Bunica şi nepoata

Ies devreme la plimbare

Buna şi nepoata
Ce pereche uimitoare
Buna şi nepoata!

Zice buna: „Vezi te rog

Nu-mi răci, ai grijă!”
Fata-i zice: „Vezi, te rog
Respiri greu, ai grija!”

Oare fata o ducea

Tandru pe bunică?
Ori bunica o ţinea
Strâns pe nepoţică?

Cu mâinile menite
Să mângâie, să cânte,
S-aducă limpezime
Pe-nfierbântata frunte.

Scrii şi poeme ţării

Prin fapte grăitoare
Soţie, soră, mamă,
Femeie muncitoare.

Cu drag mâinile tale

De suflet îndemnate
Neostenit lucrează
Oriunde sunt chemate.

Şi-arată-ndemănare
Şi-arată hărnicia
Şi-aduc belşug şi zâmbet
În toată România.

Constantin Lenuța