Arheologia subacvatică

Arheologia subacvatică, este o ramură a arheologie care este folosit ă pentru

cercetarea epavelor şi a relicvelor subacvatice. Ca şi toate ramurile ale
arheologiei, acesta a evoluat de la radacinile sale aflate în epoca preistoric ă,
spre epoca clasică pentru studia mai apoi situri din toate epocile istorice
inclusiv din recenta epocă industrială.

Apariţia sa a fost întarziată datorită dificulăţilor apărute în accesarea siturilor şi

în aplicarea metodelor de salvare a artefactelor subacvatice

La începuturile sale arheologia subacvatică s-a luptat pentru sa se arata ca fiind

o ramură utilă care poate aduce contribuţii importante în studierea arheologiei.
Situaţia în cadrul acestui domeniul a luat o întorsură favorabilă atunci c ănd
universităţile au început să fie interesate de aceasta, în acesta condi ţii s-a pus la
punct o bază teoretică şi practica a acestei discipline

În aceste condiţii arheologia subacvatică a devenit foarte popular ă la sf ărşitul

anilor 80, astfel a devenit acceptat termenul de arheologie maritin ă sau
subacvatică care se ocupă cu studiul ştiinţific a trecutului vieţii umane,
comportamente, culturii, activităţii desfaşurate în jurul sau sub occeane, m ării
sau râuri

În studiul său arheologia subacvatică aduce o contribuţie important ă în stabilirea

unor fapte din trecut, de exemplu acesta are un rol important în studiul
naufragiului prin ea se poate reda importanţa istorică a unei epave, se pot stabili
pierderile omeneşti şi materiale, de asemenea unele epave pot păstra într-o
forma intactă unele artefacte. Ca atare, această ramură a arheologiei necesit ă
metode speciale de a descoperi artefacte , de înregistre şi de p ăstrare a acestor
resurse submarine.

În ceea ce priveşte siturile subacvatice, acestea în mod inevitabile au un acces

dificil şi sunt mai periculoase decăt cele de pe uscat. Pentru a accesa un
asemenea sit arheologul are nevoie de unele dotări speciale cum ar fi
echipament pentru scufundării şi totodată abilităţi pentru scufundare, deoarece
adâncimile la care se lucrează sunt mari iar timpul de cercetare a sitului este
limitat.

Pentru cercetarea unui sit subacvatic este nevoie de o platformă de lucru care
este o obicei o barcă sau o navă, această platformă trebuie echipat ă
corespunzător pentru a efectua o astfel de săpatură, ea trebuie să fie dotat ă cu
echipament pentru livarea aerului, facilităţi medicale, echipament sau specialist
de teledetecţie, facilităţii pentru analiza rezultatul analizei arheologice, sprijin
pentru activităţile întreprinse în apă, facilităţi pentru depozitarea de bunuri
arheologice, facilităţi pentru conservarea oricarui element recuperat din ap ă,
cazare pentru echipaj De asemenea în cercetarea siturilor subacvatice mai sunt
utilizate şi echipamente pentru investigaţii arheologhice, ascensoare de aer.

Siturile arheologice subacvatice sunt supuse unor fluxuri puternice de ap ă, unor

condiţii meteorologice nefavorabile precum furtunii, creea unor curen ţi pe ap ă,
apariţia fluxurilor şi refluxurilor dar şi apariţia unor animale maritime pot
îngreuna mult cercetarea arheologică de accea timpul de studiere a acestor
situri este limitat

În studiul acestor santiere arheologice trebuie luate în considerare şi gradul de

conservare a acestora, în cazul acestei probleme trebuie să se ţin ă cont în primul
rând de caracterul mediului în care au loc investigaţile, acesta are un caracter
dimanic şi face aproape

imposibilă păstrarea relicvelor mai ales cele organice precum lemnul care sunt
expuse şi pot şi consumate de către organismele marine. De asemnea relicvele
aflate în sit pot fi expuse unor procese chimice de exemplu fierul poate fi
dizolvat şi se pot forma stucturi metalice de forma concreţiuni, astfel materialul
devine foarte fragil şi trebuie supus unui tratament special de conservare .