Fizica Cuantica si Creatia

By Silvia | April 12, 2014 | Spiritualitate

Fizica Cuantica si Creatia

Înainte de a trece la întrebările propriu-zise, trebuie să-ţi spun câteva lucruri despre modul în
care mintea şi conştiinţa interferează şi se conectează cu lumea în care trăim. Știm deja că
mintea are influenţă asupra corpului şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie, molecule şi
mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume acestea se transferă
corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru a-ţi face o idee
asupra modului în care mintea poate modifica biologia. Dar există o idee mult mai importantă
decât natura minţii, iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică.

În vechea fizică, cea newtoniană, se credea că un experiment este pur obiectiv. Asta însemna
că pot măsura parametrul A şi parametrul B şi pot preciza interacţiunea dintre ele, de fiecare
dată rezultatul fiind acelaşi. Fizica newtoniană mai e numită și deterministă, deoarece poţi
determina rezultatul unui anumit eveniment dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile
care au loc. Dar în acele etape şi reacţii nu s-a introdus efectul observatorului sau al
experimentatorului care le influenţează. Când a apărut fizica cuantică, prin anii 1920, şi
fizicienii au acceptat-o, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Au înţeles că
cel care face experimentul îi influenţează rezultatul. De exemplu, când sunt studiate,
particulele au un comportament atât material, cât şi energetic. Acest comportament are la
bază credinţa observatorului, deoarece atunci când el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să
creeze un experiment prin care să evidenţieze prezenţa particulei ca undă, rezultatul este un
spectru de difracţie, iar dacă el îşi manifestă dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o
particulă, rezultatul indică o particulă materială. Ideea era că observatorul observă şi mai ales
creează realitatea. Această idee este foarte profundă. Se spune că „viaţa e un experiment” iar
tu eşti experimentatorul. Prin urmare, eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii
cuantice, tu eşti cel care influenţează şi modifică viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar
corpul tău, ci şi exteriorul lui). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un
container. Ele influenţează tot ce te înconjoară. Aceasta este natura fizicii cuantice.

Ei bine, fizica cuantică prezenta toate acestea în 1920. Problema era că oamenilor de ştiință le
era greu să le aplice în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară. Fizicienii au spus:
„fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic”. În felul acesta, ei îşi puteau vedea
liniştiţi mai departe de viaţa lor, deoarece fizica cuantică se aplica particulelor şi nu
oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai uşoară. Numai că… nu era adevărat!
Mecanica cuantică se aplică la toate nivelele Universului. Cosmologul Stephen Hawking a
publicat un articol în 2006 împreună cu dr. Herzog, despre fizica super-stringurilor. În acel
articol a afirmat că universul este influenţat de conştiinţa umană. Deci fizica cuantică ne oferă
o nouă înţelegere, şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă în Câmp.

David Bohm, un fizician renumit, a postulat ideea că Universul există ca stare energetică.
Totul este energie şi potenţial. El anumit aceasta „ordinea implicită”, afirmând că atunci când
oamenii își folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare în câmp şi energia pură se
transformă sau colapsează în particule. Ceea ce spunea el, era că lumea fizică este guvernată
de „ordinea explicită”, o lume care devine reală atunci când potenţialele de energie (sau
„ordinea implicită”) colapsează în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.

Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice, tu ești o parte
a unui experiment numit Viaţă. Ești în acelaşi timp un observator şi un creator. Marea
întrebare este cât de mult din aceste principii le deţii în viaţă? Ei bine, în 1920, fizicienii nu
deţineau niciunul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi, fugind de ei înşişi prin afirmaţia: toate
acestea se aplică doar atomilor. Este cea mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi
oameni și în prezent.

Biofizicienii au afirmat: fizica Universului se bazează pe conştiinţă. Universul este mental și

noi îl creăm. Cei mai mulţi oameni nu pot ajunge atât de departe, dar asta nu înseamnă că nu-i
adevărat. Dacă îţi focalizezi intenţiile asupra manifestărilor, atunci poţi controla legile
Universului.

Sunt mulţi oameni, precum yoghinii, care pot crea materie din nimic, și sunt multe situaţii în
care alterăm structura materiei din lumea în care trăim. Mulţi vor gândi ceva de genul: asta nu
poate fi adevărat! Ei nu vor să creadă aşa ceva iar motivul este acela că, pentru a accepta aşa
ceva, e nevoie să-ți schimbi felul de-a fi. Ar trebui să recunoşti că dacă tu eşti creatorul unei
realităţi pe care o trăiești, atunci eşti şi responsabil de lucrurile pe care le aduci în realitatea
ta.

Foarte mulţi oameni nu au şi nici nu vor să aibă vreo responsabilitate. Aşa că atunci când
încerci să le povesteşti celor din jur, chiar oamenilor de ştiinţă, că noi creăm această realitate
prin intermediul conştiinţei, ei vor spune din start NU. Acesta e răspunsul unor oameni
comozi, care vor să-şi trăiască viaţa fără să știe că ei contribuie la crearea realităţii în care
trăiesc.Aceasta a fost o scurtă introducere pentru a te preveni asupra unor aspecte înainte de a
trece la întrebările propriu-zise. Aşadar, cititorul trebuie să răspundă la întrebarea: de cât de
mult adevăr doreşte el să aibă parte în viaţă? Cel mai teribil adevăr este acela că noi ne creăm
realitatea în care trăim. Dar dacă vom spune că nu creăm decât lucruri mărunte, pe care le
prindem cu mâna şi le mutăm dintr-o parte în alta, este doar o afirmaţie… şi într-un anumit
context e adevărată, dar alţi oameni au o cu totul altă capacitate de experimentare şi creaţie.
În momentul în care ştii că ai această capacitate, devii foarte puternic, deoarece devii
conştient de modul în care poţi influenţa creația. Dacă pretinzi că nu ești implicaţi în niciun
act de creaţie, înseamnă că trebuie să accepţi că ești o victimă, deoarece altcineva a creat un
anumit lucru. Dar fizica cuantică ne spune că nu există victime. Noi toţi participăm la crearea
realităţii şi a lumii.

Chestiunea e următoarea: dacă putem crea lumea, de ce nu putem face miracole? Aici apare
problema: tu nu ești singurul care creează ceva în acest moment; mulţi alţi oameni îşi creează
realitatea în acelaşi timp. Dacă toţi ceilalţi, marea majoritate, cred în exact acelaşi lucru, ei
creează mai întâi un câmp de energie pe care se va susţine viitoarea formă de realitate, ce va
deveni realitate. Dacă tu crezi cu putere că eşti capabil de cu totul altceva decât restul lumii,
apar probleme, deoarece câmpul tău de energie nu e la fel de puternic şi intens ca al celorlalţi.
Aşa că ceea ce mi-ai povestit despre lucrul pe care l-ai aplicat asupra ta şi faptul că există în
localitatea ta o mulţime de oameni care nu cred în aşa ceva, atunci ai avut nevoie de o energie
mentală colosală, mai mare decât cea a tuturor celorlalţi la un loc, pentru a aduce o anumită
formă de realitate în fiinţa ta. Toate aceste manifestări se produc în funcţie de energiile
vehiculate, deoarece vorbim aici de intensităţi şi magnitudini, nu doar de simple teorii.
Intensitatea credinţelor fiecăruia sunt cuantificabile prin intermediul energiei câmpului creat.
Prin urmare, cu cât sunt mai mulţi oameni care cred în acelaşi lucru (oricare ar fi el), cu atât
mai puternic va fi şi câmpul. Dar dacă sunt puţini oameni care cred sau vor să aducă în viaţa
lor o asemenea experienţă, câmpul de manifestare va fi slab. Cu alte cuvinte, dacă o
minoritate afirmă şi arată celorlalţi că-şi pot crea propria realitate, dar majoritatea nu crede în
aşa ceva, acea minoritate are mari dificultăţi în a-şi atinge scopul.

Deşi nu am fost crescut în religia creştină, aş vrea să abordez chestiunea miracolelor făcute de
Isus. El a creat pur şi simplu toate acele lucruri despre care se povestește. Întrebarea este:
cum a fost posibil? Ei bine, în acele vremuri, când oamenii credeau în el ca fiind un creator,
atunci toţi credeau în unul şi acelaşi lucru. Aşa că ei îi dădeau puterea lor lui Isus şi spuneau:
creează tu, pentru ca noi să putem crede şi să fim de acord. Aşa că toţi erau pe aceeaşi linie,
toţi credeau că el putea face miracole şi… bineînţeles că le făcea. Dar lucrul interesant pe
care-l mai spune Biblia e acela că exista un singur loc în care Isus nu putea face miracole:
oraşul lui natal. Când s-a întors acolo, a încercat să realizeze un miracol. Dar localnicii îl
cunoşteau, și în mintea lor el era doar fiul unui dulgher, şi prin urmare nu puteau crede că e
capabil de miracole. Tu, într-un anume fel, vrei să aduci o idee în realitate, să creezi un
miracol. Problema e că eşti înconjurat de oameni care nu pot crede în tine. Problema cu
manifestarea unei anumite realităţi este cât de mulţi oameni sunt în acord cu ceea ce faci. Iar
următoarea chestiune este legată de gândurile care stau la baza credinţelor pe care le
manifeşti: credinţele tale te pot vindeca, te pot reînnoi şi poţi face toate miracolele pe care le-
a făcut Isus şi chiar mai mult de atât. Aici intervine aspectul spiritual al problemei. Fizica
cuantică a venit și a spus că observatorul, experimentatorul, cel care manifestă experimentul,
îl creează în acea lume. Practic, ceea ce vrei tu, Cristian, este să demonstrezi că aceste lucruri
sunt cu adevărat posibile, dar în acelaşi timp trebuie să admiți că restul oamenilor au mari
dificultăţi în a crede și a fi de acord cu ceea ce faci, deoarece ataci sistemul lor de credinţe.
Răspunsul lor va fi o respingere a sistemului tău de credinţe.

În concluzie, aş vrea ca tu şi cititorii tăi să înţeleagă un lucru foarte important: Voi vă creaţi
realitatea, lumea înconjurătoare şi biologia din organismul propriu. Răspunsurile pe care ţi le
voi da la întrebările propriu-zise se vor baza pe această idee, deoarece primul nivel de creaţie
este mintea şi conştiinţa. Rolul nostru este de a-i aduce pe toţi oamenii la aceleaşi valori
spirituale, pentru că numai dacă vom acţiona colectiv, vom putea crea orice vrem.

Sursa:Bruce Lipton
Fragment din corespondența cu Cristian Mureșan,
realizatorul emisiunii „Știință și cunoaștere” – TVR Cluj
Gândim încontinuu, fie că vrem sau nu, iar fiecare dintre noi are aproximativ
60.000 de gânduri în fiecare zi.

Ceea ce este important d ereținut este faptul că toate aceste gânduri ale noastre produc consecințe,
pentru ca fiecare gând este, de fapt, o energie pe care o lansăm în Univers și nu doar în direcția
dorită, ci in toate direcțiile.

Energia emisă de gândurile noastre își caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să
vibreze la unison, după principiul “ceea ce se aseamană se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanșează un proces de rezonanță Tot ceea ce
va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viața noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalți, vorbăria interminabilă a minții – totul
formează un fel de intenție.

Așadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care
influențează într-o mare măsură ceea ce atragem în viața noastră. De aceea, o scanare atentă a
propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înșine, ne ajută să conștentizăm ce anume
avem de schimbat. Știți ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem
gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe.

1. În crearea realității noastre, nu doar gândul este “implicat”. Mai este și

altceva.

Până nu demult, oamenii de știință au crezut că doar prin gandurile noastre emitem energie
către exterior și ca cel mai puternic emițător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu
impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emițător și mai puternic – INIMA – care generează un câmp
electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante
descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât
acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cardiologie din California care a
realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este
înzestrat cu ceea ce numim ”inteligența inimii” și că influențele acesteia sunt foarte profunde
pentru noi.

Măsuratorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în
afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratand ca un inel lat
împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacționează atât cu trupul, cât și cu

mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează.
Cum sunt transmise informațiile?

În primul rând, prin EMOȚII.

Știința ne spune că atunci când simțim o emoție, ea este transpusă în energii electrice și
magnetice corespunzătoare, care interacționează cu celulele corpului nostru și cu atomii lumii
înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradițiile
spirituale autentice.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au și
o altă cauză la fel de importantă, și anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe
care le credem cu tărie și în jurul cărora ne modelăm viețile.
Deci nu numai emoțiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar
inima este un fel de interfață care transformă toate emoțiile și convingerile noastre în energii
electromagnetice.
Aștfel, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar și prin mânie, ură,
supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât și la mulți kilometri în afara
noastră.

Trăgând linie, este bine să reținem următorul aspect: deși creierul emite și el câmpuri
electromagnetice, oamenii de știință au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o
sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele
generate de creier.

Astfel se explica de ce vindecarea se obține mai repede printr-o susținere afectivă decât doar
printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii
decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influență directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire științifică importantă care ne arată cum influențăm realitatea în care
trăim.

Știm, teoretic, că totul este interconectat și, în mod tainic, interdependent. Dar să vedem cum
se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat ca ADN-ul uman influențează direct substanța din care sunt
formați atomii, adica niște particule micuțe de lumină, numite fotoni.

Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niște experimente faimoase la începutul anilor ’90.
El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman și fotoni, dorind să afle ce influență are ADN-ul
uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obține “vid”
(vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spațiu gol, ci este plin de
informații și energie). Într-un astfel de spațiu există fotoni care pot fi măsurați destul de exact
cu unele aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, acești fotoni s-au distribuit, asa cum era de așteptat, în mod
dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman in această eprubetă vidată. Însă, s-a produs un lucru
surprinzător. ADN-ul uman avea o influență directă asupra fotonilor: printr-o forță
misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este profund deoarece arată că substanța din care suntem creați, adica ADN-ul,
are o influență directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică
fotonii atomilor. Este prima dată când știința occidentală a demonstrat ceea ce tradițiile
spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume și
o influențăm în permanență.

Iar experimentul nu se oprește aici. Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-
au comportat ca și cum ADN-ul era încă prezent acolo. Și-au păstrat poziția lor
ordonată. Fotonii și ADN-ul uman încă mai păstrau legatura, deși fuseseră separați fizic.
Părea că un anumit câmp subtil încă le ținea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne unește
cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legatură
cu toți și cu toate, fie că suntem conștienți sau nu de aceasta.

Citește și: Suflet pereche. Cum poate fi găsit și recunoscut

3. ADN-ul uman este influențat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inima, având în spate convingerile noastre
puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influențează atomii, după cum am
văzut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de
la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor
puternice câmpuri emoționale. Pentru aceasta, subiecții experimentului au folosit diferite
tehnici emoționale și spirituale.

S-a observat un lucru care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În
timp ce participantul emitea un câmp emoțional puternic, au putut fi măsurate reacții electrice
la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influența molecula de
ADN din eprubetă doar prin intermediul emoțiilor lor puternice.

Când subiecții experimentului emiteau stări de iubire, recunoștință, molecula de ADN se

dilata, lanțurile ADN-ului se deschideau, se măreau. Când subiecții respectivi trăiau stări de
furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micșora și bloca astfel multe dintre codurile sale,
răspunzând emoțiilor negative printr-o evidentă contracție.

S-a observat, astfel, în mod empiric, cum emoțiile, convingerile, sentimentele noastre pot
modifica structura moleculei de ADN, precum și ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de știință au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi
anulată imediat ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoștință, iubire și fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din
exterior, stau la baza întemeierii unei noi științe, denumită Epigenetica. Creierul este un
centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior și apoi trimite în trup semnale
corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacțiile biochimice, cât și undele
electromagnetice. Aceste semnale influențează în mod direct celulele și produc astfel
modificari ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferența de timp dintre emiterea unei
emoții și reacția ADN-ului. S-a observat că reacția ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.

Tot ceea ce gândim și simțim, ADN-ul nostru percepe în mai puțin de o nanosecundă
(0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe
cealaltă parte a Pământului.

Concluzia?

Gandurile și sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct
materia din care este structurată lumea.