40 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

2. Răspunsuri corecte
1 b) 39 a) 77 c) 115 b)
2 b) 40 c) 78 a) 116 c)
3 c) 41 a) 79 a) 117 a)
4 a) 42 b) 80 c) 118 c)
5 c) 43 b) 81 b) 119 c)
6 b) 44 a) 82 c) 120 a)
7 b) 45 b) 83 a) 121 a)
8 a) 46 a) 84 a) 122 c)
9 b) 47 a) 85 a) 123 a)
10 c) 48 a) 86 b) 124 b)
11 a) 49 b) 87 c) 125 c)
12 a) 50 c) 88 c) 126 a)
13 c) 51 b) 89 b) 127 a)
14 c) 52 b) 90 a) 128 c)
15 b) 53 c) 91 b) 129 b)
16 b) 54 c) 92 b) 130 c)
17 a) 55 a) 93 c) 131 c)
18 a) 56 b) 94 b) 132 c)
19 a) 57 a) 95 b) 133 b)
20 b) 58 a) 96 c) 134 b)
21 b) 59 c) 97 c) 135 c)
22 a) 60 c) 98 b) 136 c)
23 a) 61 c) 99 c) 137 c)
24 a) 62 c) 100 b) 138 a)
25 a) 63 b) 101 b) 139 b)
26 b) 64 c) 102 b) 140 c)
27 c) 65 c) 103 b) 141 b)
28 a) 66 c) 104 c) 142 a)
29 b) 67 c) 105 b) 143 b)
30 a) 68 a) 106 b) 144 b)
31 b) 69 a) 107 c) 145 c)
32 c) 70 b) 108 b) 146 b)
33 c) 71 c) 109 a) 147 b)
34 a) 72 c) 110 c) 148 b)
35 a) 73 c) 111 a) 149 b)
36 a) 74 b) 112 c) 150 a)
37 c) 75 c) 113 c) 151 c)
38 b) 76 b) 114 c) 152 c)
153 c) 159 b) 165 b) 171 c)
154 c) 160 c) 166 b) 172 a)
155 c) 161 c) 167 a) 173 c)
156 a) 162 c) 168 c) 174 c)
157 c) 163 a) 169 b) 175 a)
158 c) 164 b) 170 a) 176 b)
 Secţiunea 1.
TEORIA GENERALĂ. PERSOANELE

Anul I de studiu

§1. DREPT CIVIL. TEORIA GENERALĂ

1. Teste grilă
1. Dreptul subiectiv civil real este:
a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes;
c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.

2. Dreptul subiectiv civil de creanţă este:

a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.

3. Obligaţia de „a da” constă în:

a) îndatorirea de a preda un lucru;
b) îndatorirea de a plăti o sumă de bani;
c) îndatorirea de a transmite sau de a constitui un drept real.

4. Potrivit Codului civil, sunt bunuri imobile prin natura lor

(art. 537):
a) terenurile, izvoarele şi cursurile de apă;
b) lucrările fixate în pământ cu caracter temporar;
c) părţile integrate într‐un imobil care sunt temporar detaşate
de acesta.

5. Potrivit Codului civil, sunt bunuri imobile prin determinarea

legii [art. 542 alin. (1)]:
a) fructele şi recoltele neculese încă;
b) drepturile de creanţă;
c) drepturile reale asupra bunurilor imobile.
10 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

6. Potrivit Codului civil, sunt bunuri mobile prin determinarea

legii [art. 542 alin. (2)]:
a) fructele şi recoltele neculese încă;
b) toate drepturile de creanţă;
c) drepturile patrimoniale asupra bunurilor mobile.

7. Potrivit Codului civil (art. 540), fructele şi recoltele neculese

încă sunt:
a) bunuri imobile prin natura lor;
b) bunuri mobile prin anticipaţie;
c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.

8. Sunt bunuri imobile prin destinaţie, în sensul art. 538 C. civ.:

a) materialele separate în mod provizoriu de un imobil;
b) undele electromagnetice;
c) lucrările fixate în pământ cu caracter permanent.

9. Se dobândesc prin separaţie:

a) productele;
b) fructele industriale;
c) fructele civile.

10. Se dobândesc „zi de zi”, prin simpla curgere a timpului:

a) fructele naturale;
b) fructele industriale;
c) fructele civile.

11. Se produc periodic şi fără consumarea substanţei bunului:

a) fructele naturale şi industriale;
b) bunurile frugifere;
c) productele.

12. În raport de obiectul lor, obligaţiile se clasifică în:

a) obligaţii de a da, a face şi a nu face;
b) obligaţi perfecte şi obligaţii imperfecte;
c) obligaţii propter rem şi scriptae in rem.
Drept civil. Teoria generală 11

13. Obligaţia de a da se consideră îndeplinită în momentul:

a) executări lucrării sau prestării serviciului;
b) predării efective a lucrului, obiect al contractului;
c) încheierii de către părţi a contractului.

14. Bunurile frugifere sunt:

a) bunuri care produc periodic, cu consumarea substanţei lor,
fructe;
b) bunuri care nu produc fructe;
c) bunuri care produc periodic, fără consumarea substanţei lor,
fructe.

15. Este un act juridic de dispoziţie:

a) întreruperea unei prescripţii extinctive;
b) renunţarea la un drept;
c) asigurarea unui bun în beneficiul unui terţ.

16. Prerogativa urmăririi constă în:

a) posibilitatea titularului unui drept patrimonial de a pretinde
bunul de la orice persoană la care acesta s‐ar afla;
b) posibilitatea titularului unui drept real de a pretinde bunul
de la orice persoană la care acesta s‐ar afla;
c) posibilitatea titularului unui drept de creanţă de a urmări
bunul în mâinile oricărei persoane s‐ar afla.

17. Ce reprezintă foloasele trase dintr‐un bun cu consumarea

substanţei?
a) producte;
b) fructe industriale;
c) fructe civile.

18. Potrivit Codului civil (art. 1678), în cazul actelor juridice

între vii translative de proprietate, proprietatea bunurilor de gen
(res genera) se transmite, ca regulă, în momentul:
a) individualizării prin numărare, cântărire, măsurare, dacă păr‐
ţile nu au prevăzut altfel;
12 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

b) realizării acordului de voinţă, chiar dacă bunul nu a fost

predat, iar preţul nu a fost plătit;
c) semnării înscrisului de către părţi.

19. Donaţia este:

a) un contract unilateral;
b) un contract bilateral;
c) un act juridic unilateral.

20. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit:

a) actele comutative;
b) actele dezinteresate;
c) actele aleatorii.

21. Actele juridice reale sunt:

a) acte juridice autentice;
b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.

22. Actul juridic civil cu titlu oneros poate fi:

a) act comutativ;
b) act dezinteresat;
c) liberalitate.

23. Dacă la încheierea actului juridic civil, fiecare parte are în

vedere posibilitatea unui câştig şi riscul unei pierderi ce depind
de un eveniment viitor şi incert cu privire la momentul realizării
sau nerealizării lui, părţile au perfectat:
a) un act juridic cu titlu oneros, aleatoriu;
b) un act juridic cu titlu oneros, unilateral;
c) un act juridic sub condiţie suspensivă.

24. Testamentul este:

a) un act juridic strict personal;
b) un act juridic inter vivos;
c) un act juridic afectat de modalităţi.
Drept civil. Teoria generală 13

25. Actul juridic civil comutativ:

a) este cu obiect determinat din momentul încheierii lui;
b) micşorează patrimoniul uneia dintre părţi;
c) are obiect nedeterminat, depinzând de un eveniment viitor şi
nesigur.

26. După importanţa în raport cu patrimoniul, actele juridice

civile sunt:
a) acte de conservare, de administrare, declarative;
b) acte de conservare, de administrare, de dispoziţie;
c) acte de conservare, de administrare, reale.

27. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt:

a) acte constitutive, de administrare, declarative;
b) acte consensuale, translative, de dispoziţie;
c) acte constitutive, translative, declarative.

28. În funcţie de forma în care pot fi încheiate, actele juridice

sunt:
a) acte consensuale, solemne, reale;
b) acte unilaterale, bilaterale, multilaterale;
c) acte strict personale, prin reprezentare.

29. Care afirmaţie este adevărată?

a) actul comutativ este acela în care părţile nu cunosc întin‐
derea drepturilor şi obligaţiilor;
b) actul comutativ este acela în care părţile cunosc întinderea
drepturilor şi obligaţiilor;
c) actul comutativ este acela în care o parte procură celeilalte
părţi un avantaj patrimonial fără să îşi micşoreze patrimoniul.

30. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

a) actul juridic de administrare este acela prin care se urmă‐
reşte realizarea unei normale puneri în valoare a unui bun;
b) actul juridic de administrare este acela prin care se urmă‐
reşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil;
c) actul juridic de administrare este acela care are drept re‐
zultat fie înstrăinarea unui bun, fie grevarea unui bun cu o sarcină
reală.
14 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

31. Contractul de donaţie este:

a) act juridic unilateral, cu titlu gratuit, liberalitate, consensual,
mortis causa;
b) act juridic bilateral, cu titlu gratuit, liberalitate, solemn, inter
vivos;
c) act juridic unilateral, cu titlu gratuit, liberalitate, solemn, inter
vivos.

32. Donaţia cu sarcini este:

a) un act juridic unilateral;
b) un contract unilateral;
c) un contract sinalagmatic.

33. Reprezintă o condiţie de fond pentru încheierea valabilă a

actului juridic:
a) forma ad validitatem;
b) capacitatea minorului;
c) cauza.

34. Este o condiţie esenţială pentru încheierea valabilă a

oricărui act juridic:
a) consimţământul;
b) condiţia;
c) forma ad solemnitatem.

35. Potrivit Codului civil (art. 1225), obiectul actului juridic

civil constă în:
a) operaţiunea juridică convenită de către părţi;
b) drepturile şi obligaţiile stipulate de către părţi;
c) clauzele contractului prevăzute de către părţi.

36. În comparaţie cu capacitatea, discernământul este:

a) o stare de fapt;
b) o stare de drept;
c) condiţie de existenţă a persoanei fizice sau juridice.
Drept civil. Teoria generală 15

37. Intenţia de a produce efecte juridice lipseşte:

a) când consimţământul a fost dat sub condiţie potestativă
simplă din partea debitorului;
b) când consimţământul a fost exprimat sub o reservatio
mentalis necunoscută de cocontractant;
c) când consimţământul a fost dat iocandi causa.

38. Obiectul actului juridic civil este imposibil:

a) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru debitor;
b) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru orice debi‐
tor;
c) când executarea prestaţiei este imposibilă pentru creditor.

39. Constituie scop imediat al cauzei actului juridic civil:

a) prefigurarea şansei unui câştig sau a riscului unei pierderi în
actele aleatorii;
b) prefigurarea intenţiei liberale în actele cu titlu oneros;
c) prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi în contractele
unilaterale.

40. Potrivit Codului civil (art. 1236), constituie o condiţie a

cauzei actului juridic:
a) să fie reală;
b) să fie posibilă;
c) să existe.

41. În actele dezinteresate scopul imediat îl constituie:

a) intenţia liberală (animus donandi);
b) prefigurarea predării lucrului;
c) prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi.

42. Scopul imediat al actului juridic constă în:

a) prefigurarea şansei unui câştig şi a riscului unei pierderi în
actele juridice comutative;
b) prefigurarea remiterii bunului în actele juridice reale;
c) prefigurarea contraprestaţiei în cazul contractelor unilate‐
rale.
16 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

43. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul:

a) libertăţii contractuale;
b) consensualismului;
c) voinţei interne.

44. Actul juridic civil nu este valabil când nu s‐a respectat

forma cerută:
a) ad solemnitatem;
b) ad probationem;
c) pentru opozabilitate faţă de terţi.

45. Nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a formei

ad probationem atrage:
a) nulitatea actului juridic;
b) imposibilitatea de probare a actului juridic;
c) inopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic.

46. Care dintre următoarele enunţuri nu este adevărat?

a) în cazul actului juridic solemn nerespectarea formei prescrise
de lege atrage sancţiunea nulităţii relative;
b) modificarea actului juridic solemn se face tot prin formă
solemnă;
c) încheierea actului juridic solemn prin mandatar nu se poate
face decât prin procură autentică.

47. Forma ad validitatem la încheierea actului juridic civil:

a) este incompatibilă cu manifestarea tacită a consimţămân‐
tului;
b) constă în toate cazurile în întocmirea unui înscris autentic;
c) atrage în caz de nerespectare nulitatea relativă a actului
juridic.

48. Consimţământul nu produce efecte juridice când este dat:

a) sub condiţie pur potestativă din partea debitorului;
b) sub condiţie pur potestativă din partea creditorului;
c) sub condiţie simplă potestativă din partea celui care se
obligă.
Drept civil. Teoria generală 17

49. Este o cerinţă a valabilităţii consimţământului:

a) să fie exprimat întotdeauna în prezenţa celeilalte părţi;
b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;
c) să fie exteriorizat în mod expres.

50. La actele juridice cu titlu gratuit, cauza obligaţiei celui care

dispune constă în:
a) reprezentarea contraprestaţiei celeilalte părţi;
b) reprezentarea predării lucrului;
c) manifestarea intenţiei liberale.

51. Constituie condiţie de validitate a consimţământului la

încheierea actului juridic civil:
a) să provină de la o persoană având capacitate de folosinţă;
b) să provină de la o persoană având discernământ;
c) să fie exteriorizat în mod expres.

52. Pentru a fi valabilă cauza unui act juridic, trebuie, printre

altele:
a) să fie determinată sau determinabilă;
b) să fie licită şi morală;
c) să fie cunoscută de către părţi.

53. Constituie scop imediat al cauzei actului juridic civil:

a) prefigurarea şansei unui câştig sau a riscului unei pierderi în
actele comutative;
b) prefigurarea intenţiei liberale în actele cu titlu oneros;
c) prefigurarea predării lucrului în actele juridice reale.

54. Sunt condiţii esenţiale pentru valabilitatea oricărui act

juridic:
a) condiţiile stabilite prin convenţia părţilor;
b) termenul şi condiţia la actele neafectate de modalităţi;
c) condiţiile de fond.
18 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

55. Faptul că subiectele de drept civil sunt libere să încheie

sau nu acte juridice, să stabilească conţinutul lor şi să le revoce,
formează conţinutul principiului:
a) libertăţii actelor juridice;
b) voinţei interne;
c) consensualismului.

56. În actele juridice cu titlu oneros, scopul imediat îl consti‐

tuie:
a) intenţia liberală (animus donandi);
b) prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi;
c) şansa de câştig şi riscul unei pierderi.

57. Sunt condiţii de fond pentru încheierea actului juridic civil:

a) obiectul şi cauza;
b) discernământul şi consimţământul;
c) termenul şi condiţia.

58. Scopul imediat al actului juridic constă în:

a) prefigurarea remiterii bunului în contractul de comodat;
b) prefigurarea intenţiei liberale în contractul de rentă viageră;
c) prefigurarea şansei unui câştig şi a riscului unei pierderi în
actele comutative.

59. Nerespectarea formei pentru opozabilitate faţă de terţi se

sancţionează cu:
a) nulitatea relativă a actului juridic;
b) imposibilitatea de probare a actului juridic;
c) inopozabilitatea faţă de terţi a actului juridic.

60. Obiectul actului juridic trebuie:

a) să fie real;
b) să fie nedeterminat sau determinabil;
c) să fie posibil.

61. Intenţia de a produce efecte juridice se referă la:

a) capacitatea părţilor;
b) cauza actului juridic;
c) consimţământul părţilor la încheierea actului juridic.
Drept civil. Teoria generală 19

62. La încheierea actului juridic civil, consimţământul:

a) trebuie să provină de la o persoană cu capacitate;
b) poate fi dat în glumă (iocandi causa);
c) poate fi manifestat expres sau tacit.

63. Constituie viciu de consimţământ la încheierea actului

juridic civil:
a) ameninţarea legitimă;
b) falsa reprezentare a identităţii cocontractantului;
c) temerea reverenţiară.

64. Eroarea:
a) poate proveni numai de la cealaltă parte;
b) constituie o inducere în eroare prin mijloace dolosive;
c) se sancţionează cu nulitatea relativă când falsa reprezentare
priveşte natura juridică a actului ce se încheie.

65. Dolul, ca viciu de consimţământ:

a) este aplicabil numai actelor juridice bilaterale;
b) nu afectează valabilitatea contractului atunci când provine
de la reprezentantul cocontractantului;
c) este incident (secundar) şi atrage nulitatea relativă a actului
juridic.

66. Care dintre următoarele situaţii reprezintă un viciu de

consimţământ?
a) eroarea de calcul;
b) eroarea asumată de o parte la încheierea actului juridic;
c) eroarea de drept, dacă priveşte o normă juridică determi‐
nantă pentru încheierea contractului.

67. Este vorba de un viciu de consimţământ în cazul în care, la

încheierea actului juridic:
a) lipseşte discernământul uneia dintre părţi;
b) manifestarea de voinţă a unei părţi este prea vagă;
c) partea a avut o falsă reprezentare a identităţii cocontrac‐
tantului.
20 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

68. În care dintre situaţii violenţa la încheierea actului juridic

constituie un viciu de consimţământ?
a) dacă ameninţarea este injustă;
b) numai dacă provine de la persoana cu care s‐a contractat;
c) dacă ameninţarea este legitimă.

69. Care dintre următoarele acte juridice pot fi anulate pentru

leziune?
a) actele în care o parte, profitând de starea de nevoie a
celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa o prestaţie de o valoare
considerabil mai mare;
b) actele de conservare încheiate de minorul sub 14 ani,
personal, şi nu prin reprezentant legal;
c) actele de dispoziţie încheiate de majori, chiar dacă leziunea
nu depăşeşte jumătate din valoarea prestaţiei executate de partea
lezată.

70. Domeniul de aplicare al leziunii în actele juridice civile

încheiate de minori:
a) priveşte actele juridice încheiate de minorii sub 14 ani;
b) priveşte actele juridice lezionare încheiate minorii între 14‐
18 ani;
c) priveşte toate categoriile de acte lezionare încheiate de mi‐
nori.

71. Ameninţarea cu un rău de natură a provoca o temere, ca

viciu de consimţământ la încheierea unui act juridic:
a) priveşte doar persoana, nu şi bunurile celui ameninţat;
b) priveşte numai persoana victimă a violenţei, nu şi pe soţul,
descendenţii sau ascendenţii acestuia;
c) este sancţionată cu nulitatea relativă a actului încheiat.

72. În materia violenţei:

a) ameninţarea are ca scop inducerea în eroare a celeilalte
părţi;
b) ameninţarea trebuie să provină de la cealaltă parte;
c) ameninţarea trebuie să fie de natură fizică, patrimonială ori
morală.
Drept civil. Teoria generală 21

73. Nu constituie viciu de consimţământ:

a) violenţa morală şi violenţa fizică;
b) ameninţarea nelegitimă şi dolul prin reticenţă;
c) ameninţarea legitimă şi temerea reverenţiară.

74. Dolul, ca viciu de consimţământ la încheierea unui act

juridic:
a) se sancţionează cu nulitatea absolută;
b) poate proveni de la un terţ sau un reprezentant al cocontrac‐
tantului;
c) nu poate consta într‐o inacţiune (dol prin reticenţă).

75. Violenţa, ca viciu de consimţământ la încheierea actului

juridic, constituie:
a) o ameninţare legitimă a părţii, de natură a‐i provoca o te‐
mere;
b) priveşte numai persoana victimă a violenţei, nu şi pe cei
apropiaţi ei;
c) priveşte atât persoana, cât şi bunurile celui ameninţat.

76. Violenţa, ca viciu de consimţământ, reprezintă:

a) o ameninţare legitimă a cocontractantului;
b) o ameninţare cu un rău de natură să provoace o temere
cocontractantului;
c) o ameninţare făcută în scopul inducerii în eroare a cocon‐
tractantului.

77. În cazul viciului de consimţământ al erorii (potrivit art. 1213

C. civ.):
a) se poate solicita fie constatarea nulităţii actului, fie adapta‐
rea acestuia;
b) fiecare parte contractantă trebuie să se găsească în eroare
asupra unei împrejurări determinante pentru încheierea actului
juridic;
c) dreptul de a solicita anularea actului se stinge, dacă în ter‐
men de 3 luni de la notificarea părţii aflate în eroare, cealaltă parte
execută contractul.
22 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

78. Falsa reprezentare a realităţii la încheierea actului juridic

atrage nulitatea relativă a acestuia, în cazul în care priveşte:
a) natura sau obiectul contractului;
b) eroarea de calcul;
c) o normă considerată de părţi ca determinantă pentru în‐
cheierea contractului, chiar dacă aceasta este previzibilă şi acce‐
sibilă.

79. Constituie eroare esenţială la încheierea actului juridic

falsa reprezentare a:
a) identităţii sau calităţilor esenţiale ale obiectului prestaţiei;
b) unor împrejurări ce puteau fi cunoscute cu diligenţe normale;
c) unor elemente cu privire la care riscul de eroare a fost asu‐
mat de cel ce o invocă.

80. În cazul în care, la încheierea actului juridic, o parte a

profitat de starea de necesitate în care s‐a aflat cealaltă parte
(potrivit art. 1218 C. civ.):
a) sunt aplicabile regulile privind violenţa ca viciu de consimţă‐
mânt;
b) sunt aplicabile regulile privind nulitatea contractului pentru
cauză ilicită şi imorală;
c) sunt aplicabile regulile privind leziunea ca viciu de consim‐
ţământ.

81. De regulă, în cazul viciilor de consimţământ:

a) se poate solicita nulitatea absolută a actului juridic;
b) se poate solicita anularea actului juridic şi daune‐interese;
c) instanţa poate menţine contractul.

82. În materia violenţei ca viciu de consimţământ:

a) existenţa ei se apreciază ţinând cont de vârsta, starea so‐
cială, sănătatea şi caracterul persoanei ameninţate, aceste criterii
fiind limitativ prevăzute de lege (art. 1216 C. civ.);
b) persoana ameninţată poate solicita, potrivit legii (art. 1257
C. civ.), numai anularea actului, nu şi despăgubiri;
c) ameninţarea poate privi şi exercitarea unui drept, dacă este
realizată în scopul obţinerii de avantaje injuste (art. 1217 C. civ.).
Drept civil. Teoria generală 23

83. Nu pot fi anulate pentru leziune (potrivit art. 1224 C. civ.):

a) actele juridice aleatorii;
b) actele juridice comutative;
c) actele juridice cu titlu oneros.

84. Leziunea, ca viciu de consimţământ, poate fi invocată în

cazul:
a) actelor de administrare;
b) actelor cu titlu oneros şi aleatorii;
c) actelor încuviinţate de ocrotitorul legal al minorului.

85. Termenul suspensiv, ca modalitate a actului juridic civil,

amână:
a) începerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor;
b) stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor;
c) naşterea drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative.

86. Nu este valabilă condiţia:

a) pur potestativă din partea creditorului;
b) pur potestativă din partea debitorului;
c) simplă potestativă din partea debitorului.

87. Condiţia, ca modalitate a actului juridic, a cărei realizare

depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, este:
a) personală;
b) potestativă simplă;
c) pur potestativă.

88. Constituie condiţie mixtă, condiţia a cărei realizare de‐

pinde:
a) de voinţa uneia dintre părţi şi de hazard;
b) de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei persoane ne‐
determinate;
c) de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei persoane deter‐
minate.

89. În cazul în care s‐a îndeplinit condiţia rezolutorie:

a) actul juridic se consolidează retroactiv;
24 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

b) actul juridic se desfiinţează retroactiv;

c) părţile încep executarea prestaţiilor.

90. Ce reprezintă evenimentul viitor şi sigur că se va produce,

care amână executarea contractului:
a) termen suspensiv;
b) condiţie suspensivă;
c) termen extinctiv.

91. Condiţia rezolutorie, ca modalitate a actului juridic civil,

afectează:
a) validitatea actului juridic civil;
b) existenţa actului juridic civil;
c) executarea actului juridic civil.

92. Spre deosebire de reziliere, rezoluţiunea:

a) intervine în cazul contractelor sinalagmatice cu executare
succesivă;
b) intervine în cazul contractelor sinalagmatice cu executare
uno ictu;
c) are ca efect desfacerea oricărui contract civil.

93. Constituie o excepţie reală de la principiul relativităţii

efectelor actului juridic:
a) simulaţia;
b) promisiunea faptei altuia;
c) stipulaţia pentru altul.

94. Persoanele care dobândesc o fracţiune dintr‐un patrimo‐

niu sunt:
a) succesorii universali;
b) succesorii cu titlu universal;
c) succesorii cu titlu particular.

95. Dobânditorul unui drept subiectiv are calitatea de având‐

cauză în raport de:
a) actul juridic prin care a dobândit acel drept;
Drept civil. Teoria generală 25

b) actele juridice încheiate anterior de cel de la care a dobândit

dreptul respectiv, însă numai dacă au legătură cu dreptul transmis
şi au fost respectate formalităţile de opozabilitate faţă de terţi;
c) toate actele juridice încheiate anterior de autorul de la care a
dobândit acel drept.

96. Principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanda) a actului

juridic este:
a) un principiu general al actelor juridice civile;
b) un principiu ce guvernează încheierea actelor juridice civile;
c) un principiu ce guvernează efectele actului juridic civil între
părţi.

97. Au un drept de gaj general asupra patrimoniului debito‐

rului:
a) creditori gajişti;
b) creditori ipotecari;
c) creditori chirografari.

98. Constituie principii ce guvernează efectele actului juridic:

a) principiul restabilirii situaţiei anterioare şi principiul retro‐
activităţii efectelor actului juridic;
b) principiul relativităţii efectelor actului juridic şi principiul
irevocabilităţii actului juridic;
c) principiul voinţei interne şi principiul forţei obligatorii a actu‐
lui juridic.

99. Deşi nu au participat la încheierea actului juridic, efectele

acestuia se produc şi faţă de:
a) terţi;
b) reprezentanţii părţilor;
c) avânzii‐cauză ai părţilor.

100. Ce persoane trebuie incluse în categoria avânzilor‐cauză?

a) reprezentanţii convenţionali ai părţilor;
b) succesorii universali şi cu titlu universal ai părţilor;
c) toate persoanele care, ulterior încheierii actului juridic, au
contractat cu părţile acestuia.
26 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

101. Actul public prin care se ascunde adevărata natură a

actului secret este:
a) un act fictiv;
b) un act deghizat;
c) un act încheiat prin interpunere de persoane.

102. Principiul irevocabilităţii actului juridic are în vedere

faptul că:
a) actul juridic nu poate fi revocat de către părţi;
b) actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinţa unei
singure părţi;
c) actul juridic este obligatoriu pentru părţi şi nu facultativ.

103. Contractul prin care o parte se obligă faţă de cealaltă să

execute o prestaţie în favoarea unui terţ beneficiar reprezintă:
a) o excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor
actului juridic;
b) o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor actului
juridic;
c) promisiunea faptei altuia.

104. Nulitatea relativă a unui act juridic:

a) nu poate fi acoperită prin confirmare;
b) poate fi invocată de orice persoană interesată;
c) este prescriptibilă în termen de 3 ani.

105. Nulitatea absolută a unui act juridic:

a) poate fi acoperită prin confirmare;
b) este imprescriptibilă;
c) intervine în cazul nerespectării unei dispoziţii ce ocroteşte un
interes particular.

106. Sancţiunea nulităţii relative intervine în cazul:

a) nerespectării formei ad validitatem;
b) lipsei discernământului;
c) nerespectării formei ad probationem.
Drept civil. Teoria generală 27

107. Nulitatea absolută:

a) desfiinţează în totalitate actul juridic;
b) este expres prevăzută de lege;
c) poate fi invocată de instanţă din oficiu.

108. Se sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea:

a) regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei;
b) formei cerute ad validitatem;
c) condiţiei suspensive care ocroteşte un interes general,
obştesc.

109. Nulitatea absolută intervine în cazul:

a) încălcării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice;
b) violenţei;
c) nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea
civilă de exerciţiu.

110. În categoria principiilor efectelor nulităţii actului juridic

includem, printre altele, principiul:
a) neretroactivităţii;
b) menţinerii actului subsecvent;
c) restitutio in integrum.

111. Spre deosebire de nulitate, caducitatea:

a) presupune un act juridic valabil încheiat;
b) presupune o cauză de nevalabilitate concomitentă cu în‐
cheierea actului juridic;
c) este o sancţiune aplicabilă în materia liberalităţilor.

112. Care dintre cauze atrage nulitatea absolută a actului ju‐

ridic?
a) lipsa discernământului unei părţi la încheierea actului juridic;
b) lipsa capacităţii de exerciţiu a unei părţi la încheierea actului
juridic;
c) frauda la lege a unei părţi la încheierea actului juridic.
28 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

113. Constituie un efect al nulităţii actului juridic (potrivit

art. 1254 C. civ.):
a) considerarea actului anulat ca fiind valabil încheiat;
b) menţinerea actelor subsecvente încheiate în baza contractu‐
lui anulat;
c) restituirea în natură sau prin echivalent a prestaţiilor primite,
în baza contractului nul, chiar dacă au fost executate succesiv.

114. Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea, la înche‐

ierea actului juridic civil:
a) a unei condiţii de fond;
b) a unei condiţii de formă;
c) a unei norme ce ocroteşte un interes general.

115. Rezilierea ca sancţiune de drept civil priveşte:

a) contractele unilaterale cu executare succesivă;
b) contractele sinalagmatice cu executare succesivă;
c) contractele sinalagmatice cu executare uno ictu (dintr‐o dată).

116. Este sancţionată cu nulitatea absolută:

a) eroarea asupra identităţii persoanei (error in personam);
b) eroarea asupra identităţii obiectului (error in corpore);
c) cauza ilicită şi imorală.

117. Confirmarea:
a) este un act juridic prin care se renunţă la dreptul de a invoca
nulitatea relativă;
b) presupune refacerea actului lovit de nulitate;
c) validează retroactiv un act juridic nul absolut.

118. Sancţiunea nulităţii absolute intervine în cazul:

a) erorii asupra naturii juridice a actului;
b) lipsei cauzei actului juridic;
c) obiectului ilicit al actului juridic.

119. Produce efecte numai pentru viitor următoarea sancţiu‐

ne de drept civil:
a) nulitatea absolută;
Drept civil. Teoria generală 29

b) rezoluţiunea;
c) rezilierea.

120. Sancţiunea nulităţii relative intervine în cazul:

a) vicierii consimţământului unei părţi la încheierea actului
juridic;
b) obiectului ilicit şi imoral al actului juridic;
c) cauzei ilicite şi imorale la încheierea actului juridic.

121. Desfiinţarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu

executare dintr‐o dată pentru neexecutarea culpabilă a obliga‐
ţiilor de către una dintre părţi are loc prin:
a) rezoluţiune;
b) reziliere;
c) nulitate.

122. Principiul desfiinţării actului juridic subsecvent ca urmare

a desfiinţării actului juridic iniţial:
a) este un principiu general al actelor juridice civile;
b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic;
c) este un principiu ce guvernează efectele nulităţii.

123. Este sancţionată cu nulitatea relativă:

a) lipsa discernământului;
b) lipsa formei ad validitatem;
c) nerespectarea unor incapacităţi de folosinţă ce ocrotesc un
interes particular sau general.

124. Clasificarea nulităţilor actului juridic civil în absolute şi

relative se face după:
a) întinderea efectelor produse asupra actului juridic;
b) natura interesului ocrotit de norma juridică;
c) cum sunt sau nu consacrate expres de actul normativ.

125. Dacă locatarul refuză să‐şi execute obligaţia de plată a

chiriei, contractul de locaţiune:
a) se anulează;
b) este supus rezoluţiunii;
c) este supus rezilierii.
30 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

126. Ce se înţelege prin expresia legislativă „actul juridic civil

este nul de plin drept”:
a) actul este nul absolut;
b) actul este nul total;
c) actul este nul relativ.

127. Nulitatea relativă a unui act juridic:

a) este prescriptibilă în termen de 3 ani;
b) nu poate fi acoperită prin confirmare;
c) poate fi invocată de orice persoană interesată.

128. Nulitatea absolută a unui act juridic:

a) este prescriptibilă în termen de 3 ani;
b) poate fi invocată numai de persoana ocrotită prin dispoziţia
legală;
c) poate fi invocată de orice persoană interesată.

129. Nulitatea actului juridic are ca efect:

a) desfiinţarea actului numai pentru trecut;
b) desfiinţarea actului juridic subsecvent ca urmare a anulării
actului primar;
c) conversiunea actului într‐un act juridic valabil.

130. Nulitatea relativă ca sancţiune:

a) desfiinţează parţial actul juridic civil;
b) desfiinţează numai pentru viitor actul juridic civil;
c) se acoperă tacit prin neinvocarea ei în termenul de prescrip‐
ţie.

131. Potrivit Codului civil (art. 1246), se consideră a fi nescrisă:

a) clauza prin care acţiunea în anularea unui act juridic civil este
declarată imprescriptibilă extinctiv;
b) clauza prin care acţiunea în nulitate a unui act juridic civil
este declarată prescriptibilă extinctiv;
c) clauza prin care părţile instituie alte cauze de nulitate a ac‐
tului juridic civil decât cele prevăzute de lege.
Drept civil. Teoria generală 31

132. Constituie o excepţie de la principiul retroactivităţii efec‐

telor nulităţii actului juridic:
a) imposibilitatea de restituire a prestaţiilor în contractele cu
executare uno ictu;
b) păstrarea fructelor culese de posesorul de rea‐credinţă al
bunului;
c) păstrarea fructelor culese de posesorul de bună‐credinţă al
bunului.

133. Nulitatea actului juridic are ca efect:

a) desfiinţarea actului numai pentru trecut;
b) restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului;
c) conversiunea actului într‐un act juridic valabil.

134. Principiul anulării actului juridic subsecvent are în vedere

faptul că:
a) actul juridic nu poate fi revocat de către părţi;
b) anularea actului juridic principal determină anularea actului
juridic încheiat ulterior;
c) actul juridic este obligatoriu pentru părţi, şi nu facultativ.

135. Menţinerea efectelor contractului cu titlu oneros prin

care o parte de bună‐credinţă dobândeşte un bun de la o persoa‐
nă al cărei titlu a fost anulat, reprezintă:
a) excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor
actului juridic;
b) excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor actului
juridic;
c) excepţie de la principiul anulării actului subsecvent.

136. Principiul desfiinţării actului juridic subsecvent ca urmare

a desfiinţării actului juridic iniţial:
a) este un principiu ce guvernează încheierea actelor juridice
civile;
b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic civil;
c) este un principiu ce guvernează efectele nulităţii actului
juridic civil.
32 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

137. Repunerea în termenul de prescripţiei extinctivă (potrivit

art. 2522 C. civ.):
a) se poate solicita în termen de 1 an de la încetarea cauzelor
care justifică depăşirea termenului;
b) este o sancţiune aplicată titularului dreptului la acţiune;
c) se poate solicita în termen de 30 de zile din ziua în care par‐
tea a cunoscut încetarea cauzelor care justifică depăşirea terme‐
nului.

138. Drepturile de creanţă sunt:

a) de regulă, prescriptibile în 3 de ani;
b) de regulă, imprescriptibile;
c) de regulă, prescriptibile în 30 de ani.

139. Întreruperea prescripţiei extinctive are ca efect:

a) repunerea în termenul de prescripţie început anterior inci‐
denţei cauzelor prevăzute de lege;
b) începerea unei noi prescripţii după încetarea cauzelor prevă‐
zute de lege;
c) oprirea de drept a prescripţiei pe timpul cât durează cauzele
prevăzute de lege.

140. Suspendarea prescripţiei extinctive:

a) are ca efect începerea unei noi prescripţii, după încetarea
cauzei de suspendare;
b) intervine în caz de recunoaştere a dreptului a cărui acţiune
se prescrie;
c) are ca efect reluarea cursului prescripţiei, socotindu‐se şi
timpul curs anterior cauzei de suspendare.

141. Drepturile personale nepatrimoniale sunt:

a) prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;
b) imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile;
c) în toate cazurile imprescriptibile.

142. Repunerea în termenul de prescripţie are ca efect:

a) considerarea prescripţiei ca fiind neîmplinită, deşi termenul a
expirat;
Drept civil. Teoria generală 33

b) oprirea de drept a cursului prescripţiei cât timp durează

cauzele limitativ prevăzute de lege;
c) reluarea cursului prescripţiei.

143. Repunerea în termenul de prescripţie:

a) intervine în caz de forţă majoră;
b) trebuie solicitată în termen de 30 de zile de la cunoaşterea
încetării motivelor care justifică depăşirea termenului;
c) prelungeşte termenul de prescripţie până la o lună.

144. Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie fă‐

cută de cel în favoarea căruia curge prescripţia:
a) suspendă prescripţia extinctivă;
b) întrerupe prescripţia extinctivă;
c) nu are nicio consecinţă juridică în privinţa cursului prescrip‐
ţiei extinctive.

145. Acţiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune

este:
a) prescriptibilă în termen de 10 de ani;
b) imprescriptibilă;
c) prescriptibilă în termen de 1 an.

146. Are ca efect suspendarea prescripţiei extinctive (potrivit

art. 2532 C. civ.):
a) cazul fortuit;
b) reclamaţia administrativă, însă nu mai mult de 3 luni de la
declanşarea procedurii;
c) cererea de chemare în judecată.

147. Este cauză de întrerupere a prescripţiei extinctive:

a) actul voluntar de executare sau recunoaşterea dreptului
a cărui acţiune se prescrie făcută de cel împotriva căruia curge
prescripţia extinctivă;
b) actul voluntar de executare sau recunoaşterea dreptului a
cărui acţiune se prescrie făcută de cel în favoarea căruia curge
prescripţia extinctivă;
34 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

c) procedura prealabilă introducerii acţiunii în justiţie, cum este

reclamaţia administrativă sau încercarea de împăcare a părţilor.

148. Termenul de prescripţie extinctivă este:

a) de 3 de ani pentru acţiunea în revendicare imobiliară în caz
de avulsiune;
b) de 1 an pentru acţiunea posesorie;
c) de 6 luni pentru acţiunea în nulitate relativă a unui act juridic.

149. În măsura în care dreptul la acţiune nu a fost exercitat în

termenul stabilit de lege, prescripţia extinctivă stinge:
a) dreptul subiectiv şi obligaţia corelativă;
b) dreptul la acţiune în sens material;
c) dreptul la acţiune în sens procedural.

150. Acţiunile personale:

a) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepţie imprescriptibile;
b) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepţie prescriptibile;
c) sunt în toate cazurile prescriptibile.

151. Debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la

acţiune al creditorului s‐a prescris:
a) are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei dacă nu a ştiut că
dreptul său era prescris;
b) are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei chiar dacă a ştiut
că dreptul era prescris;
c) nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei.

152. Prescripţia extinctivă a acţiunii în declararea nulităţii

pentru eroare asupra calităţilor substanţiale ale lucrului vândut
începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului de vânzare‐cumpărare;
b) de la data predării lucrului;
c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consim‐
ţământ, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data în‐
cheierii contractului de vânzare‐cumpărare.
Drept civil. Teoria generală 35

153. Prescripţia extinctivă a acţiunii în răspundere civilă pen‐

tru viciile ascunse ale lucrului transmis începe să curgă (potrivit
art. 2531 C. civ.):
a) de la data predării lucrului;
b) oricând de la data descoperirii viciilor;
c) cel mai târziu de la data expirării termenului de garanţie legal
de un an de la data predării.

154. Prescripţia extinctivă a acţiunii în răspundere civilă pen‐

tru pagubele pricinuite prin fapte ilicite începe să curgă:
a) de la data la care victima a cunoscut paguba;
b) de la data la care victima a cunoscut autorul pagubei;
c) de la data la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască
atât paguba, cât şi pe cel care răspunde pe ea.

155. Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul:

a) introducerii reclamaţiei administrative prealabile;
b) recunoaşterii datoriei de către debitor, chiar şi atunci când
are loc după împlinirea termenului de prescripţie extinctivă;
c) recunoaşterii datoriei de către debitor înainte de împlinirea
termenului de prescripţie extinctivă.

156. Forţa majoră constituie o cauză:

a) de suspendare a prescripţiei extinctive;
b) care justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă;
c) de întrerupere a prescripţiei extinctive.

157. Potrivit Codului civil (art. 2503), în cazul în care un de‐

bitor este obligat la prestaţii succesive:
a) dreptul cu privire la fiecare dintre prestaţii se stinge la
momentul în care se stinge dreptul la acţiune cu privire la ultima
prestaţie;
b) stingerea dreptului la acţiune cu privire la prima prestaţie
are ca efect şi stingerea dreptului la acţiune cu privire la prestaţiile
ulterioare;
c) dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge
printr‐o prestaţie deosebită, numai dacă prestaţiile nu alcătuiesc,
prin finalitatea lor, un tot unitar.
36 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

158. Normele care reglementează prescripţia extinctivă:

a) au un caracter imperativ, iar părţile nu pot deroga de la ele;
b) au un caracter dispozitiv în sensul că părţile pot declara o
acţiune prescriptibilă, deşi potrivit legii acesta este imprescrip‐
tibilă;
c) au un caracter dispozitiv în sensul că părţile pot reduce sau
pot mări termenele de prescripţie extinctivă, fără ca durata aces‐
tora să fie mai mică de 1 an şi mai mare de 10 ani, cu excepţia ter‐
menelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelun‐
gite până la 20 de ani.

159. Cauzele de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei

extinctive:
a) sunt prevăzute exemplificativ de lege;
b) sunt stabilite de lege şi nu se poate deroga de la ele;
c) sunt stabile de lege dar, prin voinţa lor, părţile pot deroga de
le ele.

160. Cursul prescripţiei extinctive se suspendă:

a) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripţia se află
într‐un caz de forţă majoră;
b) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripţia este împie‐
dicat de un caz fortuit să facă un act de întrerupere;
c) cât timp cel împotriva căruia curge prescripţia se află într‐un
caz de forţă majoră.

161. Potrivit Codului civil (art. 2532), cursul prescripţiei ex‐

tinctive se suspendă:
a) cât timp creditorul face parte din forţele armate ale României;
b) cât timp debitorul face parte din forţele armate ale României;
c) cât timp creditorul sau debitorul face parte din forţele arma‐
te ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau
de război.

162. Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe:

a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie,
făcută de cel împotriva căruia curge prescripţia;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată;
Drept civil. Teoria generală 37

c) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de

arbitrare, cu condiţia să fie admisă prin hotărâre definitivă.

163. Introducerea unei cereri de chemare în judecată în ter‐

menul de prescripţie extinctivă, chiar la o instanţă necompe‐
tentă:
a) şterge prescripţia extinctivă cursă anterior;
b) suspendă cursul prescripţiei extinctive;
c) nu are nicio consecinţă în privinţa cursului prescripţiei extinc‐
tive.

164. Prescripţia dreptului material la acţiune privind viciile

ascunse ale unui lucru transmis începe să curgă:
a) de la data încheierii contractului în temeiul căruia lucrul s‐a
transmis beneficiarului;
b) de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împli‐
nirea unui an de la predare;
c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut eroarea asupra
calităţilor substanţiale ale lucrului, însă cel mai târziu la împlinirea
a 18 luni de la încheierea contractului.

165. Prescripţia extinctivă a acţiunii în nulitate relativă pentru

eroare asupra calităţilor substanţiale ale unui lucru vândut înce‐
pe să curgă:
a) de la data încheierii contractului de vânzare‐cumpărare;
b) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consim‐
ţământ, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data în‐
cheierii contractului de vânzare‐cumpărare;
c) de la data la care cumpărătorul a descoperit viciul de consim‐
ţământ, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predare.

166. Potrivit Codului civil (art. 2529), prescripţia dreptului la

acţiune în anularea actului juridic pentru dol începe să curgă:
a) de la data încheierii actului juridic;
b) din ziua în care dolul a fost descoperit;
c) din ziua în care cumpărătorul a descoperit dolul, dar nu mai
târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.
38 Teste grilă pentru pregătirea examenului de licenţă

167. Are ca efect considerarea prescripţiei ca fiind neîmpli‐

nită, deşi termenul a expirat:
a) repunerea în termen;
b) suspendarea prescripţiei extinctive;
c) întreruperea prescripţiei extinctive.

168. În sistemul instituit de Codul civil (art. 2522), repunerea

în termenul de prescripţie extinctivă:
a) se poate dispune numai pentru cauzele enumerate limitativ
de lege;
b) operează de drept;
c) nu poate fi dispusă dacă există culpa titularului dreptului în
depăşirea termenului de prescripţie extinctivă.

169. Suspendarea prescripţiei extinctive are ca efect:

a) ştergerea prescripţiei curse înainte de apariţia cauzelor pre‐
văzute de lege şi începerea unei noi prescripţii;
b) reluarea cursului prescripţiei socotindu‐se şi timpul curs
anterior;
c) împlinirea, expirarea termenului de prescripţie.

170. Potrivit Codului civil (art. 2515), izvorul termenului de

prescripţie extinctivă poate fi:
a) convenţia părţilor;
b) hotărârea judecătorească;
c) numai legea.

171. Întreruperea prescripţiei extinctive are ca efect:

a) reluarea cursului prescripţiei, socotindu‐se şi timpul curs
anterior intervenţiei cauzei de întrerupere;
b) repunerea în termenul de prescripţie care se consideră
neîmplinit;
c) începerea unui nou termen de prescripţie de la încetarea
cauzei de întrerupere.

172. Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă:

a) poate fi dispusă de instanţa de judecată numai la cererea
titularului dreptului supus prescripţiei;
Drept civil. Teoria generală 39

b) poate fi dispusă numai pentru cazurile expres prevăzute de

lege;
c) poate fi dispusă în termen de o lună de la încetarea cauzelor
care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

173. Recunoaşterea datoriei pretinse de către debitor, după

ce termenul de prescripţie extinctivă s‐a împlinit:
a) întrerupe prescripţia extinctivă;
b) suspendă prescripţia extinctivă;
c) nu are nicio consecinţă juridică în privinţa cursului prescrip‐
ţiei extinctive.

174. Prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune în anularea

actului juridic pentru violenţă începe să curgă:
a) de la data încheierii actului juridic;
b) cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la încheierea
actului juridic;
c) de la data încetării violenţei.

175. Potrivit Codului civil (art. 1223), dreptul la acţiunea în

anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leziune se prescrie:
a) în termen de 1 an de la data încheierii contractului;
b) în termenul general de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile
personale;
c) în termenul general de prescripţie de 10 ani, pentru acţiunile
reale.

176. În cazul în care s‐a executat obligaţia după expirarea

termenului de prescripţie:
a) debitorul are dreptul să ceară restituirea prestaţiei;
b) debitorul nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei;
c) creditorul este obligat să restituie prestaţia.