Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 15

CAPITOLUL III
EDITAREA DESENELOR
3.1. Seturile de selecţie

Lansarea unor comenzi are drept urmare invitaţia de a selecta anumite obiecte în vederea editării. Selecţia se
realizează în mai multe moduri, iar obiectele selectate apar pe ecran puse în evidenţă prin schimbarea culorii şi a
conturului (highlighted).
Selecţia unui obiect se face cu uşurinţă, alegând obiectul cu ajutorul casetei de selecţie (pick box). Aceasta se
plasează pe obiect şi se execută clic pe butonul din stânga al mouse-ului.
Observaţie: dimensiunea casetei de selecţie poate fi ajustată în funcţie de necesităţi.
AutoCAD furnizează şi o comandă separată SELECT care creează un set de selecţie.
C: SELECT↵
Select object: (se selectează obiectele)
AutoCAD-ul oferă două posibilităţi de construcţie a unui set de selecţie:
- metoda pick first (se face selecţia şi apoi se lansează comanda);
- metoda pick after (se lansează comanda şi selecţia).
AutoCAD-ul oferă o multitudine de metode pentru selectarea obiectelor.
La invitaţia: Select object se pot tasta următoarele opţiuni:
W (window) - se selectează toate obiectele incluse într-o fereastră;
C (crossing) - se selectează toate obiectele incluse într-o fereastră sau care o traversează;
G (group) - se selectează un grup;
P (previous) - selectează obiectele cuprinse în ultimul set de selecţie;
L (last) - se selectează ultimul obiect creat;
A (all) - se selectează toate obiectele vizibile de pe straturile dezgheţate;
F (fence) - se selectează toate obiectele care traversează un gard de selecţie.

Pentru adăugarea obiectelor într-un set de selecţie, se poate folosi şi tasta SHIFT ca în Windows.

ÎNCHEIEREA SELECŢIEI se face prin apăsarea tastei <Enter> sau <Space bar> obţinându-se un răspuns nul (null
response), iar AutoCAD-ul continuă comanda de editare pe baza setului de selecţie.

3.2. Tehnici de editare

Realizarea unui desen presupune etapele de creare sau desenare şi de editare. AutoCAD-ul permite corectarea cu
uşurinţă a greşelilor accidentale, cu ajutorul comenzii UNDO care merge până la deschiderea fişierului.
Editarea desenelor constă în: ştergere, rotire, deplasare, racordare, teşire, deformare, extindere, rupere, tăiere,
decalare, multiplicare de entităţi.
ERASE permite ştergerea obiectelor.
C: ERASE↵
Select object: (se selectează obiectul)
Pentru a anula o ştergere greşită se pot utiliza comenzile OOPS sau UNDO. OOPS trebuie să urmeze
imediat după ERASE, deoarece reface ultimul set de obiecte eliminat din desen
MOVE permite deplasarea entităţilor între două puncte precizate. Succesiunea invitaţiilor este:
C: MOVE↵
Select object: (selecţie)↵
Base point or displacement (punct de bază sau deplasament) se indică locul de unde vor fi mutate
obiectele,
Second point of displacement (unde vor fi mutate obiectele)
COPY realizează multiplicarea unor entităţi într-o nouă locaţie.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: COPY↵
Select object: (selecţia)
<Base point or displacement> / Multiple: (locul de unde sunt copiate. Dacă se alege opţiunea M se
creează mai multe copii ale obiectelor originale şi apoi se solicită indicarea unui punct de bază).
<Second point of displacement>: (locul în care vor fi copiate obiectele).
STRETCH permite deformarea unor părţi din desen prin alungirea sau scurtarea unor porţiuni.
Succesiunea invitaţiilor este:
16 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

C: STRETCH ↵
Select object to stretch by crossing window or polygon…↵
(Obligatorie utilizarea acestor tipuri de selecţie) ⇒ selecţia
Base point of displacement: (locul de la care vor fi modificate obiectele)
Second place of displacement: (până unde vor fi modificate obiectele).
Observaţie:
Comanda STRETCH lucrează cu ajutorul unui punct de ancorare (anchor point) care împiedică
modificarea unuia din capetele obiectului.
ROTATE permite rotirea obiectelor.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: ROTATE↵
Select object: (se face selecţia cu oricare din modurile de selecţie)
Base point: (punctul indicat este centrul cercului imaginar folosit pentru rotirea obiectelor).
<Rotation angle> / Reference: (unghiul de rotaţie / referinţă).
Unghiul de rotaţie se măsoară faţă de poziţia originală. Referinţa are trimitere spre indicarea unghiurilor de
început şi de sfârşit ale obiectelor.
SCALE permite aducerea la scară a unor părţi din desen.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: SCALE↵
Select object: (selecţie)↵
Base point (punctul de bază, care este punctul de referinţă de la care sau spre care se aduc la scară
obiectele; el se indică oriunde sau pe obiectul selectat - dacă acesta trebuie să rămână în aceeaşi poziţie)
<Scale factor> / Reference: (factorul de scară/referinţă)
Reference lenght <1>: (lungimea de referinţă - se introduce valoarea de scară iniţială, adică lungimea
reală a obiectului)
New lenght (noua lungime) - valoarea introdusă este comparată cu valoarea anterioară.
OFFSET realizează copii ale unor obiecte.
Nu acţionează asupra blocurilor, asupra entităţilor de tip text.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: OFFSET↵
Offset distance or through <through> ⇒ (distanţa sau spre)
• se introduce o valoare numerică sau un punct iniţial şi altul final care să servească drept distanţă de
offset.
• Tastând t se poate preciza un punct prin care să treacă după deplasare obiectul selectat.
Select object to offset: (selecţie)↵
Through point: (selecţie într-un punct sau spre un obiect)
select object to offset: (arc, linie, cerc, polilinie, elipsă)
Side to offset: (partea în care se doreşte copierea).
TRIM permite eliminarea unor părţi din obiecte.
Succesiunea invitaţiilor este:
C:TRIM↵
Select cutting edges (Projmode = UCS, Edgemode = No extend)
Select object: (se selectează entităţile care sunt utilizate drept muchii tăietoare). Selecţia se încheie cu
<Enter>
<Select object to trim> / Project / Edge / Undo: - se selectează obiectele care se taie pe partea care se
doreşte înlăturată.
UNDO - anulează tăierea.
PROJECT - oferă posibilitatea precizării modului în care vor fi tăiate obiectele care nu sunt în sistemul
de coordonate utilizator curent. Această opţiune este utilizată pentru editarea 3D.
EDGE - lansează o altă listă de opţiuni:
Extend / No extend <No extend>: - prelungirea planului de tăiere la infinit
BREAK - permite ştergerea unor părţi din obiecte prin indicarea a două puncte pe un obiect, puncte care
delimitează porţiunea care se şterge.
Succesiunea invitaţiilor este:
C:BREAK ↵
Select object: (selecţia)↵
Enter second point (or F for first point): - se introduce al doilea punct,iar dacă se doreşte un alt punct de
început, se tastează F.
Se introduc pe rând punctul de început şi de sfârşit. Această comandă se execută numai asupra unui singur
obiect.
Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 17

EXTEND permite prelungirea obiectelor.

Succesiunea invitaţiilor este:
C: EXTEND↵
Select boundary edges (Projmode = UCS, Edgemode = No extend)
Select object: (se selectează obiectele care reprezintă graniţele)↵
<Select object to extend> / Project / Edge / Undo: (selecţia obiectelor care se alungesc - linii, arce,
polilinii - )↵
Project - se precizează modul în care se extind obiecte care nu sunt în UCS curent.
Edge ↵
Extend / No extend <No extend > - se realizează extinderea liniei de frontieră până la infinit.
FILLET permite racordarea obiectelor. Impune indicarea razei de racordare. Cu valoarea 0 a razei se
realizează alungirea sau scurtarea obiectelor pentru a forma un unghi.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: FILLET↵
Polyline / Radius / Trim / <Select first object>: - se selectează primul obiect, sau
• Polyline - se realizează racordări în toate punctele de inflexiune ale poliliniei selectate.
• Radius - se iniţializează raza de racordare
Fillet radius <0.0000>: - se introduce raza cercului de racordare.
• Pentru opţiunea TRIM mesajul este:
Trim / No trim <Trim>: - în mod prestabilit se înlătură porţiunea ce depăşeşte arcul de racordare.
CHAMFER - permite teşirea obiectelor. Programul cere două distanţe faţă de punctul în care obiectele
selectate se pot întâlni şi care vor constitui punctele de început şi de final pentru teşitura care uneşte obiectele.
Succesiunea invitaţiilor este:
C:CHAMFER↵
Polyline/Distances/Angle/Trim/Method/ < Select first line>:↵
(prestabilit se cere selectarea celor două obiecte care se unesc printr-o linie de teşire)
• Polyline - se aplică teşirea pentru fiecare punct de inflexiune al poliliniei.
• Distances - lansează următorul mesaj:
Enter first chamfer distance: - se introduce distanţa de la <0.0000> punctul de intersecţie la începutul
liniei de teşire pentru primul obiect selectat.
Enter second chamfer distance: <0.0000>: - a doua distanţă.
• Angle - apare următorul mesaj:
Enter chamfer lengh on the first line <0.0000>: - se introduce lungimea de teşire de pe primul obiect
selectat şi apoi se cere unghiul de teşire de la prima linie selectată.
• Trim permite comutarea între modurile care realizează îndepărtarea colţurilor şi modul care adaugă
linia de teşire fără ştergerea colţurilor.

Trim No Trim

• Metoda permite comutarea între opţiunile Distance şi Angle.

Distance/Angle<Distance>:↵
UNDO
Atât timp cât un desen nu este părăsit sau încheiat, sunt memorate toate informaţiile despre modificările făcute
în desenul curent. Comanda UNDO poate anula modificările efectuate, în funcţie de necesităţi.
La lansarea acestei comenzi apare următoarea succesiune a invitaţiilor:
C:UNDO↵
Auto/Control/Begin/End/Mark/Back/<Number>:
• Auto - automat - dacă Auto este stabilită pe ON.
• Control - pentru anularea modificărilor făcute în desen, programul AutoCAD menţine un fişier
secundar cu informaţii despre starea desenului. Control permite stabilirea numărului de informaţii
memorate: All/None/One<All>:↵
• Begin - permite definirea unei matrice de desene şi/sau acţiuni de editare care să fie tratate de
UNDO ca un grup.
• End - defineşte sfârşitul grupului de comenzi început cu BEGIN.
• Mark - lucrează împreună cu BACK şi permite întoarcerea pe parcursul desenării în anumite puncte.
• Back - această opţiune readuce desenul în starea iniţială la un punct selectat.
• Number - defineşte numărul de comenzi care se anulează. În mod prestabilit UNDO anulează o
comandă.
C: U↵ - nu afişează mesaj şi anulează rând pe rând o comandă.
18 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

REDO nu are opţiuni şi funcţionează doar imediat după UNDO, anulând efectul acestei comenzi.

PURGE - realizează eliminarea obiectelor nedorite dintr-un desen care măresc dimensiunea fişierului şi
timpul necesar pentru încărcare.
Se pot elimina următoarele obiecte:
• straturi (LAYERS);
• tipuri de linii (LTYPES);
• stiluri de text (STYLES);
• stiluri de cotare (Dim Styles);
• forme (SHAPES);
• blocuri;
• identificatori de aplicaţii;
• stiluri de multilinii.
Succesiunea invitaţiilor este:
C: PURGE↵
Purge unused Blocks / Dimstyles / Layers / Ltypes / Shapes / Styles / Appids / Mlinestyles / All:↵
Această comandă nu şterge decât obiectele specificate, care nu sunt folosite în desen şi programul cere
confirmarea înainte de a şterge un element.
ARRAY Permite realizarea unor matrice de obiecte, fie dreptunghiulare, fie polare.
Succesiunea invitaţiilor este:
C:ARRAY ↵
Select objects: (selecţia obiectelor care se vor multiplica)↵
Rectangular or Polar array (R/P) <R>: - se selectează tipul de matrice.
• R - apar următoarele mesaje:
Number of rows <1>: - număr de linii.
Number of columns <1>: - număr de coloane.
Unit cell or distance between rows - distanţa dintre linii sau dimensiunea căsuţei.
Distance between columns - distanţa dintre coloane.
Valorile pozitive multiplică obiectele selectate deasupra şi la dreapta, iar valorile negative plasează
matricea dedesubt şi la stânga obiectelor originale.
• P - apar invitaţiile:
Center point of array: - se indică punctul de centru în jurul căruia programul AutoCAD copiază
obiectele.
Number of items: - numărul de elemente, inclusiv obiectul selectat.
Angle to fill (+ = c c w, - = c w) <360> - se indică pe a câta parte din cerc vor fi distribuite obiectele
copiate.
Implicit, se consideră că este un cerc întreg. Dacă se introduce valoarea 0, se pot indica unghiurile dintre
copii.
Rotate object as they are copied ? <Y> - rotirea obiectelor faţă de centrul cercului
3.3. Vizualizarea unui desen
REDRAW permite curăţarea ecranului după editare. Comanda poate fi transparentă (se poate executa
în interiorul altei comenzi) dacă este precedată de apostrof
C: REGEN permite regenerarea desenului. Nu se regenerează layerele îngheţate. Se poate realiza şi regenerare
automată cu comanda REGENAUTO.

C: (View Resolution) - controlează regenerarea desenului şi aspectul curbelor în desen.

VIEWRES Viteza redimensionărilor şi regenerările sunt controlate în două moduri:
- redimensionări rapide (fast zooms) - pot fi ON sau OFF;
- fineţea trasării curbelor (numărul de vectori drepţi din care este alcătuită curba pe monitor)
Tipărirea nu este afectată.
Apar mesajele:
Do you want fast zooms ? <y>↵
Enter circle zoom percent (1-20000) <100>:↵
C: ZOOM ↵ All / Center / Dynamic / Extends / Left / Previous / Vmax / Window / <Scale (x/xP)>:↵
Semnificaţia fiecărei opţiuni este descrisă în continuare
ALL - afişează desenul până la limitele sau marginile sale stabilite cu comanda LIMITS.

CENTER - se creează o nouă vedere a desenului şi trebuie precizat punctul central pentru noua
vedere.
Center point: <indicarea centrului>↵
Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 19

Magnification or Height < >:↵

- o valoare urmată de x indică de câte ori se modifică scara unui desen şi este denumită putere de
redimensionare. >1 = mărire; <1 = micşorare.
- o valoare fără x este considerată înălţimea noii vederi, în unităţile de măsură curente
DYNAMIC - permite o redimensionare dinamică prin intermediul unei casete de vizualizare (view
box) care se poziţionează în fereastra în care dorim să fie afişată.
EXTENDS - redimensionează partea din desen care are obiecte. Produce regenerare.

LEFT - creează o nouă vedere, redimensionată, dacă se specifică noua poziţie a cursorului din
stânga-jos şi înălţimea imaginii.
Left point: (indicarea punctului din stânga-jos)↵
Magnification or Height < >: (la fel ca la Zoom Center) ↵

PREVIOUS - se comută pe informaţiile din vederea anterioară. Pot fi aduse pe ecran 10 imagini
anterioare.

VMAX - micşorează imaginea până când apar limitele ecranului virtual al desenului, fără
regenerare.
WINDOW - se indică o fereastră de redimensionare.

PAN - realizează deplasarea imaginii. Se utilizează atunci când pe ecran dorim să apară o parte a
desenului care este în afara ferestrei de vizualizare. Comanda PAN cere utilizatorului indicarea
distanţei pe care se va face deplasarea, prin indicarea vectorului de deplasare

3.4. Tehnici avansate de desenare şi editare

POINT - permite crearea unor entităţi punctuale, denumite “puncte permanente”.

Mărimea şi stilul punctului se pot modifica prin intermediul variabilelor PDSIZE şi PDMODE.
Opţiunile grafice pentru stilul punctului pot fi vizualizate cu ajutorul casetei de dialog Point
Style, care poate fi activată tastând Ddtype la invitaţia Command.
Punctul (ca entitate) poate avea următoarele stiluri grafice:

Observaţie: dacă se modifică stilul de punct într-un desen toate punctele sunt afişate cu stilul
curent, chiar dacă au fost create anterior cu alt stil.
Mărimea punctului poate fi modificată cu PDSIZE, exprimându-se în unităţi absolute sau relative
DIVIDE - realizează divizarea unui obiect de tip: linie, arc, cerc, coroană circulară, polilinii, curbe
spline şi elipse.
Precizia este de 14 zecimale (ca toate celelalte funcţii AutoCAD). Această comandă plasează
obiecte punctuale pe obiect, la distanţe egale; cursorul se poate plasa pe ele cu ajutorul modului Object
Snap Mode.
Succesiunea comenzilor este:
C: DIVIDE↵
Select object to divide:↵ (selecţie)
<Number of segments> / Block: ↵ (se precizează numărul de segmente în care va fi împărţit
obiectul).
Această comandă permite inserarea unor blocuri în fiecare punct de diviziune, dacă se răspunde
cu B la invitaţia anterioară.
Block name to insert: (se tastează numele blocului pentru inserare)
Align block with object ? <Y>: Dacă se tastează Y, AutoCAD roteşte blocul pentru a urmări
20 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

conturul obiectului.
Number of segments: (se precizează numărul de segmente).↵
MEASURE - este similară cu DIVIDE, cu deosebirea că această comandă plasează obiecte punctuale
în intervale precizate de utilizator, fără obligativitatea ca acestea să fie egale.
Succesiunea comenzilor este:
C: MEASURE ↵
Select object to measure: ↵ (selecţie)
<Segment lenght> / Block: (distanţa)
b↵
<Block name to insert>: - se tastează numele blocului
Align block with object <y>: - y - roteşte blocul pentru a-l alinia cu obiectul.
DONUT sau DOUGHNUT - permite construirea inelelor şi a cercurilor pline, cu grosime.
Succesiunea comenzilor este:
C: DONUT↵
Inside diameter <Current>: - se precizează noul diametru interior
Outside diameter <Current>: - se precizează diametrul exterior
Center of doughnut: - se precizează centrul altui inel sau ↵ pentru ieşirea din comandă.
ELLIPSE - permite desenarea elipselor.
Succesiunea comenzilor este:
C: ELLIPSE↵
Arc/Center/<Axis end point 1>: - se precizează primul capăt al unei axe.
Axis endpoint 2: - se precizează celălalt capăt.
<Othet axis distance> / Rotation: Al treilea punct este de pe a doua axă
R↵
Rotation around major axis - se introduce unghiul de rotaţie.
Sau: ELLIPSE
Center of ellipse: (se precizează poziţia centrului)↵
Axis endpoint: (se precizează capătul primei axe)
<Other axis distance> / Rotation: (capătul celei de a doua axe sau o axă de rotaţie)
Se pot construi şi arce de elipsă cu opţiunea ARC a comenzii ELIPSE
a↵
<Axis end point 1> / Center: - capătul unei axe
<Axis end point 2>: - celălalt capăt
<Other axis distance> / Rotation: - capătul celei de-a doua axe.
Parameter / <Start angle>: de unde începe arcul
Parameter / Included / <end angle>: unde se sfârşeşte.
C: - este utilizată pentru a desena cu mâna liberă
SKETCH↵ Record increment <0.10>: (se precizează un increment sau se confirmă valoarea curentă)
Incrementul înregistrării determină valoarea distanţei pe care se deplasează dispozitivul de
desenare.
Sketch Pen eXit Quit Record Erase Connect . Semnificaţia opţiunilor este următoarea:
• Pen - ridică şi coboară peniţa;
• eXit - încheierea comenzii şi înregistrarea părţii desenată cu mâna;
• Q - încheie comanda fără înregistrare;
• R - se înregistrează desenul fără încheiera comenzii;
• E - ştergerea liniilor temporare sau o parte a lor;
• C - coboară peniţa şi continuă desenarea din punctul final al ultimei linii desenate cu mâna liberă.
• . - desenează un segment între punctul final al ultimei linii trasate şi poziţia curentă a peniţei.

TEXT sau DTEXT sau MTEXT

Creează posibilitatea introducerii unui text sau a unui comentariu într-un desen.
Înainte de introducerea textelor, se definesc stiluri de scriere cu comanda:
C: STYLE:↵
Text style name (or ?) <STANDARD>: - se introduce numele stilului ales, se selectează un font
pentru text, o înălţime a textului.
Stilul de scriere poate fi mult mai uşor definit cu ajutorul casetei de dialog TEXT STYLE.
Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 21

Comanda: TEXT↵
Justify / Style / <Start point> j
Align / Fit / Center / Middle / Right / TL / TC / TR / ML / MC / MR / BL / BC / BR:
Poziţionarea la stânga este cel mai des utilizată, urmată de centrare.
• Dacă nu se precizează altfel, programul AutoCAD foloseşte colţul din stânga-jos al textului ca
punct de desenare;
• La dreapta - colţul din dreapta-jos ca punct de inserare;
• Centrat - se centrează textul într-un punct al desenului;
• Middle - utilizează mijlocul exact al textului ca punct de inserare;
• TL - top left;
• ML - middle left … etc.
Opţiunile Alig, Fit realizează umplerea cu text a spaţiului între două puncte precizate.
• Fit - extinde sau comprimă textul;
• Align - ajustează şi înălţimea textului pentru a menţine propoziţia între înălţime şi lungime.
C: TEXT sau DTEXT↵
Justify / Style / <Start point>: j
Align / Fit / ….
Center point: … ↵
Height <0.2>: … ↵
Rotation angle <0>: … ↵Text: <se tastează textul>

Pentru utilizarea caracterelor speciale se folosesc coduri. Astfel, folosind următoarele combinaţii
de semne se pot înscrie unele elemente în textele ce însoţesc desenele:
• %%o - (Overscore) - linie deasupra textului;
• %%u - (Underline) - subliniere;
• %%d - simbol grade;
• %%p - ±;
• %%c - ∅;
• %%% - %
Codurile pot fi accesate şi din caseta MultilineTEXT

BHATCH - permite haşurarea unor porţiuni din desen, precizându-se stilul de haşurare şi limitele
zonelor care se haşurează.
La lansarea comenzii BHATCH se selectează sau se defineşte modelul de haşură folosit. Există
trei tipuri de modele:
1. Predefinite, care se aleg din următoarea casetă de dialog:
22 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

2. Definite de utilizator (User Defined)

3. Personalizare, care se aleg din următoarea casetă de dialog:

Un model de haşură are anumite proprietăţi (unghiul, distanţa) care pot fi stabilite de utilizator în
funcţie de necesităţi.
Se defineşte apoi conturul zonei de haşurare (Boundary). Există mai multe opţiuni:
• Pick points (selectarea unui punct) - se detectează automat graniţele prin selectarea unor puncte
interne.
<Select internal points>: …↵
• Select objects: - are rezultate nedorite dacă obiectele se suprapun sau se prelungesc unele peste
altele.
Haşura poate fi previzualizată (Preview), iar dacă rezultatul este cel dorit se poate opta pentru
Apply (realizarea acesteia).

selecţie
Conturul zonei selectate
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 23

3.5. Cotarea desenelor

Cotele sunt colecţii de obiecte specifice: linii, arce, texte, solide, blocuri.

3.5.1.Elementele caracteristice ale cotelor

1. Punctele de referinţă - indică de unde începe şi unde se termină dimensiunea care se cotează;
2. Liniile ajutătoare (Extension Lines) - se trasează între punctele de referinţă şi linia de cotă;
3. Săgeţile - sunt poziţionate la capătul liniei de cotă;
4. Liniile de cotă - se sprijină pe liniile ajutătoare şi deasupra lor se plasează textul cotei;
5. Cota - text care conţine distanţe sau unghiuri;
6. Marcajul pentru centru - se utilizează pentru evidenţierea centrelor cercurilor;
7. Linia de indicaţie (Leader) - utilizată pentru diverse indicaţii ce însoţesc cotarea.
3.5.2. Stilurile de cotare

Permit utilizatorului să definească:

1. Modul în care vor fi cotate elementele;
2. Aspectul cotelor. Ideea este de a realiza un sistem unitar de cotare care să reflecte standardul de cotare al ţării.
Un stil nou creat are un nume şi poate fi
salvat şi utilizat ori de câte ori se doreşte
cu ajutorul casetei Dimension Styles.
Geometria cotelor - din caseta
Dimension Styles se pot modifica
parametrii care controlează felul în care
sunt generate liniile de cotă, liniile
ajutătoare de cotă, săgeţile, marcajele de
centru.
• Liniile de cotă - pot apare pe ecran
sau nu;
• Spaţierea liniilor de cotă - se referă
la spaţiul orizontal şi vertical dintre
două cote succesive faţă de aceeaşi bază
de referinţă (DIMLI - distanţa, DIMLI =
7)
• Culoarea liniei de cotă;
• Suprimarea liniilor ajutătoare;
• Prelungirea liniilor ajutătoare
peste linia de cotă (DIMEXE = 2);
• Distanţa de la origine - punctul din
care începe să fie trasată linia ajutătoare,
faţă de punctul de referinţă (DIMEXO =
0);
• Culoarea liniei ajutătoare;
• Stilurile pentru săgeţi, mărimea
săgeţilor (DIMASZ);
• Marcarea centrului (DIMCEN);
• Factorul de scară al cotei.
24 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

Formatul liniilor de cotă

Din caseta de dialog Dimension Styles se alege fila Format.
• Opţiunea User Defined - oferă posibilitatea
de a preciza de fiecare dată amplasamentul
textului cotei faţă de linia de cotă (DIMUPT);
• Opţiunea Force Line Inside - forţează
apariţia liniei de cotă între liniile ajutătoare,
indiferent de distanţa dintre punctele cotate
(DIMTOFL - OFF este implicit, iar ON se
plasează între liniile ajutătoare);
• Opţiunea Fit (încadrare) - introduce săgeţile
şi textul între liniile ajutătoare;
• Alinierea pe orizontală (Horizontal
Justification) - determină poziţionarea pe
orizontală a textului cotei faţă de linia de cotă
şi faţă de cele ajutătoare;
Există următoarele opţiuni:
- Centered (centrarea) - textul cotei este
plasat la mijlocul liniei de cotă;
- 1st Extension Line - textul cotei este
plasat lângă prima linie ajutătoare;
- 2nd Extension Line - textul cotei este
plasat lângă a doua linie ajutătoare;
- Over 1st Extension Line - textul cotei
este plasat deasupra unei linii ajutătoare
sau Over 2nd Extension Line - textul cotei este plasat deasupra celeilalte linii ajutătoare.
DIMTAD = ON dacă textul cotei este centrat şi OFF, textul este plasat implicit.
• Textul cotei - orientarea textului faţă de linii (Inside Outside) DIMTIH = ON implicit; OFF textul aliniat cu cota.;
• Alinierea pe verticală (Vertical Justification). Există următoarele opţiuni:
- Centered (centrare) - mijlocul cotei în mijlocul liniei de cotă;
- Above (deasupra) - textul deasupra liniei de cotă;
- Below (dedesubt) - textul sub linia de cotă;
- JIS (standard Japonez).
(DIMTVP)

Formatul cotelor
Din caseta de dialog Dimension Styles se alege fila Annotation
Unităţile principale:
- precizia, tipul (Decimal,
Engineering, Fractional etc.);
- suprimarea zerourilor;
- unghiurile;
- scara cotelor.
Pentru indicarea preciziei se pot
folosi toleranţe la dimensiuni. Există
mai multe opţiuni:
1. None - nu se adaugă informaţii
privind toleranţa;
2. Symmetrical - afişează ± valoarea
toleranţei;
3. Deviation - valori diferite pentru:
+ (abatere
superioară Upper Value);
- (abatere
inferioară Lower Value).
4. Limits - două valori în locul unui
text de cotă.
5. Basic - se creează cote de bază.
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 25

• Cotarea liniară
DIMLINEAR- cote orizontale şi verticale.
Succesiunea comenzilor este:
C: DIMLINEAR ↵
Se selectează originile celor două linii
ajutătoare prin indicarea punctelor de referinţă sau
se selectează un obiect (LINE sau ARC) şi
AutoCAD depistează automat punctele de referinţă.
• Cote aliniate
DIMALIGNED - se creează linii de cotă
paralele cu obiectul înclinat şi linii de cotă
ajutătoare perpendiculare pe obiect.
Se selectează două puncte sau se selectează
obiectul (LINE) (ARC).

• Cote înlănţuite
DIMCONTINUE - cote în lanţ;

DIMBASELINE - cote cu aceeaşi bază de cotare

• Cotarea cercurilor şi a arcelor de cerc

DIMRADIUS;
Se selectează arcul sau cercul. Cotele vor fi
precedate de simbolul R

DIMDIAMETER.
Se selectează arcul sau cercul. Cotele vor fi
precedate de simbolul ∅

• Cotarea unghiurilor
DIMANGULAR ↵ Se selectează două linii
neparalele, apoi se indică locul în care va fi plasată
cota.
Un arc - sunt folosite punctele de început şi de
sfârşit pentru a construi unghiul.
Un cerc şi un punct definit de utilizator.
Trei puncte (primul punct este vârful
unghiului).

• Alte comenzi de cotare

OBLIQUE - Cote oblice - cu comanda se modifică
aspectul unei cote, prin precizarea unui unghi de
înclinare.

• Liniile de indicaţie
26 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

- se realizează cu comanda LEADER

From point: (punctul de start)↵
To point: (capătul)↵
To point (Format / Annotation / Undo)
<Annotation>: se alege o opţiune din şirul de
mai sus:
• Implicit - Annotation (sau ↵ pentru opţiuni) se
înscrie textul sau se apasă ↵ pentru a fi afişată
lista cu opţiuni:
Tolerance / Copy / Block / None /
<Mtext>:
- se introduce textul;
- None - linie de indicaţie fără
adnotare;
- Block - se inserează blocuri;
- Copy - se copiază texte, alte
entităţi care vor fi plasate la
capătul liniei de indicaţie;
- Tolerance - se creează indicaţii
de control ce conţin toleranţe
geometrice.
• Format - această opţiune permite stabilirea unui
format pentru linia de indicaţie.
Apar opţiunile:
Spline / Straight / Arrow / None / <Exit>:↵
- n - none (linie de indicaţie fără
săgeată;
- a - linie de indicaţie cu săgeată
în punctul de început;
- st - linie de indicaţie formată din
segmente de dreaptă;
- s - opţiunea Spline - linie de
indicaţie formată din curbe spline.
• Undo - se îndepărtează ultimul punct al liniei
de indicaţie.
• Toleranţe geometrice
TOLERANCE↵
Se selectează simbolurile pentru toleranţele
geometrice.
Spre deosebire de toleranţele dimensionale,
toleranţele geometrice se înscriu pe desen sub forma
unui set de control al elementului (feature control
frame) alcătuit din casete ce conţin diverse
simboluri geometrice şi valori care descriu forma
materialului, poziţia sau excentricitatea.

3.6. Utilizarea poliliniilor

O polilinie este un obiect compus dintr-un număr oarecare de segmente (linii drepte) şi curbe (arce) racordate.
PLINE↵
From point: … ↵ (se indică punctul de start)
Arc / Close / Half Width / Lengh / Undo / Width / <End point of Line>:
• Arc - lansează o altă listă de opţiuni:
Angle / CEnter / Close / Direction / Half width / Line / Radius / Second point / Undo / Width / <End point of
arc>:
- Angle - se precizează unghiul la centru corespunzător arcului;
- CEnter - se precizează centrul arcului şi apoi se construieşte arcul printr-unul din procedeele
cunoscute;
- Close - realizează închiderea automată a arcelor de cerc;
- Direction - permite modificarea direcţiei spre care va porni arcul prin selectarea unui punct pe
 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD 27

direcţia dorită;
- Half width - permite precizarea jumătăţii grosimii totale a poliliniei;
- Line - se revine la segmentele de dreaptă;
- Radius - se precizează mărimea razei;
- Second point - se construieşte arcul prin precizarea a trei puncte ale sale;
- Undo - şterge ultimul arc desenat dintr-o polilinie; fără păăsirea comenzii;
- Width - se precizează grosimea poliliniei.
• Close - închide automat ppolilinia, conectând ultimul punct cu primul.
• Half width - se precizează jumătatea grosimii de început şi de sfârşit. Dacă se introduc valori diferite se vor
obţine segmente sau arce care se subţiază sau se îngroaşă.
• Lengh - se desenează un segment de dreaptă de lungime dată pe aceeaşi direcţie cu cel anterior, sau tangent
la arcul desenat anterior.
• Undo - şterge din polilinie ultimul segment desenat.
• Width - se precizează grosimea poliliniei, precizând grosimea de început şi de sfârşit.

C: BOUNDARY↵
- permite crearea unei polilinii de contur dintr-un
număr de obiecte separate prin selectarea unui
punct interior.

3.7. Editarea poliliniilor

PEDIT ↵
Select polyline … ↵
Close / Join / Width / Edit vertex / Fit / Spline / Decurve / Ltype gen / Undo / eXit <X>:↵
• Close - se închide polilinia (dacă este deschisă);
• Open - se deschide polilinia (dacă este închisă);
• Join - se ataează unei polilinii care se editează alte linii, arce, care sunt cap la cap;
Programul comunică numărul de segmente pe care le-a ataşat poliliniei.
• Width - se stabileşte o grosime uniformă pentru întreaga polilinie;
• Edit vertex - permite editarea punctelor de inflexiune ale unei polilinii. Se afişează o altă listă de opţiuni.
Next / Previous / Breack / Insert / Move / Regen / Straighten / Tangent / Width / Exit <N>:↵
- Next - punctul următor de inflexiune;
- Previous - punctul anterior;
- Breack - se secţionează polilinia în dreptul unui punct de inflexiune, obţinându-se două polilinii.
- Insert - se adaugă noi puncte de inflexiune;
- Move - deplasarea punctelor de inflexiune;
- Regen - regenerează polilinia;
- Straighten - se înlătură punctele de inflexiune;
- Tangent - se ataşează o direcţie tangentă unui punct de inflexiune;
- Width - se ataşează grosimi variabile diverselor componente ale unei polilinii;
- eXit - se revine la opţiunile comenzii PEDIT.
• Fit - desenează o curbă continuă care trece prin toate punctele de inflexiune selectate.
• Spline - desenează o curbă spline, utilizând punctele de inflexiune drept puncte de control.
Aspectul şi generarea curbelor pot fi ajustate prin trei variabile de sistem.
• Decurve - realizează liniarizarea unei curbe, înlocuind-o cu segmente de dreaptă.
• Ltype gen - permite modificarea tipului de linie pentru generarea curbelor. Apare o altă listă de opţiuni:
Full / Pline / Linetype / On / Off <Off>:
- On se aplică un tip de linie pentru întreaga polilinie.
• Undo - se anulează ultima comandă din PEDIT.
• eXit - se părăseşte comanda PEDIT şi se revine la promptul Command.
28 Infografică – aplicaţii cu AUTOCAD

3.7. Modificarea caracteristicilor obiectelor

CHANGE↵
Select object … ↵
Properties <Change point>:↵
• Change point - permite modificarea punctului de început, de sfârşit, de inserare, textul (stilul acestuia), conţinutul
textului.
• Properties↵
Change what property: Color / Elev / Layer / Ltype / Ltscale / Thicness

3.8. Extragerea informaţiilor din desen

AutoCAD permite extragerea unei cantităţi mari de informaţii dintr-un desen. Se pot lista:
• Starea curentă a programului AutoCAD (STATUS)
• Informaţii referitoare la obiectele din desen (LIST)
• Distanţe şi unghiuri
• Coordonatele unui punct de pe ecran
• Aria unei anumite forme, perimetrul
• Timpul în care s-a efectuat un desen.

C: STATUS - se afişează starea programului AutoCAD, adică:

• Numele desenului;
• Numărul de obiecte din desen;
• Limitele;
• Inserarea punctului de bază;
• Spaţierea snap-ului;
• Spaţierea grid-ului;
• Stratul, culoarea, tipul de linie, grosimea, elevaţia;
• Spaţiul disponibil pe disc şi dimensiunea fişierului de transfer, memoria fizică.
Dacă se tastează STATUS la invitaţia Dim, se obţine descrierea tuturor variabilelor de cotare.
După afişarea casetei de dialog cu informaţiile despre starea desenului, se revine la ecranul de desenare cu tasta
F2.

C: LIST sau DBLIST - furnizează informaţii referitoare la obiecte.

• LIST - informaţii despre obiectele selectate.
• DBLIST - se referă la listarea bazei de date şi sunt afişate informaţii despre toate entităţile din fişier.

C: DIST - furnizează distanţa dintre două puncte, înclinarea dreptei determinată de cele două puncte şi valorile ∆x,
∆y, ∆z.

C: ID - permite determinarea coordonatelor unor puncte.

Point: … selecţie ↵

C: AREA - returnează perimetrul şi aria unei suprafeţe.

<First point> / Object / Add / Subtract:
• First point - se selectează puncte pentru a defini un domeniu; este urmată de Next point …↵
Next point … ↵
• Object - calculează aria obiectului selectat.
• Add / Subtract - se adună şi se extrag obiecte incluse în/din aria calculată.

C: DTIME - permite aflarea timpului de lucru afectat unui desen

Display / On / Off / Reset:
Informaţiile afişate sunt următoarele:
- current time (ora şi data curentă);
- created (data şi ora la care a fost creat desenul);
- last updated (data şi ora la care a fost actualizat ultima oară desenul);
- total editing time (perioada totală de lucru afectată desenului).