Capitolul 1.

Tehnologii actuale și IoT

1.Tehnologii actuale
Aplicații softphone.
Aplicații Portabile – NFC.
Utilizarea aplicațiilor inteligente și securitate.
Realitatea virtuală și augmentată.

2. Cele mai noi tehnologii în 2023

1. Inteligența artificială
2. Metaverse
3. Blockchain
4. Calculul cuantic
5. Sistemul imunitar digital
6. Hiperautomatizare
7. Datafication
8. Platforme de cloud industrial
9. Realizarea valorii wireless
10. lume comestibilă din punct de vedere digital
11. Lumea hiperconectată și inteligentă

3. The Internet of Things - IoT. Inteligența obiectelor. Lumea obiectelor inteligente.

Inteligența obiectelor nu este totuna cu inteligența umană. The Internet of Things (IoT) semnifică o
structură de obiecte fizice, sau „lucruri”, înzestrate cu componente electronice, softuri, senzori și
conexiuni la internet, prin care se colectează și se distribuie date. Obiectele sunt unic identificate, sunt
„auto-conștiente” și pot comunica între ele, local sau global, fără intervenția umană.
IoT reprezintă totodată și conceptul de conectivitate omniprezentă pentru afaceri, guverne și
consumatori, având propriile sisteme de management, monitorizare, calculi statistice și analiză a datelor.
Inteligența obiectelor este deja o prezență cotidiană în viața multora dintre noi: în casele noastre:
-contoare care economisesc energia electrica, automobile conectate la internet

4. Era sistemelor cognitive. Inteligență Artificială și Big Data

Succesul faimos al IoT sunt apariția și dezvoltarea metodelor de inteligența artificială, machine learning și
data mining. Folosirea metodelor de inteligență artificială (AI) a devenit opțiunea favorită a companiilor
care încearcă să țină sub control mareea de date (Big Data).
Machine learning este termenul-umbrelă pentru algoritmii care, automat sau cu ceva sprijin uman,
identifică pattern-uri în fluviile de Big Data.
Data mining este procesul analitic de explorare a bazelor mari de date– Big Data – pentru căutarea și
găsirea unor pattern-uri consistente sau/și relații sistematice între diversele variabile, urmat apoi de
aplicarea pattern-urilor detectate la noi seturi de date.
6. IoT. Beneficii și riscuri
Beneficii
Există o multitudine de domenii unde se aplică în prezent, sau se vor aplica foarte curând,
tehnologiile IoT , printre care :
Automatizarea locuințelor.
Automobile inteligente.
Domeniul sănătății.
Orașele inteligente.
Riscuri
Securitatea cibernetică și protejarea intimității personale – mi se par riscurile esențiale cu care se
confruntă actualmente IoT. Secundar, se pot enumera probleme legate integrarea, fiabilitatea și
scalabilitatea datelor folosite.

7. Informații și date
În desfășurarea oricărei activități, fie că este vorba de o persoană sau de o organizație de orice
dimensiune, disponibilitatea informațiilor și capacitatea de a le gestiona în mod eficient sunt esențiale.
În cea mai simplă dintre activitățile umane, informațiile sunt înregistrate și schimbate în conformitate cu
tehnicile naturale tipice activității în sine: limbajul scris sau vorbit, desene, diagrame, numere.
În sistemele bazate pe calculator, conceptul de înregistrare și codificare este dus la limită: informația
este înregistrată prin intermediul datelor, care trebuie să fie interpretate pentru a furniza informații.
O bază de date este o colecție de date, utilizată pentru a reprezenta informații de interes pentru un
sistem informatic.

8. Baze de date și sisteme de gestionare a bazelor de date

În absența unor programe informatice specifice, gestionarea datelor se realizează prin intermediul
programării tradiționale limbaje de programare, de exemplu C și Fortran, sau, mai recent, de limbaje de
programare orientate pe obiecte, printre care C++ și Java.
Un Sistem de Gestionare a Bazelor de Date (SGBD) ca fiind un system software capabil să gestioneze
colecții de date care sunt de mari dimensiuni, precum și de a asigura fiabilitatea și confidențialitatea
acestora.
Caracteristici ale SGBD și ale bazelor de date:
1. Bazele de date pot fi mari
2. Bazele de date sunt partajate
3. Bazele de date sunt persistente
4. SGBD-urile asigură fiabilitatea
5. SGBD-urile asigură confidențialitatea
6. SGBD sunt preocupate de eficiență

9. Modele de date. Niveluri de abstractizare în SGBD

Un model de date este o combinație de construcții utilizate pentru a organiza datele.
Modelul de date relațional, în prezent cel mai răspândit, oferă constructorul de relații, care face posibilă
organizarea datelor într-o colecție de înregistrări cu o structură fixă. O relație este adesea reprezentată prin
intermediul un tabel, ale cărui rânduri prezintă înregistrări specifice și ale cărui coloane corespund la
câmpurile înregistrării;
În afară de modelul relațional modelul relațional, au fost definite alte trei tipuri de modele.
Modelul ierarhic de date
Modelul de date de rețea
Modelul de date obiect
Nivele de abstractizare în SGBD-uri este împărțită în trei niveluri, cunoscute sub denumirea de nivel
logic, intern și, respectiv, intern și externe; pentru fiecare nivel există o schemă:
Schema logică
Schema internă
O schemă externă

10. Modele de date. Independența datelor

Independența fizică permite interacțiunea cu SGBD în mod independent de aspectele fizice ale datelor.
De exemplu, este posibilă modificarea organizarea fișierelor care pun în aplicare relațiile
Independența logică garantează că interacțiunea cu nivelul extern al bazei de date este independentă de
nivelul logic. De exemplu, este posibil să se adauge o nouă schemă externă în funcție de cerințele unui
nou utilizator.

11. Limbajele bazelor de date. Utilizatori și proiectanți. Avantaje și dezavantaje ale SGBD
Limbajele bazelor de date
Observând distincția dintre scheme și instanțe pe care am ilustrat-o mai sus, putem face distincția între
limbajele bazelor de date într-un mod similar.
- Limbajul de definiție a datelor (DDL) este utilizat pentru a defini elementele logice, externe și fizice ale
schemelor și autorizațiilor de acces.
- Limbajul de manipulare a datelor (DML) este utilizat pentru interogare și actualizarea instanțelor bazei
de date.
Este important de reținut că unele limbaje, cum ar fi, de exemplu, SQL, pe care îl analizăm în detaliu în
capitolul 5, oferă caracteristicile atât ale unui DDL, cât și ale unui un DML într-o formă integrată.
Accesul la date poate fi specificat în diverse moduri:
- Prin intermediul limbajelor textuale interactive, cum ar fi SQL.
- Prin intermediul unor comenzi similare celor interactive încorporate în limbajele de programare
tradiționale, cum ar fi C, C++, COBOL, FORTRAN, și așa mai departe; acestea se numesc limbaje gazdă
pentru că "găzduiesc" comenzi scrise în limbajul bazei de date.
Utilizatori și proiectanți
Diferite categorii de persoane pot interacționa cu o bază de date sau cu un SGBD. Fie le vom descrie pe
scurt pe cele mai importante.
- Administratorul bazei de date (DBA) este persoana responsabilă de proiectare, controlul și administrarea
bazei de date. Dba are sarcina de a medierea între diferitele cerințe, adesea contradictorii, exprimate de
către utilizatori, asigurând un control centralizat asupra datelor. În special, el el sau ea este responsabil(ă)
de garantarea serviciilor, asigurând fiabilitatea sistemului și de a gestiona autorizațiile de acces la date.
- Proiectanții și programatorii de aplicații definesc și creează programe care accesează baza de date. Aceștia
utilizează limbajul de manipulare a datelor sau diverse instrumente de asistență pentru generarea de
interfețe pentru bazele de date.
- Utilizatorii folosesc baza de date pentru propriile activități. Aceștia pot, la rândul lor, să fie împărțiți în
două categorii.
* Utilizatorii finali, care utilizează tranzacții, adică programe care efectuează activități frecvente și
predefinite, cu puține excepții cunoscute și luate în considerare în prealabil.
* Utilizatori ocazionali, capabili să utilizeze limbajele interactive pentru a avea acces la baza de date,
formulând interogări (sau actualizări) de diferite tipuri. Aceștia pot fi specialiști în limbajul pe care îl
utilizează și interacționează frecvent cu baza de date. Rețineți că termenul "ocazional" înseamnă că
interogările nu sunt predefinite.

12. Structura modelului relațional. Modele logice în sistemele de baze de date

Modelul relațional se bazează pe două concepte, relație și tabel, care diferă prin natura lor, dar sunt
foarte legate între ele. Noțiunea de relație este formală, deoarece provine din matematică, în special din
teoria mulțimilor, în timp ce noțiunea de tabel este simplu și intuitiv. Prezența lor simultană este probabil
cea mai principalul motiv al marelui succes al modelului relațional. De fapt, tabelele oferă o înțelegere
naturală chiar și pentru utilizatorii finali care le întâlnesc în multe în alte contexte decât în bazele de date.
Pe de altă parte, disponibilitatea unui sistem de și simplă formalizare a permis dezvoltarea unei teorii care
să sprijine modelului, cu rezultate foarte interesante.
13. Relații și tabele. Relații cu atribute
În matematică, o relație asupra seturilor D1 și D2 (numite domenii ale relației) este o submulțime
produsului cartezian D1 x D2. Având în vedere mulțimile A și B de mai sus, un exemplu de relație pe A și
B constă în setul de perechi {(1,a), (1,b), (4,b)}
Definiția de mai sus nu indică dacă multimile pe care le avem în vedere pot fi finite sau nu, și, prin
urmare, include posibilitatea unor multimi infinite (și, prin urmare, a unor relații infinite). În practică,
deoarece bazele noastre de date trebuie să fie stocate în sisteme informatice de dimensiuni finite, relațiile
sunt în mod necesar finite.
În același timp, poate fi util ca domeniile să aibă o mărime infinită (astfel încât să fie este
întotdeauna posibil să se presupună existența unei valori care nu este prezentă în baza de date). Astfel, vom
presupune, acolo unde este necesar, că bazele noastre de date sunt alcătuite din relații finite pe domenii
posibil infinite.
Relațiile pot fi reprezentate grafic sub formă de tabele. Cele două tabele prezentate în figura .
descriu produsul cartezian și produsul cartezian și relația matematică pe A și B ilustrate mai sus. Definițiile
de produs cartezian și relație se referă la două mulțimi, dar pot fi generalizate în ceea ce privește numărul
de mulțimi.
Relațiile cu atributele
Putem face diverse observații cu privire la relații și la reprezentărea tabelară. Conform definiției, o
relație matematică este un mulțime de de n-tupluri ordonate , cu v1,v2 , , ..., .vn.., . Cu referire la utilizarea
pe care o facem a relațiilor pentru organizarea datelor în bază de date, putem spune că fiecare n-tuplu
conține diferite elemente de date conectate între ele, sau mai degrabă stabilește legături între ele; pentru
exemplu, prima n-tuplă a relației din figura . stabilește o legătură între două relații. relație între valorile Real
Madrid, Liverpool, Liverpool, 3, 1, pentru a indica faptul că rezultatul meciului dintre Real Madrid și
Liverpool este la . Putem apoi să ne amintim că o relație este un set și, prin urmare
14. Relații și baze de date. Informații incomplete și valori nule
După cum am văzut deja, o relație poate fi utilizată pentru a organiza datele relevante pentru o
aplicație.Cu toate acestea, o singură relație nu este de obicei suficientă pentru acest lucru scop: o bază de
date este, în general, alcătuită din mai multe relații, ale căror tupluri conțin valori comune atunci când acest
lucru este necesar pentru a stabili corespondențe. Să explorăm acest concept mai în detaliu prin comentând
bazade date din figura 3.6:

15. Elementele modelului E-R..

O relație sau o asociere reprezintă o asociere dintre una și mai multe entități.
Este expprimată adesea printr-un verb. Exemple:
- Profesorii predau o materie.
- Studenții frecventează un curs.
Relațiile pot fi citite în ambele sensuri:
16. Clasificarea relațiilor.
Relațiile se clasifică în funcție de diverse criterii: noi analizăm în funcție de grad și cerdinalitate.
Gradul. Gradul într-o relație reprezintă numărul de entități asociate relației.
Relațiile binare, adică cele dintre două antități sunt cele mai utilizate. Ex: Student – Oraș
Relațiile ternare implică trei entități. Acestea ca și cele n-aroi vin descompuse în cele mai multe cărți
de specialitate în relații binare.
17. Reprezentarea în UML a relațiilor. Cardinalitatea
În reprezentarea UML sunt posibile doar două valori de cardinalitate, adică 1 sau n, astfel sunt posibile
trei posibe combinații de relații si anume:
- Unu-la-unu (1,1);
- Una-la- mulți(1,n);
- Mai- mulți-la-mai-mulți (n,n).
• O relație unu-la-unu este o relatie în care la fiecare instanță din prima entitate corespunde o
intanță în cea de a doua entitate.
• O Unu-la-mai-mulți este o relatie în care la fiecare instanță din prima entitate corespund mai
multe o instanțe în cea de a doua entitate. . Când un element dintr-un tabel poate avea o
relație cu mai multe elemente din alt tabel. De exemplu, fiecare comandă de achiziție poate
include mai multe produse.
• O relație Mai- mulți-la-mai-mulți este o relatie în care la fiecare instanță din prima entitate
corespund mai multe o intanțe în cea de a doua entitate și viceversa. Când unul sau mai multe
elemente dintr-un tabel pot avea o relație cu unul sau mai multe elemente din alt tabel. De
exemplu, fiecare comandă poate avea mai multe produse și fiecare produs poate apărea în
mai multe comenzi.
18. Relația ierarhică sau de abstractizare.
Beta este numită subclasă sau specializare a clasei Alfa
Alfa este numită superclasă sau generalizare a clasei Beta
19. Cardinalitatea și obligativitatea atributelor
Un atribut poate fi în trei situații:
- Monovaloare dacă cardinalitatea maximă este 1 ex CNP;
- Opționale dacă cardinalitatea minimă este 0, spre exemplu Permis_conducere;
- Multivaloare dacă cardinalitatea maximă este în exemplu Telefon.