COMPOZIȚIE ȘI

STUDIUL FORMEI
Elemente primare ale formei
FIGURI GEOMETRICE PERFECTE

Figurile geometrice perfecte precum cercul, pătratul şi triunghiul

echilateral, au fost folosite din cele mai vechi timpuri pentru a reprezenta Divinitatea.
Nu întâmplător, ele se regăsesc fizic în structurile de bază ale universului microcosmic
şi macrocosmic. Spre exemplu, structura atomului de carbon este un tetraedru
perfect având în vârfuri cei patru electroni de valenţă.

Aceste forme geometrice au dincolo de semnificaţiile lor simbolice şi o forţă

energetică deosebită. În consecinţă, folosirea lor în arhitectură, urbanism şi
peisagistică, are efecte energetice benefice asupra utilizatorilor.

În peisagistică formele geometrice au fost şi sunt folosite atât la nivel

compoziţional, cât şi la nivel de detaliu.
PĂTRATUL, CERCUL,TRIUNGHIUL

Formele regulate: cercul și o serie infinită de poligoane regulate care pot fi înscrise în
interiorul acestuia.

Dintre acestea, cele mai semnificative sunt formele primare: cercul, triunghiul și
pătratul.
- sunt modelul prim, iniţial, ideal al obiectelor, simbolul perfecţiunii și simplităţii;
- au înţelesuri intrinseci, au propria simbolistică care, manipulată în compoziţii
arhitecturale sau peisagere, este transferată asupra mediului construit/amenajat.
FORME GEOMETRICE PRIMARE ÎN COMPOZIȚII ARHITECTURAL-PEISAGERE

cercul
◼ o serie de puncte aranjate în
mod egal și echilibrat cu privire
la un punct;

triunghiul
◼ o figură plană mărginită de trei
laturi și având trei unghiuri;

pătratul ◼ O figură plană ce are patru laturi

egale și patru unghiuri drepte.
CERCUL

„Cercul este figura perfectă a unităţii şi simplităţii - nu are nici

început, nici sfârşit, este imaginea eternităţii.” - Nicolas Cusanus

- transmite perfecţiune şi omogenitate, dualitate între mişcare şi

stagnare;
- reprezintă cerul şi ciclurile cereşti, simbolizează Universul,
soarele, focul;
- interiorul cercului indică o figură centrată în sine, introvertită.
- exteriorul cercului induce o mişcare de rotaţie.

Asocierea cu forme drepte sau unghiulare sau plasarea

unui element de-a lungul circumferinţei sale, poate induce o
mișcare rotativă aparentă.
CERCUL

Cercuri și segmente circulare – compoziţii

TRIUNGHIUL

- simbol al elevaţiei spirituale, al purităţii şi inteligenţei;

- transmite stabilitate şi tensiune în interior, imprimă direcţii
de mişcare dinamice din exterior;
- este static când este aşezat pe una din laturi şi dinamic când
este aşezat pe colţuri;
- unghiurile ascuţite pot fi percepute ca agresive şi tensionate.
PĂTRATUL

- reprezintă Pământul și Universul creat;

- o formă antidinamică, sugerează stabilitate, stagnare,
solidificare;
- egal, echilibrat și imobil, pătratul simbolizează oprirea;
- conform lui Jung, cercul este imaginea arhetipală a totalităţii
psihicului, în timp ce pătratul este simbolul materiei terestre, al
corpului şi al realităţii;
- transmite puritate, raţionalism;
- o figură neutră şi statică, ce nu are direcţii preferenţiale;
- este static când este așezat pe una din laturi și dinamic când este
așezat pe colţuri.

“Imagine arhetipală = imagine simbolică generată de arhetip ca matrice (ex.: copilul,

fecioara, înţeleptul, Buddha, Isus Hristos).”
PĂTRATUL

Compoziții rezultate din rotația și modificarea pătratului

Celelalte forme rectangulare pot fi catalogate ca fiind forme derivate din pătrat, deviaţii de
la forma iniţială prin adăugare (adiţie).
FORME REGULATE ȘI NEREGULATE

Formele regulate sunt în general stabile în

natură și simetrice faţă de una sau mai multe
axe.

Acestea își pot menţine regularitatea chiar și

atunci când sunt transformate dimensional
sau prin adăugarea sau eliminarea unor părţi.

Forme neregulate sunt în general asimetrice și

mai dinamice decât formele regulate.

Acestea pot fi forme regulate din care au fost

scoase elemente neregulate sau o compoziţie
neregulată a formelor regulate.
SOLIDE FORMALE
Formele primare pot fi extinse sau rotite generând astfel volume a căror formă
este distinctă, regulată și ușor de recunoscut. Sfera, cilindrul, conul,
piramida și cubul sunt
volume generate de forme
primare (cercul generează
sfera și cilindrul, triunghiul
generează conul și
piramida, iar pătratul
generează cubul), iar
imaginea lor este distinctă,
clară, fără ambiguități.
FORME TRANSFORMATE

Toate celelalte forme pot fi înţelese ca fiind transformările solidelor formale, variaţii
generate prin manipularea dimensiunilor lor sau prin eliminarea ori adăugarea unor
elemente.

O formă poate fi transformată prin modificarea uneia sau a mai multor dimensiuni
păstrând totuși identitatea familiei din care face parte.

Un cub poate fi transformat în alte forme prismatice prin modificarea unei dimensiuni
(înălţime, lăţime sau lungime). Poate fi comprimată într-o formă plană sau întinsă
într-una liniară.

Transformații
dimensionale
TRANSFORMAȚII DIMENSIONALE

O formă sferică poate fi transformată într-o

elipsă prin alungirea acesteia de-a lungul
unei axe.

O formă piramidală poate fi transformată

prin modificarea dimensiunilor bazei sale,
modificarea înălțimii, sau prin mutarea axei
sale verticale normale.

Un cub poate fi transformat în alte forme

prismatice dreptunghiulare, prin scurtarea
sau alungirea înălțimii sau lungimii sale.
FORME TRANSFORMATE

Transformații
substractive
O formă poate fi transformată prin
eliminarea unei părţi din volumul său. În
funcţie de amploarea procesului de
sustragere, o formă își poate păstra
identitatea iniţială sau poate fi
transformată într-o altă formă distinctă
(ex: un poliedru care aproximează o sferă).

O formă poate fi transformată prin

adăugarea elementelor la volumul lor.
Natura procesului de adăugare determină
dacă identitatea formei iniţiale este
păstrată sau modificată.
Transformații
aditive
FORME OBȚINUTE PRIN EXTRAGEREA UNOR PĂRȚI

În formele pe care le vedem în câmpul nostru vizual, căutăm involuntar

regularitate și continuitate.

Dacă un solid formal este parțial ascuns de viziunea noastră, avem tendința de
a-l vizualiza în forma sa primară.
FORME OBȚINUTE PRIN EXTRAGEREA UNOR PĂRȚI

Când volumele formale au fragmente lipsă,

ele își pot păstra identităţile iniţiale dacă le
percepem ca și cum ar fi în întregime și
complete.

Deoarece sunt foarte ușor de recunoscut,

formele care sunt simple și geometric
regulate, se adaptează ușor la acest proces
de extregere.

Acestea își vor păstra identităţile formale

dacă porţiunile din volumele lor sunt
îndepărtate fără a deteriora marginile,
colţurile sau profilul general.
FORME OBȚINUTE PRIN EXTRAGEREA UNOR PĂRȚI

Ambiguitatea cu privire la identitatea originală a unei forme va apărea în cazul în

care porțiunile scoase din volumul său erodează marginea și își modifică în mod
drastic profilul.
FORME COMPUSE
prin adăugare (adiție)
posibilităţile de bază pentru ca două forme
să fie grupate sunt:
• prin tensiune spațială; acest tip de
relație necesită ca cele două forme să
fie relativ apropiate;
• prin contactul latură pe latură; în
acest tip de relație două forme au o
latură comună și pot pivota în funcție de
aceasta;
• prin contactul față în față; acest tipul
necesită ca cele două forme să aibă
suprafețe plate, plane, care sunt
paralele între ele;
• prin interpătrundere; în acest tip de
relație două forme se interpătrund
reciproc; aceste forme nu trebuie să
împartă trăsături vizuale.
FORME COMPUSE

Formele aditive pot fuziona cu alte forme. Pentru a le percepe însă ca pe niște compoziţii
închegate ale formei, ca figuri distincte în spaţiul vizual, este nevoie ca formele ce intra în
componenţa lor să se lege într-o formă strânsă și clară.

Când două forme de geometrie sau

orientare diferită sunt alăturate sau
interpătrunse, fiecare din ele luptă
pentru supremație vizuală.

Cele două forme pot submina

identităţile lor individuale și pot
fuziona pentru a crea o compoziţie
formală.

Una dintre forme o poate primi pe

cealaltă în volumul său în totalitate.
FORME COMPUSE

Două forme pot păstra

identităţile lor individuale chiar
dacă se suprapun pe o porţiune.

Două forme pot fi separate și

conectate prin intermediul celui de-al
treilea element care reamintește
geometria uneia dintre formele
iniţiale.
ORGANIZĂRI FORMALE PENTRU FORME OBȚINUTE PRIN ADIȚIE

Forme centralizate
- o serie de forme secundare, strânse în jurul unei forme centrale,
dominante;

Forme liniare
- o serie de forme dispuse într-un șir, la un anume interval;

Forme radiale
- compoziţie de forme liniare ce se dezvoltă radial (pe mai multe direcţii)
dintr-o formă centrală;

Forme grupate
- o serie de forme grupate prin proximitate (alăturare) sau trăsături comune.

Forme în rețea
- forme modulare cu dispunere regulată pe reţele tridimensionale.
FORME CENTRALIZATE

Acestea IMPLICĂ dominaţia vizuală a unei forme geometrice centrale,

puternice și au proprietăţile centralizante ale punctului și cercului.

Sunt ideale ca structuri independente,

izolate ce domină un punct în spaţiu sau
ocupând centrul unui câmp vizual determinat.

De asemenea, pot întruchipa locuri sacre,

onorifice.
FORME LINIARE

O formă liniară se poate obţine:

- dintr-o transformare dimensională corespunzătoare;

- din amplasarea repetitivă, în lungul unei linii a unor

forme la in interval dat;
- în funcţie de condiţiile de sit, topografice, vegetaţie,
clădiri adiacente, forma liniară poate fi segmentată și
curbă;
- poate defini o latură a unui spaţiu exterior;

- poate fi utilizată pentru închiderea parţială a unui spaţiu;

- poate fi orientată vertical pentru a crea un accent;

- poate constitui un element central, organizator, de care

se pot atașa o varietate de forme.
FORME RADIALE

O formă radială este constituită din forme

liniare dispuse radial dintr-un element central.

În cazul acestei forme, se combină, într-o

singură compoziţie, centralitatea și liniaritatea.

Laturile au proprietăţi similare cu cele liniare

și dau formei radiale o natură extrovertită.

De asemenea, formele radiale, pot crește în

reţele.
FORME GRUPATE

Forma grupată (aglomerată) reprezintă o compoziţie liberă de forme ce

presupune un tip de organizare mai puţin rigid. Aceasta este determinată de cele
mai multe ori de contextul (amplasamentul, relieful) în care se află și de aceea se
concretizează, într-o structură mai flexibilă, extrovertită acumulând forme diferite
precum: conturul, mărimea, orientarea.

Ele pot fi organizate astfel:

- alipite de o formă mai mare ce reprezintă un spaţiu
central (ierarhie);
- forme diverse asociate prin alăturare (proximitate),
articulate cu condiţia ca acestea să își păstreze
individualitatea;
- prin suprapunerea volumelor ce creează o singura
formă cu feţe diferite;
- alăturarea unor forme asemănătoare ca formă,
dimensiune, funcţiune.
FORME ÎN REȚEA

Două sau mai multe seturi intersectate de paralele echidistante determină o reţea.

Cea mai cunoscută grilă este aceea ce utilizează geometria pătratului.

Egalitatea dimensiunilor precum și simetria bilaterală a pătratului oferă unei reţele de

pătrate următoarele:

• neutralitate Prin geometria lor repetitivă se poate folosi la

• caracter non- direcţional învelirea și unificarea suprafeţelor diverse ale
• caracter non - ierarhic formelor.
COMPOZIȚII FORMALE

Formele de diferite geometrii sau orientare pot fi încorporate într-o singură

compoziţie din următoarele motive:

- pentru a găzdui sau accentua diferitele cerinţe ale

spaţiului interior și a formelor exterioare;

- pentru a exprima sau a evidenţia importanţa funcţională sau

simbolică a unei forme sau a unui spaţiu în contextul său;

- pentru a genera o formă compusă care încorporează

geometriile contrastante;
COMPOZIȚII FORMALE

- pentru a devia un spaţiu spre o zonă de interes;

- pentru a sculpta un volum bine definit de spaţiu dintr-o

construcţie/compoziţie;

- pentru a exprima și articula diferitele sisteme

constructive/mecanice care există într-o construcţie/compoziţie;
COMPOZIȚII FORMALE

- pentru a consolida o condiţie locală de simetrie;

- pentru a răspunde la geometriile contrastante ale unor site-uri,

structuri adiacente sau vegetaţiei;

- pentru a sublinia o cale deja existentă de circulaţie printr-o

construcţie/compoziţie.