iNECATII ISTORIEI Istoria este o masinidrie care nu produce lu- mina decit pentru cd proiecteazé umbre. Acesti oameni pe care politica i-a facut s& se sinucida, in loc sé le dea fericirea scontata, evoc& pentru mine inecatii pe care, vara, fi scot va- lurile pe plaja de pe coasta bascé. Totul ex- prima veselia si lipsa de griji a vacantel: baietii se joacdii cu mingea, fetitele scot tipete ascutite, femeile frumoase se bronzeaza, isi poleiesc pielea pe care o vor darui mingiieri- lor. Deadata, atmosfera intepeneste in fata unui cadavru aruncat de valuri, in mijlocul umbre- lelor si al celor ce se scald, moartea stinge soarele. Aduce o idee inghetataé care Intoarce pe dos imaginatia. Se impune cu obraznicie in fata imaginilor vietil. on caSeriitorii se lanseaz4 in politica mai putin din iluzia unei convingeri, decit din dorinta de a trai viata din plin. isi inchipuie ca im- bratisarea multimii, sedintele furtunoase din parlamente, marea aglomeratie de idei le vor umpl2 plaminii cu un aer mai tare si privirile cu intinse privelisti umane. Nu stiu ce deceptii ii asteapt&. Se cred inzestrati cu forte care le lipsese, ei, cei care nu sint decit fragile cate- darle de nervi. La Adunarea Nationala, la congrese sau in campanij electorale, unde mi-am fdcut inceputul de ziarist, imi placea mirosul de transpiratie, de ambitie si de egec. Imaginatta imi era sedusa de ciocnirea for- telor brutale, de bucuria sincera si imbujorata a invingdtorului, in seara alegerilor, sau de privirea palidd si ratdcita a invinsului. Obser- vam aceasta specie dura a politicienilor prin- tre care mereu plutesc si citiva visdtori blinzi, tiva ideologi nepdtati pe care un vint putin mai puternic ii va mdtura de pe scena ca pe niste obiecte de plus. Serutam acele fete inas- prite de furtunile parlamentare pe care se ci- tesc pofte directe, pasiuni elementare (femei, bani, putere). Oameni destul de simpli, sema- nind cu marinarii. Ca si lor, le place sa ma- nince, sA bea, sé rid& si sd cinte, sd se refncal- zeasca in atmosfera prietenoasd din braserii. Ca si ei, isi inchipuie cd isi duc viata intro lume in miscare pe care o cunose foarte bine si ca stiu sa dejoace planurile fortelor temute din ea. Au incredere in instinct si in steaua lor ecalduzitoare. Dar asta nu-j impiedicad sa piara chiar si pe cei mai experimentati. Intr-o 56puna zi afli cé s-au imecat, ca au dispdrut in mare. Atunei, amatorii... In fata elegantului craniu plesuv al tui Drieu, inecat in gazele vatimatoare ale Ocu- patiei, se profileazé craniul tot atit de elegant si de plesuv al lui Prévost — Paradol, acest dandy al celui de-al Doilea Imperiu care pla- cea atit de mult duceselor din opozitia regala incit acestea fi pl4teau cravatele si campaniile electorale. Doi seducatori, doi amatori de femei si de idei generale, cu o copilairie ranita in se- cret, rasfatati de aristocratie, avind in comun, din punct de vedere politic, sentimentul deca- dentei, anglomania, obsesia scaderii natalitatii, dragostea fizicd pentru Franta, siguranta vizio- nara cd viitorul nu va apartine decit vastelor entitati teritoriale si ideologiilor brutale. Si unul si altul au fAcut din propria existenté un cocktail captivant (in proportii inversate) de literatura gi politica. Citeva vederi juste si ci- teva presimtiri i-au transformat in profeti. Au vrut sa-si fie fideli lor si ideflor lor si nu au socotit c&é se trddeaza atunci cind Iumea, in schimbare, le dddea dreptate. Totusi, au fost acuzati ca tradatori. Este un cuvint pe care nu-l spui de doua ori unor oamenti care au si- tuat mai presus de orice onoarea si fidelita- tea, doi pasionati pe care nu-i tinea in viata decit un fir, pe care-i obseda sinuciderea si care, cu acelasi gest indreptat impotriva lor insile si-au dovedit prin singe atasamentul sin- cer faté de un ideal ridiculizat. Mai degraba decit s& se justifice in fata detractorilor lor, au preferat s& le abandoneze aceast& povara, ofinstrumentul stingaci care le traducea visele, de care se grabeau sa se elibereze: viata lor. In Prévest-Paradol se fnirezdreste un sar- man nemuritor tindr cu pumnti strinsi, care erede ci numai izbinzile i] vor razbuna de toate umilintele. In spatele lornionului sau, Emil Faguet il priveste ca pe 90 reincarnare a lui Julien Sorel. Cit trebuie sa fi suferit, din cauza originii sale incerte, fiul bastard al Doamnei Paradol, actrita la Comedia Francezé si al lui Léon Halévy, taidl lui Ludovic, cel ce va fi cel mai fidel prieten al sdu. Elev bursier al pensiunii Bellaguet, urmeazd cursurile cole- giului Bourbon, intra la Scoala Normala Su- perioarad, este un elev pe cit de strdlucit, pe atit de ranit. Pentru a uita, recurge la un drog puternic: ambitia. Are talent, gtie sa se faca pldcut in societate, este incapadtinat. I se si oferd posibilitati de a reusi: profesor de lite- raturi la facultatea din Aix, redactor incisiv la Journal des débats (Ziarul dezbaterilor), edi- torialele sale, Primele din Paris, cum li se zi- cea, sint asteptate si comentate febril. Asemeni 4uturor celor ce suferd, stie sa muste: e un polemist de temut. Cintaret, din al opozitiel liberale, la Imperiu, el era preferatul lumii li- terare si al aristocratiei. Ni-] imagindm plim- bindu-si gloria tindrd, putin aspra si afectat in saloane, ca toti acei care au intrat in ylu- me* prin meritele lor, adicd prin efractie, si care tremuré la fiecare pas ca nu cumva sf li se puna degetul pe rana sociald. La treizect de ani, Parisul este al sau. Violenta unuia dintre articolele sale il cost&é o lund de inchi- soare: iatd gloria. La treizeci si sase de ani 58intra in Academia Francezé, unde admiratoa- rele se inghesuie s4-l asculte — elogiul lui Am-~ pere, cel cdruia ii urma pe fotoliul nemuritor. Cu toate acestea se simte rau. Martor ne este acest strigat al tineretii sale: ,.Nu este zi in care, de mai multe ori, sa nu _resimt dorinta de a muri*. Cine si-ar fi inchipuit aceasta tentatie la un publicist adulat, coplesit de femei, pe care cronica scandaloasé l-a urmat in ndazbitii si escapade cu figurante dragute, cind la Berlin, unde se intilneste cu o dansatoare, cind prin Europa, alaturi de actrita Aimée-Olympe Desclée, creatoarea Frou-frou-ului. ’ Cariera aceasta strdlucitoare nu a cunoscut decit un singur esec vizibil: a fost invins in alegerile legislative de la Nantes. Acest dandy nu era capabil si cucezeasca un electorat ru- ral si muncitoresc, el care isi facea campania calare, cerind sufragii cu un aer_ semet, cu tigara in coltul buzelor si cu o garoafa la butonierd, fara nici un pic de dernagogie. Re- zultatul este dureros: 1 500 de voturi din 35 000 de alegitori. Prietenul siu, Ludovic Halévy, se repede sd-l intimpine. li cunoaste ranile: ,N-am vrut ca Paradol s& fie singur in mo- mentul in care toate sperantele i se destramda. Pind in acea zi totul ii reusise; n-a cunoscut decit succesul si triumful care te imbata. Acest prim esec il atinge direct in inima. Va avea, oare, forta sd-] suporte?* Convertirea Imperiului la liberalism, in 1870, cu ministerul lui Emile Ollivier, va con- stitui o dilema sfisietoare pentru acest opo- zant neclintit. Trebuie, oare, s& continue in 59combaterea unui regim care a acdoptat propriile sale idei? I se soliciié sfatul, i se fac oferte. La aceasia se adaugé atractia puterii care in- flacdreazdé, de asemenea, anumite suflete min- dre si curate ce cauté in aceasta o.revansa dreapta, 0 contragreutate tangibilA pentru hao- sul lor interior. El, care suferise atit de mult timp simtindu-se inferior social destinului sau, a visat la un minister, singurul obiect capa- bil s&-i ofere satisfactia pe care o cerea. In- trevedea in sfirsit dreptatea redata viselor sale de tinerete cind exclama: ,,As vrea sa fiu pu- ternic, as vrea sd fiu bogat, as vrea sa fiu iubit’. Accepté ambasada de la Washington. Prie- tenii sdi protesteazd impotriva tradarii. Adver- saril sAi rinjesc. Ce nu s-a mai auzit, atunci? I se aruncdé in faté cele mai grele calomnii. Este acuzat cd a fost cumpdrat. I se aminteste starea sa de bastard; originea sa evreiascd pen- tru a-l compara cu Juda. Un jurnalist, Paul Cassagnac, serie: ,,Stringeti-va in pungA ultimii treizeci de arginti si, daca din intimplare, va cuprinde remuscarea, faceti la fel ca un anu- mit personaj biblic si mergeti de va spinzuratt. America nu duce lips de copaci mari.“ Cind soseste la New-York, americanii, care-1 primesc cu sarcasme, il anunf& despre razboiul cu Prusia. Prevede infringerea Frantei. Gre- seala sa fi apare in toaté enormitatea ei. In camera sa de hotel din Washington, drept, in fata bglinzii, isi trage un glonte de pistol in inimd. Vasul ,,Lafayette*, care la dus cu sperantele sale contrariate si cu ambi- tiile rdnite, fi aduce in Franta ramisitele pa- 60mintesti. Avea patruzeci si unu de ani. Laisa in urmd o carte, Noua Franté, un “previar al. ideilor liberale, plina de pre monitii fulgurante, si_o frazd care prezice destinul sau distrus: » Mai mult decit oricare din actiunile noastre, felul de a intimpina moartea ne face sé ne cunoastem cel mai bine“. Peste mai putin de zece ani se sinucidea Hjalmar,fiul sau. Benjamin Constant nu s-a sinucis. In le gaturd cu acest subject ca si In legdtur& cu altele nu a avut decit veleitati. Totusi, intr-un fel irezistibil, pentru mine, figura sa se su- prapune peste cea a disperatului din Washing- ton. MA intreb ce anume l-a salvat pe el si i-a lipsit lui Paradol. Farad indoial4, unul a provenit dintr-un secol aspru, care i-a faurit 0 constitutie de fier, pe cind celalali s-a nas- - cut in plina inflorire a romantismului. Pasiu- nile discordante ale iui Constant l-au impins, adesea, pe buza prdpastiei, dar ce mind la tinut sé nu se arunce? Oare ar trebui sa-i re- prosdm inima uscataé, rad&cinile (aristocratia, protestantismul, Elvetia), sau indiferenta sa fundamentala care facea sa-i inghet? pasiunile cele mai puternice? Paradol nu gadsea nici un atasament fata de originile sale. Dimpotriva. fugea de ele, mistuindu-si viitorul in cdutarea unei glorii mereu mai strdlucitoare. Dar el a ars tocmai in aceastaé cautare. Constant s-a con- sumat la un foe marunt. . Dac4 Constant nu s-a abhandonat mortii, moartea fiind obsesia pe care o urmarea cu nerabdare, sperind cé-l va smulge din medio- critate — ,,M-am grabit sd p&rdsese aceasta viaté pentru a scipa, in sfirsit, de oameni“* — G1este, poate, pentru c& politica si viata nu re- prezentau pentru el decit un joc. Paradol le-a luat in serios si pe una, si pe cealalta. Ca un adolescent, astepta de la ele fericirea. La Constant sentimentul mortii este atit de puternic, incit face zadarnica orice actiune, chiar si pe aceea de a se distruge. Foarte rar un om a trait cu o atit de ascutita constiinta a sfirsitului sdéu propriu, pina in punctul in care acest. gind i-a contaminat jubirile, com- portamentul, ideile, i-a dat_o exaltare artifi- cial ascunzindu-i viitorul. Pentru cd, in sinea noastra, mai eredem in viata, o credem mai puternicd, oricum, decit moartea, ne aruncim nebuneste in dragoste si-n luptd. Plini de in- eredere in valorile vietii, vrem sa-i smulgem cele mai frumoase momente, cu toate ca le vom plati cu pretul puternic al suferintei si disperarii. Cine gindeste de altfel in afara_su- fletelor pline de amardciune? Benjamin Con- ‘stant n-a socotit existenta decit un antract scurt si neplacut, acordat de neant, nu se stie pentru ce. Observa moartea fara a fi ingrozit, mai intii pe cea a Juliei Talma, sau sinuciderea prietenului sau Blacons, in 1805: ,,Bizar des- tin! Omul cel mai nepadsator, cel mai vesel, cel mai fericit de toate neroziile, trdind cu pla- cere, bucurindu-se de orice. In rest, se poate intimpla ca aparenta sd fi fost inselatoare si ca aceasta bucurie, aceastA nepdsare sd nu fi fost decit o masca, rezuliatul unui efort. Cine n-ar crede cA eu sint vesel?“ Fatalismul conduce rareori la sinucidere, ea isi alege prada in rindul fiintelor pline de spe- ranta si de dragoste de viajé. Expresiile care 62revin cel mai adesea sub pana lui Constant ii marcheaz4 dezgustul, sentimentul de ,,la-ce- bun?"; Antimple-se orice!“, care contine toata filosofia sa, si ,,f. v.1.D® (facd-se voia lui Dum- nezeu!) cu care “presara paginile jurnalului sdu. Moartea nu il sperie. Putin mai devreme, putin mai tirziu! In 1815, dupd ce a redactat renumitul sdéu articol din Dezbateri contra lui Napoleon, se dest&inuie in carnetele sale: ,,Ar- ticolul meu de miine imi pune viata in pe- ricol. Intimple-se orice! Dac& tot trebuie sa mori, sd murim®, In fata destinului sau ira- ieste mai degraba curiozitatea decit emotia. Se comporté ca un matematician in fata rezul- tatului ecuatiilor sale. Chiar dac& ar fi fost ca reusita sau esecul proiectelor sale sd-] ducd in fata plutonului de executie, aceasta nu trezeste in el nici mai mult, nici mai putin sentiment decit ar face-o un calcul mental. Astfel, acest om de actiune nu @ crezut in actlune, mai mult, nici in sentimentele sale, nici in adevar, nici in el insusi: ji trebuiau si- tuatii exceptionale, interesante — sau oglinda Jurnalului in care se observa cu amanuntire ~~ pentru a avea constiinta existentei sale. [i tre- buiau evenimente, fie amoroase, fie politice, care sd-] loveasca, s&-1 frAminte, s4-1 trezeascd din apatia sa. Pentru el, sinuciderea a jucat un rol ex- citant. Acest seducdtor a folosit-o cind era la capdtul argumentelor, pentru a-si induiosa vic. | timele. Un artificiu care n-a servit la nimic cu domnisoara Pourrat, dar care a deschis bra- tele doamnei Germaine de Staél la Mezery. Mai tirziu, apreape de cincizeci de ani, va in- 63cerca din nou sa foloseascad stratagema cu Ju- liette Récamier, dar fard succes. De data aceas- ta, se pare c&é s-a prins in propria sa cursa. La 5. septembrie 1815 scrie in jurnalul sau: »Am deliberat toaté noaptea. Am luat hota- rirea s& mor. I-am scris doamnei Kriidener, fdcindu-i un tablou aki nenorocirii mele ingro- zitoare. Mi-am.petrecut toata ziua fara sé ma- nine (...) Nu renunt la decizia mea de a muri. M-am simtit atit de liber si, in fond, ce mai am eu de asteptat de la viat&é? Trebuie ca Ju- liette sd ma iubeascé sau sé ma& ucidd. Moar- tea pe care am ales-o nu este dureroasa. Des- curajarea atenueaza durerea fizicA si morala. S& nu dam inapoi.* : Dupa ani de tristete prelungita, dupa ce s-a jamentat cu iubirile sale f4ra sperante si cu legaéturile sale lipsite de bucurie, aceastA pa- siune pentru Juliette Récamier i-a descoperit focul care ardea in el, o dragoste de viata pe care era departe s& si-o banuiasca, O méarturi- seste intr-o scrisoare adresata Juliettei: ,,A iubi inseamna a suferi, dar si a trai. Si de atita yvreme eu nu mai traiam. Poate n-am trait nici- odaté o astfel de viaté?* Suferinta care il scoate din torpoare riscd sd-i fie fatala, Ideea sinuciderii nu-i trece prin minte decit in mo- mentul in care-si simte, in sfirsit, existenta justificata de nebunia indragostitului. Nu dez- gustul pentru viati il aduce in pragul sinuci- derii, ci aparenta de neinvins a. obstacolelor ce se ridica in fata expansiunii vietil. Este ne- voie de multi vitalitate pentru a insufleti_dis- perarea unei ultime energii disirugatoare. Con- stant nu a avut-o. Luciditatea sa l-a salvat. 64In momentele cele mai exaltate ale pornirti sale, rdmine, in mod uimitor, stapin pe sine. Chiar in mijlocul proiectelor sale de sinuci- dere, noteaza: ,,Dragoste neghioabA in acest moment de criz&é* sau: ,,Aceast& iubire absurda m-a mai facut sa petrec o zi ingrozitoare“. Cum ar fi putut, intr-adevar, si se abandoneze mortti, el, care se daruise celui mai mari iu- biri cu minimum de orbire? Figura seducatoare a lui Benjamin Con- stant imi este draga, apropiatd, nu atit pentru incercarea lui nereusitaé de a se sinucide, cit peniru individualitatea lui complexa care cduta sa-si impace aspirafiile contradictorli; dar mai ales pentru ca a fost prima mare admiratie li- terardé a adolescentei mele si pentru cd am re- gdsit amprenta sa asupra tuturor scriitorilor care au contat pentru mine. Era un semn de- recunoastere, Cind aveam doudzeci de ani, pri- ma carte pe care mi-a cerut-o Dominique de Roux era un eseu biografic despre Constant. Projiectul a fost un avorton. Am péstrat un plan, citeva ciorne; si, mai ales, undeva, foarte intens, ascuns intr-un ungher din inchipuirea mea, visul de a reuni, intr-o zi, in viata mea, ca un buchet, literatura, dragostea gi politica. Si Dominique de Roux a murit la virsta lui Prévost — Paradol, la fel de fulgerator si de uimitor, smuls impreund cu pasiunea sa ne- bund si generoasd pentru literatura, acest fel pasionat de a trai care-i ilumina fata ascutitd, aceasta putere de atractie si de infldcdérare care o fac amintirea sa atit de captivanta, atit de prezenta. Mai intii incepi sa iubesti seriitorii. Apoi 65descoperi cA intre ei Sint filiere secrete, la fel de impenetrabile si misterioase ca cela ce-i unesc pe membrii retelelor de rezistenta sau pe initiati, Au innodat legdturi puternice, de-a lungul timpului, si-au vorbit, s-au in- teles, s-au iubit. Ca si cartile, faptele lor isi raspund fntr-un ecou infinit. Prévost- Paradol si Drieu La Rochelle au apartinut dublei fratii a scriitorilor fascinati de politica si de sinuci- dere. Nu vom cunoaste niciodata dialogul um- brelor lor. Putem sd ni-l imaginém. Stim ca amindoi impartdseau aceeasi admiratie pentru Benjamin Constant. Si-au regasit fratele mai mare in acest Uberal schimb&tor si pasionat, rece si sentimental, calculat si stingaci. S-au identificat cu el. Au vrut sd-i semene, S-au descoperit elevi prea sentimentali la scoala nepasarii si cinismului sdu. Au repetat cu in- cordare gesturile unui om care, in ciuda ca- priciilor si a grabei mari, nu actiona decit sub impulsui unei inimi de gheata. Constant — Paradol —- Drieu: aceasta tri- nitate este strins legatd, pentru mine, de Mi- chel Mohrt, unul dintre scriitorii pe care-i ad- mir si-i iubesc cel mai mult. In centrul primei mele conversatii cu el a fost Drieu: stiam ca a fost unul din ultimii oameni care J-au in- tilnit, cé, in plina Ocupatie, ei au incercat sa injghebeze una din acele prietenii cum numai un scriitor care imbitrineste si este deziluzio- nat o poate avea ‘cu un tinar in care regdseste intrebirile si pasiunile tineretii sale. Prin_ur- mare, am vorbit destul de des si despre Con- stant cu Michel Mohrt. Niciodaté despre Pré- vost-Paradol. Apoi, am descoperit ca in 1942, 66la Editura Corréa, publicase o carte, intelec- tualii in fata infringerti din 1870, in care il evoca, plin de simpatie, pe autorul Noit Frante. Dnieu citise si, cu siguranta, reflectase asupra acestui eseu care cunoscuse un Mare succes. Ce sentiment o fi avut in. fata prefigurarii des- tinului sau tragic? Mai departe, in istorie, mi-ar fi placut sa tin seama si de alte personaje care n-au putut sA suporte socul evenimentelor si carora Re- volutia le-a distrus elanul, asemeni tui Ale- xandre de Tilly. Acest aventurier, de inalta clasd, mare seducator, a fost alungat de furtu- nile revolutionare prin toata Europa trauma- tizaté. Aristocrat dezradacinat, mereu in cdu- tarea dragostei si a averii sale pierdute, si-a incredintat destinul hazardului. Dupa ce a rui- nat si dezonorat o tinardé mostenitoare ameri- cand, a devenit prietenul printului Ligne care nu a reusit sd-l scape de atractia decédderii. Pentru a supravietui, juca la tripourile clan- destine din Bruxelles. Intr-o seara plinad de ghinion, la capatul resurselor bdnesti, triseaza si este prins. El, care n-a respectat nimic, nici- odataé, a crezut ca trebuie sd fie fidel unor principii fdr putere: si-a zburat creierii intr-o trasura. A lasat niste Memorii abundind de da- rurile uimitoare si inutile ce scinteiazé pe li- vreaua neagra a copilului voluptuos ce nu a stiut sé imbétrineasca. Dar de pe culmile acestei perioade tragice, Chamfort arunca, stralucind, lumina cea mai crudd. Cit farmec putea izvori din acest per- vers incintditor! Rivarol, alt mare slefuitor de cuvinte, l-a definit dintr-o trasatura: ,,fra un 67fir de lacrémioara altoitd pe un mac, Si el a visat la putere, la femei, la bani, prin pris- ma magica a literaturii. Inceputurile sale sea- mand cu cele ale lui Paradol: copil adulterin care nu si-a cunoscut mama, elev stralucitor si superdotat, devine educator in familiile bo- gate, o scoala teribild a umilingei; dar, de la copii la mamele lor € loc doar de-o privire sau de-un roman pentru un adevdrat precursor al Jui Julien Sorel. Din ura faté de conditia de om de rind; renunté la numele sau, Sébastien Roch, pentru acela de Chamfort, Poet laborios, dedicd o tragedie mediocra, Mustafa gi Zean- gir, Mariei- Antoaneta. Regina plinge si-i acor- d& o pensiune. Seduce, peste tot, cu_frumuse- tea si farmecul siu. Cind izbucneste Revolutia, socoteste cd ea va fi destinul sau. fi face curte si o mingiie. Este numit director al Bibliotecii Nationale. Dar existé in natura lui.o infideli- tate si o ingratitudine care-l vor impinge me- reu si-si muste binefacétorii. Continua sa arunce sigetile epigramelor sale, uitind cd Iu- mea s-a schimbat: venit dintr-o epocd in care cuviniele te faceau sa rizi, nu poate concepe ca ele ar putea sd te faci si sa mori. Este inchis, eliberat. Amenintarea ca va fi din nou arestat i se pare insuportabild acestui om care, mai presus de orice, a iubit libertatea, chiar daca a ficut-o cu sufletul siu de amant nestatornic si distrat. Se hotareste sa-si ia viata. Pune in hotdrirea aceasta toata patima pe ‘care a pus-0 in dorinta de a trai: incarcé un pistol, vrea si-si tragd in frunte, isi zdrobeste radacina nasului si-si sparge ochiul drept. Ja un brict si-si taie gitul. Fara prea mult succes. Isi da 68citeva lovituri in inima. In fine, isi taie venele de sub genunchi. ,,Singele curgea in valuri pe sub usd“, va spune prietenul sdu Ginguené. fsi va da sufletul, dupa chinuri ingrozitoare, sase luni mai tirziu. Ranile lui Chamfort sint mereu deschise: singele care s-a scurs este al tuturor scriitorilor, legati de un ideal, nimiciti de lumea cea noud pe care si-au dorit-o atit de mult. Pe aceast{ filiera ar trebui si adaug&ém multe alte nume, Am sfirsi prin a regdsi aici toati literatura, aceasta tesiturd vie, inervata de retele de influent&é care actioneazd prin osmoza si capilaritate; si chiar alte personaje, nu in mod obligatoriu seriitori, care au jucat un rol mai complex, ca si cum viata — sau moartea — lor ar fi continut un mesaj des- cifrabil doar de anumite persoane; asifel, Thierry de Martel, care-] va opera pe Drieu de o rand urft’, la brat. Fiul lui Gyp, descin- zind, prin ea, din Mirabeau, chirurg renumit, prieten cu Mauriac, s-a impus prin virtutile sale morale in lumea literard dintre cele doud razboaie mondiale. In ziua intrdrii nemtilor in Paris, in 1940, n-a putut s4 suporte umi- linta. A ales moartea prin otrava. Ecoul ges- tului séu a rdsunat in spiritele tulburate de infringere cu o forta pe care nu o vom putea masura niciodataé. SA nu incercém sé paétrun- dem aceste mistere. Este posibil, oare, ca peste cinci ani, apoi din nou peste treizeci, suflul acestei deflagratii linistite sd-i fi purtat, pe rind, spre mourte pe Drieu si Montherlant? Exista mii de feluri in care poti sé apartii literaturii. In tablourile marilor maestri, ala- 69turi de personajele principale, se poate zari un copil care se joaca cu popice sau un fuma- tor de pipa meditind la fereastra sa. Bineinte- les, orice scriitor, chiar si cel mai neinsermnnat, nuireste speranta ca va fi citit de un ftinar de viitor, Citeodaté, ambitia mea este mai mo- desta. Mi se pare cé m-as mulfumi cu un loc- sor In aceasta filierd, recunoscut nu atit prin ceea ce am scris, cit prin pasiunea (nu se poate sd nu se observe) peniru acesti scriitori pe care i-am iubit: sa fii asemeni acelor obiecte fluorescente, nedeslusite in noapte, care se lu- mineazd de indaté ce le apropii de lumina. 70