Întâmpinare...
...ca pasãrea Phoenix
otul a început cam aºa...
„Nu ai nici o ºansã!“, mi
T s-a spus cu trei ani în
urmã, când am editat, în premierã în
România, o revistã de dezvoltare per-
sonalã ºi motivaþie. „O asemenea re-
vistã nu þine la români. Încã nu sun-
tem pregãtiþi pentru aºa ceva. Îþi
arunci banii în vânt...“ Am zâmbit
auzind aceste „îndemnuri“ ºi mi-am
vãzut de drum, cu încredere în pla-
nurile ºi visurile mele.
ªi totuºi, se pare cã ele au sãpat
ceas de ceas la temelia edificiului
meu mental, construit în jurul ideii de
succes, pânã l-au surpat. ªi-am sfâr-
ºit prin a crede cã, într-adevãr, mi-am
aruncat banii în vânt...
„Românii nu sunt pregãtiþi pen-
tru aºa ceva...“ „Românii nu sunt pre-
gãtiþi pentru aºa ceva...“ „Românii
nu sunt pregãtiþi pentru aºa ceva...“
Fraza aceasta m-a ros constant, lunã
dupã lunã, an dupã an... ªi cu cât mi-o
repetam mai des, cu atât realizam cã,
de fapt, nu este a mea, cã nu-mi apar-
þine, cã o pot transforma într-un atú.
„O monedã are, întotdeauna, douã
feþe!“ – mi-am amintit o pildã. Deci,
Profesor de... Fericire
o situaþie anumitã, oricât de dificilã
ºi întunecatã ar fi, are indubitabil ºi o
parte bunã, luminoasã!
„Românii nu sunt pregãtiþi pen-
tru aºa ceva...“ Românii nu sunt pre-
gãtiþi pentru aºa ceva?! Cu atât mai
bine! Înseamnã cã e spaþiu din belºug
pentru ca proiectul meu sã aibã suc-
ces! Aºa cã, de ce sã aºtept sã-i pregã-
teascã alþii, când o pot face chiar eu?
Odatã vãzutã lumina, m-am în-
dreptat cu încredere spre ea. Am re-
analizat proiectul editãrii revistei de
dezvoltare personalã ºi motivaþie,
i-am aplicat ajustãrile necesare, l-am
îmbunãtãþit, am schimbat ceea ce tre-
buia schimbat ºi, împreunã cu un co-
lectiv redacþional deosebit ºi cu cola-
boratori minunaþi, l-am pus din nou
pe picioare!
ªi astfel, din „cenuºa“ a douã nu-
mere Profesor de... Fericire apãrute
pe la începutul anului 2003, mult apre-
ciate ºi la fel de mult cãutate ºi cerute
chiar ºi astãzi, a renãscut, aidoma pã-
sãrii Phoenix, o revistã nouã, mai
bunã, mai interesantã, mai apropiatã
de nevoile ºi cerinþele românilor care
îºi doresc sã se „pregãteascã“!
1
 Menirea acestei reviste rãmâne
aceeaºi: sã ajute la dezvoltarea per-
sonalã ºi la motivarea fiecãrui român,
pentru a-ºi atinge adevãratul poten-
þial, adevãrata menire, spre folosul
sãu, al familiei sale ºi al þãrii. Meni-
rea acestei reviste este de a crea în
minþile ºi sufletele dumneavoastrã
acea stare deosebitã a Învingãtorilor,
acea stare beneficã de împlinire per-
sonalã, care duce la construirea unor
edificii grandioase, admirate de în-
treaga Umanitate.
Noi, românii, nu suntem cu nimic
mai prejos decât alte popoare, ba
chiar avem particularitãþi mult invi-
diate de alþii. Tot ce ne trebuie ca sã
reuºim este o altã... Atitudine! Iar
aceasta poate fi creatã cu rãbdare,
pas cu pas, numãr dupã numãr, de
revista Profesor de... Fericire, în
care veþi regãsi un prieten bun, un
companion de nãdejde, în care vã
2 Profesor de... Fericire
puteþi încrede, cãruia îi puteþi cere
sprijin la nevoie ºi care lunã de lunã
vã va ajuta sã vã descoperiþi din ce în
ce mai mult, sã vã identificaþi lipsu-
rile ºi sã le corectaþi, sã vã identifi-
caþi pãrþile bune ºi sã le dezvoltaþi, sã
vã identificaþi Visurile cele mari ºi sã
le Împliniþi!
Profesor de... Fericire este, iatã,
din nou în viaþa voastrã! Vorbiþi des-
pre el în fiecare zi, spuneþi cã existã
ºi cã e aici, mãcar unei singure per-
soane care, fãrã sã ºtie, îl cautã. Îm-
pãrtãºiþi-l tuturor celor care ºtiþi sau
simþiþi cã au nevoie de el. Fiindcã,
împreunã, fiecare este mai puternic!
Urmaþi-i îndemnul atât de simplu
ºi frumos: „Fiþi ceea ce vreþi sã fiþi ºi
nu uitaþi sã vã iubiþi!“...
Cu dragoste, al vostru, întotdeauna,
Constantin D. Pavel,
Editor Profesor de... Fericire
Visul lui John Lenon
„Imagine all the people
Living for today...“
John Lenon – Beatles
N
u pot sã-þi spun cum sã
faci pentru a fi fericit.
Asta þine de puterea fie-
cãruia de a cere, de a cãuta, de a-ºi
descoperi menirea ºi lucrurile care îl
fac fericit. Nu pot nici mãcar sã am
pretenþia de a fi considerat „Profesor
de... Fericire“. Poate doar propriul
meu profesor...
Dar pot sã-þi spun cum NU poþi fi
fericit: nu poþi fi fericit fãrã prieteni,
fãrã iubire, fãrã plãcerea care îi este
datã numai învingãtorului, fãrã o
luptã pentru a accede la ceea ce îþi
este interzis, fãrã sã crezi în nimic,
fãrã sã ºtii cã existã un „dincolo“
unde sã-þi lingi rãnile pentru a te în-
toarce apoi cu forþe proaspete în vâl-
toarea vieþii, fãrã sã-þi plãnuieºti cu
sârguinþã urmãtoarea încercare de a
face mai bine, fãrã sã aparþii unei na-
þiuni care îºi doreºte cu ardoarea lã-
comiei un petic de pãmânt în plus, un
petic de cer sau de apã pentru a creº-
te copii mai sãnãtoºi, care sã ducã mai
Profesor de... Fericire
Balanþa
de Victor Toroº
departe o mare de dorinþe care for-
meazã însãºi firea umanã. Nu poþi fi
fericit fãrã sã ai nevoie sã fii fericit.
ªi fie cã-þi convine sau nu, nu poþi fi
fericit fãrã ca altcineva, undeva, de-
parte, sã fie înfometat, bolnav, înse-
tat sau rãnit, ca jerfã pe altarul ferici-
rii tale. Nu poþi fi fericit fãrã sã fi fost
nefericit, pentru cã altfel nu ai apre-
cia niciodatã ceea ce ai gãsit. Ai fi
doar indiferent, iar toleranþa, tãcerea
ºi indiferenþa nu aduc fericire. ªi mai
pot sã-þi spun ceva: cautã fericirea ºi
gãseºte-o repede, aproape de tine,
pentru ca atunci când o vei gãsi
sã-þi mai rãmânã timp sã te bucuri
de ea…
I
Dragã mamã,
Eu ºi soþia mea am ajuns cu bine
în Nowere. Aici totul este bine ºi fru-
mos. Am gãsit ºi o casã ºi nu ne-a
costat nimic; oricum, banii noºtri nu
au nici o valoare aici. Vecinii – niºte
3
oameni drãguþi – ne-au ajutat sã ne
instalãm confortabil. Asta ne-a costat
ceva, pentru cã se pare cã oamenii
din aceste locuri nu au un simþ al pro-
prietãþii private, aºa cã ne-au cotro-
bãit prin lucruri ºi au luat ce-au vrut.
Am întrebat de Primãrie, sã ne în-
registrãm… dar majoritatea celor pe
care i-am întrebat au spus cã nu ºtiu
ce înseamnã Primãrie. Un bãtrânel
simpatic ne-a informat cã aºa ceva
nu mai existã de mult, întrucât nu a
mai fost nevoie de ea dupã Unificare.
Nu am înþeles, dar ideea e cã... nu e
nevoie de înregistrare.
În sfârºit, ne-am instalat ºi e bine,
iar mâine ne vom cãuta ceva de
lucru.
II
Dragã mamã,
ªtii cã-þi spuneam cã ne vom cãuta
de lucru… Ei bine, pur ºi simplu, nu
am gãsit.
Deja începusem sã ne facem pro-
bleme, când am aflat ceva inimagi-
nabil: nimeni din Nowere nu mun-
ceºte! Tot ce se face aici e fãcut de
maºini ºi distribuit liber, cui doreºte,
fãrã nici o restricþie.
Nimeni nu are nimic personal ºi
nici nu are nevoie. Poþi merge sã-þi
iei ce vrei, cât vrei ºi când vrei, de
unde este. ªi, Slavã Domnului, este!
ªtiu cã pare de necrezut, dar aºa e.
Sigur, asta nu e chiar plãcut, pen-
tru cã cine vrea intrã la noi în casã,
4 Profesor de... Fericire
îºi ia ce vrea ºi pleacã de parcã nu
s-ar fi întâmplat nimic... ºi e ceva
normal…
În altã ordine de idei, avem sã-þi
dãm o veste extraordinarã: vom avea
un copil! În rest, totul e bine: nu mai
avem nevoie de nimic ºi nu existã
nici un lucru pe care sã ni-l dorim ºi
sã nu-l avem a doua zi.
III
Dragã mamã,
Nu þi-am mai scris de mult, pen-
tru cã sunt cam speriat.
În urmã cu aproape un an au venit
la noi, la masã, vecinii. Normal,
ne-am aºezat ºi am rugat-o pe Gina
sã spunã ea rugãciunea.
ªi atunci, spre mirarea noastrã,
vecinii ne-au întrebat ce e aia rugã-
ciune! Aºa am aflat cã oamenii aceº-
tia nu au credinþã, nu au nici o religie
ºi nu se roagã niciodatã. Am încercat
sã-i aducem pe calea cea bunã, dar
au spus cã nu au nevoie de aºa ceva.
Ne-au privit ca pe niºte ciudaþi. ªi
când te gândeºti cã eram aºa de
bucuroºi cã am gãsit aceastã oazã de
liniºte ºi bogãþie!
Am fost cam supãraþi în ziua
aceea, dar asta nu e tot. Încercând sã
repar lucrurile, le-am spus mai multe
despre noi, despre tine, despre cum e
la noi. ªi asta a avut exact efectul
contrar intenþiei mele. Ne-au cerut sã
renunþãm la obiceiurile ºi religia
noastrã ºi sã rupem legãturile cu ve-
chea noastrã lume, dacã vrem sã mai
stãm în Nowere. Pentru cã la ei e
bine aºa, e liniºte ºi pace, ºi nu vor sã
schimbe nimic, iar noi, cu ideile
noastre, le putem strica armonia în
care trãiesc.
Dupã ce am chibzuit puþin, Gina
a zis cã aici e mult prea bine ca sã
plecãm, mai ales cã era însãrcinatã,
ºi am acceptat de dragul ei. De aceea
nu þi-am mai scris, iar acum, dupã
naºtere, Gina a devenit mai aprigã
decât ei în susþinerea convingerilor
lor. A renunþat la credinþã cu o uºu-
rinþã cu care mã face sã mã întreb
dacã a crezut vreodatã. Acum îþi
scriu pe ascuns ºi mã grãbesc sã nu
mã prindã, pa!
P.S.: Pe fiica noastrã o
cheamã Helenne, iar ochii ei au
culoarea ochilor tãi…
IV
Dragã mamã,
Spre disperarea mea, am rãmas
singur cu Helenne. Gina a murit.
Fãrã sã fie bolnavã, fãrã sã fi suferit
vreun accident, fãrã sã mai vrea ceva
ºi fãrã ºtirea nimãnui, cu ochii în-
chiºi, împãcatã cu tot ºi toate. Era
complet îndoctrinatã de cenuºiul con-
cepþiilor acestor oameni lipsiþi de do-
rinþã ºi a murit în somn, aºa, fãrã nici
un avertisment ºi nici un rost… Oare
a murit fericitã? Oare a ajuns în Rai?
Oare va avea grijã de sufletul ei Bunul
Dumnezeu? Nu ºtiu, pentru cã nu
Profesor de... Fericire
m-au lãsat sã încredinþez pãmântului
trupul ei ºi Domnului sufletul ei. Au
ars-o ºi au scuturat cenuºa în vânt,
apoi s-au întors la nimicurile care îi
fac fericiþi, dar nesimþitori. Cred cã
mã voi întoarce la tine, îndurerat ºi
nefericit, dar îndestulat de rodnicia
fãrã gust a acestui tãrâm.
V
Dragã fiule,
Am fost foarte surprinsã de ne-
ºtiinþa ºi naivitatea scrisorilor tale.
Dacã vrei sã ºtii, Unificarea a ajuns
ºi aici ºi e foarte bine. Toþi sunt feri-
ciþi cu Noua Ordine. Iar religia e un
moft, nu existã Rai ºi nici Iad, ne bu-
curãm de viaþã aºa, în fiecare zi, trã-
ind în pace ºi dragoste, într-o lume
fãrã graniþe, în care cu toþii suntem
egali, liberi ºi puternici…
Iar moartea face parte din viaþã
ºi se întâmplã atunci când toate vi-
sele tale se împlinesc sau nu mai ai
motiv sã trãieºti. Iar motivul meu eºti
chiar tu, aºa cã trebuie sã mã bucur
ºi eu de Noua Ordine ºi de binefa-
cerile ei, ca ºi cei care verificã atenþi
ceea ce scriu acum. Bucurã-te ºi tu,
pentru Helenne.
Cu dragoste, mama ta, care te aº-
teaptã înapoi!
5
 Familia
Douã vieþi ºi o existenþã
A
fost odatã ca niciodatã,
cã de n-ar fi, nu s-ar po-
vesti... Aºa încep toate po-
veºtile de dragoste. ªi se încheie, de
obicei, cu fraza „...ºi au trãit fericiþi
pânã la adânci bãtrâneþi“. Ce se în-
tâmplã între aceste douã momente
fermecate, povestea spune prea puþin
sau deloc. Aºa cã nu-i de mirare cã
întrebarea care frãmântã cel mai mult
minþile oamenilor este: „cum sã fa-
cem sã avem un mijloc de poveste
ca-n poveºti?“. Da, cum sã facem ca,
la final, sã putem afirma, la fel ca ºi
povestitorul, „...am trãit fericiþi...“?
Nu sunt un guru al fericirii ºi nu
am soluþii universal valabile la aceste
întrebãri. Dar dupã ºaptesprezece ani
de cãsnicie am, cu siguranþã, câteva rãs-
punsuri. Cã or fi bune ºi pentru alþii,
cã or fi demne de urmat sau nu, asta
rãmâne la aprecierea fiecãruia.
Profit însã de aceastã ocazie pen-
tru a-i rãspunde unui domn care mi-a
trimis un e-mail în care mã „întreba“,
pe un ton neîncrezãtor, „cum puteþi
sã scrieþi despre fericire, când nu sun-
teþi fericit“? Stimate domn, scriu pen-
tru cã sunt scriitor ºi am ales fericirea
6 Profesor de... Fericire
de Constantin D. Pavel
ca subiect tocmai pentru cã mã lo-
vesc prea des de oameni aidoma dum-
neavoastrã, prea puþin credincioºi în
ei înºiºi ºi în fericirea pe care ar putea
sã o trãiascã, aici ºi acum, dacã ar
lua aceastã decizie! Eu am luat decizia
de a fi fericit ºi, indiferent de ceea ce
credeþi dumneavoastrã, sunt fericit!
ªi iatã, o strig în gura mare, o spun
tuturor celor care vor sã audã, eu,
Constantin Pavel, SUNT FERICIT!
De ce sunt fericit? Pentru cã am ales!
Pentru cã mi-am asumat aceastã stare
de fericire realã ºi nu m-am lãsat pur-
tat de cine ºtie ce extaz mistic, aºa
cum, din nefericire, fac atâþia amãrâþi
atraºi de strãlucirea fadã a unor cul-
turi obscure... Eu am ales sã fiu feri-
cit aici ºi acum, cu ceea ce fac, cu
ceea ce sunt, am ales sã fiu fericit cu
soþia mea, cu fiul meu, cu pãrinþii ºi
socrii mei, cu fratele ºi cumnata mea,
cu prietenii mei dragi ºi cu toþi cei
care mã acceptã aºa cum sunt eu, ºi
cu bune ºi cu rele. Nu sunt perfect ºi
nu voi fi niciodatã, fiindcã nu sunt
sfânt, dar pot fi fericit dacã aleg asta.
Liberul arbitru este al meu, aºa cã eu
am ales... fericirea!
Dupã ºaptesprezece ani de cãsni-
cie mi-am dat seama de ce sunt fericit
cu soþia mea: pentru cã trãim aceeaºi
existenþã! Viaþa ei ºi viaþa mea s-au
îngemãnat într-o existenþã deseori în-
cãrcatã de miracole ºi nu de puþine
ori mã trezesc în ipostaze de uimire
totalã, constatând cã relaþia noastrã a
ajuns la un nivel de înþelegere reci-
procã dincolo de înþelesul obiºnuit al
cuvântului... ªi ºtiu de ce ne comple-
tãm atât de bine: pentru cã Florina e
un înger! Cu ea alãturi, viaþa mea a
cãpãtat sens, visurile mele s-au reali-
zat, iar viitorul nostru aratã plin de
fericire!
Cum se poate ajunge la o astfel
de relaþie? Prin comunicare, prin
informare reciprocã, prin stabilirea
de þeluri comune, prin acordarea zi
de zi de respect reciproc, prin între-
þinerea voitã a unei atmosfere de
poveste în familie, prin asumarea
fericirii, prin iubire!... ªi-atunci, vã
întreb iar, dragã domnule, cum sã nu
fiu fericit când iubesc ºi sunt iubit?
ªi asta în fiecare zi!
Profesor de... Fericire
Fericirea este, la urma urmelor,
doar o alegere ca atâtea altele. Aºa
cã, vã rog, nu mai pierdeþi vremea
punându-vã tot felul de întrebãri –
sã-l cred pe Pavel?, ce-a fãcut Pavel
ca sã-mi arate mie cum sã fiu fericit?,
de ce l-aº crede pe Pavel? –, opriþi-vã
un pic ºi uitaþi-vã la viaþa dumnea-
voastrã – ºi luaþi decizia de a trãi fe-
ricirea! Eu nu vã pot face fericiþi pe
toþi ºi nici nu-mi propun asta cu tot
dinadinsul. Ce pot eu sã vã ofer e
doar o pereche de scobitori pentru
pleoapele sufletului, sã le puneþi re-
pede acolo, sub ele, pentru ca, în felul
acesta, sã þineþi mereu deschiºi ochii
sufletului... ca sã puteþi vedea cu
adevãrat!
ªi dacã tot mã întrebaþi cine sunt
eu, vã rãspund cât pot de simplu: eu
sunt Constantin Pavel! Constantin
Pavel sunt eu!
De vreþi sã mã auziþi, bine! De nu
vreþi sã mã auziþi, iar bine! Eu voi
continua sã-mi mãrturisesc în scris
fericirea, pentru cei care au nevoie
de ea!...
7
 Liderul
Vremea liderilor
„Scopul unui lider este de a produce
mai mulþi lideri, nu mai mulþi discipoli!“
Ralph Nader
A
ristotel a oferit, acum mii
ºi mii de ani, cea mai
bunã descriere a lideru-
lui militar. Închipuiþi-vã o oaste pusã
pe fugã în neorânduialã. La un mo-
ment dat, un soldat se opreºte. În
jurul lui se opresc alþi 4-5. Apoi, în
jurul nucleului format de ei se strâng
ºi alþii ºi, iatã, dintr-o datã oastea în-
treagã întorcând faþa cãtre duºman,
gata sã primeascã din nou lupta!
Douã milenii dupã aceea, filosoful
român Constantin Noica definea lide-
rul, conducãtorul, drept elementul in-
finitezimal care poate sã coaguleze
restul. Câtã asemãnare între cele douã
definiþii, nu-i aºa?
Dar sã revenim la mediul cazon.
Înainte de a fi încorporat la o ºcoalã
de ofiþeri, discutam cu mai mulþi
amici, exprimându-mi convingerea
cã acolo, deºi o sã port uniforma de
camuflaj, o sã fac mai mulþi paºi
cãtre obþinerea calitãþii de lider. Prie-
tenii mei au râs.
8 Profesor de... Fericire
de Traian Bãdulescu
— Oare te poþi numi lider dacã dai
comenzi de genul la stânga-mprejur
sau pentru luptã, culcat?
— În armatã, executanþii n-au în-
cotro; dacã au puþinã minte, trebuie
sã respecte ordinele. ªtii vorba, în
armatã trebuie sã fii doar cinci mi-
nute deºtept, atunci când trebuie!...
Ei bine, cred cã prietenii mei s-au
înºelat. Poate cã pânã nu demult, ar-
mata reprezenta o instituþie coerci-
tivã. Acum, însã, lucrurile s-au schim-
bat total în statele civilizate ºi se
schimbã vizibil ºi în România. Doar
cã mulþi dintre noi refuzã sã vadã
asta.
Armata este un cuvânt aproape
de temut pentru majoritatea tinerilor.
În acelaºi timp, ea reprezintã o insti-
tuþie foarte apreciatã de populaþia
României, din punct de vedere al
credibilitãþii. Sondajele de opinie o
situeazã pe locul doi, dupã Bisericã,
la capitolul încredere. Am constatat,
în timp, cã armata, cu o realitate atât
de puþin cunoscutã în sânul societãþii
civile, a vegheat-o ºi a influenþat-o
pe cea din urmã de-a lungul întregii
sale istorii. Pe de altã parte, armata a
creat modele de oameni, de lideri ºi
de organizaþii.
Puþini ºtiu cã prima formã de or-
ganizare a oamenilor a fost cea mili-
tarã. Sociologul Max Weber a dedus
cã organizarea militarã a constituit,
de fapt, prototipul organizaþiilor mo-
derne. Tot acesta a amintit cã disci-
plina din armatã a dat naºtere tutu-
ror disciplinelor. Încã din preistorie,
triburile – atunci când plecau la vânã-
toare (cãci aºa a apãrut armata), apoi
la luptã –, se organizau în mici gru-
puri care aveau un lider. Primii ºefi
de trib erau, în acelaºi timp, ºi con-
ducãtori militari.
Acum, þineþi-vã bine! Pânã ºi...
managementul a fost aplicat prima
datã în armatã! Ideea este subliniatã
de economistul american Peter Druc-
ker, iniþiatorul acestui concept. Ma-
nagementul a fost implementat în re-
organizarea armatei Statelor Unite de
cãtre Elihu Root, secretarul de rãzboi
din timpul administraþiei lui Theo-
dore Roosevelt. Totuºi, atenþie! Con-
ducerea, leadership-ul adevãrat, nu
trebuie confundat cu managementul.
Acest aspect este valabil ºi pentru ar-
matã. Deoarece conducerea se re-
ferã mai mult la inteligenþã, la gân-
dire, la acþiune ºi la motivarea celor-
lalþi, decât la strategii, metodologii ºi
Profesor de... Fericire
instrumente. Liderii sunt acei oameni
care au idei, sisteme de valori, ener-
gie ºi inteligenþã, nu cadrele care
dicteazã ordine din birou. Nici o cali-
tate din cele enumerate mai sus nu
trebuie sã-i lipseascã unui lider!
Bãtãliile au avut ca scop, de-a
lungul miilor de ani, dobândirea de
bunuri materiale. În prezent, ele tind
sã capete altã mizã importantã: infor-
maþia. De altfel, armata se foloseºte
din ce în ce mai mult de sistemele
computerizate. Calculatorul este pri-
ma unealtã care opereazã în sfera
abstractului, a numericului, a infor-
maþiei, ºi nu a materialului. Prima
unealtã care amplificã puterea minþii,
ºi nu a muºchiului. Pânã la urmã, un
lider adevãrat trebuie sã stãpâneascã
informaþia. În acest sens, Alvin Tof-
fler lanseazã, în cartea sa, Rãzboi ºi
Antirãzboi, o afirmaþie-avertisment:
Ceea ce face ca economia celui de-Al
Treilea Val sã fie revoluþionarã este
faptul cã, în vreme ce pãmântul,
munca, materiile prime ºi poate
chiar ºi capitalul pot fi considerate
resurse finite, cunoaºterea este, din
toate punctele de vedere, inepui-
zabilã. Tot el adaugã, în aceeaºi carte,
cã natura modificatã a rãzboaielor
pune tot mai mult preþ pe educaþie ºi
pricepere ºi mai puþin pe virilitate ºi
forþã brutã!
Armata îþi dezvoltã capacitãþi de
lider pe care le poþi utiliza atât în me-
diul militar, cât ºi în viaþa civilã,
9

dupã trecerea în rezervã. Dupã cum
subliniam într-un articol precedent,
publicat tot în revista Profesor de...
Fericire, mediul cazon te ajutã sã te
adaptezi mai rapid schimbãrilor. Te
îndeamnã sã ieºi mai uºor din starea
de confort în care eºti încorsetat. Îþi
dã o mai mare voinþã, te face sã devii
mai responsabil. Dau un exemplu
banal. Un amic mi-a solicitat, recent,
dupã terminarea armatei, o întâlnire
importantã la 7 ºi 30 de minute dimi-
neaþa. Altãdatã aº fi strâmbat din nas.
Pentru mine ar fi fost o orã aproape
imposibilã. Acum, ieºind din starea
de confort, nu mi s-a mai pãrut deloc
un timp nelalocul lui. Am fost punc-
tual, iar deºteptarea devreme n-a mai
constituit o problemã. În urma întâl-
nirii, am obþinut o oportunitate de
afacere deosebitã...
10
sã facã, în prefaþa lucrãrii lor, Arma- sunt, în viaþa de zi cu zi, duri sau
ta ºi Societatea, un portret al pro- tirani. Dimpotrivã. Sunt oameni cu
fesionistului, valabil atât în armatã, un bun simþ de multe ori exagerat,
cât ºi în viaþa civilã. Anume cã pro- sãritori ºi comunicativi. Militarii
fesionistul ºtie sã conducã fãrã sã fie sunt consideraþi extrem de rigizi.
un dictator ºi sã urmeze pe alþii fãrã Asta pentru cã sunt punctuali ºi nu
a-i linguºi. Când este conducãtor, îi suportã întârzierile, au un program
ajutã pe cei cu care lucreazã sã pro- planificat din timp ºi sunt oameni cu
greseze, iar când este subordonat principii. Oare acest lucru înseamnã
face tot ce depinde de el ca ºeful sãu rigiditate? Câþi mari oameni de afa-
sã se bucure de succes. Profesionis- ceri au dus sau duc o viaþã boemã,
tul nu aºteaptã sã i se spunã ce tre- chiar ºi dupã ce au ajuns la succesul
buie sã facã, el face singur ce tre- deplin? Puþini, foarte puþini! Pânã la
buie! urmã, un om sau, mai bine zis, un
Câþiva prieteni îmi spuneau, în lider de afaceri este un militar, un
glumã, bineînþeles: cazon în viaþa de zi cu zi!
Dar ce înseamnã sã fii lider? De-a — Acum, cã ai terminat armata, o Am fost extrem de plãcut sur-
lungul timpului, cuvântului lider i-au sã faci instrucþie cu noi? prins sã descopãr cã ºi în România
fost oferite sute, poate mii de defi- Altã idee preconceputã. Lãrgin- existã cadre militare preocupate de
niþii ºi aprecieri. Tom Cronin spunea du-mi numãrul de cunoºtinþe în rân- leadership. Generalul de divizie
cã liderii au acele calitãþi indispen- dul militarilor, am observat cã ei nu Gheorghe Arãdãvoaice oferã o defi-
sabile de autoîncredere contagioasã,
optimism nelimitat ºi idealism incu-
rabil, care le permit sã atragã ºi sã
mobilizeze pe alþii sã îndeplineascã
sarcini pe care nu au visat cã le-ar
putea îndeplini. Solon afirma: Condu,
învãþând mai întâi sã fii condus, cãci
învãþând a fi condus, vei ºtii sã con-
duci. Iar Niccolo Machiavelli spunea
cã cea dintâi metodã de estimare a
inteligenþei unui conducãtor este sã
te uiþi la oamenii cu care se încon-
joarã. Ralph Nader crede cã funcþia
de lider este de a produce mai mulþi
lideri, nu mai mulþi discipoli. Wil-
liam Urahech ºi Carl Geller reuºesc
Profesor de... Fericire Profesor de... Fericire 11
niþie excelentã a liderului, în cartea
Comandantul ºi arta de a conduce.
El considerã cã liderul militar este
acea persoanã, subofiþer, ofiþer sau
general care, îndeplinind ori nu o
funcþie de comandã, reuºeºte, prin
persuasiune, conduitã, charismã, sã
mobilizeze energiile celorlalþi, sã-i
angajeze în acþiuni. Arãdãvoaice îm-
parte liderii în douã categorii. Primii
sunt cei formali, persoanele desem-
nate în funcþia de conducere pe cale
instituþionalã (un comandant de ba-
talion sau de brigadã, de pildã, numit
prin ordin). Apoi vin liderii infor-
mali. Practic, liderii adevãraþi. Cei
care exercitã cea mai mare influenþã
din cadrul grupului. Atenþie, acest as-
pect este întâlnit în orice formã
umanã de organizare! Acelaºi gene-
ral subliniazã diferenþele între a fi ºef
ºi a fi lider. ªeful îºi conduce subal-
ternii, liderul îi trage dupã el. ªeful
se bazeazã pe autoritate, liderul pe
bunãvoinþã. ªeful inspirã teamã, li-
derul – entuziasm. ªeful spune eu, li-
derul spune noi. ªeful cautã vinovaþi
pentru eºecuri, liderul cautã remedii.
ªeful ºtie cum se realizeazã ceva, li-
derul aratã cum. ªeful spune treci la
treabã, liderul spune sã pornim.
Potrivit colonelului Vladimir Se-
coºan, liderii îi pregãtesc pe subordo-
naþi pentru a fi lideri ºi nu doar exe-
cutanþi. Din perspectiva devenirii, li-
derul este un fel de a fi care se în-
vaþã, afirmã el. Apoi subliniazã cã
12
liderul nu este cel din vârful pirami-
dei puterii ierarhice formale, ci este
cel din vârful ierarhiei persoanelor
bine educate pentru performanþã ºi
pricepere. Pentru cã mintea unui li-
der iubeºte mai mult performanþa
decât puterea. Iar puterea unei uni-
tãþi militare este datã tocmai de cali-
tatea de lider a militarilor care o alcã-
tuiesc. Alte caracteristici ale oame-
nilor care doresc succesul în viaþã
sunt, în accepþiunea lui Secoºan, ace-
lea cã fac faþã schimbãrilor, fac din
procesul de instruire o prioritate, în-
vaþã din experienþã, genereazã idei
de actualitate ºi adecvate, dau viaþã
valorilor, atât în mod privat, cât ºi
public, îi însufleþesc pe semenii lor,
nu aleg niciodatã cel mai uºor drum
ºi înfãþiºeazã viitorul ca pe o piesã
de teatru în derulare. Oare aceste re-
pere sunt valabile doar pentru ar-
matã?
Mulþi oameni se plâng cã n-au în-
deplinit anumite obiective deoarece
au fost aglomeraþi ºi n-au ºtiut cu ce
sã înceapã. Colonelul Secoºan oferã
un rãspuns elocvent: categoria mili-
tarului ca lider ar trebui sã fie datã
de capacitatea lui de a anticipa din
vreme evenimentele ºi soluþiile de
abordare a lor, fãrã de care, altfel, ar
fi prins pe picior greºit.
Pentru cã un lider ar trebui sã con-
ºtientizeze cã singurul lucru care nu
se modificã niciodatã este acela cã
toate lucrurile se modificã!...
Profesor de... Fericire
Duhul din sticlã...
N
u e greu sã avem vise,
odatã ce suntem sinceri
cu noi înºine. Greu pare
pânã ajungem acolo, pentru cã nu ne
spune nimeni exact ce avem de fãcut.
Respect ceea ce vãd cu ochii, dar
cred ceea ce vãd cu sufletul. Ceea ce
vãd cu ochii este o lume plinã de
oameni mai mult sau mai puþin dis-
puºi sã gãseascã în interiorul lor ceea
ce cautã. Ceea ce vãd cu sufletul este
o lume plinã de sticluþe de diferite
mãrimi ºi culori, în fiecare din ele
existând un mic duh care aºteaptã sã
fie eliberat.
ªtie toatã lumea povestea duhului
capabil sã împlineascã orice dorinþã
dacã e eliberat din sticla în care a fost
închis?... Sigur cã da!
Existã duhuri care nu mai vor
sã-ºi pãrãseascã sticla, altele care
doresc numai sã ºi-o mãreascã un
pic, iar altele care vor sã iasã, dar
fãrã a fi dispuse sã facã prea mult
efort. În final, întâlnim doar douã ca-
tegorii: cele care au rãmas prinse în
sticlã ºi cele care au ieºit din ea.
Care este diferenþa dintre ele? Sis-
temul de convingeri! Poate te întrebi
Profesor de... Fericire
Noi înºine...
de Andreea Popescu
ce legãturã are visul cu convingerile?
Pãi, hai sã vedem: cu ce încredere ºi
cu ce convingeri încercãm sã ne eli-
berãm din sticluþa noastrã? Cu ale
unui duh capabil sã împlineascã
orice dorinþã sau cu ale unuia lipsit
de circumstanþele potrivite ºi oa-
menii potriviþi?
De ce tot vorbim despre sticluþe?
Pentru cã prin ele încercãm sã obþi-
nem ceva de la viaþã! Prin ele încer-
cãm sã comunicãm. ªi poate mâine
vei întreba entuziasmat pe cineva:
„Care este visul tãu?... ªtii cã poþi sã
þi-l împlineºti?“ Iar el se va uita la
tine cu privirea „aia“ ºi, de dincolo
de pereþii sticlei sale, va vedea un
nebun care-i mimeazã ceva, acolo,
ºi-ºi va spune: „Ãsta nu vede cât de
ocupat sunt sã-mi rostogolesc sticla?
ªi sã-mi învãþ copiii sã facã acelaºi
lucru? ªi sã dau la o parte din drumul
meu sticluþele altora, care mã inco-
modeazã?...“
Pe fiecare din aceste sticluþe sunt
etichete care ne-au format diverse
convingeri. Etichete la care am fost
expuºi de-a lungul vieþii: frumoºi sau
nu, buni sau nu, capabili sau nu, deº-
13
tepþi sau nu... Dar în funcþie de ce au
fost puse aceste etichete? În funcþie
de valorile cui?... Oare ne aparþin
aceste valori sau le-am împrumutat,
fãrã sã stãm prea mult pe gânduri?
Pornim în viaþã cu valorile noas-
tre: dragoste, curaj, încredere, res-
pect... ºi, pe parcurs, ajungem sã fim
recunoscuþi pentru cele exterioare:
diplome, cont bancar, statut social
etc. Întrebarea obiºnuitã care ni se
pune când suntem mici este: „Ce vrei
sã te faci când o sã fii mare?“...
Câþi dintre noi au fost însã între-
baþi aºa: „Ce fel de om vrei sã fii
când o sã fii mare?“ O analizã mai
atentã ar putea sã ne ducã la niºte
rãspunsuri foarte interesante. Trebuie
doar sã ne punem o serie de întrebãri:
„În prezent, mã respect pentru ceea
ce sunt sau pentru ceea ce am?“;
„Am încredere pentru cã dau încre-
dere sau pentru cã doar controlez si-
tuaþia?“; „Dãruiesc dragoste necon-
diþionat sau pentru a avea anumite
avantaje?“; „Am curaj sã obþin ceea
ce îmi aduce fericirea sau doar ceea
ce pare posibil?“...
ªi, ca sã nu ne simþim confuzi, ne
închidem într-o sticlã în care credem
cã doar noi ºtim adevãrul. O sticlã în
care ne apãrãm, de fapt, de noi în-
ºine. Pentru cã, da, cine a reuºit sã
iasã din sticla lui ºi-a dat seama cã,
de fapt, ºi-a creat-o singur. ªi, da,
poate este vorba despre tine, despre
sufletul tãu, despre felul în care te
14
simþi cu tine însuþi, cu valorile tale, Banii
cu lucrurile pentru care vrei sã gã-
seºti curajul de a le crede, de a le
spune ºi de a le face. E vorba, la
urma urmelor, despre înlãturarea
confuziei ºi recunoaºterea propriului
Sãrac sau bogat?
adevãr...
De ce? Pentru cã existã momente
de Constantin D. Pavel
de rãscruce în viaþa ta ºi decizii im-
M
portante, pe care poþi alege sã le res- ai deunãzi, o doamnã nevoi multe ºi costisitoare – medica-
pecþi, în loc sã le amâni. ªi ºtii de ce? mi-a servit o frazã care mente, hranã, tratament...; hainele
Pentru cã poþi alege! m-a fãcut sã mã gân- lor, deºi curate, ºi-au pierdut de mult
Opreºte-te acum din a te simþi ne- desc serios sã scriu acest articol; a strãlucirea de nou; hrana lor nu e în-
însemnat! Opreºte-te acum din a spus-o cu atâta forþã, cu atâta credin- totdeauna cea potrivitã, cãci „mânca-
crede cã alegerile tale sunt nesemni- þã, încât m-am cutremurat: „nu sunt rea e scumpã în ziua de azi“...; nervii
ficative! interesatã de bani!“. M-am uitat lung ei sunt întinºi la maxim, iar de vinã
Poþi face ceva diferit în viaþa ta! la ea ºi am încercat, pentru o clipã, sã sunt politicienii, ºefii care au dat-o
ªi atunci vei constata, cu surprindere o înþeleg... N-am reuºit. afarã de la serviciu, boala care i-a lo-
ºi bucurie, cã fãcând o diferenþã în Aceastã doamnã a rãmas ºomerã vit soþul, dupã ce ºi el a fost dat afarã
viaþa ta, vei face o diferenþã în viaþa cu câteva luni în urmã; acum se chi- fiindcã i s-a restructurat postul, lu-
fiecãrui om pe care îl întâlneºti, prin nuie de la o zi la alta ca agent de asi- mea care e rea...
fiecare om pe care îl întâlneºti! gurãri, încercând zadarnic sã încro- Practic, viaþa ei e foarte aproape
Ce crezi tu cã se aflã dincolo de peascã un venit din aceastã activi- de marginea prãpastiei ºi, deºi banii
pereþii sticlei în care te-ai ascuns? Ce tate, dar e la început ºi...; soþul ei este i-ar putea rezolva aproape toate pro-
crezi tu cã vei descoperi ieºind din bolnav, pensionat pe caz de boalã, cu blemele, ea... „nu este interesatã de
ea? Oare nu cumva libertatea de a-þi
împlini orice dorinþã? Oare nu
cumva forþa de a-þi construi propriul
destin?
De ce crezi cã te-ai nãscut? Pen-
tru a te închide într-o sticlã? Nu! Ai
venit pe aceastã lume pentru a fi
eroul vieþii tale! Pentru a împlini tot
ceea ce visezi! Pentru a merge întot-
deauna unde vrei sã mergi! Pentru a
ajunge acolo unde vrei sã ajungi! Fii,
omule, cine vrei sã fii! Eºti liber!!!
Profesor de... Fericire Profesor de... Fericire 15
bani!“. Înþelegeþi voi, oameni buni? –
„Nu e interesatã de bani!!!“
Problema acestor persoane – pen-
tru cã au, într-adevãr, o imensã pro-
blemã! – este sãrãcia... mentalitãþii
lor! Un astfel de om va fi mereu sã-
rac ºi va duce o viaþã grea, indiferent
ce va încerca sã facã. Un astfel de om
se va lupta de dimineaþã pânã seara,
pentru cã, nu-i aºa?, „o luptã-i viaþa!“.
Dar lupta aceasta durã, grea, pe care
el are impresia cã o duce cu ceilalþi
ori chiar cu sistemul, e o luptã împo-
triva lui însuºi! Cãci, cum spunea un
mare scriitor motivaþional, „dacã ar
fi sã pun un pariu pe mine sau pe na-
turã, aº paria pe naturã“. Acest tip de
om, cu cât încearcã sã se învingã mai
tare, cu atât cel din interiorul sãu, care
îi opune rezistenþã, se va încontra mai
tare!
Ei bine, mai au astfel de oameni
vreo ºansã? Evident cã da! Nimeni
nu este pierdut pânã nu închide ochii
definitiv! Ce este, deci, de fãcut? Cum
pot ei sã redevinã fiinþe umane ºi sã
afle cã viaþa poate fi ºi altfel?
S-au descoperit mai multe cãi, una
dintre ele fiind aceasta: sã înveþe sã
iubeascã banii ºi sã înveþe sã acþio-
neze astfel încât banii sã vinã în viaþa
lor suficient de mulþi pentru a putea
rezolva problemele.
Normal cã banii nu rezolvã toate
problemele, dar rezolvã, cu siguranþã,
99% din ele!
ªi fiindcã tot am amintit de luptã,
ea trebuie dusã pentru a schimba
16
ideile din minþile acestor oameni.
Cum poþi sã iubeºti banii ºi sã îi faci
sã vinã la tine când, la nivel mental,
simpla idee de bani este menitã sã
provoace un scurtcircuit? Banii, pen-
tru astfel de oameni, sunt adevãrate
generatoare de conflicte interioare,
de sentimente dureroase de vinã...
Cum sã te gândeºti la bani ºi la bogã-
þia proprie, când în lume sunt atâþia
sãraci? Cum sã am eu de toate, când
alþii mor de foame ºi de frig? ªi ast-
fel, conflictele interioare îi þin departe
de o viaþã dacã nu perfectã, cel puþin
senzaþionalã! ªi nu-i þin doar pe ei
departe de toate acestea, ci, mai grav,
ºi pe copiii lor, pe nepoþii lor, pe fiin-
þele cele mai dragi lor!...
Iar mare parte din aceste conflicte
provin din educaþia primitã acasã,
de-a lungul vieþii, dar ºi din credin-
þele insuflate de mentalul colectiv.
Astfel de oameni trãiesc, de obicei,
în mijlocul unora aidoma lor, nu
printre bogaþi. Iar în lumea sãracã
mental, „banii sunt ochiul dracului“,
„oamenii bogaþi sunt rãi“, „averile se
fac prin minciunã ºi înºelãtorie“, aºa
cã „mai bine rãmân sãrac ºi cinstit“,
„sã n-am eu bani, dar sã pun capul pe
pernã liniºtit“...
Astfel de fraze creeazã un uni-
vers interior de credinþe care se împo-
trivesc atragerii de bani în viaþa lor.
ªi unde e lipsã de bani, e ºi sãrãcie,
din toate punctele de vedere.
ªtiþi ceva? Am trãit eu însumi în-
tr-un astfel de mediu, provin dintr-un
Profesor de... Fericire
astfel de mediu, am o mulþime de
fiinþe dragi încã prinse în plasa deasã
a unui astfel de mediu, am auzit me-
reu astfel de fraze în copilãrie ºi ado-
lescenþã, eu însumi le-am repetat une-
ori copilului meu, pe când era de-o
ºchioapã, aºa cã pot sã afirm fãrã
teama de a greºi cã ºtiu ce simt ºi
cum gândesc astfel de oameni!
Ca formare interioarã sunt scrii-
tor ºi multã vreme, chiar decenii în-
tregi, m-am luptat cu ideea cã scrii-
torii sunt sãraci ºi cã marile opere
literare s-au nãscut din suferinþã ºi
nevoi. Ceea ce citisem despre vieþile
scriitorilor, ceea ce mi se spusese la
ºcoalã legat de acest subiect ºi, mai
ales, fraza îndelung vehiculatã în fa-
milie: „apucã-te de treabã ºi mai lasã
scrisul ãla, cã nu poþi trãi din scris!“,
au creat, evident, în interiorul minþii
mele, credinþa cã, dacã voi continua
sã merg pe acest drum, voi sfârºi în
sãrãcie ºi suferinþã. Ba chiar au fost
momente în viaþa mea când mã
Profesor de... Fericire
simþeam voit trist ºi deprimat, tocmai
pentru a putea cunoaºte starea în care
marii scriitori au scris operele lor de
valoare! Vã puteþi închipui o aberaþie
mai mare?!
A, atunci nu mi se pãrea absolut
deloc o aberaþie... De ce? Fiindcã gân-
direa negativã îmi bloca însãºi cana-
lele prin care puteam ajunge scriitor.
Pentru mine, lucrurile arãtau aºa:
„dintr-o mie de oameni talentaþi într-
ale scrisului, doar unul reuºeºte sã se
afirme ºi sã-ºi vândã cãrþile. ªi, ori-
cum, nu el câºtigã grosul banilor, ci
editura la care a apãrut cartea.“ Drept
pentru care, nivelul meu de aºteptare
era foarte scãzut în privinþa succesu-
lui meu financiar ca ºi scriitor. Aºa
cã, deºi scriam cu mare plãcere, o fã-
ceam nu pentru bani, ci pentru satis-
facþia mea interioarã. Dar satisfacþia
interioarã nu aºeazã mâncare pe
masa copilului ºi nici nu-i pune ghe-
tuþe în picioare... ªi-n felul acesta, se
adevereau credinþele interioare.
17
 Pânã când, la un moment dat, în
viaþa mea au intrat niºte cãrþi de edu-
caþie financiarã care mi-au spus ade-
vãrul! ªi din acea clipã am început sã
îmi schimb credinþele interioare, am
început sã îmi schimb gândirea, am
început sã creez între mine ºi bani o
altã relaþie, cea fireascã, acel tip de
relaþie pe care doar oamenii fericiþi o
au cu banii. Atenþie, nu am spus „oa-
menii bogaþi“, ci „oamenii fericiþi“,
cãci existã oameni cu averi impresio-
nante, care nu cunosc fericirea...
De ce? Pãi tot din cauza credin-
þelor lor interioare despre bani. Deºi
în plan material au acumulat averi
imense, în plan mental au rãmas tot
sãraci, foarte puþin sau deloc schim-
baþi faþã de momentul începutului,
când nu aveau bani. Cunosc mulþi oa-
meni care învârt lunar sume uriaºe,
dar de fapt nu rãmân cu nimic... Tot
spun cã ei investesc, cã se dezvoltã,
cã fac sacrificii, însã viaþa trebuie
trãitã acum ºi aici, nu într-un viitor
18
iluzoriu, când vor fi destui bani!
Dacã nu te bucuri acum de ei, nu te
vei bucura nici în viitor, fiindcã ºi
atunci vei gãsi oportunitãþi de dez-
voltare a afacerii ºi de investiþii.
Totul este sã fii în stare sã creezi
ºi sã menþii un echilibru între nece-
sarul personal (al familiei) ºi cel al
companiei. Cãci degeaba ai de toate
la firmã, dacã n-ai ºi acasã, pentru par-
tenerul de viaþã ºi pentru copii!...
Aºa cum spunea unul dintre mili-
ardarii acestei lumi, magnatul Donald
Trump, „o afacere care nu-þi oferã pa-
siune ºi fericire e un eºec, chiar dacã
ea pare un succes în faþa mass-me-
dia!“. O ºtii el ce spune, nu-i aºa?
ªi-atunci, cum poþi ajuta oamenii
sãraci sã devinã fericiþi ºi bogaþi? Plã-
tindu-le facturile la luminã? Miluin-
du-i cu sute de euro fiindcã ºtiu sã re-
cite poezii? Sau învãþându-i sã se ra-
porteze altfel la bani ºi la ideea de
bogãþie, pentru a-ºi produce singuri
fericirea? Eu am ales a doua cale...
Profesor de... Fericire
Valorile clientului
C
are sunt valorile clientu-
lui? Ce anume îl face pe
un om sã aleagã de la
mine ºi nu de la altul? Ce îl deter-
minã pe un client sã cumpere din
magazinul meu ºi nu din al concu-
renþei?
Când domnul Pavel m-a rugat sã
dau rãspuns acestor întrebãri, m-am
simþit flatat de propunere, dar mai
apoi am cãzut serios pe gânduri, cãci
problema, deºi aparent nu era com-
plexã, nici simplã nu era. În cei peste
25 de ani de când lucrez în comerþ,
am avut ºansa sã întâlnesc mii ºi mii
de clienþi – ºi am trãit, odatã cu ei,
toate perioadele de transformãri de
dupã revoluþia din 1989. Aºa cã – am
crezut eu – eram în stare sã rãspund
la întrebarea privind valorile clientu-
lui. „Trebuie sã fii serviabil, amabil,
sã zâmbeºti mereu, sã oferi tot tim-
pul o vorbã bunã...“ Dar acestea nu
erau valorile clientului! Acestea erau
trãsãturile vânzãtorului, ale unui
vânzãtor de succes. Ce doreºte, de
fapt, clientul?!
Uf! Devenea din ce în ce mai
greu sã ofer un rãspuns acestei între-
Profesor de... Fericire
Lecþii de marketing
de George Marinescu
bãri. ªi deºi promisesem sã predau
articolul repede, mi-am dat seama cã
nu pot sã mã þin de cuvânt, aºa cã am
cerut o amânare. Simþeam cã proble-
ma nu era deloc simplã ºi cã trebuia
sã o întorc pe toate feþele ºi s-o tratez
aºa cum se cuvenea, cu mare concen-
trare ºi seriozitate.
Trei zile mi-am fãcut notiþe ºi am
vorbit cu zeci de clienþi de-ai mei, ºi
mai vechi ºi mai noi, încercând sã
aflu ce anume îi determinã sã revinã
ºi sã cumpere de la mine. Timp de
trei zile mintea mea nu a stat la nimic
altceva în afarã de acest subiect. Dar
dupã aceastã perioadã fierbinte, pot
sã spun cu mâna pe inimã cã am
aflat, în sfârºit, dupã atâþia ani în care
credeam cã ºtiu totul, care sunt valo-
rile clientului! Iar aceastã descope-
rire va duce, sunt convins, la schim-
bãri majore în firma mea, menite sã
creeze o imagine ºi mai bunã com-
paniei ºi produselor pe care le comer-
cializez. ªi profit iarãºi de ocazie
pentru a-i mulþumi domnului Pavel
cã mi-a dat aceastã ºansã extraordi-
narã. Iatã câte poþi face când primeºti
un imbold de la altcineva!
19
 Dar sã revin la subiectul acestui
articol... Am constatat cã existã o
serie de particularitãþi la care clienþii
þin atunci când aleg un magazin sau
altul, un produs sau altul ori o firmã
sau alta. În primul rând, vor sã fie
trataþi ca ºi oameni, de cãtre oameni!
Întotdeauna ei apreciazã naturaleþea
vânzãtorului ºi modul lui de a fi
fiinþã umanã în relaþia cu el.
Apoi apreciazã sinceritatea. Cu
cât eºti mai sincer cu un client, cu
atât el te va þine minte ºi va reveni cu
plãcere la tine.
A treia valoare a clientului ar fi po-
sibilitatea de a alege în cunoºtinþã
de cauzã. Omul vrea sã fie informat
despre ce vrea el sã ºtie, nu despre ce
vrem noi sã-i spunem. În felul aces-
ta, el capãtã încredere în noi ºi, dacã
produsul pe care i-l oferim chiar face
ceea ce spunem cã face, atunci îl
câºtigãm pentru totdeauna!
De fapt, încrederea este valoarea
principalã a unui client, ba pot afir-
ma, fãrã teama de a mã înºela, este
valoarea principalã a fiecãrui om! El
cautã, la urma urmei, pe cineva în
20
care sã aibã încredere ºi cãruia sã îi
poatã acorda încrederea lui.
Practic, pentru a-l determina pe
client sã revinã, trebuie creatã cu el o
relaþie. La început una simplã, de
amiciþie, una din acele relaþii în care
simþi o stare de bine când revezi acea
persoanã. Eu am o mulþime de astfel
de relaþii – foarte mulþi clienþi mã
salutã pe stradã, iar pe mulþi dintre ei
i-am cunoscut doar o singurã datã,
uneori cu mulþi ani în urmã. Oare ce
valoare de-a lor credeþi cã am satis-
fãcut-o de au rãmas cu o impresie
atât de bunã despre mine?
Le-am dãruit încrederea mea ºi,
cred eu, am fost om cu ei. M-au
interesat ei, nu banii lor...
Iar dacã omul vede ºi simte cã e
tratat cu respect ºi cu consideraþie,
indiferent cine ºi ce este, te va þine
minte ºi te va asocia cu una din
puþinele persoane din viaþa sa care i-
au oferit, cu naturaleþe, dezintere-
sat, prietenia ei!
Dacã reuºeºti sã faci asta din
adâncul sufletului, ai câºtigat. ªi nu
mã refer la afaceri, ci la viaþã!...
Profesor de... Fericire
Sã fim autentici
C
e-i drept, nu prea suntem
învãþaþi sã fim noi înºine;
încã de mici copii ni se
cere sã îi impresionãm pe alþii, sã
arãtãm lumii o imagine apropiatã de
desãvârºire... Ni se induce ideea cã
pentru a fi iubiþi ºi acceptaþi trebuie
sã fim perfecþi, sã ne mascãm cât mai
bine slãbiciunile ºi sã ne expunem cu
precauþie celorlalþi.
ªi astfel ajungem sã purtãm mãºti.
Nu una sau douã, ci zeci! Mãºti faþã
de colegii de la serviciu, faþã de prie-
teni, cunoºtinþe ºi, mai ales, faþã de
persoanele... strãine. Ba chiar ºi faþã
de cei de acasã; unii dintre noi se as-
cund chiar faþã de propria familie!
De ce ne ascundem în spatele mãº-
tilor? Probabil fiindcã ne este ruºine
cu anumite aspecte ale adevãratei
noastre personalitãþi ºi ne temem cã
dacã ceilalþi ne-ar vedea aºa cum
suntem, ne-ar judeca ºi ne-ar res-
pinge. Am întâlnit o doamnã care din
fire era foarte cãlduroasã ºi blândã,
dar ajunsese sã lucreze într-un colec-
tiv în care aceste trãsãturi nu se prea
foloseau. Treptat, ºi-a inhibat stilul
Profesor de... Fericire
Principii de viaþã
de Diana Bercescu
natural de a fi ºi ºi-a conturat o mas-
cã de persoanã sobrã ºi rezervatã, de
teamã cã dacã s-ar fi manifestat cu
mai multã cãldurã decât ceilalþi, ar fi
fost greºit înþeleasã ºi judecatã. În
timp, doamna respectivã a ajuns sã
simtã cã trãia douã vieþi: una în care
era ea însãºi, în afara serviciului, ºi
alta la locul de muncã. Trist este cã,
mascându-ºi calitãþile, a pierdut oca-
zia de a aduce schimbãri în bine prin-
tre colegii ei. Blândeþea ºi cãldura
sufleteascã sunt binevenite în orice
mediu, indiferent cât de rigid pare el
în aparenþã.
Un alt motiv pentru care oamenii
adoptã mãºti este acela cã acestea le
premite sã-ºi atingã scopurile pe care
nu le-ar putea realiza dacã ar fi au-
tentici. Cu alte cuvinte, este vorba de
o manipulare a opiniei pe care ºi-o
fac ceilalþi despre ei. De exemplu,
cazurile persoanelor care, purtând
masca bunãvoinþei, îi descos pe cei-
lalþi în legãturã cu problemele lor,
numai pentru a cãuta apoi sã profite
de pe urma acestora. Dureros exem-
plu, dar foarte real...
21
 Cu toate cã e obositor sã încerci
mereu sã pari altfel decât eºti cu ade-
vãrat, cei mai mulþi dintre noi per-
sistãm în purtarea mãºtilor. Dar vine
un moment când aceastã obosealã se
acumuleazã ºi se instaleazã o dispe-
rare surdã ºi chiar o stare de depre-
sie. Multe tulburãri de naturã psiho-
emoþionalã, relaþionalã ºi chiar fizicã
se pot dezvolta din acest simplu ºi
aparent lipsit de importanþã fapt: in-
autenticitatea. Asta pentru cã una
dintre cele mai mari nevoi ale fiinþei
umane este sã fie ea însãºi pe deplin,
sã se exprime aºa cum simte ºi crede
cu adevãrat.
Sã vã povestesc un caz al unei
tinere care ori de câte ori mergea în
vizitã la bunica ei, avea probleme cu
gâtul: rãguºea sau simþea noduri în
gât. La un moment dat a observat cã
aceste stãri se manifestau aproape re-
gulat când ajungea acolo. Aºa cã,
22
asistatã de un consilier, s-a întrebat:
„Ce anume nu înghit eu la bunica?“
Rãspunsurile au stimulat-o sã-ºi re-
zolve vechi frustrãri din relaþia cu
bunica ei ºi sã scape ºi de nodurile
din gât.
Poate cã societatea îºi educã
membrii sã poarte mãºti zi de zi, dar
nu are cum sã anihileze aceastã ne-
voie fundamentalã de autenticitate.
Cei mai mulþi dintre noi avem ne-
voie sã reînvãþãm sã fim naturali prin
paºi mici, zi de zi. Am putea începe
prin a ne observa ºi a detecta senti-
mentul de disconfort interior care
apare ori de câte ori purtãm o mascã.
Acest sentiment e un semnal care ne
aduce aminte cã ne îndepãrtãm de la
starea de autenticitate, singura în
care putem experimenta fericirea ºi
confortul interior.
Ce înseamnã sã fim autentici? În-
seamnã sã ne cunoaºtem, sã fim sin-
Profesor de... Fericire
ceri cu noi înºine atât în privinþa plu-
surilor, cât ºi a minusurilor, apoi sã
exersãm aceastã sinceritate faþã de
ceilalþi. E greu, mai ales la început,
dar treptat ne vom simþi mai energi-
zaþi, mai împliniþi ºi mai siguri pe
noi. E paradoxal, dar atunci când ne
recunoaºtem vulnerabilitãþile faþã de
alþii, devenim mai puternici, le pu-
tem aborda deschis ºi cu mai multã
eficienþã. Iatã un alt exemplu: cunos-
cuta problemã a timiditãþii; existã per-
soane care, sub o aparentã siguranþã
de sine, ascund o dozã destul de
mare de timiditate. Am întâlnit un
tânãr care din adolescenþã învãþase
sã-ºi mascheze timiditatea sub mani-
festãri extrovertite de tipul vorbirii
zgomotoase, gesturilor îndrãzneþe ºi
al curajului exagerat. Toate acestea
nu i-au înlãturat însã timiditatea, ci
au dus la un dureros conflict interior.
Nemaisuportând aceastã dualitate,
s-a adresat unui specialist ºi a înce-
put efortul de autocunoaºtere, auto-
acceptare ºi transformare a timidi-
tãþii. ªi, treptat, masca sa a devenit
inutilã...
Profesor de... Fericire
Reiese ºi din exemplul anterior
cã mãºtile acoperã doar imperfecþiu-
nile unei persoane, nu le ºi schimbã.
Iar acestea îºi cer tributul la un mo-
ment dat, datoritã faptului cã au fost
aruncate în umbrã.
Avem nevoie sã ne asumãm în-
treaga personalitate, ºi cu bune ºi cu
rele. Aceasta, încã, nu e totuna cu
autosuficienþa („Ãsta sunt eu ºi nu
mã pot schimba!“), ci presupune sã
spui: „Ãsta sunt eu acum ºi continui
sã mã dezvolt ºi sã îmi îmbunãtãþesc
felul de a fi. Dar pânã una-alta, mã
accept, mã respect, nu-mi este ruºine
cu mine ºi nici nu mã tem de pãrerile
negative ale celorlalþi în ceea ce mã
priveºte“.
Autenticitatea merge mânã în
mânã cu respectul ºi sinceritatea. Ne
facem nouã înºine un dar preþios, ºi îl
facem ºi celorlalþi, ori de câte ori ne
exprimãm sincer ºi natural.
Sã îi lãsãm deci pe eroii din filme
sã fie perfecþi, iar noi sã alegem sã
fim întregi ºi sã ne exprimãm mi-
nunata ºi bogata complexitate a fiin-
þei noastre reale...
23
 3 Paºi spre Extraordinar! este lucrarea care poate
face diferenþa între o persoanã de succes ºi... restul Credinþa
lumii!
Ghidul a fost creat pentru ca tu sã-þi dezvolþi: aptitu-
dini de lider ºi de manager de structurã; capacitãþi de
comunicare ºi relaþionare interumanã; capacitãþi de re-
zolvare a problemelor ºi de gestionare a crizelor; pute-
Toleranþa...
rea de influenþã ºi persuasiune; viziunea a ceea ce con-
struieºti împreunã cu structura ta.
Lucrarea trateazã network marketingul cu ascuþime de Constantin D. Pavel
ºi obiectivitate, reuºind sã împartã „elefantul“ în bucãþi

uºor de asimilat, pe care orice nou-venit în lumea MLM
le poate integra cu uºurinþã în activitatea sa zilnicã.
Cartea oferã Pasul 1: Visul ºi Planificarea afacerii;
Pasul 2: Lista de nume ºi Invitaþia; Pasul 3: Planul de
marketing, plus un substanþial bonus motivaþional, me-
nit sã accentueze ritmul de lucru, pentru atingerea ra-
pidã a obiectivelor!
Comenzi la 031.100.80.70
ABONAMENTE
la revista Profesor de... Fericire se pot face telefonic
sau trimiþând o scrisoare ori un e-mail pe adresa redacþiei.
Toþi abonaþii beneficiazã de o reducere de 30%
faþã de preþul de vânzare al revistei!
Pentru cei doritori sã devinã Distribuitor Autorizat al revistei Profe-
sor de... Fericire în oraºul lor, trimiteþi o scrisoare ori
un e-mail în care sã solicitaþi un model de contract de distribuþie.
Miracolele zilei e sursa ta zilnicã de inspiraþie! E po-
vestea ta ºi a vieþii tale, tãlmãcitã chiar de prietenii tãi!
E ceea ce se întâmplã în existenþa ta în fiecare zi!
Miracolele zilei a fost cândva doar un proiect, în
care oameni obiºnuiþi, dar extraordinari, ºi-au deschis
larg ochii ºi sufletele cãtre miracolele petrecute în vie-
þile lor. O frunzã cãzând dintr-un copac, amintirea bla-
jinã a unui prieten din copilãrie, râsul zglobiu al unui
copil ce se juca în parc, dorul de un tatã fantastic, lupta
pentru existenþã a unei tinere uitatã de soartã, dragos-
tea soþului pentru soþia lui, dorul de o iubire de mult
pierdutã, cãlãtoria spre regãsirea liniºtii sufletului, toate
acestea ºi multe alte miracole zilnice au fost aºternute
pe hârtie de colaboratorii dragi ai editurii PAVCON, iar
ce a ieºit, puteþi citi în acest volum cu totul ºi cu totul
deosebit!
Miracolele zilei este prima lucrare de gen 100% ro-
mâneascã, ce îþi va sta întotdeauna alãturi, ca un prie-
ten bun! Comenzi la 031.100.80.70
E
xistã anumite situaþii în
viaþa noastrã în care cu
greu reuºim sã ne þinem
în frâu pornirile interioare. Bunãoarã,
acum câteva luni am trãit la intensi-
tate maximã o astfel de stare. Nu cu
mult timp în urmã mi-am cumpãrat
prima mea maºinã, una destul de
scumpã, de care sunt foarte mândru.
Aºa cã, pur ºi simplu, am simþit cã
explodez când, dupã ce mi-am termi-
nat treburile la birou, am gãsit-o în
parcarea unde o lãsasem, zgâriatã pe
partea stângã, probabil cu o cheie sau
un alt obiect metalic ascuþit. E o ma-
ºinã de peste 500.000.000 lei, aºa cã
îmi înþelegeþi starea de furie care m-a
cuprins dintr-o datã. Dacã în acele
momente mi-ar fi rãsãrit în faþã, de
niciunde, individul care mi-a zgâriat
maºina, mai mult ca sigur cã s-ar fi
lãsat cu ochi vineþi!...
Nu a fost sã fie aºa, drept pentru
care m-am învârtit ce m-am învârtit
pe lângã ea, ca un leu în cuºcã, apoi
m-am urcat la volan ºi, încet-încet,
m-am calmat. În cele din urmã am
putut accepta fapta individului necu-
noscut ºi m-am tot gândit, de atunci
Profesor de... Fericire
încoace, cum aº putea sã scot din
aceastã întâmplare ce este mai bun?
Fiindcã orice întâmplare are partea ei
bunã, chiar dacã la prima vedere nu
pare chiar aºa. ªi am ajuns astfel la
concluzia cã zgârietura de pe maºina
mea, deºi mi-a ucis câteva mii de
neuroni, are un scop mult mai înalt.
Ea a fost fãcutã pentru a-mi arãta, de
fiecare datã când o vãd (ºi o vãd ºi
când mã urc ºi când cobor din ma-
ºinã, de mai multe ori pe zi!), cã sunt
dator sã-mi antrenez o particularitate
extrem de necesarã unei fiinþe umane:
îngãduinþa.
Când m-am apucat de scris acest
articol nu am ºtiut ce întâmplare va sta
în miezul sãu; dar, parcã de niciunde,
mi-a rãsãrit în minte zgârietura de pe
maºina mea. Astfel cã întrebãrile ne-
cesare au rãsãrit firesc: pânã unde pu-
tem merge cu toleranþa? Câte suntem
dispuºi sã acceptãm ºi sã înghiþim în
numele toleranþei? Ce suntem pregã-
tiþi sã facem ºi cât suntem dispuºi sã
plãtim în numele toleranþei? ªi atunci
mi-am dat seama cã astfel de întrebãri
ne sâcâie conºtiinþa de fiecare datã
când cineva „ne zgârie maºina“.
25
 Mare parte din voi mã consideraþi
acum mai puþin întreg la minte, dacã
gândesc astfel. Bag mâna în foc pen-
tru asta! Ba chiar ºi o parte a mea
gândeºte ca voi!... Dar este vorba
despre acea parte care poartã în ea
educaþia unei societãþi concurenþiale,
a unei lumi în care, dincolo de per-
ceptele religioase vechi de numai
2000 de ani, rãzbate cu forþã la supra-
faþã un percept mult mai vechi,
adânc înrãdãcinat în strãfundul fiinþe-
lor noastre: „ochi pentru ochi ºi dinte
pentru dinte“... Dar acum, în acest
moment la care a ajuns umanitatea,
pentru ca societatea sã meargã îna-
inte, e nevoie de toleranþã! E nevoie
sã lãsãm deoparte pornirile animali-
ce ºi sã reacþionãm precum o fiinþã
conºtientã de rolul ei miraculos în
aceastã lume.
26
A accepta greºeala celuilalt ºi a-i
oferi în schimb iertarea ta, în locul
rãzbunãrii ori a indiferenþei: aceasta
este dovada finalã a faptului cã te-ai
transformat în fiinþã umanã!
Nimeni nu zice cã e uºor sã faci
asta, sã simþi asta ºi sã acþionezi po-
trivit acestei idei, însã – ºi acum o
spun pentru cã am trãit aºa ceva! –
recompensa sufleteascã este extraor-
dinar de plãcutã! Sentimentul iertãrii
ºi al îngãduinþei faþã de fapta repro-
babilã ori de cuvintele veninoase ale
„celuilalt“, care încã nu a priceput pe
ce lume trãieºte, te elibereazã la ni-
vel emoþional, te însãnãtoºeºte, îþi dã,
pur ºi simplu, o stare de bine atât de
profundã, încât este imposibil sã nu
te întrebi cum de se lasã oamenii cu-
prinºi de furie atât de des, înveninân-
du-se singuri?
Profesor de... Fericire
Dacã ajungem sã înþelegem, sã
pricepem ºi sã vedem, în mod real,
toleranþa, ne re-construim în interi-
orul nostru. Redevenim, din simpli
oameni, fiinþe umane, capabile sã
ofere, la propriu chiar, ºi celãlat
obraz!
Simþi, chiar acum, o senzaþie de
revoltã în tine? „Cum sã întorc ºi ce-
lãlat obraz, la propriu?“ – te întrebi.
Simþi cã nu ai fi în stare sã faci asta?
Simþi aºa ceva? Înseamnã cã eºti om.
ªi nu e nimic anormal în felul tãu de
a reacþiona, în atitudinea ta, cãci lu-
mea este formatã, în majoritatea ei,
din oameni... Simpli oameni. Oameni
care considerã cã e normal sã ripos-
teze când sunt atacaþi în vreun fel, în
orice fel...
Fiinþele umane, însã, puþine la nu-
mãr – dar pe cât de puþine, pe atât de
respectate! –, gãsesc în ele forþa de a
rezista primului impuls ºi îºi dez-
voltã o atitudine de îngãduinþã ºi ier-
tare totalã faþã de fapta sau vorba
unui om oarecare. În felul acesta,
fiinþa umanã ajunge sã perceapã
emoþii ºi sentimente foarte înalte, cu
totul deosebite, binefãcãtoare la
nivel sufletesc, la care oamenii nici
sã viseze nu-ºi permit. Ei bine, pen-
tru astfel de sentimente meritã sã
trãim, meritã sã întoarcem ºi celãlalt
obraz, chiar dacã doare, meritã sã pri-
vim cu toleranþã, cu îngãduinþã, fapta
sau vorba urâtã a „celuilalt“. Meritã
totul!
Profesor de... Fericire
Toleranþa înseamnã creºtere, into-
leranþa înseamnã involuþie. Atunci
când ierþi ºi accepþi cu îngãduinþã ati-
tudinea unui om, dispare stresul din
întreaga ta fiinþã, iar trupul resimte
acest lucru într-un mod extrem de
benefic; în schimb, când alegi sã rãs-
punzi la violenþã tot cu violenþã, min-
tea ta este într-o continuã stare de
stres emoþional, ceea ce duce la for-
marea în organism a unui mediu în-
cãrcat de tensiune, în care celulele nu
mai funcþioneazã cum trebuie. Tole-
ranþa, deci, vindecã, pe când intole-
ranþa îmbolnãveºte...
Stau uneori ºi mã întreb cum ar fi
sã trãiesc într-o lume în care prepon-
derenþa sã o aibã fiinþele umane, o
lume în care faptele reprobabile ale
unor oameni sã nu mai aibã nici o
semnificaþie? Cum credeþi cã s-ar
simþi un infractor – de orice fel ar fi
el! – dacã celorlalþi nu le-ar mai pãsa
absolut deloc de faptele lui?... Oare
nu ar simþi nevoia, la un moment dat,
sã renunþe la acel tipar de gândire ºi
comportament ºi sã înceapã sã se
comporte ºi sã gândeascã ºi el aido-
ma fiinþelor umane în mijlocul cãro-
ra vieþuieºte?...
ªi uite-aºa îmi vine acum în minte
individul fãrã chip care mi-a zgâriat
maºina, debusolat de gestul meu ne-
aºteptat: o îmbrãþiºare plinã de cãl-
durã ºi un „Te iert! Mergi mai de-
parte ºi nu mai pãcãtui...“ spus din
tot sufletul...
27
 Sãnãtate!
Prietenul la nevoie
se cunoaºte
E
ram o fumãtoare pãti-
maºã. ªi chiar dacã recu-
noºteam deschis cã nu
gãsesc în fumat nici o satisfacþie re-
alã, treceam cu regularitate peste un
pachet pe zi, ducându-mi la exaspe-
rare rudele ºi prietenii, care vedeau
în þigãri un inamic sigur al sãnãtãþii
mele. Cea mai grijulie dintre toþi era
Mioara...
— Ascultã, Manuela, îmi zicea
ea. Nu vreau sã-mi porþi picã pentru
cã te tot bat la cap toatã ziua, dar ºtii
ºi tu cã þigãrile sunt moarte curatã!
Nu mi-aº mai rãci gura dacã n-ai fi
cea mai bunã prietenã a mea, aºa cã...
te rog sã nu te superi pe mine, dar
lasã-le dragã o datã, lasã-le!
Zadarnic. Toate avertismentele ºi
sfaturile ei rãmâneau fãrã ecou. Fu-
matul mã fãcea sã mã simt importan-
tã ºi nu era chip sã mã las de el. Îmi
dãdeam seama cã o sã am probleme
de sãnãtate, mai ales dimineaþa, la tre-
zire, dar nu pãrea sã mã deranjeze
prea tare. Pur ºi simplu, cãutam mo-
tive pentru a nu renunþa la þigãri, iar
unul dintre ele era acela cã fumul pe
28
de Manuela Pintilie
care îl bãgam în plãmâni þinea de-
parte de mine kilogramele în plus.
Într-o bunã zi, însã, Mioara a
venit la mine ºi mi-a zis:
— ªtii, Manuela, m-am învârtit
de o consultaþie la o policlinicã, pen-
tru douã persoane. N-ai vrea sã mã
însoþeºti, mai ales cã e gratis?...
— Vin, dar de dragul tãu, sã ºtii!
— Mulþumesc. ªi n-ar fi rãu sã îþi
faci ºi tu analizele... Mai vezi cum
stai...
Am acceptat, cu toate cã nu îmi
stãtuse niciodatã gândul la analize.
Dar, vorba Mioarei, dacã era gratis,
era binevenit! Odatã ajunse la poli-
clinicã, am luat-o din cabinet în ca-
binet, pentru un control de rutinã...
Asta pânã la un punct, când medicul
generalist m-a ascultat la plãmâni.
S-a uitat încruntat la mine ºi m-a tri-
mis de urgenþã un etaj mai jos, sã fac
o radiografie pulmonarã. Am coborât
treptele pânã la radiologie cu inima
strânsã, încãrcatã de teamã.
Când i-am adus medicului filmul
ºi i l-am întins, aproape cã nu mai
avem glas:
Profesor de... Fericire
— Se... se vede ceva grav, dom-
nule doctor?!
Chipul lui pãrea foarte tensionat
ºi nu mi-a rãspuns imediat. Abia într-
un târziu, dupã ce a bãgat tacticos fil-
mul înapoi în mapã, a oftat adânc ºi
m-a privit fix ºi rece în ochi.
— Domniºoarã, mi-a zis, e destul
de serios! Pot sã vã spun doar atât:
dacã nu vã lãsaþi de fumat chiar din
clipa aceasta, va fi foarte rãu!
Cuvintele lui au fost ca un duº
rece pentru mine. În acea clipã nu re-
nunþarea la fumat mã speria, ci po-
sibilitatea ca aceastã renunþare sã nu
fie cumva tardivã...
A urmat un veritabil test de vo-
inþã ºi forþã interioarã, dar cu ajutorul
rudelor, al Mioarei ºi al celebrelor
bomboane „Mentosan“, am reuºit sã
mã las de fumat!
Dupã trei luni, cu mai puþin de o
sãptãmânã înainte de ziua în care
medicul îmi spusese sã revin la con-
trol, Mioara m-a luat deoparte ºi mi-a
mãrturisit:
Profesor de... Fericire
— ªtii, Manuela, acum, cã nu
mai vrei nici mãcar sã auzi de þigãri,
a venit vremea sã-þi spun: nu ai avut
ºi nu ai nimic la plãmâni! Doctorul la
care am fost împreunã îmi este prie-
ten ºi ne-am înþeles sã-þi înscenãm
toatã aceastã poveste pentru a te de-
termina sã renunþi la obiceiul ãla pã-
cãtos...
Am fost tentatã, preþ de câteva
clipe, sã o dau pe uºã afarã. M-am
abþinut însã la timp ºi, în loc de cu-
vintele grele care îmi stãteau pe
limbã, am îmbrãþiºat-o strâns ºi i-am
zis:
— Mulþumesc din inimã, buna
mea prietenã!
Atunci am înþeles cã prietenii sunt
fãcuþi sã te ajute. De cele mai multe
ori ei îºi dau seama înaintea noastrã
câtã nevoie avem de ajutor ºi acþio-
neazã spre binele nostru. Aºa cã spu-
neþi prietenilor voºtri cât mai des
„Mulþumesc!“, fiindcã ei ºtiu cã nici
o fericire din lume nu poate cumpãra
sãnãtatea...
29
 Motivaþional
Întinderi de Diamante...
S
unt uimit cã atâþia oameni
încã îºi doresc sã îmi as-
culte poveºtile. Discursul
de faþã a devenit studiu psihologic;
deseori, el a încãlcat toate regulile
oratoriei ºi s-a îndepãrtat de la toate
principiile retoricii. Cu toate acestea,
a rãmas cel mai popular discurs pe
care l-am þinut în cei 57 de ani de ac-
tivitate publicã.
Uneori am pregãtit îndelung un
discurs, muncind pentru el chiar ºi
un an de zile, pentru a-l rosti numai o
datã. Dar discursul de astãzi, repetat
atâþia zeci de ani, l-am aranjat la în-
tâmplare, l-am rostit fãrã prea multe
pregãtiri prealabile. ªi a avut succes!
În timp ce alte lucrãri, pe care le plã-
nuim îndelung ºi la care muncim mult,
sunt sortite eºecului...
Întinderile de diamante pe care
le-am evocat ani de-a rândul sunt ºi
aici, la voi în oraº. ªi voi sunteþi în
mãsurã sã le descoperiþi! Mulþi au fã-
cut-o deja. ªi ceea ce a fost fãcut,
poate fi fãcut din nou, de oricine.
Iatã cel mai bun exemplu: în 1870
am coborât în josul râului Tigru. Am
30
de Russell H. Conwell
angajat la Bagdad un ghid care sã ne
ducã la Persepolis, Ninive ºi Babilon,
dar ºi prin anticele þinuturi ale Asiriei,
pânã la Golful Persic. Cunoºtea lo-
curile ca-n palmã ºi fãcea parte din-
tre acei ghizi cãrora le place sã-ºi dis-
treze clienþii. Era ca un bãrbier care
îþi înºirã câte-n lunã ºi-n stele, sã te
facã sã uiþi de brici. Ne-a þinut numai
în poveºti, încât, la un moment dat,
m-am sãturat sã-l mai ascult. Ori de
câte ori începea, mã uitam în altã
parte. Iar asta, se pare, l-a enervat la
culme.
Îmi aduc aminte cum, spre searã,
ºi-a smuls capiºonul musulman din
cap ºi l-a aruncat cu putere în sus. Nu
i-am înþeles gestul ºi nu l-am bãgat în
seamã, ca sã nu devin victima unei
noi poveºti.
Deºi nu sunt femeie, curiozitatea
m-a învins, totuºi, ºi mi-am aruncat o
clipã ochii spre dânsul. În clipa în
care mi-a prins privirea, s-a ºi pornit:
— O sã vã spun o poveste pe care
o pãstrez pentru prietenii mei de suflet!
Prin urmare, considerându-mã
„prietenul lui de suflet“, m-am resem-
Profesor de... Fericire
nat ºi am început sã o ascult. ªi n-am
regretat niciodatã cã am fãcut-o.
— Nu departe de râul Ind, a în-
ceput el povestea, trãia un bãtrân pe
nume Al Hafed. Acesta avea propri-
etãþi nesfârºite, livezi ºi lanuri în-
tinse de grâu. Era un om mulþumit ºi
bogat: mulþumit pentru cã era bogat
ºi bogat pentru cã era mulþumit.
Într-una din zile primi vizita unui
preot budist. Acesta se aºezã lângã
foc, alãturi de Al Hafed, ºi-i spuse
cum e fãcutã lumea noastrã. I-a spus
cã odatã lumea fusese nici mai mult
nici mai puþin decât un nor de ceaþã
ºi cã Atotputernicul ºi-a înfipt dege-
tul în acest nor ºi l-a tot învârtit, din
ce în ce mai repede, pânã când norul
s-a transformat într-o minge vigu-
roasã de foc. Aceasta s-a rostogolit
prin univers, croindu-ºi drum printre
ceilalþi nori de ceaþã, pânã când ume-
zeala universului a abãtut asupra ei
ploi puternice ºi reci. Suprafaþa în-
cinsã s-a rãcit, formând o crustã ex-
terioarã destul de durã. Apoi, flãcã-
rile interne au rãbufnit prin pojghiþa
rãcoritã ºi astfel s-au nãscut munþii,
dealurile ºi vãile lumii noastre mi-
nunate. Dacã magma a fost scuipatã
violent afarã ºi s-a rãcit repede, s-a
transformat în granit; cea care s-a
rãcit mai greu a devenit argint; cea
care s-a rãcit lent, s-a transformat în
aur. La sfârºit s-au format diaman-
tele; un diamant este o picãturã în-
gheþatã de soare!
Profesor de... Fericire
ªi a mai spus ceva povestitorul,
ceva ce nu voi uita nicicând: cã dia-
mantul este creaþia supremã a lui
Dumnezeu în regnul mineral, aºa
cum femeia este în regnul animal.
Cred cã acesta-i motivul puternicei
atracþii dintre femei ºi diamante!...
Iar bãtrânul preot i-a spus lui Al
Hafed cã dacã ar fi avut un pumn cu
diamante, ar fi putut cãpãta o þarã în-
treagã; cu o minã de diamante, însã,
ºi-ar fi putut înzestra copiii cu tro-
nuri ºi regate, datoritã influenþei
imensei bogãþii aflate într-o minã.
Al Hafed a ascultat povestea
despre diamante ºi despre valoarea
lor, iar când ºi-a pus capul pe pernã
în acea searã, s-a simþit un om sãrac.
Nu pierduse nimic, dar era nemulþu-
mit ºi nefericit, pentru cã se gândea
cã este sãrac. κi spuse: „Vreau o
minã de diamante!“ ªi nu închise un
ochi toatã noaptea, iar dimineaþã, de-
vreme, porni în cãutarea preotului.
ªtiu din experienþã cã de trezeºti
un preot dis-de-dimineaþã, nu va fi
foarte bine dispus. El l-a trezit totuºi
pe preot ºi, nerãbdãtor, i-a cerut:
— Spune-mi unde gãsesc dia-
mante!
— Diamante? Ce nevoie ai de ele?
— Vreau sã fiu extraordinar de
bogat, dar nu ºtiu unde sã merg, rãs-
punse Al Hafed.
Iar preotul îi zise:
— Ei bine, dacã vei vedea un râu
care se rostogoleºte peste nisipuri
31

albe, printre piscuri înalte, în acele
nisipuri vei gãsi diamante, întotdea-
una!
— Chiar crezi cã existã un ase-
menea râu?
— Nenumãrate, nenumãrate! Tot
ceea ce trebuie sã faci este sã por-
neºti în cãutarea lor, pentru cã dupã
aceea le vei gãsi.
Al Hafed hotãrî:
— Voi porni!
Aºa cã ºi-a vândut ferma, ºi-a re-
cuperat banii pe care-i dãduse cu îm-
prumut, ºi-a încredinþat familia unui
vecin spre îngrijire ºi a plecat în cãu-
tarea diamantelor.
A început foarte potrivit, aº zice
eu, de la Munþii Lunii. Apoi ajunse în
Palestina, hoinãri prin toatã Europa
ºi, în cele din urmã, când banii se ter-
minarã ºi el hãlãduia în zdrenþe, ne-
mernicie ºi sãrãcie, adãstã la malul
celui golf al Barcelonei.
Când un val se aruncã printre Co-
loanele lui Hercule, bietul om, sufe-
32
rind, nu putu rezista tentaþiei de a se
încredinþa apei, aºa cã se scufundã
sub coama înspumatã, fãrã sã mai vadã
vreodatã lumina zilei.
Dupã ce ghidul terminã de poves-
tit, opri cãmila pe care încãlecasem
eu ºi începu sã fixeze desagii pe spa-
tele animalului. Atunci mi-a trecut
prin minte: „Oare de ce a spus cã
aceasta-i o poveste destinatã numai
prietenilor lui de suflet?“ Nu reuºeam
sã disting nici un început, nici un
miez ºi nici un deznodãmânt în
aceastã poveste. Nu mai auzisem nici
una în care eroul sã fie ucis din pri-
mul capitol. Iar în cazul acesta auzi-
sem doar un capitol, ºi eroul princi-
pal îºi gãsise sfârºitul.
Dupã ce ghidul îºi terminã treaba,
continuã povestea.
— Succesorul lui Al Hafed ºi-a
dus într-o zi cãmila la adãpat ºi, pe
când aceasta îºi muia buzele în apa
limpede a izvorului din grãdinã, zãri
o lucire ciudatã în nisipul învolburat
Profesor de... Fericire
de curentul neastâmpãrat al apei. În-
tinse mâna ºi scoase din unde o pia-
trã neagrã, cu un miez care reflecta
lumina soarelui în toate culorile
curcubeului. Luã piatra acasã ºi o
uitã pe o etajerã.
La câteva zile, preotul trecu pe
acolo. Vãzând strãlucirea pietrei, sãri
în picioare ºi izbucni:
— Un diamant! Iatã, un diamant!
S-a întors, oare, Al Hafed?
— Nu, nu s-a întors, veni rãspun-
sul din partea succesorului lui Al Ha-
fed. Iar acesta nu-i decât un pietroi
amãrât, pe care l-am gãsit în grãdinã...
— Ba nu, e un diamant! Sunt sigur
de asta!
ªi se repezirã amândoi în grãdi-
nã. Rãscolirã nisipurile albe cu dege-
tele. Descoperirã mai multe dia-
mante, care mai de care mai valo-
roase decât primul ºi, astfel fu des-
coperitã mina de diamante de la Gol-
conda, cea mai bogatã minã de pe
pãmânt, mai bogatã chiar ºi decât cea
de la Kimberley.
Terminând povestea, ghidul îºi
aruncã din nou capiºonul în sus, mar-
când astfel morala poveºtii.
ªi atunci am înþeles de ce îmi spu-
sese cã povestea aceea era pentru prie-
teni de suflet.
Nu i-am spus, însã, cã înþelesesem.
Avea un stil de a insista asupra lucru-
rilor, asemenea unui avocat, ºi de a
spune pe ocolite ceea ce nu voia sã
spunã direct. Am înþeles ce dorise
Profesor de... Fericire
sã-mi transmitã: cã eu, un tânãr ame-
rican ce plecasem în cãlãtorie în jo-
sul râului Tigru, aº fi fãcut mai bine
sã rãmân acasã. Dar nu i-am spus cã
pricepusem mesajul.
I-am rãspuns, însã, cã povestea
lui îmi amintea de o alta, pe care m-am
apucat sã i-o relatez repejor. I-am spus
despre californianul care, în 1847,
deþinea un ranch ºi care auzise cã în
sudul Californiei se descoperise aur.
Drept pentru care a vândut ferma co-
lonelului Sutter ºi s-a înjugat la goa-
na dupã aur. Colonelul a instalat o
moarã pe cursul de apã care strãbãtea
ferma. Într-una din zile, fetiþa lui a
adus în casã o mânã de nisip de pe
fundul râului. L-a pus la uscat lângã
foc ºi, pe când îl cernea printre degete,
un oaspete aflat atunci în casa colo-
nelului a zãrit printre firele de nisip
mici pepite de aur. Omul care-ºi vân-
duse ferma pentru a pleca în cãutarea au-
rului nu s-a mai întors niciodatã acasã.
Am þinut acest discurs în orãºelul
din California lângã care se aflase
ferma colonelului Sutter.
Mina de aur este ºi azi în exploa-
tare, cel de-al treizeci ºi unulea pro-
prietar al fermei câºtigând, fie cã
doarme, fie cã e treaz, câte 20 de do-
lari de aur la fiecare sfert de orã. Ori-
cãruia dintre noi i-ar plãcea acest
venit!
Cel mai bun exemplu în acest
sens care-mi rãsare în minte vine din
Pennsylvania. Un om care trãia acolo
33
era proprietarul unei ferme, ºi a fãcut
ce aº face ºi eu dacã aº avea o fermã
în Pennsylvania – a vândut-o. Dar
înainte de-a o vinde, a fãcut o înþele-
gere cu vãrul sãu din Canada, pentru
exploatarea eventualelor resurse na-
turale ce s-ar fi gãsit acolo. ªi, într-
adevãr, s-a descoperit petrol.
Aºa cã acest fermier din Pennsyl-
vania i-a cerut vãrului sãu o slujbã.
Prin urmare, dupã cum vedeþi, fermi-
erul nu era chiar aºa de stupid. Nu ºi-a
pãrãsit proprietatea cu mâinile goale.
Dintre toþi netoþii de sub soare, nici
unul nu este mai prost decât cel care-ºi
pãrãseºte slujba înainte de a avea si-
guranþa alteia. Asta se aplicã mai ales
celor din profesia mea ºi mult mai pu-
þin celor care vor sã obþinã un divorþ.
Dupã cum v-am spus, fermierul nu
ºi-a pãrãsit proprietatea pânã când nu
ºi-a gãsit altceva. A scris în Canada,
dar vãrul sãu i-a spus cã nu-l poate an-
gaja, deoarece e un novice într-ale
exploatãrii petrolului. „Bine“, spuse
acesta, „voi învãþa.“ Astfel încât s-a
pus cu burta pe carte. A început de la
cele mai simple noþiuni, pânã când a
ajuns sã ºtie totul. Dupã care i-a scris
din nou vãrului sãu, spunându-i cã ºtie
tot. „Atunci, vino“, sunã rãspunsul.
Dupã cum aratã registrele oficiale
ale þinutului, omul nostru ºi-a vândut
ferma cu 833 de dolari – bani rotunzi,
nu mãrunþiº. Nu departe de casã cur-
gea un izvoraº, pe care fostul propri-
etar îl îngrãdise, permiþând anima-
34
lelor de la fermã sã se înfrupte zilnic
din apa limpede de dincolo de digu-
leþ. Astfel, timp de 23 de ani, propri-
etarul îngrãdise, fãrã sã ºtie, un izvor
de petrol despre care geologul de stat
din Pennsylvania a declarat oficial,
încã din 1870, cã valoreazã o sutã de
milioane de dolari. Acolo se gãseºte
acum oraºul Titusville, iar izvoarele
din Pleasantville mai sunt în exploa-
tare ºi astãzi. Iar omul, care a fost ne-
voit sã înveþe totul despre petrol, ºi-a
vândut ferma pentru, repet, 833 de
dolari!
Iatã acum un alt exemplu, pe care
l-am gãsit în Massachusetts, lucru de
care îmi pare rãu, pentru cã e vorba
despre statul în care m-am nãscut.
Tânãrul despre care vã povestesc a
plecat din statul lui pentru a-ºi termi-
na studiile – a plecat la Yale, pentru a
aprofunda mineritul. În ultimul an de
studiu era plãtit cu 15 dolari pe sãp-
tãmânã pentru a face meditaþii cu
studenþii mai slabi la cursul de mi-
neralogie. La terminarea facultãþii i
s-au oferit 45 de dolari, în loc de 15,
ºi o catedrã la facultate. El s-a dus
glonþ acasã ºi i-a spus mamei:
— Mamã, n-am de gând sã mun-
cesc pentru 45 de dolari pe sãptãmânã.
Ce sunt 45 de dolari pentru o minte
ca a mea? Mamã, hai sã mergem în
California, sã sãpãm dupã aur ºi sã
ne îmbogãþim!
— Dar, dragul meu, spuse mama,
important e sã fii fericit, nu bogat!
Profesor de... Fericire
Pentru cã era, totuºi, singurul ei
fiu, a acceptat în cele din urmã. Au
vândut ce aveau în Massachusetts ºi
au plecat în Wisconsin, unde tânãrul
absolvent s-a angajat la o companie
minierã.
Acolo era plãtit cu 15 dolari pe
sãptãmânã. Era interesat în deschide-
rea de noi mine, însã nu i-a reuºit
niciodatã. În schimb, noul proprietar
al casei din Massachusetts, întorcân-
du-se într-o zi de la cules de cartofi,
s-a înþepenit cu coºul plin în braþe,
între poartã ºi zidul gardului. Fer-
mele din Massachusetts au, în cea
mai mare parte, garduri construite
din piatrã veche, iar fermierii nu obiº-
nuiesc sã facã porþi prea largi. Pe mã-
surã ce forþa coºul, omului i-a atras
atenþia, înfipt în gard, un... lingou de
argint pur. Iar specialistul în mine-
ralogie, care nu fusese dispus sã mun-
ceascã pentru 45 de dolari pe sãptã-
mânã, ºezuse chiar acolo când înche-
iaserã vânzarea; acolo fusese crescut;
trecuse de mii ºi mii de ori pe lângã
bucata aceea de argint, o atinsese,
poate, de sute de ori cu mâneca hai-
nei, numai cã nu-i strigase: „Hei, sunt
aici! Sunt aici ºi valorez o sutã de mii
de dolari! Ce mai aºtepþi?“ Dar el nu-i
dãduse nici o atenþie. ªi era profesor
de mineralogie. Iar argintul nu era un
material obiºnuit prin acele locuri!
Nu ºtiu dacã existã ceva care sã mã
amuze mai tare decât sã povestesc
despre dandanalele ale cãror perso-
Profesor de... Fericire
naje sunt aceºti „profesori“. Dar ºtiu
cã mi-ar plãcea sã aflu cum o mai duce
bietul om în Wisconsin. Mi-l imagi-
nez stând lângã foc ºi povestindu-le
prietenilor:
— Îl cunoaºteþi pe unul, Conwell,
care trãieºte în Philadelphia?
— Da, am auzit de el.
— Dar pe Jones, din acelaºi oraº,
îl ºtiþi?
— Da, am auzit ºi de el.
Apoi începe sã râdã de nu se mai
poate opri ºi le spune prietenilor:
— Cu siguranþã cã au procedat la
fel ca mine!...
ªi nu e de glumã, pentru cã mulþi
dintre noi au fãcut la fel. Nouãzeci
dintr-o sutã de oameni au fãcut
aceastã greºealã chiar azi. Iar eu cred
cã tu ar trebui sã fii bogat, nu sã fii
sãrac. E curat nenoroc sã trãieºti în
Philadelphia ºi sã fii sãrac; ºi e de
douã ori nenoroc, pentru cã poþi fii,
la fel de bine, bogat. Philadelphia îþi
oferã multe oportunitãþi. Trebuie sã
fii bogat! Poþi sã fii bogat!
Persoanele cu prejudecãþi religi-
oase vor spune acum:
— Cum poþi sã-þi petreci timpul
îndemnând tânãra generaþie sã-ºi de-
dice viaþa câºtigãrii banilor, spiritului
comercial?
Da, susþin cã trebuie sã-þi dedici
timpul încercãrii de a te îmbogãþi!
ªtim cu toþii cã existã ºi lucruri mai
valoroase decât banii. Cu siguranþã
cã ºtim! Da! Pe o inimã întristatã
35
peste mãsurã, din pricina unui mor-
mânt pe care se aºtern frunze tomna-
tice, sigur n-o mai impresioneazã
banii. Da, existã lucruri mai înãlþã-
toare ºi mai profunde decât banii.
Oricare om care a suferit ºtie cã existã
lucruri mai dulci, mai sfinte ºi mai
sacre decât aurul. Cu toate acestea,
orice om cu capul pe umeri ºtie cã
toate aceste lucruri devin mai pro-
nunþate prin intermediul banilor. Banii
înseamnã putere!
Banii au putere! Iar dacã un om
afirmã: „Nu vreau bani“, el spune, de
fapt: „Nu vreau sã-mi ajut în nici un
fel semenii!“. Aceastã afirmaþie este
absurdã. E absurd sã nu corelãm aces-
te douã lucruri.
Viaþa e de-a dreptul minunatã ºi
ar trebui sã ne petrecem timpul câº-
tigând bani tocmai datoritã puterii lor.
Cu toate acestea, prejudecata de na-
turã religioasã în privinþa banilor este
atât de viguroasã, încât existã o mul-
þime de oameni care considerã cã a fi
36
sãrac e o onoare în faþa lui Dumne-
zeu. Încerc sã-i privesc în ochi, acum,
tocmai pe aceia care gândesc aºa.
Odatã, în timpul unei rugãciuni,
l-am auzit pe unul dintre credincioºi
murmurând cât de fericit e el pentru
cã se numãrã printre sãracii lui Dum-
nezeu, ºi m-am întrebat ce reacþie ar
fi avut soþia lui dacã l-ar fi auzit pro-
nunþând aceste cuvinte, având în ve-
dere cã ea lucra ca spãlãtoreasã, în
timp ce el stãtea acasã, fumând liniº-
tit pe verandã. Nu vreau sã mai vãd
asemenea sãraci ai lui Dumnezeu!
Dacã un om ar fi putut sã fie bogat,
iar acum e lipsit de puteri fiindcã e
sãrac, va fi greºit el undeva: fie a fost
nedrept cu sine însuºi, fie a fost ne-
drept faþã de semenii sãi. Dacã ne îm-
bogãþim, trebuie sã o facem, totuºi,
prin mijloace onorabile, creºtineºti,
pentru cã doar aceasta-i calea cãtre îm-
bogãþirea rapidã.
Nu cu mult timp în urmã, un stu-
dent la teologie a intrat în biroul meu
Profesor de... Fericire
ºi mi-a spus cã era de datoria lui „sã
mã aducã pe calea cea bunã“. L-am
întrebat despre ce e vorba ºi mi-a spus:
— Simt cã este de datoria mea sã
vã vorbesc, domnule. ªi sã vã pun în
vedere cum cã Sfânta Scripturã men-
þioneazã cã banii sunt rãdãcina tutu-
ror relelor.
L-am întrebat unde a gãsit acest
citat. Mi-a rãspuns cã în Biblie.
Atunci l-am întrebat dacã nu cumva
întocmise el o Biblie nouã, la care el
mi-a replicat tãios cã-i vorba despre
Biblia pe care-o ºtim cu toþii.
— Ei bine, eu nu ºtiu în ce loc din
Biblie se spune acest lucru despre
bani. Nu am vãzut nicãieri vreo men-
þiune de acest gen. Eºti bun sã-mi
aduci ºi mie Biblia ta? l-am rugat.
A pãrãsit camera, dar s-a întors
imediat cu Biblia în mânã, purtând
pe chip mândria bigotã a sectantului
îngust la minte, care ºi-a gãsit crezul
ilustrat într-o interpretare greºitã a
Scripturii. Îmi puse Biblia în faþa
ochilor ºi îmi schelãlãi în ureche:
— Iatã, aici e! Puteþi citi ºi singur!
I-am replicat:
— Tinere, vei învãþa, pe mãsurã ce
anii vor trece peste tine, cã nu poþi
permite altora sã citeascã ºi sã inter-
preteze Biblia în locul tãu. Vezi tu,
nu conteazã cã aparþii unei alte con-
gregaþii. Citeºte-mi, te rog, pasajul
cu pricina.
A deschis Biblia ºi a citit: „Iubirea
de arginþi este rãdãcina tuturor relelor.“
Profesor de... Fericire
Atunci a înþeles. Când a citat din
Biblie, a grãit adevãrul. „Iubirea de
arginþi este rãdãcina tuturor relelor“.
Asta e! Adorarea mijloacelor, nu a sco-
purilor. Chiar dacã nu poþi atinge sco-
purile fãrã mijloace. Atunci când
omul idolatrizeazã banii, ºi nu scopu-
rile în care pot fi aceºtia folosiþi,
atunci când jupoaie ºi pielea de pe
alþii pentru un dolar amãrât, atunci
chiar devin rãdãcina tuturor relelor.
Gândiþi-vã ce aþi putea face pentru
copilul, soþia, casa ºi oraºul dumnea-
voastrã în cazul când aþi deþine o sutã
de mii de dolari, atât cât valora argin-
tul din zidul porþii. Gândiþi-vã cum
aþi putea ajuta colegiul local dacã aþi
avea bani ºi dorinþa de a-i dãrui. Cu
toate acestea, prietene, oamenii încã
mai spun cã nici unul dintre noi n-ar
trebui sã-ºi petreacã timpul îmbogã-
þindu-se.
Câtã ipocrizie! Ar trebui sã ne
îmbogãþim, pentru cã banii înseamnã
putere!
Cred cã trebuie sã mã explic. Avem
prejudecãþi legate de oamenii bogaþi
din pricina minciunilor cu care ni se
împuiazã capul în ceea ce-i priveºte.
Mulþi cred minciunile îndrugate des-
pre domnul Rockefeller – ºi asta pen-
tru cã are douã sute de milioane de
dolari! ªi totuºi, cât de neadevãratã
este imaginea prezentatã lumii. Din
nefericire, în ziua de azi este greu sã
spui adevãrul, fiindcã ziarele încearcã
sã-ºi vândã tirajele numai pe baza
senzaþionalului. Este îngrozitor felul
37
în care mint fãrã ruºine în legãturã cu
oamenii bogaþi, ºi nu cred cã existã o
altã modalitate de a demonstra acest
lucru decât menþionând felul în care
ziarele prezintã Philadelphia.
Zilele trecute a venit la mine un
tânãr ºi mi-a zis:
— Dacã domnul Rockefeller este,
aºa cum credeþi dumneavoastrã, un
om bun, de ce toatã lumea vorbeºte
împotrivã-i?
— Pentru cã a reuºit, spre deose-
bire de noi. Pur ºi simplu, pentru cã e
diferit de noi. De aceea domnul Car-
negie este atât de criticat de lumea
asta invidioasã! Pentru cã a adunat
mai mult decât avem noi. Dacã ci-
neva ºtie mai multe decât mine, am
tendinþa de a critica într-un fel sau al-
tul cunoºtinþele lui. Dacã un ierarh
predicã din amvon la o mie de cre-
dincioºi, iar eu, în biserica mea, abia
atrag cincisprezece, care mai ºi mo-
þãie pe deasupra, normal cã mã voi
simþi tentat sã-l critic!
Omul care ne-o ia înainte se va
„bucura“ întotdeauna de acest trata-
ment. La urma urmei, omul pe care îl
critici are o sutã de milioane de do-
lari, iar tu numai cincizeci de cenþi în
buzunare. Prin urmare, fiecare deþi-
neþi atât cât valoraþi!...
Unul dintre cei mai bogaþi oameni
din þarã mi-a trecut pragul casei ºi,
stând în salon, m-a întrebat:
— Ai citit în ziare toate minciu-
nile care se spun despre familia mea?
38
— Da. ªi am ºtiut cã sunt minciuni.
— Oare de ce mint în halul ãsta?
I-am rãspuns:
— Dacã îmi vei da mie toatã ave-
rea ta, vei vedea cã voi prelua ºi min-
ciunile care se spun despre tine.
— Eu nu vãd, totuºi, sensul aces-
tor minciuni. Fii sincer, Conwell, cum
crezi tu cã mã vede poporul american?
— Ei bine, crede cã eºti cel mai
mare ticãlos care a cãlcat pe-acest
pãmânt!
— ªi eu ce pot face?!
— Nimic. Din nefericire, nu poþi
face nimic.
Chiar dacã, vã spun cu mâna pe
inimã, e unul dintre cei mai blânzi
creºtini ce mi-a fost dat sã cunosc.
Dacã ai o sutã de milioane de dolari,
vei avea ºi minciunile. Milioane de
minciuni vor fi nãscocite. ªi în felul
acesta îþi vei da seama cât succes ai.
Cu cât se va minþi mai mult, cu atât
eºti mai de succes. Cu toate acestea,
eu susþin cã trebuie sã fii bogat!
Deseori au venit la mine tineri care
mi-au spus:
— Aº vrea sã intru în afaceri, dar
nu pot.
— De ce nu?
— Pentru cã nu am capitalul cu
care sã încep.
— Ce mai e ºi cu acest capital?
Tinere, priveºte în jurul tãu! Dacã
te vei uita la generaþia bogatã a Phila-
delphiei, vei vedea cã toþi au fost la
început niºte bãieþi sãraci. Iar tu scân-
Profesor de... Fericire
ceºti dupã capital? Eºti norocos cã nu
ai capital! Mã bucur cã eºti sãrac!
Îl compãtimesc pe fiul unui bogã-
taº. El ocupã, în zilele noastre, o po-
ziþie extrem de delicatã. Chiar meritã
compãtimire. El nu va ajunge sã cu-
noascã cele mai minunate aspecte ale
vieþii. Nu are cum. Statisticile din
Massachusetts relevã cã nici unul din
ºaptesprezece fii ai unor oameni bo-
gaþi nu moare bogat! Trãiesc în lux,
dar mor în sãrãcie. Chiar dacã n-ajung
sã cheltuiascã toþi banii pãrinþilor sãi,
nu vor cunoaºte niciodatã cele mai mi-
nunate aspecte ale vieþii!
Un tânãr student m-a rugat sã-i
spun care cred eu cã este cea mai feri-
citã orã din viaþa unui om.
Am reflectat îndelung ºi am ajuns
la concluzia cã cel mai fericit ceas pe
care un pãmântean îl poate trãi este
cel în care un tânãr îºi trece în braþe
mireasa peste pragul casei pe care a
construit-o el însuºi, dupã care se în-
toarce cãtre ea ºi-i spune cu o elo-
cinþã nemaiîntâlnitã:
— Aleasa inimii mele, am con-
struit aceastã casã de unul singur. Am
muncit singur. Totul este al meu ºi îl
împart cu tine!
Acesta, cred eu, este momentul
cel mai înãlþãtor pe care-l poate trãi o
inimã umanã. Dar fiul unui om bogat
nu va avea niciodatã acces la un ase-
menea moment. Va cãlca, poate, ºi el
într-o casã nouã, dar pe mãsurã ce va
înainta în imensitatea locuinþei, va
Profesor de... Fericire
spune: „Mama mi-a dat asta, ailaltã,
ºi aia, ºi ailaltã“, pânã când biata
tânãrã îºi va dori sã se fi mãritat cu
soacrã-sa.
Ah, cât îl compãtimesc pe fiul unui
bogat! Snobismul îl va transforma
într-o sperietoare de ciori, cu mâinile
înãlþate spre cer. Nu aþi vãzut nici
unul prin Atlantic City? Eu am vãzut
o astfel de sperietoare de ciori ºi m-am
gândit necontenit la ea.
Þineam cursuri la Niagara Falls
ºi, dupã seminar, m-am dus la hotel.
La recepþie l-am vãzut pe fiul unui
milionar din New York. Era un exem-
plar indescriptibil, de o relevanþã an-
tropologicã. Avea un baston cu mâ-
nerul aurit – probabil mai deºtept
decât el. Nu cred cã-l pot descrie pe
acest tânãr nici dacã mã strãduiesc.
Pot spune, însã, cã purta niºte oche-
lari prin care nu se vedea nimic, pan-
tofi de ultima modã, cu care nu putea
merge, ºi pantaloni care îl împiedi-
cau sã se aºeze pe scaun. Ce mai, era
îmbrãcat ca un greiere! Ei bine, gre-
ieraºul ãsta a apãrut la recepþie când
am intrat eu. ªi-a potrivit ochelarii
care-l împiedicau sã vadã ºi apoi a cerut,
cu un accent britanic pur ºi enervant:
— Domnule, domnule, sunteþi
atât de amabil încât sã îmi oferiþi hâr-
tie de scris ºi niºte plicuri?
Recepþionerul l-a mãsurat din pri-
viri cu repeziciune, a deschis un ser-
tar ºi, aruncându-i cele cerute, s-a în-
tors grãbit la ale lui.
39

Ar fi trebuit sã-l vedeþi pe greiere
în momentul în care plicurile ºi hâr-
tia au aterizat pe tejghea.
Lui, ale cãrui dorinþe fuseserã în-
totdeauna satisfãcute de servitori, sã-i
fie aruncate aºa? κi potrivi iarãºi
ochelarii incomozi pe nas ºi strigã:
— Întoarce-te imediat, domnule,
în clipa asta! Vã rog sã-l puneþi pe
unul dintre valeþi sã-mi ducã hârtia ºi
plicurile la biroul de colo!
Biata maimuþicã americanã,
demnã de dispreþ! Nu îºi putea duce
de una singurã hârtiuþa ºi plicurile,
preþ de câþiva metri. Cred cã nu reu-
ºea sã-ºi coboare nici braþele! Nu am
nici un fel de înþelegere pentru astfel
de specimene umane.
Dacã nu ai nici un fel de capital,
nu pot decât sã mã bucur pentru tine!
N-ai nevoie de el. Ai nevoie de bun
simþ ºi de simþ practic, ºi nu de bani
în buzunar!
A.T. Stewart, nobilul comerciant
new-yorkez, cel mai bogat om din
America vremii sale, a fost un bãie-
40
þel sãrac. A intrat în afaceri cu un dolar
ºi jumãtate. Dar a pierdut 87 de cenþi
din aceastã sumã, pentru cã a cum-
pãrat niºte ace, aþã ºi nasturi, pe care
voia sã le vândã, dar nimeni nu s-a
arãtat dornic sã le cumpere.
Eºti sãrac? Asta înseamnã cã nu
eºti dorit ºi cã eºti lãsat sã te descurci
singur. Aceasta este lecþia! O poþi
aplica în orice fel doreºti, pentru cã
se petrece în viaþa fiecãruia dintre
noi, tânãr sau bãtrân.
Stewart n-a ºtiut de ce anume aveau
nevoie oamenii; prin urmare, a cum-
pãrat ceva inutil celorlalþi ºi a avut de
suferit o pagubã. El a învãþat, astfel,
principala lecþie a comerþului. ªi a
spus:
— Nu voi mai cumpãra nimic pânã
când nu-mi dau seama de ce anume
au nevoie oamenii. Abia mai apoi voi
face tranzacþia!
A bãtut din uºã în uºã ºi a aflat
care erau dorinþele semenilor sãi, a
investit restul de 62 de cenþi ºi a în-
ceput sã satisfacã o „necesitate cu-
Profesor de... Fericire
noscutã“. Eu spun cã nu e importan-
tã ocupaþia pe care o ai. Nu e impor-
tant dacã eºti avocat, doctor, mena-
jerã, profesor sau orice altceva, pen-
tru cã principiul este identic. Mai în-
tâi trebuie sã ºtii care sunt dorinþele
oamenilor ºi abia apoi începi sã sa-
tisfaci acea nevoie: succesul va veni
mai mult ca sigur!
A.T. Stewart a continuat astfel
pânã când a acumulat 40 de milioane
de dolari. „Pãi“, veþi spune, „acest
lucru este posibil în New York, nu
aici, în Philadelphia!“.
Statisticile întocmite cu mare acu-
rateþe în New York, în 1889, au rele-
vat faptul cã în oraº existau 107 mili-
onari, fiecare având peste zece mi-
lioane de dolari. Acest fapt era de-a
dreptul remarcabil ºi oamenii consi-
derau cã trebuie sã plece la New
York pentru a se îmbogãþi. Dintre cei
107 milionari, numai 7 ºi-au fãcut ave-
rea în acest oraº, restul mutându-se
aici dupã ce deveniserã deja milio-
nari. 67 din restul de o sutã ºi-au acu-
mulat milioanele în oraºe cu mai pu-
þin de 6000 de locuitori, iar cel mai
bogat om din þarã a trãit într-un orãºel
cu 3500 de locuitori, în care s-a nãs-
cut ºi pe care nu l-a pãrãsit niciodatã.
Nu conteazã unde eºti, conteazã
ce eºti! Dar dacã se pune problema
mãrimii oraºului, nu uitaþi cã cel mai
mãrunt orãºel furnizeazã oportunitãþi
veritabile de a strânge milioane de
dolari!
Profesor de... Fericire
John Jacob Astor era un tânãr sã-
rac, dar a adunat mai mulþi bani decât
toþi urmaºii sãi la un loc!
Cum a reuºit? A preluat ipoteca
unui atelier de marochinãrie din New
York, pentru cã oamenii nu puteau
plãti chiria ºi dobânda. A devenit,
astfel, partenerul unui om de afaceri
falimentar.
Dupã ce a semnat înþelegerea, s-a
dus în parc ºi s-a aºezat pe o bancã.
Acolo, pe acea bancã, a cunoscut cea
mai semnificativã ºi, dupã pãrerea
mea, cea mai plãcutã parte a partene-
riatului. Cãci s-a putut uita în voie
dupã doamnele care treceau pe acolo.
ªi care-i bãrbatul care nu se îmbogã-
þeºte astfel? Însã John Astor nu a cãu-
tat sã vadã cu adevãrat femeile. El s-a
uitat dupã altceva. Când o doamnã
tânãrã a trecut prin dreptul lui, cu
umerii drepþi ºi capul sus, ca ºi cum
i-ar fi pãsat cã toatã lumea o admira,
Astor i-a cercetat... pãlãria! Înainte
ca femeia sã disparã, el ºtia forma pã-
lãriei, culoarea, felul aþei cu care fu-
sese cusutã broderia, unghiul în care
erau îndoite borurile, totul! Apoi s-a
ridicat ºi a dat fuga la atelier.
— Confecþionaþi o pãlãrie la fel
ca cea pe care o voi descrie eu! le-a
cerut oamenilor. ªi sã nu mai faceþi
nici un alt model în afarã de acesta!
Le-a spus pãlãrierilor ce sã facã
ºi a plecat iar în parc, unde a zãrit o
altã doamnã, cu un alt tip de pãlãrie
care atrãgea privirile.
41
 — Ei bine, le-a spus el confecþio-
nerilor sãi, mai faceþi încã un model
de pãlãrie!
John Jacob Astor nu ºi-a umplut
vitrina atelierului cu pãlãrii care sã
punã femeile pe fugã, pentru ca apoi
sã se refugieze dupã tejghea ºi sã se
jeleascã pentru cã nu cumpãrã ni-
meni de la el. A analizat cu atenþie fie-
care produs pe care l-a oferit clien-
telei sale înainte de a-l expune.
Da, prieteni, niciodatã n-au exis-
tat la îndemâna oamenilor sãraci atâ-
tea oportunitãþi de a se îmbogãþi, pre-
cum sunt acum, aici, în Philadelphia.
Faptul cã se lasã pradã descurajãrii îi
împiedicã pe oameni sã se îmbogã-
þeascã. E simplu, nu? Calea e deschisã
– am face bine sã profitãm de ea!
Fii om, fii independent, ºi atunci
vei descoperi calea mereu deschisã
de la sãrãcie la bogãþie!
Sã zicem cã voi coborî în mijlo-
cul vostru ºi cã voi cere sã mi-i pre-
42
zentaþi pe cei mai de seamã inventa-
tori care trãiesc aici, în Philadelphia.
Veþi spune:
— Pãi, noi nu avem inventatori în
Philadelphia. E un oraº cu un ritm
prea lent pentru ca cineva sã devinã
inventator.
Dar asta-i fals, pentru cã inventa-
tori sunt ºi aici, în public! Poate e un
bãrbat în vârstã, poate e o femeie, ne-
încrezãtoare în capacitatea invenþiei
sale de a schimba lumea.
Dacã studiaþi istoria invenþiilor,
veþi remarca faptul cã, în mod bizar,
autorul unei invenþii majore a izbutit
fãrã a purta în minte gândul cã este
un mare inventator. Deci, cine sunt
cei mai mari inventatori? Sunt per-
soane cu un simþ practic extrem de
dezvoltat, care au identificat nevoile
din societate ºi s-au pus în slujba sa-
tisfacerii lor. Dacã vreþi sã inventaþi
ceva, nu cãutaþi printre rotiþele minþii
voastre, ci aflaþi de ce anume au ne-
Profesor de... Fericire
voie semenii voºtri; puneþi-vã apoi în
sprijinul acelei nevoi ºi veþi fi pãrin-
tele unei invenþii la care nici mãcar
nu visaþi vreodatã!
Cei mai mari inventatori sunt oa-
meni simpli, dar nobili. Pe cât de sim-
pli, pe atât de nobili. Cu cât mai sim-
plã maºinãria, cu atât mai folositoare!
Aþi cunoscut vreodatã un om no-
bil? Comportamentul sãu este atât de
simplu, de deschis, încât aþi putea
crede cã oricine poate face ce face el.
Iar asta e valabil pentru toþi oamenii
de seamã din lumea întreagã!
Când mã documentam pentru a
scrie despre viaþa generalului Gar-
field, unul dintre vecinii sãi m-a con-
dus la uºa din spatele casei generalu-
lui ºi a început sã strige:
— Jim, Jim, Jim!
Jim însuºi a venit la uºã ºi ne-a
poftit înãuntru – generalul Garfield
în persoanã! Oamenii de seamã ai
omenirii sunt la fel!
Eram odatã în Virginia, la o uni-
versitate. Voiam sã stau de vorbã cu
cel ce îi conducea destinele. Am în-
trebat pe cineva ºi am fost îndrumat
cãtre un bãrbat care se chinuia sã
scoatã un copac din pãmânt. M-am
apropiat ºi l-am întrebat:
— Ar fi posibil sã-l vãd pe gene-
ralul Robert E. Lee, preºedintele uni-
versitãþii?
Omul s-a îndreptat de ºale ºi mi-a
rãspuns:
— Domnule, eu sunt generalul Lee.
Profesor de... Fericire
Bineînþeles cã nu mi-ar fi dat prin
cap aºa ceva. Când întâlneºti un om
atât de modest, automat îl consideri
un om obiºnuit. Însã nobilismul este
mereu modest, aºa cum invenþiile
cele mai importante sunt întotdeauna
simple.
I-am întrebat odatã pe copiii
dintr-o clasã cine sunt marii inventa-
tori ai lumii. O fetiþã mi-a rãspuns:
— Columb!
Ei bine, mare dreptate a avut! Co-
lumb locuia la o fermã ºi, într-o bunã
zi, când muncea pãmântul, a lãsat
hârleþul din mânã ºi s-a aºezat pe o
piatrã, sã se odihneascã. Pe când ºe-
dea acolo, privind oceanul, a obser-
vat cã navele dispãreau încetul cu în-
cetul sub linia orizontului, ca ºi când
s-ar fi scufundat în ocean. Numai cã
el ºtia cã navele nu se scufundã. ªi
atunci l-a strãfulgerat ideea:
— Voi putea naviga pânã în In-
diile de Est, cãci Pãmântul e rotund!
Ce simplu a fost totul! Ce judeca-
tã maiestuos de simplã! Cine sunt
marii inventatori? Acei oameni sim-
pli, obiºnuiþi, care întrezãresc o ne-
voie ºi încearcã sã o satisfacã.
Odatã, þineam cursuri în Carolina
de Nord ºi casierul unei bãnci stãtea
chiar în spatele unei femei ce purta
pe cap o pãlãrie imensã. Eu am spus:
— Bogãþia e foarte aproape de
voi. E chiar sub ochii voºtri!
Casierul i-a ºoptit atunci vecinu-
lui sãu:
43
 — Înseamnã cã bogãþia mea e
aceastã pãlãrie?!
Ceva mai târziu, în timpul semi-
narului, mi-a trimis un bileþel pe care
mi-a scris exact ce-i spusese vecinu-
lui sãu. I-am rãspuns de la tribunã:
— Oriunde existã o necesitate
umanã, existã ºi o avere mai mare
decât poate oferi o minã!
El mi-a înþeles ideea ºi a inventat
un ac de pãlãrie mai avansat decât
cel pe care îl avusese doamna din faþa
lui la pãlãrie. A primit pe invenþia sa
52.000 de dolari! Aºa a ajuns bogat.
Asta-i întrebarea: puteþi identifica
necesitatea?
Îmi amintesc de un om sãrac din
þinuturile mele natale. Timp de 24 de
ani a trãit din mila semenilor sãi. Lo-
cuia într-o colibã, peste care un arþar
secular îºi întindea coroana ca o bine-
cuvântare, an dupã an. Primãvara,
omul punea o cãldare sub coroanã, ca
sã adune seva dulce de arþar, dar noi,
copiii, o furam de fiecare datã când
puteam. Aºa cã, sãrmanul, nu obþinea
prea mult zahãr de la acel arþar.
Într-o zi, însã, a fãcut un zahãr
atât de alb ºi de cristalin, încât veci-
nul care l-a vizitat a rãmas uluit. Cu
toþii aveam impresia cã zahãrul de
arþar trebuie sã fie roºu sau negru,
nicidecum aºa de alb. Totuºi, bãtrâ-
nul l-a fãcut alb ºi cristalin!
— De ce nu-l faci mereu aºa, l-a
îndemnat vecinul, ca sã-l vinzi la co-
fetãrie?
44
Bãtrânului îi plãcu ideea. ªi se
îmbogãþi, astfel, cu peste 90.000 de
dolari! În jurul copacului construi un
adevãrat palat, cãci, vreme de 40 de
ani, habar n-avusese cã stã pe o co-
moarã!
Mulþi dintre noi ne aflãm sub co-
roana unui astfel de copac al bogãþiei
ºi nu-i înþelegem valoarea. E al nos-
tru, suntem stãpânii lui, facem cu el
ce vrem, dar nu ne poate dãrui bogã-
þia, pentru cã nu ºtim sã identificãm
necesitatea actualã în rândul semeni-
lor noºtri.
Am primit scrisori din întreaga
þarã, de la oameni de peste tot, chiar
ºi din Anglia (unde am þinut niºte se-
minarii), în care oamenii îmi spu-
neau cã au descoperit cutare ºi cutare
lucru chiar sub nasul lor. Un tip din
Ohio m-a plimbat prin fabricile lui
imense primãvara trecutã; îl costa-
serã 680.000 de dolari. Mi-a spus:
— Nu eram bun de nimic pânã la
discursul tãu, „Întinderi de diamante“.
Dar am hotãrât sã mã pun pe treabã,
ºi iatã unde am ajuns!
Iar aceasta-i o experienþã pe care
o trãiesc de câteva ori pe an, peste tot
pe unde am þinut seminarii. Vã spun
asta nu ca sã mã laud, ci ca sã vã daþi
seama cã ºi voi puteþi!
Deci, cine sunt marii inventatori?
Iatã încã un exemplu: un bãrbat din
East Brookfield, Massachussetts. Fu-
sese pantofar ºi-ºi pierduse slujba, aºa
cã îºi pierdea timpul în jurul casei.
Profesor de... Fericire
Nevastã-sa, nervoasã, l-a luat la rost
ºi l-a trimis de-acasã, îmboldindu-l
cu mãtura. Sãrmanul om s-a retras în
fundul curþii, pe un butoiaº de frasin,
la marginea pârâului care curgea pe
acolo. La un moment dat, a observat
în unde un pãstrãv ce înota împotriva
curentului. Omul sãri de la locul lui
ºi reuºi sã prindã pãstrãvul cu mâi-
nile goale. Apoi îl trimise la Worces-
ter. A primit pe el 5 dolari ºi promisi-
unea cã, dacã mai aduce, i se vor plãti
5 dolari pe bucatã. Pantofarul ºi ne-
vasta lui, cu gândul la „5 dolari pe
bucatã“, au bãtut pârâul în lung ºi-n
lat, cãutând alþi pãstrãvi. N-au mai
dat, însã, de nici unul. S-au întors su-
pãraþi acasã ºi s-au plâns preotului.
Acesta nu ºtia nimic despre creºterea
pãstrãvilor, dar le dãdu o idee:
— De ce nu cumpãraþi cartea lui
Seth Green? Veþi descoperi acolo toa-
te informaþiile de care aveþi nevoie!
Profesor de... Fericire
Fãcurã întocmai ºi gãsirã în acea
carte tot ce se ºtia despre creºterea
pãstrãvilor. Aflarã cã un pãstrãv de-
pune pânã la 3600 de icre într-un an,
cã se îngraºã cu un sfert de kilogram
pe an, ºi câte ºi mai câte. Calcularã în
cât timp s-ar face pãstrãvii mari ºi
constatarã cã în patru ani. Apoi pu-
serã pe fiecare pãstrãv câte 5 dolari
ºi, când vãzurã suma, nu le veni sã-ºi
creadã ochilor! ªi începurã creºterea
pãstrãvilor chiar acolo, în grãdina lor!
Cu timpul, se mutarã pe râul Hud-
son ºi devenirã un nume de marcã în
creºterea peºtilor, iar fostul pantofar
fãrã slujbã ajunse vicepreºedintele
Comisiei pentru Creºterea Peºtilor.
Morala acestei poveºti e cã ave-
rea sãlãºluise acolo, în curtea din
spate a casei, timp de 20 de ani, dar
pantofarul n-a avut ochi s-o vadã
decât dupã ce soþia lui l-a îmboldit cu
mãtura.
45

Altãdatã, un dulgher din Hingham,
Massachussetts, a rãmas ºi el ºomer,
distrus de sãrãcie. ªi, la fel ca în po-
vestea de mai sus, soþia lui l-a dat
afarã din casã, sã facã ceva pentru fa-
milie. Omul, supãrat, s-a aºezat pe
malul unei ape ºi a început, gânditor,
sã ciopleascã un lemn cu briceagul.
Seara, când a ajuns acasã, copiii lui
s-au bãtut pe jucãria pe care o cio-
plise. Ca sã-i împace, s-a apucat sã le
mai facã. În momentul acela a intrat
un vecin pe uºã.
— De ce nu faci mai multe, dacã
tot te pricepi? l-a întrebat el.
— Pãi, a zis dulgherul într-o doarã,
nu ºtiu ce sã fac?!...
— De ce nu-þi întrebi copiii? i-a
sugerat vecinul.
— La ce bun? Copiii mei nu sunt
ca toþi copiii...
— Ia încearcã!...
A doua zi, omul a lãsat prejude-
cãþile ºi ºi-a întrebat copiii. Bãiatul i-a
rãspuns:
— Tatã, eu aº vrea o roabã.
46
Fetiþa i-a zis:
— Eu aº vrea o mãsuþã de toaletã
pentru pãpuºã, o caleaºcã pentru pã-
puºã, o umbreluþã, tot pentru pãpuºã.
...ºi a continuat cu o listã pentru
care dulgherului nu i-ar fi ajuns în-
treaga viaþã. Se apucã, totuºi, cu sârg,
sã le facã propriilor copii jucãriile pe
care aceºtia le doreau. Astfel s-au nãs-
cut jucãriile Hingham. Bãrbatul este,
în momentul de faþã, cel mai bogat
om din New England, iar averea sa a
pornit de la pãrerile copiilor sãi! Iatã,
deci, cã nici nu-i nevoie sã pleci de-
acasã pentru a descoperi ce nevoi
sunt în societate.
Întotdeauna vorbesc mult pe acest
subiect, pentru cã îmi plac oamenii
simpli ºi nobili. Oamenii nobili! Pre-
judecata în legãturã cu ei este cã nobi-
litatea ar þine cumva de ocuparea unei
funcþii. Cine sunt oamenii nobili din
sânul societãþii? În primul rând tine-
rii îºi pun aceastã întrebare. Iar rãs-
punsul pe care ei îl primesc de la pro-
fesori, în gimnaziu ºi liceu, este cã oa-
Profesor de... Fericire
menii cu funcþii. Greºit! Ideea este cã
oamenii sunt nobili ºi de seamã numai
prin valoarea lor intrinsecã, nu prin po-
ziþia pe care o pot ocupa accidental.
Vã întreb, care dintre voi va deveni
o persoanã de seamã? Un tânãr îmi
va rãspunde:
— Eu voi ajunge mare!
— Când vei ajunge?
— Când voi intra în politicã ºi
voi avea o funcþie înaltã.
Învaþã-þi lecþia, tinere! Nu cumva
deþinerea unei funcþii publice, în
aceastã formã de guvernãmânt, ar tre-
bui sã fie prima dovadã a smereniei
ºi simplitãþii? Gândeºte-te! E vorba
despre o formã de guvernare pentru
popor, întreþinutã de popor, nu de cel
ce deþine funcþia – iar dacã aceastã na-
þiune este guvernatã aºa cum trebuie,
cel ce ocupã o funcþie este numai un
slujbaº al poporului. Iar Biblia spune
clar: „Sluga sã nu fie mai presus de-
cât stãpânul!“ Biblia spune cã „solul
nu poate fi mai presus decât cel care
l-a trimis“. În aceastã þarã, cetãþenii
sunt stãpânii, iar deþinãtorii de func-
þii nu pot fi niciodatã mai presus de
cei pe care-i slujesc. Ar trebui sã fie
slugi cinstite ale naþiunii, însã ei nu
sunt oamenii cei mai nobili pe care-i
are þara.
Tinere, nu uita, un om nobil care
ocupã o funcþie politicã în acest stat
o poate face doar sacrificându-se pe
sine. În þara noastrã, un om de seamã
va avea de pierdut dacã va prelua o
Profesor de... Fericire
funcþie publicã. Nu uita, tinere! Votu-
rile politice nu vor face din tine un
om nobil!
Mãreþia nu constã în a deþine o
funcþie, ci în a realiza ceva mãreþ cu
mijloace puþine! Realizeazã scopuri
mãreþe din poziþii mãrunte, aceasta
este mãreþia!
Cel ce poate da acestui popor dru-
muri mai bune, locuinþe mai bune,
mai multã religie, mai multã fericire,
mai multã sfinþenie, cel ce este o bine-
cuvântare pentru comunitatea în care
trãieºte, acela va fi mãreþ oriunde se
va duce! Cel ce nu poate fi o binecu-
vântare pentru societate, nu va de-
veni un om nobil niciunde pe faþa pã-
mântului. Cãci viaþa noastrã e þesutã
din fapte, nu din ani; din sentimente,
nu din cifre; din gânduri, nu din aer
respirat! Ar trebui sã mãsurãm tim-
pul cu bãtãile inimii puse în slujba
binelui!
Dacã veþi uita mare parte din ce
v-am spus astãzi, nu uitaþi urmãtoa-
rele, pentru cã aceste cuvinte puþine
cuprind mai multe decât ce v-am
spus eu pânã acum. Îi aparþin lui Bai-
ley: „Trãieºte cu adevãrat cel care
gândeºte mai mult, care încearcã sen-
timente nobile ºi care acþioneazã
drept“!
Traducerea:
dr. Cristian Cârstoiu
Material publicat prin amabilitatea
AMAZINE – CENTRUL DE RESURSE
PENTRU AFACEREA TA! www.amazine.ro
47
 SUMAR
Întâmpinare Lecþii de marketing
...ca pasãrea Phoenix Valorile clientului
de Constantin D. Pavel..............1 de George Marinescu...............19

Balanþa Principii de viaþã

Visul lui John Lenon Sã fim autentici
de Victor Toroº...........................3 de Diana Bercescu...................21

Familia Credinþa
Douã vieþi ºi o existenþã Toleranþa...
de Constantin D. Pavel..............6 de Constantin D. Pavel............25

Liderul Sãnãtate!
Vremea liderilor Prietenul la nevoie se cunoaºte
de Traian Bãdulescu..................8 de Manuela Pintilie.................28

Noi înºine Motivaþional

Duhul din sticlã... Întinderi de Diamante...
de Andreea Popescu.................13 de Russel H. Conwell...............30

Banii
Sãrac sau bogat?
de Constantin D. Pavel............15

Profesor de... Fericire Editor:

CONSTANTIN D. PAVEL
revistã de dezvoltare personalã Redactor:
FLORENTINA PAVEL
Anul 4, nr. 3, decembrie 2006
Redactori colaboratori:
ISSN - 1583-4999 DIANA BERCESCU,
ANDREEA POPESCU,
VICTOR TOROª,
Publicaþie editatã de:
MIRELA PENU,
SC PAVCON TRAIAN BÃDULESCU
Marketing Opportunities Grup SRL
Adresa:
© 2006 - SC PAVCON Marketing Str. Pictor Mirea G.D. nr. 12, ap. 9, sect. 1,
Opportunities Grup SRL Bucureºti, OP 2, cod 011396,
România, Uniunea Europeanã
Toate drepturile sunt rezervate.
Reproducerea, parþialã sau integralã, a articolelor Tel./Fax: 031.100.80.70
publicate în aceastã revistã, fãrã consimþãmântul Tel.: 0723.26.90.40 / 0727.77.80.06
scris al editurii, reprezintã o încãlcare a legii Web: http://profesordefericire.tripod.com
ºi se pedepseºte ca atare. E-mail: profesor_de_fericire@yahoo.com

Notã: Articolele ºi scrisorile dvs. pot fi trimise

Punctele de vedere exprimate în articole pe adresa redacþiei ºi pe e-mail.
aparþin exclusiv autorilor. Materialele nepublicate nu se înapoiazã.