Vasile Bianca

Familia mea

Suntem patru oameni în casă

Că i-am numărat la masă,
Tata,mama mea frumoasă
Bunica și eu, pitica.
Și mai am un cățeluș
Cu boticul ca de pluș

Tata-i bun și serios

Muncitor și respectuos,
Tăticul meu e ca un erou
Mă poartă în găndul lui mereu.

Mămica mea e muncitoare,

Cu fața veșnic,zămbitoare,
E frumoasă,e bună,grijulie mereu
Ea mă ține de mâna și e îngerul meu
Nu am voie să-i ascund
Faptele rele,ghidușii,
Când le fac cu alți copii.

Bunica mea,glas de catifea

Mă-nvață poezii și jocuri de copii
Vasile Bianca

Bunica este cea care îmi dă povață,

Cum să mă comport în viață.

Vă spun de bunic apoi,

Că nu mai este printe noi
Tu să știi,că oriunde am fi,
Eu infinit te voi iubi.

Cățelușul meu de pluș,

Are numele Lăbuș:
Este câinele cel nou
Adus,în casă cadou.

Bine e la noi acasă!

Nu e lume mai frumoasă
Cum e cuibul părintesc,
Unde eu trăiesc și cresc.
Toți ,aici,suntem uniți
Bucuroși și fericiți!