Tokyo

De Mirea Ianis
Tōkyō, Tokyo, uneori scris și Tokio (東京 Tōkyō literal „Capitala de Est”), oficial Metropola Tokyo,este
capitala Japoniei și una dintre cele 47 de prefecturi ale țării. Este cea mai populată zonă metropolitană
din lume și considerat unul dintre cele mai moderne orașe din lume. Aici se află sediul Guvernului
Japoniei și reședința împăratului. Tokyo este situat în Regiunea Kantō în partea de sud-est a insulei
principale Honshu și include lanțurile de insule Izu și Ogasawara. În trecut cunoscut drept Edo, a fost
sediul guvernului încă din 1603 când Shogunul Ieyasu Tokugawa a făcut orașul sediul său. A devenit oficial
capitală când Împăratul Meiji și-a mutat în anul 1868 reședința în oraș din fosta capitală Kyoto; atunci Edo
a fost redenumit în Tokyo. Metropola Tokyo s-a format în 1943 prin unirea fostei Prefecturii Tokyo (東京
府 Tōkyō-fu) cu Orașul Tokyo (東京市 Tōkyō-shi).

Tokyo era inițial cunoscut drept Edo (江戸) , care înseamnă „estuar”. Numele a fost schimbat în Tokyo , (
東京 Tōkyō?, 東 tō "est", și 京 kyō "capitală") când a devenit capitala imperială odată cu sosirea
Împăratului Meiji din 1868, urmând tradiția din Asia de Est de a adăuga cuvantul capitală (京) la numele
orașului capitală.La începutul perioadei Meijin orașului i se mai spunea și "Tōkei" o altă pronunțare a
caracterelor Chinezești care înseamnă „Tokyo” devenind un omograf Kenji. Niște documente oficiale
Englezești care au rezistat timpului se folosește „Tokei”. Totuși această pronunțare este învechită.

Numele de Tokyo a apărut pentru prima dată în cartea Kondo Hisaku scrisă de Sato Nobuhiro. Când
Ōkubo Toshimichi a propus schimbarea numelui orașului către guvern în timpul Restaurări Meiji, conform
lui Oda Kanshi (織田完之) a luat idea din acea carte.

Partea continentală a Tokyo se află în partea de nord-vest a Golfului Tokyo și măsoară în jur de 90 km de
la est la vest și 25 km de la sud la nord. Altitudinea medie în Tokyo este de 40 metri. Prefectura Chiba îl
mărginește în partea de Est, Yamanashi la Vest, Kanagawa la Sud și Saitama în partea de Nord. Partea
continentală a Tokyo este împărțită în Cartiere Speciale (ocupând jumatatea estică) și zona Tama (多摩地
域) ce se întinde în partea de vest.

În zona administrativă a Metropolei Tokyo se află și două lanțuri de insule în Oceanul Pacific: Insulele Izu
și Insulele Ogasawara care se întind la mai mult de 1.000 km față de continent. Din cauza acestor insule și
a regiunii muntoase de la vest, densitatea totală a populației orașului nu coincide cu realitatea, cifrele
depășesc cu mult cifrele reale ale densității din zonele urbane și cele suburbane.

Sub legea Japoneză, Tokyo, este desemnat ca o metropolă. Structura administrativă este similară cu a
celorlalte prefecturi din Japonia. Cele 23 de Cartiere Speciale (特別区 -ku), care până în 1943 a constituit
Orașul Tokyo, sunt acum separate, sunt municipalități ce se guvernează singure, fiecare are un primar, un
consiliu și are statutul unui oraș.

Pe lângă aceste 23 de Cartiere Speciale, Tokyo include și alte 26 de orașe (市 -shi), cinci orașele mai mici (
町 -chō or machi), și opt sate (村 -son sau -mura) fiecare dintre acestea are administrație proprie.
Guvernul Metropolitan din Tokyo, care administrează întreaga metropolă, este condus de către un
guvernator și de către adunarea metropolitană care sunt aleși prin vot public. Sediul guvernului
metropolitan se află în cartierul Shinjuku.

La 31 martie 2008, 36% din suprafața prefecturii era declarată ca fiind parcuri naționale (a doua după
Prefectura Shiga), și anume Chichibu Tama Kai, Fuji-Hakone-Izu, și Parcul Național Ogasawara (ultimul un
site UNESCO); Parcul Național Meiji no Mori Takao Quasi și Akikawa Kyūryō, Hamura Kusabana Kyūryō,
Sayama, Takao Jinba, Takiyama, și Tama Kyūryō.

Mai multe muzee sunt localizate în Parcul Ueno: Muzeul Național din Tokyo, Muzeul Național de Natură
și Științe, Muzeul Shitamachi, Muzeul Național al Artei Vestice, printre altele. De asemenea sunt prezente
opere de artă și statui în diverse locuri din parc. În parc mai există o gradină zoologică și este un loc
popular de unde se pot vedea celebrele flori de cireș primavara..

Arhitectura orașului Tokyo a fost influențată de istoria orașului. De două ori in istoria recentă orașul a fost
lăsat în ruine: prima dată la cutremurul Great Kantō din 1923 și apoi în urma bombardamentelor din Al
Doilea Război Mondial. Din această cauză peisajul urban din Tokyo consistă în general din arhitectura
modernă și contemporană, iar clădirile mai vechi sunt rare. În Tokyo se regăsesc multe forme de
arhitectură celebre în toată lumea: Tokyo International Forum, Asahi Beer Hall, Mode Gakuen Cocoon
Tower, NTT Docomo Yoyogi Building și Rainbow Bridge. În Tokyo există două turnuri: Turnul Tokyo și noul
Tokyo Skytree care este cea mai înaltă structură din Japonia și a doua din lume dupa Burj Khalifa din
Dubai.

În Tokyo există numeroase parcuri și grădini. În Prefectura Tokyo există patru parcuri naționale printre
care și Parcul Național Fuji-Hakone-Izu , care include toate insulele Izu.

Tokyo a adoptat o măsură de reducere a gazelor cu efect de seră. Guvernatorul Shintaro Isihara a creat
primul sistem de reducere a gazelor cu efect de seră cu 25% până în 2020 față de nivelul înregistrat în
anul 2000.Tokyo este un exemplu de insulă termică urbană și fenomenul este înregistrat în special în
Cartierele speciale.Conform Guvernului Metropolitan din Tokyo temperatura medie anuală a crescut cu 3
°C în ultima sută de ani. Tokyo a fost dat drept un „exemplu convingător a relațiilor dintre creșterea
urbană și climă”.

În 2006 Tokyo a adoptat „Proiectul de 10 ani pentru un Tokyo verde” pentru a fi realizat până în 2016. A
stabilit un obiectiv de creștere a numărului de copaci de pe marginea drumului la 1 milion (de la 480,000),
și adăugând 1.000 ha de spațiu verde dintre care 88 ha vor face parte dintr-un nou parc numit "Umi no
Mori" (pădure marină) care va fi situat pe o porțiune de pământ recuperat din Golful Tokyo care înainte
era un depozit de deșeuri. Din 2007 până în 2010, 436 din cele 1000 ha de spațiu verde planificate au fost
create și 220.000 de copaci au fost plantați ajungând la un număr de 700.000. Până în 2014 numărul
copacilor de pe marginea drumului a crescut la 950.000 și 300 ha au fost adăugate.