TALCOTT PARSONS: AUTONOMIE SI INTERPENETRARE INTRE SISTEMUL SOCIAL $I SISTEMUL PERSONALITATII lector ELISABETA STANCIULESCU Universitatea Al. I. Cuza” lagi Dublis principiu durkheimian al disocierii si identit&tii intre faptul social dividual este reluat de T. Parsons in formularea gi rezolvarea para- dui: compusa din indivizi autonomi, societatea este, totusi, mai agregat, o suma a acestora (cf. Bourricaud, 1977: 192). i faptat an mun d ! MOTIVATE $f ORIENTAREA ACTIUNIL RATIONALITATE INTRINSECA SI RATIONALITATE SIMBOLICA in buna traditie weberiana, Parsons considera ci punctul de referinta al oricarei analize sociologice este individul in calitate de actor al actiunii', sis- temul de dispozitii-necesitati, care, in calitate de elemente constitutive ale per- sonalitatii, motiveaza gi orienteaz& actiunea, $i ci unitatea elementar’ de analiza este interactiunea simbolicd ego-alter (individual sau colectiv). Adecvarea reci- procd a comportamentelor este posibila numai daca fiecare dintre parteneri este simultan actor (cu scopurile, aspiratiile, nevoile etc. sale) si obiect in functie de care este orientatd att actiunea celuilalt, cat si propria actiune (Parsons, 1966, cf. antologiei van Metter, 1992: 529). Motivat pentru actiune, conform axiomei firii umane, in termenii evit&rii frustrarii si optimizarii gratificatiei (cf. Dumitrescu-Codreanu, 1973: 67), ego incearca si-si satisfaci nevoile, interesele etc. si si provoace in acelasi timp o reactie pozitiva a lui alter. Pentru a ajunge la un astfel de rezultat, interactiunea ego-alter trebuie si se conformeze ordinii normative care regleaz4 viata colec- tivitafii, ordine legitimata printr-un ansamblu de valori impdrtdsite de membrii acesteia si concretizata in sisteme de roluri complementare. Orice sistem social orienteaza actiunea membrilor sdi propunandu-le, prin chiar structura si modul 1 Actiunea este constinuitd din structuri si procese prin care fiinfele umane emit intenjit semnificative si, cu mai mult sau mai putin succes, le materializeazd in situatii concrete. Expresia semnificativa implica un nivel simbolic sau cultural de reprezentare si de referinté. Intentiile $i impactul lor concret luate impreund implicd tendinja sistemului acfiunii — individual sau colectiv — de a modifica relatia sa cu mediul in directia dorita. Preferdm termenul «acfiune» celui de comportament deoarece suntem interesaji nu de manifestarile fizice ale comportamentelor, ci de modelele lor, de tipurile de produse semnificative (fizice, culturale sau de altd natura), de la sim- plele unelte la operele de arté, si de mecanismele si procesele care controleazd o astfel de organi- zare” [Parsons 1966, cf. antologiei van Metter, 1992: $27]. »Sociologie Romaneasc”, Serie noud, Anul VII, nr. 1-2 , p. 95-101, Bucuresti, 199696 Elisabeta Stanciulescu 2 siu de functionare, modele de actiune (pattern variables). Exprimand exigenta stabilit&tii, acestea sunt variabile care definesc un sistem social oarecare (fami- lie, scoala, intreprindere etc.) conferindu-i o identitate particulara si deosebindu-! de alte sisteme. The pattern variables descriu actiunea in termenii unei situatii dilematice in care se afl4 actorul care, pentru a actiona, este obligat s8 evalueze si si defineasca: a. obiectul (alter) in functie de care urmeaza a-si orienta actiu- nea; b. natura relatiei actor-obiect (ego-alter)’. Ele reprezint parghiile prin care sistemul ji orienteaza constant pe membrii si catre o alternativa sau catre cealalta, permitand rezolvarea dilemei. La nivelul personalitatii, the pattern variables se proiecteaza intr-o organi- zare stabil a componentelor, intr-o «programare» pentru optiuni valorice. O atare organizare a personalitatii este rezultatul construirii acesteia in procesu! internalizarii unor obiecte sociale semnificative? Dispozitiile-necesitati care motiveaza gi orienteaza actiunea sunt rezultatul procesului de internalizare*. Actiunea unui actor va fi, asadar, supus4 unei duble 2 in consecinf, orice sistem social se caracterizeaz4 prin prezenta @ doud clase de variabile structurale (pattern variables): variabile structurale ale modalitapi obiectului ~ modele care permit evaluarea ovivetu- lui, indicdnd dac& acesta trebuie evaluat: 1. in conformitate cu criterii specifice uiei relogii deter- minate si care variaza in functie de caracteristicile personale sau, dimpotriva, in conformitate cu norme generale si impersonale (dilema particularism-universalism), 2. in funciie de calitatea pe care i-o confer apartenenja la un grup sau altul —— cine este? — sau in functie de performanjele probate in cursul actiunii — ce face? — (dilema calitate-performanjay, b. variabile structurale ale orientdrii spre obiect — modele ce permit definirea relatiei actor-obiect: 1. ca relatie ce implicé in mod necesar o dimensiune afectiva sau ca relatie ce exclude in principiu aceasta dimensiune (dilema afectivitate-neutralitate), 2. ca rclatie ce anga- jeaz total sau numai partial personalitatea partenerilor gi sictemul integrator (dilema difuziune- ‘specificitate); 3. ca relatie orientaté catre actorul insusi sau catre colectivitatea integratoare (dile- ma orientare cdtre sine — orientare cdtre colectivitate). 3 Un obiect social semnificativ este un actor (a/ter) care exercita un rol in raport cu ego. 4 Aderarea la valorile comune inseamnd, din punct de vedere motivational, cd agenjii au asentimente» comune favorabile tipurilor de valoare, ceea ce denotd ca 0 conformare la astep- tarile relevante este consideraté un «lucru bun», relativ independent de orice «avantaj» instru- mental specific acestei conformdri, cum ar fi, de exemplu, evitarea sancfiuniior negative. Mai mult, aceasta aderare la valorile comune, in mdsura in care satisface necesitdtile imediate de incurajare ale agentului are intotdeauna un aspect «moral» prin aceea cé intr-o anumité mdsurd, aceasta conformare defineste «responsabilitdfilen agentului in sisteme sociale mai largi de actiune sociald din care el face parte. Este evident cd principalul focar al acestor resporsabi- litaji este colectivitatea care este constituitd pe baza unei orientari de valoare comune. In sfarsit, apare suficient de clar ca «sentimentele» care susfin aceste valori comune nu constituie in mod obignuit, prin structura lor specificd, manifestarea unor tendinfe organice con- stitutive. Ele sunt, in general, invajate sau dobandite. In plus, rolul pe care il detin in orientarea acfiunii nu este, in primul rand, un rol de obiective culturale care sunt cunoscute si in functie de care individul isi adapteazd constient comportamentul; modelele culturale sunt internalizate; ele devin parte integranta a structurii de personalitate a agentului. Aceste sentimente sau «atitudini de valoare», cum ar putea fi numite, sunt autentice dispozifii-necesitaji ale personalitajii. Doar in virtutea interiorizdrii valorilor institufionalizate are loc 0 autenticd integrare motivationala a comportamentului in structura sociald, iar straturile «mai profunde» ale motivdrii sunt atrase in procesul de realizare a asteptarilor de rol. Numai cand aceasté conditie este pe deplin satisfa- ‘culd, putem spune cd un sistem social este superior integrat si cd interesele colectivitatit tind sa coincidd cu interesele private ale membrilor sdi” (Parsons, 1951: 41-42].3 T. Parsons: Autonomie gi interpenetrare intre societate gi personalitate 97 constrangeri: o constrangere exterioard, concretizata in asteptirile de rol pe care alter \e formuleaza si in raspunsurile prin care el gratificd sau sanctioneaza acti- unea lui ego, si o constrangere interioara, manifestati in forma dispozitiilor- necesitati rezultate din interiorizarea modelului cultural. Produs al experimen- tarii unor sisteme integratoare care oferé modele de actiune stabile, intemalizarea acestora este conditionata de un grad oarecare de institutionalizare a normei. Reciproca este si ea valabila: stabilitatea unui sistem al interactiunii este posi- bila numai daca personalitatea prezinta o organizare stabil a componentelor, deci numai dacd a avut loc procesul de internalizare. Internalizarea $i institutio- nalizarea sunt inseparabile’. Actiunea individuala raspunde unei duble rationalitati: 0 rayionalitate intrinsecd, venind din subiectul care incearca satisfacerea propriilor dispozitii- necesitati, urmareste scopuri corespunzatoare acestora si alege mijloacele cele mai eficiente pentru atingerea lor, si 0 raionalitate simbolicd, ce vine din siste- mul obiect si se insinueaza in comportamentul subiectului prin multiple si dife- rite canale simbolice, intre care limbajul detine un loc privilegiat (Parsons, 1951). 2. INTERNALIZAREA SISTEMELOR OBIECT. INTERPENETRAREA INTRE SISTEMUL SOCIAL $I SISTEMUL PERSONALITATII Ipoteza constructiei personalitatii prin interiorizarea constrangerilor exte- rioare nu constituie o noutate. Sociologul american continua o waditie sociolo- gicd ale carei principale repere sunt teoria crearii fiintei sociale (Durkheim), teo- ria formarii Eului (Ich) si Supraeului (Uberich) (Freud), teoria constructiei Sinelui (Se/f) in interactiunea simbolicd ego-alter semnificativ si/sau generali- zat (Mead). Originalitatea conceptiei lui Parsons const’, dup aprecierea autoru- lui insusi, in faptul cd se afirma internalizarea obiectelor sociale ca sisteme, pro- cesul interiorizirii identificdndu-se cu cel al participirii individului la sisteme particulare ale interactiunii, articulate intr-un continuu (Parsons, 1955: 55-56). Procesul prin care un obiect internalizat se stabilizeaza in structura personalitatii presupune corelarea sistematica a doua aspecte: aspectul de personalitate (in- tern) si aspectul interactiunii sociale. Ego intemalizeazi nu valori si roluri izo- late, ci sisteme de roluri complementare, modele de interactiune. _Structura acestei constrangeri este [...] dubld. Mai intdi, prin internalizarea normei, supunerea pe care aceasta o recland dobandeste pentru «cu» o senmificatie personald expresiva sau/si instrumentald. Apoi, structurarea reactiilor celuilalt fayd de actiunea individului este, sub aspectul sanctiunilor, dependenta de conformarea la norme dn consecinté, conformitatea ca mod direct de implinire a propriilor dispozitii-necesitati tinde sé coincidd cu conformitatea in calitate de conditie ce permite provocarea unei reactii favorabile din partea celortalti si evitarea reacti- ilor defavorabile. In cazul actiunilor unui numar important de agenfi, in mdsura in care confor- marea la 0 normd satisface ambele criterii, adied in mdsura in care, din punctul de vedere al oricdrui agent din sistem, ea este atét un mod de implinire a propriilor dispozifii-necesitati, cat si o conditic de «optimizare» a reactiilor altor agenji semnificativi, vom spune despre aceasta normé ca este «institufionalizatdy” [Parsons, 1981: 38]98 Elisabeta Stanciulescu 4 Constructia parsonsiana se prezinta ca o teorie a sistemelor ierarhizate, organizat’ in jurul conceptului de sistem al actiunil. Societatea este un intreg constituit dintr-o pluralitate de sub-sisteme calitativ diferite gi organizate ierar- hic: normele gi colectivitatea, ca elemente constitutive esentiale, valorile gi rolurile, ca elemente ce asigura legitura intre sistemul social, pe de o parte, si sistemul cultural, respectiv sistemul personalit&tii, pe de alt& parte (Parsons, 1966, cf. antologiei van Metter, 1992: 534). Rezultat al internalizarii acestor sub-sisteme, componentele esentiale ale aspectului dobandit al personalitatii sunt aceleasi cu cele ale sistemului interactiunii sociale cu care persoanele inter- penetreaza. Ele sunt «obiecte» organizate si modelate cultural in termenii sem- nificatiilor simbolice si motiveazi actiunea. Personalitatea se prezint&, in con- secinti, ca o pluralitate de sisteme si sub-sisteme dispozitii-necesitati (Parsons, 1955: 107-108). Privite din perspectiva structurii lor in adncime, societatea $i personalitatea sunt mai mult decat interdependente. Termenul interpenetrare exprim& mai adecvat raportul lor: ambele sunt sisteme reale ale actiunii organi- zate in jurul acelorasi valori institutionalizate-internalizate (Parsons, 1955: 357-358). j Inspirandu-se din psihanaliza lui Freud si psihologia genetic’ a lui Piaget, Parsons sustine ipoteza constructiei progresive, stadiale a personalitatii ca rezul- tat al experimentirii-internalizirii unor sisteme sociale integratoare din ce in ce mai complexe. Raportul dintre dezvoltarea personalit&tii $i complexificarea structurilor sociale integratoare este rezumati in dou’ «teoreme»: 1. Structura primar’ a personalititii umane, infeleasa ca sistem al actiunii, este organizat’ pe baza internalizarii unor sisteme de obiecte sociale, find pro- dusul unititilor de rol (role-units) ce caracterizeaz& seriile succesive de sisteme sociale in care este integrat individul in cursul vietii. In consecint&, structura personalitatii este, intr-un anume sens, o «imagine in oglind&» (mirror image) a structurii sociale care a fost experimentata. 2. Aceast& structur’ a personalititii se dezvoltA printr-un proces de dife- rentiere progresiva a unor sisteme-obiect interiorizate foarte simple — pare legitim s& se postuleze existenfa unui singur sistern-obiect initial — in sisteme mai complexe, si nu printr-un proces de modificare a bazei genetice. Principiul acestei diferentieri este fisiunea binara (Parsons, 1955: 54). Consecinta directa a acestor «teoreme» este ipoteza socializairii progresive, stadiale a individului, formulat’ deja in teoria piagetian’ a paralelismului psiho- sociologic (Piaget, 1964 si 1965): in masura jn care sistemul personalitatii se diferentiaz si inregistreaza o crestere a complexit&tii prin internalizarea unor sisteme tot mai complexe gi diferenfiate, individul devine tot mai competent si intre in relafia sociala® in sistemele respective. La sfarsitul procesului de inter- nalizare a structurilor sociale in structuri ale personalitatii, el devine membru deplin al sistemelor in cauza. Socializarea este rezultat al interactiunii subiectu- 6 Parsons pare sii fi retinut acceptiunea termenului simmelian Vergesellschafiung adus de Giddings in limba engleza prin socialization (cf. Boudon §i Bourricaud, 1982).= T. Parsons: Autonomie si interpenetrare intre societate si personalitate 99 lui (ego) cu diferiti agengi ai socializdrii. Un agent al socializarii este un alter individual sau colectiv care joacd un rol complementar celui pe care ego il exerciti in sistemul respectiv. O precizare se impune: atunci cand 0 persoand este complet socializata, rolul siu ne arati mai degraba ce este actorul, identi- tatea sa, decat rolul inteles ca ceva exterior pe care actorul il poate ,,poseda” sau juca”. 3. AUTONOMIE, CONTROL $I CONDITIONARE {N RELATIILE SOCIETATE-INDIVID Atat societatea, cat gi personalitatea pot fi analizate nu numai ca sisteme ce poseda o structura in adancime, ci si ca sub-sisteme constitutive ale sistemu- lui general al actiunii’, Societatea este un tip particular de sistem social (al actiunii) pentru care personalitatea, ca sistem al actiunii, constituie o parte a mediului (e7vironment) sau. Cu toate c& orice sistem social exist’ numai in masura in care reuseste sa satisfacd imperativul functional al adaptirii la mediu, societatea reprezinta tipul de sistem care atinge.cel mai inalt grad de autonomie in raport cu mediul su. Autonomia raméne, totusi, relativi: conform unui prin- cipiu cibernetic aplicat organizarii ierarhice a componentelor sistemului general al actiunii (sistemul organismului ca suport al actiunii, sistemul personalitatii, sistemul social si sistemul cultural), societatea, ca sub-sistem mai bogat in infor- matie, controleazd sistemul personalitatii; in schimb, ca sub-sistem mai bogat in energie, aceasta din urma exerciti o presiune in sens condifionat asupra socie- t8tii (Parsons, 1966, cf. antologie van Metter, 1992: 531). Autonomia unei societ&ti depinde, evident, de modul in care ea reuseste si controleze relatiile cu fiecare din componentele mediului, dar mai ales de gradul propriei integrari inteme. Integrarea este principala exigenta functionala a socie- tatii si se refera Ja raporturile dintre indivizi, colectivitatile particulare si colec- tivitatea societal, raporturi definite in esent&, in termenii loialit&tii si pozitiei ccupate, prin dou’ dimensiuni: 1. concilierea loialit3tii individului fay’ de gru- puri particulare (familie, grup profesional etc.) cu loialitatea fati de comunitatea societal in vederea realizirii consensului; 2. concilierea dorintei individului de a ocupa pozitii superioare in ierarhiile sociale cu nevoia sistemului de a-si con- serva structura. Ambele aspecte ale raportului implic& necesitatea legitimarii strueturii sociale si a angajarii valorice a indivizilor, astfel inct functia de inte- Srare se intrepatrunde cu 0 functie de mentinere a modelelor culturale, care pre- supune «materializarea» acestora in norme mai mult sau mai putin institutionali- zate, si cu o functie de realizare a scopurilor colective, dependenta de transfor- marea, prin internalizare, a valorilor in dispozitii-necesitati ale personalititii. 7 Parsons sintetizeaz& structura gi funcjiile sistemului general al actiunii (SGA) in tabloul urmitor [Parsons, 1966, cf. antologie van Metter, 1992: $44].100 Elisabeta Stanciulescu 6 T 7 1 | 0 | i Vv v Functii in sistemul | Environments Environments Reiatii general al actiunii | ale sistemului social | ale sistemului | cibemetice i \ interiorul SGA. actiunii i | «Realitatea | Maximum ultima» | de informatie Mentiunea | (control) | modelelor Sistem cultural... | Integrare .. Sistem social | | Realizarea | Sistem al scopulut cee | personalitati ' Adaptare .. | Organism-suport al | comportamentului | | | Mediut fizio- | organic | \ Maximum | | deenergie | | (conditionare) | t j Ipoteza institutionalizarii-intemalizarii explic’ autonomia sistemului social in raport cu individul si controlul exercitat de cel dintai asupra acestuia din urma. 4, SOLUTIA PARADOXULUI SOCIALULUL: INDIVIDUALISMUL INSTITUTIONAL Aceeasi ipoteza a institutionalizArii-intemalizarii permite inferarea simul- tan a unui principiu al disocierii si identitatii societate-individ. Cu alte cuvinte, ea permite rezolvarea paradoxului socialului prin asertarea unui individualism institutional: ,,O formuld generald pentru alegerile individuale prin intermediul adeziunii la o valoare comund a colectivitatii societale este cea a individualis- mului institutional” (Parsons si Platt, 1974: 189). Definind actiunea sociala ca actualizare continua a normelor si valorilor institutionalizate in rolurile interiorizate de indivizi, Parsons elaboreaza o teorie a suprasocializdrii (Wrong, 1961) si sfarseste prin a postula existenta unui homo sociologicus-burete (Padioleau, 1986), pe cat de indispensabil unei societati inalte integrate, pe att de utopic. Ca si Durkheim, el pomeste de la un principiu al disocierii intre individ si societate pentru a afirma in final nu conjunctia si reciprocitatea, ci o identitate asimetric&: actorul este sistemul insusi®, 8 Formula ‘acteur est le systéme propusa de Fr. Dubet [1994] in opozitie cu cea a hui Crozier si Friedberg [1977] — Iacteur et le systéme — exprim’ foarte bine aceasta identitate asi- metrica.7 f. Parsons: Autonomie ¢i interpenetrare intre societate si personalitate 101 Din punctul de vedere al epistemologiei sociologice, ipoteza institutionali- ZArii-internalizarii ofera cheia constructiei obiectului: ,, Aceastd integrare a unui ansamblu de modele de valori comune in structura interiorizatd a dispozitiilor- necesitati constitutive personalitatilor reprezintd fenomenul fundamental al dinamicii sistemelor sociale. Faptul cd stabilitatea oricdrui sistem social, cu exceptia celui mai evanescent proces de interactiune, depinde de gradul acestei stituie teorema fundamentala a dinamicti sociale. Acesta este punctul de referinja al oricdrei analize ce pretinde a fi o dinamicd a fenome- nelor sociale” (Parsons, 1951: 42). REFERINTE BIBLIOGRAFICE BOUDON, R. 51 BOURRICAUD, F., 1982, Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF. BOURRICAUD, [., 1977, L individualisme institutionnel. Essai sur la sociologie de T. Parsons, Paris, PL CROZIER. M. si FRIEDBERG, E., 1977. Lacteur et le systéme, Paris, Editions du Seuil, DUBET. Fr., 1994, Sociologie de l'expérience, Paris, Editions du Seuil. DUMITRESCU-CODREANU, L., 1973, Sistemul sociologic al tui T. Parsons, Bucuresti, Edit Stiintifie PADIOLEAU, I. G., 1986. L ordre social, Paris, !'Harmattan PARSONS, T., 1951. The Social System, Glencoe, llinois, The Free Press PARSONS. T.. BALES, R. F. §.4., 1955, Family, Socialization and Interaction Process, Glencoe, Ilinois, The Free Press PARSONS, T., 1966, Societies: Evolutionary and Comparative Perspectives, reprodus partial in K. M. van Metter (sous la dir.), La sociologie, Paris, Larousse, coll. Textes essentiels, 1992: $28-545, PARSONS, T., PLATT, G. M., 1974, The American University, Cambridge, Harvard University Press. PIAGET, J., 1964, Six érudes de psychologie, Gonthier, coll. Mediation. PIAGET, J., 1965, Etudes sociologiques, Paris, Genéve, Droz. UNGUREANU, I, COSTEA, St., 1985, Introducere in sociologia contemporand, Bucuresti, Edit. Stiinjifica i Enciclopedica WRONG, D., 1961, The Oversocialised Conception of Man in Modern Sociology, apud C. Dubar, La Socialisation. Construction des identités sociales et professionnelles, Paris, Armand Collin, 1991: 5$-S6.