Definiţia şi trăsăturile contravenţiei

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/12 iulie 2001 1 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/11 aprilie 2002 2: “Constituie contravenţie
fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, prin Hotărâre a
Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau
al sectorului municipiului Bucureşti, a Consiliului judeţean ori a Consiliului General
al Municipiului Bucureşti”.
Există vinovăţie, atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu
intenţie sau din culpă (art. 12 C. pen.).
Contravenţia este săvârşită cu intenţie atunci când făptuitorul:
urmăreşte producerea lor prin comiterea acelei fapte (intenţie directă);
- prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu urmăreşte să se producă, acceptă posibilitatea
producerii lui (intenţia indirectă).
Vinovăţia în materie contravenţională “este un act de conştiinţă care implică în
primul rând un factor intelectiv şi apoi unul volitiv, deci un proces de conştiinţă şi
apoi unul de voinţă, conştiinţa fiind premisa voinţei”3.
În ceea ce priveşte a doua trăsătură a contravenţiei, pericolul social indică
măsura în care fapta contravenţională aduce atingere uneia dintre valorile sau relaţiile
sociale ocrotite printr-un act normativ.
Gradul de pericol social se stabileşte de legiuitor, atunci când reglementează
unele fapte ca infracţiuni, iar altele ca fiind contravenţii.
A treia trăsătură a contravenţiei constă în aceea ca o persoană poate fi trasă la
răspundere contravenţională pentru săvârşirea unei anumite fapte, numai dacă acea
faptă este prevăzută şi sancţionată în mod expres într-un act normativ.
Răspunderea pentru prejudicii aduse mediului conform Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, cu modificările şi completările ulterioare
Răspunderea contravenţională pentru protecţia mediului este reglementată nu
numai de Legea nr. 137/1995, ci şi de alte acte normative speciale, cum ar fi de
exemplu, Codul silvic, Legea nr. 111/1996 cu privire la desfăşurarea activităţilor în
domeniul nuclear, Legea nr. 18/1991 ş.a.
+++++++++=========================================
Astfel, Legea nr. 137/1995, stabileşte în art. 83 pct. 3 lit. c că încălcarea
prevederilor art. 54 lit. a (potrivit cărora persoanele fizice sau juridice care
prospectează sau exploatează resursele subsolului trebuie să ceară acordul şi/sau
autorizaţia de mediu şi să respecte prevederile acestora) constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă diferenţiat în funcţie de calitatea persoanei (fizice respectiv
juridice care a săvârşit fapta) neasigurarea la amplasarea, proiectarea, construirea şi
punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei
terenurilor, a condiţiilor prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu (art. 52 lit. b),
reducerea suprafeţelor împădurite a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier,

1
Publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 410/25 iulie 2001.
2
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268/22 aprilie 2002.
3
Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1250/1981, în Revista română de drept nr. 4/1982, p. 67.

1
inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege (art. 53 lit. a) ş.a.
Se sancţionează şi contravenţia săvârşită prin încălcarea obligaţiei legale de a
respecta regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile
împădurite, care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă (art. 53
lit. f) precum şi nerespectarea obligaţiei de a asigura exploatarea raţională,
organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora
(art. 53 lit. g).
Sunt considerate contravenţii în domeniul protecţiei animalelor sălbatice şi se
aplică sancţiuni contravenţionale în cazul săvârşirii următoarelor fapte prevăzute de
Legea protecţiei mediului nr. 137/1995:
- în privinţa protecţiei ecosistemelor terestre menţionate la art. 53 lit. c, dacă
deţinătorii pădurilor şi vegetaţiei forestiere nu asigură respectarea regulilor silvice de
exploatare şi transport tehnologic al lemnului în scopul menţinerii biodiversităţii
pădurilor şi a echilibrului ecologic, sancţiunea constând într-o amendă a cărei valoare
se actualizează anual de Guvernul României;
- dacă deţinătorii pădurilor şi vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier, în
pofida prevederilor art. 53 lit. h, nu exploatează fondul cinegetic şi piscicol în limitele
potenţialului de regenerare, ei putând fi sancţionaţi contravenţional cu amenda.
În domeniul protecţiei atmosferei, sunt considerate contravenţii următoarele
fapte şi se sancţionează potrivit legii:
- încălcarea obligaţiilor autorităţilor centrale şi locale prevăzute în art. 45 din
Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, după care proprietarii şi
deţinătorii legali de teren sunt obligaţi să întreţină şi să extindă perdelele şi
aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea
capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană;
- încălcarea prevederilor art. 47 lit. d din aceeaşi lege, care stabileşte obligaţia
persoanelor fizice şi a persoanelor juridice să asigure, la cererea autorităţilor pentru
protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de
poluare;
- nerespectarea reglementărilor privind
protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice
adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor
atmosferici, cuprinse în art. 47 lit. a din Legea
protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată;

2
- nerespectarea obligaţiei prevăzute de
art. 47 lit. b din aceeaşi lege, să doteze instalaţiile
tehnologice, care sunt surse de poluare, cu
sisteme de măsură, să asigure corecta lor
funcţionare, să asigure personal calificat şi să
furnizeze la cerere sau potrivit programului
pentru conformare, autorităţilor pentru protecţia
mediului, datele necesare.
Potrivit art. 111 din Legea fondului
funciar, constituie contravenţii la normele privind
evidenţa, protecţia, folosirea şi ameliorarea
terenurilor agricole sau silvice următoarele fapte,
dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii, încât,
potrivit legii penale, constituie infracţiuni:
- efectuarea de schimburi de terenuri şi
a schimbării categoriei de folosinţă a terenurilor
de la superioară la inferioară, precum şi folosirea
definitivă sau temporară a terenurilor agricole şi
silvice în alte scopuri decât pentru producţia
agricolă şi silvică;
- nedeclararea la organele judeţene de
cadastru funciar de către posesori, în termen de 30
de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri şi
a schimbării categoriei de folosinţă a acestora,
precum şi a datelor cu privire la mărimea
suprafeţelor şi categoria de folosinţă a acestora;
- neluarea măsurilor de către posesorii de
terenuri şi de către persoane autorizate, pentru
păstrarea în bune condiţii a bornelor geodezice,
topografice, a reperelor metalice de nivelment, a
piramidelor şi balizelor de semnalizare a punctelor
geodezice, precum şi degradarea şi distrugerea lor
din culpă;
- nedecopertarea de către beneficiarii de
investiţii a stratului fertil de sol, înainte de
executarea lucrărilor de amplasare a unor obiective
şi nedepozitarea acestui strat pe suprafeţele stabilite
de organele agricole, precum şi neluarea măsurilor
de amenajare şi nivelare a terenurilor rămase în
urma excavării de cărbune, caolin, argilă, pietriş,
sonde abandonate şi altele asemenea; - amplasarea obiectivelor de orice fel,
cu excepţia celor admise de lege, pe terenurile
situate în extravilan, fără avizele şi aprobările
prevăzute de lege;
- ocuparea şi folosirea terenurilor
aprobate a fi scoase definitiv sau temporar din
producţia agricolă, înainte de a fi delimitate,
bornate şi predate;
- degradarea terenurilor şi culturilor
prin depozitarea de materiale de deşeuri de

3
pietriş, moloz, nisip, prefabricate, construcţii
metalice, reziduuri, resturi menajere, gunoaie şi
altele asemenea;
- neluarea unor măsuri corespunzătoare
de către persoane juridice sau fizice pentru
evitarea afectării terenurilor limitrofe prin
reziduurile provenite din activitatea de producţie
şi prin scurgeri de orice fel.
Legea apelor nr. 107/1996, prevede
următoarele contravenţii:
- executarea sau punerea în funcţiune de
lucrări construite pe ape sau care au legătură cu
apele, precum şi modificarea sau extinderea
acestora, fără respectarea avizului sau autorizaţiei
de gospodărire a apelor;
- folosirea resurselor de apă de suprafaţă
sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea
prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor cu
excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei
proprii;
- evacuarea sau injectarea de ape uzate,
precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte
materiale în resursele de apă, fără respectarea
prevederilor avizului sau a autorizaţiei de
gospodărire a apelor;
- nerespectarea de către agenţii economici
a obligaţiei de a solicita autorizaţia de gospodărire a
apelor, la termenele stabilite;
- neîntreţinerea corespunzătoare a
malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de către cei
cărora li s-a recunoscut un drept de folosinţă a apei
sau de către deţinătorii de lucrări;
- nerespectarea de către persoanele fizice
şi persoanele juridice a regimului impus în zonele
de protecţie;
- folosirea, transportul, mânuirea şi
depozitarea de reziduuri sau de substanţe chimice, fără asigurarea condiţiilor de
evitare a poluării,
directă sau indirectă, a apelor de suprafaţă sau
subterane;
- practicarea, în lacurile de acumulare
folosite ca surse pentru alimentări cu apă
potabilă, a pisciculturii în regim de furajare a
peştilor;
- spălarea, în cursurile de apă sau în
lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi
autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate
mecanice;
- vărsarea sau aruncarea în instalaţii
sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor

4
petroliere sau a substanţelor periculoase;
- inexistenţa, la utilizatorii de apă, a
planurilor proprii de prevenire şi combatere a
poluării accidentale sau neaplicarea acestora;
- neluarea de măsuri operative, de către
utilizatorul de apă care a produs poluarea
accidentală, pentru înlăturarea cauzelor şi
efectelor acesteia;
- întreţinerea necorespunzătoare a
lucrărilor de captare, acumulare şi distribuţie a
apei, a lucrărilor de protecţie a albiilor şi
malurilor, a celor de prevenire şi combatere a
acţiunii distructive a apelor;
- inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii
de măsură şi control al debitelor de apă captate sau
evacuate:
- neparticiparea la acţiunile de apărare
împotriva inundaţiilor de combatere a secetei sau a
altor calamităţi naturale ş.a.m.d.
Şi în domeniul protecţiei mediului artificial
Legea nr. 137/1995, republicată prevede în art. 61
lit. a, b, d-e şi art. 63 alin. 1 şi 2 următoarele
contravenţii:
- nerespectarea de către autorităţile
administraţiei publice locale, persoanele fizice sau
persoanele juridice care administrează domeniul
public, a obligaţiei de a asigura realizarea măsurilor
şi a condiţiilor de menţinere şi ameliorare a
fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei
zone şi localităţi;
- încălcarea prevederilor legii privind
amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi
mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a
staţiilor de epurare a apelor uzate, a depozitelor de
deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi de acest fel
prevăzute de
lege;
- schimbarea destinaţiei terenurilor
amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile
urbanistice, dacă nu se respectă prevederile legii;
- nerespectarea regimului de protecţie
specială a localităţilor balneoclimaterice, a
zonelor de interes turistic şi de agrement, a
monumentelor istorice etc.
Elementul de bază al răspunderii
contravenţionale îl constituie amenda, ale cărei
limite minime şi maxime sunt prevăzute de lege,
în funcţie de importanţa obiectului supus
protecţiei juridice.
Amenda contravenţională pentru protecţia

5
mediului este o sancţiune aplicată de persoane
împuternicite în numele organelor puterii
executive.
Răspunderea contravenţională pentru
poluare are caracter obiectiv şi poate interveni ori
de câte ori mediul a fost poluat. Gradul de
poluare, consecinţele negative cauzate mediului
înconjurător şi economiei, periculozitatea socială
concretă a faptei, sunt luate în considerare numai
la stabilirea amenzii contravenţionale. Caracterul
obiectiv al răspunderii contravenţionale se poate
justifica prin însemnătatea deosebită a interesului
public exprimat prin normele dreptului mediului
înconjurător. Acest aspect face dificilă şi uneori
chiar imposibilă exonerarea de răspundere a
agentului poluant, care poate fi luat în considerare
numai în caz de forţă majoră şi de săvârşirea unei
fapte imputabile şi de neînlăturat a unei alte
persoane.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea

sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit
în acest scop de autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului, de către ofiţerii şi subofiţerii de
poliţie, de către personalul împuternicit al
administraţiei publice judeţene şi locale şi de
personalul Ministerului Apărării Naţionale
împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit
competenţelor legale.
Împotriva procesului verbal de constatare a
contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate
face plângere în termen de 15 zile de la data
înmânării sau comunicării acestuia (art. 31 alin. 1
din O.G. nr. 2/2001). Plângerea însoţită de copia de pe procesul
verbal de constatare a contravenţiei se depune la
organul din care face parte agentul constatator,
care va trimite dosarul cauzei de îndată la
judecătoria în a cărei circumscripţie a fost
săvârşită contravenţia, Plângerea suspendă
executarea.
Judecătoria soluţionează plângerea cu
citarea părţilor.
Hotărârea judecătorească prin care s-a
soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în
termen de 15 zile de la comunicare. Recursul
suspendă executarea hotărârii tribunalului.