Rolul motivației în dobândirea autonomiei în învățare

Stilul de predare al profesorului, implicarea acestuia, atitudinea față de conținuturile

predate influențează admosfera din clasă. În acest raport există o formă de reciprocitate,
profesorul are o anumită reacție într-o clasă dar în egală măsura elevii pot influența felul în care
racționează profesorul. În general, climatul de la oră influențează motivația elevilor pentru
învățare. Așa cum am arătat mai sus în schema invățării propusă de Konrad și Wagner (ilustrația 2)
motivația este unul dintre factorii importanți în dobândirea autonomiei.

Elevii sunt foarte sensibili la felul în care profesorul comunică cu ei și de aceea se simt
motivați atunci când relația cu acesta este una pozitivă și le oferă siguranță dezvoltându-le
implicit stima de sine. În cazul profesorilor de limbă și literatură maternă putem afirma că aceștia
petrec multe ore pe săptămână alături de elevi, în plus conținuturile de la orele de literatură le
permit să poarte discuții care să-i apropie de elevi și să îi ghideze către însușirea unor valori
umane.

Independența în învățare este legată și de stimularea inițiativei elevilor. Atunci când este
vorba despre didactica oralului se referă la îndrăzneala de a lua cuvântul, de a vorbi în fața clasei.
În ceea ce privește redactarea unor compuneri stimularea creativității vine tot pe fondul unei
relații deschise, bazate pe încredere cu profesorul.

Potrivit lui Sarrazin Tessier și Trouilloudi stilul educativ care favorizează un climat
pozitiv în clasă și motivează autonomia este cel care stimulează dobândirea autonomiei în
învățare. Articolul demonstrează că profesorul care stimulează autonomia este mai apropiat de
elevi, își petrece mai mult timp ascultându-i și încercând să-i înțeleagă, are o atitudine pozitivă,
încurajând elevii și valorificându-le progresul, este mai flexibil, le permite elevilor să facă
diferite alegeri, le acordă suficient timp pentru a găsi soluții și încearcă mereu să le explice
elevilor, importanța și utilitatea sarcinilor pe care le primesc.

În lucrarea „Psihologie școlară” Andrei Cosmovici și Luminița Iacob (Editura Polirom,

Iași, 1999, p.203) vorbesc despre motivația școlară clasificând-o în două mari categorii:
motivația extrinsecă și motivația intrinsecă.
 Motivația extrinsecă este mai des întâlnită în mediul școlar și nu se bazează interesul
elevului pentru disciplina respectivă, ci mai degrabă pe recompensa pe care o obține dacă învață
bine la acea materie. Se pot stabili și o serie de cauze care contribuie la formarea motivației
extrinseci, precum dorința de afiliere, tendințele normative, teama față de consecințe sau ambiția.
Astfel, elevul poate să ajungă să învețe doar pentru a lua note bune pentru care să fie apreciat de
părinți sau de ceilalți colegi iar atunci când este pus într-o situație limită poate ceda și se poate
demotiva.

În schimb, motivația intrinsecă vine din interesul direct pe care un elev îl are pentru o
anumită disciplină, acesta ajungând să fie pasionat de domeniul respectiv, dând dovadă de un
grad de autonomie mult mai mare în învățare în raport cu cei care învață doar pentru a obține o
notă. La baza acestui tip superior de motivație stau factori precum curiozitatea, valoarea pe care
elevul o acordă culturii ori dorința de a deveni din ce în ce mai bun.

Teoria autodeterminării identifică mai multe tipuri de motivație care interrelaționează.

Conform acestei teorii, în îndeplinirea unei sarcini de către elev nu contează atât de mult
cantitatea de de motivație, cât forma de motivație. Totul pleacă de la faptul că orice
comportament uman se bazează pe trei nevoi psihologice fundamentale: autonomia, competența
și apartenența socială. Din acest punct de vedere un mediu care răspune nevoilor individului
produce forme pozitive de motivație, pe când un mediu care distruge aceste nevoi poate să
submineze motivația individului. (Deci et Ryan, 2008a, 2012; Guay, Vallerand et Blanchard.,
2000; Pelletier et Vallerand, 1993; Ryan et Deci, 2000)

Acest lucru este evident în mediul școlar, unde recunoașterea la nivelul grupului de elevi
a rezultatelor obținute în urma unei dezbateri pe teme literare, elevul care are mai multe idei, care
a citit mai multe opere, care face mai multe conexiuni va fi mai apreciat atât de colegi, cât și de
profesor, ceea ce are drept consecință întărirea motivației acelui elev cu privire la disciplina
limbă și literatură maternă.

Un moment cu totul special în educația contemporană îl reprezintă pandemia de COVID -

19 care a dus la trecerea învățământului în online și arătat cât de fragilă poate fi motivația atunci
când învățarea se derulează în plan virtual. Acest veritabil „motor al predării și al învățării” cum
este considerată motivația devine vulnerabil în condiții speciale cum este o pandemie. (Cuco, B.
et al. ”Radical Solutions for Education in a Crisis Context: COVID 19 as an Opportunity for
Global Learning”, New Youk , Springer 2021, p.27)

Atât profesorii, elevii, cât și părinții acestora au putut observa scăderea motivației în
învățare a elevilor care, nemaiputând fi evaluați de către profesor, au renunțat în mare măsură să
se mai implice cu adevărat în actul de învățare preferând să se ascundă în spatele camerelor
închise ale platformelor de învățare, dând răspunsuri de conveniență sau ocupându-se de altceva
decât de participarea la lecție.

Această scădere a motivației este generată de fapt de lipsa interacțiunii față în față, care
are drept consecință scăderea atenției și chiar apariția apatiei. În funcție de gradul de autonomie
pe care îl avea elevul în acel moment și de nivelul de motivație în învățare, s-a putut constata în
urma unui studiu al Elevate education că 81% dintre cei peste 3000 de elevi , au declarat că s-au
simțit nemotivați, chiar apatici în perioada închiderii școlilor din martie-iulie 2020 și doar 7%
dintre elevi s-au simțit motivați. (https://uk.elevateeducation.com/news/elevate-news/25-11-
2020-how-to-maintain-motivation-in-a-covid-world) S-a observat de asemenea că cu cât
motivația în învățare a elevilor era mai scăzută, cu atât au depus mai puțin efort în învățare în
perioada online.

figura... extrasă din

https://uk.elevateeducation.com/news/elevate-news/25-11-2020-how-to-maintain-motivation-in-
a-covid-world)

Din fericire, odată cu întoarcerea elevilor la școală și participarea la ore cu predare fizică
motivația pentru învățare a acestora a crescut cu 43%, ceea ce arată importanța educației față în
față, valoarea dată de interacțiunea reală dintre profesor și elev.
 figura... extrasă din https://uk.elevateeducation.com/news/elevate-news/25-11-2020-how-
to-maintain-motivation-in-a-covid-world

Cu toate acestea nivelul de motivație în învățare nu a mai atins cotele avute înainte de
pandemie când se ridica la 65%, ceea ce reprezintă un semnal de alarmă asupra impactului
pandemiei atât la nivelul individului, cât și la nivelul sistemului educațional și atrage atenția
asupra faptului că autonomia totală a elevului în actul învățării rămâne un deziderat.

figura... extrasă din https://uk.elevateeducation.com/news/elevate-news/25-11-2020-how-

to-maintain-motivation-in-a-covid-world

În plus, întoarcerea elevilor fizic la școală a fost însoțită de o anume reticență dată de
comoditatea pe care au simțit-o în perioada predării online, în paralel cu o stare de insecuritate
emoțională pe care o presupune participarea la evaluarea din sistemul fizic de învățare.

În recent apăruta lucrare din spațiul german „Selbststẵndiges Lernen fordern. Strategien
fur Schule, Unterricht und Elternarbeit” Heinz Klippert ..................
i
Sarrazin, P., Tessier, D., & Trouilloud, D. (2010). Climat motivationnel instaure par l’enseignant et implication des eleves
en classe : l’etat des recherches. Revue française de pédagogie, octobre-décembre
2006(157), 147-177. Consultat la adresa : http://rfp.revues.org/463