Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Astmul Bronşic
Astmul Bronşic
Definitie
Astmul bronsic este sindromul clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si
reversibila a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante.
Dispneea paroxistica este consecinta a trei factori, care induc bronhostenoza (ingustarea
bronhiilor):
edemul mucoasei bronsice (TUMOR – hipertrofie)
hipersecretia de mucus
spasmul pe musculatura neteda
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele
5 criterii:
1.antecedente alergice personale sau familiale,
2.debutul crizei inainte de 25 de ani sau dupa 50,
3.dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna (seara – noaptea - se
supraadauga bronhoconstrictia fiziologica)
4.reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor (substante
adrenalina-like – reduc spasmul, determina bronhodilatatie),
5.tulburari de distributie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator (in
special scaderea V.E.M.S.).
Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonar se intrica si constituie conceptul
larg de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. (BPOC)
Astfel, bronsita cronica se poate complica cu fenomene obstructive si alergice, aparand bronsita
astmatiforma. Dispneea este precedata de bronsita. (1.bronsita cronica si 2.crize de
dispnee=bronsita astmatiforma)
Astmul se poate infecta, imbracand aspectul de bronsita astmatica. (1.astm si 2.bronsita
astmatica) In acest caz, bronsita este precedata, intotdeauna, de crize astmatice, in timp ce
in bronsita astmatiforma dispneea paroxistica apare dupa o indelungata perioada de evolutie a
unei bronsite.
Astmul, ca si bronsita, determina frecvent modificari emfizematoase.
Etiopatogenie
Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si
moare astmatic), cu evolutie indelungata, discontinua, capricioasa.
Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor
local (hipersensibilitatea bronsica).
Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), pacientul fiind predispus ereditar.
Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene). Cele mai obisnuite
alergene sunt: polenul, praful de camera, mucegaiul, parul si scuamele de animale, fungii
atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, gluten, oua, carne, nuci, peste, ciuperci) sau
medicamentoase (Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, Algocalmin etc, unele
produse microbiene).
La inceput criza de dispnee paroxistica este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot
interveni si stimuli emotionali, climaterici, reflecsi.
In toate tipurile insa, criza apare mai ales noaptea, cand domina tonusul vagal – tonus de
repaus mediat de acetilcolina (bronhoconstrictor).
Tablou clinic
La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere. Mai tarziu, in
intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului, cu dispnee mai mult
sau mai putin evidenta.
Criza apare de regula in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit
si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor,
cefalee).
In timpul crizei, toracele este imobil, in inspiratie fortata; la percutie - exagerarea sonoritatii;
sunt prezente raluri bronsice, in special sibilante, diseminate bilateral.
La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu
dificultate), cu sputa vascoasa, albicioasa, bogata in eozinofile (uneori eozinofilie si in sange).
Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau
sub influenta tratamentului.
Evolutie si complicatii
Evolutia este indelungata, variabila, capricioasa. Forma pura apare la copii si are tendinta sa
diminueze la pubertate.
Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se instaleaza starea de rau astmatic.
Astmul bronsic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente alergice familiale,
echivalente alergice, interval liber intre crize, in prezenta unor alergene, absenta altor boli
pulmonare preexistente, cu teste cutanate si de provocare pozitive (40% din cazurile de astm
bronsic)
Astmul bronsic intrinsec, care apare dupa 40 de ani, cu putine intervale libere, de obicei
ivindu-se in timpul iernii; se asociaza cu tuse si expectoratie mucopurulenta si factori infectiosi
(bronsite cronice etc.).
In functie de severitatea manifestarilor:
astmul cu crize rare si de intensitate redusa,
astmul cu dispnee paroxistica,
astmul cu dispnee continua
starea de rau astmatic.
Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, subintrante, durand peste 24 - 48
de ore, rezistente la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza,
colaps vascular, somnolenta pana la coma. Apare dupa administrarea in exces de
simpaticomimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea brusca a
corticoterapiei, suprainfectie bronsica.
Tratament
Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri.
1.Profilaxia - In aceasta afectiune masurile preventive sunt foarte importante. Prima actiune
vizeaza combaterea fumatului, evitarea atmosferei poluate, inclusiv evitarea expunerii la noxele
respiratorii, evitarea virozelor respiratorii si a aglomeratiilor in timpul epidemiilor.
Efecte secundare: tratamentul pe termen lung cu doze mari, duce la leziuni datorita fragilitatii
capilare crescute, supresie adrenala si demineralizare osoasa; la copii determina nanism.
Reactii adverse dupa supradozaj: pot apare tremuratori, nervozitate, palpitatii, tahicardie si
cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale. Acest manifestari dispar spontan prin
reducerea dozei!!!!!
Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astazi foarte putin intrebuintata. In practica s-
a impus preparatul Atrovent. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor.
Derivatii metilxantinei
Teofilina si derivatii sai, Miofilina si Aminofilina. Au slaba actiune pe cale orala si mai buna
pe cale i.v sau ca aerosoli.
Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor si anticolinergicelor.
3.Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor ramane o terapie de
impas.
Se folosesc: Prednison, 1 tableta/zi (5 mg) sau Superprednol, tot 1 tableta/zi (0,5 mg/tab.),
precum si produse retard: Celestone sau Sinacten-retard (1 mg la 7 - 15 zile), sub protectie de
alcaline, calciu, K.
5.Tratamentul igieno-dietetic
hidratarea corecta a bolnavului,
cura balneara (in special Govora),
Speleoterapia (practicata in salina),
Cazuri specifice
Astm cu crize rare si de intensitate redusa: Miofilin i.v. lent, 1-2 fiole de 10 ml/zi; uneori,
simpaticomimetice (Alupent, Berotec, Bronhodilatin) in pulverizatii.
Astmul cu dispnee paroxistica: simpaticomimeticele trebuie evitate, pericolul de abuz fiind prea
mare; desensibilizarea spcifica este obligatorie; corticoterapia trebuie respinsa ca tratament de
cursa lunga, dar este necesara cand celelalte droguri s-au dovedit ineficace (Prednison: doza de
atac - 20 - 30 mg; de intretinere - 5 mg).
Astmul cu dispnee continua: corticoterapia ramane medicatia de electie putand sista crizele in
24 de ore. Se foloseste metoda dozelor minime; daca la 5 mg rezultatul se mentine, se incearca
suprimarea drogului; daca reapare criza, se reincepe cu doza superioara. In functie de situatie, se
mai administreaza antibiotice, vaccinuri, sedative, cromoglicatul de sodiu. De obicei acesti
bolnavi nu pot trai fara cortizon.
Starea de rau astmatic: hemisuccinat de hidrocortizon in doza initiala de 25 - 100 mg i.v., urmat
de perfuzii cu 200 - 400 mg/24 de ore, in solutie de glucoza 5%. Tratamentul parenteral trebuie
sa fie cat mai scurt, urmarindu-se scoaterea bolnavului din criza.
Ca doza de intretinere 5-l0 mg Prednison, cu tratament de protectie (K, calciu, antiacide, regim
desodat). Se administreaza de la inceput antibiotice (nu Penicilina), fluidifiante, diuretice,
oxigen si in cazuri deosebit de grave, se indica bronhoaspiratie, traheotomie, respiratie asistata.