre. (POP.)

Au vi11ir Maelar î11 Tabără la paşa şi

deodară au mer.111 la corrurile lui Părru Vodă; şi
1>rii1ni11du-I Părru Vodă cu cinsre, l-t1u finur cu VOŞCOT
vorot1vă JN.Înă au vi11ir 1nulfiJne de furci, A umbla în voşcote = A umbla de colo până
a1nesrecafi cu 1nunreni, de l-t1u luat şi l-au băgt1r colo vorbind Încet, cu voce scăzută:
î11 obezi. (NICOLAE COSTIN) Umbla î11 voşco1e pri11.1ar. (POP.)

A(-şi) face v oroavă (sau voroave) cu cineva =

A(-şi) face vorbă c u cineva:
Cu boieriul ca c-un boieriu..., cu fărt1nul
ca c-u11 ţă ran făcea vor()(1ve şi TOT cu blt111deţe şi
cu mare î11ţelepdw1e. (MIRON COSTIN)
Să venim (sau să ne întoarcem) Ia voroava
VOT
A pune la vot (O. legi, amendamente, decizii
etc.) = A supune aprobării, hotărârii membrilor
unei adunări deliberante sau al unui corp politic:
Se ţJune la vor lucrarea co1nisit"1ii şi se
adoprăfără di.'il' ufi1me. (TITU MAIORESCU)

noastră = Să venim (sau să ne întoarcem) la Se p1111e la voi ali11earul al II-iea cu

vorba noa<tră: 11uxlificările 111011use, şi se tldOfJfă În u11t111i111irare.
Ce, să veni1n lt1 voroavt1 noastră şi la (EMIL YÎRTOSU)
lucrul singur de carele t1vă1n a scrie t1icea.
(NICOLAE COSTIN) A face voturi = A dori puternic ceva; a năzui:
Făctînd voruri ca acesr ele1nenr a viefi
sociale să se Înte1neieze 11enrru binele nafiei... ,
VOR OTIC 1111 cred de prisos a da la lumină a.Hă mică
A-şi veni în vorotic (Mol.)= A-şi veni în fire; a piesă. (GH. ASACHI)
se restabili:
Dt1' t>e urină, 1nai viindu-şi ÎJJ vo101ic, a
pri11s ea si11gură t1 îmbărbăra pe împărar. (ION VRABIE
CREANGĂ) A avea minte de vrabie= A fi lipsit de judecată:
Eşri cărt'1JI, LuţJu/e, şi t1i 1ninre de
vrt1bie... Doar 11-aţi vret1 să vă vtînd eu o 1noşie
VOROVI care 1111-i a mea? (LIVIU REBREANU)
A se vorovi cu sine (Îvr.) =A medita:
Spre chipurile meşre1şugurilor chireala
(Lupu] Îşi a11'11Că şi, singur cu sine vorovindu-să,

400
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A scăpa (sau a da) vrabia din palmă = A Ne i z/Jet11n 11u1nt1 i unul de lll ruf şi
pierde un lucru tocmai în momentul când ai si1nfet11n cu1n 1nărt'1lft1iele din noi se fllc vraişte.
siguranţa lui; a scăpa o ocazie b ună: (ZAHARIA STANCU)
Am scărx1r vrabia dit1 palmă. Vecit1ul
1neu Manolaclti 1ni-o u1nj1ar ÎJJ arendă 1noşia... A umbla vraişte = A umbla peste tot fără nicio
cu /(J()() de galbet1i IJe at1, pe când ea aduce Trei restricţie (făcând dezordine, stricăciun i e tc.):

p<1t1ă la parru mii' (CONVORBIRI LITERARE, Şi u1n/Jla acr"n v1t1işre ţJrin ca1ne1t1 de
XIII, 362) co1111rJra{ie, răvăşi~ bocceaua, şi detlCÎ/J0111i11e 1nari
conjlic1e cu Lint1. (H. PAPADAT-BENGESCU)
Nn da vrabia din mână pe cioara din p ar (sau Umblă vrt1işre pe.He ror. (POP.)

din gard) = Mai bine mulţumeşte-te c u puţinul

de care dispui, decât să râvneşti la promisiuni
n1ai avantajoase, dar nesigure: VRAJĂ
Care a fosr necesiwrea w să lăsăm din A face vrăji = A folosi mijloace magice pentru
mână lx111ul bun şi să luăm alrulfals, w reafo.H a influenţa şi a răsturna ordinea firească a
necesitarea să dă1n vrabia din 11uînă r1e11rru lucrurilor; a vrăji (pe ci neva):
cioara din ţJllr, 11resu11u1uînd că vrabia din 1ntînă Vo11Jind 1111 şriu ce vrăji face/ Somnul văz
esre rt1fiw1ea? (NAE IONESCU) cămi·t1pierir. (IENĂCHf['Ă VĂCĂRESCU)
Păi t1ru11ci, de ce r o1ntî11ii din dit1SfJOrt1, Acel vrăjiror i-a făcur v răjile şi a primir
ajunşi la vârsw grijilor legare desănăwre, a r da dt1rul. (MIHAILSADOVEANU)
ei vrabia din mână pe cea de pe gard?
(https: //www.digi24.ro/)
VRAJBĂ
Vrabia măl ai visează = Fiecare se gândeşte la A aşeza vrajba (Înv.) = A face pace:
ceea ce îi tre buie, la ceea ce-i place: Arunce cu aşădzar... vrajba... şi s-au
Vmbia mălai visează, vorba aia' Şi visează Î1n11ăct1r cu rof craii ce s-au ţJ01ne11ir 1nai sus.
degeaba, 1>e11r111 că noi 11-0 să re11u11fă1n 11icicc1r lt1 (ION NECULCE)
ce-am ît1cepur .răfacem 1 (ION LĂNCRĂNJAN)
Vrabit11năllli viset1ză şi calicul 1>1t1v1ic. A face (sau a băga ori (pop.) a vâri) vrajbă= A
(IULIU A. ZANNE) provoca discordie; a urzi intrigi:
Swraoschi ( ...]a dt11 fJOnmcă r11r11mr
V rabia-i tot pui (şi ea moare de bătrână)= Se slugilor .mie Ctl să apuce w re încorro a vedea
spune despre o persoană care pare mai tânăra cu ochii, şi 11re1uri11de11e, ţ>e 1nar e şi ţJe uscat, să
decât este: w11e vrajbă îmre oomeni şi să le facă pacosre.
- Ce spui ru, măi ?... A1Joi dar bine-a zis (ION CREANGĂ)
cine-li zis, că vrabit1-i ror 11ui, dar 11u1nt1i dracul ( .. .] după ce povăf 11i pe 00111et1 i să mai
o şrie de când îi... (ION CREANGĂ) dăruiască din ctînd În ctînd ct1te cevt1 11e11rr u
[Fnmză:] D-tl(JOÎ iezi di bine zice mas Trd1in: biserica cea nouă lile cărei lucrări vor Î11ce11e În
1
vmbit1 mtilai vi1emit ... A5t1 şi d-rt4 c11<'onaş1ile, de când c1m?nd, vorbi de cei ce srt?mesc vrajlx1 îmre
ai scărxir de la daocalu Găirt11, ror 1<?nt1r iezi pe roore ispirifi şi 111â11t1fi de Nec11rar11I. (LIVIU
.răreni,

cărările. (VASD.E ALECSANDRI) REBREANU)

VRAIŞTE VRĂJI
A (se) face vraişte (Reg.) = A (se) distruge, a A li vrăjit = A li predestinat:
(se) strica (prin rupere, prin împră5tiere etc.):
401
 Vwile ILJNCAN

Vrăjii
era că, de-I va pierde,/ Norrxul ei
să ţJiară-11 veci,/ Nici flori 1nt1i 1nulr să 11-0 A vrea (cuiva) binele= A dori săi se întâmple
dezmierde,/ Să 11-afle umbră-11 codrul verdei Şi cuiva lucruri plăcme; a ajuta pe cineva. a fi
verile să-i fie reci. (G. COŞBUC) binevoitor cu cineva:
Ploctlful [(reg.) ţesătură ţărănească, din Bine fi-a1n v11,1/ Rău 11u fi-a111 /<Icul.
lână nevopsită) cela era vrăji r, că cine şede pe 01ASILE ALECSANDRI)
el, rx111ă să s1i11gă o .w1111eie, aju11gea unde Mă
voi încrede f rarelui rău ca şi fie,
gândea. (I. L. CARAGIALE) după ce-mi va dovedi că-mi vrea bi11ele (P.
ISPIRESCU)
A vrăji cu ci neva (Fam.) = A discma pe un ton
galant cu o persoană de sex opus: A vrea (cuiva) răul (sau, îvp., ră u ori rele) = A
( .. . ] dar et11nă 11rivea 11u1nt1i ţJe 1nine şi dori să i se întâmple c uiva lucruri neplăcute ; a
mă vrăjea cu s1m1.wl ei seducăroi: (LETTRE duşn1ăni pe cineva:
INTERNATIONALE, nr. 9-11 , 1994) Stărx111e, ştii că eu 11u-fi voiesc răul;
asculră-mă că 11-ai să greşeşri. (ION CREANGĂ)
Vir usul egali1ăţii ne Î11dea1nnă să ne
VREA vrem răul cu î11ve1ş1mare. (N. STEINHARDT)
A face (tot) ce vrea din (sau cu) cineva = A Î111oarcă-se Îndărăt şi să ruşineze cei ce
avea mare influenţă asupra c uiva; a dispune de vor mie rele. (BIBLIA)
cineva după bunul plac; a manevra pe cineva:
Făceau rofi di11 el ce vreau. Nu .re Aşa te vreau = Exprimă satisfacţia faţă de
împmrivet1la11imic. 01 ASILE VOICULESCU) comportamentul c uiva:
Bravo' Îmi zicea la fiewre pt1/u11;· ia11
A nu (m ai) vrea să audă (sau să ştie) de ci neva aşa re v1-eu. (C. NEGRUZZI)
= A rupe relaţiile cu cineva: Aşa re vreau, Mogtîrdici. (BARBU

Tară-său 11u 1nai voia să audă de el. DELA VRANCEA)

(AL VLAHUŢĂ) Aşa re v1-et111 1 exclama fericii domnul
Mari11ică. (ION PAS)

A nu şti ce vrea. v. şti.

Cât vrei = Peste măsură:
A nu vrea să audă (de.•.) = A respingecaregoric (o De-1n/Ju11ă1ăţiri r ele ct11 vr ei su111e1n
propunere, un fapt, o si tuaţie): sărui. (GR. ALEXANDRESCU)
Răşinărenii nici JJu voit1u să audă de

Încetar ea lu11rei Î11ce11ure sau de vreo Î11felege r e, Ce vrea (sau va) să zică asta (sau, mai rar,
pe cale de învoială, cu sibie11ii. (P ĂCALĂ) aceea)?= Ce înseamnă, ce rost are?:
Nit~i M iai 1111 vroia să audă de ht1iducie. Ce va să zică aceea să plăre.'il' ? (P.
(CAMIL PETRESCU) ISPIRESCU)
Unii dinrre 1nai 1narii ar111arei au 11ro11us
IJ01nl1ardar ea 1nunrelui cu t1jurorul t1vit1fiei, dar Cum vrei (sau vreţi) = Formulă prin care se
cei din / 11,nrea 1x111idului nici JJu voiau să t1udă la<ă la latitudinea interlocutorului aprecierea
de aşa ceva. (MIRCEA CRĂCIUN) unui fapt, a unei situ aţii:
Ct1t fJe111r u 1nine unul, cu1n vreţi..., dar
A voi în feţe (Înv., rar)= A părtini, a favoriza: 1ni se fJtlre/ Că 11u fJr et1 su111 fJu/er11ic, căci
Cine-ş
ft111e giurămt1111ul.../ Arginrul 11u-ş părime.1<.'
de ruse. (GR. ALEXANDRESCU)
dă în leafă,/ Să-ş ia blăsrăm în ceafă/ Nice Î111tîmţJlă-se ce va vi-ea,/ Eu de badea voi
voieşre-11 fefe/ Lutî11d 11uîzde-11 giudefe [mâzdă = răcea. (JARNiK-BÎRSEANU)
dobândă, camătă]. (DOSOFTEI)

402
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

Dacă vrei (sau vre ţi) = Construcţie inci de ntă Mai va pâ11ă ce o să-i poară vorbi
prin care vorbitorul manifestă disponibilitatea de despre moară. (IOAN SLA YICI)
a lua în considerare şi alte posibile punc te de
vedere, păreri, interpretări etc.: Pe vrute, pe nevrute = Indiferent dacă doreşte
Era, fireşte, aluzie la bogăţia mea şi, sau nu; silit de împrejurări:
dacă vrei, şi la ţ>re1i11sa 1nea frt'1nusefe. Băieţii le aşezau (pe fete], pe vmre, 11e
(CAMIL PETRESCU) 11evrure pe gemmchi. (AL. MACEDONSKI)
Te Întrebi, desigur, ce 1n-t1 Î1n1>i11s să Vorba lui Tudor Arghezi: „Aşa t1 Jo.li să
alerg t>rin ort1ş 110l1f>fea, duţXI rine, să re fie Cll llÎlnănuil Să nu-i 1nirot1să 1nurdărit1 lui/ În
ur111ăresc, dtlcă vrei, ca să re Î1nţ1iedic să co1ni{i schimb, pe vmre sau 11evrure/ Pt11fw11ul alruia îi
ireparabilul. (CLAUDIU SOARE) pure". (ANDREI OIŞTEANU)

Dacă vrei să ştii = Formulă prin care i se atrage Va (sau vrea, îvp., vra) să zică= Are semnificaţia
atenţia interlocutonilui asupra unei informaţii, de ...:
stimulându-i-se interesul pentru aceasta: Care va să zit~ă, În loc să derive
Ei, 1ntînzule, dacă vrei să şrii adevă11,/, guve111ul din 1najorirarea reJJrezenrt1fiei
vino cu 1ni11e Îllfr-o zi, ţJe la fX1f111 diJnineafa, şi o na/ionate, derivă una11i1nirarea acesteia de la
să vezi cwn se îmrxirr sacii. (PANAIT ISTRATI) guvem. (I. L. CARAGIALE)
Dacă vrei să şrii fac ceva pe ele de rrepre Acu1na sunr În gară la Tiru: 1năntîncă
şi de ce1t.~ uri, 1>e susul şi 1>e josul 101: M-a1n gogoşi la madam Mari ca 'vt1 .!'zică. (IDEM)
.fiirurar. (GELLU NA UM) „Aşa care vt1 să zică? t11n Î11rrelx1r eu

opri11du-mă din lucru." (ION LĂNCRĂNJAN)

Dacă vrei să ştii sau dacă vrep să ştiţi (Fam.) = - Bun ' va să zică Măgduţa Dobrea11u e
Construcţie inci dentă prin care vorbitorul w1 fleac. Luăm noră. (CEZAR PETRESCU)
manifestă disponibilitatea de a ţine seama de
puncte de vedere, interpretări ale vorbitorului: Va să fiu (sau să fii etc.) = Trebuie să fiu (sau să
Eu, dacă vreţi să şriţi,puream .fii fiu fii etc.):
prima poliţisr. (M. DAVIDOGLU) Ct1 să
fii avocar iscusir şi căurt11, va să
Ei, mt111zu/e, dacă vrei .fii şrii adevăru( fii şiret, pişicher, cl1iţibuşai: (AL. BRĂTESCU­
vino cu 1ni11e Îllfr-o zi, ţJe lt1 /Jllf111 diJni11eaft1, şi o YOINEŞTI)

.fii vezi cum .re împart sacii (PANAIT ISTRATI)

Vrând-nevrând = Mai muk de silă decât de
Fără să vreau (sau să vrei, să vrea e tc.) = În bunăvoie; de voie, de nevoie; darorită împrejurlrilor.
mod involuntar: Cu mulre sănii/ De pe coasră vin ţiptî11dl
Simţea că {J/t111ge fără să vreie. (MIHAI Şi .re-mpi11g şi sar n1uî11d:/ Prin ză/){ldă fac
EMINESCU) mără11ii I Vrt111d-11evrtî11d. (G. COŞBUC)

Dracul... re face să pierzi răbdarea şi Doret1 ca vrtî11d-11evrtînd să Î1nţ1li11et1scă

fără să vrei re vâră î11 păcar. (ION CREANGĂ) sluj/){I ce şi- o luase asupră. (P. ISPIRESCU)
Acu1n, vrtînd-nevrtînd, trebuie s-t1scul1,
Mai va (sau, reg., vrea) (Reg.) = Mai trebuie să că mi-i wpul ît1 primejdie. (ION CREANGĂ)
aştepţi; mai este (mult) până acolo:

Oare socorir-afi voi că... o să ră1ntî11ă Vreau să zic (ori să s pun) sau vrem a zice =
fl11ma î11 ghearele voa.Hre ca să o jăfuiţi după Introduce o explicaţie, o precizare:
cum vă place? Hei! Măre băieţi, mai va 1uî11ă Orişici11el
Poare fi frumos Ctl mi11e/
aru11ci 1 (AL. ODOBESCU) Vreau să zic: şi dwn11eara. (TUDOR ARGHEZI)

403

Avea nevoie de o dramă ca să devină
/Jllfelică şi t1rogt111ră, vreau să zic, t>rezenră
isrorie. (G. CĂLINESCU)
Vrei, nu vrei (sau de voie, de nevoie), bea
Grigore agbeazmă = Se spune celui care e
constrâns să facă ceva împotriva dorinţei sale:
Ei, dar din 1Xict1re lucrul 1111 se 1nai
ţ>urea Întoarce. Vo1fJa ceea: Vrei, 11u vrei, bea
Grigori agheasmă' (NICOLAEGANE)
Şrii că şi eu tun fost rordeaunt1 1>e11rru
11eutrlllirt1re şi Î1nf>0lrivt1 t1ve11rurilor răV-JOinice,
dar de tlCu1n Îltllinre 11-ave111 Î11corro; vrei 1111 vrei,
bea, Grigore, agheasmă. (C. OOBROGEANU-
GHEREA)
VREDNIC, -Ă
A fi vrednic (Îrg.) = A valora:
Moşule, ce gândeşri că a r fi vrednic
plugul acesr de aur ? (I. POP-RETEGANUL)
Tome la w1 loc vor fi d(){iră vrednice vro
zece zloţi buni. (CONVORBIRI LITERARE, XV)
A fi vrednic de miraz. v. miraz.
A fi vrednic de poala cuiva (Înv.) = A fi pe
potriva cuiva; a fi demn de cineva:
Răpo.rnruln-a Jo.IT vrednic de poala
( .. . ) (OCTAVIAN GOGA)
A fi vrednic de„. sau să„. = A merita să...
justificat să...:
E vrednit~ de Î1t.fe1nnar, do1n11ul 1ne11,
câre nouă idei dere mmt111ilor Sociewrea
filannonil'ă. (CEZAR BOLLIAC)
În adevăr, carroful IJe masa săreanul ui
în genere .re mai vede rar, deşi e.He vrednic de a
fi î111ordeawia. (NICOLAE MANOLESCU)
VREJ
A lua (sau a căia) (pe cineva) pe vrej (Reg.) =
A-i cerceta cuiva cu de-an1ănuntul originea,
trecucul, viaţa:
Vwile ILJNCAN
Apăi mi fi l-am fum şi eu pe vrej .Iii văd
fn cine e ăla care îini cere faw, ce poamă e, ce spiţă
tire, cu ce se ocupă şi mulrealrele. (D. UDRESCU)
VREME
(A fi) vr eme grea (sau rea) (Reg.) = (A fi)
voinic şi viteaz:
Măi oşane, vre111e rea,/ Prinde boii, 1111
şedea. (OVIDIU BÎRLEA)
(În sau la, pe) vr emea mea (ori ta, lui etc.) =
(În) floare vârstei, (în) tinereţe; (încr-0) perioadă
(considerată) optimă din existenţa cuiva:
Ce era 11e vre111ea 1nea, voi 11-t1fi t111uct1r.1
(1. L. CARAGIALE)
Pruncul ace.Ha a re .Iii fie la vremea .rn
mt111dru /Jăd){1f. (MIHAIL SADOVEANU)
Când eram pe vremea,/ Ctîre Trei
mândre aveam. (VASILE ALECSANDRI)
A apuca (sau a prinde) pe cineva vr emea = A
se gă~i într-o situaţie oarecare la un moment dac:
Au ru1fJurar şi ft1rgul şi cu slujirori
a1nesret~afi, ţJre unde, ţ>e care au t1ţ1ucar vre111ea,
acolea i-au omortîr. (MIRON COSTIN)
A avea vreme (sau timp). v. avea.
Ttl
A pâ ndi (sau a căuta, a cerea) vreme cu prilej.
V. pâ ndi.
; a fi
A fi în vr eme = A fi în situaţia corespunzătoare
pentru...:
O băgm cheia ş-o fosr în vreme la zaru
ăla. (POP.)
A fi vremea între rotile. v. rotilă.
A i s e apropia vremea (sau z iua s fârş itului). v.
apropia .
A încurca vremea (Pop.)= A stânjeni pe cei dinj ur:
De 1111 şrii juca,/ Vre111ea 11-0 1nai
încurca! (JARNÎK-BÎRSEANU)
404
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

A nu-l prinde (pe ci neva) vremea în loc = Se Mai frică i-e de Gogu, că art?ra a
spune despre un om extrem de ocupat; a fi a1nt111ar Î11surărot1ret1 fJt1nă ce i-ll ct11n rrecur
n1ereu acei v: vremea. (LIVIU REBREANU)
Crun să rt1ci, ctîne ror Într una 1111 re Nu re mai face aşa bărnîn, că doar 1111 fi·i
prinde vremea-11 loc/ N-ai 11ici ct111d închide vremea rret'uTă. (ION CREANGĂ)
ochii. (CONTEMPORANUL,!) Nu mă mai prind gărelile ... Mi-a rrewr
vremea. (HORIA LOVINESCU)
A se aşterne (sau a s e pune, a s e aşeza) pe
vreme = A se face vreme urâtă: A-i veni cuiva vremea = a) (D. tineri) A ajunge
( .. . ]mă rrezeam ades, Ctl să asculr dacă la vârsta căsătoriei:
1111 s -a .Htîmir o vreme rea afară. (MIHAIL Să se Însoar e ct1nd Îi vt1 veni vr e111et1.
SADOVEANU) (ANTIM IV IREANUL)
l-a venir vr e111ea, dar nu i-a venir ceasul.
A se Ilice vreme rea (Reg.; d. oameni)= A se înfLUia: (IULIU A. ZANNE)
Femeia, simfi11d că bărbar-său s-a făwr
vre111e rea, o ruli afară şi s-ascunse. b) A ajunge la capănd vieţii; a fi aproape de moarte:
(SĂMĂNĂTORUL, IV) Acei co1nişi... se ror ftînguie că-i dor
Şt1lele. Le-a venir vr e1nea, ca şi cucului celui
A trage a vreme (rea) (Reg.) = Se spune când bărn111. (MIHAIL SADOVEANU)
sune semne care prevestesc schimbarea s tării
atmosferice: A-şi căuta vreme (Înv.) = A căuta prilejul,
Cu două /ăbufe, părea că se spală pe ocazia favorabilă:
fafă - aşa cum fac pisicile ct111d frag a vreme lară Ahilevs văztî11d
pre Ecror că ucide
rea. (G. TOPÎRCEANU) t1ftî{a Î1n1Jăra{i să sţJărie, şi căura vr e1ne să
lovească pre Ecror. (DAN HORIA MAZILU)
A trăgăna la vreme. v. trăgăna.
A- şi petrece (sau a-ş i trece, a-(şi) omorî) vremea
A(-şi) pierde (sau, fam., a prăpădi, înv., a (cu ceva) ori a-şi trece din vreme = A -şi ocupa
cheltui) vremea = A(-şi) irosi timpul: timpul într-un anumit fel (pentm a avea senzaţia că
Fără dar a pie1de vreme, m-am /1111gi1 trece mai repede):
î111r-1111jtîlf elasric. (VAS ILE ALECSANDRI) Ccîr ţJufeau, r1errecet1u vr e1nea Întinşi la
Vo1f1i ceva cu ctîr cit,1nar ul, dădu cc1reva răcoare; /lu ţJufeau, Îşi 1ncî11cau zilele lucrcînd
ordine unor tovarăşi 1nai tineri, cari ţ>ierdeau fJrin a/re sare înveci11are. (IOAN SLAVICI)
vremea î11 jurul biliardului, şi apoi ţJ/et'ă grăbii. Tor cu riurit'" iaca şi cu figarera lui cea
(LIVIU REBREANU) de d1ilimbar de oprzeci de galbe11i îşi Trece el
vremea? (CALISTRAT HOGAŞ)
Acum mi-i (sau ti·i) vremea = Acea<ta este vârsta Au pri11s să vorbeasc-amt111doi/ Să-şi
când trebuie să mă bucur (sau să ce bucuri) de viaţă: freacă di11 vreme. (G. COŞBUC)

Avefi dr efJft1re, băiefi, llCu1n vi-i vre111et1. Să nu !le rrece1n vr e1nea cu vo1f1ele.
(ION CREANGĂ) - Hai, sui, jupt111eşică Maică, să re duc la
bărbăfel acasă. (ION CREANGĂ)
A-i trece (cuiva) vremea sau a-i fi (cuiva) Tret~ură din rindă În grădină, ca doi

vrem ea trecută = A depăşi vârsta potrivită otunelli fără grt1/Jă, care vor să-şi 01noar e
pentru ceva; (pex.) a îmbătrâni: vremea. (MIHAIL SADOVEANU)
În.rotiră-re 1x1nă nu-fi frece vre111et1.
(ANTON PANN)
405
 Vwile ILJNCAN
Nu mai îllltîfnise de mulr /Je Belâug,
C(/ci acu1na rotiră vr e1net1 ş i-o 01nora alergt1nd
după Roza Lt111g. (LIV IU REBREANU)
Bună vreme (sau vremea)! (Pop.)= Formulă de
salut, folosită la întâlnire sau la despărţire:
- Bună vre111ea, cuconiţă. Saşa se
înroarse .l/Jre el.- Ce-i fJOve.Hea, bade Lungule?
(DUILIU ZAMFIRESCU)
- Bună vr e1nea.'
zice o 1no11uîie de 0111,
înalr şi .1pă10.1, cu glugă mt1re, şi i111ră, pe când
a/1111, 101 aşa de îmbrobodii, sră î11 faţa cailor,
care nu se por a.Htîmpărt1 locului de bărait1
v1-e1nii. - Bună să-fi fie i11i1nt1.' răs11u11de gaula.
(1. L. CARAGIALE)
- Bună vr e111e, Ct'1nărro.I Da · ce vt111r re-a
abărur ţJe-ait~i? - Bună să-fifie i11i1na, cu1nărre, ctun
fi-i cău1ărura.„ t1/JOÎ da, 1111 ştii dtunneara că nevoia
reduce pe unde nu ţi-i voia? (ION CREANGĂ)
Cu vremea (sau, înv., vreme sau vremi) =
T reptat, pe măsură ce trece timpul; după un anumit
timp; odată şi odată:
Trupurile derepţilor ră.1ipe.1c11-.1e cu
vreame. (CORESI)
Cu vreme ..., .1-a11 chemai valahi.
(CONSTANTIN CANTACUZINO)
la '"'neam de la alr neam rw 1111rile cu
vreme. (MIRON COSTIN)
Curândă vrem e sau (înv., rar) într-o mică de
vrem e = În scurt timp, imediat, foarte re pede:
DuţXI aceet1, curt111dă v re111e, scrie că s-1111
împăcai Şrefan-vodă c11ji-ari-.1ă11. (GR. URECHE)
Din vremea lui han-tătar. v. ba n.
După vremur i (sau, înv., vreme, vremi) = În
c ursul timpului; c u crecerea timpului:
Mulţi durară, după vremuri, pesre
Dunăre vrun pod. (MIHAI EMINESCU)
După vremi, mont1.Hire .1-a zidii. (B. P.
HASDEU)
Era şi
vremea = S e spune atunci când intervine,
c u puţi n timp î nai nte de a fi prea târziu, un
evenime nt favo rabil, a şte ptat:
406
I s-au recu11oscur, Îll sft1rşir, 1nerirele.
E1t1 şi vr e111ea.I
Fără a (m ai) pierde vreme (sau vremea) =
Repede, imediat:
Fără a pie1devreme, începu t1.1e gări spre
a se /JOmi la oa.He. (NICOLAE BĂLCESCU)
În (sau pr in) multe vremi = Adesea, în re petate
rânduri:
S-au nevoir fJrin 1nulre vr e1ni ca să-i
găsească soţ asemenea cu ea. (RADU POPESCU)
În adâncimea (sau n egura) vremii = În trecutul
îndepărtat:
Aid a Jo.li odară... .1eawwl ve.Hiţilor
bt111i a i Severinului, a căror olx1rşie se ţJierde În
negurile vremii. (AL. VLAHUŢĂ)
La (sau, înv., în) vremea sa (sau ei, lui, lor) =
La mome ntul potrivit, nimerit, adecvat
împrejurărilor, scopului etc.:
Se va face jiewre lucru la vremea sa.
(1. HELIADE-RĂDULESCU)
Fă w1 /11cm la vremea lui. (C. NEGRU2Zl)
La o vreme = La un moment dat; într-un târziu:
Nu şriu dacă faci bine ... a zis docrorul la
o vreme. (AL. BRĂTESCU-VOJNEŞTI)
La vremea asta = Într-un mome nt (nepotrivit)
al zilei sau al anului:
Încorro mergeţi dwn11eavoa.11ră la
vremea a.Ila şi fJe /0<.' 11rile aisrea, domnişomle?
(CALISTRAT HOGAŞ)
Rai 1ni-a rrebuir inie la vr e111ea asra?
(ION CREANGĂ)
La vremea vremii (Reg.) = Când va fi momentul
potrivit:
Du-re, dragu mamei, şi-i da acolo de
unde i-lli luar că, lt1 vre111et1 vre1nii, llişria au să
.1răp<111ea.1eă pămtînru. (ŞEZĂTOAREA, li)
La vremea vremii, fi-o da şi el roadele,
de b ună seamă . (D. UDRESCU)
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

N-a intrat vremea (n-an intrat z ilele) în sac. v. Tor au aşrepltll vreme cu prilej. (D.
intra. ŢJCHINDEAL)
Un duşman de /„p - ş-apoi şrifi ctu-e? -
Nn ştii (sau mai ştii) emu vine (sau veni) chiar Ct'1năr11,/ car>rei, care de 1nulr ţN.îndea vr e111e
vren1ea ori aşa vine vren1ea. v. ve11i. cu prilej ca să (Jape iezii (... ] (ION CREANGĂ)

Nu-i vreme de numărare (sau de pierdut). v.

nun1ărare. VRERE
A face pe vrere = A-şi sati~face dorinţa, plăcerea:
O vreme= O bucată de timp, un timp: Grai„/ d„/ce de llllliere/ Varsă-n .111j1e1
Se 1nt1i auzi o v r e111e 1nu11nurul greu de 111t111gtîiere/ Şi dă 011111/„i purere/ Ca să facă ror
glas„ri. (PETRU DUMITRIU) pe vi-ere. (VASILE ALF.CSANDRI)
Foitele vii ale w111i neam (JOI fi .Hânjenire O, cum rmrefi găsi plăcere/ Tor zumzăind
o v1-e1ne; ccînd le vine Însă ceasu' Î1unuguresc şi aşa 1nereu.'/ De vrefi .W.-1ni /t1cefi tizi ţ>e vrere,/
înfloresc Cil pllle1-e it-ezisribilă. (MIHAIL Ct1111afi ceva, să cânr şi eu 1(ŞT. O. IOSIF)
SADOVEANU)
A-i fi vrerea vegheată (Îvr.) = A se folosi de
Până la o vreme= Până la un moment: si ma ţii favorabile:
Aşa era dt1rina varvarilor să hlcuit1scă Fi-voi t1colo şi eu, şi, dacă fi-e vr er ea
1x1nă la o vre111e Îllfr-o ft1ră, llfJOÎ... cu roţi se vegheară/ Am să i-o dau de nevasră, .Ht110111ic-a
d"cea. (PETRU MAIOR) /„i să rămtî ie. (G. COŞBUC)

Vine (sau a venit, va veni etc.) şi vremea mea Cu vrere curată (Înv.) = Cu bună intenţie, cu
(ori a ta, lui etc.) = Se spune pentru a atrage dăruire:
atenţia că este inevitabil momentul favorabil Aceii Î1nţJărfeală face-ne 11it~i cu o vr er e
c uiva, al aprecierii, al recon1pensării sau al cumră şi d1-ea1JTă. (CORESI)
pedepsirii cui va:
Se uiră Frigurosul şi-i zise: - A venir şi
vi-emea ftl... - C"m o să vă pili să face{i niţele VREUN
Cllie clănţănindll·vă dinţii t (P. ISPIRESCU) A spmte (sau a trânti) cuiva vreo două = A spune
Îţi va veni şi vr e111ea ra, viclene.' fi t11ne11infa cuiva lucruri neplăcute, cuvinte care nu-i convin:
Cilii pe cel "rs. (MIHAIL SADOVEANU) l-a1n frtînrir şi eu vreo două... Bravo.'...
şi ce i-ai spus? (CAMIL PETRESCU)
Vine (sau, pop., a veni) (ea) şi vremea aceea= El sună iar şi-1ni S/Jt.,1Je vreo două, 1nă
Se spune pentru a exprima convingerea că ceea îit}ură bine( ...] (VICTDRIA DRAGU-DIMITRIU)

ce este aşteptat se va împlini:

A veni ea şi vr e111ea tlceet1... zise Î1n1Jiirarul Vreo doi (sau două )= Câţiva (sau câteva):
cam Cll}llmărarede g"ră. (ION CREANGĂ) C1-edincioşi îi rămăsese v1-eo doi. (AL.

Da, va veni şi vre111ea aceea. Dar ai fJus MACEDONSKI)

ochii pe vreo fară? (MANUSCRIPTUM, voi. Se Sllie i111e în pod şi scolxxuii de acolo...
14, 1983) vi-eodouă dimedii de păsar. (ION CREANGĂ)

Vreme cu prilej = Împrejurare sau complex de

împrejurări care determi nă, permit sau uşurează VRUT, -Ă
desfăşurarea unei activităţi, efectuarea unei Vrute şi nevrute = Vorbe lipsite de temei sau
acţiuni; ocazie potrivită: de seriozitate; fleacuri, nimicuri, palavre:
407
 Vwile ILJNCAN

Mai şriu eu ţJe cine să cred? că otunenii An1ice, ştii ce vra să zit~ă: a giuca ţJe un
vorbe.1c vrure şi nevrure. (ION CREANGĂ) vofct111. (VASILE ALECSANDRI)
Dar ÎJJ llOllfJfetl cu 11rici11t1 s-au .'lfJU.'I vr ute
şi nevrure. De la banc"ri polirice (c" 101 ri.1cu(
t1srăzi ţJllre de rt1s, arunci 1111 ert1 deloc aşa) şi VULNERABIL, -Ă
.roldă(eşri fără pe1det1 la pove.11irile bărrt1neş14 Punct (sau înv., loc) vulnerabil = Parce slabă,
sttifii, strigoi, otuneni cu ţJuferi nebănuire e1t~. (G. puţin rezistentă a c uiva (sau a ceva) ; parce
BĂLĂ[fĂ) dificilă, greu de rezolvat a unei situaţii, a unei

Dacă vedetun din d rtun ceva i11rere.w11r, ce probleme etc.:

fJ"lea .1ă fie (Jw1cr de arrac(ie '"ri.11ică, ne Din .11răved1i, B11c„reş1ii aufo.H cel mai
îndreprt11n !ipre el, făceam forogra[ii, di.1c„1am vulnerabil fJ"ncr al Mw11e11iei, la îndemâna
vrute şi nev11,re, ca Îltfr-o vacanţă. (MIRCEA năvălirorul"i '"re. (TUDOR ARGHEZI)
BĂTRÂNU)

VULPE
VUI A avea ochi de vulpe = A avea o privire vicleană:
A-i vui (cuiva) capul (sau urechile, rar, Robifmmoşi cu fJiepT„ri goale şi cu ochi
tâ mplele) = A avea senzaţie de zgomot continuu şi refi de v"I pe/ le.1 fanra.11 Îl' id şi colo din
şi obsedant provocată de tu lburări fiziologice, de nop10.wl labiri111 ( . . .] (AL. MACEDONSKI)
oboseală, de emoţii e tc.: Avea ochi mici, şireţi, de v"lpe, şi părul
Î111i vuill ct111ul din fJricina roşcar a/bir pe la rt?mple. (CRISTIAN SĂILEANU)
u/runcinărurilor ce su/erea111, că 1ni se 1Jărea că
t1ud din vre111e În vre111e un hoho1 lung şi răsunător A fâţâi coada (ca vulpea). v. coadă .
dea.1„pra wp"l"i me"' (VASllE ALECSANDRI)
Popoare de gt?nd„ri învălmăşire îi A prinde vulpea de coadă (Gmţ.) = A fagi (pencm
năvăleau năţ1ras11it~ la ţJOrfile 1ni11fii şi ct1ţJu-i a scăpa):
v"ia b"imăciT. (AL. VLAHUŢĂ) Apare deodară-n faţa mea Va.wmaTi,
regina, şi cu P"Tere-mi ia Pa/era şi pene/„/, ba
A-i vui (cuiva) în cap (sau în urechi) =A rămâne vreau .1ă mă bară. -Ş-ai prin.1 de coadă v"lpea?
cu o senza~e acustică obsedantă provocată de (G. COŞBUC)
cuvinte (supărăroare), de cântece etc.:
fn Ctl{Jul lui vuit1u a1nt1rnic acele grozave A tocmi vulpea din pădnre = A negocia un
cuvinre, ce-i căzu.1eră c" 1ră.1ne1. (AL. VLAHUŢĂ) lucru pe care nu îl ai (la îndemâ nă):
Să 1111 1nai roe1ni1n vul11ea din ţJădure; să
1111 ne 1nai cerră1n ţ>e ceea ce 1111 a re 11i1ne11i
VUIET di111re noi. (CEZAR BOLLIAC)
A se duce bnietul (cuiva). v. veste.
A umbl a cn vulpea în sac = A recurge la
procedee incorecte:
VULCAN Umblaţi cu v"lpea-n .wc' şi a/rele în
A s ta (sau a dansa) (ca) pe (un) vulcan = A fi fine, un discurs să nu-l 1nănt111ce nici 1noliile. (I.
ameninţat de un pericol gata oricând să se L. CARAGIALE)
dezlănţuie:
Răzvrătirea aceasra... 11-a r fi ţJufuf avea A beli (sau a jnpni) vulpea (sau ţapul). v. beli.
loc dacă nu ar fi .1101 ţara pe '"' v11/ct111 gara .1ă
facă erupţi„ne. (CONST ANTIN GANE)

408
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

A-i intra vulpea în sac = A nu mai şti ce să facă

pentru a scăpa dintr-o încurcă mră; a-şi pierde
cumpăml:
Luă ;meul w1 copaci şi pe Nea Bogdan
dasu1>ra şi se Î11roa1:11e t1casă 7.Jneii, ccînd ta,ziră
wta ca asra, le imră vulpea în .wc. (P. ISPIRESCU)
A itllrtd vulpea î11 sac. (1. C. HINŢESCU)

Vulpea când nn ajunge la struguri zice că

s unt acri = Se spune despre cel ce afirmă că nu
doreşte un lucru pe care, de fapt, îl vrea, dar nu-l

poate obţine:
Nu şriu de ce caur cu obsrinafie să-l
urt1fesc, să-i găsesc cusu111ri. Sunt ca vu/ţJea
care 1111 ajunge la struguri şi zice că sunt acri.
(NORAIUGA)
Ori vulpea care 1111 ajunge la srruguri
Sţ>une că sunr tlcri, ori C. R. chit1r este o 111a1nă
devorară, carx1bilă să-şi sacrifice cariem de
dragul familiei. (hup://www.pmerea.ro)

409
 Vt1sife /LJNCAN

ZAI

z A umbla în za iul une i fem ei (Reg.) = A cn na o

femeie:
- De unde şi plinii 1111de, Chi/ă îl c11111
:Ppsise [ (reg.) a prinde (pe cineva) asupra wui fapt
ZA săvârşii în ascuns; a >urprinde) fX' Cristei că-i wnblti
A fi în 7.a ua lui (Reg.) =A se simţi în putere: &1 w iuf nevesti [ ...) (VIAŢA ROMÂNEASCĂ, \QI.
Di111re to1i. cel mt1i samn>.r era D11/li11. l. 1906)
1111 ripflic111 din 11r{tjeală 1w11r11 ror 0111111. D111tl11
era î11 :t111a lui, pe la mijlocul t111i/or '80.
(COSMIN MANOLACHE) ZA LB1\
Ca mine lisrt1 î11se11111111i pe.He 120 de kile A 1111 avea zalbă = A nu avea stare; a fi excesiv
şi o burtli 1111111/u11i î11 fiecare searli cu bere la de harnic:
/X't, î11 fn/a televiwr11/11i. dt1r cli11d era el î11 :tuw Aşa copil i11imo.t, 11-are J1/bă-11 el de
f11i, ehe... (https://www.catavencii .ro/) i11re ce-i ! (D. UDRESCU)

N-are zale la dovlete (Reg.) = A nu fi în

deplin ătatea facu ltă~lor mint ale: ZAPC IU
F11g; de el. 111• ••d cti 11-<ire J1/e la dbi•lete! A sta zapciu {Îrg.) = A suprm·eghea şi a grăbi
pe cineva:
Vor11ice/11l şi JXIŞllit:ii 1Jor 1>u1111 g11jă <-'fi
ZAB;\ R cislele îi1 .'>l•t să sefacă cu dreptate $i '"'sta :opciu
A apucat-o zabănd naşterii = A-i veni durerile flt!lllm p/a{(J bimlui. (GI I. TEODORESCU
naşterii (în loc şi la timp nepotrivi t): KlRJlEANU)
T(}(111ai acum a apucat-o :tibtirul 11aşterii.

ZA PT
Z ABRAC A face zapt (O. averi. proprietăţi etc.) = a) A-şi
A trage (sau a da) 1111 zabrac (cuiva) = A certa însuşi cu forţa, a jefui:
pe cineva: Cu111? ce 1•<1 să zică: 1u1 arc tle rriunif
- Să-i trage1n u11 :11vrac.' Strigti u11 ftirt111 furat? Atâta ll(Jlnilli de 1nar11111ră .. cu111 oare .fti
cu glas gros. (D UM ITRU ALM AŞ) o facă Zll/ Jf ci11evll, .fie măcllr llcelll şi 1111 /Jorfllş
[..• J Vi/am tu1de mi-şi bo/01·w1i 11işte îi1coro1u11? (AL. ODOBESCU)
(l(;/ti cercerărori tWlfJre lui de să-i vtultl pâ1ui şi
mărw11aiele di111r îns11/, de .'>li-i ghiUt1Si·ă 1ot11e b) A opri: a disciplina:
gâ1id11rile şi îi diidu 1u1 wbrac de-/ trec11.<e „ Turcii sli nu11pea di11 ordie cete. cete şi
11ătl11şelile /Je bie1ttl 0111. (P. ISPIRESCU) fugea 11(/(tflfea c11 r1rada şi Cit robii ce-i pri11sasă
î11 fări/e for şi .wr11scheru 1111 putea .tti te facil
-::/lpt". (PHILOLOGICA. I, 1970)
Z AHARIS I
A i se zah arisi c hiseaua (Arg.: gm(.; d. femei)=
A trere printr-o perioadă de abstinenţă sexuală: ZA R
Nu se 11111i />Oate, neicuşo111le, 1ni S·f1 Zarurile au fost anmcate =Decizia a fos t luata:
:a!UJrisit chisea1UJ la bufet, ztiu aşa! Desi e pri111(1 i1nbră{iŞl1re a eroilor şi
(hup://blog.zaibar.ro/) deci 1nome11111/ de mare fericire. tragedia s-a şi
Î11cllegt1t; În ret1lit11re, za n1rile c1u /osr 11r1111ct1te

410
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

şi sor fii au căzui; îndrăgo.Hifii n-o aud (...] (N.
STEINHARDT)
Ztm,,-ile t111 Jo.IT t11w1ct11e de a.Hă d(lfă, la
14 ianuarie 1941, în cadrul îmrevederii de la
Berghof dimre Hi1/er şi AJ1Tone.1C11. (HARALAMB
ZINCĂ)
ZARAR
Zarar ioc (sau n-are zarar) = Nu e nicio pagubă:
Mulţi rănifi din ÎllftÎ1nţ1lare, llffii căzufi
mo1fi pe loc,/ De făceai vro ară/are, răspw1.1 era:
„Ztirar itx ".(ALEXANDRU BFLDIMAN)
zăbavă, pănă t1 să face pod pesre vase. (MIRON
COSTIN)
Fără minut zăbavă = În graba mare, fără oea
n1ai n1icii Întîrziere:
De voie, de nevoie, se înduplet'ă vodă
de-I ierră, dară 1>01w1ci ca fără minur zăbavă să
plece din ţeară. (P. ISPIRESCU)
Nu (cu) zăbavă (vreme) sau fără zăbavă (vreme)
=Fără multă întârziere, nu mult du(ii aceea:
Nu zălx1vă vre1ne şi iară că soseşte
buzduganul şuierând şi lovind în poarră şi în
uşi. (1. G. SBIERA)

Nu zăbavă şi ajunge cel rămas înapoi 1>e

ZARE soţu-său şi-l înrreabă : fărrare, da unde fi·i
A se uita (sau a privi) în zare (la oeva) = A privi dobânda? (IDEM)
un obiect (transparent) aşezându-l în dreptul unei
surse de lumină, pentm a-l vedea mai bine: Un bob (de) zăbavă (Fam.) = Puţină răbdare:
Srrăinul ... luă palwrul, îl privi în zare. - Vin, prierene, vin 1... Un bob zăbavă,
(MIHAIL SADOVEANU) că uire, s-apropie doi călărefi. Cine-or fi că nu-i
Se uiră în zare la culoarea de cl1ilimbar desluşesc prin amurg. (DUMITRU ALMAŞ)

Cu.Hă şi aşeză paliam/ la loc. (CEZAR

PETRESCU)
ZĂBREA
(0 ) zare de... (Pop.) =O cantitate mică de...: A închide (sau a azvârli, a se afla etc.) după
În ct?reva ore de dmm, maşina avea să-l zăbrele (sau în dosul zăbrelelor) = (A sta) la

Înfunde it1răşi În sarul tătăresc, cu bordeie srrtÎ1n/Je înc hisoare:

şi oarbe de fur ... şi cu praful acela dobrogean...
răsucir În vt1rrejuri 11este CtÎ1nţ1uri dogorire, fără
zare de umbră. (CEZAR PETRESCU)
ZAVAIDOC
A băga în zavaidoace = A înfiora:
Lt1să-I aşa, până I-oi ap11Ct1 bine şi mi-i I-oi
băga eu îllfr-oseriede zavaidoace. (D. UDRESCU)
Când l-au închis după zăbrele/ Şi
rx1micii l-au pe/recuri L-t111 despuiar de TO(lfe
cele,/ De TOT sărmanul lui avui... (OCTAVIAN
GOGA)
Aceşria e1t1u 1nargi11aliza{i, dosifi În
SfJÎtale 11enrru nebuni, arunca{i duţJii zăbrele,
expu/zafi pe.He horare. (NICOLAE DABUA)

ZĂCARE
A cădea (sau a pune) în zăcare (sau la ) zăcare
ZĂBAVĂ (Înv.) =A se îmbolnăvi grav:
A(-şi) face zăbavă (Înv.) =A întârzia: Amu cică împărtuu/ acela, a/>tYXlfJe de
Pănă ctînd, milosrive, vei face zăbavă/ bălnînefe, cău1nd la zăwre,a .1Cri1 cărre
Să mă-11101t'i din 1>ierzare la swîn!a Ta slavă? frăţine-său craiului, să-i rri111iră grt1bnic ţJe cel 1nai
(DOSOFfEI) vrednil' dimre ner10fi, Ctl să-l lase îmrJiimr în locul
Venise t111ele Sireriului 1nt1r e, 11e11rru său d1qJii moa11ea sa. (ION CREANGĂ)
ct1re au căurt1r1I oştilor ctîteva dzile a ft1ce
4 11
 Vwile ILJNCAN

- Dar 1H1m avur cu cine .Ha de vodJii! Slab ZĂGNEATĂ

de Înger, u1u,/ d1i1 rriJnişii lui a cătur ÎJJ ulct1re, A da (o) zăgneată (focului sau la foc) (Îrg.) =A
ar111ci când îiwi11ret1 ochilor le-am desfă,~1ut1r pe aţâţa (sau a înceţi) focul:
masă noul plan. (ANDREI BREZIANU) Arunci dafi zăgneară focului, Ctl să
os1Jără1n ţJe 1nărit1-st1 şi 11e slujitorii săi.
(MIHAIL SADOVEANU)
ZĂCEA
A zăcea la (sau în) temniţă (ori închisoare,
puşcări e, gros etc.)= A fi închis în închisoare: ZĂHĂREL
Acel singur 01n ar zăcea la /Juşcărie sau A duce (sau a purta) (pe cineva) (sau a se lăsa

la ocnă. (MIHAI EMINESCU) dus ori adus) cu zăhărelul = A înşela (pe

A zăcea pe coaste (Pfin.) = a) A sta c ulcat:
D eu?r m-ar /Jiiga la oa.He, mai bine-aş
zăce(a]pe coa.He. (POP.)
b) A fi bolnav:
D eie şi pesre calul rarălui său din
rinere{e, rărx.~iugos, buhos ş i zăctînd ţJe
(P. ISPIRESCU)
M a i de mutre ori flămând decâr sărut,
t1jt'11sese1n Îllfr-t'1J r tî11d să ZllC ţJe cot1sre de
foame şi de neîngrijire. (IDEM)
A zăcea pe picioare (Reg.) = A fi bolnav
nu î ncr-acâc să stea în pac:
D e fril'ă şi de griji bolea pe t>icioar e.
(BARBU DELA VRANCEA)
ZĂGAZ
A se rupe (sau a se deschide, a se descuia)
zăgazurile cernlni = A ploua torenţial:
Ce ploaie! S-ta1 descuitlT zăgazurile cemlui
şi curg ţ>0rot1pele. (MIHAIL SADOVEANU)
Subr urgia Îllfr egului z}Jucit,1n al
făţJfurii, zăgazu rile cerului se 11,/JSeră... şi din
Înalrul Î11fu1tet~iJnilor se ţJrăr>ăstuiră asuJJttl
rXimâ11rului, cu şuier de aer sfâşiai, po!opul gr eu
al apelo r cereşri. (CALISTRAT HOGAŞ)
7iigt1zurile ce111lui s-t1u 111ţJf. Str OfJÎ 1nari
s-au sparr zgomoros în fărâna uscară fonnt?nd
mici cmrer e î11 praful gms de două dege1e.
(ALEXANDRU POPA)
cineva) (sau a se lă<a înşelat) c u promisiuni, cu
vorbe amăgitoare:
- Astt1, Îi zisei, e drefJf 1n1Jţu1nire că re-tun
jăcur să-fi vezi visul cu odui, mergând la Amore11i.
- DurXi ce m-ai pur rar şase lwu cu zăhărelul Şi
dacă afi mei:~ de pai1ea cui a fosr câşrigu( a mea
ori a dwnneavoa.mii? (MATEIU I. CARAGIALE)
coasre. ( .. . ] or venir pesre noi cu romă
orgt1J1it.t1fit1 lor de bt1ză, să J1e lă111uret1.f.Că, să J1e
ducă cu zăhărelu/ 1 ••• (ION LĂNCRĂNJAN)
ZĂLOG
însă A băga (ceva) zălog . v. băga.
A ţine zălog= A li în posesia cuiva drept garan~e:
A/JOÎ Jiu, M t1rio, Jiu se fJOl1te, tr ebuie să
srăpânim Pocufia, că acea.Hă /Jucară de pămânr
e 1nt1i 1nulr 1noldoveJ1et1scă ct1 leşet1.f.Că, ş-o
fiJ1e1n zălog fJe bt111i buJ1i diJ1 fJuJ1gt1 stră111oşilor
( .. .] (BARBU DELAVRANCEA)
S4 î111re alre lucruri, acesre legi spuneau că
anmci când dobiroacele făra1ulor imră î11 holdele
boie11,/ui şift1c stricăciuJ1i, vitll trebuie dusă lt1 cu11e
şi filUiră zălog 1x?nă la plara unei amenz4 1>0rrivir
fXtgubelor suferire. (PANAIT ISTRATI)
( .. . ] î11 rufarul cela am închis pe Srmu-
Palmă-BadJii-Cor şi i-am luar zălog iepumşul lui
cel şchiop, ha 1 ha 1ha 1 (V ASILEALECSANDRI)
A-şi lăsa pieile (sau pielea) zălog= A cădea în
mâinile d uşmanul ui; a-şi pierde vi aţa, a se lă<a
omorât:
Ln got1J1ă 1nt1r e, cr ezi d-tll că fJufiJ1i lufJÎ
dau cin.Hea pe ruşine, lăsându-şi pieile zălog?
(ION CREANGĂ)

4 12
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

- Hm 1 De mulr şi nici prea' Gc?ndeşre-re

la cei 99 ce şi-au lăsar ct1perele zălog' (I. POP- Ba (nu) zău (sau nu zău) = Dimpotrivă. Te
RETEGANUL) a~igur (că...):

- Şrii una, vere Lăcusră? - Ba zău, nici

două. (VASILE ALECSANDRI)

ZĂPOR Pus-am gând s-o pără.1esc../ Dret" să fie,

A pune ză por (Reg.; d. cai)= A nu voi să tragă: sau g/11111esc?I Ba, zău, wm s-o părăse.1e/ Când
Caii, Cll şi a"n şi-t11ji uirar 1ii1ttvu' 1nersese1r'i ca ea 1111 mai găse.1e? (JARNiK-BÎRSEANU)
b1iJe ţx'ină aru11t:1:
Dat; lt1 }t'1n(Uaret1 dettlului - f1t111c.I - Nu zău, duduie Veronico, Sţ>unea el,
p1<1eră zăpoi: (AL MACEDONSKI) mara înţelegi ce e „1111braţ1110/arec ca gândirea
Ct1ii - de la o trăsură - fJUJJ zăfJOr.I Nu 111111i împărar poe1?" (EUGEN LOVINESCU)
1nt1i vor să 1net1rgă Înainte, să 1nai it1 din loc.
(DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, 1928) Nu ştiu, zău! = Mă îndoiesc, mă întreb dacă ...:
Nu şri1n t.ău dt1că ina1novibilirt1rea unei
A pune zăpor gurii (O. oameni)= A-şi impune 1nagisrraruri, t11ne11i11ft1re de „Ro1ntînul" În
tăcere: fJei:ioona j11det'ăforu/11i oricând are să judece ţJe
Det~t1r să trăncăni 1nereu, 1nai bine a i 1111 membm al rx111id11/11i ro,111, 11-t1r fi Jo.li mijlocul
/June ză11or gurii.I cel 1nt1i sigur ţJe11r111 t1 de.ff:OţJeri adtînci111ea
împrejurării cu noftlmf public din Ode.trn.
(MIHAI EMINESCU)
ZĂRI De-oi 1nai scăţJll şi din asrt1 cu vit1fă,
A zări ca prin sită (sau ca prin ciur, ca printr-o t1ţJOiror 1nai tun zile de rrăir. Dar nu şriu, zău, la
pânză) = A vedea neclar: cc1r mi-a .Ha norrxul. (ION CREANGĂ)
Împămrul (...] w marea sa mimre simţi că
/Xlre că Înce11use a t.ări ca ţJrÎll sită, şi dacă se 1nai
unse şi a treia zi, văzu cu111 vede roţi otunenii cu ZĂUĂT
ochi ft111inafi şi limpezi. (P. ISPIRESCU) A pune zău ăt (Reg.; d. câini)= A lătra întnrna:
Câinii p1111 zăuăr 1 (VIAŢA POPORULUI
A (se) ved ea (sau a (se) ză ri, a privi) ca prin ROMÂN, 19 18)
sită (sau ca prin ciur).

A s e zări d e ziuă (Pop.)= A se face ziuă: ZÂMB ET

Şi Înainte de a se zări de ziuă i11rră1n În A fura (pe ci neva) cu zâmbetul. v. fura.
luntri, ţJe un vtî11rişor asr1111 de Î11ce11ur de
marrie. (MIHAIL SADOVEANU)
Până .1-t1 zări de ziuă, ror să fie gara. (I. ZÂMBI
POP-RETEGANUL) A zâmbi a r âde = A zâmbi reţinut, discret:
Ztîmbeşri t1 n1de şi nu-mi place rc1s11/

A s e zări de lună (Pop.) = A ieşi luna: ace.Ha. (CAMIL PETRESCU)

Din cer scoboor-adc1nca pace/ /ci-colo Şriind pe îngrijiromi bisericii om bun de
v11111z.ăvor1nai sună/ Înceţ>e-a se zări de lună I co1nedii, srareful JJriceţJu n1unaidet~tîr care e
Şi-i li11işre pe drum. (G. COŞBUC) ţJriâna şi zâmbi a râde. (DAMIAN STĂNOIU)
El au ztîmbir a râde şi au .ICOS năji-ama ei
d1i1 buzunar şi t111 JJus-o la gură, ca să se-ndosea.k~ă
ZĂU că n1de. (l. G. SBIERA)
A z ice zău. v. z ice.
4 13
 Vwile ILJNCAN

A-i râde (sau a-i zâmbi) (cuiva) mustaţa. v. Mă z/Jăream cum .I<' zbare 11eşrele pe
mustaţă. uscai, şi-1ni ert1 dor de-o vorbă bună, ori de-o
răfuială bună. (ION LĂNCRĂNJAN)
Oare acesra em destinul, chiar Trebuia .fă

ZÂMBRE mă z/x11 ca peştele pe uswr, .fă lx1nrui cu w1 sufler

A face zâmbre= A dori ceva foarte mult: t1b„11enr? Nu a1n 1nt1i rezi..'lrar, t1n ieşir afară Îit 11/oaie.
Hai .ws, giupâneşil'ă Maka, să re duc la (CRISTIAN-ALEXANDRU UNGUREANU)
bă1fJăfel t1casă; şriu eu cu1n Îi rret1ba nevestelor („ .] în încerwr ea de a ieşi di11 imr1as,
celor ri11ere, când nu-s băd1aţii Cil dânsele: fac din fesărum lipicioa.fă a firelor pe car e el le
zâmbr e şi rmg acasă, cum flage calul la rraisra Încur case şi În ca re se zlJiirea ca 11111.k~a În ţJtînza
cu on (ION CREANGĂ) de păianje11. (MARIANA ŞORA)
Sergenrul-major făcea zâmbre la
1t1bachett1 cu pofC(}(1vă şi-i puse.le gând rău. A s e zba te de moarte = A se zvârcoli foarte
(ANTON BACALBAŞA) tare ; a face eforturi pentru a rămâne î n viaţă:
Nu li se ţJărea cuviincios să se uire În O şriucă se z/Jărea de moarre /Je uswr.
gu1t1 01nului ctînd 1năntîncă, nit~i să creadă că (P. ISPIRESCU)
fac u1mbre aşrerJTând să fie r1ofriţi la masă. LLI pămânr mi .I<' rrânrea„. Şi de moarre
(CAMIL PETRESCU) .I<' zbătea. (M. SEVASTOS)

ZÂRÂI ZBÂRCI
A-i zârâi urechea (Reg.) =A-i ţiui urechea: A li un ch eag zbârci t (Pop.; d. bătrâni) = A fi
Îi t.t1rt1it1 urechea Îllfr una. fără importanţă:
- Mă 1nir că 1111 ţi-e ot1reCt'1n, să-fi fie,
zi.I<' Nid1ifor po.wmon?r; eşri w1 cheag z/x?r cir,
ZBATE 1nai ca şi 1ni11e, şi iaca ce-fi urlă ţ>rin ct1ţJ.'...
A s e zbate (sau a fi) în ghearele morţii. v. gheară. (ION CREANGĂ)

A s e z bate (sau a s e bate) ca apa de m aluri A zb ârci din nas (Fam.) = A-şi exprima
(Reg.) = A depune eforturi zadarnice: nemulţumirea printr-o grima<ă:
(„ .] în privi11ft1 fe11111elor penim căpriori Averchie z/x?rci din nas. (DAMIAN
şi ţJenrru lifte nevoi avea să se zlx1ră ca li/XI Între STĂNO!U)
maluri în fafa pădummlui, o .făprămână 7Jx11t'ind di11 nas, (doamna) m1,,.111u iii:
întreagă, fără .fă obfi11ă consimfămâmul Ce figu1ii de lacheu' (AL. VLAHUŢĂ)
acestuia. (NICOLAE CALOMFIRESCU) /11i1na Î1ni sări din loc ctînd a1nicul
Nor rxul a fug ir de mine, mai dihai decâr zbârci iar din nas, agirând în aer cr eionul. (G.
dracul de aghiazmă; pesemne m-a ble.Hemar CĂLINESCU)
cineva să 1nă lu/Jf cu nevoia, ctun se bare llfJll de
maluri şi vânrul de dealuri' (SOFIA NĂDEJDE) A-şi zbârci s prâncenele (Fam.) = A se î ncrunta:
Gealx1 se /Jărea .fărmana ca apa de Boieriul judecăror au zbâ1â1 spn?ncenele,
1nlllur i, că 11e 1no1ti nu-i 1nt1i Învie 111ineni. (POP.) rJăzind o răcere î111w1ecară. (DINICU GOLESCU)
Olm a z/x11t'if spn?nce11ele şi NI lăsar
A s e zbate ca pe ştele pe uscat (sau ca musca în uşor pe spare: figwii clasică, emofionar-.rolemnă,
pânza păianjenului) = A face eforturi disperate vag ironil'ă. (MIREL BRATEŞ)
pentru a ieşi dintr-un impas:

4 14
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
Val1111ml ol I V -iea

ZBÂRNÂI Se răpede ca '"' câne 111d>a1 la Hamp·Alb

A-i z bârnâi (cuiva) a ceva (Reg.) = A-i fi şi-i z/)(){11ii capul di111r-o singură lovi111ră de rxiloş.
(cuiva) gândul la ceva: (ION CREANGĂ)
Era şi el flăcău de joc acu, şi-i :dJl1nu1ia Şi el sabia scorea/ Carml jos că i-l
afe1e. (ŞEZĂTOAREA, XXI) :dmra. (I. G. BIBICESCU)

A z bura (sau a face să zboare) (pe cineva) de

ZBRANCA
A face z branca (sau zbr ancă) prin (ori
printre).„ =A năvăli distrugând totul în cale:
O ucis la lifte păgâne, măi, şi le-o 1ăia1
lor capelele, şi-o făcui :dJrtmca prin ele, măi, de
i s-o dus vesrea. (CEZAR PETRESCU)
A(-i) da (cuiva) z branca =A izgoni:
Dacă-i copilul meu, sângele mei~ cwn l-aş
rtimi1e la rJOd· 1xî11ea ceea mi-<ir arde gl//11/. A11a s-ar
che11n să-i dau :;Jm1111.Y1. (CONTEMPORANUL, V11)
undeva (Fam.) = A da pe cineva afară dintr-un
post etc.:
Am să 1e fac să zbori din prefec1ura a.Ha
în două zile. (PETRU DUMITRIU)
De.Hui să fi spus că 1111 şrii - şi :dmram
din şcoală. (CEZAR PETRESCU)
Dar dacă 11-au să mă creadă? Mă :d>0aiii
mtîine, el 1111 şrie mulre. (WCIA DEMETRIUS)
( ...] acesra a :dmral din posrul de direC/01;
101 îilfr·w1 fJOST de şef, şef de set'(ie. (PAUL
CERNAT, HORIA-ROMAN PATAPIEVJCI)

A învăţa pasărea să zboare. v. învăţa.

ZBURA
A z bura cn gândul (sau cn mintea) ori a-i
zbura (cuiva) gândnl (sau gândurile, mintea, ZBURDA
inima) Ia (ori către etc.) (cineva sau ceva) = A A-i z burda (cuiva) inima (Pop.) = A fi foarte
se gândi la cineva sau la ceva; a avea în vedere vesel; a avea c hef de petreceri:
pe cineva (sau ceva): (GÂNGU:] Ei, da şi 111 re-ai arăuu prea
Eram îndrăgos1i1 de o f(lfă de la a'lţJ111... ce d1t1cu.I... lorgu-i ftînăr şi rrebuie să-i ie11ă1n
„Morea nu", Ge1t1, şi JJt'1nlli la et1 Î1ni z/Jurt1 dacă-i :;Jmrdă i11i11.:1... (VASilE ALECSANDRI)
gândul. (GR. BĂJENARU) Degeal>a ară! eu 1â11ără, c11n spui, dacă
Dar vre111et1 trecea cu t11năgeli, şi eu sufletul li Î1nJJiirrtîn1i, dt1că i111int1 nu Î1ni 1nt1i z}Jurdă
creştea111 ţJe nesiJnfire, şi ror alte gtînduri Î1ni cu1n z}Jurdt1 t1l1ădt1ră, şi 1u'ci nu se 1nlli bucură cu1n
z}Jurau ţ>rin ct1ţJ, şi a/re ţ>lăceri 1ni se deşre11rau a ş1i111 a se buc111t1... (SORIN TITEL)
în sufle!( ...] (ION CREANGA)
Gc111d11J îini zbura la lwidt111t1âi de la
spi!alul Sjlimul Pa111elimm ( ..] (IOANT. LAZĂR) ZDROBI
A zdrobi l anţurile (Înv.) = A elibera (din robie,
A zbura, a fugi (sau a duce pe cineva) ca din starea de a<ervire etc.):
gândnl (rar ca un gând). v. gând. Armara romt111ă, cu bratul ei de fier, va
zdrobi la11(11rile seculare ale robiei w1g11reş1i
A(-i) z bura (cuiva) capnl =A decapita: (... ] (CONSTANTIN CĂZĂNIŞTEANU)
Când olrea nul zicea Kes, carml şi zbura. (... ]onoarea de a fi preşedinrele ace.Hui
(ION GHICA) ,,forum 11a(io11al" al Transilvaniei a avur-o
Pe w1 singur ordin al lui Gavtmozoglu oc10ge11aml George Pop de Băseşri, fiu al
cărre beş-beşli-aga din laşi, a zburar wpul t1cesror 1nelet1guri, ct1re În cuvtînrul său de salur
boierului moldovtm Ha.rn11t1che. (IDEM) e.-'<ţJri1nă voi11ft1 unt111i1nă li celor ţJrezenfi, de li
zdrobi ltmfurile robiei. (VALERIU ACHIM)
4 15
 Vt1.1ile ILJNCAN
ZEAMĂ
(A fi) tot de-o '.lellmă CIL •• (Pop.) = (A fi) la fel a.1...:
PriJnarul satului tlceluill ert1 rol de-o
zeamă c11 dtîns11I. (POP.)
A bea za ma clopotului (Pop.)= A muri:
Se vi11det'ă c11 zt1mt1 de ciopor. (IULIU
A.ZANNE)
A fierbe în zama lui (Pop.)= A se necăji:
Arfi p111111, ce-i drepr, să cheme la dtînst1
pe ww dinrre coafeze, dar finea să-l lase pe el
singur, ca să fiarbă oaret~tun În za1na lui. A şi
fie11, de tir fi p111111 să-i fie ,~i ei milă de dtî11.wl.
(IOAN SLAVICI)
A lăsa (pe cineva) în zama lui (Reg.) = A lăsa (pe
cineva) în pace; a nu-l mai necăji, plictisi etc.:
Mai bine să-l laşi Îll za1na lui.
A nu fi de nicio zeamă (sau a nu fi nici de
zeama oului ori a ouălor, a prunelor) (Pop.) =
A nu fi bun de nimic:
Duce{i-vă dracului, 1111 su11re{Î buni 11it~i de
zet1mt1 011lui 1(VIAŢA ROMÂNEASCĂ, voi. 8)
Sărace, sărace.I 1111 eşri nici de za1na
011ălor. (ION CREANGĂ)
Zeamă de clopot (sau de hârleţ) = Moartea:
Let1c11-i ztună de ciopor, let1c11-i zamă de
htîdef. Mot1rret1-i let1c11. (ŞEZĂTOAREA, IX)
Zeamă de vorbe = Vorbărie deşartă, vorbe goale:
R11şi11et1, zet1nă de mtlJe (M. DAVIDOGW)
Zeamă lungă = a) Mâncare proastă, neconsi<tentă:
Ei, 1n-t11n ales şi eu cu o strachină de
zeamă l11ngă. (POP.)
b) (Fig.) Pălăvrăgeală, vorbărie:
Şapre ore pe cet1.1 t111 combă1111 în
Cameră: zeamă l11ngă... (CEZAR PETRESCU)
Zeamă lungă să se-ajungă= Mâncare fiicucă c u
sos mule, pentru a ajunge la multe persoane:
4 16
Că doar 1111 crezi că s-or săru 1t1 roţi
sfinfii c11 o mtînă de praz? Măwr dinrr-o găină
fl'tcet11n şi noi o zet11nă lungă, să ne t1jungă ...
(hccps://j urnal ul.ancena3. rol)
ZECE
A asculta cu toate urechile (sau cu zece ori cu
trei ureclti). v. ureche.
A avea zece vieţi. v. viaţă .
A face pe dracu în zece (Pop.) = A depune
coace eforturile pentru a izbândi într-o acţiune:
În chestia cu Mana.t11e, 11u-1ni re/rag
vo1fJa: Fă ţJe dracu În zet~e şi 11u1te 1ntîna ţJe el şi
mi-l rrimire; (MIHAD... SADOVEANU)
ZEL
A face exces de zel = A exagera (înmii) în
îndeplinirea unei acţi uni:
Arfi o pro.Ilie din pt1rret1 ftl să faci exces
de zel, ctînd şrii bine că, şi fără să vrei 111,
/Jăit1111I ror va frece. (I. L. CARAGIALE)
Deşi rmfi11 se îngrijea de gospodăria de
la Chiot1it1, co11d11să de cele două 11eţJOt1fe, î11
asemenea owzii se simfet1 el t1mfirrio1111I şi făcea
exces de zel. (CEZAR PETRESCU)
ZER
A s toarce din piatră zer (sau zăr) (Rar) = A
realiza ceva care iniţial părea imposibil:
Zme11111 lăsă să aşrepre afară şi se d11se
să-i SţJuJJă 1nait~ă-si că l-a adus ţJe 01nul ăla,
care 1năntîncă bolova1ti şi stoarce zer din ţJiarră,
pe111ru et1 ea să îl sw11e de el. (IOAN SLAVICI)
Era greu, dar 1ni11{ile 1nuiereşri sro1t.~ din
pit11ră zei: (IDEM)
ZERO
A (se) reduce la zero = A (se) reduce cocal
importanţa unui lucru, unei acţiuni etc.; a (se)
transforma în nimic:
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Nemrocira aia de A11a Dogam m-t1.1co.1 din

vitlfa lui Dan şi 111-a redus lt1 zero. Vr eta1 să-i t1răr eu ZGÂRCIT, -Ă
ei cine e redus la zero... (EUGEN PATRICHE) (A li) zgârcit la vorbă = (A relata) fără multe
Drttgnea şi PSD au reuşir pe1fo111u111fa de a detalii; (a fi) moderat:
reduce la zero .iemnijial{ia şi cmfinurul fi•1cfiei de Direaoml spiwlului de alie11afi 111i11ud,
r>rim-mini.11m îi1 Ro11T1nia (hnps1/www.b 1.ro/stiri/) danmd Adrian Silve.Hri - 1111 bărbar îiwlr, bi11e
jăcur, w re avea m~~cări leme, ge.11il'ula for11·1e pufin
şi em zgârcii la vod>ă ( .. . )(AURA CHRISTI)

ZEU Secr ewrul de .Htlf afo.H ceva mai zgtîrcir

A li (iniţiat) în secretele zeilor. v. secret. la vorbă fn rezt'1nt1ndu-se la
aceasră fJrivin{ă,

p11fi11efr aze ( .. . ]. (GH. SĂSĂRMAN)

ZGAIBĂ
A se tine zgaibă (sau ca zgaiba) (de cineva) ZGÂRIA
(Reg.) = A se ţine scai: A zgâria auzul (D. sunete, zgomote) = A
Ce re fii de mine Ctl zgaiba, - îi dau eu deranja, a irita:
1ntîna la o 11arre, - eşti cu 1nine, 1111 re re111e.' ... Vocea bărrtînei 111-a rrezir din visurile
(NICOLAI COSTENCO) inele. Glasul ei ţJllrcă Î1ni zgtîrit1 t1uzul şi
Îllfu11ect1 rotiră / 11,1nu.fe{et1 a1ni11ririlor inele.
A umbla cu zgaiba (Reg.) =A că uta ceartă: (ŞTEFAN GH. T HEODORU)

Mai bine să fi1gi de ea că mer eu umblă
cu zgaiba.
ZGÂNDĂRI
A zgândări (sau a deschide) o rană (mai)
vech e = A reaminti (cuiva) o veche durere,
suferinţă etc.; a vorbi de lucruri dureroa<e:
Când îi pomenii de vremurile de
alrlîdară, avu doar o tresărire, 11e urină se
Î11cru11ră, ca şi ccînd i-aş fi zgtîndărir o rt111ă
ved1e. (LIVIU REBREANU)
Aceste răzlJOllie În care Îl Însoţi 11orm~ut
îi zgândări o alră rană a lui Perru vodă:
Prxufia . (NICOLAE DABIJA)
Deşi et1 ră1năsese cu i1nţ1resia că, fl'tră
să vret1, deschisese o rană, o inică rană.
(EUGEN LOVINESCU)
ZGÂNDĂRI CI
A avea (cineva) zgândărici = A li (foarte) agitat:
Dar ţJll tt~ă 11u 1nai a1n răbdare acu1n să
scriu, JXlrcă si1nr un zgtîndărit~i Îll sto1nac.
(http ://bi ueberrydramagueen .blogspot.com/)
Dacă i11ifia l era frumos de t1.'iC11lw1,
t1cu1n 1111 Jtt'1nai că s-a de1noneriza1, dar a
înce1>11T să zgârie auzul, noul ,,limbaj de lemn "
( .. .](CONSTANTIN ANGHELACHE)
A zgâria hârtia = Se spune, depreciativ, despre
scriitori; a scrie o litera tură (s ub)mediocră:
Am rămt1s fără ochi de când zgtîrt?i
lu1rria . (ZAHARIA S TANCU)
A zgâria pământul = A ara numai la suprafaţă:
Zgârii pămânrul şi grâul îţi dă la bob
rreized de boobe. (BARBU DELAVRANCEA)
Evreii „1111 f>OT zgâria 1Jămân111J - nora F.
Ade1t~a Îit 1922 -, ei 11-ta1 voie să 1nuncească".
(ANDREI OIŞTEANU)
ZI
(A li) m ic de zile = a ) (A fi) tânăr. b) (A fi)
lipsit de valoare:
Mici de zile, 1nari de /XlfÎlni, i11i1ni
bărn111e,
urtîre,/ Măşri rt?ztînde, pu.ie bi11e 1>e-1111
wmcrer inimil'; (MIHAI EMINESCU)

4 17
 Vwile ILJNCAN

(A fi) vechi de (sau în) z ile (ori înainta t în zile) Vretun de inuit să ve11i1n, dar cu dart1ver1:..
= (A fi) bătnîn sau foarte bătrân: t11n ror dar zi pe.He zi. (1. A. BASSARABESCU)
Ert1 un 1noşneag Î11ai11rt1r În zile, bărrt111,
Cil ci1wire bă1rtî11efe. (GALA GALACTION) A face z iua (sau din zi) noapte şi noaptea (sau
Pe NisTru răbănîsem popoml făll să-mpil;I din noapte) zi = A lucra sau a petrece noaptea şi
Cu sfetnici vechi de zile 1nă-11rcî1nţ11i1t1şi În cale. a dormi ziua; a duce o viaţă dezordonată:
(MIHAI EMINESCU) Î11 cupe vi11 de ambră - iama grădini,
Av1t1a1n şi Sara erau bărrtîni, Î11ai11ra{i verdeafă,/ Vara perreceri, Al1Jii Cil fnmfile de
î11 zile, şi Sara Jiil mai pllTea zămisli. (CELE gheafăl - Ei fac di11 11oa1JTe ziuă ş-a zilei ochi
MAI FRUMOASE POVESTIRI din BIBLIE) închid. (MIHAI EMINESCU)

(A fi) veşnic de zile = (A fi) nemuritor: A fi învechit în zi le rele. v. învechit.

O, mag, de zile veşnic, la rine am ve11ir,I
Dă-1ni ÎllllfJOÎ
11e-aceet1 ce 111oarret1 1ni-t1 răţJÎf. A i se isprăvi (cuiva) zilele = A muri:
(MIHAI EMINESCU) Radu-Vodă,
11u munai ari11.1 la ochi, dar
şi de 1nulr bolnav de rerunt1ris1nul car e-i
(A se face) ziua albă (Pop.) = A se lumina Î11fe1>e11ise 1ntî11ile şi ţJÎt~ioarele, Îşi isţ>răvi zilele
complet: încă desrul de rtî11ăr. (NICOLAE IORGA)

Făctî11d1l-se
zilla albă, Vlllr1ea iese la De-acil, Irino, i s-a isprăvii zilele! (I. M.
marginea drumllllli. (ION CREANGĂ) BUJOR)
Afară, era zillă aUJă. (AL. MACEOONSKI)
A i se încurca z ilele cuiva sau a încurca
A ( 1111 mai) avea z ile (multe) sau a avea zil e cn lumea. v. încurca.
carul = A (nu) nu mai avea mult de trăit:
Părinte, zit~ea u11 {igan rob, În vt1 1:îtă ca A r idica (sau a răpune, a curma, a lua) cuiva
de 70 de ani, văd că Jiil o să mai am zile mlllfe zilele = A omorî pe cineva:
de Trăir. (P. ISPIRESCU) la colo devale, î11 î11fimdăTllra ceea, w1
Găinile 1111 1nai cc111rt1u cucoşeşre c-a11oi taur grozav la 1nulfi bez1nerici le-a cur1nar zilele.
nici zile 1nulre
t1ft'1lCÎ 1111 1nai tiveau. (ION (ION CREANGĂ)
CREANGĂ) la rJă111tî111 îl t11w1ctll Şi zilele-i rădica.
(VASILE ALECSANDRI)
A avea (sau, înv., a vedea) zi bună ori zile (Prin exagerare) Ba, zău, cum s-o
multe şi bune, z i albă (cu cineva) = A avea trai rJără.1e!1c,I Ct111d ca ea mi mai găse!ic/ Lt1 obmz
tihnit, li nişte (din partea cuiva): ca mjile,I Ochişori ca lllllrele ...I De-fi răpll11e
- A mea 111-a fJrOSTiT de TOI. N-am zi albă zilele. (JARNÎK-BÎRSEANU)
din ţ>rit~ina ei. O să Încerc să fac şi eu ca rine.
(P. JSPIRESCU) A scăpa cu vi aţă (sau cu z il e). v. scăpa.

A da (sau a dori, reg., a pofti etc.) cuiva buna A se îndelunga cn zile. v. îndelunga.
ziua (sau, îvp., z iua bun ă)= A saluta pe cineva:
U11lll di111r e răzăşi.. se abăfll spr e ei şi le A se înroşi a ziuă= A se lumina de ziuă:
pof1i zilla b1l11ă. (MIHAIL SADOVEANU) E Încă 11oaţ>fe. Dt1r s-t1-nroşir a ziuă-11
Tofi Î1ni dau bună ziut1 res11ec1uoşi. (AL. răsării. (MIHAI BENIUC)

SAHIA)
A se lăsaloc de bună z iua (Fam.) = A păma

A da zi după zi (Pop.) = A amâna de la o zi la alea: relaţii bune cu cineva:

4 18
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Şriu că vor lăsa loc de „bună ziua" în care şi- o ÎnchiţJui 111aijalnică det~tîr casa 111011ului.
cel 1nai a111ărt1f bordei, dar şi Îll cel 1nai (PANAIT ISTRATI)
.Hrăluciror rx1/ar.
(ALEXANDRU POPA)
Înrordeaww mi-a plăcui să la.1 loc de b) A renunţa (la ceva) definitiv; a socoti (ceva)
bună ziua cu otunenii ţ>e care i-11111 cunoscut În drept pierduc:
diferire împreju rări. (http://alexciocan.ro/) Şi, lutîndu-şi ziua b1111ă de la lume ca de
la cel cotim verde, s-au srrewrar fJe nî11d acolo
A trăi (sau a o duce) de pe o zi pe alta = A unde nu le 111ai zice ni111enea că au fost răi
duce un trai nesigur, precar: romtît1i ( .. .] (MIHAI EMINESCU)
Ganul figt11111/ era cu minre (...] 1răit1
Şi Iapa' las' pe Dănilă, că şrie el unde-a
cwn purea, de pe-o zi pe alra, dar rău rrăia. (I. duce-o: să-şi ia ie11ăciune de la boi şi ziua bună
POP-RETF.GANUL) de la car. (ION CREANGĂ)
Unii rrăiesc de pe o zi /Je tilra, iar a/fii îmxuă
în lxmi şi 1111 mai por de bine. (P. ISPIRESCU) A-şi pune capăt z ilelor. v. pune.

A vedea lumina zilei. v. lumină. A-şi urî zil ele sau a i s e urî cuiva cu zilele = A
se să tura de viaţă, a nu n1ai voi să trăiască:

A(-şi) număra zilele = a) A nu mai avea mult Mutră 111inre Îţi 111ai trebuie, zise un
de trăit: srrăjer bărrt111; se vede că fi-ai urâi zilele. (ION

Era 1111 apel de vechi camarazi să-şi .Hea CREANGĂ)

Îllfr-ajuro r: ... zilele lui Şcheianu ert1u 11u1nărare. Ora,~11 / esre (lflÎf de mizerabil înctîr fi-ai
(CEZAR PETRESCU) urÎ zilele să ţJetreci În el o lună Îllcheiară.
(OCTAVIAN GOGA)
b) A nu mai avea multă răbdare:

Ia r rt1răl 1ne1111u1nără zilele; si de voi
înrtîrzia mulr, va fi foa rre mtîlmir. (BIBLIA)
c) A fi pe punctul de a scăpa de ceva neplăcut:
Cu abia 29 de zile înainre de a
elibera t - Î11cercă111 şi noi gestul lui V.
Cât toate zilele (de mare)= Foarte mare:
Mai era w1 flăcău ctîr roare zilele,
sfănîma piarra. (MARIN PREDA)
O namilă de leu ctîr roare zilele de mtire, de
fi lxigase pe roţi îi1 grazile mo1Jii. (P. ISPIRESCU)
Brt111işre

de a llt'1năra zilele, scrisorile, audierile - i s-a Câte z ile voi (vei e tc.) avea = Cât voi (vei etc.)
adus o lampă, w1 foarre Imn în.rofiror în lungile trăi:
nopfi dit1 ît1d1i.roare. 01 ALERIU BRANIŞTE) Că, zău, 1111 re voi lăsa,/ Ctîre zile voi
avea. (JARNiK-BÎRSEANU)
A-şi Ina bună ziua (sau z iua bună) (de la cineva N -11111 uitat - şi Jiu voi uita ctîte zile voi
sau de la ceva) (Fani.)= a) A-şi lua răma~·bun: avea - Codrii l..iiţJuşnei, Vornicenii, CaţJriana ...
Îi gă!iră că1Jile ce rrebuia să le ducă (NICOLAE ANDREI)
'Ţugu/ea, îi deie bani şi fJOm4 d111Xi ce îşi luă ziua
bună de la îinpărar şi /JOieri ( .. .] (P. ISPIRESCU) Cu z ilele în mână (sau în mâ ini). v. mân ă.
Gătindu-se foişorul, se u 1t~ă Îllfr- Însul şi,
Î1tvtîrri11d nişte şu111buri şi nişte vtîrrejuri la nişte De (sau în) zilele mele (ale ta le etc.) = În toată
1neşreşuguri ce tivea acesr foişor, ÎnceţJu a ţJ/uri viaţa mea (a ta e tc.):
Îll vtînr şi, ţJe ctînd se ror utt.~a, el Îşi luă ziua Aista-i un sar de calit~i şi fudui cu1111J-t1111
b1111ă de la rofi cei de fa fă( .. . ] (IDEM) văzur de zilele mele. (CEZAR PETRESCU)
Adrian Îşi luă bună ziua de la unchiu-său
şi se ît1drepră spre ct11âwna lui moş A11ghel, pe Din z iua în care ... = Din momentul în care ... :
4 19
 Vwile ILJNCAN

Din ziua Îll ct1r e s-a roc1nir 01irică la IJXde, Era ţJrinrre bunii şco lari şi 1111 liţJsea de
no1rx:ul îi curgea gtîdă. (ION CREANGĂ) la clasă decâr o dară pe f„nă, la zi·llTtîi, ctînd îl
/„a pOfXI c" căldăruşa. (AL. VLAHUŢĂ)
Într-o (bnnă) zi sau într-una din zile = Odată:
leşea (lt/e.fea la vtÎ11<IIOl1re; dt1r Î1llr- o zi se Zi-ntâ iul =Sfinţirea c u agheazmă pe care o face
ftii după 111 iepure... şi nu·/ nimeri. (P. ISPIRESCU) preotul la locuinţele credincioşilor la fiecare
din zile, Ct'1n şedea .'lfJtînul
A111u Într- una întâi ale lunii:
la ospăţ... li .1-au adu.1 ... nişre .1ălăţi foo 11e Ttira n" em religios. Ctînd venea (Jreorul
mimmMe. (ION CREANGĂ) Cil zi·llTlÎ iul, o / ,.a .l/Jre fim du/ Cil 1fi i. (ION PAS)

L a zile mari. v. mare. 1 Ziua de astăzi = Timpul, vremea în care trăim:

Limpede ca lwnina zilei (sau ca ziua). v. lumină.
Mic de zile = Tânăr ; (fig.) lipsit de valoare,
mediocru:
lară noi? noi, e11igonii? SiJnfiri
/1t11fe ulrobire/ Mici de zile, ma ri de ţ}(lrimi,
iniJni bărrtîne, urt1re/ Măşti 11îztînde, ţJu.fe bine
pe-un ctiracrer inimic; (MIHAI EMINESCU)
N-a intrat vremea (n -a u intrat z ilele) în sac. v.
intra.
N" se purea călărori t15a de uşor şi fără
primejdii, w în zi"ă de a.1răzi. (ION CREANGĂ)
De-oi u11na să scriu Îll versuri, rea1nă
1ni-e ca 11u cu1nval Otunenii din ziua de-astăzi să
mă-nceap-a fă„da. (MIHAI EMINESCU)
ret~i,
Ziua de mâ ine= Viitorul :
Nu ştie 11Îlneni ce-i ţJOl1te aduce ziua de
mâ ine. (ZAHARIA STANCU)
Nu 1nai aju11gefi să vedefi ziua de 1nt1ne.
(ION CREANGĂ)

Pe zi ce trece (sau merge) = Cu cât trece ZICE

timpul, din ce în ce mai mult, progresiv: (Că) bine zici. v. bine.

Ea din ce în ce ma i dragă fi·ar cădea pe

zi ce m erge. (MIHAI EM INESCU) A nu zice vorbă mare = A nu exagera:
Şi, ÎllfruCtÎf Cll
fJe11nisuf .'IÎJJgur JIU fe fX>{Î - N-aş vr ea să-fi SfJUll vor be 1nari şi
.1pecializt1 la condu.1, m-am pe1fecfiont11 m ereu ţ}(){tfe că 11ici 11u fi le-aş SţJune dacă 11u ne-tun şti

la m er.iul pe jo.1, care cere şi el, cel pufin în ma i de mulr 1 (ION LĂNCRĂNJAN)
Bucureşti, rol 1nlli 11111/re caliră{i ţJe zi ce frece. Haz la vorbă, spor la f„cru, ajuror şi
(IOANA PÂRVULESCU) 11u111găiere.I/
Ca să 11u zic vo1fJă 1nar e, de vr ei
c/1ibwir a fi,! Cară şi-fi fă rreb„şoara, ctînd pe
Vai de z ilele mele (ta le etc.) = Vai de capul a /fii vei .1/"ji. (D. C. OLLĂNESCU-ASCANIO)
meu (al tău etc.), vai de mine (de tine etc.):
A.1Ttt·i ră.1plaw m ea, .1uflerul mămucufei? A nu-i zice (cuiva) negri ti·s ochii. v. negru.
Vai de zilele mele! (MIHAIL SADOVEANU)
E vai de zilele wle. ./ Porem·i colea pe A se zice cu (cineva)= A nu mai a'ea nicio scăpare:
vale' (JARNÎK-BÎRSEANU) S-a zis cu ţJli111/Jările, cu visurile
O, 1nă111ică, 1nt11nt1 1nea,/ Vt1i de co11solt1roar e, s-a zis cu Dunărea - interzisă,
inimioara m ea 1/ Vai şi de zilele mele,/ Una·i i111erzi.1ă pe vecie' (PANAIT ISTRATI)
bună, zece-.1 rele. (TUDOR COLAC) Dacă 1nai tiveai şi r ude ţJeste ltorare,
gMa, .1-a zi.1 Cil rine. (AKADEMOS , I, 20 10)
Zi-ntâi = Data de întâi a fiecărei luni:
Ne dusese... la un zi-nrăi 1nai, rm~1nai la A zice (sau a s pune) vorbă mare (ori, rar,
Socola. (CALISTRAT HOGAŞ) vorbe m ari). v. vorbă.

420
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
A zice a111311. v. anm11.
A z ice da. v.d a. 1
A zice nn (sau ha) (Pop.)= A refuza; a se opune:
O nafie care produce gn1u (JotJTe Trăi
foa11e bine, 11u zice1n ba, dar 11iciodt1ră
fJufet1 să-şi Îngăduie lu.-rul na{iilor industriale
î11ai111are. (MIHAI EMINESCU)
- H1n.l 11u zic lx1.I că 1ni11unare luc111ri
făcur, 1111 ca voi' (I. POP-RETEGANUL)
A z ice zău =A (se) j ura:
Spw1e·m4 lxide, .lfJll!le·m4 :;Jiu/ Pare-fi
dur>ă 1n1i1e rău ?I Zic tiiu, 11uîndro, că 11u-1ni ţJllre/
Numai inima mă doare. (JARN iK· BÎRSEAN U)
Ci re 11ÎTăla bădJaTI De fi-I vezi de
mimmar:I ftl-1 de brâul Şi-l ftîpă-11 n1u,/ Şi zi
zău,/ Că nu-i al rău 1 (IDEM)
A-i z ice (sau a-i s pune) (cuiva) una (Pfm.) = A
se exprima dezagreabil faţă de cineva:
Păi,ct111d fi-oi .'I/June eu una - zicea
nuntaşul-, ai să rt1zi de-ai să re fii cu 1ntîi11ile de
bu11ă. (MUREŞCOVATAR U)
A-i z ice cuiva inima (sau gândul) = Se spune
când cineva are o presimţire:
Ră11u1i cu noi; C(/ci ne zice gt1ndul că vei
IJeri. (P. ISPIRESCU)
Se uiră şi el la dânsa; şi ţ>arcă îi zicea
i11i1na ceva; dară 1111ţJrice1Ju11i1nic. (IDEM)
Asta vrea să zi că (Pop.) = A însemna, a avea un
anumit înţeles, o anumită semnificaţie:
Şriu că la răbuş rrt1gi o crestătură, şi
asrt1 vret1 să zică o zi de lucru ori o oaie, fragi o
c111ce, şi asra vrea să zică un car de fJierriş ori
1111 berbec. (IOAN SLAYICI)
Rej11trnl vro să zică când să umflă apa
şi să varsă la uscar. (VASILEDRĂGHICI)
- A~ta vrea să zică, frăţioore, di ne vo1n
revedea îi1 cer 1îini 1-ăl(Jwtie ea. (PANAIT ISTRATI)
Val1111ml ol I V -iea
Ce-ai zice„.? = Ce părere ai avea, ce-ai socoti,
cum !i-ar părea?:
Macar Tu să fii acela, ce ai zice ctînd fi·ar
srrica cineva .wm11ul? (ION CREANGĂ)
Ce-ai zice, dacă re-aş ruga să 1nă ÎllSO{eşri
Îllfr·O zi 1xî11ă acolo? (LIA MUREŞAN)
1111 va Ce-am zis eu? (Pop.)= Vezi că am avut dreptace:
Ce am zis eu? Procesele-verlx1le swll de
fafă. (MIHAIL KOGĂLNICEANU)
li Cred că de asw m-am făcui reporrer. Ce
a1n zis eu? E vreo 1neserie În care vorbeşti
singur? (https://www.irinafodor.ro/)
Cum (precwn) s -ar (ma i) zice = Cum s-ar
exprima (cu alte cuvince):
St1u crun s-t1r 1nai zice la noi iii ţără!leşre,
emfmmoasă de mama-focului. (ION CREANGĂ)
În treacăt fie z is = Fără a insista:
De a1re fiu - îi1 rret«.'ăT fie zii - ne leagă o
fi1unottfă
a1nici'{ie li'rert1ră, din zi'ua ând scri'i'rorrJ
t«.~estor
rtîntluri' i'-a ascrJrar o JJri'111ă Î11L~e1tY1re
dmnatică de 1ădirecalirăfi„. (G. M. 2'AMRRESCU)
În rreacăr fie zis, avem de-a face cu un
fenomen roral diferir fafă de evolufia opiniei în
Germania posrbelică ( .. .) (CRISTIAN PREDA)
Cu vre1nea, a lăsar 1ntî11uirea bt1rei şi a
cuţi'rului fJe sea1na alrora ca1-e, Îllfre noi fie zis,
erau mai rari de gură; (PAVEL DAN)
Fie zis În r1-et1căr că Miron era şi ţJe
vremea aceea TOT „caracudă", ca şi la 1884.
(CĂTĂLIN CIOABĂ)
Mai bine z icând = Mai exact, mai precis
ex primat, c u un termen mai propriu:
O lumină
mi .ie făcu di11ai11rea ochilor,
ca1-e-1ni dădu fJuferea de a 1nă sră1xî11i, sau 1nai
bine zictîlld Î1ni 11i1nici fJuferea de a 1nai dori'.
(NICOLAE GANE)
Fiecare ţă 1t1JJ rus fJri111eşre, sau 1nai' bi'ne
zictînd ţJăsr1-ează... casa şi Îngrădiru1t1 sa.
(MIHAIL KOGĂLNICEANU)
Mai bine z is = Mai precis:
42 1
 Vwile ILJNCAN

Srrăbărură1n det~i sarul acesra .îl1u, 1nai Du1nneara cu1n crezi să ft1ce1n, zi, nea
bine zi'I, t«.~et1sră 11esjlirşiră st1t1dă de ct1.~ {<lrăneşti, Ioane, ai? (PETRU DUMITRIU)
ţJrin care cinevt1 1nerge t111rtx 111e două cet1suri cu
credinfa, de la o vreme, că celălalr wpăr rrebuie să b) Aşadar, deci:
fie pe ft1net1 cealal1ă. (CAUSTRAT HOGAŞ) Dot111ne... - Zi, doa11ne ... 1nu11nură Rizea.
De când swlf bibliorecaml marelui (PETRU DUMITRJU)
duce, sau 1nai bine zis al Lizichii - ceea ce 11u Pe ăia din Dobrunu şi care or 1nai fi
este acelaşi lucru - 1ni-a1n reluat vit1fa de 0111 În Jo.li, i-ai dus la omş, zi? (IDEM)
roarăfirea. (ION MINULESCU)

Zi-i pe nume! v. nume.

Să nu zici că .„ = Să nu-mi reproşezi că ..., să
n-avem vorbă:
Ftlcefi cu1n vr efi. Să JJu ziceţi că 1111 v-tun ZID
dar de şrire. (VAS ILE ALECSANDRI) A face z id împrejurul cuiva = A înconjura pe
Să zici că
1111 1111 fi-tun SţJus. cineva din toate părţile pentru a-l apăra; (pex.) a
(GEORGIANA VÂJU) se solidariza c u cineva:
B1i1e, 1nerg 1>e 1nll11a ra, să 1111 zit~i că 1111 re Dară coţJiii din casă şi ar>rozii se făcură
las să re desfăşori. Dar dacă ieşim în pagubă... zid împrejurul lui Şreftm-vodă, şi dădeau de
(LIVIU RADU) moarre. (P. JSPIRESCU)
Amtaftl, în speda( t1 făcur zid îmr>rejuml
Să z icem (că)= a) Să presupunem, să admitem: M.S. Regelui şi î111regei familii Regale.
Să zice111 că da, dt1r le trebuie vre1ne. (CONSTANTIN GĂV ĂNESCUL)
(BARBU DELA VRANCEA)
Să zicem că .H1 răiar fiecare pt?ne în cÎ/e A pune (pe cineva) la zid. v. pune.
rrei bucăţi, deopmrivă de mari. (ION CREANGĂ)
A trăi cât lumea (sau cât zidul Goli ei, cât
b) De exempl u, de pildă: pământul, cât un veac de om). v. trăi.
Vino la ora zece, să zit~eut

Vrea (sau va, vra) să zică = a) Înseamnă, are ZIS

sensul, semnificaţia, valoarea, importanţa: A se a lege cu zis ul (Fam.) = A vorbi în zadar,
Ce va să zică aceea să plăresc ? înrreabă fără a fi ascultat:
dânsul. (MIHAI EMINESCU) Mama .HI ales cu zisul, iar fara t1 făcui
Avea ochi albaşrri, ceea ce vra să zică ror ce-a crezur.
mulr, şi erafrwnos băier. (IDEM)
Eu ştiu ce vra să zit~ă durerea de iniJnă,
bar-o 1xîrdalniw s-o bară' (ION CREANGĂ) ZLOATĂ
Ce vrea să zil'ă schimbarea asra rer>ede. A da din zloată în zloată = A deveni roc mai prosper.
(D. BOLINTINEANU) Tor Iunia să iei cu Î1nţ111'1nur, şi să dt1i
Rej1„rnl vrt1 să z ică când să umflă apa stîmbără, că-fi merge bine, şi din z/oară în z/oară
şi să varsă la uscar. (VASILE DRĂGHJCI) dai. (TUDOR PAMFILE)

b) Deci:
Va să zică pled la rribwial? (LIVIU ZLOT
REBREANU) A nu plăti niciun zlot (rău) în ochii cuiva = A
nu avea nicio valoare pentru cineva, a nu da
Zi„. = a ) Judecă, socoteşte, dă-ţi părerea: nicio co nsideraţie c uiva:

422
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

Eu g iudec ot11nenii duţJă 1nerirul 10 1; ilir ZOICĂ

1111după1i1/11ri ...
evghenia 1111 plă1eş1e niciun zlo1 A umbla zoica (sau zoica-beată) = A umbla
ît1 ochii mei. 01 ASILE ALECSANDRI) fără rost, pierzând vremea:

Cu „a umbla fără lucru şi

zo ica -/Je(l{ă,
cam zăpăcir'' (Za1111e, li, 788), wprinde, foar1e
ZMEU ţJrobabil, o aluzie lornlă (expre.1ia e din Vtîlcea)
A se lupta ca wt zmeu (Fam.) = A se lupea vitejeşte: la vreo femeie befivă ,~i 11/icemică (numele de
Ba Îll ţJit1fa oraşului văzuun gruţJ de femeie Zoica e a1e.'ift1I în „Arcl1iva l.'iTOrică", 12,
1nt1r1nură, care-l 1-e11rezenra 11e el Însuşi 89) (DACOROMANIA, voi. 4, partea I, 1927)
/11p1t111d11-se cu 1111 zmeu. (MIHAI EMINESCU)

A-i face cuiva maţele coad ă de zmeu. v. maţ. ZOR

A avea mr de„. (Rar) = a) A avea (mare) nevoie
de ...:
ZOB - De ce 1111 faci mai încolo ce vrei .1ă faci? ...
A face zob = A a distruge; (pex.) a face
sfărâma, Ce zor ai .1ă faci 1ocmt1i aici? (DUMITRU
viaţa an1ară cuiva, a distruge: STĂNCESCU)
Însă a dout1 zi duţJă a1x1rifie un coridit111
i11j111en1m-afăc111 zab ( .. . ] (DINU SĂRARU) b) A-i pă<a de...:
Tu nici 1111 şrii, 1111 vrei să şrii, 1111 si1nfi, R11111t?n11/ .1e 11i1ă la el aşape .wb
re inrereseat.ă. Contează să stlli lllăruri de el.
1111 s11rt1nceană şi-i zise: - Dt1 ce zor ai fu ? - A111,
Te fine, dacă îi eşri de folos. Te face zab, ctîq1ă că aci/ea .'ifau. (IDEM)
de şrers pe jos. (http://www.ziuaconstama.ro/)
A avea zor = A se grăbi:
A (se) face zob = A (se) sparge î n bucăţi mici, î n Naiw Floare a re zai: (IOAN SLAVICI)
fărâme, a (se) face praf: Avea zor 1nare 01nul, căci />01nii erau În
Au /11(1( la bă1111 de la mijloc, cu parul, jT(}(ire ş i finet1.1ăfie cu IO(l(e gaftl până ce 1111 ie.1
până la gt11, apoi până la 1ă/pi... de fX11t'ă a r fi lruftmdalele. (IDEM)
vml să-i facă zab. (ZAHARIA STANCU) E rrei... şi dtlcă JJ-llŞ t1vet1 zor, 11u1ine e o
1111111ă. (CELLA SERGHI)

ZODIE A da (cuiva) zor =A face pe cineva să se

A citi (ori a da) în zodii (sau a căuta la zodii) = A grăbească; a îmboldi pe cineva:

prezice (cuiva) soarta, ,;;romi duJii poziţia stelelor.
Le-tun citit zodiile şi fiecă11,ia i-a1n ară.rar
ce-o aş1eap1ă ( .. .]. (GALA GALACTION)
Ei, după ce cwioşri ? - După cei; C(}(me.
Că t1jungi să cireşri În zodie 1nai ghine ca-n
carie. (DUILIU ZAMFIRESCU)
A s e naşte în zodia ratelor = A fi mereu î nsetat:
Se vede că ace.Ha-i r1răpăde11ia tq1elo1;
vesrirul Se1ilă, fiul Seu1ei, nă.1u11 îi1 zodia răfelor şi
împodd1i1 w darul .wp111/11i (ION CREANGĂ)
Aşre11ra ţJrocesul cu ÎncăţXiftînare şi se
ducea 1nereu-111ereu 11e la Vicror Gro_h"io111 să-i dea
zor, ÎllCt1t avoct1rul trebui să-l ocă rască şi să-l
ame11i11fe .1ă .1e a.11t1mpere. (LM U REBREANU)
Îi lă.1a gura apă după bucalele cele b1111e
ce g11.'ift1.1e de la veci11i; f(}(1met1 îi da zar .1ă
îmbuce şi el; (P. ISPIRESCU)
A face (cuiva) (mare) zor de ba ni (Înv.) = A
cere (insistent) o datorie:
Sră1xî1te, du11111eara şi alrădt1ră ne-ai 1nai
fost za11ciu, dt1r ca acu111, a rc1tt1 zor dă bani 1111

423
 Vwile ILJNCAN

ne-ai făcut niciodt1ră, 11it~i În vre111e dă răz111irifă Unchiaşul 11Ttîna,

11uîna zor-zor şi calea nu
( .. . ] (IORDACHEGOLESCU) .re mai isprăvea. (BARBU DELA VRANCEA)

A lua cu zorul (pe cineva) (Înv.) = A constriinge:

'Ţiganul, orişict?r de fanfoş ar fi, .re ZORALIU, -IE
pleacă dacă-l iei cu zoml. (IOAN SLA VJCI) A făcut-o zuralie = A făcut ceva foarte nepotrivit,
Plt111gerile ş i rugăciunile lor m-au a ri11.1 prostesc:
la fict1fi şi 11u 1nă lasă iniJna ... ca să-i it1u cu ( .. . ] ai făcur-o w ralie, boacănă, de
zorul. (P. ISPIRESCU) oaie,fiarră. (TUDOR PAMFILE)

A lua la zor (pe cineva) (Reg.) = A cere socoteală;

a n1ustra: ZORI
( .. . ] geaba ror arară el răbojul şi
face A da în fapt de zori = A se face ziuă, a se
soco/etllă lă111uriră şi dret1/Jtă
În f rica lui lumina de zi:
D1'1nneze11: t1voet1rul fi ia la zor cu gură de De cum a dar în fapr de zori,/ Ve11eall,
Ttîrgovişre şi
bierul Muşar, daca vede şi vede, ca cu fe1e şi feciori/ Trăsnind rădvanele de craii
să scar1e de răcăirura ceea de 1noară srritYllă, Pe nerede 1JOred de plai. (G. COŞBUC)
încheie cea11a cu: „ Poare, domnule avocar, o fi
şi cum zid dwn11eara ". (MIHAI EMINESCU) A se (re)vărsa (sau a s e crăpa, a se ivi, a s e
zări,a miji) zoril e (sau zori, zori de zi, zori de
A nu avea zor de ceva (sau de cineva) =A nu-ţi ziuă), sau a da în fapt (sau a s e crăpa, a s e

trebui, a nu-~ fi necesar numaidecât: anunta) de zori = A începe să se lumineze:

Că de lt?nă zor n-avea. (POP.) - Un deşr de wudelemn 1... '"' deşr 1 ... e
O rrimiret1 balx1, dar 11-avea zor de ţ>rea 11Tulr... risiţ>ă... se răvarsă de ziuă... Ct'11T o
p<111ză; (DIN VIAŢA POPORULUI ROMÂN, să ma i vază Arorfiiro ml o limbulifă gălbuie ctînd
voi. 17, 19 13) soarele o ţ>OfOţ>i lt'11Tea cu 1r,11Ti11a lui?...
(BARBU DELA VRANCEA)
A nu avea zor să .„ =A nu avea interes să...: Znri de zillă se revarsă pesr e vesela
Do1n11ul Moldovei 1111 t1vet1 niciun zor de narllră. (VASILE ALECSANDRI)
li-Ş i a trage urli unui ţJuternic r egt1f fnvecinar. M elenrie Heruvi11Tu se scult1se cu11T s-t1
(B. P. HASDEU) crăţ>af de ziuă, Încetinel, ct1 să nu rrezet1scă ţ>e
nevt1stă-sa, ct1re se zvtîrcolise ÎJJ dureri roară
A vedea zorul (Îvr.) = A nu (mai) avea nicio noapret1 ( .. .] (LNIU REBREANU)
posibilitate: ( .. . ] că nici n-o să crar1e de zori şi o să
Dacă or vedea zorul, vin ei t1casă - se f>0rni11T, că du11Tnet1lui 1>let1că di11Tinet1fă şi door
arăta 1nai aşezt1r
Constantin Triculere, rară/ lui n-a perrece o zi şi o noarJfe la leşi, donnind pe
Nistor Trit~ute1e,
conducător ţ>e frt111Tvaiul salrealla aia.Ha. (EUGEN LOVINESCU)
munăml 15. (NICOLAE FULGA) În sfiîrşit, ct1 să nu-11Ti uir vorba, rotită
noapret1 cea di11ai11re de plecare, până s-all
A-şiface mâniei zor (Rar)= A se enerva: revărsar zorile, m-am frămtînrar Cil gândul, fel şi
Bărll Cil cilldă din picior/ Şi repede-a chiţ>, cu11T llŞ ţJufet1 Î11duţJlect1 ţJe 11Ta11Tt1 să 11Tă
plecar/ S-a poricnir de-lln le11111 î11 rindăl Şi-ş i dea ma i bine la mănă.Hire; (ION CREANGĂ)
mai făcll 111t111iei zor. (G. COŞBUC) - Curtînd o să se reverse de ziuă, e bine
să 11Terge111 ţJe t1ţJii, Î11Ti zise 11TOŞ To11Ta
Zor-nevoie. v. nevoie. grădinarul. (NICOLAEGANE)

Mândră, ctînd să vi11 la Tine se văi:rn

Zor-zor (Rar)= În mare grabă: zorile bine. (POP.)

424
 Dirfia11or de expresii T0111â11qti f11 ca11texte (DERC) S - Z
V al1111ml ol I V -iea

ZURBALÂC
A s una (sau a b ate) zorile (luz.) = A da A ridica z urbalâc (Îvr.) = A se răzvrăti :
semnal ul de deşteptare dimineaţa, în cazărmi: Dar îi1 aprilie 1837, la Îilf()(11t'eret1 lor îi1
Cazacii regi111enrului Terek au năvălit cu oraş a iz}Jucnir u11 .k~andal, ÎSfJ1t1v11icul jude{ului
săbiile scoase asuţJttl 1nuzicei care suna zorile, cenînd pedepsirea celor „8 neg1<Hor4 care
silind-oa mai cânra. (MIHAIL ROLLER) ţJe/ret~tînd cu bău/uri şi lăutari" s-t1u ÎltfOt :'I „avtînd
Dobele de la corrul de gardă începe a facle a1>rinse" iar „ulifele swlf srnîmre cu rorul" şi
lxue Zorile. (VASILE ALECSANDRI) „s-t111 ridicar cu zurlxilt?c ". (http://istorielocala.ro/)

Din zori şi până-n seară (sau până-n noapte) =

De când se face ziuă până noaptea târziu; toată ZVÂNTA
zi ua: A s minti (sau a om orî, a pr ăpădi, a răzbi , a
În sufle1ul vosrru a 1>i'llnmsl Vam cu mwlL'ă stinge, a hâ i, (reg.) a mâ ntui , (reg.) a teşmeni,
din zori până-n noopre. (MIHAI BENIUC) a usca, a zvânta e tc.) (pe cineva) în bătaie (sau
Asrfel grădina miului răswia în rome zilele în bătăi ori cu bătaia). v. bătaie.
de clinrări bisericeşti d 1i1 zori şi ţxînă 110l1ţJfea, de {i-
em mai mare dragul. (G. TDPÎRCEANU)
To1ua, rorcet1 fus după fus/ Din zori şi ZVÂRLI
până-n seară;/ Cufi11t' t1-11 brâu, cu gândul dus.I A împroşca (pe cineva) cu noroi sau a zvârli
Era fmmoasă de nespus în porru-i de la ţară. (sau a izbi, a s tropi) cu n oroi (în cineva). v.
(ŞT. O. IOSIF) noroi.

A zvârli (pe ci neva) pe drumuri (sau pe drum)

ZULĂ
A da cu jula (saucu zula ori cu racu'). v. da. 2
ZULEALĂ
A face zuleală = A fura:
Ct?r eram eu de năuc, am băgar de
sea111ă că s-t1u zulit scule serioase din hogeacul
lui Dragu. (RODICA OJOG-BRAŞOVEANU)
ZURBA
A lua cu z urbaua (Reg.) = a ) A lua cu
pe nedrept:
Dllcă arendaşul t1re nevoie să-i 1nu11ci1n
şipe.He zilele legiuire, ne ia de la lucrul no.Hm
cu zurlx111a şi ne duce la dânsul( ... ] (IOAN M.
BUJOREANU)
b) A erata pe cineva fărăîn~legere, rara bunăvoinţă.
= A lăsa (pe cineva) fără adăpos t:
În urma iflfrigilo r rrebui să facă loc
t1venrurierului Perrino; it1ră-I s1nuls din „ ţx1cea
că1tilor" şi, 11e11r111 li
i se da o co1n11ensafie,
zvtîrlir pe dmmurile laşilor şi Vwluiului ca
revizor şcoftlr. (EUGEN LOVINESCU)
Vrei să ne-aprindem paie î11 cap ? Să ne
zvârlă baba pe drum? (ION CREANGĂ)
A zvârli (ş i) cu barda în Dumnezeu (sau a
azvârli) cu barda (ori cu pi atra, cu puşca, cu
securea e tc.) în Dumnezeu (sau în lun ă) = A fi
forţa şi recalcitrant sau nebun:
Înct?r, de pildă, leşii, băd1aţi subţiri şi
Îllfr u f0l1fe desăvtîrşifi, Îi ţxîrt1u lu111ii că t1r fi t1şa
de răi, de zvt111 şi cu barda Îll Du111nezeu.
(MIHAIL SADOVEANU)
Ar fi dar, la o adiâi, şi cu barda î11
Dumnezeu. (TUDOR ARGHEZI)
111 fJrÎlnul rt111d, 1111 şriu de nicio ţJOvesre
cu un nebun care vrea să dea cu barda În
Dumnezeu. (CONSTANTIN MUNTEANU)

425
 Vwile ILJNCAN

A zvârli banii pe fereastră (sau a arnnca)
banii pe fereastră =A risipi:
Averrit.a1n În tlcelt1şi ri1nfJ că, fJOlrivir
f1t1diţiei 11ot1srre, ne vo1n rrezi cu două .fiÎfJfă1ntî11i
Î11ai11re de eve11iJnen1, ccînd vo1n zvt111i cu bani ţJe
ferea.mii, dar fă1ii vre"" efet'/ deosebii. (PA UL
OOBRESCU)
Eu 11u 1nă ţJrit~eţJ la cai, dar şriu şi co11iii
că Faraon e.He regele gloobelor - îmi ţXlre că
aşa e şi
poredir. Se poare să zvârli /X111ii pe
ferea.ură? (SEMNAL TEATRAL, nr. I, 1998)
A zvârli praf în ochii lmnii = A căuta să
epateze, să înşele prin aparenţe:
ce? 1 Ca să 11e flÎ/Je fntifî11 oc/14 mă,
- /)(I
să ne-ameţească o ftîră 1... (ION LĂNCRĂNJAN)
- Dar, Sravrule, re-a1n văzut crunr1ărtî11d
zahăr şi /ămtîi, ""era" r1e11fm a face limonadă?
- N„, drag"/ meu, a.Ha e p raf î11 ochii
î11sewţilor1 (PANAIT ISTRATI)
ZVÂRLITURĂ
La (sau ca de) o (ori două, trei e tc.) zvârlitură
(sau zvârlituri) de băţ (sau de piatră) (Fam.) =
Distanţă relativ mică (pâ nă la care se poate
arunca cu băţul sau cu piatra):
(... ] rrimese fJe Fă11il'ă, băiar"I cel mai
mare, î11 Negreşri, pe.He deal, la o zw1dir„ră de
bă(, să pofrească la rtîrg pe cumărml Manole.
(MIHAIL SADOVEANU)
sfe111icii săi, văuînd t1ceasră 1nare 1ni11une,
grozav s -au speritll ( .. .] (ION CREANGĂ)
A111 .'tf)U.'I şi a1n vo1fJir să 11u se facă
zvoo11ă î11 .ml despre oaspefii 11oşrri. (MIHAIL
SADOVEANU)
ZVON
A (se) face zvon = A (se) zvoni:
Îndt1ră se făcu zvon În sar că unchiaşul
şi bt1bt1 se fJtOCOfJ.'liră fără ştirea lui Du11111ezeu,
şi alerga lu111ea du1Jii lu111e ca să vază cu ochii
lor mi111met1. (P. IS PIRESCU)
A"zi11d părillfefe 0"/iu că s-a făc"I ZVOll
f)rin laşi de.'lfJre 11işte năzdrăvănii ca t1ceste, cică
s-a /u(I( sfi11fia-.rn pe gc111d„ri, zict111d ( . . ] (ION
CREANGĂ)
A da zvon (Pop.)= A înşcii nţa:
Îndară t1 şi dar veste de 1nirt1re, cu1n că
nu 1nai defJllrre de nouă zile 1nărit1 sa dă zvon de
buci"m şi scoolă (tira la răzlJOi. (MIHAIL
SADOVEANU)
- E greu, zise arJOi. Ceea ce voiesc eu
fle/mie să se facă ;„re, ctîr mai curând, căci alrfel
.re dă zvon şi IOl"f e f>ierd„r. (IOAN SLAYICI)

ZVOANĂ
A da zvoană (în ţară) (Pop.)= A î nştiinţa:
Şi-i w"răcu aceeaşi n111duială de
arunci 1111 cu ccîni, ci cu COfJÎÎ care inrră În sihlă,
IXll cu beţele şi dau zvoo11ă cu glasurile.
(MIHAIL SADOVEANU)
Ctî11d a căzurde la Dom11ie fJ0 1w1ct1
aşrepl(l(ă, s"rlaşii şi rn1mbiţaşii de di11colo de
/„11Ct1 Bc1dad„/ui t111 dar zvotmă ( .. . ] (IDEM)

A se face zvoană (Reg.) = A se zvoni:

Tor În acea v1-e1ne, şi la Î1n11ără{ie
straşnică zvoană s-afăcur, şi Însuşi Î1n1Jărarul cu

426