Formule de determinare a costului

Costul stocurilor care nu sunt fungibile si al bunurilor sau serviciilor care fac obiectul unor comenzi distincte este determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale. Un bun fungibil este acel bun de o astfel de natura si substanta incat poate fi schimbat sau inlocuit, partial * sau in totalitate, cu un alt bun de natura si substanta similare . Cu exceptia celor prezentate mai sus, costul stocurilor este determinat cu ajutorul formulei primul-intrat, primul-iesit (FIFO) sau a costului mediu ponderat (CMP). ATENTIE: IAS 2 interzice utilizarea metodei ultimul-intrat, primul-iesit (LIFO). Trebuie sa utilizati aceeasi formula de determinare a costului pentru toate stocurile de natura si utilizare similara. Poate fi justificata folosirea unor formule diferite de determinare a costului, pentru stocurile de natura sau utilizare diferite. Formula FIFO presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se si vand primele si, prin urmare, elementele care raman in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fost cumparate sau produse cel mai recent. Formula CMP calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa receptia fiecarui transport, in functie de circumstantele in care se gaseste entitatea. Situatia stocurilor de marfuri la societatea ABC, in luna martie, se prezinta astfel:

Care este valoarea stocului la sfarsitul lunii, in cazul in care entitatea utilizeaza metoda FIFO la evaluarea stocurilor la iesire? In situatia in care se utilizeaza metoda FIFO, valoarea stocului final se determina astfel:

Data 01.03 08.03 12.03 19.03 22.03 27.03 29.03

Intrari 600 250 50 280

Iesiri 600 200 50 50 240 190

Miscari Cost unitar Valoare 200 120.000 280 70.000 250 12.500 200 120.0000 280 560.000 176.000 310 86.800 280 140.000 250 12.500 310 74.400 100.900 325 61.750

Stoc existent Cantitate Cost unitar 600 200 600 250 250 280 600 200 250 280 50 250 50 280 50 250 50 280 50 250 280 310 40 310 40 310 190 325

Valoare 120.000 200 70.000 190.000 120.000 70.000 12.500 202.500 14.000 12.500 26.500 14.000 12.500 86.800 113.300 12.400 12.400 61.750 74.150

Rezulta ca valoarea stocului la sfarsitul lunii este de 74.150 RON. Care este profitul brut obtinut de entitate la sfarsitul lunii martie, stiind ca pretul de vanzare practicat este de 300 RON/ buc. pana pe data de 20.03 si 330 RON/buc., dupa aceasta perioada.

Data 19.03

Cantitate 600 200

Pret 330 330

Cost 200

Profit 600 x (300 200) = 60.000 200 x (300 280) = 4.000 64.000 50 x (330 280) = 2.500 50 x (330 250) = 4.000 240 x (330 310) = 4.800 11.300 75.300

27.03

50 50 240

330 330 330

280 250 310

PROFIT TOTAL:

Valoarea realizabila neta

Nu puteti recupera costul stocurilor daca:

erii pe piata;

zarii. Trebuie sa retineti faptul ca activele nu trebuie sa fie prezentate in bilant la o valoare mai mare decat cea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor. Practica diminuarii valorii stocurilor sub cost, pana la valoarea realizabila neta (VRN), este consecventa cu acest principiu. De regula, valoarea stocurilor este diminuata pana la valoarea realizabila neta element cu element. Uneori insa poate fi mai adecvat sa se grupeze elementele similare sau cele conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse si care nu pot, practic, sa fie evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse (de exemplu, bunurile care au utilizare similara, care sunt produse si comercializate in aceeasi zona geografica). Entitatea ABC are ca obiect de activitate vanzarea de articole de incaltaminte. Situatia stocurilor de incaltaminte se prezinta astfel:

Specificare Pantofi piele masura 40 masura 42 masura 44 Cizme piele masura 46 masura 48

Cantitate

Cost unitar

VRN unitara

600 300 300

30 40 50

34 36 52

900 600

100 80

90 82

Evaluati stocurile de marfuri la sfarsitul anului, conform IAS 2 Stocuri. Entitatea poate apela la trei metode de evaluare a stocurilor sale: 1. Metoda de calcul element cu element presupune compararea costului cu valoarea realizabila neta pentru fiecare articol din stoc si se prezinta astfel:

Specificare

Cantitate

Cost unitara

VRN unitara

Valoare stoc la cost

VRN a stocului

Valoare recunoscuta

Pantofi piele masura 40 600 300 masura 42 300 30 40 50 34 36 52 18.000 12.000 15.000 20.400 10.800 15.600 18.000 10.800 15.000

masura 44 Cizme piele masura 46 900 600 masura 48 Valoare totala 183.000 177.000 100 80 90 82 90.000 48.000 81.000 49.200 81.000 48.000

Pantofii avand masurile 40, 44 si cizmele cu masura 48 nu sunt depreciate (VRN > cost), insa pentru cei cu masura 42 se va inregistra o depreciere de 1.200 RON, iar pentru cizmele masura 46, o depreciere la nivelul sumei de 9.000 RON. 2. Metoda pe categorii de articole presupune o comparatie intre costul total si VRN a fiecarei categorii de articole si conduce la urmatorul rezultat: Specificare Cantitate Cost unitar VRN unitara Valoare stoc VRN a la cost stocului Valoare recunoscuta 45.000 Pantofi piele masura 40 masura 42 45.000 18.000 12.000 15.000 46.800 20.400 10.800 15.600

600 300 300

30 40 50

34 36 52

masura 44 Cizme piele masura 46 masura 48 Valoare totala

130.200 100 80

900 600

90 82

138.000 90.000 48.000 183.000

130.200 81.000 49.200 177.000

Stocurile de pantofi din piele nu sunt depreciate (VRN > cost), insa pentru cizmele din piele entitatea in cauza va inregistra o depreciere pentru suma de 7.800 RON. 3. Metoda de calcul total, unde nu se tine seama de categoriile de articole (pantofi piele si cizme piele), ci se compara totalul valorii costului cu totalul VRN, astfel: Standarde Internationale de Contabilitate asupra stocurilor S 84/014

Specificare Cantitate Cost VRN Valoare stoc VRN a Valoare unitar unitara la cost stocului recunoscuta

Pantofi piele masura 40 masura 42 masura 44 Cizme piele masura 46 masura 48 Valoare totala

45.000 46.800 600 30 34 18.000 20.400 300 40 36 12.000 10.800 300 50 52 15.000 15.600 138.000 130.200 900 100 90 90.000 81.000 600 80 82 48.000 49.200 183.000 177.000

Se inregistreaza o depreciere a stocurilor la nivelul sumei de 6.000 RON, deoarece VRN este mai mica decat costul stocurilor. Estimarea valorii realizabile nete tine cont si de scopul pentru care stocurile sunt detinute. De exemplu, pentru stocurile care urmeaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme incheiate, valoarea realizabila neta este pretul stabilit contractual. In cazul in care cantitatea contractata este mai mica decat cantitatea detinuta in stoc, valoarea realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vanzare practicate pe piata. In cursul anului N, entitatea ABC cumpara 500 de birouri cu scopul de a le revinde. Costul unitar de achizitie este de 320 lei, iar pretul de vanzare de pe piata este de 450 lei. Entitatea a incheiat un contract ferm pentru vanzarea in anul N+1 a 300 de birouri, pretul stabilit contractual fiind de 380 lei. Costurile estimate necesare oricarei vanzari pe piata se ridica la 110 lei/birou. Cum se inregistreaza la sfarsitul anului N deprecierea stocurilor? Cost = 500 x 320 = 160.000 lei VRN = 300 x 380 + 200 x 450 500 x 110 = 114.000 + 90.000 55.000 = 149.000 lei Deoarece VRN este mai mica decat costul de achizitie, atunci se va inregistra o depreciere la nivelul sumei de 11.000 lei. 607 371 11.000 lei 11.000 lei

Cheltuieli privind marfurile

Marfuri

In conformitate cu O.M.F.P. nr. 1.752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustari pentru depreciere. Astfel, in cazul deprecierii stocurilor de marfuri, se inregistreaza: 6814 397 11.000 lei 11.000 lei

Cheltuieli de exploatare privind Ajustari pentru ajustarile pentru deprecierea deprecierea marfurilor activelor circulante Nu trebuie sa diminuati sub cost valoarea materialelor si a consumabilelor folosite in productie daca puteti estima ca produsele finite in care urmeaza sa le incorporati vor fi vandute pentru un pret mai mare sau egal cu costul lor. Daca estimati ca valoarea realizabila neta a produselor finite va fi inferioara costului de productie, atunci veti diminua pana la valoarea realizabila neta si costul materiilor prime si al materialelor aferente. In aceste cazuri, costul de inlocuire a materialelor poate fi cea mai adecvata masura a valorii realizabile nete. Entitatea ABC cumpara in cursul anului N un stoc de stofa la costul de achizitie de 30.000 lei. La sfarsitul anului N, se estimeaza pentru stofa o valoare realizabila neta de 26.000 lei. Totodata, conducerea entitatii estimeaza ca produsele finite in care urmeaza sa fie incorporata stofa vor fi vandute la pretul de 75.000 lei, costul de productie fiind estimat la 68.000 lei. Cum se inregistreaza deprecierea stocului de stofa la sfarsitul anului N? Dar daca pentru produsele finite se estimeaza un pret de vanzare de 64.000 lei? CAZUL 1 (Cost 68.000 lei, VRN 75.000 lei): Deoarece VRN a produselor finite este mai mare decat costul de productie, atunci materiile prime vor ramane in continuare inregistrate la costul de achizitie de 30.000 lei. La sfarsitul anului N, nu se va inregistra nicio inregistrare privind deprecierea stocurilor. CAZUL 2 (Cost 68.000 lei, VRN 64.000 lei): Deoarece VRN a produselor finite este mai mica decat costul de productie, atunci pentru materiile prime se va inregistra o depreciere la nivelul sumei de 4.000 lei. 601 301 4.000 lei 4.000 lei

Cheltuieli cu materii prime Materii prime In conformitate cu O.M.F.P. nr. 1.752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustari pentru depreciere. Astfel, in cazul deprecierii stocurilor de materii prime, se inregistreaza:

6814

391

4.000 lei

4.000 lei

Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante

Ajustari pentru deprecierea materiilor prime

Atunci cand vindeti stocuri, veti recunoaste o cheltuiala in contul de profit si pierdere pentru valoarea contabila a stocurilor, in perioada in care recunoasteti si venitul aferent. Prezentarea informatiilor Situatiile financiare anuale trebuie sa cuprinda urmatoarele informatii referitoare la stocuri:

le utilizate la determinarea costului; ocuri; minus costurile de vanzare;

A. Obiectiv Descrierea tratamentului contabil al stocurilor n sistemul costului istoric. Standardul ofera indicatii referitoare la recunoasterea valorii stocurilor la data bilantului, determinarea costului stocurilor si recunoasterea cheltuielilor cu stocurile, considernd orice nregistrare la valoarea realizabila neta. De asemenea, Standardul ofera indicatii referitoare la procedeele practice de determinare a costului stocurilor. B. Aria de aplicabilitate IAS 2 se aplica pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate n situatiile financiare ntocmite n sistemul costului istoric, cu exceptia: a) productiei n curs de executie obtinuta n cadrul contractelor de constructie, inclusiv celor de prestari de servicii direct legate de acestea (IAS 11 - Contracte de constructie); b) instrumentelor financiare (IAS 39 - Instrumente financiare: recunoastere si evaluare); c) stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri care apartin producatorilor atunci cnd sunt evaluate la valoarea realizabila neta, pe baza unor practici specifice fiecarui sector n parte. C. Definitii Stocurile sunt active: a) b) detinute pentru a fi vndute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; n curs de productie pentru a fi vndute n perioadele urmatoare;

c) sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru productia unor bunuri sau pentru realizarea unor servicii. Valoarea neta realizabila este pretul de vnzare estimat a fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc, precum si a costurilor asociate vnzarii acestuia. D. Aspecte principale 1. Evaluarea stocurilor Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cupr 19319c213t inda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent. Aceste costuri pot fi: a) Costurile de achizitie a stocurilor care cuprind pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care ntreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achizitie. Costurile de achizitie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din achizitionarea recenta de bunuri facturate n valuta doar n acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul alternativ prevazut de IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar. Aceste diferente de curs valutar se limiteaza doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata mpotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afecteaza datorii care nu pot fi deconectate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor. b) Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fi costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de transformarea materialelor n produse finite. Regia fixa de productie consta n acele costuri indirecte de productie care ramn relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, ntretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta n acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt costurile indirecte cu materiile prime si materialele si cu forta de munca. Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitatii normale de productie. Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, n medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, n conditii normale, avnd n vedere si pierderea de capacitate rezultata din ntretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de productie poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala. Valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati de produs se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala n perioada n care a aparut. n exercitiile n care se nregistreaza o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati de produs este diminuata, astfel nct stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare dect costul lor. Regia variabila este alocata fiecarei unitati de produs pe baza folosirii reale a facilitatilor productive. Un proces de productie poate aduce la obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, al produselor cuplate sau n cazul n care un produs este principal si altul este un produs secundar. Atunci cnd costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs n parte, acesta se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa.

Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vnzare relativa pe fiecare produs, fie n stadiul de productie n care produsele devin identificabile, fie n momentul finalizarii procesului de productie. Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. n aceste cazuri, ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera n mod semnificativ fata de costul sau. c) Alte costuri se includ n costul stocurilor numai n masura n care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile n forma si n locul n care se gasesc n prezent. De exemplu, poate fi adecvata includerea n costul stocurilor a regiilor sau costul proiectarii produselor destinate anumitor clienti. Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse n costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei n care au survenit: a) Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie nregistrate peste limitele normale admise; b) Cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor n care astfel de costuri sunt necesare n procesul de productie, anterior trecerii ntr-o noua faza de fabricatie; c) Regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor n forma si n locul n care se gasesc n prezent; si d) Costuri de desfacere.

n anumite circumstante, costul ndatorarii poate fi inclus n costul stocurilor. Aceste circumstante sunt identificate prin tratamentul contabil alternativ permis IAS 23 Costul ndatorarii. Costul stocurilor unui prestator de servicii. Costul stocurilor unui prestator de servicii consta, n primul rnd, din manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat n furnizarea serviciilor, inclusiv personalul nsarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Costurile cu personalul angajat n activitatea de desfacere si administratie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli n perioada n care au loc. Tehnici de masurare a costurilor Diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu amanuntul, pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode aproximeaza costul. Costul standard ia n considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, n functie de conditiile actuale.

Metoda pretului cu amanuntul este adesea folosita n comertul cu amanuntul pentru a masura costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vndute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vnzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia n considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vnzare initial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament. Formule de determinare a costului Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifica a costurilor individuale. Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita n cazurile n care stocurile cuprind un numar mare de elemente care sunt, de regula, fungibile. n aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce ramn n stoc este metoda "primul intrat-primul iesit" (FIFO) sau metoda a costului mediu ponderat (CMP). Metoda primul intrat-primul iesit (FIFO) presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se si vnd primele si, prin urmare, elementele care ramn n stoc la sfrsitul perioadei sunt cele cumparate sau produse cel mai recent. Exemplu:
Data
01.01 05.01

Intrari Cantitate
20 15

Iesiri Valoare
1200 750

Stoc Valoare Cantitate

20 20 15

Pret
60 50

Cantitate

Pret

Pret Valoare
60 60 50 60 50 60 50 70 50 70 1200 1200 750 780 750 780 750 700 350 700

10.01

60

420

13 15

12.01

10

70

700

13 15 10

31.01

13 8

60 50

780 400

7 10

Prin aplicarea acestei metode, stocul ramas la finele perioadei este de 1.050 unitati monetare.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate n stoc la nceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate n timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa receptia fiecarei intrari, n functie de circumstantele n care se gaseste ntreprinderea. Exemplu: Data
01.01 05.01 10.01 12.01 31.01 Cantitate 20 15 10

Intrari
Pret 60 50 70 Valoare 1200 750 700 21 Cantitate

Iesiri
Pret Valoare Cantitate 20 35 28 38 17

Stoc
Pret 60 55.71 55.71 59.47 59.47 Valoare 1200 1950 1560 2260 1,011

55.71 59.47

390 1,249

Prin aplicarea acestei metode, stocul ramas la finele perioadei este de 1.011 unitati monetare. Tratamentul contabil alternativ, respectiv metoda "ultimul intrat, primul-iesit" (LIFO) nu mai este permisa de noua varianta a IAS 2. Valoarea realizabila neta

Valoarea realizabila neta este pretul de vnzare estimat n conditiile normale de activitate, diminuat cu costurile necesare finalizarii lor, precum si cu costurile de vnzare. Costul stocurilor nu este recuperabil daca aceste stocuri au suferit deteriorari, au fost uzate moral integral sau partial sau preturile lor de vnzare s-au diminuat. Practica diminuarii valorii stocurilor sub cost, pna la valoarea realizabila neta, este consecventa cu principiul conform caruia activele nu trebuie reflectate n bilant la o valoare mai mare dect valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vnzarea lor. De obicei, stocurile sunt diminuate pna la valoarea realizabila neta element cu element. n unele cazuri poate fi mai adecvata gruparea elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse care au scopuri sau utilizari similare, stocuri care sunt produse sau comercializate n aceeasi zona geografica, etc. Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi n momentul n care are loc estimarea valorii stocurilor si trebuie sa ia n considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt direct legate de evenimentele care au intervenit dupa finele perioadei, n masura n care aceste evenimente confirma conditiile existente la sfrsitul perioadei. Estimarea valorii realizabile nete ia n considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt detinute. Astfel, valoarea realizabila neta a stocurilor ce urmeaza a fi livrate n

baza unor contracte ferme pentru vnzarea de bunuri sau prestarea de servicii este pretul stabilit contractual. n situatia n care cantitatea contractata este mai mica dect cantitatea detinuta, valoarea realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vnzare practicate pe piata. Valoarea materialelor si a consumabilelor folosite n productie nu este diminuata sub cost daca se estimeaza ca produsele finite n care urmeaza sa se ncorporeze vor fi vndute pentru un pret mai mare sau egal cu costul lor. n caz contrar, costul materialelor aferente se diminueaza pna la valoarea realizabila neta. Pentru fiecare perioada ulterioara se efectueaza o noua evaluare a valorii realizabile nete. Daca acele conditii care au determinat decizia de a diminua valoarea realizabila neta au ncetat sa mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel nct noua valoare contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare dintre valoarea de intrare si valoarea realizabila neta revizuita. Recunoasterea stocurilor pe cheltuieli Atunci cnd stocurile sunt vndute, valoarea contabila a stocurilor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala n perioada n care a fost recunoscut venitul corespunzator. Valoarea oricarei diminuari a stocurilor pna la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuiala n perioada n care are loc diminuarea sau pierderea de valoare. Valoarea oricarei stornari a diminuarii valorii stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscuta ca o reducere a cheltuielii cu stocurile n perioada n care a avut loc stornarea. Procesul de recunoastere ca o cheltuiala a valorii stocurilor vndute duce la conectarea costurilor la veniturile din activitatea curenta. Stocurile ncorporate ntr-un alt activ imobilizat realizat n regie proprie sunt recunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei utile de viata a acelui activ. Prezentarea informatiilor Situatiile financiare trebuie sa prezinte cel putin urmatoarele informatii: a) Politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru determinarea costului; b) Valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri, grupate ntr-un mod adecvat ntreprinderii; c) Valoarea contabila a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabila neta; d) Valoarea oricaror stornari ale diminuarilor valorii stocurilor;

e) Circumstantele sau evenimentele care au dus la aparitia unor astfel de stornari ale diminuarii valorii stocurilor; f) Valoarea stocurilor gajate n contul datoriilor Informatiile privind valoarea contabila a diverselor categorii de stocuri, precum si dimensiunea modificarilor acestor active sunt utile beneficiarilor situatiilor financiare. Cele mai ntlnite clasificari ale stocurilor cuprind: marfuri, materii prime, materiale, productia n curs si produse finite. Stocurile unui prestator de servicii pot fi descrise ca productie n curs de executie. Situatiile financiare trebuie sa prezinte una dintre urmatoarele informatii: a) costul stocurilor recunoscut ca o cheltuiala n cursul perioadei; b) costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa natura lor recunoscute ca o cheltuiala n cursul perioadei. Costul stocurilor recunoscute ca o cheltuiala n cursul perioadei consta n acele costuri care fusesera incluse n evaluarea stocurilor vndute, regia de productie nealocata si valoarea anormala a costurilor de productie a stocurilor.

Calculul si analiza principalilor indicatori economicofinanciari

More Sharing ServicesShare | Share on googleShare on facebookShare on twitterShare on email Cuvinte cheie: indicatori economici, contabilitate

expert contabil Monica Toma Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari In conformitate cu Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, entitatile intocmesc situatii financiare anuale, din a caror componenta fac parte si notele explicative. La pct. 280 din reglementarile mentionate sunt prezentate formatele notelor explicative. Din structura celor 10 note explicative prezentate, una dintre acestea se refera la Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari. Importanta calcularii indicatorilor economico-financiari consta in cunoasterea evolutiei acestora si in compararea cu exercitiile financiare precedente, ceea ce ofera conducerii entitatii, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact in procesul decizional. De asemenea, cunoasterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparatii cu alte entitati din sectoare de activitate similare, autohtone sau internationale. Principalele grupe de indicatori sunt: indicatori de lichiditate, indicatori de risc, indicatori de acivitate (de gestiune), precum si

 indicatori de profitabilitate si solvabilitate. Pentru o mai buna intelegere a calculului indicatorilor economico-financiari, in continuare prezentam exemplificat un bilant si un cont de profit si pierdere la entitatea Omega. BILANT la 31 decembrie 2007 -lei Active Active circulante Disponibilitati banesti Clienti Alte creante comerciale Stocuri Cheltuieli in avans Total active circulante Imobilizari corporale Terenuri Cladiri Mijloace de transport Mobilier si accesorii Minus: amortizarea cumulata Total imobilizari corporale Total active Datorii si capitaluri proprii Datorii pe termen scurt Furnizori Efecte comerciale de platit Salarii Impozite pe salarii Dobanzi si dividende Impozite pe profit Total datorii pe termen scurt Datorii pe termen lung Efecte comerciale de platit Furnizori Alte datorii Total datorii pe termen lung Capitalul social Capital subscris varsat Capital subscris nevarsat Capital social Profitul exercitiului financiar Capitaluri proprii Total datorii si capitaluri proprii

41 948 47 1.493 21 2.550 173 1.625 188 127 1.596 517 3.067

236 209 67 6 102 39 659 1.206 37 41 1.284 250 175 425 699 1.124 3.067

Contul de profit si pierdere la 31 decembrie 2006 -leiVanzari Minus: Rabaturi acordate Vanzari nete Costul bunurilor vandute (cifra de afaceri) Venituri din exploatare Cheltuielile privind vanzarile Salarii si comisioane Impozite pe salarii (pers.comercial) Deplasari Publicitate Materiale Total cheltuieli privind vanzarile Cheltuieli administrative Salarii conducere si administrative Impozite pe salarii aferente Deplasari Materiale consumabile Cheltuieli postale, telefon Chirii Cheltuieli juridice, onorarii Audit Amortizare Reparatii si intretinere Cheltuieli privind creantele incerte Asigurari Alte cheltuieli generale Total cheltuieli administrative Total cheltuieli administrative si privind vanzarile Profit din exploatare Alte venituri si cheltuieli Cheltuieli privind dobanzile Venituri din cedarea activelor Profit inainte de impozitare Impozit pe profit Profit net 7.216 62 7.154 5.162 1.992 387 71 56 131 96 741 276 34 28 38 48 19 14 20 73 57 166 36 73 882 1.623

369 120 537 786 87 699

Pe baza informatiilor din situatiile financiare, societatea determina o serie de indicatori grupati astfel: I. Indicatori de lichiditate Indicatorii din aceasta grupa arata capacitatea activelor din cadrul entitatii de a se transforma in bani, fara riscuri.

1. Lichiditate curenta = Active curente = 2.550 = 3,9 Datorii curente 659 Indicatorul arata suma cu care activele circulante depasesc datoriile pe termen scut si ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente. Valoarea recomandata si acceptabila este in jur de 2. Deci, cu cat valoarea acestuia este mai mare, cu atat situatia entitatii este mai buna. 2. Lichiditate imediata = Active curente Stocuri = (test acid) Datorii curente = 2.550 1.493 = 1,6 659 Acest indicator elimina stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat in disponibilitati, exprimand capacitatea entitatii de a plati datoriile. Valoarea recomandata este in jur de 1. Cu cat testul acid este mai mare decat 1, cu atat situatia entitatii este mai buna. II. Indicatori de risc 1. Gradul de indatorare = Capital imprumutat x 100 sau Capital propriu = Capital imprumutat x 100 = 1.284 x 100 = 53,3% Capital angajat 1.284 + 1.124 Capital imprumutat = credite peste 1 an Capital angajat = capital social + rezerve + credite peste 1 an Indicatorul arata cat la suta din capitalurile proprii reprezinta creditele peste 1 an si posibilitatea acoperirii acestora din rezerve si capitalul social. Riscul nu trebuie sa se ridice la mai mult de 30%. 2. Indicatorul privind acoperirea dobanzilor = Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit = 369 = 3,075 Cheltuieli cu dobanda 120 Acest indicator determina de cate ori entitatea achita cheltuielile cu dobanda. Cu cat valoarea acestuia este mai mica, cu atat pozitia entitatii este mai riscanta. III. Indicatori de activitate (de gestiune) Indicatorii de activitate furnizeaza informatii cu privire la: viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii; capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatilor comerciale de baza ale entitatii. 1. Viteza de rotatie a stocurilor = Costul vanzarilor = 5.162 = 3,5 Stocul mediu 1.493 Indicatorul arata de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar.

2. Numarul de zile de stocare (durata medie de vanzare) = Stocul mediu x 365 = 1.493 x 365 = 104,1 zile Costul vanzarilor 5.162 Indicatorul indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate. Cu cat numarul de zile este mai mic, cu atat situatia este mai buna, in sensul ca stocurile sunt utilizate in procesul de productie, aprovizionarile cu stocuri sunt ritmice si nu exista riscul de a inregistra stocuri cu miscare lenta sau greu vandabile. 3. Viteza de rotatie a debitelor-clienti = Sold mediu clienti x 365 = Cifra de afaceri = 948 x 365 = 48,36 zile 7.154 Cand valoarea indicatorului este mare, rezulta ca in unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si in consecinta creantele sunt mai greu de incasat (clienti rai platnici). Entitatea trebuie sa ia masurile care se impun pentru urgentarea incasarii acestora. 4. Viteza de rotatie a creditelor-furnizori = Sold mediu furnizori x 365 = 236 x 365 = 16,68 zile Achizitii de bunuri (fara servicii) 5.162 (sau Cifra de afaceri) Indicatorul exprima numarul de zile de creditare pe care entitatea il obtine de la furnizorii sai. 5. Viteza de rotatie a activelor imobilizate = Cifra de afaceri = Active imobilizate = 5.162 = 9,98 ori 517 Indicatorul exprima numarul de rotatii efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, se evalueaza eficienta managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate prin exploatarea acestora. 6. Viteza de rotatie a activelor totale = Cifra de afaceri = Total active = 5.162 = 1,68 ori 3.067 Indicatorul evalueaza eficienta managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de activele entitatii. IV. Indicatori de profitabilitate Indicatorii din aceasta grupa exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele disponibile.

1. Rentabilitatea capitalului angajat = Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit = 369 = 0,15 Capital angajat 2.408 Indicatorul reprezinta profitul pe care il obtine entitatea din banii investiti in afacere. 2. Marja bruta din vanzari = Profit brut din vanzari x 100 = Cifra de afaceri

= 369 x 100= 7,15% 5.162 O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina un pret optim de vanzare. 3 . Profitabilitate = Profit din exploatare = 369 = 0,15 Capital angajat 2.408 Atunci cand profitabilitatea este mai mica decat rata dobanzii de baza pe termen lung, conducerea entitatii ar trebui sa analizeze situatia in sensul orientarii activelor intr-o alta directie de utilizare sau chiar sa procedeze la lichidarea unitatii sau alta procedura de reorganizare, in cazul in care profitabilitatea nu poate fi imbunatatita. 4. Eficienta = V. Solvabilitatea pe termen lung Pe baza indicatorilor din aceasta grupa, se stabileste capacitatea entitatii de a face fata datoriilor pe termen lung. 1. Raportul datorii la capitalul propriu = Total datorii = Capital propriu = 1.284 + 659 = 1,7 1.124 Daca acest indicator este prea ridicat, acest lucru ar putea semnaliza ca entitatea si-a consumat intreaga capacitate de indatorare si nu dispune de o marja de manevra in cazul unor evenimente viitoare nefavorabile. Daca tendinta de evolutie a indicatorului este ascendenta, aceasta ar putea insemna ca profiturile sunt prea scazute pentru a putea acoperi nevoile entitatii. Daca evolutia este descendenta, atunci s-ar putea ca entitatea sa se afle intr-o situatie favorabila si sa fie in masura sa pregateasca terenul pentru o viitoare expansiune. 2. Raportul Imobilizari corporale nete la capitalul propriu = = Capital propriu Imobilizari necorporale = 1.124 = 1

Capital propriu

1.124

Acest indicator da informatii cu privire la calitatea curenta a capitalului propriu, deoarece sunt eliminate active necorporale, precum fondul comercial, a carui materializare depinde in totalitate de activitatile viitoare. 3. Gradul de acoperire a dobanzilor = Profit din exploatare = Cheltuieli privind dobanzile = 369 = 3,1 120 Indicatorul exprima capacitatea entitatii de a face fata obligatiilor de plata a dobanzilor, care este mai curand o functie a capacitatii acesteia de a genera un flux de trezorerie pozitiv din activitatea de exploatare, atat pe termen scurt, cat si in perspectiva. Astfel, gradul de acoperire a dobanzilor arata cat de stabila este capacitatea entitatii de a-si onora obligatiile de plata privind dobanzile. Acestia sunt principalii indicatori pe care o entitate ar trebui sa-i calculeze in momentul in care se face analiza patrimoniala pe baza situatiilor financiare. Interpretarea acestor indicatori scoate in evidenta riscul de insolvabilitate a entitatii. Aceasta consta in incapacitatea entitatii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti. Analiza elementelor de activ si de pasiv, prin prisma criteriilor de lichiditate presupune si realizarea unei abordari juridice a capitalurilor proprii. Din punct de vedere contabil, capitalurile proprii sunt la nivelul actuvului net si reprezinta interesul rezidual al actionarilor/asociatilor. Astfel, potrivit prevederilor art. 153 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in situatia in care consiliul de administratie, respectiv directoratul constata ca, in urma unor pierderi, stabilite prin situatiile financiare anuale aprobate conform legii activul net, determinat ca diferenta intre totalul activelor si totalul datoriilor acesteia, reprezinta mai putin de jumatate din valoarea capitalului social, vor convoca adunarea generala extraordinara, pentru a hotari reintregirea capitalului, reducerea lui la valoarea ramasa sau dizolvarea societatii. Se constata ca acele entitati care dispun de lichiditati insuficiente, fie pentru acoperirea datoriilor contractate, fie pentru finantarea cresterii economice, sunt de fapt niste societati carora le lipseste flexibilitatea financiara, situatie pe care utilizatorii de situatii financiare si in special actionarii trebuie sa o cunoasca.
24