TEORIA CONSUMATORULUI

1. Ecuația dreptei bugetare a unui consumator are forma Y=-5x+23, iar prețul bunului X
este de 20 u.m. Să se determine prețul bunului Y și venitul consumatorului.
2. Funcţia de utilitate care defineşte comportamentul unui consumator raţional în alegerea
unei combinaţii de două bunuri, X şi Y, este U = (X-1)(Y-5). Ştiind că ecuaţia
constrăngerii sale bugetare este Y =80 - 2X, să se determine utilitatea maximă pe care şi-
o poate asigura acest consumator.
3. Combinaţia optimală a unui consumator care dispune de un venit de 500 u.m. este de 6
unităţi din bunul X şi 10 unităţi din bunul Y. Ştiind că funcţia de utilitate este U = (X-4)
(Y -5), să se determine ecuația dreptei bugetare.
4. Un consumator al cărui comportament este descris de funcţia de utilitate U=3(X–5)(Y–6)
dispune de un venit de 1800 unităţi monetare. Ştiind că ecuaţia constrângerii sale
bugetare este de forma: Y= 60 — 0,3X ‚ să se determine:
a. combinaţia optimală şi utilitatea maximă pe care o poate obţine consumatorul;
b. preţurile bunurilor X şi Y.
5. Un consumator consumă două bunuri X şi Y după o funcţie de utilitate U=2X(Y+4), în
condiţiile în care dispune de un venit V = 200 u.m., iar preţurile bunurilor sunt Px = 2 şi
Py = 4. Să se determine combinaţia optimală a consumatorului și ecuația curbei de
indiferență.
TEORIA CERERII

Se dă următorul tabel de variație a cererii față de preț și venit.

Denumirea Momentul t0 Momentul t1

bunurilor
Cererea Prețul Venitul Cererea Prețul Venitul

A 200 1000 2000 250 800 1800

B 500 800 5000 400 1000 4000

C 400 500 5000 600 400 6000

D 100 2000 2000 125 200 2800

1. Să se determine elasticitatea cererii pentru bunul B față de prețul acestuia.

2. Să se determine elasticitatea cererii pentru bunul A față de venitul consumatorului și
categoria din care face parte.
3. Să se determine elasticitatea cererii pentru bunul A față de prețul bunului C.
4. Să se determine elasticitatea cererii pentru bunul C față de prețul bunului B.
5. Să se determine elasticitatea cererii pentru bunul D față de venitul consumatorului și
categoria din care face parte.

TEORIA OFERTEI

Se dă următorul tabel de variație a OFERTEI față de preț.

Momentul t0 Momentul t1
Denumire
a bunurilor Cantitatea oferita Prețul Cantitatea oferita Pretul

A 100 30 200 50

B 300 1300 250 650

C 400 50 320 40
- Să se determine elasticitatea ofertei pentru bunul A față de prețul său.
- Să se determine elasticitatea ofertei pentru bunul B față de prețul său.
- Să se determine elasticitatea ofertei pentru bunul C față de prețul său.
TEORIA PRODUCȚIEI
1. Funcţia de producţie a unei firme este Q = K(L+6), iar prețul celor doi factori de
producție este P K =24 și P L=13 . Știind că agentul economic dispune de un capital
bănesc de 780 u.m., să se determine combinația optimă între muncă și capital.
2. Funcţia de producţie a unei firme este Q ¿ K 2 ⋅ L2❑. Dacă preţurile factorilor achiziţionaţi
de pe o piaţă concurenţială sunt P K =2 și P L=1 , atunci să se determine cantităţile optime
necesare producerii a 64 unităţi output.
3. Un întreprinzător organizează o activitate de producţie, dispunând de un capital bănesc de
670 u.m.. Funcţia sa de producţie este Q = (L - 7) ( K - 3). El achiziţionează serviciile
factorilor de productie muncă şi capital la preţurile P K =4u.m. şi P L=6 . Să se determine
combinația optimă între muncă și capital.
4. Un agent econornic obţine o producţie optimă de 110.000 bucăţi dintr-un anumit bun, la
un cost mediu de 12 u.m./buc. Ştiind că preţul capitalului este dublu față de preţul
factorului rnuncă, iar funcţia de producție este de forma Q = 22 KL, unde K reprezintă
cantitatea de capital, iar L reprezintă cantitatea de muncă, să se determine cantităţile
folosite din cei doi factori de producţie şi preţurile lor.
5. Funcţia de producţie pentru un anumit bun este Q ¿ 3 K ❑ ⋅ L2. Preţurile unitare ale
factorilor de producţie sunt: P K =600 u.m., iar P L=400 u.m.. Știind că agentul economic
obține 2700 bucăți dintr-un bun, să se determine combinația optimă între muncă și capital
și costul total.

TEORIA COSTURILOR

1. Ce cantitate de bunuri trebuie să producă și să vândă un agent economic astfel încât să

obțină un profit total de 2600 u.m., în condițiile unui preț de vânzare de 44 um/buc, costul
fix fiind de 22 000 u.m., iar costul variabil de 34 000 u.m.
2. Ce cantitate de bunuri trebuie să producă și să vândă un agent economic știind că la
pragul de rentabilitate costurile variabile sunt de 70 000um, costurile fixe medii
200um/buc, iar prețul de vânzare al unui bun este de 4800 um/buc.
3. Ce cantitate de bunuri trebuie să producă și să vândă un agent economic astfel încât să
obțină un profit total de 6000 u.m, în condițiile unui preț de vânzare de 220um/buc, costul
fix fiind de 25000 um, iar costul variabil mediu 80um/buc.
4. Un muncitor poate să producă 4 mașini și 36 de biciclete. Care este costul de oportunitate
a unui muncitor pentru producerea unei mașini?
5. Dacă un muncitor din statul A produce 100 de mașini si 20 de tractoare într-un an, iar
muncitorul din statul B produce 100 de mașini si 10 tractoare, în baza avantajului
comparativ, în ce ar trebui să se specializeze muncitorul din statul B?