Modelare si simulare - Laborator 3

3.1.Repartiţia normală

Spunem despre o variabilă aleatoare x că are o repartiţie normală de medie m şi

dispersie σ şi notăm x ∈N(m,σ2) dacă funcţia densitate de repartiţie este de forma:
2
 x−m
1 −
2 2
f  x , m , = ⋅e , x ∈ℝ , m ∈ℝ ,0
  2

 σ reflectă cât de mult se abat valorile faţă de medie

 σ şi m sunt parametri independenţi

Figura 1. Densitatea de repartiţie pentru variabila normală

Observaţie: Dacă la repartiţia exponenţial negativă peste 99% din valori se găseau în
intervalul [0,5/λ], în cazul repartiţiei normale, majoritatea valorilor se găsesc în intervalul
[m-3σ, m+3σ]. Din acest motiv, toate graficele din tema de laborator se vor realiza doar în
intervalul [m-3σ, m+3σ]. 2
−x
Deoarece primitiva funcţiei e nu poate fi exprimată prin funcţii elementare, funcţia
∞
de repartiţie F  x , m , = ∫ f  y , m , dy nu are o formă analitică explicită, ci trebuie
−∞

obţinută prin calcul numeric (integrare numerică).

Pentru generarea valorilor de selecţie cu repartiţie normală de medie m şi dispersie
σ, se poate folosi următoarea relaţie care decurge din teorema limitei centrale:
12
x=m⋅ ∑ U i−6  , în care Ui sunt valori de selecţie uniform distribuite în intervalul [0,1].
i=1

double genGauss(double medie, double sigma)

{
double s=0;int i;
for(i=1;i<=12;i++)
s+=(double)rand()/RAND_MAX;
return medie+sigma*(s-6);
}
 3.2.Simularea sistemelor de servire cu o staţie
Se consideră un sistem de servire cu o staţie care poate prelucra în medie µ cereri în
unitatea de timp. Cererile sosesc în mod aleator cu rata medie λ (λ<µ) şi sunt tratate în
ordinea înregistrării lor. Durata medie între două sosiri şi timpul de execuţie sunt variabile
aleatoare cu repartiţii cunoscute.

Tema laboratorului
Ne propunem realizarea unui experiment de simulare pentru evaluarea timpului
mediu de staţionare a unei cereri în sistem şi a gradului de utilizare a staţiei de servire.

Figura 2 .Algoritm de simulare pentru modelul * / * / 1 : ( ∞ , FIFO)

 Figura 3. Sistem de servire cu o staţie
Capacitatea sistemului este suficient de mare pentru înregistrarea tuturor cererilor.

Ts=Ta Tp
1 1
Tpm= Tsm=Tam
 

Modelul acestui sistem de servire poate fi reprezentat sub forma:

* / * / 1 : ( ∞ , FIFO) : notaţia Kendall

Experiment1: Cele două variabile aleatoare primare Dis si Tp au repartiţii exponenţial

negative Dis ∈ Exp(λ); Tp ∈ Exp(µ).
Exp(λ) / Exp(µ) / 1 : ( ∞ , FIFO)

Rezultate obţinute pentru µ = 10 şi NS = 1.000.000

λ=4 λ=5 λ=6 λ=7 λ=8 λ=9

TSm
O%

Experiment2: Pentru timpul de prelucrare se consideră de această dată o repartiţie

normală: Dis ∈ Exp(λ); Tp ∈ N(1/µ , σ) .
Exp(λ) / N(1/µ , σ) / 1 : ( ∞ , FIFO)
Dacă pentru experimentul 1, timpul mediu de prelucrare era 0.1 (µ = 10), aici se va
considera aceeaşi medie, iar pentru dispersie se va ţine cont de faptul că valorile pentru timpii
de prelucrare trebuie să fie pozitivi, aşa că dispersia maximă poate fi obţinută din relaţia
0.1
0.1=3.5⋅ => =
3.5 =>
=0.028 (s-a folosit proprietatea repartiţiei normale conform

căreia valorile sale se găsesc în intervalul [m-3.5σ, m+3.5σ] ). Pentru acest experiment se va
considera σ = 0.01.

Rezultate obţinute pentru µ = 10, σ = 0.01 şi NS = 1.000.000

λ=4 λ=5 λ=6 λ=7 λ=8 λ=9

TSm
O%

Cele două experimente evidenţiază faptul că tipul repartiţiei timpului de prelucrare

influenţează în mod semnificativ timpul mediu de aşteptare la coadă a cererilor. De exemplu,
pentru λ=9 în experimentul al doilea timpul mediu de aşteptare la coadă se reduce aproape la
jumătate.