Epitetul este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb prin

cuvinte ce evidențiază însușiri deosebite ale obiectului sau ale acțiunii.

Epitetul poate determina:
 un substantiv; de exemplu: „sanie ușoară” (epitet exprimat prin adjectiv), „fiori de
gheață” (epitet exprimat prin substantiv ce indică nume de metale prețioase, pietre
prețioase, materii etc.);
 un verb; de exemplu: „voios răsună”.
Când se referă la culoare, epitetul se numește epitet cromatic („umeri dalbi”).
Epitetul se poate combina cu alte figuri de stil, existând epitet personificator („mândra țară”).
După numărul de termeni, epitetul poate fi:
 simplu: „clăbuci albii”;
 dublu: „soarele rotund și palid”;
 triplu: „pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare” (Vasile Alecsandri, Sania);
 în cumul: „Rece, fragilă, nouă, virginală,/Lumina duce omenirea-n poală.” (Tudor
Arghezi, Vânt de toamnă).

Versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei, care este o formă
specială de exprimare, caracterizată prin folosirea armonioasă a sunetelor.
Versul este un rând dintr-o poezie. Măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.
Măsura poate fi variabilă, existând versuri scurte (de 5-6 sau 7-8 silabe) și versuri lungi (de 12-
18 silabe). Măsura poate fi constantă în toată poezia sau poate varia.
Strofa este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea unități
printr-un rând alb.
Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșit de vers, începând cu ultima vocală
accentuată.
Într-un catren (strofă alcătuită din patru versuri), poate exista:
rimă împerecheată, când primul vers rimează cu al doilea și al treilea cu al patrulea (a a b b);
rimă încrucișată, când primul vers rimează cu al treilea și al doilea cu al patrulea (a b a b);
rimă îmbrățișată, când primul vers rimează cu al patrulea și al doilea cu al treilea (a b b a);
monorimă, când toate versurile rimează (a a a a).
Ritmul constă în succesiunea regulată și armonioasă a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-
un vers. Prin repetiția ordonată a accentelor, versurile se aseamănă cu muzica.
Când versurile nu rimează, dar au ritm și măsură, se spune despre acestea că sunt albe.