CLRASI -SLOBOZIA-BRILA-BUZU

Traseul nsumeaza cea 270 km si strabate regiunile estice si nord-estice ale Munteniei. Se pleaca din Calarasi spre Slobozia pe DN 21, apoi pe DN 22 spre Rmnicu Sarat, iar de aici catre Buzau se merge pe E 20 ; de la Buzau la Ploiesti calatoria continua pe DN l B. Din itinerar se fac si unele abateri pentru a se ajunge la cteva obiective de mare nsemnatate pentru cunoasterea istoriei acestor locuri.

1. SLOBOZIA
Pe malul stng al lalomitei, la 42 km de Calarasi, se afla municipiul Slobozia ; aici, cercetarile arheologice de la Slobozia-Bora au identificat urme materiale neolitice. Numele localitatii semnifica un proces social petrecut n evul mediu. Astfel, cu secole n urma, locuitorii stabiliti aici erau liberi (slobozi) de a 949i85j numite obligatii feudale. Cunoscut loc de trg n perioada medievala, Slobozia apare pentru prima oara mentionata documentar n veacul al XVII-lea, n vremea lui Matei Basarab.

2. PISCUL CRAS ANI

Pe itinerarul Slobozia-Urziceni, ntre satele Co-puzu si Grasanii de Sus (ambele apartinatoare de comuna Balaciu), se gaseste punctul Piscul Crasni, locul unde s-a precizat o importanta statiune din a doua epoca a fierului. Piscul Grasani ocupa o pozitie dominanta, cu vedere larga asupra vaii lalomitei si a regiunii de cmpie situata la nord de ru. Datorita unor eroziuni continue ale solului, alcatuit din loess nisipos, terasa este segmentata n trei portiuni izolate. In trecut, terenul, nconjurat din toate partile de rpi abrupte si nalte, era legat de mal doar prin-tr-o sa ngusta, taiata de un sant artificial.

Planul asezarii fortificate gcto-dacice de la Piscul Grasani (dupa Radu Vulpe, op, cit.).

Primele sapaturi le-a efectuat D. Butculescu n anii 1870 si 1876. Cercetari organizate au nceput n deceniul patru al secolului nostru ele fiind conduse de Ion Andriesescu ; la aceste sapaturi a participat si Radu Vulpe. La baza locuirii s-au constatat resturi razlete din epoca neolitica, apartinnd culturii Boian. Bogatele vestigii getice se caracterizeaza prin locuinte de suprafata aglomerate. Ceramica locala, variata ca forme, este ntregita de importuri grecesti, cuprinznd amfore lucrate n centrele din Thasos si Rhodos. Printre obiectele din metal de factura locala snt remarcate bratari, verigi si fibule de bronz, cutite, vrfuri de lanci si de sageti lucrate din fier. Din categoria obiectelor venite din afara pe calea schimbului, se cuvine a fi mentionat un lampadar de bronz cu trei brate, descoperit ntr-o locuinta. Studierea inventarului gasit la Piscul Grasani a permis sa se stabileasca ca asezarea dateaza din secolele IV-I .e.n. Rezultatele nsemnate obtinute la Piscul Grasani au determinat reluarea cercetarilor cu ctiva ani n urma. Astfel, n campania de sapaturi a anului 1983 a fost descoperita o locuinta absidala, asemanatoare cu altele de acelasi tip aflate n acropola de la Popesti si la Tei-Bucuresti, constructii considerate ca avnd un caracter sacru.

3. BRILA
Orasul, asezat pe malul Dunarii, pe o terasa a Cmpiei Baraganului, a devenit de-a lungul timpurilor o poarta spre lume a tarii. Datorita conditiilor geografice si climaterice prielnice, aria orasului si mprejurimile acestuia au fost leaganul unor vechi civilizatii. Cea mai veche atestare materiala privind prezenta omului pe aceste meleaguri o constituie dovezile arheologice din epoca neolitica, respectiv culturile Boian si Gumelnita, reperate pe naltimea teraselor de la Brailita, Baldovinesti, Rmnicelu, Liscoteanca si nsuratei sau chiar si n orasul Braila n cartierul Pisc. Inventarul gospodaresc bogat se caracterizeaza prin unelte si arme prelucrate din silex, piatra slefuita, os si corn, mai rar fiind folosit cuprul. Ceramica aflata n mare cantitate datorita formelor si decorului vaselor este foarte diversa. Pe vasele gumelnitene era folosita frecvent pictura bicroma cu alb si rosu. Perioada bronzului final, reprezentata prin cultura Noua, este atestata prin materialele gasite la Brailita si Liscoteanca ; urme din prima epoca a fierului s-au depistat la Brailita, Spiru Haret si Rmnicelu (cultura Babadag) si sutesti si Silistea (cultura Basarabi). Subliniem cercetarile arheologice importante clin necropola plata de la Chiscani unde s-au descoperit peste 30 de morminte de inhumatie. Inventarul funerar 1-au format vasele getodacice lucrate cu mina si cele grecesti (realizate la roata), un caza-nel de bronz, un pumnal si cutite de fier. Avnd n vedere ritul funerar, precum si unele obiecte de inventar, necropola de la Chiscani apartine probabil populatiei scitice sau celei geto-scitice. Cea de-a doua epoca a fierului cuprinde o densitate puternica de locuiri (Brailita, Spiru Haret, Rmnicelu-Gradistea) si necropole (Brailita, Spiru Haret, Rmnicelu si Gradistea). Asezarile masate pe terasele apelor au aspect nefortificat, organizate pe suprafete de teren ntinse ; alteori ele s-au aflat pe popine ocupnd ntinderi restrnse. Locuintele ngropate n pamnt sint ovale sau se-miovale ; deseori ele au iost ridicate la suprafata solului, nscriind un contur patrulater. Ceramica locala lucrata cu mna si la roata a existat dimpreuna cu vase de import, n special amfore de factura greceasca. Astfel, la Brailita s-au identificat multe toarte de amfore cu stampile, care indicau locul de provenienta (Thasos, Rhodos, Heracleea Pontica, Kos, Knidos). Mormintele getice s-au gasit atit n necropole, ct si izolate. Cei mai important cimitir de incine-ratie este cel de la Brailita, amplasat n apropierea locuirii getice. Acesta contine urne funerare cu sau fara vase de ofranda. Deosebit ca mod de constructie s-a dovedit a fi un mormnt de forma unui cavou prevazut cu "dromos". Sapat n ntregime n loess, acesta avea un put de coborre, cu trepte, un coridor (,,dromosul;;) si o camera funerara. Oasele calcinate

au fost asezate pe podeaua ncaperii funerare, nsotite de vasele de ofranda getice si grecesti. Sistemul de nmormntare descris se ntlneste foarte rar la geto-daci. Mentionam descoperirea din 1971 a mormntului de la Gavani, comuna Gemenele. Acesta era acoperit de un tumul si continea un schelet omenesc inhumt nsotit de scheletele mai multor cai, sacrificati si nhumati o data cu defunctul. Inventarul funerar bogat este format din obiecte de podoaba, de harnasament si echipament militar ca : margele de sticla colorata, placute si aplice zoomorfe din argint, zabale si psalii de fier, clopotei, inel si un vrf de sageata, precum si un coif cu obrazare, toate realizate din bronz, n functie de obiectele continute mormmtul a fost ncadrat n secolul ai JV-lea .e.n. Secolele I-IV e.n. snt bine documentate din punct de vedere arheologic. Astfel att mormintele din a doua jumatate a secolului al II-lea e.n. (de la Rimnicelu, Tichilesti, Braila, Ulmu, Spiru Haret) prin piesele existente (ceramica, arme, margele din sticla, pandantive lucrate din aur si bronz, fibule, cutite), ct si statiunile din secolele III-IV dovedesc pe aceste meleaguri o incontestabila continuitate de viata. Pentru veacurile IX-X, urmele de vietuire snt extrem de numeroase, materializate prin cele 20 de asezari, masate pe terasele principalelor ruri, sau a unor vechi cursuri de apa, ca spre exemplu cele de la Brailita, Rmnicelu, Faurei, nsuratei, Sihlean. Transformarea Brailei din sat n trg se pare ca avusese loc nainte de veacul al XIV-lea. Astfel, n Cronica de la Kiev, cunoscuta sub numele de Cronica lui Nestor, redactata la nceputul secolului al XII-lea, se aminteste despre concentrarea de produse si marfuri care avea loc la Dunarea de Jos, ceea ce implica existenta unor centre comerciale. Se presupune ca denumirea orasului si trage obrsia de la un nume de persoana. Oricum, la mijlocul secolului al XIV-lea, cnd a luat fiinta statul feudal independent ara Romneasca, Braila fiinta de mai multa vreme si avea o deosebita nsemnatate economica. Miron Costin n lucrarea Istorie in versuri polone despre Moldova si ara Romneasca referin-du-se la cele doua porturi dunarene, Giurgiu si Braila, arata ca ele snt "...amintiri vesnice ale domnilor munteni Basarabii". In stadiul actual al cunostintelor, primele mentiuni documentare dateaza nsa din secolul al XIV-lea. Astfel ntr-o descriere geografica spaniola un fel de manual pentru uzul navigatorilor si calatorilor -, intitulata Libra del conoscimiento (Cartea cunostintelor) datata n 1350, se pomeneste la Dunarea de Jos o localitate numita Drinago. Denumirea corectata de lingvistii vremii noastre cu Brillago denota ca este vorba despre Braila. Un tratat comercial ncheiat la 20 ianuarie 1368 de Vlaicu Voda cuprinde prima mentiune directa a numelui Brailei. Acesta favoriza traficul portului, ntruct dadea posibilitatea negustorilor brasoveni de a nu mai plati vama, daca vor exporta marfurile lor prin portul Braila. Tratatul din vremea domniei lui Mircea cel Batrn (1409) le ngaduia negustorilor poloni si lituanieni sa vina cu marfurile lor n ara Romneasca, n toate schelele de la Dunare ,,... ncepnd de la Portile de Fier si pna la Braila", n sfrsit, alt tratat comercial, ncheiat la 8 octombrie 1408, de catre domnul Alexandru cel Bun .- tot cu negustorii poloni cu centrul la Liov - sublinia importanta Brailei ca un mare centru pescaresc. De aici nainte orasul de la Dunare apare frecvent n documente, mentionat ca ultim port si punct de vama rasaritean al arii Romnesti. n toate tranzactiile comerciale ncheiate de domnii romni cu Brasovul, Sibiul si chiar si cu Polonia figureaza Braila. Comertul brailean ajunsese cunoscut n evul mediu pna n tinuturile Barcelonei ; vase spaniole veneau sa o viziteze, ea fiind cea mai vestita piata n toate tarile romne. Braila a jucat un rol economic important, dar a fost legata si de o serie de evenimente politice si militare. Astfel cu ocazia campaniei otomane din anul 1462, condusa de sultanul Mohamed al II-lea, mpotriva lui Vlad epes, cuceritorul Constantino-polului, venit cu o flota din Marea Neagra, a ars Braila. n timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545) orasul si teritoriul nconjurator, inclusiv balta Brailei, au fost ocupate de Poarta, care a zidit aici o puternica cetate de zid si a organizat n jurul ei o raia, adica un teritoriu depinznd administrativ de cetate,- locuitorii raialei aveau obligatia sa aprovizioneze cetatea si sa presteze diferite munci. Nu ni s-au pastrat descrieri sau planuri ale cetatii din veacul al XVI-lea, dar se pare ca el nu diferea de planurile din secolul al XVIII-lea. Astfel, potrivit planului ridicat de

capitanul austriac Johann von Vermatti n timpul razboiului din anii 1787-1791, fortificatia se compunea dintr-o incinta patrata prevazuta la cele patru colturi cu cite un bastion circular. Prima incinta era nconjurata de o a doua, patrata, si de o a treia, pentagonala, ultima avnd la cele cinci colturi cte un bastion (doua circulare, iar trei poligonale sau unghiulare). Primele trei incinte nu ajungeau la Dunare ; a patra incinta pornea de la fluviu si forma unghiuri fara bastioane. Mai exista si o a cincea incinta, cu sapte bastioane, dublata cu un sant spre exterior. Orasul se ntindea n stinga cetatii ; aici si duceau existenta negustori si meseriasi romni si straini. Centru militar important, Braila a cunoscut n continuare o serie de evenimente politice ce privesc istoria tarii. Astfel, Petru Rares, n ianuarie 1541, nscaunat pentru a doua oara n tronul Moldovei, a sosit la Braila cu oaste venind de la Constantinopol. O situatie similara s-a petrecut la sfrsitul anului 1563 cnd Alexandru Lapusneanu a luat pentru a doua oara domnia Moldovei sosind tot aici cu ajutor otoman. Eliberarea cetatii a avut loc, n primavara anului 1595, cnd Mihai Viteazul i-a obligat pe turci sa nchine fortareata, otomanii obtinnd de la domnitor dreptul de a se retrage cu armele lor ; stap-nirea lui Mihai Viteazul asupra ei a durat pna la finele domniei voievodului (1601). n veacul al XVII-lea Braila va fi n continuare un puternic centru militar, dar n acelasi timp va servi si ca loc de refugiu al domnilor romni n-frnti sau al candidatilor la domnie nenorocosi. Cetatea Brailei va juca un rol activ' si n razboaiele ruso-austro-turce din veacul al XVIIIlea, precum si n timpul revolutiei de la 1821, cnd, la 23 aprilie, Tudor Vladimirescu cerea ca doi boieri sa duca n acest centru precum si la Vidin "arzurile", adica memoriile n care el arata ca tara nu s-a ridicat mpotriva sultanului. Soarta orasului va fi hotarta ca urmare a razboiului ruso-turc din anii 1828-1829 cnd, dupa asedii repetate, cetatea a fost cucerita de armata rusa. Atunci s-a hotart darmarea fortarete! turcesti care aproape 300 de ani tinuse sub amenintarea ei Muntenia si Moldova. Prin tratatul de la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) se prevedea ca cetatile turcesti de pe malul sting al Dunarii sa fie napoiate arii Romnesti, hotarul fata de Imperiul otoman urmnd a fi talvegul Dunarii. Dupa lunga ocupatie otomana Braila revenea arii Romnesti, integrndu-se, sub toate aspectele, vietii economice, sociale, politice si culturale autohtone, mai ales ca localitatea nu-si pierduse nici un moment caracterul ei romnesc.
MUZEUL JUDEEAN BRILA

Piata V. I. Lenin nr. 3 nfiintat n toamna anului 1954 si deschis oficial la 2 iunie 1955 muzeul avea un caracter mixt cu doua sectii : Sectia memoriala ,,H. Botev" si Sectia de arheologie. Pna n anul 1959, acesta a functionat n cladirea fostului han Ceapru (astazi demolat) dupa care a fost mutat la parterul imobilului din Piata V. I. Lenin nr. 3, sub denumirea de Muzeul de istorie al orasului si raionului Braila, n anul 1968, cu prilejul sarbatoririi a 600 de ani de existenta documentara a orasului Braila si a nfiintarii judetului, muzeul a fost reorganizat n aceeasi cladire, cu sectiile : arheologie, istorie, arta, etnografie, stiintele naturii. Reamenajat si deschis n toamna anului 1984, muzeul prezinta prin bogatul sau patrimoniu istoric si prin realizari grafice deosebite dezvoltarea inultilaterala a societatii din aceasta parte a tarii, n holul central al cladirii doua harti cuprind descoperirile arheologice din judetul Braila si de pe teritoriul Romniei din paleolitic pna n secolele XIXII. Primele doua sali expun obiecte datate din epoca pietrei cioplite pna n veacul al V-lea .e.n. Un spatiu nsemnat este acordat neoliticului reprezentat prin culturile Boian, Gumelnita, Cucuteni, Cernavoda I atestate la Brailita, Liscoteanca, Rm-nicelu, Ciresu, Spiru Haret si n alte localitati. Se remarca ceramica, variata ca forme si utilitate, precum si

plastica, cu un continut artistic deosebit, alcatuita din figurine antropomorfe si zoomorfe, piese de podoaba, amulete. Civilizatia bronzului este ilustrata prin unelte, arme si podoabe, n cadrul descoperirilor exceptionale se remarca marea necropola de 307 morminte de la Brailita. Semnificative descoperiri facute la Silistea si Brailita atesta prima epoca a fierului (culturile Babadag si Basarabi). Statul dac centralizat si independent condus de Burebista este nfatisat n cadrul muzeului prin expunerea unor harti, mulaje si texte. Este etalat tezaurul apartinnd unui aristocrat din veacul al V-lea .e.n., (piese de ornament, harnasament si podoabe) descoperit la Gavani, vase si amfore din asezarea si necropola de la Brailita (secolele II-I .e.n.), recipiente, unelte, podoabe, figurine antropomorfe din dava de la Gradistea (secolele II-I .e.n.). Se individualizeaza, de asemenea, si piesele grecesti de mare valoare : monede, vase de lux, opaite, figurine de Tanagra din colectiile muzeului, ori descoperite n Dobrogea. O sala este rezervata reconstituirii mormntului getic cu ,,dro-mos" si camera funerara din necropola de la Brailita (veacul al IV-lea .e.n.). Este expusa o gama de amfore grecesti din Thasos, Heracleea Pontica, Sinope. Snt subliniate legaturile cu civilizatiile elenistica si romana prin piesele de import, mai ales sticlaria romana de la Barbosi, precum si legaturile cu romanitatea suddunareana . la fel este subliniata si superioritatea civilizatiei autohtone fata de populatiile alogene n veacurile III--VII. n continuare muzeul ilustreaza evolutia societatii n epocile medie, moderna si contemporana.

4. BUZU
Buzaul si locurile nconjuratoare, ca de altfel toate orasele din Muntenia, si trag obrsia nca din timpuri ndepartate. Astfel n comuna Lapos specialistii au identificat un atelier de exploatare a silexului, din perioada paleoliticului trziu. Materialele litice constau din aschii, lame, gratoare burine, folosite la razuit, cioplit, despicat. Continuitatea de vietuire s-a dovedit si pentru epoca neolitica, prin documentarea culturilor Cris, a ceramicii liniare (descoperita la Baesti si Ghera-seni) si Boian (prin cercetarile efectuate n comunele Suditi, Smeeni - satul Movila - si Sarata-Monteoru, ultima cunoscuta si pentru materialul caracteristic epocii bronzului). Nu departe de vatra actuala a orasului, Vasile Prvan a identificat drumul antic care pleca de la gura Trotusului, trecea prin Panciu, Focsani, Buzau, Urziceni si Mostistea, facnd astfel legatura ntre doua mari artere de circulatie : drumul V-E geto-elen pe valea Dunarii si drumul E-V din regiunea de stepa, prin Olbia-Tyras-Poiana, de unde se bifurca pe valea Trotusului spre Transilvania sau prin Focsani spre Buzau. In zona buzoiana s-au dezvoltat un numar nsemnat de asezari fortificate si nefortificate situate n regiunea de contact dintre cmpie si deal, uneori n locuri aparate de natura sau alteori pe lnga cursuri de apa din cmpie. Primei categorii i apartin asezarile geto-dace de la Pietroasa, Gruiul Darii, Crlomanesti si Sapoca, unde gratie cercetarilor arheologica s-a stabilit existenta unor centre tribale (secolele II .e.n. - I e.n.) localizate ca atare pe Valea Buzaului, a Niscovului si a masivului Istrita. Dar se cuvine a fi amintite si alte descoperiri geto-dacice la Aldeni, Balteni, Monteoru, Naeni, Prundeni si Suditi, ori chiar aceea din apropierea statiei C.F.R. Buzau Sud. Brazda lui Novac de Nord se opreste n masivul Istritei, la Pietroasele, unde s-a identificat si un mare castru roman. Aflndu-se la ntretaiere de drumuri, Buzaul s-a remarcat si prin descoperirea unor tezaure monetare bizantine cum ar fi cel alcatuit din monede de bronz emise de Isac al II-lea Anghelos (1185- 1195), la care se adauga cele din acelasi metal, de la Alexios al II-lea Comnenul (1180-1183) gasite pe teritoriul orasului. Cercetarile arheologice ofera marturii privind persistenta fondului autohton trainic n fata valurilor de migratori. Procesul de nchegare a statului de sine statator ara Romneasca cuprinde si tinutul buzoian ca parte integranta a puterii centrale. Numele orasului deriva fara ndoiala de la cel al rului pe care este asezat. Desigur ca termenul a apartinut mai nti apei si apoi a trecut si asupra localitatii.

Denumirea s-a pastrat ntr-o scrisoare n limba greaca din secolul al IV-lea e.n. destinata sa informeze biserica din Capadocia (Asia Mica) despre mprejurarile n care predicatorul crestin Sava ,,Gotul" (din Gotia) a fost necat de oamenii lui Atarid (fiul unui sef de trib vizigot) la 12 aprilie 372, n apa rului Buzau. Faptul poate fi explicat numai datorita evenimentelor ce se petreceau n muntii Buzaului, unde vizigotii si stabilisera sub Atanaric centrul activitatii lor. n anul 1431 orasul este mentionat printre trgu-rile aflate n atentia speciala a domniei, care intervine la brasoveni si obtine ca negustorii din principalele centre ale arii Romnesti printre acestea aflndu-se si Buzaul - sa poata cumpara si vinde liber marfuri n orasul Brasov. De altfel, parcurgerea registrelor vigesimale ale Brasovului permite constatarea ca n ntreg secolul al XVI-lea Buzaul, prin marile cifre de afaceri, ocupa primul loc printre orasele arii Romnesti partenere de comert cu Brasovul. n vremea lui Radu cel Frumos, n anul 1504, Buzaul devine sediul celei de-a doua episcopii a arii Romnesti. Din a doua jumatate a veacului al XVI-lea, din anii 1570-1580, dateaza si sigiliul orasului. In anul 1589 asezarea buzoiana i aparea nobilului si omului de afaceri englez Henry Caven-disch, calator prin multe si nsemnate centre comerciale europene, drept un ,,oras mare, cu case din lemn", unde se gaseau negustori vestiti ; printre acestia se numarau multi greci din Cipru, cu ajutorul carora s-a aprovizionat pentru drumul lung ce-1 avea de parcurs. Mihai Viteazul a organizat aici o tabara militara puternica pentru a feri tara de pustiirile tatarilor ; de asemenea, n toamna anului 1599, nainte de a trece n fruntea unui corp de oaste n Transilvania, voievodul a stat o perioada la Buzau. La 9 octombrie 1600, trupele polone, care-1 sprijineau pe Simion Movila n actiunea sa de ocupare a tronului arii Romnesti, si faceau intrarea n Buzau, localitate pe care Stanislav Zolkiewski, unul din comandantii poloni, o considera ,,oras mare cu multe biserici si manastiri mai ales de caramida". Aflnd despre prezenta lui Mihai Viteazul la numai 6 mile de oras armata polona a asezat tunurile de bronz n trei biserici nalte din Buzau ; n timpul acestor ciocniri orasul a avut de suferit. Charles de Joppcourt, originar din Lorena, mercenar aflat n slujba Poloniei, a relatat despre excesele armatei polone n trecerea ei pe meleagurile buzoiene. Ciocnirea dintre trupele polone si oastea lui Mihai Viteazul, condusa de Baba Novac, a avut loc n apropiere de Buzau, la Ceptura. n anul 1616 orasul a fost, din nou, ars n parte si pradat. Cu toate vicisitudinile, Buzaul a ramas si n veacul al XVII-lea unul din centrele urbane importante ale arii Romnesti. Paul de Alep, prezent n Buzau la mijlocul secolului al XVII-lea, aminteste ca dupa plecarea din ,,trgul Rmnicului" (actualul oras Rmnicu Sarat) a ajuns ntr-un ,,oras mare", numit Buzau unde ,,se afla o manastire mare de piatra a carei biserica a fost ntemeiata de voievodul Radu (cel Frumos n.n,)" ; n continuare calatorul sirian mentiona ca lumea era mbelsugata si oamenii ospitalieri. Un alt calator, turcul Evlia Celebi, trecator si el prin Buzau n aceeasi perioada, scria : "Acest oras este asezat pe un ses cu cmpii ntinse. Are 600 de case si doua manastiri, una de constructie noua si cealalta veche, precum si 100 de dughene. Este un oras foarte placut, mpodobit cu vii si gradini. Snt multi barbati aratosi si multe femei placute". Buzaul a jucat un nsemnat rol cultural n timpul lui Constantin Brncoveanu, care a ntemeiat aici o tipografie, de sub teascurile careia au iesit, n anii 1691-1704, 14 carti ; activitatea tipografiei buzo-iene a continuat n veacul al XVIII-lea, cnd, ntre anii 17431762, aici au aparut alte 12 carti. MUZEUL JUDEEAN DE ISTORIE Bd. Nicolae Balcescu nr. 50 Meleagurile buzoiene au fost locuite nca din timpurile ndepartate ale paleoliticului. Acest fapt este reflectat si n muzeul orasului, unde aschiile de piatra, uneltele si ceramica

cie la Aldeni, Ghera-seni-Suditi si Pietroasele ilustreaza viata materiala din aceasta regiune, n cadrul comunei primitive. Densitatea asezarilor este dovedita si pentru epoca bronzului, prin manifestarile culturii Monte-oru la Sarata-Monteoru, Cetatuia, Aldeni si Berea. Rezultatele cercetarilor practicate n dava getica de la Crlomanesti snt prezente n muzeu n mod deosebit prin plastica din lut zoo- si antropomorfa. Bogatul material din castrul roman de la Pietroasele, precum si de la Costesti, Gheraseni, Maxenu, aduce contributii importante n cunoasterea procesului de romanizare, documentat stiintific n expozitia muzeului buzoian. Muzeul prezinta o copie a celebrului tezaur "Closca cu puii de aur", descoperit pe meleagurile buzoiene. Perioada etnogenezei este ilustrata de piesele gasite la Cndesti, Niscov, Izvorul Dulce, Zarnesti si n alte localitati. Mai snt expuse obiecte din epoca feudala : unelte de productie, ceramica smaltuita si ornamentata cu flori. Un larg spatiu expozitional este, de asemenea, rezervat epocilor moderna si contemporana. De la Buzau spre Mizil, calatorul dornic de a cunoaste o serie de vestigii arheologice se poate abate din drum spre a vizita Sarata-Monteoru si Pietroasele.

rap de figurina antropomorfa, clatind din epoca neolitica (cultura Gumelnita).

Ceramica din prima epoca a fierului.

5. SARATA-MONTEORU
Cobornd, la sud de Buzau, pe DN l B si apoi 10 km pe un drum local la dreapta prin comuna Merei se ajunge la Sarata-Monteoru. Pe dealul Cetatuia din Sarata-Monteoru a fost descoperita asezarea eponima a culturii Monteoru. Aceasta cuprinde un bogat complex arheologic de locuiri neolitice si din epoca bronzului completata cu un cimitir din aceeasi perioada, precum si resturi materiale din Hallstatt-ul timpuriu (prima epoca a fierului), din epoca geto-dacica, din secolul al IV-lea e.n. De asemenea, s-a mai descoperit o mare necropola de incineratie din secolele VI-VII e.n. si urme din secolul al XII-lea. Sapaturile efectuate n anii 1926-1927 de Ion Andriesescu si Ion Nestor au fost reluate de Ion Nestor ntre anii 1937-1953. Vestigiile culturii Monteoru raspindita pe dealul Cetatuia, si anume pe platoul Poiana Scorusului, au constituit un punct ntarit, fortificat cu un sant de aparare la rasarit, pe Col, de unde se patrundea dinspre cmpie. Colibele erau construite din frunzare din lemn cu lipitura de pamnt si podele subtiri din lut. n ultima perioada a bronzului, locuintele dispuneau de socluri de piatra. Esta semnalata si o constructie mare din bolovani de ru, folosita ca loc de cult sau casa tribala. Urmele de vietuire se ncheie n pragul epocii trzii a bronzului. n imediata apropiere a acesteia se cunosc sase cimitire de inhumatie, dintre care trei au fost distruse. Ele apartin fazelor de sfrsit ale culturii Monteoru. nhumatii erau nmormntati chirciti, cu un inventar variat, bazat pe ceramica, coliere, bratari, inele de bucla, inele de deget din bronz, sageti din silex si os, perle din sticla de forma rotunda si stelate. Incineratia s-a folosit numai pentru copii. De o deosebita importanta s-a dovedit a fi, prin materialul descoperit, necropola de incineratie (secolele VI-VII e.n.) de pe platourile Scorusului si Colului, apartinnd populatiei romnesti, purtatoare a culturii Ipotesti-Ciurel-Cndesti, cu un caracter crestin si dominant romano-bizantin. S-au descoperit l 586 morminte de incineratie n gropi si n urne. Ceramica cuprinde doua tipuri : autohtona, de origine daco-romana, si slava, mpreuna cu vasele din lut s-au gasit si margele din sticla si cornalina, fragmente dintr-un pahar de sticla, amnare, cutitase si sageti de provenienta avara, fibule eu trei sau cinci butoni, din bronz ori argint aurit, catarame din bronz si fier, cercei bizantini din argint cu granulatii, o

aplica lucrata n aur, decorata au-repousse. Toate acestea, ca de altfel si ceramica, snt arse secundar, datorita procesului de incinerare.

6. PIETROASELE
Parasind Sarata-Monteoru si revenind, prin comuna Merei, pe DN l B ce duce spre Ploiesti, dupa 4 km un drum local la dreapta merge catre comuna Pietroasele, localitate cunoscuta prin renumitul tezaur descoperit n anul 1837 si numit "Closca cu puii de aur", prin castrul si termele ridicate aici de romani. Tezaurul, n secolul trecut, s-a descoperit ntm-plator, n punctul "Valea Urgoaia", un tezaur compus initial din 22 de piese, din care se mai pastreaza astazi doar 12 (cea 19 kg), lucrate numai din aur sau din aur incrustat cu pietre pretioase si sticle colorate, n prezent tezaurul cuprinde urmatoarele piese : un vas (patera) concav cu placa anterioara decorata n relief n tehnica au-repousse ; un taler, cea mai mare si mai masiva piesa (7 kg), ornamentat pe margine cu elemente geometrice ; o cana nalta (eonochoe) bogat si variat ornamentata cu motive geometrice, vegetale si zoomorfe ; un colan simplu ; un colan cu inscriptie gravata ; un vas octogonal eu torti modelate n forma de pantere, decorat n tehnica jour ; un vas dodecagonal cu acelasi gen de torti, precum si cu acelasi stil decorativ ; un colan lat ; o fibula mare care reprezinta o pasare rapitoare cu aripile strnse si coada rasfrnta ; doua fibule mai mici n forma de pasare, unite printr-un lantisor de aur, ce prindeau vesmntul simetric, pe ambii umeri ; fibula mai mica ce reda, probabil, figura unei pasari foarte stilizata. Datarea si atribuirea etnica a tezaurului s-au facut pe baza colanului (sfarmat n doua) ce poarta gravate cuvintele ,,Gutani hailag" (,,A gotilor proprietate sacra snt"). Majoritatea specialistilor au datat tezaurul n secolul al IV-lea e.n. si 1-au atribuit regelui vizigot Athanaric ; altii 1-au considerat de origine ostrogota si ca atare au ncadrat tezaurul n perioada de maxima nflorire a puterii hunilor, respectiv la mijlocul veacului al V-lea. Castrul, n scopul lamuririi problemelor legate de tezaurul de la Pietroasele, n septembrie 1866, Alexandru Odobescu a executat sondaje informative n perimetrul comunei Pietroasele ; sapaturile s-au reluat n anul 1973. Cercetarile au fost orientate, cu precadere, pe laturile de vest, sud si est ale fortificatiei ce nscriu un plan rectangular cu laturile de aproximativ 158X124 m si colturile prevazute cu patru turnuri circulare. In perimetrul castrului nu s-au reperat constructii din piatra ; n schimb, n incinta existau doua tipuri de locuinte departajate din punct de vedere cronologic si deosebite ca sistem de lucru. Dintre acestea, primul nivel este reprezentat de o serie de baraci pe laturile de vest, sud si est. Ele aveau forma rectangulara, cu podeaua amenajata din lut galben. Al doilea nivel de case le cuprinde si pe cele ngropate n pamnt, dispuse fara ordine, dar aflate la departarea aproximativa de 7-10 m. Ele acopera sau taie nivelul baracilor. Materialul arheologic recoltat nsumeaza o varietate deosebita de piese. Astfel, se remarca lotul de fibule din bronz, de origine romana, datnd din secolele III-IV e.n., precum si cele cu capul n semidisc ncadrate n veacul al IV-lea e.n. Tot din bronz au fost executate vase miniaturale (fragmentare). La loc de frunte se situeaza cutitele de fier, unele, potrivit formelor si dimensiunilor, putnd fi folosite si ca arme de lupta. Nu lipsesc nici piesele de harnasament si de armament. Ceramica, lucrata la roata sau cu mna, dupa forma si pasta vaselor, se ncadreaza n secolele III-IV e.n. Momentul construirii castrului poate fi fixat dupa pacea ncheiata ntre romani si vizigoti (anul 333), data la care a fost ridicata si Brazda lui Novac de Nord. Stapnirea romana la Pietroasele si, n general, n aceasta regiune de deal, a durat pna n anul 367 e.n., cnd, n vremea mparatului Valens, relatiile dintre goti si romani se naspresc. Dupa data respectiva fortificatia de la Pietroasele si pierde rolul strategic, iar n interiorul castrului s-a instalat o populatie care folosea locuinte ngropate n pamnt.

In mod deosebit, datarea fortificatiei s-a facut pe baza a doua monede, una, descoperita la nivelul baracilor, emisa n timpul domniei mparatului Constantin al II-lea (337-361), iar a doua, aflata ntr-o locuinta-bordei, dateaza din perioada mparatului Valens. Termele. La aproximativ 400 m de castru, acoperite n prezent de soseaua Pietroasele sarnga si de trei gospodarii din comuna, se gasesc termele, ridicate n antichitate pe un promontoriu situat la confluenta a doua viroage ale vaii Cazaca, care aduna apele de la poalele dealului Istrita. Monumentul, reperat cu ocazia asfaltarii soselei amintite, a fost cercetat arheologic n anii 1976- 1978. n privinta tehnicii de constructie a zidurilor, se remarca faptul ca acestea s-au cladit n ntregime din piatra de cariera legata cu mortar. Termele - ale caror existenta si functionalitate se pun n legatura cu acelea ale fortificatiei din apropiere - au fost cladite o data cu aceasta.

7. PIETROASELE

,GRUIUL DARII"

La cea 4 km nord de centru comunei Pietroasele si la aproximativ 2 km nord de locul descoperirii tezaurului ,,Closca cu puii de aur", se afla o culme a masivului Istrita care poarta denumirea n zona de "Gruiul Darii" sau "La Grui". Platoul situat la 0 altitudine de 530 m are versantii dinspre est, sud si nord abrupti, iar pantele vestice, relativ line, snt aparate de un masiv val. Cercetarile arheologice ncepute n aceasta statiune n anul 1973 au dat posibilitatea de a se stabili existenta unei locuiri din epoca bronzului - cultura Monteoru suprapusa de alta mai trzie, geto-dacica. Prin materialul continut asezarea din a doua epoca a fierului a permis stabilirea a doua niveluri, unul din veacurile IV-III i.e.n., urmat de al doilea cuprins ntre secolele II .e.n. 1 e.n., perioada de timp n care se ncadreaza si valul. Dintre materialele arheologice descoperite mentionam, n afara de ceramica, existenta unor figurine antropomorfe, din lut, precum si a unor monede grecesti, dacice si romane.

8. NAEN!
La 4 km sud de Pietroasele se afla localitatea Na-eni unde a fost identificata si cercetata o asezare cu o necropola din perioada bronzului timpuriu. Ritul de nmormntare este n general inhumatia n pozitie puternic chircit. n cadrul cercetarilor de teren, un interes deosebit a prezentat, de asemenea, si mormntul de incineratie de la sfrsitul primei epoci a fierului.

9. BRADU
La nord de Pietroasele, nu departe de Buzau, pe valea Niscovului, strajuita de culmile dealurilor Istrita si Gaul, calatorului ce se ndreapta spre comuna Laposu i se nfatiseaza manastirea Bradu, n parte distrusa de vreme ; astfel se mai pastreaza - la colturile de nord-est si sud-est -, zidurile de aparare cu doua turnuri circulare. In interior, de o parte si de alta a turnului de poarta, adosate laturii de est (de altfel, singura portiune de zid mai bine conservata), se gasesc sase ncaperi boltite, dintre care doua au servit timp ndelungat drept magazii. Deasupra lor se mai vad nca urmele amenajarilor facute pentru scoala si primaria comunei Tisau, care au functionat aici pna n anul 1910. n afara, la circa 10 m sud, se observa, din loc n loc, la suprafata terenului resturile unei constructii de piatra, ce reprezinta o a doua incinta exterioara. Cercetarile arheologice din anii 1974-1976 au dus la descoperirea resturilor fundatiei unei alte biserici, din lemn, cu dimensiunea de 16 X 5 m, compartimentata n pronaos, naos si altar, ridicata foarte probabil la jumatatea secolului al XV-lea. De altfel, traditia locala o atribuie doamnei Neaga, sotia voievodului Mihnea Turcitul. Documentar nsa se stie ca la 15 ianuarie 1600 ntre aldamasarii martori la o vnzare de pamnt a fost trecut si Dra-gomir de la ,,Manastirea Bradu". n cadrul cercetarilor arheologice s-au mai descoperit doua monede. Prima de la Selim I (1512- 1520), de unde se deduce ca aceasta constructie a fost distrusa cu ocazia incursiunii trupelor beiului de Nicopole, mpotriva buzoienilor sprijinitori ai pretendentului Vlad Dragomir-Calugarul, n noiembrie 1521. Cea de-a doua moneda, o jumatate de gros de la Sigismund I al Poloniei (1506-1548), a permis emiterea ideii ca edificiul din caramida care a suprapus pe cel din lemn a fost naltat imediat dupa anul 1521, ceea ce ar corespunde cu perioada de domnie a lui Radu de la Afumati (1522-1529). Prevazut cu un plan dreptunghiular alcatuit din altar, naos si pronaos, lacasul are lungimea de cea 16 m. Compozitia fatadei este deosebit de simpla si frumoasa. Astfel, un bru puternic ncinge zidul exterior pe mijlocul naltimii, ntre cele doua re-aistre de firide nguste, n registrul superior firidele snt arcuite cu cte un semicerc aplicat n relief, iar n cel inferior ele devin panouri dreptunghiulare retrase. Fatada a fost decorata cu o caramida aparenta asezata n fsii, iar ntre acestea cu panouri tencuite. Ferestrele au ancadramente adaugate n veacul al XVII-lea, realizate dintr-o piatra simpla, cu un profil adncit pe mijloc.

Desele navaliri si conflictele dintre partidele boieresti au impus la sfrsitul secolului al XVI-lea fortificarea unor puncte ce deveneau loc de refugiu. Astfel descoperirea lnga turnul de poarta al incintei fortificate permite datarea acesteia dupa anul 1566. Tot atunci s-au construit chiliile, precum si o cladire, pe latura de vest, din care s-au mai pastrat doar beciurile. Chiliile cuprind partea de nord si de sud a incintei, iar spre aceea dinspre vest se afla trapeza. La sfrsitul secolului al XVIII-lea n urma unui atac, dupa cum au demonstrat urmele de arsura descoperite n vestul incintei, edificiul a fost distrus ; i-au fost darmate zidurile mprejmuitoare, chiliile si staretia. Ceva mai trziu se reface numai incinta, fara chilii si staretie. 10. CRLOMNEsTI Mergnd de la Buzau pe DN 2 B pna la Cndesti, iar de aici pe un drum local nca 5 km se ajunge n satul Crlomnesti (comuna Vernesti) unde se afla o statiune arheologica. Dava de la Crlomnesti era cunoscuta de Alexandru Odobescu nca din anul 1871 ; ea purta numele de "Movila cu cetate" de la gura Nisco-vului. Primele cercetari sistematice au nceput n anul 1967, fiind reluate n anul 1972. S-a stabilit existenta aici a unei asezari din epoca bronzului (cultura Monteoru), precum si a unei cetati dacice datata ntre mijlocul secolului al II-lea .e.n. si mijlocul secolului I .e.n. Printre cele mai interesante descoperiri se numara statuetele zoo- si antropomorfe, care aduc reale contributii la cunoasterea artei geto-dacice.