CONSTRUCȚIILE REFLEXIVE

Construcțiile reflexive sunt construcțiile în care cliticul reflexiv (forma neaccentuată a

pronumelui reflexiv) se atașează unui verb.
Pronumele reflexive pot fi:
 propriu-zise, când arată identitatea dintre substantivul sau pronumele subiect și
complementul care desemnează aceeași persoană cu subiectul și stau în cazul acuzativ sau
în cazul dativ.
 Mă întreb ceva. (acuzativ)
 Îmi spun că totul este bine. (dativ)
 reciproce, când subiectul desemnează mai multe persoane care acționează una asupra
alteia și stau în cazul acuzativ sau în cazul dativ.
 Ne plimbăm. (acuzativ)
 Ne zâmbim. (dativ)

1. CONSTRUCȚIILE REFLEXIVE, UNDE PRONUMELE REFLEXIV

NU ARE FUNCȚIE SINTACTICĂ

 Construcția reflexivă cu clitic – component obligatoriu al verbului sau locuțiunii

verbale.
Verbul „a se uita”:
 Este obligatoriu, nu poate lipsi, face parte din forma verbului
 În lipsa lui, construcția verbală nu are sens: „Eu mă uit pe geam”/ „Eu uit pe geam”?!
 Forma verbală nu permite înlocuirea cu o altă formă pronominală în același caz: „Eu te uit
pe geam”?!
 Nu poate fi dublată printr-o formă accentuată: „Eu mă uit pe mine pe geam”?!
 Nu are funcție sintactică (se analizează împreună cu verbul)

 Cliticul reflexiv marcă a pasivului: forma de acuzativ se/ s; el poate fi înlocuit cu o

formă pasivă a verbului (se numește și reflexiv-pasiv):
„Podul se va construi la intrarea în oraș”; adică ”Podul va fi construit la intrarea în oraș.”
(putem verifica prin înlocuirea cu forma pasivă)

 Cliticul reflexiv marcă a impersonalului: se referă tot la forma se, atunci când
subiectul este de tip nonpersoană = nu poate fi atribuit un subiect de tip el/ ea verbului.
„Se învață mult în această școală.” Verificăm: El/ Ea se învață mult în această școală.?!
(înlocuirea este imposibilă)
 2. CONSTRUCȚIILE REFLEXIVE, UNDE PRONUMELE RELFEXIV
VA AVEA FUNCȚIE SINTACTICĂ

 Cliticul reflexiv cu funcție de complement direct:

 Forma reflexivă poate fi înlocuită de o formă pronominală în același caz: El se spală. El te
spală.
 Permite dublarea printr-o formă accentuată: El se spală. El se spală pe sine.

 Cliticul cu funcție de complement indirect:

 Forma reflexivă nu este obligatorie pentru ca verbul să aibă sens: Mi-am făcut un ceai. Am
făcut un ceai.
 Poate fi înlocuită cu o altă formă pronominală în același caz: Mi-am făcut un ceai. Ți-am
făcut un ceai.
 Acceptă dublarea printr-o formă accentuată: Mie mi-am făcut un ceai.

 Cliticul reciproc: se referă la un pronume reflexiv care ajută la exprimarea unei

acțiuni reciproce:
Se ajută unii pe alții. (complement direct)
Își trimit scrisori unii altora. (complement indirect)
 Apar în construcții cu subiect la plural
 Pot apărea mărci suplimentare pentru exprimarea ideii de reciprocitate: „unii pe alții”/
„unii altora”/ „reciproc”
 Există chiar și verbe inerent reciproce (care nu pot fi utilizate decât în construcții reflexive
reciproce: a se alia, a se asemăna, a se căsători, a se certa, a se împrieteni, a se înfrăți, a se
învecina)

 Cliticul reflexiv cu funcție de complement posesiv:

Mi-am spălat mașina. Mi-am spălat mașina (mea).
 Dublarea cliticului nu se va face prin formele accentuate, ci prin forme ale pronumelui
posesiv/ pronumelui personal
 Prezența cliticului nu este obligatorie pentru ca propoziția să aibă sens: „Am spălat
mașina.”

 Cliticul reflexiv cu funcție de atribut pronominal în dativ fără prepoziție (în limbajul
poetic mai vechi):
sufletu-ți
ochii-ți
privirea-mi
doru-mi
Această formă clitică de dativ poate fi înlocuită cu adjectivul pronominal posesiv de
aceeași persoană (pentru verificare): sufletul tău, ochii tăi, privirea mea, dorul meu.