Ana-Cristina Popescu

Steaua Crăciunului

E liniște și noaptea
A scuturat veșmântul
Și aripi de lumină
Prin zare se-adâncesc,
Așteaptă-un semn din slavă
Și iarba și pământul,
Un nou chip ca să lege,
Profeții se-mplinesc.

O stea în plină ziuă

Trei magi călăuzește
Și razele-i de aur
Pe soare îl umbresc,
Un Prunc Sfânt în Bethleem,
Pe paie el se naște,
Lumină-n tot și-n toate,
Ceresc și pământesc.

O stea, o rază caldă,

O galbenă lumină,
A botezat pământul
Și-un prunc dumnezeiesc,
Primit-a să se nască
În grația divină,
O binecuvântare,
A tot ce-i omenesc.

E steaua ce deschide
A Soarelui cărare,
Venit din slăvi să șteargă
Păcatul strămoșesc,
Lumină fiecăruia
Spre-a cerului grădină,
Steaua Crăciunului
Pentru cei ce-l primesc.