STRUCTURA SISTEMULUI DE FIȘIERE LINUX
Sistemul de Fișiere Linux
În Linux, toate fișierele sunt stocate în sistemul de fișiere, fișiere care sunt organizate
într-o singură structură arborescentă inversată.
Într-un sistem Windows, structura sistemului de fișiere este definită de partițiile create
de utilizator. Prin urmare, avem C:, D:, E: drive-uri și așa mai departe. Pe aceste unități,
utilizatorul poate defini orice structură de directoare, cu excepția C:, unde există unele
foldere canonice care ar trebui să existe (Program Files, Windows etc.). Fiecare partiție
poate stoca un arbore separat de foldere.
Pe de altă parte, în Linux, lucrurile sunt diferite. Există un singur director rădăcină (root)
– "/". În interiorul rădăcinii există o listă de directoare cu un conținut specific.
În ceea ce privește partițiile, fiecare partiție folosită pentru stocarea datelor are un
punct de montare asociat (mount point), ceea ce înseamnă că tot ceea ce este stocat în
directorul ce reprezintă un punct de montare este stocat pe acea partiție.
Foldere standard în rădăcina unui sistem Linux:
/bin - conține binare cu scop general utilizate de utilizatorii sistemului
/boot - conține imaginile kernelului și fișierele bootloader și configurația acestuia
/dev - conține fișiere virtuale care reprezintă dispozitivele de pe computer
/etc - conține configurații pentru majoritatea serviciilor
/home - stochează directoarele de bază pentru utilizatorii de sistem
/lib și /lib64 - conțin librării și module kernel
/media și /mnt - directoare goale în mod implicit, folosite pentru montarea mediilor
externe
/opt - stochează fișierele instalate de aplicații
/proc - conține fișiere și directoare virtuale generate în timp real
/root - directorul personal al utilizatorului root
/sbin - binarele de sistem pentru administrare, executate cu privilegii root
/tmp - fișiere temporare, șterse automat periodic
/usr - conține binare și librării folosite de utilizatorii normali
/var - fișiere variabile: baze de date, jurnale, fișiere temporare, etc.