3.2.

SISTEMUL CONTURILOR NAȚIONALE

 Sistemul Conturilor Naţionale permite descrierea
economiei naţionale prin reprezentarea legăturilor între
participanţii la viaţa economico-socială a unei naţiuni.

În acest context, sistemul conturilor naţionale

îndeplineşte următoarele funcţii:
a) să permită elaborarea politicilor macroeconomice
naţionale, pe baza indicatorilor rezultaţi în urma întocmirii
conturilor naţionale şi a tabloului economic de ansamblu –
pe baza datelor obţinute, se previzionează bugetul de stat şi
bugetul asigurărilor sociale şi se pot face analize economice
pe termen scurt, mediu şi lung;
 b) să furnizeze informaţii şi un sistem de norme comun
mai multor parteneri;

c) prin elaborarea conturilor naţionale, să permită

informarea cetăţenilor asupra mersului economiei naţionale
şi să asigure furnizarea informaţiilor pentru anumite
categorii de unităţi şi comisii internaţionale pentru
efectuarea comparaţiilor;
 d) să asigure structurarea sistemelor de informare
macroeconomică şi chiar microeconomică – între SCN
şi celelalte sisteme macroeconomice (contabilitatea
bugetară, balanţa de plăţi, finanţele publice, structurile
vamale, monetare, financiare şi bancare) există o
interdependenţă, în sensul că-şi furnizează reciproc
informaţiile necesare; sistemele de conturi naţionale
sunt armonizate cu contabilitatea microeconomică;
introducerea la nivel microeconomic a contabilităţii
bazată pe Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IAS) presupune şi armonizarea sistemului conturilor
naţionale;
 Sistemul Conturilor Naţionale are un obiect de
cercetare propriu şi o metodă de realizare a acestui
obiect.

Obiectul de cercetare al contabilităţii macroeconomice

este reflectarea valorică a tuturor tranzacţiilor din economie
şi a patrimoniului naţional la un moment dat.

Contabilitatea microeconomică are ca obiect de studiu

entitatea economică aparţinând unei persoane fizice sau
juridice şi relaţiile care se stabilesc între acestea şi alte
persoane juridice.
 Contabilitatea macroeconomică şi contabilitatea
microeconomică, în egală măsură, studiază bogăţia, la
nivele diferite de reprezentare, şi tranzacţiile sau relaţiile
care apar între participanţii la viaţa economică şi socială.

Contabilitatea microeconomică studiază relaţiile proprii

ale întreprinderii cu alte întreprinderi sau persoane fizice cu
care intră în relaţii economice, financiare şi sociale, în timp
ce macrocontabilitatea studiază tranzacţiile dintre agenţii
economici care aparţin sistemului internaţional şi naţional.
 Sistemul Contabilităţii (Conturilor) Naţionale
(SCN) sau Contabilitatea Naţională (CN):
- este o metodă de evidenţă, calcul şi analiză
macroeconomică utilizată în statistica majorităţii statelor
lumii (îndeosebi cu economie de piaţă funcţională) şi în
calculele şi analizele organismelor internaţionale
(Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană,
Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică);
- oferă o reprezentare cantitativă agregată, coerentă şi
completă a realităţii economice, într-o perioadă de timp sau
la un moment dat;
- ordonează, sistematizează şi sintetizează fluxurile din
economie după criterii riguroase, în cadrul unor tabele care
formează un sistem de conturi ale economiei naţionale.
 Contabilitatea Naţională evidenţiază şi analizează
activitatea producătoare de bunuri economice care fac
obiectul tranzacţiilor pe piaţă, dar şi cea prestatoare de
servicii nemarfare, inclusiv acelea legate de asigurarea
ordinii şi securităţii sociale.
3.3. INDICATORII MACROECONOMICI DE
REZULTATE
 Indicatorii macroeconomici principali sunt
consideraţi următorii:

- produsul intern brut (PIB);

- produsul intern net (PIN);

- produsul naţional brut (PNB);

- produsul naţional net (PNN);

- venitul naţional (VN).

 Produsul intern brut (PIB) exprimă valoarea adăugată
brută (VAB) a producţiei finale produsă în decursul unei
perioade de calcul, de obicei un an, de către agenţii
economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării
(rezidenţi şi nerezidenţi).
 Sunt frecvente trei metode de calcul a produsului
intern brut, după cum urmează:

a) metoda de producţie (sau a valorii adăugate) –

conform acesteia, produsul intern brut se determină ca
diferenţă între produsul global brut (PGB) şi consumul
intermediar (CI) pe ansamblul economiei naţionale;

PIB (VAB) = PGB – CI

 b) metoda veniturilor – potrivit acesteia, produsul
intern brut se determină prin însumarea veniturilor
tuturor participanţilor la producţia socială (amortizare,
salarii, profit, dobânzi, impozite nete, adică impozite
plătite ajustate cu eventuale subvenţii primite);

c) metoda cheltuielilor – potrivit acesteia,

produsul intern brut se determină prin însumarea
destinaţiilor sale (consum final al gospodăriilor sau
menajelor, consum final al organizaţiilor publice şi
nonprofit, consum final guvernamental sau public,
formarea brută de capital fix, variaţia stocurilor,
exportul net, respectiv exporturi minus importuri).
 Produsul intern net (PIN) exprimă valoarea adăugată
netă (VAN) a agenţilor economici, sectoarelor sau ramurilor
economiei naţionale. Se calculează ca diferenţă între
produsul intern brut (valoarea adăugată brută) şi amortizare
(consumul de capital fix sau deprecierea capitalului fix).
 Produsul naţional exprimă rezultatele activităţii de
producţie după criteriul naţional, sub forma valorii
producţiei finale de bunuri economice realizate de agenţii
economici naţionali (factorii de producţie naţionali)
indiferent unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv în
interiorul ţării sau în afara graniţelor naţionale.

Se determină prin corectarea (ajustarea) produsului

intern brut cu soldul relaţiilor cu străinătatea (veniturile
factorilor de producţie naţionali obţinute în străinătate
minus veniturile factorilor de producţie străini obţinute în
ţara de referinţă).
 Produsul naţional se prezintă ca produs naţional
brut şi ca produs naţional net. Pentru determinarea
produsului naţional net (PNN) se scade amortizarea din
produsul naţional brut (PNB).

Produsul naţional este mai mare sau mai mic decât

produsul intern după cum veniturile obţinute de agenţii
economici (factorii de producţie) naţionali în străinătate
sunt mai mari sau mai mici decât veniturile obţinute de
agenţii economici (factorii de producţie) străini în ţara
în cauză. Produsul naţional net în preţul factorilor
(PNNpf) exprimă venitul naţional.
 Indicatorii macroeconomici de rezultate se exprimă în
preţuri curente şi în preţuri comparabile (constante).
Mărimile în preţuri comparabile (preţuri ale unei perioade
considerate de bază sau de referinţă) se determină prin
raportarea mărimilor nominale (în preţuri curente, ale anului
curent) la un indice care reflectă modificarea nivelului
mediu general al preţurilor. Indicele nivelului mediu general
al preţurilor se numeşte deflator.