Sunteți pe pagina 1din 4
 
Predica Părintelui Cleopa la Duminica a XXII-adupă Rusalii
( Despre iad )
Şi în iad, ridicîndu-şi ochii săi, fiind în munci,el a văzut pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sînul lui
(Luca 16, 23)Iubiţi credincioşi,Sfînta Evanghelie de azi ne îndeamnă să vorbim despre iad. Astfel, vom arăta ce este iadul, care sîntmărturiile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi despre iad şi cîte sînt nesuferitele sale munci.Mai întîi trebuie să ştim că iadul este loc de chin rînduit diavolilor şi celor ce le urmează lor (Matei25, 41). Apoi să ştim că în iad suferă şi trupul şi sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu 9, 43). "Iadul esteţara morţii, împărăţia diavolilor, a cărui poartă este deznădăjduirea, curte sînt legăturile; ferestre,întunericul; masă, reaua împuţiciune şi miros greu; mîncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic, plînsul; aşternut, văpaia" (
Uşa pocăinţei,
Braşov, 1812, p. 183).Despre iad, în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură au vorbit din cele mai vechi timpuri sfinţii patriarhi şi prooroci. Aşa auzim pe proorocul Isaia, zicînd despre iad:
Care din noi poate să îndure focul cel mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul de veci?
(Isaia 33, 14) Marele prooroc şi împărat Davidzicea despre iad:
Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii
(Psalm 54, 16; 30, 17). Despreîntunericul iadului zice proorocul Isaia:
 Întuneric şi pipăire a fost deasupra peşterilor în veci
.Dumnezeiescul Iov, cel mult răbdător, a proorocit despre iad, zicînd:
 Mă voi duce şi mă voi întoarceîn pămîntul întunericului şi al umbrelor morţii, ţara de întuneric şi neorînduială, unde lumina e tot una cu bezna
(Iov 10, 21-22).Înţeleptul Solomon, arătînd că întunericul pipăit ce a venit pe vremea lui Moise peste egipteni (Ieşirea10, 22) a fost din iad, zicea aşa:
 Noapte cu adevărat neputincioasă, care din fundurile neputinciosuluiiad a venit asupra a tot Egiptul 
. Iar Isaia proorocul zice despre întunericul iadului:
 Pipăi-vor ca orbii peretele şi ca unii ce sînt fără de ochi vor pipăi; cădea-vor întru amiazăzi ca întru miezul nopţii
(Isaia59, 10). Despre mirosul cel mare care este în iad, a zis proorocul Isaia:
 Ieşi-va rău miros din morţiilor 
(Isaia 34, 3).
Şi va fi în loc de miresme, putreziciune
(Isaia 3, 24).Despre foamea cea mare care este în iad, a arătat mai înainte David, proorocul, zicînd:
Şi vor flămînzica un cîine
(Psalmi 58, 17).
Şi va fi poporul ca cel ce este cu totul ars de foc, şi omului de fratele săunu-i va fi milă şi nu se va sătura omul mîncînd cărnurile braţului său
(Isaia 9, 11). Despre viermelecel neadormit al iadului a zis:
Osînda celui necredincios este focul şi viermele
(Isus Sirah 7, 18).Despre focul şi mirosul greu de iad, a zis Sfînta Scriptură:
 Mînia Domnului este ca o vale de pucioasăce arde
. Despre veşnicia muncilor iadului zice proorocul Ieremia:
 Întru pierzare în veci vei fi
(Ieremia15, 6). Despre adîncul nemăsurat al iadului, zice proorocul David:
Să nu mă înghită adîncul, nici să- şi închidă peste mine adîncul uşa lui
(Psalm 68, 18).Iubiţi credincioşi,Am adus cîteva mărturii despre iad şi muncile iadului din dumnezeiasca Scriptură, anume de la sfinţii prooroci. Dar să ştiţi că nici unul din patriarhi şi prooroci nu au arătat aşa de luminat şi descoperitdespre iad şi despre chinurile lui, ca Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos în Sfînta SaEvanghelie. În continuare, vom arăta, cu mărturii din Noul Testament, descoperirile despre iad şifelurimea chinurilor lui.Mîntuitorul ne arată că iadul este loc de chin în care se munceşte şi trupul şi sufletul, zicînd:
 Dacămîna sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi îl aruncă de la tine, că mai bine este pentru tine
 
 să intri înviaţă ciung sau şchiop, decît, avînd amîndouă mîinile sau picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic
(Matei 18, 8). În iad este pedeapsă veşnică; aceasta o arată Mîntuitorul cînd zice:
Şi vor merge
 
aceştia la osîndă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică
(Matei 25, 46). Şi tot Mîntuitorul ne arată că îniad este foc veşnic, zicînd:
 Atunci
(adică în ziua judecăţii de apoi),
va zice celor de-a stînga: "Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui" 
(Matei 25,41).În iad este foc nestins (Marcu 9, 43). În iad este vierme neadormit, căci, iată ce zice Domnul:
Undeviermele lor nu doarme şi focul lor nu se stinge
(Marcu 9, 44). În iad este gheena:
 Nu vă temeţi de ceice ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă. Temeţi-vă mai curînd de acela care poate şi sufletul şitrupul să le piardă în gheenă
(Matei 10, 28). Mîntuitorul ne arată, că în iad este întuneric, plîngerea şiscrîşnirea dinţilor, căci zice:
 Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară. Acolova fi plîngerea şi scrîşnirea dinţilor 
(Matei 8, 12; 22, 13; 25, 30).În iad este depărtarea de Dumnezeu, pentru care zice Domnul:
 Niciodată nu v-am cunoscut pe voi;depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea
(Matei 7, 23). În iad este moartea cea de a doua şiiezerul cel de foc (Apocalipsa 20, 14). În iad este plîngerea şi tînguirea, după mărturia Domnului carezice:
Vai vouă care rîdeţi acum, că veţi plînge şi vă veţi tîngui
(Luca 6, 25). În iad este adîncnemăsurat. De acest adînc fără de fund şi diavolii se tem. De aceea ei Îl rugau pe Mîntuitorul să nu le poruncească
 să meargă în adînc
(Luca 8, 31). Iadul este locul de chin al celor păcătoşi, care n-auascultat de Evanghelia lui Hristos şi au trăit în tot felul de păcate şi nelegiuiri (Matei 25, 41).Fraţii mei, după ce am ascultat cele spuse de Domnul despre iad în Sfînta Evanghelie, să auzim şi celece au spus despre iad sfinţii Săi ucenici şi apostoli. Iată ce spune dumnezeiescul Ioan Evanghelistul,despre cei păcătoşi care merg în iad:
 Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi,desfrînaţi şi fermecători, şi închinători la idoli, şi a tuturor celor necredincioşi este iezerul care arde,cu foc şi cu pucioasă, şi care este moartea a doua
(Apocalipsa 20, 10; 21, 8).Acelaşi lucru, despre soarta celor răi şi păcătoşi îl arată şi Sfîntul Apostol Pavel, zicînd:
 Nu ştiţi oare,că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: nici
 
desfrînaţii,
 
nici închinătoriila idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nicibatjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu
(I Corinteni 6, 9-10). Şi în alt loc,acest mare Apostol arată osînda celor păcătoşi şi căderea lor din Împărăţia Cerurilor, zicînd:
 Iar  faptele trupului sînt cunoscute ca unele ce sînt: adulter, desfrînare, necurăţie, destrăbălare, închinarela idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mînii, gîlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri,beţii, chefuri şi cele asemenea acestora... că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu
(Galateni 5, 19-21).Sfîntul Apostol Petru, arătînd osînda sodomenilor, zice:
Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osîndindu-lela distrugere le-a prefăcut în cenuşă, dîndu-le ca pildă nelegiuiţilor în viitor 
(II Petru 2, 6). AcelaşiApostol, arătînd că nici pe îngerii care au căzut din ascultare Dumnezeu nu i-a cruţat, ci i-a pedepsitveşnic în iad, zice:
Că Dumnezeu nu a cruţat pe îngerii care au păcătuit ci, legîndu-i cu legăturileîntunericului în iad, i-a dat să fie păziţi pînă la judecată
(II Petru 2, 4).Şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, la Apocalipsă, vorbeşte de pedeapsa veşnică a lui Antihrist şi a proorocului mincinos care vor fi aruncaţi de vii în iad, zicînd:
Şi fiara a fost răpusă şi cu ea proorocul cel mincinos, cel ce făcuse înaintea ei semne cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei şi ceice s-au închinat chipului ei. Amîndoi au fost aruncaţi de vii în iezerul cel de foc, unde arde pucioasă
(Apocalipsa 19, 20). Apoi zice:
Şi diavolul, care îl amăgise, a fost aruncat în iezerul cel de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, învecii vecilor 
(Apocalipsa 20, 10).Iată ce zic Sfinţii Părinţi despre iad. Sfîntul Macarie cel Mare, spune că lacrimile celor ce se muncescîn iad vor fi de foc şi cu totul se vor arde trupurile acelea peste care vor pica (Uşa pocăinţei, p. 187).Sfîntul Vasile cel Mare, arată că în iad sînt un fel de viermi otrăvitori şi mîncători de trupuri, care fărăde săturare mănîncă şi niciodată nu-şi umplu pîntecele lor şi, mai ales cînd mănîncă, pricinuiescomului dureri nesuferite (Tîlcuiri la Psalmul 33). Iar dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur, arătîndcă cei din iad mai tare se chinuiesc cînd văd fericirea cea mare a drepţilor, zice: "Şi pe Adam,
 
scoţîndu-l Dumnezeu din rai, l-a pus să locuiască în preajma lui, ca vederea cea deasă a raiului, mailucrătoare şi mai puternică să-i facă lui simţirea căderii din bunătăţile acelea. Aşa şi pe bogatul celnemilostiv, l-a sălăşluit mai departe de Lazăr, ca să vadă de cîte bunătăţi s-a lipsit pe sine. Ţi-amtrimis, zice, pe săracul de Lazăr la uşă, ca să se facă ţie învăţător de faptă bună şi pricină de iubire deoameni. Ai trecut cu vederea folosul, nu ai voit să-l întrebuinţezi la ceea ce se cuvenea, în scopulmîntuirii. Întrebuinţează-l dar acum spre mai mare mustrare de pedeapsă şi muncă" (
 Puţul Sf. IoanGură de Aur 
, Buzău, 1833, p. 462).Sfîntul Efrem Sirul, arătînd plîngerea celor din iad, zice: "Atunci cu amar plîngînd, lacrimi vărsînd şivăitîndu-se, vor zice: O, cum a trecut vremea noastră, cu lenevie şi cu trîndăvie! O, cum ne-amînşelat! O, cum, auzind noi dumnezeieştile Scripturi, rîdeam şi ne băteam joc. Acolo, atunci vorbea cunoi Dumnezeu prin Sfintele Scripturi şi noi nu luam aminte. Acum aici în munci, strigăm către Dînsulşi cu dreptate El Îşi întoarce faţa Sa de la noi. Ce ne-au folosit nouă dulceţile cele veselitoare ale lumiişi desfătările? Unde este acum tatăl care ne-a născut? Unde este maica care ne-a purtat în pîntece şi cudureri şi cu chinuri ne-a născut? Unde sînt acum fiii noştri cei iubiţi? Unde, bogăţia? Unde, moşiile,averile şi agoniselile noastre? Unde adunarea, tovărăşia şi ospeţele? Unde călătoriile cele de multefeluri şi deşarte? Unde sînt împăraţii şi puternicii? O, cum acum nici unul din aceştia nu se află şi nicinu poate să ne ajute nouă sau să ne izbăvească. Ci cu totul şi de Dumnezeu şi de sfinţi, ne-am părăsit!Acestea vor fi cuvintele care cu jalnice tînguiri şi plîngeri se vor auzi de la cei ce în iad se muncesc "(
Uşa pocăinţei, Cuvînt pentru iad 
, p. 188).Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi în chip luminat ne arată ce se petrece în momentul cînd sufletul sedesparte de trup. Îngerii buni şi răi se înfăţişează înaintea sufletului. Vederea celor din urmă, pricinuieşte sufletului mare tulburare şi frică, dar el găseşte totuşi o mîngîiere la vederea sfinţilor îngeri buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa lui curată, sînt în acest moment un mare ajutor şi omare bucurie pentru suflet. Ascultarea, umilinţa, faptele bune şi răbdarea necazurilor, sînt atunci omare sprijinire a sufletului, care se înalţă către Domnul într-o mare bucurie, însoţit de îngerii cei buni.În schimb, sufletul cel plin de patimi şi de păcate este condus de diavoli la iad, unde va suferi veşnic.Într-o zi doi îngeri se arătară Sfîntului Macarie Alexandrinul şi îi spuneau: "Sufletul omului păcătosca şi al celui drept, este cuprins de mare spaimă la vederea grozavilor şi răilor îngeri. El aude plîngerile şi suspinele celor ce îl înconjoară, dar nu poate nici vorbi nici scoate vreun glas. El estetulburat şi înspăimîntat, cugetînd la îndelungatul drum ce are să-l facă şi la noul fel de viaţă ce are săducă după despărţirea sa de trup". Iar Sfîntul Chiril al Alexandriei arată ce groază şi spaimă aresufletul pînă ce se rosteşte asupra lui judecata definitivă şi zice că: "Puterile dumnezeieşti stau în faţaduhurilor necurate şi arată cugetările cele bune, vorbele şi faptele cele bune ce sînt ale sufletului, întimp ce acesta, plin de groază, stă în mijlocul îngerilor şi al demonilor şi aşteaptă îndreptăţirea şiscăparea sa, sau osîndirea şi pierderea sa în iad" (
Viaţa repausaţilor noştri
, Bucureşti, 1899, p. 19-20).Muncile iadului încep, după învăţătura Bisericii Ortodoxe, la 40 de zile după moartea omului, cîndsufletul păcătos este aruncat în osîndă. Acesta este, însă, un iad provizoriu căci starea celor aruncaţi îniad patruzeci de zile după moarte, se poate schimba cu timpul prin rugăciunile Bisericii şi milosteniileurmaşilor, dacă, bineînţeles, cel ce a murit era în dreaptă credinţă şi mai ales dacă a fost mărturisitînainte de moarte la duhovnicul său de toate păcatele sale. Iar iadul definitiv sau starea de osîndăveşnică, urmează după judecata generală ce va fi la sfîrşitul lumii, cînd drepţii vor merge în ÎmpărăţiaCerurilor pentru veşnicie, iar păcătoşii în focul nestins, iarăşi pentru veşnicie (Matei 25, 45-46).Iubiţi credincioşi,Iadul a fost creat de Dumnezeu pentru diavoli, dar nu pentru oameni, care sînt zidiţi după chipul şiasemănarea Sa. Dar prin căderea din rai, a primilor oameni, neamul omenesc a fost supus osîndeiiadului pînă la venirea Fiului lui Dumnezeu pe pămînt. Numai prin moartea şi Învierea Domnuluinostru Iisus Hristos, iadul a fost deschis, iar drepţii Vechiului Testament au fost eliberaţi şi primiţi înrai.

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505