EFECTELE INSTITUIONALIZRII ASUPRA COPIlLOR

Consecintele institutionalizarii asupra copiilor sunt: - Copiii sunt separati de familia lor. Din acest motiv nu si pot forma si mentine atasamente durabile si sufera efectele de a fi lipsiti de mama. - Exista un raspuns de tip institutie la nevoile copilului. Copiii au nevoie de a li se raspunde ntr-un mod apropiat, afectuos si responsabil pentru a rcaliza atasamente durabile. Efectele institutionalizarii pot varia la fiecare copil, n functie de urmatorii factori: - Modul n care adultii din institutie reactioneaza fata de copil; - Mediul nconjurator; - Personalitatea copilului; De aceea copiii diferiti raspund n mod diferit. Fiecare copil are necesitati proprii, diferite de ale celorlalti copii. (Ex.: nu tuturor copiilor le plac aceleasi lucruri). Cteva din efectele institutionalizarii sunt: lipsa ncrederii; retragerea din cadrul interactiunilor; agresivitate,hiperactivitate,comportament dificil; afectiune pentru toata lumea; lipsa cunoasterii de sine; ntrziere n dezvoltarea fizica si psihica; (Ex.:limbaj redus, performante intelectuale scazute) dificultati n a se relationa cu alti copii; au tendinte agresive fata de ceilalti copii de vrsta lor. Aceste dificultati pot persista pe durata ntregii vieti a copilului care a trecut printr-o astfel de experienta, nsa studiile facute au aratat ca aceste dificultati pot fi n general depasite. ESTE VITAL ca un copil sa poata dezvolta relatii strnse de atasament. Nu este suficient ca un copil si un adult sa fie mpreuna, ci este absolut necesar ca adultul sa si arate n mod clar si deschis sentimentele sale pozitive fata de copil. Cu timpul, copilul va

raspunde la aceste sentimente n mod similar. Devotamentul si angajarea adultilor n relatia cu copilul sunt esentiale.Un copil care sigur s-a atasat de un adult se simte bine (confortabil) n mediul in care se afla, si este n general mai curios, mai interesat,mai cooperant si mai prietenos cu ceilalti copii. Abandonul copilului sau chiar sentimentul subiectiv de abandon resimtit de copil ca o trauma majora,poate duce la modificari psihologice temporare sau la modificari ireversibile n cazul unor actiuni prelungite. Indiferent de vrsta copilului, institulionalizarea are efecte negative n special datorita felului de ngrijire. Numeroase studii au aratat importanta calitatii responsivitatii ngrijitorului n dezvoltarea sociala si cognitiva a copilului. Copiii institutionalizati ramn n urma n dezvoltare cu o luna pentru fiecare doua luni si jumatate. Stimularea este esentiala pentru dezvoltarea normala a copilului. ntr-un cadru normal, activitatile care ne nconjoara (zgomotele,vocile,schimbarile),toate promoveaza schimbarea fara sa dam prea mare importanta. Pentru copiii din institutie mediul nu le va da automat stimularea, asa cum se ntmpla n familie. Iata cteva exemple: Acasa Copilul are acces n diferite ncaperi Zgomotele casei si ale familiei Este tinut n brate regulat Are posibilitati multiple de joaca Are sentimentul ca apartine unei familii Dezvolta conceptul "al meu" Are foarte multe ocazii de a imita adulti n institutie Copilul are acces limitat la un salon Tacerea goala, usa nchisa Este tinut n brate neregulat Posibilitatile de joaca (jucarii,persoane) sunt limitate Nu este constient de sentimentul de apartenenta (multe infirmiere) Nu are nimic personal Are putine relatii

Copilul resimte neplacut aceasta lipsa a stimularii crendu-si mecanisme autoprotective, prin care ncearca sa suplineasca stimularea insuficienta,mecanisme care neadecvate fiind capata caracter patologic.

Comportamente datorate lipsei de stimulare: vizuala: si freaca puternic ochii; tactila: se musca, se zgrie,se loveste, se leagana; auditiva: tipa, plnge; cognitiva : ntrziere mental; motrica: ntrziere n achizitionarea mersului, atrofie muscular; sociala : izolarc sociala, agresivitate;