OăETIC ăF R ăPROCEDURIăDEăDECIZIE:ă

MORALAăCREŞTIN

DANIEL NICA

La fel ca multe alte teorii, cadre de evaluare şiăcoduri morale ce par a se preta unei

înţelegeriă rapideă şiă definitive,ă niciă moralaă creştin ă nuă scap ă unoră interpret riă fugitiveă şiă

denaturate. De la credinciosul practicant, dar neinstruit la agnosticulăsauăateulăf r ăintereseă

culturaleă sauă academice,ă toţiă ştiuă c ă laă sfinţenieă seă ajungeă prină respectulă orbă faţ ă deă

indicaţiileăpastoraleăşiăc ăînc lcareaăCelor zece porunci eăcelămaiăsigurădrumăc treăiad.ăDină

nefericire,ă aceast ă opinieă eă împ rt şit ă şiă deă majoritatea savanţilor sau a intelectualilor,

variantaăerudit ăaăacesteiăopiniiăfiindăaceeaăc ămoralaăcreştin ădeţineăoăprocedur ădeădecizieă

etic ăsauăunătestăalăevalu riiămorale. Fieăcaăv dămoralaăcreştin ăcaăpeăoăteorieăacţional ăcareă

deţineăinstrumenteădecizionaleăclare,ăfieăcaăv dăîn creştinism un aparat cu mijloace riguroase

deă controlă social,ă rezultatulă eă acelaşi:ă deasupra teologiei morale pluteşte oă aur ă deă rigoareă

metodologic . Înăaceast ălucrare,ăvoiăîncercaăs ăfacăoăcritic ăaămituluiăceăproclam ăcaracterulă

procedural,ălegalistăalăacesteiăetici,ădorindăs ăinsistăasupraăaspectelorăparadoxale,ăaporetice,ă

nesistematiceăşiă necodificabileăaleămoraleiăcreştine. Nu în ultimulărândăaceast ălucrareăesteă

unăr spunsă indirectă dată profesoruluiă Valentină Mureşanăcare,ăîntr-un capitol dedicat moralei

teologice din cartea sa Managementul eticii în organizaţii (2009),ă argumentaă c ă moralaă

creştin ă esteă ună tipă deă etic ă priincipiist ,ă testeleă evalu riiă moraleă fiindă Cele zece Porunci,

Fericirileăşiălegileăbisericeşti.ă

1
 Precauţii,ăl muriri şiăasumpţii

Credă c ă subiectulă nuă poateă fiă înţelesă adecvat f r ă câtevaă precauţiiă preliminare,ă deă

aceea v dă necesar – mai întâi – oă declaraţieă deă asumpţiiă şiă convingeri1 generale pe care,

evident, le voi prezenta necritic.

Întâiădeătoate,ăoădelimitare.ăCândăvorbescădeăeticaăcreştin ,ănuăm ăreferălaăoăentitateă

compact ,ă monolitic ă înă careă suntă cuprinseă fenomeneleă morale catolice, ortodoxe,

protestanteă şiă neo-protestante,ă ciă numaiă laă moralaă creştin ă înă cadrulă tradiţieiă ortodoxe,ă ceaă

careăesteămajoritar ăşiăînăspaţiulăromânesc.

Apoi, considerăc ăînţelegereaădeformat ăaămoraleiăcreştine seădatoreaz ăabsolutiz riiă

şiăfocaliz riiăpeănivelulăelementarăalămoralit ţii prezentăînădeclaraţiileăoficialeăaleăBisericii,ă

predicileăpreoţilor,ăpublicaţiilorăcuăcaracterăexortativădestinate unui public lipsit de instruire

intelectual ăsauăspiritual .ăAcestăpalierăintroductivăînămoralaăcreştin ăreprezint ă(atunciăcîndă

nu e şiă simptomul prezenţeiă unei prea-omeneştiă „puteriă disciplinare”)ă numaiă ună ghidajă

preliminară şiă oă orientareă general ă pentru credinciosul careă doreşteă s ă progresezeă spiritual.

Sursaăuneiăînţelegeriăveritabile aămoraleiăcreştineăseăg seşteăînătextulăScripturii şiăîn scrierile

Sfinţiloră P rinţi. Restulă nuă eă decâtă oă prezentareă simplificat ,ă propedeutic ă şiă orientativ ă aă

fenomenuluiă moral.ă Aă reduceă moralaă creştin ă laă reţeteă catehizatoare sauă laă declaraţiiă aleă

Patriarhieiă echivaleaz ă cu aă înţelegeă fizicaă p mântului din manualul de Cunoştinţeă despreă

mediu de clasa a IV-a.ă Deă aceea,ă atunciă cândă voiă vorbiă despreă moralaă creştin ă nu m ă voiă

referi la omilia preotuluiă deă laă ţar ,ă ciă laă ansamblulă deă valori,ă sugestiiă şiă naraţiuniă

paradigmaticeăcuprinseăînătexteleăScripturiiăşiăaleăP rinţilor.ăÎnăacestăfel,ădemersulămeuăvaăluaă

1
Menţionezăc ănuăsuntăconvingeriăpropriiăsauăasumpţiiăpersonale,ăciăsuntăpostulateăcheieăaleăteologieiăcreştine,ă
peăcareăleăaccept ăoriceăclericăsauălaicăcuăoăminim ăinstrucţieăînădomeniu.

2
maiădegrab ăformaăuneiăuneiăcercet riăaplicateăşiăaăuneiăîntreprinderi exegetice decît forma

unei demonstr ri teoretice aăinconsistenţeiăpoziţieiăadverse.

Care sunt premisele demersului meu? În primul rând, eticaă creştin esteă oă etic ă

personalist , adic ă oă etic ă aă relaţieiă dintreă omă şiă divinitate,ă relaţieă ceă areă caă temei iubirea

(St niloaeă 1993,ă 290-306). Teologiaă creştin ă opereaz ă într-ună cadruă holistă şiă vorbeşteă deă

persoan ,ănuădeăindivid.ăDistincţiaăpe care o face teologia esteăurm toarea:ăindividulăesteăună

atom ontologic, o entitate auto-suficient ,ăpeăcândăpersoanaăesteăoăfiinţ ăunic ,ăirepetabil ăceă

poart ă amprentaă singular ă aă divinit ţiiă („chipulă luiă Dumnezeu”)ă şiă esteă chemat ă la

comuniunea cuă Dumnezeuă şiă cuă semenii (Lossky 1990, 148 sqq). De aici, o serie de

implicaţii:ăa) eticaăcreştin ăesteăcomunitar ,ăb) moralaăcreştin ănuăeăoăetic ăaăconvenţiilor şiă

c) nuă eă oă etic ă aă autonomiei.ă Dară faptulă c ă moralaă creştin ă eă heteronom ă nuă împingeă – şiă

acest lucru va trebui demonstrat – relaţiaăcuăDumnezeuăîntr-unăteritoriuăalăobedienţeiăfaţ ădeă

reguli obiective.ă Exist ă totuşiă ună scopă obiectiv, iar acela este aşa-numitaă „unire cu

Dumnezeu”ă şiă astfelă avemă înc ă oă asumpţie:ă eticaă creştin ă este oă etic ă teleologic . Şiă aici,ă

apar câtevaă implicaţii.ă Dac ă scopulă creştinuluiă eă unireaă cuă Dumnezeu (Lossky 1998, 91,

Atanasie cel Mare 1998, 202),ăatunciăputemăpresupuneăc ăsfinţeniaă(excelenţaăspiritual )ăşi

moralitateaă funcţioneaz ă caă registreă existenţiale echivalente (Evdokimov 1996, 103). În

teologiaă moral ,ă unaă oă presupuneă peă cealalt .ă Corectitudineaă moral ă şiă performanţaă

duhovniceasc sunt concepte coextensive. De aici, şiăcaracterulăeminamenteămisticăalăeticiiă

creştine. Oă ultim ă premis ,ă l sat ă laă finală întrucâtă eă ceaă maiă important :ă eticaă creştin ă eă

hristocentric (St niloaeă 1997,ă 228-48).ă Înă aparenţ ,ă eă ună truism,ă dară unul care are o

important ăcapital ,ădeoareceăfiecareădecizie,ăsituaţieăsauăproiectă deăviaţ ădevină inteligibileă

prinăraportareaălaăpersoanaăluiăIisusăHristosă(conceput ăsubăspectrulăambivalenţeiăontologiceă

divin-uman)ăşiălaăevenimenteleăîntrup rii,ăsacrificiuluiăşiăînvieriiăsale.

3
 1. Morala hristic vs. morala iudaic

Unaădină lecturileăposibileăaleăEvanghelieiă arăfiăaceeaăaăuneiă confrunt riă dintreăeticaă

propus ădeăelitaăreligioas ăaăisraeliţior şiăetica hristic ;ăpeădeăoăparteăoăetic ăaălegii,ăpeădeăaltaă

oă etic ă aă iubirii.ă S ă vedemă mai exact ce presupune aceast ă poaritate. Instituţiileă moraleă

promovateă deă intelectualiiă şiă clerulă evreuă nuă suntă altcevaă decâtă exigenţeleă moraleă ale

Vechiului Testament (peă careă şiă creştiniiă leă asum ).ă Numaiă c ă opticaă moral ă aă respectiveiă

elite iudaice are un caracter procedual-sistematic mai accentuat. Pentruă aceştia,ă etica

VechiuluiăTestamentăesteăunăcadruăriguros,ăcuăunăpronunţatăprofilăjuridic,ădeăaceeaăaceastaăseă

condenseaz ăînăCele zece porunci, careăreprezint ăunăsistemăcompletădeă prescripţii morale.

Aceste comenzi sunt clareăşi aparăsubăform ădeăinterdicţiiăce au rolul de a menţineă„poporulă

ales”ă înă afaraă eroriiă morale.ă Expresiaă simbolic ă aă Vechiuluiă Testamentă esteă „Leg mântul”,ă

adic ă ună contractă încheiată întreă divinitateă şiă oameni înă urmaă c ruiaă Dumnezeuă ofer ă

protecţie,ă iară oameniiă ofer ă ascultare; de aceea,ă oriceă abatereă deă laă norm ă esteă sancţionat ă

drastic de autoritateaă divin . Pentru membrii poporului ales, accentulă cadeă peă voinţaă

suveran ăaăluiăDumnezeu, c ruiaăomulătrebuieăs ăîiăr spund ăprinărespectareaănecondiţionat ă

a datoriei. Laă nivelulă interacţiuniloră umane,ă seă respect ă aceeaşiă schem ă deă reciprocitate.ă

Normaăesenţial ăprinăcareăseăregleaz ăraporturileădintreăoameniăesteăLegea talionului („Ochiă

pentruă ochi,ă dinteă pentruă dinte”).ă Legeaă dat ă poporuluiă evreuă poateă fiă privit ă caă ună testă ală

corectitudiniiămorale,ăiarăeticaămozaic ăapareăcaăunădeontologismăavant la lettre.

Odat ăcuăHristos,ăapare un model etic mult maiăflexibil,ăcareăabandoneaz ăpretenţiileă

deăobedienţ ăstrict ăfaţ ădeăreguliăobiective.ăRecomand rile paradigmatice în acest nou cadru

moral sunt Fericirile,ăcareăpropunăunărepertoriuăorientativădeăvirtuţi,ăceăauăcaăscopănuădoară

evitareaă p catului,ă ciă – mai ales – progresul spiritual şiă pedagogiaă moral . În locul

observanţei şiă ală reciprocit ţii,ă Hristosă promoveaz ă ună minimalismă normativă echivalentă cuă

4
ună maximalismă ală virtuţii,ă înă specială ală celeiă maiă importanteă dintreă ele,ă dragostea. Locul

ocupată deă Legeaă Talionuluiă esteă luată deă principiulă iert riiă nelimitateă şiă necondiţionate2, o

exigenţ ăcareănuăeăsusceptibil ădeăevalu riăobiective.

Laăacestăprimănivel,ăreflectat ăînăoglindaăvechiiăeticiămozaice,ămoralaăhristic ănuădoară

c ă nuă propuneă oă procedur ă deă decizieă etic ,ă dară seă dezv luie ca profund anti-procedural .ă

Cum altfel putemăînţelegeăepisodulăînăcareăHristosăculegeăspiceădeăgrâuăînăziuaăodihnei (Luca

6: 1-11)? Dac ămoralaăcreştin ăarăfiă conservat componenta procedural-legalist , ar însemna

c ătocmai acela care este moral prinăexcelenţ ,ănuăpromoveaz testulămoralit ţii.ăTotăHristosă

recomand ă oameniloră s ă fieă „înţelepţiă caă şerpiiă şiă blânziă caă porumbeii” (Matei 10: 16), iar

astaă înseamn ă cultivareaă uneiă facult ţiă înrudite cu phronesis-ul aristotelic, ce presupune

imaginaţie,ăexperienţ ,ăflerăşiăflexibilitate, nu aplicarea unor algoritmi şiăstandarde exacte.

Rezumând pîn ăaici,ăeticaăiudaic ăesteăunaăaăconformit ţii,ăceaăcreştin ăunaăaăvirtuţii3;

prima esteă bazat ă peă reciprocitate şiă impune fatalmente sancţiunea, a doua aduce un

dezechilibruă întreă actă şiă reacţie, introducândă variabilaă iert rii; primaă vizeaz ă preponderentă

prevenţiaăerorii,ăaădouaăţinteşteămaiăalesăevoluţiaămoral .ă

2. Morala creştin ă– oăetic ăaăparadoxului

2
„AtunciăPetruăapropiindu-se de El, I-a zis: Doamne de câte ori va greşiăfaţ ădeămineăfrateleămeuăşi-i voi ierta
lui?ăOareăpân ădeăşapteăori?ăZis-aăIisusălui:ăNuăzicăţieădeă şapteăori,ă ciăpân ălaădeăşaptezecideăoriăcâteăşapte”ă
(Matei 18: 21-22).
3
Spunândăc ăeticaăcreştin ăeăoăetic ăaăvirtuţiiăriscăuneleăobiecţiiădinăparteaăteologilor,ăcareăarăputeaăspuneăc ă
moralaăeămaiămultădecâtăatât.ăAceştiaăarăcompletaătezaămea,ăspunândăc ăeticaăcreştin ăeăînăegal ăm sur ăoăetic ă
aă iert rii,ă aă renunţ riiă laă sine,ă aă haruluiă divin,ă aă ascezei,ă aă adev ruluiă tr ită etc.ă Suntă deă acord,ă îns ă pentru
ap rareaătezeiămele,ăamăconsideratăoportunăs ăfocalizezămaiămultăasupraăaspectuluiăaretologicăalăeticiiăcreştine.

5
 Scopulăoric reiăproceduriădeădecizieăesteădeăaăfurnizaăcoerenţ ăşiăexactitateăuneiăteoriiă

etice, de a maximizaă obiectivitateaă verdictuluiă morală şiă deă aă evitaă relativismul,ă confuziaă şiă

ambiguitatea.ă Deă aceea,ă ală doileaă pasă ală demersuluiă meuă esteă oă tentativ ă deă aă evidenţiaă

paradoxurile şiăcontradicţiileăteoreticeăaleămoraleiăcreştineăcareăseăvaădezv luiăincompatibil ă

cuăideeaădeămetod ăraţional ădeădecizieăetic .

Maiădevremeăamăevocatăepisodulăculegeriiăspicelorăînăziuaădeăodihn ,ăunăevenimentă

revolt toră pentruă standardele de corectitudine ale acelei epoci, şiă ună exempluă contrariantă

pentruăoricineăcredeăc ămoralaăcreştin ăeăoăetic ăaătestelorăcoerente.ăDarăscandalul unei etici

paradoxale, antinomice şiă anomiceă nuă seă opreşteă aici.ă Hristosă denunţ ă corectitudineaă

fariseului care devine emblemaăipocrizieiăşiăaăformalismului,ăîncurajândă– în acelaşiătimpă–

figuriă marginaleă precumă vameşul (Luca 18: 9-14) sau prostituata, peă careă leă d ă exempluă

pentru capacitatea lor de „transfigurare”. Parabola fiului risipitor (Luca 15: 11-32) este un alt

exempluă deconcertantă deă r sturnareă aă vechiloră ierarhiiă morale ceă fuseser impuse printr-o

procedur ăimpersonal ădeădecizie.ăIarăexempleleăevanghelice pot continua.

De asemenea, literaturaă tradiţiei4 ofer ă ună materială abundentă deă contradicţii,ă

provoc ri şiă comportamenteă sauă discursuriă neconvenţionale ale personajelor morale

exemplare,ăsfinţii. Dintreăaceştia,ăm ăvoiăocupaădeăunăcaz istoric aparte, pe care îl consider

cel mai elocvent, acela al aşa-zişilor „nebuniăîntruăHristos”.ăAceştiaăsuntădeăobiceiăasceţiăcareă

descindă „înă lume”,ă manifestîndu-seă înă cadrulă societ ţiiă creştineă într-oă manier ă asumată

contrariant ,ă extravagant ă şiă echivoc .ă „Nebunii”ă frecventeaz ă cârciumiă sordide,ă caseă deă

toleranţ ,ălocuriăr uăfamate.ăHoin rescăpeăstr ziăşiăcaut ăcompaniaăpersonajelorăcompromise

social:ă prostituate,ă vagabonzi,ă cerşetori şi beţivi.ă Înă aparenţ ,ă seă adapteaz ă acestuiă stilă deă

4
Pentruăoăilustrareăelocvent ,ărecomandăr sfoireaăliteraturiiădeătipăPateric, în care sunt prezentate biografii sau
episoade biograficeă aleă unoră sfinţi,ă dină careă seă desprindă oă serieă întreag ă deă provoc riă ceă rivalizeaz ă cuă
paradoxurile misticii orientale.

6
viaţ ;ă înă fapt,ă încearc ă s ă îiă schimbeă peă aceştia.ă Eiă leă transmit mesajul evanghelic într-o

manier ă câtă maiă accesibil ă niveluluiă lor spiritual, prin glume, gesturi excentrice, acte

provocatoare.ăZiua,ăseăprefacăaăfiănişteăp c toşi,ăînc lcândăostentativăregulile,ăiarănoapteaăseă

retragă înă recluziuneă şiă ascez . „Nebunii” seă sustragă conştientă admiraţieiă publiceă şiă pic ă în

modă voluntară uneleă testeă deă evaluareă moral ,ă deoareceă credă c ă singuraă „procedur ă deă

decizie”ălegitim ăîiăaparţineăluiăDumnezeu laăJudecataăfinal .ă„NebuniiăîntruăHristos”ăauăfostă

introduşiă caă repereă maximaleă înă patrimoniulă modeleloră spiritualeă creştineă şiă niciă celă maiă

înfocată partizană ală proceduriloră deă decizieă etic ă dină establishment-ulă creştină actuală nuă leă

contest ăperformanţeleăexemplare.

Oă alt ă ilustrare,ă multă maiă actual ,ă aă caracteruluiă paradoxală şiă anti-proceduralist al

eticiiă creştineă esteă atitudinea extremă deă flexibil ă a duhovniciloră experimentaţiă faţ ă deă

p cateleă şiă nevoileă spiritualeă aleă credincioşilor.ă Excelenţaă pastoral ă presupune maxima

plasticitateă şiă fantezie,ă ceă recomand ă pentruă acelaşiă p cată sauă afecţiuneă l untric ă reţeteă

variate sau chiar contradictorii, adaptându-şiă sfaturileă înă funcţieă deă profilulă singulară ală

credinciosului. Un veritabilăduhovnicăareăintuiţiaăaristotelic ăaăfaptuluiăc ăjustaăm sur ănuăeăoă

m sur ăobiectiv .ăAcestaăpoateămanifestaăseveritateăînăaătemperaăvitalismul unei firi excesiv

de exuberante, la fel de firesc cum poateă s ă deaă dovad ă deă blândeţe jovial ă înă aă încurajaă

scânteile de expansivitate ale unei naturi placide.

3. P cat,ăsancţiuneăşiăpoc inţ

Cuă problemaă relaţieiă duhovnic-penitentă amintit ă maiă sus,ă amă ajunsă laă unulă dină

puncteleănodaleăaleădiscuţieiădespreăprocedurileădeădecizieăînămoralaăcreştin .ăDac ăse admite

existenţa p catului, a erorii morale,ăatunciătrebuieăs ăexisteăşiăoăexplicaţieăaădepartaj riiăîntreă

conduitaăcorect ăşiăceaăincorect .ăAparent,ăarătrebuiăs ăexisteăşiăunămecanismădecizionalăcareă

7
s ă separeă acţiuneaă moral ă deă ceaă imoral .ă Dar,ă aşaă cumă amă spus,ă un mecanism riguros

lipseşte.ă Iară confuziaă seă explic ă prină faptulă c ă persist ă oă neînţelegereă cuă privireă laă statutulă

p catuluiăînăcreştinism5. Teologiaăcreştin ăexplic ăp catulănuăcaăpeăoăînc lcareăaăunui cod, ci

caăpeăună„eşecăexistenţial”ăşiăcaăpeăoăform ădeăalienareăfaţ ădeăDumnezeu (Nellas 1999, 193-

8; Yannaras 2004, 23). Pentru creştini, înc lcareaă reguliiă nuă epuizeaz ă realitatea şiă

complexitatea p catuluiă şi,ă deă aceea,ă niciă respectareaă legiiă nuă ară puteaă s ă îlă desfiinţeze.ă

Mitologiaăp catului-neregul ăîşiăareăr d cinileăînăignorareaăcaracteruluiăpersonalist al eticii

creştine.ăOdat ăceăomulăeăf ptur ărelaţional dotat ăcuăoăamprent ăirepetabil ,ăeroareaănuămaiă

areă ună caracteră obiectiv,ă m surabilă şiă identificabilă prină mijloaceă „laă vedere”.ă Hristosă

îndeamn ă„Nuăjudecaţiăcaăs ănuăfiţiăjudecaţi” (Matei 6: 2),ădeoareceăsinguraăjudecat just ăîiă

aparţineăluiăDumnezeu.ăNaturaăp catuluiăînăteologiaăcreştin ănuădevineăinteligibil ădecâtăprină

raportareaă laă Dumnezeuă şiă laă dinamicaă libert ţiiă personale.ă Iară „sancţiunea”ă dat ă înă cadrulă

spovedaniei nu este înţeleas ăcaăoăpedeaps ăasociat ăuneiăreguli, caăoămetod ădisciplinar ,ăci

ca un pretext pentruătransfigurareăşiăconversieămoral (aăseăvedea,ăspreăexemplu,ăSt niloaeă

1997, 92; Buchiu 2006, 178). Creştiniiă credă c ă rolulă sancţiuniiă nuă eă acelaă deă aă preveniă

s vârşireaă uneiă infracţiuniă spirituale,ă ciă caă oă şans ă deă aă restabiliă leg turaă personal ă cuă

Dumnezeu.ă Teologiiă moraleiă nuă v dă poc inţaă ca o reintrare în registrulă legalit ţii, ci ca o

reaşezare pe coordonatele dialogului cu divinitatea, un dialog personal întemeiat pe iubire

(Lossky 1990, 234-6). Astfel,ăseăpoateăspuneăc ăduhovniculănuăeădecâtăunăfacilitatorăînăluptaă

omuluiă cuă elă însuşiă deă aă reintraă înă comuniuneă cuă creatorulă s u.ă (Riscândă puţin,ă m-aşă

încumetaă s ă spună c ă proceduraă deă decizieă îiă aparţine, fatalmente, p c tosuluiă careă simteă

organică dep rtareaă deă Dumnezeu). Ignorareaă acestoră aspecteă asupraă c roraă insist ă teologiaă

creştin ă risc ă s ă conduc ă laă oă înţelegereaă p catuluiă înă termeniă juridiciă şiă laă concluziaă c ă

5
Pentru repereleă înţelegeriiă tradiţional-patristice, a se vedea Vasile cel Mare 1986, 440-2; Maxim
M rturisitorul,ă1999, 29-32; Ioan Damaschin 1993, 190-91.

8
moralaăcreştin ăareăproceduriădeădecizie. Iat ăcumădescrieăCh. Yannaras, un celebru teolog

contemporan, aceast ăreprezentareăsuperficial ăasupraămoraleiăcreştine:

„Într-oă asemeneaă concepţie, p catulă nuă esteă decâtă oă vinov ţieă individual ă supus ă unoră

clasific riă obiectiveă gradate:ă elă devineă ună cază ă predeterminată juridică şiă cereă oă isp şire,ă oă

r scump rareă prină aplicareaă uneiă pedepseă prev zuteă într-ună regulamentă corespunz tor.”

(Yannaras 2004)

De asemenea,ă trebuieă s ă remarcă c ă p catulă – aşaă cumă sugereaz ă şiă parabolaă fiuluiă

risipitor – nuă reprezint ă oă acţiuneă individual ă careă poateă fiă decupat ă şiă judecat ă izolat.ă Înă

cadrulă personalismuluiă creştin,ă p catulă esteă fieă oă component ă asimilat unui complex

biografic mult mai amplu, fie – aşaăcumăsugereaz ăşiăparabolaăfiuluiărisipitoră– un eveniment

al dinamicii personale necesar pentru conversia sufletului, un ocol integrat în traseul

„întoarceriiă acas ”. Escamotarea naturii personale a teologiei morale o transform ă într-o

teorieă etic acţional 6, alimentându-se astfel prejudecata proceduralist aă existenţeiă unoră

proceduri de decizie.

4. StatutulăLegiiăşiăalăcanoanelorăînăcreştinism

Pân ăacum,ăc utareaătemeiurilorăpentruăproclamarea absenţeiăprocedurilorădeădecizieă

înămoralaăteologic ăaăluatăformaăuneiărelativiz riăaăimportanţeiălegilorăînăcreştinism.ăCuătoateă

acestea, normele suntăoăparteăstructurant ăaămoralei creştine, c ciăcitim frecvent înăScriptur ă

c ă exist ă oă „Lege”ă aă luiă Dumnezeuă şiă c ă omulă trebuieă s ă iă seă supun .ă Înă ceă felă trebuieă

interpretatăstatutulălegiiăşiăalăascult riiăporuncilorăînăeticaăcreştin ?ă

6
Dinămomentăceăscopulămoraleiăcreştineăesteămantuireaăsufletuluiămaiădegrabaădecatărealizareaăcooper riiă
sociale,ăatunciăaceastaăarătrebuiăprivit ăcaăoăetic ăcentrat ăpeăagent,ănuăpeăacţiune.ăDac ăobiectivulăeticiiăcreştineă
ar fi înf ptuireaăconsensuluiăşiăaăcooper riiăsociale,ăatunciăarătrebuiăspecificateăcâtămaiăclarăcareăsuntăacţiunileă
corecte,ăşiăcareănu.ăDarăîmplinireaăuneiăordiniă„înălumeaăaceasta”ănuăesteăscopulăprincipalăalăreligieiăcreştine.ă

9
 Teologii spună c ă „adev rulă Legiiă înă revelaţiaă biblic ă nuă areă sensulă peă careă îlă d mă

legislaţieiă statutuluiă şiă raporturilor noastreă sociale,ă niciă acelaă dată Legiiă bibliceă deă tradiţiaă

fariseilor” (Yannaras 2004, 49).ă Înă Vechiulă Testament,ă fidelitateaă faţ ă deă legeă f ceaă dină

fiecare israelit ună membruă ală „poporuluiă ales”. Rolurileă procedurală şiă politic-administrativ

sunt doar efecteăsecundareăaleăLegii,ăc ciăfuncţiaăprimordial ăaăacesteiaăeraădeăaădeăaăasigura

participareaă laă corpulă comunitară în untrulă c ruiaă aveaă s ă seă nasc ă Iisusă Hristos.ă Înă

dimensiunea ei riguros legalist ,ă Legeaă nuă eă decâtă ună ghidă provizoriuă şiă oă condiţieă pentru

primireaă luiă Mesia.ă Iat ă deă ceă Clementă ală Alexandrieiă spuneă c ă „Legeaă eă pedagogă c treă

Hristos”.ăAşaăcumă amă afirmatăîntr-unăcapitolă anterior,ăodat ăcuăHristos,ăproblemaălibert ţiiă

persoaneiăşiăaăeliber riiăeiădeăconstrângerileăoric reiălegiăseăpuneăcuăoăacuitateăintens .ăLegea

dat ă poporuluiă alesă r mâneă întrucâtvaă valabil ,ă dară nuă maiă areă o funcţieă soteriologic .ă Un

capitolă memorabilă ală desprinderiiă deă rigoareaă şiă caracterulă procedurală ală Legiiă îlă reprezint ă

insistenţaăcuăcareăApostolulăPavelăpropov duieşte mântuireaănuăprinăLege,ăciăprinăcredinţ .ă

Iat ă câtevaă evidenţeă textualeă semnificativeă despreă nouaă raportareă peă careă oă auă credincioşiiă

faţ ăde Lege:ă„Iarăacumăc ,ăprinăLege,ănuăseăîndrepteaz ănimeniăînainteaăluiăDumnezeuăesteă

lucruăl murit,ădeoareceădreptulădinăcredinţ ăvaăfiăviu” (Galateni 3:11) sauă„C ciăsfârşitulăLegiiă

esteă Hristos,ă spreă dreptateă totă celuiă ceă crede” (Romani 10:4),ă sauă „c ciă toţiă câţiă suntă dină

faptele legii sub blestem sunt.” (Galateni 3:10) sau „prinăharăsunteţiământuiţiă...ăşiăaceastaănu e

de la voi, eă deă laă Dumnezeu” (Romani 6:23), deoarece – mai spune Apostolul Pavel – „nuă

sunteţiăsubălege,ăciăsubăhar” (Romani 6:14).

Eă dreptă c ă toateă acesteă referinţeă trimită c treă codulă mozaic,ă dară legea vetero-

testamentar ă nuă esteă abrogat ,ă ciă – miă seă pareă relevantă şiă înă fragmentele citate – este

relativizat drastic din unghiul graţiei divine, al credinţei şiăalăiubirii. Ba chiar, desprinse din

context,ă afirmaţiileă luiă Pavel pară s ă discreditezeă vehement orice dimensiune legic ă aă

personalismuluiăcreştin.ăLucruăcareănuăesteăadev rat,ănormaăavândăoălegitimateăspecific ăînă

10
teologiaămoral .ăCareăeăaceasta?ăAici, aşăfaceămai întâi oăparalel ăcuămodulăînăcareăteologiaă

înţelegeă dogma.ă Pentruă creştin,ă dogmeleă nuă sunt (doar) enunţuri dotate cu un statut

epistemic,ăasimilateă„dogmatic”ădatorit autorit ţiiălorănecriticabile.ăAcesteaăreprezint ănişteă

repereăactiveăînăafaraăc rora,ăpersoanaăuman ăarăr t ciăîntr-un haos spiritual (St niloaeă1996,ă

56-7). Filosoful nu ar trebuiă s ă ă înţeleag ă dogmele ca aserţiuniă metafizice,ă ciă – forţând o

sugestieă wittgensteinian ă – ca „jocuri de limbaj” ancorate într-o „form ă deă viaţ ”. Iat ă ceă

spune Vl. Lossky, unul din teologiiăortodocşiăconsacraţi:ă„Înătradiţiaăr s ritean ănuăs-aăf cută

niciodat ădistincţieăîntreăMistic ăşiăTeologie,ăîntreătr ireaăpersonal ăaătainelorădumnezeieştiăşiă

dogmaăafirmat ădeăBiseric .” (Lossky 1990, 36). De aceea, şiămoralaăcreştin ădevine o etic ă

aăadev ruluiătr it.ăŞi,ălaăfelăcaăînăcazulădogmelorăteologice,ăpentruăcreştiniălegeaănuăesteăună

simpluă principiu,ă ciă ună reperă ceă semnaleaz ă prezenţaă uneiă divinit ţi iubitoare, nu a unei

proceduri decizionale. Deci legea apare ca un semn ceă trimiteă c treă ună raportă întreă omă şiă

Dumnezeu, raport care – atunciăcândăomulăminte,ăfur ăsauăcurm ăviaţaăsemenuluiă– ia forma

uneiă înstr in ri.ă Adic ă legeaă nuă eă oă metod ă deă evaluare,ă ciă ună semnală şiă ună mementoă ală

posibileiă alien riă faţ ă deă divinitate.ă Acest discurs al teologului poateă p reaă unuiă filosofă

obişnuităcuărigoareaăşiăclaritateaăanalizei conceptuale drept un soi de logoree beletristic sau

de non-sensuriăepatante.ăCredăc ă aşăaduceăunăplusădeăclaritateădac ăaşăprezentaămanieraăînă

care ortodocşii seăraporteaz laăcanoane,ăadic ălaăansamblulădeăprescripţiiămorale,ăjuridice şiă

administrative ce au fost stabilite în cadrul conciliilor ecumenice din primele secole. La fel

ca sistemul deăimperativeălivratăpoporuluiăales,ăşiăcanoaneleăreprezint ăunăsimbolăcomunitar,ă

unăindicatorăalădrumuluiăc treăposibilitateaărelaţieiăcuăDumnezeuăşiăcuăsemenii.ăAcesteaăauă

funcţiaă deă aă consolidaă apartenenţaă şiă participareaă creştinuluiă laă comunitate,ă dară auă şiă oă

valoareăterapeutic ăşiăpedagogic ăindividual ăsau,ăaşaăcumăseăafirm ăînăcanonul al II-lea al

Conciliuluiăquinisext,ăscopulălorăesteă„îngrijireaăsufletelorăşiăvindecareaădeăpatimi”.ăAceast ă

terapie – susţine Yannaras (2004, 190) – „seă înf ptuieşteă înă trupulă Bisericiiă prină altoireaă

11
existenţeiă individualeă peă evenimentulă globală ală vieţiiă şiă unit ţii corpuluiă eclezial”.

Problematicaă sancţiuniloră fixate de canoane aduce alte indicii cu privire la lipsa unei

proceduriădeădecizieăetic ăînăcreştinism.ăPenitenţeleăimpuseădeăcanoaneănuăsuntăechivalenteă

unor pedepse prin care se „cump r ” iertarea,ă ciă „m suraă conştiinţeiă asceticeă aă Bisericii,ă

lungimeaădrumuluiăceătrebuiaăstr b tutădeălibertateaăpersonal pentru a se integra modului de

existenţ ă treimic ă aă corpuluiă eclezial”. Reprezentând indicatoare care nu au alt rol decât

acela de a semnalaăoăcale,ăpenitenţeleăprev zuteădeăcanoaneăauăunăcaracterărelativăînăpracticaă

Bisericii. Acestea se bazau pe ceea ce teologii numesc principiul iconomiei, adic ă erauă

interpretateăşiăaplicateăprinăalternareaăexigenţeiăcuăindulgenţa,ăurm rindu-se adaptarea lor la

singularitateaăfiec ruiăeşecăpersonal.

Sperând c ăamăoferităsugestiiăsatisf c toare despre lipsa unei proceduri de decizie în

creştinism,ă voiă încheiaă aici.ă Poateă ară fiă trebuită s ă iauă înă discuţie despre caracterul

contextualistăsauăsituaţionalăalăeticiiăcreştine,ădespreădimensiuneaăliturgic ăaămoralei,ădespre

smerenie, libertateă şiă despre statutulă ontologică ală r uluiă sauă s ă vorbescă maiă multă despreă

importanţaăcrucial ăaăharului,ăoăcomponent ăteologic ăimposibilădeăcompatibilizatăcuăideeaă

de test al moralit ţii.ăNuăamăf cut-o,ăfiindc ăarăfiătrebuităs ăintruăpeăteritoriul unorădistincţiiăşiă

consideraţiiăpreliminare maiătehnice,ăcareăarăfiăconsumatăunăspaţiuămult prea extins.

12
 BIBLIOGRAFIE

Bibliografieăprincipal :

*********. 1982. Biblia sau Sfânta Scriptură, Bucureşti: ed. IBMBOR,

ATANASIE CEL MARE. 1982. Cuvântul întâi împotriva arienilor,ă înă „Părinţi şi

scriitori bisericeşti”,ăvolă15,ătrad.ăPr.ăDumitruăSt niloae, Bucureşti : ed IBMBOR 1998.

IOAN DAMASCHIN. 1993. Dogmatica, trad. D. Fecioru, Bucureşti: ed. Scripta.

MAXIMă M RTURISITORUL. 1999. Răspunsuri către Talasie,ă înă „Filocalia”ă vol.ă

3,ătrad.ăDumitruăSt niloae,ăBucureşti: ed. Humanitas.

VASILE CEL MARE, 1986. Omilii şi cuvântări, în vol. Scrieri I (PSB 17), trad. D.

Fecioru, Bucureşti:ăed.ăIBMBOR

Bibliografieăsecundar :

BUCHIU,ăŞtefan.ă2006. Dogmă şi teologie, vol. 2, Bucureşti:ăed.ăSigma.

EVDOKIMOV, Paul. 1996. Ortodoxia, trad. Irineu Ioan Popa, Bucureşti: ed.

IBMBOR.

NELLAS, Panayotis. 1999. Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o

antropologie ortodoxă, trad. Ioan I.ăIc ăjr.,ăSibiu: ed. Deisis,.

13
 LOSSKY, Vladimir. 1990., Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad., studiu intr.

şiănoteădeăVasileăR duc ,ăBucureşti: ed. Anastasia.

LOSSKY, Vladimir. 1998. După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, trad. Anca

Manolache, Bucureşti : ed. Humanitas.

MUREŞAN, Valentin. 2009. Managementul eticii în organizaţii, Bucureşti: Editura UB.

ST NILOAE,ă Dumitru.ă 1993. Ascetica şi mistica creştină sau teologia vieţii

spirituale, Cluj: ed.ăCasaăC rţiiăde Ştiinţ .

ST NILOAE,ă Dumitru.ă 1996-1997. Teologia dogmatică ortodoxă, vol. 1-3,

Bucureşti: ed. IBMBOR.

YANNARAS, Christos. 2004. Libertatea moralei, trad. Mihai Cantuniari, ed.

Bucureşti: ed. Anastasia.

14