1. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 1 august 2019, reclamantul A.

(moștenitor al
donatorului A.A.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. (donatar), revocarea donației cu sarcină pentru
motive de ingratitudine. În motivarea cererii, reclamantul A. a arătat că la data de 15 iunie 2015 tatăl său
A.A. (decedat ulterior, la data de 1 decembrie 2018) a încheiat cu pârâtul B., printr-un înscris autentic,
contractul prin care i-a donat acestuia din urmă un tablou de colecție, fiind convenită și stipulată în contract
obligația donatarului pârât de a efectua lucrările de reparație a imobilului aparținând terțului C. S-a mai
arătat că atât prin contractul de donație, cât și printr-un înscris separat, semnat și de către C., s-a menționat
că tabloul donat are o valoare de 150000 de lei, că acesta a fost predat donatarului pârât în aceeași zi, fiind
enumerate și evaluate la suma de 10000 de lei lucrările ce trebuie efectuate de către B în favoarea lui C. în
termen de 1 lună de la data perfectării contractului.
Referitor la motivul de ingratitudine invocat în susținerea cererii sale, reclamantul a învederat că la 1 iulie
2018 pârâtul B. l-a agresat fizic pe donator (tatăl său), provocându-i vătămări corporale care au necesitat
pentru vindecare 100 de zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal emis în
aceeași dată.
Prin întâmpinarea formulată în termen, pârâtul B. a recunoscut faptele sale din 1 iulie 2018, însă, pe de o
parte, a invocat prescripția dreptului material la acțiune și, pe de altă parte, a solicitat respingerea acțiunii,
atașând un înscris notarial autentificat la 10 august 2018 prin care A.A. (tatăl reclamantului) a declarat că,
privitor la faptele B. din 1 iulie 2018, renunță la dreptul de a formula plângere penală și la orice pretenții
civile față de acesta pentru vătămările corporale suferite prin fapta donatarului contra sumei de 50000 de
lei, suma primită de A.A. în fața notarului.
O dată cu întâmpinarea, pârâtul B. a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea
reclamantului A. (ca moștenitor al donatorului A.A.) la plata sumei de 150000 de lei ce reprezintă
contravaloarea tabloului ce i-a fost donat și de care a fost evins la 15 iulie 2016 prin executarea silită
declanșată de terțul D. căruia donatorul A.A. i-a înstrăinat anterior, la data de 14 august 2014, tabloul
respectiv.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în
ceea ce privește cererea reconvențională, iar pe fondul cererii reconvenționale, a învederat că donatorul și
moștenitorii acestuia nu răspund pentru evicțiune, având în vedere caracterul de liberalitate al donației.
La primul termen de judecată, numitul C. a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie în favoarea
reclamantului A., arătând că înțelege să susțină acțiunea reclamantului în revocarea donației pentru
ingratitudine, având în vedere că, pe de o parte, motivul de ingratitudine este unul real și justificat, iar, pe
de altă parte, pârâtul B. nu și-a executat obligația de efectuare a reparațiilor asumate prin contract, ceea ce
l-a determinat pe C. să efectueze deja pe cheltuiala sa reparațiile respective.
La primul termen de judecată, reclamantul și-a modificat cereea de chemare în judecată, învederând că
înțelege să solicite revocarea donației nu doar pentru ingratitudine, ci și pentru neexecutarea de către pârâtul
B. a sarcinii constând în efectuarea lucrărilor de reparație a imobilului aparținând lui C.
Pârâtul B. a invocat atât prescripția dreptului material la acțiune privind cererea de revocare a donației pe
temeiul neexecutării sarcinii, cât și inadmisibilitatea unei astfel de cereri cu argumentul că doar donatorul
A.A. ori beneficiarul sarcinii ar putea să se prevaleze de pretinsa neexecutare a sarcinii.
Ce va decide instanța?