Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 9

martie 1896, București, România – d. 22
aprilie 1986, Chicago, Illinois, SUA) a fost istoric al
religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor de
origine română la Universitatea din Chicago, din
1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L.
Avery din 1962, naturalizat cetățean american în
1966, onorat cu titlul de Distinguished Service
Professor, autor a 30 de volume științifice, opere
literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a
circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. În afară de
jurnalele sale intime și manuscrisele inedite, opera completă a lui
Mircea Eliade cuprinde aproximativ, peste 80 de volume. Este membru
post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Viața
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada
Mântuleasa, Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg
cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin
Noica și Barbu Brezianu. A publicat la Revista Vlăstarul.
S-a interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism, și a scris
piese scurte pe subiecte entomologice. Ignorându-și tatăl, care era
îngrijorat de faptul că-și pereclitează vederea slabă, Eliade citește cu
pasiune Honoré de Balzac, nuvelele lui Giovanni Papini și studiile
social-antropologice ale lui James George Frazer, pentru care a
învățat italiana și engleza; în particular studiază persana și ebraica. A
fost interesat de filosofie și a studiat lucrările lui Vasile Conta, Marcus
Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae
Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 „Inamicul
viermelui de mătase” urmată de „Cum am găsit piatra filosofală”. Patru
ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său autobiografic de
debut, „Romanul adolescentului miop”.