Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 3

CAPITOLUL I

INTRODUCERE
Grafica inginerească a fost şi rămîne un domeniu fundamental al cunoştinţelor inginereşti. Reprezentarea prin
desene a ideilor de rezolvare a soluţiilor de principiu a pieselor şi ansamblurilor proiectate, este una din sarcinile cele
mai importante ale proiectantului. Este unanim recunoscută importanţa, în toate etapele procesului de proiectare-
fabricaţie, a desenului ca mijloc efectiv de comunicare a informaţiilor. Posibilitatea de a folosi această abilitate de către
calculator, a revoluţionat modul în care acestea sunt folosite astăzi în toate domeniile.
Conform literaturii de specialitate, sistemele de proiectarea asistată de calculator (în engl. CAD− Computer-Aided
Design) sunt destinate creării interactive de modele ale obiectelor tehnice reale, analizei acestor modele, generării
documentaţiei pentru fabricarea lor şi producerii de date grafice şi negrafice derivate din model [1]. Definiţia este destul
de largă pentru a cuprinde cît mai multe din domeniile în care sunt folosite aceste sisteme: mecanică, electronică,
electrotehnică, construcţii, arhitectură, sistematizare urbană sau cartografie, multimedia, etc..
În accepţiunea proprie a noţiunii, un
sistem CAD este o componentă
software, un pachet de programe.
Echipamentul pe care lucrează aceste
programe nu constituie o componentă
a sistemului CAD propriu-zis. Totuşi,
din punct de vedere principial şi al
relaţiilor de conlucrare, reprezentarea
din fig. 1, în care sunt evidenţiate şi
componetele hardware, poate fi
acceptată ca schemă generală a unui
Fig.1 Schema generală a unui sistem CAD sistem CAD.
Dezvoltarea CAD s-a produs odată cu perfecţionarea graficii pe calculator, putîndu-se astfel vorbi despre
utilizarea calculatorului ca asistent pe tot parcursul procesului de proiectare, caracteristica esenţiala a acesteia fiind
modul de lucru interactiv, în regim de dialog utilizator−sistem.
Apariţia sistemului SKETCHPAD, elaborat de I. Sutherland de la MIT în 1963, este considerat evenimentul istoric
care a marcat începuturile CAD. Pînă atunci calculatoarele erau utilizate doar pentru calcule analitice inginereşti. Ceea
ce a adus nou SKETCHPAD a fost interactivitatea dintre utilizator şi calculator, în mod grafic prin intermediul ecranului
(display screen) şi al creionului optic (light pen). În anii care au urmat, mai multe companii producătoare de automobile
şi avioane ca General Motors, Ford, Chrysler sau Lockheed s-au străduit să-şi pună la punct propriile sisteme CAD. Anii
’90 reprezintă perioada în care rezultatele eforturile de cercetare în domeniul CAD se maturizează, dezvoltarea noilor
configuraţii hardware şi software aducînd multe schimbări în acest domeniu.
Iniţial, programele de CAD au încercat să eficientizeze cît mai mult proiectarea, contribuind la mutarea acesteia de
la planşetă la calculator, realizînduse o desenare asistată de calculator. Ulterior, au apărut bibliotecile de elemente
standardizate (şuruburi, piuliţe, etc.) şi diverse unelte (programe ataşate) cu scopul de a rezolva activităţile de rutină din
proiectare, toate realizate în 2D, iar finalitatea era realizarea desenelor de piesă şi ansamblu.
Trecerea la proiectarea (modelarea) 3D − realizarea obiectelor direct în trei dimensiuni, a condus la îmbunătăţirea
productivităţii procesului de proiectare. Aceasta a făcut să se schimbe şi metodologia proiectării, pornind de la
reprezentarea reală a obiectului în 3D, spre realizarea proiecţiilor (vederi şi secţiuni) ce compun documentaţia tehnică
însotitoare. Chiar şi pentru o simplă piesă, crearea vederilor 2D după modelul solid 3D este mai rapidă decît în
desenarea clasică. Pentru majoritatea proiectanţilor a fost un mare câştig de a-şi putea exprima concepţiile şi ideile faţă
de un model virtual, pe cînd a încerca de a încerca de a reproduce un model 3D mental în 2D, este mult mai dificil. Mai
mult, datorită sistemelor existente la ora actuală pe piaţă, aceste modele pot fi vizualizate, analizate şi modificate ca şi
cum ar fi obiecte reale.
Domeniul CAD este bine conturat în acest moment şi este prezent cu identitatea sa proprie în lumea IT. Piaţa de
pachete soft destinate proiectării asistate a devenit extrem de diversă, pe de o parte datorită progreselor rapide în
domeniul hardware, pe de altă parte datorită cerinţelor actuale ale proiectării şi fabricaţiei. Sau conturat două tendinţe de
dezvoltare în acest domeniu. Prima se referă la dezvoltarea unor aplicaţiide largă generalitate (medii CAD) pentru
diferite domenii, care oferă utilizatorului elementele de bază, tehnicile, procedurile şi facilităţile pentru realizarea
proiectelor. Sunt deja bine-cunoscute mediile CAD, cum ar fi: AutoCAD, Autodesk Inventor, MicroStation,
SolidWorks, SolidEdge, Pro/Engineer, Unigraphics, CATIA, etc..
A doua tendinţă constă în dezvoltarea unor aplicaţii specializate pe un anumit domeniu, bine definit şi cu un câmp
de aplicare mai restrîns. Deşi pot fi menţionate ca exemple, programe de CAD specializate pe arhitectură (ArhiCAD),
electronică (OrCAD), electrotehnică, instalaţii industriale etc., proiectarea asistată în domeniul mecanic, constituie
domeniul cel mai larg în ceea ce priveşte utilizarea sistemelor CAD în inginerie.
autodesk este cel mai mare producător de software CAD pentru PC-uri. Produsul de bază al firmei, AutoCAD®
este deja un standard CAD în lumea întreagă; el oferă in set cuprinzător de facilităţi 2D şi 3D pentru proiectare destinat
inginerilor mecanici, arhitecţilor, desenatorilor şi proiectanţilor. Dacă spre sfârşitul anului 1982, Autodesk revoluţiona
4 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

domeniul CAD prin lansarea primei versiuni de AutoCAD (doar un instrument de desenare 2D), astăzi ultima versiune −
AutoCAD 2010, aduce ca noutăţi pentru utilizatori o multitudine de avantaje, ea fiind considerată ca având cel mai mare
salt evolutiv în domeniu. Atuul principal al AutoCAD-ului este facilitatea de a dezvolta aplicaţii specializate, care
rulează în acelaşi mediu grafic. Această deschidere a permis dezvoltatorilor de programe CAD să creeze aplicaţii pentru
o mare varietate de domenii. Dintre numeroasele oferte existente pe piaţă, la ora actuală, aplicaţiile ce rulează pe
structura AutoCAD-ului ocupă un segment important. Pot fi menţionate în acest sens următoarele aplicaţii specifice
mediului AutoCAD:
• AutoCAD LT − o unealtă extrem de puternică de desenare 2D pentruproiectanţii profesionişti, uşor de folosit de orice
utilizator neexperimentat, 100% compatibil cu AutoCAD;
• AutoCAD Mechanical − un program dezvoltat pe AutoCAD, destinat proiectării mecanice 2D. Conţine o interfaţă
utilizator specializată, biblioteci de simboluri şi organe de maşini, precum şi multe facilităţi şi comenzi specifice
proiectării în domeniul mecanic;
• Autodesk Mechanical Desktop (MDT) − produs pentru modelare parametrizată de piese solide, suprafeţe şi
ansambluri fiind produsul de referinţă Autodesk pentru proiectare mecanică;
• Autodesk Inventor (soluţie independentă) − este cel mai performant sistem de modelare parametrică 3D construit pe
“Adaptive Technology” şi reprezintă cea mai nouă tehnologie 3D dezvoltată în ultimul deceniu. Combină cu success
capabilităţile 2D cu puterea proiectării 3D, permiţînd în plus, adaptarea desenelor 2D (DWG) existente pentru modele
mecanice 3D;
• Autodesk Architectural Desktop − se adresează proiectanţilor din arhitectură şi construcţii, completînd structura
AutoCAD cu funcţionalităţi specifice pentru modelarea arhitecturală. Programul include o bibliotecă vastă de obiecte
arhitecturale 2D şi 3D, simboluri, elemente de adnotare, tipuri de materiale, cu posibilităţi de editare, modificare şi
stocare;
• Autodesk MAP − program ce îmbină precizia celui mai performant soft de proiectare din lume - AutoCAD şi funcţiile
esenţiale de analiză GIS, putînd fi utilizat în cartografie, telecomunicaţii, administraţie, agricultură şi exploatarea
resurselor naturale;
• 3D Studio MAX (soluţie independentă) − cel mai utilizat program pentru modelare 3D, animaţie şi randare
profesională, proiectat în jurul unei arhitecturi bazate pe efecte vizuale, animaţie de personaje şi dezvoltarea de jocuri;
• CANALIS − aplicaţie care rulează împreună cu AutoCAD, de proiectare a sistemelor de canalizare;
• PLATEIA − aplicaţie perfect integrată pe platforma AutoCAD, pentru proiectarea căilor de comunicaţie (a
drumurilor);
• SPIWood 2000 − un program de proiectarea asistată de calculator dezvoltat de firma SPI Software (Franţa), ce rulează
pe platforma AutoCAD 2000, pentru modelarea 3D a componentelor de mobilier;
• SPI Sheetmetal − este o aplicaţie realizată de compania SPI Gmbh pentru modelarea parametrică şi obţinerea de
reprezentări desfăşurate a reperelor complexe şi a ansamblurilor din tablă pentru AutoCAD, MDT şi Inventor;
• CADELEC − este o aplicaţie bazată pe AutoCAD, destinată realizării
proiectelor electrice în domeniul electrotehnic şi automatizări industriale, fiind un produs al firmei elveţiene SISCAD.
CADELEC pune la dispoziţia utilizatorilor, biblioteci de simboluri predefinite ce conţin elemente − simboluri electrice
− grupate pe categorii, pe care aceştia le pot insera în sistem funcţie de destinaţia lor (de ex. motoare, generatoare,
elemente de protecţie, contactoare, etc.-fig.4). Folosind din plin facilităţile de desenare ale AutoCAD, aplicaţia oferă
în plus o mare varietate de funcţii şi facilităţi specifice proiectării electrice. Odată realizat desenul, sistemul de analiză a
bazelor de date CADELEC, permite obţinerea şi analiza unei mari varietăţi de informaţii în funcţie de mai multe
opţiuni de analiză/raportare.
Precizia, acurateţea, flexibilitatea, comoditatea de manipulare şi modificare sunt atribute ale desenelor tehnice
realizate cu programele de CAD. Înainte de toate, calculatorul oferă o mai mare precizie faţă de metodele tradiţionale de
desenare şi proiectare. Cu ajutorul sistemelor CAD, sarcinile obositoare de desenare şi detaliere sunt mult simplificate
prin folosirea unor mijloace de construcţii geometrice, cum ar fi: grid, snap, trim şi auto-cotare. Cotele şi notele tehnice
sunt întotdeauna lizibile pe desenele CAD, iar desenele pe hârtie produse de aceste sisteme sunt de o calitate net
superioară desenelor realizate manual. Aceste performanţe obţinute, sunt legate fără îndoială de calităţile programelor,
dar depind mai ales de modul de exploatare a capacităţilor acestora. Cunoaşterea în detaliu a acestor capacităţi
reprezintă premisa de bază a unei activităţi performante. În plus, programele de CAD reprezintă unelte puternice care
pot ajuta, dar nu pot înlocui experienţa şi cunoştintele proiectantului dintr-un anumitdomeniu, aşa cum sunt regulile şi
convenţiile de bază (stipulate prin standarde) dereprezentare utilizate în grafica inginerească.

Desenarea şi proiectarea asistată de calculator, cunosc în prezent o dezvoltare deosebită, datorită acurateţii şi
rapidităţii pe care calculatorul le pune la dispoziţia proiectantului.
CAD = Computer Aided Design
Avantajele utilizării AutoCAD
1. AutoCAD-ul are un caracter general putând fi utilizat într-o varietate de domenii;
2. AutoCAD-ul este un produs de desenare eficient şi flexibil, permiţând realizarea desenelor bidimensionale şi
tridimensionale, prin modelarea suprafeţelor şi a corpurilor solide. De asemenea, există multiple posibilităţi de
vizualizare a desenelor, la scara şi cu precizia dorită.
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 5

3. Dispune de o precizie foarte bună a desenelor;

4. Permite modelarea dinamică a unor procese (AutoDesk Animator);
5. Permite crearea simbolurilor şi a elementelor tipizate;
6. AutoCAD-ul permite şi proiectarea asistată, prin limbajul de programare AutoLisp, ce are la bază posibilitatea de a
realiza calcule şi desene, dar şi a realizării unei interfeţe cu alte limbaje de programare (C+, C++);
7. Oferă posibilitatea transferului comod al informaţiilor spre sau dinspre alte produse informatice.

1.1. Lansarea programului AutoCAD şi descrierea ecranului de lucru

Incepând cu versiunea 12, AutoCAD-ul a fost conceput să ruleze sub Windows şi ca urmare lansarea în execuţie a
programului se face cu uşurinţă executând dublu clic pe pictograma respectivă sau lansând programul direct din
directorul ACAD, acad.exe.
O dată cu lansarea programului se deschide o fereastră de lucru în care se pot identifica elemente de interfaţădin
figura 1.
Observaţie
Ecranul AutoCAD este foarte uşor configurabil, iar ceea ce a fost prezentat înainte reprezintă configurările
AutoCAD prestabilite.

BARA DE TITLU (TITLE BAR)

 Afişează numele programului, urmat de numele fişierului deschis. In momentul lansării apare cuvântul
<DRAWING>
In stânga acestei bare se află caseta de control a meniului (Control Menu), iar în dreapa butoanele de minimizare /
maximizare, având aceleaşi funcţii ca în orice aplicaţie Windows.
Observaţie:
Se poate rula concomitent o singură sesiune AutoCAD, care nu are decât o singură zonă de desenare.

BARA DE MENIURI (MENU BAR)

 Permite accesul la meniurile derulante. Alegând o opţiune din bara de meniuri se provoacă derularea meniurilor
AutoCAD.
Meniurile derulante pot fi adaptate cerinţelor utilizatorului, putând fi modificate.

BARA CU INSTRUMENTE STANDARD (TOOLBAR)

 Conţine comenzile folosite în mod uzual:
New - creează noi fişiere;
Open - deschide fişiere create anterior;
Save - Salvează fişierele activate;
Print - Tipăreşte, etc.
6 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

Bara cu instrumente standard poate fi poziţionată pe ecran în orice locaţie, în funcţie de preferinţele utilizatorului.
Implicit, ea este aşezată în partea superioară, sub bara de meniuri. Deplasarea acesteia, în versiunile superioare versiunii
12 se face prin clic pe butonul din stânga al mouse-ului urmat de “drag” (târâre) până la locaţia dorită.

BARELE MOBILE CU INSTRUMENTE

 Au fost introduse începând cu versiunea 13, fiind organizate pe categorii.
Exemplu: Object SNAP;
View;
Dimensioning;
Draw;
Modify.

FEREASTRA DE COMANDĂ
 Se află în partea de jos a ecranului şi cuprinde linia de comandă care arată ceea ce se introduce de la tastatură.
Command:
Aceasta este invitaţia pe care o face programul pentru a comunica cu utilizatorul.
După introducerea unei comenzi vor apare invitaţii sau comenzi adiţionale, precum şi rezultatele unor acţiuni ale
utilizatorului.
Fereastra de comandă trebuie privită întotdeauna cu atenţie, deoarece programul o foloseşte pentru comunicare.
Aici sunt afişate mesajele de eroare, opţiunile de comandă şi alte invitaţii. Această fereastră este de asemenea mobilă,
putând fi mutată în orice locaţie.

BARA DE STARE (STATUS BAR)

 Afişează numele stratului curent (LAYER), coordonatele cursorului, starea diferitelor moduri operaţionale
AutoCAD (Ortho, Snap etc.).
Acestea pot fi activate / dezactivate (ON/OF) cu dublu clic executat pe ele.
Până la versiunea 12 această bară a fost la partea superioară şi începând cu versiunea 13 a fost poziţionată la baza
ecranului.

SUPRAFAŢA DE DESENARE /FEREASTRA DE VIZUALIZARE

 Zona din centrul ecranului se numeşte DRAWING AREA sau VIEW WINDOW şi reprezintă foaia de hârtie pe
care se execută un desen, cu excepţia faptului că dimensiunile pot avea orice valori, fiind practic infinite.

CURSORUL
 În funcţie de comanda care se execută, cursorul poate avea diverse forme:
Å cursor în cruce (cross-hair), reprezentând cele 2 axe de coordonate;
caseta de selecţie (pick-box) reprezentând un pătrat utilizat pentru selectarea obiectelor;
 o săgeată folosită pentru accesarea meniurilor şi a barelor cu instrumente.

APELAREA COMENZILOR
 Când în linia de comandă nu se afişează nimic, programul este gata să accepte o nouă comandă.
Exemplu:
Command: Line ↵
From point: clic;
tastatură.
La invitaţia calculatorului se introduc coordonatele punctului din care va începe linia, în diverse moduri:
- cu ajutorul tastaturii;
- cu barele de instrumente.
O comandă se poate lansa:
- de la tastatură;
- din meniul principal;
- din meniurile derulante;
- din bara mobilă de meniuri (începând cu versiunea 13).
Incheierea unei comenzi se realizează cu apăsarea tastei ENTER (↵)
Observaţie: In AutoCAD tastele Return (Enter) şi bara de spaţiu au acelaşi rol funcţional.

TASTE FUNCŢIONALE
Ctrl+C (utilizată în versiunile inferioare versiunii 13). Întrerupe forţat execuţia comenzii. Se
revine la promptul Command:
ESC Începând cu versiunea 13, pentru întreruperea forţată se foloseşte tasta ESC.
Insert Ins - deplasează cursorul în zona meniului.
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 7

Shift + <tasta> Se scriu caracterele din partea superioară a tastei.

F1 Help.
F6 Activează modul de afişare a coordonatelor.
F7 Apelează afişarea grilei (reţelei de puncte).
F8 Apelează modul Ortho.
F9 Apelează modul Snap.
F10 Activează bara de meniuri.
Home Revenirea cursorului în zona de desenare.
Backspace Ştergerea caracterelor din linia de comandă, de la dreapta spre stânga.
Enter Încheie orice răspuns dat de utilizator. Când se tastează <↵> la invitaţia Command - se
execută ultima comandă lansată.

1.2. Crearea unui desen în AutoCAD

Pentru realizarea unui desen cu ajutorul mediului de desenare AutoCAD, se parcurg următoarele etape:
1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD se concretizează prin apariţie pe ecranul monitorului a unei
fereastre standard, cu un desen nou, alb, fără nume. Acesta este editorul de desenare şi permite crearea imediată a
elementelor geometrice.
2. Iniţializarea spaţiului de lucru presupune:
2.1. Stabilirea formatului ecranului şi a unităţilor de măsură.
Comenzile sunt:
C: UNITS
La lansare se afişează sistemele de măsură disponibile pentru lungimi, utilizatorul fiind invitat să aleagă pe cel
dorit, prin introducerea numărului de ordine al sistemului. Opţiunile pe care le poate selecta utilizatorul sunt:
1. Scientific;
2. Decimal; Începând cu versiunea 13, selectarea opţiunilor pentru unităţile de măsură se face
3. Engineering; printr-o casetă de dialog.
4. Arhitectural;
5. Fractional.
În continuare se indică precizia dorită prin numărul de zecimale.
Se precizează sistemele pentru măsurarea unghiurilor:
1. Grade/minute/secunde;
2. Grade centezimale;
3. Radiani;
4. Unităţi topometrice.
Se indică precizia şi direcţia de măsurare a unghiului de 00.

C: LIMITS
Prin care se stabilesc dimensiunile desenului. Se precizează limitele prin indicarea coordonatelor colţurilor (de ex.
pentru un format A3).
ON/OFF <Lower Left Corner> <0, 0>: ↵ 420,297
Upper Right Corner < >: 420, 297↵ y

WCS x
0
8 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

2.2. Aceste operaţii de iniţializare sunt urmate de comanda

C: ZOOM cu opţiunea All, care permite vizualizarea pe ecran a limitelor suprafeţei de desenare.

2.3. Pentru uşurarea lucrului în AutoCAD se folosesc şi mijloace auxiliare de proiectare, cum ar fi:
C: GRID o reţea de puncte la distanţa dorită:10
Command: grid ↵
Grid Spacing (x) or ON/OFF/Snap/Aspect <valoarea curentă>:10↵
Opţiunea Aspect permite spaţieri diferite pe orizontală şi pe verticală.
Cu tasta F7 se realizează comutarea între opţiunile ON/OFFale reţelei de puncte
Observaţii:
1) Se poate realiza o reţea de puncte cu distanţe diferite pe X şi pe Y;
2) Grila poate fi rotită şi aliniată pentru realizarea de reprezentări izometrice.
Concluzii: Grila oferă un cadru de referinţă pentru estimarea distanţelor în desen.

C:SNAP
La apelare, cursorul “sare” cu pasul de incrementare dorit de utilizator
Snap Spacing or ON/OFF/Aspect/Rotate/Style/<Current Value>:
Cu tasta F9 se comută între modurile Snap ON/OFF.

C: COORDS Utilizată pentru afişarea coordonatelor punctului curent în acre se află cursorul.
Cu tasta F6 se comută ON/OFF.

ORTHO Permite realizarea de linii orizontale şi verticale sau paralele între ele.
Cu tasta F8 se comută ON/OFF.

SALVAREA DESENELOR
Comanda SAVE sau SAVE AS, cere utilizatorului indicarea destinaţiei desenului salvat şi numele acestuia. În
mod implicit, fiecare desen salvat va primi extensia dwg.
Exemplu: Desen 1.dwg

CREAREA UNUI NOU DESEN (NEW)

Se obţine prin activarea din meniul File a opţiunii New (sau tastând New în linia de comandă) prin care se
accesează o casetă de dialog folosită pentru a preciza numele noului fişier şi de asemenea, se poate preciza dacă acesta
va fi folosit ca desen prototip sau nu.
Un desen prototip este un fişier de desenare care poate fi utilizat ca şablon pentru alte desene. El conţine
configurări ale variabilelor de genul:
- limitelor;
- pasului de incrementare al saltului;
- pasului de incrementare al grilei;
- chenarul;
- indicatorul.

DESCHIDEREA UNUI DESEN EXISTENT ÎN VEDEREA EDITĂRII

Din File, Open - bara de meniuri sau introducând Open de la tastatură se deschide o casetă de dialog care afişează
unităţi, directoare, fişe derulante, de unde se poate indica desenul care va fi deschis în vederea editării.

ÎNCHIDEREA SESIUNII DE LUCRU AUTOCAD

File, Exit (bara de meniuri) sau Quit din linia de comandă.
Închiderea sesiunii de lucru se poate face şi cu comanda End care combină funcţionarea comenzilor Save şi Quit.
Comanda End creează o copie a fişierului cu extensia Bak sau Dwk.

1.3. Coordonate şi unităţi de măsură

AutoCAD-ul permite utilizarea a 4 metode de introducere a coordonatelor:

Carteziene - absolute;
- relative.
Polare - absolute;
- relative.
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 9

Ecranul standard AutoCAD este în relaţie directă cu sistemul cartezian. Originea se află în
colţul din stânga jos în sistemul de coordonate al lumii (WCS) sau în altă locaţie pe care o poate
da utilizatorul (UCS).

COORDONATELE ABSOLUTE
 Se indică faţă de originea sistemului şi sunt separate între ele prin virgulă.
Exemplu: y
C: Line ↵
From point: 10, 15 ↵
To point: 30, +25 ↵
0
To point ↵ -x x

-y

COORDONATELE RELATIVE
 Sunt utilizate pentru a localiza punctele în funcţie de selecţia punctului anterior şi nu de origine. Ele sunt precedate
de simbolul :@ [shift+2].
Exemplu: y (30,25)
C: Line ↵
From point: 10, 15 ↵
∆y
To point: @ 20, 10 ↵
To point: ↵ ∆x
(10,15)
0 x
Rezultatul acestei execuţii este identic cu cel precedent

COORDONATELE POLARE
 Sunt date de distanţa şi de unghiul faţă de un punct specificat.
Pentru coordonatele polare absolute, se introduce mai întâi distanţa si apoi unghiul, între ele fiind simbolul “<”.

Exemplu: 900
To point: 10<60↵
dist = 10
unghiul = 600 10
180 0
600
0,0
00

2700

Coordonatele polare relative sunt măsurate în funcţie de ultimul punct introdus, precedate de @. Exemplu: @10<60
10 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

CAPITOLUL II
TEHNICI ELEMENTARE DE DESENARE 2D
2.1. Principalele comenzi de desenare
Comanda LINE desenează o linie.
C: Line ↵
From point: (se indică punctul de start) ↵
To point: (se indică al doilea punct) ↵
To point: (la ultimul mesaj se răspunde cu <Enter>)
Dacă la ultima invitaţie “To point” se răspunde cu “C” de la Close, linia se închide.
Comanda CIRCLE desenează cercuri. AutoCAD-ul oferă cinci posibilităţi de desenare a unui cerc:
1. Center, Radius = se specifică mai întâi centrul şi apoi raza (C, R);
2. Center, Diameter = se specifică mai întâi centrul şi apoi diametrul (C,D);
3. 2 Point (2 puncte) = se precizează două puncte care definesc diametrul cercului (2P);
4. 3 Point (3 puncte) = se specifică 3 puncte de pe circumferinţa cercului (3P);
5. Tangent, Tangent, Radius (tangentă, tangentă, rază) = 2 entităţi (cerc, dreaptă, arc) care vor fi tangente la
cerc şi raza acestuia (TTR).
Observaţie: Variabila de sistem CIRCLERAD are valoarea razei ultimului cerc desenat.
La tastarea comenzii CIRCLE:
C: CIRCLE ↵
3P/2P/TTR/<Center point>: 36,65↵
Diameter /<Radius>: 30 ↵
Command:
se desenează un cerc cu centrul în punctul de coordonate (36, 65) şi cu raza de 30 unităţi.
Comanda ARC
AutoCAD-ul oferă 11 metode pentru desenarea unui arc:

1. 3 Puncte de pe arc indicate în sens trigonometric.

2. Start, Center, End (SCE); Se indică punctul de început, centrul şi capătul arcului.

3. Start, Center, Angle (SCA), unde Angle reprezintă unghiul inclus cuprins între cele două raze care
încep din centrul arcului şi se termină la capetele lui.

4. Start, Center, Lenght (SCL), unde Lenght se referă la lungimea coardei (o valoare pozitivă = arcul
mai mic; o valoare negativă = arcul mai mare);

5. Start, End, Angle (SEA); dacă Angle este pozitiv, arcul = în sens trigonometric, iar dacă Angle este
negativ, arcul = în sensul arcelor de ceasornic.

6. Start, End, Radius (SER) - se desenează numai în sens trigonometric. Dacă Radius este pozitivă,
arcul este mai scurt, iar dacă Radius este negativă arcul este mai lung.

7. Start, End, Direction (SED) unde Direction se referă la direcţia de rotaţie a arcului în grade.
- Distanţa dintre punctul de început şi cel de sfârşit al arcului şi numărul de grade determină poziţia şi
mărimea acestuia.
- Direcţia de start a arcului este tangentă la direcţia specificată.

8. Center, Start, End (CSE);

9. Center, Start, Angle (CSA);

 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 11

10. Center, Start, Lengh (CSL);

11. Continuarea unui arc dintr-unul existent.

Cu ajutorul opţiunii “Continue” se continuă un arc din cel desenat anterior; fiecare arc este tangent la
arcul anterior.

2.2. Desenarea poligoanelor regulate şi a dreptunghiurilor

C: POLYGON ↵
Se desenează cu o polilinie închisă, fiind deci o singură entitate. Poligoanele pot fi înscrise în cerc,
circumscrise cercului sau prin precizarea mărimii laturilor acestuia
Exemplu:
C: Polygon ↵
Number of sides <4>: (număr de laturi) ↵
Edge/<Center of Polygon>: - centrul poligonului
Inscribed in circle / Circumscribed about circle (i/c): <I>: ..
Radius of circle: (raza)

C: RECTANG - se indică 2 colţuri opuse ale dreptunghiului prin diverse metode, obţinându-se o
polilinie, adică dreoptunghiul realizat cu această comandă este considerat de program o entitate de sine
stătătoare.

2.3. Ajutoarele grafice ale AutoCAD-ului

Modurile de fixare pe obiecte (OBJECT SNAP) OSNAP

In scopul efectuării unor reprezentări precise , AutoCAD-ul oferă metode prin care se poate controla mişcarea
cursorului în cruce.
Object SNAP - este un instrument foarte util care permite cursorului să facă un salt într-un anumit punct sau obiect
existent.
Modurile Object SNAP NU sunt comenzi, ci ele se utilizează în conexiune cu comenzile AutoCAD de desenare şi
editare.

Obiecte grafice uzuale şi punctele lor de salt

Midpoint

End point Intersection

Perpendicular

Tangent
Quadrant
Center

Mid point TEXT

End point Intersection (punct de inserare)

Center
12 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

END POINT - cursorul “sare” la capătul unei entităţi. Selecţia se face relativ la mijlocul entităţii, spre capătul
în care se doreşte saltul.

MID POINT - se realizează saltul în mijlocul unei drepte sau al unui arc.

CENTER - se realizează salt în centrul unui arc, al unui cerc sau al unei coroane circulare.

NODE - se realizează salt într-un obiect punctual.

QUADRANT - în poziţiile unghiurilor de 00, 900, 1200, 2700

INTERSECTION - salt în punctul de intersecţie a două entităţi. Selecţia se face incluzând ambele entităţi în
pătrăţelul de selecţie.

PERPENDICULAR - construcţia unei perpendiculare pe un obiect selectat

TANGENT - se pot construi drepte tangente la cercuri sau la arce.

NEAREST - permite fixarea pe o dreaptă, pe un cerc, un arc sau alt obiect care este apropiat de centrul cutiei
vizorului, acolo unde se intersectează crucea vizorului.

APPARENT INTERSECTION - se realizează saltul într-un punct de intersecţie aparentă.

Modurile de fixare pe obiecte pot fi: temporare şi continue (permanente). La folosirea modurilor de fixare pe
obiecte, cursorul dispare şi pe ecran apare caseta vizorului, ale cărei dimensiuni se pot ajusta în funcţie de necesităţi.
Comanda utilizată este: APERTURE.
Modurile continue de fixare pe obiecte

Modurile OSNAP temporare pot fi accesate introducând primele

trei litere în dreptul invitaţiei care apare în timpul unei secvenţe de
comandă şi ele sunt active doar pentru o selecţie.
Dacă un anumit mod de fixare este utilizat frecvent, el poate fi
definit (configurat) ca şi continuu. In această situaţie modul de fixare pe
obiecte ales, este activ ori de câte ori se face o selecţie.
Un mod de fixare pe obiecte este continuu dacă se lansează
comanda OSNAP↵
Object snap modes: (se introduc primele trei litere ale modului
dorit).
Pentru a întrerupe folosirea modului continuu de fixare pe obiecte,
se introduce none la invitaţia: Object snap modes.

Modurile multiple de fixare pe obiecte

Această opţiune permite selecţia punctului cel mai apropiat de
caseta de selecţie, care corespunde unui criteriu indicat de modurile de
selecţie.
C: OSNAP ↵
Object snap modes: (se tastează primele 3 litere ale modurilor dorite,
separate prin virgulă)
Se poate folosi caseta de dialog OSNAP Settings indicându-se
modurile continue de fixare pe obiecte, în funcţie de necesităţi.
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 13

Controlarea dimensiunilor casetei vizorului

La introducerea modului de fixare pe obiecte, pe ecran apare caseta vizorului, ale cărei dimensiuni pot fi
modificate (mărite sau micşorate).
Caseta de selecţie nu trebuie confundată cu vizorul.
Dimensiunile vizorului pot fi controlate cu comanda APERTURE, prin care se pot introduce dimensiunile (pixeli).

2.4. Lucrul cu straturi (Layers)

Straturile (layers) oferă un mijloc de a grupa obiectele şi AutoCAD-ul a împrumutat tehnica pin drafting -
DDLMODES
Avantaje:
1. Se pot grupa informaţiile distinct, pe straturi separate.
2. Permite lucrul simultan a mai multor proiectanţi. Creşte productivitatea.
3. Fiecare strat poate avea o culoare proprie pentru a-i mări claritatea şi entităţile din stratul respectiv pot fi desenate cu
un anumit tip de linie şi cu o anumită grosime.
4. Straturile pot fi îngheţate (dezactivate) pentru a reduce cantitatea de informaţii de pe ecran.
5. Straturile pot fi tipărite individual sau combinate, pe orice format.
AutoCAD-ul permite un număr nelimitat de straturi, fiecăruia putându-i-se atribui un nume, o culoare şi un tip de
linie.

C: LAYER ↵
Invită utilizatorul să atribuie nume, culoare, tip linie, unui strat.
Denumirea straturilor AutoCAD este definită în funcţie de standardele de proiectare ale unei firme.
Când se lucrează la un desen, se pot adăuga noi straturi cu ajutorul casetei de dialog LAYER CONTROL.

Numele unui strat poate conţine 31 caractere (cifre, _, _, $)

Schimbarea stratului curent (CLAYER)

Când un strat devine curent, toate construcţiile geometrice care se află pe acel strat, vor primi caracteristicile
acestuia (culoare, tip de linie, stare).
Numele startului curent este afişat în bara de stare.
C: CLAYER ↵
New value for clayer <current layer>: (noua valoare pentru stratul curent).
Din bara de stare, se derulează straturile create şi se alege stratul care trebuie să devină curent.
Modificarea culorii stratului
Din caseta de dialog LAYER CONTROL se accesează caseta SET COLOR, obţinându-se paleta de culori, din
care se alege culoare dorită pentru un anumit strat.
Atribuirea unor tipuri de linie (LINETYPE)
Înainte se această operaţie se încarcă tipurile de linie introducând de la tastatură (LINETYPE) LOAD
14 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

Toate entităţile (obiecte) dintr-un strat vor fi desenate cu acelaşi tip de linie.
Controlarea vizibilităţii straturilor ON/OFF
Oferă posibilitatea On sau OFF; vizualizarea desenului devine mai uşoară.
Stratul curent nu poate fi dezactivat.
Îngheţarea şi dezgheţarea straturilor se realizează cu ajutorul comenzilor: Freeze şi Thaw.
Stratul nu este afişat pe ecran şi nici plotat.
Observaţie:
Dezactivarea presupune regenerarea stratului o dată cu întreg desenul, iar îngheţarea arată că stratul nu este
regenerat, aceasta însemnând economie de timp.
Încuierea şi descuierea straturilor
Un strat se încuie atunci când se doreşte ca acesta să nu poată fi editat sau modificat. Stratul curent nu poate fi
încuiat. Comanda este LOCK
Dacă un strat a fost denumit greşit şi se doreşte redenumirea lui, din caseta de dialog Layer Control se activează
opţiunea RENAME.

2.5. Conceptul de tip de linie (LINETYPE)

In desenul tehnic fiecare tip de linie are un scop precis şi este desenată într-un anumit mod. Programul AutoCAD
conţine un alfabet de linii predefinit incluzând tipurile de linii conform ISO (standarde internaţionale), dar se pot crea de
utilizator şi alte tipuri de linii. O altă etapă importantă este încărcarea tipului de linie.
Pentru a vizualiza tipurile de linii, se tastează:
C: LINETYPE ↵
? / Create/Set/Load: ? ↵
(se vizualizează liniile)
Pentru încărcarea lor, din caseta de dialog Select Linetype se alege opţiunea Load.
Toate tipurile de linii se găsesc în fişierul acad.lin.
In mod prestabilit, AutoCAD este încărcat cu tipul de linie Continous.
Cele mai uzuale tipuri de linii folosite pentru realizarea desenelor tehnice sunt cele prezentate în caseta de dialog
de mai jos.

Foarte importantă este scara unui tip de linie. Comanda LTSCALE permite modificarea scării relative a acesteia.
Prestabilit, scara este 1, iar lungimile segmentelor, distanţele dintre ele sunt cele care au fost definite iniţial pentru
fiecare tip de linie.
C: LTSCALE ↵
New scale factor <1.00>: (noul factor de scală).