Sunteți pe pagina 1din 230

MIRCEA CRTRESCU s-a nscut al l iunie 1956 n Bucureti.

Dup terminarea liceului (la Dimitrie Cantemir" din Capital), a devenit student la Facultatea de Limba i Literatura Romn a Universitii din Bucureti, pe care a absolvit-o n 1980. ntre 1980 i 1989 a fost profesor de romn la o coal general, apoi funcionar la Uniunea Scriitorilor i redactor la revista Caiete critice. Din 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii romne a Facultii de Litere din Bucureti. A debutat n 1978, n Romnia literar, VERSURI: Faruri, -vitrine, fotografii, Cartea Romneasc, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980; Aer cu diamante (volum colectiv), Litera, 1982; Poeme de amor, Cartea Romneasc, 1983; Totul, Cartea Romneasc, 1985; Levantul, Cartea Romneasc, 1990 Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990, Humanitas, 1998; Dragostea, Humanitas, 1994; Dublu, CD, Humanitas, 1998. PROZ: Desant '83 (volum colectiv), Cartea Romneasc, 1983; Visul, Cartea Romneasc, 1989 - Premiul Academiei Romne pe 1989; n traducere francez Le Reve, Editions Climats, Paris, 1992 nominalizat pentru Premiul Medicis i Premiul pentru cea mai bun carte strin" pe 1992; Nostalgia, ediie integral a crii Visul, Humanitas, 1993 (tradus n francez, german, maghiar i spaniol); Travesti, Humanitas, 1994 - Premiul Uniunii Scriitorilor i Premiul ASPRO pe 1994 (tradus n francez, olandez i norvegian); Orbitor, Humanitas, 1996, premiul ASPRO pe 1996. ESEU: Visul Cbimeric, Litera, 1992.

Mircea Crtrescu

POSTMODERNISMUL ROMNESC
Postfa de PAUL CORNEA
Coperta

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Partea nti

POSTMODERNITATEA CA EXPERIENA ONTOLOGIC, EPISTEMOLOGICA SI ISTORIC SLABA"


Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale CRTRESCU, MIRCEA

Postmodernismul romnesc / Mircea Crtrescu. Bucureti: Humanitas, 1999

Postmodernism si postmodernitate
Aa cum studierea conceptului de modernism, definind o atitudine i o practic artistic aprute la sfrsitul secolului trecut, nu se poate dispensa de discutarea background-lui filozofic, istoric, sociocultural etc. al modernitii, noiune mult mai vast, dar aflat ntr-o interrelaie strns cu fenomenele artistice i literare respective, postmodemismul, unul dintre conceptele cel mai frecvent folosite n teoria artistic (i nu numai) de azi, pur si simplu nu poate fi neles mai mult, poate fi greit interpretat n afara nelegerii lumii care 1-a fcut cu putin: ii convient de faire une distinction entre postmodernite comme type de condition humaine (existentielle, mais aussi sociale) et postmodernisme en tant que courant litteraire (ou culturel, si vous voulez)"1. De fapt, evidenierea legturii dintre postmodernism i postmodernitate este mult mai important dect stau lucrurile n modernism. Dac modernitii, dei se defineau ca artiti
1

Virgil Nemoianu, Notes sur l'etat de postmodernite" n Euresis, 1-2/1995, p. 17. n acelai studiu, Virgil Nemoianu propune i una dintre cele mai interesante ncercri de sistematizare a postmodernitii, caracterizata prin nou elemente principale: 1. la centralite de l'element com-munication/mobilite"; 2. La societe postindustrielle"; 3. La transition de la revolution de Gutenberg [...] au visuel televise et . la presence virtuelle"; 4. L'etablissement de nouveaux rapports entre Ies hommes et Ies femmes"; 5. La tension entre le globalisme et le multiculturalisme"; 6. La conscience de soi, l'auto-analyse"; 7. La relativisation et l'incer-titude des valeurs"; 8. le jeu parodique avec l'histoire"; 9. une religiosite postmoderne", spirituel/mystique", pp. 18-19.

8 POSTMODERNISMUL ROMANESC

ai timpului lor, sincronizai cu progresul lumii moderne, susineau totui o form extrem de autonomie estetic, actul creator fiind pentru ei, la urma urmelor, la fel de pur si de impersonal ca n clasicism, n schimb artitii postmo-derni acord o mult mai mare atenie inseriei operelor lor n viaa cotidian, n dilemele etice, politice, religioase ale lumii de azi, aa nct criteriul estetic, sacrosanct n modernism, devine insuficient pentru judecarea i valorizarea operei de art. Din acest punct de

vedere, postmodernismul nchide o mare bucl n cultura european, rentorcndu-se la percepia ambiental, utilitar, decorativ i eminamente democratic" a artei de dinaintea revoluiei romantice. Este motivul pentru care nu mi-am luat riscul intrrii directe n subiectul lucrrii de fa. nainte de a prezenta poetica postmodern cu ntreaga ei ideologie i recuzit, am gsit necesar s situez acest fenomen pe de-o parte n lumea concret de dup al doilea rzboi, i mai ales din ultimii treizeci de ani (o lume foarte diferit de cea antebelic), i pe de alt parte ntr-un sistem de coordonate bine definit, capabil s-i scoat n eviden specificitatea n raport cu toate celelalte curente i micri artistice ale trecutului. Filozofia, epistemologia i istoria vor fi cele trei axe care vor defini, holografic, postmodernitatea lumii actuale i, n cadrul ei, arta postmodern. nc de la nceput voi respinge orice intenie de fixare" a fenomenelor, de nchistare a lor n definiii precise i neechivoce. Dei nu adopt aici stilul criticii postmoderne (critifiction, surfiction etc.), ale crei tendine ironice, ludice, parodice, extrem-perspectiviste ar prea deplasate ntr-un studiu academic", voi pstra totui ceva din punctul de vedere postmodern, pentru care pluralitatea discursurilor posibile, relativismul valorilor i caracterul ambiguu, proteic, nedeterminat al fenomenelor artistice fac imposibil orice taxinomie precis. Voi defini un fenomen pslos", mai curnd un cmp cultural dect un curent obiectiv", voi
POSTMODERNISM I POSTMODERNITATE 9

^~^4^1S
O lume n schimbare
Dac nu imediat dup rzboi, n orice caz pe la sfritul anilor '60 (probabil c anul de cotitur ar putea fi considerat, nu cu totul arbitrar, celebrul 1968), lumea concret, de toate zilele, a suferit transformri vizibile pentru oricine. Ele au fost att de puternice, nct, n ciuda tuturor msurilor izolaioniste luate de diverse state i comuniti, au devenit curnd un fenomen globalizat. De la comunism pn la lumea islamic, de la regimurile autoritare africane pn la societile ultraconservatoare asiatice, toate lumile care triesc simultan au resimit cteva fenomene, strns legate ntre ele, care au dus curnd la nchegarea unui nou tip de comunitate internaional, numit de Marshall McLuhan satul planetar". Este vorba mai nti despre dezvoltarea unor noi tipuri de tehnologie (genetic, robotic, spaial i mai ales electronic), economice i curate, care au transformat lumea industrial ntr-una postindustrial. Datorit controlului electronic i unui management mult perfecionat productivitatea muncii a crescut att de mult, nct lumea occidental a cunoscut o prosperitate fr precedent. Acest fapt a creat societatea consumului", n stare s cear i s absoarb produse tot mai sofisticate i mai estetice". Profei" ai anilor '60, ca Alvin Toffler (n Socul viitorului i n scrierile urmtoare), Marshall McLuhan (Galaxia Gutenberg), Herbert Marcuse (Eliberarea de societatea abundenei) etc., au surprins in nuce emergena, din aceste condiii eseniale, a unei altfel de lumi, mai rapide, mai tranziente, mai anarhice si mai colorate, semnnd izbitor cu O LUME N SCHIMBARE 11 descrierea cetii democratice din Republica lui Platon: Exist sori ca aceasta s fie cea mai frumoas dintre toate ornduirile! Cci, precum o hain mpestriat cu toate culorile poate aprea drept cea mai frumoas, tot aa ar putea aprea i aceast cetate, mpestriat fiind cu toate caracterele. i probabil c mulimea ar i judeca-o drept cea mai frumoas, dup cum copiii i femeile judec privind lucrurile pestri colorate."1 Lsnd la o parte sarcasmul lui Platon, nicidecum un adept al democraiei (dei un produs al ei), recunoatem aici pluralismul, hedonismul, feminitatea" i spiritul de toleran al lumii democratice. Un element nou i decisiv ns al democraiilor actuale, inimaginabil n orice alt epoc trecut, este caracterul informaional al societii de azi. Explozia informaional, att n domeniul public, prin televiziune, cable TV, Internet etc., ct i n cel tehnic i tiinific, prin enorma dezvoltare a tehnicilor de calcul, a dus, cu o expresie a lui Gianni Vattimo, la trans-parentizarea" lumii de azi, caracterizat i prin accesul aproape nelimitat al fiecrui individ la toat informaia. Ptrunderea electronicii i, prin urmare, a informaiei n toate domeniile nu a avut drept urmare doar democratizarea tot mai accentuat a lumii moderne occidentale, ci i-a extins consecinele politice n ntreaga lume, scond din izolare chiar i zonele cele mai nchistate. Nici un zid (i n acest context zidul Berlinului este metafora cea mai la ndemn), real sau ideologic, nu a putut rezista acestui bombardament informaional, care, mai eficient dect orice propagand, a rspndit gndirea i modul

de via democratice peste tot n lume. Pmntul e astzi nconjurat de un nor informaional" la fel de democratic ca i lumina solar. Dac gndi-torii modernitii, ca Adorno, se temeau de mass-media, vznd n ea un instrument de uniformizare, ndoctrinare i dominaie (ele ar putea cdea sub controlul total al cte unui
1

Platon, Republica", n Opere, V, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1986, p. 365.

12

POSTMODERNISMUL ROMNESC Big Brother), evoluia din ultimele decenii a artat limpede c, pe ansamblu, mediile snt incontrolabile i c orice ncercare de monopol asupra lor se ntoarce, mai devreme sau mai trziu, mpotriva gndirii totalitare. Mediile snt plurale prin excelen i, chiar dac unele sau altele dintre canalele de transmisie snt colorate nc ideologic, exist ntotdeauna posibilitatea alegerii. Tendina actual este ns dez-ideolo-gizarea acestora, transformarea lor n elemente de integrare i entertainment neutre din punct de vedere politic. Marxitii i ali critici ai culturii occidentale au vzut n explozia mediilor manifestarea unui imperialism cultural. Peste tot n lume, observ ei, a fost impus prin mass-media un mod de via uniformizat: aspectul strzii, al vestimentaiei, programele TV, muzica din discoteci, filmele, buturile etc. snt aceleai pretutindeni, n detrimentul culturilor tradiionale locale. Fenomenul este real i intr n paradigma globalizrii civilizaiei occidentale, cu beneficiile i costurile ei. Nu este mai puin adevrat ns c, tot prin mediatizare, se petrece i fenomenul invers: micile culturi locale au devenit mai cunoscute ca oricnd i particip la pluralismul cultural, fr care postmodernitatea lumii de azi ar r-mne un concept lipsit de sens. E drept, ele nu rmn pure". Fenomenul de degradare a lor a nceput mult naintea epocii moderne i este inevitabil. Lumea actual apare, din acest punct de vedere, ca un antier de supravieuiri"2. Liberalism-economie de pia-tehnologie informaional: iat cum ar putea arta ecuaia n stare s defineasc starea actual a lumii. O alt triad (avnd un vrf comun cu prima) ar putea fi cea propus de Aries i Duby3: creti-nism-tebnologie-drepturile omului. Dup ultimul rzboi, utopiile negative de tip Metropolis sau 1984, care demonizau
2 3

R. Guideri, citat de Gianni Vattimo n Sfritul modernitii, Editura Pontica, Constana, 1993, p. 156. Philippe Aries i Georges Duby, Istoria vieii private, voi. I, Editura Meridiane, Bucureti, 1994, p. 10,

O LUME N SCHIMBARE 13 hnologia i prevedeau umanitii un viitor comaresc, i-au vdit nentemeierea. Dup 1968 lumea a devenit mai liber si mai plin de culoare prin micrile Flower-power si prin revoluia sexual, n fine, dup cderea cortinei de fier s-a sfrit i cellalt comar, al confruntrii nucleare i al comunismului, aa nct, n ultimii 50 de ani, dar mai ales n ultimii 30, dar mai ales n ultimii 10 ani, cea mai mare parte din populaia lumii fie c triete n democraie, fie c i-a luat-o drept ideal. Pentru noi, aceasta este imaginea empiric, imediat vizibil chiar i pentru un nespecialist, a postmodernitii: o lume eliberat de ameninri directe, fie ele rzboaie, foamete sau disconfort, trind n prosperitate o via liber, tolerant, n care este loc pentru toate stilurile i ideile, n care arta, experimentul, fantezia snt la ndemna oricui. Departe de mine ns vreo tendin de utopizare a acestei lumi: chiar presupunnd c toate aceste trsturi se realizeaz n orice moment pentru fiecare cetean, ceea ce nu se ntmpl, evident, niciodat, societatea postmodern (al crei model rmne lumea american actual) are destule probleme i dileme specifice, deplasate ns din zona necesitilor imediate i imperative nspre mai alunecosul domeniu psihologic. Cum se va vedea din ntreg studiul de fa,'n postmoder-nitate omul se confrunt cu experiene psihice nemaintl-nite n trecut, unele grave i traumatizante. Toffler a observat, de exemplu, nc din anii '60 i '70, ocul accelerrii exponeniale a ritmului vieii, al schimbrii tot mai frecvente a decorurilor, cunotinelor, mediului de via i a numit toate acestea tranzien4. Vattimo vorbete despre sentimentul de depeizare, de dez-inserie a omului din lume prin pierderea treptat a simului realitii, ntr-o societate a comunicrii generalizate, lumea real se dizolv, ntr-adevr, devenind
4

Alvin Toffler, ocul viitorului, Editura Politic, Bucureti, 1973, pp. 56 i urm.: Tranzien este noua instabilitate n viaa de fiecare zi. Ea se exprim printr-o senzaie, un sentiment de nepermanen".

14 POSTMODERNISMUL ROMNESC coplanar cu nenumrate lumi virtuale pe care omul le locuiete simultan. Dispariia realitii, a lui outside, cum ar spune Andrei Codrescu, nu este doar o consecin a vieii n interiorul fluxului

informaional, ci e, n primul rnd, un epifenomen al filozofiei specific postmoderne, la care m voi referi pe larg n curnd. Perspectivismul lumii moderne, tradus prin dezagregarea oricrei autoriti i prin relativizarea valorilor, poate produce i el un sentiment de dezorientare i perplexitate cultural, ntr-un cuvnt, toate vechile obinuine umane, legate de viaa ntr-o lume relativ static i stabil, cu valori tradiionale bine stabilite, cu o mprire clar a rolurilor sociale, par s se dezintegreze ntr-un flux anarhic, aleatoriu, semireal de evenimente. Viaa devine ceva asemntor unui vis sau unei ficiuni literare. Aceste trsturi speciale ale lumii postmoderne ridic un mare numr de probleme, dintre care o parte snt i prea complexe, i prea deprtate de subiectul lucrrii de fa ca s le privesc altfel dect n treact. Cele mai dificile par a fi dilemele morale i religioase ale unei lumi care, programatic, refuz orice fundamentare metafizic i orice valoare absolut. Nihilismul i anarhia lumii actuale snt concepte nc repulsive pentru omul obinuit, amator de sens i de ordine cu orice pre, chiar cu cel al propriei liberti. Si dac lumea occidental s-a aezat deja confortabil n postmo-dernitate i nu-i bate prea tare capul cu aceste probleme, n schimb pentru muli locuitori ai altor lumi ansa de a opta ntre totalitarism i democraie poate s par o opiune ntre dou rele. Aa se explic, poate, rentoarcerea gndirii totalitare n rile din Estul Europei dup euforia primelor momente de libertate, refugierea multor oameni n intoleran, fundamentalism religios, fanatism politic, naionalism etc. Societatea romneasc este, firete, departe de condiia postmodern, dei, ncepnd de prin anii '70, aspecte punctuale, disparate ale acesteia au strbtut bariera ideologic a sistemului comunist i au creat, mai ales n rndul generaiei O LUME N SCHIMBARE
15

' re, 0 nou mentalitate, ostil totalitarismului i prooc-'dental. n linii mari ns trecerea lumii romneti la o epoc postindustrial nu s-a produs. Dimpotriv, o nou industrializare, forat, energofag, poluant i cu totul anacronic a ruinat complet economia naional. Consecinele au aprut imediat n toate domeniile vieii publice. Izolaionismul i protecionismul cultural este una dintre ele. Abia ieit din stalinism, cultura romn a trebuit, din lips de modele contemporane, s recurg la un ciudat auto-transplant, rentorcndu-se la experiene artistice interbelice (pandantul cultural al industrializrii din economie). Celebra rennodare cu marea cultur romneasc", petrecut n anii '60, a putut prea aproape un miracol n acel context istoric, dar, n euforia acestei ntoarceri la arta adevrat, nu s-a observat i faptul c preul ei a fost un retard cultural de treizeci de ani fa de experienele artistice din Occident. Explozia metaforic a poeziei generaiei lui Nichita Stnescu, spectaculoas n sine, a creat iluzia ca avem una dintre cele mai mari poezii ale lumii" ntr-un moment cnd nicieri n lume nu se mai scria poezie metaforic de tip modernist. Lumea comunist a nsemnat, ntr-a-devr, o ngheare a societii, n toate aspectele ei, n tiparele depite ale modernitii, complicat pn la nevroz de tribalism, naionalism, totalitarism. Chiar i n aceste condiii a existat ns, mai ales n zonele marginale ale culturii romne, o ferm orientare liberal, deschis influenelor exterioare i informat n privina evoluiei culturale din lumea liber. O elit intelectual i artistic, n multe cazuri ignorat de critica momentului (fascinat cum era de poezia modernist si de romanul obsedantului deceniu") i aproape necunoscut publicului, vieuind subteran n cercuri de prieteni (coala de la Trgo-vite", grupul oniric"), n grupuri de discipoli n jurul unui maestru (grupul de la Pltini"), cenacluri literare (Junimea", Cenaclul de luni") sau reviste (Echinox"), a 16 POSTMODERNISMUL ROMNESC ncercat s recupereze, pe diverse ci, decalajul despre care vorbeam, unele dintre aceste ci avnd, privite rebours, un aspect pronunat postmodern. Despre o atitudine explicit i contient postmodern se poate vorbi ns n lumea romneasc abia dup 1980. Chiar i dup aceast dat ns ar fi hazardat s vorbim despre o impunere temeinic a conceptului. Putem constata doar c este primul concept teoretic important, denumind un curent literar, intrat n limbajul critic romnesc dup ultimul rzboi (onirismul se definea el nsui ca un neosuprarealism) i c frecvena folosirii lui, pozitive sau negative, este n continu cretere. Deja termenul pare s fie ataat solid promoiilor '80 i '90 din literatura romn i e folosit cu o anumit constan i n muzic i artele plastice. Rezistena la concept este ns i ea important, uneori venind chiar de la autori care, asemenea lui M. Jourdain, fac postmodernism fr s tie...5

De fapt, n contextul actual al lumii romneti, care i caut, ovitor nc, drumul ctre valorile democratice, apelul la concepte i puncte de vedere tipic postmoderne ca pluralismul, tolerana, afirmarea minoritilor de toate felurile, decanonizarea culturii, democratizarea artelor este cu desvrire benign. Chiar i mult ironizatul concept de political correctness, puternic legat i el de postmoderni-tate, rmne, cu toate exagerrile lui, un deziderat nc utopic pentru societatea romneasc de azi. Este, poate, motivul pentru care tot mai muli intelectuali, mai ales dintre cei tineri, snt capabili s depeasc serioasele aspecte repulsive legate de postmodernitate i s o considere nu o
5

Ar fi nedumeritoare, dac n-am bnui-o joculatorie, afirmaia lui Emdoi din Femeia n rou (Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1990), adevrat standard" al postmodernismului romnesc: Ei bine, am evitat capcana de a scrie un roman postmodernist i de a ne raporta la vreunul din cele dou sensuri ale termenului. Aa credem" (p. 40).

O LUME N SCHIMBARE
17
\^J
LJ

\~j J.TJ.J_ -.- .

calips a valorilor umaniste, ci, dup cuvintele lui Gianni Vattimo, unica noastr chance"<>. Voi cuta, n continuare, rdcinile conceptuale ale post-modernitii n trei domenii fundamentale ale cunoaterii, cror remarcabil convergen n definirea omului contemporan voi ncerca s-o evideniez. Pentru fiecare dintre aceste spaii mentale am ales, ca s ne serveasc drept ghid, ' cte unul dintre cei mai reputai analiti ai postmodernitii. Prerile lor, dei le voi urma ndeaproape, vor fi confruntate si cu alte puncte de vedere, aa nct, n finalul acestui capitol, vom putea avea o imagine mai limpede n privina a ceea ce este cu adevrat postmodernitatea, nu numai n manifestrile ei cotidiene i concrete, ci i n reeaua complex i paradoxal a teoriei care o subntinde. Voi ilustra, astfel, ontologia postmodern cu meditaiile lui Gianni Vattimo pe marginea precursorilor" Nietzsche i Heidegger, dar i a hermeneuilor contemporani, Gadamer, Jauss sau Rorty. Epistemologia i problemele legitimrii unor noi modele ale cunoaterii le-am gsit expuse cu mare clarviziune n opera lui JeanFranois Lyotard. n fine, conceptul de sfrsit al istoriei, la care se refer, practic, toi specialitii n postmodernism ca la un aspect definitoriu al acestuia, a fost discutat cu mult curaj, dac nu ntotdeauna cu putere de convingere, de Francis Fukuyama, autorul celebrei cri Sfritul istoriei i ultimul om, al crui punct de vedere l voi discuta n a treia seciune, dei istoricul american nu folosete niciodat termenul de postmodernitate. Dei divergente n metod i detalii, cele trei sisteme de gndire au n comun sentimentul c o mare epoc din istoria umanitii - modernitatea s-a ncheiat i c intrm ntr-o lume de ah tip, n care concepte fundamentale ca realitate, istorie, valoare, gndire, art se modific esenial i, o dat cu ele, omul nsui.
Gianni Vattimo, op. cit., p. 22.

Ontologia postmodern
Principala direcie n care Gianni Vattimo i ndreapt eforturile n scrierea sa Sfritul modernitii este construirea unei corespondene ntre discuiile actuale din jurul conceptelor de modernitate i postmodernitate i gndirea lui Nietzsche i Heidegger, filozofi ai modernitii trzii, contient de propria ei disoluie i de desuetudinea proiectului ei iniial. Motenitoare a raionalismului iluminist al secolului al XVIII-lea, modernitatea a fost continuatoarea curentului principal al gndirii europene, n esena ei un idealism centrat pe umanism i progres, care i-a avut apogeul o dat cu micarea romantic din secolul trecut : modernitatea se poate caracteriza ntr-adevr ca fiind dominat de o idee a istoriei gndirii ca progresiv iluminare , ce se dezvolt pe baza apropierii i reapropierii tot mai depline a fundamentelor care adesea snt gndite i ca origini, aa nct revoluiile, teoretice sau practice, ale istoriei occidentale snt prezentate i justificate cel mai adesea ca nite recuperri, renateri, rentoarceri."1 Aceast viziune utopic i teleologic a fost puternic contestat de gnditori care au artat rolul neantului, al hazardului, al incontientului n structurarea istoriei, categorii negative" care, pe lng epocile de nflorire i progres, provoac i fundturi, decaden, disoluie, moartea unor ntregi culturi i civilizaii etc. Revoluia copernican, cea care 1-a des-fondat
1

Gianni Vattimo, Sfritul modernitii, Editura Pontica, Constana, 1993, p. 6.

ONTOLOGIA POSTMODERN
19

om din centrul universului, a fost, astfel, continuat de ast nemiloas Kulturkritik pn la demolarea total a manismului tradiional. Indiscutabil, marele demolator" "mine Fr. Nietzsche, filozoful sub semnul cruia st, etic, gndirea secolului care i-a urmat i a crui influen e azi mai vizibil ca oricnd. Aciunea sa de

discreditare i, ivcele din urm, de aneantizare a valorilor celor mai aparent sigure i stabile ale culturii europene a pornit cu nsi ideea de fondare", de ntemeiere", de fundament" ontologic sau cognitiv, fr de care metafizica nu poate exista. Att Nietzsche, ct i, mai puin radical, Heidegger pun n discuie ideea de fundament metafizic fr ca s-o fac, precum ali critici ai culturii europene, n numele vreunui alt fel de ntemeiere. Fiina, pentru cei doi filozofi, nu mai este un plan fix, imuabil, la care se raporteaz fenomenele lumii reale, ci o entitate fluctuant, contextual, aleatorie. Nici conceptele, nici valorile nu se mai mprtesc din etern i neschimbtor, ci devin relative i dependente de condiiile locale. Pentru ei, modernitatea (bazat n ntregime pe iluziile metafizicii) nu poate fi, de aceea, nici continuat, nici mcar depit: singura soluie acceptabil rmne desprirea de modernitate. Vom vedea, n capitolul urmtor, c, ntr-adevr, sensul prefixului post- care intr n structura cuvintelor postmodem, postmodernitate a dat natere la numeroase discuii datorit nenelegerii acestui fapt. Distrugerea ontologiei", slbirea fiinei", nihilism" erau cteva dintre expresiile infamante cu care filozofii umaniti ncercau s izoleze i s discrediteze influena nietzschean. Toate aceste categorii au fost ns asumate de cei pentru care epoca modern este prin excelen nencreztoare n valori absolute, vznd n ele depozitarul de prejudeci al umanitii i sursa discriminrii i a totalitarismelor. Trim, ntr-adevr, o epoc nihilist, spun acetia, dar, asumat pn la capt, nihilismul este pn la urm singura noastr ans, pentru c el nseamn puterea de a crea la nesfrit adevr i valoare, chiar dac pieritoare asemenea tuturor 20
POSTMODERNISMUL ROMNESC

lucrurilor, n locul unor false norme i dogme date o dat pentru totdeauna. Valoarea slab", creat ntre oameni pentru oamenii unui moment al istoriei, este singurul fel de valoare posibil n postmodermtate, cnd toate celelalte s-au dovedit idoli fali. Disoluia metafizicii prin punerea n eviden a caracterului slab" al fiinei i al gndirii, sfritul istoriei vzute ca evoluie nencetat a omului n cutarea de sine (cci subiectul nsui ca substrat: sub-jectum, nu a putut rezista criticii) i n reconsiderarea noiunii de adevr, care devine ceva foarte asemntor unui concept estetic, snt idei nihiliste", dar ele snt premisele necesare singurei abordri optimiste, pozitive, a lumii de azi: cea postmoder-n. Ar merita s ne oprim puin asupra ultimei dintre aceste idei. Postmodernitatea, arat Vattimo, nu mai consider adevrul un concept gnoseologic, pentru c el nu mai este ntemeiat pe o realitate metafizic stabil. Supus, ca i subiectul, unei cure de slbire", adevrul devine un concept instrumental de comunicare i interrelaie, foarte apropiat de conceptele estetice. Postmodernismul presupune, prin urmare, o concepie nonmetafizic despre adevr, care s-1 interpreteze nu att pornind de la modelul pozitivist al cunoaterii tiinifice, ct [...] pornind de la experiena artei i de la modelul retoricii"2. Modelul ntregii cunoateri va fi de aici nainte experiena estetic, fundamental slab". Este un pas necesar pentru estetizarea" vieii n lumea postmodern, care are ns drept consecin neateptat o reconsiderare dramatic a rolului culturii i al artelor n noul tip de societate. Vom vedea mai departe ct de greu se adapteaz cultura mare", elitist, la aceast estetizare a ntregii viei sociale. Marginalizarea conceptului de om este evident n gn-direa lui Nietzsche, pentru care nihilismul este situaia n care omul se rostogolete din centru ctre X"3. Devalorizarea
3

Citat de Vattimo, op. cit., p. 21.

ONTOLOGIA POSTMODERN 21

lorii supreme" se exprim prin moartea lui Dumnezeu" ^a omului (ca fiin ideal, sublim, atemporal, ca raiune r) n acelai timp. Abia o dat cu sfritul iluziilor despre apare posibilitatea libertii adevrate. Este straniu c pe

n n terenul viran creat de Fr. Nietzsche prin demolarea umanismului raionalist s-au putut construi ideologii total opuse. Ideea c dup moartea lui Dumnezeu totul e permis" i c morala nsi se prbuete, singura lege rmas valabil fiind cea biologic : dreptul celui mai puternic, a dus la fondarea unei morale a stpnilor", a raselor superioare" etc., adic la fascism. Paradoxal i ironic ns, istoria a dovedit c nu morala stpnilor, a lui Ubermenscb, este

viabil, ci aceea a sclavilor" eliberai prin nihilism de idolii tribului, adic noua etic democratic bazat pe drepturile omului. Omul ideal a trebuit s moar ca s apar n scen oamenii, diveri i complicai, aa cum snt n realitate. Valoarea absolut a trebuit s se dizolve ca s poat aprea valorile individuale, de grup etc., create ntre oameni nu pentru totdeauna, ci doar pentru o vreme i valabile doar contextual. Aa cum am amintit deja ns, consecina inevitabil a perspectivismului nietzschean este o anumit derealizare a lumii. Desprins de rdcinile metafizice care o inuser bine ancorat n epocile clasice, lumea postnietzschean se golete de realitate, fapt surprins cel mai bine n Amurgul idolilor, unde se spune c lumea adevrat a devenit poveste"4. La fel, pentru Heidegger fiina se anihileaz pe msur ce se transform deplin n valoare ea nsi fluctuant i convertibil. Acest efect de irealitate, att de evident n lumea de azi, a dus la o raliere a unor curente de gndire foarte diverse mpotriva nihilismului epocii noastre. Un adevrat front filozofic s-a constituit, nc din primele decenii ale secolului nostru, pentru aprarea valorilor umaniste. Sub drapelul patosului autenticitii", existenialitii iniiali, fenomenologii, marxitii i, mai recent, reprezentani
4

Ibid.,p. 26.

22
POSTMODERNISMUL ROMNESC

ai hermeneuticii contemporane, ca Habermas, au fcut eforturi uriae pentru aprarea teoretic a marilor valori. Toate aceste eforturi, arat Vattimo, au euat, n ciuda acuzaiilor de dezumanizare", debusolare", alienare", prostituie generalizat", nihilismul total s-a dovedit cu mult mai benign i mai constructiv dect ideologiile care au dus la rzboaie i dictaturi. Eecul umanismului este vizibil pretutindeni n secolul nostru, n care nu numai comunismul a dus la dezastre fr precedent, dar i micri filozofice i artistice serioase (existenialismul, suprarealismul, futurismul, avangardele) s-au compromis sprijinind toate dictaturile, de la stalinism la fascism, de la maoism la terorismul internaional. Dimpotriv, arat Vattimo, nihilismul deplin [...] ne cheam la o experien a realitii, devenit fabuloas, care este i unica noastr posibilitate de libertate"5. Oriunde s-a produs dezideologizarea i abolirea credinelor absolute (ca n lumea occidental i mai ales n cea american de azi), societatea a devenit mai complex, mai prosper i mai liber, n ciuda costurilor psihologice despre care am mai vorbit. Aseriunea nietzschean Dumnezeu e mort", ca i, n plan practic, tehnicizarea modern, vzut iniial ca o cauz a dezumanizrii i o netezire a drumurilor ctre totalitarism, au dus, o dat cu disoluia tuturor valorilor absolute, la o criz fr precedent a umanismului, concept care, pentru Heidegger, era echivalent cu nsi posibilitatea metafizicii, n jurul anului 1900 i mai trziu, pn dup al doilea rzboi mondial, are loc o dureroas criz a valorilor umane, reflectat n toate direciile gndirii filozofice, n ncercarea de Creare a unui cordon sanitar n jurul acestor valori au fost folosite opoziii ca tiine ale spiritului vs. tiine ale naturii sau cultur (umanist) vs. civilizaie (dezumanizant). Eecul acestor opoziii, n care primii termeni defineau citadela umanismului etern, un fel de Castalie goethean total izolat
'Ibid.,p. 31.

ONTOLOGIA POSTMODERN

23

A lumea degradat a epocii actuale, s-a datorat, pe de-o te faptului c valorile umaniste nu s-au dovedit diferite pantial de celelalte valori, iar pe de alt parte aceluia c nici "hnica modern nu s-a constituit ntr-o real ameninare, ^ mai curnd ntr-o realitate pozitiv. Dac Spengler sau Husserl deplng pierderea nucleului uman", a subiectului" n noua civilizaie tehnologic, n schimb, pentru Heidegger, depirea" (Verwindung) umanismului este doar calea ctre Ge-Stell, ctre lumea tehnicii ca maxim desfurare a metafizicii i, prin urmare, primul semn de Ereignis, de regsire de sine. Subiectul, aa cum e conceput de umaniti, nu merit s fie aprat, pentru c el se identific raiunii i contiinei, nelese ca un fel de corelativ al obiectului, oricum imuabile i stabile ca i acesta. El e un substrat (sub-jectum) i, n aceast calitate, abdic, paradoxal, tocmai de la subiectivitatea sa, de la istoricitate (Dasein). n concluzie, Heidegger arat c metafizica trebuie abandonat, dar nu prin depire propriu-zis, ci prin Verwindung, care nseamn mai curnd recuperare n urma unei boli, convalescen. Se simte nevoia unei cure de slbire" a subiectului, care nu mai poate avea pretenia de a fi spiritul absolut, n urma acestei slbiri" el se istoricizeaz i se localizeaz, devine contextual i efemer, o entitate care i dizolv a sa prezen-absen n reelele unei societi transformate din ce

n ce mai mult ntr-un foarte sensibil organism de comunicare"6, n felul acesta se nchide bucla deschis de mine cu cteva pagini mai nainte, si filozofia se dovedete solidar cu practica postmodern. n plan artistic, consecinele snt considerabile. O dat cu decderea metafizicii se creeaz condiiile pentru o esteti-zare general a existenei. Problema morii artei", poate tema central a modernitii, capt n postmodernitate un cu totul alt neles. De la avangarda istoric a anilor '20, care refuza orice limitare a artei, i pn la neoavangarde, pentru
' Ibid., p. 48.

24
POSTMODERNISMUL ROMNESC

are arta este ubicu, manifestndu-se mai ales n afara spaiilor izolate, protejate, tradiionale (teatru, muzeu, sal de expoziii sau de concerte), arta privit n sens clasic a fost, pe tot parcursul secolului nostru, inta unor puternice contestri. Niciodat ns relativizarea ideii de art nu s-a produs cu atta linitit eficien ca n epoca supremaiei mediilor de comunicare, devenite astzi un fel de realizare pervers (dar nu cu totul degenerat) a ideii hegeliene de spirit absolut. In postmodernitate arta nu dispare, dar cea mai mare parte a ei i pierde izolarea de corpul social (celebra autonomie a esteticului invocat n faa tuturor populismelor i dictaturilor) i se dizolv n acesta. Condiia supravieuirii artei devine renunarea la orice absolut", aa nct devine art tocmai ceea ce n mod obinuit nu este considerat drept art. Punerea n discuie a propriului statut al operei de art devine criteriu de valoare. Conceptele avangardei, cum se vede, triumf n postmodernitate, dar cu condiia domesticirii" lor. Cnd avangarda devine rutin, norm", cnd ceea ce altdat oca nu mai ocheaz, dar ceea ce altdat nu oca nu mai exist, putem vorbi de intrarea ntr-o lume postmodern. Se nelege c, obligatoriu, o oper postmo-dern i conine n sine propria negare, manifestat prin distan, ironie, parodie, (auto)pasti, ceea ce face ca moartea artei s fie implicat literalmente n fiecare produs artistic, care, ntr-un fel, se hrnete de acum din aceast idee. A transforma ideea dispariiei artei n nsi sursa vitalitii i supravieuirii acesteia este rspunsul optimist pe care postmodernul l d acestei probleme, care pentru modernist era insolubil: dup moartea artei urma neantul. Dar aceast performan nu a fost realizat ntmpltor abia n epoca actual. Distana dintre avangardele istorice, neoavangarde i postmodernism este dat de impactul tehnologiei, care reproduce la nesfrit i ubicuizeaz operele, distrugnd astfel unul dintre criteriile eseniale ale valorizrii elitiste a operei: unicitatea acesteia. Efectul de masi-ficare despre care vorbete Benjamin n celebra sa scriere
c

ONTOLOGIA POSTMODERN

25

r 1936 Opera de art n epoca reproductibilitii ei hnice7 duce la o ciudat moarte vie" a artei, care, dei p-K nde peste tot si n toate formele posibile, i pierde pres-tn\ul imens dinainte, cnd era considerat (e drept, de o f m elit care avea acces la art) depozitarul valorilor i 11 nelepciunii umane. Astzi mass-media acord prea putin importan i spaiu artei mari", serioase"; n schimb 'le distribuie informaie, cultur i divertisment urmnd un unic criteriu, care este, esenial, unul estetic: plcutul. Numai mass-media snt capabile astzi s organizeze consensul social, iar acest consens nu mai este unul de tip politic, nici ideologic, ci o funcie rafinat estetic"8. Iat n ce fel ideea morii artei apare astzi ntr-o dubl perspectiv: n sens tare ea se refer la sfritul artei mari" ca paradigm formativ a umanitii, ca lume ocult, iniiatic, pstrtoare a unor revelaii transcendentale (recunoatem imediat perspectiva eleat" a modernismului); n sens slab, conceptul de moarte a artei" privete mutaia, inacceptabil i apocaliptic pentru o gndire tradiional, n urma creia arta se dizolv n social prin mass-media (i alte mijloace), renunnd la mitul artei" i democratiznduse fr limite. Ar fi o greeal s vedem aceste dou accepii n succesiune. Ele snt simultane i ntr-o inextricabil interdependen. Intr-adevr, modernismul nu moare cnd apare postmodernismul, ci supravieuiete tocmai prin acesta, n cadrul unei simultaneiti tipic postmoderne a tuturor atitudinilor estetice, a tuturor ideologiilor, stilurilor i manierelor ntr-o lume anistoric, n care, dup o expresie a lui Al. Philippide, epoci varii, si vechi, i noi, snt date/ Deodat toate". Arta mare" supravieuiete n ziua de azi, chiar dac audiena i mai ales prestigiul ei snt mult

diminuate. Ea rmne un mic spaiu izolat n care se pun n joc sau se ntlnesc,
7 8

Vezi discuia din prefaa crii lui Vattimo i apoi capitolul VI, Structura revoluiilor artistice", din aceeai scriere. G. Vattimo, op. cit., p. 57.

26
POSTMODERNISMUL ROMNESC

ntr-un complex sistem de relaii, cele trei aspecte ale morii artei ca utopie, kitsch, tcere"9. Mai cu seam asupra acesteia din urm vom reveni n capitolul urmtor, artnd, pe urmele lui Ihab Hassan, c, dac ambele direcii ale modernitii, intelectualismul i avangarda violent, sfresc n tcere (prima prin meditaia intens pe marginea paginii ] albe, cealalt prin zgomotul alb al scandalului permanent), ! n schimb postmodernitatea pornete de la tcere pentru a-i ! construi lumile paralele ce vor face n cele din urm concu- l rent Lumii nsei. Dac i pierde viaa" n sensul tradi- i ional al cuvntului (valoarea, importana, misterul etc.), n schimb arta i pierde i moartea n postmodernitate, rm-nnd prins ntr-un limb paradoxal, ca vntorul Gracchus din povestirea kafkian, situaie pe care am putea-o numi amurgul" sau agonia" etern a artei. Via moart, agonie blnd, vesel apocalips" iat cum arta actual nu mai poate fi definit dect oximoronic, ceea ce o apropie nc o dat de curentul estetic cu care seamn izbitor n multe alte privine, manierismul. Estetica tradiional decade i ea o dat cu artele. Ideea de exemplaritate" a operei de art nu mai poate fi aprat, n condiiile reproductibilitii ei tehnice (cnd, de exemplu, muzica lui Vivaldi e folosit ntr-un advertising la o marc de detergeni i Gioconda apare pe cutiile de chibrituri), opera artistic mai produce doar o percepie distrat", lateral", marginal", asemenea unui obiect vzut cu coada ochiului". Lipsit de fundamente valorice stabile, demersul estetic devine unul slab". Temporar i perisabil, opera devine, i pentru Heidegger, doar o parol", un semn al apartenenei la o lume, golindu-se de nelesul ei propriu-zis. Din acest punct de vedere, ea ncepe s semene tot mai mult cu arta ornamental, fiind decorativ i periferic la fel ca i aceasta. Heidegger vorbete n Originea operei de art despre art ca eveniment de fundal", posibil
9

Ibid., p. 60.

ONTOLOGIA POSTMODERN

-27

A descris doar printr-o ontologie slab". Defap t, aceast 'ntoarcere a artei la situaia sa de dinainte de nnobilarea" ie ctre romantici, aceast lrgire a conceptului pn la j'mensiunile ntregului corp social snt condiiile necesare entru transformarea ntregii lumi n oper de art, aa cum Nietzsche o prevedea nc din secolul trecut cnd scria: Lumea e o oper de art care se face de la sine"10. A putea spune, ca o concluzie la discuia despre moartea artei n lumea contemporan, c dac nu moare arta rmne singur, dar dac moare aduce mult rod, precum smna din parabola eristic. Propunnd o filozofie a istoriei de tip substanialmente umanistic"11, cei mai importani reprezentani ai hermeneuticii contemporane, Gadamer, Apel i Jauss, se deprteaz de fapt de spiritul heideggerian, pe care ar dori s-1 mprteasc, devenind adversari ai postmodernitii prefigurate de Heidegger. De fapt, marele filozof calific relaia dintre fiin i limbaj ntr-un sens nihilist: Dasein-u\ e definit ca fiina-pentru-moarte". Fiina nu mai are un fundament", ci e rostire", ritmat asemenea unui discurs. Transformndu-se progresiv n limbaj, fiina slbete", istoria metafizicii devenind istoria progresivei uitri a fiinei. Dintre hermeneuii actuali, mai apropiat de o poziie postmodern (fr s fie el nsui un postmodern) este Richard Rorty, care, n scrierea sa principal, Philosophy in the Mirror ofNature, pune accent pe empatie", pe caracterul intuitiv al cunoaterii hermeneutice. Renunnd la orice pretenie de a construi o epistemologie, hermeneutica se dizolv, pentru Rorty, n antropologie, devenind o form a disoluiei fiinei"12. Sfiat ntre omologare i diferen, ntre un ideal ecumenic" occidental i o marginalitate securizant, lumea contemporan
10 11

Citat de Vattimo, op. cit., p. 56. Ibid., p. 112. 12 Ibid., p. 154.

28 POSTMODERNISMUL ROMNESC apare ca un imens antier de supravieuiri"13. Nu altfel am putea defini i arta contemporan, n care toate tendinele, de la cele de mult istoricizate pn la cele ale marginalitii artistice simultane, snt prezente, unificate (dar i plurali-zate) de marele discurs mediatic.

Cunoaterea n postmodernitate
n privina epistemologiei postmoderne, cea mai lucid analiz i aparine lui Jean-Franois Lyotard1, care,

studiind diverse tipuri de discurs de legitimare, a artat modul n care legitimrile de tip modern" ale puterii, tiinei, cunoaterii etc. snt tot mai mult substituite prin alte forme de legitimare. Vorbind despre nceputurile gndirii postmoderne, Lyotard se refer, ca i Vattimo, la operele lui Nietzsche i Heidegger, dar le adaug i alte influene, considerate determinante, ca psihanaliza freudian, relevarea conexiunii dintre spiritul protestant i capitalism de ctre Max Weber, filozofia colii de la Frankfurt, fr a neglija nici gndirea marxist i neokantian, din care postmodernismul mprumut teme majore. De asemenea, exist un consens remarcabil ntre cei doi teoreticieni ai postmodernitii n privina stabilirii punctului comun al tuturor autorilor citai, ca i al multor altora, ca Foucault, Derrida, Deleuze etc., i anume critica susinut a programului Iluminismului european, cu credina sa n raiune i n marile scenarii coerente i teleologice, care aaz omul n centrul existenei i al istoriei, sortindu-1 unui progres nelimitat. Din acest program s-au desprins scena-ni sau mari povestiri", care, timp de aproape trei secole, au avut n gndirea european un rol legitimant i consolator.
13

R. Gulden, citat de Vattimo, op. cit., p. 156. Jean-Franois Lyotard, Condiia postmodern, Editura Babei, Bucureti, 1993.

30
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Gndirea umanist i-a sprijinit pe ele toate iluziile despre predestinarea" fiinei umane i toate preteniile de a explica pn la capt, definitiv i coerent, omul i destinul su n lume. Motenitoare a gndirii raionaliste i a idealismului romantic n acelai timp, modernitatea a continuat s cread n adevrul obiectiv" al diferitelor scenarii justificative. Omul modern, chiar dac fisurat profund, continu s ntruchipeze un ideal uman abstract. Pe de alt parte, post-modernitatea manifest o puternic nencredere n me-tapovestiri, pe care a nvat s le deconstruiasc n aa fel, nct s devin evidente prezumiile ideologice i automisti-ficatoare din spatele celui mai obiectiv" discurs n aparen. Aceast nencredere, acest scepticism n faa oricrei pretenii de obiectivitate, de coeren i exhaustivitate, este simptomul principal, dup Lyotard, al unei gndiri post- \ moderne: Cnd acest metadiscurs [n.n.: filozofia] recurge explicit la una sau alta dintre marile povestiri, cum snt dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului naional sau muncitor, dezvoltarea bogiei, am decis s numim modern tiina care se raporteaz la ele pentru a se legitima."2 Iat cum, ntrun mod surprinztor, doctrine i ideologii aparent att de deosebite-ntre ele ca hegelianismul, naionalismul, marxismul, hermeneutica i liberalismul economic clasic se reveleaz ca tot attea fee ale unei moderniti totalitare", n sensul c fiecare ncearc s se erijeze n singura interpretare cu adevrat legitim i exhaustiv a Omului i singurul mod de influenare i modelare a lui conform unor principii abstracte. Firete, aceast opoziie nu poate fi att de tranant cum o prezint Lyotard, de vreme ce postmodernismul, cum am vzut, nu substituie" pur i simplu, ntr-un moment istoric precis, modernismul, ci stabilete cu el relaii mult mai complicate,
2

J.-F. Lyotard, op. cit., p. 15. CUNOATEREA N POSTMODERNITATE

31

onvietuire i interdependen. Relativul maniheism al * dirii lui Lyotard a fost repede detectat de ali teoreticieni, luatei Clinescu, care, n capitolul introductiv al antoloca 3 j postmoderne editate n colaborare cu Douwe Fokkema , joteaz ct se poate de explicit: Actually, Lyotard's oppo'rion between modernity and postmodernity, seen within he corpus of his philosophical work, is just another way f nersonifying the eternal conflict between Ahriman (domination, capital, the acquisitive drive, the will to infinity, mastery, control, richness) and Ormazd (the deire for opacity, paralogy, non-communication, autonomy, the figurai and deconstructive search for incommensurability . Modernity would then be a synonim for Lyotard's strangely timeless notion of capitalism, while postmodernism would be a personification of an equally timeless deire for freedom and justice."4 Dac ns putem accepta c un ciudat capitalism fr vrst" (sau, mai curnd, o

epoc industrial", vzut fie ca fundal, fie ca metafor) ar putea aduce, ntr-adevr, cu modernitatea n sensul dat cuvntului de Lyotard, mi se pare totui curioas afirmaia lui Matei Clinescu dup care, pentru acesta, postmodernismul este o lume opac" i noncomunicativ". Dimpotriv, cred eu, att Lyotard, ct i Vattimo (autor chiar al unei cri pe aceast tem5) vd n transparen i comunicare ceea ce e unul i acelai lucru fondul nsui al noului liberalism de natur postmodern. n cadrul acestei lumi transparente (sau, mcar, translucide) doar instituiile mai tradiionale, care pstreaz, evident, reziduuri ale trecutului, vor mai contrazice o vreme, arat Lyotard, aceast
3

Matei Clinescu and Douwe Fokkema, Exploring Postmodernism, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990. 4 Matei Clinescu, n capitolul Introductory Remarks", n Matei Clinescu and Douwe Fokkema, op. cit., pp. 5-6. Societatea transparent, Editura Pontica, Constana, 1995.

32

POSTMODERNISMUL ROMNESC

tendin: Statul va ncepe s apar ca un factor de opacitate i de bruiaj pentru o ideologie a transparenei comu-nicaionale, care este nsoit de o comercializare a cunotinelor."6 Cunoaterea nu mai are, pentru Lyotard, mo. un rol formativ. Postmodernitatea, consider el, renun cu desvr-ire la ideea perfecionrii" continue a omului, a mbogirii sale interioare prin cunoatere, idee pe care o mprtete J nc umanismul modern. Valorizarea cunoaterii se produce cu totul altfel n noua lume postindustrial, n care orice va-1 loare devine valoare de schimb, care fluctueaz, ca orice marf, la o burs a valorilor": Cunoaterea este si va fi \ produs pentru a fi vndut, este i va fi consumat pentru \ a fi valorificat ntr-o nou producie."7 n aceast nou ipostaz, ea devine un factor diferit i de fora de producie", aa cum o vede gndirea pozitivist, dar i de fora modelatoare din critica hermeneutic, for ce are sens} doar ntr-o lume a valorilor i finalitilor absolute. De fapt, problema cunoaterii depete cu mult n lumea de azi sfera produciei de bunuri. Adevratul loc n care cunoaterea se dovedete decisiv este sfera deciziei: Problema cunoaterii n epoca informaticii este mai mult ca oricnd problema guvernrii", scrie Lyotard8, adugnd c n centrul acestei probleme se afl ntrebarea cine decide ? Nu scenariile narative mai snt n stare s descrie norii informaionali ai societii actuale, ci mai curnd criteriile logice i! lingvistice, lipsite de ideologie, dar avnd o structur de reea extensibil la nesfrit. Intre ele, Lyotard arat o mare afinitate pentru jocurile de limbaj" n accepia lui Ludwig Wittgenstein. Mare parte din demonstraia care urmeaz este structurat pe acest criteriu specific. In condiiile noii societi, guvernarea nceteaz s mai fie decizie politic:
6

J.-F. Lyotard, op. cit., p. 22.

Ibid.,p. 20. *Ibid.,p. 26.

CUNOATEREA N POSTMODERNITATE 33

Vechii poli de atracie constituii din state-naiuni, partide, " ofesiuni, instituii i tradiii istorice i pierd din interes"9, rnd substituii de o ptur compozit format din efi de A treprinderi, din nali funcionari, din conductori de mari raanisme profesionale, sindicale, politice, confesionale."10 Acest grup ia decizii care vor afecta ntreaga estur social" n cadrul unui complex joc alctuit la rndul lui din nenumrate jocuri de limbaj diferite. Ca s poat fi observat legtura social trebuie s cuprind o mutare de limbaj" n cadrul unui astfel de joc. Se contureaz, aadar, o agonistic general, ca nou mecanism al puterii" n lumea postmodern, n care a vorbi nseamn a lupta n sensul de a juca"11, n analiza lui Lyotard se observ, pe de-o parte, un aspect contrastiv caracteristic structuralismului lingvistic, iar pe de alta accentul pus pe aspectul ludic al deciziei, care constituie adevrata noutate a relaiei sociale n postmo-dernitate. ns prin aceast prezentare a noii societi ca un nor informaional guvernat printr-o agonistic general doar se descrie, nu se i rezolv problema deciziei, cci pentru ca o decizie s fie posibil, i apoi s poat structura textura social, ea trebuie s fie perceput drept legitim. Abia aici intrm cu adevrat n problematica studiului lui Lyotard. Pentru c lumea de dup al doilea rzboi mondial, care a trecut prin experiena conflagraiilor internaionale, a Holocaustului i a totalitarismului comunist, nu mai poate fi guvernat conform marilor povestiri de legitimare, fie ele

naionaliste, marxiste sau de alte naturi. Erodarea omului a atras dup sine decderea tuturor idealurilor i utopiilor, m numele crora au avut loc nenumrate crime. Pentru gn-ditorul francez, problema cea mai important a postmoder-mtii este urmtoarea: cum poate arta o altfel de legitimare a deciziei, care s-i pstreze credibilitatea i s se dovedeasc
10 11

Ibid.,pp. 35-36. Ibid., p. 29.

34
POSTMODERNISMUL ROMNESC CUNOATEREA N POSTMODERNITATE 35

viabil ? Combinnd epistemologia cu teoria jocurilor, Lyotard ncearc s rspund la aceast ntrebare prin surprinderea modului n care se produce atomizarea socialului n reele suple de jocuri de limbaj"12. Tocmai natura acestor jocuri lingvistice va determina legitimarea. De la nceputul studiului, Lyotard distinge ntre dou mari modaliti de cunoatere. Cea dinti este cunoaterea narativ", de sorginte popular, n care forma narativ este mai important dect coninutul sau finalitatea discursului (rememorarea trecutului). Nevoia de ficiune, sub form de mituri clasice sau moderne, devine astfel sinonim cu nevoia de uitare sau de inventare a unei memorii false , mai adecvat dorinelor i aspiraiilor colectivitii, n acest tip de cunoatere legitimarea nu este necesar, cci naraiunea nsi se legitimeaz pe sine. n vdit contrast cu cunoaterea narativ se afl cunoaterea tiinific. Pragmaticile celor dou forme de cunoatere snt dou jocuri de limbaj la fel de valide, dar care se exclud reciproc. Artnd c prima modalitate este specific societilor tradiionale, renviate de spiritul romantic i extinse pn n modernitate, Lyotard se ocup n continuare, pe larg, de cunoaterea tiinific, specific mai ales postmodernitii. Aceasta se desparte, la rndul ei, n dou ramuri (sau jocuri) principale: cercetarea i nvmntul. Urmtoarele presupoziii (sau reguli ale jocului) snt specifice cercetrii: 1. Destinatarul are aceeai competen cu destinatorul; 2. Referentul trebuie s fie adecvat realitii; 3. Destinatorul este considerat c spune adevrul; 4. Regula de adecvare e dubl: dialectic i metafizic; 5. Cercetarea i ndeplinete scopul cnd se ajunge la un consens n privina validitii sale. La rndul su, nvmntul are i el la baz cteva presupoziii: 1. Destinatarul nu tie ce tie destinatorul; 2. Destinatarul poate deveni la rndul su expert; 3. Exist enunuri indiscuta12 Ibid., p. 39. bile", transmise ca adevruri. Prin sintetizarea caracteristicilor celor dou jocuri ale cunoaterii tiinifice, J.-F. Lyotard ajunge la proprietile acestui tip de cunoatere, care snt urmtoarele: 1. Cunoaterea tiinific permite doar un joc denotativ de limbaj; criteriul de acceptare a unui enun este valoarea sa de adevr; 2. Este o cunoatere indirect, izolat de celelalte aspecte ale legturii sociale; 3. Competena este obligatorie doar pentru destinator; 4. Enunul tiinific nu se valideaz prin propria lui formulare; 5. tiina este un proces cumulativ care, fiind diacronic, implic memorie i proiect. ntre cunoaterea narativ i cea tiinific exist o asimetrie de compatibilitate n sensul c, dac prima tolereaz ntr-o oarecare msur mentalitatea tiinific, cea de-a doua se dovedete complet intolerant la mentalitatea narativ. Este exact ceea ce deplng filozofii adversari ai postmodernismului ca fiind o pierdere a sensului, a valorii umane a cunoaterii. Se simte n atitudinea lor o nostalgie a trecutului, a modernitii umaniste, n care, ntr-adevr, cunoaterea era predominant narativ. O dat cu prbuirea legitimrilor religios-metafizice, cunoaterea de tip european intr n impas. Au fost inventate diverse tipuri de legitimare, ntr-un efort general de evitare a nihilismului", adic a legitimrii prin consens. Astfel, n perioada romantic, a aprut legitimarea venit de la po-por, prin deliberare i consens. Poporul era, n aceast perspectiv, un fel de expert universal", ai crui reprezentani distrug structurile narative tradiionale pentru a le nlocui cu tructuri moderne, de asemenea narative. Apare n aceast oca ideea de progres, vzut ca o acumulare a competentelor de-a lungul generaiilor. Epoca de aur, pe care anticii

ituau n trecutul mitic, este plasat de moderni n viitor: -a avea s fie posibil datorit progresului general al umaniu- Acest tip de legitimare domin nc i azi viaa politic imnilor. Prin el, problema statului devine strict legat : cea a cunoaterii tiinifice. Ca expert universal, poporul 36
POSTMODERNISMUL ROMANESC

devine interesat n legitimarea puterii politice, economice i tiinifice prin mari povestiri, n acest mod apar marile scenarii" sau naraiuni de legitimare,^care cunosc dou versiuni: una politic i una filozofic, n marele scenariu politic al modernitii europene, umanitatea luat n ntregul j ei este reprezentat ca un erou al libertii. Statul i asum, j n aceast viziune, misiunea de formare a poporului sub numele de naiune i de cluzire a lui pe calea progresului. Un exemplu clasic n acest sens este statul prusac din vremea lui Hegel, pe care acesta l considera forma statal ideal, cu neputin de depit, o dat cu apariia creia, de fapt, istoria ca desfurare deplin a spiritului absolut lua sfrit. Versiunea filozofic a povestirilor de legitimare are n centru metafizica vzut ca o sintetizare, la un nivel superior i integrator, a tuturor tiinelor. Acestea, la rndul lor, snt doar momente n devenirea spiritului, realiznd o metaistorie a acestuia. Recunoatem i aici o ntruchipare a proiectului hegelian, adic aceeai cunoatere de tip narativ. Din ea decurge cunoaterea hermeneutic, att de adecvat modernitii, dar cu totul incompatibil cu postmodernitatea. Toate marile ideologii derivate din idealismul iluminist i romantic au fost i snt legitimate fie prin versiunea politic a marilor povestiri, fie prin cea filozofic, i de cele mai multe ori prin amndou. Dac legitimarea este obsesia modernitii europene de cel puin dou secole ncoace, n postmodernitate are loc procesul de delegitimare ideologic prin pierderea credibilitii marilor scenarii. Accentul se deplaseaz, n acest proces, de pe scopuri (teleologic, progres, utopie) pe mijloace. n concordan cu Gianni Vattimo i cu ali teoreticieni ai postmodernitii, J.-F. Lyotard arat c decderea marilor scenarii de legitimare nu se datoreaz numai intrrii umanitii n epoca postindustrial, ci mai ales unor procese care privesc aspectele teoretice ale cunoaterii. Germenii delegitiCUNOATEREA N POSTMODERNITATE 37

mrii si ai nihilismului trebuie cutai mai nti n eroziunea discursului speculativ (filozofic), datorat, cum observa nc Nietzsche, faptului c tiinele erau subordonate i validate de filozofie. Dac aceasta era predominant narativ, tiinele deveneau ideologie i instrumente ale puterii, pierzndu-i valoarea de adevr i, prin aceasta, credibilitatea. Apoi, i discursul emancipator (politic) se erodeaz prin faptul c de la popor decurg de fapt dou tipuri de discurs: unul enuniativ si unul prescriptiv, care nu pot decurge unul din cellalt, avnd reguli diferite de generare, n acest fel, ntre tiinific i juridic apare un hiatus fatal. Putem explica astfel valul de pesimism de la sfritul secolului trecut i din primele decenii ale secolului nostru. Gn-ditorii, indiferent de orientarea lor, se vedeau pui n faa unei enorme proliferri de limbaje aprute n lipsa oricrei legitimri tradiionale. Epoca pesimismului ns, arat Lyotard, s-a ncheiat o dat cu apariia unor noi forme de legitimare, specific tocmai limbajelor proliferante, i anume a celor venite din practica lingvistic i din interaciunea comunicaio-nal. Asupra acestora se concentreaz mai departe analiza lui Lyotard. In viziunea postmodern, cea dinti ramur a cunoaterii tiinifice, cercetarea, se legitimeaz prin performativitate (de la nceput un criteriu pragmatic, i nu metafizic). Fa de situaia de acum cteva decenii, pragmatica cercetrii este influenat astzi de dou modificri: mbogirea argumentaiilor i complicarea administrrii probelor, n privina primei modificri, filozoful francez arat c limbajele argumentrii smt reglementate de metalimbajul logic, care presupune consisten, completitudine, decidabilitate i independena axiomelor ntre ele. tiina logicii formale s-a mbogit ns considerabil n ultimul timp: de la faimoasa demonstraie a lui Godel tim c toate sistemele au limitri, care apar datorit traducerii lor n limbajul natural, inconsistent i generator de paradoxuri. Acest fapt duce la imposibilitatea

*m

38
POSTMODERNISMUL ROMANESC

r
epuizrii prin demonstraie a unui sistem, lucru inacceptabil pentru gndirea tradiional, dar considerat inevitabil i, mai mult, constructiv de ctre postmoderni. Prin acceptarea aleatoriului, incompletitudinii, contradiciei, nsi ideea de raiune se modific fundamental: Principiul unui metalimbaj universal este nlocuit cu cel al pluralitii de sisteme formale i axiomatice capabile s argumenteze enunuri denotative, aceste sisteme fiind descrise ntr-o metalimb universal, dar inconsistent."13 Deosebirea dintre postrno-dernitate i toate epocile precedente n privina cunoaterii tiinifice devine evident: dac paradoxul era intolerabil n tiina clasic i modern, postmodernitatea i gsete n el nsi fora argumentrii. A doua modificare recent a pragmaticii cercetrii este complicarea administrrii probelor. Paradoxul central al acestei probleme este c proba trebuie, la rndul ei, probat. A administra o prob nseamn a constata un fapt cu ajutorul unor tehnici de nregistrare, supuse principiului perf or-mativitii. Hardware-u\ tehnologic presupus de acest lucru este complex i costisitor, aa nct nu orice om de tiin l poate avea la dispoziie. Ecuaia care reglementeaz administrarea probelor este bogieeficien-adevr, unde ordinea termenilor este una cauzal, n noul imperiu al performanei" idealismul tiinific de care era animat tiina clasic, n care omul de tiin se dedica unei cutri pure a adevrului pentru el nsui, nu a devenit doar o naivitate, ci de-a dreptul o imposibilitate. tiina a ncetat s fie o garanie a progresului nelimitat al umanitii, devenind un moment n circulaia capitalului: Dorina de mbogire este aceea care, n mai mare msur dect dorina de cunoatere, impune tehnicilor imperativul mbuntirii performanelor i al realizrii produselor."14 Cercetarea ncepe s funcioneze dup normele organizrii muncii n ntreu Ibid., p. 77. 14 Ibid., p. 79.

CUNOATEREA N POSTMODERNITATE 39

rinderi, creditele fiind oferite de capitalism prin finanarea departamentelor cu aplicaii" practice sau prin crearea unor fundaii de specialitate. Administrarea probelor trece astfel sllb controlul unui alt joc de limbaj, n care miza nu este adevrul, ci performativitatea [...]. Statul i/sau ntreprinderea abandoneaz povestirea de legitimare idealist sau umanist pentru a justifica noua miz: [...] puterea"15, ntre jocurile principale de limbaj: denotativ (tiinific), prescriptiv (juridic) i tehnic (performativ), puterea nu aparine dect ultimului. De vreme ce realitatea furnizeaz probele, iar tehnicile stpnesc realitatea, rezult c legitimarea i-o d puterea, singura care pune la dispoziie tehnicile de investigare a realitii. Acesta este singurul mod real de legitimare cunoscut de lumea postmodern. Prin urmare, dac n modernitate tehnica era considerat doar un adjuvant al tiinei, ea i asum n lumea postmodern ntietatea fa de tiin, n cadrul acestui raport inversat, tiinele exist ca s poat aprea tehnici tot mai performante. Apare astfel un sistem circular, n care creterea puterii se poate produce numai prin creterea cantitii de informaie. Sistemul lumii postmoderne este fundamental unul informaional. Cea de-a doua component a cunoaterii, nvmntul, se deosebete de cercetare prin faptul c el funcioneaz nu independent de legtura social, ci ca un subsistem al sistemului social. Scopul su este de a contribui la optimizarea general. Pentru aceasta, noul nvmnt renun pentru totdeauna la idealul umanist al formrii caracterelor, mulu-mindu-se s formeze, de-aici nainte, doar competene. Acestea snt necesare, pe de-o parte, pentru a face fa competiiei mondiale dintre statele postindustriale (i pentru aceasta snt pregtii specialiti ai limbajelor i informaiei), iar pe de ta parte pentru necesiti sociale interne (medici, profesori,
15

Ibid., p. 81.

40

POSTMODERNISMUL ROMNESC

ingineri, ntr-un cuvnt actori capabili s-i ndeplineasc n mod convenabil rolul n posturile pragmatice de care au nevoie instituiile"16), n acest context, Lyotard arat c ideea autonomiei universitare, att de discutat n anii '70, nu are sens, de vreme ce instituiile de nvmnt snt n mod

necesar subordonate puterii care le d posibilitatea s funcioneze. Rolul lor const mai cu seam n reciclarea sau educaia permanent a indivizilor, n procesul de nvmnt din noul tip de societate ntrebarea este adevrat ?" e tot mai mult nlocuit cu e vandabil?", fapt care presupune, n cele din urm, o profund alterare a nsei ideii de realitate, ceea ce reprezint provocarea cea mai intens i mai tulburtoare a postmodernitii. Cu toate acestea, nu nv-mntul idealist i umanist, care prezerv valorile i simul realitii, s-a dovedit cel mai capabil s asigure dezvoltarea cunoaterii, ci, dimpotriv, cel pragmatic i axat pe perfor-mativitate pur: Perspectiva unei imense piee a competenelor operaionale este deschis. Deintorii acestui tip de cunoatere snt i vor fi obiect de ofert i chiar miz a practicilor de seducie. Din acest punct de vedere, nu sfri-tul cunoaterii este cel care se anun, dimpotriv. Enciclopedia de mine vor fi bncile de date. Ele depesc capacitatea oricrui utilizator. Ele snt natura pentru omul postmo-dern."17 Ideea c savantul nu mai exploreaz nemijlocit natura, ci bncile de date despre aceasta, adic o realitate secund, creat de om i n care omul se integreaz de-acum nainte locuindu-i confortabil i-realitatea, este poate emblema absolut a postmodernitii. i nc, n 1979, cnd aprea cartea lui Lyotard, nu se produsese explozia pe pia a computerelor personale, a cror revoluie a confirmat strlucit previziunile, aparent att de cinice, ale gnditorului francez. Nu numai prin bncile de date pe care le ncorpo16

Ibid., p. 85. Ibid.,p. 89.

CUNOATEREA N POSTMODERNITATE

41

reaz, ci i prin facilitile de personalizare, multimedia, reele de tip Internet etc., computerele personale au introdus, concret, n viaa omului obinuit realitatea virtual, care este nsi substana iluzorie a postmodernitii. Exist totui, scrie Lyotard, o calitate tradiional umanist" care-i pstreaz rolul i n noua societate. Este vorba despre imaginaie. Cnd cunoaterea este total transparent i cu informaie complet, avantajul ntr-o lupt a competenelor trebuie s vin din alt parte. El este dat de plusul de imaginaie, adic de puterea de a inventa noi mutri n cadrul unui joc de limbaj, punnd la un loc, cu o vitez mai mare dect a altora, informaii care preau disparate. Ca n celebra povestire a lui Asimov, nvmntul se organizeaz pe dou nivele de performan, unul masificat", bazat pe reproducerea de cunotine, i altul elitist", avnd ca scop dezvoltarea creativitii. Era Profesorului" ia astfel sfrit, datorit concurenei bncilor de date i a echipelor de cercetare i n condiiile delegitimrii i ale primatului performativitii. Problemele legitimrii nu se opresc ns aici. Performati-vitatea, ntr-adevr, presupune existena unui sistem stabil i determinist, n postmodernitate ns aceste trsturi i pierd absolutul, devenind, ca toate celelalte, variabile i contextuale. De aceea legitimarea nu mai poate fi nici ea absolut. Ea fluctueaz permanent n condiiile cunoaterii postmoderne, tiinele descoperindu-i o nou funcie esenial: permanenta interogare asupra propriei legitimiti. Prin urmare, discursul de legitimare devine imanent1*, de-pinznd de condiii locale i consensuale. Conform teoriei lui Godel, interiorizarea acestui discurs produce n mod necesar paradoxuri i limitri, dar marea diferen fa de si18

Vezi, n capitolul urmtor, marea importan pe care Ihab Hassan acord imanenei ca trstur a postmodernitii: alturi de indeter-minare, cu care este strns corelat dialectic, imanena e definitorie pentru lumea postmodern, participnd la indetermanena" acesteia.

42
POSTMODERNISMUL ROMANESC

tuaia din trecut este c acestea nu mai snt considerate defecte" ale legitimrii, ci trsturi obiective i inevitabile ale acesteia. Din primele decenii ale secolului nostru fizica atomic a adus limitri ale cunoaterii prin teoria cuantic i prin principiul de indeterminare al lui Heisenberg. Acesta din urm, de exemplu, arat c, pe de-o parte, observarea tuturor condiiilor dintr-un sistem necesit mai mult energie dect cea consumat n acel sistem, iar pe de alt parte c un control perfect micoreaz eficiena. Cu ct precizia crete mai mult, cu att crete i incertitudinea, singurele cantiti previzibile fiind cele statistice. Iat cum, alturi de imanen, indeterminarea este a doua caracteristic important a postmodernitii. Teoriile ecuaiilor nonlineare din matematic (teoria catastrofelor a lui Rene Thom, teoria haosului, teoria fractalilor a lui Mandelbrot) au contribuit i ele, n acelai sens, la congruena teoretic a lumii post-moderne. Determinismul absolut nu mai are nici sens, nici realitate. Nu mai putem vorbi dect de insule de determinism", instabile, produse de starea local a sistemului, ntr-un ocean n micare haotic. Vom ntlni, prin urmare, paralogii pretutindeni n universul postindustrial. Cultura i artele se vor confrunta i ele cu dezordinea, paradoxul, indeterminarea. Noua poziie a

omului n lume, arat Lyotard, este cea a unei contiine care (ca ntotdeauna) ncearc s confere sens haosului, dar de data aceasta nu global, ci punctual, n fiecare moment al existenei sale: Interesnduse de indeci-dabile, de limitele preciziei controlului, de cuante, de conflictele cu informaia incomplet, de fracta , de catastrofe, de paradoxuri pragmatice, tiina postmodern face teoria propriei sale evoluii discontinue, catastrofice, nerectifica-bile, paradoxale."19 Mutatis mutandis, aceast fraz ar putea descrie foarte bine i situaia din literatura postmodern, n care textul, preocupat n modernitate de transcendena sa,
'J.-F. Lyotard, op. cit., p. 101.

CUNOATEREA N POSTMODERNITATE 43 devine imanent, chestionndu-se n permanen asupra propriei legitimiti artistice. Sfrsitul povestirilor de legitimare devine, astfel, i sfri-tul sistemelor nchise. Noua tiin e un antimodel al acestora, un sistem deschis aflat, cu o expresie a lui Rene Thom, ntr-un proces de morfogenez. Acest fapt presupune noi reguli ale jocului, legate de condiii locale imprevizibile, n interiorul acestor imeni nori de materie lingvistic ce formeaz societile"20. Reinterpretat astfel, pragmatica tiinific i poate rede-fini i raporturile cu societatea. Aciunea ei este ambivalen, cci se poate exercita att mpotriva puterii (prescriptive sau metaprescriptive), ct i n favoarea puterii. Intr-o prim faz a impactului universului informaional au existat temeri c manipularea informaiei prin mass-media ar putea deveni instrumentul visat de control i de reglare a sistemului pieei"21, ca i a sistemului politic. Numeroase antiutopii de la jumtatea secolului nostru au descris astfel de lumi totalitare guvernate prin controlul strict al informaiei. Noii gn-ditori ai postmodernitii, urmrind evoluia lumii n ultimele decenii, snt ns de prere c, dimpotriv, proliferarea fr granie a informaiei face imposibil manipularea ei pe scar larg. Pentru ei, pragmatica tiinific bazat pe informatizare poate servi grupurile de discuie pe marginea metaprescripiilor, oferindu-le informaiile care le lipsesc cel mai adesea pentru a decide n cunotin de cauz"22, n acest fel, cunoaterea devine ea nsi o parte a puterii decizionale. Cum se poate observa, dei pornete de la nihilismul total, teoria postmodern sfrete prin a construi o perspectiv optimist asupra cunoaterii, greu de imaginat n modernitate. Acest nou optimism, care se poate observa i
20 21

Ibid., p. 108. Ibid., p. 111.

22 Ibld.

44 POSTMODERNISMUL ROMNESC 'e ala mL dorina de justiie i cea de necunoscut nchide Lyotard la captul unui studiu care mbina stra wfanaHzI^oststrucLalist cu pragmatismul cel m! aplicat.
a/foi.p. 112.

Sfrsitul istoriei sau trezirea din comar


Cnd James Joyce scria celebra fraz Istoria e comarul din care nu m pot trezi", el exprima, fr-ndoial, dincolo de generalitatea teribil a sentinei, un punct de vedere modernist. De cnd tiina istoriei s-a desprins de istoriografie, dobndind contiin de sine i dezvoltnd n consecin o filozofie a istoriei care pretindea s explice", prin grile metafizice totalizatoare, evenimentele, adic aproximativ din Epoca Luminilor, numeroase viziuni istorice, orict de diferite-ntre ele, au avut ca punct comun ideea de evoluie continu a societii, de la barbarie la civilizaie, n sensul perfecionrii ei materiale i morale. inta evoluiei umane era atingerea unui ideal uman" plasat fie n trecut, fie n viitor. Fiecare eveniment istoric trebuia s se-nscrie n acest mar triumfal ctre perfeciune, n care mai recent" nsemna, prin definiie, mai bun". Chiar i viziunile pesimiste asupra istoriei, n care umanitatea se-ndreapt spre mai ru, spre degradare, cum sentmpl n romantism sau n modernism, mprtesc punctul de vedere ideal i teleologic: umanitatea, n aceast viziune, a rtcit drumul", s-a-ndeprtat de la scopul ei nobil", ceea ce nu e dect un alt fel de a afirma existena unei ci spre ideal, a teleologici istoriei, a statutului privilegiat al omului n lume. Ca i n domeniile pe care deja le-am discutat, i n istorie perspectiva iluminist a fost pus la ndoial, ncepnd din secolul trecut, de civa gnditori care au refuzat ideea de sens" al istoriei ca predestinare. Kierkegaard, Nietzsche i mai 46 POSTMODERNISMUL ROMNESC trziu Heidegger au artat c fiina nu este niciodat imobil i absolut, ci devine n timp prin fluctuaii aleatorii. In consecin, nu poate exista un ideal imuabil spre care omenirea s se poatndrepta, i nu exist nimeni care s o ndrume spre culmi, pe drumul progresului. Aceast abandonare a ideii de progres, care subntindea ntreaga filozofie a istoriei din secolul trecut, a creat premisele

pentru o abordare de un alt tip a istoriei, care consun cu teoria postmodern din celelalte domenii. O dat cu postmodernitatea comarul joycean ia sfrit i omul se trezete din istorie. Ideea de sfrit al istoriei", care, dincolo de nuane, semnific abandonarea ideii de evoluie linear i de teleologic, apare la mai toi teoreticienii postmodernitii. Din 1957 Arnold Gehlen vorbea despre postistorie, nelegnd prin aceasta c lumea tehnicii actuale, n care progresul nu mai este spectaculos, el devenind routine, are o imobilitate de fond care o izoleaz de istoria anterioar i, ntr-un fel, o scoate-n afara istoriei1. i pentru Gianni Vattimo istoria contemporan se deosebete fundamental de cea modern prin disoluia tiinei istoriei cu toate ramurile ei, att filozofia istoriei, ct i istoriografia practic, fie ea retoric sau ideologic. O istorie a lumii contemporane pur i simplu nu se mai poate scrie pentru c astzi totul, prin intermediul folosirii noilor mijloace de comunicaie, mai ales a televiziunii, tinde s se aplatizeze pe planul contemporaneitii i al simultaneitii"2. Aceast simultaneitate sau sincronie a ntregii istorii prin intermediul mediilor este una dintre cele mai importante trsturi ale lumii postmoderne. Consecinele ei n domeniul artelor i literaturii snt eseniale: artistul capt deodat acces la toate formele artistice, indiferent ct de istorici-zate" (i deci moarte) preau ele din punctul de vedere al criticii moderniste.
1 2

A. Gehlen, citat de Gianni Vattimo, Societatea transparent, Editura Pontica, Constana, 1995, p. 10. G. Vattimo, op. cit., p. 14.

SFRSITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 47 Ideea de sfrit al istoriei", central n postmodernism, nu este, de fapt, o invenie postmodern. ntr-un fel sau altul, explicit sau aluziv, ea a mai fost iterat n cteva momente ale gndirii filozofico-istorice europene. Hegel este, probabil, cel dinti care a reluat, dup milenii, teribila fraz din Apocalips: Si timpul nu va mai fi." Pentru el, istoria universal era o continu evoluie a umanitii ctre cunoaterea de sine, ctre, adic, realizarea integral a spiritului absolut, n plan concret istoric, acest lucru era echivalent cu dobndirea de ctre toi oamenii a contiinei libertii: Popoarele Orientului tiau c tu erai liber; lumea greac i cea roman tiau c unii snt liberi; n timp ce noi tim c absolut toi oamenii (omul ca om) snt liberi."3 Fraza, care identifica scopul istoriei cu libertatea, era n spiritul lui Kant, care scrisese la rndul lui: Istoria lumii nu este altceva dect dezvoltarea contiinei Libertii."4 Hegel mergea ns cu un pas mai departe, artnd c dobndirea deplin a unei contiine libere nu mai era un deziderat, ci deja se realizase. Oamenii, ntr-adevr, puteau accede la libertate numai n condiiile unor anumite instituii, ntre care cea mai important era existena unui stat modern constituional. Aceste condiii erau, credea Hegel, ndeplinite n Prusia contemporan lui dup btlia de la Jena din 1806. Prin urmare, aceast dat era socotit de Hegel drept sfritul istoriei". Firete, istoria evenimenial avea s continue, dar principiile libertii i egalitii, care stau la baza statelor liberale moderne, fuseser descoperite si puse n practic, fie i parial i doar n cteva state (alturi de Prusia mai puteau fi citate Frana i Statele Unite dup revoluiile respective). Din punctul de vedere al ideilor care subntind progresul umanitii nici o evoluie nu mai era cu putin.
3 4

Hegel, citat de Francis Fukuyama n Sfritul istorisii ultimul om, Editura Paideia, Bucureti, 1994, p. 59. Immanuel Kant, citat de Fukuyama, op. cit., p. 59.

48 POSTMODERNISMUL ROMNESC

Marx este un alt gnditor care, pornind de altfel de la dialectica hegelian, a ntrevzut un sfrit al istoriei. Dup victoria deplin a comunismului n lume, omenirea nu avea s mai cunoasc i alte etape istorice. Scopul final o dat realizat, istoria se ncheia i nici un progres real nu avea s mai fie nregistrat, nsui statul era sortit dispariiei i, o dat cu victoria proletariatului, lupta de clas, motorul istoriei", se ncheia. Controversata scriere a tnrului istoric american Francis Fukuyama, Sfritul istoriei si ultimul om (precedat cu trei ani de articolul su intitulat, dubitativ, Sfrsitul istoriei ?"), a avut un mare ecou tocmai datorit contextului postmo-dern n care a fost publicat i n care, mai ales n cultur, arte i literatur, ideea de ncheiere a unei evoluii i de dizolvare a linearitii, cauzalitii i teleologici erau la ordinea zilei. Fukuyama nu se consider el nsui un postmodern i nu folosete sistematic acest termen. Cu toate acestea, eu cred c scrierea lui descrie, n spirit postmodern, condiiile istorice, sociale, economice i (deloc n ultimul rnd) psihologice care produc deplasarea, cu viteze inegale, a practic tuturor societilor spre o singur form a vieii politico-so-ciale, identificat de istoric cu liberalismul democratic burghez. Scrierea lui Fukuyama mi s-a prut, astfel, c ntregete cu un punct

de vedere istoric i politic panorama post-modernitii, tip de societate cu neputin de realizat n afara democraiei i a liberalismului contemporan. Analiza sa este cu att mai plauzibil cu ct nglobeaz i evenimentele recente, de importan extraordinar n istoria lumii, care au dus, la sfritul anilor '80, la prbuirea, aparent ireversibil, a celui de-al doilea sistem totalitar mondial, comunismul, dup ce, cu peste cincizeci de ani n urm, sistemul fascist fusese i el nvins de aceleai democraii occidentale. In acest context se constat c, practic, liberalismul democratic nu mai are, la nivel planetar, un rival ideologic care s poat fi o serioas provocare sau o alternativ plauzibil. SFRITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 49 Sarcina crii lui Francis Fukuyama nu este ns de a constata o stare de fapt (care ar putea fi doar un accident istoric), ci s demonstreze necesitatea acesteia: ndreptarea necesar, tot mai accentuat, a tuturor societilor ctre idealul lumii capitaliste occidentale, adic al lumii pe care noi o numim postmodern. Fukuyama gsete n opera lui Alexandre Kojeve, personalitate fascinant a vieii intelectuale franceze a anilor '30, temeiurile filozofice ale unei posibile ncheieri a evoluiei istorice. Kojeve inuse o serie de prelegeri n care interpretase gndirea lui Hegel ntr-un mod inedit, artnd c, ntr-a-devr, autorul Fenomenologiei spiritului avusese dreptate s afirme c istoria s-a ncheiat n anul 1806, o dat cu btlia de la Jena. Toate evenimentele ulterioare acestei date, unele extrem de importante, ca revoluiile din Rusia sau China, nu constituiau pentru el etape superioare statului universal i omogen" modern, ci aparineau aceleiai etape, fund doar alinierea provinciilor" la tendinele centrale, adic rspn-direa, ntre naiunile mai puin avansate, n forme specifice, a acelorai principii ale libertii i egalitii: Observnd ceea ce se petrece n jurul meu i ceea ce se ntmplase n lume de la btlia de la Jena, am neles c Hegel avusese dreptate s vad n aceasta sfritul Istoriei propriuzise. n i prin aceast btlie, avangarda umanitii a atins efectiv limita i elul, adic sfritul evoluiei istorice a Omului. Ceea ce s-a mtmplat de atunci nu a fost dect o extindere n spaiu a forei revoluionare universale puse n practic n Frana de ctre Robespierre i Napoleon."5 i, dac pentru Hegel, Marx sau Kojeve sfritul istoriei era un proces benign, de realizare a libertii umane, pesimismul adnc al secolului nostru, care a vzut dou rzboaie mondiale pustiitoare, Holocaustul, explozia nuclear de la Hiroshima i dou Aterne totalitare de o monstruozitate fr precedent, a dus
Alexandre Kojeve, citat de F. Fukuyama, op. cit., p. 64.

50

POSTMODERNISMUL ROMNESC

la discreditarea profund a istoriei ca for motrice unidirecional, progresiv i inteligibil. Ideea nsi de istorie a devenit pentru omul obinuit un termen negativ, asemntor i comarului joycean. n acest context, optimismul perspectivei lui Fukuyama l desparte clar de istoricii modernitii '] (Toynbee, de exemplu) i l apropie de teoreticienii postmodernitii. Istoricul american discut dou aspecte ale vieii umane a cror ntreptrundere este necesar pentru a se ajunge la ] forma actual a societilor de tip liberal. Primul aspect ! este unul material, iar cellalt idealist-psihologic. Analiza i economic arat faptul c nu exist dect un singur proces ] uman indiscutabil cumulativ i progresiv: tiina. Acumularea de cunotine asigur unei societi angajate n procesul tiinific avantaje concrete fa de toate celelalte. Chiar .j i societile cele mai refractare la spiritul tiinific nu se mai pot dispensa astzi de rezultatele sale concrete, fie i numai n domeniul militar. Revoluia tiinifico-tehnic afecteaz astzi nu numai statele care au iniiat-o, ci absolut toate statele, fie ele comuniste, islamice sau feudale. Avantajele sociale create de tiin i tehnic n toate sferele vieii (medicin, divertisment, nvmnt etc.) snt att de evidente nct renunarea la ele nu este de conceput. Chiar dac o catastrof planetar ar avea loc, grupurile supravieuitoare ar relua n mod necesar procesul. Astfel, cel puin din acest punct de vedere, istoria are o direcie ireversibil: i dac stpnirea tiinei moderne, o dat instaurat, este ireversibil, atunci o istorie direcional mpreun cu diversele ei consecine economice, sociale i politice snt i ele fundamental ireversibile."6 Acest fapt nu nseamn ns n nici un fel c acumularea cunoaterii trebuie s duc neaprat la o societate de tip liberal, ci este doar o premis necesar pentru aceasta. State SFRITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 51 Uniunea Sovietic sau Coreea de Sud snt exemple de ri ternic industrializate care nu au fost niciodat democraii, ci dimpotriv, regimuri autoritare de un tip sau altul. De r t pn prin anii '60-'70, cnd a aprut societatea informaional postindustrial, impactul tiinei i tehnicii era privit mai curnd negativ, ca o surs de dezumanizare, uniformizare i dictatur. Imperativul performativitii a dus ns la o progresiv raionalizare a

produciei, care a culminat cu dezvoltarea pieelor libere, a tehnologiilor de vrf i a managementului. Astfel, n mod neateptat, tocmai tehnologiile au distrus regimurile hiperautoritare, devenind, printre altele, groparii comunismului", dup expresia lui Raymond Aron7, cci, cu economia lor centralizat, bazat pe supra-planificare i incapabil s urmeze fluctuaiile pieei, statele comuniste au stagnat economic. Nu exist azi o alternativ la mecanismele de pia liber n realizarea deplinei moderniti care este postmodernitatea. n acest context, vechea idee socialist dup care supravieuirea capitalismului s-ar datora exploatrii resurselor lumii a treia, producnd subdezvoltarea acestora, apare ca eronat. rile care au avut acces mai trziu la industrializare nu au fost dezavantajate fa de vechile state industriale, ci dimpotriv. Dovad st boom-u\ economic al rilor din Asia de Sud-Est, state care au luat decizia industrializrii prin adoptarea tehnicilor de vrf, pind direct dintr-o subdezvoltare aproape feudal n epoca postindustrial. Indiferent de nivelul resurselor i de starea de napoiere a populaiei, capitalismul a reuit acolo unde a fost impus prin decizie politic hotrt. Nu condiiile le lipsesc statelor subdezvoltate de azi, ci n primul rnd voina politic de a trece la o societate prosper, arat Fukuyama. Refacerea miraculoas a Germaniei sau Japoniei, ridicate din ruine dup rzboi, snt alte exemple de acelai fel.
F. Fukuyama, op. cit., p. 84. 7 Raymond Aron, citat de F. Fukuyama, op. cit., p. 90.

52
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Fr hotrrea de a crea o economie puternic tehnologizat, idealul democraiei rmne utopic. Pretutindeni n lume se observ o corelare ntre nivelul de prosperitate al societii i gradul de democratizare a instituiilor sale. nv-mntul generalizat, comunicaiile i serviciile, sistemul politic capabil s exprime imensul spectru de interese de grup i individuale creat de epoca postindustrial au rafinat cultura politic a populaiei. Prin urmare, industrializarea produce societi burgheze, iar acestea au nevoie de protecie juridic i politic n stare s asigure libertatea i egalitatea cetenilor. Cu toate acestea, n principiu i de multe ori i n realitate, statele autoritare de tipul dictaturilor de dreapta sau al celor islamice se dovedesc la fel de capabile ca i democraiile s asigure prosperitatea economic a rilor respective. Ele pot urma o linie economic mai ferm i cheltuiesc mai puin pentru asisten social. Rata de cretere economic a republicii Chile n timpul dictatorului Pinochet a fost cea mai mare din istoria rii. Simpla cretere economic nu pare, de aceea, s fie suficient pentru crearea unei societi democratice moderne, cci ea poate duce foarte bine i la un autoritarism birocratic, n schimb, evident este faptul c, indiferent de modurile diferite de guvernare ale statelor componente, comunitatea mondial de azi este unificat ntr-o singur cultur, datorit unidirecionalitii procesului cunoaterii tiinifice. Att societile tradiionaliste, ct i experimentele totalitare s-au dovedit neviabile. Dintre primele, cele mai napoiate, din Africa, Papua sau America de Sud, nici nu mai exist propriu-zis, ci, ca i celelalte de altfel, snt hibrizi aflai la confluena cu civilizaia dominant. Este i punctul de vedere al lui Richard Rorty, care n Philosophy in the Mirror of Natare arat c ntlnirea cu alteritatea absolut" e ideal i utopic8 n condiiile n care lumea de azi, cu o cultur europeano-american generalizat, mai
8

R. Rorty, citat de Vattimo, Societatea transparent, p. 151.

SFRSITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 53 permite existena vechilor societi doar ca nite antiere de supravieuiri".9 Pentru ca aceast civilizaie, bazat pe cunoatere i tehnologie, s se converteasc ntr-o lume democratic este nevoie ns i de o alt component, pe care Fukuyama o caut ntr-un domeniu pe ct de neateptat, pe att de fructuos pentru aflarea rdcinilor filozofice i psihologice ale democraiei. Este vorba despre natura uman, factor ideal"care completeaz factorul economic. Ceteanul lumii liberal-demo-cratice nu este numai burghezul egoist i filistin, preocupat doar de propria lui prosperitate, cum apare caricaturizat n attea ipostaze n literatura satiric. Esena existenei sale este una politic, iar n viaa politic economia are doar o pondere minor. De fapt, lupta politic este o lupt pentru recunoatere, idealist i psihologic, specific omului adevrat. In cutarea primului om" i a motivaiilor sale politice, istoricul american apeleaz din nou la gndirea hegelian, n Fenomenologia spiritului omul iniial apare ca o fiin care, pe lng nevoile naturale, mai are i altele, complet nemateriale, ntre acestea, una dintre cele mai importante este dorina dorinei celorlali",

adic nevoia de a fi recunoscut, iubit i preuit de ceilali membri ai comunitii din care face parte, n lupta pentru recunoatere omul i depete condiia biologic, pentru c ajunge s acioneze mpotriva propriului instinct de conservare, dovedind eroism i spirit de sacrificiu. Pot exista diverse nume pentru aceast nevoie de recunoatere: vanitate, amor propriu, nevoie de glorie, mndrie sau demnitate, dar Fukuyama folosete un termen preluat din Republica lui Platon, i anume thymos, care s-ar putea traduce prin ndrzneal" sau spirit". Cuvntul grecesc are avantajul c nu are conotaii pozitive sau negative (sau mai curnd c le accept i pe unele, i pe celelalte),
' R. Guideri, citat de Vattimo, ibid., p. 156.

54

POSTMODERNISMUL ROMNESC

aa nct istoricul l transform ntr-un element central al 1 demonstraiei sale. Tehnologia i tbymosuj., acionnd mpreun, genereaz lumea democratic de azi. De-a lungul ' istoriei, tbymosul a ntruchipat spiritul de dreptate al omului i revolta mpotriva nedreptii, ntr-o msur mai mare j dect cauzele economice, componenta thymotic a sufletului uman este rspunztoare de cele mai multe evenimente ' istorice, ca rzboaiele sau revoluiile, n 1989, de exemplu, oamenii Europei de Est nu au ieit pe strzi ca s cear mai mult prosperitate material, ci pentru c simul propriei demniti le fusese lezat vreme ndelungat. Tbymosul ns e o component duplicitar a spiritului. Exagerarea sa, sub forma megalothymiei, devine agresiv i ' antisocial. De aceea filozofi ca Hobbes i Locke tinseser s o limiteze sau chiar s o extirpe ca pe un viciu uman. Este thymosul aristocratic, opus fundamental spiritului burghez, pentru c perpetueaz o moral a stpnului, opus moralei sclavului. Tocmai morala sclavului, ns, dei att de dispreuit de Fr. Nietzsche, s-a impus i a triumfat n istorie, de la revoluia cretin pn la cea burghez. Sclavul s-a dovedit mai complex sufletete dect i nchipuiau cei vechi sau chiar Nietzsche, avnd i el o natur thymotic, opus celei a stpnului. Societatea burghez de azi este consecina i finalul luptei sclavilor" pentru recunoatere, care a constituit nsi micarea istoric, printr-o recunoatere universal" care sintetizeaz morala stpnului i pe cea a sclavului. Statul li- ' beral transcende toate modalitile thymotice iraionale naionalismul, rasismul etc. , acordnd deplin recunoatere individului ca fiin uman. E singurul mod posibil n care thymosul tuturor cetenilor este satisfcut n mod raional. Forma statal care confer aceast recunoatere este, cu o expresie a lui Kojeve, pe deplin satisfctoare", si cu ea istoria ca micare a ideilor ia sfrit. n mod concret, recunoaterea cetenilor se face prin acordare de drepturi. SFRITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 55 n acest punct realizeaz Francis Fukuyama jonciunea dintre necesitatea unei economii avansate i opiunea liber, pe baze thymotice, a democraiei. Liberalizarea economic a societii creeaz condiiile necesare pentru democraie prin nevoia de nvmnt universal, egalizator prin excelent, care la rndul su determin nevoia de recunoatere universal. Dac aceast nevoie nu ar exista, oamenii ar tri fericii n dictaturi angajate pe calea unei creteri economice prodigioase, ca n Coreea de Sud. Revoltele populare din aceast ar, extrem de violente, arat c lucrurile nu stau deloc astfel. Concluzia final a crii este c istoria a luat, practic, sfrit o dat cu nfrngerea de ctre democraiile liberale a tuturor celorlalte tipuri de state: monarhic, aristocratic, teocratic, fascist, comunist etc. Cu excepia lumii islamice (caz special, pe care nu l voi discuta aici), democraia a devenit idealul explicit, afirmat ca atare, al tuturor societilor planetei i elementul central al unei lumi transnaionale, pe care nu e greu s-o identificm cu lumea informatizat a lui Lyotard sau cu convalescena" dup comarul unei istorii ngrozitoare, despre care vorbete Vattimo, aadar cu o lume^ortistoric, portindustrial, postumarust, prin urmare postmoderna, n care, precum n prevestirea apocaliptic, timpul nu va mai fi", n mod absolut meritoriu, demonstraia lui Fukuyama trece dincolo de concluzia sa. n finalul crii el confrunt ideea ndreptrii inevitabile a lumii spre democraie cu situaia geopolitic real, extrem de contradictorie. De ce nu a trecut ntreaga lume deja la democraie, care snt rivalii cei mai serioi ai lumii democratice astzi, de ce democraia este ireversibil iat ntrebri la care istoricul american se strduiete s dea un rspuns obiectiv i onest. Dac, aa cum am artat mai devreme, spaiul postmo-dern devine unul fractalic, paradoxal, virtual, genernd vertije i iluzii ca n gravurile lui Escher i ducnd n cele din urm ia sentimentul de irealitate, cu noiunea timpului se pe56 POSTMODERNISMUL ROMNESC

trec alte fenomene stranii si totui cotidiene. Timpul postmo-dern, transistoric, devine un timp slab", estetizat, perceput nu sub aspectul su tragic, elegiac, nostalgic sau patetic, ca n epoca modern, ci ca un depozit de imagini aranjate dup criterii slab-artistice: plcutul, uimitorul, ncnttorul. Album de fotografii, set de diapozitive, band video cu imagini filmate de .noi nine, timpul postmodern sufer acelai proces de irealizare ca i spaiul, devenind un mozaic colorat, simultan, lipsit de adncime. Mitul lui ' Cronos devorndu-i copiii este substituit de cel al aceluiai Cronos castrat cu o secer de diamant. Acest sentiment al timpului ireal transpare i dintr-un articol al lui Sergio Benvenuto, Celde-al treilea timp"10, n care ideea central este cea a ambiguizrii noiunilor temporale n societatea american de azi, n care, n interstiiul dintre trecut i prezent, apare un bizar hibrid. Trecutul devine un fel de prezent datorit sutelor de muzee, parcuri de distracie i palate care, n California (fr-ndoial regiunea lumii cea mai avansat n postmodernitate), dar i-n alte pri, reconstituie la scara unu pe unu realiti istorice ale unor epoci trecute. Toate snt amestecate aiuritor ntr-o suprarealitate n care istoria devine un depozit de imagini fr adncime temporal, n astfel de locuri, dintre care cele mai faimoase (sau infamous, cum ar spune americanii) snt aezmintele de tip Disneyland, muzeul Paul Getty sau Renaissance Fayr, un european se simte de obicei complet dezorientat, vertijul i sentimentul kitsch-ului nsoindu-i invariabil imprudenta experien. Pentru american ns ele snt o parte din percepia sa anistoric, popular n sens bah-tinian, a realitii. Aceast prezenteificare i aplatizare a trecutului este prima latur a percepiei americane a timpului. Complementul ei este tendina invers, la fel de prezent n lumea de peste ocean i la fel de insolit pentru SFRITUL ISTORIEI SAU TREZIREA DIN COMAR 57 oamenii de cultur european, de istoricizare a prezentului. pentru c, printre muzeele i alte instituii de divertisment care prezint monumente ale trecutului ca fiind prezente, exist altele, la fel de numeroase, care nfieaz momente foarte apropiate de prezent cu o stranie distan istoric. Exist, astfel, muzee care prezint lumea anilor '60 i '70, cu pop-art-ul, regn muzicii rock, micarea hippy reconstituite minuios. Exist reconstituiri exacte ale unor localuri celebre, nchisori ca Alcatraz se viziteaz ca i cnd ar fi muzee. De aici sentimentul c americanii triesc deodat ntreaga istorie i c, pe de alt parte, i viziteaz continuu propriul prezent ca i cnd ar aparine trecutului: Aceast mumificare a prezentului constituie, n acelai timp, dimensiunea popular a tiinelor sociale care bntuie Statele Unite. [...] Pentru noi, locuitorii Lumii Vechi, exist un continuum al trecutului i prezentului: noi celebrm trecutul, dar nu vedem prezentul, n Lumea Nou, trecutul, inclusiv cel paleontologic11, este proiectat n chip magic n prezentul viu, n schimb prezentul, pe de alt parte, din pricina ironiei spectacolului sau a expunerii muzeale respectiv filologice este ndeprtat tot mai mult. Astfel c americanul se preumbl printr-o alt dimensiune a timpului, undeva ntre trecutul nostru (istoric) i prezentul nostru (invizibil i care nu poate fi reprezentat): un alt fel de exaltare, care oscileaz ntre prezent i absent."12 Este o viziune de copil mare", accentueaz Benvenuto, remarcabil de proaspt i dovedind o mare disponibilitate ludic i ironic.
10

internatele, versiunea romneasc, primvara 19S 11 Autorul se refer aici la {[\mu\JurasstcPark, care i-a prilejuit articolul. 12 Sergio Benvenuto, op. cit.

Opiunea postmodern
La captul triplei abordri teoretice a postmodernitii propuse aici, i care constituie fundamentul (la rndul su slab, imperfect, euristic mai curnd dect solid, temeinic sau adecvat) al lucrrii de fa, am ncercat sentimentul c subiectul meu depete cu mult interesul unui simplu studiu literar. Este ns cu neputin s nelegem cu adevrat ce nseamn arta i literatura postmodern fr aceste preliminarii. Limitndu-m la fenomene literare, a fi riscat s pun in eviden doar o serie de procedee i trsturi aprute inexplicabil n poezia i n proza de dup rzboi i s mresc astfel, n loc s limitez, confuzia criticii literare de azi. Este o iluzie faptul c evoluia sistemului literar mai poate fi explicat doar apelnd la logica sa intern. Mutaiile globale din arhitectura lumii actuale i din mentalitatea omului modern snt determinante i ele pentru demersul artistic, care, azi mai mult dect oricnd, particip la estura social i comunicaional a lumii, modelnd-o i fiind n acelai timp un epifenomen al acesteia. De fapt, aceste mutaii snt att de dramatice nct, mai curnd dect s am n vedere doar un curent" de gndire sau artistic (precum clasicismul, romantismul sau modernismul), a putea vorbi, de fapt, de emergena unei noi civilizaii, la fel de diferit de cea modern" (de la Renatere pn dup ultimul rzboi mondial) ca i aceasta fa de lumea medieval. De aceea, postmodernis-mul ar putea fi la fel de bine numit postumanism sau chiar posteuropenism.
OPIUNEA POSTMODERN 59

Confruntarea nu doar cu un curent literar sau artistic, ci cu o nou lume ridic de aceea probleme de opiune fundamentale pentru intelectualul (i nu doar pentru acesta) format n spiritul culturii umaniste europene. Intrarea n postmo-dernitate implic un lung i dureros proces n cursul cruia el va asista la nruirea multora dintre premisele fundamentale ale siturii sale n lume. Nelinitea i dezorientarea n fata unei lumi aparent (i uneori programatic) indeterminate, haotice, instabile cresc cu att mai mult cu ct individul a fost mai ataat unor idealuri sau valori pe care el le-a crezut eterne i imuabile. Tragedia neadaptrii este pretutindeni vizibil n lume la sfritul mileniului nostru. Resurecia nationalismelor, a tribalismelor de toate felurile i a funda-mentalismelor, escalada antiamericanismului chiar n statele europene civilizate snt rspunsul angoasat al unor popoare i indivizi n cazul crora teama de viitor a atins apogeul, aa nct singura soluie acceptabil li s-a prut refugiul n trecut. Sentimentul de intimitate, securitate i cldur uman pe care i le dau credina ntr-o religie, o patrie, un neam (i care, mpins la extrem, are drept costuri ovinismul, intolerana i naionalismul) poate prea pentru muli, astzi, mai atrgtor dect impersonalitatea unei societi de o infinit i abstract complexitate i cu o concuren sufocant ntre indivizi, aa cum o cere regula performativitii. Doar c aceast imagine a lumii liberale este o simpl caricatur, n realitate, lumea postmodern care se construiete azi, dei, desigur, nu deplin satisfctoare", este mai aproape de idealul lumii n care se poate tri" dect oricare alta creat pn azi pe pmnt. Dezlipirea de realitate (i chiar irealiza-rea ei), perspectivismul valorilor, sfritul istoriei ca progres triumfal al umanitii spre un ideal uman sau altul i mai ales pluralismul snt noile premise pe care poate fi structurat personalitatea uman. Dar este n puterea fiecruia s decid dac dorete i dac poate exista n lumea postmodern, dac vrea i poate face art, tiin sau management 60
POSTMODERNISMUL ROMNESC

n noile condiii. In acest caz resemnarea nu este mei un fel de soluie. Nici o stare de lucruri nu se cuvine acceptat doar pentru c pare inevitabil. Orice intelectual care devine un adept al postmodernitii trebuie s fie contient de costurile acesteia, ntrebri de felul: cum poi pstra o credin religioas dac orice credin devine relativ i contextual (cum s crezi contextual" n Dumnezeu?) sau cum poi face art n condjiile disoluiei valorilor implic ntreaga contiin i ntregul proiect de via al fiecruia. Este utopic gndul c te poi elibera de pe o zi pe alta de tbymosunle iraionale i c poi nva" democraia i tolerana ca pe nite materii colare. De asemenea, este naiv s privim postmodernitatea ca pe un nou mit al epocii de aur, ca pe un nou palat de cristal" cernevskian, n care toate problemele se rezolv de la sine i omul e fericit cu necesitate. Acestor utopii, omul din subterana lui Dostoievski le va rspunde ntotdeauna orgolios, pervers poate, dar att de uman: Si v ntreb: la ce te poi atepta din partea omului, dac-i o fiin nzestrat cu asemenea nsuiri bizare ? Co-pleii-mi-1 cu tot ce-i mai bun pe pmnt, afundai-1 n fericire pn peste cap, de s ias bulbucii pe suprafaa fericirii, ca din ap; dai-i o ndestulare economic de s nu mai aib nimic de fcut [...], ei bine, chiar i-atunci, omul, numai de ingrat ce-i, numai aa, din spirit de contradicie, tot o s v trnteasc vreo potlogrie [...] Taman visele fantasmagorice va dori s i le pstreze, adic nerozia-i ticloas: doar pentru a-i confirma [...] c oamenii mai snt nc oameni, nu clape de pian [...]. Iar dac nu va dispune de mijloace corespunztoare, va nscoci distrugerea i haosul, va scorni Dumnezeu tie cte suferine, dar tot i va face cheful!"1 Nostalgiile comuniste sau fasciste, terorismul, naionalis-mele nu numai c nu snt deloc moarte n lumea de azi, dar
1

Feodor Dostoievski, nsemnri din subteran", n Opere, voi. 4, Editura pentru Literatur Universal, Bucureti, 1968, p. 151.

OPIUNEA POSTMODERN

61

cunosc o recrudescen ce dovedete doar c ele au n primul rnd un caracter reactiv, fiind o expresie a fricii de viitor. Este preul greu, pentru unii insuportabil, al ptrunderii n noua civilizaie, cci nimeni nu se desparte de trecut rznd, ci sngernd. Partea a doua

POSTMODERNISMUL: SFRITUL ARTELOR SAU UN NOU NCEPUT? Lumea postmodern

n ce const concret aceast chance de care vorbete Vat-timo putem nelege privind mai ndeaproape omul i lumea postmodern, aa cum se contureaz ele astzi n regiunile pe care obinuim s le numim (vai! ntr-un spirit att de puin postmodern...) civilizate. Dac omul modernist era prin excelen tragic, strivit, ca personajele existenialiste, de confruntarea cu neantul, vehiculnd o mistic a suferinei i o para-noia intelectualist centrat pe omniprezena (sau omniabsena) sensului, postmodernul, n schimb, pare s-i fi gsit cel mai confortabil adpost chiar n inima neantului. Eliberat de obsesia semnificaiilor i de tortura cutrii adevrurilor absolute, el pornete de la acceptarea lumii ca poveste, ca realitate slab", des-fondat, pe care un eu la fel de iluzoriu o poate explora n toate direciile, cu voluptate senzorial, ca pe o epiderm nesfrit. Atitudinea uman fundamental fa de lume devine astfel una estetic, hedonist. Aceast estetizare general a lumii, substituind mai vechea atitudine metafizic, este nsoit de o legitimare la rndul ei slab", contextual i consensual, n care ideea de fiin devine, ca pentru Wittgenstein, inoperant: dac exist cumva, despre ea trebuie, n orice caz, s se tac. Acest fapt are consecine vaste n privina abordrii estetice a fenomenului artistic. Trebuie spus c estetica nsi renun la ideea de valoare absolut, la noiuni ca geniu", capodoper" etc., i c, pe de alt parte, dintr-o disciplin orientat ctre sens (n modernism fiecare text i conine 66
POSTMODERNISMUL ROMANESC

sau i caut interpretarea), ea tinde s devin una a odihnei n obiectul estetic", una a ornamentului. Hermeneuticii moderniste i se opune deci o erotic textual1. ntr-adevr, omul postmodern triete ntr-un univers epidermic, n care gestul arhetipal de cunoatere nu mai este scufundarea sub aparene pentru cutarea profunzimii, ca n romantism i modernism, ci alunecarea pe suprafee, mn-gierea. Si, ntr-adevr, niciodat n istorie pielea" lucrurilor n-a fost mai voluptuoas, mai bogat, mai estetizat dect n epoca actual, n care arta, prin excelen centrul de frumusee al lumii, pare a se fi extins uimitor, devenind, dintr-o enclav elitist destinat locurilor nchise (muzee, sli de spectacole etc.), o component democratic i universal a lumii cotidiene, nceput prin micrile de avangard de la nceputul secolului nostru, acest proces de coborre a artei n cotidian a devenit pervaziv mai ales de la sfritul deceniului apte, cnd pare s fi avut loc o transformare general a lumii n sensul estetizrii ei fr limite. Aspecte care preau pn atunci proprii numai obiectului estetic nalt" s-au dizolvat n tot spaiul experienei umane obinuite, impregnndu-1 i modificndu-1 esenial. De la urbanistic la estetica industrial, de la design la muzica rock, de la publicitate la industria ambalajelor i la cinematografie, criteriul estetic al aspectului comercial" s-a impus ca unul dintre cele mai importante. Prin multimedia lumea de azi n-a ctigat numai un flux de informaie fr precedent, ci
' Vezi, n acest sens, i articolul lui tefan Stoenescu: n zona tranziiilor reversibile: postmodernismul ca transvaluare i feedback", n Caiete critice (Postmodernismul"), nr. 1-2/1986, p. 57, n care, dup ce citeaz din Susan Sontag un fragment revelator, Revoluia cea mai recent n gustul contemporan pentru poezie revoluia care 1-a detronat pe Eliot i 1-a nlat pe Pound reprezint abandonarea coninutului poeziei, n sensul de mult acceptat al termenului, respingerea a tot ceea ce a fcut ca poezia modern s cad prad zelului interpreilor", autorul arat c scriitoarea american opune acestei hermeneutici depite o erotic" textual.

67
LUMEA POSTMODERN o/

si un flux comparabil de imagine, culoare, forme n continua micare, puse n scen de noii tehnicieni ai artei de fiecare zi. Revoluiile de mentalitate ale anilor '60 i '70 ("micrile hippy, Flower-power, revoluia sexual etc.) au coincis cu o dezvoltare tehnologic nalt (apariia televiziunii, a computerului personal, a unor noi colorani sintetici), care a fcut posibil lumea de azi, mai divers i mai plcut dect oricare alta i n care ideea de libertate e legat indisolubil de posibilitatea unei experiene senzoriale fr limite. Poate c obiectul estetic emblematic al lumii de azi ar trebui s fie considerat videoclipul, sincretism uneori foarte sofisticat de imagerie suprarealist, muzic i animaie pe computer, tinznd ctre un spectacol senzorial total. E foarte interesant cum progresul tehnologic i cel managerial de dup rzboi, interfernd cu procesul de globalizare i de diversificare n acelai timp a societii postindustriale, au produs, n loc de antiutopiile de tip Metropolis, o lume complet opus, a confortului, pluralismului i speranei. Numeroase fenomene noi ale culturii de mas arat posibilitile (dar si limitele) postmodernitii:

zapping-ul de pe cable TV, surfing-ul cultural, jocurile pe computer, nesfri-tele seriale de televiziune hipnotizante, literatura de super-market etc. toate snt aspecte ale unei aceleiai lumi, epidermice si fascinante ca un vis artificial: lumea postmo-dern.

Arta n postmodernitate
Dar ce se-ntmpl cu arta n momentul n care totul de-"vine art? Nu cumva pictura, muzica sau literatura nalte", elitiste, purttoare ale valorilor umanitii, alctuind marele sistem cultural din centrul civilizaiei europene, snt sortite dispariiei n confruntarea cu arogana noilor venii ? De-a lungul istoriei civilizaiilor mari zone culturale s-au prbuit, substituite de altele mai noi sau lsnd teren defriat n urma lor: mitul, epopeea etc. Este legitim, de aceea, s ne ntrebm dac nu cumva singurele forme de art acceptate de societile postindustriale actuale snt cele populare", cotidiene", menionate mai sus. Dei de decenii bune se vorbete despre moartea artei prin epuizarea posibilitilor ei imanente, dei n mod evident prestigiul artei mari este n cdere liber, totui nu putem s nu observm c niciodat n-au existat mai multe muzee, o mai mare producie de carte, mai multe edituri, sli de teatru i de concerte. Niciodat nu s-a produs mai mult art, fie ea tradiional sau experimental, elitist sau populist. Mai curnd dect s vorbim despre moartea artelor, am putea observa o redefinire a structurii lor i a rolului lor social. Ceea ce s-a epuizat", ceea ce agonizeaz" cu adevrat nu este de fapt arta, ci dimensiunea ei modernist, ezoteric si totalitar. Nici mcar ea nu dispare ns cu adevrat n postmodernitate, ci se cantoneaz n nesfrite discursuri asupra vidului, kitsch-ului i propriei
ARTA N POSTMODERNITATE 69

mori, cum arat Gianni Vattimo1. Arta nalt nu mai definete azi ntreaga cultur, ci rmne doar unul dintre aspectele acesteia, fr vreun drept de preeminen, n cadrul unui pluralism cultural la care au deja acces prin mass-media toate comunitile umane ce i mpart azi satul planetar. Ceea ce au gndit i au creat brbaii albi europeni mori", adic marea cultur, de la Homer la Valery, de la Praxiteles la Brncui, se vede astzi confruntat cu gndirea marginalilor", fie ei femei, neeuropeni sau gay, i, pentru a supravieui, trebuie s renune la barierele tradiionale i s intre. n dialog cu celelalte culturi. Drept consecin, monismul i autoritarismul cultural modern este substituit de perspec-tivism i de dialog. Dei modernitatea artistic i literar nu constituie dect un fundal al lucrrii de fa, ca element contrastiv pentru lumea postmodern, totui gsesc necesar aici o prezentare minimal a acesteia, care s evidenieze osatura filozofic i ideologic a proiectului modernist. Am putea nelege astfel mai bine semnificaia prefixului post-, care desparte (sau unete?) cele dou curente la care ne vom referi constantin capitolele care urmeaz: este el un element de continuitate, de ruptur sau de eliberare de o dezvoltare cultural anterioar ? Este postmodernismul, cum l consider Matei Clinescu, doar ultima dintre feele modernitii2 sau reprezint un nou nceput ?
1

In Sfritul modernitii, Editura Pontica, Constana, 1993, p. 60: Faptul c, dup toate acestea, astzi mai snt nc create produse vitale de art depinde probabil de aceea c respectivele produse snt locul n care se pun n joc sau se ntlnesc, ntrun complex sistem de relaii, cele trei aspecte ale morii artei, ca utopie, Kitscb, tcere". 2 Conform titlului cunoscutei sale cri: Cinci fee ale modernitii, Editura Univers, Bucureti, 1993, n care ultima fa este postmodernismul.

Aspecte ale modernitii


Cnd ncercm s situm cronologic conceptul de modernitate i pe cel adiacent de modernism se ivete imediat un paradox: dei modernitatea este prin excelen un concept progresiv i, prin urmare, puternic legat de ideea de tempo-ralitate, el valorizeaz cu adevrat doar foarte subiri felii" temporale, care nu mai pot fi studiate cu adevrat diacronic, ci n sincronia structural a componentelor acestora. Pentru modern semnificativ i esenial este numai noutatea, clipa prezent, fcut s fie depit de clipa urmtoare ntr-un progres continuu i uniform, asemntor progresului tiinific sau, mcar, recurenei modei. Nu este, de aceea, deloc ntmpltor c teoria i critica literar modernist prefer ca metod central de analiz a textului literar structuralismul, J att de uzitat i uzat n anii '60. Cu toate acestea, apelul la diacronie n discutarea faptelor artistice se dovedete legitim chiar i n cazul modernismului, dac inem seama c, dup spusele lui Matei Clinescu, when someone tries to deal intelligently with temporal categories, history cannot be shunned. When the historical perspective is truly abandon-ed, the price to be paid is high: vacuous generality"1. Cum nu vreau s pltesc acest pre, nu m voi feri de o abordare cronologic att a modernismului, ct i a

postmodernismului,
1

Matei Clinescu, Introductory Remarks: Postmodernism, the Mimetic and Theatrical Fallacies", n Clinescu and Fokkema, Exploring Postmodernism, John Benjamins Publishing Company, Amsterdam/Philadelphia, 1990, p. 6.

ASPECTE ALE MODERNITII

71

innd totui seama de un foarte serios avertisment al aceluiai Matei Clinescu, care, prin ceea ce el numete mimetic fal-lacy, arat ct de tentai snt teoreticienii s considere c exist cu adevrat", n realitate, faptele descrise de ei: History ... is not reconstruction (there is nothing to re-construct): it is exclusively and rigorously construction ... Each particular use of the term will have to create its own validity"2. Matei Clinescu leag, ca i Gianni Vattimo, ideea de modernitate de cea de prezent ca suprem valoare: pentru artistul modern trecutul imit prezentul i nu prezentul trecutul"3. Noi nu putem nelege cu adevrat, de fapt, dect operele contemporane nou, iar pe cele vechi le privim din perspectiva primelor, ca prin nite filtre ale modernitii. Ideea unei istorii literare a rebours, n care, de exemplu, Dosoftei s fie citit prin Arghezi4 este una tipic modernist. Situarea n prezent, la suprafaa" istoriei, are drept consecin i relativizarea criteriilor estetice, care, pentru estetica clasic, erau la fel de imuabile ca i ideile platoniciene. Reputaia vechilor maetri scade cu timpul, pe msur ce conexiunea vechi-etern-valoros slbete. Modernitatea presupune, prin urmare, o mutaie cultural major care s-a produs o dat cu trecerea de la o estetic a permanenei, bazat pe credina ntr-un ideal de frumusee neschimbtor i transcendent, la o estetic a tranzitoriului i a imanenei, ale crei principale valori snt schimbarea i noul"5. Ideea de modernitate apare nc din Evul Mediu, fiind legat de timpul irepetabil al cretintii. Ernst Robert 2 Ihid.,p. 8.
3 4

Matei Clinescu, Cinci fee ale modernitii, Editura Univers, Bucureti, 1993, p. 15. Aa cum procedeaz G. Clinescu n Istoria sa, scriind despre psalmii lui Dosoftei: Iat versuri ce par scoase din Flori de mucigai" (Editura Minerva, Bucureti, 1986, p. 51). 5 Matei Clinescu, Cinci fee..., p. 15.

72 POSTMODERNISMUL ROMNESC

Curtius atest cuvntul modern nc n texte din secolul al Vl-lea. Marea mprire a istoriei occidentale n cele trei epoci: Antichitate, Ev Mediu i modernitate dateaz din Renatere, prima perioad care a contientizat noutatea" lumii noi, dup o mie de ani de cvasiuitare a celei scufundate n istorie. Dar nici pentru renascentiti, nici pentru cei ce i-au urmat timp de mai multe secole nu a fost foarte clar cine, n competiia dintre maetrii Antichitii greco-latine i cei ai noilor monarhii europene, merit laurii victoriei. Cunoscutele certuri" dintre antici i moderni de la sfritul secolului al XVII-lea: La Querelle ... sau The Battle of the Books, arat convulsiile prin care-a trecut gndirea european pn s accepte un mod revoluionar de gndire. Chiar i pn spre jumtatea secolului urmtor noiunea de modern" pstra conotaii mai curnd negative. n secolul al XVIII-lea, prin reevaluarea premiselor culturii europene de ctre iluminiti i apoi de preromantici, se petrece o schimbare estetic esenial cu categoria frumosului, care pierde transcendena i devine categorie istoric, supus fluctuaiilor opiniei i gustului. Distinciei clasic/gotic a lui Richard Hurd i va corespunde, la nceputul secolului urmtor, cnd aceast tendin se radicalizeaz, celebra opoziie clasic/romantic, unde al doilea termen devine sinonim cu modem. Geniului culturii antice, patronat de panteonul Eladei, i este opus geniul cretinismului, cu care romantismul se identific pe deplin. Categoria sublimului, devenit dintr-o dat suspect, este nlocuit cu alte categorii estetice, care ilustreaz noua orientare ctre o art tot mai mundan: caracteristicul, interesantul, grotescul etc., aa nct pentru un scriitor al tranziiei ca Stendhal romantism ajunsese s nsemne pur i simplu actualitate. n lumea burghez a secolului trecut se produce, observa Matei Clinescu, a crui perspectiv o voi adopta n acest raccourci istoric, o foarte interesant clivare ntre dou moderniti, care, dup ce merseser paralel o bun bucat
ASPECTE ALE MODERNITII 73

de vreme, ajung s se confrunte feroce, genernd conflictul central al lumii romantice: modernitatea burghez, a progresului tiinific i social, i cea artistic, elitist i conservatoare. De-aici nainte, vreme de o sut de ani, vom asista la nfruntarea dintre artist i filistin, perpetuat i n lumea modernist de pn la al doilea rzboi mondial i trimin-du-i reflexele pn astzi. De la romantici

ncoace, arta modern se va construi n principal pe negarea lumii moderne, pe o estetic purist i antiutilitarist. Charles Baudelaire, inspirat de ideile Principiului poetic al lui Allan Poe, este fr-ndoial cel mai important teoretician al modernitii artistice n secolul trecut. Pentru el, modernitatea era sinonim cu frumuseea trectoare a lumii terestre: tranzitoriul, fugitivul, contingentul"6 trebuiau urmrite de artist pentru realizarea frumosului modern, opus frumosului etern. Tot lui i datorm valorizarea, ntr-un spirit mult mai radical dect al romanticilor, a categoriilor negative, a urtului, spleenului, repulsivului, satanicului, perversitii, ce vor constitui paradigmele modernismului artistic ulterior. Este evident filiaia baudelairian a impresionismului n pictur i a simbolismului n poezie, curente artistice n care germenii modernismului snt uor de descoperit. Evoluia ideii de modernitate, aa cum am artat anterior, este n direct legtur, n cultura european, cu cretinismul. Putem discerne patru faze n aceast interrelaie. Prima se petrece n Evul Mediu, cnd apare opoziia modernus (adic omul aciuai)/aritiquus (prin care se-nelegeau figurile ilustre din vechime, incluzndu-le pe cele cretine i pe Isus nsui). Se-nelege c ntreaga pondere axiologic era deplasat pe al doilea termen, n Renatere are loc a doua faz, n care conflictul dintre modernitate i religie, aproape banalizat
6

Baudelaire, citat de Matei Clinescu, Cinci fee ..., p. 16: Modernitatea este tranzitoriul, fugitivul, contingentul, jumtatea artei a crei cealalt jumtate este eternul i imuabilul".

74 POSTMODERNISMUL ROMNESC

n fazele urmtoare, apare in nuce: opoziia modern/cretin ncepe acum s nsemne distincia dintre laic i religios. A fi modern ncepea s devin echivalent cu a fi liber cugettor i, n consecin, presupunea curaj n faa presiunilor dogmei religioase. Romantismul este al treilea moment al acestei ntreeseri diacronice, faz n care modern i cretin snt termeni echivaleni, dar n care este i creat noiunea timpului cretin ireversibil (ducnd inevitabil la degradare i catastrof), ca i ideea, cu consecine omniprezente n lumea artistic de mai trziu, a morii lui Dumnezeu, n fine, la jumtatea secolului al XlX-lea religia intr n criz, ceea ce duce, n lumea cultural, la o religie a crizei, sub semnul creia vor sta toate curentele secolului urmtor. Intr acum n scen utopiile i apoi antiutopiile ca substitute ale religiosului dup moartea lui Dumnezeu. Marea art a secolului nostru este, n mod straniu, pe de-o parte utopic, derivn-du-i nevoia de ordine i coeren din proiectul iluminist, iar pe de alt parte obscur, rtcit n ceurile imaginarului i scufundat n propria ei agonie, protestnd mpotriva aceluiai umanism iluminist, vinovat de falsificarea omului i de pustiirea lumii actuale. Artitii se-nveruneaz mpotriva trecutului cu disperare, contieni de paradoxul esenial al modernitii: distrugerea tradiiei pentru a face loc unei noi tradiii. n tradiia literar, cuvntul modernism, care avea s fac o carier att de prodigioas n secolul nostru, a nceput prin a fi folosit peiorativ, fiind creat de adversarii modernilor n btliile crilor" din secolul al XVIII-lea (printre ei, de nsui Swift, n The Tale of a Tub, n 1704). Abia dup 1920 putem vorbi cu adevrat despre o valorificare pozitiv curent a termenului, dei vizionari ca Ruben Dario (care vorbea despre elmodernismo prin 1890 n America Latin) l foloseau n sens pozitiv nc de la sfritul secolului trecut. Pentru Manuel Machado, modernismul, departe de a fi o
ASPECTE ALE MODERNITII 75

scoal, este sfritul definitiv i complet al tuturor colilor"7, de unde rezult c poetul spaniol vedea n modernism, ca muli alii mai trziu, pur i simplu poezia contemporan, cu care se ncheie, de fapt, triumftor, evoluia ideii de poezie, n largi zone culturale termenul modernism i pstreaz pn trziu conotaiile negative (Italia) sau ptrunde cu greu, ca n Anglia i Statele Unite, unde John Crowe Ransom l folosete primul abia prin deceniul al patrulea al secolului nostru. Dup primele decade ale secolului al XX-lea, cuvintele modern i contemporan nu au mai fost folosite ca sinonime pentru c, pe de-o parte, poezia modernist a evoluat paralel cu alte tendine cu care a mprit spaiul literar (tradiionalism, avangarde, suprarealism etc.), iar pe de alt parte modernismul a devenit un termen de teorie literar cu multipl vocaie. Wellek i Warren l vor folosi ca termen perio-dizant, atribuindu-i o semnificaie tripl: valorizant, istoric i tipologic. Privind n urm, putem deslui trei faze n folosirea termenilor modern, modernitate, modernism: o faz originar, n care termenii snt folosii neutru, ca provenind dintr-un cuvnt comun, o faz polemic, n care ei snt transformai n arme n btlii de ideologie literar i, n sfrit, o faz istoricizat. Dei s-a erijat ntotdeauna n poezia contemporaneitii, modernismul s-a aflat mereu, de fapt, n conflict cu

contemporanii, rmnnd relativ inaccesibil i eli-tist. Vocaia lui pare s fi rmas ntotdeauna creaia prin
7

Manuel Machado, citat de Matei Clinescu, ibid., p. 71. Ciudat este c pretenia de sfrit al istoriei literaturii" o dat cu apariia unui curent artistic care tinde s se eternizeze va deveni i o obsesie post-modern. Diferena este ns important: dac modernitii se priveau pe sine ca pe poeii care au ajuns la desvrirea ideii de art la captul unei lungi evoluii (de-aici i ideea impasului i a morii artei, cci cum s-ar Putea depi desvrirea?), pentru postmoderniti nsi ideea progresului i pierde orice sens: nu mai poate aprea nimic nou pentru c noul nsui nu mai exist.

76
POSTMODERNISMUL ROMNESC ASPECTE ALE MODERNITII
77

ruptur i criz, dei credem c putem deslui n miezul lui, ca n epicentrul seismelor, o nostalgie a clasicismului, o nevoie de luxe, calme et volupte". ntr-adevr, dei omul modernist se vede tot mai margi-nalizat, mai mpins spre suprafaa lucrurilor, mai reificat, dei personajul decade la statutul de antierou, dei intriga dispare i relaia dintre semnificant i semnificat se scurtcircuiteaz, dei incomunicarea i depeizarea devin teme obinuite, iar moartea literaturii subiectul cel mai fructuos, n modernism supravieuiete o puternic nostalgie (id est utopie") a sensului, a transparenei. Este drept, pare s spun scriitorul modernist, la nivel raional lumea a devenit incomprehensibil, dar o cunoatere a ei la alte nivele mitic, arhetipal, psihanalitic, ideologic etc. nc mai poate fi ntreprins. Iat de ce opera modernist pare s fie ntotdeauna deschis interpretrii, chiar fcut pentru interpretare, o oper cu multiple straturi, dintre care ultimul este cel al sensului, cel care trebuie localizat i explorat. Sensul nu mai este, evident, univoc, precum n operele clasice, scrierile snt deschise, dar pansemantismul rmne marca determinant a modernismului. Acest lucru l conecteaz, de fapt, tradiiei culturii europene, pentru care un text este o realitate secund ce exprim", ntr-un fel sau altul, realitatea. Atingerea, n exegez, a ultimului strat de semnificaie devine echivalent cu contemplarea, prin transparena fantomatic a textului, a adevratei Realiti, ce se poate identifica, n ultim instan, cu Fiina. Prin urmare, arta modernist este un instrument de cunoatere metafizic. Din vremea imnurilor heraclitiene artele n-au mai fost att de conexe filozofiei, matematicilor, geometriei, ntr-un cuvnt n-au mai fost att de intens intelectualizate. Poezia va deveni, n acest context, epicentrul lumii moderniste, datorit intensitii lirice care-o apropie de mistic i metafizic. Marii poei moderniti, descendeni ai lui Stephane Mallarme i, prin el, ai manieritilor i iregularilor secolelor trecute (Gongora, Marino, John Donne), ai Cabalei i ai artei combinatorii a lui Raymundus Lullus8, au construit o poezie dificil, ermetic, iniiatic, n care reelele cristaline de simboluri cliveaz dup o sintax abstrus. Poezia lor este eliptic pn-ntr-att, nct tinde ctre pagina alb, ctre tcere i tautologie. Conceptul, identificat realitii, devine inta de neatins a modernitilor: trandafirul absent din orice buchet". Pe linia lui principal, mallarmean, definit de poei ca Paul Valery, Ungaretti, Gottfried Benn sau Ion Barbu, modernismul este un purism. Exist, firete, i alte modernisme alturi de cel ermetic i intelectualist, dar toate, orict de convulsive, au n comun nevoia de sens, tnjirea dup interpretare, ca i idealul tcerii, chiar dac manifestat uneori sub forma paradoxal a cacofonicului i a scandalului estetic, ca n avangarde. Utopia transparenei, a progresului continuu, a noului mereu superior vechiului face din modernism (sau modernisme) o continuare, e drept, paradoxal, torsionat, hipercontient de sine i n care logicul devine para-logc, a proiectului iluminist din veacul al XVIII-lea. Astfel, avangardele, versiune radicalizat i puternic utopizat a modernitii"9, au n centru cultul progresului tehnic, al vitezei, al unui nou stil de via, pentru care operele trecutului i muzeele devin inutile i lipsite de valoare. Suprarealismul preia straniul viziunilor romantice i motenirea psihanalizei i construiete
8

Vezi n acest sens strlucita discuie din Manierismul n literatur de Gustav Rene Hocke, Editura Univers, Bucureti, 1977, n care snt aezate fa n fa dou epoci manieriste: epoca dintre 1520 i 1650 i epoca dintre 1850 i 1950" (p. 316). Cum se va vedea mai departe n eseul nostru, dac manierismul poate fi comparat cu modernismul prin anumite trsturi, cea mai important fiind concettismul", un fel de metafor elaborat i intelectualizat, n schimb prin multe altele (prin puternica propensiune pentru combinatoriu, ludic, hazard, prin iregular i nedesvrit) spiritul manierismului pare mai degrab afin cu postmo-aernismul.

Matei Clinescu, Cinci fee ..., p. 88. 78 POSTMODERNISMUL ROMNESC

cu ele un univers att de coerent, nct frizeaz dogmatismul i clasicitatea. Decadentismul, expresionismul i kitsch-ul (pe care, mai puin convingtor, Matei Clinescu l situeaz ntre feele modernitii) organizeaz i ele, din debris-urile lumii moderniste, spaii ale teroarei, grotescului i abjeciei, uneori de o pervers frumusee. Ele nu snt ns dect provinciile ndeprtate ale continentului modernist, ale cror dialecte devin, ncetul cu ncetul, limbi complet ininteligibile pentru curentul principal. Nu ntmpltor aceste mo-dernisme, ndeprtate i atipice, vor furniza ideologia i materialul pentru postmodernitatea deceniilor urmtoare, cnd stabilirea unei diferene ntre neoavangarde, paralitera-tur, kitsch i, pe de alt parte, arta postmodern va deveni o problem teoretic destul de complex.

Ce este postmodernismul?
Fr-ndoial, la un prim nivel de aproximare, o singur fraz poate cuprinde rspunsul la aceast ntrebare: Postmo-dernismul este epifenomenul cultural, artistic i, n cele din urm, literar al postmodernitii, calitate n care el reflect toate trsturile filozofice i ideologice ale acesteia, pe care le-am prezentat ntr-un capitol anterior: perspectivismul nietzschean, pierderea simului realitii, estetizarea existenei, asocierea constant cu societatea democratic, nalt tehnologic, informatizat i mediatica de astzi. Cnd studiem ns un fenomen literar, evidenierea acestor principii generative nu este suficient, aa nct voi ncerca s mping mai departe, pn la detalii de teorie literar i la exemplificri textuale, descrierea, extrem de dificil, a realitii ambigue, fugitive, neltoare ca un Proteus cu o mie de fee a literaturii care se poate revendica astzi de la termenul de post-modernism. Aici vom intra ns pe un teren al paradoxurilor. Primul ine de nsi recunoaterea fenomenului: tocmai pentru c postmodernismul este azi o prezen aproape de la sine-neleas", pervaziv asemenea aerului pe care-1 respirm, realitatea lui este, pur i simplu, negat de muli cercettori ai mediului cultural contemporan. Dincolo de aceast poziie extrem i, evident, nerezonabil, nu scpm de ambiguitate nici n situaia n care existena a ceva numit postmodernism" n arte i n literatur este recunoscut ca un fapt real. Pentru c teoreticianul literar trebuie s se decid, n primul rnd, cum s interpreteze termenul n sine,

80
POSTMODERNISMUL ROMNESC

care, s-a observat, este o construcie ce urmeaz un model productiv n istoria ideilor culturale (vorbim curent despre portromantism, postkantianism, posdstorie etc.). Iar decizia sa nu privete doar o realitate binar: continuitate vs. ruptur, ci apare i o a treia perspectiv, dup care prefixulpost-nseamn pur i simplu o ieire din sistem, o revenire", o convalescen", o eliberare de o lung eroare cultural, aa cum scrie Vattimo1. Teoreticieni care snt ei nii fapt semnificativ autori de literatur postmodern, ca Umberto Eco sau John Barth, au nclinat s confere alunecosului prefix mai curnd semnificaia din postromantism": ntoarcerea ctre formele istoricizate, recuperarea trecutului, deci continuitate, dar (se grbesc ei s precizeze) la modul exclusiv parodic, ironic sau metatextual, ceea ce nseamn deja i ruptur. Postmodernitatea este pentru ei un fel de sincronie stilistic, o reciclare a retoricilor revolute, un muzeu imaginar n care, dup expresia lui Philippide, epoci varii, i vechi i noi snt date/deodat toate". Tabuizarea prin uzur cultural a unui numr imens de forme artistice ale trecutului poate fi depit, arat Eco, doar prin renunarea la inocen si prin aezarea hiperlucid n miezul clieului, al citatului, al referinei: Trecutul ne condiioneaz, ne apas umerii, ne antajeaz [...]. Rspunsul postmodernului dat modernului const n recunoaterea c trecutul, de vreme ce nu poate fi distrus, pentru c distrugerea lui duce la tcere, trebuie s fie revizitat: cu ironie, fr candoare. M gndesc la atitudinea postmodern ca la atitudinea celui care iubete o femeie, foarte cult, i creia nu-i poate spune: Te iubesc cu disperare , pentru c ea tie (i ea tie c el tie) c propoziii ca acestea le-a mai scris i Liala. Exist totui o soluie. Va putea spune: Cum ar spune Liala, te iubesc cu disperare [.. .]
1

Gianni Vattimo, Sfritul modernitii, p. 41. Termenul original folosit de filozoful italian este Verwindng, concept preluat de la Hei-degger i tradus n italian ca rimettersi: a se reface (dup o boal etc.)".

CE ESTE POSTMODERNISMUL? 81

Ironie, joc metalingvistic, enun la ptrat."2 Sofisticatele combinaii de stiluri din arhitectura postmodern, ca i parodierea nostalgic a operelor secolului al XVII-lea i al XVIII-lea n // nome de la roa sau n The Sot-Weed Factor, ntoarcerea ctre alegoricul figurativ n pictura italian din deceniul nou snt simptomatice pentru acest mod trans-istoric de a vedea postmodernitatea. n aceast perspectiv, sfritul istoriei nu mai echivaleaz cu o apocalips, ci cu un carnaval exuberant i nelinititor n acelai timp. Ctre continuitate mai curnd dect ctre ruptur, dar ctre continuitatea, de asemenea, nu cu modernitii, ci cu vechii artiti nclin i Robert Scholes3, care vede n compromiterea definitiv a ideii de realism adevrata ans a noilor fabulatori" de astzi. De la Borges i Nabokov la Barth, Barthelme, Coover i Gass, ei par s fi avut cu toii sentimentul that the positivistic basis for tradiional realism hd been eroded, and the reality, if it could be caught at all, would require a whole new set of fictional skills"4. Le este, prin urmare, comun ideea c fabulaia postmodern, spre deosebire de literatura realist sau realist-psihologic a modernitii, trebuie s rstoarne raportul tradiional dintre text i referent, n care primul este o fantom", o reflectare", o realitate secund" a celui de-al doilea: Fabulation, then, means not a turning away from reality, but an attempt to find more subtle correspondences between the reality which is fiction and the fiction which is reality."5 Dispariia rupturii schizoide dintre text i lume, ca i vindecarea" altor sfieri dihotomice ale fiinei n modernitate este pus n eviden, ca un fapt esenial i benefic al postmodernitii,
2 3

Umberto Eco, Marginalii i glose la Numele trandafirului", n Secolul 20, 8-9-10/1983. Robert Scholes, Fabulation and Metafiction, Univ. of Illinois Press, 1979. 4 Ibid., p. 4. .,p. 8.

82

POSTMODERNISMUL ROMNESC

si de Gerald Graff: Aceast tradiie burghezo-rationalist-umanist, bazat pe supoziia existenei unei acute diferenieri ntre subiect si obiect, minte si corp, fantezie si realitate obiectiv, cultur elevat si cultur popular, pare s cedeze n faa unui alt fel de sensibilitate, care respinge eli-tismul gndirii ierarhice si care vede experiena nu ca o entitate clasificabil raional, ci ca un proces fluid, uniform."6 Faptul este posibil doar prin abandonarea conceptului clasic de realitate". Pentru c lumea este deposedat de istorie si de realitate obiectiv" n acelai timp, continuitatea cu formele artistice ale trecutului este nu numai posibil n orice moment, dar si dezirabil pentru fabulator, n calitatea lui de recuperator al unei frumusei obsolescente: To manage a revival of romnce with a minimal amount of allegory.. .this is one important dimension of modern fabu-lation."7 Aa nct, observa Scholes, The major novels of the past decade or so have tended strongly toward the apparently worn-out form of historical novei"8. Iar cnd John Barth reacioneaz (cam pripit si puin naiv) la modernismul estetic de altfel discutabil al noilor romancieri francezi, el o face n numele aceleiai arte fabulatorii care transcende (sau ignor?) referenialitatea i mimesis-ul: From what I know of Robbe-Grillet and his pals, their aesthetic is finally a more up-to-date kind of psychological realism: a higher fi to human consciousness and uncon-sciousness. Well, that's nice. A different way to come to terms with the discrepancy between art and the Real Thing is to affirm the artificial element in art ... Scheherazade's my avant-gardiste."^
6 7

Gerald Graff, Mitul apariiei postmodernismului", n Caiete critice, nr. 1-2/1986, p. 172. Robert SchoJes, op. cit., p. 25. Ubid.,p. 206. 9 Citat de Scholes, op. cit., p. 76.

CE ESTE POSTMODERNISMUL ?

83

Iat deci un prim rspuns la ntrebarea ce sens trebuie s. dm prefixului post- ? Acest rspuns este unul soft, tandru si complice. Modernismul este rejectat, ntr-adevr, dar nu pentru c el este trecutul, ci tocmai pentru c el dispreuiete trecutul, pentru c, n goana dup estetizarea si esenia-lizarea mtelectualist a literaturii, dup noutate cu once pre, el s-a ndeprtat de la adevrata^! marea tradiie literar a secolelor trecute. Aceast tradiie (adic adevratul trecut) se cuvine recuperat'si reinterpretat n spirit ludic, ironic si parodic, adic postmodern, ceea ce presupune ntotdeauna, pe cealalt parte a bandei lui Mobius, solidaritate si nostalgie. Postmodernismul n aceast manier slab" este deci o reacie la izgonirea din poezie, de ctre moderniti, a plcerii lecturii, a fabulaiei, a digresiunii, ntr-un cuvnt, a farmecului vechilor maetri. Ali comentatori ai postmodernitii vd n folosirea prefixul ui post- mai curnd ruptur dect

continuitate. Pentru acetia, postmodernismul este diferit nu numai filozofic i ideologic de modernism, dar i ca poetic. O ruptur paradigmatic, n sensul lui Th. Kuhn, s-ar fi petrecut ntre modernism si postmodernism, att de radical nct, chiar cnd folosesc aceleai concepte, criticii din cele dou tabere nu mai neleg prin ele aceleai lucruri. Fa de un modernism considerat clasicizat", aproape academic cci este, nu-i aa, curentul marilor nume ale secolului, de la T.S. Eliot la Garcfa Lorca i de la Pasternak la Dylan Thomas , curentul care-1 urmeaz ca s l nege (i vocabula postexprim n aceast logic tocmai ideea de depire i negaie) se dovedete mult mai modern", mai experimenta/ist, ajun-gnd s se confunde aproape cu neoavangardele de dup rzboi. Este, n linii mari, punctul de vedere al, probabil, celui mai important teoretician al postmodernismului literar, Ihab Hassan, a crui viziune, puternic i sofisticat, o voi prezenta pe larg ceva mai trziu. Jean-Francois Lyotard distinge ns ferm ntre neoavangarde i postmodernism: n
84 POSTMODERNISMUL ROMNESC

timp ce primele snt cele din urm extinderi ale unei moderniti ultrarafinate i ultraelitiste, ultimul este consecina epocii reproductibilitii mecanice a operei de art, a kitsch-ului, a culturii populare", a pactului cu utilitarismul capitalist"10. Accentul, n aceast perspectiv, va cdea pe diferena specific fa de estetica modernist, chiar dac aceast diferen nu mai poate fi numit, propriu-zis, noutate. Experimental, ca i modernismul, postmodernismul nu mai experimenteaz n acelai fel i nici cu acelai scop, cci el apare ntr-un moment istoric n care atitudinea experimental devine, cum ar spune Vattimo, routineH, aa nct ea i pierde agresivitatea i concentrarea. Pervaziv, difuz, experimentul postmodern este unul slab", fr vocaia demolatoare a avangardelor^ nainte de a expune, fr pretenii de exhaustivitate, cteva principii teoretice care^r s subntind postmodernismul literar, un istoric al folosirii cuvntului i a sensurilor legate de el ar putea s contureze mai bine teritoriul pe care ne mi- ; cam. Cum se ntmpl de obicei, primele folosiri ale termenului snt mai curnd sporadice i ntmpltoare: Federico de Onis n antologia sa poetic din 1934, Dudley Fitts n -194212... n 1946 Randal Jarrell, care este i un excelent critic literar, 1-a folosit n legtur cu poezia lui Robert Lowell, pe care o vede ca fiind post- ori anti-modernist". O prim utilizare major a termenului, dei nu tocmai n sensul de azi, i aparine lui Arnold Toynbee, care, n opera sa monumental Studiul istoriei (voi. VIII-XIII), denumete postmodern" perioada istoric actual, care debuteaz
10 11

Jean-Franois Lyotard, Rspuns la ntrebarea: ce este postmoder-nul?", n Caiete critice, nr. cit., p. 176. Gianni Vattimo, Sfrsitul modernitii; termenul i aparine lui Gehlen i a fost iniial aplicat progresului tehnic n epoca modern (v. pp. 101-102). 12 Alexandru-Florin Platon semnaleaz, n articolul su Postmoder-nism-postistorie-postcomunism: repere semantice", aprut n Xenofo-liana, tom II, 1994, nr. 1-4, o prim folosire a cuvntului nc din 1917 n scrierile unui postnietzschean, Rudolf Pannwitz, pentru care omul postmodern era un supraom" perfect adaptat schimbrii ce urma s se produc dup sfritul modernitii (p. 17).

CE ESTE POSTMODERNISMUL ? 85

dup 1875, caracterizat prin prbuirea utopiei iluministe i prin proliferarea culturii de mas. Postmodernism nseamn pentru Toynbee iraionalitate, anarhie i o nedeterminare amenintoare", n anii '50 Charles Olson vorbete despre postmodernism n legtur cu poeii colii de la Black Mountain (Olson nsui, Robert Duncan, Robert Creeley), pentru ca n 1959-1960 Irving Howe (pentru care postmodernismul este expresia societii de mas, consumist i pasiv) si Harry Levin's-1 ncarce cu evidente conotaii negative. In schimb, n atmosfera de efervescen politic i cultural a anilor '60, termenul ncepe s semnifice fenomenele de contracultur, micrile underground i alternative etc., devenind, cu timpul, unul dintre cele mai semnificative repere ale schimbrii profunde a lumii. Este i motivul pentru care, dintr-o folosire local, n domeniile restrnse ale arhitecturii i artelor, termenul se extinde practic n toate zonele cunoaterii umane, n epistemologie (unde reprezentanii unei noi tiine, Heisenberg, Popper, Prigogine, Th. Kuh'n etc., ncep s se preocupe de relaii de indeterminare, de sisteme departe-de-echilibru, de un timp ireversibil vzut ca surs de ordine), n matematici, unde ecuaiile nelineare dau natere teoriei catastrofelor (R. Thom), a naosului (Yorke), ajractalilor (Mandelbrot), n filozofie i hermeneutic, unde gnditori ca Foucault, Deleuze, Derrida, Vattimo sau Lyotard, continund punerea n discuie a raionalismului Luminilor nceput de Nietzsche sau Heidegger, gsesc limbaje adecvate unei noi imagini a lumii i a omului, n care demitiza-rea modernist e urmat de o demitizare a demitizrii"13.
13

Discuia este prezent n G. Vattimo, Societatea transparent, Editura Pontica, Constana, 1995, n capitolul Mitul regsit":

modernitatea demitizeaz netiind c nsi demitizarea avea s devin, prin aceasta, un mit cultural. Fr. Nietzsche este acela care observ primul acest lucru i de la care pornete demitizarea demitizrii: Cnd i demitizarea dezvluit ca mit, mitul recupereaz legitimitate, dar numai n cadrul iei experiene generale slbite a adevrului [...]. Momentul demitizrii demitizrii... poate fi considerat adevratul moment de trecere de a modern la postmodern" (p. 49).

POSTMODERNISMUL ROMNESC '

' J'

86 L'^JJ im^^.^ ._ ntorcndu-m la semnificaia prefixului din structura termenului postmodernism, voi spune c el exprim n orice caz, fie prin ruptur, fie prin continuitate, o relaie esenial, ombilical ntre cele dou mari curente de gndire estetic ale secolului nostru. Este aproape imposibil s ncercm o definire a postmodernismului fr s ne referim la modernism si, pe de alt parte, s nelegem n spirit modern modernismul fr s-1 privim dintr-o perspectiv postmodern (O oper nu poate fi modern dac nu e mai nti postmodern", cci postmodernismul este modernismul n stare nscnd", scrie J.-F. Lyotard14). Aceast relaie (a crei metafor ar putea fi frumoasa povestire despre cei doi frai siamezi din Lost in the Funhouse de John Barth) este evideniat de Hassan ntr-unul dintre eseurile sale fundamentale: Whether we tend to revalue Modernism in terms of Postmodernism (Poirier) or to reverse the procedure (Kermode), we will end by doing something of both since relations, analogies enable our thought. Modernism does not suddenly cease so that Postmodernism may begin: they now coexist"15. Aceast coabitare este att de natural i de liber, nct nu numai c doi contemporani, la fel de importani, s zicem Joyce i Beckett, pot fi, esenial, unul modernist, altul postmodernist, dar, mai mult, opera unui singur autor poate cuprinde mostre exemplare de cri aparinnd celor dou curente (Ulysses i Finnegans Wake); n fine, chiar i ntr-o singur scriere pot coexista pasaje moderniste si postmoderniste, ca n acelai Ulysses al lui Joyce. Intr-un fel, situaia prezent o amintete pe cea din preajma anului 1800, cnd nfruntarea dintre o clasicitate trzie i un romantism incipient a creat nenumrai hibrizi, dar opoziia dintre pasiune i raiune din practica literar a acelei vremi este substituit de subtila dialectic a ordinii i haosului, a
14

J.-F. Lyotard, an. rit., pp. 177-178. Ihab Hassan, POSTmodernISM",m The Postmodem Turn. Essays in Postmodem Theory and Culture, Ohio State Univ. Press, 1987, p. 33.
15

CE ESTE POSTMODERNISMUL?

87

determinismului i indeterminrii, a simbolicului i imanentei n teoria i practica artistic de astzi. Interfaa dintre cele dou curente literare, locul n care se produce bifurcarea lor n entiti distincte i totui nu desprinse complet una de alta, este identificat de Ihab Hassan cu tcerea16, ntreaga cultur european este obsedat de limbaj, de sens, de discurs, dar, n mod paradoxal, cu ct discursul devine mai contient de sine nsui, mai ntors asupra propriei sale fiine, cu att el nceteaz de a mai oglindi altceva dect forma sa goal i scnteietoare, despre care nu se mai poate spune nimic. Culminare a refleciei despre reflecie, modernismul sfrete n tcere/n idealul mallarmean al paginii albe, n abstraciunea inuman (dei se vrea esena gn-dirii umane) a jocului secund. Linitea, albul mistic snt sensul sensurilor i, o dat atinse, tot ce poate urma este epuizarea i stingerea. i, aa cum tantrismul cunoate dou ci ale unei singure izbviri, asceza i desfrul, modernismul european de pn la al doilea rzboi mondial a imaginat dou modaliti de a ajunge la tcere: meditaia intens, intelectualist, steril, inventndu-i singur dificulti ca s le depeasc, ntr-un fel de masochism al spiritului (modernismul propriu-zis al lui Mallarme, Valery sau Ion Barbu), i exteriorizarea violent, obscen, (auto)destructiv, blasfema-torie a avangardelor, ce se revendic de la Sade i Rimbaud si continu cu Genet i Henry Miller i pentru care respingerea brutal a omului i a lumii iau forma scandalului i apocalipsei: Literature moves toward antiliterature and in so doing reinvents forms that become progressively crazy and disruptive: neopicaresque, black burlesque, grotesque, gothic, nightmarish science fiction. In the end, the antiforms of outrage and apocalypse blend in silence."17 Dac modernismul sfrete n tcere i n ideea morii artei o dat cu omul nsui, dac avangardele produc un
16 17

Ihab Hassan, The Literature of Silence", n Ihab Hassan, ibid., p. 17.

p. cit., p. 4.

88
POSTMODERNISMUL ROMNESC

zgomot alb", un vacarm cacofonic care pn la urm se reduce i el la anulare reciproc a vocilor, la

tcere semantic, postmodernismul pornete de la evidena tcerii. Linitea i moartea snt pentru primii un scandal; pentru artistul postmodern ele snt marea lui ans : Problema este aceea", scrie G. Scarpetta, de a crea n interiorul acestui orizont al morii [artei], n contextul ipotezei c aceast moarte este posibil de a crea chiar din aceast moarte [...] Orice naivitate, orice inocen n aceast privin ar fi cu totul anacronice."18 Postmodernul tie deja c nu exist un sens ultim al lucrurilor i deci nu se epuizeaz urmrind o himer. Mai tie, avnd experiena rzboaielor mondiale, a Holocaustului i a totalitarismelor secolului, c violena i obscenitatea din lumea culturii, devenite rutin, nu mai ocheaz pe nimeni. De aceea, el construiete pe ruinele fume-gtoare ale modernismelor antebelice o lume hedonist, ludic, dezordonat i lipsit de iluzii, unde valoarea se concentreaz i se destram asemenea fumului, unde gustul fluctueaz liber, imprevizibil, unde, dup spusele lui Andy Warhol, fiecare va fi celebru pentru un sfert de or". Dac urmrirea maniacal a ordinii i sensului constituiau dominanta modernist, pn-ntr-att nct Valery respingea romanul ca specie pentru c o fraz ca Marchiza iei la ora cinci putea fi continuat ntr-un numr nedefinit de moduri, postmodernitii caut tcerea n hazard, indeterminare, aleatoriu i haos. Muzica lui John Cage, fotografiile Polaroid ale lui Warhol, povestirile modulare ale lui Robbe-Grillet, Cortzar sau Coover, personismul dezlnat al lui Frank O'Hara sau sculpturile" care se dezmembreaz ale lui Tinguely pot fi bune exemple de recuperare a hazardului i a tcerii n postmodernism. Eclectic, versatil, difuz, androgin", lipsit de agresivitate, postmodernismul tinde s prseasc locurile nalte ale culturii, s se asocieze cu cultura
18

Guy Scarpetta, L'impurete, citat de Matei Clinescu, fee..., p. 232.

Cinci

CE ESTE POSTMODERNISMUL ?

89

de mas, cu kitsch-ul, paraliteratura, design-ul, s devin ambiental, erijndu-se astfel n nsi arta lumii democratice, pluraliste i tolerante a sfritului de mileniu. n ceea ce privete trsturile propriu-zise ale postmodernismului literar, voi urma ndeaproape abordarea teoretic, de attea ori, totui, bulversant, contradictorie, paracritic i cvasiliterar ea nsi, a lui Ihab Hassan, expus n studiul su din 1971, The Dismemberment of Orpheus: Toward a Postmodern Literature (care, prin impactul asupra criticii contemporane, este comparabil cu celebrul Axel's Castle: A Study in Imaginative Literature of 1870-1930 al lui Edmund Wilson, aprut n 1931 i considerat volumul de referin pentru critica literar modernist american), dar mai ales n culegerea de strlucite eseuri din 1987, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Cul-ture. Pn s intru cu adevrat n descrierea trsturilor post-moderne, voi aduga c ele corespund, n linii generale, cu cele evideniate i de ali comentatori i situate pe axa unor dihotomii eseniale: opoziia modern/postmodern este coerent cu opoziiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/heterotopie (Vattimo), hermeneutic/erotic (Susan Sontag), n fine, cu celebrele opoziii care subntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie i schizofrenie/paranoia. Un eclectism rafinat"19 ar fi trstura fundamental a postmodernismului n viziunea lui Matei Clinescu i a attor altor teoreticieni i critici, sensibili la tendina spre brico-laj a acestui curent i la refuzul progresivitii". O nou
19

Matei Clinescu, Cinci fee..., p. 259: Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul c el pune sub semnul ntrebrii unitatea i atribuie valoare prii n detrimentul ntregului la acest sfrit de secol ne reamintete de euforia decadent din anii 1880. Dar codul popular pe care l utilizeaz ntr-o manier att de'bttoare la ochi poate face postmodernismul s semene i cu kitsch-ul sau camp-ul [...]. Si, n sfrit, postmodernismul poate prea uneori fratele geamn al avangardei...".

90

POSTMODERNISMUL ROMNESC

narativitate, fragmentar, imprecis, ambigu, n care naratorul revine n scen, dar la modul ironic i parodic, autore-ferenialitatea textului, care devine astfel metaficiune, ca i palinodia, figur stilistic semnificnd retractarea, luarea napoi a sensului pe msur ce se formeaz (ca n scrierile lui Beckett), caracterizeaz, pentru Matei Clinescu20, opera literar postmodern. Dei principalii autori snt prozatori (coala american: Barth, Pynchon, Coover, Hawkes, Barthelme, Federman, Sukenik; coala sud-american: Mrquez, Cortzar, Llosa, Fuentes; austrieci caTh. Bern-hardt sau Peter Handke; italieni: Eco i Calvino; francezi din le nouveau roman: Robbe-Grillet, Butor, Pinget, Claude Simon, cehul Milan Kundera), o serie de poei, mai ales americani, ilustreaz i ei direcia postmodern: poeii de la Black Mountain, Generaia Beat (Ginsberg, Corso, Ferlin-ghetti, Gary Snyder), coala din New-York (J. Ashberry, Kenneth Koch, Frank O'Hara). Desigur, aceast trecere n revist a principalelor atitudini fa de postmodernitate nu ar fi complet

fr menionarea rezistenei culturale fa de concept i de realitatea acoperit de el. Puine snt direciile culturii europene care s fi fost expuse, nc de la apariie (ba chiar, ntr-un fel, nainte de apariie), unor critici att de dure i de pe att de multe i contradictorii poziii. Acest fapt se datoreaz, fr-ndoial, caracterului diferit (i, prin aceasta, bulversant, nelinititor) al acestui curent fa de toate celelalte din ultimele dou-trei secole de cultur european. Discontinuitatea fa de umanismul raionalist, abandonarea elitismului i a calmului valorilor", nencrederea n nsi realitatea" existenei i, n orice caz, n orice fundamentare metafizic a ei nu puteau fi resimite de ctre cultura mare", tradiional, dect ca o apocalips, ca o ameninare suprem: cum se poate tri fr absolut, fr valori supreme, fr idealuri", fr ncredere
CE ESTE POSTMODERNISMUL ? 91

n om i n realitate ? Iat de ce, din unghi conservator, s-au ridicat voci vehemente mpotriva degenerrii" culturii n epoca actual. Una dintre ele este cea a lui Clement Green-berg, care n cartea sa din 1980, Noiunea de postmoder-nism, identifica postmodernismul cu kitsch-ul i se pronuna pentru aprarea puritii estetice a artelor. O alt direcie a atacurilor mpotriva postmodernitii este cea a criticii neo-marxiste, care vede, n general, n noile dezvoltri culturale de dup 1960 epifenomene ale capitalismului trziu, mai dezumanizant ca oricnd. Simptomatic din acest punct de vedere este antologia de critic marxist radical Antiesteticul: eseuri despre cultura postmodern, realizat de Hal Poster.
20 Ibid., p. 257.

Trsturile postmodernismului
Revenind la punctul de vedere al lui Ihab Hassan, pe care l voi urma n liniile lui principale n ntreaga lucrare de fa, trebuie spus mai nti c definiiile" i chiar conceptele cu care criticul american lucreaz au, la rndul lor, un aer postmodern, uneori derutant. Departe de a contura o taxinomie limpede i nite contururi tioase ale ideilor sau de a da rspunsuri univoce la mulimea de ntrebri generat de materialul polimorf cu care lucreaz, critica postmodern, att a lui Hassan, ct i a altor teoreticieni, este ea nsi supus legilor stranii ale postmodernitii. Sntem departe de purismul logic structuralist i att de aproape de imaginar, fabulatoriu, artistic, nct Raymond Federman vorbete chiar de critifiction1. O astfel de critic nu mai opereaz cu concepte clare, ci cantoneaz chiar n mijlocul unor turbioane semantice, ludice, vizionare, care corespund caracterului mdeterminat, contextual, n perpetu formare i deformare, al fenomenului literar postmodern. Distana dintre critic i literatur tinde s se micoreze i s dispar dinspre ambele pri: operele, autoreflexive, i conin propria teorie i critic, iar articolele critice propriu-zise capt veleiti de scrieri literare, n Postmodern Literature and Criticism Hassan definete critica literar ca the politics of literary misunderstanding"2 , artnd c ea nsi trebuie s-i asume
1 2

Raymond Federman, Critifictions. Tot el e cel care a inventat termenul de surfiction pentru naraiunea de tip metatextual. Ihab Hassan, The Postmodern Turn ..., p. 126.

TRSTURILE POSTMODERNISMULUI

93

paradoxul, contradicia, nedesvrirea, oviala caracteristice ntregii gndiri actuale. Imaginea integral, rotund, preaplinul" semantic ce alctuia idealul culturii europene moderne (n care, de la Toma d'Aquino pn la James Joyce, opera artistic trebuia s ntruneasc trei caracteristici eseniale: integritas, consonantici, claritas3), este abandonat n favoarea pluralismului i fragmentrii. Epoca postmodern, motenitoare a principiului de nedeterminare al lui Heisen-berg, pare a avea an epistemologica! obsession with frag-ments or fractures, and corresponding commitment to minorities in politics, sex, and language. To think well, to feel well, to act well, to read well, according to this epistheme, is to refuse the tyranny of wholes; totalization in any human endeavour s potentially totalitanan"4. In consecin, imaginea postmodernismului i a trsturilor sale este difuz n textele lui Hassan, se compune i se descompune pointil-list, prin reveniri, supraadugri, rotiri obsedante n jurul cte unei intuiii, negri i autonegri, autorul avnd mereu grij s ne avertizeze c nici una dintre feele acestui curent, aa cum apar ele din scrierile lui, nu este adevrat" i definitiv. Criticul este, pare a spune Hassan, asemenea artistului : el decupeaz, n materia unui fenomen cultural i literar haotic, supraaglomerat i anarhic, figuri subiective, autosub-minate. n ceea ce m privete, ntr-un spirit mult mai puin postmodern, voi ncerca o fixare mai coerent a conceptelor hassaniene, chiar riscnd n acest fel o trdare a lor, pentru a dezvlui patternul estetic care le subntinde.

n miezul gndirii lui Ihab Hassan se afl un cuvnt fabricat de el dup modelul cuvintelor-valiz din scrierile lui Lewis Carroll, precursor el nsui al postmodernismului, ce a influenat profund poetica lui Finnegans Wake (pentru
3

Vezi discuia din jurul acestor concepte estetice n James Joyce, APortrait of the Artist as a Young Mn, pp. 208-213, n ediia Wordsworth Classics", 1992. 4 Ihab Hassan, op. cit., p. 133.

94

POSTMODERNISMUL ROMANESC

Joyce, de exemplu, istoria este collideorscape, adic, n acelai timp, caleidoscop, labirint: collideurs, i comportament uman: collide or scape, adic lupt sau fugi"). Combinnd cuvintele indeterminacy i immanence, criticul ajunge s vorbeasc despre indetermanence ca noiune definitorie a culturii, artei i literaturii postmoderne. Din acest cuvnt, el nsui postmodern, se desprind, mai mult sau mai puin ceoase i contradictorii, dar strns nfurate i sugernd un obiect coerent, trsturile postmodernitii, sistematizate cel mai bine ntr-un articol prezent n antologia lui Clinescu i Fokkema. In Pluralism in Postmodern Perspective"5 Hassan descrie unsprezece aspecte ale noului curent literar, ncepnd (ca un nou Alfa i Omega) cu indeterminarea i sfrind cu imanena. Urmez n continuare cele unsprezece puncte ale criticului, mereu dispus s alctuiasc liste numerotate i aglomerri de nume semnificative, ca un fel de nori lingvistici n continu destrmare. Cum fiecare dintre trsturile menionate aici vor fi reluate i comentate din alte unghiuri n celelalte scrieri ale lui Hassan i cum, pe de alt parte, n alte liste snt adugate noi trsturi i snt eliminate altele, voi sintetiza, la fiecare articol, o imagine unitar, chiar dac vzut ca prin ochiul unei insecte, adugind trimiterile care mi se par necesare. l. Indeterminarea. Pe msur ce secolul nostru avanseaz spre mileniul urmtor, descoperim n suprafaa, altdat remarcabil de neted, a cunoaterii all manner of ambiguities, ruptures, displacements, affecting knowledge and society. We may think of Heisenberg's principie of uncertainty, Godel's proof of incompletness, Kuhn's paradigms and Feyerabend's dadaism of science"6. Aceast situaie, care nu trebuie n nici un caz valorizat negativ, ca o decdere", ci
5 6

In Matei Clinescu and Douwe Fokkema, Exploring Postmoder-nism, pp. 17-39. Ihab Hassan, op. cit., p. 18.

TRSTURILE POSTMODERNISMULUI 95 acceptat ca fiind noua situaie a omului n lume i noua lui ans de a redeveni el nsui, a avut consecine dramatice asupra culturii i artelor, domeniul tradiional al perfeciunii manifestate n capodoper. Nu este cu putin s ne imaginm o mai flagrant nclcare a unui principiu fundamental n, practic, toate esteticile tradiionale ale culturii noastre, n care obiectul artistic, fie c este o amfor greceasc, un lied romantic sau o pictur cubist, trebuie s aib o unitate, o rotunjime" care s-1 decupeze din haosul nconjurtor i s-1 expun, imagine a perfeciunii, ntr-o zon privilegiat, elitist, a spiritului i a geniului uman. Cultura european are, din acest punct de vedere, o irepresibil propensiune spre utopie. Prbuirea, n filozofia ultimelor dou secole, a tuturor fundamentrilor, a scenariilor legitimante i a utopiilor a dus ns, n domeniul estetic, la pierderea ncrederii n valori absolute, n perfeciune, n capodoper i, pe de alt parte, la descoperirea imensului i fertilului domeniu al aleatoriului, hazardului, indeterminrii, ambiguitii, fragmentului. Stabilitate i perenitate a artei, profunzime i autenticitate a experienei productive i receptoare snt desigur lucruri la care nu ne mai putem atepta de la experiena estetic tardo-modern, dominat de putina (i neputina) mijloacelor de comunicare", scrie n acest sens Gianni Vattimo7, adugnd c arta vremii noastre este arta oscilrii", a instabilitii, caracterizat prin depeizare, oscilare, exfundare, shock"s. Pentru teoreticianul italian, sursa indeterminrii operei de art n postmodernism este masificarea ei, transformarea ei, prin reproducere, n obiect de consum comun. Arta, pentru el, nu mai e axat pe oper, ci pe experien, care nu mai este un obiect, ci un proces confuz, incontrolabil, de cutare. In acelai sens, al mutrii accentelor n considerarea fenomenului artistic, Gerhardt Hoffmann, Alfred Hornung i Rudiger Kunow scriu n lucrarea lor colectiv: Modernism
7 8

Societatea transparent, p. 67. Ibid., p. 66.

POSTMODERNISMUL ROMNESC

^ciiis to stress the relationship between the creative sensi-L, ility and the work of art, between addresser and mes, postmodernism that between message and addressee."9 .

. , ., . ,. .. $v , r/entru Hassan ns, renunarea artistului la certitudine i la ^erfeciune, i n primul rnd la originea lor, gndirea raio-^.alist, are un punct de plecare etic: dezamgirea n faa iernii motenite de la proiectul iluminist: Speculating fur-rher, we may say that the Authority of Modernism artistic, Cultural, personal rests on intense, ehtist, self-generated ^rders in times of crisis [...] Such elitist orders, perhaps the j st of the world's Eleusinian mysteries, may no longer uave a place amongst us, threatened as we are, at the same jpstance, by extermination and totalitarianism."10 2. Fragmentarea. Dup daritas, faimos principiu al este-;icii tomiste, este rndul lui integritas s fie pus n discuie. Ca n The Waste Land, poemul lui T.S. Eliot, unde realita-i;ea se descompune n a heap of broken images", iar oraele Civilizaiilor succesive ale umanitii se prbuesc unul dup 4tul pe melodia copilreasc London bridge isfalling down, fn lumea de azi complexitatea i diversitatea grupurilor et-fiice, sociale, culturale, interaciunile lor mereu fluctuante, formele emergente i agonizante ale artelor, nici una neim-punndu-se n faa celorlalte, ca i imensa cantitate de informaie pus, virtual, la dispoziia fiecrui individ fac ca o viziune unitar asupra existenei, la orice nivel, din orice punct de vedere, s fie att indezirabil, ct i, de fapt, utopic. Orice discurs posibil astzi este prin fora lucrurilor doar un fragment alctuit din fragmente. Pentru c, pe de alt parte, el nsui, n structura sa intim, nu mai poate fi continuu, coerent i lipsit de contradicii interne dac vrea s fie cu adevrat creditabil. Artele nu mai pretind nici ele
9 10

Citai de Hassan, op. cit., p. 74. Ihab Hassan, op. cit., p. 45.

TRSTURILE POSTMODERNISMULUI

97

s spun adevrul despre om, s fie universale, ci se mulumesc, ca n noul roman" francez, cu bruioane narative, personaje-fantoe, scene reluate la nesfrit sau care se anuleaz reciproc, experiene textualiste fr acoperire refe-renial. Discontinuitatea textului, fie el literar, muzical sau plastic, este un principiu care s-a impus aparent definitiv n lumea artelor. Frmiarea textului literar ncepe o dat cu individualismul decadent de la sfritul secolului trecut, cnd Paul Bourget observa c stilul decadenei este cel n care unitatea crii se dezmembreaz pentru a face loc independenei paginii, n care pagina se dezmembreaz pentru a face loc independenei propoziiei, n care propoziia se dezmembreaz pentru a face loc independenei cuvn-tului"11 . n postmodernism, care din acest punct de vedere se inspir din dizolvarea decadent, fragmentarismul devine un adevrat principiu generativ, funcionnd aproape ca un scop n sine n scrierile unor Barthelme, Robert Coover sau Frank O'Hara. Hassan situeaz i el fragmentarismul, schi-zoidia gndirii, printre trsturile relevante ale discursului postmodern: The postmodernist only disconnects: frag-ments are all he pretends to trust. His ultimate oprobrium is totalization , any synthesis whatever, social, epistemic, even poetic. Hence his preference for montage, collage, the found or cut-up literary object, for paratactical over hypotactical forms, metonimy over metaphor, schizophre-nia over paranoia."12 De remarcat c fragmentarismul n sine, ca procedeu literar, nu este specific, astzi, doar post-modernismului, ci i aproape oricrei forme de art cu care acesta coexist: neoavangardelor, kitsch-ului, paralitera-tuni, aa nct, dei important, acest procedeu nu poate fi folosit, luat singur, ca un criteriu distinctiv.
11 12

Citat de Matei Clinescu, Cinci fee..., p. 147. Ihab Hassan, n Matei Clinescu i Douwe Fokkema, op. cit., p. 19.

98
POSTMODERNISMUL ROMNESC

3. Decanonizarea. O veritabil btlie canonic" are loc astzi n universitile din ntreaga lume (dar mai cu seam din Statele Unite). Marea tradiie european, Cultura, Artele, Literatura cu majuscule snt puse n discuie cu o libertate de gndire uneori stupefiant de ctre reprezentanii minoritilor culturale, pentru care Shakespeare, Goethe sau Wagner snt doar nume de albi, europeni, brbai, mori aa cum e definit omul de cultur tradiional" n grupurile care urmresc demitizarea i decanonizarea culturii. Firete, n pofida exagerrilor care au nsoit ntotdeauna schimbrile de gndire, micrile de decanonizare a culturii snt legitime n msura n care, pe de-o parte, demitizeaz o imagine sclerozat a acesteia, cu valori imuabile i sacrosancte, iar pe de alta impun valorile altor culturi, diferite prin ras, sex, zon geografic, apartenen religioas de cea pn de curnd dominant.

Idealul culturii globale de azi e cel al egalitii prin diferen, principiu care permite coexistena tuturor formelor culturale n pluralitate i interdependen. Orice tip de gndire dominant este supus decanonizrii i deconstruciei tocmai pentru c e dominant i, prin urmare, potenial opresiv: ...We decanonize cui ture, demistify knowledge, deconstruct the languages of power, deire, deceit"13, scrie Hassan, urmnd ndeaproape gndirea marelui demolator care a fost Nietzsche. Decanonizarea are de multe ori un sens politic subiacent, ceea ce o transform adeseori ntr-un instrument de subversiune a valorilor i a marilor scenarii de legitimare. J.-F. Lyotard scrie n acest sens c ea reprezint a massive delegitimation of the mastercodes in society, a dessuetude of the metanarratives, favoring instead Ies petites histoires which preserve the heterogeneity of the language games"14. 13 Ibid., p. 19.
14

Citat de Hassan, n Matei Clinescu i Douwe Fokkema, op. cit., p. 19.

TRSTURILE POSTMODERNISMULUI 99 4. Lipsa-de-sine. Lipsa-de-adncime. Aceste noiuni snt, la rndul lor, legate de nihilismul nietzschean care (n Voina de putere) arat c subiectul nsui este o ficiune: The ego of which one speaks when one censores egoism does not exist at all."15 Cum nici o fondar stabil nu este posibil, sub-jectum (adic, aproximativ, ceea ce susine pe dedesubt) cade la rndul su victim deconstruciilor nietzscheene i hegeliene16. Nietzsche is the key to any reflec-tion on postmodern discourse: he explodes all notions of absolute truth and at the same time extols life-enhancing fictions"17, scrie Hassan, care consider c tocmai aceste life-enbancing fictions reprezint cu adevrat arta postmo-dern. Ele nu snt propriu-zis manifestri ale eului creator, precum operele moderniste, ci snt fie lipsite-de-sine, fie proliferri ale unor false euri. n ambele cazuri ele apar ca opere fr adncime, fr acea stratificare care poate fi forat n cutarea unui sens originar, strvzut prin metafore, simboluri etc. De aceea textul postmodern sfideaz hermeneutica de orice fel, manifestnd, cu un termen al lui Roland Barthes, o pronunat semioclastie. Modernism is exhaust-ed", scrie si Daniel Bell, and the various kinds of post-modernism are simply the decomposition of the seif in an effort to erase individual ego"18. 5. Neprezentabilul. Nereprezentabilul. Aceast trstur necesit o discuie mai atent, pentru c este evident c, pe de-o parte, caracterul nonfigurativ al artelor i are o origine cert, ca i o mare dezvoltare, n modernism, prin cubism si alte abstracionisme, iar pe de alt parte o mare
15 16

Citat ibid., p. 19. O discuie mai ampl n privina relativizrii subiectului la Nietzsche i Hegel cu consecine n postmodernitate poate fi gsit n Gianni Vat-timo, Sfritulmodernitii, n capitolul Criza umanismului", pp. 33-49. 17 Ihab Hassan, The Postmodern Turn, p. 198. 18 Citat de Hassan, ibid., p. 68.

100

POSTMODERNISMUL ROMNESC

seciune a artei postmoderne de azi este figurativ, ntoarcerea artistului din Blue Beard de Kurt Vonnegut la figurai-vism dup experiena catastrofal a expresionismului abstract ar putea fi, de altfel, o situaie emblematic n privina artei ultimelor decenii. De fapt, ceea ce intereseaz aici este relaia fa de referent. Pentru artistul postmodern, referentul pur i simplu nu (mai) exist. De aceea, operele lui pot fi complet nerefereniale (vezi experienele avansate de textualism ale lui Federman, Sukenik ori ale poeilor L=A=N=G=U=A=G=E) sau fals refereniale, precum scrierile lui Barth, Eco sau Mrquez, autori nalt figurativi, al cror referent nu este ns realitatea, ci o foarte sofisticat invenie: textul lor se rsfrnge asupra lui nsui pentru a-i deveni, clip de clip, propriul referent (texte autor e f ereniale). Totala lips de inocen a textului postmodern, ca i dispariia conceptului de realitate l fac pe Ihab Hassan s afirme, totui puin hazardat, c postmodern art is irrealist, aniconic"19. O alt fa a nereprezentabilului unui text postmodern este propensiunea sa spre ceea ce Kristeva numea abjection", termen prin care nelegea inomabilul: oribilul, atrocele, abjectul, obscenul etc. n aceast zon ns, cu greu putem distinge ntre postmodernism, neoavangarde i materialul violent, pornografic al filmelor video i al revistelor de specialitate", folosite uneori n colajele experimentale ale artelor contemporane. Un tip de art ce poate fi numit i el postmodern, arta ambiental, (land art), este, la rndul lui, o continu generare (auto)referenial, n care spiritul eticist, ecologic i mimetic, prin urmare n bun parte extraestetic, al artelor contemporane poate fi cel mai bine urmrit. 6. Ironia (sau perspectivismul). Din nou avem de-a face cu o trstur nespecific: o bun parte din gndirea i practica artistic a tuturor timpurilor, de la Socrate ncoace,
19

Ihab Hassan, n Matei Clinescu i Douwe Fokkema, op. cit., p. 20.

OCTAV!AN GOG TRASATURILE POSTMODERNISMULUL 101 este fr-ndoial ironic. Modernismul a cultivatei el intens ironia, dei esena sa este grav i problematic, n postmodernism ns, ironia se generalizeaz, devenind nsi substana operelor artistice. Trecutul, cum scrie Eco, nu mai poate fi recuperat cu candoare, ci cu ironie. Istoria, tragic iniial, prin repetare devine fars. Iluzoriul postmodern, tocmai n calitatea lui de irealitate, este ironic, implicnd strategii ludice mergnd de la pasti la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creeaz, ci mimeaz, ia n derdere, fantazeaz. Nu exist pentru el valoare stabil i inatacabil. Jidov rtcitor, personaj picaresc n continu schimbare a mediilor i perspectivelor, incapabil s ntemeieze, dar trind cu frenezie i exces de imaginaie situaii efemere, construindu-i lumi fragile i autosuficiente ca baloanele de spun, postmodernul triete ironia cu atta intensitate, nct ea, pn la urm, dispare, la fel de pervaziv ca i aerul pe care l respiri. Este un tip de ironie special, numit de Alan Wilde ironie suspensiv, with its yet more radical vision of multiplicity, randomness, contigency, and even absurdity"20. Caracterul interactiv al textului postmodern, polifonie bahtinian mpins pn la consecine extreme, este, pentru Ihab Hassan, sursa principal de ironie: In absence of a cardinal principie or para-digm, we turn to play, interplay, dialogue, polylogue, allegory, self-reflection, in short, to irony."21 Ironia post-modern, spre deosebire deci de cea modernist, este imanent, slab", fr veleiti social-politice directe. Lumea i textul, altdat ostile, acum se ntreptrund, iar ironia, cndva redutabil arm ideologic, devine acum principiu
JV

constructiv. 7. Hibridizarea. Taxinomia elaborat a esteticii clasice, care mparte literatura n genuri i specii bine delimitate
20 21

Citat de Hassan n The Postmodern Turn, p. 170. Ihab Hassan, n Matei Clinescu i Douwe Fokkema, op. cit., p. 20.

102

POSTMODERNISMUL ROMNESC

(cultura nalt" fiind la rndul ei bine delimitat de cea joas"), este substituit n postmodernism de o disponibilitate formal fr frontiere, n care cuvntul de ordine este, dup titlul cunoscutei scrieri a lui Scarpetta, impuritatea. Este imperiul hibrizilor, al textelor ncruciate cu pasiune mendelian, al eclectismului nelimitat, n care nu numai c toate formele artei prezentului se pot combina aleatoriu, dar ele intr n aliaje stranii i cu formele istoricizate ale trecutului ntr-o sincronie stilistic nemaivzut, implicnd pastia, parodia, travestiul. Mai mult, arta nalt coboar din Castalia ei ca s ncheie dubioase mezaliane cu domeniile marginale ale culturii de consum, paraliteraturii, kitsch-ului, camp-ului, clieului, chiar plagiatului. Co-planaritate a tuturor timpurilor, zonelor i valorilor, reciclare a tuturor formelor posibile ntr-o reluare fractalic, postmodernismul depete o dat pentru totdeauna categoriile nchistate ale esteticii clasice. 8. Carnavalizarea. Carnavalescul era pentru Mihail Bahtin o trstur specific textelor premoderne n proza european: romanul picaresc, Swift, Rabelais, Steme etc., care se manifest printr-o extraordinar vitalitate i productivitate a formelor. Acest proteism dilatat monstruos, aceast pasiune pentru polifonia stilistic i narativ, aceste perpetue formri i deformri ale limbajului, aceast oralitate rafinat snt preluate masiv de literatura postmodernist actual, care se revendic frecvent (prin John Barth sau Umberto Eco, de exemplu) de la maetrii trecutului, cobo-rnd pn la arhetipul povestitorului pre- i postmodern, eherezada. Propensiunea pentru eroi-comic, burlesc, alegorii complicate i abstruse (,,...the comic or absurdist ethos of postmodernism"22) a fabulatorilor de astzi, ntr-un cuvnt carnavalescul apocaliptic al postmodernitii, poate
TRSTURILE POSTMODERNISMULUI 103

fi privit i ca o alian, cum se ncheie de attea ori n istorie, ntre nepoi i bunici mpotriva prinilor. 9. Performan. Participare. Pentru c textul postmodern este profund contextual, el este fcut s fie manipulat, chiar i dup ce este complet", prin scrieri i rescrieri ulterioare, prin deformri i chiar dezagregare. El este interactiv i cere participarea direct i intens a receptorului la constituirea lui. Un obiect artistic postmodern se cere folosit, ca o unealt, i nu aezat sub sticl ntr-un muzeu. Deaici, toate formele de art participativ: happening-u\, arta ambiental, body-art, arta pe computer etc. Chiar i unele texte literare se cer reasamblate i chiar rescrise de cititor. Scopul final nu mai este redarea vieii prin art, ci este-tizarea complet a existenei, ceea ce implic participarea ntregului public la vivificarea operei de art. The postmodern text, verbal or non-verbal", scrie Ihab Hassan, invites performance: it wants to be written, revised, answered, acted out"23.

10. Construcionism. Una dintre consecinele cele mai evidente ale perspectivismului postmodern este pierderea tot mai accentuat a sentimentului realitii, inclusiv al timpului i al istoriei. Lumea devine ficiune i, n consecin, relaia referenial dintre aceasta i opera de art nceteaz. Artitii contemporani simt acut faptul c, aa cum scrie Scholes, the positivistic basis for tradiional realism has been eroded, and the reality, if it could be caught at all, would require a whole new set of fictional skills"24. Substitutul vechii atitudini refereniale este construcia de lumi iluzorii, ficionale, care i snt propriii lor refereni i care, dac se mai refer la realitate, o fac n condiii de parteneri
24

Robert Scholes, Fabulaia and Metafiction, p. 4.

104
POSTMODERNISMUL ROMANESC

egali ntr-un atotcuprinztor imperiu al semnelor". Multe romane postmoderne pot prea, la prima vedere, romane istorice, dar cititorul inocent este imediat contrariat 'fle libertatea extraordinar cu care istoria, devenit moale asemenea ceasurilor lui Dali, este torsionat, alterat, corectat etc. Dac trecutul adevrat" este, aa cum arta i Matei Clinescu, not reconstruction..., but rigorousely construction"25, cu att mai mult va fi astfel trecutul fic-ional. Aceeai nevoie de a inventa lumi paralele a dus la construirea unor vaste universuri artistice", cu locuri i oameni complet fictivi, dar inserai subtil n lumea istoric real", ca n romanele lui Marquez, Doctorow sau B-nulescu. Abolirea realitii se dovedete, astfel, i ea o chance pentru artiti, care au nceput de cteva decenii, cu o nemaipomenit libertate interioar, explorarea miilor de moduri n care realitatea i ficiunea, posibilul i utopicul, istoria i imaginarul se pot combina pentru mbogirea unei lumi virtuale de consistena (dar i de farmecul) visului, singura care-i este dat omului postmodern. 11. Imanen. Definit de Hassan ca the growing capa-city of mind to generalize itself through symbols"26, aceast trstur nchide sugestiv arcul nceput cu indeterminarea. Lumea se dizolv-n limbaj i limbajul n lume ca ntr-o band a lui Mobius, iar hibridul care se nate i e siei suficient, este obsedat de sine nsui, se scruteaz la nesfrit, se refer continuu la propria lui form, ceea ce, la nivelul procedeelor artistice (i mai cu seam literare), genereaz o exuberan intertextual, metatextual, hipertextual, autoreferenial unic n istoria formelor, dac nu vom cuta precedente n marea epoc experimental a manierismului european, pe care Gustav Rene Hocke o situeaz ntre anii 1520 i 1640.
25 26

Matei Clinescu, n Matei Clinescu i Douwe Fokkema, op. cit., p-: Ihab Hassan, The Postmodern Turn, p. 22.

TRSTURILE POSTMODERNISMULUI

105

Aceste unsprezece trsturi pe care Hassan i construiete propria sa viziune despre postmodernism (sau postmo-dernismul su personal ?) au un caracter difuz i eratic: cum s-a observat, nu toate snt specifice curentului discutat, unele se suprapun i se ntreptrund, altele se pot afla pur i simplu n contradicie. Pe de alt parte, oricnd se pot aduga i alte caracteristici la fel de pertinente. Dar cine ar crede c ne aflm astfel n complet confuzie s-ar nela, aa cum se nal cel care nu poate accepta c un electron se poate afla n acelai timp n dou locuri diferite. Natura fractalic, nelinear, probabilistic a fenomenului artistic postmodern permite criticii literare s se situeze de multe ori n plin paradox. Logica lui sau/sau cedeaz .uneori locul celei a lui i/i, adevrul e substituit, ca n logica modal a lumilor posibile, de posibil, de probabil sau de eventual, iar realul de virtual i iluzoriu. In eseul POSTmodernlSM, Ihab Hassan distinge i alte trsturi ale spaiului postmodern, dar care snt n acelai timp i trsturi moderniste, doar c interpretarea lor difer de la un curent la altul: dac dez-umanizarea artelor este obsesia permanent a modernitilor (o putem regsi n cele apte trsturi care urmeaz), n schimb spiritul postmodern e preocupat mai curnd de the Denaturalization of the Planet and the End of Mn"27. Cele apte trsturi ale postmodernitii care urmeaz i au originea n modernism, dar coninutul lor este complet regndit. Urbanismul modernist vireaz n ideea de sat planetar, caracterizat prin fragmentare, diversitate, ecologie, crim, Holocaust; tehnologismul e dominat de genetic, informatic, tehnologii spaiale; dezumanizarea provoac anarhie, antielitism, absurd, umor negru, parodie, negare, art concret, art pop, art ambiental, postumanism;/>nwz-tivismul duce la fenomene New Age: magie, animism, micri de tip beat, hippy etc.; erotismul se mbogete" cu specii noi: romanul homosexual, poezia lesbian, pornografia 106
POSTMODERNISMUL ROMNESC

comic; antinomianismul (prezena, simultan, a celor mai contradictorii tendine) explodeaz n contraculturi, micri de emancipare, feminism, Black Power, filozofii orientale, misticism, vrjitorie; experimentalismul genereaz forme deschise, discontinue, aleatorii, improvizate, nedeterminate; simultaneism, tranzien, joc, fantezie, parodie, multimedia, fuziunea formelor i a limbajelor. Iat cum celebrele categorii negative care se pot regsi n estetica lui Hugo Friedrich capt un coninut cu totul nou n postmodernism, la fel de diferit de cel din modernitate pe ct difer epoca interbelic de epoca n care trim astzi. O nou epoc a provocat (fiind provocat la rndul ei de) o nou cultur28. Este ea bun sau rea ? Mai curnd am putea spune c este dincolo de bine i de ru", cum se i cuvine unui produs al. gndirii nietzscheene. Este o apocalips, dar una vesel", este o depeizare, dar i o chance". Ihab Hassan este i de data aceasta cel care descrie cel mai bine strngerea de inim, dar i sentimentul de uurare i de libertate cu care omul lumii de azi intr n aceast uimitoare combinaie de slaughter-house" (Vonnegut) i ,,funhouse"(Barth) care e lumea n care ne e dat s trim: It may be that some rough beast will slouch again toward Bethlehem, its haunches bloody, its name echoing in our ears with the din of history. It may be that some natural cataclysm, world calamity, or extraterestrial intelligence will shock the earth into some sane planetary awareness of its destiny [...]. I have no prophecy in me, only some slight foreboding, which I express now to remind myself that all the evasions of our knowledge and actions thrieve on the absence of consensual beliefs, an absence that also energizes our tempers, our wills. This is our postmodern condition."29
28 29

Vezi Hassan, ibid., pp. 40 i urm. Ibid., p. 32.

Cine sntpostmodernii?
Dup cum am vzut n paginile precedente, este iluzoriu s ncercm o delimitare chirurgical a celor dou mari zone ale gndirii i creaiei secolului nostru. Modern si postmodern snt termeni care definesc mai curnd stri de spirit complementare, aflate n acelai timp n relaii de ruptur, continuitate i ntreptrundere. Aceast realitate complex i imposibil de epuizat taxinomic devine imediat evident cnd ncepem s citm exemple de autori i opere care ar putea fi definitorii pentru una sau alta dintre cele dou orientri (nu voi mai complica aici discuia introducnd i ali termeni n ecuaie, dei acest lucru ar fi perfect legitim: avan-garde, neoavangarde, suprarealism etc.). Abia atunci vom observa ct de uor am putea cdea n capcana teatralitii (the theatrical fallacy") despre care vorbete Matei Cli-nescu. Comparnd listele de autori revendicai de exegeii postmodernismului vom gsi mari diferene i neconcor-dane. Exist cteva zeci de autori care se regsesc n mai toate listele, dar chiar i n interiorul acestui nucleu criticii nu se pun de acord n ce msur opera lor este influenat mai curnd de modernism sau de postmodernism. Pe lng aceasta, dup cum am vzut n cazul lui James Joyce, muli autori au glisat, de la o oper la alta (i chiar n cadrul aceleiai scrieri), de la o modernitate n floare ctre un postmodernism incipient. Iat de ce o list cu autorii postmoderni nu poate sta dect sub semnul relativismului: autorii citai, departe de a constitui o clas", au mai curnd un aer de
108 POSTMODERNISMUL ROMNESC

familie", cum ar spune Wittgenstein. Ei snt mai curnd" postmoderni dect orice altceva, i luai mpreun nu formeaz o lume bine delimitat, ci aproximeaz, metaforic aproape, o zon cultural. Ca orice atitudine estetic puternic i contient de sine, postmodernismul este tentat s se defineasc tipologic, s ias, adic, din tiparele unei singure forme de manifestare spiritual i s se extind pn la o dimensiune antropologic. In aceast viziune postmodernismul ar fi o dominant trans-istoric, etern a naturii umane, ca i clasicismul, romantismul, barocul etc. Prin urmare, pe de o parte teoreticienii vor ncerca s gseasc manifestri estetice asemntoare i precursori n toate epocile, iar pe de alta vor extinde graniele noului curent n sincronie, ctre toate zonele spiritului: tiine, filozofie, religie etc., pn la cele mai nensemnate" domenii (buctrie, mod etc.). Este greu s ne pronunm n privina legitimitii unei asemenea viziuni, mai ales c aproape toi cercettorii postmodernitii dovedesc un spirit ludic, paradoxal i extravagant. Cu toate acestea este posibil ca, dintre toate curentele artistice istoricizate, postmodernismul s aib cele mai multe afiniti cu diversele manierisme, care, dup Hocke, definesc un tip de homo europaeus aflat sub semnul iregularului i abstrasului. Dei Hocke compar scrierile unor Gongora, Marino, John Donne, Athanasius Kircher sau Raymundus Lullus, ca i picturile lui Pontormo sau Parmigianino cu opere moderniste din prima jumtate a secolului nostru (T.S. Eliot, Paul Valery, Dylan Thomas), spiritul manierist are mult mai multe afiniti cu postmodernismul, concept necunoscut discipolului lui

Curtius. Precursori ai viziunii postmoderne se regsesc ns, dup prerea celor mai calificai autori i critici ai fenomenului, n toate epocile. Pentru John Barth, arhetipul ficiunii fr sfrit este nsi eherezada, alt gigantic precursor fiind Cervantes.
CINE SNT POSTMODERNII ? 109

Ihab Hassan vorbete insistent despre Sade ca primul avangardist", precursor al lui Rimbaud i Mallarme, i prin aceasta al literaturii tcerii, n care se ncheie modernismul i de la care pornete postmodernismul. Ali autori care ar defini, avnt la lettre, spiritul postmodern ar fi, dup autorul american, William Blake, Lautreamont, Alfred Jarry, Tristan Tzara, Gertrude Stein, ultimul Joyce, ultimul Pound, Marcel Duchamp, Antonin Artaud, Raymonde Roussel, Queneau, Bataille, Kafka, Hermann Broch1. ntre cei vechi, Rabelais i Lawrence Sterne snt i ei adesea citai ca precursori. Pentru Guy Scarpetta2 marii prozatori vie-nezi din prima jumtate a secolului nostru, Muii, Broch, Kraus, ca i cei trei muzicieni, Berg, Schonberg i Webern snt primii care au resimit spiritul, postmodern prin excelen, al veselei apocalipse", dup expresia lui Broch. i ntr-adevr, ca s citez doar un exemplu din aceast serie, nedeterminarea, dizolvarea valorilor, pierderea reperelor i a simului realitii, ambiguitatea erotic mergnd ctre mitul androginului snt caracteristici eseniale, printre attea altele, ale marelui roman al lui Muii, Omul fr nsuiri (de altfel Muii, ca i Joyce odinioar cu Portretul artistului..., debutase n spirit pur modernist cu Elevul Torless). Prini" ai postmodernilor, sau maetri" venerai i urmai de acetia (sau, de ce nu, chiar postmoderni avnt la lettre), mai snt considerai, aproape unanim, Joyce i Samuel Beckett, Borges i Nabokov n domeniul prozei, ca i Ezra Pound i mai cu seam Charles Olson n poezie. Pentru Borges, de exemplu, citat de Scholes, work that endures is capable of an infinite and plastic ambiguity"3, iar literatura e mit, adic vis real, n acelai timp oglind i hart a lumii. Borgesianul Pierre Menard, cel care rescrie Don
1 2

Vezi Hassan, The Postmodern Turn, p. 89. Guy Scarpetta, Viena mod de ntrebuinare", n Caiete critice, nr. 1-2/1986, pp. 188-190. 3 Robert Scholes, Fabulation and Metafiction, p. 14.
'" ': --'

110
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Quijote respectnd litera, dar torsionnd complet spiritul textului, este personajul literar cel mai apropiat de idealul postmodern, aa cum altdat regseam ntreg decadentismul n Des Essaintes. nainte de a m rentoarce la literatur, ar merita poate s trec rapid n revist domeniile n care termenul postmoder-nism, dovedind tendine anexioniste la fel de mari ca ale structuralismului de acum trei decenii, s-a extins, revendi-cndu-i cteva dintre cele mai importante personaliti ale momentului. Hassan citeaz, astfel, n Toward a Concept of Postmodernism, dezvoltri postmoderne n: filozofie: Derrida, Lyotard (merit adugai listei i Gianni Vattimo, Georg Steiner, poate chiar Rorty ntr-o zon a operei lui), istorie: Foucault, Hayden White, psihanaliz: Lacan, Deleuze (ambii fiind, nu mai trebuie s-o spunem, mult mai mult dect doar" psihanaliti), R.D. Laing, Norman O. Brown de ce nu i gttru-ul psiboistoriei, Lloyd DeMause , filozofie politic: Marcuse, Jean Baudrillard, Habermas, filozofia tiinei: Thomas Kuhn, Paul Feyerabend (dar i Ilya Prigo-gine sau Schrodinger, a aduga eu), teoria literar: Roland Barthes, Julia Kristeva, Wolfgang Iser, criticii din Yale, dans: Merce Cunningham, Alwin Nikolais, Meredith Monk, muzic: John Cage, Pierre Boulez, Stockhausen, arte: Rauschenberg, Tinguely, Joseph Beuys (dar Andy Warhol, Arman, Jasper Jones, Cristo etc., etc. ?), arhitectur: R. Ven-turi, Charles Jencks, Brent Bolin4. Ciudat este c Hassan nu citeaz unul dintre domeniile n care viziunea postmodern a dus la cele mai spectaculoase rezultate, cu totul determinante pentru gndirea actual: matematica, unde lucrrile grupului Bourbaki, ale lui Rene Thom sau Mandelbrot au modificat radical orientarea cercetrii matematice, ndrep-tnd-o spre fenomene nelineare, aleatorii, turbionare: teoria
4

Ihab Hassan, op. cit., p. 85.

CINE SNT POSTMODERNII ?

111

catastrofelor, a haosului, a fractalilor etc. De asemenea, ar merita citat domeniul logicii, revoluionat de teoria lumilor posibile a lui Saul Kripke. Domeniul literar rmne ns, alturi de cel artistic, terenul pe care conceptul de postmodernism" i gsete legitimarea cea mai sigur. Adevraii" postmoderni snt o parte dintre scriitorii i artitii de dup al doilea rzboi mondial, probabil cei mai nsemnai autori de azi, att ca poetic manifest, ct i

ca valoare. Dintre sutele de nume prezente pe o list sau alta, voi selecta doar pe cele, i ele destul de numeroase, care apar mai des i (dup prerea mea) mai justificat, n sensul c pot fi recunoscute n opera lor criteriile lui Ihab Hassan. Desigur, marii artiti rezist la categorisiri prea nguste, aa nct orice list de acest fel va rmne ntotdeauna discutabil i va avea, cum am mai spus, doar o valoare orientativ. Pe teren sigur ne situm cnd vorbim despre postmoder-nismul colii americane de proz din deceniul apte. Autorii acestei grupri, de altfel destul de eterogene, au fost primii care s-au autointitulat postmoderni". Punctul lor de plecare se poate regsi n modernismul trziu al lui Joyce sau al lui Nabokov i chiar n nclcitul univers ficional al lui Faulkner. Alturi de civa incontestabil mari romancieri ca Thomas Pynchon (poate cel mai important produs al post-modernitii literare de azi), John Barth, Joseph Heller, William H. Gass sau Robert Coover, atitudinea experi-mentalist i metaficional specific acestor autori s-a mai exprimat printr-o enorm diversitate prozastic: minima-lism (Donald Barthelme), textualism (Ronald Sukenik, Walter Abish, Raymond Federman), existenialism" macabru (John Hawkes, Burroughs), eticism cu arome de anti-utopie i SF (Kurt Vonnegut Jr.) etc. Dac nici cu civa autori britanici nu riscm prea mult numindu-i postmoderni 112
POSTMODERNISMUL ROMNESC

(dei, cnd e vorba de Samuel Beckett sau de John Fowles, orice situare devine ndoielnic: termenul pare, ntr-adevr, mult mai adecvat pentru Anthony Burgess, Ian McEwan, Andrew Sinclair sau Julian Mitchell), problemele apar cnd ncepem s aplicm termenul n afara lumii anglo-saxone. Snt oare reprezentanii noului roman" francez autori post-moderni, aa cum i vede Ihab Hassan ? Este ndoielnic, pentru c, n ciuda experimentalismului lor foarte avansat, al renunrii la coerena narativ i la unitatea personajului, teoria care subntinde scrierile unor Alain Robbe-Grillet, Mieriei Butor, Claude Simon, Philippe Sollers, Nathalie Sarraute sau Maunce Blanchot este mai curnd o mistic a textului" aproape existenial, aducnd mult cu cutrile lui Monsieur Teste, avnd n plus i o anume continuitate cu prozele lui Sartre i Camus. Mai aproape de postmoder-nism ar fi ficiunile pure ale lui Pinget sau Ricardou. n spaiul italian incontestabil postmoderni snt jucuul Italo Calvino i nostalgicul semiotician Umberto Eco. O nou generaie de scriitori austrieci, ntre care Peter Handke i Thomas Bernhardt, continu tradiia unei apocalipse din ce n ce mai puin vesel i mai violent. Scriitorii sud-ameri-cani formeaz o zon special a postmodernismului prozas-tic de azi prin valoarea dincolo de orice dubiu a lui Borges, Mrquez, Cortzar, Augusto Roa Bastos, Carlos Fuentes, Ernesto Sabato, Bioy Casares etc. Germanii Giinter Grass i Patrick Siiskind, cehul Milan Kundera, maghiarul Peter Eszterhaszy i polonezul Gombrowicz snt i ei citai frecvent ca autori postmoderni. n poezie conceptul nu este la fel de frecvent folosit ca pentru ficiune, dei evident pertinena sa este la fel de mare. Cum am vzut, experienele trzii ale unor Pound sau Olson, noii profei" ai Americii din preajma celui de-al doilea rzboi mondial, stau evident sub semnul destructurrii semantice i lingvistice, al pluralitii jargoanelor i al prozaismului", al unui eticism persistent, att de caracteristic
CINE SNT POSTMODERNII ? 113

postmoderne. Cantos-urile, ca i The Maximus Poems mping modernismul mult dincolo de graniele lui naturale, aventurndu-se ntr-o lume ce nu se mai poate constitui ntr-o imagine static i etern. Aproape ntreaga poezie american de dup rzboi i urmeaz n explorarea acestui heap of broken images: poeii Generaiei Beat, purtai de valul con-traculturii anilor '60 (Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti, Gary Snyder, Gregory Corso), poeii colii newyorkeze (John Ashberry, Frank O'Hara, W. D. Snodgrass) i, mai recent, poeii de la revista L=A=N=G=U=A=G=E (Charles Bernstein, Galway Kinnell, Ronald Silliman), obsedai de concreteea materialului lingvistic, de plcerea jocurilor de limbaj. Eliberarea poeziei de metafizic, de transcendent, coborrea ei n strad", n realitatea cotidian, haotic si fluid, revenirea narativitii, a impuritii, a hazardului, a criteriilor metaestetice, renunarea la metafor i la imaginea elaborat n favoarea inflexiunilor lingvistice ale vorbirii cotidiene (a crei teorie poate fi regsit n celebrul eseu al lui Olson Tbe Projectwe Verse), n sfrit nlocuirea marelui principiu modernist al impersonalitii actului creator cu ceea ce O'Hara numeapersonism (personalism sau biogra-fism snt variante ale aceluiai concept), ceea ce semnific dependena textului literar de personalitatea, biografia i experienele reale ale autorului, chiar

nensemnate i puin semnificative pentru ceilali toate aceste trsturi snt astzi bunuri generale ale poeziei lumii, uor de regsit n orice spaiu cultural. Aceast globalizare" a poeziei postmoderne nu face dect s urmeze o fireasc globalizare a culturii, n cadrul creia culturile marginale rmn, pn la urm, n ciuda ideii la fel de postmoderne a pluralismului cultural, un antier de supravieuiri". Iat o list a listelor", care a ncercat s rein, pe ct posibil, numai numele care, pe de-o parte, snt destul de cunoscute ca s nsemne ceva pentru orice cititor de literatur 114
POSTMODERNISMUL ROMNESC

contemporan i care, pe de alt parte, pot aproxima o estetic a schimbrii, a transformrilor, a hazardului productiv. Acelai spirit al timpului" se reflect, mai mult sau mai puin, n fiecare, n ciuda diferenelor, uneori radicale, dintre autori. Dincolo ns de aceast list, cuprinznd totui o elit artistic, se ntind vastele domenii ale artei de consum ale publicitii, divertismentului, kitsch-ului, videoclipului, esteticii comerciale, jocurilor pe computer, modei vestimentare, design-ului , armata artitilor anonimi care totui contribuie esenial la conturarea formelor, culorilor i ideologiei epocii noastre. Contopirea lor cu fenomenele pe care nc le delimitm ca art adevrat" se produce din ambele sensuri i este uneori att de complet i de derutant nct nu mai putem fi siguri dac imaginea Giocondei de pe o cutie de spaghetti rmne un obiect artistic" i, dimpotriv, dac o etichet de sup Campbell" dintr-o pictur de Andy Warhol i pierde vulgaritatea". Ptrunderea artei n lume i a lumii n art, generarea acestui continuum n care metafizicul e nlocuit de estetic ca modalitate de cunoatere filozofic, este posibil numai datorit culturii postmoderne n care trim i care este una a de-rea-lizrii i a virtualului. Sub aceast zodie paradoxal omul contemporan i triete viaa ca pe un vis i pune n vis pasiunea existenei adevrate".

Postmodernism and beyond"?


n 1992 a avut loc la Stuttgart, n cadrul Facultii de Americanistica, The Stuttgart Seminar in Cultural Studies", care n acel an a avut ca tem general ciudata sintagm Postmodernism and Beyond". Am avut ansa, lund parte la seminar, s lucrez cu civa dintre cei mai importani autori i teoreticieni ai acestui curent: Ihab Hassan, Raymond Federman, Malcolm Bradbury, John Barth i William H. Gass. Discuiile i conferinele au cuprins practic toate aspectele postmodernitii, de la filozofia acesteia la experiena cotidian i la cea artistic, dar pn la urm nu au reuit (practic abia dac au ncercat) s rspund provocrii din titlul seminarului. Nu am aflat dac exist un beyond, cu alte cuvinte dac postmodernismul, care are deja o vrst venerabil pentru un curent al secolului nostru (mai bine de treizeci de ani), este cumva depit", epuizat", mort" etc. sau dac, dimpotriv, fiind o apocalips etern, sntem sortii s rmnem pentru totdeauna n acest limb. Intradevr, ce ar putea fi un post-postmodernism ? n ceea ce m privete, voi observa doar c, dup inventarea termenului post-modernism, care, cu toate defectele i ambiguitile sale, s-a dovedit adecvat pentru etichetarea" unei viziuni despre lume si art tot att de puternice ca i cea modernista, nu a mai aprut un alt concept la fel de pervaziv. Marea confruntare dintre metafizica/hermeneutica modernist i estetica/erotica postmodern pare s continue, dei nu la fel de 116
POSTMODERNISMUL ROMNESC

ncrncenat. Noile concepte teoretice deconstrucionismul sau postavangarda, body-art, environmental art etc. par s fie doar pseudopode postmoderne. Cu ct tehnologia devine mai nalt n orice domeniu, cu att ea devine mai intuitiv i mai hedonist", conform principiului high technology, high touch"1. Consumul" societii capitaliste trzii", cum e numit lumea postmodern n mediile marxiste, nceteaz s fie doar unul de bunuri (materiale sau spirituale), pentru a deveni mai ales unul de input cerebral: de entertainment cu toate aspectele acestuia: joc, simulare, strategie, multimedia, desfurate ntr-un mediu informaional interactiv. In acest mediu hedonist i estetizant (con-sunnd n mod ciudat i cu alte sfrituri de secol, fericite n decaden" i bntuite de amurgul amurgului educaiei", cum ar spune Ezra Pound), cultura mare" nceteaz s mai fie formativ" i spiritualul nu mai e perceput ca o ascez. Plcerea textului, a muzicii (nu mai ascult Bach pentru c snt un european civilizat i cult, ci pentru c mi place, aa cum mi plac i jazz-ul, i muzica rock), a formelor i deformrilor plastice devine esenial n postmodernism, fcnd ca, ntr-adevr, maniera de percepere/savurare a obiectului de art s semene, dup expresia lui Susan Sontag, cu

Este remarcabil, din acest punct de vedere, intuiia lui Ovid S. Crohmlniceanu, care, n povestirea SF Scrisori din Arcadia", care deschide volumul su Alte istorii insolite (Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1986, pp. 5-56), descrie o lume ce are toate aparenele secolului al XVIII-lea, dar care, n mod secret, este susinut de o tehnologie extrem de avansat. Camuflarea" ei sub mtsuri i sidefuri se produce din motive hedoniste: rafinamentul societii crete pe msur ce tehnologiile avanseaz, aa nct pn la urm tehnic" devine sinonim cu hidos" i orice mecanism" trebuie bine ferit de ochii oamenilor. Opoziia mecanic/estetic este una esenial pentru distincia dintre modernitate i postmodernitate. Modernitii se temeau de tehnologie i considerau inevitabil avansarea ctre un Metropolis comaresc; postmo-dernii accept tehnologia datorit progresivei ei umanizri.

POSTMODERNISM AND BEYOND" ?

117

o erotic1. Acest fenomen este n plin desfurare i reprezint o tendin deocamdat fr rival, aa nct putem presupune c, fiind un pandant al democraiei i pluralismului lumii occidentale de azi, postmodernismul artistic i literar nu este un concept efemer, un -ism ntre attea altele, ci unul fundamental, asemeni clasicismului, romantismului, barocului
2

Metafora erotic apare att de frecvent n discursul postmo.dern nct merit s-i acordm puin atenie, n excepionala sa carte Modernitatea, vienez i crizele identitii (Editura Universitii Al. I. Cuza", Iai, 1995), Jacques Le Rider vorbete despre o paradigm (post)moder-n a bisexualitii i hermafroditismului aprut n noile medii culturale datorit unei accentuate feminizri" a societii (pp. 126-158). Mitul androginului i preocuparea pentru tulburarea schemei sexuale a individului (perversitate, travesti etc.) vor rmne centrale m experiena postmodern. De exemplu, romanul Gravity's Rainbow de Thomas Pynchon cuprinde, ntre multe altele, un fabulos inventar al perversiunilor sexuale, scriitorul fiind considerat un dirty writer, ca muli ali postmoderni. Si pentru John Barth actul scrierii este asemntor actului sexual. Ambele pot fi performate fie cu virtuozitate i fr pasiune, fie cu pasiune fr virtuozitate, dar e preferabil o passionate virtuosity (citat de Scholes, op. cit., p. 28). La rndul su, William Gass i-a construit o carte pe aceeai metafor a eroticii textuale. William Master's Lonely Wife este un experiment prozastic i fotografic, n care textul este scris cu deformri mallar-meene pe diversele zone erogene" ale unor fotografii de nuduri feminine, aa nct nu interpretarea, ci mngierea" devine atitudinea legitim a lecturii. Robert Scholes sintetizeaz aceast atitudine tipic postmodern n capitolul The Orgastic Pattern of Fiction" din op. cit. (pp. 26 i urm.), n care afirm de la nceput i fr echivoc: The archetype of all fiction is the sexual act". Relaia autorcititor este pentru el una erotic", n care plcerea e complet cnd cei doi se contopesc", se identific. Prelungirea ct mai mult posibil a actului, amnarea dezvluirilor i a bonificaiilor face parte din regula celor dou jocuri gemene: In the sophisticated forms of fiction, as in the sophisticated practice of sex, much of the art consists of delaying climax within the frame of deire in order to prolong the pleasurable act itself". Gsim aici ntreaga strategie literar a unor Barth sau Mrquez, adoptat de la marii maetri din trecut ai suspense-ului i amnrii, la rndul lor avatare ale eherezadei. Vom aduga doar c erotismul postmodern este mai aproape de ludic, kitsch i parodic dect de pornografie: este un erotism manierist, sofisticat, soft", fr violena, de pild, a modernitilor Bataille sau Henry Miller.

118
POSTMODERNISMUL ROMNESC

sau modernismului, concepte care nu definesc doar tendine estetice, ci epoci de gndire i practic social. Aproape orice schimbare imaginabil a acestui curs ar fi, deocamdat, un regres, ca i o schimbare a democraiei lumii actuale, aa nct ne ntlnim aici cu teza lui Fukuyama despre sfritul istoriei". Cred, ntr-adevr, c, o dat cu experiena postmo-dern, nu numai istoria mare", ci i istoria literar unic, progresiv i cu tendine autoritare, aa cum o cunoatem n prezent, va ceda locul istoriilor locale, alternative, multiple, fr pretenia de a stabili valori o dat pentru totdeauna. n finalul acestui capitol, n loc de orice alt concluzie, gsesc potrivit s citez o data n plus cuvintele lui Ihab Hassan, care sintetizeaz n numai cteva rnduri noua atitudine n faa vieii i artei (sau vieii/artei contopite mobiusian) aprut dup rzboi, i pe care am numit-o, n lipsa unui termen mai potrivit,postmodernism: In this pattern I discern: indeterminacy and immanence; ubiquitous simulacra, pseudo-events; a conscious lack of mastery; lightness and evanescence everywhere; a new temporality, or rather intemporalitya polychronic sense of history; a patchwork or ludic, transgressive or deconstructive, approach to knowledge and authority; an ironic, parodic, reflexive, fantastic awareness of the moment; a linguistic turn, semiotic imperative in culture; and in society generally, the vio-lence of local desires diffused into a technology both of seduction and force."3 In continuarea acestui studiu voi ncerca s rspund la ntrebarea dac aceste variabile (sau mcar cteva dintre ele) ar putea fi ntlnite i n cultura romn, n care hackground-ul sociopolitic, economic, tehnologic i informaional din ultimii cincizeci de ani a fost diferit de cel al democraiilor occidentale (dar este oare cultura determinat att de ngust de
3

Ihab Hassan, The Postmodern Turn, p. XVI.

POSTMODERNISM AND BEYOND" ?

119

condiiile vieii sociale ale unei comuniti ?). Cu alte cuvinte, m-am ntrebat dac as putea defini, pe de-o parte, n istoria literar (de la nceputurile ei si pn azi) atitudini culturale, estetice i artistice marginale", neortodoxe", bizare", experimentale", greu de clasificat" etc. i care ar putea funciona ca un hinterland pentru un posibil postmodernism actual, iar pe de alt parte dac e legitim

s vorbim despre o dominant postmodern n literatura romn postbelic sau mcar n cea din ultimii douzeci de ani. Cum, prin fora lucrurilor, cultura romn a fost ntotdeauna marginal (cu avantajele i dezavantajele, complexele de superioritate i inferioritate inerente), aa nct ideile estetice i modelele artistice s-au propagat ncet i deformat n aceast zon, i cum experiena comunist a influenat copleitor climatul cultural, provocnd mutaii fr precedent, va trebui s evit o dubl posibil inadecvare. Este o provocare care face parte din regula jocului. Partea a treia

CTRF UN POSTMODERNISM ROMNESC


;

Drumul Romniei ctre modernitate


Toate fenomenele discutate anterior, indiferent c snt de natur social-politic, economic sau cultural, converg pentru a defini, fie i ntr-un mod difuz, provizoriu i discutabil, o anumit lume, o civilizaie specific Occidentului de la sfritul mileniului nostru. Au fost folosii nenumrai termeni pentru a delimita mai bine aceast lume nou, att de diferit de toate celelalte din istorie: sfritul modernitii, sat planetar, epoc postindustrial, civilizaie mediatic, postmodernitate, capitalism trziu, postistorie etc. Democraia, pluralismul, (neo)liberalismul politico-economic, tehnologiile nalte, supremaia mediilor de comunicare i, n spaiul cultural, estetica generalizat par a fi cteva dintre trsturile specifice ale acestei noi civilizaii umane, cldite pe ruinele umanismului raionalist din ultimii dou sute de ani. ns, chiar i la o privire superficial aruncat situaiei geopolitice actuale, se poate observa c numai o parte relativ redus a locuitorilor planetei se bucur de avantajele i sufer costurile noii lumi. n linii mari, se poate spune c doar Statele Unite i Europa Occidental s-au instalat temeinic, aparent ireversibil, n structurile descrise pn acum. Imense zone ale lumii au rmas doar hibrizi, cu grade diverse de contaminare, ntre civilizaia global" i reminiscenele altor culturi i civilizaii, uneori incredibil de napoiate. Imperativele dezvoltrii mping toate statele, fr excepie, ctre civilizaia tehnologic european, pe cnd nenumrate i ntortocheate cutume de ordin antropologic, religios, istoric etc. duc n direcia opus, ctre izolaionism, tribalism,
124 POSTMODERNISMUL ROMNESC

antioccidentalism, fanatisme i totalitarisme de diverse categorii. Aceast sfiere ntre zonalism i globalism, ntre trecut i viitor, ntre contemplare i aciune se observ astzi n nenumrate state i constituie motorul principal al dinamicii mondiale. Romnia nu face excepie de la regul, dei, din numeroase puncte de vedere, ea poate fi considerat drept excepia nsi. Zon a latinitii trzii, ea a fost desprit foarte devreme de celelalte fiefuri ale latinitii. Popor european strvechi, romnii se zbat de dou sute de ani, adic de cnd exist cultura romn modern, s intre n contiina european. Cretini de cnd exist, ei snt legai fatalmente, prin religie, mai curnd de Orient dect de Apusul Europei. Tot attea avantaje transformate de-a lungul istoriei n handicapuri. Dar, cu toat napoierea i marasmul economico-so-cial caracteristice marginalitii, partea cea mai avansat a societii romneti, clasa politic i intelectual, s-a aflat, nc de la jumtatea secolului trecut, ntr-o permanent goan dup sincronizarea cu orice pre" cu lumea occidental, chiar i cu preul formelor fr fond despre care vorbea Maiorescu, cu preul i riscul ridicolului pe care hibrizii l nglobeaz ntotdeauna: ... s-au imitat i s-au falsificat toate formele civilizaiunii moderne, nainte de a avea partid politic, care s simt trebuina unui organ, i public iubitor de tiin, care s aib nevoie de lectur, noi am fundat jurnale politice i reviste literare i am falsificat i despreuit jurnalistica, nainte de a avea nvtori steti, am fcut coli prin sate, i nainte de a avea profesori capabili, am deschis gimnazii i universiti si am falsificat instruciunea public, nainte de a avea o cultur crescut peste marginile coalelor, am fcut atenee romne i asociaiuni de cultur i am depre-iat spiritul de societi literare, nainte de a avea o umbr mcar de activitate tiinific original, am fcut Societatea Academic Romn, cu seciunea filologic, cu seciunea istorico-archeologic i cu seciunea tiinelor naturale, i DRUMUL ROMNIEI CTRE MODERNITATE 125 am falsificat ideea academiei, nainte de a avea artiti trebuin-ciosi, am fcut conservatorul de muzic; nainte de a avea un singur pictor de valoare, am fcut coala de bele-arte; nainte de a avea o singur pies dramatic de merit, am fundat

teatrul naional [...]. n aparen, dup statistica formelor dinafar, romnii posed astzi aproape ntreaga civilizare occidental."1 Maiorescu, un purist, reaciona aici la tot artificiul i toat caricatura"2 lumii romneti de la 1868, dar n istoria evoluiei formelor culturale hibridizarea culturii tradiionale romneti cu formele occidentale, produs dup 1850, este deosebit de important, fiind primul pas ctre regsirea spiritului european. Schimbarea de generaie de la jumtatea secolului trecut, pe lng bizareria i kitsch-ul formelor fr fond (care formeaz substana comediilor lui Caragiale), a dus la restructurarea tot mai competent a instituiilor romneti la toate nivelurile. Procesul a continuat si s-a accelerat considerabil n ultima treime a secolului trecut, cnd domnia lui Carol I i dinastia liberal a Brtienilor au pus bazele Romniei moderne, i s-a desvrit dup primul rzboi mondial, cnd, ieind victorioas alturi de puterile Antantei, ara noastr a devenit cea mai mare putere politic i economic din zon i i-a extins teritoriul pn la cea mai mare cuprindere din istoria sa. Perioada interbelic este, astfel, pe drept cu-vnt, epoca de referin a integrrii europene a Romniei, devenit un stat capitalist modern, cu o guvernare democratic (pn n 1938), bazat pe una dintre cele mai liberale constituii ale vremii.
' Titu Maiorescu, n contra direciei de astzi n cultura romn" (1868), n Critice, Editura Minerva, Bucureti, 1984, pp. 132133. 2Ibid.,p. 133.

Primul modernism
Sincronizarea politico-economic a rii cu structurile i instituiile europene n perioada interbelic are drept pan-dant cultural efortul de asimilare a valorilor modernitii n arte i n teoria artistic. Eugen Lovinescu este cel care aduce corectivul necesar teoriei formelor fr fond a lui Maiorescu prin teoria sincroniei, dezvoltat n Istoria civilizaiei romne moderne. Popoarele mici, 'arat criticul, pot participa la civilizaie n msura n care fac eforturi de sincronizare cu marile centre de inovaie i validare. Ralierea la civilizaie are loc n doi timpi, un timp al simulrii" sau imitaiei, n care apar doar formele exterioare i fr fond" ale civilizaiei, i unul al sincronizrii reale la pulsul acesteia: Cu mijloacele de rspndire instantanee ale timpurilor moderne puterea de difuziune a imitaiei a devenit aproape nelimitat. Iat pentru ce caracteristica epocei noastre e tendina de generalizare i de uniformizare a obiceiurilor i a instituiilor. Acest proces de unificare e, negreit, ireversibil."1 Liberalismul lovinescian, spiritul lucid i tolerant manifestat de critic att n problemele sociopolitice, ct i n cele culturale pot fi privite chiar i astzi drept punctul culminant al apropierii spiritului romnesc de cel european, cu care, pentru multe fenomene din perioada interbelic, tinde s se confunde. Nu este deci ntmpltor faptul c modernismul,
1

E. Lovinescu, Istoria civilizaiei romne modeme, voi. III, Bucureti, 1926, p. 77.

PRIMUL MODERNISM

127

curentul care n anii '20-'30 domina cu autoritate cultura european, produce n Romnia, n jurul lui Lovinescu i simultan, practic, cu experienele apusene, o nou serie de clasici" n poezie (Ion Barbu, T. Arghezi, Camil Balthazar, B. Fundoianu, Ilarie Voronca), proz. (Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu) i critic (VI. Streinu, Felix Aderca, erban Cioculescu), comparabil, tipologic i valoric, cu noii clasici ai literaturii universale: P. Valery, T.S. Eliot, Dylan Thomas, F.G. Lorca, G. Benn, D.H. Lawrence, M. Proust, J. Joyce, V. Woolf... O avangard i un suprarealism perfect sincrone i conectate cu cele occidentale prelungesc perioada de europenism real al culturii romneti pn dup rzboi, aa nct putem spune c, din punctul de vedere al formelor culturale, perioada interbelic" dureaz, n Romnia, aproape treizeci de ani (1918-1947). n timpul rzboiului si n cei trei ani de pn la instaurarea comunismului snt, de asemenea, experimentate formule artistice care ies din perimetrul modernismului standard" i care, din acest motiv, au fost discutate i clasate foarte ovitor de critic: Cercul literar" de la Sibiu, poeii revistei -Albatros", primele ncercri ale celor ce aveau s formeze coala de la Trgovite" etc.

Al doilea modernism
Tradiia continu a unui progres tot mai accelerat ctre o europenizare tot mai real, nceput la jumtatea secolului trecut i cuprinznd o sut de ani de eforturi de consolidare a unei naiuni romneti moderne, a fost ntrerupt dramatic dup al doilea rzboi mondial, cnd, n urma unui ir de experiene istorice nefericite, ara noastr a intrat n zona de influen a unei puteri antieuropene i antiliberale. Imperiu totalitar, ieit victorios din rzboi, strivitor ca for armat i economic, Uniunea Sovietic va anexa, practic, Romnia, ca i alte state din estul Europei i, cu timpul, i din alte zone ale lumii. Doctrina i instituiile marxist-leniniste vor fi impuse tuturor statelor din lagrul socialist" cu preul distrugerii rapide a tradiiilor, valorilor i destinelor individuale ale cetenilor acestora.

Sistemele politice, n general democratice, ale acestora, au fost nlocuite cu dictatura proletariatului", n mod concret cu regimuri-marionet, complet subordonate Moscovei. Economiile de tip capitalist, unele avansate, ca n Cehia, altele pe o bun linie de dezvoltare, precum n Romnia, au fost anihilate prin naionalizare i restructurate pe baza planificrii centralizate. Agricultura a fost ruinat prin deposedarea de pmnt i mijloace a proprietarilor i prin colectivizare. Vaste proiecte de inginerie social au fost duse la capt cu preul unor tragedii colective i individuale comparabile cu cele provocate de cellalt sistem totalitar al secolului, nazismul, dar extinse pe o perioad mult mai lung de timp.
AL DOILEA MODERNISM 129

Stalinismul propriu-zis, rigid totalitar, asemntor mai curnd satrapiilor asiatice dect statelor moderne, a durat n Romnia pn la nceputul anilor '60, conturnd acel black hole n viaa naional cunoscut mai ales sub numele de obsedantul deceniu". In domeniul cultural acesta a nsemnat distrugerea tradiiei modernitii romneti i nlocuirea ei cu o artificial i, astzi, ridicol art pentru mase". Muli dintre marii scriitori interbelici, ca i autori tineri ai vremii, s-au raliat dogmatismului stalinist, consimind s scrie versuri i proz realist socialist", n realitate simpl propagand ideologic. Cu excepia a dou-trei romane, i ele grav afectate de clieele epocii, nu se poate vorbi, pentru aceast perioad, de o adevrat literatur romn, i faptul rmne valabil, n linii mari, pentru toate celelalte domenii artistice i culturale. Din 1960 politica filosovietic a clasei conductoare (identic, de fapt, cu conducerea partidului unic) este treptat nlocuit de o politic naionalist, centrat n jurul unor lideri locali i al figurilor istoriei naionale. Cultul obsedant al gliei strmoeti, al neamului, al eroilor, autarhia despotic, hilara exaltare i gigantizare a tuturor realizrilor naionale au transformat n cele din urm ideologia partidului comunist romn ntr-un hibrid naional-comunist destul de asemntor nazismului. Cu toate acestea, pentru o perioad aproximativ cuprins ntre 1962 i 1971 (i prelungindu-se inerial pn prin 1977), viaa naional a cunoscut o relativ deschidere ctre valorile civilizaiei occidentale, explicabil prin nevoia de delimitare fa de sovietici i de gsire a unor noi ci de dezvoltare. Aceast deschidere, ca i marile mprumuturi externe dobndite n consecin au permis o modernizare a rii prin industrializare forat i agricultur intensiv. Mai cu seam dup venirea n fruntea partidului i a statului romn, n 1965, a lui Nicolae Ceauescu, accentul a fost pus pe executarea unor proiecte gigantice de uzine i combinate, pe industrii neeconomice i consumatoare 130
POSTMODERNISMUL ROMNESC

de energie. Aceast grandomanie iraional, dublat de nere-nunarea la sistemul birocraiei de partid, la economia centralizat i la controlul poliienesc al populaiei, a creat de fapt numai o fals modernizare, de faad, cu consecine care s-au vzut n deceniile urmtoare, ntr-adevr, imensele combinate chimice i metalurgice erau contemporane cu microchipurile din Silicon Valley i cu o tendin de miniaturizare i raionalizare a produciei fr precedent n lumea occidental. Statele cu adevrat moderne renunau la industria grea, devastatoare pentru mediu, i se orientau ctre tehnologiile de vrf ale electronicii, industriei uoare, comunicaiilor. Guvernanii romni ai anilor '60 i '70, legai la ochi cu ochelarii de cal ai ideologiei comuniste, ea nsi anacronic, nu au putut nelege enormele transformri ale lumii n acea perioad, cnd adevrata modernitate devenise deja postmodernitatea. De la combinatul de la Galai la Casa Poporului i de la cultul personalitii lui Ceauescu la titlurile academice ale soiei sale, sloganul Big is beautiful, cu corolarul su de ierarhii piramidale, s-a dovedit nu numai vetust, ilar i perdant, dar el a constituit capcana falsei moderniti din care nu am reuit s evadm nici pn astzi. Aceast perioad paradoxal de deschidere nchis" din punct de vedere politic i economic a avut drept corespondent n cultur o la fel de paradoxal ntoarcere la modernitate. Fractura real a culturii romneti n anii '50 a fost nchis nu prin fenomenul natural de ardere a etapelor i sincronizare cu modelele contemporane ale lumii vestice, ci prin revenirea n actualitate a modelelor autohtone din perioada interbelic, puse la index n deceniul precedent i, din acest motiv, foarte seductoare pentru tnra generaie de artiti i critici care beneficiaser de destinderea ideologic a momentului. Modernismul interbelic, redescoperit cu entuziasm, prea ntr-adevr foarte modern dup poncif ele artei proletcultiste". Era, n definitiv, poezie adevrat, muzic adevrat, pictur adevrat, ntoarcerea la
AL DOILEA MODERNISM

131

modernism a fost salutat unanim de critica vremii ca o rennodare cu tradiia" artei romneti: Deceniul al VH-lea este spaiul n care se manifest [...] mai multe generaii ntr-o conjunctur istoric favorabil. Aciunea recuperatoare (a valorilor, a tradiiei, "a modelelor abandonate, negate n deceniile anterioare) este opera acestor scriitori ieii, muli dintre ei, dintr-o lung tcere. Tinerii readuc, n aceste circumstane, modelele modernitii n literatur [...] i i-au fixat propriile modele. Aciunea lor este reactiv, recuperatoare, integratoare [...]. Modelele lor aparin, n bun parte, modernitii (cultul puritii genurilor literare, obsesia identitii, poezia Poeziei, limbajul ermetizant, conceptualizant, mitizarea i, prin contrast, demitizarea poeziei, credina n progresul artei i voina de sincronizare, viziunea mitic a omului poetic etc.), dar tot ei, sau mai bine zis o parte dintre ei (Nichita Stnescu, Dimov, Marin Sorescu, Mircea Ivnescu...) depesc modelele modernitii i se depesc pe ei nii."1 Exemplul poeziei este, ntr-adevr, tipic i edificator. Generaia '60" sau generaia lui Nichita Stnescu" intr n literatura epocii cu o poezie dominat covritor de modele moderniste interbelice. Pretutindeni n primele volume ale tinerilor autori se vdesc nu numai influene sporadice i reminiscene, ci structuri estetice eseniale aparinnd modernismului expresionist blagian i modernismului ermetic barbian. Perimat i discreditat n Occident, modernismul nflorete a doua oar la noi, contemporan cu fenomenele de contracultur, neoavangarde, art psihedehc i postmodernism de pe alte meridiane. O a doua generaie modernist, similar n macropoetica ei celei dintre rzboaie, este primit euforic n cultura romn a vremii, cu sentimentul c avem o mare poezie". Izolarea informaional i ideologic a spaiului romnesc, dei nu mai era total, ca n anii '50, a contribuit la construirea mitului marilor
1

Eugen Simion, Scriitori romni de azi, voi. IV, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1989, p. 469.

132
POSTMODERNISMUL ROMNESC

poei ai generaiei '60, al resureciei lirismului", al srbtorii metaforei". Ne aflam, de fapt, n zona alunecoas a miturilor naionale, redescoperite i exaltate i ele ca o justificare a despotismului local. Mitul eminescian, de exemplu, constituit treptat, la proporii rezonabile, mult nainte de instaurarea naional-comunismului, capt n epoca lui Ceauescu dimensiuni la fel de groteti ca i cultul dictatorului nsui (al crui model l urmeaz). Romanticul de la sfritul veacului trecut dobndete o competen universal (filozof, lingvist, sociolog, gazetar, pedagog etc., etc., toate de geniu") i o infailibilitate care l scoate, de fapt, n afara oricrei posibiliti de evaluare real. Poezia sa propriuzis nu mai are nici o importan, cci el nu mai e dect un simbol abstract al geniului romnesc. O atitudine critic la adresa operei lui, orict de timid, este crim de lezmajestate, ca i umbra unei critici la adresa partidului unic sau a dictatorului. Eminescu devine, de fapt, o parte a puterii, devine establishment. Este epoca n care este mventztprotocronismul ca o contrapondere la perspectivismul lovinescian" al valorilor. Btlia dintre moderni" i protocroni", desfurat pe tot parcursul deceniului opt, pare astzi, cu tot dramatismul ei, vetust i fr obiect, cci ambele poziii erau, n realitate, revolute, e drept, n msuri diferite: protocronismul ine de linia naionalismului tradiional romnesc: coala Ardelean-Eminescu-Prvan-Iorga-generaia criterionist a anilor '30 (de aceea nu-i de mirare c noichismul" are attea puncte comune cu ceauismul), pe cnd modernismul susinut de grupul rezistenilor prin cultur" este, pur i simplu, modernismul interbelic, colorat, cel mult, avangardist sau (ca n cazul oniricilor) suprarealist. Nici un concept nou de teorie artistic sau literar nu se impune n aceast perioad. Ctre sfritul anilor '60, totui, o dat cu nmulirea traducerilor din literatura i critica universal remarcabile snt, n aceast perioad, coleciile editurilor Univers (Teorie i critic literar"), Meridiane (Biblioteca de art"), Minerva
AL DOILEA MODERNISM 133

(Biblioteca pentru toi") etc. sau revista Secolul 20 , artitii, criticii i publicul iau cunotin, cu un oarecare decalaj temporal, de numeroase direcii, orientri, puncte de vedere, practic artistic ale vieii intelectuale din Occident. Este epoca n care lumea vestic se schimb ntr-un ritm dramatic n jurul acelui turning point" esenial care a fost anul 1968, anul intrrii trupelor Tratatului de la Varovia n Cehoslovacia i al micrilor studeneti din Paris. Este epoca rzboiului din Vietnam, a micrilor hippy, a revoluiei sexuale, a structuralismului i a romanului sud-ameri-can. Vntul de libertate ncepe s bat i n cultura romn: apar acum primii disideni i primele micri literare i ar-

tistice care nu se mai inspir din vechiul modernism interbelic (acesta avea s mai supravieuiasc totui un deceniu ntr-o form subiat", rafinat, orfic i incantatone n poezia tipic generaiei '70"). Dup 1970, cei mai importani reprezentani ai modernismului postbelic prsesc n grab corabia acestui curent perdant i se angajeaz n experiene nemoderniste (uneori antimoderniste), cu consecine nu ntotdeauna fericite pentru opera lor. De fapt, doar sporadic ajung ei, dup expresia lui Eugen Simion, s depeasc modelele moderniste i s se autodepeasc. Unii eueaz ntr-un misticism ortodox i naionalist (loan Alexandru), alii n tracomanie i stalinism pur (Ion Gheorghe), alii n vulgaritatea osanalelor ceauiste (Adrian Punescu). O mai atent privire vor merita experienele unor Nichita Stnescu i Marin Sorescu, unul prsind modernismul n ludicul graios i intertextual din Dulcele stil clasic, cellalt n prozaismul etnografic al Liliecilor. Proza anilor '70 e dominat de ceea ce s-a numit romanul politic" sau, cu o expresie a lui Marin Preda, romanul obsedantului deceniu". Acest gen de roman, corespunznd, la noi, romanului sudamerican, imaginativ i angajat so-ciopolitic, s-a bucurat de un imens succes de public i de critic. Din punct de vedere estetic ele snt destul de diverse, fr s depeasc ns, n general, modernismul unor Joyce, 134
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Faulkner sau Camus. Excepie fac G. Bli, N. Breban sau tefan Bnulescu marginali", de altfel, ca tematic n cadrul acestui gen de roman , mai avansai narativ i stilistic, ajungnd uneori pn la o remarcabil imagine halucinato-rie a realitii. Interesul pentru macroistorie, pentru parabol, tragismul caracterelor i situaiilor, construcia mozaicat, cu puncte de vedere mereu jucate" toate acestea snt trsturi tipic moderniste, e drept, augmentate i colorate mai intens fa de cele care apar n romanele lui Camil Petrescu si ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar nu esenial diferite, n plus, toate snt puternic hibridizate cu doricul referenial din dorina de a face din romane documente" istorice veridice". Aceast hibridizare este legtura ntre aspectul estetic i cel pragmatic al romanelor obsedantului deceniu" i punctul lor cel mai slab. ntr-adevr, romanele din aceast serie se vor documente, vor s spun adevrul. Publicul le apreciaz pentru curajul lor. Dac romanele despre colectivizare, viaa n uzine etc. scrise n deceniul al aptelea erau false, schematice, aservite complet ideologiei comuniste, cele din anii '70, descriind aceleai realiti, din aceeai epoc, par cu mult mai demne de ncredere. Aparatul lor sociologic, documentaia lor, eseistica uneori superioar, stilul seductor le-au asigurat nu numai popularitatea, dar mai ales credibilitatea, ntr-o lume fundamental neliber se apreciaz fiecare grad de emancipare, raportat ns nu la libertatea adevrat (care iese din vedere, prnd imposibil), ci la o precedent stare de i mai mare supunere. Jumtile sau sferturile de adevruri pot aprea drept adevruri absolute n comparaie cu minciunile anterioare. Aa se face c exact ceea ce a fcut gloria acestor romane la vremea lor le vdete astzi friabi-litatea. Ele n-au fost romane de actualitate, ci romane istorice", referindu-se la o epoc anterioar i ncheiat. Blamnd modul de guvernare stalinist al anilor '50 ele validau, prin comparaie, modul de guvernare naionalcomunist al anilor '70. Comunismul n sine nu era pus la-ndoial, dar se admitea c avuseser loc n trecut greeli datorate mrginirii unor
AL DOILEA MODERNISM 135

lideri care denaturaser aceast doctrin, aplicnd-o arbitrar i abuziv. Totul dusese la tragedii individuale sau colective, descrise de multe ori cu talent i bun-credin de autori. Dar acesta era, n aceeai perioad, i punctul de vedere oficial al partidului, care condamnase n repetate rnduri guvernarea Dej, reabilitase multe dintre victime etc. Prin urmare, att datorit cenzurii (ca n cunoscutul caz al eliminrii capitolului despre Stalin din Delirul lui Marin Preda), ct mai ales autocenzurii, tocmai adevrul, curajul i credibilitatea acestor cri au avut de suferit cel mai mult, aa nct, dac (mai ales fragmentar) substana estetic a celor mai bune romane din aceast serie rmne interesant, punctul lor de vedere filozofic i ideologic (ca i numeroase compromisuri punctuale) este inacceptabil astzi i apas grav asupra valorii lor. Critica literar a anilor '60 i '70 este centrat pe susinerea cu eforturi nu de puine ori eroice oprimatului i autonomiei criteriului estetic n judecarea operelor literare. Direcia estetic n critica romneasc, iniiat de Maiorescu i continuat de Lovinescu, este reprezentat acum n primul rnd de cronicarul Romniei literare, Nicolae Manolescu (n mod curios considerat n epoc un clinescian"), dar i de ceilali critici importani ai momentului: Eugen Simion, Mircea Martin, Mircea lorgulescu etc. Adversarul lor este naionalismul, fidel liniei partidului i sprijinit de Securitate, de la reviste cu

trist renume n epoc: Sptmna lui Eugen Barbu si C. V. Tudor, Luceafrul etc. Lupta, inegal de la nceput, se poart n epoc pe mai multe planuri, de la strategia electoral de la Uniunea Scriitorilor pn la aprarea valorilor adevrate n foiletoanele de ntmpinare i la promovarea tinerilor scriitori. Btliile snt att de intense i de acaparatoare, condiiile att de dificile n ciuda relativei deschideri din epoc, nct criticii se mrginesc, n scrisul pro-priu-zis, la cronica de carte i la monografii de scriitori. Nu par s fie cu putin teoretizri mai ample si sistematizri reale ale fenomenului literar. Critica este impresionist, 136
POSTMODERNISMUL ROMNESC

punctual, preocupat de ierarhizri i mai puin de nelegerea fenomenelor studiate. Ca i n cazul poeziei i al prozei din aceeai perioad, ceea ce prea un progres extraordinar fa de aservirea ideologic din deceniul precedent ni se pare azi o relativ libertate pltit cu preul ncremenirii ntr-un modernism anacronic. n concluzie, curentul principal al literaturii romne din anii '60 i '70 a fost, att n poezie i proz, ct i n critic, modernismul, identic esenial cu cel interbelic i considerat singura literatur normal" sau adevrat" cu putin. Criticii nu au asimilat dect timid noile metode ale momentului, manifestnd un fel de oroare pentru teorie. Aciunea lor a fost mai ales pragmatic, axat pe ierarhizri. Opera lor principal este ierarhia valorilor postbelice, aa cum se studiaz i azi, de pild, n manualele de liceu sau n programele universitare. Un establishment literar de mari autori", de noi clasici" s-a format foarte repede prin consensul criticii vremii. Studierea acestei paradigme arat clar criteriile implicite care au permis formarea sa: criticii vremii nu au vzut dect ceea ce le semna, adic literatura tipic modernist, i au fost incapabili s vad orice fenomen sau scriere care ieea din acest tipar. Aa nct vom putea susine mai departe c establishmentul literar al vremii nu este n primul rnd o axiologie, ci o tipologie literar. Considerai singura literatur", modernitii au fost acceptai pn la urm i de aparatul cultural al partidului, ceea ce le-a adus popularitatea i consacrarea.XTot ce nu a fost modernist (ceea ce nu nsemna n epoc dect modern") a fost considerat bizarerie", accident, facond fr consecine serioase. Dar tocmai aceste curioziti literare" par astzi mai interesante, mai moderne i cu mai multe consecine pentru arta ulterioar dect operele curentului principal. In realitate au existat n epoc dou literaturi: una oficial", susinut de critic i de putere, onorat de public, cealalt subteran, prost cunoscut i necitit pn n preajma anilor '80. Aezat de la nceput sub reflectoarele gloriei, curentul de suprafa a trebuit s
AL DOILEA MODERNISM 137

accepte i compromisuri (inclusiv estetice) i a fost mai supus cenzurii i autocenzurii. Curentul subteran, n schimb, s-a dezvoltat aproape cu desvrire liber, ca ntr-o lume normal, pltind toate acestea cu obscuritatea. Sentimentul meu este astzi c nu primul, ci acesta din urm este continuatorul legitim al literaturii romne n procesul firesc al evoluiei formelor literare. Pe cnd modernismul postbelic a fost n principal o duplicare, o clon" a celui interbelic (fenomen de teratologic cultural datorat condiiilor nocive de dezvoltare), verigile lips ale adevratei evoluii ctre literatura anilor '80 mi se par azi grupul de la Albatros, micarea oniric, coala de la Trgovite", poezia excentric" a unor Mircea Ivnescu, Leonid Dimov sau erban Foar etc., la care m voi referi mai pe larg n ultima parte a studiului de fa. Aceste fenomene au aprut i au evoluat, e drept, fr un contact real cu literatura din iumea liber i, de aceea, ele au un caracter oarecum exotic", atipic" fa de postmodernismul care s-a impus pretutindeni dup rzboi. De fapt, putem vorbi n literatura subteran" a anilor de dup rzboi de un mixtum compositum de antimoder-nism (neles n primul rnd ca antilirism), nemodernism (postavangarde, suprarealism), tardo-modernism i post-modernism, a crui trstur definitorie este sentimentul de obsolescen i oboseal a modernismului. Deocamdat, att ct este, postmodernismul romnesc este complet incontient de propria sa existen. Termenul nsui se poate ntlni cu totul sporadic n spaiul cultural romnesc i, pn prin 1983, este aproape absent n critica i teoria literar. Din 1971 pn la mijlocul anilor '80 situaia lumii romneti se deterioreaz exponenial, la toate nivelurile i n toate compartimentele sale. Treptat, devine tot mai vizibil transformarea comunismului romnesc ntr-o dictatur personal a lui Nicolae Ceauescu, asistat de membrii familiei sale. Greelile economice din perioada de avnt" ncep s se rzbune, mprumuturile externe se cer rambursate, neglijarea cercetrii i ruperea relaiilor cu Occidentul duc la o

138
POSTMODERNISMUL ROMANESC

subdezvoltare informaional i tehnologic fr precedent. Infrastructurile naionale intr ntr-un proces de ruinare inexorabil. Apar i se accentueaz crizele de alimente i alte bunuri, o dat cu efortul iraional de a plti n scurt timp toate datoriile externe i cu cel de a construi ctitoriile epocii de aur". Ingineria social, represiunea tot mai accentuat, criza energiei, distrugerea monumentelor trecutului transform repede Romnia ntr-o satrapie de tip asiatic, n care foamea, frigul, natalitatea forat devin de-a dreptul insuportabile. Ultimul deceniu al dictaturii este comparabil, prin tragedia naional provocat, cu obsedantul deceniu" de la nceputul experimentului comunist. Viaa social i cultural romneasc intr ntr-o criz atroce. Mijloacele de comunicare devin rudimentare instrumente de propagand, cu emisii reduse la minimum. Producia de carte, spectacolele, expunerile de opere artistice snt strict controlate prin nfiinarea Consiliului Culturii i Educaiei Socialiste, citadel a cenzurii, care, de fapt, fusese oficial desfiinat prin decret prezidenial. Imense manifestri culturale de mas" (Cntarea Romniei" etc.) snt opuse culturii reale, n aceste condiii, fiecare oper artistic de valoare care mai reuete s ia contact cu publicul apare, mai mult sau mai puin mutilat, dup o lupt epuizant cu cenzura multistratificat i cu mentalitatea noilor responsabili culturali". Cu toate acestea, pn n ultimul an al dictaturii ceauiste au aprut cri i alte opere artistice nu numai de o valoare estetic comparabil cu cele din deceniile precedente, dar, ntr-un mod greu de neles pentru o privire din exterior, mai libere i mai pure moral. Aceast tenacitate de necrezut a lumii culturale ntr-o lume de un cenuiu absolut se poate explica printr-o cumulare de condiii, fiecare n parte insuficient, dar care, luate la un loc, au permis supravieuirea i uneori strlucirea vieii culturale romneti pn la sfrit. Perioada comunist, prin urmare, nu este doar foarte neuniform (snt, de fapt, trei perioade distincte: stalinismul
AL DOILEA MODERNISM 139

1947-1963 -, deschiderea" 1963-1977 -, i dictatura -1977-1989 , n cifre aproximative), ci i asimetric din punct de vedere cultural, cci, dac anii '50 i anii '80 se aseamn prin regimurile dictatoriale dure i prin dezastrul economic, n schimb, n ciuda ncercrilor de tip Cntarea Romniei", nu s-a reuit n ultimul deceniu anihilarea culturii romneti adevrate dup modelul (care a funcionat cu deplin succes) al anilor obsedantului deceniu". Meritul principal pentru acest lucru l au, fr ndoial, oamenii de cultur nii. Este adevrat c, spre deosebire de situaia din alte ri socialiste, disidena intelectualilor a fost mai^redus, iar literatura de tip samizdat" aproape c a lipsit. In schimb, strategia rezistenei prin cultur" a fost la noi mai extins i mai fructuoas dect n alte ri din est. n lumea literar aceast rezisten s-a organizat n jurul criticilor care, prin curajul cu care au organizat (ct vreme a mai fost posibil) activitatea Uniunii Scriitorilor i cu care au aprat scrierile reuite estetic de atacurile regizate ale grupurilor securiste i proceauiste, au reuit s pstreze un climat de seminormalitate n literatura romn. Consensul axiologic al autonomiei esteticului a dus la un consens asupra operelor valoroase n ciuda diversiunilor i a confuziei organizate de revistele Sptmna, Flacra etc. i de Consiliul Culturii. S-au putut forma, astfel, mituri culturale greu de anihilat i de care aparatul de partid nsui trebuia s in seama, n al doilea rnd, nu de puine ori editorii i chiar cenzorii, ei nii scriitori mai mult sau mai puin importani, s-au lsat contaminai de atmosfera salubr a prii bune" a vieii literare i, contient sau nu, au tolerat apariia unor cri valoroase, uneori chiar evident critice la adresa sistemului. Au funcionat, firete, n aceast privin i considerente de politic cultural: pe de-o parte, arta era o vitrin" aezat cu faa spre lumea liber n scop propagandistic, iar pe de alta orice interzicere, nepublicare sau topire a unei cri provoca scandal, frmntare n lumea scriitoriceasc i 140
POSTMODERNISMUL ROMANESC

ducea chiar la disiden, lucruri dezagreabile pentru aparatul de partid. Foarte sensibil la cuvinte izolate (tabuuri din sfera politic, religioas, erotic), cenzura s-a dovedit la rn-dul ei permeabil la parabol, simbol, la ceea ce s-a numit mai trziu limbaj esopic". Chiar i n ultimii ani ai dictaturii (sau mai ales atunci ?) cenzura neoficial lsa impresia paradoxal de formalism, inconsecven, neglijen, arbitrar, n fine, a treia condiie a supravieuirii literaturii adevrate a fost endavizarea ei. Pe tot parcursul perioadei comuniste am putut asista la o decdere tot mai accentuat a statutului social al

scriitorilor, n aa fel nct autori tot mai independeni au fost tot mai marginalizai de oficialitate, n anii '50 scriitorii care pactizaser cu partidul comunist (ceilali, cu minime excepii, nu au putut publica) fie c erau celebriti interbelice, ca Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu, fie c aparineau noii grzi proletcultiste", n frunte cu Beniuc, Dan Deliu, Eugen Frunz i alii ejusdem farinae au avut un prestigiu social i privilegii materiale de multe ori exorbitante. Tovarii scriitori" i criticii care-i ndrumau erau perfecte instrumente de propagand, entuziaste i docile, rspltite ca atare. Spre deosebire de ei, autorii anilor '60 au redescoperit valoarea estetic a literaturii, care s-a desprins de funcia propagandistic direct. Propaganda indirect fcut ns naional-comunismului (care, iat, permitea apariia a noi i noi talente autentice ntr-un climat de libertate a alegerii stilului artistic) a permis mitiza-rea scriitorilor acestei generaii. Prestigiul lor politic i social n-a mai fost ns pe msura celor dinainte. Generaia '70, mai pronunat estetic i mai refractar la ndoctrinare, este prima care ncepe s neliniteasc oficialitatea. Cteva scandaluri estetice (onirismul) i politice (apariia disidenilor) determin marginalizarea sever a scriitorilor, care pierd n aceti ani controlul asupra Uniunii Scriitorilor, casa de la Mogooaia, cteva reviste literare etc. Nici un scriitor al acelor ani, orict de valoros, nu se va mai putea impune cu
AL DOILEA MODERNISM 141

naturaleea unor Nichita Stnescu, Marin Sorescu sau Ana Blandiana. Literatura intra definitiv ntrun con de umbr i suspiciune. Metoda bonificaiilor e substituit cu metoda supravegherii paranoice i a reprimrii (vezi Cartea alb a Securitii) n ncercarea de a controla mediul intelectual, cultural i literar. Din 1980 enclavizarea lumii literare va deveni un fapt de la sine neles", genernd fenomene artistice tipic underground.

Ctre postmodernism. Generaia '80


n acest climat sinistru de strngere a urubului", de acutizare a btliei ideologice dintre aripa proceauist i cea liberal a scriitorimii, de izolare i de marginalizare social a omului de cultur (ca s nu mai vorbim de ruinarea accelerat a ntregii viei naionale), i face apariia, cu un an sau doi nainte de turnura deceniului, o nou generaie de scriitori. Snt cei ce vor fi numii mai trziu optzecitii". Margi-nalitatea lor social este absolut. Dac autorii din deceniul precedent, dei nu mai figurau n manuale i erau cvasirjecu-noscui publicului larg, se mai bucurau totui de unele avantaje ajutoare de la Fondul Literar, posturi de redactori ai revistelor literare etc. , toate acestea le snt de la nceput refuzate noilor venii. Pentru c oraele mari snt nchise absolvenilor de faculti, optzecitii, cei mai muli repartizai ca profesori, ncep prin ani grei de navet la ar. Nu pot ptrunde n redacii sau n universiti i nu-i pot face doctorate. Publicarea n reviste este deosebit de dificil pentru ei. Ei au ns nite atuuri fa de generaiile precedente i snt gata s i le valorifice, n primul rnd, background-ul lor cultural este mai temeinic. Au fcut licee bune, ntr-o perioad de liberalizare educaional i cultural, au lecturi extinse, pentru c n anii '70 s-au fcut cele mai multe traduceri de calitate, au absolvit aproape toi faculti de filologie sau de filozofie. Apoi, au o experien de grup mai omogen i mai intens dect a oricrui grup literar romnesc de la, poate, Junimea" lui Maiorescu ncoace. Marea majoritate a optzecitilor s-a format n cenaclurile centrelor
CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 143

universitare din ar: Bucureti, Cluj, Iai i Timioara. Cenaclul literar este n sine o form de manifestare underground, mai ales cnd nu este susinut de o revist. Acesta a fost cazul cenaclurilor la care s-au afirmat optzecitii, ntre care au devenit curnd foarte cunoscute cenaclul Junimea" i mai ales^,Cenaclul de luni", nucleul bucuretean al generaiei '80. n afar de Echinox (care ns a fost mai curnd tribuna generaiei precedente), rolul revistelor studeneti dup 1980 a fost minor datorit controlului strict al comitetelor de partid universitare, care rspundeau de ele. Lectura n cenaclu a unui grupaj de versuri sau a unei povestiri, ca i critica literar de cenaclu" au fost, pentru muli ani, formele principale de exprimare public ale tinerilor scriitori, iar aceast oralitate esenial nu a rmas fr consecine n poetica lor, la fel ca i alte componente ale experienei underground1.
1

ntr-adevr, comportamentul social i politic al acestei generaii este marcat pn azi de condiiile n care ea, a aprut i s-a dezvolat n deceniul de dinainte de revoluia din 1989. Dac optzecitii au devenit peste noapte aproape nite vedete naionale datorit atacurilor lui Eugen Barbu i Corneliu Vdim Tudor n Sptamna, ale lui Costin Tuchil n Luceafrul etc., dac, de asemenea, literatura lor era, evident, mai pur estetic i mai sincron cu cea din Occident dect a generaiilor precedente, dac,

n fine, toi au reuit s publice cri care, cu doar civa ani nainte, n-ar fi avut nici o ans de apariie, costurile acestui ambiguu succes au fost la fel de mari. Pe lng marginalizare i subteraneizare oficial (n evident contradicie cu celebritatea" public a unora dintre ei), alte epifenomene ale situaiei insolite a optzecitilor au fost infantilizarea. i, legat de aceasta, depolitizarea lor. Prima trstur implic tutelarea permanent a grupurilor optzeciste de ctre personaliti mature ale lumii literare a anilor respectivi (N. Manolescu, E. Simion, Ovid S. Crohml-niceanu, M. Martin, Ion Pop, Marian Papahagi etc.). Prin prestigiul lor, acetia i protejau i-i ndrumau pe tineri ntr-un spirit liberal, dar n acelai timp, fr voia lor, le ngrdeau spiritul de independen i iniiativa. Foarte liberi n maniera artistic, optzecitii au nvat instinctiv s se ndrepte n scris ctre o tematic aflat la adpost de punctele fierbini la care cenzura era intolerant. Intre optzeciti disidena politic a fost foarte rar, ca i atacurile directe, n scris, la adresa sistemului. Lucrul cel mai important pentru ei a fost s impun, prin scrisul lor, o zon de nor-malitate i libertate interioar, fapt care-i nscrie n curentul general de

144

POSTMODERNISMUL ROMNESC

ntre 1978 i 1985 are loc un val de debuturi, mai nti n poezie (care a rmas pn dup 1989 genul n care optzecismul s-a simit cel mai legitim) i apoi n proz, urmate de alte cri ale debutanilor, val care consacr rapid att o manier nou, imediat identificabil, de a face literatur, ct i vreo douzeci de nume de foarte tineri autori, pe care iniiaii le tiau deja, de fapt, din cenaclurile literare. Nu este intenia mea, n acest studiu, s fac istoria sau prezentarea pe larg a generaiei optzeciste. Dar, pentru c de existena i de aciunea acestor autori se leag implantarea n spaiul romnesc a conceptului de postmodernism, sub aspect att teoretic, ct i pragmatic, este important observarea reetei" speciale a textului literar optzecist, care, fr s fie mcar contient de la nceput postmodern, este suficient de ex-centric fa de poeticile anterioare ca s anune tranziia ctre o nou literatur. Structura sa special se explic i prin amalgamul de idei i maniere artistice destul de eteroclite care intr n compoziia sa. Dei la nceput au putut prea foarte unitari stilistic, pn-ntr-att nct s-a vorbit mereu (opinie ptruns i n
rezisten prin cultur" promovat de mentorii lor i, pe de alt parte, s cartografieze istoria recent la nivelul ei microstructural. Preul, foarte greu, a fost depolitizarea. Apoi, nsi eticheta de tnr generaie" care nsoete de douzeci de ani grupul optzecist a fcut ca el s fie permanent minimalizat i privit cu condescenden, ca un fel de grup mic" a lumii literare, mentalitate de care s-au impregnat i optzecitii nii, care, n majoritate, au rmas nite eterni copii, cu avantajele i dezavantajele acestei situaii. Datorit tutelei sub care s-au aflat permanent n primul deceniu, optzecitii nu au simul organizrii i nici pe cel al puterii (n sfera cultural sau politic). Starea fireasc a acestei generaii este cea de anarhie vistoare. Este motivul pentru care, dup decembrie 1989, mai toate ntreprinderile acestora, indiferent de domeniu (i, de altfel, foarte puine), s-au soldat cu eecuri. Cel mai semnificativ dintre ele, care ar merita un studiu separat, este pierderea, dup numai doi ani de existen, a celei mai importante reviste literare a generaiei (i una dintre cele mai reuite de dup rzboi), Contrapunct.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 145 manualele colare) despre un stil comun al unui grup fr personaliti individuale conturate, optzecitii vin de fapt din zone culturale diverse. Grupuscule coerente teoretic s-au unit i au fcut schimb de idei n creuzetele cenaclurilor, conturnd nuclee de dominan i asimetrii care s-au pstrat pn azi. Marea contradicie a poeticii optzeciste, care de fapt a creat-o n tot ce are ea mai original, dar care o i submineaz permanent, este opoziia dintre latura ei tex-tualist" i cea (micro)realist" i biografist, corespunznd surselor i ideologiilor celor dou grupuri principale care au constituit nc de la nceput nucleul dur al acesteia. Primul dintre ele, n ordine cronologic lucru deloc lipsit de nsemntate n acest caz , este aanumitul grup textualist", care cuprinde civa dintre cei mai n vrst" dintre optzeciti. Unii dintre ei, de altfel, cum este cazul lui loan Flora, nici nu au figurat vreodat n pomelnicele, de multe ori nesfrite, ale generaiei. Reprezentanii cei mai activi literar ai acestui grup (printre ei Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Crciun i Gheorghe Ene) s-au ntlnit la Bucureti, n cenaclul Junimea" al Facultii de Limba i Literatura Romn, unde, la nceputul anilor '70, au format un grup underground numit Nou". Acest grup era inspirat n parte de o ideologie i de o practic literar rive gaucbe, n care nu era greu de identificat influena unor grupuri ale stngii intelectuale superteoretizante ale Franei anilor '70. Obsesia infrastructurilor textuale (pn la inventarea unor cuvinte ca a textua) i terorismul teoretic trimiteau spre structuralism i telquelism, dizolvarea genurilor i practica n comun a literaturii aminteau de grupul Oulipo", iar rafinamentul narativ nclinat spre fragmentare, descripie prelungit, ramificare a liniilor narative, folosirea punctelor de vedere foarte jucate (persoana a doua narativ) etc. erau influene directe ale noului roman". Mistica i metafizica actului scriiturii, derivnd, la urma urmei, din experiena mallarmean, fac ca, n esen, astfel de practici literare s rmn ncadrabile tardo-modernismului, nedezminit 146
POSTMODERNISMUL ROMNESC

(dimpotriv, augmentat uneori) de contaminri existenialiste, dadaiste sau manieriste. Neoavangarda

de tip francez a fost de multe ori confundat cu postmodernismul datorit experi-mentalismului ei. nsui Ihab Hassan, cum am vzut, o face uneori. Mai mult dreptate are ns un practician postmodern ca John Barth cnd vede n corifeii nouveau roman-ului a more up-to-date kind of psychological realism"2 (ceea ce nseamn, de fapt, un modernism mai ... modern). Acelai lucru se poate spune i despre nceputurile grupului textualist al generaiei '80, grup care, de altfel, n ciuda unei evoluii lente, marcat de contaminri cu poetica mult mai pragmatic a celuilalt grup major, a rmas pn astzi (cu excepia lui Mircea Nedelciu) destul de credincios ideologiei literare iniiale, ceea ce i-a creat reputaia de dificultate" i 1-a fcut nepopular. Nedelciu nsui, dei un disident" al grupului iniial, dovedete prin prefaa sociologizant a romanului Tratament fabulatorH? un ataament stabil fa de valorile stngii anilor '70 care, prin viziunea unor Georg Lukacs, H. Marcuse sau Lucien Goldmann, l influeneaz evident4. Prin urmare, prima surpriz pe care studierea ideologiei literare a generaiei '80 (azi considerat nediscriminator
2 3

Citat de Scholes, Fabulation and Metafiction, p. 76. Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1986. 4 Tot n aceast prefa autorul deosebete dou tipuri de textualism": unul de pe alte meleaguri, care ar fi o reacie la marandizarea" artei n capitalism i care, opunndu-se lumii, este de fapt destructiv (Cred c, la origine, este o ncercare a literaturii de a integra mecanismul textual al societii", p. 22), i unul autohton, numit impropriu" (sublinierea autorului) textualism, i care ar fi activ", constructiv": o activitate textuant prin care se poate interveni constructiv n lume". Tinerii autori numii impropriu textualiti s-ar fi format ntr-un climat de deosebit deschidere cultural", iar textualismul lor ar fi solidar cu lumea nconjurtoare, pe care ncearc s-o neleag la nivel tiinific". Ar fi, de fapt, vorba despre un nou tip de realism, unul tiinific i nu unul impulsiv ". Cele dou textualisme ar reflecta poziii diferite ale societii fa de art n cele dou sisteme sociale" (p. 24).

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 147 postmodern) o aduce este faptul c, n realitate, una dintre direciile ei cele mai importante e, de fapt, (neo)modernist! ' Importana exagerat acordat textualismului n configurarea teoretic a grupului optzecist i care a mers pn la a gsi n textualism nsi emblema optzecist, conceptul care explic orice (vezi scrierile despre autorii optzeciti ale lui Marin Mincu) provine, probabil (ca i considerarea antropocentrismului" lui Muina ca o alternativ serioas la postmodernism), din srcia teoretic a criticii romneti de actualitate. Eund, n anii '70, ca grup de aciune" de sine stttor, textualitii s-au contopit la nceputul anilor '80 cu direcia principal", format Ia Cenaclul de luni". Ulterior, textualismul a funcionat ca un rafinat filtru" teoretic n grupul optzecist, implicndu-1 ntr-o dimensiune intelectual care la nceput i lipsea (sau, mai bine zis, mpotriva creia aciona). Experiene evoluate de intertextualitate, me-taficiune, punere n pagin etc., specifice postmodernis-mului optzecist i nouzecist i--au gsit n textualism un punct de inserie i justificri teoretice. Ruptura din interiorul generaiei nu va disprea ns prin aceste influene reciproce, ci va fi camuflat cosmetic. Din orice punct 1-am privi ca fenomen literar, optzecismul rmne un mixtum compo-situm, o himer, dar una stabil i plin de sens. Direcia principal, de departe cea cu adevrat inovatoare (n spaiul romnesc) i care a fcut din optzecism un reper important n literatura de azi, este cea pe care a mers poezia acestui grup, aa cum s-a manifestat ea n coala bucure-tean de la Cenaclul de luni", la care au aderat imediat i poei din alte centre universitare. Cenaclul de luni", condus de criticul Nicolae Manolescu, i-a nceput edinele sptmnale n 1977 i, timp de apte ani, pn cnd a fost interzis de secretariatul de partid al Centrului Universitar Bucureti, a format miezul vieii literare romneti vii i inovative. Pe acest teren s-a purtat btlia ideologic dintre liberalismul cultural al rezistenei scriitorilor adevrai mpotriva comunismului i naionalismul securistic al revistei 148
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Sptmna i al secondanilor ei. Ani n ir aceast revist a gzduit atacuri extrem de violente mpotriva artei contemporane i mai cu seam a poeziei tinerilor autori din Cenaclul de luni", atacuri care au provocat pn la urm interzicerea, n 1983, a cenaclului, qui dut fermer, ii y a deux ans, pour cue de subversion", cum scria n 1985 revista Liberation^. n acest interval de apte ani optzecitii au putut debuta cu volume personale i colective i au putut reveni imediat cu alte cri, care, n civa ani, au schimbat faa poeziei contemporane i au impus una dintre cele mai puternice generaii din istoria poeziei romneti. Lucrul a fost posibil datorit unui complex de mprejurri n care au contat existena n sine a cenaclurilor (nuclee subterane de societate civil, printre foarte puinele din acea vreme n Romnia totalitar6), valoarea obiectiv a poeziei optzecitilor, oviala factorilor de decizie dup desfiinarea" cenzurii i susinerea puternic a tinerilor scriitori de ctre cei mai importani

critici ai
5 6

Liberation, numero hors serie, mar 1985, p. 104. Considerarea cenaclurilor studeneti ca manifestri ale societii civile este legitim, innd seama de atmosfera de libertate de exprimare i de normalitate meninut n cadrul lor. n Cenaclul de luni" nu a existat niciodat cenzur, nici n privina textelor citite care nu erau supuse nici unui control ideologic sau estetic , nici n cea a discuiilor, lucru valabil i pentru alte cenacluri din ar. Accesul fiind cu totul liber, de multe ori participau la edine peste o sut de persoane, ntre care cele mai importante personaliti culturale ale momentului. Discuiile erau ntotdeauna furtunoase, atingnd, pe lng probleme strict estetice, i aspecte ale situaiei generale, social-politice, prin aluzii care strneau ilaritate i aplauze. Dei cenaclul era infiltrat cu informatori i subminat prin atacurile lui Eugen Barbu i ale revistei conduse de el, libertatea interioar a sa nu a fost mei un moment denaturat. Dup 1982, dei hruit, silit s-i schimbe de mai multe ori sediul i chiar numele (el a rezistat, de fapt, pn prin 1985 n avataruri bizare: cenaclul literar al clubului Rapid", cenaclul de la complexul studenesc Tei" etc.), interzis n cele din urm, Cenaclul de luni" a continuat s triasc prin generaia pe care a creat-o i a educat-o n spirit pur liberal i prin crile publicate de aceti autori. Epoca de glorie a optzecitilor se ncheie, de fapt, o dat cu destrmarea, dup 1985, a micrii literare studeneti care o adusese pe creasta valului.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 149 momentului, ca si de muli editori. In ciuda puternicelor rivaliti ntre centrele universitare i ntre poeii individuali, grupul masiv de debutani din jurul anului 1980 a prut att de unit, de hotrt si de agresiv, nct n definirea sa i-au fcut repede apariia metafore militare: pluton", comando", desant", sau uniformizatoare: generaia n blugi". Civa factori importani au contribuit la aceast impresie de uniformitate, rmas i azi un clieu n aprecierea generaiei optzeciste. Mai nti, sentimentul apartenenei la o nou generaie i la o nou ideologie literar, comun tuturor i exprimat prin manifeste, rspunsuri la anchete, mese rotunde etc. n cadrul acestora au funcionat dou modaliti principale ale marcrii coeziunii de grup: autodefinirea prin liste de nume (remarcabil de omogene: primele zece-cincisprezece nume de poei snt cam aceleai ntotdeauna, aezate ns ntr-o ordine mereu alta, conform intereselor strategice ale diverselor grupuri, corespunznd de obicei centrelor universitare; abia dup 1985 ierarhia standard" se tulbur i liderii" iniiali ncep s fie contestai de mai noii venii) i prin formule aproape rituale ca noua sensibilitate", priza, la real", coborrea poeziei n strad", prin care era sugerat rapid spaiul ideologic al noii poezii. Preferina pentru publicarea n grup, att n mari grupaje n reviste, unde foarte muli poei erau prezeni cu cte o singur poezie, ct si n volum, a contribuit i ea la imaginea minimalizatoare a generaiei '80 ca fenomen gregar, ca grup lipsit de individualiti puternice.Trei volume colective celebre, imitate mai trziu obsesiv de scriitorii care au urmat, au definit la vremea lor culoarea" specific a literaturii optzeciste: Aer cu diamante7, Cincis si Desant '83^, la care s-a
7 8

Mircea Crtrescu, Traian T. Coovei, Florin laru i Ion Stratan, Bucureti, Editura Litera, 1982. Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Romulus Bucur, Alexandru Muina, Bucureti, Editura Litera, 1983. 9 Proz scurt de aisprezece autori tineri, Bucureti, Editura Cartea Romneasc, 1983.

150
POSTMODERNISMUL ROMNESC

adugat antologia poeilor germani din Romnia, Vnt potrivit in la tare10, cri-spectacol, de o exuberan i o virtuozitate stilistic puin obinuit la noi. n sfrit, noutatea frapant de viziune (n cadrul creia spiritul ludic i ironic a fost imediat remarcat ca element de ruptur fa de modernismul obosit al anilor '70), ca i tehnica poetic simpl, relativ uor de imitat, care a fcut ca fiecare poet optzecist important s se vad rapid nconjurat de un numr mai mare sau mai mic de epigoni, au avut rolul lor n receptarea iniial global, nedifereniatoare, a tinerei generaii. Mitul lipsei adevratelor personaliti creatoare n interiorul acesteia, perpetuat n critic i ptruns n manualele colare (n care nc nici un optzecist nu este prezent mai mult dect cu menionarea numelui, dei media vrstei fotilor tineri autori a depit cu mult patruzeci de ani), a fcut ca establishment-u\ intelectual romnesc s priveasc n continuare condescendent i paternalist aceast generaie literar. Aripa lunedist" a generaiei este, fa de cea textualist", orientat programatic nu ctre text, ci ctre realitate. Nenumrate declaraii ale reprezentanilor principali atest efortul de a iei din sfera abstraciunii i obiectivittii moderniste, pentru o atitudine mai pragmatic, mai direct fa de un real la scar uman. Poezia nou este descriptiv, are priz la real", enumera la nesfrit obiecte i suprafee n desfurri poematice orale, toreniale. Poemele snt lungi, dezordonate, copleite de imagini. Realitatea apare n ele torsionat de o subiectivitate nelimitat, marcat de colocvial, derizoriu, sordid. Caracterul angajat" al noii poezii e sugerat de o alt sigl, adesea utilizat: coborrea poeziei n strad". Recunoatem n toate acestea o influen recunoscut de toi membrii nucleului principal bucuretean, cea a poeziei americane de dup rzboi, i n primul rnd cea a colii din Sn Francisco, cunoscut sub numele de Beat Generation".
10

Zece tineri poei germani, Bucureti, Editura Kriterion, 1982.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80

151

Reprezentanii cei mai importani ai acestui grup, Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti, Gregory Corso, Gary Snyder, Philip Whalen, Michael McClure, erau, de fapt, aproape toi newyorkezi, dar se ntlniser la jumtatea anilor '50 n oraul de pe malul Pacificului, unde deveniser celebri pentru serile de jazz i poezie pe care le organizau la cafenele precum The Cellar". Studiile lor orientale (tan-trism, budism zen etc.) i viaa boem pe care o duceau, marcat de experiene psihice i existeniale (alcool, droguri, erotism i homoerotism) i descris pe larg n romanele lui Jack Kerouac, aveau s influeneze decisiv marile micri ale tineretului din deceniul urmtor: bippy, Flower-power, muzica psihedelic, prelungmdu-se pn la rap i la New-Age-u\ contemporan. Poezia lor propriu-zis are un caracter marcat antimodernist, profund subiectiv, oral i angajat n realitate, n Note on Poetry in Sn Francisco", publicat n Chicago Review (primvara lui 1958), Lawrence Ferlinghetti surprinde cteva dintre cele mai limpezi caracteristici ale poeziei Beat, n care recunoatem, punct cu punct, poetica explicit a nucleului bucuretean optzecist: There are all kinds of poets here, writing very dissimilar types of poetry [...]. But I should say that the kind of poetry which has been making the most noise here is quite different from the poetry about poetry , the poetry of technique, the poetry of poets and professors which has dominated the quarterlies and anthologies [...] The poetry which has been making itself heard here of late is what should be called streetpoetry. For it amounts to getting the poet out of the inner esthetic sanctum where he has too long been contemplating his complicated navei. It amounts to getting poetry back into the street where it once was, out of the classroom [...] and, in fact, out of the printed page. The printe_d word has made poetry so silent. But the poetry I am talking about here is spoken poetry, poetry conceived as 152
POSTMODERNISMUL ROMANESC a

P \
t

irscrtl oral message."11 Fora extraordinar a ctorva dintre poemele lui Ginsberg (mai ales cea din Howl, Kaddish i Sunflower Sutra), ca i vizionarismul su exprimat n imagini halucinante au fost mult admirate i imitate de poeii optzeciti, care nu au artat ns acelai apetit pentru ideologia general a grupului Beat, care a alunecat cu timpul ctre extrema stng, eund, din spirit de opoziie fa de mccarthism, ntr-un jalnic castrism. Dintr-un poem ca America,, de pild (al aceluiai Ginsberg), poeii Cenaclului de luni" au preluat retorica elaborat, repetiiile obsedante i limbajul crud, respingnd sau nici mcar percepndu-1 mesajul anticapitalist i filorus al poemului. Realismul retoric, oral i vizionar, de ndeprtat descenden whitmanian, caracteristic colii din Sn Francisco, este poate cel mai important ingredient al poeziei optzeciste standard", aa cum s-a manifestat ea n micarea poetic studeneasc, underground, de la nceputul anilor '80. Este pentru prima dat n cultura romn cnd o generaie ntreag respinge influena tradiional a culturilor europene (francez sau german) pentru a se ndrepta spre cea cu totul diferit a Statelor Unite. Este, de asemenea, primul semn al intrrii masive n postmodernitate a culturii romneti. Pe drumul deschis de poezie aveau s mearg curnd i proza tnr, care se va elibera treptat i ea de textualism, ca i critica, eseul i teoria literar. Firete, nu este singura influen, chiar dac este cea structurant. Optzecismul poate fi privit i ca un summum a dou secole de poezie romneasc. Dac n primele volume ale Magdalenei Ghica, ale lui Romulus Bucur sau Liviu loan Stoiciu influena lui Ginsberg (sau a altor poei de dup rzboi: e. e. cummings, Pound, Aiken etc.) este dur i foarte marcat, n cazul altor poei ai
11

Citat de Barry Sileski ntr-una dintre cele mai complete istorii ale micrilor poetice americane ale anilor '50 i '60, Ferlinghetti, the Artist in bis Time, Warner Books, 1990, p. 93. Sublinierile mi aparin.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80

153

nucleului central, Florin laru, Traian T. Coovei sau Ion Stratan, s-ar putea vorbi despre o nuan mai curnd ferlin-ghettian, la rndul ei mai aproape de tradiia avangardei i suprarealismului european (Ferlinghetti era un mare admirator al lui Prevert). Dup 1985 aceast variant soft a poeziei optzeciste cade n desuetudine, fiind nlocuit, n poemele celor mai avansai teoretic dintre optzeciti i n cele ale aa-ziilor nouzeciti", cu influena profund a colii newyorkeze: John Berryman, Kenneth Koch i mai ales Frank O'Hara, care, prin conceptul de personism" legat de numele su i care-i

are echivalentul n romnescul biografism" , ca i prin poemele sale aleatorii, de o mare libertate interioar, din Meditations in an Estate of Emer-gency, este principala surs, alturi de poezia lui Brecht pentru poeii germani din Banat i de autohtonul Mircea Ivnescu, a postmodernismului biografist actual. Pentru c este momentul s artm c pn i direcia principal a poeziei optzeciste clasice", de pn n 1984, cea mai americanizat", mai postmodern", este de fapt un hibrid ntre aceste tendine i o mult mai estetizat i mai plin de culoare continuare a unor experiene poetice din spaiul romnesc, recte european. A doua fa a acestui mixtum compositum este cea a tradiiei romneti antebelice i postbelice, valorificat ns nu n modernitatea ei, precum au fcut-o cei din generaia '60, ci n tendina ei antimodern, rmas pn de curnd ascuns datorit prestigiului imens al modernismului n critica literar romneasc. Poeii optzeciti snt la fel de nostalgici fa de poezia romneasc din toate timpurile ca i predecesorii lor imediai, dar se deosebesc de acetia prin ce aleg din ea. Astfel, n privina poeziei interbelice (centrul de greutate necontestat al poeziei romne moderne) nu mai snt selectai ca modele poei pur moderniti ca Ion Barbu sau Lucian Blaga (acesta din urm e mai cu seam detestat de tinerii poei, devenind un adevrat antimodel pentru ei), ci Arghezi i Bacovia, a l!
ac /* v t; ii n s: c r t I

154 POSTMODERNISMUL ROMNESC cror apartenen la modernism e discutabil, cel puin pentru o parte a operei lor, i o voi discuta de altfel n ultima parte a lucrrii. Alte modele declarate snt poeii de la revista Albatros, mai ales Constant Tonegaru i Geo Dumitrescu, care pot fi considerai, dac mi se iart acumularea de prefixe, un fel de pre-postmoderni, ale cror poeme cuprind in nuce trsturi importante ale optzecismului: ironia, sarcasmul, prozaismul, gustul pentru derizoriu i mistificare. Dintre poeii contemporani, influena cea mai puternic pare cea a lui Mircea Ivnescu i a lui Leonid Dimov, de mult popularitate bucurndu-se de asemenea Emil Brumaru i erban Foar, pe cnd Nichita Stnescu ncepe pentru prima dat s fie contestat ca mare poet. Cu excepia (parial) a lui Ivnescu, toi ceilali poei menionai snt virtuozi ai limbajului i ai imaginarului, poei ai opulenei baroce i ai manierelor artistice subtile. Ritmat i rimat savant, poezia lor e impregnat de cultur, de o plasticitate imagistic halucinant i de o mare complexitate a construciei. Narativi-tatea, concreteea, imanena acestui tip autohton de poezie, adic aspectul ei nemodernist, au permis fuziunea sa, n poezia optzecist, cu energia discursiv a beatnicilor americani. Hibridul rezultat de aici este modelul abstract al poeziei optzeciste, care, firete, nu poate fi ntlnit n stare pur dect la civa autori i doar n cteva texte, dar care este prezent ca paradigm i se realizeaz parial n mai toate textele din prima jumtate a anilor '80. Astfel, poemul-standard optzecist tinde s fie lung, narativ, aglutinant, cu o oralitate bine marcat prin efecte retorice speciale, agresiv (trsturi specifice generaiei Beat), dar si ironic i autoironie, imaginativ pn la onirism, Indic, dovedind o dexteritate prozodic si lexical ieit din comun (tradiia romneasc nemodernist), n fine impregnat de aluzii culturale savante inserate prin procedee metatextuale si de autore ferenialitate. Acest ultim grup de trsturi, pronunat postmoderne, merg uneori pn foarte departe, ajungnd n cazul unor autori la CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 155 o adevrat sincronie stilistic, avnd la baz reciclarea stilurilor istoricizate ale poeziei romneti i folosirea lor simultan, cu distan ironic bine marcat, dar i cu o anumit tandree. Sugestii n privina intertextualitii poeziei optzeciste (de altfel o trstur de dat mai trzie) par s fi venit dinspre textualismul prozastic al colegilor de generaie i din poziii teoretice gen Eco sau John Barth. n faza trzie a poeziei lui (In dulcele stil clasic etc.), Nichita Stnescu se mai jucase cu anamorfoze i parafrazri ale unor stiluri, maniere i fragmente cunoscute din istoria poeziei romneti. Tocmai acest caracter de hibrid coerent produce fora, farmecul i ambiguitatea poemului optzecist. Dac grupul a avut o ideologie implicit, aceasta a fost un liberalism deschis i tolerant pentru un mare numr de experiene existeniale i estetice. Cu tot caracterul su moderat, optze-cismul a reuit ns s creeze o nou sensibilitate i o nou poezie datorit libertii interioare i talentului multora dintre poeii care i aparin. Astzi momentul optzecist este istoricizat i aproape clasic, rmnnd, alturi de generaia '60, cel mai important reper al poeziei de dup rzboi. El e privit azi n acelai timp ca o sintez i ca un moment de ruptur, un lanus Bifrons al poeziei actuale. Adevrata sa importan nu poate fi neleas ns dect n legtur cu ideea de postmodernism. Cci optzecitii nu numai c au scris (cu sau fr tiina i voia lor) o poezie n multe privine postmodern, nu numai c snt primii care au teoretizat

postmodernismul i au militat pentru impunerea lui, dar mai ales, prin apariia momentului optzecist, literatura romn i-a descoperit o nou fa, o nou tradiie, o nou scar de valori, noi mijloace de legitimare. Optzecismul postmodern a declanat, la nivel academic, universitar i n lumea literar o btlie canonic aflat astzi n plin evoluie. In centrul centrului vieii intelectuale romneti se afl azi problema trecerii societii i culturii noastre n postmo-dernitate, concept sinonim astzi cu cel de civilizaie. Din

156
POSTMODERNISMUL ROMNESC

acest punct de vedere intelectualii optzeciti exprim o poziie teoretic avansat fa de elita naional recunoscut, preocupat n continuare de o problematic originar din epoca interbelic, n care definirea filozofic, etic i religioas a fiinei naionale ocup rolul central. Ct de postmoderni snt, pn la urm, totui, optzecitii n textele lor concrete ? Mai nti trebuie artat c am vorbit pn acum doar despre ceea ce am numit direcia principal a poeziei anilor '80, cuprinznd poei din coala bucure-tean a Cenaclului de luni" (Traian T. Coovei, Magdalena Ghica, Ion Stratan, Florin laru, Romulus Bucur), ca i civa provinciali", ca Liviu loan Stoiciu sau Ion Monoran. Poeii germani din Romnia, Franz Hodjak, Richard Wagner, Rolf Bossert, Werner Sollner, Johann Lippet etc., pot fi privii i ei ca fcnd parte din aceast direcie a subiectivitii angajate", despre care vorbea n legtur cu ei criticul Walter Fromm12. n realitate, poezia generaiei '80 cuprinde cel puin nc dou direcii bine precizate, care, dei contaminate de ideologia artistic i chiar de procedeele concrete ale direciei principale, rmn pn la urm marginale fa de postmodernismul mai marcat al acesteia. Prima este ceea ce s-ar putea numi, cu un oarecare usc, poezie minimalist, apropiat mai curnd de modernismul trziu i de neoavangardele abstracte i nonfigurative din anii '60 i 70. Poei ca Petru Romoan, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Matei Viniec sau Elena tefoi snt cerebrali, abstraci, parabolici, eliptici ntr-un cuvnt, la antipodul direciei principale. A treia direcie este cea neoexpresionist, preocupat de o problematic etic i metafizic, n care, chiar dac agresivitatea limbajului duce de multe ori la efecte de o concretee halucinant innd de temele suferinei, abjeciei, nebuniei i morii, sensul rmne pn la urm unul
12

Citat de Peter Motzan n postfaa la Vnt potrivit pn la tare, p. 164.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80

157

transcendent i impersonal, specific modernismului. Emil Hurezeanu, Ion Murean, Marta Petreu, adic poeii clujeni ai generaiei, ca i numeroii lor discipoli, dar i moldoveanul Nichita Danilov i lunedista" Mariana Marin snt reprezentanii acestei orientri, impresionant valoric, dar destul de neevoluat ca poetic. Iat deci c, dei linia de desprire modernism/postmodernism este mult mai flexibil, intersectnd capricios graniele lor, am putea spune c doua din cele trei direcii optzeciste snt n egal msur (neo)moderniste i postmoderne, ceea ce aduce o nou surpriz pe lng cea iniial, legat de textualism, i schimb serios perspectivele n discuia teoretic legat de postmodernismul generaiei. Mai mult, chiar i n interiorul nucleului central optzecist nu putem vorbi dect de o predominan a atitudinii i tehnicilor postmoderne. De la autor la autor i, uneori, n interiorul operei unui singur poet, de la volum la volum i de la poem la poem, grania dintre cele dou lumi poetice erpuiete liber, aleatoriu, inefabil, aproape imposibil de surprins n granulaia ei fin, dar limpede la un grad de rezoluie rezonabil. Tocmai cu trasarea acestor contururi fractalice, niciodat exacte", reale" i cu totul veridice, m voi ocupa n ultima i cea mai substanial parte a lucrrii. Deocamdat e limpede c ele nu despart ferm structurile literare nici n sincronia lor (delimitnd precis diversele orientri ale unui moment literar) i nici n diacronie (desprind net dou generaii succesive). Avem de-a face cu cantiti statistice, cu ponderi, nuane i accente mai curnd dect cu entiti ferme, precis msurabile. Cu toate acestea, putem vorbi azi despre un postmodernism romnesc (privit ca o noiune tridimensional i difuz), care, n condiiile eforturilor societii romneti de a intra n postmoder-nitate, a devenit, ncepnd din anii '80, dominant n cultura naional i care, dup 1989, tinde s elimine total modernismul, privit ca un concept teoretic i ca o practic artistic depite. Diacronic, postmodernismul actual tinde s-i 158
POSTMODERNISMUL ROMANESC

delimiteze o istorie i o tradiie proprie, ajungnd pn la originile literaturii romne, prin selectarea altor fapte literare semnificative i a unui alt corpus de texte, ignorate sau minimalizate de istoriile literare moderniste. Prin deplasri succesive ale punctului de vedere critic i ale criteriilor de selecie n funcie de problemele urmrite pot fi construite istorii literare alternative, eludnd stereotipiile

istoriilor clasice (cronologie, exhaustivitate, autoritate ex catbedra, obiectivitate") i realizndu-se astfel idealul de pluralism al postmodernitii. Proza optzecist a demarat mai trziu i s-a dezvoltat mai lent i mai pluriform dect poezia. Totui, n 1983, cnd a aprut volumul colectiv care a dezvluit dintr-o dat coerena grupului optzecist de desantiti", erau deja vizibile liniile de for ale noilor prozatori. Dac poeii aceleiai generaii s-au definit n opoziie cu generaiile moderniste ale anilor '60 i '70, prozatorii au polemizat de la nceput, direct sau implicit, cu direcia dominant a prozei romneti a anilor '70, recte cu aa-numitul roman politic" sau roman al obsedantului deceniu". De la nceput, tinerii prozatori au artat preferin pentru proza scurt, att din motive de strategie politico-editorial (ca i n anii '60, cnd au debutat N. Velea, Fnu Neagu, t. Bnulescu,' G. Bli etc., proza scurt era privit cu mai puin suspiciune de ctre cenzur dect romanul, pentru c, prin natura ei, ea prezenta aspecte particulare, fragmentare ale realitii i putea escamota astfel o judecat politic sau moral global i explicit a sistemului social, care nu ar fi putut fi dect una negativ), ct mai ales din motive estetice. Prozatorii desantiti nu se mai arat interesai, n general, de filozofia istoriei, nu mai teoretizeaz i nu mai cred n adevrul" faptelor. Dimpotriv, n prozele lor prolifereaz o lume mrunt, marginal, extrem de concret, aleas din medii noi, fcute posibile de experiena comunist i nc nemaiaccesate vreodat de prozatori. oferi de camioane, navetiti, coafeze, escroci,
CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 159

studeni, igani, locatari ai cminelor de nefamiliti, fiecare cu limbajul su (n priz direct) i cu microhabitatul su social (surprins prin descripii hiperrealiste) i vdesc n proza, desantitilor umanitatea i puterea de a rezista ntr-o epoc sumbr, mutilant. Sordidul, cenuiul cotidianului, lipsa total de idealitate i de orizont a lumii comuniste apar din aceast proz mai elocvent dect din orice analiz inte-lectualist. Peste preocuparea de microtomie social, proza desantist (i.e. optzecist) tipic suprapune o foarte sofisticat mainrie textual, n stare s decupeze, s monteze i s torsioneze realitatea, s creeze bucle autorefereniale i bifurcri narative, s intervin la nivel infratextual (paginaie, punctuaie, rime, jocuri de cuvinte, citate i parafraze), prozele devenind pn la urm experimente literare avansate, construite pe baza unei adevrate inginerii textuale". Aceast mbinare inextricabil de hiperrealism social i de sofisticare textual este cea mai limpede marc a prozei optzeciste, care o apropie de ideologia literar a poeziei aceleiai generaii sub semnul unei implicite postmoderniti. Ca i n cazul poeziei, acest model abstract nu este totui aplicabil tuturor prozatorilor n aceeai msur. O mare sciziune, cu o linie de demarcaie zigzagat i cu influene reciproce deloc neglijabile ns desparte prozatorii nclinai mai curnd spre primul termen al dualitii (hiper)realism/(me-ta)textualitate de cei mai degrab preocupai de al doilea. La primul pol se afl realitii" grupului optzecist, Sorin Preda, Cristian Teodorescu, Constantin Stan, Alexandru Vlad, Nicolae Iliescu etc. Realismul lor, fr ndoial cel mai avansat teoretic din proza romneasc, fiind capabil de cea mai fin palpare a relaiei sociale i avnd cel mai amplu repertoriu al mediilor i limbajelor, atinge ns numai sporadic adevrata postmodernitate. Textualitii" snt Gh. Crciun, Gh. Iova, Gh. Ene, Emil Paraschivoiu etc. Aa cum am mai artat, dei unii dintre ei se revendic de la experiene postmo-derne foarte avansate scriitorii cei mai preuii de ei fiind
160 POSTMODERNISMUL ROMNESC

trgovitemi" Radu Petrescu, M. H. Simionescu i Costache Olreanu , poetica lor intelectualist, grav, filozofic e, mai curnd tardo-modernist, puternic marcat de structuralismul telquelist francez al anilor '60 i '70. Cu adevrat interesani din punctul de vedere al acestui studiu snt prozatorii optzeciti n cazul crora cele dou laturi snt nu doar egal influente i inseparabile, dar pn la urm indiscer-" nabile. Proza scurt a lui Mircea Nedelciu (lider necontestat al prozei anilor '80) este tipic din toate punctele de vedere pentru proza, grupului, inclusiv n privina ambiguitii raportrii la postmodernism. Ea realizeaz cel mai perfect echilibru de intelectualitate i corporalitate din proza de azi. Caracterul ei experimental, aplecarea sprepulp (SF, melodram, benzi desenate) i kitsch, naraiunea virtual cu multiple opiuni, plcerea ludic a povestirii snt elemente tipic postmoderne, !pe cnd excesul de teorie si preteniile sociologice trimit ctre un model literar mai puin actual. Noii ficionari": George Cunarencu, loan Groan, Hanibal Stnciulescu, loan Mihai Cochinescu sau tefan Agopian, snt prozatori imaginativi, mult mai apropiai dect ceilali de modelul prozei postmoderne americane, de metafiction, aa cum se ntlnete aceast trstur n opera lui John Barth, John Gardner, Robert Coover sau Raymond Federman. Ovid S. Crohmlniceanu a vorbit, n legtur cu

proza lor, despre un fantastic textual". Abolirea total a criteriului verosimilitii, rsucirea naraiunii ctre ea nsi, sentimentul caracterului scriptural al realitii, ludicul i satiricul prezent n opera lor fac din aceti ficionari" adevraii postmo-derni ai grupului optzecist, crora li se vor aduga n anii '90 alte nume importante. Pentru c trebuie artat c, dac poezia optzecist a rmas n linii mari circumscris anilor '80, dovedindu-se incapabil de nnoire i de trecere cu scrieri semnificative n deceniul urmtor (n care se va afirma o nou promoie poetic), n schimb o direcie marginal a prozei desantiste s-a dovedit viabil i reprezint astzi
CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 161

evenimentul literar central al lumii romneti. Este vorba de roman, adic tocmai de cenureasa prozei optzeciste, mereu pus n umbr de povestire. Totui tinerii prozatori au scris nc de la nceput i romane, dar att de diferite de norma romanului romnesc postbelic, nct, ca i n cazul trgovitenilor Radu Petrescu i mai ales Mircea Horia Simionescu, crile lor au fost considerate nite ciudenii" si au fost ignorate sau minimalizate de critic. Romanele lui ''Mircea Nedelciu, Zmeura de dmpieu i Tratament fabulatoriu14, au fost considerate mai slabe dect prozele sale scurte, transferndu-se astfel la nivel axiologic o neputin de asimilare tipologic a unui nou tip de romani Tangoul Memoriei^ de G. Cunarencu a fost aproape ignorat, dei (sau pentru c) jocul ficional cu conveniile prozastice i demistificarea demistificrii ating aici dimensiunile celor mai bune scrieri ale lui Kurt Vonnegut Jr. Au mai scris romane n anii '80 Bedros Horasangian (Sala de asteptare), Cristian Teodorescu (Tainele inimei17), loan Mihai Cochinescu (Ambasadorul), Sorin Preda (Parial co/or19 i Plus-minus o zi20), Nicolae Iliescu (Dus-ntors21). Nu toate se ndreapt ctre postmodernitate, dar cele mai multe arat o dorin de depire a noilor convenii ale prozei scurte optzeciste. Efortul comun al tinerilor prozatori n direcia unor structuri'narative ample, noi i sofisticate culmineaz cu ncercarea (rmas pn azi nepublicat) de elaborare, n cadrul cenaclului Junimea", a unui roman colectiv numit
13 14

Editura Editura 15 Editura 16 Editura 17 Editura 18 Editura 19 Editura 20 Editura


21

Editura

Militar, Bucureti, 1984. Cartea Romneasc, Bucureti, 1986. Albatros, Bucureti, 1988. Cartea Romneasc, Bucureti, 1987. Cartea Romneasc, Bucureti, 1988. Cartea Romneasc, Bucureti, 1988. Cartea Romneasc, Bucureti, 1985. Militar, Bucureti, 1988. Cartea Romneasc, Bucureti, 1988.

162
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Autobuzul de nsurei. La scrierea sa au participat aproape toi autorii cuprini n Desant '83, scriind fiecare cte dou capitole. Cnd i venea rndul, fiecare autor primea, prin tragere la sori, numele personajelor principale i secundare ce trebuiau s figureze n capitolul su, locul aciunii, precum i alte coordonate importante. Rezulta o reea polimorf n care aleatoriul, hazardul i improvizaia aveau

un rol esenial, prin urmare o savuroas scriere de atmosfer postmo-dern. Acestui prim experiment de scriere colectiv i este ndatorat primul roman optzecist aprut n anii '90, Femeia n rou22, care rmne pn azi, alturi poate doar de Ingeniosul bine temperat al lui M. H. Simionescu, cea mai important oper a postmodernismului romnesc n proz. Aici, torsionarea ficiune/realitate, reciclarea nenumratelor modaliti stilistice prin pasti, parodie, citat, intertext, teoria senzaionalului cu margmalitatea sa asumat: naraiunea de aventuri, cea cu gangsteri", cea decadent" gen Mitteleuropa, cea cosmopolit, cea erotic, apoi subsolurile autorefereniale ale paginilor fac din istoria Anei din Comlo, devenit, la Chicago, amanta trdtoare a lui Dillinger, o construcie masiv i neltoare i n acelai timp o panoplie de procedee postmoderne, asupra creia voi reveni. Ambasadorului lui Cochinescu i Femeii n rou h se altur n anii '90 alte romane cu o pronunat propensiune spre postmodernitate, care, practic, schimb paradigma romanului romnesc. Civa optzeciti, civa reprezentani ai discutabilei generaii '90", ca i civa necunoscui, unii de vrsta optzecitilor, public romane care, n afara paradigmei postmoderne, ar fi considerate inclasabile". Ele au derutat de altfel complet critica literar de ntmpinare. n orice caz, n faa unor cri ca Balamuc de Caius Dobrescu, Coaja lucrurilor sau Dansnd cu jupuita de Adrian Ooiu (cunoscut n mediile optzeciste ca poet, sub
22

Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1990.

CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80

163

numele de Adrian Sehelbe), Patimile sfntului Tomaso D'Aquino de Alex. Mihai Stoenescu, Amantul colivresei de Radu Aldulescu, Alexandru de Ion Manolescu, Ultimul hus de George Cunarencu etc., n cazul crora desprirea de textualism pare a fi definitiv, putem afirma c trim azi un nou moment al romanului, aflat sub semnul postmo-dernitii. Modest n privina poeziei, care intr ntr-un con de umbr din care nu va iei curnd, ultimul deceniu al secolului i mileniului nostru este dominat de roman. Dei zgomotul i furia nu au lipsit, mai cu seam la sfr-situl anilor '80, dei conceptul, nsoit de manifeste i liste, a fost fluturat prin reviste, uneori n numere triple ale acestora, dei nu lipsesc activitii, resursele i spaiile de publicare, existena unei generaii nouzeciste" rmne controversat. Fr ndoial c au aprut n ultimul deceniu tineri scriitori foarte talentai. O parte dintre ei au crescut n atmosfera grupurilor optzeciste, legai fiind de civa maetri spirituali" ai generaiei precedente. Influena acestora i a modului de a fi al optzecitilor au fost att de importante nct, chiar cnd ucenicii" au simit nevoia de autodefinire prin revolt, ei au mprumutat stilul" frondei optzeciste, uor de recunoscut i care d insurgenei generaioniste a anilor '90 un aer de ciudat deja vu. Manifeste, liste, volume colective, antologii, concepte: totul este optzecist, i istoria se repet la un prea scurt interval de timp ca modelul iniial s fi fost uitat. Pe de alt parte, reproul fundamental adus scriitorilor imediat precedeni este unul mai degrab cantitativ: optzecitii nu i-au dus programul teoretic pn la capt, au rmas la jumtatea drumului" n efortul de nnoire a poeziei (cci nouzecismul" este o micare mai cu seam poetic, iari la fel ca optzecismul). Acest fapt este incontestabil, i poeii cei mai tineri au fcut un efort admirabil pentru a mpinge pn la ultimele consecine teoretice proiectul optzecist iniial, mai bine zis acea parte din el 164
POSTMODERNISMUL ROMANESC

considerat cea mai avansat teoretic: coborrea poeziei n strad", transformarea ei ntr-o necesitate cotidian, lipsit de orice ornamente i orice emfaz. Marea majoritate a poeziei anilor '90 este de acest tip: prozaizant, direct, biogra-fist pn la confundarea" cu existena real a poetului. Din acest punct de vedere, ea nu este dect o prelungire mai pur a optzecismului, curat de reziduurile moderniste, neo-avangardiste i neoexpresioniste ale acesteia. Cu toate acestea, poeii care s-au impus cu adevrat nu mprtesc acest purism.'Cristian Popescu, fr ndoial un poet adevrat, a fost mitizat de colegii si n stil Nichita Stnescu. El ar fi fost cel mai mare postmodern al ultimelor dou decenii, i de altfel singurul postmodern adevrat, pentru c s-a transformat pe sine i familia sa, cu numele i biografia reale, n personaje poetice, n realitate, aceasta este singura trstur postmodern a poeziei lui Cristian Popescu, care rmne n rest un vizionar de tip modernist cu irizaii suprarealiste, perfect ncadrabil (dar nu la vrf) optzecitilor.j Simona Popescu, poeta cea mai important a grupului braovean care s-a individualizat prin volumul colectiv Pauz de respiraie (n care mai au poeme Marius Oprea, Caius Dobrescu i Andrei Bodiu), este i cea care urmeaz cel mai ndeaproape spiritul postmodern. n volumele Xilofonul sijuventus biografismul asumat este la acelai nivel de eficien

poetic i naturalee ca n scrierile poeilor germani din Romnia, un model comun fiind opera poetic a lui Bertolt Brecht (din care este eliminat tezismul de stnga, ca i n cazul opt-zecitilor i al generaiei Beat, pstrndu-se exclusiv fora estetic). De asemenea, Frank O'Hara, cu experiena aleatoriului, a strilor i gndurilor ceoase, fugitive, nesemnificative", dar gndite n stare de urgen", este n toat poezia grupului braovean (i nu numai) o influen durabil, loan Es. Pop, de exemplu, i nscrie poezia n acelai curent biografist. n schimb, o poet impus puternic n ultimii ani, Judith Meszaros, este, ca i Cristian Popescu,
CTRE POSTMODERNISM. GENERAIA '80 165

destul de aproape ca poetic de optzeciti, de data aceasta de neoexpresionismul etic i metafizic ardelean (al unui Ion Muresan, bunoar). Prin urmare, continu i n ultima promoie de poei aspectul hibrid al poeziei practicate, ns raportul dintre direcia soft (ludic i imaginativ) i cea bard (prozaic i biografist) a postmodernismului noii poezii se schimb puternic n favoarea celei din urm. Este ns mai curnd un raport statistic, nu foarte relevant n privina valorii propriu-zise a poeilor respectivi (de altfel componenta axiologic propriu-zis nu face obiectul studiului de fa, care este unul de tipologii literare, dect n sensul c toi autorii discutai au fost alei din capul locului dintre cei mai talentai scriitori ai fiecrei direcii estetice), n concluzie, dac optzecitii au fost, chiar dac uneori inconsecvent, intuitiv, implicit, promotori autentici ai unei noi poezii i, propriu-zis, inventatori ai postmodernismului romnesc, scriitorii promoiei urmtoare au fost doar beneficiarii acestei mari cotituri. Ei au colonizat teritoriile poetice nou descoperite i au clarificat conceptele deja enunate de predecesorii lor. Prin cei mai radicali dintre ei, nouze-citii au purificat noua poezie pn la un model standard, mai avansat estetic dect al optzecitilor, dar mai srac i mai stereotip. O nou criz a poeziei are loc n anii '90 datorit impunerii cu autoritate a acestui nou model unic, n mod paradoxal mai anti-elitist, dar mai puin vandabil dect literatura optzecitilor. Nouzecitii" fac, prin urmare, o poezie optzecistm toate trsturile ei, diferenele innd de accente, i nu de mutaii semnificative. Ei snt, de fapt, continuatori, n direcia prozaizant i biografic, ai subiectivismului acestora.

Dezbaterea n jurul conceptului de postmodernism


Din toat aceast discuie a putut rezulta limpede c, dei structuri tipic postmoderne la nivelul viziunii i tehnicii artistice au existat n literatura romn, intuitiv sau implicit, cu mult nainte, abia de la jumtatea anilor '80 putem vorbi de o asumare contient a fenomenului postmodern de ctre critic i de ctre scriitorii nii. La peste un deceniu de la declanarea ei, discuia n jurul acestui concept nu sa ncheiat nc, ceea ce dovedete importana sa n cultura romn. Prima mare dezbatere a avut loc o dat cu apariia numrului special al revistei Caiete critice dedicat n ntregime postmodernismului1, n a crui prim seciune un mare numr de personaliti ale lumii culturale romneti discutau aspectele teoretice i de practic artistic ale fenomenului n literatur, muzic, arhitectur, filozofie, istorie etc., pentru ca, n seciunea a doua, s fie traduse pentru prima oar n romnete texte eseniale ale ctorva dintre cei mai importani exponeni ai postmodernismului mondial: John Barth, Gerald Graff, JeanFrangois Lyotard, Ihab Hassan i Guy Scarpetta. Urmnd acest prim exemplu, mai toate revistele romneti au preluat, cu argumente pro sau contra, dezbaterea, extinznd-o n toate zonele tiinifice i culturale imaginabile. Numere foarte consistente au dedicat fenomenului postmodern revista Xenopoliana2 din Iai, n care istorici i
1 2

Caiete critice, nr. 1-2/1986. Xenopoliana, Buletinul Fundaiei Academice A.D. Xenopol" din Iai, tom II, 1994, nr. 1-4.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

167

politologi au discutat tema Postmodernism, postcomu-nism, postistorie", ca i Euresis, cahiers roumains d'etudes litteraires*, sub sigla Le postmodernisme dans la culture roumaine". De asemenea, cursuri i seminarii despre postmodernism au fost inute la multe faculti filologice, mai ales n Bucureti, Cluj, Braov i Constana, i, tot n cadru universitar, au avut loc colocvii i dezbateri publice cu aceeai tematic. Publicarea unor traduceri de cri fundamentale (Lyotard, Vattimo, M. Clinescu, Toma Pavel, V. Nemoianu) si a unor studii critice autohtone pe marginea conceptului de postmodernism (Radu Lupan4, Gheorghe Perian5, Andrei Cornea etc.) au alimentat discuia, transformnd-o n cea mai pasionant dezbatere cultural a ultimului deceniu. La ea au participat practic toi teoreticienii importani ai momentului i o mare parte dintre artiti, din toate generaiile i toate zonele culturale, nainte de a trece la analiza acestei dezbateri, subliniez nc o dat c opiunea pentru postmodernism (i, implicit, pentru postmodernitate ca mod de existen care-1 face posibil) nu

se reduce doar la asumarea unui model cultural, ci reprezint o angajare existenial, politic, moral i filozofic ntr-o lume a democraiei liberale i a societii civile, cu tot corolarul ei de caracteristici: toleran, drepturi ale omului, pluralism cultural, civism etc. Este cu neputin acceptarea, fie i doar la nivel cultural sau literar, a atitudinii postmoderne de ctre un adept al naionalismului, tribalismului, ovinismului sau discriminrii minoritilor naionale, rasiale, sexuale etc. Un foarte interesant articol care discut cariera conceptului de postmodernism n cultura romn i aparine Magdei Crneci. The Debate Around Postmodernism in Romnia
3 4 5

Euresis, cahiers roumains d'etudes litteraires, nr. 1-2, 1995. Moderni i postmoderni, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1988. Scriitori romni postmoderni, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996.

168
POSTMODERNISMUL ROMNESC

in the 1980's", scris n 1994, a fost publicat mai nti n revista Romnia literar, nr. 13/1994 sub titlul Despre postmodernism n Europa de Est" i reluat n Euresis, nr. 1-2/1995, pentru a fi apoi retiprit n volumul Arta anilor '80. Texte despre postmodernism6. Articolul surprinde cu acuitate polarizarea intelectualitii romneti fa de conceptul de postmodernism n funcie de apartenena la diverse generaii i grupuri literare, de interese ideologice i strategice, de cultur teoretic i de informare. Dei poeta discut situaia acestui concept doar pn n 1990 (ea crede c dezbaterea se ncheie n 1988), panorama prezentat mi se pare verosimil i valabil i pentru deceniul urmtor, aa nct o voi urma n liniile ei eseniale, augmentnd-o cu exemple concrete ale aderenei, rezervelor sau neaderenei la concept a oamenilor de cultur din Romnia de azi. Postmodernismul, afirm Magda Crneci, a fost receptat n Europa de Est nu ntr-un mod genuin, ca orice nou concept sau curent literar, ci mai ales ca un instrument ideologic, de opoziie, fie i pasiv, evazionist", fa de realitatea politico-social a comunismului: The interest for postmodernism in these small European countries should/could represent rather a way of a mental and artistic surpassing of the local difficult socio-political conditions, it was a subtle symptom of a diffuse premonition of change."7 La ntrebarea how was it possible to exist a public cultural debate around postmodernism, vividly displayed over several years, in the Eastern European country with the most restrictive and dictatorial communist regime, in Ceauescu's Romnia of the 1980s ?"8, autoarea gsete un rspuns n ptrunderea gradual a termenului n contiina oamenilor de cultur: termenul e semnalat n presa cultural ncepnd din 1980, e
DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI
6

169

Editura Litera, Bucureti, 1996. 7 Magda Crneci, Arta anilor '80. Texte despre postmodernism, Editura Litera, Bucureti, 1996. *Ibid.,p.\21.

folosit de tinerii scriitori n 1983-1984, n 1984-1985 apar primele traduceri ale textelor fundamentale postmoderne n reviste, pentru ca abia n 1986, o dat cu apariia faimosului numr'tematic din Caiete critice, conceptul s devin fierbinte" i s suscite dezbateri pasionate. Paradoxal deci, una dintre cele mai avansate discuii din cultura romn, prima dup decenii ntregi de lips de interes teoretic, va fi purtat n cei mai negri ani ai ceauismului, cnd aparent ntreaga via naional era cuprins de nghe. Cu toate acestea, oricare ar fi explicaia acestui miracol" (iar eu am ncercat mai devreme s schiez cteva explicaii), este un fapt c, exact n acei ani de dinaintea prbuirii sistemului, the issue of postmodernism became the most serious and important debate in the Romanian culture of the postwar period"9. Dou tipuri de reacie sau de atitudine favorabile conceptului de postmodernism snt evideniate n studiul Magdei Crneci. Primul este caracteristic generaiei culturale care a eclozat n jurul anului 1960 i care tinde s neleag postmo-dernismul mai curnd ca o continuare", o completare", poate chiar o ncoronare" a modernismului, accentund mai curnd elementele de asemnare dect distana teoretic dintre cele dou concepte. Firete, consecina este c, valo-rificnd pozitiv postmodernismul, aceti autori, ntre care civa dintre cei mai importani esteticieni i critici ai generaiilor mai vrstnice, au tins s-1 extind" ctre arta anilor '60, cu rezultate mergnd de la plauzibil la absurd. For this reason" adaug autoarea studiului they gave a soft version and a weak meaning to the issue."10 Caracteristic pentru generaia sa este atitudinea criticului Eugen Simion din perioada n care acesta descoperea cu entuziasm generaia optzecist i-i punea mari sperane n ea (dup 1989, din motive mai cu seam de orientare politic, acest interes i s-a diminuat simitor). Capitolul din Scriitori

'., p. 121. 10 Ibid., P. 123.

170
POSTMODERNISMUL ROMANESC

romni de azi, IV11, dedicat generaiei '80 i intitulat Momentul '80. Poezia postmodern", afirm deschis c antologiile optzeciste exprim programatic poezia de tip biografic, un nou pact cu realul, o poezie recuperatoare, ironic, pe scurt poezia postmodemista'u. Poezia acestei generaii este ludic, ironic, respinge intolerana, emfaza poetului modernist; poetul postmodern militeaz pentru o mai mare ngduin n lumea spiritului i n lumea social; este, cu adevrat, pluralist i gndete omul poetic n alt chip dect naintaii si moderniti: un om realist, democrat, tolerant, ct mai puin retoric"13, n acelai timp ns, intuind c noul concept critic ar putea crea o tensiune de ideologie literar ntre propria sa generaie i tinerii scriitori, criticul neag emfaza poetului modernist" n cazul celor mai importani autori aizeciti, care ar fi, de fapt, mcar parial postmoderm: ne dm seama azi c poeii generaiei '60 snt cu un picior n cmpul modernitii i cu altul n afara lui. Manierismul lui Nichita Stnescu [...] nu reprezint, oare, o atitudine postmodern n poezia romneasc ? Dar barochismul (onirismul estetic) al lui Leonid Dimov ? Si ce semnificaie poate s aib ironia metafizic a lui Sorescu [...] dac nu o depire a modernitii n sensul unei noi sinteze lirice ?"14 Definit prin o etic i o estetic a seduciei, a jocului si a impuritii"15, postmodernismul este, n viziunea lui Eugen Simion (care urmeaz aici viziunea lui Guy Scarpetta), un fel de modernism fr transcenden, foarte asemntor manierismului i barocului, adic un postmodernism soft, un postmoder-nism fr postmodernitate. Din punct de vedere etic, postmodernismul ar fi un fel de nou umanism, construit pe mitul unei (imposibile, de fapt) ntoarceri: Promisiunea de a se
11 13

Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1989. n Ibid., p. 467. Ibid., p. 473. 14 Caiete critice, nr. 1-2/1986, p. 8. 15 Ibid., p. 7.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

171

ntoarce, cu o contiin mai lucid i mai nelegtoare, la ceea ce un romancier de azi numete codul existenial al omului si de a da o imagine unitar i verosimil a omului uitat n haosul fiinei lui i uitat n haosul unei istorii iraionale."16 Proza optzecist ar fi i ea esenialmente postmodern, dar mai ales prin componenta ei textualist, pe care criticul, iniiat n micrile de idei ale culturii franceze a anilor '60 si '70, o nelege mai bine: Ce nseamn, n fond, textualismul^ Un mod, nti, de a organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorial la proza autoreflexiv; predilecia pentru fragment i o nou relaie cu cititorul [...]. Pe scurt, textualismul este o form a postmodernismului n proza romneasc."17 n realitate, aa cum am artat mai devreme, textualismul este, n proza romneasc din ultimii douzeci de ani, mai curnd o component tardo-moder-nist, manifestat n practica literar mai ales la nivel micro-textual i avnd n comun cu adevratul postmodernism doar tendina ctre experimentul lingvistic i ctre imanena actului scriiturii. Din acest punct de vedere exist, ntr-adevr, similitudini ntre civa noi romancieri i poei francezi (Sollers, Queneau, Ricardou, Denis Roche), unii postmoderni" americani (Federman, Sukenik, Walter Abish i grupul poetic de la revista L=A=N=G=U=A=G=E) i textualitii" optzeciti. Toi snt nclinai ctre teoretizare uneori foarte sofisticat n domeniul textual, n detrimentul naraiunii clasice, aa nct scrierile lor snt destinate de cele mai multe ori unui public universitar. Caracterul evident elitist al acestor cutri le dezvluie ca manifestri de neoavangard. Un alt exemplu de nelegere n acest sens a fenomenului literar postmodern snt paginile pe care criticul Nicolae Mano-lescu i le dedic n cartea sa Despre poezie. Postmodernismul, H Ibid., p. 9.
17 18

Scriitori romni de azi, IV, p. 476. Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1987.

172
POSTMODERNISMUL ROMNESC

pentru criticul Romniei literare, este un fel de modernism mai tolerant i, prin urmare, mai eclectic: poezia postmo-dern i mprumut criteriul poeticului din aceea modern, cu deosebirea c se arat mult mai ngduitoare n preferinele i n idiosincraziile ei. Epoca postmodern nu inventeaz cu adevrat o nou poezie, aa cum inventase epoca modern [...] Atitudinea caracteristic este acum una recuperatoare [...]. Postmodernul are un punct de vedere istoric care lipsea modernului..."19 Nimic, prin urmare, despre cealalt fa a postmodernismului poetic, cea biografic, realist, oral i prozaizant,

pe care criticul avusese, de altfel, ocazia s-o observe n cenaclul pe care-1 condusese pn n 1983: Privind astfel fenomenul postmodern, nu pot accepta ideea, care circul mai ales n articolele criticilor tineri de astzi, c linia de demarcaie ntre modernitate i postmodernitate desparte, n poezia romneasc, generaia '80 de generaia '60. Chiar dac generaia '60 n-a folosit niciodat termenul [...], contribuia celei dinti la postmodernitate este considerabil."20 Mai mult, supraliciteaz criticul, ntreaga poezie valoroas de dup 1960 este, contient sau nu, o poezie postmodern"21. Dac versiunea tolerant" a postmodernismului este un fel de modernism, n schimb faa activist", histrionic (i, n mod ciudat, nc liric" i elitist dup prerea criticului) este atribuit de el avangardei: Dac, de pild, modernitii au redus poezia la o expresie aproape pur (poezia pur e opera lor), n care nu mai e loc pentru limba scris a culturii, avangarditii au nlturat practic toate frontierele din calea expresivitii : care, din punctul lor de vedere, trebuia s fie ocant, nu pur, aa nct i se ngduie (i se recomand) s utilizeze ct mai multe din registrele limbii i din stilurile ei, oralitatea i scrisul, jargonul si argoul, limbajul publicitar al reclamei i "Ibid.,p. 224. 20 Ibid.
21

Caiete critice, nr. cit., p. 55.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI 173 1 fisului, exprimrile standardizate i chiar acelea non-ver-b ale ale desenului, graficii sau geometriei [...]. Dac nu mai observm democraia de odinioar din poezie, unde nu exista specie dominant, nu sntem nici n situaia totalitarismului liric modernist. Postmodernismul e oligarhic i tolerant Menine ca esenial orientarea liric, expresia intuitiv si fantezist, dar n-are cultul puritii sngelui poetic, ca modernismul. Nu e, de aceea, att de elitist i de dificil. Coboar n strad, merge la manifestaie. Este fi, nu secret, este agresiv, persuasiv, primitiv, nu retractil, muzical, esoteric, enigmatic. E, n acelai timp, ironic, histrionic, ludic i asianic. Modernismul era fundamental serios , aticist, se juca rar, nu iubea nscenrile, cci nu iubea dialogul, ci numai monologul, confesia. n fine, intertextul i toate formele jocului cu litera(tura) snt avangardiste."22 Prin urmare, pentru Nicolae Manolescu postmodernismul nu este nici pe departe o nou literatur, i nici mcar un nou curent literar bine delimitat. Observnd corect cele dou tendine principale din interiorul postmodernismului romnesc (dar lundu-i precauia s afirme c postmodernismul nu este antimodernist, nici antiavangardist"23), Manolescu l sparge" pe acesta n dou subcurente, situndu-1 pe unul n descendena modernismului, iar pe cellalt n cea a avangardei. n acest fel, pentru critic, postmodernismul, de fapt, dispare ca problematic, el identi-ficndu-se, pur i simplu, cu poezia contemporan. Aceeai viziune soft a postmodernitii e mprtit i de un gnditor ca Andrei Pleu, a crui atitudine n aceast privin e ct se poate de tipic pentru establisbment-ul intelectualitii romneti de azi. Formal, criticul accept c A fi contemporan nseamn, la aceast or, a fi post-modern"24. Postmodernismul ns nu e o nou lume, ci un nou mod de
22 23

Despre poezie, pp. 106-107. Caiete critice, nr. cit., p. 55. 24 Andrei Pleu, Inevitabilul postmodern", n Caiete critice, nr. cit., p. 47.

174
POSTMODERNISMUL ROMANESC

a privi ... modernitatea, excizndu-i, totodat, obositoarea goan dup noutate: Iar a fi post-modern [...] e a-i rec-tiga, dinaintea modernitii, obiectivitatea. Nu a fi anti-mo-dern. Dar a depi fanatismul modernului, a sta, n sfrit, locului, renunnd la hruiala perpetu a unei nnoiri obligatorii."25 Noul curent nu e de dorit, e doar inevitabil", repulsia criticului fa de el convertindu-se n aciuni aproape magice de eufemizare. Nu e, de fapt, nimic nou sub soare, ci doar o reiterare a vechiului asianism ce se mai manifestase cndva n manierism i baroc. Postmodermi snt, mai curnd, alexandrinii sensibilitii moderne"26, autori ai unei dubioase aciuni persuasive: Pentru artistul post-modern, problema nu e a educa publicul printr-o sermonizant severitate, ci a-l seduce."27 n definitiv, postmodernismul se reduce pentru autorul articolului la excesul seduciei" vzut ca urmare legitim (dar ineficient) a excesului nsingurrii"28 din arta modernist, ambele condamnabile n msura n care umbresc vigoarea ascendent a ideii", singura dimensiune la care criticul pare sensibil. Cum nici mcar modernismul, ale crui afiniti cu metafizica snt cunoscute, nu i se pare lui Andrei Pleu destul de filozofic, e de la sine neles c, dei inevitabil, postmodernismul nu poate fi, nici pe departe, arta mult ateptat. Aceasta, arta mare", este, ntot-

deauna, expresia unei contiine siderale a lumii. In consecin, nu spiritul practic i nu surescitarea imaginaiei snt calificrile reale ale artistului, ci tocmai sideralitatea, nelegerea lumii ca loc de promenad al unei meta-lumi"29. O asemenea exigen, firete, aproape c exclude cu totul arta din viaa spiritului uman, idee comun astzi ntre intelectualii romni de descenden noichist, orict de liberali pot aprea.
25
26

Ibid., p. 47.

Ibid. 27 Ibid., p. 50. 28 Ibid. 29 Ibid., p. 51. DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

175

Postmodernismul cade i el la acest examen, o dat cu modernismul, ntr-o apocalips a modernitii: post-moder-nismul, care, spre deosebire de modernism , recupereaz dimensiunea istoric a artei i se rentlnete cu natura, r-mne _ ca i modernismul strin de sideralitate , sau locuit numai de aspiraia ei vag."30 O sceptic este i Monica Spiridon, cercettoare informat n domeniul teoriei literare, aparinnd, ca atitudine fat de problemele literaturii, no man's land"-ului anilor '70 dar nclinat, ca aproape toat promoia sa, mai curnd spre generaia precedent dect spre optzecism. La fel ca unii dintre criticii mai vrstnici la care m-am referit, Monica Spiridon sublimeaz n ironie i sarcasm teama n faa provocrii postmoderne. Postmodernismului i se neag de la bun nceput existena real" (la fel de real ca a avangardei sau a modernismului): nu este vorba, la urma urmelor, dect despre un mit cultural: Postmodernismul care tulbur pe unii i irit pe alii va putea s intre n dicionare i n anale, ca un veritabil MIT CULTURAL de sfrit de mileniu."31 Astfel eufemizat, el pare mai puin capabil s discrediteze arta mare", pe care o provoac printr-o democraie bun oriunde n afara spaiului artistic: Pluralist, tolerant i eclectic, postmodernistul tinde s ntoarc pe dos negativismul monist pe care l prizase modernismul. Dar poi s negi negativismul fr s cazi n acceptarea fr discriminare: arta consolatoare , duminical, consumul, pe care le respinge cu ndreptire i oroare avangarda ?"32 De ce pluralism ar nsemna neaprat acceptarea tuturor felurilor de art, de ce toleran ar nsemna anything goes", iar eclectism amestec lipsit de discernmnt autoarea articolului nu ne spune. Avem aici, de fapt, un punct de 30 Ibid.
11 32

Monica Spiridon, Mitul ieirii din criz", n Caiete critice, nr. cit., p. 78. Ibid., p. 86.

176
POSTMODERNISMUL ROMANESC

vedere conservator, care mprtete din plin oroarea pe care avangardele ar avea-o pentru arta de consum. Genurile marginale, reciclate de autori postmoderni ca Mrquez (subiectul Dragostei n vreme de holer este unul accentuat melodramatic, de telenovela sud-american), Llosa (n Mtua Julia i condeierul kitsch-ul serialelor radiofonice este dilatat pn la monstruozitate), Eco (Numele trandafirului este unpolicier metafizic), Kurt Vonnegut Jr., obsedat de SF i, de altfel, de mai toi romancierii americani, mereu n cutare de domenii nc neexplorate, dispreuite de cultura elitist a modernismului, snt enumerate repulsiv de Monica Spiridon, care mprtete teama atavic a aristocraiei n faa nvlirii neamurilor proaste" n salon, la ora ceaiului: Istorisirile de aventuri i neosentimentalismul domestic [...]; metaficiunea; pornografia simbolic, literatura n argou i metafizica poliist; SF-ul i neorealismul fotografic; mitologia livresc, genul autobiografic n toate formulele, onirismul i fantezia filozofic .a.m.d. toate acestea ncap, fr mofturi, sub genericul Postmodernismului [...]. Dac aa stau ntr-adevr lucrurile, nu ne mir ngrijorarea acelora care amenin c Postmodernismul va deveni o revoluie fr model, iar heteroglosia i eclectismul creaiei au s sfreasc n... babilonie "^ De altfel, n spaiul romnesc postmodernismul lipsete cu desvrire: Nu cred c avem o literatur postmodernist i cu att mai puin o generaie de autori postmoderni (s nu se supere tinerii scriitori din anii '80 )"34, ceea ce nu-1 mpiedic s fie sublim n opera unui autor... aizecist: la Marin Sorescu exist mai mult ca oriunde o deschidere spre spiritul paradoxal si ntors al Postmodernismului" ! Civa ani mai trziu, ntr-un articol care trece n revist cteva puncte de vedere eseniale n privina acestui fenomen cultural, tonul autoarei se linitete i atitudinea sa devine mai tolerant, ns impresia de

33

Ibid., pp. 89-90. "Ibid.,p. 91.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

177

incomprehensiune rmne la fel de puternic. Autoarea vi-n continuare la soluii simple, necontradictorii, la
Std-Z-d A-" i -

provocrile lumii artistice de azi, a crei enorma mtricare refuz s o observe: postmodernism covers an area of cultural facts impossible to mater with the use of a single reference system."35 Indeterminarea i perspectivismul specifice acestui curent artistic o fac pe autoare s revin mereu i mereu la principala acuzaie adus postmodernismului (e drept, mai ales de ctre cei neavizai, dar iat c nici lectura unui vraf de cri nu te scutete neaprat de nenelegere), i anume c sub acest nume se poate ascunde orice: Today, postmodernism means Everything an antiphrastic variant of Nothing."36 Monica Spiridon are ns dreptate cnd afirm c postmodernism is first and foremos't a particular way ofseeing. It resides in the lens we see it through and its only touchable reality is to be found in the very studies on postmodernism"37. Cu adaosul c toate fenomenele lumii reale au exact aceeai realitate... Mai moderat este n discutarea conceptului Livius Ciocrlie, fr-ndoial un mai bun cunosctor al fenomenului literar contemporan. Ca muli dintre criticii deja menionai, i el triete sentimentul c epoca modern s-a ncheiat"38 i c postmodernismul e un spirit nou, att n continuitate, ct i n restabilirea unor valori"39. Dar tocmai aceast fraz arat c se imagineaz un postmodernism retractil, cuminte, respectuos cu valorile trecutului. Aceeai variant soft" este deci preferat i de criticul timiorean. In privina literaturii tinere, el o situeaz corect n opoziie cu modernismul generaiei anterioare, dar calitile tinerilor autori (i care snt, n acelai
35 36

Monica Spiridon, Postmodernism Is Elsewhere", n Euresis, nr. cit., p. 78. Ibid., p. 77. 37 Ibid., p. 83. Livius Ciocrlie, Presupuneri despre postmodernism", n Caiete critice, nr. cit., p. 13. 39 Ibid., p. 15.

178
POSTMODERNISMUL ROMANESC

timp, trsturi ale postmodernitii) i se par un pericol", presupoziia criticului fiind c aceste caliti nu snt suficiente pentru crearea unei arte mari", etalonul etern al intelectualilor din generaiile mai vrstnice: n rsprul acestui roman devitalizat s-a produs recrudescena prozei scurte. Renunnd la cadrele fixe ale realului i la problemele lui nevralgice, autorii ei pot s par cantonai ntr-o lume mic i lipsit de sens. Pericolul lor este s fie prea mulumii de nelegerea teoretic a literaturii, de mintea lor vie, urechea bun i ochii foarte ateni."40 Afirmaia global a lui Nicolae Manolescu c literaturaTte dup 1960 este n ntregime postmodern se regsete, de data aceasta en detail, ntr-un articol al lui Marcel Cornis-Pope41 n care criticul american citeaz nu mai puin de cincizeci i trei de nume de autori contemporani care ar fi postmoderni, ntre care scriitori din toate generaiile active i care nu au, de multe ori, nimic n comun: loan Buduca, Monica Spiridon, Radu G. eposu, Mircea Mihie, Vasile Popovici, Christian Moraru, loan Holban, Doina Uricariu, M.H. Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olreanu, tefan Bnulescu, Mircea Ciobanu, Sorin Titel, Constantin oiu, George Bli, Ion Mircea, Adrian Popescu, Nichita St-nescu, Marin Sorescu, Mircea Ivnescu, Ileana Mlncioiu, Daniela Crsnaru, Dorin Tudoran, Mircea Nedelciu, Gabriela Adameteanu, loan Groan, Sorin Preda, Gh. Crciun, Constantin Stan, Daniel Vighi, Mircea Dinescu, Mircea Crtrescu, Florin laru, Matei Viniec, Nichita Danilov, Angela Marinescu, Petru Romoan, Ion Murean, Marta Petreu, Denisa Comnescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleu, Sorin Vieru, Dan-Silviu Boerescu, Teodor Baconski, Vlad
id., p. 17. 41 Marcel Cornis-Pope, From Aesthetic Resistance to Cultural Reformation: Postmodern Dialogics in Eastern Europe before and after 1989", n Euresis, nr. cit., pp. 137 i urm.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

179

Niculescu etc. n felul acesta se acrediteaz ideea c totul e postmodern", iar discuia teoretic devine inutil. Oarecum paradoxal42, criticul Ovid S. Crohmlniceanu este mai bine orientat n aprecierea celei mai noi literaturi romneti, dei este mai n vrst dect cei citai pn acum. Lui i datorm una dintre cele mai reuite expresii definind dificultile abordrii postmodernismului de ctre critica romneasc: acesta e monstrul de la Loch Ness al criticii contemporane, tot mai muli ini declar c 1-au vzut cu

ochii lor, dar dau fabuloasei lui nfiri descripii absolut diferite"43. Spre deosebire de Eugen Simion sau de Marin Mincu, el a vzut bine originea textualismului optzecist i i-a neles att punctele de interes (mai ales teoretice), ct i sterilitatea. Postmodernismul prozei desantiste nu poate fi redus la textualism, dimpotriv, el este un fenomen literar pozitiv", care se raporteaz prin negaie la pseudoavangarda formalist care face de cteva decenii ravagii pe malul stng al Senei sub felurite denumiri, nouveau roman , telquelism , destrucionism "44. Desantitii patronai de critic snt, n majoritatea lor, departe de acest terorism intelectual formalist i abstracionist"45, rmnnd mai apropiai de ceea ce aproape toi criticii mai vrstmci definesc (intuitiv, n lipsa unor mijloace mai adecvate) drept plcerea textului": Toi recupereaz ironic tradiia, snt plini de inventivitate, ludici,
42

Dar nu inexplicabil: mentorul Junimii" bucuretene optzeciste a avut de fcut fa, de-a lungul anilor, unor interminabile discuii teoretice mtre prozatorii acestui cenaclu, lucru care se ntmpla mai puin la Cenaclul de luni", unde practica literar prevala. Pe de alt parte, criticul este departe de a fi, prin formaie, un clinescian" de fapt, lovinescian asemenea celor doi citai mai sus, aa nct influena modernismului asupra sa a fost mult mai redus. Ov. S. Crohmlniceanu, Postmodernism: ce se spune i ce nu", n Caiete critice, nr. cit., p. 10. ., p. 10. ., p. 11.

180
POSTMODERNISMUL ROMNESC

cultiv anti-iluzionismul realist [...], exercit o aciune de rectigare a publicului prin seducere."46 Definii astfel, tinerii prozatori snt apropiai noilor ficionari americani. Crohmlmceanu observ i opoziia esenial dintre proza scurt desantist i romanul anilor '70, care mbina n mod ciudat modernismul expresiei (la Ivasiuc, Breban, Bli sau D.R. Popescu) cu documentarismul istoricosociologi-zant al coninutului: Notele postmodernismului se pot distinge, totui, n proza tinerilor, desantitii, dar i Adina Keneres, loan Groan, tefan Agopian .a., aprute ns ca o reacie la obsesia documentarist foarte pronunat a romanului nostru din ultima vreme, mpotriva ambiiei sale de a se substitui istoriei mai recente snt reactivate ficiunea, construcia, vocea auctorial [...]. Textualismul , n nelesul lui programatic, luat drept principiu sacrosanct i tratat fr humor, e motenirea telquelist ."47 De departe cel mai informat dintre criticii generaiei aize-ciste n privina teoriei literare postmoderne este Mircea Martin, care, n eseul En guise d'introduction: D'un post-modernisme sans rivages et d'un postmodernisme sans postmodernite"48, arat adevratele dimensiuni ale fenomenului. Le modernisme est donc une prtie du postmodernisme"49, afirm tranant criticul, care deplaseaz ferm centrul de greutate al postmodernismului teoretic, ideologic i de practic literar ctre generaia anilor '80. Dei congener cu Eugen Simion sau cu Nicolae Manolescu, Mircea Martin nu cade n capcana folosirii termenului depostmo-dernism cu o conotaie axiologic i rezist, prin urmare, tentaiei de a-1 extinde pentru acoperirea strategic a generaiei '60: Le jeunes auteurs des annees '60 se sont battus pour la restauration des droits l'imagination, la metaphore
^ Ibid.,-p. 10. 47 Ibid., p. 12. 48 Aprut n Euresis, nr. cit., p. 3. 49 Ibid., p. 5.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

181

r la fiction, pour la reconnaissance de la specificite et de a gratuite esthetiques, en general, mais Ies formes qu'ils revivaient et recreaient appartenaient deja au modernisme"50; l'action de recuperation de la generation des annees '60 n'a rien d'une attitude postmoderniste; c'est plutot le retour une relative normalite."51 Modernismul aizecitilor nu mai este privit ca o retardare ruinoas i nu are nimic de-a face cu valoarea poeziei lui Nichita Stnescu i a congenerilor si. Este un fapt care ine de o cartografie poetic, de o tipologie literar. Dei ntre 1960 i 1980 au existat tendine divergente (i criticul citeaz ca scriitori anti- (sau ne-jmoderniti pe Mircea Ivnescu, Leonid Dimov, M. H. Simionescu i coala de la Trgovite", M. Sorescu, E. Brumam, V. Mazilescu, D. epeneag etc.), pn n 1980 tendina principal a literaturii romne a fost modernismul. Generaia '80 este cea care va declana, contient, dezbaterea n jurul postmodernismului i se va angaja ntr-o practic literar programatic postmodern: Ce qui est sur, c'est que, dans la litterature roumaine, l'affirmation du postmodernisme coincide avec l'affirmation de la generation des annees '80. Que le postmodernisme ait ete discute et accredite en Roumanie, ii le doit la contribution artistique et theorique des quatrevingtards."52 Ce n'est que chez Ies auteurs de la generation des quatre-vingtards que l'on trouvera une conscience postmoderniste; ils ont meme uti-lise l'engrenage ideologique et methodologique du

postmodernisme pour l'opposer aux inerties modernistes de leur confreres plus ges. La dispute Postmodernisme/Moder-nisme prend chez nous allure de lutte pour le pouvoir entre la generation des annees '80 et celle des annees '60."53 Acest caracter ideologic al postmodernismului optzecist, care 50 Ibid., p. 11.
51 52
53

Ibid., p. 13. Ibid., p. 12.


Ibid.

182 POSTMODERNISMUL ROMNESC l arat ca pe un element activ al schimbrii n plan cultural, este dublat de un spirit de frond, ale crui origini snt depistate corect de Mircea Martin n influena micrilor de la sfritul anilor '60 din Statele Unite i Europa vestic: hippy, Beat Generation, Flower-power, New Age etc.: Le modele lointain qui fascinait Ies jeunes ecrivams l'epoque etait celui de la litterature underground et de la contre-culture. Le postmodernisme etait la une fois de plus avec son offre."54 ntregul eseu al criticului dovedete c nu exist un determinism ngust al apartenenei la o generaie sau alta: buna priz la o problematic de actualitate este, pn la urm, o chestiune de informare. Prin urmare, cu excepiile artate, generaia critic a anilor '60 rmne solidar cu sistemul de valori instituit de ea nsi, i care e un sistem (neo)modermst. Discursul ei teoretic n privina postmodernismului arat efortul de a asimila o noutate teoretic la mod", fr un real apetit n privina literaturii postmoderne propriu-zise. Nici una dintre adevratele premise filozofice ale acesteia: nihilismul constructiv, dispariia metafizicii, sentimentul de irealizare, sfritul is-toricitii, perspectivismul i indeterminarea, nu este cu adevrat pus n lumin, ele fiind substituite cu cteva trsturi estetice de suprafa familiare din categoriile negative" ale lui Friedrich asemntoare omoloagelor lor din modernism i neoavangarde (dar... non est idem si duo dicunt idem\): ironia, umorul, plcerea textului etc. De fapt, n imposibilitatea recunoaterii algoritmului postmodern, criticii aizeciti privesc textele cele mai avansate teoretic din literatura contemporan ca pe nite produse eclectice, ambigue estetic, a cror valorizare este dificil. Frustrarea n faa lor arat c, de fapt, esenial este atitudinea existenial i estetic a criticului. Fr o schimbare de atitudine filozofic fa de realitate i estetic fa de obiectul de art, poemul sau
DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI 183

mnui postmodern vor rmne ntotdeauna, n ciuda bunvoinei i deschiderii criticului, doar pe jumtate nelese. Dac atitudinea generaiei mai vrstnice de critici (am citat doar cteva exemple semnificative) fa de fenomenul postmodern este una care accentueaz continuitatea cu trecutul si caracterul soft al schimbrii vzut doar ca o deplasare de accente , viziunea criticilor optzeciti (de asemenea universitari n marea lor majoritate) tinde s marcheze ruptura fa de modelele teoretice anterioare. Postmodernismul este, pentru cei mai muli dintre ei, o adevrat schimbare de paradigm cultural, semn al intrrii ntr-o nou lume, lumea postmodern. Este versiunea hard a teoriei literare postmoderne n spaiul romnesc, versiune care, dei neconfirmat nc pe deplin de practica artistic (n general mult mai puin coerent dect modelele teoretice), tinde s se impun, n aceast perspectiv, scrie Magda Crneci n continuarea articolului menionat, postmodernismul presupune the refusal of the high , pure, abstract modernist forms; a new opening toward the surrounding reality, toward the authenticity of the real human person; the strive to regain and express all the levels (biological, biographical, sexual, social, cultural, spiritual, etc.) of the human exis-tence; a new realistic style affirming the democratization of the artistic language; but at the same time an appropri-ation of a large cultural storage of styles, themes and tech-niques, taken from the naional and internaional tradition, utilised in an ecclectic manner"55. Ca trsturi ale noii arte postmoderne, autoarea menioneaz: narrativism and mul-tistylism in poetry, biographism and irony in criticism, textualism and intertextuality in prose, savage figurativism and neo-expresionism in the visual arts"56. Sinteza celor dou mari zone ale postmodernismului literar n spaiul
54
55

Ibid., p. 9.

Magda Crneci, op. cit., p. 123. 56 Ibid., p. 124.

184
POSTMODERNISMUL ROMANESC

romnesc, cea imaginativ, ficional i pluricultural i cea biografist i hiperrealist, radiaz foarte convingtor din textul poetei care, alturi de Ion Bogdan Lefter, Cristian Moraru, Ioana Prvulescu,

Ion Manolescu sau Carmen Matei Muat, a fost n ultimii ani una dintre cele mai active militante pentru mpmntenirea" n cultura romn att de conservatoare a fenomenului postmodern. Aa cum am mai artat, solidaritatea de grup a generaiei optzeciste, frapant pentru o privire exterioar, a fost ntotdeauna, de fapt, neltoare i a devenit tot mai lax pe parcursul anilor. Este semnificativ faptul c exact n perioada 1983-1984, cnd n contiina autorilor i a criticii apare conceptul de postmodernism, istoria generaiei '80 ca fenomen viu si progresiv ia, practic, sfrit. Stilul optzecist este, de fapt, fixat i n poezie, i n proz nainte de apariia la optzeciti a unei contiine postmoderne, aa nct, paradoxal, cea mai postmodern" grupare artistic a contemporaneitii romneti se afl, de fapt, pe drumul ctre postmodernism... Apariia n zona romneasc a conceptului de postmodernism a fost, de aceea, un oc pentru optzeciti, acionnd ca un catalizator al identitii artistice a acestora. Intuiii autodefinitorii vagi (priza la real", co-borrea poeziei n strad", noua sensibilitate") sau neltoare (ingineria textual" a lui Mircea Nedelciu) snt acum nglobate ntr-o paradigm filozofico-estetic vast, care le confer deodat semnificaie i coeren, ntre 1984 i 1988 optzecitii afl c de ani de zile, asemenea domnului Jour-dain, fceau literatur postmodern fr s-o tie. Nu toi autorii generaiei '80 au fost pregtii pentru acest oc teoretic. Confruntarea cu noul concept a scos n eviden indiferentismul teoretic i ideologic al unora i mai ales disensiunile serioase dintre capetele teoretice" ale optzecismului, datorate mai ales unor vechi rivaliti n plan literar. Aspectul mozaicat" al grupului optzecist nu se atenueaz prin umbrela teoretic a postmodernismului, care de fapt reactualir

DEZB ATERE A N JURUL CONCEPTULUI


3-** ^-/^i
r

185

mnfruntri mai vechi, furniznd un nou arsenal de


,. r i ^ 'l*

umente. Magda Crneci distinge, astfel, in articolul ei, d u tipuri de raportare a optzecitilor la postmodernitate, iul pro (i chiar entuziast-militant: au aprut, de altfel, ii '90 si primele manifeste postmoderne) i altul contra in an . . A .. 1 i ! ~ j ( sau, cel puin, rezervat i sceptic in privina valabilitii demersului postmodern). Dac Ion Bogdan Lefter i Ion Manolescu, fiecare cu o viziune proprie despre fenomen, snt principalii teoreticieni care susin noua viziune literar (ultimul este si un fervent i avizat practicant al scriiturii postmoderne n proz), campionul" opoziiei rmne Alexandru Muina, secondat pn la un punct de discipolul su ntru poezie, Caius Dobrescu. Ion Bogdan Lefter este, n cadrul generaiei sale, o contiin teoretic lucid i eficient. Originalitatea sa const mai cu seam n viziunea nonconformist a macrostructu-rilor literare (tipologii, mentaliti, canon literar etc.), pe care le organizeaz diacronic dar i sintagmatic asemenea unor romane de idei". Textul su din faimosul numr al Caietelor critice se intituleaz, de altfel, chiar aa57 i debuteaz prin evidenierea srciei imaginaiei autorului" (recte: critica romneasc de dup rzboi). Non-apetitul conceptualizant" al criticii postbelice, creia i cam lipsesc n perioada de dup rzboi conceptele proprii"58, se mai salveaz doar prin tipologia manolescian a romanului (cu ordinele sale: doric, ionic i corintic) i prin teza ntoarcerii autorului", datorat lui Eugen Simion. Trecnd n revist literatura postbelic, Lefter remarc existena unor zone marginale/marginalizate i-i propune s caute acolo germenii nnoirii: Nu am nici o rezerv n a admite c se pot rosti n legtur cu nceputurile postmodernismului rom7

Ion Bogdan Lefter, Secvene despre scrierea unui roman de idei", n Caiete critice, nr. cit., p. 138. 58 Ibid., p. 138.

l86

POSTMODERNISMUL ROMNESC

nesc multe nume de autori de toate vrstele [...]. Primii mari scriitori romni postmoderni trebuie, n orice caz, cutai n acele zone, pn mai ieri ex-centrice (eu cred c ei snt Radu Petrescu, Leonid Dimov i Mircea Ivnescu)."59 Adugndu-i pe aceti autori la experienele literare recente, criticul consider c deja textele acumulate pot defini o orientare literar, pe care o afirm cu fermitate: eu unul cred n necesitatea de a ne elabora conceptul unuipostmo-dernism romnesc"60. Apariia bizar a unui al doilea modernism" n cultura romn de dup rzboi, i care a inhibat, marginalizat si escamotat fenomenul normal" postmodern, este prezentat i de Ion Bogdan Lefter drept o anomalie literar produs n condiiile izolrii lumii comuniste: Mai mult, atunci cnd hiatul s-a nchis, literatura romn a revenit spontan si cu entuziasm la structurile modern(ist)e, redescoperite drept forme artistice proaspete. Chiar dac semnele tranziiei spre altceva n-au ntrziat s apar, ba chiar s-au ndesit n anii '70, direciile principale ale literaturii romne dintre 1960 i 1980, de la euforia

aizecist la estetismul aptezecist, au fost limpede moderniste."61 n discutarea textului lui Nicolae Manolescu Planeta ascuns, n care acesta ncearc s clarifice relaiile dintre modernism, avangard i (ntr-un plan secundar) postmodernism, Lefter observ judicios eroarea apropierii acestuia din urm de modernism: Cred c accentele trebuie puse invers, apropiind avangarda de modernism si deprtnd postmoder-nismul de avangard."62 De fapt, arat el, modernismul si avangarda, dei distincte, au trit n simbioz, fiind contemporane, n prima jumtate a secolului nostru. Necesitatea unei distincii suficient de convingtoare apare mai ales n cazul relaiei de consecuie dintre modernism i postmoderDEZB ATEREA N JURUL CONCEPTULUI 187

si aici criticul vine cu cteva propuneri": 1. Dup Mace'donski poezia romn devine modernist; 2. Modernismul se epuizeaz n anii '60 i 70; 3. Cu ceva rdcini (poate) chiar nainte de al doilea rzboi si cu simptome tot mai frecvente n anii '70, se produce ctre 1980 n literatura romn trecerea spre altceva , spre o structur consecutiv modernismului i pe care am numit-opostmodemism."6* Noua paradigm este definit n termeni foarte asemntori cu ai Magdei Crneci din textul citat, realiznd de asemenea o sintez (specific, se pare, postmodernismului romnesc, mai ales n avatarul su optzecist) ntre un nou realism" i o nou fantezie": n planul atitudinii auctoriale o tendin de rectigare a valorilor umane, personaliste , o nou deschidere ctre real, ctre autenticitatea lumii i a fiinei care (se) transcrie; iar n planul mecanismelor poietice, plasarea la un nou nivel al contiinei critice ncorporate n text [.. .J, o nou stilistic realist , afirmnd o democratizare a limbajului literaturii [...], i subordoneaz o vast aciune de recuperare, recondiionare si refolosire a depozitului cultural existent, ntr-o deschidere fr precedent ctre toate stilurile si toate manierele"64. Din definiie nu lipsete aspectul hedonist, remarcat n acest stadiu al discuiei este prima dezbatere pe aceast tem din cultura romn de mai toi interlocutorii: Exist totodat o jubilaie a evadrii din constrngerile modernismului, o bucurie a destinderii creaiei, devenite compatibile cu zmbetul, cu umorul liber i la urma urmei cu orice procedeu de captare a cititorului."65 Articolul lui Ion Bogdan Lefter e, de rapt, o concentrare a viziunii despre postmodernitatea romneasc mprtit de cei mai avizai dintre colegii si de generaie. Dei se mrginete la o discuie imanent literaturii i coboar doar accidental la fundamentele estetice
59 63
64

/^W.,pp. 139-140. 60 Ibid., p. 140. Ibid., pp. 143-144. 62 Ibid., p. 147. Ibid., p. 148.
Ibid.

65

Ibid., p. 149.

188
POSTMODERNISMUL ROMANESC

cu att mai puin la cele filozofice ale problemei, eseul t-nrului critic are calitatea claritii i a puterii de convingere. Afirmaia tranant c, la 1986, exist un postmodernism romnesc, aparinnd lui Lefter i colegilor si, a fost, n acel moment, tonic pentru apetitul teoretic al criticii noastre, care a nceput s priveasc fenomenul cu pasiune, hot-rt chiar ca, dac se va dovedi c el nu exist, s-1 inventeze. In deceniul care a urmat puine snt studiile despre literatura ultimilor douzeci de ani care s nu se raporteze, pro (de cele mai multe ori, chiar dac superficial, eventual doar n vreun titlu eyecatching^) sau contra, la noiunea de postmodernism. Radu G. eposu, autor al unei cri cu un titlu foarte comercial despre generaia '8067, este i el un comentator sporadic favorabil postmodernismului. Meritul lui este de a nu confunda, asemenea altora, postmodernismul cu optze-cismul. Primul, arat el, are n urm o istorie mai lung dect s-ar putea crede: c'est dans la transcendence du type culturel d'Arghezi que sont nes Ies demons espiegles du postmodernisme, pitres de l'immanence et des conventions artistiques."68 O ntreag pleiad de scriitori postmoderni, pe jumtate ignorai de critic i de public, au scris pe dedesubt" de-a lungul lungilor decenii de dup rzboi, fiind considerai de eposu drept veritabili prini con66

ntr-adevr, cartea lui Gheorghe Perian Scriitori romni postmoderni nu cuprinde, de fapt, n corpusul ei nici o referire la conceptele post-moderne. Volumul este, pur i simplu, o culegere de cronici publicate n prealabil n revista Vatra despre poei i prozatori optzeciti. Unii dmtre acetia, cum am artat, snt departe de a putea fi considerai postmoderni, maniera lor innd mai degrab de modernism, expresionism, neoavangarde, suprarealism, realism prozastic etc.: Viorel Murean, Ion Murean, Mircea Petean, Matei Viniec, Mariana Marin, Marta Petreu, Aurel Pantea, Clin Vlasie, Cristian Teodorescu etc. 67 Istoria tragic i grotesc a ntunecatului deceniu nou.. 68 Radu G. eposu, Le postmodernisme chez Ies Roumains. La memoire des piles des livres", n Euresis, nr. cit., p. 211.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

189

vini" ai optzecitilor: Des ecrivains comme Radu p trescu, Mircea Horia Simionescu, Tudor opa ou

Costache Olreanu, qui sont consideres comme faisant prtie de L'cole de Trgovite , puis Al. George, mais surtout n Teoeneag [ ] sont cet egard Ies veritables fondateurs, chez nous, du postmodernisme. 6 Gheorghe Crciun i Ion Manolescu snt practicanii i teoreticienii cte unui tip particular de proz postmodern, bine delimitate teoretic i care nu infirm, ci, dimpotriv, adaug alternative atractive curentului principal. Primul descoper latura textualist" a postmodernismului romnesc, mai ales n proza anilor '80. Am explicat circumstanele n care s-a produs contaminarea acesteia cu ideologia telquelist, modernist n esena ei, specific Franei anilor '60 i '70. Totui, n cazul unor prozatori de anvergur ca Mircea Nedelciu i Crciun nsui, telquelismul iniial a diminuat mult ca for ideologic la impactul cu spiritul timpului" din anii '80. Din el au rmas mai ales trsturile compatibile cu postmodernismul, i anume experimentul prozastic la nivel macrostructural (metaficiunea, bifurcarea liniilor narative, multiplicarea fihalurilor etc., aa cum se ntlnesc ele n noul roman" francez, dar i la postmodernii americani) i microstructural prin textualizarea propriu-zis. Debarasat de ideologia purist i elitist de odinioar, aciunea textual" se reconvertete ntr-un postmodernism marginal: Le postmodernisme institue la realite du texte [...] comme seule realite vraie, parce que seule l'ecriture est palpable, verifiable, consistante, libre, immediate, sure. ^'est une activite dans le langage, une construction dans l espace linguistique consciente de sa nature metareelle, obsedee uniquement de sa propre metarealite, insensible aux contraintes teleologiques de l'univers alternatif, ou Ies prosateurs realistes et modernes se sont si bien sentis. [...] O ou, probablement, la note textualiste de l'ecriture 190
\-J "fi 1 ((.Q

POSTMODERNISMUL ROMNESC

postmoderne."70 Ca i Nicolae Manolescu ns, Gh. Crciun este insensibil la caracterul radical diferit al experienei postmoderne fa de ntregul curs artistic de dup romantism, tinznd s vad n ea mai curnd o reiterare a unor forme obsolescente. Cea mai comun confuzie este cea cu neoavangardele, mai ales c servete i de concluzie a articolului: On en arrive ainsi encore une fois au caractere arbitraire. Le vacarme postmoderniste est autre chose que le spectacle syncretique dadaiste. Et cependant Ies dif-ferences ne sont pas si grandes. Le postmodernisme serat-il alors la forme discrete, mais bruyante, du neo-avant-gar-disme de nos jours ?"71 Aa cum am mai artat, dei unele forme concrete ale practicii artistice pot prea asemntoare, prpastia ideologic dintre neoavangarde i postmo-dernism devine imediat evident cnd discutm atitudinea, artistic a autorilor: neoavangardele reprezint culminarea spiritului segregaionist, antiburghez, al culturii europene de dup 1800, pe cnd postmodernismul este o asumare a democraiei de tip burghez n aspectele sale tolerante i pluraliste. Negarea violent a lumii aa cum e este nlocuit cu o fantastic remodelare. Ion Manolescu, autorul unui volum de povestiri greu cla-sificabile, ntmplri din orelul nostru72, i al romanului Alexandru, este fr-ndoial cel mai activ dintre fanii" (ca s ne situm n zona sa de limbaj) postmodernismului n cadrul tinerei generaii. Nici pe el nu-1 preocup prea mult aspectele filozofice i estetice ale fenomenului, n schimb, trsturile sale mediatice stau n centrul ateniei, alturi de reciclarea nostalgic a literaturii i artelor marginale, pentru copii i tineret", ca benzile desenate, serialele gen heroic fantasy, pulp-urile SF etc. Arta computerizat, realitatea
vi
70 71

George Crciun, Entre le modernisme et le postmodernisme", n Euresis, nr. cit., p. 193. Ibid., p. 195. 72 Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1993.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

191

tual videoclipul, ultimele dezvoltri n domeniul matev-iln'r si tiinelor exacte (teoria fractalilor i a haosului), tiLu^i > > , ,. ^ , i si anumite curente de ultima ora m artele populare (cvberpunk etc.) snt domeniile n care Ion Manolescu se mic spre o macedonskian art a viitorului". Radicalis-iu'1 su, prezent n cteva manifeste i propuneri de restructurare a canonului literar romnesc, contrasteaz de multe ori cu spiritul tolerant postmodern, aa nct tnrul critic ar putea fi definit drept un straniu avangardist postmodern". Noiunea inventat de el, textualismul mediatic", are cum se vede, puin de-a face cu

textualismul optzeci-tilor (textualism scriptural"). El exprim nevoia naraiunii contemporane de a mima" creativ artele mediatice, produse ale unei tehnologii avansate, specific postmoderne: Le textualisme mediatique ou virtuel propose un deplacement de l'accent narratif vers Ies moyens et Ies procedes de l'art cybernetique: imagerie virtuelle, simulations tridimensio-nelles, illustration fractale , jeux interactifs etc. Se syn-chronisant avec Ies dernieres evolutions de la technologie postmoderne, ii a la capacite de relancer le roman autochtone, encore tributaire de la tradition moderniste et trop peu con-vaincant dans la ligne postmoderniste du textualisme scriptural."73 ntr-adevr, evoluiile din ultimii ani n romanul romnesc confirm o schimbare de paradigm, inclusiv n sensul intuit de Ion Manolescu. Cum s-a vzut, contestri oneste ale validitii i funcionalitii noiunii de postmodernism n cultura romn au fost fcute de civa dintre foarte respectaii critici ai literaturii i artelor contemporane, mai ales dintre adepii ferveni ai modernismului reiterat al anilor '60. Ele nu trebuie confundate cu adevratele denigrri ale fenomenului de pn la revoluia din decembrie 1989, care se nscriau n activitatea ;omunisto-securist ndreptat mpotriva oricrei manilon Manolescu, La prose postmoderne et le textualisme media-"que", n Euresis, nr. cit., p. 197.

192
POSTMODERNISMUL ROMNESC

festri vii din domeniul cultural: n aceast tabr s-au situat, cum era de ateptat, reprezentanii culturii oficiale, mai ales promotorii protocronismului[...]. n opinia acestora, postmodernismul nu era dect un import cultural, o form de evazionism decadent, nociv i strin de cultura socialist autohton."74 Magda Crneci are ns numai pe jumtate dreptate cnd apropie aceast atitudine evident primitiv, comandat de culturnicii vremii, de reacia negativ a unor nume importante ale generaiei culturale mature [...], scriitori consacrai, artiti oficializai, critici influeni, oameni de cultur cu poziii sociale sau politice solide"75. Motivul principal al acestei stranii ralieri este banala nenelegere pe care o generaie deja consacrat o arat uneia n curs de afirmare, nenelegere la care contribuie resorturi psihologice diverse: automulumirea, ntreruperea lecturilor i a informrii, resentimentul pentru cei care vin" etc. Este i o distan de experien n lumea real": pn la jumtatea anilor '70, cnd comunismul i-a artat limpede, pentru toi, monstruozitatea i falimentul, sa putut crede n posibilitatea unei convieuiri panice cu acesta. Generaiile precedente au fost, mai mult sau mai puin, adaptate" acestuia. Optzecitii au fost prima generaie care a ignorat lumea comunist cu desvrire, trind, de fapt, cu totul n afara ei, n mici enclave de normalitate aproape occidental. De aceea, valorile celor dou lumi snt aproape cu totul incompatibile. Nu exist o diferen de spaiu social, cultural i mental ntre, pe de-o parte, promoiile '60 i '70 i, pe de alta, promoiile '80 i '90. Dar aceste dou blocuri culturale (i nu numai) snt desprite de grania dintre modernitate (chiar i cea teratologic, de tip comunist) i postmo-dernitate. Cum am artat tot timpul, aceast grani nu este dect statistic, pentru c ntlnim exemple strlucite de spi74

Magda Crneci, Dezbaterea din jurul postmodernismului n Romnia anilor "80", n Arta anilor '80, Editura Litera, 1996, p. 94. 75 Ihid.,p. 94.
fit"

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI


L-H^ . . . j

1 93

modern nc din anii '50, dup cum un modernism supravieuiete pn la cei mai tineri autori de azi. rTaceea nu este greu de neles de ce chiar autori bine 6 donai din generaiile precedente s-au artat refractari j1 de postmodernism. Mai straniu este c interpretri oneste ale conceptului pot fi ntlnite chiar printre op-zecisti. Nu este vorba numai despre poei i prozatori evident de alt orientare n scrisul propriu-zis, ci chiar de autori evident postmoderni, care ajung s-i conteste propria orientare din motive psihologice obscure mai curnd dect din ignoran. Am vzut cum autorii unei adevrate biblii" postmoderne n spaiul romnesc, romanul Femeia n rou, reacioneaz caustic, n chiar corpul crii, la acuzaia" de postmodernism care li s-ar putea aduce. Pentru ei, ca si pentru ali tineri autori, postmodernismul se opune literaturii angajate existenial, fiind echivalent cu superflue jocuri estetice, poate valabile n alte zone ideologice, dar nocive n Romnia, confruntat cu attea probleme. Snt reiterate locurile comune pe care critica anilor 70 le folosea pentru prozatorii trgoviteni sau pentru onirici: poezie de cuvinte", livresc", literatur devitalizat", evazionism estetic" etc. Un fel de determinism geografico-politic ar interzice apariia n

cultura romn a unor spirite cu adevrat libere de prejudecile i problematica provinciei sud-est europene n care trim, n articolul din care am mai citat, Magda Crneci arat convergena ciudat a acestor puncte de vedere cu neaoismul" (ntors, e drept, pe dos) al cul-turnicilor de altdat: Ali tineri teoreticieni, mai puin numeroi dect primii, au luat poziie mpotriva utilizrii acestui termen, dei admiteau c erau martorii unei schimbri de paradigm cultural. Din punctul lor de vedere, postmodernismul putea eticheta doar un proiect estetic de provenien occidental, ce putea fi regsit doar n unele producii marginale ale tinerei generaii : anume n acelea n, care confortul imaginar, seducia livresc i fantezia intertextual prevalau. In vederile lor, postmodernismul reprezenta de fapt o ai194 POSTMODERNISMUL ROMNESC

tudine hedonist i reacionar, mai degrab conservatoare, ba chiar conformist fa de realitatea aspr din jur. Aceti critici au afirmat chiar c acest postmodernism ar putea fi o form de diversiune estetic , prin faptul c deturna atenia cultural de la aspectele lumii reale de care lucrrile de art ar fi trebuit s se preocupe ctre lumi iluzorii [...]. Aceast atitudine critic fa de postmodernism din interiorul taberei favorabile coincidea n mod neateptat cu unele aseriuni din tabra detractorilor postmodernis-mului."76 Alexandru Muina, poet afirmat n Cenaclul de luni" i prezent n volumul colectiv Cinci, face, oarecum pe nedrept, figur de principal oponent al noiunii discutate n lucrarea de fa. Ca poet, Muina scrie o poezie de multe ori tipic postmodern, orientat ctre varianta bard a fenomenului, dar nu de puine ori cu imixtiuni de fantezie pur, lipite" oarecum n substana biografist a poemelor. Leciile profesorului navetist i mai ales poemul Budila-Express ar putea constitui un bun material didactic pentru exemplificarea trsturilor poeziei postmoderne. Cu toate acestea, de mai muli ani Alexandru Muina persist n contestarea vehement a postmodernitii i ntr-o ciudat contrapropunere pentru denumirea curentului ideologico-estetic n care s-ar situa poezia optzecist: noul antropocentrism". Sintagma e nelipsit din toate articolele teoretice (numeroase) ale poetului i, repetat nencetat, a putut fi luat n serios. Nu este locul n acest studiu nici pentru evidenierea unor motivaii subiective n adoptarea poziiei lui Muina i nici pentru o discutare n detaliu a acesteia, incluznd numeroasele inadvertene i contradicii din textele lui teoretice. O scurt privire asupra articolului su din Euresis77
76 77

Ibid., p. 94.Alexandru Muina, Le postmodernisme aux pori n Euresis, nr. cit., p. 155. :es de l'Orient",

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

195

putea da ns indicii n privina a ce nseamn, de f1 t postmodernismul pentru Muina i pentru muli alii dintre oponenii curentului. n debutul articolului, Muina comenteaz ironic adop-rea n cultura romn a unor termeni de teorie literar la mod pe alte meridiane juste au moment ou Ies Occiden-taux etaient sur le point de s'en desinteresser"78. Unul dintre aceti termeni este, firete, cel de postmodernism. nainte de a avea o bibliografie a domeniului accesibil n romnete, se discut la noi despre el, lucru inacceptabil pentru autorul articolului, care se nscrie astfel (dei, evident, resursele lui intelectuale snt mai mari) n autohtonismul nostru tradiional: De ce s deschidem umbrela la Bucureti cnd plou la Paris ?", se ntreba adesea Eugen Barbu. Dac am fi ateptat ca toate curentele literare ale literaturii romne s apar mai nti n spaiul romnesc (sau mcar s fie sincrone cu cele apusene), n-am fi avut azi nu numai postmodernism, dar nici romantism, modernism, avangarde etc. Toate ar fi fost nlocuite de diverse noi an-tropocentrisme" autohtone. Poetul se declar n continuare un diletant n domeniu (je reconnais d'entree de jeu ne pas etre ce qu'on pourrait nommer un specialiste du postmodernisme"79), dar se arat totui dornic s-i spun prerea n privina relaiei dintre poezia optzecist i la brusque mode du terme postmodernisme" (subl. a.)80. Termenul nsui i se pare lui Muina inoperant n literatura romn, pentru c: 1. Nu exist un corpus de texte literare sau teoretice n romnete din autorii strini postmoderni; 2. Fenomenele literare romneti nu snt similare (sublinierea autorului) cu cele occidentale din sfera postmodern. Este m acelai timp extrem de uor i foarte greu de rspuns unor astfel de argumente. Primul este cu totul irezonabil. Inte78 79

Ibid., p. 155. Ibid. 80 Ibid.

196

POSTMODERNISMUL ROMNESC

lectualii nu citesc numai n limba natal. Romanticii notri din secolul trecut i cunoteau pe Musset i pe Lamartine pe de rost nainte s fi avut operele lor n romnete. Ar fi fost absurd ca ei s se apuce nti s lumineze poporul netiutor de francez i apoi s scrie n manier romantic. Pe de alt parte, nu este adevrat c nu s-a tradus la noi aproape nimic din autorii postmoderni. Au existat traduceri nc din anii '70 i petele albe se umplu rapid n prezent, n privina similaritii, evident Eminescu nu este similar" cu Victor Hugo i nici Ion Barbu cu Paul Valery. Mai ales n zonele culturale marginale" marile curente din culturile mari" au ptruns trziu i n forme specifice. Una este The High Romanti-cism" i alta The Biedermeyer Romanticism", dar n esen ele snt manifestri ale romantismului. Nu a fost nevoie de un nou termen pentru a denumi romantismul rus, romn sau lusitan. De altfel, continu Muina, le terme est donc manipu-lable et en meme temps ambigu: si au debut l designau un courant artistique contemporain concret, ii a maintenant petit petit tendance designer une typologie creatrice concrete (comme le romantisme, le classicisme, le manie-risme) qui se manifeste aussi dans le cadre du modernisme, et meme avnt le modernisme; la limite, le postmodernisme devient synonime de valeur et de viabilite artistique dans la perspective de la contemporaneite"81. Dincolo de confuzii (nimeni nu a vzut vreodat postmodernismul ca pe un curent n cadrul" modernismului) i de paralogisme evidente (din faptul c postmodernismul devine un concept tipologic nu decurge, nici mcar la limite", c el va fi automat i unul valorizant), este remarcabil la Alexandru Muina obsesia manipulrii (prezent i la Mircea Nedelciu), care, de fapt, reprezint o proiecie asupra altora a propriilor fantasme ideologice. Ca i n cazul Monici Spiridon,
__________ 81

/&zW.,pp. 156-157.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

197

acterul indeterminat, difuz al lumii postmoderne i este in-ortabil lui Muina : faptul c un termen poate avea trei Sterpretri deodat i pare acestuia un adevrat scandal: 'application d'un terme qui a, d'entree de j eu, au moins trois sens differents, peut facilement j eter la confusion dans le monde qui, de toute facon, n'est pas tres clair, de nos let-tres contemporaines."82 n nici un fel nu ar putea accepta poetul realitatea pisicii lui Heisenberg, jumtate moart i iumtate vie83, cci el rmne, n cel mai pur spirit modernist nsetat de certitudini. Ceea ce Matei Clinescu numete the iig-saw puzzle fallacy" (iluzia c exist o realitate obiectiv a fenomenelor, pe care teoria trebuie s-o urmeze fidel, aa cum cel care aranjeaz un puzzle se ghideaz dup imaginea de pe cutie) se manifest i azi, ca un fenomen aproape generalizat, n cultura romn. Dup acest exordium destul de abrupt, Muina trece n revist literatura generaiei '80, ajungnd la concluzii mult mai rezonabile dect i-ar fi permis vehemena teoretic, de unde se vede c avem de-a face n acest caz cu o tipic rezisten la concept". Putem deci accepta, o dat cu autorul articolului, c nu toat generaia '80 este postmodern, astfel nct identificarea ei cu postmodernismul ar fi o greeal. Termenul e mai larg i se aplic i unor autori mai vrstnici, lui Mircea Horia Simionescu, de pild. De asemenea, vom accepta c textualismul, dei n practica scriptural poate se82 83

Ibid., p. 157. Vezi Stephen W. Hawking, Visul lui Einstein, Editura Humanitas, Bucureti, 1997, pp. 55-56. Pisica lui Heisenberg se afl ntr-o cutie nchis, cu o arm aintit asupra ei. Dac un nucleu radioactiv se va dezintegra, arma se declaneaz i ucide pisica. Probabilitatea evenimentului te de 50 %, astfel nct starea cuantic a pisicii nainte de deschiderea tiei va fi un amestec ntre starea de pisic vie i cea de pisic moart. Aceast mic fabul ar putea fi o veritabil emblem a postmodernitii, m care virtualul, indeterminatul, statisticul, istoriile multiple se substituie realitii obiective", euclidiene.

198

POSTMODERNISMUL ROMNESC

mana cu postmodernismul, este altceva dect acesta. In discutarea poeziei optzeciste ns, transpare comic de limpede motivaia drzei mpotriviri muiniene la postmodernism. Cel cu care poetul se rfuiete cu adevrat este Nicolae Manolescu, care ar fi stabilit o ierarhie oficial n cadrul generaiei, miznd mai cu seam pe poei... manieriti (Traian T. Coovei, Mircea Crtrescu, Ion Bogdan Lefter") i l-snd pe dinafar poei cu engagement existentiel Pegard de la realite"84 (Clin Vlasie, Romulus Bucur, Liviu loan Stoiciu sau Ion Murean"). La acetia din urm trebuie neaprat adugat Alexandru Muina nsui. Nu e deloc clar cu ct mai angajai existenial snt acetia fa de primii. Aa cum am artat, organizarea direciilor artistice n cadrul generaiei optzeciste e cu totul alta (de exemplu, Ion Bogdan Lefter i Clin Vlasie aparin nu unor serii diferite, ci unei direcii comune). Am

mai vzut c, dei postmodernismul optzecist cuprinde dou structuri teoretice distincte, una pluralist i virtual, iar cealalt realist-biografist, ele nu apar de obicei n stare pur la un poet sau altul. Dimpotriv, ambele snt prezente, combinndu-se pe deasupra i cu diverse ingrediente moderniste, avangardiste, suprarealiste etc. Poezia optzecist tipic nu este purist, ci sintetic, prin aceasta ctignd n complexitate i, uneori, n valoare. Exist poei mai curnd" postmoderni dect moderniti i, n cadrul postmodernismului, mai curnd" biografiti dect pluraliti. Din acest moment, grav discreditat de evidentul pri pris, articolul lui Muina devine neinteresant. Este mai mult dect previzibil considerarea postmodernismului ca un alexandrinism", nu de orice fel, ci care caractense la [...] culture de l'Occident", valorile acesteia fiind, desigur, l'economie de consommation et l'hedonisme condimente de scep-ticisme intellectuel"85, limbaj i idee la care ar subscrie orice proletcultist, din orice vreme, ncoronarea suitei de
84

Alexandru Muina, op. cit., p. 160. S5Ibid.,pp. 164-165.

DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI

199

logisme din acest articol se produce, cum se cuvine, n 1 a* unde poetul discut faimosul concept de nou antrooce'ntrism". Dup ce, pe numeroase pagini, s-a luptat cu rptroerad" a postmodernismului si a afirmat tendina i^ti<-/& r .. * eterul revoluionar al literaturii optzeciste, Muina ne dezvluie, n sfrit, c dup modernismul dezumanizant" nu va urma un postmodernism decadent, ci un nou antropocentrism", adic... un nouveau classicisme"86! No comments. Discutarea attor puncte de vedere, convergente sau divergente, n paginile anterioare ar putea prea excesiv, n realitate, ea reprezint doar o mostr semnificativ dintr-o mult mai larg dezbatere, cu prelungiri n revistele literare din Bucureti i din provincie, n discuiile din cercurile i cenaclurile literare, ca i n seminarele din faculti. C dezbaterea, de departe cea mai serioas din cultura romn postbelic, a cuprins nu numai domeniul literaturii i anelor o dovedesc numere ntregi ale unor reviste academice dedicate postmodernismului. Am citat deja revista Xenopoliana din Iai, al crei tom II, din 1994, discut relevana conceptului de postmodernism n domeniul istoriei, tiinelor politice, hermeneuticii i patristicii. Numrul, prefaat de istoricul Al. Zub, cuprinde articole, unele foarte interesante, semnate de Adrian Marino, Daniel Barbu, Andrei Pippidi, Lucian Boia, Alexandru-Florin Platon etc. Cteva titluri: Postmodernismul i valorile burgheze", Antimodernism i postmodernism n discursul teologic occidental", Neoconservatorism i reflecie postmodern", Postcomunismul cultural", Post-modernism-postistorie-postcomunism: repere semantice". Poate cel mai interesant articol rmne ns cel introductiv, al istoricului Al. Zub. Cteva aseriuni ale acestuia, pe care le citm fr comentarii pentru c privesc numai tangenial fenomenele culturale, snt edificatoare pentru elegana i curateea conceptual a distinsului istoric ieean: Cteva 86 Ibid., P. 166.
200 POSTMODERNISMUL ROMNESC concepte, strns conexate, s-au impus aproape concomitent : postmodemism, postcomunism, postistorie [...]. Postmo-dernitatea coincide n Europa de Est cu posttotalitarismul"; Cutrile cele mai ardente n noua etap snt legate de marile deziluzii produse de raionalism. Carenele acestuia n-au putut fi remediate prin alte isme din secolul nostru. Dimpotriv, ele si-au vdit precaritatea, dezvluind pn la urm trebuina unui enun holistic, capabil s sprijine o nou viziune unitar asupra lumii"; Modernismul, continu istoricul, nu mai poate servi drept paradigm pentru noile dezvoltri mondiale, ba chiar cultura modernist s-a stins", cum afirm tranant Leslie Fiedler, citat de Al. Zub, care i preia ideea: Marele proiect iluminist pare epuizat, semnul ce i se atribuise (Sinn) a alunecat n nonsens i insanitate (Wabnsinn)". Postmodernismul este o form recent de opoziie fa de acest proiect, adic fa de modernitate: Dac pn nu demult a fi premodern sau antimodern erau unicele moduri de a exprima inaderena la modernism, acum orizontul s-a extins considerabil n direcia unui postmo-dernism susceptibil de interpretri i definiii multiple, apo-retice, stimulative". Noul curent de gndire poate fi descris prin urmtoarele trsturi: depirea modernismului (Luc Ferry), indeterminare a imanenei (Ihab Hassan), pasiunea spectacolului, generalizarea secretului (Guy Debord), simulare i seducie (J. Baudrillard), individualism (A. Renaut), informatic i comunicare (G. Vattimo), lipsa reperelor de certitudine (Claude Lefort), criza identitii (Marco Turchi), inguvernabilitate politic (P. Portoghesi), sfritul istoriei (F. Fukuyama), multiplicitate i diferen (J.-F. Lyotard)". Ctigul pentru istorie al noiunii de postmodernism este considerabil, aducnd o nou concepie despre temporali-tate. Al. Zub l

citeaz n acest sens pe Jorn Russen: Textul nu mai e documentul-rege; non-scrisul (vestigii arheologice, imagini, tradiii orale) dilat domeniul istoriei. Omul deplin, cu trupul su, cu alimentaia sa, cu limbajele, cu reprezentrile sale, cu instrumentele tehnice i mentale care se schimb 201 ta ve DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI mult sau mai puin repede, tot acest material, cndva ne-ajuns s fie pinea istoricilor". O noiune fundamen-se dovedete cea A&postistorie: Noiunea depostistorie, hiculat intens n ultimul timp, e fr ndoial o expresie gndirii postmoderne, un mod specific de a pune n cauz modernismul, o reacie la distorsiunile produse de acesta n fera istoriei i a discursului istoric deopotriv. Asistm de faot la o reevaluare a epocii Luminilor, cu tot ce a nsemnat ea pentru evoluia acestui discurs i pentru gndirea omului modern n ansamblu." n fine, istoricul atrage atenia, ntru totul justificat, asupra pericolului ca i aceast noiune teoretic s fie pervertit de reflexele ideologice care au provocat un ru ireparabil n trecut: Marxitii din Occident se refugiaz acum n postmodernism, ca ntr-o nou fortrea, dup ce au uzat i compromis pe rnd alte formule. Pentru Frederic Jameson, de pild, postmodernismul nu e dect logica cultural a capitalismului trziu . nc un refugiu, nc o redut, dup alte popasuri n neopozitivism, structuralism, semiotic, textualism etc."87 Urmrind cu atenie meandrele i dedesubturile acestei dezbateri vom observa foarte repede cteva lucruri eseniale, n primul rnd, este cert c o parte din mediile intelectuale romneti, din toate generaiile, dar mai ales din cea tnr, s-a informat rapid n legtur cu tema discuiei i este n stare de un discurs coerent pe aceast tem. n al doilea rnd, acest discurs nu a pstrat o sterilitate teoretic de import", ci a fost permanent aplicat la realitatea cultural (i nu numai) autohton. Paradigma nou creat a limpezit n mare msur situaia real a lumii romneti, aa nct astzi aderena intelectualitii la postmodernism nseamn nu doar un shifting estetic n zona artelor, ci o opiune existenial i moral: acceptarea democraiei burgheze de tip occidental, bazat pe liberalism, toleran, pluralism i drepturile omului, i n
Toate extrasele fac parte din articolul lui Al. Zub, n cutarea unei paradigme", publicat n Xenopoliana, nr. cit., pp. 1-18.

202

POSTMODERNISMUL ROMNESC

acelai timp respingerea tribalismului naionalist nc att de puternic n Europa Rsritean. Poate c o specificare n plus ar trebui fcut: angajamentul n lumea postmodern ar mai putea nsemna i ieirea culturii romne din zona tradiional a influenelor vest-europene (francez, german etc.) i orientarea ei, pentru prima dat n istoria naional, ctre cultura de tip nord-american, astzi un adevrat arhetip al postmodernitii. O alt trstur evident a postmodernitii romneti este ideologizarea ei cultural. Mai muli participani la dezbatere au remarcat c termenul, departe de a fi folosit genuin, ca simplu concept teoretic, a fost, de fapt, ncrcat cu semnificaii militante. Distana dintre modernism i postmodernism a fost de multe ori adncit exagerat pentru a marca o ruptur brutal, revoluionar" (de fapt, de tip modernist-avangardist) a noilor generaii cu cele vechi. Postmodern" a ajuns s nsemne fie optzecist" sau nouzecist", fie, pur si simplu, cum remarca Alexandru Muina, valoros n contextul literaturii actuale, pe cnd modernist" (echivalent cu saizecist" sau aptezecist") e luat uneori n sensul de demodat, nvechit, lipsit de valoare. Aceste idiosincrazii snt nedrepte i regretabile n absolut. In politica literar ns care e la fel de nemiloas i de dur ca i cea adevrat" , ele snt inevitabile, cci noile micri au nevoie, dincolo de practica artistic propriu-zis (niciodat att de radical ca teoria) de o afirmare rapid, chiar i simplist, a unei identiti uor observabile. Pn n decembrie 1989, noiunea de postmodernism a polarizat dou tabere mai ales literare, unde miza era una estetic. Abia apoi s-a putut observa faptul c ea opune, de fapt, dou categorii de intelectuali, dou viziuni despre lume, dou mentaliti ireductibile: una umanist", idealist, elitist, aprtoare a valorilor absolute, a artei mari" (acestei orientri i aparin cele mai multe dintre VIP-urile vieii noastre intelectuale de azi), cealalt n rapid cretere azi datorit mai ales noilor orientri universitare i
DEZBATEREA N JURUL CONCEPTULUI
r

203

n strintate ale tinerilor de valoare - pragmatic, stag tolerant, informatizat, adept a unei definiii Atinse a fenomenului artistic. Astzi acest conflict m "Tiyat" este nc latent, dar se poate prevedea o con-"gene: deologic serioas n urmtorii ani. Dac lumea Isc va rmne ataat idealului democratic chiar i "Trmec ovitoare specifice zonei balcanice deznodata este ereu de ntrevzut. O recdere m naiona-ntoleran ar aduce ns poate, un catastrofal al treilea modernism" pe meleagurile mioritice... Partea a patra

POSTMODERNISMUL ROMNESC
Consecinele postmodernismului n istoria, teoria si critica literara
Teza central a studiului de fa, i anume aseriunea c postmodernismul nu este doar o etap n evoluia formelor artistice, nici doar un curent literar, ci o ntrerupere a acelei. ordini culturale n care este posibil evoluia formelor i curentelor literare, o convalescen" dup iluzia modernist, fcut posibil de o schimbare de civilizaie, i nu doar de cultur, este n mod egal valabil pentru faptele de practic artistic i pentru cele de teorie, n lumea postmodern artele, estetica, teoria i critica artistic par foarte deosebite fa de situaia lor n modernitatea european, de la revoluia mentalitilor din veacul al XVIII-lea i pn dup al doilea rzboi mondial, n acelai timp, statutul lor n postmodernitate seamn n mod ciudat cu cel pe care 1-au avut timp de secole naintea iluminismului i a epocii romantice, cu care ncepe modernitatea,, nainte de epoca modern artele au avut mai cu seam un caracter utilitar, n relaie strns cu alte dominante spirituale (religia, filozofia etc.) i tmznd s se organizeze n spectacole" sincretice capabile s intereseze deodat ntreaga personalitate uman. Artistul era identificat meseriailor i gratificaia pe care o primea era proporional cu bunul su renume n breasl. In mod tipic el era un decorator", obedient fa de conveniile lumii n care tria i cu care se afla, ideologic, n ieplm acord, iar arta sa era una slab", ambiental, un zntertainment creat n folosul celor care i-1 permiteau. Cu xcepia unor epoci care o anun (veacul de aur atenian sau 208 POSTMODERNISMUL ROMNESC Renaterea italian), modernitatea este cea care produce marea schimbare n perceperea sociologic a artei i a artistului, printr-un proces care seamn mai curnd cu o deraiere" dect cu un proces de continuitate. Una dintre explicaiile acestei schimbri const n faptul c epoca iluminist i apoi cea romantic au trit n acelai timp o deziluzionare religioas i o escalad compensatorie, fr precedent, a iluziei artistice.1 Este perioada n care artele se substituie, insidios, religiei n funcia de experien tare", semnificativ. Dintr-un simplu meteug, arta se transform ntr-un instrument de cunoatere mistic i metafizic. Universul artistic devine o lume n sine, ideal, autonom fa de comanda social", i care de-acum i va permite s ignore tot mai mult orice legtur concret cu lumea. Cunoaterea devine curnd autocunoatere. ns desprinderea de lumea filistin", burghez se face cu preul unei crncene automutilri. n efortul ei de purificare, arta renun, treptat, la tot ce crede a nu-i fi propriu, la speciile epice si didactice, la subiect, la decorativ, la figurativ, la cldura animal" a afectelor. Lirismul pur, care nu mai reflect nimic dect figura spiritului creator, act pur de narcisism", devine emblema poeziei moderne, de la romantism la modernism. Istoria artelor n aceast mare perioad se reduce la istoria linear, progresiv a golirii artelor de coninut uman. Tot secolul al XlX-lea i prima jumtate a secolului al XX-lea au trit mitul unei lumi n care civilizaia era centrat pe cultur, cultura pe arte, artele pe literatur, literatura pe poezie i poezia pe lirism. Acest divor ntre idealism i pragmatism, aceast schizofrenie care opune cultura civilizaiei este nsi
1

Cf. Marcel Raymond (De la Battdelaire la suprarealism, Editura Univers, Bucureti, 1970, p. 61): Cu prilejul precedentei explozii a iraionalului, n vremea Contrareformei i a artei baroce, biserica orientase, fr prea mult osteneal, pornirea mistic. Dou secole mai trziu, dup critica filozofilor , nu mai putea face acelai lucru. Ii revenea artei (ns nu numai ei) menirea de a satisface unele din cerinele umane pe care, pn atunci, religia ncepuse s le exorcizeze."

CONSECINELE POSTMODERNISMULUI

209

, njtatea, dominat de o gndire exclusivist, ierarhi - piramidal, n acest sistem idealist i elitist arta devine l ' de mntuire, asemenea misterelor antice, presupunnd l sacerdoiei din partea artistului i o iniiere laborioas, masochist, din partea auditorului. Este epoca n
U0CC/I1 ... ^ w 111

poeii, muzicienii, pictorii etc. ncep sa-i asume rolul de ofeti. Intr, pe rnd, n scen geniul, titanul, marele autor, vangardistul, spirite vizionare i revoluionare, mereu n onflict cu ierarhiile i valorile consensuale ale epocii, adic exact opusul artitilor din epocile premoderne. Stngaci i dispreuii n lumea cea comun", asemenea albatrosului baudelairian, ei triesc de fapt n lumea adevrat, tare", a artei, adic a spiritului. Refuzul orgolios al lumii reale, narcisismul progresiv al creaiei (deplasat, de la romantism la modernism, de la centrarea pe autor la centrarea pe oper) si indiferena fa de receptare snt trsturi ale artistului modern valabile de la primii romantici pn la neoavangarditii din

ziua de azi. Procesul de purificare permanent, de apropiere tot mai mare a artei de miezul" ei ideal (conceptual, metafizic, chiar matematic") era conceput ca o progresie linear, diacronic, n care fiecare etap era o treapt" ctre marea tautologie final. Baudelaire era superior" ca poetic romanticilor, simbolitii mergeau i mai departe" dect acesta, iar cu modernitii arta poeziei atinge limita absolut: autoreflectarea, meditaia vid i luminoas asupra propriei esene neschimbtoare. La fel, n pictur, emanciparea de figurativ, de subiect i drumul ctre formele pure i abstracte au fost percepute de istoriile artei moderne ca un progres" indiscutabil. Fiecare pas nainte" al experienei artistice a fost salutat ca o utate, noul devenind, de-a lungul ntregii moderniti, 'nncipalul criteriu axiologic. Fiecare nou" etap artistic 'supunea abandonarea definitiv a formelor vechi, isto-izate", dup modelul progresului tehnic, care a trimis la 2eu motoarele cu aburi cnd au aprut cele electrice. 210
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Consecinele conceperii artei ca o progresie tehnic, valoric i metafizic snt vizibile n dou direcii opuse, dar aflate pe aceeai ax temporal. Principiul progresului formelor artistice a dus, mai nti, la o reconsiderare i sistematizare a rebours a ntregului depozit artistic al umanitii pe criterii moderniste. Istoria literaturii, a muzicii, a anelor plastice capt un caracter monist, piramidal i teleologic, ilustrnd o continu i progresiv limpezire" a gndirii i practicilor artistice. Modul tipic modernist de a face istorie literar, de pild, este cel n care cei vechi snt citii prin" cei de azi, n aa fel nct edificiul literar apare oarecum rsturnat, criteriile tari" fiind specifice vrfului piramidei, de unde trimit filamente spre baz. De aici ideea, permanent prezent n filigran n gndirea modernist, de a face o istorie invers a artelor, n care primul capitol s fie dedicat contemporaneitii i s se mearg regresiv, pe criterii moderniste, ctre epocile mai vechi. De la un punct ncolo, arta nici nu mai era recunoscut ca art, intrnd la fenomene culturale" n care singurele oaze estetice erau recuperate ca expresivitate involuntar", aa cum n mtile africane putem vedea precursorii domnioarelor din Avignon. Recunoatem n toate acestea mitul iluminist al progresului ca un continuu drum al umanitii ctre ideal. Arhetipal din acest punct de vedere este Istoria literaturii romne de la origini in n prezent a lui G. Clinescu, n care, de exemplu, numele lui Arghezi i Ion Barbu snt invocate n capitolul despre primele ncercri de poezie n limba romn i unde versuri din cronicile rimate par scoase din flori de mucigai"1-' Croce i, mai trziu, Adorno au contribuit la edificarea estetismului modernist pe aceste baze ideale i absolutizante. Pe de alt parte, credina ntr-un orizont fix al valorilor a dus la absolutizarea nu numai a operelor artistice, dar i
2

G. Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent,, Editura Minerva, Bucureti, 1982, p. 51.

CONSECINELE POSTMODERNISMULUI 211 Ioanelor acestora, adic a teoriilor estetice, a istoriilor literare i a criticii. Cazul istoriilor literare este edificator. ooca modern ele s-au dorit exhaustive", avnd preten stabilesc filiaii deterministe ntre coli literare, curente, ' tori ntre care au loc influene" ce pot fi urmrite pn l capt. Hazardul nu are, practic, nici un loc n acest tip de 'storii. Exist, n fiecare, o tendin autoritarist i o vocaie autarhic. Fiecare tinde s devin unica posibil" sau unica adevrat". Operele snt, n general (Clinescu nu este, din acest punct de vedere, un caz tipic), desprinse din back-ground-ul lor biografic i social i snt interrelaionate rigid, piramidal, n arhitecturi ncremenite. A avea un loc, ct mai sus, n istoria literaturii" (conceput fie ca un fel de memorie impersonal, obiectiv i justiiar, fie ca un clasament sportiv sau un top muzical, dar n orice caz ca una singura) a devenit idealul tuturor scriitorilor moderniti. Neneles astzi, artistul i va cpta, totui, mai trziu, locul care i se cuvine pe piedestalul istoriei literaturii. El va rmne", pe cnd alii, uitai de critic, vor disprea. Idealizarea i fetiizarea se extind pn la urm la toate nivelele: marele scriitor, descoperit de marele critic, va primi un mare loc n marea istorie a literaturii, un soi de paradis unde va rmne etern, la adpost de orice primejdii. Ca orice sistem totalitar", critica modernist va reaciona disproporionat la orice ncercare, orict de timid, de modificare a sistemului de valori instituit de ea, pentru c se tie nereformabil i tie c orice fisur o poate rsturna n ntregime. Istoriile literare mari", opere de autor", cu pretenia de

a institui un sistem de valori care s reflecte realitatea", au lisparut, practic, n lume dup rzboi. Singurele relicve au rmas cele adaptate unui, la rndul su tot mai subire, uz aactic. Ele au continuat s se scrie ns n zonele n care :rnismul a supravieuit prin accidente istorice, n lumea 'a romneasc, de exemplu, a scrie o istorie complet -raturii romne este nc idealul multor critici, care
212 POSTMODERNISMUL ROMNESC

vd n aceasta o ncununare a carierei lor. Aa se face c unii dintre principalii critici moderniti Ion Negoiescu, Nicolae Manolescu sau, mai recent, Laureniu Ulici i Alex. tef-nescu au continuat, mai mult sau mai puin sistematic, s urmreasc acest el. Toate aceste scrieri, indiferent cu ct talent i discernmnt snt scrise, se afl sub semnul acelei jig-saw puzzle fallacy" despre care vorbete Matei Cli-nescu: iluzia c exist o realitate literar obiectiv pe care scrierile lor o reflect fidel. Soarta lor n postmodernitate este soarta tuturor marilor scenarii legitimizante (Ies grands recits"ale lui Lyotard): ele i pierd credibilitatea i devin, n cele din urm, obsolescente. Consensul nu se mai poate realiza nici mcar la girul unui mare critic. Aceast situaie, deplns ca o mare criz de ctre adepii modernitii care, peste noapte, s-au vzut lipsii de jaloane i certitudini, intr n paradigma faimoaselor mori" ale marilor noiuni culturale ce au nsoit n secolul nostru moartea omului nsui. Alturi de moartea filozofiei", moartea istoriei", moartea artelor" (a literaturii, a romanului etc.) s-a vorbit, ncepnd din anii '60, tot mai intens i despre moartea esteticii, a istoriei literare, a teoriei i a criticii literare. nclinaia necrofil" subiacent nu trebuie atribuit spiritului postmodern, ci modernismului trziu, care s-a complcut ntotdeauna n contemplarea voluptuoas a propriei distrugeri. Adevrul este c nici una dintre aceste entiti nu moare" cu adevrat o dat cu intrarea n postmodernitate, aa cum nu mor nici filozofia sau arta mare". Gianni Vattimo arat c aceasta din urm va continua s supravieuiasc, restrngndu-i ns tematica la trei mari subiecte: utopie, kitsch, tcere".3 La fel, fiecare domeniu mare",
3

Gianni Vattimo, Sfritul modernitii, Editura Pontica, Constana, 1993, p. 60. Interesant este c Vattimo vorbete, n contextul amurgului artelor", despre o sinucidere de protest" a artitilor adevrai", refractari la comercializare i la mediatizare, i care const n acceptarea de bunvoie a marginalitu i chiar a tcerii.

CONSECINELE POSTMODERNISMULUI

213

l cunoaterii, ntre care i cele care in de contiina eiitist, ^ continua s existe ca un caz particular al cu-^tCrat rii postmoderne. n general ns, postmodernitatea na?te-e posibilitile de cunoatere n cod propriu, produ-"'ncfmutaii considerabile domeniilor amintite. C1 r le mai spectaculoase deplasri din istoria i critica lir se produc, astfel, pe axa unor mari deosebiri dintre entalitatea modernist i cea postmodernist: monism vs. pluralism, caracter exhaustiv i unitar vs. parial i fragmentar transcenden vs. imanen, idealism vs. pragmatism etc Prin urmare, istoriile mari", naionale, normative las locul istoriilor multiple, paralele, alternative, fiecare cu criteriile ei i scara ei valoric, i care se gsesc n raporturi de concuren, dar i de interferen. Nici una dintre ele nu mai poate avea pretenia de infailibilitate i nici sentimentul c pune la punct definitiv" situaia literelor romneti. Dintr-o structur geometric i rigid, sistemul valorilor literare devine un cmp dinamic, n continu fluctuaie, n interiorul su, valorile devin virtuale si interactive, n sensul c ele nu mai depind doar de versantul autor-oper (creaie), ci i de cel oper-public (receptare), ceea ce face ca un consens total s nu mai poat fi realizat. Chiar i n domenii ca nv-mntul, unde problema normrii i a canoanelor se pune foarte acut, persistena unui singur punct de vedere s-a dovedit nerealist. Manualele alternative reprezint o idee pur postmodern, care ar putea contribui, cu timpul, la eliminarea ridicolei mumificri a literaturii romne n coal. In acelai spirit al renunrii la iluzia exhaustivitii, isto-nei totale", de la origini pn n prezent", i se substituie istoriile locale, limitate spaial sau temporal. Viaa literar nsi, s-a observat n ultimii ani, nu mai poate avea caracter naional. Revistele de circulaie naional au fost, treptat, n-ocuite de cele de interes local, grupurile i colile artistice m diverse zone au pierdut legtura unele cu celelalte i se cncentreaz asupra lor nsele. Puine mai snt festivalurile 214
POSTMODERNISMUL ROMNESC

i colocviile care s adune literai i critici din toat ara. Caracterul fragmentar, fluctuant, nesistematic, haotic" al vieii literare de azi face ca orice istorie literar s fie fatalmente parial i local. Acelai fenomen se poate observa n lumea universitar, n care cursurile tradiionale de istorie

literar, care urmresc diacronic ntreaga evoluie a literelor romneti, cedeaz, treptat, locul unui puzzle" de cursuri opionale configurate mai ales pe criterii de vandabilitate" (cum ar spune Lyotard) i care dau mpreun o imagine a literaturii mai puin clar, dar mai dinamic i mai polimorf dect cursul unic. Fragmentul, schia, detaliul, bruionul de analiz sau de interpretare, performate cu mijloace mai cu-rnd eclectice dect sistematice, snt preferate vechilor istorii uniforme i lineare. A nelege literatura ncepe s nsemne tot mai puin a-i cunoate determinismul intern, evoluia logic a formelor artistice unele din altele, i tot mai mult a intui un cmp de interferene aplatizat", n care interrelaiile dintre opere se produc n sincronie. Istoriei faptelor (ele nsele contestate ca repere absolute de gndirea postmodern) i se altur, n spiritul arheologiei gndirii" a lui Foucault i, pe de alt parte, al noilor orientri n istorie i antropologie (coala de la revista Annales, hermeneutica antropologic a lui Richard Rorty etc.), istorii ale contextelor extraliterare: istoria mentalitilor, istoria ideilor unei epoci, precum i a tuturor celorlalte imponderabile" care strbat, asemenea unor nervuri, masa faptelor de literatur. Dispreuite n modernism, biografiile revin n actualitate cu mijloace de investigaie noi: psihanaliza, reconstrucia literar etc., pn acolo nct ele i asum o doz important de ficiune, ceea ce le face s devin, la rndul lor, ca i literatura propriu-zis, translucide', virtuale", plpind undeva la grania dintre reconstrucia obiectiv" i roman. Ficionalizarea istoriei i a criticii literare este, de altfel, deja un fenomen prezent masiv n noul tip de cultur. Noul
CONSECINELE POSTMODERNISMULUI 215

mrgele de sticl" a fost anticipat de, probabil, cel "]C utentic printe al postmodernitii literare, Borges, mal _-,<-,; n a o lume n care criticii atribuiau, arbitrar, dou care irnagui* u . . . . . . din epoci diferite unuia i aceluiai autor i ncercau ' s descrie trsturile sale artistice i psihologice. Proce-aPlde anulare (sau mcar subiere) a granielor dintre critic S. |jteratur este polimorf i poate fi regsit n ntreaga modernitate literar ca o expresie, mai ales, a creterii contantei teoretice, textuale, a autorilor. Mai cu seam la autorii din grupul noilor romancieri francezi (Robbe-Grillet, Ricardou) i din cel al postmodernilor americani (Barth, Federman) acest proces este imediat vizibil ca o invadare a literaturii de ctre concepte ale teoriei i criticii literare. Opera literar tinde s devin, astfel, un fel de exemplificare, experimental i aproape didactic, a subtilitilor teoretice ale noilor scoli. Autoreferenialitatea textual caracterizeaz deopotriv modernismul trziu i postmodernismul. n povestirea Lost in tbe Funkouse4 din volumul cu acelai titlu, John Barth realizeaz un colaj de pasaje narative i de teorie literar care se reflect unele pe altele la nesfrit, distrugnd att iluzia realitii refereniale, ct i pe aceea a ficionalitii. La fel de interesant este i artificiul ficional din Femeia n rou a lui Nedelciu, Mihie i Babei, n care cele dou linii narative principale, cea realist" (periplul celor trei autori n cutarea documentelor pentru roman) i cea romanesc" (aventurile Anei din Comlo, cea care avea s-1 trdeze pe banditul Dillinger), snt permanent comentate critic n paranteze auctoriale, subsoluri eseistice i chiar polemici cordiale ntre autori. Mai mult, n finalul romanului putem citi o cronic literar n toat regula, care comenteaz subtil i elogios substana crii (poate ultimul mare roman european") i expune mprejurrile dramatice prin care, la grania a dou lumi, autorul articolului a venit n contact cu lumea artistic romneasc. Cronica e semnat
4

John Barth, Lost m tbe Funhouse, Bantam Book, 1969, pp. 69 i urm.

216
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Martin Adams Mooreville i, pare-se, ar fi fost publicat n The New York Literary Journal, M ar eh 29,1990, p. 18-19,5 Luat n serios de critica de ntmpinare, ea este de fapt o ficiune ingenioas, o ultim fars a acestui roman n ntregime postmodern, cci mistificarea intr att de mult n regula jocului n ficiunile de acest gen, nct ea devine ntr-un fel singurul lor adevr, paradoxal asemeni cretanului care minte cnd spune c minte. Federman i ali avangarditi ai postmodernitii" (Sukenik, Abish) mping lucrurile i mai departe, n cazul lor critica este cea invadat de ficiune, ajungnd un melanj numit critifiction. Nicolae Manolescu, care-i strnge eseurile (uneori foarte literare") alturi de proze, confesiuni, jurnal de lectur, liste de tipul mi place, nu-mi place" ntre coperile aceleiai serii de cri, cunoscutele Teme, Val Condurache, care ntr-un volum de fantezii critice"6 performeaz exerciii de digitaie" cu titluri ca Rece, cldu, cald, fierbinte, frige.. .foc! sau

Criticul n chip de libelul i care continu cu o serie de parodii borge-siene Perpessicius, de exemplu, este pus s scrie o cronic la... Noroaiele lui Paul Anghel, iar Serban Cioculescu la Don Juan de Breban! , sau Dan Silviu Boerescu n Madame Ovary i n mai toate cronicile dedicate nouzecitilor snt exemple elocvente c acest fenomen, innd, iari, de impuritatea" postmodern, exist i n critica romneasc i se afl n plin dezvoltare. Cci, n condiiile erodrii sentimentului de adecvare la realitate" (care realitate ?) n exerciiul critic, singurul criteriu acceptabil rmne interesantul kierkegaardian, adic un criteriu slab", estetic. O alt fa a modificrii relaiilor dintre literar i metali-terar (discurs critic, estetic sau de teorie literar) n postmo-dernitate decurge din extinderea fr precedent a domeniului literarului, expansiune despre care voi mai avea prilejul s
5

Mircea Nedelciu, Adriana Babei, Mircea Mihie, Femeia n rou, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1990, pp. 423 i urm. 6 Val Condurache, Fantezii critice, Editura Junimea, Iai, 1983.

CONSECINELE POSTMODERNISMULUI

217

, )eocamdat s observm c estomparea granielor VOT e r'ctiune i nonficiune sau dintre ficiune i marginali^ nbteranei'tate etc. ficional a pus critica literar ntr-o tatC> ie incomod, pn la punerea n discuie a nsei raiu-SltU 'de a fi, i n orice caz a mijloacelor ei specifice. Imense m ale literarului, pn de curnd aproape cu desvrire Z orate de critic n ciuda frecventrii lor de un numr cu. uit superior de cititori fa de cei ai literaturii mari" ( mainstream", n termenii adepilor paraliteraturii), ca literatura pentru copii i tineret, romanul de aventuri, westernul, melodrama, orror-ul, romanul poliist, literatura SF, benzile desenate, literatura de cltorii, ntr-un cuvnt literatura popular" avndu-i rdcinile n freamtul anistoric al ficiunii anonime dintotdeauna (basme, legende, hagiografii, cri populare", literatura sapienial i ficional a Orientului Panciatantra, O mie i una de nopi etc.), snt redescoperite azi i reciclate" n operele de ficiune postmoderne, cu care uneori seamn izbitor n sensul unei fantezii fr limite i fr memorie, construind ficiuni ca proiecii ale dorinei i reveriei pe structuri arhetipale eterne. Cnd John Barth recunotea n Seherezada arhetipul prozei postmoderne (la fel de bine s-ar fi putut referi la Eddele nordice sau la romanul grecesc cu peripeii") el intuia rennodarea prozei actuale cu tradiia milenar a povestirii de dragul povestirii. Mrio Vargas Llosa, unul dintre marii postmoderni de azi, se refer la aceast er crepuscular a ficiunii n Povestaul, pentru ca n Mtua Julia si condeierul s construiasc lumi demente, n care kitsch-ul i miturile moderne i amestec monstruos temele i subiectele, n scenariile radiofonice ale genialului" Pedro Camacho, ficionarul popular atins de melancolie. Studiul acestor fenomene este astzi la ordinea zilei n universitile occidentale, mai ales americane, Pocind ntr-o cultur nc plin de iluzii cum este cea romaneasc de azi critica focalizeaz n continuare aproape exclusiv pe marea literatur". Totui exist deja civa speitim paraliteratur, ntre care ar trebui amintit mai nti
218 POSTMODERNISMUL ROMNESC profesorul Florin Manolescu, autorul unei excelente istorii a literaturii SF. De altfel, SF-ul romnesc a fost, din 196Q ncoace, prin coleciile i revistele specializate, unul dintre cele mai interesante domenii ale literaturii contemporane avnd miturile sale, marii autori, curentele, genurile i speciile sale distincte. La structurarea sa a contribuit o critic adeseori sofisticat, numrnd strlucii eseiti i erudii n materie. Mult mai slab monitorizate au fost celelalte zone ale paraliteraturii romneti,' dac nu punem la socoteal interesul artat romanului de mistere", celui haiducesc" etc., din secolul trecut, interes datorat ns nu apartenenei lor la marginalitatea literar, ci faptului c s-au vzut n ele precursorii romanului modern.Un foarte reuit numr tematic despre paraliteratur a publicat i revista Caiete critice n 1987. Orict de marginale, genurile i speciile paraliteraturii rmn ficionale i pot avea, prin aceasta, pretenia la o legitimitate literar. Este de aceea un paradox faptul c ele au fost acceptate mult mai greu de autoritatea critic dect alte domenii ale scripturalului, care snt, parial sau n ntregime, nonficionale, ca (auto)biografia sau jurnalul. Modernismul a avut fa de acestea o atitudine ambigu, n general centrat pe oper, vzut ca un sistem structural obiectiv", critica modernist a dispreuit biograficul ca surs de informaie sau, pur i simplu, de interes. Autorul ca om concret avea puin de-a face cu opera sa, care era vzut mai ales n impersonalitatea ei. Biografia este astzi genul literar cu cel mai mare succes de vnzare n Occident, fapt care arat c accentul s-a deplasat, n interesul

publicului, de pe regular (oper) pe iregular (autor), ceea ce arat caracterul postmo-dern al acestei evoluii. Publicul este azi un devorator vampiric" al detaliilor vieii scriitorilor (dar i a actorilor, oamenilor politici, sportivilor etc.). Ct despre jurnal, prestigiul su a fost mare n perioada interbelic datorit afinitii sale cu ideea de autenticitate", att de fascinant pentru scriitorii moderniti de la Gide ncoace. Scrieri fundamentale ale
CONSECINELE POSTMODERNISMULUI 219

moderniste romneti, ntre care romane de Camil Prozel u Anton Holban, Mircea Eliade, M. Blecher sau ^etrCSantin Fntneru, snt jurnale sau ncorporeaz jurnale. A ticalofilia sa, notaia fulgurant a evenimentelor, lumiunor experiene existeniale cu neputin de surprins "arC atiul ngust al naraiunii clasice i chiar moderne au fcut din jurnal, att n modernism, ct i n postmodernism (unde elementul biografist, extrem subiectiv, este cel cutat, A data aceasta nu pentru sinceritatea sau autenticitatea sa, ci pentru efectele hiperrealiste pe care le permite), una dintre speciile literare cele mai cultivate. Critica, n consecin, a cuprins-o n domeniul ei de interes, aa nct au aprut i la noi, n ultimii ani, cri dedicate n ntregime jurnalului.7 Dup 1990 numrul scrierilor non-fiction sau semi-fiction a crescut enorm n Romnia prin publicarea memoriilor unor nsemnai oameni politici din perioada interbelic (Carol al II-lea, Argetoianu, Gafencu), a unor jurnale inedite mai vechi sau mai noi (al lui M. Sebastian i al lui H. R. Patapievici snt printre ultimele publicate), a unor mrturii ale celor care au suferit n timpul dictaturii comuniste (literatura nchisorilor, a deportailor etc.). Toate au fost discutate ca literatur de critica de ntmpinare, fr ca, n cazul lor, s mai fie posibil sau dezirabil, sau moral aplicarea pur a criteriului estetic. Pentru judecarea lor ca fapte de literatur critica a trebuit s-i remodeleze conceptele i atribuiile si s reconsidere criterii (etic, politic, religios etc.) pe care le crezuse abandonate definitiv. Putem aprecia c dup revoluie critica literar a scris mai mult i cu mai mult interes
7

Poate cea mai interesant n acest sens este cartea lui Mircea Mihie, De veghe n oglind (Editura Cartea Romneasc, Bucureti, 1988), nu lumai prin faptul c discut cele mai importante modele de jurnal din epoca modern: Stendhal, Baudelaire, Tolstoi, Gide, Muii, Virginia yoolf, Kafka, Gombrowicz, Pavese, Camus, dar i Maiorescu, Mateiu r agiale sau Radu Petrescu, ci i pentru c volumul nsui este n bun arte or ganizat ca un jurnal, devenind astfel un bun exemplu de criti-faion.

220
POSTMODERNISMUL ROMNESC

despre operele non-fiction dect despre literatura

stream, fapt scandalos" n perspectiv modernist, dar cu totul normal n postmodernitate, unde fantezia debordant a realitii reale" este cu greu concurat de realitatea' fic-ional. Pluralizarea perspectivelor n istoria, critica i teoria literar nu privete numai includerea paraliteraturii (i, implicit, valorificarea kitsch-ului ca surs de expresivitate artistic), ci i o atenie sporit acordat unor alte domenii ale margi-nalitii literare, extrem de active n culturile occidentale, dar abia incipiente n literatura romn, unde trebuie s ne ateptm la o augmentare a fenomenului n anii urmtori. Este vorba despre literatura minoritarilor" (naionali, rasiali, de gender femeile, homosexualii, lesbienele etc.), a cror voce se aude cu tot mai mult putere n lumea democratic de pretutindeni. Literatura conaionalilor notri maghiari, igani, germani a fost mereu prea puin cunoscut. In perioada comunist ea a fost falsificat sistematic: iganii nu au fost recunoscui n nici un fel ca naionalitate i nu au avut un nvmnt n limba matern, motiv pentru care cultura lor specific este mai ales oral i prea puin studiat. Ar fi o mare greeal s se considere, din cauza aceasta, c nu exist, de fapt, o cultur igneasc. De fapt, muzica igneasc este nsoit de texte de o mare expresivitate poetic, avnd ca surs un argou imens, care st la baza tuturor argou- j rilor europene. Garca Lorca sau Miron Radu Paraschivescu au esenializat la modul modernist lirica igneasc, dar o adevrat redescoperire a lumii lingvistice a acestei popu- j laii proteice nu ar fi posibil dect n postmodernitate, pe j urmele lui Ton Budai-Deleanu. Scheme comportamentale l eantioane de vorbire igneasc snt inserate ingenios n texte l optzeciste (Nedelciu, Cunarencu, Cristian TeodorescuH Cel puin la fel de mult atenie din partea criticii i teori<B literare merit literatura celei mai mari minoriti" a mai numeroas, de fapt, dect majoritatea", i anume CONSECINELE POSTMODERNISMULUI 221 f meilor. Studiile de filozofie, etic, estetic etc. feminist o astzi biblioteci ntregi n universitile occidentale, l "ruind una dintre cele mai

dinamice zone ale postmoder- jnului cultural. Condiia celui de-al doilea sex" (Simone l Beauvoir), privit din toate punctele de vedere posibil, A la cel biologic pn la cel filozofic, de la feminismul mil'tant pn la cel teoretic, constituie una dintre marile teme ale postmodernitii, prea complex ca s-o pot dezvolta n studiul de fa. Nu exist domeniu al cunoaterii umane n care feminismul contemporan s nu fi creat o bre prin de-construcia presupoziiei de masculinitate a omului" (vzut mai ntotdeauna ca mn n detrimentul lui woman i nu ca human being) i prin edificarea unei perspective feminine. Istoriei, de exemplu, citit ca His-Story (povestea lui), i este astfel opus o posibil Her-Story (povestea ei). Feminismul actual nu mai militeaz, n consecin, asemenea celui tradiional, pentru egalitatea cu brbatul (drept de vot, salarii egale etc.), ci descoper ca surs a demnitii diferena. Studiile feministe snt incipiente n Romnia, dar, n condiiile unei adevrate explozii a societilor i grupurilor feministe (snt astzi peste dou sute n toat ara), trebuie s ne ateptm la o foarte rapid recuperare a decalajului fa de Occident n urmtorii ani. Dac n domeniul literar nu se pot cita dect cteva lucrri de diplom sau de doctorat cu tematic feminist, primele volume au aprut deja n domeniul niozofic.8 Revista Secolul 209 a publicat recent un numr cu tematic feminist: Femei i feminisme", n care studiile de itic i teorie literar snt ns remarcabil de puine.
3

e cea mai activ autoare din domeniu este la noi Mihaela Miroiu, scut pentru publicarea volumului original de filozofie feminist o, ca i a foarte utilelor antologii de gndire feminist Gndul 1 Jumtatea anonim (aprute toate la Editura Alternative, reti, 1996, 1995 1996, 1995, 1995). Nr. 7-9/1 996.

222 POSTMODERNISMUL ROMNESC Iat tot attea zone, ignorate aproape cu desvrire d J critica tradiional, i care se deschid luxuriant criticului postmodern. Cum centrul" tinde s dispar (cci eul ))Se rostogolete din centru ctre X" ...) prin tergerea granielor dintre sus" i jos", elitist" i populist", etern" sj efemer" etc., se contureaz de-acum nainte un imens domeniu al virtualitii culturale, spaiu al interferenelor per- i manente, inclusiv cu mediul exterior, necultural", cu mediile de comunicare, cu sistemele informaionale, n care epoci varii, i vechi, i noi snt date/ deodat toate". Coplanari-tatea tuturor formelor i experienelor i distrugerea granielor dintre domenii duc la o cunoatere continu care se convertete proteic, fluctuant, contextual n religios, tiinific, filozofic, estetic ntr-o suprapunere i un joc semantic care amintesc de sincretismul originar.10 Contientizarea faptului c n epoca postmodern consensul total nu mai este posibil n valorizarea experienei estetice a dus la o criz violent a canoanelor literare i culturale. Am putea spune, exagernd numai ct e necesar, c am asistat n anii '80 n universitile occidentale cel mai acut n Statele Unite la o veritabil btlie canonic", comparabil cu faimoasele Battle of tbe books i La Querelle de
10

Mi se pare foarte interesant punctul de vedere n privina extinderii ? noiunii de cultur al unui tnr scriitor, Caius Dobrescu, care scrie n , prefaa romanului su Balamuc sau Pionierii spaiului (Editura Nemira, Bucureti, 1994): Conceptul de cultur cu care se amuz inteli-ghenia noastr este un feti, o mumie, o paparud de lux, ceva fr legtur cu eforturile pe care fiinele n carne i oase le fac pentru a rmne deasupra liniei i a nu o lua razna. Deciziile vieii de zi cu zi, ges" tiunea burghez a bugetului familiei, miturile TV, cu ereditatea lor pro- ,j letcultist cu tot, limbajele strzii, inscripiile din piee sau de tii D - ; unde, ce mbrcm i ce nu, toate acestea i multe altele in de cultur cel puin tot att ct cutare fandoseli ale numeroilor notri teologi amatori sau cutare prelegeri de moral cubist, hiperrealist sau minimal, [- Preocupat s dea mira Spiritului sau cel puin a Stilului nalt, profesionistul ficiunii intr n panic la constatarea c lumea nu prea gust WJ program fcut doar din mir" (p. 7).
VS

CONSECINELE POSTMODERNISMULUI

223 courile ei nu s-au stins nici pn astzi, extinaltaoa^ ^ toale culturile lumii civilizate i provocnd, n zin jyle universitare si nu numai, controverse, rupturi ntre 0ie n'i contestri vehemente ale unor valori tradiionale taurri ale altora, nvinuiri de impietate culturala, ca i ^ m leroz cultural ntre membrii taberelor aflate n lupt. R' urile si ctigurile posibile ale disputei canonice snt evideniate cu subtilitate de Virgil Nemoianu n articolul su Literary Canons and Social Value Options"11: Certainly an opening towards areas of the secondary, of marginality and heteronomy, and a more generous valuation spread over broader areas of textuality are events that will be saluted by the scholarly and the playful alike. Not so a certain grim rancor and a demolishing urge that are soon recognized inside the process and that seem directed more at literature and literariness than at any specific work in itself. The deconstructive affect turns into sedulous dis-mantling and brutal levelling."12 n Statele Unite btlia canonic din universiti i din alte medii culturale a fost declanat mai ales datorit coliziunii dintre mai multe rase, comuniti etnice, civilizaii, culturi ntr-un creuzet n care hegemonia european" (omul de cultur definit ca brbat alb, european, mort") face tot mai greu fa presiunii culturilor marginale. Dorina legitim a etniilor i grupurilor culturale de a-i impune propriile
gCIlC^"*, ' 1 A * * 1 * * l 1"

valori a creat pluricultura-lismul fertil, popular", al Americii de azi, dar a dus si la ex-tremisme nefaste, cum este cazul nlocuirii lui Shakespeare in curncitlum-ul unei universiti cu scriitoarea de culoare Ahce Walker (astfel de exemple snt nenumrate). Tensiunea dintre universalism (valori clasice ale civilizaiei europene) i pluralism (valori locale ale etniilor lumii) este, n cultura
Litt Vlr1' Nemoianu> Rt>e Royal, Tbe Hospitable Canon. Essays on PuhM? Play' Scholarly Choice, and Popular Pressures, John Benjamins ij n11? Ca> Amsterdam/Philadelphia, 1991, pp. 215 si urm. tbld.,. 215.

POSTMODERNISMUL ROMNESC 224

postmodern de azi, imaginea n mic a tensiunii dintre g!0-balism i descentralizare n ntreaga er a postmodernittii Firete, n cultura romn btlia canonic (care mi se pare iminent) se va desfura pe coordonate diferite. Dup ce n perioada interbelic, tensiunea valorilor a fost remarcabil n aa msur, nct un foarte tnr i necunoscut critic ca Eugen lonescu putea pune n discuie, n cartea sa Afo multe dintre cele mai reputate figuri ale literaturii vremii (Arghezi, Camil Petrescu, Sadoveanu etc.) , perioada comunist a provocat un nghe fr precedent al valorilor, datorat mai ales- faptului c valoarea literar a unui scriitor (lucru valabil, de altfel, pentru orice domeniu) era dublat de o plusvaloare etic i patriotic. A lovi n prestigiul unui autor, fie el vechi sau contemporan, devenea astfel echivalent cu a lovi n interesele i n imaginea naiunii. Scriitorii au devenit astfel idoli ai tribului, sacrosanci i mortificai, fa de care spiritul critic devenea neputincios. Pietrificarea valorilor continu i azi, mai ales n zonele foarte conservatoare ale culturii: nvmntul, Academia, ca i n multe reviste de orientare naionalist sau, pur i simplu, retardate cultural. Aceast dubl pietrificare, estetic (perspectiva reducionist a modernismului) i ideologic (de tip naionalist) a dus la distorsionarea insuportabil a culturii romne, la un imobilism i o apatie teoretic fr precedent. Btlia canonic, de aceea, nu va fi dat n Romnia ntre criticii liberali i cei conservatori, deopotriv inteligeni i tolerani, ci ntre o minoritate cultural format de curnd n spirit occidental i un aparat birocratic care va apra valorile adevrate" prin acapararea posturilor nalte din cultur, de la nlimea crora vor prezerva statu-quo-ul unei lumi n care, odat, au prosperat i pe care o regret. Fluidizarea i relativizarea literaturii romne este totui inevitabil i, departe de a duce la distrugerea" sau denigrarea valorilor (nu contest excesele regretabile: negarea total, d exemplu, a lui Sadoveanu, Clinescu sau Arghezi datorita compromisurilor lor politice), va trezi la via operele
CONSECINELE POSTMODERNISMULUI 225

'f cate n superlative i va aduce n prim-plan i alte vaite linii i orientri, alte coli, ignorate pn astzi.13 rl'/va pierde n (fals) grandoare i n (artificial) impor-" naional, literatura va fi n schimb mai liber i mult ' divers. Ea va corespunde astfel lumii n care a intrat, le din urm, i Romnia dup decembrie 1989 pentru sa cum arat Nemoianu n acelai articol, canonization " 'nrimarily a democratic process. Scholars, institutions, 'deologies, groups of writers or [...] individuals may pro-ose iniiate, pressure, and manipulate as much as they wish. The power to dispose is reserved to a much wider reading public which, standing for the community as a whole, over longer stretches of time adopt certain works and authors as representative for themselves."14
u Un numr tematic recent al revistei Dilema. (3-9 oct. 1997) mi confirm sentimentul c punerea n discuie a sistemului de valori, n mare msur nvechit i nefuncional, al culturii romneti a nceput deja. Sub titlul Valori sub semnul ntrebrii btlia canonic " aflm ce gndesc pe aceast tem critici i scriitori mai vrstnici (Paul Cornea, Sorin Alexandrescu) sau mai tineri (Ion Bogdan Lefter, Ioana Prvulescu, Ion Manolescu, Liviu Papadima, Cosana Nicolae). n ultimii ani", scrie Paul Cornea, o dat cu rsturnarea dictaturii [...] s-a declanat i la noi o veritabil efervescen canonic. Ceea ce import nu e radicalitatea unor opinii punctuale, nici reacia inerial a unor ntrziai. Semnificativ e nsui faptul punerii n discuie, fr inhibiie, ntr-un context pluralist, a ntregului corpus al valorilor consacrate!" Ioana Prvulescu vede o alegorie a btliei canonice n nfruntarea surd dintre intolerantul clugr Ferapont i umanul Zosima din Fraii Ka.rama.zov. Ion Bogdan Lefter ibserv similitudini ntre confruntrile n plan politic i cele n plan liteir n Romnia postdecembrist: btlia canonic postmodern i bcanonic democratic snt feele aceluiai mare proces istoric [...] :turarea n profunzime a ntregii societi romneti, cu tot cu tra: sale culturale autarhice i triumfaliste..." Cea mai radical opinie

parme profesorului Sorin Alexandrescu: cred c-a venit n sfrit s se ncheie supremaia canonului estetic n cultura romn [...] oresL nici o (nou) btlie canonic, ci doar abandonarea oricrui on. >i tnjesc dup aerul pur care-i va urma." **ra,ry Canons ..., loc. cit., pp. 231-232.

226
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Democratizarea culturii, n condiiile lrgirii publicului cu l instruire medie i superioar i mai ales ale diversificri; i pluristratificrii acestuia presupune luarea n considerare, de ctre scriitori, critici, profesori i teoreticieni ai literaturii, a tuturor temelor abordate pe scurt aici. Ele in toate de paradigma postmodern i indic o nevoie de schimbare n dublu registru: renunarea, pe de-o parte, la monismul limitativ modernist i, pe de alt parte, la reflexele totalitare formate n jumtate de secol de comunism. Noua paradigm nu trebuie neleas ca o nou etap, superioar, n receptarea culturii, literaturii, operei de art etc., ci ca o renunare la iluzia modernist, o regsire a teritoriilor pe care cultura le-a abandonat de bun voie de dou sute de ani ncoace (marginalul, secundarul, subteranul, eteroclitul, fabulaia) i o refacere (Verwindung) dup o extenuant agonie.

Exista o tipologie postmodern?


Am preferat acest titlu neutru i oarecum ambiguu dar ambiguitatea este o specialitate a criticii postmoderne altuia mult mai precis i mai angajam: Precursorii postmoder-nismului romnesc", ncerc astfel, poate cu naivitate, evitarea celei mai persistente prejudeci a adversarilor postmodernismului, ideea c pentru un adept al conceptului totul e postmodern". Voi vorbi n acest capitol, foarte pe scurt din pcate, despre Cantemir i Radu lonescu, Budai-Deleanu i Ion Ghica, privind unele aspecte din unele scrieri ale lor din perspectiv postmodern. Nendoios, ei nu pot fi considerai scriitori postmoderni sau mcar precursori, n nelesul clasic al cuvntului, ai literaturii postmoderne. n comportamentul lor ca autori, ca i n anatomia scrisului lor, exist ns indicii ale unei anume stri de spirit, ale unei fantezii de multe ori gratuite, nclcite, iregulare, ale unor false alegorii asimetrice, ale unei dispoziii ludice, combinatorii, ale unor experimente vistoare, psloase, lipsite de ideea progresivi-iii, ale carnavalescului, goliardicului, spiritului popular, ale aplatizrii temporale. Multe dintre aceste manifestri pot fi nglobate n universul manierist sau n cel baroc, i ntr-ade-exist o puternic afinitate, de multe ori observat, ntre tmodernism i aceste curente asianice"(s ne amintim c, i vreo douzeci de ani, barocul devenise un concept la e la mod" ca postmodernismul n zilele noastre i c pe Ul ^ ~ SaU ?rCa ~ barC" ''-)' Cum Pstmoder-conturat, chiar i n literatura romn, cum se va 228
POSTMODERNISMUL ROMNESC

vedea n continuare, ca un adevrat fenomen cultural global manifestat printre altele i printr-un curent literar, ntrebarea care se pune, ca i n cazul clasicismului, romantismului barocului etc., este dac exist dedesubtul acestor manifestri o dominant uman, o tipologie care s subntind nu numai fenomene actuale," ci manifestri ale spiritului uman din toate timpurile. Aa cum putem gsi o dominant romantic la Catullus sau la Shakespeare, mult naintea romantismului istoric" din secolul al XlX-lea, cum clasicismul se definete i prin Pindar, i prin Racine, cum poezia modernitilor s-a dovedit a avea afiniti cu cea a abstruilor"1 secolului al XVII-lea, este posibil s ne ntrebm dac nu a existat cumva, n toate timpurile, un om postmodern", ale crui creaii s poat fi recunoscute ca urme ale spiritului postmodern indiferent de epoca n care apar. Principala dificultate n imaginarea acestei situaii ine de structura aparte a termenului postmodernism", care, aa cum am vzut ntr-o seciune anterioar a lucrrii, are dezavantajul de a cuprinde, prin prefixul inclus, o raportare temporal la un alt curent artistic. Dac renunm ns la analiza cuvntului i l considerm doar o sigl compact, nimic nu ne mpiedic s-1 privim tipologic, ntr-adevr, starea de spirit postmo-dern poate fi pus n relaie cu cteva mari distincii eseniale care stau la baza literaturii europene, n opoziia aticism (realism, concizie, rigoare, proprietate a termenilor) vs. asianism (ficiune, fabulaie, ornament, elocven), postmo-dernismul se situeaz mai curnd n a doua categorie. La fel, n cazul distinciei literatur nalt vs. literatur popular". Comparat cu romantismul tipologic, postmodernis-mul are n comun cu acesta sorgintea joas", popular, carnavalesc", dar se deosebete prin absena total a naivitii i efuziunii romantice. Comparat cu barocul, trstura
1

Vezi teza lui G. R. Hocke din Manierismul n literatur, Editura, Univers, Bucureti, 1977.

EXIST O TIPOLOGIE POSTMODERN ?

229

" este bogia formelor, iar cea distinctiv absena ntului metafizic al timpului devorator. In fine, exist comun al manierismului i postmodernismului, mani-ftat prin luciditate, iregular, abstrus, intricat, enigmatic, dar neii importante: caracterul democratic, ambiental al tmodernismului, gustul su pentru mezalian i kitsch, de elitismul preios manierist, ntr-un cuvnt, n cadrul 1 melor asianice" postmodernismul are un profil distinct f ta de alte curente cu care a fost adesea comparat, dei x'ist si numeroase interferene, dar se deosebete total de formele aticiste" ale spiritului, cum se manifest ele n clasicism sau modernism. Aceast perspectiv mi va ngdui s observ, ntr-un raccourci rapid al literaturii romne, forme artistice foarte asemntoare celor folosite azi de autorii postmoderni i care, ntr-un fel, anun", prefigureaz" dezvoltrile cu adevrat postmoderne din a doua jumtate a secolului nostru, n urmrirea formelor i mentalitilor (cvasi)postmoderne ncadrabile, adic, ntr-o schi de tipologie postmodern , voi construi o scal cu trei trepte de relevan: voi discuta mai nti fenomene arhaice i premoderne din literatura romn, unde aspectul postmodern" al unor pagini este doar puin mai mult dect o speculaie ceoas (dei nu vor lipsi, cum se va vedea, nici surprizele adevrate); apoi voi prezenta perioada interbelic nu ca pe o epoc de triumf al modernismului, cum se face de obicei (legitim, de altfel, dar incomplet), ci ca pe o nfruntare, uneori acut, ntre, pe de-o parte, modernismul autoritar i, pe de alt parte, manifestri premoderne, nemoderne sau de-a dreptul antimoderne. Contestarea modernismului n perioada sa de triumf a fost mult mai puternic dect se ;rede n mod curent, i ea nu a venit mai ales din mediile radiionale. Relevant este revolta din chiar miezul moder-smului i care pregtete emergena, dup rzboi, a unui 1 de gndire diferit, n fine, cea mai mare parte a seciunii e a lucrrii de fa va fi dedicat postmodernismului 230
POSTMODERNISMUL ROMNESC

plin", n adevratul sens al cuvntului, care, dezvoltndu-s lent i subteran n anii '50-70, eclozeaz n plin lumin" n anii '80, cnd se impune ca realitatea artistic a epoci' noastre.

Curioziti literare, experimente, anticipri


Spre deosebire de situaia din Occidentul cultivat, literatura romn premodern nu nregistreaz dect sporadic adevrate curente artistice". Scrierile, adeseori fr intenionalitate propriu-zis literar, nu se organizeaz de obicei n paradigme si, dac respect canoane (cel bizantin, de exemplu), o face inconsecvent i fr acuratee. Este posibil ca, pentru cteva scrieri mai trzii, s crem aposteriori un cadru de ideologie literar s-a vorbit despre baroc1 n scrierile romneti din secolul al XVII-lea i al XVIII-lea , dar aseriunile de acest fel vor rmne mereu discutabile (n sensul bun al cuvntului) datorit caracterului izolat i de multe ori fragmentar al scrierilor, care nu se organizeaz n adevrate sisteme de gndire i de practic artistic. Expresivitatea scrierilor de pn la nceputul secolului al XlX-lea e de multe ori involuntar, iar cnd este premeditat este opera unor autori izolai, ce pot avea cteodat chiar sclipiri de geniu. M-a atras, din perspectiv postmodern, bizareria, iregularul, ludicul, uneori teratologicul unor texte din subteranul" li-eraturii romne, care strlucesc uneori, scoase la suprafa, asemenea unor cristaline flori de min. O mic, dar poate sugestiv colecie de astfel de ciudenii, unele mai cunos-te, altele obscure, urmeaz n continuare, mai nti n eniul poeziei, apoi n acela al prozei.
, . CZ1 smta lui Dan Horia Mazilu, Barocul n literatura romn din 'l XVII-lea, Editura Minerva, Bucureti, 1976.

232
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Dezvoltri macaronice", multilingvistice, artificioase n limbaj prolifereaz n pmntul compozit al poeziei medievale. Unele snt ode nchinate unor nalte personaje, precum cea din 1674, aparinnd lui Mihail Halici:
Carmen primo et uni genitum Linguae Romano-Rumanae Honoribus Fortunae et Auspiciis Impenetrabilis Dacici Argonautae Praenobilis Domini Francisci Paricii, Papensis etc. Veteris oculissimi in Illustri Enyedina Haliciastri: natum. Cnt sntate, srind la voi^Rumanus Apollo La toi, ct svnta-n mprie edei! De unde cunotince ateptem i tin: ferice

De Amstelodam, prin chri este-n omenie tipar. Lege dreapt au dat frumoas cetate Geneva: Ecz vine Franciscus, cinete Leyda, Paris! Prindei mne surori, cu cest nou oaspe: nainte Frai, frtai, Nimfele ias curnd Domni buni, mari doctori, Dasclu i bunule Doamne Cu pace ei fitz, cu pane i sare, rugm."2

Altele snt translaii nstrunice, uneori rabelaisiene, ale unor versuri ovidiene, ca n cazul unor scrieri ale lui Valentin Frank von Frankenstein (Sibiu, 1679), aezate sub titlul grotesc Hecatombe sentiniarum ovidianarum germanice imitatum. Distana dintre lapidaritatea textului original i oviala oralitii valahe strnete o stupoare vesel:
Felix cui sua non feci dicere amica potest Valachice Fericitu-i cel brbat Care are pat curat,
2

Din antologia Poezia romneasc de la nceputuri pn la Editura Fundaiei Culturale Romne, Bucureti, 1996, p. 36.

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE 233 Cui nevasta poate zice Nu am fcut, o, voinice ! Utflerent oculos erudiere suos Valachice Verse mcar lacrimile Fetele i muierile Nu gndi fii fr grije Csel ce plnge nu se pie. Si rota defuerit tu pede crpe diem Valachice Cine n-are cai i car s mearg cu folos Strnge bine picioarele i umblie pe jos." etc.3

Jocuri combinatorii, aranjamente tipografice savante, acrostihuri i alte manierisme gsim n scrierile lui Dimitrie Eustatievici Braoveanul, dovad a unei predispoziii ludice, ignorate pe nedrept, a primilor poei romni, pentru care instabilitatea limbii romne preliterare" era o surs de cutri i experimente :
Cinsteasc-i cinstirea cea prea cercetat, Vicleugul vpaia vars veninat." Ce stri au ispr por are care vit nirea M ameste au pri Scor" 4

Occisio Gregarii in Moldavia Vodae tragedice expressa combin tentaia naraiunii n versuri (care strbate, ca o
. PP- 43-44. , p. 82.

234
POSTMODERNISMUL ROMNESC

amintire a eposului de altdat, dar cu o coloratur ironic ntreaga literatur romn, ajungnd pn la prozele rimate postmoderne ale lui Nedelciu) cu lungi i uimitori montri" lingvistici, deloc mai prejos, iari, dect cei din Pantagruel n care alegoria savant face o rodnic mezalian cu melo-peea folcloric: descntecul, blestemul etc. Dezmembrat dup moarte, asemenea lui Purusha, Bachus creeaz un univers oenologic:
foalele mieu, care-i sufletul mieu, l mncai/ i n pomana me v usptai./ Iar de-1 vei mpri/ mai la muli va prisosi;/ facei dar din mae/ crnae,/ din cele mrunte/ la ceter coarde,/ din vine/ strune,/ din mrunti/ tiei/ [...]/ din pelia (de) lng plmn/ fac- cele jingae mnui n mn,/ din pelia de burdof/ fac- ci cu of;/ din mduha n ea bgat/ fac- carii capul cicilesc,/ pomda i sopon de Anglia/ [...]/ Nasu fie la buti tolceri,/ grumazu l las s bea cine-i colceri;/ gura fie ue de ur/ doar va veni vntul d pa strugur(i) de mur./ Pru las la cei copoi deasupra de frunte,/ dar m tem c la tot nu va ajunge/ [...]/ Pa mine s m ngropai/ fr pop, m astupai/ n intirimu f-gdului,/ n cripta hordului;/ nici s m dezgropai/ pan n-or veni ali crnai./ Ase Dumnezu s v ajute/ i aceast goal bute/ Amin./ Vai, mori/ c n-am vin."5

Subminarea sarcastic a jurmntului st de asemenea n logica poemului goliardic, a crui vitalitate nspimnttoare n-a putut fi niciodat integrat n modernitatea literar, dar de care spiritul postmodern se simte fascinat:
Dar ca s fii credincios, dintie vei jura:/ Pa noao ri,/ pa trei mncri,/ pa zioa de ieri;/ pa spatele vntului,/ pa faa juciului,/ pa coada mgariului;/ pa ciuma pdurii/ pa apa vinerii,/ pa spuma Dunrii;/ pa picioare de porc ce eti,/ cu coaste, cu old cu tot,/ perire-ai tu tot;/ pa oal,/ pa boal,/ pa pistoale,/ s s pie toi n iele;/ pa lunei,/ pa macavei/ pa marolea/ cu fasolea,/ pa miercurata/

'

Ibid., pp. 90-92.

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE 235 - clonata,/ care mnc pe tata;/ pa acest condei/ ca s -de vultur,'/ scobi-ar n cur;/ pa lup,/ pa urs,/ pa st,/ piei,/ c".1 tot- ce| jaca vei fi credincios./ Ase zioa de astz s
pa lUS/ r te bata!

nicile rimate din secolul al XVIII-lea rspund, ca i file sau crile populare, nevoii de ficiune a unui kaf!]^ crescut n tradiia mai curnd oral a eztorilor i PU dintelor de lectur public", evocate, printre alii, de F?r de Rdulescu. Am spune c ficionalitatea acestui gen dVscrieri seamn att de mult cu cea postmodern pentru f amhele se gsesc la grania dintre oralitate i scriere, respectiv dintre scriere i o nou oralitate.7 Ceroase, proteice, indiferente fa de adevrul istoric, pe care au tendina s-1 laduc la arhetip", ele snt adevrate nuvele senzaionale n versuri, folclor urban" asemenea celui al literaturii de consum de azi. Senzaionalul se exprim aici fie prin melodram, fie prin descripia precis, sadic a unor fapte cumplite:
Acolo unde vorbe./ Au cerut tabac s be,/ Tabacherea o deschis/ i ctr vod o ntins./ i cnd vod s-au plecat,/ Adec s ia tabac,/ Face semn la haznatariul/ S-1 lovasc cu hamgeriu./ i ndat l lovete n spate/ i-i dete o ran de moarte./ Atunci vod cznd pre pat:/ Aman, efendi au strigat;/ [...]/ Cci ndat ciialali/ Bostangii ce sta armai,/ Nvli ca nite hiar/ i n cuite l luar./ 1 de spaim i de fric,/ S smncete i s arunc;/ i cu dnii s-au luptat,/ Pn i-o fereastr-au spart,/ Vrnd s ias i se scape/ De acia cumplit moarte./ Dar n-au ctigat folos/ Cci c 1-au cobort jos./ i, pentru ca s nu strige,/ Un turc de grumaz l strnge./ [...]/ Iar vod cu attia munci,/ Precum am zis, de mucenici,/ Dup ce au slbit de tot/ i s-au
, pp. 87-88. ' Claviatura computerelor, de exemplu, este deja socotit un disponvechit i va fi nlocuit, ca un nou simptom al postmodernitii, transmiterea comenzilor prir rm vocea umana.

236 POSTMODERNISMUL ROMNESC vzut ca un mort,/ Atunci, dar, i gelatu/ I-au tet de la truD capul,/ [...]/ Iar trupul cel mult cznit/ Si de cuite rzbit/ ^ pre faa casei (n)tins,/ Izvornd snge dintr-ns;/ i se bate ca un pete,/ n snge se tvlete."8

O poveste a caligramelor nu ar avea postmodernismul, sj chiar modernismul, dect ca pe un ndeprtat punct de sosire, dup nclcite aventuri n lumea oriental, unde picto-grama, ideograma, chinezria i japonezria dar i avntata scriere a Islamului snt obiecte ale unei arte distruse n cultura noastr de uniformitatea tipografic. Totui, combinarea desenului cu scrisul, care deriv din el i i seamn att de mult, poate fi urmrit de timpuriu i n cultura european, de la minuia manuscriselor medievale cu nluminiuri i majuscule hiperornate la butelca oracular a lui Rabelais, de la savanta punere n pagin a poemelor lui G.M. Hop-kins la aruncarea de zaruri" mallarmean, de la caligramele lui Apollinaire la poezia lettrist i de la clepsidrele lui Dylan Thomas din Vision and Prayer la labirintele tipografice ale lui Raymond Federman. Neoavangardele i postmodernismul de dup rzboi, ca i artele ambientale i mediatice (designul, publicitatea) au cultivat intens jocul dintre text i imagine (ca n William Master's Lonsome Wife a lui William H. Gass, unde erotica textului e sugerat prin tiprirea sa pe fotografiile unor nuduri feminine), care se intensific tot mai mult n era computerelor, dotate cu programe de prelucrare a imaginilor, cu fonturi true type etc. Literatura romn ns, obsedat de propria ei seriozitate i de transcendena funciar a textului (vzut ca o fereastr neutr ctre lumea ficiunii), nu s-a artat amatoare de asemenea perversiuni scripturale. Singuri avangarditii au ncercat, nici ei prea convini, picto-poezia ca un soi de interregn fertil. Timide ncercri de jucare" a paginaiei mai ntlnim
8

Versuri pentru moartea Domnului Grigorie Ghica", n Eugei Negriei, Poezia, medieval n limba, romna, Editura Vlad & VI* Craiova, 1996, pp. 204-205.
CURIOZ

ITI LITERARE, EXPERIMENTE

237

bia la optzeciti (laru, Nedelciu) i la nouzeciti. Iat a^01 t att de surprinztoare chiar dac pornite dintr-un d ce.s -y __ pictogramele de pe la 1800 ale lui lordache fratele mai mare al lui Dinicu : poeme n form A" eieos'idr, topor sau nai, n care ntre text i desen se sta-Kl s^ relaii 'de referenialitate mutual. Ludice, gratuite, nioase^ aceste picto-poezii"9 nvioreaz privirea dup " de aini de versificaie monoton:
zc

de pagi
Pentru cei ce s mndresc piste fire
\ *> ni ztxritoara. tt v-jji \ VsiibuniiinViarUatpraihilt 11

\d i friH. i rfMIt* / 10 \KialmJriznitUwura / 9

Xgapreu^d^vMstnfire/ \ unde nu si cuvine/ WmWUomjr. f 6

s l

Alnt-nUhm l /canuaiMdgrefiX
/nici amari 4 poHtnfi \

t l
8

/wi<fcto*tlirtu(WKM\ /c-o igire a imtt praasfS\ 10 idia cer \ 11 DmiiuUcttcef\12

Porunca toporului
fojf . V-

l Cu care ti vtfji, )i imaft, l pammr dobor

/ Oi tfi Ijr-n m~rw \


/H lisa Oln_ Ini X 7

f oo intr-g ji da sptiBniN 9

Dulceaa muscalului 1 a ntologla/'oezM romneasc de la nceputuripn la 1830, p. 179.

238
POSTMODERNISMUL ROMNESC

Cam tot din aceeai epoc dateaz iganiada, una dintre cele mai sofisticate construcii epice din literatura romn izvort paradoxal din mijlocul plictiselii i al pedanteriei absolute a corifeilor" Scolii Ardelene. Poemation eroi-co-mico-satiric", scrierea este o epopee autoironic, autoparo-dic i autoreferenial, dovedind un nivel de contientizare a ficionalitii pe care nu-1 vom mai ntlni, n tot cursul secolului trecut, dect n Catastihul amorului, la care m voi referi ceva mai departe. Nucleul tare" al iganiadei, alegoria patriotic n care prin igani se neleg i alii", strbate plpitor poemul, ocultat de cele mai multe ori de seducia naraiunii pure i a jocului savant de etaje ale structurii lumii i a poemului nsui. Diavoli i sfini particip la treburile lumii, eroi i antieroi i mpletesc temele polifonic, spectacolul lingvistic este printre cele mai generoase din scrisul romnesc, totul n scherzo-u\ universal al unei lumi de hrtie, uoar i graioas, n care referentul devine text i textul se ntoarce n referenialitate fr fisuri i opintire. Permanenta autocomentare a poemului n notele de subsol, cu funcii, pe rnd, didactice, polemice, satirice etc., i d un caracter de metaficiune care, dac nu-1 transform miraculos ntr-o scriere postmodern, i confer mcar un aer de familie cu ncrcatele de autoreferine Bibliografia generala, Femeia n rou sau ineditul Autobuz de nsurei... Cci, aa cum n romanul lui Nedelciu, Babei i Mihie, cei trei autori discut, uneori n contradictoriu, teme foarte diverse, numeroii exegei" din subsolul iganiadei susin controverse uneori savante, alteori groteti, n care se nfrunt erudiia i bunul sim cu naivitatea, incultura i prostia curat, dar mai cu seam o concepie asupra textului n literalitatea lui cu mai recenta idee a. ficionalitii literaturii:
Adec iganii se duc de la Flmnda (unde acum dobndira bucate) ctr Inimoasa, adec la btaie!... nleg acum nctrt merge alegoria! Mndril.

r
rf)

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE 239 s-au putut ntmpla ca Vlad Vod s-i mie la Ini-va s zic aceasta ? C. Onochefalos. u (sic f) tu c s-afl satul acela i astzi n C Idiotiseanul.'-

n a ne gndim si la subtilul joc cu sursele textuale au-i-ar elabora poema compilnd dou cronici gsite la firile Cioara si Znoaga, din care citeaz uneori in
miflsuii _

iar alteori rezuma , la citarea, parafrazarea sau pa- J, un0r celebre epopei antice sau moderne, la inseraI"0ClltJ ^" ii * * J / * l

n textul principal a altor tipuri de texte (cintec popular ) la prefee, rezumri iniiale ale cnturilor, manevre narative si poetice relativ complexe (proiecii de tipul: Dar unde m tragi, Blbane [...]?/ De asculta ignia de tine,/ Era de dnsa cu mult mai bine" sau jocul manierist cu iha", ecoul care rspunde celor ce-1 ntreab), nu ne putem mpiedica s vedem n Ion Budai-Deleanu primul autor romn cu o real contiin textual, cel care inaugureaz comedia literaturii" n cultura romn. Vieile autorilor din secolul trecut, cnd nu snt exemplare n apolinismul lor, ca a lui Alecsandri, au ele nsele ceva din grotescul, asimetricul i iregularul scrierilor asianice". Merit menionate aici bizareriile biografice ale unor loan Prale sau Daniil Scavinschi, care par desenate capricios de un spirit

manierist. Prale este parodia unui uomo universale, fiind poet, music, arhitect, croitor, ciobotar i afltor de lucruri noua . Printre altele, este inventatorul unui sistem de scriere abstrus i al unui neverosimil pat mictor", a crui descriere ;terge graniele dintre realitate i ficiune: Pralea locuia n . : APe esul Bahluiului lng mnstirea Frumoasa, n odaia UI i alctuise un pat mictor, scnduri atrnate la prete, ; tot; schimba dup direcia soarelui i pentru care i ;e civa pari n zid dup punctele geografice. Pe lng t! pari se afla n prete un ir de cuie de lemn, btute n
1 Bu

<kJ-Deleanu, iganiada, Editura Minerva, Bucureti, 1981, p. 47.

240
POSTMODERNISMUL ROMNESC

linie dreapt, de la u i pn unde se ntmpla s fie patul n acea zi. Cnd intra Pralea n odaie seara pentru ca s se culce, ncepea s se dezbrace la u i de cuiul dinti i acta cciula i aa mai ncolo, de fiecare cui cte o parte a mbrcmintei, pn ajungea la pat n starea lui Adam. Dimineaa ncepea apoi procedura invers i descuindu-i vemnt dup vemnt, ajungea gata la u."11 Versurile lui Prale snt aa cum ne-am ateptat de la un asemenea personaj: Ilectr de finear/ Neamul desdorminear [...]/ Nectar adunam/ n file turnam./ Xenofon-albina,/ Isocrat-Sirina / Omir ar cinsti-o/ Ei de ar privio."12 Povestea lui Daniil Scavinschi dintr-una din schiele lui Negruzzi este la fel de neverosimil: e foarte greu s-i imaginezi c omul a trit cu adevrat. Aici, de asemenea, faptul biografic sublimeaz direct n aburul ficiunii, aa nct (precum Houdini i alte personaje cu realitate istoric din Ragtime de Doctorow) persoana-personaj capt o transluciditate special. De o statur microscopic", Daniil Scavinschi era n schimb dotat cu o preche de mustei resucite att de mari, nct ar fi fost de fal celui nti husar ungur". Pe deasupra, poetul e ipohondru, nct de multe ori i lipsea pine, dar medicamente niciodat", n urma unei doze mari de mercur, podoaba chipului su (cu vdit simbolistic falic) l prsete: L-am gsit n pat, i, cutndu-se ntr-o oglindioar, scotea cte un fir din frumoasele lui mustei i le punea ntr-o cutiu ca pre nite preioase scule." Neputnd suporta diminuarea sa dramatic, poetul ia o lingur de laudanum i moare spu-nnd somn-lips-mustei". Din poemele lui clasicizante copiii fac zmee i le nal mai presus de Parnas"13... Ce e fabricat de C. Negruzzi n viaa lui Daniil Scavinschi i ce
11

Apud G. Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini intn prezent, Editura Minerva, Bucureti, 1986, p. 93. !2 Ibid. 13 Costache Negruzzi, Alexandru Lpusneanul si alte scrieri, Editura Militar, Bucureti, 1985, pp. 146-150.

IOZITTI LITERARE, EXPERIMENTE Clinescu14. Ar


CUR

241
i

11 se ooate nc ti", conchide

r!pval"at: n

"

ri i

-n

e aac. adaug c nu numai astfel de cazuri flagrante de ue. r7are ne atrag atenia cnd privim zilele deaur a ^C^ lor romne": toi autorii snt, de fapt, mai mult sau SCn^ in fictivi, mai mult sau mai puin personaje, mituri, nial ctii artistice sau intelectuale, cci orice istorie este nu c n fr^rt\e ci construcie n cel mai riguros sens al cuvn-rconstrm.vic> 7 . ' ,. , ,. ., l ' cum scrie Matei Clinescu. Contextul literar i cel a'literar, sau textul i contextul, curg insesizabil unul n cellalt n postmodernitate, de parc ar fi gravate pe cele i - fete de fapt continue ale unei benzi a lui Mobius. Un alt bizar este poetul State Prudnescu, ale crui versuri ne asigur Constantin Bacalbaa15, erau n toate gurile" pe la 1870. Dei un fel de maniac, nu departe de a fi cretin", el a avut ceasurile lui de mare celebritate". Poeziile sale seamn cu cele ale bolnavilor mintal de mai trziu care erau descoperii din cnd n cnd ca poei de ctre suprarealiti: Intrnd ntr-o cafenea din strada Sfinilor, o cafenea mare cu 3 biliarde, a vzut n perete cteva portrete ale fotilor notri voievozi. Instantaneu, geniul poetic 1-a inspirat:
tefan, Mihai i cu Mircea, Trei biliarde sunt aicea!... ."

Asemenea unui personaj al lui Borges, el are ambiia s versifice, metru cu metru, universul. Scrie despre tot ce vede i i se ntmpla. Mergnd la Mehadia, o toarn n poezie: La bi la Mehadia/ Cine avea parale/ Mnca macaroane,/ Iar cine n-avea/ edea i se uita." Face un adevrat personaj (urmuzian avnt la lettre) dintr-un oarecare c-Pitan Cpitneanu, care fusese o vreme chiriaul su. Indignat de purtrile acestuia, Prudnescu scrie un lung poem n i; OP-c., p. 163.
Constantin Bacalbaa, Bucuretii de altdat, Editura Eminescu, Bucureti, 1993, pp. 28-29.

242
POSTMODERNISMUL ROMNESC

care aduce exemple de civilizaie de pretutindeni, pe care Jl ncheie rzbuntor: Aa se petrec lucrurile n Europa/ Si chiar n Austria./ Iar nu ca cpitan Cpitneanu/ Care nu mi-a pltit chiria!..." Din acest mic cabinet de monstruoziti" literare (dar s nu uitm faimoasa definiie a lui Jarry: Numesc monstru orice frumusee inepuizabil" ...) nu pot lipsi ridicolele" altdat, fascinantele astzi experimente italienizante ale lui Ion Heliade-Rdulescu, care preced poemele n limbi inventate (leopard, sparg etc.) ale lettritilor i suprarealitilor. Poemele au un aspect sticlos, de o ciudat modernitate. Pn i caricatura pare la locul ei aici, ca n Dulcele stil clasic: A! Bell eti, Dilecto! i capellura-i blond De voluptate peplu, ca crinii lui Amor, Cu buclele lui Phebu, te-ammant, te circond Electric radioas, Te-accoper, c mor! Adam, recunoscndu-i objetul adorabil Al visului ferice, strig iuindu-i paii: Stai, bella mea dilect, ntoarce-te, o, Eva!" Miltonian i blakian, Heliade este un genialoid care, n j fantasmagoricul proiect poetic Umanitatea, experimenteaz cele mai antagonice formule, cele mai imposibile combinaii lexicale i sonore, aa nct pn la urm este nevoie de un fel de arheologie poetic pentru degajarea relicvelor preioase din ruinele acestui enorm antier. Viziuni ezoterice, tiinifice, utopii, psalmi, vise formeaz, naintea lui Eminescu, un fel de subcontient" poetic n frmntare continu, a heap of broken images din care ochiuri mai limpezi de poezie apar uneori. Cacofonia enumeraiilor e apocaliptic: Cu-acelai sgomult cade i Belzebuth, Astaroh, Temnu, Hamos, Asmode, Dagon, Mamuth, Baal, Astoret, Isis, Orus, Moloh, Balmol, Briaroh, Brinmuter, Gorgon, Bluhol, Rimnon i Belial."

T
CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE 243 0] ismele tehnice, pe de alt parte, salveaz poezia din ' c al vremii i o fac interesant n ciuda pua frazei: av Strbat-se uscatul de forele de aburi, Muleasc-se ca petii pe mare piroscafe, Din popol la alt popol, de la un Stat la altul, Din urb 1-alt urb i din comun 1-alta ncing-se pmntul de cile ferate; Locomotive, fabrici muleasc-se-n tot locul; Consume-se crbunii i mple atmosfera De gazuri..."16 Va trebui s-i ateptm pe futuritii lui Marinetti i pe avangarditi pentru ca glorificarea mainii s devin mai mult dect o bizarerie vizionar. Totui, cam n vremea lui Heliade, Walt Whitman cnta si el mainismul i progresul tehnic. Cu totul altul e spiritul poeziei lui Anton Pann, care nu cunoate verticala paradigmei istorice, extinzndu-se doar n orizontul levantin al taclalei fr sfrit. Oralitatea, colportajul, totala indiferen n privina paternitii textelor de multe ori doar versificri ale unor poveti de cele mai diverse proveniene , fascinaia fa de lumea balcanic i de spaiul muntenesc integrat acesteia, reflexul oriental al moralizrii fac din poezia lui Pann un spaiu al naivitii paradi-siace, n care Ion Barbu credea a zri o ultim Elad. Snt scrieri fr vrst i fr memorie cultural, reciclri i recir-culri ale unor difuze teme narative din folclorul local (de mahala, mai ales) sau mai deprtat-oriental: de la lume adunate i-napoi la lume date", menite s se vnd la blciuri i s fie citite n public, la clci i eztori, ca i crile popu-are e ahdat. Modernitii Ion Barbu i Blaga au proiectat ,Umea antonpannesc, amorf prin excelen, ceva din a > mistica geometrie a modelului lor cultural, probabil
at

de G. Clinescu, op. cit., pp. 144, 146.

244
POSTMODERNISMUL ROMNESC

fascinai de diferena absolut, de opoziia punct cu punct a poeziei lui Pann fa de normele modernitii. Departe de a fi un omagiu, atenia pe care ei au artat-o versificatorului balcanic a dus la contrafacere i paradox. Nastratin Hogea al lui Barbu, sfnt trup i hran siei", trebuie s fi prut publicului intelectual dintre rzboaie mai adevrat", mai poetic dect originalul. Este i motivul pentru care opera lui Pann plutete undeva, n deriv, la marginea edificiului literaturii romne serioase", aa cum a fost el construit de critica interbelic, n realitate, opera lui Pann trebuie s-si regseasc demnitatea o dat cu ntreaga literatur de consum din care face n mod legitim parte. Asemenea glumelor bancurilor, snoavelor, povetilor, zvonurilor care formeaz, zi de zi, estura

oralitii n care triete, din care se hrnete i n care se formeaz imaginea de sine i de ceilali a indivizilor i colectivitilor, versurile lui Pann reflect mentaliti, prejudeci, stereotipuri. Ele au putut contribui la formarea sistemului de valori i a principiilor de coeziune a unor grupuri altfel fr orizont cultural. Pe lng aceasta, plcerea pur a povetii e augmentat de ritmica uoar, nepretenioas a unei versificaii minimale, dar expresive, imitat mult mai trziu, n cele mai diverse scopuri estetice, de poeii moderni, de la Arghezi la Dimov. O sigl a lumii lui Pann ar putea fi hanul Sanchi-iedim cel construit din virtualitate i frustrare:
In arigrad este un han (auzim)/ Cruia turcete i zic Sanchi-iedim,/ Fiindc acela care 1-a fcut/ Prea srac fusese, cu nici un avut;/ Fr'de venit mare, cu ctig puin,/ i inea viaa ca ton cum i-o in,/ Dect pe nimicuri bani nu cheltuia,/ Dei-i zicea gndul ce vedea s ia;/ Dar cu nfrnare mai mult petrecnd,/ I1 stpnea pofta, n sine zicnd:/ Pe cutare lucru att o s dau;/ Cnd poci fr'de dnsul, pentru ce s-1 iau ?/ Ia s pui eu banii bine, cei de dat,/ i s zic n gndu-mi c 1-am cumprat. / Cnd mergea n pia i vedea vnzri,/ Pometuri, dulceuri i alt mncri,/ ntreba de toate cu ct se vindea,/ i numrnd preul c 0U 245 CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE / ntr-o alt pung bgnd l strngea,/ i-1 lsa ntr-nsa, era sa d< a' ay Zicnd ntru sine: Iac c luai/ i zic (sanchi-ie--1 mal , sj mncai. / Astfel el tot strnse pn grmdi/ i-n Ul, cum am zis, cldi.-

f ne acest periplu prin iregularul poeziei romneti l 'ce" nu s"ar Putea incneia mai frumos dect cu catrenul geo'metrizant eminescian:
Cnd aduce blonda Liz Socoteala unei vedre Universul cristaliza Hexacontetraedre."

De altfel, poezia lui Eminescu, privit din acest punct de vedere, ar merita un studiu ntreg, care ar scoate uor n eviden, pe lng incontestabilele componente clasice i romantice, bizarul, barocul, artificiul de construcie i de limbaj al textelor sale cu adevrat vizionare cci, s nu uitm, mcar biologic Eminescu este contemporanul lui Rimbaud . . . , texte neptunice", scufundate, nepstrate n prea clasicul volum publicat de Maiorescu n 1884. Cu Macedonski experimentul devine norm poetic i lirica romneasc intr deja n alt vrst. Cu toate acestea, vechea disput dintre aticism i asianism, regular i iregular, transcenden i imanen va continua ntr-un nou avatar, cel al nfruntrii, timp de vreo cincizeci de ani (1930-1980), dintre modernismul triumftor, devenit establishment, i curentele contestatare, marginale, subteraneizate de gustul 'itic i de preferinele publicului. Victoria acestora din urm 1 anii '80 i '90 i ruinarea definitiv a modernismului care prea eternizat, ajungnd s reprezinte pentru muli ci poezia modern nsi au fost la fel de brute i imevizibile ca i cderea zidului Berlinului..
P-118.
Anton Pann, Povestea vorbii, Editura Facla, Timioara, 1991,

246
POSTMODERNISMUL ROMANESC

X Ficiunea fr hotare, abia desprins din psla oraliti' literatura miraculosului i a peripeiilor, a aventurilor, des' pririlor i regsirilor, a explorrii inuturilor exotice est pervaziv n proza medieval romneasc, unde este dublat" permanent, niciodat ns mblnzit pe de-a-ntregul, de tendina contrar, alegoric i moralizatoare. Este literatura dorinei, a empatiei, a visului cu ochii deschii, i care nu simte nevoia s-i disimuleze sorgintea joas", folcloric i oral. Apariia unui al treilea regn" ntre povestea adevrat" (istoria) i povestea mincinoas" (scornirea, basna") regnul ficiunii translucide", ipotetice, de genul legendei' zvonului, tradiiei nesigure, este esenial pentru instituirea n lumea medieval, att de anistoric", a spaiului paradi-siac al naraiunii pure, amestec incontrolabil de real i imaginar. Procesul este fixat n proza romneasc de Ion Neculce, care, n faa letopiseului ce cuprinde povesti reale", pentru care cronicarul i asum responsabilitatea, creeaz o enclav de s emir calitate: o sam de cuvinte", fapte neverificabile tiinific" (adic prin izvoare scrise), dar care cuprind totui o anume valoare: valoarea hedonist a eternei nevoi umane de ficiune. Nici adevr, nici basn", textele din aceast seciune snt istorii mai alese", aflate dincolo de logica binar i pe care cronicarul, artist incipient, nu poate s nu le scrie, dei i ia precauia izolrii lor, grijulie, de spaiul tare" al adevrului absolut. Indeterminare, interregn,

ambiguitate, plcere ntlnim toate aceste trsturi, att de tipice post-modernitii, chiar n zorii ficiunii scrise, ceea ce arat, cum studiul de fa nu a ncetat s afirme, legtura subteran, dincolo de marea bucl a modernitii, dintre lumea haotic a scrierilor premoderne i postmodernitate. Ce cine va vre s le cread, bine va fi, iar cine nu le va crede,

18

r*

'

f*

r*'18

iari bine va fi, cine cum 11 va ti voia, aa va tace.


Ion Neculce, Letopiseul rii Moldovei de la Dabija-Vod pm* la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat", n Cronicarii moldove"1' Editura Humanitas, Bucureti, 1997, p. 215.

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE

247

1 r*re>" al adevrului i se substituie cel slab", es-terW1 taic l Voii" personale. chiar de aceast prim intrare a ficiunii n cmpul Tei scripturale au circulat pe teritoriul rilor valahe 1 'duse din vecini i traduse curnd n romnete) care eldeplinit pentru publicul" popular i chiar mai nalt, netiutor de carte, funcia romanului de consum" telenovelelor de astzi. Este vorba despre hagiografii i ^urnitele cri populare". Heliade ne arat cum, nc l?nceputul secolului al XLX-lea, trgoveii i ranii se adunau ^ jurul unui cititor (profesionist?) ca s asculte Alexandria: 1 ntr-o duminic am vzut la poarta bisericii Creulescului lume mult adunat; am stat i eu s vz ce este. Un fecior sau vizitiu citea n gura mare Alexandria i ci trecea pe drum se oprea i asculta [...]. Nu m putui deslipi de acolo ascultnd descrierea acelui loc plin de rcoare, de verdea si adpat de fntni de ap vie. A trebuit s tac acel om minunat pentru mine (vizitiul, zic) ca s fug i eu d-acolo."19 Scena este simbolic pentru nelegerea fascinaiei pe care aceast protoliteratur trebuie s-o fi exercitat asupra asculttorilor. Regimul ei este ambiguu: prestigiul este al textului scris (i prin acesta oarecum adevrat"), dar contextul este nc oral, voluptatea fabulosului dizolvndu-se ca o fumi-gaie parfumat n aerul dintre lector i asculttor. La fel, ele anuleaz opoziiile, cruciale pentru textele moderne, dintre real i imaginar, laic i religios, original i tradus. Culegeri de snoave glumee i/sau moralizatoare (Albinua, Fisiologul, Joca, monacborum, Esopia, Bertoldo), romane fantastice, cu peripeii, reminiscene istorice i literare, trmuri cu montri stranii, construite dup morfologia basmului (Alexandria, Aravicesc mitbologicon, Etiopica, Istoria Troadei), melodrame duioase (Istoria lui Erotocrit, Imberie i Margarona) $ romane de ucenicie" (Sindipa, Archirie i Anadan, Varlaam
Heliade-Rdulescu, Dispoziiile i ncercrile mele de poezie", &ni dese, Editura Tineretului, Bucureti, 1965, p. 109.

248
POSTMODERNISMUL ROMANESC

si loasaf), crile populare acoper, practic, toat zona interesantului, fiind construite cu aceleai resurse i pe aceleai structuri ale imaginarului ca i paraliteratura de azi. P}j_ cerea, senzaia, fiorul care nsoesc azi consumatorul obinuit de art mediatic (literatur, film, teatru radiofonic seriale TV de aciune poliiste, SF, horror-uri sau erotice: soap operas) erau simite, poate chiar mai intens, de publicul de altdat ascultnd uimitoarele aventuri ale lui Alixandru Machedon, care, clare pe Ducipal al su, merge mereu ctre Rsrit, strbtnd inuturi miraculoase: ara furnicilor uriae, a cpcunilor, a gimnosofitilor etc., pn ajunge la Ind, unde stpnete Por-mprat:
De acolo merse zece zile, i ajunse la o ar cu nite oameni cu un picior i cu o min, i cu un ochi, i cu coad de oaie, i prinse Alexandru muli din ei, i grir: mprate Alexandre, milostivete-te spre noi, c sntem nite oameni miei, cum ne vezi mpria-ta! Si se milostivi Alexandru, i-i iert i le dete drumul. i merse Alexandru pe o vale, i era trist pentru moartea lui. Iar acei oameni se suir ntr-un munte nalt, i strigar: mprate! Cum fusei de nelept, i noi te nelarm. Iar Alexandru sttu, i erau zece zile de cnd nu rsese, c era pentru moartea lui scrbit. Atunci rse i zise: ntrebai cum m-am nelat ? i strigar de jos, i rspunser de sus, grind: Carnea noastr e mai dulce dect toate crnurile, i pieile noastre nu le taie sabia, nici trece sgeata printr-nsele, i maele noastre snt pline de mrgritare i de pietre scumpe, i n inima noastr este piatr nestimat ca un ou de gsc. Iar Alexandru zise: Adevrat c toat paserea pe limba ei piere. Si porunci Alexandru: Ocolii muntele, clrei, iar pedestraii s se suie n munte cu ogarii, i cu leii i cu pardosii! i aa fcur. i prinser vii o sut de mii de aceia, i zise s-i jupoaie, i-i jupuira pe toi, i mmcara ttarii carnea,
"20
20

Alexandria. Esopia. Cri populare, Editura Minerva, Bucureti. 1966, p. 66.

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE 249 ime hibride, aglutinante, compilnd i degradnd gini'istorice i literare, lipsite total de contiina is-tii lumii, a artei literare i a textului, crile populare urma urmelor, entertainment i marf. Prin aceasta, . man cu i n bun msur provin din romanul" grecesc (Dapknis si Chloe) sau latin (Mgarul de aur, c" neonul) i cu nesfritele i rmuroasele istorii orientale i n Panriatantra sau Halima. Critica modernist le dis-retuiete pentru caracterul lor haotic, imperfect", ce con-razice legile literaturii serioase": ns un lucru rmne clar: traducerile acestea snt un simplu fond cultural care na avut ndat nici o urmare literar. Din Alixndrie n-a ieit romanul lui Alexandru, descinderile infernale n-au gsit un Dante Alighieri, povetile despre uriai n-au fost prelucrate de un Puici, Rabelais ori Swift, naraiunile sinodale n-au avut norocul unui Boccaccio, romanele educative n-au inspirat un J.-J. Rousseau, jitiea sfntului cuviosului Antonie n-a ntlnit un Flaubert."21 S-ar putea rspunde acestor obiecii c i scrierile noastre populare" au ntlmt un Cantemir, un Anton Pann sau un Sadoveanu. Chiar dac n-ar fi aa, pentru sociologia literaturii i pentru studierea mentalitilor epocii aceste scrieri snt poate mai relevante dect puinele fragmente de literatur adevrat", original" realizate n secolele al XVI-lea-al XVIII-lea pe teritoriul romnesc. Gustul pentru fabulos i pentru poveste fr sfrit, redeteptat la ficionarii" de azi s nu uitm c pentru John Barth arhetipul scriitorului postmodern este eherezada i c unul dintre romanele sale (Somebody tbe Sailor) e direct inspirat din O mie si una de nopi , va duce, probabil, i n literatura romn, la redescoperirea farmecului vechilor hagiografii, scrieri apocrife i cri populare. l nmul roman" romnesc original, scris la sfritul secon al XVII-lea, este probabil i cel mai impresionant ex-nment prozastic din literatura romn de pn azi. Istoria
---------------_

G. Clinescu, op. cit, p. 46.

252
POSTMODERNISMUL ROMANESC mai vrtos n floarea ce-i st denainte, hiri ntr-aceia s mut. Pricina acetii puteri ce are, adec din nemic flori i fee n divuri, n chipuri a-i agonisi, muli n multe chipuri a o arta s nevoiesc, ns, pre ct noi sama a-i lua am putut, ieste aceasta: Grunele cele mnunele carile n chipul sagriului peste piiele i snt, fietecarile din patru pri, n patru fee ieste din fire vpsit, adec alb, negru, roiu i albastru n floarea ceriului, carile sint vp-sele din fire stttoare. Deci, cnd va s s fac negru, toi soldzi-orii cu partea cea neagr n sus i ntoarce; aijderea cnd va s s fac roiu, alalte dedesupt ascundzind, partea soldziorilor cea roie deasupra scoate, i ase la alalte face. Cci toi soldzii lui sint rtundzi i n chipul sferii prin piiele i s ntorc i precum i ieste voia i mut. Aijderea, cnd va s s mute ntr-alte fee, feele soldzilor amestec i, n chipul zugravilor, din cteva flori amestecate alt floare scornete."23

Trebuie s ateptm zorii romanului romnesc ca s re-nnodm firul prozei romneti nemoderne". De pe la 1830 i tot mai intens ctre 1860 piaa de carte din rile romne e invadat de traduceri din literaturi occidentale, mai cu seam din cea francez, n covritoare msur este vorba tot despre literatur de consum, care umple nia lsat liber prin demodarea crilor populare i a hagiografiilor. Genul la mod ajunge acum romanul", urma al mai vechilor naraiuni cavalereti, gotice sau popular-romantice, desfurat ns n lumea citadin, burghez, ale crei mistere" le exploreaz. Neverosimile, patetice, melodramatice, narate n episoade" de foileton, pe parcursul crora personajele dispar pe drum, mor i renvie, i schimb firea i chiar nfiarea, aceste scrieri formeaz o literatur compensatorie pentru publicul submediocru care o devoreaz. Dumas, Zevaco, Eugene Sue i nenumrai ali condeieri, mai mult sau mai puin dotai, fondeaz o nou industrie de fantasme n care
23

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific, Editura pentru Literatur, Bucureti, 1965, voi. II, pp. 12-14.

CURIOZITI LITERARE, EXPERIMENTE

253

monstruosul i bizarul snt la ele acas. Dragoste i aventur, trdri i rzbunare, subterane sordide i luxul orbitor al alcovurilor de tain, toate acestea snt reiterate, dup reete simple i eficiente, n diverse specii i subspecii romaneti: romanul de mistere, de cap i spad, cu pirai, cu haiduci, cu pucriai, scrierile siropoase sau licenioase despre orfeline", srmane seduse i abandonate", copii furai, igani de operet... E lumea viermuitoare, kitschizat a senzaionalului, cu o moral n alb i negru, cu care postmo-dernii de dup 1950 vor comptimi mpreun" att de fructuos. Oralitatea originar a paraliteraturii e mai puin vizibil n aceast nou etap dect n precedenta, cea oriental. Deja se dezvolt tehnici narative mai sofisticate i apar rudimente de analiz psihologic, n esen ns romanul senzaional rmne ntr-o zon a indeterminrii i a lipsei de contiin prozastic.

Evident, cererea pieei fiind foarte presant (Dramele Parisului, cte au ieit pn acuma, le-am citit de trei ori"...), ficionarii dmbovieni nu au ntrziat s apar. E greu de spus ct de bine mergea aceast afacere, n ce tiraj apreau volumele (cnd nu se publicau n foiletoane de ziar) i ct c-tigau autorii. Fapt este c, dei genul romanesc era considerat vulgar i autorii serioi" preferau nuvela nescutit, de altfel, nici ea de melodram, ca n cazul Buchetierei din Florena a lui Alecsandri sau al lui Zoe de C. Negruzzi , a existat n epoc tentaia prozei de respiraie ampl. S-ar putea vorbi chiar de profesioniti" ai senzaionalului, ca George Baronzi, autorul Misterelor Bucuretilor24, loan M. Bujoreanu (Misterele din Bucureti) sau Constantin Aricescu (Misterele cstoriei). Romanele lor nu au valoare literar" n sensul nalt al cuvntului, dar n sociologia literaturii locul lor este cel puin la fel de semnificativ ca al
24

La 1997 tnrul autor nouzecist" Horia Grbea va publica i el o carte numit Misterele Bucuretilor (Editura Cartea Romneasc, Biblioteca oraului Bucureti").

254 POSTMODERNISMUL ROMANESC scrierilor de prestigiu. Ele misuna de subiecte noi, ti noi, observatii de moravuri sociale, conturind o fata hidoasi nevazuta si, de altfel, invizibila pentru istoric si socioW a vietii urbane de la noi. Pagina e vioaie, agitata, acida' prefigurindu-le pe cele despre Gorica Pirgu si ,,adevaratii Arnoteni" din Craii... lui Mateiu Caragiale: Numarul 1, repeti Gudurica, d-1 Sugativescu, nobil, avere mare; dejuna intre doua burgonie si pranzeste intre patru. De dimineata pina seara umbla pe doua carari si cind se culca nu e niciodata treaz. Ha! ha! ha! ha! facura amindoi comesenii. Numarul 2, adaugi nebunul, d-na Rasturnica, dama onesta; isi tine copiii la mahala; se scoala la unsprezece; pina la amiazi abia se freaca cu suliman si cu rumeneala, cu ristic pe la sprincene, dupa ce se unge cu oua clocite pe obraz ca o maioneza stricata; la unui e gata pentru dejun; la doua iese la vizite; maninca la cinci; la sapte, vara, iese la sosea; la opt se duce la teatru; la unsprezece, noaptea, primeste la ceai. N-are decit trei amanti, un locotenent de cavalerie, un capitan de artilerie si un aspirant la directoria Ministerului Afacerilor Streine, afara de barbatu-sau. - Ha! ha! ha! ha! Zi-nainte, sa vedem numarul trei, zise Titu, turnindu-si un pahar de vin. Numarul trei, dl. Codiceanu, presedinte de tribunal, om integru; sta la tocmeala cu amindoua partile ce are sa le judece si ia bani la amindoua, fara sa-i intoarca nici celui ce pierde; si-a cumparat postul cu doua sute de lire si vinde dreptatea cu orice pret sunator, crede ca meritul unui magistrat sta in a purta ochelari si trage carot dintr-o tabachera de aur suflata cu argint de China. Ma dor ochii, nu mai vaz, adaugi Gudurica, inchizindu-si ochii. Carnacsi! Numarul 4, zise Titu. Numarul 4, zise nebunul, d-na Verigeasca, tinerica de cinci-zeci si opt de anisori; cocheta si luxoasa; facatoare de bine catr< toti cei ce n-au azil pentru adapostirea amorului lor; ia bani de la clientii ei spre a-i da acelora ce-i prinde amorezi. Asta te priveste pe tine, Titule, zise Pascal rizind. CURIOZITATI LITERARE, EXPERIMENTS 255 nu-te dracului, sa nu te auza Linita, ca-mi faci neajuns cu "^umarul 5, Gudurica. 61 Numarul 5, domnul Politescu, negutator sigur, da girul cu 1 * se imprumuta cu opt la suta si imprumuta cu treizeci. In P., 1' trecute activul lui era de cinci milioane si pasivul de trei, cu aCestea a dat faliment; creditorii lui n-au luat nici douazeci la suta. _Destul, destui, ajunge, mtrerupse iitu, ca sosesc lautaru. 2 Romanul are in epoca vitalitatea si impertinenta parve-nitului, asa incit se extinde rapid chiar si dincolo de limitele stricte ale unui gen de consum. In lumea literaturii el este chiar echivalentul unor Paturica, Scatiu, Pirgu sau Alecu Soricescu, plebei amorali, predestinati unor cariere prodigioase. Oricit ar fi de antipatic, oricit ar ,,mirosi a mitocan", noul gen se im-pune siintimideaza. Pina si autori de literatura ,,mare", ca Alecsandri, Bolintineanu, Kogalniceanu sau Ion Ghica, incearca genul plebeu, dar, semnificativ, cu modeste resurse si inca mai modeste rezultate. Singur Filimon, el insusi plebeu, reuseste o constructie mai curind simpatica decit valoroasa, Ciocoii vechi si noi. Aici naratorul, iesit la rampa ,,in carne si oase", isi ilustreaza conferinta moralizatoare cu tablouri" de moravuri fanariote aflate in simetrii si con-traste naive. De o parte sint ,,raii", lumea ciocoilor fanarioti: Dinu Paturica, Chera Duduca, Andronache Tuzluc si insusi domnitorul grec, de cealalta ,,bunii", vechea boierime neaosa si slujitorii ei, banul C., fiica sa Maria, vataful Gheorghe si Tudor Vladimirescu. Prabusirea unora se incruciseaza cu triumful celorlalti. Acest gen de fictiune premoderna, mai cu-nnd o ,,moralitate", a fost mult imitat in proza postmoderna, nteresata in reciclarea formelor narative

revolute. The Sot-weed Factor a lui John Earth foloseste cu umor si tandrete efectele naive ale prozei engleze din secolul al XVIII-lea.
^George Baronzi, ,,Misterele Bucurestilor", m Pionierii romanuliti rmanesc, Editura Minerva, Bucuresti, 1973.

256
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Din zona romanului popular face pane si textul ,,de re-zistenta" al acestei sectiuni si adevarata sa surpriza, o scriere care ar putea avea, in proza romaneasca, semnificatia cele-brului Tristram Shandy de Lawrence Sterne pentru moder-nitatea engleza. Exista, intr-adevar, si in proza timpurie romaneasca un roman aproape neverosimil de avansat ca formula estetica si in care se pot recunoaste, in nuce sau deplin dezvoltate, o mare parte din procedeele prozei postmoderne de azi. Este vorba despre (inca) anonimul Catastihul amo-rului si La gura sobei, roman descoperit in 1972 si retiparit integral abia in 1986 de Dumitru Ballet. Cartea a fost pentru prima data publicata in colectia ,,Biblioteca Romana", in 1865, fara numele autorului. Exista o mare probabilitate ca acesta din urma sa fie criticul si poetul Radu lonescu, eel care semna in epoca Radion. Republicarea acestui roman dupa o suta douazeci de ani de uitare deplina el nu e men-tionat in nici o istorie literara in tot acest interval a stirnit un mare interes. Scrierea a fost comparata ca tehnica narativa cu Patul lui Procust de Camil Petrescu, iar Nicolae Manolescu o consider!, in Area lui Noe, ,,un document extraordinar, in care nu mai e vorba de ceea ce ar trebui sa zugraveasca romanul, ci de mijloacele tehnice de care el dispune"26. In perspectiva postmodernitatii si din punct de vedere strict teoretic acest volum ar putea deveni una dintre cele mai im-portante scrieri In proza. din intreg secolul al XlX-lea. Romanul nu iese in evidenta prin subiect. In buna ma-sura este vorba despre un roman de moravuri matrimoniale, dezabuzat si misogin, in care luxul, devergondajul si laco-mia femeilor sint infierate cu gratie, in traditia ,,victoriana ce tine la noi de la Costache Faca la Eminescu. Pe de alta parte, limbajul cartii este neobisnuit de stingaci, aratind o familiaritate mai mare cu limba franceza din care textul, totusi original, pare tradus decit cu limba romana. Ceea
26

Citat in prefata (de Dumitru Balaet) la Catastihul amorului si LA gura sobei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 8.

cuRiozrrAxi LITERARE, EXPERIMENTS

257

, peaza insa de la inceput, chiar si numai la rasfoirea anului, este cu totul neobisnuita sa punere in pagina. - ctic fiecare fila este ,,jucata", intrerupta de spatii albe, de riscuri, de titluri si subtitluri, organizata ca un dialog jS matic, ca o lista, ca un jurnal hebdomadar si chiar ca o riere stiintifica. Textul, in consecinta, apare fragmentat -apricios, intr-un mod cu totul neobisnuit pentru scrierile epocii. La lectura, perplexitatea si surpriza cititorului de azi cresc considerabil. Paginatia cartii sustine o mobilitate tex-niala si narativa unice in proza noastra eel putin pina in anii '30 si,' sub anumite aspecte, pina la optzecisti. Constiinta fictionalitatii operei literare este totala. Textul este in in-tregime constructie intentionala si experiment prozastic. El se deschide printr-,,O prefata care nu este o prefata" si continua, nemarturisit, dar cit se poate de manifest, cu un roman care nu este un roman. Referentul este in intregime lumea interioara, mai mult, cea a unuia dintre cei dintii inte-lectuali din literatura romana: ,,Scena se petrece in capul ser-vitorelui dumneavoastra. La dreapta si la stinga paradoxe, reflectiuni, proiecte, fragmente incepute, suveniruri, spe-rante, cainte." O dezbatere la care participa, alegoric, lenea, ratiunea, vanitatea, vointa, nehotarirea, imaginatiunea, spi-ritul si constiinta se incheie prin replica ,,descurajata" a ima-ginatiunii: ,,Atunci, dar, fa un roman!,.." Ca si in cazul Principiuluipoetic al lui E. A. Poe, hotarirea de a scrie este lucida si pragmatica, incepind cu alegerea speciei literare. Mai inainte de a fi roman, scrierea se constituie ca o medi-tatie asupra romanului, ca un roman despre roman. Avem, intr-adevar, de-a face cu prima metafictiune din proza romaneasca si cea mai serioasa de pina la, poate, Fictiune si nfanteriezlui Costache Olareanu. Scrierea continua cu un -marcabil capitol despre ,,arta de a incepe un roman", in ;are, m eel mai pur spirit metaromanesc (asa cum o va face -alo Calvino in Daca intr-o seara de iarna un calator...), ^alate douasprezece modalitati diferite de a intra in 'ostanta unei card si de a-i da, implicit, cheia de lectura. 258
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Sint inventariate, cu comentarii spirituale si mostre stilistice opt exordium-uri de roman: burghez, historic, geografic' humoristic, brusc, fantastic, sfisietor, alegru. Mostrele sint parodii savuroase ale unor clisee narative din epoca: ,,Q palida lumina veghia linga patul agonizindei. O juna copilj singura, pierduta, ratacita, in camaruta friguroasa...etc." Genul dovedindu-se o eclectic de retete ridicole, concluzia vine de la sine: ,,Otarit, eu nu voi scrie un roman." a gura sobei nu este, prin urmare, doar

primul metaroman dar si primul antiroman romanesc. Surprizele continua. Hotarindu-se sa scrie, in loc de roman, un tratat despre amor, autorul iese in strada si chestioneaza trecatori din cele mai diverse straturi sociale in privinta temei sale. Ches-tionarul ca specie va fi inclus din nou intr-o structura literara abia spre sfirsitul anilor 1980 in Dns-intors de Nicolae Iliescu si in poemul Juventus al Simonei Popescu. Pentru vizitiu, amorul e ,,cel mai simplu din bacsisurile noastre", pentru medic ,,afectiune cerebro-inflamatorie", pentru avo-cat ,,pretextul celor mai bune procese de despartire" etc. Titlul provizoriu al cartii, Catastihul amorului, se contu-reaza abia la pagina 50, iar eel adevarat, La, gura sobei, abia la mijlocul romanului, la pagina 132. Este configurata apoi o topografie satirica dupa modelul inters pe dos al vechilor ,,harti ale dragostei": amorul venal si interesat de la 1864 se desfasoara intr-un peisaj delimitat de ,,muntele mincarilor", ,,girla de sampanie", ,,padurea mobilelor", ,,tufisurile in-tunecoase ale giuvaergiei", ,,vizuina lui 20%", ,,raspintia zestrei" etc. In acest spatiu al degradarii sentimentale se desfasoara mai multe fragmente nuvelistice al caror merit principal continua sa fie o inalta constiinta fictionala. Personajele par sa fie ele insele la curent cu propria lor fictionalitate: ,,Stavrache se afla de doua lune la Bucuresti. Amicitiile fiind, in orice roman, un obiect de intiia necesitate, el '<. cautat un Pylade"; ,,el a renuntat a devem un erou de roman si s-a facut toptangiu bacan" etc. Saptamina unei inime este, inainte de Urmuz si in spiritul sau, un microCURIOZITATI LITERARE, EXPERIMENTS 259

an epistolar. Cele sapte scrisori trimise in sapte zile unui r orez de catre ,,baroana Caracarini" (care semneaza, pen-u iubitul ei ,,de inima", simplu, Sita) par sa fi fost concentrate de Caragiale intr-una singura, cea cu Mangafaua plecata la Ploiesti. Popica si Lazarica din sceneta urmatoare amintesc si ei de Mache si Lache. Calendarul Alexandrinei, Romanul vecinei, Gramatica limbei amorului etc. sint, de asemenea, forme prozastice pline de fantezie, inedite in scrisul roma-nesc de pina atunci. Fiecarei parti de vorbire, in cazul ulti-mului exemplu, ii sint asociate diverse servituti ale dragostei:
,,Despre verb. 1. Regula generala. In Gramatica limbii amorului nu sint decit verbi prea neregulati. Astfel sint: a iubi, aplati, a intra, a minca, a dormi etc. 2. Cu toate acestea sint doua exceptiuni ce se vaz rar: acestia sint verbii cugetati: a economist si a se casatori. 3. Fara a numara un verb auxiliar, numit astfel pentru ca este eel mai neaparat in viata. Acest verb auxiliar este verbul a avea. 4. Verbul impersonal, care nu admite decit o singura persoana, este cazut in desuetudine. 5. Sint mai adeseori trei persoane: una in salon, cealalta ascunsa in budoar, si a treia intr-un dulap. 6. Citeodata sint si mai multe. '. Numarul modelor este nemarginit! 8. Indicativul se traduce obisnuit prin chipul de a se intoarce, printr-o privire, printr-o izbucnire de ris. V.Conditionalul este prea adeseori intrebuintat. Exemplu: Dacanu voi aveapaltonul de catifea miine laprinz, te las. 3. Imperativul se traduce in diferite chipuri. Cel mai uzitat este deocamdata: La 2amfir\ Timpul in Gramatica limbei amorului este acel ceva de ? mgrijesc cit se poate mai putin si care-si razbuna cit se poate mai mult. Tot ce ar fi mai trist dupa trecut ar tiprezentul, daca n-ar mir"n viitorul."v
astihul amorului..., p. 124.

260
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Romanul de amor propriu-zis care urmeaza acestei presti-digitatii narative nu este deloc mai putin experimental. Texte in texte, pagini de jurnal, rnemorii, poeme, insertii intertex-tuale toate construiesc o\lume de la inceput artificiala, o virtualitate in care nu mai are\ nici o importanta ceea ce se po-vesteste. In toata aceasta carte, asa cum scria cineva despre L'Immortalite a lui Kundera^ceea ce ar fi trebuit sa fie as-cuns (conventiile si instrumentarul literar) se afla la vedere iar ceea ce ar trebui sa fie aratat (universul romanesc) e as-cuns. Incheiem cu primele fraze din La gura sobei, ca o reconfirmare a domniei, aici, a celui mai pur arbitrar narativ:
,,Intr-o frumoasa dimineata... Eu crez, Domnul sa ma ierte, ca era intr-o frumoasa seara... Dar, frumoasa dimineata sau frumoasa seara, asta nu face nimic: esentialul e de a-si incepe cineva istoria mai ca toata lumea, si ceea ce pot jura pe juramintul meu, pentru ca am vazut, e ca: La... decembre, din anul gratiei 1860, la o ora despre care orarul meu nu-mi lasa decit un suvenir confuz, un om invelit intr-o manta cenusie tinta cu precautiune cele dintii case din strada Arcului."28

Ultimul narator aflat sub semnul Seherezadei despre care gasesc cu cale sa vorbesc aici (caci dupa

1900 naivii, fara sa dispara, se imputineaza, iar pe de aha parte modernismul inchide pentru multa vreme vanele imaginatiei libere) este Ion Ghica, a carui proza stralucitoare a fost multa vreme incuiata sub prafosul nume de ,,memorialistica". Daca sint amintiri, povestile lui Ghica sint totusi in mare masura fabricate, sint memoria artistica a unor fapte care n-au existat niciodata tale quale. Orientalismul lor e un spatiu livresc: tot ce e introdus aici, fie real, fie imaginar, trece mtr-a treia stare, despre care am mai vorbit, starea pisicii lui Heisenberg, si a ,,samei de cuvinte" a lui Neculce: starea virtuala a ric28

Ibid., p. 132. CURIOZITATI LITERARE, EXPERIMENTS

261

S risorile lui Ion Ghica, incursiuni intr-o fantastica de ahadata" (citeste: de altundeva), cuprind, din loc viziuni de o frumusete extraordinara, amintind de t'ivitatea prozatorilor sud-americani. Arhipelagul elen ris in Capitanul Laurent este, intr-adevar, un fel de r ibe unde totul pare a fi cu putinta. Un ofiter dintr-una rl'ntre insule este, astfel, consulul a opt mari puteri si le re-ezinta consecutiv, schimbindu-si doar vestimentatia si draoelul. Piratii vinati (faimoasa banda a lui laurta) au un limbai crincen si tatuaje mirifice, desenate in locuri mai greu accesibile:
,,Era o luna ca ziua. Ajunsesem deasupra manastirei Stavros, cind aud in urma mea o detunatura de pistol si pe Temistocli luin-du-se la injuraturi cu niste nevazuti dintre stincile pe linga care treceam. Dupa mai multe legi, cruci si rascruci, intovarasite de amenintari si laude: c-o sa-si manince suflete, inimi si mate [...], incep la pistoale, si dupa citeva descarcaturi aud un strigat [...] M-ai mincat, cine! . Vestitul pirat Bilibas, care era ascuns acolo, fusese ranit de moarte [...]. Era tatuat pe spate, mai jos de sale, cu portretele, de o parte, a regelui Othon cu sabia scoasa, pe cealalta cu al reginei, cu inscriptiunea [...] Othon si Amalia ."29

In Teodoros un fiu de islicar roman si de servitoare gre-coaica traieste din copilarie visul de a deveni imparat. Plecat de acasa, el dispare fara urma timp de sapte ani, dupa care tri-mite mamei sale un sir de scrisori din cele mai exotice locuri ale Orientului. In cele din urma Teodoros devine imparatul Abisiniei, eroul razboaielor cu englezii. Corespondenta pe care o poarta cu regina Victoria e impanata de clisee retorice romano-grecesti din canonul bizantin. Subiectul este fasci-nant si ar putea deveni, in viziunea unui prozator postmodern de azi, un roman in care istoriile sa prolifereze fara
Ion Ghica, Of ere, vol. 1, Editura pentru Literatura, Bucuresti, ,p.3l4. 262 POSTMODERNISMUL ROMANESC

limite. Sub acelasi semn al pitorescului si fictiumi difuze, ne-controlabile sta si descrierea ,,revoltei ciumatilor" din vre-mea lui Caragea, sau mfioratoarele povesti ,,din vrernea zaverei". Cite o pagina este de-a dreptul marqueziana:
,,O fata de boier mare, intoarsa dintr-un clauster de la Viena unde fusese crescuta si unde dobindise un talent muzical extraor-dinar pe clavir, a adus cu dinsa in casa barbatu-sau pretiosul instrument. Intr-o seara, boierul, zarind citiva insi care se pitu-lasera linga uluci ca sa asculte frumoasele melodii ale junei dile-tante, s-a zbirlit din gelozie, si cind a doua zi tinara femeie s-a trezit, nenorocita!.. .a gasit clavirul spart cu toporul in mii de bucati. Mihnirea ei a fost atit de mare, incit peste citeva saptamini o duse la groapa. Ea lasase cu limba de moarte sa-i faca costiugul din scindurile clavirului, dar popa s-a impotrivit, zicind ca fusese vasul Necuratului."^

De asemenea, cunoscuta scena vesperala a sosirii Baltare-tului, prefigurare a patrunderii kitsch-ului, valorificat pozi-tiv, in proza noastra:
,,Trecura doua ore dupa sfintitul soarelui, si cerul era fara luna si fara stele, cind o butca numai bronzuri si poleieli, dinainte, d-a dreapta si d-a stinga caprei vizitiului, cu doua sirene aurite, cu coadele incolacite si cu capetele cautind spre doua mirtoage de cai cu hamurile legate cu sfoara, vizitiul cu cojoc peste camasa lunga si cu doi feciori dindarat cu cauce pe cap cobora la vale spre curtea banului Ghica, urmind la pas dupa un tigan descult si zdrenturos, cu o masala mare pe spinare. Podelele jucau ca clapele unui clavir sub roatele butcei si aruncau in sus din hazna stropi de noroi apatos, care la lumina pacurei luminau parc-ar fi fost pietre scumpe. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu ceacsiri si cizme rosii, cu o giubea soioasa imblanita cu nafe si in cap cu un islic in patru colturi; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smaragd si de diamant. Era asteptat la sfatul 30 Ibid., p. 148. CURIOZITATI LITERARE, EXPERIMENTE 263 si de la dmsul depindea realizarea cugetarilor patriotice 'ilor El minuia banii ce mai ramasesera in tara; el avea chiar si dincolo de Lipsca. Soproanele lui si lazile din cu Tarigradul si cu Beciul; iscalitura lui ajunsese sa aiba ' t-3 pemeau de scule, saluri si argintarii, tot amaneturi de pe <* .
nii<* i . i

1 boieri. Butca in care se zdruncina, actusa pentru o nunta mare,

i fusese platita si sta amanet m sopronul sau; iar inelele din degete erau marfa de vmzare."31

Reorientarea gustului literar catre oral si plebeu face ca mii de fragmente de acest fel, asemenea genelor recesive din eenotipul nostru, sa se reactiveze, sa recistige in stralucire si relevanta estetica. Cu afirmarea postmodernismului in li-teratura romana nu cistigam numai citeva capodopere contemporane, ci o intreaga literatura (doar schitata, pointillist, aici) care altfel ar fi ramas subterana pentru totdeauna. Mai mult, nu activam astfel o singura linie artistica, innodata prin determinism si teleologie, ci o pluralitate de alternative in care cautarea unui drum seamana mai mult cu ghicitul decit cu descifrarea. In aceasta perspectiva, cunoasterea li-terara mcheie cu trecutul ei hermeneutic pentru a deveni o mantica.
31

Ibid., p. 340.

Contestarea modernismului in epoca modernista


In linii mari, epoca modernista dureaza, in cultura romana, de pe la 1920 pina prin 1980, primii si ultimii zece ani fiind, mai curind, ani de structurare si, respectiv, de destramare a celui mai puternic model artistic al secolului nostru. Hiatu-sul anilor '50 (din 1948 pina in 1962-1963) desparte aproa-pe simetric cele doua generatii pur moderniste din literatura romana, una genuina, aproape sincrona cu modernismul occidental si manifestindu-se plenar in deceniul al treilea, cealalta defazata fata de evolutiile din culturile occidentale generatia anilor '60. Cum am mai aratat, modernismul primei generatii este Jegitim" in logica modificarii formelor artis-tice, pe cind eel al urmatoarei, desi sustinut de incontestabile eforturi si de talentul cert al citorva reprezentanti (Nichita Stanescu, M. Sorescu, Ivasiuc, Breban etc.) este, teoretic, o anomalie istorica, asemenea intregii epoci in care a aparut. Va fi, de aceea, cit se poate de firesc sa arat, in sectiunea ur-matoare, ca modernismul saizecist nu a facut decit sa ca-mufleze curentele subterane ,,legitime", ,,normale" pentru sensibilitatea general! a lumii cu adevarat libere si ca, de altfel, insisi autorii modernisti ai acelor ani au incercat des-prinderea de modelul devenit, evident, desuet. Contestatia modernismului in anii '60 si '70 este limpede, manifesta. Mult mai grea este sarcina pe care mi-o iau de a arata ca nici macar in anii in care modernismul a parut sa stapineasca autarkic cultura romana, deplin legitim, de altfel, el nu a fost scutit de contestarea, explicita sau implicita, a lumii literare.
CONTESTAREA MODERNISMULUI

265 - o prea mare coerenta artistica, in once epoca, nu futr-a e ^ suspecta teoreticianului, care stie ca in fiecare p0at si in fiecare loc se manifesta, chiar daca in proportii "chimbatoare, toate tendintele general-umane si, prin * toate tipologiile artistice. Tocmai acest imens izvor t* P earanteaza, ca in cazul zestrei genetice, adaptarea v
He vari^v t* i-~ i 1

i-~

. - a artel la tesatura sociala in vesnica scmmbare. Atita vreme cit contestatia a fost slaba, si mai ales cit timp fost resimtita doar ca un atac dinspre inferior (traditiona-\ spre superior (literatura moderna), modernismul a vut mari dificultati de autodefinire. Distanta istorica nula au foarte mica, evenimentele artistice in desfasurare, as-pectul lor aparent greu de ordonat, variantele nationale dis-torsionate toate acestea si multi alti factori au ingreunat sarcina criticilor modernisti de a delimita insusi modernismul. A-l delimita de ce ? Noul curent parea a se identifica, de fapt, cu intreaga poezie moderna, de la Baudelaire incoace. Nimic din poezia ,,nemodernista" contemporana nu parea demn de interes, asa cum convietuirea motorului cu aburi si a celui cu ardere interna nu e, de fapt, posibila. Modernismul era poezia ,,eficienta", ,,performanta" a mo-mentului, asa incit nu era posibila, se pare, decit o mare rup-tura, asupra careia, de la Marcel Raymond la Hugo Friedrich, s-au concentrat toate eforturile teoretice: prapastia dintre literatura traditionala si cea moderna, in intregime modernista. In ,,Planeta ascunsa"1 Nicolae Manolescu reface, in linii mari, acest traseu. Ar exista, dupa criticul roman, mai multe feluri de poezie, dintre care doar unul i se pare incon-testabil: ,,E vorba, mentinindu-ne in spatiu exclusiv euro-pean, de poezia cuprinsa aproximativ intre trubaduri si romantici, pe care o voi numi, cu un termen care nu ma bliga prea mult, poezia traditionala."2 In afara acesteia,

Ro
Nicolae Manolescu, O usa abia intredeschisa, Editura Cartea 'maneasca, Bucuresti, 1987, pp. 100 si urm. 2 Ibid., p. 100.

266
POSTMODERNISMUL ROMANESC

continua criticul, mai este si o ,,a doua", care ,,incepe cu Baudelaire si a fost analizata de obicei sub numele de poezie moderna". Daca sint posibile si alte distmctii, ele privesc exclusiv acest al doilea fel

de poezie. Intr-adevar, Marcel Raymond, in De la Baudelaire la suprarealism3, distingea in 1933, doua ,,filiere" ale poeziei moderne: ,,Florile raului sint unanim considerate astazi drept unul dintre izvoarele vii ale miscarii poetice contemporane. O prima filiera, cea a artistilor, ar duce de la Baudelaire la Mallarme, apoi la Valery; o alta filiera, cea a vizionarilor, de la Baudelaire la Rimbaud, apoi la ultimii veniti in rindul cautatorilor de aventuri."4 Baudelaire insusi ar veni din Hugo, Lamartine si din preromantismul european.5 ,,Noii poezii" nu i se va recunoaste mai tirziu aceasta structura bipartita, care-i opunea pe artisti vizionarilor (azi o opozitie, intr-adevar, destul de ciudata pentru noi). In Structura liridi moderne6, Hugo Friedrich nu mai distinge in poezia europeana a se-colului nostru, pina in 1956, decit o singura paradigma, ,,revenind cu o surprinzatoare insistent! sub aparentele schimbatoare ale liricii moderne". Constatind ca ,,relativ curind [...] fantoma unei alte forme (tot moderna, dar di-ferita de cea descrisa de Hugo Friedrich) a prins sa bintuie constiinta criticilor", Nicolae Manolescu descopera in 1985, ca pe un lucru uimitor, faptul ca avangardele sint altceva decit modernismul. Avangarda ar fi chiar o ,,planeta as-cunsa", un fel de vioara a doua a modernitatii: ,,Este com-plet bizar faptul ca avangarda, de la futurism la suprarealism, reprezentind probabil cea mai importanta miscare poetica
3 5

Editura Univers, Bucuresti, 1970. < Ibid., p. 61. Daca e sa urmarim adevarata provenienta zpoeticii lui Baudelaire, va trebui s-o cautam totusi nu la predecesorii sai francezi, ci in PrindpW* poetic al lui Edgar Allan Poe, adevarat ,,tratat despre metoda" in poezia moderna. 6 Editura Univers, Bucuresti, 1974.

CONTESTAREA MODERNISMULUI

267 1 sfert al secolului al XlX-lea, a fost aproape ocul--modernismul simbolist."7 Aceste rinduri nu arata at^ a de informatie cu care's-au confruntat chiar si criUm i straluciti ai anilor '60, ci si confuzia in care toti cri-^ ' ....
w

stra
nrll riOSW-^ '

,
....
w

jernisti, de la noi si de amrea, au ramas in pnvinta

ce erns, ararii unei literaturi ample si contorsionate, cum este secolului nostru. Modernismul ,,simbolist" si-ar literal^* ** . ^ f inghitit geamanul ascuns, avangarda, cu care a impartit elasi pintec al modernitatii. Nu e greu sa recunoastem in i doi ,,artistul" si ,,vizionarul" lui Raymond. Nu incape indoiala ca distinctia dintre modernism si avangarde8, la care as adauga distinctia necesara dintre avangarde si suprarealism (curent prea mare, prea influent si prea structurat ca sa suporte asocierea cu oricare altul din arta contemporana), este pertinenta. Ramine enigmatic insa de ce Nicolae Manolescu crede intr-o atit de coplesitoare predominant! a modernismului (simbolist sau nu) asupra celorlalte. De fapt, daca ne gindim doar la cei mai mari poeti ai Frantei din perioada interbelica, ne dam seama imediat ca imensa lor majoritate au fost, in mod declarat, adepti ai suprarealismului si-ai avangardelor. Pe de alta parte, intre avangarde Nicolae Manolescu include, fara a insista in nici un fel asupra lui, sipostmodernismul: ,,o poezie avangar-dista [...], eaincepind cu Rimbaud si ajungind la postmo-dernismul contemporan"9. Ramine de explicat cum este cu putinta ca un curent literar, oricit de extins 1-am gindi,
7

N. Manolescu, O usaabia intredeschisa, p. 101. Mentionarea secolului al XlX-lea in loc de secolul al XX-lea este, evident, o greseala de tipar. 8 lar nu ,,avangarda". De fapt, curentele de avangarda, foarte numeroase, nu sint neaparat subsumabile unui singur concept. Putem vorbi mai curind de un ,,aer de familie" wittgensteinian, care le stringe la un loc fara sa le organizeze intr-o unitate. Caci unele sint, ideologic, de dreapta, altele de stmga, unele constructive, altele pur demolatoare etc. Neoavangardele de dupa razboi complica si mai mult ecuatia, ele tinzmd sa se defineasca drept ,,altceva" decit curentele istorice. ' N. Manolescu, O usa abia intredeschisa, p. 102.

268 POSTMODERNISMUL ROMANESC sa inceapa cu Rimbaud ca sa ajunga la postmodernism. Prin urmare, pentru Nicolae Manolescu poezia (din toate tirnpu-rile) are urmatoarea structura: un trunchi enorm al traditio-nalismului (de la trubaduri incoace), din care abia in secolul trecut se desprinde poezia moderna, prin Baudelaire. Aceasta se desparte in modernismul simbolist (linia Mallarrne si Verlaine) si avangarda (Lautreamont si Rimbaud). La riii-dul ei avangarda cuprmde avangarda istorica, dar se prelun-geste si dupa ultimul razboi, ajungind pina la postmodernism. In ceea ce ma priveste nu sint, mai intii, de acord cu structura arborescenta, de piramida cu virful in jos, a acestei scheme mtens moderniste, care sugereaza ideile de ,,progres" si teleologie in literatura.

Influentele pe verticala pot fi impor-'tante, dar nu ar trebui absolutizate. Ce inseamna, de fapt, ca din Baudelaire, de exemplu, ,,s-au desprins" Verlaine sau Rimbaud ? Acest biologism spiritual trebuie, eel putin, co-rectat prin evidentierea si a interrelatiilor pe orizontala intre curentele si autorii unei epoci. Apoi, poezia ..moderna", in diversele ei avatare, nu mi se pare atit de flagrant diferita de poezia ..clasica" incit s-o transforme pe aceasta din urma intr-un monolit enorm. Intre clasicism si romantism ruptura e eel putin la fel de radicala (chiar daca pe alte dimensiuni) ca aceea dintre romantism si simbolism sau ca aceea dintre simbolism si modernism. De fapt, distinctia dintre ..modern" si ..clasic" nu este de aceeasi natura ca distinctia dintre diverse directii si curente. Este mai curind o aperceptie subiectiva pe care fiecare epoca o poate avea. Prima bifurcatie a copace-lului manolescian nu se justifica, prin urmare, in Intregime nici chiar in logica modernista. Putem descrie insa, cam de pe la inceputul secolului nostru, o epoca literara complexa (daca vrem, o putem numi, ca supradefinire, ..moderna"), in care mai multe directii se infrunta mai ales pe orizontala: modernismul (sustinut de o critica atit de indragostita incit foarte tirziu intelege cu uimirea criticului roman ca poetica aleasa nu a fost nicidecum singura din epoca), avangardele
CONTESTAREA MODERNISMULUI 269 in serii de rupturi, de experimente si printr-o sociala ce devine curind norma), suprarealismul Justine prin apelul la magie, vis si imaginar),p/M5 reC ente de clasicism, romantism, manierism etc., organidiverse variante de traditionalism, sustinut, pur si t lu de gustul publicului larg. Daca in vestul Europei jmodernista" tine, in general, pina putin dupa al doilea l -zbofmondial, in zonele marginale, intre care si Romania, se prelungeste, cum am aratat, pina pe la sfirsitul anilor 70. fnceputurile modernitatii romanesti sint contemporane cu tirziul romantism (post)eminescian. Experimentele instrumentaliste si protosimboliste mai curind grotesti, romanul cu bizarerii tipograf ice Le Calvaire de feu si articolele teoretice precum Poezia viitorului ale lui Macedonski sint simultane simbolismului european si anticipeaza cu mult timp triumful modernitatii la noi. La scoala Literatorului se formeaza prima promotie de simbolisti, autori de succes pina in timpul primului razboi. Formula cade rapid insa in desuetudine. Ramln citeva nume de artisti ce se conformeaza punct cu punct poeticii verlainiene din Art poetique: Dimitrie Anghel, Stefan Petica, I. C. Savescu, Elena Farago, Ion Minulescu etc. Influenta simbolista e considerabila in epoca, multe ingrediente ale formulei (evanescent!, muzicalitate, sugestie, respingerea descriptiei si a anecdotei, decor citadin) regasindu-se mai tirziu la autori trecuti prin scoala lui Macedonski, dar care au depasit-o in complexitate artistica: Bacovia, Arghezi, Ion Barbu. Dupa razboi apar simultan, inca destul de greu de diferentiat, mai multe curente de avangarda si modernismul. La inceput, ele sint inca milontare fata de marea de traditionalism postromantic (pe nnd samanatorist, poporanist, ortodoxist etc.) in mijlocul careia au aparut. Lumea avangardelor este de fapt, in anii *0 ?i 30, enclavizata: citeva reviste imperceptibile in epoca ^ citiva autori, mereu aceiasi, colaborind la toate: Tristan z ara, Ikrie Voronca, Ion Vinea, Sasa Pana, Stefan Roll. 270 POSTMODERNISMUL ROMANESC Constructivismul romanesc de la Contimporanul, eel rnai coerent dintre ,,ismele" autohtone, avea arome futuriste, ce-lebrind viteza si masinismul. Audienta printre contemporani a fost minima, dar forme si atitudini avangardiste au intrat si ele in retetarul modernist: expresia eliptica, imageria luxurianta, agresivitatea sporita a limbajului etc. Avangardele inter-belice si de dupa razboi, pina in 1948, sint un exemplu tipic de ,,literatura paralela", care-si formeaza rapid traditiile si mitologia lor, propria

lume literara, propriul public. Supra-realismul este, la inceput, un ,,ism" in plus, perceput in inte-riorul familiei avangardiste. Curind el devine o ideologic, un mod de viata, o viziune coerenta a lumii. Descins din roman-tismul mistic german si din traditiile ezoterice orientalo-eu-ropene, noul curent, atit de pur in Franta, este la noi puternic contaminat de avangarda, de la care preia si augmenteaza o violenta verbala fara precedent. In anii '40 suprarealismul romanesc, desi restrins si enclavizat si el in spatiul nostru, este unul dintre cele mai puternice din Europa: Gherasim Luca, D. Trost, Paul Paun, Virgil Teodorescu si Gellu Naum, in grupuscule adesea in conflict, practica toate felu-rile de scriitura suprarealista, editind placheta dupa placheta in franceza si romana. Dupa razboi, in deceniul opt, suprarealismul romanesc va renaste din propria-i cenusa prin grupul oniric (onirismul estetic) al lui Leonid Dimov, D. Tepeneag si altii. Limbajul suprarealist extrage din sub-constient, din vis si din jocul hazardului imagini tulburatoare, enigmatice. Clarviziunea, presimtirea, anticiparea, miracolul au un rol esential in scrierile suprarealistilor. Modernistii vor folosi din limbajul lor abisalitatea imaginii arhetipale, sintetice, ca si abandonarea totala a conventiilor referentiali-tatii. Vor fi insa refractari la ideologia suprarealista, atit de apropiata in perioada interbelica de marxism. Se observa cum modernismul este in acelasi timp un loc geometric al tuturor tendintelor poeziei epocii, dar si o en-titate distincta de ele, a carei maturitate filozofica si estetica
CONTESTAREA MODERNISMULUI 271

jntr-un fel, clasidsmul modernitatii. In Romania, , l este legat, ca teorie estetica, de cercul lui Eugen j care a fost in epoca principalul punct de sprijin '"r^lismului cultural. Prin ideile centrale ale criticului de 1 Vmratorul teoria sincroniei, teoria mutatiei valorilor es--e^si autonomia esteticului , modernismul a capatatlei nrestieiu in spatiul romanesc, devenind curind gitimitatc i ^ o r>> - i oape sinonim cu literatura contemporana. Daca simborailfusese oarecum izolat de ,,cordonul sanitar" al criticii Imanatoriste, modernismul, desi la fel de mult atacat de Ibraileanu etc., rezista si triumfa in perioada interbe-ica s'ustinut intens de Lovinescu si de criticii din jurul lui: Felix Aderca, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu si Serban Cioculescu. Intelectul si intelectualul se afla in miezul problematic!! moderniste. Poezia modernista, asa cum este ea teoretizata si practicata in perioada interbelica (si apoi in anii '60) la noi, este o poezie care se ia in serios ca instrument de cunoastere a lumii, la fel de profund ca filo-zofia si la fel de eficient ca stiinta10. Este o poezie a spiritului pur, a cautarilor metafizice, a incifrarii ermetice, care are nevoie de o descifrare hermeneutica. Concentrata, eliptica, redusa la o esenta lirica, ea exclude de la inceput din dome-niul poeticului pitorescul, descriptivul, anecdoticul, didac-ticul, eticul. Oglindirea in sine a figurii goale a spiritului creator, pagina alba si tacerea sint trei ipostaze izotope ale idealului poeziei moderniste. Fiecare poem tinde sa fie o autodefinire si o definire a poeziei insesi, de unde aspectul lui tautologic, asemenea unei ecuatii matematice. In poezia romana modernismul atinge puritatea doctrinei intr-un singur punct de levitatie estetica in ciclul barbian Joe secund, comparabil cu cele mai mari reusite ale aceleiasi directii din
lu

Vezi si Marcel Raymond, op. tit., p. 61: ,,Din acea clipa poezia tinde devina o etica sau un mijloc neobisnuit de cunoastere metafizica; o 'oie o chinuie, aceea de a schimba viata , cum voia Rimbaud, de a scnimba omul si de a-1 face sa palpeze fiintarea."

272
POSTMODERNISMUL ROMANESC

poezia franceza, manifestate in poezia unor Mallarrne Valery, Jean Moreas etc. Ion Barbu trebuie, fara-ndoiala, so-cotit (alaturi, poate, doar de urmasul sau, Nichita Stanescu) eel mai important poet modernist roman. Ermetismul sau a fost mult imitat, devenind, in epoca, aproape un nurnitor comun al liricii romanesti. A doua directie modernist! in poezia interbelica este cea de influenta expresionista (linia austriaca si germana: Rilke, Trakl, Stefan George, Gottfried Benn), al carei reprezentant principal este la noi Lucian Blaga. Dupa razboi, directia expresionista va fi continuata, cu o impresie acuta de deja vu, de aproape toata poezia arde-leana, de la Ana Blandiana si loan Alexandru pina la echi-noxistii vechi si noi: Adrian Popescu, Ion Muresan etc. In proza, modernismul romanesc se identified romanului su-biectiv, de analiza, asa cum a fost practicata formula in cercul Sburatorului. Este surprinzator ca romanul ,,ionic" (dupa tipologia din Area lui Noe a lui Nicolae Manolescu) nu a fost deloc intuit de critica noastra ca, pur si simplu, romanul modernist romanesc. Ca si poezia, el cunoaste o prima serie, legitima si aproape sincrona cu cautarile occidentale, in opera lui Anton

Holban, Hortensia Papadat-Bengescu sau Camil Petrescu (echivalenti ai lui Proust, Virginia Woolf, Huxley, Gide etc.) si o a doua serie in anii '60 si '70 prin prozatori trecuti prin experienta unor Joyce, Faulkner si Hemingway: D. R. Popescu, George Balaita, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc sau Stefan Banulescu. Desi dominant intre razboaie, curentul modernist nu a sufocat celelalte orientari de la ,,periferia" sa. Nu cred, cu Nicolae Manolescu, ca intre ,,gemenele" poetice: modernismul si avangarda, s-a petrecut o drama sororicida: ,,una a devorat-o pe cealalta in spatiul intrauterin al noii poezii"11-Dimpotriva, a existat un comert intens intre cele doua, ca si cu celelalte genuri poetice. Esentiala pentru studiul nostru este insa clarificarea nu a interdependentei, ci a rezistentei
11

N. Manolescu, O ma tibia mtredeschisa, p. 101.

etc po CONTESTAREA MODERNISMULUI 273 romanesc la modernism. Daca aceasta rezis^ ^^ ac nu ar exsa ; tenta n ar QCjernjsmului (chiar a antimodernismului) in ^da interbelica (intre literatura premoderna si cea post-) nostmodernismul ultimelor decenii ar parea destul \l in contextul evolutiei ideilor si formelor artistice in nana. Din fericire, aceasta missing link exista si iturci i^^1 .. - . w
Q

..

- .

- o data in plus, legitimitatea necesara nouiui curent. ^Mod'ernismul este, de fapt, contestat din toate partile in "7n ci '"50 Nu are sens sa insist prea mult asupra contes-anii ^^ > i i ii" tarii traditionaliste, desi ea a parut uneon destul de impor-anta ca s'a scindeze, eel putin in poezie, arena perioadei iterbelice in doua mari entitati : traditionalismul si modernismul. Dar, pe de-o parte, viciile de definire a traditionalis-mului nu au scapat nimanui (caci nu e vorba aici de un curent literar, ci de un conglomerat de mic romantism si modernism timid), iar pe de alta productia literara a ,,tradi-tionalistilor" e, de obicei, minora si teoria lor retrograda. Singur ,,gindirismul" merita mai multa atentie, caci miscarea nationalista si ortodoxa sa aflat in opozitie permanenta, In primul rind ideologica, dar si estetica fata de Lovinescu si Sburatorul. Un true ideologic, delimitarea civilizatiei de cultura, ingaduie gindirismului sa impace vechi idiosin-crazii samanatoriste cu evidenta progresului economic si social romanesc: ,,O cultura nationala numai intr-atit are valoare si prestigiu intru cit izbuteste sa aduca un gust al ei, un parfum, un timbru deosebit in ansamblul celorlalte cul-turi nationale. Daca in civilizatia materiala imitatia e necesitate, in cultura ea inseamna moartea spiritual! a unui popor"12 serie Nichifor Crainic, lovind evident in teoria smcronizarii a lui Lovinescu. Cercul Sburatorului era acu-:at> in cea mai pura traditie iorghista, de ,,neaderenta la
ichifor Crainic in articolul ,,A doua neatirnare", citat de Ovid S. taialniceanu in Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, 'tura Minerva, Bucuresti, 1972, vol. I, p. 94.

274
POSTMODERNISMUL ROMANESC

r
sufletul national", de ..iudaizare" a culturii romane, de MeS-tetism imoralist", de ,,exaltarea amorului liber", de ,,divi-nizarea cocotei in poezie", de ,,monopolul inspaimintator al adulterului in roman si in piesele de teatru", de ,,ironiza-rea caustica si batjocorirea perversa a tot ce e sacru in reli-gie si in patrie", de ,,pornografie freudista" si finis coronat opus de propagarea ,,filozofiei demoniace a pederastiei care umple cartile lui Andre Gide si ale lui Marcel Proust"1^. Spiritualismul afisat nu salveaza, cum se vede, doctrina gin-dirista de anacronica, banala confuzie a eticului si etnicului cu esteticul, ca si de vulgaritatea invectivelor care au insotit evolutia poeziei moderne, de la cele proferate de samana-toristi pina la Eugen Barbu. Cu toate acestea, poetii tradi-tionalisti cei mai interesanti, Ion Pillat, Adrian Maniu sau Vasile Voiculescu (contaminati atit de mult de spiritul modernist incit unii

critici au vazut in ei, pur si simplu, niste ,,modernisti cu subiect rural"), au meritul de a conserva si a trimite mai departe elemente poetice repudiate de modernism: naratiunea, descriptia etc. lonica de Voiculescu, de exemplu, este o emotionanta biografie in versuri. Din partea cealalta, a avangardelor, contestatia nu e la fel de virulenta, aceasta si din cauza ca avangardistii se conside-rau ei insisi modernisti, si inca ,,adevaratii modernisti". Prea preocupati sa se conteste intre ei, avangardistii se rafuiesc doar indirect cu poetii curentului modernist. Intre cele doua grupuri raporturile sint, la inceput, de comensualitate: Con-timporanul lui Ion Vinea este un fel de punct de jonctiune intre avangarda si modernism (sau, cum crede Ion Pop, intre ,,modernismul radical" si ,,modernismul moderat"): ,,Spi-ritul constructivist ce se doreste dominant se afla de fapt in simbioza cu date ale unui modernism mai cuprinzator [...] Insusi programul constructivismului romanesc a prins con-tur intr-o ambianta si la o publicatie Contimporanul 13

Nichifor Crainic in ,,Sensul teologic al frumosului", citat Crohmalniceanu, op. cit., p. 95.

ce

CONTESTAREA MODERNISMULUI

275

(si va continua sa-1 sustina paralel) modernis-,derat (Arghezi, Barbu, Fundoianu, A. Maniu...)."14 Vinea va suporta consecintele acestei atitudini ,,impa-te". Avangardistii mai radicali nu i-o vor ierta nici-cum nu-i vor ierta nici ,,cumintirea" propriei poezii, [ c'area de a publica la edituri consacrate etc. Vinea, intr-a-"r se arata la un moment dat destul de iritat de stereoti-'le avangardiste si chiar scrie cea mai serioasa critica din ,terior a acestora: ,,1'opinion courante est que rien qu'en/ employant un vocabulaire de contre/ maitre d'usine, en euise de paroles en/ liberte, on devient pour cela, poete/ moderne.../ C'est une revolution de lexique/ C'est une conception de garcon-coiffeur autodidacte./ A quand la revolution de la sensibilite, la vraie ?"15 In replica, Voronca scrie articolul-manifest ,,Coliva lui mos Vinea", care repre-zinta desprinderea definitiva a avangardei ,,noi" de com-promisurile cu modernismul ale celei vechi. Articolul critica ,,progresiva impotmolire a Contimporanului, penibila decre-pitudine a colectiei sale din ultimii cinci ani" si precizeaza: ,,Sa se stie o data pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul si tineretea noastra, cu arta si cu spiritul pe care singuri il reprezentam aici in aceasta ora."16 Ruptura cu modernismul devenea astfel totala. Incompatibilitatea dintre cele doua ipostaze ale poeziei secolu-lui nostru se dovedeste a fi deci nu una de grad, ci una de mncipii estetice. Nu se poate vorbi de o scala a radicalismu-ui pe care cele doua s-ar situa diferit; poetitile lor difera de 5un inceput. Nu intra in vederile lucrarii de fata o definire emica a avangardelor. Ajunge sa remarc, ca posibile
n Pop, Avangarda in literatura romana, Editura Minerva, Jcuresa, 1990, p. 123. odn mea> Vorbe goale", Jn Puna, an I, nr. 14, 20 feb. 1925, ' in Avangarda literara romaneasca, antoloeie de Marin Mincu, ^ Minerva, Bucuresti, 1983, p. 126. tdelonPop, op. dt.,p. 184.

276
POSTMODERNISMUL ROMANESC

puncte de plecare pentru viitorul postmodernism, dernocra-tizarea fara limite a limbajului (lexicul neologistic si ,,pro-zaic", disparitia punctuatiei, cuvintele in libertate), caracterul ironic si sarcastic al textelor, umorul negru, aleatoriul etc Fascinante ramin, dincolo de aceste atacuri din zone li-mitrofe, convulsiile interioare ale modernismului insusi In perioada interbelica, acest curent a fost un adevarat pat al lui Procust, atit de ingust si de exclusivist in idealitatea sa, incit, pe de o parte, pare sa-i fi stinjenit pe toti autorii siliti sasi amputeze o buna parte din personalitate ca sa se conformeze canonului, iar pe de alta a generat nenumarate contestatii si polemici: unii scriitori s-au considerat pe ei insisi etalonul modernist si au contestat legitimitatea formu-lelor diferite ale celorlalti. Rivalitatile din epoca au, fireste, partea lor de subiectivitate, mefienta, orgoliu, comune in orice epoca printre scriitori. In mare parte insa ele sint pro-vocate, asa cum voi arata, de incompatibilitati de doctrina literara. Destui scriitori considerati modernisti, omologati astfel de ,,centrul de validate" lovinescian, s-au dovedit a ,,nu incapea" desavirsit in definitia-standard a curentului. Mai-mult-decit-modernisti, ei au fost considerati de catre alti autori sau critici mai-putin-decit-modernisti. In toate marile polemici si atacuri literare din epoca a fost in joe, in primul rind, nu valoarea si reputatia autorilor discutati, ci modernismul insusi. Despre acesta este vorba in pamfletul lui Ion Barbu impotriva lui Arghezi, al aceluiasi impotriva lui Lovinescu, al lui Arghezi impotriva lui Rebreanu, al lui Eugen lonescu impotriva lui Arghezi, Camil Petrescu etc. Toate sint repudieri procustiene ale celor vizati in numele modernismului. Ion Barbu este, fara indoiala, poetul roman eel mai apro-piat de spiritul modernismului. Poetica sa explicita este insa mai curind confuza, circumstantial! (el s-a explicat mai ales in contexte polemice),

contradictorie. Raportarea la perso-nalitatile literare contemporane este, pur si simplu, nerelia-bila: Lovinescu e uneori ,,vesnic tinar" si ,,personalitatea
CONTESTAREA MODERNISMULUI

j taseaza grozav de izolata pe un neant critic ne-t"i7 alteori devine ,,Cavalerul Tristei Figuri" omcep'e cutare opera ,,sub ce zbor augural de " "is Arghezi e undeva ,,comparabil cu Hugo in litea Cita circulatie de cuvinte si ce varietate de cl*
.-it-lira, * i

!19 altundeva ,,un autor de reusite; astazi mci r atit' Patron al literaturii biletelor de papagal, delicves-rtame'stec de pamflet si suspecta galanterie"20, pentru ca deobste sa fie doar ,,un neinstruit mestesugar al ver-injuj2i'. Aceeasi labilitate si in ideile estetice, desi, para-doxal, Barbu este indiscutabil eel mai constient de sine dintre autorii momentului si eel capabil de cea mai lucida investi-gare teoretica a propriei poezii. Lirismul este, uneori, pentru el principiul esential al poeziei, supravietuitor ,,peste mode si timp" : ,,modul intelectual al lirei"22. Dar poezia lui Bacovia ,,nu contine un principiu eliberator, e o poezie li-rica si ca atare nu ma intereseaza"23. Cel mai ciudat si mai semnificativ joe cu notiunile teo-retice ale propriei poezii este eel legat de definirea modernismului insusi. In general poetul tinde sa valorifice pozitiv termenul: ...modernismul e ancheta niciodata descurajata a conditiunilor frumosului necontingent"24. Luat in acest sens, conceptul aduna in jurul sau toate numeroasele autodefiniri barbiene pentru a da una dintre cele mai complete imagini ale poeziei moderniste, aceeasi in esenta la Mallarme si Valery, la Gottfried Benn si Ungaretti, la Blaga
,,I. Valerian: de vorba cu dl. Ion Barbu", m Ion Barbu, Versuri si proza, Editura Minerva, Bucuresti, 1984, p. 135. 18 In ,,Evolutia poeziei lirice dupa Eugen Lovinescu", ibid., pp. 161,163. 9 Jn ,,Felix Aderca: de vorba cu Ion Barbu", ibid., p. 140. 1 In ,,Paul B. Marian: de vorba cu Ion Barbu", ibid., p. 141. In ,,Poetica domnuiui Arghezi", ibid., p. 154. jn ,,Felix Aderca: de vorba cu Ion Barbu", ibid., p. 138. ,,Paul B. Marian: de vorba cu Ion Barbu", ibid., p. 141. u> ,,Poetica domnuiui Arghezi", ibid., p. 159.

278
POSTMODERNISMUL ROMANESC

si Ion Barbu: ,,o experienta in ascendenta"25, ,,o atitudine de vis si extaz (care) trece pe deasupra oricarui accident"2^ ,,o innodare cu eel mai indepartat trecut al poeziei: oda pindarica"27, ,,un cer platonician"28, ,,modul intelectual al lirei"29, ,,restrinsele perfectiuni poliedrale"30, ,,rarefierea lirismului absolut"31, ,,lumea purificata pina a nu mai oglindi decit figura spiritului nostru. Act clar de narcisism"32 ...celei mai reactionare forme a spiritului: Lirica!"33, )jUn clasicism fara laicitate, o muzica fara pasiune"34 etc. Este singura forma, profund platonica, in care poetul roman accepta modernismul (ipostaza actuala, pentru el, a poeziei ,,adevarate" dintotdeauna), pe care-1 vede ,,purificat", ,,limpezit" de orice scorii contingente. Elitist, purist, exclusivist si mai presus de orice dogmatic, modernismul aspira catre autoritatea de fier a clasicismului. Este clar ca aceasta de-finitie respinge de la bun inceput atit traditionalismul (,,Am indoieli asupra poeziei traditionaliste"35), cit si avangardele: ,,In masura in care au insemnat obraznica insurectie, confu-ziune pederasta, reclama dezmatata. [...] Poezia e contrariul starii permanente de revolutie."36 Doar cu suprarealismul, cu care impartaseste aspiratia catre clasicitate, modernismul accepta un oarecare comert, dar numai pe filiera ,,luminii obscure" rembrandtiene: ,,Consider poezia suprarealista
25
27

Ibid., p. 134. 26/zW.,p. 135.


Ibid., p. 136.

28 29

Ibid., p. 137. Ibid., p. 138. 30 Ibid., p. 139. 31 Ibid., p. 161.


32

Ibidem.

33
34

Ibid., p. 163.

Ibidem. * Ibid., p. 134. ^ Ibid., p. 143.

CONTESTAREA MODERNISMULUI 279 - remediabil ratata [...]. Chestiunea se pune local si l *{ Fiind o atitudine de vis si extaz, poezia trece pe tempn . -ruj accident. [...] Trebuie sa rascolesti in do-

otul straine de literatura si de suprarealism ca sa 'problema de lumina imanenta care 1-a preocupat pe brandt, eel dintii suprarealist."37 Fireste ca nimeni, nici '"Barbu insusi (autor, intre altele, de poeme narative r daca alegorii sofisticate ca Dupa meld sau Doma ra Hus), nu poate respira permanent un aer atit de - Dar este in numele acestui ideal poetic excluderea dispretuitoare a, practic, tot ce este cu adevarat viu in poezie. Marginalizata si subteraneizata, vitalitatea formulelor ,,plebee", a stilului ,,jos" a supravietuit totusi pretutindeni in poezia si proza interbelica, escamotate de prestigiul tot mai mare al formulei ,,orfice". Cum am aratat, traditionalismul si avangardele prezerva un astfel de fond neliric, ducmd mai departe literatura premodernitatii. Mai straniu este ca si multi poeti considerati modernisti autentici au refuzat, din instinct artistic, ralierea la o formula atit de ingusta. Daca vedem in Ion Barbu si Lucian Blaga (ca si in discipolii lor) modernisti ,,tipici", cu atit mai semnificative sint cazurile unor poeti cu formule inca discutate, ca Tudor Arghezi si George Bacovia. Cazul Arghezi se afla, dupa parerea mea, in centrul pro-blematicii poetice a vremii si este crucial pentru intelegerea mutatiei care va urma. Caci Arghezi, considerat cvasiuna-nim drept unul dintre cei mai mari poeti moderni ai seco11*

lui nostru (unii au vazut in el chiar de la inceput ,,un nou Eminescu"), a prilejuit intotdeauna un scandal taxinomic. - rel de poet a fost, de fapt, Arghezi ? Un traditionalist ? simbolist ? Un modernist ? Pentru modernisti el a fost otdeauna un eretic, si din acest motiv a fost tinta celor 'Ibid.,
P.

136.

280
POSTMODERNISMUL ROMANESC

mai acide atacuri. Patul procustian al modernismului (titlul romanului lui Camil Petrescu e o adevarata punere in abis a epocii) a functionat cu precizia unor lame de otel in parn-fletul antiarghezian al lui Ion Barbu, ca si in eel al lui Eugen. lonescu, dar... ,,sapind, s-a rupt lopata". Incercind sa de-fineasca un eretic, pamfletele delimiteaza, pina la urrna doua religii. Scandalul consta, pina la urma, in faptul (inaccep-tabil pentru contemporani, dar perfect normal pentru noi) ca poetul modern eel mai insemnat al secolului nu este esential, un poet modernist! A fost prima data cind critica modernist! (singura serioasa in epoca) a trebuit sa faca fata unei provocari de proportii: Arghezi arata clar, prin toata opera lui, ca modernitate nu este egal cu modernism. In ,,Poetica domnului Arghezi", articol publicat in 1927 (imediat dupa aparitia Cuvintelorpotrivite) in Ideea euro-peana a lui C. Radulescu-Motru , Ion Barbu se con-struieste pe sine deconstruind poetica argheziana. Fiecare argument are o dubla adresa: edifica modernismul si con-damna un altceva, deocamdata fara nume, dar care, la sfirsit, apare cit se poate de grafic si coerent. Sa-i spunem antimo-dernism ? Sau alt modernism ? Sau nemodernism ? Sau nu-numai-modemism ? Sa urmarim, deocamdata, firul articolului, care are ,,meritul", fiind in buna masura un pamflet, de a pre-zenta in opozitii limpezi, foarte schematic, o situatie, de rapt, ceva mai complicata. Originea ,,plebee" a poeziei argheziene este caustic evi-dentiata de la inceput: poetul, care si-a facut gloria in ,,foile Israelite" fabricata deci in scopuri lucrative , se identi-fica peisajului literar autohton, ,,mahalagiu, agricol sau hai-ducesc". Poezia este pentru el un mestesug, asemanator ceasornicariei, croitoriei, broderiei, tesutului de covoare, din care opera iese ,,grotesca si banala ca o bicicleta". In primul rind, poetul nu este un intelectual: ,,ne gasim in prezenta banala a unui poet fara mesagiu, respins de Idee". Si cum,
CONTEST AREA MODERNISMULUI 281

Barbu, ideea se identified virilitatii modernis-3" chist prin definitie38 , poezia lui Arghezi este, ^emasculata, ,,castrata" : ,,atributul clar al ideii i-a fireste, si functii feminine o turbura si atunci se in'^cr ^TTlUlS'
v

^b . .i. r i-

. . ..

..,,

r i 1 ^

p eouizeaza in spume de mjurn . La fel de imr/^rcC S3.U at" r Industrie , ^* w /^

a este caractenzarea acestei poezn ca o ,,impura .-<, <

estetica mecanica". Ea reia, ocazional, cite

' cunoscut de poezie dintre tormele istoricizate (smt n Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, Heliade). In gealTililU-V1
nera

-i

"nl '

l sufera de ,,un pacat de facilitate si de ,,lene . ,,Plei-'rista" (id est descriptiva), ea este asemanatoare celor amanatoriste, poporaniste sau ortodoxiste, fiind uneori de un parnasianism umoristic". Poezia lui Arghezi, departe de plasa ,,sub constelatia si in rarefierea lirismului absolut", a se ine de ,,genul hibrid, roman analitic in versuri, unde sub tne
38

Asupra acestei opozitii de ,,gender" nu pot insista Indestul. In toata literatura modernista romaneasca, de la Ion Barbu la Calinescu (din Domino, bona) si de la Camil Petrescu la Breban, sovinismul masculin este la el acasa. Contemporani cu mari ideologi ai misoginismului, ca Otto Weininger sau Julius Evola, ei au tendinta de a se debarasa de pro-pria sexualitate, pe care o urasc, proiectind-o asupra femeii, a carei imagine o demonizeaza. Barbatul se identifica verticalei spintului, pe cind femeia ar exprima proteismul material. Critica literara nu numai ca n-a dat nici o atentie discriminarii femeii ca autor (mereu suportmd prezumtia de minoritate) si ca persona] feminin (masochist, subordonat total barbatilor, frectnd podelele ,,din dragoste pentru ei", primind lectii de filozofie in patul conjugal etc.) in perioada interbelica si in anii '60 si '70, dar a aug-mentat-o consecvent prin inventarea unor concepte peiorative de tipul ,,poezie feminina", ,,literatura efeminatl" etc. In realitate, in toata modernitatea, autoarele n-au concurat niciodata cu autorii, ci au fost cantonate in gnetoul literaturii feminine. Un studiu al moravurilor vietii literare roma-iti ar evidentia si alte moduri de aservire a femeii care scrie si de exploa-"e a imaginii ei ,,demonizate". Si cum asa cum arata, intre altii, Jacques Le Rider (in Modemitatea vieneza si crizele identitatii, Editura Universi-?" ,,A1.1. Cuza", lasi, 1995) atitudinea antifeminista si cea antisemita >ciaza, fiind produse ale aceleiasi intolerante, devin mai usor inteli-le aluziile lui Ion Barbu la mediui ,,iudaic" in care poezia lui Arghezi arfi pnns: ,,poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliti" ...

282
POSTMODERNISMUL ROMANESC

pretext de confidenta, sinceritate, disociatie, naivitate potj ridica orice proza la masura de aur a lirei." Concluzia ur-meaza de la sine: ,,Ne intrebam, scrutind aceasta veritabilj fata a domnului Arghezi: cum a fost posibila confuziunea Arghezi, poet modernist?" Ne intrebam si noi, cu Ion Barbu. Dar, cum acesta inca ezita, cum s-a vazut mai de-vreme, sa-si aseze poezia sub sigla de ..modernism", sa pri-vim si alternativa pe care o propune mai departe: ,,Daca intelegem prin modernism satanismul postbaudelairian sau predilectia desenurilor in materie fecala (a la Huysmans), sigur, domnul Arghezi e un poet modernist cu prisosinta. Poet modernist pentru uzul micilor reporteri israeliti emo-tionati de infinita varietate a injuraturilor ungro-valahe din Blesteme."^ Se contureaza doua tipuri de poezie atit de diferite, incit nu e posibila nici o confuzie intre ele si nici plasarea lor sub acelasi nume. Unul este modernismul, asa cum 1-a definit Ion Barbu insusi. Celalalt priveste o poezie cu trasaturile urmatoare: ne-lirica, ne-intelectuala, plebee, impura (hibrida), prozaica (roman analitic in versuri), mestesugareasca, revalorificatoare a genurilor istoricizate, urita". Este fondul rezidual al unei poezii mai vechi si in acelasi timp mai moderne ca factura, o poezie a extensiei si agluti-narii, in opozitie cu purismul intensiv al modernistilor. Arta postmoderna se va hrani exact din acest fond rezidual care, subteran si violent marginalizat in epoca (totusi atit de evident in poezia celui mai important autor modern), rezista si, dupa o lunga eclipsa, triumfa spre sfirsitul secolului, cind ..refulatul se intoarce" si din patul lui Procust incepe sa se vada mai bine ceea ce, ramas pe dinafara, fusese atit de crud amputat. Un raccourci prin alte texte importante teoretic ale vremii va confirma faptul ca modernismul dominant a tost; mereu subminat din interior. De pe aceleasi pozitii punste j
39

Toate citatele au fost reproduse din articolul ,,Poetica domnuluB Arghezi" din volumul Ion Barbu, op. at, pp. 152161.

CONTESTAREA MODERNISMULUI 283 mai fost atacat si de Eugen lonescu, atit in cunos-^rgk' l ne din Nu, ell si in multe alte articole, astazi eel C dumeritoare. Pe cind autori, azi total ignorati, ca u^/Vilsan, Stefan Ion George sau Gr. Tausan sint ,,aris-ri ai intel'ectului"40, Arghezi e vestejit pe zeci de pagini, f"' versunare mereu reinnoita.

Autorul Florilor de mutigai zat de un verbalism ,,care ramine pe un plan iremedia-'nferior si rudimentar. Se afla adica, doar cu o intensitate ' mare pe treapta inventivitatii verbale a crevediilor si a birjarilor." Se vorbeste de ,,trucul arghezian", de ,,cliseu, re-teta, usurinta manuala, dexteritate, raceala, lipsa de partici-pare, de spiritualitate". Arghezi ,,nu are niciodata ce sa spuna: nici un tumult, nici un mister, nici o indoiala, nici o nedu-merire, nici un lucru obscur"41. Cind ne aratam indignarea pentru atacul lui Sorin Toma impotriva lui Arghezi trebuie sa ne gindim si la faptul ca el nu era, in 194842, un stupefiant act de vandalism, cazut ca un traznet peste o valoare consa-crata, ci continuarea unei indelungi contestari, de pe pozitii, e drept, foarte diferite. La fel de semnificativa este si analiza pe care Ion Barbu o face atitudinii fata de poezie a lui Lovi-nescu (care, alaturi de Arghezi, este printre cele mai contes-tate personalitati in epoca) din Evolutia poeziei lirice, in care Barbu (eel ,,prim si ultim" etc., etpourtant...) vede ,,idealul poeziei de totdeauna inselat, coborit pina la mizeria lamen-tatiei iudeo-romane". Sincronismul lovinescian este con-siderat ,,o idee democratica aplicata celei mai reactionare forme a spiritului: Lirica!" Si, in succesiune fireasca: ,,Daca "in trenuri de comisi voiajori, mode de dama sint lansate ^asismcronic la Paris si la Bucuresti, toti agentii masoneriei
P-

Eugen lonescu, Razboicu toata lumen, Editura Humanitas, 1992, i"i .

^lir,1;;^" ^^ lui Arghezi dupa razboi in Ana Ppngoana, Eduura Thausib, Sibiu, 1993, pp. 64-128.

284
POSTMODERNISMUL ROMANESC

literare nu vor distrage de la perceptia sa, intru sine, supra-fata de gheata a Frumusetii." Accidentalul si particuIarul" nu au ce cauta in poezie, care este impersonala: ,,Imnul spiritual e scris, fara colaborare, dar eficient, de poeti din tari si decenii diferite."43 Putem adauga deci alte citeva trasaturi poeziei care, in mod arhetipal, se opune modernismului: caracterul democratic (vs. reactionar), accidentalul (vs. necesarul), persona-lul (vs. impersonalitatea). Arghezi, care ramine ombilical legat de modernism prin viziunea metafizica si intensitatea metaforica a poeziei sale numai orbirea pasionala a opo-nentilor sai nu le poate sesiza , este totusi un modernist atit de atipic, incit ponderea poeticii sale se deplaseaza, de fapt, catre altceva. Si nu spre trecut, cum au crezut traditiona-listii in incercarea lor de a si-1 apropia, ci mai degraba catre o forma a viitorului. Cind tinerii postmoderni ai anilor '80 il vor revendica drept ..precursor", ei vor apela, intuitiv, tocmai la genul de poetica antimodernista ce se contureaza in textele argheziene. Si nu numai in versurL Romanul gro-tesc si apocaliptic Cimitirul Buna-Vestire prevesteste si el proza postmoderna prin imanenta si prin indiferenta sa fata de orice referentialitate. Bacovia este al doilea preferat, din perioada interbelica, al poetilor optzecisti. Si in cazul sau decelarea unei formule es-tetice este dificila. A parut o victorie a criticii, in anii 70, scoaterea poeziei sale de sub zodia sentimentalismului sim-bolist prin care era inteleasa de critica interbelica si instala-rea ei in plin modernism. Ceva insa nu ,,tine" nici in acest ,,nou Bacovia", ,,antisentimental", hiperconstient de sine si de arta sa, asa cum este reinventat de Ion Caraion, Dinu Flamand sau, ulterior, de Cristian Moraru. Daca in primele lui volume putem accepta ca recuzita simbolista este sus-tinuta, la modul modernist, de o formalizare textuala inalta
43

Toate citatele dm Ion Barbu, op. cit., pp. 161-168.

CONTESTAREAMODERNISMULUI 285 .. ,. edundanta semnificativa etc.), mai greu de r (simetrii, eJ '^ fa acest tip Sint ultimele dezvoltan ale 10 vfene- versuri ,,prozaice", plate, destructurate, poeziei bac fi ^livresti", asa cum le gasim m volumele 1 abeze sau Versete, aparute, e drept, dupa razboi. ainte cite un poem semanind a dicteu automat ionalitate suprarealista insa - are un gen de expre^mnlet deosebit de eel modernist sau avangardist: sivitate cuiiiy
,,Cum ninge repede, apoi incet Si mi stii cit timp mai trebuie de-acum, E la fereastra, alb O fata cu sal negru in cerdacul nins... Dar prin copaci largi insereaza Intr-un departe nins era tot asa. In adevar,

Si innoptate zanganiri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atltea sunt de facut... Cind tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede !"44

Sintagmele orale, lipsa totala a metaforei, a incifrarii, a ,,sensului secund", notatia fulguranta, ,,descriptiva", confi-gureaza o poezie ,,gestuala", a improvizatiei, aleatoriului, accidentalului, care anunta prozaismul nostalgic si fantast al lui Mircea Ivanescu. Arghezi si Bacovia, antipozi poetici absoluti retorica abundentei si retorica litotei , sint totusi doua drumuri la fel de valabile ale poeziei romanesti catre postmodernitate. Exista si altele in epoca. Privelistile lui Fundoianu, dincolo de viziunea expresionista dominanta, sint scrieri ironice si, uneori, autoironice, in care banalul, prozaicul si hidosul ev in ^pocaliptice. Apocalipsa e insa privita cu detasare si
----------------.

G. Bacovia, MDe iarna", m vol. Stintei galbene, Bucuresti, 1926.

286
POSTMODERNISMUL ROMANESC

sarcasm. Dinspre avangarde si suprarealism vin alte poetici care anunta, prin trasaturi mai pronuntate sau mai vagi, o noua retorica a poeziei. Nu prea s-a observat ca, dincolo de insurgenta antiburgheza, de caracterul incendiar si provo-cator-obscen al poemelor lui Geo Bogza din Poemul invec-tiva szujurnal de sex, traieste, de fapt, o noua sensibilitate poetica, o noua fata a poeziei romanesti. Insertul de ,,realitate pura", aluzia livresca, fragmentarismul care le alterneaza delicat uneori, alteori violent toate acestea anunta ,,cobo-rirea poeziei in strada" si amestecul de feerie si dezabuzare din anii '80. In Olga avem, bunaoara, un portret de femeie a la De Kooning: ,,tti reamintesc capitolul acesta moale precum craniul copiilor noi nascuti si teoriile lui Freud si pe Weininger sinucisul din Germania Geschlecht und charakter si datoria de o mie cinci sute de lei sau tot atitea veacuri Prin filtrul mediului omul comite multe nerozii mai stiu doar ca era blonda si nu vrea decit carare la mijloc iubise pe Harry Liedtke si o papuse automata Intensul a luat apoi o culoare propice mie Totusi azi o poate vedea oricine Trecind regulat dimineata la birou."45 Aceeasi investigare, nu numai a ,,irealitatii imediate", ci si a celui mai banal cotidian se intilneste si la Sasa Pana, Mihail
45

In Marin Mincu, Avangarda literara romaneasca, p. 213.

287 CONTESTAREA MODERNISMULUI in primul Tristan Tzara. Un caz special este Cosma s* uj je unul singur" Victor Valeriu Martinescu, " i rU dividualism extrem se apropie de .^ersonismul" Q'Hara sau de ceea ce, in poezia anilor '80, s-a o^rafism" : ,,insistenta obsedanta asupra eului pro-"reaHtate dinamica si agent perturbator-mobilizator lului "46- El vorbeste despre ,,ridicolul metafizic al )tn" si in consecinta isi face un autoportret sarIQdl C1C > ) , ^
A

stic- ,Uitati-va bine la mine!/ bint timpit, smt un tarsor, 'int un'mchipuit./ Uitati-va bine la mine !/ Sint urit, chipul meu nu spune nimic, sint mie./ Sint la fel cu voi toti."47 Abia spre sfirsitul anilor '40 toate aceste tatonari disipate in tesatura pestrita a poeziei interbelice vor capata coerenta si vor mcerca sa se constituie Intr-un corpus postmodern avant la lettre, care nu va avea insa sansa la dezvoltare si nici macar la recunoasterea vreunei identitati. Va fi o ,,generatie pierduta", a carei poetica avea sa

influenteze insa decisiv arta anilor '80 si '90. ^^rozamterbelica este un fenomen si mai complex, si mai greu de sistematizat decit poezia. Primul fapt major care a parut a se impune privirii critice .a vol d'oiseau este deplasarea accentului de pe obiectivitatea narativa a prozei clasice pe subiectivitatea celei moderne. Apare, s-a spus, in aceasta perioada un roman subiectiv, analitic sau psiho-logic care se opune balzacianismului precedent. Lucrurile ar ^.ta! a?a ^*c" ar ft existat proza obiectiva, ,,balzaana", in literatura romana. Dar, in afara unui zolism mai irind postromantic in citeva nuvele ale lui Caragiale, a uiuu tolstoism mai mult de intentii in ciclul Comanestenilor M Dui^lu Zamfirescu si a unei proze specifice Kakaniei Wara, proza romaneasca nu a avut, la vremea lui, din >tive socioculturale evidente (intre care absenta marii u ,,asezate" si dispuse sa investeasca in arta e, poate,
on Pop, in Avangarda in literatura romana, p. 379.

288
POSTMODERNISMUL ROMANESC

eel principal), acest palier al naratiunii omnisciente si logice. Opozitia fireasca, in diacronie, dintre romanul obiec-tiv si eel subiectiv (,,de creatie" si ,,de analiza", in limbajul lui Ibraileanu) e substituita, in perioada interbelica romaneasca printr-o alta, cu mult mai bizara: in aceasta noua situatie' proza ,,moderna", subiectiva, este perceputa ca ,,legitirna" si' in opozifie cu ea, se construieste artificial o proza ,,rnai veche"! Nu am avut clasicism ? Nu-i nimic, il vom construi acum, caci nu ne putem permite sa ardem etapele. lata ce par a spune Calmescu si alti citiva prozaton din aceeasi epoca, Astfel au aparut, butaforic, citeva romane ,,balzaciene", intre care tipic este Enigma Otiliei. Dar, bineinteles, fiind carti scrise la decenii dupa Comedia umana, si in perfecta cunos-tinta de cauza in privinta formulei respective, rezultatul a fost ca astfel de scrieri nu sint romane balzaciene, ci romane de-spre balzacianism. Astfel, Enigma Otiliei nu e un roman ge-nuin, ci un metaroman, in care miza nu e data de relatiile dintre personaje reliabile aflate intr-o lume organic dezvol-tata, ci de savanta dexteritate cu care e minuit instrumenta-rul balzacian: conventiile, manierismele, stereotipiile sale. Cartea nu poate fi citita inocent fara sa se treaca pe linga sensul ei adevarat, care, ca in toate scrierile in proza ale lui Calmescu, consta in artificiu, in pastisa, parodie, citare, intertext adica in procedee care nu sint mai vechi decit cele ale modernismului subiectiv, ci, dimpotriva, mai tirzii ca atitudine estetica. Crezind ca reinvie un necesar clasicism, Calinescu inventa de fapt o formula literara ,,mai moderna" decit modernismul insusi. Adevarul este ca o proza obiectiva de tip ,,a doua juma-tate a secolului al XlX-lea" nu s-a scris si nici nu s-ar fi pu-tut scrie in perioada interbelica. Obiectivitatea, ,,doricul" acestei epoci, este reprezentata tot de moderni. Rebreanu este mai degraba un ,,cineast" cu un script limpede si o camera de filmare inteligenta si mobila (Rascoala are taietura si ritmul scrierilor lui Dos Passes), iar Sadoveanu compune
CONTESTAREA MODERNISMULUI 289

. atura superioara romane istonce ,,pentru ti-fie sofisticate carti initiatice, cu multiple niveluri de ret'are. Cea mai ,,tare" opozitie prozastica din epoca, Arehezi (asa cum apare in faimosul pamflet RphreartM Vi "'& . v ' ,. i N nu este pnn urmare, cea dmtre proza ,,clasica si ian, i .. . . '
zi, .. . . !-

moderna, nici dmtre cea ,,obiectiva si cea ,,subiectiva . . . ' eurul fapt indiscutabil din proza anilor '30 si '40 ramine dominatia autoritara a romanului psihologic, subiectiv, de liza m fine ,,ionic" in acceptia lui Nicolae Manolescu. u toate ca sint deja cam multi termeni care denumesc una \ aceeasi modalitate narativa, probabil ca lipseste tocmai eel care i-ar clarifica situatia in proza romaneasca. De fapt, este vorba despre romanul modernist romanesc, asa cum s-a format el in mediul literar al cercului Sburatorul, sub indru-marea lui Eugen Lovinescu si influentat de marii modernisti europeni ai momentului, mai cu seama de Proust si de Andre Gide. Nucleul modernismului prozastic romanesc e compus din autori interesati in viata interioara a personajelor indeosebi intelectuali , care devin naratori ce nu pot da seama decit de propria lor

experienta, scriind in general la persoana intii. O varianta pura de analiza psiho-logica intilnim in proza lui Holban (de obicei un singur narator vorbeste la persoana intii), pentru ca m cazul lui Camil Petrescu sau al Hortensiei Papadat-Bengescu sa ob-servam variante mai complexe: ,,dosarul de existente" din Patul lui Procust (ingemanarea mai multor puncte de vedere biective asupra acelorasi evenimente, cum o va face mai siu Durrell in Cvartetul Alexandria) si personajele -nectoare" sau ,,ficelle" in Concert din muzica de Bach, atoare celor impuse de Henry James. Intelectualis-"" tendinta spre puritatea geometrica a tramei (sisteme sa-Je opozitii si simetrii), ca si propensiunea catre abstract tfizic fac din acest tip de roman pandantul poeziei irmste a anilor '30. Romanul modernist este, prin , romanul legitim al perioadei interbelice. Romanul 290
POSTMODERNISMUL ROMANESC

central al vremii, arhetipal pentru imaginea cuplului perfect nostalgic, al epocii jazzului (doamna T.: femeia emancipajV libera, om de afaceri, care fumeaza si citeste gazetele, stapinj pe propria ei sexualitate; Fred: sportiv, bogat, dar neas-teptat de sensibil si vulnerabil interior), este, iarasi, Fatal lui Procust, fara-ndoiala marele roman romanesc, echivalentul Marelui Gatsby al lui Scott Fitzgerald in proza moderna americana. Invecinat, intr-un fel, cu spatiul romanului modernist dar distinct ideologic este asa-zisul ,,roman al autentici-tatu" sau ,,al experientei", pnncipala manifestare artistica a ,,tinerei generatii" de dupa 1930, formata in jurul lui Nae lonescu si al revistei Criterion. O buna parte din romanele lui Eliade, Sebastian, Ion Biberi, Octav Sulutiu sau Constantin Fintineru se aseamana cu proza de la Sburatorul prin su-biectivitate si naratiune la persoana intii. Accentul nu mai cade insa pe memoria afectiva si pe relevarea complexitatii sufletesti a personajelor, ci pe ,,trairea" intensa a unor expe-riente patetice, aflate la limita nebuniei si mortii. Pe filiera Nietzsche-Papini-Nae lonescu, ,,a trai periculos" devine idealul de viata al personajelor, foarte tineri intelectuali pin-diti, asemenea lui Rimbaud altadata, de toate monstruozi-tatile. Patosul autenticitatii este accentuat de apelul la jurnal si la pagini eseistice, dar si la mserarea in text a unor detalii hiperrealiste (personaje reale, nume si adrese autentice etc.) din background-\A referential al cartilor. Astfel, Maitreyi al lui Mircea Eliade este construit ca o confesiune avind la baza un jurnal cu zece ani mai vechi decit timpul naratiunu principale, jurnal ,,autentic", din care se citeaza indelung, confirmat, dar mai cu seama infirmat de narator. Insistenta pe detalii ,,reale", usor recognoscibile de cei in cauza, a condus la un scandal care s-a prelungit mult dupa stin-gerea iubirii (din lume si din carte) dintre cele doua personaje. Prototipul real al lui Maitreyi (astazi o mare poeta a Indiei) a raspuns romanului lui Eliade cu un alt roman,
CONTEST AREA MODERNISMULUI 291

nta drama intilnirii lor din punctul ei de vedere. i ' romane au ajuns, in cele din urma, intre copertile C ' ure carti. Se observa cum insistenta pe autenticitate 1S ulat la o ,,bucla" fictionala care reuneste viata si li-devenite, ambele, translucide, in banda lui Mobius ^ra ' al treilea regn, in care si/si se dizolva in nici/nici sub 3 ul indeterminarii si-al imanentei. Maitreyi nu este, f'reste, un roman postmodern, dar el genereaza, prin confiuratia sa speciala, un cimp al ambiguitatii care produce fvenimente postmoderne: romanul ,,invers" al lui Maitreyi nollj ;>roman" format din reunirea celor doua. Autenticis-mul romanului ,,trairist" al anilor '30 si '40, despartit de componenta sa expresionist-patetica, dar pastrind prospe-timea si regimul de semi-fiction al jurnalului, duce direct la hiografismul literar al prozei optzeciste. In acest context ar trebui discutat si un roman mai putin cunoscut astazi desi recuperat editorial, ca atitea altele, de pretioasa colectie ,,Restituiri" a Editurii Dacia , Interior, singura carte de proza a lui Constantin Fintineru48, publicata in 1931. Ca multe alte scrieri din aceeasi epoca si provenind din acelasi mediu intelectual, Interior este un roman al adolescentei framintate si exaltate, traite insa nu atit la nivel ideologic, cit senzorial si infrasenzorial. ,,Sclavul unei estetici arbitrare", Calin Adam se afla in acel punct al vietii in care leviteaza liber, desprins de servitutile copilariei si inca neintegrat servitutilor maturitatii. Disponibilitatea totala a spiritului sau se intoarce asupra sa insasi, depasind, succesiv, imagi-natia romantica, visul etc., pentru a ajunge rapid la expe-nente senzoriale evoluate, de felul dereglarii deliberate a simtunlor dupa reteta rimbaldiana. Aceste experiente nu-1 uc msa la eliberarea totala a imaginarului, ca in estetica suprarealista, ci, dimpotriva, catre o infrarealitate deopo-rrn" nalucinanta:

tnv
-onstantin Fintmeru, Interior, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981.

292
POSTMODERNISMUL ROMANESC Traiesti tu viata noastra ? ma intreba intr-o zi, nu fara iro nie, ori ai intuitia uneia subreale, ca o insecta! Sint subreal, am raspuns amuzat. Lucrurile reprezinta u paravan sub care ma indepartez treptat. Efortul de orice clip-mi-e de a ramine subreal!"49

Toate evenimentele din micul roman sint haotice, fara semnificatie sau interconectari si fara transcendent! Insa atentia acordata detaliilor infinitezimale ale lucrurilor, ca si relatarea laborioasa a celor mai banale conversatii indue un sentiment de hiper-, infra- si z-realitate, amintind uneori izbitor de efectele lui Robbe-Grillet (din In labirint, de exemplu). Cum sugereaza si titlul cartii, nimic din ceea ce este descris nu mai este exterior mintii care-1 descrie. Fiecare obiect devine o interfata a lumii cu mintea, un obiect virtual apartinind unei lumi virtuale: ,,Imaginatia, sensibili-tatea morbida ma poarta spre o ispititoare irealitate, executa un soi de asternere a cerebralitatii asupra lumii, pe care, printr-o absurda geometric de cosmar, calc eu insumi; smt purtat intr-o imaterialitate penibila."50 Principalul efort auctorial, de-a lungul cartii, il constituie stergerea frontie-relor dintre diferitele grade de realitate accesibile mintii, si pe care ea le percepe coplanar. In miezul trandafirului virtual cu atit de multe si de mtrolocate petale se afla o divini-tate postmoderna:
Stii secretul sa ajungi mare scriitor ? Care e ? Sa descoperi un demon nou, unul nestiut de nimeni. __ > Da, negresit. Acum, inchipuieste-ti, eu am descoperit unj demon nou, numai al meu; acesta lupta si cu divinitatea. Chiar asa cum iti spun. Numai ca e un demon arlechinic, o parodie de CONTESTAREA MODERNISMULUI 293 face totusi ca spiritul sa se rataceasca, sa dea in re-

1 chinescul (camivalisation, in terminologia lui Hassan), r ui si jocurile cu virtualul, semne clare de postmoder-Par vant la lettre, sint camuflate in micul roman de mai n!tajMa ;betie a simturilor" dmitrikaramazoviana (trimitind V atre 'rnodelul lui Gide din Les nourritures terrestres), ' e este un efect modernist. Popularitatea de care se bucura Interior in cercul prozatorilor desantisti arata insa, inca o data ca intuitia acestora functioneaza corect: prin cartea scrisa la douazeci si patru de ani si ramasa unica lui opera in proza, Constantin Fintineru este un precursor incontestabil al postmodernismului romanesc. Daca dimensiunile studiului de fata nu permit insistenta asupra tuturor scrierilor dinspre care razbate, intre alte tendinte, si o lumina afina postmodernitatii (sa mai citez totusi romanele lui H. Bonciu, M. Sebastian, Ion Biberi si chiar Mateiu I. Caragiale care ar merita, in alt context, o discutie separata , pe linga anume fragmente foarte stranii din scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu), eel putin alte trei romane sint de luat in considerate. Toate ar putea fi mcadrate in ceea ce N. Manolescu numeste ,,corintic" in proza romaneasca: romanul preferential" poetic, simbo-lic, mitic, alegoric, initiatic etc. ,,Corinticul", de fapt, i-a ser-vit criticului, de multe ori, ca spatiu de depozitare pentru literatura care nu era nici ..realist!", nici ..psihologica", si care prm urmare nu putea fi luata cu adevarat in series. Aceasta debara s-a dovedit a adaposti, de fapt, piesele cele ma^propiate de sensibilitatea actuala, multe dintre ele vi-lonare ca estetica. Socotesc, prin urmare, ca Intimplari in M S T^ lmedMt" de M- Blecher, Creanga de aur de sint Veanu ?: Cimitiml Buna-Vestire de Tudor Arghezi romane care, prin anume trasaturi, isi devanseaza epoca,
*> Ibid., p. 51. 50 Ibid., p. 80.
51

Ibid.

, P. 92.

294

POSTMODERNISMUL ROMANESC

depasind modernismul interbelic catre un altceva, pinj j curind fara nume. E foarte probabil ca M. Blecher sa fi citit cartea lui Fin tineru si sa fi preluat de acolo, amplificind-o exponential tema irealitatii ,,imediate". Romanul sau principal apare in 1935 si, prin profunzimea neegalata pina azi In spatiul ro-manesc a sondajului psihic, este echivalentul autohton al operei lui Franz Kafka sau a celei a lui Bruno Schultz in cul-tura central-europeana. Romanul se deschide, aproape didactic, cu descrierea ,,dereglani simtunlor", a focalizarii lor pe obiecte la alta scala decit cea obisnuita, asa incit, o data cu pierderea sentimentului propriei identitati, lumea sa apara fie supra-, fie mfrareala. O data deschisa aceasta poarta intram intr-un univers abisal, un adevarat muzeu imaginar al

halucinatiei lucide si al onirismului bine controlat. Daca suprarealismul acestei lumi este dincolo de orice Tndoiala (unele scene, precum cea erotica petrecuta intr-o odaie plina de masim de cusut, sint de-a dreptul dalmiene), exista totusi puncte de tangenta cu interesantul postmodern: fascinatia pentru kitsch, artificiu si mai ales pentru simulacre. Acelasi Dumnezeu parodic si arlechinesc, bncolmd umversuri ,,la mina a doua" din materiale ieftine, este prezent si aici, ciudat de asemanator si cu jalnicul demiurg din Manechinele lui Schultz. Este aici o constiinta ludica, o estetica a debris-ului, o pierdere a granitelor dintre lumile posibile si realitatea care se vadeste a fi ea insasi un artefact fara adevarata substanta. Golirea de metafizic, des-fondarea realitatii, aducerea tuturor proceselor psihice, mdiferent daca reale sau imagmare, pe acelasi plan al unei constiinte estetizante depasesc, pina la urma, suprarealismul originar catre o poetica postmoderna. Creanga de aur e o fastuoasa fabula initiatica in care Sadoveanu concentreaza, dupa modele sapientiale stravechi, gindirea sa ezoterica in imagini si simboluri arhetipale-Alaturi de Craii de Curtea-Veche, este eel mai enigmatic^ mai fascinant roman interbelic si, fara indoiala, marea reusiU
CONTESTAREA MODERNISMULUI
295

- Dragoste, jertfa, suferinta, frumusete nepie-oate se cuprind in dantela unei alegorii ce inritoare ^ mereu destramate si refacute, dupa modelul tre y rientale. Poate ca romanul lui Kesarion Breb nu jl -s-t totusi locul in acest studiu, in ciuda fictiona= dernne de Seherezada, daca un amanunt al con=i sale nu i-ar revela esenta textuald, antirealista, cu '' forta ca in Fintineru sau Blecher. In miezul cartii, in npiil unei calatorii pe mare, capitanul corabiei il roaga pe Kesarion sa dezlege o enigma. Este o banala problema de lo'a in care apar numele a trei conducatori de camile, Zosima, Daniil si Teofan. Kesarion dezleaga cu usurinta ,,jucaria" intr-o scena desprinsa parca din cartile populare. Surpriza abia urmeaza, o data cu ajungerea corabiei la tarm: Breb e intimpinat acolo de conducatorul de camile... Daniil! Enigma devine realitate si realitatea enigma:
,,Batrinul cu bici si comanac mtoarse fruntea si vazu in pridvor, sub rugii de caprifoi inflorit, un barbat strain, care nu purta vest-mint cernit. Conducatorule de camile, li zise acel om, spune lui Teofan Chiorul ca pruncul sau s-a nascut in ceas prielnic si norocos... Conducatorul de camile il privi pe Kesarion piezis: Cine vei fi fiind domnia ta si de unde ma cunosti ? Daniile, te cunosc dintr-o corabie. Binevoieste a mai primi si acest ban de argint pentru sotul tau Teofan, ca sa-i platim ziua nelucrata. De si are numai un ochi, vede mai bine decit multi altii cararea cea dreapta a lui Dumnezeu. Multamesc pentru Teofan, cinstite domnule. Dar pe el de unde-1 cunosti ? - Tot din corabie. - Care corabie ? ' Daniile> este o corabie care se cheama pamint si pluteste vesnicie."52
J Sadoveanu, ..Creanga de aur", in vol. Romane, Editura Canea ica, Bucuresti, 1982, p. 261.

296
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Nu ne mai aflam nici doar in realitate, nici doar in text c' iarasi, in starea a treia, a fictiunii fara granite in care ,,lurne' devine poveste". Viata poate fi deodata citita ca o carte s' cartea prinde viata intr-o fiinta himerica, ambigua, indeter minata. Cimitirul Buna-Vestire este cea mai swiftiana scriere din proza romaneasca. Grotescul si satira depasesc aici toate limitele, spargind posibilitatile expresive ale vocabuIaruluj si imaginarului modernist. Penibilul, scabrosul, turpitudinea, excrementialul, macabrul se reunesc intr-o constructie total artificioasa si, in ciuda aparentei mize sociale (minimalizata de un aparat satiric ce-si depaseste cu mult functionalitatea normala), total imanenta. Lumea romanului pierde, de fapt, legatura cu pura realitate si se dezvolta dupa stricte legi es-tetice interioare. O punere in abis, din acest punct de vedere, este fragmentul urmator, care cuprinde una dintre primele observatii sarcastice din roman:
,,Anul trecut, in aceeasi sala, un conferentiar strain destainuia unui public uimit cuceririle chimiei sintetice,

stropind, pentru exemplificare, de jur imprejur, auditorul, prins in treptele stalurilor ca niste muste intr-un paienjenis, cu violete de Parma artificiale, si explicind cu inteles admiratorilor, doamne si domni, care il aplaudau, ca fiecare din ei era o uzina ignorata si o disti-lerie de parfum. Avec votar permissionn, preciza inutil conferentiarul, un mare profesor ceh sau slovac, ce n'est que de I'iurin , vorbind frantuzeste cu accentul obisnuit, in dezbaterile Internationale, al reprezintantilor cu limba grea si cu buzele groase, ai popoarelor. civilizate intr-un idiom secundar. Daca ar fi procedat la fel, servindu-se cu pulverizatorul personal si de-a dreptul de lichidul din care parfumul fusese stiintin-ceste extras, conferentiarul ar fi primit in cap umbrelele si bastoanele asistentei. Totul e forma si material, in invatamint si in viata si ipocrizie, si un testicul de cauciuc in prelungii"ea

CONTESTAREA MODERNISMULUI
I" se prefera public modelului copiat. E imoral

297

, oseDire de romanul modernist, scrierea argheziana decriptata pentru ca nu exista nimic criptic in ea. >at ne osibila, o planeta izolata populata de fiinte
lume pOSlDlia, O pl<UlCLd. 1/^iaLa jjupuiaia u^ iiiiiLi_

^St ase Orice tentatie a parabolei este inabusita de la ^T10nS t Ne aflam intr-o lume putreda, ensoriana, care as-ince^U ^ *m Beckett, apocalipsul. Si acesta vine firesc, mult ^af putin spectaculos decit celelalte fapte, in final, printr-un t' Umax care anuleaza (sau chiar inverseaza) fantasticul. Mortii care invie si se prezinta la sectiile de politic sint, de fapt/fiintele cele mai firesti din roman. Legatura cu nivelul referential abia aici se stabileste, ca si cind tot restul cartii (tribulatiile neverosimile ale unui tinar intelectual in lumea universitara infern al coruptiei si obscenitatii pina esueaza in functia de intendent de cimitir) ar fi o infrareali-tate, o bolgie care abia in final incearca sa iasa la limanul umanitatii. Personajele sint aproape tragice prin torsionarea lor, pe care-o banuiesti dureroasa, ca in Bacon sau in Soutine. Cutare vaduva pare pictata de De Kooning:
,,Doamna Marin, care viziteaza mormintul nr. 232, e o movila. Grumazul ei frumos si inalt si corpul masiv si admirabil inclina catre liniile in care vacile se supun sa li se fure laptele dulce. Stind culcata pe biurou si razimata intr-un cot, ghicesti ca, pur-tmdu-ti mina pe dedesubt, un uger cu patru tite ai gasi cu ochii inchisi. Femeie foarte buna, ea isi exprima si timiditatea ca o Simmenthal. E, regretabil, cea mai murdara din dinastia ei. Uezbracata, trebuie sa fie o rara bucata de sculptura, cu genunchii de opal si gleznele rafinate. [...] Nefericita si frumoasa femeie avea gmgule defectuoase. Dintii i se iveau strimbi in buze si rugi-n)tii ca niste cuie de potcoave vechi. Trista si darimata i se pre-inta gura, bolnavicios umflata, pina ce a primit povata sa si-o
, DU
Ar

ghezi, Cimitirul Buna-Vestire, Editura pentru Litera-3 Bucuresd, 1968, p. 3.

298 POSTMODERNISMUL ROMANESC inlocuiasca. [...] Astazi, gura tinerei vizitatoare da un zirnk de mort galvanizat. S-a imprietenit cu noi. Si-a scos douazec'^ unu de oase, numarate dupa tarif, si a ridicat pe temelie putrerl0 ulita arhitecturala alba. Fata ei se innobileaza de un luciu A* portelan, prins in fructul crapat al unei carnatii bucale de bo boana preparata sensual. [...] Inlocuirea dintilor cu o impecabih proteza, careia ii va ramine credincioasa pina ce se va muta la no' i-a schimbat si psihologia. [...] Ea tace acum ca un mister s! gura, nevoita sa zimbeasca, pare indopata cu cirpe tavalite in ipsos. E o eroina torturata de jezuitii de ceara, in inchizitii rnecanice de panopticum. Ca sa-si dezlipeasca buzele si sa graiasca un cal ar intrebuinta aceleasi intorsaturi de maxilare, scaparari de ochi si ridicari de umeri. Si o sensatie curioasa a doamnei Marin! 1 se pare ca e mereu duminica."54

Refuzul verosimilitatii si al referentialului, al incifrarii si al oricarei transcendente situeaza romanul in afara zonei mo-derniste. Amploarea viziunii si coerenta interioara il deose-besc si de scrierile de avangarda. Caracterul total antipatetic il diferentiaza de expresionism si constructia narativa atenta desfide literatura absurdului in sensul ei urmuzian. Germe-nele postmodern (nici el predominant in aceasta opera care sfideaza clasificarile) se reveleaza insa in ultraestetismul paradoxal al valorificarii kitsch-ului, genurilor populare, mediilor triviale, hagiografiilor naive. De asemenea, in ima-nenta aplatizata a unei lumi posibile. Nici Rebreanu, nici ,,clasicul" Sadoveanu, nici macar Holban, Camil Petrescu sau Hortensia PapadatBengescu si nici ,,autenticistii" Eliade sau Sebastian nu reprezinta, in perioada interbelica, modernitatea ,,la virf". Studiul exclusiv al acestora in scoli si atentia care li s-a acordat de catre cri-tica in calitatea lor de autori ,,reprezentativi", de ,,man scriiton", de ,,scriitori nationali" (critica modernista n-a de-pasit, de fapt, nici pina azi, intelegerea ,,proustienilor" din
54

Ibid., p. 162.

CONTESTAREAMODERNISMULUI

299

'nescu) a ocultat directia cea mai vie artistic,


1 l,i 1 OVHI"1""'--- . .

jurullu . teresana si mai fructuoasa ca postentate si cea mai m care


31 intcicao." >
II ** .

'

^ Vnvite pina azi ca niste ,,ci

...
'___1__-LJlrt

J-

f d finita prin carti pnvite pina azi ca niste ,,cmdaf*-rti rrm ^1-t /^i i~t- imin*^nf-'3

. ... P e" unice, mclasabile, enigmatice m imanenta ^ ' d Curtea-Vecbe, Intimplari m irealitatea imer: ^Cre ' doamnei Pipersberg a lui H. Bonciu, Jocurile r: Creanga de aur, Interior, Cimitirul Buna-Vestire, 'unea doamnei Pipersberg a lui H. Bonciu, Jocurile iei (frumosul roman postum al lui Holban, cu prea 2 din obisnuitul" Holban in structura sa mai curind Serista') sau gresit mtelesul Enigma Otiliei. Adaugmd ^ si opera lui Urmuz, se contureaza un corpus de texte nd un ,,aer de familie" si care asaza deodata in alta lu-mina proza romaneasca interbelica. Proza postmoderna de lupa razboi nu va ignora autorii din establishment-ul inter-belie si va pretui, de pilda, perspectivismul din Patul lui Procust, dar va urma cu adevarat directia aflata in nuce in romanele mentionate mai sus, ai caror autori devin, in per-spectiva postmoderna, scriitorii dominant! ai anilor '30 si '40. Din aceasta perspectiva, proza interbelica apare mult mai moderna, mult mai usor comparabila cu adevarata moder-nitate europeana a vremii, care era, de fapt (cum o arata, de exemplu, studiile despre modernitatea vieneza ale lui Le Rider sau Graff), mai curind o postmodernitate avant la lettre. Modernismul romanesc oboseste inexorabil catre 1945, cind poeticile adverse ori, eel putin, hibride se inmultesc, generind o stare de spirit ostila lirismului pur si psihologisnului. Cum am aratat, perioada ,,interbelica" se prelun; ?te, de fapt, pina la sfirsitul lui 1947, cit a persistat fie si ^parenta de liberalism in Romania. Aceasta continuitate, razboi, a vietii literare nu mai mseamna insa si domia m dernismului. In primii ani ai deceniului al cincilea tza in poezia si in proza romana citeva grupuscule li: (,,Cercul literar" de la Sibiu, grupul din jurul revistei
tp i

300

POSTMODERNISMUL ROMANESC

Albatros si eel ce avea sa fie cunoscut mai tirziu sub , de ,,Scoala de la Tirgoviste") ce aveau sa aiba o ouarr comuna: dupa citiva ani de efervescenta, destinul lor ave sa fie transat de rasturnarile politice ale deceniului. DUD' 1948 literatura libera inceteaza, iar scriitorii, unii deja rnar' promisiuni, sint fie arestati, fie constrinsi la tacere, foarte putini alegind convertirea la noua estetica proletara. Sentimentul meu este ca aceasta ,,generatie pierduta", constrinsa la un redebut tardiv, petrecut in majoritatea cazurilor abia in deceniul sapte, ar fi trebuit sa fie generatia de ruptura cu moderm'smul si de construire constienta a unei poetici postmoderne. Tineri, nonconformist!, fantasti, mai cultivati decit autorii generatiilor anterioare, scriitorii momentului '45-'48 erau ,,optzecistii" vremii lor, carora insa, timp de 15 ani, nu li s-a dat nici o sansa. Cind aveau sa revina in spa-tiul public literatura lor avea sa para ,,minora", ,,livresca", manierista, oricum nepotrivita cu cea a ,,lupilor tineri" din anii '60. Timp de doua decenii nimeni nu a banuit ca autorii acestor grupuri ar avea ceva in comun si ca ele ii devansau estetic pe saizecisti. Prima rabufnire a postmodernismului romanesc fusese, de fapt, inabusita in fasa.

postmodernismul subteran. Anii '45-70


Poetii ,,Cercului literar" din Sibiu nu renunta la lirism, dar se desprind> cum o arata limpede manifestul Resnrectia 'adei, publicat in 1945 de Radu Stanca, de purismul ultimilo'r epigoni barbieni. Balada (neo)romantica, uneori cu limpezi accente (neo)clasice, este o forma de experiment invers", de cautare a poeziei moderne in alte directii decit o facea poezia modernista. Asemenea prerafaelitilor englezi, poetii sibieni din timpul razboiului, Radu Stanca, Ion Negoitescu sau Stefan Augustin Doinas, sint eretici ai modernismului, care cer cu vehementa o intoarcere a liris-mului la sursele sale premoderne. Progresul artistic, una dintre axiomele modernismului, este negat de ei in favoarea posibilitatii

reutilizarii, la nesfirsit, a formulelor artistice considerate in modernism drept caduce. Sint reluate, prin urmare (,,reciclate" am spune astazi), specii artistice ,,inve-chite", formule prozodice desuete, subiecte si puneri in scena cu un pronuntat si deliberat aspect deja vu. Devine posibila prin aceasta, deocamdata incipient si cu o finalitate ica lirica, o sincronie stilistica, o hibridizare atemporala a ior poetici diverse ce aveau sa duca direct la postmoder-ism. Baladele lui Radu Stanca sau Doinas renunta la pre-ia de a reflecta simbolic universul, fiinta sau Dumnezeirea nod genuin. Ele sint, in primul rind, balade despre la wkdesca, imanente si autoreferentiale. Marile senti-;t romantice sau rigoarea clasica sint aici ,,imitate" in modern. Resortul acestei ,,eterne reintoarceri" este ia dupa vremurile in care marile gesturi poetice erau
302

POSTMODERNISMUL ROMANESC

inca posibile. Asistam la o retraire estetizanta a unor m mente de genialitate, de incantare, de revelatie si care, de d-aceasta, emotioneaza nu prin transcendenta lor, ci nr' subtilitatea reproducerii stilizate si decorative. Nimeni c tind baladele Sfintul Gheorghe eel Fals sau Mistretul colti de argint ale lui Doinas, nu le poate lua in series ca act? de cunoastere metafizica. Ele doar mimeazaun astfel de act intreaga lor miza fiind, in realitate, o ,,reinventare" a liris^ mului prin construirea sa mestesugareasca. Arta acestor poetj seamana, cumva, cu cea a pictorilor de icoane, care nu au viziuni proprii, dar reprezinta, prin virtuozitatea mestesu-gului lor si pe baza unor canoane prestigioase, viziunile profetilor si ale marilor inspirati. Toate aceste rinduri despre baladele sibienilor ar fi, scrise de un critic modernist, re-prosuri grave si esentiale. Intr-adevar, cita diferenta intre o balada modernista genuina, cu adevarat initiatica si metafizica, precum Riga Crypto si lapona Enigel si operele lui Radu Stanca! Acolo, tensiunea ideatica este atit de impre-sionanta, incit trecem usor peste imperfectiunile formale provocate, fatalmente, de torsiunea infruntarii metafizice a principiilor contrare. Aici, forma este atit de perfect! si de seducatoare, incit, pina la urma, produce o emotie pe care am putea-o usor confunda cu cea a unei revelatii mistice sau filozofice, dar care este, de fapt, una ,,secunda", pur estetica. Mistica postmoderna este insa nostalgia, asa incit formele imitate, golite de motivatia si viata lor initiala, dar vii si proliferante, formele ce ne aduc aminte de epoci revolute ale poeziei si ne fac sa le retraim in singurul mod in care ne mai e cu putinta, adica la mina a doua, prin nostalgic, devin deodata mai pretioase si mai apropiate noua decit cele on-ginale. Un kitsch superior le insufleteste, iar kitsch-ul este singurul limbaj pe care omul modern mai este capabil sa-1 inteleaga. Popularitatea Mistretnlui cu colti de argint e adesea explicata prin profunzimea sa existentiala. In realitate, tragismul acestui poem aproape caricatural in simetriile si gradatiile lui mecanice consta tocmai in artificiozitatea sa,
I
posTM

ODERNISMULSUBTERAN

303

tetica a mesajului sau: o masinarie care se Pa- in cursul functionarii, ca rotile dintate si ": J^^ 1V Printul levantin nu este un Hyperion, bielele lui ?je orologiu, un reziduu uman asemanator ci o ^net*{ Beckett sau Broch. Si la Radu Stanca me-personajeior ^^ covirseste totul, pma intr-acolo incit si canismui pro .^.^ jubita insasi, ca si dragostea ca tema ,,,iples . . , simulacre mecanice:
Te-ntorc ca pe-un ceas, de pe-o fata pe alta, fri scot carapacea de-argint si cadranul Si timp indelungat scormonesc prm route Si arcuri, de tine sa dau, dar degeaba."1

Reconditionarea formulelor poetice revolute, ducind la falsa aparenta de romantism, clasicism, baroc etc., si artificiozitatea asumata (,,monumentalul" despre care vorbeste Eugen Simion2 in legatura cu poezia lui Domas este iluzio-nist si butaforic) smt trasaturi estetice care scot poezia ba-ladistilor sibieni de sub semnul modernismului si o-ndreapta catre abia intuite fruntarii postmoderne. Cind Doinas ,,de-buteaza" editorial, in 1964, la virsta de mai bine de patruzeci de ani, publicind apoi volum dupa volum, critica nu are cri-terii pentru evaluarea corecta a poeziei sale. Fascinata de spectacolul resurectiei lirismului din poezia lui Nichita Sta-nescu si a congenerilor sai, ea nu poate decit sa constate
Radu Stanca, Versuri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 355. 2 In Scriitori romani de azi, I, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 78, p. 146: ,,Nu cred ca ma insel spumnd ca poezia lui Doinas este doninata de ideea monumentalului. Ea arata un simt al grandiosului orlonat si o vocatie, repet, a statuarului..." Criticul nu se inseala In Jnvmta constatarii acestei trasaturi, ci a interpretarii ei. Lumea lui O 'na?, ca si a lui Philippide si, partial, a lui Dimov ridica, intr-adevar, ; in loc, monumente abstruse, ca niste epure pe o planseta de Ele nu sint msa reale si nu au locuitori. Asemenea celor din pic-

i de Chirico sau din gravurile lui Escher, sensul lor sta in verJzionist al perspectivelor, in dezolarea unei geometrii inumane.

304
POSTMODERNISMUL ROMANESC

neaderenta lui Doinas la formula acestora. Poetul le pare ,,academist" a carui rigoare distruge ,,fiorul liric". Este m tivul pentru care, desi uneori celebrata formal (pentru tinuta cam rigida a autorului in lumea literara favorizeaza at' tudinile ceremonioase), poezia lui St. Aug. Doinas a rarnas totusi subterana, indeterminata tipologic si valoric, pjn-in ziua de azi. ,,Lupii tineri" in poezia no man's land-ului anilor '45-'43 erau insa altii. Alaturi de suprarealisti, foarte activi in epoca dar care au o importanta secundara in acest studiu, si de poetii ,,Cercului literar" din Sibiu se afirma acum o serie de nume noi, pe care critica literara, din motive nu intru totul intemeiate, a gasit cu cale sa le grupeze in jurul revistei Albatros. Ei vor alcatui nucleul a ceea ce s-a numit mai tirziu, pe buna dreptate, generatia pierduta a poeziei ro-manesti. Dincolo insa de destinul tragic al acestei generatii ca grup uman, s-a observat mai putin ca am avut, prin ea, si o poetica pierduta. Daca Dimitrie SteIaru, in ciuda stra-nietatii formulei sale, nu difera mult, pina la urma, de ulti-mii simbolisti, adepti ai grandilocventei eufonice, in schimb Constant Tonegaru, Ion Caraion si Geo Dumitrescu sint, indiscutabil, poeti ai unei alte virste. Trecuti prin scoala avangardelor, unde au invatat multiple tehnici de depoeti-zare a discursului, ei nu sint totusi avangardisti. li despart de acestia relativismul, ironia, lipsa de incrincenare, ,,lejeri-tatea" inteligenta a poeticii lor. Moderm'smul nu mai e pentru ei, de mult, un adversar, si de aceea antimodernismul lor este de o cu totul aha natura decit eel al avangardistilor si al suprarealistilor. A cobori poezia in ,,real", a prozaiza dis-cursul poetic, a cantona in derizoriu si in sordid nu mai inseamna pentru ei ,,o palma pe obrazul burghezului", ci un joe superior al distantelor si perspectivelor fata de con- ( ventii deja muribunde. Ei sintpost-moderni, in sensul ca au vazut si au inteles moartea modernismului si ca isi con-struiesc propria poetica pe ruinele acestuia, refolosind fante-zist, ludic si ironic vechile materiale.
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 305

' singurul volum al lui Constant Tonegaru, pu-Pltntata' i-a derutat, din acest motiv, pe critici, care blicat in 1 ^ romantic intirziat (Vladimir Streinu), fie un vid in el l .,|onesc (S. Cioculescu), fie un descendent al lui anarhist ,,vi ^^ ^eiegi'ac de tip minor"3. Tonegaru nu mai Minulesc , ^_ _^,,'rmnl atimHinii psretice. Bricoleur ,, 'ntr-adevar, purismul atitudinii estetice. Bricoleur el construieste lumi ingenioase si naive ca desenele e r^schimbind atitudinile si recuzita in fiecare poem si, data de la un vers la altul. Totul esteiluzoriu, pare a poetul. Ceea ce conteaza este unicitatea clipei, a ima-i a rasucirii de fraza care suna cind romantic, cind vil-esc dar care nu sint decit arta constienta de sine si de ncinta'toarea ei relativitate. Fronda nu e fronda, invocatia e invocatie, imaginea insolita nu e suprarealista sau, mai bine zis, ele sint toate acestea si totusi altceva. Nimic genuin nu mai este cu putinta in afara de hybris : ironia amestecului a ceea ce nu se poate amesteca, kitsch-ul reluarii in falset a tuturor ariilor. Atitudinea grava in arta creeaza o punte ferentiala intre lume si opera. Aceasta relatie ombilicala re este denuntata ca imposibila in arta ironica: ceea ce parea o fereastra era doar o pictura trompe I'ceil... Adevaratul scop al artei, spun ironicii dintotdeauna, este de a arata ca lumea insasi e o iluzie, la fel ca si arta. Retrasa din lume, relatia referentiala se repliaza asupra ei insesi, devenind autoreferentialitate: lumea poeziei se refera doar la sine insasi. Dar nu mai e ,,joc secund", ca in toata poezia modernista, caci ,,]ocul prim" nu mai exista. Totul e ,,secund" in raport cu )tul. Abia acum, asa cum spune Vattimo, nihilismul abalut se transforma in sansa. Tonegaru mizeaza in tot scrisul 'e sansa aceasta, fondindu-si pe relativism si ironic pura caua sa de constructor de lumi:
.,Pe Colorado am spus : Pamintul de pretutindeni nu prieste oricui ; asta am spus
- Simion, op. tit., p. 101.

306
POSTMODERNISMUL ROMANESC linga stmcile cu fruntea surpata in rugaciune inutila spre cer si acum sint poate ca gigantice teancuri de tomuri unde prin contabilitatea omenirii fosnitorii cauta aurul clorotici ca-n Werth Cu mine mai era un biet arlechin ce se numea Oswald, arhivar din Sundsvall-ca profetul lona a intrat in padure dar acesta n-avea carabina si casca de pluta pe cap __ spunindu-mi: Marea Baltica e profunda ca o idee; aici si-n padure nu platesti impozite si lumea nu-i strimta ca un dulap. Incert ma plimbam prin certitudini mormaind ca un tub de orga la salahorii ce aruncau pe cheiul din Bahia cite un cub de piatra ca pe un zar si prin minte padurea tropicala imi scincea ca o viata intr-un ciine ce cauta omul cu miros de scrumbie, cite o catedrala gotica de bazar. La echinox a izbucnit revolta metisilor un Gomez s-a proclamat amiral in diagonala prin lume am insotit umbra lui Oswald pina la marginea tacerii cum s-a dus pe linga uluci de lumina sfioasa umblind ca o noapte tirzie peste Colorado atunci Soarele innobila stmcile cu mantii de apus."

Daca in poezia lui Ion Caraion (Omni prof Hat pe cer, 1945, Cintece negre, 1947) prozaismul se aliaza adesea cu un expresionism al concretului si antipoeticului ce aminteste de Arghezi si Fundoianu, la Geo Dumitrescu el devine pur, amplu, whitmanian as zice daca nu ar fi mereu subminat de preteritiune si ironie. Poetul clameaza ,,Libertatea de a trage cu pusca", dar nu se foloseste nici o clipa de ea. Ceea ce era incendiar la marii demolatori ai avangardelor, Geo Bogza sau Gellu Naum, se eufemizeaza in poemele lui Geo Dumitresc pina la o poezie care nu mai are drept tinta a sarcasmulw lumea burgheza, ci poezia burgheza, nici ea violentata, 1
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 307

. Datetic, uneori cu note de autoironie. Epice pina 'arputea fi, la o adica, povestite (Eugen Simion o ribie), poemele sint, pina la urma, deconstruct!! !e limbajului postromantic si modernist. Unealta ficienta in aceasta opera de tandra demolare este 'loeia limbajului cotidian, picurata ca un acid peste co? fastidioase ale trecutului. Sordidul, banalul, cenusiul 1 vechilor iluzii ale artei ,,inalte^Vnlmparatul e gol", iau iy*" *-* j .. .. c3 <:tri?e neincetat aceasta poetica a dezvrajirn, a anti-pare sa s"&^ dimaxului:

^r ^

Stiti, nu-i adevarat nici ca stelele au colturi l"e-am vazut eu cu ochii pe onoarea mea! Erau rotunde, buhaite si murdare si nici una din ele nu se misca. Luna, obeza si colerica, se dezbraca pentru noapte. Parea ca se tine acolo un dialog cu calma disperareL Imi venea sa strig ca de la galerie: Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!... Norii fluturau pelerinele lor cenusii, zdrentuite, cu ridicole elanun medievale, nu se vedea nici un alcov unde batrma libidinoasa si-ar fi putut ascunde nocturnele hemoragii banale."

Atit Ion Caraion, cit si Geo Dumitrescu aveau sa revina n ami '60, ca si Stefan Aug. Doinas. Dar momentul lor tree si volumele publicate, desi numeroase si, uneori, la bune ca si cele de debut (superioare chiar in cazul lui ln as), aveau sa fie eclipsate de neasteptata turnura a poe^roTianesti: tinara generatie a anilor '60 se intoarce la 'sm, un modernism uitat oficial, dar pastrat undeva stientul poetic romanesc. Refulatul, intr-un fel, se ar Blaga si Ion Barbu (mai mult declt Arghezi sau -devin modele descoperite cu incintare si urmate 308
POSTMODERNISMUL ROMANESC
pV""

309 cu frenezie. Nicbita Stanescu, Ana Blandiana, Marin Sore loan Alexandra sau Ion Gheorghe devin glorii nation 1 patrund de timpuriu in manualele scolare, prilejuiesc ex geze critice superlative: poezia lirica saizecista (ca si rom nul politic din anii '60 si '70) aparea ca un fenomen rnaio cu miza ,,existentiala", filozofica , social-politica etc. Dim potriva, poezia si proza legitima a vremii, in care postrno dernismul se manifesta deja cu intensitate, erau privite c literatura devitalizata, marginala, ludica, umoristica si dis-cutate condescendent de critica in capitole intitulate/j#e-zisti, ironisti, livresti etc., intr-un cuvint minori, straini adica de ,,resurectia lirismului", de ,,sarbatorile metaforei". Se creeaza astfel un spatiu literar subteran, ce avea sa-1 dubleze timp de douazeci de ani, pe eel de la suprafata. Margina-lizarea, lipsa de expunere publica au fost favorabile literaturii adevarate. Poetii si prozatorii din acest spatiu, privati de succes si de avantajele popularitatii, au cistigat in schimb in planul literaturii. Este zona in care s-au intilnit directii literare diverse si care au putut evolua, practic, natural, in ciuda cenzurii si a obscuritatu. Aici si-au dat intilmre ultimii poeti ai ,,Cercului literar" din Sibiu, cei de la Albatros, supra-realistii din vechea garda si suprarealistii ,,mutanti" ai gru-pului oniric, precum si mai multe directii prozastice, intre care a stralucit grupul ,,Scolii de la Tirgoviste". Intr-adevar, nu toata literatura ,,subterana" are trasaturi postmoderne, dupa cum nici cea ,,de suprafata" nu este in intregime modernist!. In lipsa unor poetici coerente, a unor concepte clare de teorie artistica (literatura de dupa razboi e mult mai saraca in structuri teoretice explicite decit cea interbelica), s-au produs permanente contaminari intre cu-rentele literare principale, asa incit un studiu precum eel de fata nu va putea niciodata opera cu certitudini, ci cu pi^" ponderente, cu nuante, cu asimetrii uneori dificil de ob-servat. Paradoxurile si contraexemplele vor fi intotdeauna numeroase. E greu de inteles de ce asociem numele lui Mann
POSTMODERNISMUL SUBTERAN
A

nd cu grupul modernist ,,institutionalizat" Sorescu mal ^ociernisrnul, al carui reprezentant tipic pare decit cu pos ^ ^ important outsider, Leonid Dimov, a fi, Pe an_-,f-r Je descendenta suprarealista, ne apare azi irc e , desi po j* -j.^1 postmodern. De ce un romancier care apropi31 clasic" ca Radu Petrescu eel din Matei Iliescu Tdlvlrat postmodern, pe cind alt romancier, aparent 'mai experimental, D.R. Popesaurramine cantonat aernismului. Fiecare din acesti autori este, de fapt, si ernist, si postmodernist, in proportii diferite si in comdiferite ale operei lor. Am studiat insa atitudinea "^ . . . . si trasaturile postmoderne acolo unde ele mi s-au parut pre-ponderente. Insulele pure de postmodernisrn sint, de fapt, :1 de rare ca si insulele pure de modernism in epoca dintre razboaie. Putini autori si putine opere intregi sint pur postrpoderne. Izotermele si izobarele dintre cele doua curente dominante ale vremii nu se suprapun cu delimitarile grupurilor literare decit aproximativ, de multe ori intreta-indu-le neasteptat. Criticul care, nemultumit cu fenomenologia empatica a aproape tuturor confratilor sai din deceniile 7 si 8, incearca sa conceptualizeze in peisajul pestrit al literaturii de dupa razboi ar putea fi atit de derutat de acest mixtum compositum, incit sa ajunga sa se intrebe: in definitiv, la ce bun ? De ce sa reducem artificios bogatia hibrida a literaturii vii la citeva concepte, si ele nu tocmai limpezi ? Cui foloseste :a stim daca Nichita Stanescu a fost un poet modernist sau stmodern, mai ales cind in chiar acest studiu se afirma ca ! I a fost in acelasi timp nu numai amindoua, dar si supraist, si manierist, si romantic etc. ? De fapt, o literatura l con stru " , cte teoretice nu este numai cu neputinta de ir si cu neputinta de produs. Curentele artistice nu te taxmomice in care, ca intr-un insectar, sint tin11 pe caprarii, ci dominante umane, psihice si ar-

IV1 e

| un dinamism propriu. Asemenea oaselor unui au puncte de insertie pentru literatura vie, care 310
POSTMODERNISMUL ROMANESC

altfel nu si-ar putea exercita forta si fascinatia. Curentele fi nizeaza autorilor nu numai atitudinea filozofica si esteti -" ci si o ideologic, un instrumentar tehnic, un sistem de valo' Cu totul alt Nichita Stanescu ne va aparea inainte privit H' pe versantul sau modernist si de pe eel postmodern. Studh ] de fata crede a fi intuit o tipologie postmoderna ce s-a dez voltat subteran inca din zorii literaturii romane, asernenp unor gene recesive, si care dupa razboi, intilnmd conditiiU favorabile ale postmodernitatii, a inlaturat dominanta a'rti-ficiala a modernismului si si-a umplut epoca, facind daca nu azi, cu siguranta in vntorul apropiat cu neputinta alta modalitate artistica. Intr-un fel, victoria postmodernismului inseamna sfirsitul istoriei literare si al lui insusi ca un curent literar, caci el instituie, de fapt, posibilitatea existentei si-multane si neierarhizate a tuturor formulelor si genurilor artistice intr-o lume mediatica, pluralist!, dinamic-haotica, hedonist-nihilista, visator-eficienta. Daca astazi mca il per-cepem ca pe un curent controversat, la concurenta cu altele, curind atit el, cit si oponentii sai vor trece in altceva, o data cu modificarea ideii de cultura si de literatura. Postmodernismul se va varsa atunci, ca un fluviu, in oceanul postmodernitatii. Numeroase poeme ale autorilor care au (re)debutat in anii '60 in modalitati poetice diferite de lirismul metaforic al ,,saizecistilor" propriu-zisi trebuie sa fi fost scrise mai devreme, incepind, in unele cazuri, chiar din anii '50. Doinas, Caraion, Gellu Naum, Geo Dumitrescu, intorsi din inchison sau din tacere, si-au tiparit tirziu volumele sense in anii precedent!. Pe de alta pane, la scurta vreme dupa ecloziunea generatiei labisiene, care reitera modernismul, se produce si o revenire (neortodoxa) a suprarealismului sub numele de j.onirism estetic", curent tipic si deliberat ..underground j care produce citeva nume dintre cele mai importante: Leonid Dimov, Emil Brumaru, Dumitru Tepeneag, alaturi de alK mai de fundal: Vintila Ivanceanu sau Sorin Titel. Onirism^ a fost, in deceniul sapte si pina spre jumatatea celui urmat"
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 311

jus o noua inchidere culturala ce a pus capat s-a ^ miscare literara activa, influenta, ce a dat ire rare'romanesti o stralucire neasteptata si neobis-a sa imbina in mod bizar dar productiv es-iSfi esentiale ale suprarealismului: primatul visului, evadarea din realitate, cu pitorescul lingvistic al muntene ,,balcanice", pe filiera Anton Pann-Ion -Arghezi. Onirismul estetic respingea atit ideologia ! ara" a suprarealismului, cit si dispretul acesrevOlUU(-)ii'1 ,. . --^

pentru opera finita, pentru literatura, poezie etc. De enea, erau repudiate tehnicile prin care suprarealistii 'vocau z'eitatile hazardului: dicteul automat, le cadavre xquis etc. Scopul declarat (in manifeste si mese rotunde) autorilor onirici era de a crea opere literare puternice estetic urmind logica speciala a>isului.jDin aceasta hibridizare a imagismului suprarealist cu verbul arghezian a iesit poezia unuia dintre cei mai important! poeti de dupa razboi, Leonid Dimov, cafe a dominat in toti acei ani subterana poeziei romanesti cu aceeasi autoritate cu care Nichita Stanescu domina poezia ,,vizibila". In jurul lui Dimov s-a constituit un grup masiv de autori care au ,,dimovizat" in anii 70 cu mai mult sau mai putin talent, virtuozi ai limbajului pina acolo incit sint, mai toti, perfect intraductibili. Emil Brumaru, Serban Foarta, Tudor George sau Gheorghe tzap sint, probabil, cei mai legitimi continuatori ai lui l unov,^care si-a intins insa si mai departe influenta, ,,contaunind" de placerea ludica a torsionarii limbajului si poeti tzecisti (Florin Iaru, Ion Stratan, Lucian Vasiliu) sau cisti (Cristian Popescu). i pofida acestei influente si a numeroaselor volume de

e cuprind, toate, uimitoare performante poetice, lopere de vizionarism, sugestie, tehnica prozodica, :t multa vreme desconsiderat de critica pentru >oez'n^Ur mot'v' dar esenfial pentru criticii modernisti: nu ar avea metafizica. Simple jocuri de imagini ..poezie de cuvinte" , versurile sale ar pacatui 312
POSTMODERNISMUL ROMANESC

tocmai prin virtuozitate autosuficienta. Dimov nu ocupat de manle probleme filozofice, nu incerca, aserne saizecistilor, sa cuprinda in metafore revelatoare struct ^ lumii sau sa ajunga la conceptele ultraabstracte de la tem * liile ei, ca ,,adevaratii" mari poeti, Blaga, Ion Barbu, NichJr Stanescu sau Marin Sorescu. Complet opaca, prin depun de straturi peste straturi lingvistice din cele mai neasteptat rezerve ale limbii romane, poezia dimoviana nu trimite catre un ,,dincolo" metafizic sau religios care sa formeze un ,,mesaj" accesibil im'tiatului. Intr-un cuvint, Dimov parea a fi eel mai mare dintre poetii minori ai momentului. Dimov nu scrie insa o poezie ,,de cunoastere", pentru ca, pentru el, nu este nimic de cunoscut. El traieste intr-o lume in care totul este dat si nimic explicat, o planeta intre altele fiecare, poate, la fel de stranie. Una dintre artele sale poetice, Antimetafizica, arata suficient de limpede agnosticisrnul infiorat al poetului: ,,Prin curtea cu ascunzisuri rotitoare S-a ratacit un catel de vinatoare Patat cu negru si coada scurta, Inscris cu macule trandafirii pe burta, Avind urechile blegi si carnoase, Slab ca-nfatisare, tare-n case, Ma rog, un catel mic si neajutorat lesit pentru-ntiia oara la vinat... Dar sa descriem in amanuntime Acea curte de o neinchipuita marime Avind nenumarate despartituri enigmatice Pavate cu dale patratice: Erau acolo marmure-nchipuind bazagonii Si bazilici cilindrice scobite-n calcedonii, Erau sumbre cuie din Her forjat Aducind din adinc un fel de fluierat Precum ca altadata Foia in subsol lume agramata. Erau metereze ivite fara veste Si rotunde ridicaturi modeste,
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 313 Erau ambaze de beton si proptele Facute pentru diferite meserii grele, Triste paralelipipeduri aramii Pictate cu privighetori si scatii, Frontoane tulburi, parca-n ruina, Mirosind de departe a digitalina, Portocali de vise inghetati in ere, Neclatinindu-se la nici o adiere Si-ncolo nimic : nici o vietate Decit luminare si pustietate . . . Si-acum inchipuiti-va cum tresare Catelul patat, de vinatoare, Cum scinceste catelul ratacit I Cam atit ar fi de povestit."4

Traducator al cavalerului Marino sjjriitiat in lumea abstrusa a manierismului european, Dirno^ imagineaza si el lumea ca pe un nesfirsit labirint, in care omul, un inocent ratacitor, se va simti intotdeauna alienat. Spectralitatea si enigma prive-listilor dimoviene sint aceleasi din pictura lui de Chirico5 : lumina de amiaza, singuratate si o arhitectura inumana, de neinteles. Nelinistitoare, lumea nu este totusi profunda, ci autosuficienta, tautologica, interzicind orice idee de ,,funda-ment", de cheie, de interpretare. Ceea ce este mistic in uni-versul lui Dimov, ca si in Tractatus-ul lui Wittgenstein, nu e arata in lume, ci este insasi existenta insondabila a lumii6.
Dimov Texte

' > in colectia ,,Cele mai frumoase poezii", Edi-ros, Bucuresti, 1980, p. 126. Initial, poemul a fost publicat in 'lumul La capat din 1974. pictura lui de Chirico nu are ceva metafizic in sine, ci (poate iceea) este ea msasi, in globalitatea ei, ,,pittura metafisica". DUIT ' CSte ^Umea este Perfect indiferent pentru ceea ce este divin. nu se arata in lume [...]. Nu cum este lumea reprezinta ceea ce ijaptul ca ea exista [...]. Sentimentul lumii ca totalitate limita ceea ce este mistic" - Ludwig Wittgenstein, Tractates lo"cus, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991, pp. 122-123.

314

POSTMODERNISMUL ROMANESC

Din aceasta perspectiva, metafizica devine imposibila, fr trind cnticii amatori de cautari grave si idei profunde T poem de Dimov este tot atit de putin verbios ca o pictura s ca o piesa muzicala. El nu spune nimic, si nimic nu se pOaT spune despre el ,,cu alte cuvinte". Poemul nu poate ft inte pretat (filozofic), ci doar ,,aratat" (estetic) iarasi, in ter-menii lui Wittgenstein , corespunzind desavirsit celebrei definitii a lui Archibald McLeish: ,,A poem should not mean/ But be."7 Nu as vrea sa ,,trag" artificial un poet atit de complex, in care suprarealismul, manierismul, barocul si Mbalcanismul" formeaza o monograma flexibila si rafinata, catre un postmodernism care 1-ar fi contrariat. Sigur este insa ca autorul Cartii de vise a fost un poet antimodernist in asemenea masura, incit opozitia dintre poezia sa si cea a lui Nichita Stanescu este o reluare, ciudata, dar perfect simetrica, a marii opozitii dintre Ion Barbu si Arghezi de dinainte de razboi, la urma urmelor o noua varianta a opozitiei arheti-pale dintre aticism si asianism, dintre spiritul heraclitian si eel parmenidian, dintre conceptual si senzorial. Toate re-prosurile din pamfletul lui Barbu Poetica domnului Arghezi ar fi putut fi foarte bine aduse si lui Dimov. Daca imanenta, carnavalescul, narativitatea, scenicul, eteroclitul si abstrusul sint trasaturi pe care poetica lui Dimov le are in comun cu postmodernismul, ea se desparte totusi de acesta prin pre-cizia viziunii, prin coerenta, prin prozodia clasica (ostenta-tiva cultivare a formelor fixe). Totusi, ea arata astazi catre poetii tineri o fata familiara. In intregime postmoderna, definitonu postmoderna este, in schimb, poezia celuilalt mare ignorat al epocii, Mirce Ivanescu. Prin el dar si prin Ion Caraion, la fel de asidu
7

Archibald McLeish, Ars Poetica, in Rodica Mihaila, poezie americana, Tipografia Umversitatii din Bucuresti, Bucuresti, p. 95.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 315 1 fel de competent) traducator din poetii englezi (daca nu ?* 'ge produce pentru prima data in poezia rosi amefl<^ nlJejjberata intoarcere de la traditionalele zone de ropene cu precadere franceze si germane a anglo-saxona. Prozaismul si biografismul exrarea poeziei de orice ,,poeticitate" lirica traditrem, ep^ tirania metaforei, de ,,umanism", de efuziuni sint t;lP wecifice textelor lui Mircea Ivanescu inca de la inrt"1 S eltUrlAC 3|-/^v-'
u

-J

...

rile ei. Pisloase, difuze, tesatura destramata de ammtin, scente, dibuiri nesigure ale unor stari de spirit, aluzii Buroase, istorioare vag ironice, persiflari benigne la adresa jeziei (s'onete care pastreaza doar o minima prozodie ca un ciuruit) , poemele lui M. Ivanescu sint texte fibroase i concrete ce nu vin de nicaieri si nu se-ndreapta nicaieri. Influenta unor John Berryman (eel din poemele cu Henry), Kenneth Koch sau Frank O'Hara este vizibila, dar poetul roman are, in viziunile sale inserate^o-uanta de nostalgic ce il apropie cumva, oblic, de gfupul dimovian8. Poemele par a se produce continuu, neatent ,,ca viata insasi", fara vreo intentie estetica imediat detectabila, daca nu ne gindim la evitarea oricarei estetizari. Asemeni lui O'Hara din Meditations in an Estate of Emergency, Mircea Ivanescu dedica poeme prietenilor, ii transforma in personaje (mopete si amicii sai par desprinsi dintr-o serie de benzi desenate sau cartoons), in general refuza sa scrie despre orice este exterior propriei persoane, perceputa la un nivel rezonabil, al lui eryman. Personismul (termenul lui O'Hara) sau hiogra-nul, cum prefer sa-1 numesc, este una dintre cele mai Jertmente distinctii dintre poetica modernista (a imperso-litatii actului creator, a corelativului obiectiv interpus 'airile personale ale poetului si expresia lor din poem) -a postmoderna. Modalitatea poetica prozaica si extrem
8 T~ '

t- Ivanescu, impreuna cu desenatorul Florin Puca, au si Wei, realizmd impreuna una dintre cele mai frumoase carti n (Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1973).

316
POSTMODERNISMUL ROMANESC

subiectiva a lui Ivanescu parea in anii 70 la noi o curiozit un fel de antipoezie, in ciuda faptului ca era vorba desr poezia ,,normala" a Occidentului acelor ani. Ea a cistio enorm de mult teren ulterior, in anii '80 si mai ales '9o' cjr a devenit dominanta. Chiar din anii '70 insa, Mircea Iv* nescu a avut, asemeni lui Dimov, secondantii sai, in per soana unor Constantin Abaluta, Petre Stoica sau, mai tirziu Cristian Simionescu etc., asa incit, totalizind, am putea spune ca in anii '60 si 70 poezia romaneasca underground a cu-prins doua scoli poetice care se-ndreptau, fara s-o banuiasca inca, spre

postmodernitate: scoala ,,balcanica" a lui Dimov (poeti ,,de limbaj" cu un imaginar colorat si seducator) si cea ,,prozaica" a lui Mircea Ivanescu (poeti ai frazarii libere si ai trairii directe). Din ele s-au desprins varianta ,,soft", respectiv ,,hard" a postmodernismului generatiei '80. Un proustianism difuz, nesistematic, un refuz al efectelor si al revelatiei, un verbiaj ratacit in expresii uzuale, paran-teze, dibuiri, un ton de confesiune ce nu are nimic de mar-turisit si de meditatie unde nu este nimic de gindit, dar mai presus de orice o blinda, neurastenica nostalgic for-meaza substanta ,,poesiilor" lui Mircea Ivanescu. Din ele nu se retine nimic, dar in atmosfera lor se poate respira liber, inconjurat de tropismele unor adieri emotionale:
,,S-a facut frig mergi pe strada prin vint, intr-o dimineata fara lumina (de parea s-ar fi mtors vremea cind, bolnav, ieseai rar din casa si strazile iti erau straine, ca intr-un oras prin care treci doar nu este viata ta ai sa te intorci dincolo, si strazile acestea au sa-ti ramma doar amintire ) mergi pe strada, si-ti tii mh'nile in buzunare, pe linga tine tree oameni in haine de ploaie. Si tinutul acesta al vintului peste pietre este aici, si acum (amintirile nu inseamna, intr-o dimineata ca asta, nici macar trecerea unei umbre prin geamurile care sa rasfringa alunecarile, si oprirea nehotarita, si gestul, moale, trecmd prin ap
^iri. SI

POSTMODERNISMUL SUBTERAN ticlei amintirile nu mai exista I. Si urmarea gindurilor I mai vrea s-o mai duci mai departe 317

a Dimov aminteste prin poetica sa de Arghezi, nu - nu ne gindim la Bacovia, ultimul Bacovia, citind ^Ute!T lui M. Ivanescu. Amindoi par a improviza la nesfir-teXt- i incerca instrumentele inaintea unei piese niciodata ^ 'rf mate Poemele lor sint delicate si aleatorii atingeri ale unor clape de pian intr-o sala goala, ale cuiva care se gin-deste aiurea. Sint texturi asemanatoare unor piese de jazz sau unei muzici de fundal, de cafe-concert, mereu reiterata in variatiuni nesfirsite. Textele nu au un inceput sau un final marcat, sint deschise si curg unele-ntr-altele, caci scopul lor nu e sa initieze, nici sa dea fiorul perfectiunii, ci sa co-loreze discret, asemenea muzicii, timpul. Lipsa lor de deter-minare si de criterii certe de succgs sau'esec (caci ele fac din esee singura reusita posibila) duce la o ambiguitate valorica marcata. Daca textele proaste si cele bune sint usor de des-partit in opera, sa zicem, a lui Nichita Stanescu, acest lucru nu mai este posibil la Mircea Ivanescu. Poezia sa nu poate fi decit acceptata in intregime sau respinsa cu totul. Visarea evanescenta, meditatia la nimic sint, in cazul ei, ,,a treia stare" intre real si ireal, intre viata si arta, stare a incertitu-umii cu care poeticianul postmodernitatii este deja familia-nzat. Aproape ignorat timp de treizeci de ani, timp in care peste capetele congenerilor sai au plouat premii interna-jonale si o celebritate ce parea eterna, discret el insusi in ^ata sa provmciala asemenea iarasi lui Bacovia, Mircea vanescu apare azi, din perspectiva poeziei actuale, drept eel razboT115" teredc ?i Cd mai influent Pet romn de duPa
** C

^fc]m^m ora^lve^ in Mircea Ivanescu, Alte poesii, Editura ^'"J-Napoca, 1976, p. 38.

318
POSTMODERNISMUL ROMANESC

In acest timp, la ,,etajul" poeziei romanesti, in SD reunit al reflectoarelor, poetii din establishment au c< nuat sa se intreaca in indraznete metafore conceptuale catre inceputul anilor 70, cind a devenit evident ca fil< aparent atit de generos, al celui de-al doilea modernism epuiza rapid. ,,Presedintele Baudelaire" pierzindu-si auto ^ tatea, saizecistii au cautat, unul dupa altul, sa-i paraseas doctrina, cautind un substitut sau altul al autoritatii patern caci modernistul nu poate trai fara transcendenta si are ne voie de una, oricit de dogit ar suna. Modernisti consecventi in varianta blagiana sau barbiana, au ramas doar citiva: Aiia Blandiana, Constanta Buzea, Cezar Baltag etc. In schimb loan Alexandru 1-a parasit pe Baudelaire pentru Roman Melodul si alti poeti ai zorilor ortodoxiei, anticipind cu citiva ani vana cautare a unei identitati in arhaitatea anti-latina, antimoderna si antidemocratica a bisericii rasaritene,

curent destul de influent azi in cultura romana. Imnele sale nu mai sint nici moderniste, nici postmoderne. Ele, de fapt, parasesc modernitatea si, in buna masura, domeniul es-tetic, ancorind in valori mistice si nationaliste, strins imple-tite, care ies din sfera mea de interes. Ion Gheorghe a evadat si el din modernismul initial (in varianta sa arhaizanta, nu fara merite in Zoosophia) catre un la fel de bizar maoism mioritic. Poemele sale de dupa ,,monumentala" Dacia Fenix imbina tracomania si ceausismul intr-o sinteza, pina la urma, fireasca... Comunist pur si dur, Ion Gheorghe pe care criticii modernisti 1-au luat o vreme foarte in series (desi de-butase cu un roman in versuri proletcultist: Otel sifting pina cind scandalul plagiatului din Lao-Tze le-a deschis ochii a colaborat intens dupa decembrie 1989 la revistele de extrema stinga. Adrian Paunescu, ,,copilul minune al ge" neratiei", a parasit si el filonul modernist dupa Istoria e) secunde pentru mult mai lucrativa directie a ,,poeziei ang^' jate". Ca si in cazul lui Beniuc cu care autorul ,,rePe. tabilei poveri" are destule in comun , persista mitul un Paunescu poet adevarat, din poezia caruia, la o adica, s
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 319

volum foarte bun. Las altora aceasta placere iteresante sint cazurile lui Nichita Stanescu
Iifcf4. iVJ.^ I-1 .....

S rescu, care nu au tost numai poetii cei mai ta-?i Marm iuj;'jar ?i cei mai inteligenti, mai nelinistiti, mai "Ke ev'olutia scrisului lor. preod , t^ ^^ ^ Qst numai generatia lui Nichita Sta-^a cum mai este numita uneori. Intr-un fel, ea a fast nescu si nu ar fi fost nicicum fara el. Poetul Michita jtan"1'" > , . . , . , ' an este, fara-ndoiala, eel mai stralucit contmuator al tismului barbian in poezia romana. Lirismul sau conptual, sustinut de o putere de gindire iesita din comun, a itaurat, cu o autoritate gratioasa, domnia ,,modului inectual al lirei" in anii '60. Universul transparent, antropocentric, intens esentializat din prima etapa a operei sale este construit in intregime pe principiul corespondentelor dintre micro- si macrocosmos, in traditia alchimica a ezoterismului european. De natura manierista este si arta combinatorie a limbajului ,,necuvintelor", in care sintaxartorsionata mallarmean are un rol important. Metafofa este unealta de baza a noului Amfion, care opereaza, in chip de caramizi, cu notiuni punctuale si polivalente, asemenea elementelor simple ale lui Platon: copacul, pasarea, piatra, omul. Poemele sint impersonate si oraculare ca niste iluminari. Poetul isi edifica sofisticatul sau joe cu margele de sticla care semnifica lea ^ inlocuind perspectiva simtului comun cu cea a idealitatu in care lucrurile se arata ,,asa cum sint":
Din punctul de vedere-al copacilor, soarele-i o dunga de caldura, oamenii o emotie coplesitoare... Ei sint niste fructe plimbatoare ale unui pom cu mult mai mare! Dm punctul de vedere-al pietrelor, soarele-i o piatra cazatoare, oamenii-s o lina apasare... 320 POSTMODERNISMUL ROMANESC Sint miscare-adaugata la miscare, si lumina ce-o zaresti, din scare! Din punctul de vedere-al aerului soarele-i un aer plin de pasari, aripa in aripa zbatind. Oamenii sint pasari nemaiintilnite, cu aripile crescute inauntru, care bat, plutind, planind, intr-un aer mai curat care e gindul !"10

Fundamental, prin urmare, si in tot ce a scris mai bun (adica mai cu seama pina in 1970), Nichita Stanescu este un poet modernist. Dreptul la timp, 11 elegii si Laus Ptolemaei formeaza tripticul sau de forta, dupa care, in mod evident, filonul se epuizeaza. Necuvintele si Un pdmint numit Romania (amindoua din 1969) sint volume de tranzitie, in care deruta poetului e evidenta. Mitul sau public va

creste in anii '70, dar el nu va mai scrie niciodata asa de bine cain deceniul precedent. Poate ca panica datorata dispantiei pu-terii si lumii sale a dus si la degringolada tot mai accentuata a poetului, care se dizolva de-acum incolo intr-o boema gregara si in inexplicabile atitudini servile fata de puterea comunista. Nichita Stanescu avea sa devina, in ultimii sai ani, un persona] pitoresc al lumii literare, traind dm gloria de altadata si suferind amaraciunea primelor contestari. Ne-numarati imitatori devalorizeaza rapid modalitatea sa poe-tica, devenita, in deceniul noua si pina azi, un antimodel de poezie. Personajul a fost insa fascinant, si mistica tesutaifl jurul lui (cu concursul unor apropiati de multe ori dubiosi) rezista timpului. Cind i s-a tocit ungbia ingereasca, poetul s-a silit si eli scrie cu unghiile miinii stingi. Dupa 1970 poetica sa, esenj
10

,,Lauda omului", m Nichita Stanescu, Poezii, Editura Miner' Bucuresti, 1988, p. 19.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 321 cepe sa se destrame, si prin tesatura ei rarita dernista' ^^ ^ poezie, ce are, cum s-a mai observat, se stravec DOStmoderne. In dulcele stil clasic este incer ^ o m ^dereconditionare a citorva stiluri poetice istorici-ama a neoanacreontismului si a romantismului -3ror rezerve de naivitate si frazare usoara sint incipient, aie ^>-eTpLtatecugratiesiumor:
Dintr-un bolovan coboara pasul tau de domnisoara. Dintr-o frunza verde, pala pasul tau de domnisoara. Dintr-o inserare-n seara pasul tau de domnisoara. Dintr-o pasare amara pasul tau de domnisoara. O secunda, o secunda eu 1-am fost zarit in unda. El avea roscata funda. Inimamcet mi-afunda."11 etc.
n

Reusitele sint insa putine, si poetul nu va merge pe aceasta linie mai departe. Dimpotriva, cartile care au urmat, cele din arul lui 1980 mai ales, dezvaluie un univers destructurat, patic, in care un expresionism tot mai negru contrasteaza lent cu lumina, ordinea si levitatia universala din prima in ciuda tragismului lor, poemele de acum, teoretizind iv nedesavirsirea, indeterminarea, absurdul, antipoeraport cu poeticitatea presupus intrinseca a atituiste), incep sa aiba o aparenta ,,dur" postmoderna. cele a' ^ ^^ narat^ve> aPar P^rsonaje estropiate precum 6 UI iec kett, care sustin dialoguri obscure, imanente.
322
e

POSTMODERNISMUL ROMANESC

Atmosfera de bolgie dantesca dizolva orice tentativ" j inchegare a unui sens:


Eu, zise lovis, inca ma mai speriu de crima impotriva gindacului negru. Ma scirbisem de dinsul si-1 pindeam cu sandaua. [...] Stai sa vezi, raspunse Capitolius, dresam un cal care de fapt era o iapa, deci, nu avea in sine durerea castrarii [...] Pune-ti scutul pe tine ca e frig, o sa ajungem, lovi, sa vorbim pina cind si despre pisici. Miine barbarii imparosati or sa ne minjeasca miinile cu singele lor. Noapte buna, ba Noapte buna, ba"12 Este doar o aparenta insa, caci imperf ectiunea este, aici $i pretutindeni,*un sadism care stirneste imediat nostalgia geo-metriei pure initiate: ,,Se ia o bucata de piatra, se ciopleste cu o dalta de singe, se lustruieste cu ochiul lui Homer, se razuieste cu raze pina cubul iese perfect. [...] Dupa aceea se ia un ciocan si brusc se farima un colt de-al cubului. Toti, dar absolut toti zice-vor: Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colt sfarimat !"13


'2 ,,Doi soldati de dupa lupta", in Nichita Stanescu, Epic* ^ Editura Junimea, lasi, 1978. 13 Lectio, despre cub, in Nichita Stanescu, ibid., p. 288.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 323 perfecte" nichitastanesciene se afla, e drept, ,,Operel l ?poetici noi. Ele o si gasesc in sftsiere, haos jn cautarea ^ nretul unei severe diminuari. Acest bai impurlt j' etapei finale, impresionant in sine ca efortul :m, ^nujj mare poet de a redeveni el insusi chiar 1 ? \ila eu e un altul, este in mod cert inferior valo-"? onstructive. Desi a incercat si el o evadare din e care a adus-o la o ultima stralucire, Nichita 'cu ramme totusi, ,,prin vocatie si prin mit", ultimul ure modernist al poeziei romanesti. Cazul lui Marin Sorescu este mai comphcat, pentru ca de la inceputul poeziei sale el a socat publicul vremii cu o modalitate poetica aparent in contradictie cu estetica iiodernista reiterata de Labis si impusa de Nichita Stanescu. Sorescu a fost de la primele sale volume receptat ca un nonconformist. Volumul sau de debut, Singur printre poeti, este unul de parodii, fapt care il apropie de Topirceanu, cu care se aseamana si prin umor, colo'cvialitate, prozaism si mai ales prin popularitatea enorma a autorului Tineretii lui Don Quijote. Mai toate aspectele exterioare ale poeziei postmoderne sint prezente in volumele sale de versuri, fapt care-1 transforma pe Sorescu in principalul argument al celor care vad in poetii saizecisti niste postmoderni ade-varati. Pentru cei care stiu insa ca primul criteriu in judeca-ea poeticii unui autor este atitudinea sa estetica (zcelprimum wens^ motivational care, printr-un accident de suprafata ica si stilistica, poate lua uneori o forma exterioara e siesi), nu este greu de constatat ca, oricit de pro-H?! H ireveren'ios ar fi iimbajul sau, el nu este decit un - a extrage transcendents din substanta poetica. parca, voit sordid si ,,popular", Sorescu constru-?i parabole, alegorii, metafore ale conditiei umane, a mituri prin reinterpretarea lor asemenea lui escu si oricarui poet modernist. Este la fel de 'Stract ca si ceilalti saizecisti. Opereaza cu iente simple: copaci, nori, soare, scaune, tablouri 324
POSTMODERNISMUL ROMANESC

pe care le rearanjeaza la nesfirsit. Absent la nivelul frazar" rismul se remtoarce in text prin semnificatia sa globala sea revelata in ,,poanta" finala. Aparent antipoetice, poem' lui Sorescu sint, in realitate, metafore globale, function ca niste mici masinarii bricolate ingenios, care produc
kC 1 " 1 * * *

rei ca si cele construite cu senozitate: ,,Daca te-ntilnesti cu o femeie, E semn bun, ajungi in rai. Daca te-ntilnesti cu o fata de masa, E semn rau, ajungi in sertar. Daca te-ntilnesti cu un sarpe, E semn bun, moare si tu ajungi in rai. Daca sarpele te-ntilneste pe tine, E semn rau, mori si el ajunge in rai. Daca mori, E semn rau. Fereste-te de acest semn Si de toate celelalte."

Avem, pina la urma, in prima faza a poeziei lui Sorescu, un modernism paradoxal, care, ca o problema de logica, este incitant si frustrant pina ce i-ai prins algoritmul, pentru ca apoi sa devina plicticos prin repetitie. Azi sint dezamagi-toare la recitire mai toate textele din primele sale volume, asemenea unor glume pe care deja le stiai. Totusi, oricit de facile ar fi poemele, ele au meritul de a f i f acut sistematic $ cu succes poezie prozaica si aparent antilirica, subminini in constiinta publicului mitul marii poezii, intotdeauna grav si melodioasa. Dupa experienta poeziei soresciene 1* re de obligatorie in evolutia unui poet in formare ca si cea lui Topirceanu sau Blaga e mai usor de acceptat prozai mul lui Mircea Ivanescu. Si Sorescu evadeaza din modernism dupa 1970, cindi cepe bizara serie La Lilted (1973-1977). Cartea este A
325
POSTMODERNISMUL SUBTERAN rte controversata. Pentru unii, impresia e ,,co-tfiT Nicolae Manolescu observa ca ,,La Lilieci e vjr?itoare ^ -^ precedent! a lui Sorescu si ca ,,Post-1 anilor '80 isi afla in ea o sursa pe care va tre<;ra intr-o buna zi"15. Alti comentatori insa, c n recunoast''1 >> _ _ ....
za

'

. surprins contmuitatea esentiala a poeziei lui nifestata in poanta, efect imediat, umor uneori *U'Comparatia cea mai frecventa era cea cu scheciurile viziune ale lui Amza Pellea, inventatorul personajului M6 Marin", un Moromete mai oltean, cu un limbaj statin si repe'zit. Asemanarile erau, intr-adevar, frapante. -au facut insa, in acelasi timp, si comparatii mai nobile, cu anume scrieri americane care reconstituie, de asemenea, iproape ,,monografic" o localitate, mai ales cu Antologia orasului Spoon River a lui Edgar Lee Masters, dar si, in alt fel, cu The People, Yes a lui Carl Sandburg. Aparenta (si, pe alocuri, chiar realitatea) este, intr-adevar, de ,,poezie concreta", orala, narativa, antilirica, dg portret grotesc al satului oltean in toate dimensiunile lui, in fine, de coborire a poeziei, nu in strada, cum o vorrace optzecistii, ci ,,in ulita". Asocierea unui foarte modern instrumentar poetic cu un subiect neaos si rural poate sa fi socat in epoca, dar el se inscrie intr-un curent de recuperare in modernitate a valonlor arhaice. Oricit de postmodern in infatisare, La Lilieci :ste pandantul perfect al altor monstruozitati literare prin care saizecistii au cautat sa evadeze din modernism, reusind isa, pina la urma, din modernitate. Liliecii sorescieni, ItFenix, Imnele, caramizile negre ale lui Paunescu arata si timp tendinta catre incompetenta a unor autori ^supralicitati, ca si nevoia lor de un temei national(ist) rmai centrist. Toate, alaturi de multe alte tentative ale
i

' Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, oezie, Editura Cartea Romaneasca,


5,

19?

Bu

curesti *^anolescu'

326 POSTMODERNISMUL ROMANESC unor poeti mai obscuri, au fost, pina la urma, incerca ' A realizare, din diferite unghiuri, a arhetipului poetic of e al epocii: epopeea nationala. La Lilieci este, de fanr microepopee, din care nu lipseste a nimic din ceea ce se fl si-n Iliada: catalogul corabiilor, de pilda: ,,Al lui Fletu, Al lui Fleasca, A lui Girla, A lui Tiuga, Al lui Basina, lonete-al lui Fasui, Al lui Desca, Roncioaica, Coada al lui Ceapa" etc. Pentru ca satul sa fie-ntreg, viii se-ntilnesc, fireste, cu mortii: Astia sint tot aia de-azi dimineata de trecura la deal ? Tot ei. Da parca se-nmultira. Umbla Viii cu mortii asa de-a valma? Ce ma prostesti tu pe mine, Nu te uita ca nu vad bine. Trecura si Sapte rinduri de popi, sapte de-nvatatori. Ma, tu ma mind. Si unde se due ? Pai, se-ntorc de la deal. Pai, ce-a fost acolo ? Sa fi fost hram la biserica Veche? Hram. Da ce sarbatoare e azi, ca nu e nici Lunea ratacita Nici Cirstovul" etc. Materialul verbal poate fi ,,coplesitor", dar el poate fi ga sit, mai bine sistematizat, in atlasele lingvistice. Material11 etnografic este, oarecum, deja vu. Meritul cartii ram1 simpla metoda, simpla. framework postmoderna. Ca in ta

POSTMODERNISMUL SUBTERAN

327 buie sa ne lasam impresionati de masivitatea z^lKf1 singur poem din trilogie, oricare, spune tot ce scrie1""- ^n s, ^ spUS. fn toate cazurile de autori saizecisti a avut poetu ^ jjscutat s-a incercat extinderea conceptului despre car^coio de zona in care el este creditabil. Fireste, Je poezie ^ ^ ^^ Hmita poeticului, dar in anii 70 un pet er- au avut-o poeti trecuti de perioada lor de obsesia ,J[ma ?i care au incercat sa compenseze prin inflatie ie ' tate diminuarea stralucirii de altadata. La Lilieci ?' Str3fi o scriere postmoderna, dar te Intrebi daca ea este rid linie si adunind, dupa ce au dominat anii '60 cu o poezie modernista in unele cazuri extraordinara, poetii acestui grup au esuat in diverse directii nemoderniste, intre care si in cea postmoderna. Ultimul cere, precum in poezia lui R'ilke, desi a fost incercat, a fost lasat in paragina. Nu era destinul acestei generatii sa construiasca o noua poezie, dupa ce isi facuse o data datoria, reinnodind cu traditia interbelica. Tot ce au dat saizecistii/mai bun se concen-treaza in ,,perioada geniala" a lui Nichita Stanescu, dintre Dreptul la timp (1965) si Laus Ptolemaei (1968), si consta intr-o minunata poezie a lirismului conceptual. Declinul saizecismului in anii 70 se suprapune cu aparitia unei promoui poetice noi, ,,implozive" de data aceasta, dupa expresia lui Laurentiu Ulici. Tinerii poeti care debuteaza in acesti ani nu mai sint recunoscuti oficial ca predecesorii lor ?i nu mai pot deci aspira la gloria acelora. Poezia lor ramine modernista, dar se rafineaza si capata un indelebil aer de de-cadenta. Este, de fapt, in majoritatea cazurilor, un tardo-mo-aermsm resemnat, intelectualizat, ultraestetizat, mai subtil aecit sa1Zecismul, dar lipsit de forta si mcrederea-n sine ale gene?'*' '" anilr >7 nU reu?esc's* se constituie Intr-o cluje^'F f- U exceP^a citorva> grupati in jurul revistei cisL nC - nox> nu formeaza nici grupuri cu o poetica pre-mai nJaSJnt(ndlv,iduautati ce-si exploateaza fiecare mica (sau ar ea) nisa dm interiorul modernismului agonic. O 328
POSTMODERNISMUL ROMANESC

mistica a Poeziei si a Poetului, o retorica neoexpresin a ascezei si suferintei subintind scrierile celor mai vi/i dintre ei: Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Ion Mircea, An Marinescu sau Adrian Popescu. Parabola etica sau social-litica formeaza centrul operei altor poeti: Dorin Tudoran Mircea Dinescu. Altii, in fine, due mai departe, uneori foa departe, manierismul dimovian: i-am numit deja pe Serb Foarta, Emil Brumaru, Gheorghe Azap. Un neorornam' cu accente de umor urmuzian este ieseanul Mihai Ursach' Dupa vreo trei volume melodioase si inofensive (dar m care critica s-a grabit sa vada un nou Labis), Mircea Dinescu ajunge sa confirme reputatia de copil teribil al generatiei lui intorcindu-se, de la Proprietarul de poduri incoace, catre o poezie ironica, sarcastica, exploziva, in care multi au vazut o anticipare a stilului optzecist. Dinescu are si rezerve lirice dar fundamental el este un poet satiric, cu o mare flexibili-tate asociativa sustinuta de o imagistica sclipitoare. Pe ma-sura ce anii '80 se apropie, si mai cu seama chiar in anii '80, textele sale devin mai indraznete, colorind, coleric si eticist, o realitate sordida. Dinescu este, de fapt, un ,,optzecist de unul singur", mai virulent decit optzecistii, dar mai putin artist decit multi dintre ei. Poemele lui sint contextuale, reactii imediate la frustrarile de orice fel: ,,Cum m-am nascut eu Doamne rosu de furie vociferind intr-o limba nestiuta de nimeni incarcat de fulgere si de ifose ca un mare actor"16. Prozaismul, jocurile de cuvinte, metaforele cvasisuprarea liste au prea putin insa din gratuitatea optzecista. In cazu lui Dinescu ele sint doar mirodeniile unei atitudini esopic caci poemele lui sint tipice texte ,,cu sopirle":
16

Mircea Dinescu, Democratia naturii, Editura Cartea Romani Bucuresti, 1981, p. 22.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN ,.ma Doamne de cei ce-mi vor binele 329 je baietu s'^ja Q turnatorie voioasa diSpU WuTcu magnetofon sub sutana _ i poti intra rara sa dai buna seara cei suparappe prop* turn nd se-aprop^iarna Ju-avem nici zidun make dir mari provizii de mgaduinta si spaima."^

Daca Dinescu nu este un poet complex, el e fara indoiala ul cinstit. Nu gasim in poezia lui de maturitate ,,izme-neala" poetizanta a multora dintre congenerii sai. Sarcasmul ii este de multe ori intors catre sine insusi: isi cunoaste bine limitele si nu se cramponeaza de iluzia genialitatii. In poezia lui se poate respira. *"^* Proza postbelica a urmat indeaproar/e modelul sociocultural al poeziei, cu care a impartasit cajfi aceleasi etape, ideologic si, mai ales, obstacole. Doar eponomia lumina/umbra (sau suprafata/subteraneitate) este mtrucitva diferita. Daca poezia publicata in anii '50 este azi total compromisa, iar poetii uitati sau ridiculizati, in schimb citeva dintre glo-riile prozei romanesti s-au facut in acest ,,obsedant deceniu". Acum apar carti ce aveau sa ramina legendare: Cronica de familie de Petru Dumitriu, Morometii de Marin Preda, Descultde Zaharia Stancu sau Groapa lui Eugen Barbu. Ele sint, fara exceptie, adinc marcate de ideologia vremii. Nici una n" reprezmta un progres estetic fata de romanul interbelic, aimpotriva, ne intimpina peste tot un ,,realism" fainos, lipsit ae autoreflectie. Pe linga aceste ,,capodopere" (nu fara merite -SerVa^le s?cia^ ?i reconstructie istorica), toti acesti n au scns ?i opere mult mai dubioase ideologic, care ar
'Ibid.. P. 11.

330
POSTMODERNISMUL ROMANESC

fi de ajuns ca sa compromita definitiv pe oricine. Totus' acelasi mecanism de validare politico-literara ca si in'' poetilor, ei au devenit peste noapte glorii ale vietii lit romanesti. Preda este singurul dintre ei care si-a mem' ^ cota de-a lungul timpului si care mai poate fi luat si a?' ^ series ca scriitor important, in ciuda numeroaselor ese 'Q v~ . - -...^- /-<_i .. i ~ >ccun literare cu care cariera sa e presarata. Gel mai bun Prp'^ n- ^ ~ /* A . cu a se ana msa in romane (si in nici un caz in prima versiun
si"

n Morometilor, din 1955), ci in povestirile scrise inainte timpul razboiului si publicate in volumul sau de debut, nirea din pdminturi. Aspectul comportist al unora (Gz//sail O adunare linistita), f antasticul kafkian al altora ( Colina Amiaza de vara) si naturalismul crud al tuturor promiteau un mare scriitor modern, ceea ce romancierul ulterior nu a reusit sa devina decit pe jumatate. Preda ramine insa o voce fundamental^ in discursul prozastic de dupa razboi, unde este echivalentul lui Rebreanu, dupa cum Nichita Stanescu ni-1 aminteste, am vazut, pe Ion Barbu. Cu Hie Moromete si cu alte personaje, Preda reusestesa creeze o bresa in structura dogmatica a prozei realist-socia-liste, inventind ,,sucitul", taranul atipic, care nu mai este neaparat exponentul unui strat social, ci o individualitate in sine. Prin aceasta bresa tree mai toti autorii de la inceputul anilor '60, in marea lor majoritate nuvelisti sau povestitori: Nicolae Velea, Fanus Neagu, D.R. Popescu, Stefan Banulescu etc. Este poarta catre o noua modernitate. In aceasta epoca sint repede (re)descoperiti si asimilati prozatorn modernist! interbelici, de la Joyce la Faulkner, de la Camus la Kafka, si citiva de dupa razboi, de la Buzzati la Marquez. Naratiunea se incarca de simboluri, mituri, parabole, devun aluvionara, eliptica, fragmentara si/sau globalizanta. Proa torii incearca, mai toti, sa-si defineasca un teritoriu al caJ unic proprietar sa fie, asemenea celui faulknerian. De la st situl anilor '60 acest grup, la care se adauga curind Nico) Breban, Alexandru Ivasiuc si George Balaita, trece, indeob? POSTMODERNISMUL SUBTERAN , formula mult discutata, cea a ,,roma-^ 7r^ ;)romanul obsedanY ,,eta]ul de iut "^ ' ' ntarue mai novatoare din subteran (din pacate, poeziei, orien, subteranul prozastic este mult mai sarac cum se va ^ aiij- 70...). Nu voi reveni asupra trasatu-decit eel P^^^lui politic al anilor 70, schitate in partea "^denta a lucrarii, pentru ca, din perspectiva postmo-preC amin interesante doar citeva romane, cele care, semni-femfv ^u fost mai putin sau deloc implicate in cautarea devlrului socialpolitic in privinta miscarii legionare, a co-kctivizarii, a socialismului si a altor subiecte istorice pina arunci tabuizate. Daca best-seller-unle epocii au fost Moro-metii, partea a Il-a, si mai ales Cel mai iubit dintre pamm-terii, ambele de Marin Preda, Galena cu vita salbatica de C. f oiu, F si Vinatoarea regala

de D.R. Popescu, Pasarile de Al. Ivasiuc etc., romanele care ramin si azi in intregime valabile estetic mi se par ahrele: Bunavestire de Nicolae Breban, Cartea Milionarulm'a. lui Stefan Banulescu si Lumea in doua zile de George Balaita, fiecare in felul lui o experienta literara fascinanta, departe de curentul principal si, pina as-tizi, departe de a fi epuizate in substanta lor de comentariile entice. Toate trei pornesc din modernismul arhetipal al dece-niului, pe care, apelind la o arta fabulatorie rafinata, il depa-sesc in cele din urma, prefigurind o paradigma noua in proza romaneasca. Romanul Bunavestire, aparut in 1974 dupa lungi tergi-versari (si, din pacate, insotit de o postfata putin onoranta pentru autor), nu a putut fi niciodata inteles de critica moaiinu'^' PCntrU are brusca abandonare, la jumatatea cartii, ,,promitator" roman al provinciei, relativ cuminte si bj^P10 nebuloasa aventura misticoida, ca si ,,schima a a a Bnejust ,: ^ '' pitorescului Grobei, in care apare brusc, 1 icat" narativ sau psihologic, profetul, iluminatul, 332
POSTMODERNISMUL ROMANESC

loan care-1 vesteste in registru ironic pe Mintuitor, nu rut decit acte arbitrare, regretabile. Cartea a aparut crit' un esec, o scriere cu coloana vertebrala frinta sau ca H romane prost sudate intre ele. In realitate, Bunavestire ' rata, semnificativ, in intregime din gindirea lui Nietzsche un roman care poarta in miezul lui o problematica post derna. Nu este o carte fracturata, ci o profunda medit despre fractura. Arbitrarul, hazardul, discontinuitatea u terminarea sint privite aici nu ca niste defecte ale unei hj sau ale unei carti, ci ca niste date necesare, poate chiar def nitorii. Orice bunavestire, orice interventie in lume a minu nii, a ingerului, a unei chemari, fie si interioare, este un punct de discontinuitate, o fractura in ordinea lucrurilor. {] acel punct privilegiat, catastrofic in terminologia lui Rene Thorn18, imprevizibilul se manifesta in lume cu forta mira-culosului, producind o falie ascendenta sau descendenta. Punctul exact de discontinuitate in care schimbarea la fata a lui Grobei are loc este scena in care ,,logodnicul", incon-jurat de rudele alesei sale, in fundul unei provincii banatene (dar ludeea ce era altceva, in vremea aventurii cristice, decit o provincie uitata de lume ?), priveste, plictisit, in albumul cu fotografii de familie. In, poate, cele mai inspirate pagini din opera lui Breban, zeii se manifesta, ,,scuipind" neatent pe una dintre fotografii:
18

,,Utilizarea acestui termen poate da nastere la neintelegeri. O catastrofa inseamna, in limbajul obisnuit, un eveniment neprevazut si tragic, o ravasire dramatica a ordinii lucrurilor si a lumii. Cu totul alt inteles a acest termen in teoria lui Rene Thorn. Catastrofa despre care se vorbejtt are o semnificatie matematica precisa. O catastrofa apare atunci cind j| variatie continua a cauzelor produce o variatie discontmua a efectelor [ Ideea centrala este a discontinuitatii. Pentru mine, spune Thorn, cat! trofa este asociata oricarei discontinuitati fenomenologice. De exemp atunci cind o functie are o discontinuitate mtr-un punct, altfel spus c isi schimba valoarea, punctul va fi considerat catastrofic ." Dm ^ Boutot, Inventarea. formelor, Editura Nemira, Bucuresti, 1996, P

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 333 e unchiul Mihai, Mihi-bacsi... fratele mamei, Si asta ? A'AaStf ^,,-ica . ti-am povestit despre el. Abia 1-am
JT

r ^r ifl /\IHC1A

'

1*

e\ care a tost i ^ ^. ^n mintej a munt imediat dupa ter-cunoscut, abia e ^ ^ ^ ^ cred c- prin >45_'46... Tre_ Ininarearazboi '^mica Grobei dadu o pagina, inca una... buie s-o-ntret>p^ ^ su^e pe umarul lui, ii sporovaia la ureche. ea, mereu cu rru^ ^. ^.^ ^ mai amuzatj galOpa inca trapasul jn singele ei,t ^ ~ncetj oh, foarte incet, doar jos de tot, jos de ei scump- SeslDpe IOt S sus> pbteau norii stravezii, de-un colorit insu- '"t!l ' ^atonal. Era ora la care zeii... zeii nemuritori ieseau portabu, ec ^ teie lor> trase de caii lor musculosi, ce asudau " ^ rr^hamuri... in hamurile subtiri, batute in argint si ni-Tfm Tn platina. Peste norii stridenti, colorati strident, ca un ntaicolosal din Hides subtire, transparent, cu miniaturi din CV 1 1 XV cu saretele lor gonind printre statui de marmora, firTun brat, fara o coapsa, ei, cei dispretuiti de muritorii atotstiu-tori atei, suspect de siguri pe ei... ei, cei dispretuiti de vm care misunau'pe jos, in febrilitatea lor, lipsiti de religiozitate... vidati, goliti de religiozitate, timpi... inteligenti si timpi... zeii, frumosi in ghetoul lor, in paginismul lor, ficsi, nejniscati ca stelele, in aparenta lor, din politete luind infatisare^ zeilor, a supraoamenilor... acum, cind pe cer se rescria isroria scurta a lumii, cind atitea batalii navale si aeriene se duceau, concomitent, printre norii strident colorati, cind atitea cavalerii, cavalcade coborau spre asfintit, cind insusi Sextus Aemilianus... cind fiecare dintre noi se reflecta acolo sus... si mai sus sau... putin mai jos de foarte sus... de inalt... in doua, trei copii... [...] poate... mai mult ca sigur, cum se spune in provincie, ca unul dintre acei supra-oameni, roscat sau negru, cu sprincenele groase, negre, impreu-nate.se apleaca [...] peste balustrada sa de nori, invidios, de-o mvidie puenla, ce cmta... priveste curios, de-o curiozitate goala, ecila, 'n n^a de album, peste pozele acelea care... si ride, ride total neplacut, neinstruit, asa un... ha-ha-ha! Si inca o data, gr. Ha-ha-ho-hoha-ha! Si apoi plescaie din buze si din jj a> ca golanii, simbata dupa amiaza in jurul cinematografelor ^Q i "er> scui pind plictisiti, expert, pe sinii vreunei Claudia sau v"Uicia S"U ma sau''' R-acluel- Oh, zeii, supraoamenii iubesc pro-?' i?i piloteaza des cvadrigele lor pe strazile ei pestilentiale...

334 POSTMODERNISMUL ROMANESC


^^^^-

peste oamenii ei naivi, puternici... cu risul lor blind, cu " blind... [...] In provincia lor, hipercelesta... cu alei de pi r statuetele lor ciuntite care reprezentau vreun triton, vr=,..^lCli tisor... vreun Bachus marunt si burtos, c-un zimbet sidios ... si deodata, ce stupoare, unul ii scuipa lui Grobei d pagina. Stupoare ! Si pagina, fila aceea de carton, ii sari din n

Indeterminarea postmoderna atinge aici, practic, toat velurile textului, de la macrostructura romanesca (,,sali brusc al personajului - si, o data cu el, al lumii narate -un alt nivel de semnificatie) pma la detaliile stilistice si la ari tudinea narativa. Este cu neputinta de spus daca stilu acestei pagini este malt (sublim) sau, dimpotriva, vnlpc (kitsch, ridicol). Sint, de fapt, amindoua deodata intr-o sin-teza paradoxala, sustinuta de o devastatoare ironic. Aceasta des-fondare, dez-radacinare a textului atinge, pina la urmi si eul narativ, care, cum s-a observat, ,,se grobeizeaza" tot mai mult pe parcursul cartii. Granitele dintre persona] eintre ele, ca si cele dintre ele si narator se sterg, iar vocea care se aude, stridenta si totusi uniforma ca un zgomot alb, este a unei hidre cu zeci de capete, care recita in falset, sublim-ri-dicol, rafinat-kitsch, ironic-autoironic, o aceeasi partitura. Perspectivismul si relativizarea sint, si ele, prezente in acest roman in miezul caruia se afla, oarecum, kilometrul zeroal postmodernismului romanesc: Grobei si Mihi-bacs sint, dupa cum se schimba unghiul narativ, fie niste ratati jalnici, pierduti intr-o provincie abisala, fie loan si Mintuitorul, inconjurati de discipoli cutremurati, intr-un balet arhetipal fara virsta. Abia inceputa Carte a Milionarului^, cu aparenta ei ci pusculara, nostalgica, ,,asiatica" in sensul depanarii la nesni
19

Stefan Banulescu a anuntat initial publicarea, sub acest nurne, at tetralogii, din care Insa nu a aparut niciodata decit primul volum. U de la Metopolis (Editura Eminescu, Bucuresti, 1977). Acest prim vc este insa atit de suficient siesi, mcit celelalte trei parti ar putea consta,
une

L le mai s crnai plu pari POSTMODERNISMUL SUBTERAN I de povesti pare a ocupa un loc relativ de- . noastre actuale. $tefan Banulescu d'e ahi ciuva congeneri (G Balaija, D.R. Georgescu etc.), care, pe urmele lui Faulkner , j a|e }ui Marquez, au incercat sa-si deliminara'tive proprii, mai mult sau mai putin conec-rUafia (si istoria) nationala. In cheia usor arida a tate la %eO^\rogene, comuna scrierilor lui Banulescu, eve-mitolgf si personaje'le din spatiul fictional al romanului au 'd de scripturalitate, de abstractiune, de inadecvare In opozitie cu pitorescul de sorcova al cartilor lui gu, in Cartea de la Metopolis totul e spiritualizat or'dide gesturi trimit catre un ,,dincolo", poate nu metafizic, dar in orice caz estetic. Faimos e, de exem-plu cazul croitorului Polider, care asociaza natural lucratul paritalonilor de postav cu judecarea etica a tuturor ,,clien-tilor" sai fara voie. Tot ce apare in aceasta carte e, pma la urma, un desen sofisticat, nu prea expresiv, dar care rezista prin puternica si pervaziva maniera a^povestitorului. Ca in picturile lui Pontormo, totul pare pa" leviteaza, desprins de orice legitate naturala, in aerul artificios dar atit de relevant artistic al unei retorici unice. Nici macar etica scrierii nu poate fi o punte catre realitate (ca sa nu mai vorbim de sociologia, istoria sau mitografia ei), caci e o etica gratuita, lipsita de morala, si care slujeste stricta semnificatie estetica a cartii, m loc sa fie slujita de ea. In totului tot, Cartea de u Metopolis este o pura opera artistica, o lume fictionala lesprinsa total din contingent si ascultind exclusiv de legi stilistice proprii.
dm tacere. O alta posibila explicate pentru abandonarea proa l^s" sc^'m^area curentului principal m proza romaneasca de propierea puternica de real a prozei optzeciste ar fi putut face wrnismul mitic al cartii lui Banulescu sa apara destul de den-a fost insa uitata in cei douazeci de ani trecuti de la pubucura astazi, ca si discretul ei autor, de o pretuire generala.

336
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Daca modernismul de atitudine si manierismul de zare ale cartii sint certe, componenta ei postmoderna ^ dificil de pus in lumina. Banulescu are afinitati cu so' ' *' postmodern in masura in care e un fictionar fara liny sedus de proliferarea povestilor, atit de intensa incit emKl ' matica lor enigmatica si alegoriile de plaf on pictat din pal baroce se aglomereaza pina se sfarima unele de altele, ram* nind pina la urma imanenta pura a faptului narat. La fel Du tern privi acumularile grotesti, listele melancolice de obiect disparate, ornamentatia nefunctionala a zonei bizantine cartii, la care avem acces prin figura dramaturgului Havaet ,,Piesa" lui, O feerie bizantina, urma sa se identifice, bor-gesian, chiar lumii Bizantuiui si, mai mult, ca in gravurile iluzioniste ale lui Escher, avea sa se multiplice pe sine prin dedublari si falduri narative ingenioase:
,,Enorm de multe personaje. Aproape fiecare persona; in dublet caracterologic bizantin; asa ca, pentru fiecare rol era nevoie de cite doi actori (uneori chiar trei) imbracati si machiati la fel, pentru a face intriga si deznodamintul mai dracesti si mai imprevizibile. Costume de epoca scinteietoare si foarte incar-cate, de negasit in recuzita de depozit a teatrelor [...] scene suprapuse, nise secrete, incaperi care se scufunda si se inalta [...]. In piesa intrau si ieseau armate. Luau parte la actiune fluviile si marea. Bosforul insusi, in intelesul lui bizantin de Corn de aurm care se varsau bogatiile pammtului, aparea in scena si acostau la tarmurile lui corabiile lumii din imperiile vremii, prietene sau barbare [...] Nemaivorbind de decoruri: exterioare si intenoare de palate imperiale bizantine de un lux si un fast orbitor, inecate in straluciri de aur, argint si purpura, gradini suspendate prin care treceau, coborind si urcind, cortegiile imparateselor care mergea spre Magnaurul cu bai de marmora colorate fantastic in florale si animaliere."20 POSTMODERNISMULSUBTERAN 337

tmodernismul lui Stefan Banulescu


20

Stefan Banulescu, op. cit., pp. 244-245.

Atita clt e..


IP

' x un epifenomen al manierismului sau


L
t

din u*n '

,,

este, 1 ce , A merge cu mult mai departe mseamna a lorta fundan1611 n Spiritul acestei lucrari. Tot cam asa stau c( ea lle nota, : [^George Balaita, care surprindea, in 1975, lu-lucrur ?*_ ^ ^^ roman masiv si complex ce avea tera ra sa ramina mea k r vo|ume}e de referinta ale prozei de dupa razboi. unul dm^ ^ ^ ^^ una dintre primele incercari de Lurried ^ ^ ^. j^ocje|u} de ansamblu, s-a observat, ^roma T0vce care in Ulysses si in Finnegan's Wake
pctp proza IU- j / i / ^

nstruise o sinteza aproape scolastica a fnntei umane, va-Cutiin aspectul ei diurn si, respectiv, nocturn, cu toata co-horta de simetrii, conotatii simbolice si consecinte de tehnica artistica atrasa dupa sine. Omul, pare a spune si Balaita, este o fiinta bipolara, reprezentind, in mic, dublul aspect al universul'ui: partea luminoasa, fericita, inocent-senzuala (apoli-nica, ar spune Nietzsche) sta sub semnul solstitiului de iarna si al spatiului domestic, pe cind cea tulbure, satanica, grotesca si morbida dionisiaca se. concentreaza la solsti-tiul de vara, cind eroul se aria in afafa casei, ,,la slujba". Schema strabate toate palierele exis^entei, de la metafizic la cotidian, ca si tot spectrul atitudinilor narative, de la sublim la grotesc. Indiscutabil, aceasta schizoidie a personajului si a lumii sale tine de lumea romanului modernist, care este prm excelenta un tip de proza multi-layer, in care mitul si categoria abstracta secondeaza strins suprafata naratiunii. Dibacia" prozatorului consta aici din a camufla cit se poate de mult nivelurile de profunzime sub o bogata si complexa tesatura epica, asa incit coborirea in subteran sa ramina tree" dar cititorului ini^iat' care cunoaste locurile de t0r"re' ,ar> cum se intimpla in cazul multora dintre scrii-lui Qrmani _ n.an" '70) modernismul structural al prozei mo r|e. ^laita deviaza permanent de la rigiditatea deac ?tl catre a tcev esteiaa'1N l a, care este intr-un fel opusul JNicolae Manolescu a observat, pe buna dreptate, 338
POSTMODERNISMUL ROMANESC

carnavalescul21 Lumii in doua zile, ca si al altor rorn vremii. Ca si in cazul lui Breban, personajele lumii lui R-i par a nu mai avea personalitate si coerenta proprie. Ll demarcatie dintre ele dispare, si totul se confunda intr-o ma narativa, un continuum narator-personaje care seam mai mult cu vechile spectacole populare (teatrul de ma nete, vicleimurile, scrierile goliardice) decit cu rornanul dern. Ca in romanele lui Thomas Pynchon, scenele de m halucinante si caleidoscopice, disipeaza orice incercare d coerenta a eroului. Cum s-a mai observat, ,,categoria" est tica aflata in centrul lumii lui Balaita este cea

a caraghiosu lui", varianta speciala a grotescului care trimite la atrnosfera de bilci, la kitsch si la un anume ris rautacios, popular {
21

Citind pe larg din Bahtin (,,De fapt, colectivitatile carnavalesti sint extrase de risul popular din viata adevarata , serioasa , corecta Nimic series nu poate fi opus risului. Risul este singurul personal pozitiv "), Nicolae Manolescu crede ca el, ,,pe de-o parte, explica ad-mirabil natura dubla, eroi-cornica (mitul si parodia, seriosul si farsa), care caracterizeaza corinticul, in general, iar pe de aha defineste un anume rip de jovialitate existent!in Lumea in doua zile [...] care inrudeste viziunea romancierului roman cu aceea a lui Gogol (si, prm el, cu a lui Rabelais si Sterne), bine cunoscuta, de altfel, lui George Balaita, care se referade citeva ori in romanul sau la Suflete moarte si alte scrieri gogoliene" (Area lui Noe, vol. Ill, p. 183). Cititorul studiului de fata a putut deji observa, de altfel, o anume congruenta intre categoria romanesca a co-rinticului, asa cum e teoretizata aceasta in eseul Area lui Noe, si ceeac eu numesc postmodernism. Fara-ndoiala ca exist! un punct comun inl cele doua taxinomii (caracterul antimimetic, renuntarea la convenp realist! si la verosimilitate, ca si masivul apel, in diverse forme, la imagi nar) si ca numeroase scrieri din perioada interbelica si mai ales de o\ razboi ,,se potrivesc" in ambele categorii. Corinticul e insa, in pni rind, o categoric pur romanesca, iar in al doilea rind este, cred eu, p> accentual orientat catre categoria grotescului, a farsei, a absurdului poata avea cuprindere teoretica. Postmodernismul, de fapt, inglot corinticul manolescian ca o subspecie important! (cea a rorru ,,poetic"), dar trece mult dincolo de aceasta, catre metafictiune, par ratura, kitsch, textualizare etc., extinzindu-se, prin dizolvarea gran si catre celelalte genuri literare.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 339 orin descrierea celor doua sarbatori polare, l Balaita descrie doua carnavaluri, adica e ce\e ' Jri/tradari ale sacrului prin parodierea acestuia jundan. Procedeul este pronuntat postmodern, modernista subsidiara, in loc sa intre in conafata aluvionara si randomizata, o potenteaza, " evidenta. Invers stateau lucrurile in Bunavestire, ?rafata e mai curind modernista, pentru ca miezul lovedeasca postmodern. Cele doua carti sint, ascuns sa sc u^ L \ t sinteze reusite intre cele doua curente, aparent atit strai'ne unul altuia. Ele arata, din partea autorilor, o so-a asezare in teoria si practica prozei epocii lor, dar si presimtirea unor formule innoitoare. Deplasarea radicala catre o poetica postmoderna se petrece insa, ca si in cazul poeziei, in subterana literara a anijor '5Q-'80. In timp ce, cu citeva exceptii deja discutate, la suprafata, in lumina succesului de public si de critica, romanele obsedantului deceniu se lateau nelimitat, acaparind intreaga scena si intreaga admiratie/disponibile, ciudate si delicate flori de mina cristalizau in 0bscuritate. Dintre multele formule narative neconventioriale care au fost incercate, sporadic, in perioada despre care/vorbim ajunge sa amindoar bizarele scrieri ale lui Monciu-Sudinski, Ion lovan i Mircea Ciobanu , voi discuta una singura, desigur mai coerenta ca poetica de grup si cea mai productiva T; de fapt, prima ,,scoala" prozastica romaneasca de burdtorul si singura pina la miscarea prozei optzeii este, de altfel, mdatorata artistic. S-a scris foarte Itimul timp despre ,,Scoala de la Tirgoviste", ai |rezentanti, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, areanu si Tudor Topa (uneori e amintit printre ?i prozatorul Al. George), smt in prezent printre >tati scriitori contemporani la bursa valorilor, aat la v-re * genera^ilor mai tinere- De?i nu au benefi->r ma pe departe de publicitatea prozatorilor 340
POSTMODERNISMUL ROMANESC

postmoderni din anii '50-70 (Borges, Calvino, Barthelme Coover etc.) si desi au ignorat cu desavirsire insusi con..! ceptul de postmodernism, ei sint fara indoiala echivalentul romanesc, genuin, al fictionarilor amintiti. Ca si acestia, ei au urmat linia manierista, ultraestetizata a tardo-modernis-mului european pina cind au depasit limitele verosimilitatii si gravitatea experimentului, ca sa ancoreze in

spatiul imanent al fictionalitatii pure. Si daca putem recunoaste in ,,stilistula Vladimir Nabokov un parinte al postmodernilor ameri-cani el insusi, poate, eel mai mare dintre ei , probabil ca si prozatorii tirgovisteni au avut un asemenea protorno-del intre marii autori romani din generatia care le-a pre-cedat. Toti au fost studentii lui G. Calinescu, pentru care au avut o enorma veneratie, marturisita in cartea de debut a lui Costache Olareanu, Ucenic la clasici, ca si in multe alte scrieri. lar Calinescu, in ciuda masivitatii si autoritatii scrie-rilor lui, care i-au adus inselatoarea reputatie de ,,clasic", a fost, de fapt, in esenta actiunii sale artistice, un manierist, un livresc, un stilist pentru care volutele discursului si para-doxurile sclipitoare au fost intotdeauna mai importante decit adevarul judecatilor critice. Istoria literaturii romane... este o opera subiectiva, un ,,roman", cum s-a spus, dar nu unul realist, ci unul manierist si baroc, in care veridicitatea si, uneori, insasi verosimilitatea afirmatiilor e de multe ori secundara fata de detaliile ,,interesante", ,,senzationale", expresive artistic. Cit despre romanele sale, am vazut ca Enigma Otiliei a fost intotdeauna citit gresit ca un roman balzacian, cind, in realitate, el este un metaroman, o buta-forie care mimeaza balzacianismul, scotindui, grotesc, in evidenta, poncifele si automatismele. Reconstructia balza-cianismului este aici la fel de ludica si artificioasa ca si remodelarea Evului Mediu in Numele trandafirului. Nu alta este maniera celorlalte romane ale lui Calinescu, BiettU loanide sau Scrinul negru. Si ele au fost citite ca scrieri realiste, chiar satirice, si considerate mai curind nereu

pOSTMODERNISMUL SUBTERAN

341 oentru ca, evident, ele nu respectau canoanele rea-artistl| jsjeverosimile, caricaturale, contorsionate, per-lisrnu ^ aceste romane sint, de fapt, fiinte de hirtie,
S^H-* > _ ^^.^Q^mtr^riii \e* m imnpic1-/=> ci I a A f*ctt-i m n I --i

m scena ' jsjeverosimile, caricaturale, contorsionate, per-n aceste romane sint, de fapt, fiinte de hirtie, ne care autorul le minuieste si le destrama la y/ - deschisa. Importanta, mai presus de once, este maviziunea personala, asa cum Pontormo sau El Greco 16 ificau anatomia pe altarul stilului. Manierismul cali-cian mi se pare, prin urmare, una dintre sursele princile (si neasteptate) ale tirgovistenilor si, prin extensie, ale postmodernismului prozastic romanesc. Tirgovistenii se intilnisera si formasera un grup literar inca cu citiva ani inainte sa audieze primele cursuri calines-ciene. Dind credit numai atit cit trebuie jucausului tabel cronologic cu care se deschide Toxicologia22, ultimul volum din tetralogia lui M. H. Simionescu, aflam ca primele lor inceputuri literare dateaza din timpul razboiului, cind se afla reuniti la liceul ,,Ienachita Vacarescu" din Tirgoviste. In 1942 M. H. Simionescu il imilneste pe Radu Petrescu (,,Malherbe sosise"23!), impreun^ cu care formeaza nucleul grupului, care in anii urmator/1 va organiza sedinte de ce-naclu si va edita reviste in maziuscris. In 1944 cei doi, la care se adauga Costache Olareanu, incheie o intelegere ,,echiva-lind cu un juramint": cei trei nu vor publica nimic pina la virsta de patruzeci de ani. Ea a fost, de voie sau de nevoie, ,,pe deplin respectata"24. Primele schite ale viitoarelor scrieri ale lui M. H. Simionescu dateaza din perioada 1945-1948, multe dintre scrierile tirgovistenilor fiind aduse la forma lor nnala in deceniul urmator. Nu am insistat intimplator supra cronologiei acestui grup. Este esential sa intelegem ^mportanta literaturii subterane in perioada comunista. ?i nepublicata pina prin 1970 si ramasa accesibila numai
Mircea Horia Simionescu, Toxicologia sau Dincolo de bine si din'TL- U' Editura Cartea Romaneasca, Bucure?ti, 1983, pp. 5-11. Ibid., p. 10 Ibid.

342
POSTMODERNISMUL ROMANESC

unui mic grup de prieteni, literatura tirgovisteana i varata proza romaneasca din anii '50 si '60, incorrm^ ^ ca modernitate, complexitate, curaj estetic si valo scrierile care au parut sa defineasca epoca si care n & Cl1 acum niste plante vitregite de intemperii. Adevaratii ^r moderni smtpostmodernii: ei, si nu nuvelistii cu pers ^ ,,sucite", sint continuatorii firului logic al prozei rornan '? ai lui Blecher, Fintineru sau Mateiu Caragiale. DeceniuPi saselea nu este un vid literar (in care ar straluci Mororn t" Cronica defamilie si Groapa...), ci epoca unei efervescem' subterane care produce in scurt timp scrieri ca Matei Iliesru sau Ingeniosul bine temperat.

Nicaieri, poate, autoreferentialitatea literaturii nu este mai limpede decit in scrierile tirgovistenilor, care par a ignora cu desavirsire lumea reala, semnificativa pentru ei eel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tarimul virtual in care totul e posibil, un joe imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea sahului, si in care ceea ce conteaza este arta combinatorie. Li s-a reprosat intotdeauna gratuitatea, artificiul, ,,livrescul", si intr-adevar arta lor, predominant textuala, are ceva din tehnica laborioasa a im-paturirii foii de hirtie in origami-ul japonez. Ei aproape ca nici nu au produs opere propriu-zise, ci un continuum textual, din care, pentru necesitati editoriale, au decupat uneori zone mai coerente pe care le-au numit ,,romane", ,,nuvele" etc. Un jurnal perpetuu, inselator in insasi denu-mirea sa (caci jurnalul modern trimite mai ales la ideea de autenticitate, de ,,traire adevarata", anticalofila, pe cind jur-nalele publicate de toti tirgovistenii sint, dimpotriva, aproape in intregime ultracalofile, artificioase, orientate irezistibi catre o culturosfera din care ies rareori), desfoliaza uneon pagini fictionale, bruioane si concepte textuale. Genurile. speciile traditionale sint fie abandonate fatis, fie hibridizate-parodiate, subminate, asa incit pina la urma comedia liter turii se poate desfasura luxuriant, fara oprelisti, asernen
.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN

eeorice ale unui carnaval creol. Aproape textele lor are un hyperlink ce trimite fiecare cuvii ^ jintr-O scriere clasica, la o scena, o si-"vers fie la un alt pasaj din scrierea careia ii tuatie sau "V^ fan^ Iherara, translucida si evanescenta, **, aiunse sa aiba o complexitate multietajata ':U"t nervos ultrasofisticat. 7 hine temperat, tetralogia lui Mircea Hona este, poate, ,,catedrala cetatii de hirtie a tir-r Contemporanii au luat-o drept scriere satirica oristica, trecmd usor pe linga enorrna punere in cutie a mtregului cimp literar pe care se construieste -ast'a eii Mimetismul, proteismul formal extrem, dexritatea de virtuoso a prozatorului sint prezente de la un at ja aiwi al Celor patru volume, ce alcatuiesc un corpus e, la o adica, ar putea substitui toata literatura. Aspiratia enciclopedica, borgesiana, chiar daca permanent autoiro-nica, se vadeste din chiar princij)iile de organizare a tetralo-giei si mai cu seama a primelor doua volume, superioare celorlalte. Modelele devin aici dictionarul, respectiv biblio-grafia, adica forme taxinomice marginale, condensate, care imbina fragmentarismul cu holisticul viziunii ,,in ochi de in-secta". Ambele devin, in mina lui M. H. Simionescu, unelte virtuale, autosemnificante. Bibliografia generala25 cuprinde fise de lectura construite corect, dupa normele bibliologice. Un cititor genuin, din afara sistemului literar, i-ar putea corda chiar oarecare credit, pomenindu-se astfel in posesia adevarate biblioteci fictive, mai cu seama ca unii autori iele titluri i-ar suna cunoscute. Cele mai multe fise sint :mentarii (mergind de la cite o simpla fraza sau de la pina la fictiuni extinse) ale unor scrieri inexistente ^maciri irezistibile ale numelor si titlurilor ultrastiute.
*>ria Simionescu, Bibliografia generala, Editura Nemira,

344
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Absurdul, umorul negru, satira acida au fost irnediat cate, si intr-adevar ele construiesc invelisul urrrm/11^ acestei scrieri. Deconspirarea feroce a cliseelor lin^v1^ ^ narative etc. se serveste de procedeul clasic al ciocnir" t^' tate a doua sintagme din registre diferite (unul inalt r~ demic, si altul vulgar), posibila datorita unor cuvinte ^ basculeaza intre registre, ca si pe nesfirsite jocuri de cuv' ^ Titlurile sint, de cele mai multe ori, pur urmuziene si HC savoarea imediata a textelor: ..Determinarea gradului de ah" tractionism la sugari"; ..Regularizarea fecioarelor minas/ resti"; .Jupuirea de viu in relatiile dintre puterea otorna " si satul Tartasesti (jud. Covurlui)"; ..Excitatia si inhibitial tancurile de asalt" etc. Dincolo de acest ambalaj grotesc. mesajul cartii este, la un nivel mai adinc (nu insa si eel din urma), o reflectie concentrata in privinta literaturii, a legi-turilor ei cu realitatea si a semnificatiei sale. Referentialitatea fireasca a scrierii literare face o dubla bucla in Bibliogmfa generala: mai intii, referentul il constitute nu realitatea,ci universul cultural si scriptural ca si pentru Borges, pentru autorul roman universul s-ar mai putea numi si biblio-teca , iar in al doilea rind referentialitatea fata de acest uni-vers secund este si ea torsionata, nereliabila. Modernistul visa, intr-adevar, o literatura ca ,,joc secund", desprinsdin contingentul rutinei cotidiene. Vazut ca ..dezinclntare", ca ..demitizare a demitizarii", postmodernismul paraziteaza, ca un joe tert, pe insusi acest joe secund, rasucindu-1 in sine si redindu-i o (iluzorie) aparenta de realitate prima. A incit insusi Plumb, volumul lui Bacovia, poate deveni o carte fictiva:
..GEORGE BACOVIA: Plumb - Aparuta in BiblioW pentru metalurgisti, cartea lui Bacovia atrage atentia

asupra acesf* element pe nedrept dispretuit. Se trece in revista larga utilitaf ^ metalului, din care se pot face margini de linii ferate, clavire, cm , curi pentru fanfare militare, aparate cinematografice, deco teatrale si chiar sicrie. Informatii interesante despre intoxicapa POSTMODERNISMUL SUBTERAN 345 ' (simptome si procese). Scrisa concis, msotind . ^u la munc^11 V r depaSesc niciodata jumatate de pagma, f'tle u formuk c ^ddePspeciaHsti, ca si de cei carom le plac SS^.^recKopia metalurgica. (Editura Lakustris ,

/ocw geometricHS al imaginarului postmodern, Un fleconspirarea iluziei realitatii si constructor/ekde lumi artificioase este fragmentul ..Leipzig n" atribuit unui Max Offenbach. Relatia refeSr (realitate prima) vs. art* (reflectare scriptu-urala arhitectonica etc.) se inverseaza m acest text veleazi lumea mtreaga ca opera de arta. Gestul traal _ de sorginte romantica al contemplarn pnvelor pitoresti sau marete e subminat aici de micul, dar insistentul ..demon meschin" al relativismului si indoielii. Nici o valoare nu mai este ferrna, solida, fondata pe un submteles concept al realului. Lumea este butaforie, interfata ironica intre constructele spiritului si imaginea referentiala. Ca in opera marilor pontifi ai irealitatii dintre razboaie (Bruno Schultz, Borges, Nabokov, M. Blecher, toti indatorati mai mult sau mai putin lui Kafka), in textul lui M. H. Simionescu lumea si omul insusi sint creatii la mina a doua, insailari grabite din materiale saracacioase, parodie grotesca a adevaratei creatiuni. In acelasi timp insa aceasta noua creatie este, de fapt, o noua estetica: metafizicul tare, semnificativ si intemeietor e dizolvat in favoarea artefactului slab, derizoriu, dar in care mai putem inca, din cind in cind, crede:
,,Privim de pe colina unde se inalta impunatorul Monument al xtrelor. In zare, sub orizontul albastru-rosiatic, se intinde Leipzig, cu splendidele, poeticele sale cupole. Domnul ;a mine Tmi sopteste la ureche, temator parca: Iti face :s >a ca ai m fata Tnsusi Leipzigul. De fapt, totul e de carton. "del e reprodus turnul lui Neue Rathaus. Caramida

346
POSTMODERNISMUL ROMANESC batuta de soare ai jura ca e adevarata. [...] Pentru ca il cu oarecare neincredere, interlocutorul cauta argumente c si, spre surprinderea mea, le gasi repede: Uite, de nilH-'u^v,,,*,*,* *i^n^^*~^i rr,,i :____:--. j:_ Monument al popoarelor. Totul e improvizat din material'*' de decor. In primul rind colina pe care e asezat. Luind un de tarina de jos, ma invita sa-1 studiez: Creta, ghips, ce mai e si asta , in orice caz nu e pamint. Priveste iaroa creste pe aici: o retea din material plastic si celuloza. [ i ^e urmaresti ce perfect! asemanare intre catedrala asta de carto * catedralele noastre italiene... Cercetam impreuna construct' ' Stilpii care sprijina nava si o despart in trei, longitudinal, nu si nici macar de carton: un simplu schelet de lemn, probabil sip ' sub care se aude, la ciocanit, golul. Deasupra, intinsa bine tipla vopsita cu tempera si apoi putin ceruita. Fagurele de case-toane al boltii, foarte inabil simulat. Pe un ecran sint proiectate de jos, cu un aparat de diapozitive, toate imbinarile geometrice care inseala ochiul. [...] O dureroasa surpriza ne astepta la Hauptbahnhoff, celebra gara a orasului. Confectionata in intre-gime din hirtie gofrata, aplicata pe un suport din placaj!... De fapt, in tot orasul n-a fost semnalat niciodata picior de arhitect, tot ce se vede este rezultatul muncii unui scenograf din Silezia, insotit de o echipa de italieni. [...] Am parasit in aceeasi seara Leipzigul. In zona Elbei, catre Meissen, am admiral din fuga autobuzului maretul fluviu. E o imitatie reusita imi sopti tovarasul de calatorie. Totul e pictat pe o fisie lunga de pinza, unul dintre cele mai mari decoruri din lume."27

Lumea ca studio de filmare sau ca scenografie, cu kitsch-ul si derizoriul aferente, cu oameni de hirtie, aplatizati si ste-reotipi iata un locus pe care postmodernismul il mosteneste de la sau il are in comun cu existentialismul, suprarealismul sau pictura ,,metafizica" italiana. II deosebeste de acestea locuirea

confortabila a iluziei, libertatea, ingeniul si umorul cu care faptele sint construite/deconstruite cu un singuf gest ce se pune mereu pe sine intre ghilimele, autocitindu-s
27

Ibid., pp. 84-J

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 347 -se28- Postmodernul nu este fiinta in con--si autoirnl "antui (prilej de angoasa adinca, fara speranta a absurdului), ci compromisul fiintei cu da lui Mobius care le cuprinde pe cele doua neantul, ban^ ^^^ ^^ ^ separare. De aici aspectul eva-pjrri ale ei,^ ^ fractalic, de nor in formare si deformare a scriiturii postmoderne. Nu intimplator dis-fcredintei in realitatea imaginii artistice s-a petrecut Itic nu numai in literatura, dar si in cinematografia 111 nta prin intoarcerea camerelor de filmare catre fasele, catre platoul incarcat cu fragmente de decoruri si oeie audio-video, cum se intimpla, printre altele,
CU ieiiuu'iv'b ^ i rr* CC * r* J J

in Noaptea amencana a lui Truitaut, m la nave va de Fellini sau in finalul lui De ce trag clopotele, Mitica? al lui Lucian Pintilie. Acelasi joe borgesian cu conventnle hterare, pa*x>diate insa cu o verva satirica niciodata acc.esibila autorului Cartii de nisip, duce la inventarea ,,Istoriei literaturii pertineze" in viziunea unui critic imaginar pen^ru care ,,toti scriitorii sint ipocriti, artagosi, cinici, masochisti, zgirciti, birfitori, peltici, strimbi la vedere si schiopi la scris, betivi, copilarosi in afa-ceri, plapinzi in razboaie, stupizi in societate, rigizi in pat, afemeiati la serbari scolare, cruzi, copti, chiori la cinemascop, solemni la chef, vorbareti la inmormintari, gurmanzi la aeroport, stingaci la popice"29 etc., care-i sanctioneaza cu ani grei de inchisoare pentru nesupunere la autoritatea critica >i le da note nu prea flatante: ,,Lasa insa multi repetenti si
' Imii generale, postmodernismul are aspectul unei afirmatii tte, contradictorii si autosubminatoare. El seamana cu gestul de re ghilimele o afirmatie in timp ce o faci. Efectul urmarit este '* modulSU lnla SaU " a Sublink * ?! de a discredita sau a discredita , "e, prm urmare, constient si ironic sau chiar ironic . :tiva a postmodernismului consta in acest gest de :ematica si jucausa sau de duplicitate." Linda Hutcheon, odermsmului, Editura Univers, Bucuresti, 1997, p. 5. imionescu, Bibliografia generala, p. 164.'

348
POSTMODERNISMUL ROMANESC

corigenti. Flautul lui Brasson nota 2, comedia Cind rindunelele cerului... de A. Arnim nota 3, Luceafarul de M. Eminescu nota 4. Paradisulpierdut de Milton nota 3."30 Este inventata, de asemenea, o opera necunoscuta a lui Ariosto, cu tot anturajul de comentarii aferent: ,,opera de maturitate a lui Ariosto, Lucynda si padurea, cea mai desavirsita plasmuire a geniului omenesc (Guicciardini), stranie, stralucita, ingenioasa si docta scriere italiana (Aretino), cartea pentru care Folengo il numea pe mai virst-nicul sau contemporan ilustru doctor si academician al suferintei universale . Marcel Roy spunea: Lucynda si padurea este un poem grandios, omenirea va uita intr-o zi Orlando furioso, simplu crochiu, si va recunoaste geniul acestei opere inzestrate cu toate calitatile in stare sa invinga secolele. "31 Circumstantele biografice ale scrierii acestei opere o condamna insa la un statut virtual, specific scrierilor postmoderne. Istoria insasi, idee pur borgesiana, este, de altfel, o fictiune artistica: ,,aproape toate evenimentele isto-rice despre care vorbesc cartile au fost pur si simplu create de imaginatia unui singur scriitor anonim, care-a trait in cea de-a doua jumatate a secolului al XlX-lea si, tulburat de ideea ca omenirea nu are un trecut glories care sa-i inspire fapte marete, a intocmit o astfel de epopee in stenograme"32. lata cum regimul fictional ,,transparentizeaza" nu numai evenimentele spatiale, ca in ,,Leipzigul de carton", ci si pe cele temporale. Nimic nu este ,,real", dar nici complet ima-ginar: lumi posibile, indeterminate, hibrizi intre obiectivismul si subiectivismul absolute genereaza/ee/zng-ul, melancolia postmoderna. Indecidabilul acestui gen de literatura nu neutralizeaza insa ferocitatea satirei, care atinge proportii swiftiene in antiutopia ,,Calatorie in Baterya", probabil eel mai violent
Ibid., p. 166. 31 Ibid., p. 268. * Ibid., p. 133.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 349

atac in ai la adresa regimului comunist din Romania publicat pina decembrie 1989, dovada ca libertatea interioara a artis-lui postmodern nu se reduce la umflarea unor stralucitoare , |oane de sapun, ci este si o arma ideologica antitotalitara. Voiajul prin Baterya", ca si aerul subversiv general, prezent "nroape in

fiecare pagina a Bibliografiei, este de fapt eel mai bun argument impotriva opiniei ca postmodernii sint ,,faca-tori de cuvinte", ,,manieristi", ,,alexandrini" inchisi intr-un turn de fildes, incapabili de traire si autenticitate. Este con-struita in textul amintit o lume pe dos, o utopie neagra a de-zastrului economic si moral care ar putea servi oricind ca portret-robot al comunismului. Invitati la Ministerul Stirilor Indoielnice, turistilor ce viziteaza Baterya li se prezinta un bilant:
,,Am tinut sa va prezint personal realizarile noastre, isi incepu el discursul. Avem un principal sarac^ slava Domnului, oamenii sint lenesi, dusmanosi, in schimb foarte murdari. Baterya, capi-tala principatului, pe care o veti cun^aste in zilele urmatoare mai deaproape, are 20 000 de locuitori :/5 % sint tatari, 3% francezi, 2% spanioli, 8% brazilieni, 3%coliimbieni, 2% eschimosi... [...] Convietuirea lor ajunge adesea la conflicte armate, la masacre. lata cum se explica scaderea populatiei de la 300 000, cit era in 1912, la cifra de astazi. Desigur, intro buna masura, la aceasta dinamica au contribuit si bolile, numeroase. [...] Dupa cum se poate ob-serva, principauil nostru este alcatuit in proportie de doua treimi dm terenuri mlastinoase si din citiva munti. Mlastinile sint nepro-ductive, in schimb muntii se caracterizeaza printr-o vie activitate vulcanica. [...] Tara noastra bate recordul cazurilor de holera, de buba-verde si de sminteala. Prin vaccinari periodice, am reusit sa Kroducem pe o scara larga si icterul virotic, fapt ce a facut orga-itia mondiala de sanatate sa ne citeze de doua ori in buletinele saleanuale. [...] Austria noastra este concentrata in doua mari orase. La '"A, m munti, se construiesc poduri rulante. Aceste poduri tirzie niciodata sa se intepeneasca la prima manevra. La cea ioua se prabusesc definitiv. [...] Dar lucrurile nu s-au oprit

350
POSTMODERNISMUL ROMANESC aici. A inceput curind lupta pentru reducerea dimensiun'l "* . ari " duri de 10-15 kilograme, extrem de fragile. Exista chiar un de pod super care sa-si reduca partea metalica la o sipca 1 fel vom atinge normele de finete ale japonezilor. In eel de-al doilea oras, aici, in Baterya, avem o mare uz capace. O veti vizita; despre ea nu vreau sa va spun decit export! in 20 de tari capace de diferite marimi si profile ] uzina care a primit reclamatii din peste 40 de tari. Agricultura. Plantam pomi fructiferi si cultivam porumb P ductia intregii tari se ridica in acest an la 8 kilograme de cire 10 kilograme de mere si citeva pere de Bergamo. Porumb scoate doua banite pe an in fermele marilor latifundiari. Fermierii m marunti completeaza golurile din hambare cu inca trei banite Cum populatia practica abstinenta alimentara, exportam ln Argentina intreaga cantitate. Cumparam, in schimb, fluturi pentru insectare ocupatie a unei alte parti a populatiei. [...] Astazi tara este principal de gradul I, cu drept de imprumuturi de la Banca Angliei. Dupa ce a facut o pauza de trei saptamini, principele actual, Batty Actualul, si-a reluat activitatea. N-are decit doua clase primare. Principesa a fost actrita de varieteu. Toti mem-brii familiei princiare sint analfabeti. Stramosii au purtat razboaie. Cite doua in fiecare iarna, cite patru in timpul verii. Au cistigat doua razboaie, 80 le-au pierdut. Bugetul tarii e deficitar. Se facin prezent multe calatorii in strainatate, foarte costisitoare. Locuitorii tarii viziteaza in special Lima si Bogota, ca sa cerceteze intru dl cutremurele de parnint de acolo sint mai interesante decit ale lor."3:

Intre fisele bibliografice nu lipseste cea despre M. ] Simionescu insusi, prezent cu o scriere din tinerete la care face aluzii si in alte parti, Tratat despre femeia ideala siltt mile anexe, ca si o ,,admirabila introducere la opera unu scriitor atit de paradoxal", atribuita lui Nicolai Colentifl Autorul paradoxal, George Heraclide, are o maniera artis frapant de asemanatoare celei din Bibliografia generald,** incit exegeza devine o autoreferinta lucida si o arta poetu
33

Ibid., pp. 209-212. POSTMODERNISMUL SUBTERAN 351 spune Colentina, ca putini erau prietenii care ._ jnora li se parea ca e prea imaginativ, prea Interesant e il inte'^f" [reile'sale, in timp ce materia asezata in pagina suliber in PlaS nT rea mare observane mrnaliera. Altora scnsul tetez, & "P1' rjc prolix, cind de buna seama el este smcopat, li 5e in^i?a rf ple'nrea de fantastic si vulgar cotidian, de ironie de acid si Hrism aparea unora o slabiciune baroca, 6 nta plicticoasa in desfasurare. Proza lui este insa n 6 Se va vedea. Constructive sale nu sint altceva decit a olumelor din creatia unui pictor realist. (Colentina menului realist intelesuri filozofice foarte cuprinzaTpara exceptie ele sint tendentioase. Cu putina atentie, fraza descopera corespondente ale lumii contingente cu

te vechi, livresti, mtr-o relatie de 2 la 0. Privita ca simplu hat [ .], opera poate aparea ca o curgere onirica, indiferenta ealitati' Dar investigati cu grija proza lui si va veti convinge cite fotografii au putut sa se strecoare in paginile sale si veti vedea -urn observatia critica se rastoarna de citeva ori^intr-o fraza. [...] Unele elemente amintesc, ce e drept, de Rabelais, Swift, Kafka si Mark Twain, dar autorul se apropie mai degraba de Neculce, Dimitrie Cantemir (autorul unei strilucite Istorii bieroglife), Budai-Deleanu, Caragiale, Odobescu', Urmuz, G. Calinescu."34

Cum se vede, o buna parte dintre autorii numiti se inca-dreaza in schita mea de istorie literara alternativa, care com-bina antiliteratura, parodia, paralogismul, maniera, excesul ornamental si taxinomic pentru a construi un tractus plauzi-bil al noii literaturi postmoderne. Un roman ,,in negativ" este Fictiune si infanterie35 de stache Olareanu, in care autoreferentialitatea cu toate xmtele ei estetice este etalata aproape didactic, in orice i imediat si mai sistematic decit oriunde in proza roa actuala. Un scriitor pierde un roman in manuscris ?i, disperat, incearca sa-1 reconstituie. Lucrul se dovedeste
Bucu

H^-'Pl'- 82-83. Costache Ola re ?ti, 1998. tiune si infanterie, Editura Cartea Romaneasca,

352
POSTMODERNISMUL ROMANESC 353

imposibil, nu atit datorita carentelor de memorie al rului, cit faptului ca, daca initial romanul fusese scris reconstituirea sa este prilej de meditatie estetica. Med asupra fiecarui compartiment prozastic (personajul nea, descrierea, frazarea etc.) dezvaluie, ca si la A* *11 Simionescu, trucurile, cliseele, retetele, esafodajul de f I prezumtii pe care este construita proza clasica realist" n? fapt, autorul isi da seama treptat ca nu reconstituire' insasi scrierea unui astfel de roman este, astazi, imposik Fictiune si infanterie devine, astfel, romanul imposibilitj de a (mai) scrie roman. Demantelarea prozei clasice se fa, in intregime din interiorul spatiului fictional, asa incit la pasul apare o inflorescenta de efecte paradoxale ce tin d metafictiune: romanul pierdut si antiromanul ce se constru-ieste pe ruinele lui se afla intr-un dialog imposibil, asemenea miinilor lui Escher care se deseneaza una pe cealalta. Personaje fictive din romanul pierdut apar in ,,realitatea" roma-nului actual, precum in exemplul din Creanga de aur, despre care am vorbit deja, uimindu-1 pe narator:
N-am avut un ton prea potrivit. Si am vorbit si prea ca la carte . Cred ca ma intelegeti. De cind am pierdut manuscrisul sint foarte nervos. Da, intr-adevar, trei sute de pagini! Va inteleg. Dar apropo de istorie. Tocmai vorbeam zilele trecute cu un fost coleg, Jean Lalescu... Personajul meu! A, nu, avocatul Lalescu. Cum, exista un... Cindva am fost coleg cu el la baroul din Ilfov.[...] -Incredibil!"^ Coincidence de acest tip se organizeaza treptat si pn consistent!, pina cind romancierul este pur si simpW sorbit in lumea fictionala, devenind el insusi persona) 36 Ibid., p. 22. POSTMODERNISMUL SUBTERAN

tionale ale primului roman. Metaromanul |ecorurile cm,^ urmi in antiutopie, descriind un fel de in-1 literatilor, condamnati pentru fraude estetice. lS 3
te, fern ] 3bunda in fi?e de personaje, proiecte de scene, i versiuni contradictorii ale acelorasi capi-^de-memoires, fragmente care reconstituie dru-roman niciodata realizat. Ca pretutindeni in 1 'tate opera finita este abandonata in favoarea n/ "ina la ea, singurul considerat semnificativ. r'/se'aglomereaza jn maniera lui Simionescu (prezent i in roman sub infatisarea rautaciosului scriitor "deescu, dezvaluit in cele din urma ca ,,adevaratul autor" irtii de'fata). Ca in Dictionarul onomastic, apar si aici etc virtuale, dezvoltate din nucleul semantic si sonor Tunor nume. Ele nu descriu nimic, ci construiesc fiinte de cuvinte si hirtie, imposibile in realitate : ,,Si-o aminteste pe Florence, de-o frumusete compacta, cu genunchi frumosi, cu miini frumoase, cu smi frumosi,

cu par frumos, cu mers frumos, cu ochi frumosi, dar lasind pe pamint o umbra de stegozaur. Te-ar putea nimici in orice clipa, stringerea ei in brate e o inselaciune, sarutul ei, mortal. Sau Clementina, cu o respiratie de harpie nesatula, mincindu-ti aerul din jur, bmdu-ti apa, molesindu-ti miscarile. De o astfel de femeie te mdragostesti dimineata pentru ca spre seara sa-ti dai ima ca nu o mai iubesti, bineinteles, numai daca esti om rational respinge haosul si numai daca, prin natura si spiritul tau, faci 'iele un fel de eczema la tot ce este intuneric rece. femeia abstracta, dulce infiorata de lumina unei amieze . aparent diafana, dar cit de ucigasa ! Cum era domnisoara i suava, care a reusit, prin doar simpla ei trecere pe strazile le provmcie, sa dea peste cap o garnizoana in pline \ laca pe doi capitani sa se dueleze, sa-1 duca pe colonel livonului si sa produca la statul major cea mai mare si simila incurcatura de planuri militare si nemilitare. leala ar fi, isi spuse Testiban, femeiapistol, luci-COP, femeia rece. Ea nu are copii decit atunci cind are

354
POSTMODERNISMUL ROMANESC interesul sa-i aiba, este negospodina din nastere si neindeminatica precum o radasca" 37 etc.

Fiecare detaliu descris este artificial, bricolat, arcimbol-desc si complet neverosimil in ordinea referentiala, dar cu atit mai semnificativ estetic. Spatiul imaginar in care evo-lueaza ciudatele obiecte tirgovistene suporta orice torsiuni si orice anamorfoze, cu conditia exprimarii lor in fraze perf ecte:
,,O constructie a nasului la care au contribuit, in masuri di-ferite, ingineri si moralisti. Primii au proiectat mai intii o macheta din sindrila subtire ca un fel de fuselaj de planor, ca sa poata simula pe ea toate functiile viitorului obiect, dupa care, din materiale durabile dar flexibile, au executat insusi prototipul. [...] lata insa ca au venit si moralistii. Toata lumea stie cit de nepri-; ceputi smt ei in materie de constructii. Cu aforisme si clasificari mai greu poti cladi ceva, darmite un nas. Dar pentru ca tot ve-nisera, s-au glndit si si-au zis ca obiectul este mult prea frumos pentru lumea noastra, ca perfectiunea lui e ireala, neomeneasca si atunci au adus lut si au inceput a-1 aseza pe unde s-au priceput, apasindu-1 cu degetele, batindu-1 cu palmele."38

Structurile logice ale romanului clasic, atit de reconfortante, dar si atit de conventional, precum compozitia, constructia, naratiunea si dramatizarea, consecventa personajului fata de propria sa psihologie se spulbera unele dupa altele, farimi-tindu-se de nenumarate dificultati teoretice. Descrierea de-; vine imposibila dupa experienta lui Proust:
,,Privind cu atentie lucrurile, lumdu-si foarte in series meseru| de anatomist al vietii, devii materialist, si inca unul vulgar, aproape fara sa-ti dai seama. Vrind sa despici, sa analizezi, sa nu 37 Ibid., p. 60. ^ Ibid., p. 71. POSTMODERNISMUL SUBTERAN 355 - ii la suprafata lucrurilor (descried oricit de frumoase, dar ' tri in strafunduri, in moleculele bucatii de zahar, ca si in ele vreunui personaj, te incurci in scamele carpetei pe loarme cotoiul. [...] Cu cit descrii mai putin, cu atit un are mai mari sanse de supravietuire. Cu cit il descrii mai " untit, cu atit il transformi intr-un monstru."39

Sineurul sens al literaturii consta astazi in afirmarea im-osibilitatii de a mai face literatura, pare sa spuna Costache Olareanu. Din sfarimarea structurilor prozei clasice rezulta normane haotice de moloz, pietricele expresive aglomerate in listele fara sfirsit dragi in egala masura pre- si postmo-dernilor:
,,Un catalog nesfirsit de denumiri, o taxinomie foarte elaborata. Un fel de carte de telefon a senzatiilor. Un singur apel si cea cautata zbirniie in ureche sau pe brat... ...trecerea degetului pe taietura proaspat facuta la un pepene verde, zgirietura cojii de piine pe lijriba, mirosul maculatoarelor sau penarelor, atingerea vulpii imp^iate din laboratorul de natu-rale, frigul clopotelului de sunat in recreatii, gustul salivei intr-un sarut, picaturile de ceara pe mina, la Inviere, intepatura unei albine, stropii tusei profesorului de chimie, lovirea genunchiului mtr-o piatra de riu, pulberea fluturilor prinsi in palma, cascarea floarei gura leului intre doua degete, iuresul unui scrinciob, botul rece al unei pisici, clatinarea unui dinte in gura, pocnetul unei pietre pe acoperis, pocniturile capselor de la o rochie, mirosul urechii iubitei, mirosul de tren, izbitura dintilor intr-un sarut, caderea pe fin, alunecarea sapunului din mina, frigerea cotului de soba de teracota, febra de 39 de grade, ungerea cu so-ie Carmol, durerea de burta, ploaia pe un acoperis de sindrila, zarele mincate crude, gustul tigarilor Plugar, zdrobirea degeU1 in usa, zgomotul pe asfalt al tocurilor iubitei si cite altele. h, ce carte! O rupse in mii de bucati."40 39 Ibid., p. 115. , p. 87.

356
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Fragmentarismul, aglutinarea, mozaicarea unor ex vitati diverse, suspendarea verosimilitatii si construi iluzii scripturale functionind asemenea iluziilor opt' * trasatun care au parut sa indreptateasca, la vrernea lo cluderea tirgovistenilor intre stilisti, maniensti sau ljv ' ne indreptatesc cu adevarat astazi sa-i considerarn p0st derni, in forma si in substanta, mutind noi, de data act accentele pe relativismul cultural, pe deconstructie si m literatura. * Prozatorul roman care a rasturnat, poate, eel rnai pr fund raportul traditional dintre viata si literatura, f acind H viata in intregime un epifenomen cultural, literar, chiar de-a dreptul scriptural, ramine insa Radu Petrescu, al carui eroism cultural, in care unu au vazut doar evazionism si mandarinism, a fost, de fapt, una dintre cele mai nobile so-lutii ale situatiei scriitorului sub dictatura. Daca Mircea Horia Simionescu si-a jucat personajul si in viata sociali, asumindu-si roluri si masti la f el de bizare ca si literatura sa (reporter la Sdnteia, sef de cabinet al lui Dumitru Popescu, director al Operei Romane si apoi anahoret intr-o obscura localitate de provincie), Radu Petrescu si-a trait, efectiv, viata in text, cowtextul raminindu-i, mereu, neverosimild indiferent. Virtuozitatea si profunzimea manierei sale in ramin aproape inaccesibile in operele lui importance, di punctul de vedere al studiului de fata: o analiza serioasai
L

completa a lor ar necesita volumul unei carti. Voi recol de aceea, cum am facut-o si pina acum, un singur esanc radupetrescian, un text mai putin cunoscut, publication lumul Froze din 1972. Textul se numeste Sinuciderea 0 Gradina Botanica si cuprinde in nuce poetica si pane tehnica a scriitorului. Subintitulat ,,roman", textul de nici douazeci de pj (urmat de o nota editoriala si de citeva fise) nu are fl bogatia narativa a unui roman ,,cu peripetii", dar i prinde in sine atit filoeenia istoria incilcita a specie
POSTMODERNISMUL SUBTERAN 357

f nctionare, constituind pina la urma o uimi-s; priflc'P^e literara, in care urmuzianismul, onirismul, lotfc^^llfczpnmum movens al scrierii, joyceanismul41 texrualisrnu ^ ' formula indrazneata, autosuficienta, de jbina 1 r se con r t^icioasa si rece. Desi abunda in personaje, in-u^nta * s c[_.er- je privelisti, textul este scufundat in in-:l,. ratura) singurul sau referent real. In deschiderea tregu"1.^ aparent, pe un cimp de lupta de la^marginea " n a in haosul unei batalii din secolul trecut. In realitate unui sat'.s.m jn pi;na proza romantica, in care citeva arome mSadhaliene completeaza atmosfera. Naratorul se furiseaza "te0.0 casa, unde salveaza o tinara faptura blonda, careia, intre doua lesinuri ale fetei, i se destainuie sententios:
Domnisoara, nu am nici douazeci si doi de ani, pina acum o lun"a am trait linistit, fara alte emotii in afara de ale studiului; nu apreciez aventurile, si oamenii straini ma intimideaza; acasa ma speriam de soareci, ma temeam de pisici, si cartile cu subiect singeros nu le citeam; intelegi cum se/face ca, in loc sa ma bat cu dusmanii, calaresc spre matusa dumitale. Cind, acum un ceas, am auzit pentru prima data glasul tunurilor, cind am vazut cazind in jurul meu oameni cu capetele sfarimate si intestinele scoase, si altii dind navala peste mine sa ma omoare, m-a cuprins o frica nebuna
*' Episodul intitulat ,,Boii soarelui" din Ulysses de James Joyce, in care actmnea se petrece intr-o maternitate si, in consecinta, este narata intr-o progresie foetala a limbajului, trecind succesiv prin toate stilurile limbii englcze de la ongini si pina la slang-u\ actual, este arhetipul unei intregi iteraturi ultenoare, care recupereaza asemanator stilurile istoricizate l^inelcu CUltU"' Traduc"orul lui Ulysses In limba rmana, Mircea litera "' a,reU?lt un tur de fr^ asemanator substituind istoria limbii Univ'6 eilR U ea a limbii romane (Vzi Jam" Joyce, Ulise, Editura M9a v lTC?ti' 1984> Unde ePisodul Boilor soarelui" mcepe la GuntcrGr ''^Umele trandafiruliii de Umberto Eco, Cambula de dc Thorna" p' gli^torul de tah"<: de John Earth, Strigarea lotului 49 s'ntciteva! ?'nchon ^ Norocul lui Omensetter de William H. Gass Cnen ln aceasta traditie.

358
''42

POSTMODERNISMUL ROMANESC

si am fugit indarat, pina la curtea dumitale. Un glonte coapsa.

De la stilul narativ, in care perfectul simplu produ ect de inveselitoare naivitate (,,Ivirea mea facu senzpovestirea f antastica pe care o spusei fu crezuta... FU\J ' efect de inveselitoare naivitate (,,Ivirea mea facu senz 'UQ povestirea f antastica pe care o spusei fu crezuta... pu; ?' la spitalul improvizat intr-una dintre laturile minastir""^
** i J1"* *' 11 *-U ^J\

si in care salata de adjective trimite spre melodrama si kj (,,Mina ei ma apasa incet pe piept, ca spre a ma li'nij niciodata n-am vazut degete mai prelungi, sclipind l'a rnina fumurie a luminarii ca sidefurile. Ma podidira lacri ' fierbinti. Dumnezeiasca faptura se apropie.. ,"44), la scenoer fie si la cliseele genului tinarul este nehotarit intre o blondi Eliza, si o calugarita misterioasa ,,in valuri negre" , totul trimite catre sursele livresti, ambitionind sa construiasca o atmosfera ,,mai stendhaliana" (caci

sintetica) decit ceadin romanele lui Stendhal insusi. Proza se dezvolta pe aceeasi linie de melodrama romantica si in contmuare: eroul fara nume este gazduit la un conac si devine institutorul a doi frati: ,,Pamina, asa i se spunea fetitei, era rapitoare si fratele ei inteligent si plin de atentii, asa ca rnisiunea imi fu nespus de usoara. Dupa ce desfasuram harti si invirteam globul te-restru (o, cu cita melancolie!), dupa ce le citeam pagini din Manzoni si Alfieri si le comentam din punct de vedere gramatical, dupa ce le explicam matematicile respective, plecam singur ca sa pescuiesc ori, impreuna cu cei doi, pe lac cu barca"45. Pamina, stereotipul copilului demonic, pre^ matur erotizat, il seduce pe erou, care, in finalul prima parti a romanului, se vede prins si legat de ,,mste oarnett fiorosi".
42

Radu Petrescu, Froze. Didactica Nova. Sinuciderea din GrM Botanica. Jurnal. In Efes, Editura Eminescu, Bucuresti, 1971, p43 Ibid., p. 125. 44 Ibid., p. 126. 45 Ibid., p. 129.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 359

.- edem in volutele stilului desfasurat aici au numai virtuozitate, nici calofilie pura, ci doar paro e S je a trai in text farmecul si nostalgia unor 0 ciudata V0.mate ^ timp, nevoia regasirii sincere a unor vreinun p \ anterioare. Reconstruind manierismele ver-V1turale ale trecutului, artistul spera sa regaseasca -a experiente revolute, sa-si aproprieze perso-de straina celor de azi a maestrilor trecutului. 3 * firul istoriei literare are o semnificatie similara S'^nalitice: cautarea nelinistita si incintata a unor ristice ramase neexprimate, a unui eu profund, aii-i;)l'iv'
T\ i

dut o data cu trecerea vremn. Pe jumatate iromc, textul -i pe jumatate, o reverie a unei alte lumi stilistice, vi-sareaunui spatiu amniotic In care formule de mult uitate re-raiesc grav si'tandru o copilarie a genului. Decorurile se schimba total in partea a doua, artificios ca pe o scena de teatru. Romantismului melodramatic si bur-ghez ii ia locul acel High Romanticism din proza germana a secolului trecut sau din Eminescu. Exilat aproape de cer-cul polar, personajul devine stihial si patetic. Parodice, solilocviile lui sint in acelasi timp ridicole si sublime, ca toate textele recuperatoare dm poetica postmoderna :
Jar cind negurile se imprastiau si m argintiul fara fund al luminii incremenite mcepeau tacutele eruptii ale aurorei boreale, itunci cutreieram pe patine intinderile dezolate, insa de o dezo-re augusta, si intre fulguratiile luminii, absorbit in nedevenire, cintece neinvatate de undeva si neauzite, scornite de Imeu ca si fara voie, ori declamam desertului strofe nemu-K poeti pe care-i iubisem si-n care-mi aflam mari si dulci Ca m fata unui imens teatru de cristal intr-ale carui loje nu oameni, ci eroii adincului cer rascolit de ingheturi, cu maretul si tainicul si sfintul lor cortegiu de raze si u spuneam durerea singuratatii si a dragostei..."46
p. 131.

360
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Pamina il recupereaza si... ,,Peste citeva zile e preuna, la Paris"47. Verosimilitatea, incalcata minor vent tional pina aici, e sfisiata brusc prin trecerea t intr-o alta virsta prozastica. O data cu noua localiza tiala a actiunii dispare cu totul si epoca romantica, in] pe neasteptate cu o mixtura de decadenta simbol * i ' nouveau si rag time, m care exuberanta si absurdul " dominantele atmosferei: ,,Rumbele, swingul, foxtrot care cer incheieturi de elastic si tinuta de nickel rna n nara. In parul Paminei se aprindeau ochii de ametist ai bicomat si din miinile ei infloreau stelele mari la care mai chin, umplind aerul parfumat si cald al noptii metropolitan cu polenul lor gros."48 Cei doi se intilnesc in barul ,,Lotu-sul negru" cu trei personaje coborite direct din prozele lui Urmuz. Proza ia deja forma ,,deraiata" si bidimensionala a benzilor desenate si a cartoon-unlor burlesti. Fictiunea nu mai traieste decit prin sine, desprinsa de orice servitute fata de vreun principiu exterior. Autorul devine, pentru prima data in istoria scrisului, ,,liber ca pasarea cerului", descatusat de orice ideologic sau poetica restrictiva:
,,Cel dintii se investminta pe sub haina cu hirtie rosie pe care pictase o cravata albastra si purta barba falsa, in

fiecare zi de alta culoare si alt format. Si ideea sa originala era ca femeia e 11 copac ce trebuie udat cu regularitate la radacina. Pe acesta Parrun; il venera din primul moment. Al doilea era un saxofomst cim caruia i se zicea Candida si care neavind barbi isi schimba num; dintii si ochii; Alphonse, eel din urma, sustinea insa cu ferocfl ca toate noutatile sint banale si, urcind la banalitatea pnrr diala, mai putin banala, aparea pretutindeni, in localuri, pe varde, la teatru si acasa, nud, cu o nepasare de padisah, dar o sa observe ca o escorta permanenta de cincizeci de .detect paturi bune, cu mitraliere usoare, il insotea discret. Nebi 47 Ibid., p. 132.
48

Ibidem.

361
POSTMODERNISMUL SUBTERAN /.pcra si dupa Candide, iar in urma asocie tan-a accLa ,
4
r

to

si pe cei cincizeci de detectivi. " 1 este aproape colat din proza urmuziana, ceea Fragrnen _ ^ nastreaza si semnificatia de acolo. Omul -t nu insea rtjficial; bidimensional (Odradek al lui Kafka, nedesavir?1^ ^. ^ cfarico sau Schultz, figurile de ceara ale manecnine - s; clovnii hii Beckett, fantosele lui i,ii Blecner, CSLI^^ , , ^^ _^ 1 te o viziune tenfianta in noul expresiomsm si in BaC ea^lism, infatisind o fiinta second-band, rod al unei SUpItiuni second-hand. In lumea imposibila a lui Urmuz el "te deja produsul unei ferocitati gratuite, dezideologizate "tistic, pentru ca la Radu Petrescu, ca si la unii dintre noii romancieri francezi (RobbeGrillet sau Pinget), el sa depa-seasca grotescul, ferocitatea si repulsivul prin autopastisare in registru ludic, eufemizat. ^ / ^ De registrele romanului foiletQn tin si scenele urmatoare, in care ii regasim pe imposibilii protagonist! la Opera si intr-un mare restaurant, ,,intr-un cabinet rosu ca singele. Un supeu elegant era servit. Imprejurul unui homar urias, pahare lungi, de cristalul eel mai subtire si tacimuri delicate de aur straluceau in luminile lustrei."50 Printr-o ceremonie oculta, in prezenta unei Odette, naratorul devine ,,frate al Ordmului Lunei". Rapit de Pamina, e transportat pe un iaht in Mediterana, esueaza pe un tarm grec si e jefuit de banditi. Literatura de consum ,,cu peripetii" nu e, fireste, un gen nou. Urmele ei due catre romanul Antichitatii grecesti si catre hagiografii. Dar ea devine o marfa semmficativa abia m epoca burgheza, o data cu romanele de mistere, cele fs'to?' ctivistice etc- Impreuna cu nostalgia literaturii ^oncizate, postmodernii o impartasesc si pe cea a litera-de n marglna^e> ^in a^e carei forme dubioase, plebee, deseori Prost gust, se hraneste, scotind bijuterii fictionale ,,din

;:;t<p.i33.
'oidetn.

362
POSTMODERNISMUL ROMANESC

bube, mucigaiuri si noroi". Ambele tendinte recuperatoare care au largit considerabil cimpul literar ,,legitim", se rega-sesc in Sinudderea din Gradina Botanica. Coincidente si lovituri de teatru pe centimetru patrat abun-da si in ultima parte a microromanului, care de data aceasta mimeaza romanul de moravuri cosmopolit, cu actiunea ra-mificata in lumea politica si financiara. Evenimentele par sa aiba loc dupa o lunga perioada de timp, in care naratorul acumuleaza o imensa avere, depusa ,,la bancile din straina-tate, la Roma, Hamburg, Geneva si Paris"51 si se casatoreste cu ,,cea mai eleganta, cea mai libera si cea mai timpita femeie din Capitala"52. Pamma face canera femimsta si ajunge mi-nistrul Educatiei in... Austria. Candide renunta la nudism cind devine membru al Academiei Goncourt. Finalul re-uneste, dincolo de decenii, eroii micii epopei si isi dezvaluie resortul interior: ,,si voi regasi acolo, in sfirsit, pe Odette pentru a carei instruire am pus pe hirtie naratiunea aventu-rilor mele"53. Notele adaugate in finalul scrierii sint ebose voit haotice, variante si piste false, crochiuri burlesti asemanatoare Poves-tirilor cu glori si cronopi ale lui Julio Cortazar, contribuind toate la carnavalescul textului, de altfel pe depliri asumat de | autor in ,,Nota editorului":
,,lntr-o scrisoare catre un prieten, autorul marturiseste insa ca atunci cind doua trenuri se intllnesc pe linii paralele este foarte tentant sa sari dintr-unul in altul din mers. Expresul in care am sarit asa, din goana inversa, zice el in scrisoarea de care am pomenit, e, spre deosebire de celalalt, plin cu altfel de calatori, nu reali, ci alegorici, niste masti fantastice, de carnaval, autoportrete secrete, zimbetul jenat al sinceritatii mele cu mine. Ce m-a tentat < sa tree iute in acest plan a fost faptul ca insasi prima parte a |

51
52

Ibid., p. 139.
Ibidem.

53

1bid., p. 140.

POSTMODERNISMUL SUBTERAN 363 re o alunecare oarecum ireala, ca si cind as povesti nu 11 lari verificabile stiintific, ci vise, motiv pentru care am si . t odata, sa intitulez foile acestea Memorial oniric, titlu am'renuntat fiindca mi s-a parut, drept sa spun, pre54

tennos.

Onirismul textului este, intr-adevar, doar un epifenomen I j textualizari fara limite, in care materia estetica este 3tit de densa incit isi serveste siesi, in permanenta, drept re-f rent asemenea faimosilor introni din biochimia molecu-lara. Este vorba, de fapt, despre acel gen special de fantastic textualist despre care s-a vorbit in anii '80, adica despre acel sentiment de instrainare a lumii narative izvorit nu din manipularea obiectelor din spatiul narativ, ca in fantasticul obisnuit, ci din insasi deformarea acestui spatiu prin subtile operatii textuale si mai ales metatextuale. Prozatorii tirgovisteni nu/au stiut ca fac, in unele cazuri incepind chiar din anii '50, literatura postmoderna, dar, influentati si de maestru'l lor G. Calinescu, au mers cu intuitie prozastica sigura pe doua linii stilistice conver-gente, una a manierismului, barocului si enciclopedismului premoderne, cu bizareriile lor abstruse, iar cealalta a in-tertextualitatii si a metafictiunii contemporane, in linia JoyceBorges-Nabokov. De altfel, chiar negind influenta directa a acestora din urma, proza Scolii de la Tirgoviste este deplin legitima in spatiul rornanesc in descendenta prozatorilor premoderm'tatii, ai nemodernitatii si ai anti-modernitatii despre care am vorbit in capitolele precedente. Avem, in opera lui Mircea Horia Simionescu si a lui Radu etrescu, primul monument de literatura deplin si incon-testabil postmoderna din proza romaneasca.
54

Hid., p. 142.

Generatia '80 in context postmodern


Putini termeni de istorie literara au azi o circulatie rnai mare decit termenul de ,,optzecism". Exista carti despre generatia '80, nenumarate articole in toate revistele de cul-tura vorbesc despre optzecisti, exista o mitologie si o mul-time de istorii, mai mult sau mai putin apocrife, despre autorii deceniului noua. In fiecare an mai debuteaza citiva optzecisti intirziati", facindu-ne sa ne intrebam, pe jumatate amuzati, pe jumatate inspaimintati, dti au fost, in definitiv, acesti au-tori. Asa cum apare astazi optzecismul, el pare sa nu fi fost doar un grup artistic sau o scoala literara, ci un fel de generatie biologica, nationala, diferita de cele dinainte nu numai artistic, ci si ca mod de viata, de percepere a realitatii. Nu in-timplator aceasta generatie a purtat o vreme gloriosul titlu (fireste, atribuit ei, initial, cu un sens peiorativ) de generatia in blugi", definindu-se prin acest obiect vestimentar o in-treaga brave new world. Optzecismul pare a fi, intr-adevar, '68-ul intirziat al romanilor, momentul in care, la fel ca in Occident cu vreo 10-15 ani in urma, o intreaga generatie si-a afirmat diferenta fata de cele anterioare, si care nu poate fi redusa la banalul conflict intre generatii. Falia care-i des-parte esential pe optzecisti si postoptzecisti de cei dinainte este falia dintre doua lumi: lumea francofila a costumului si a cravatei, a muzicii clasice, a sarutatului miinii si a respec-tului pentru marile valori si, pe de aha parte, lumea patrunsa de spiritul american, lumea hainelor de strada, a muzicii rock, a pletelor, a culturii ,,populare", a emanciparilor de tot GENERATIA '80 IN CONTEXT POSTMODERN 365 i 1 para aceasta diferenta esentiala nu poate fi inteleasa j arat actiunea generatiei '80 in literatura si in celelahe "" * Ootzecistii sint in primul rind exponentii unei ideo-afte.' eoliberale (in multe cazuri chiar libertariene sau anar ) si ai unei lumi trecute printr-o serie de revolutii de raiitate, de la ,,sexplozia" anilor '70 la miscarile hippy pi wer-power, de la cable TV, home computer si multi-' dia la miscarile ecologice, feministe, pluriculturaliste. Si, a cum in Occidentul anilor '60 si '70 artistii au avut un rol sential in inventarea acestei noi planete sa ne gindim doar la covirsitoarea influenta a grupurilor rock ,,The Beatles", The Rolling Stones", ,,Pink Floyd" etc., dar si a poetilor generatiei Beat, de pilda, in producerea realitatii ,,psihe-delice" a acelor ani , in Romania si, probabil, in tot estul Europei artistii au preluat si au dus mai departe, in

condi-tiile mult mai dure ale regimurilor totalitare, mesajul mis-carilor din Apus. Si, da/a dincolo de cortina de fier ura si revolta artistilor generatiei tinere se-ndrepta catre establishment-Mi rigid si autoritar al administrate! Reagan si al altora de acelasi fel (motiv pentru care idealismul lor s-a contaminat frecvent de regretabile accente ultrastingiste: maoiste, castriste etc.), in mod simetric in tarile ,,lagarului comunist" aceste miscari au avut drept tinta alt establishment, eel al regimurilor comuniste, oficial ,,de stinga", dar practicind, de fapt, o certa politica de extrema dreapta. Sa numim lumea anilor '50 si '60, prea putin diferita, in rapt, de cea interbelica, modernitate, iar pe cea care a urmat dupa '68 in Occident si cu o intirziere de 10-15 ani in estul turopei, postmodernitate. Devine limpede ca optzecistii sint generatia biologica, pervaziva national, cu care incepe, ?! -la noi, schimbarea de lume. Am aratat ca atit lumea capi-'austa ,,clasica" (bazata pe tehnologii conventionale), cit si -umea cornunista au reprezentat fete ale modernitatii, asa lncit ?' aici, si dincolo primii ,,vizionari" ai unui alt mod de Xlstenta s-au aflat in situatia de minoritari in medii ostile 366
POSTMODERNISMUL ROMANESC

si reprimante. Excentricii au avut insa, pina la urma, cisti? de cauza, datorita faptului ca ei si nu ceilalti au fost selec-tati de mersul evenimentelor in lume. Cele discutate mai sus reprezinta insa o privire p0st factum, posibila doar la un anumit interval dupa asezarea faptelor de istorie sociala si culturala. Falia dintre moder-nitate si postmodernitate, astazi frapanta, nu era atit de vizibila cu douazeci sau treizeci de ani in urma, cind noile tehnologii si noul sentiment al lumii erau abia in curs de constituire. Artistii la care m-am referit traiau schimbarea intr-un mod confuz si se-ndreptau catre altceva mai curind intuitiv, pipaind terenul intunecat din fata lor, inaintind si retragindu-se, dar lasindu-1 cartografiat pentru cei de dupa ei. In lipsa conceptelor clarificatoare, ei le-au folosit pe cele vechi, crezind ca fac avangarda, modernism, dadaism, suprarealism, expresionism si adaugind, eel mult, cite un neo- inaintea acestor concepte cu care incercau sa acopere ceea ce, deocamdata, nu avea nume. Foarte curind au aparut insa forme artistice pentru care vechile concepte nu mai erau, evident, functionale: pop art, op art, environmental art, computer art, happening, nenumarate stiluri muzicale si poetice, o noua coregrafie etc. Toate aceste arte ,,necon-ventionale", ..alternative", ,,ambientale" au functionat o vreme intr-un haos teoretic total, pina cind termenul de postmodern, initial modest si, aparent, prea nespecializat, s-a impus ca un termen generic pentru noua lume culturala si artistica. Abia din momentul folosirii sale devine clar eveni-mentul crucial din cultura actuala: reconcilierea artei cu publicul burghez, cu care s-a aflat in conflict incepind din perioada romantica. Marea bucla a iluziei moderniste cu privire la esenta metafizica a artei se inchide aici, si arta revine la insertia sociala ,,normala" din premodernitate. Pentru aceasta reconciliere istorica a fost necesara o mutatie profunda si in psihologia publicului, si in cea a artistului. Istona artei, asa cum a fost ea inventata si propagata de GENERATIVE '80 IN CONTEXT POSTMODERN 367 A nism (dupa modelul prbgresului tehnic), se incheie, urrnare, aici. P_. utorii generatiei '80 au trait, citiva ani buni, aceasta teoretica si de practica literara, augmentata de perelor pOStmodernitatii in lumea romaneasca si de 1 rea informational;! in care erau siliti sa traiasca. Pe 1 * A Ingica dezvoltarii formelor literare presa puternic scri-cinQ ^r> . 1-1 1 lor catre o expresie postmoderna, lumea tot mai cenusie aj apasatoare din Romania anilor '80, ca si viata cultu-la dominata inca de reflexe moderniste inclinatia catre gravitate, mitizarea suferintei ca sursa poetica suprema, mis-tica poeziei au facut ca drumul catre postmodernism sa fie in cazul celor mai multi, lung, sinuos si contradictoriu. S-a spus ca postmodernismului acelor ani i-ar fi lipsit legiti-mitatea, pentru ca ar fi aparut in lipsa postmodernitatii, recte a unei lumi postindustriale. Acest argument are o sin-gura valoare, si anume ca arata relativa jndependenta a cul-turii zonelor marginale fata de realita|iea social-politica si economica din acele zone. In definitiv/ eram departe de a fi o tara industrializata in marea epoca a modernismului ro-manesc. Determinismul economic nu trebuie insa impins prea departe, caci artistul a fost intotdeauna un cetatean al universului cultural la fel de mult ca si cetateanul propriului spatiu national. Ceea ce a facut ca generatia '80 sa fie doar partial influentata de postmodernism a fost altceva, in pri-mul rind prestigiul si puterea de atractie a unor alte forme artistice. Am vorbit in alta parte despre influenta puternica a culturii franceze rive gauche asupra unei parti a proza-tonlor optzecisti, combinatie de marxism althusserian, telquelism si pe de alta parte wittgensteinianism (din perioada Tractatus-ului), care au dus la constituirea textuaismului prozastic. Fara sa revin, voi califica, in general, aceasta influenta drept una tardo-modernista. La cei mai

Uni

dintre prozatorii initial textualisti, formula a evoluat totusi spre sfirsitul anilor '80, deschizindu-se spre metafic' Unea Postmoderna prin conexiunea asigurata de expresia,

368
POSTMODERNISMUL ROMANESC

comuna celor doua zone scripturale (interpretata msa in fiecare), ,,scnu ca scnu". In pnvmta poeziei, doua au modelele care, prin prestigiul lor, au frinat inaintarea multor autori catre o atitudine postmoderna. Gel mai important este modelul Nichita Stanescu. Poetul traia inca si era frecventat de aproape toti tinern optzecisti, atrasi de el ca de o lumina orbitoare. Poezia sa era stiuta pe dinafara, iar omul avea o charisma unica. Ultimul dintre marii modermsti ai seco-lului, el impunea coplesitor nu numai propria sa lume poe-tica, ci si pe cea a lui Arghezi sau Ion Barbu, cu irezistibila lor vigoare munteneasca. Forta de atractie a acestor lumi a fost atit de mare, incit a facut ca optzecismul poetic sa devina, de fapt, nu o miscare pura, un curent sau o scoala cu prmcipn radicale si solide, ci o fermecatoare sinteza poetica intre trecutul modernist si deja presimtitul viitor postmodern. Celalalt model, mult mai nociv, este eel arde-lean, de asemenea modernist, care, prin poeti ai anilor '60 ca loan Alexandru sau Gh. Pitut si prin echinoxismul anilor '70, relua modul solemn si incantatoriu, ca si expresionis-mul metafizic al poeziei blagiene. De aici neoexpresionis-mul anilor '80, care, daca a dat si poezie valoroasa (in cazul lui Ion Muresan sau al lui Liviu loan Stoiciu), ramme totusi sursa esecului celor mai multi optzecisti ardeleni. La aproape douazeci de ani de la ecloziune miscarea optze-cista apare neasteptat de bine conturata, cu toate ezitarile si contradictiile ei. Este limpede azi ca '68-ul romanesc a fost anul 1980 (si nu, cum s-ar parea, 1989) si ca deceniul al noualea a inchis o epoca si a deschis alta, complet diferita. Optzecismul este ultimul fapt de istorie literara nationala si primul fapt al postistoriei. Autorii deceniului al zecelea ex-perimenteaza, probabil, pe propria piele teroarea si deliciile acesteia: grupuscule izolate, in continua fluctuatie, mozaic aleatoriu si atemporal evoluind in absenta ochiului critic in stare sa mai decupeze structuri coerente in haos. Fuziunea totala dintre postmodernism si postmodernitate se realizeaza cu adevarat abia acum.

Poezia optzecista
Cum nu optzecismul, ci postmodernismul este subiectul lucrarii de fata, si cum distinctia intre aceste doua fapte de istorie literara mi se pare absolut necesar de scos in evidenta, nu voi discuta decit tangential aspectele poeziei generatiei '80 care nu intra in paradigma postmoderna. Nu voi obtine, prin urmare, o imagine completa si complexa a acestui gen foarte special de poezie, ci mai curind of anamorfoza care, in afara oricarui control axiologic (cu e^ceptia celui bazal: toti autorii discutati sint poeti adevarati si |valorosi), va scoate in evidenta, printr-o tehnica de wColorarei/'artificiala", apartenenta unor poeti, a unor poeme, a unor sintagme, a unor versuri izolate chiar la atitudmea, la atmosfera si/sau la tehnicile postmoderne. Am putea plasa inceputul aventurii optzeciste in 1977, anul infiintarii ,,Cenaclului de luni", care, sub conducerea lui Nicolae Manolescu, avea sa fie timp de sapte ani nucleul constiintei de generatie, nucleul valoric si tinta tuturor ata-curilor antioptzeciste. ,,Cenaclul de luni" apartinea Cen-trului Universitar din Bucuresti, si majoritatea studentilor care citeau acolo din textele lor proveneau de la facultatile dc litere si de filozofie. De altfel, optzecismul a fost initial o miscare in intregime studenteasca. In doi sau trei ani s-a tormat in cenaclu o structura valorica remarcabil de stabila, pnnzind intre zece si cincisprezece poeti notabili, ierarhie valabila in mare masura pina astazi. Cei mai influenti dintre e rau la rindul lor inconjurati de discipoli si imitatori in ceea e am putea numi cercul al doilea si al treilea de notorietate 370
POSTMODERNISMUL ROMANESC

locala. Prezenta criticului Nicolae Manolescu in postura de mentor al cenaclului si, curind, seria de debuturi in volurn ale, practic, tuturor ..lunedistilor" important! in doar citiva ani (1979-1985), dar mai ales seria de furibunde atacuri im-potriva acestei promotii poetice intr-o revista de mare tirai si de circulatie national! (Saptamma, condusa de Eugen Barbu si dirijata din umbra de Securitate) au asigurat con-centrarea neobisnuita a atentiei publice asupra a ceea ce se intimpla cu aceasta generatie insurgenta, nonconformist^, complet lipsita de inhibitiile celor precedente. Foarte repede, poetii ,,Cenaclului de luni" au devenit VIP-un ale lumii cul-turale romanesti. Structura ierarhica a grupului a

fluctuat de citeva ori o data cu venirea mai tirzie a unor poeti de va-loare, dar, in linii mari, ea este reflectata de cele doua volume colective publicate, in regie proprie, la editura ,,Litera". Numele cele mai citate sint cele ale celor patru poeti din Aer CM diamante (1981): Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Florin Iaru si Ion Stratan. Lor li s-ar putea adauga cei doi mari absenti ai volumului, Magdalena Ghica si Matei Visniec, care n-au mai ajuns sa publice acolo, as zice, dintr-o eroare tehnica. Doru Mares, care a debutat abia in 1997 (!), seria si el o poezie asemanatoare celor din acest grup. Tot dm nu-cleul central aspira sa faca parte si Alexandru Musina, care si-a gasit insa locul in al doilea volum colectiv. Cei din Aer cu diamante au dat, in acei ani, ..linia" poetica a grupului. Chiar si azi, cind se vorbeste de optzecism, cei mai multi au in vedere genul de poezie din acest volum. A doua apantie in grup a tinerilor ..lunedisti", volumul Cind, prefatat si el de Nicolae Manolescu, cuprindea, pe linga Musina, poeti mai degraba ..disidenti" fata de orientarea ..standard" a celor din primul grup si, din cauza aceasta, oarecum ..marginali-zati" in cenaclu: Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Romulus Bucur si Mariana Marin. Lor li s-ar. fi putut alatura foarte bine si Petru Romosan sau Daniel Piscu. Daca initial poezia optzecista parea remarcabil (si suspect) de coerenta ca formula, aceasta impresie se datora nu faptului
POEZIA OPTZECISTA

371 ca - asa cum se spunea (si se mai spune uneori si azi), ,,toti 'etii optzecisti scriau la fel", ci diferentei foarte taioase fata j noetica generatiilor precedente. Cu exceptia lui Mircea Dinescu, ,,saptezecistii" erau gravi si ceremoniali, cultivind mistica, uneori destul de gaunoasa, a poeziei cu majuscula o foarte savanta tehnica a combinatiilor lingvistice. Dim-notriva, semnele imediat vizibile ale poeziei optzeciste ,,stan-dard" erau oralitatea lejera, impinsa pina la familiaritate, a expresiei, ironia si umorul, ludicul pervaziv de la nivelul jocului de cuvinte la eel al situatiilor ,,dramatice" , carac-terul narativ al poemelor, care puteau evolua de la aspectul de mici anecdote pina la adevarate romane in versuri, si ima-gismul artificios, ca de desen animat, al textelor, pline de obiecte si personaje. Stilul ,,jos", de cultura ,,populara", era totusi contracarat de o superpusa ,,comedie a literaturii" ce aducea ecouri metatextuale, distoriionate bizar, din cele mai neasteptate zone literare si cultur^le. Opozitiile traditionale natura/cultura, real/imaginar, epfc/liric etc. erau astfel ani-hilate intr-un spectacol total, o feerie senzorial-intelectuala ce redescoperea, pe urmele poetilor de la Albatros, ale lui Dimov si Brumaru, Foarta si Dinescu, placerea fundamen-tala a lecturii. Nu cutremurarea patetica, ci risul eliberator, in cascade, era rasplata lecturilor reusite din cenaclu. Poezia ,,Cenaclului de luni" aducea ,,o noua sensibilitate", definita initial mai curind prin citeva sabloane si printr-un corpus de texte decit printr-un demers teoretic serios. Pe masura aparitiei volumelor succesive ale celor mai cunoscuti poeti ai cenaclului, magma initiala s-a diferentiat tot mai mult, asa Incit, la jumatatea anilor '80, dintr-un ,,pluton" sau un ,,comando" de tineri insurgent! au ramas doar citeva individualitati puternice, cu evolutie divergenta ?i cu o puternica vointa de individualizare si afirmare perso-nala. Este momentul in care termenul ..postmodernism" pare ca un revelator fotografic, dind sens spectacolului haotic al poeziei anilor '80. Pentru citiva membri ai fostului grup, u antenele mai intinse in domeniul teoriei literare, a devenit 372
POSTMODERNISMUL ROMANESC

limpede apartenenta generala, ca atitudine si atrno f poeziei optzeciste la curentul postmodern. A fost o I'61 certitudine si entuziasm: aparuse nu numai un noi
. .11 *"i CT*H"*IJ

poetic, ci si o noua arma ideologic! prin care poeti' 'er'U Isi puteau diferentia, apara si largi domeniile. Un manih ^ destul de trist a inceput sa opuna, in articole si recen?!' 'Sl11 j_____i ____^__j_____i . __1 j__ ' , . ^u> rrio. ,,demodarea" si ,,lipsa de valoare", pe cind celalalt strain ca un premiu de fidelitate la o formula

,,revolutionara" r privire atenta asupra poeticilor individuale ale poetilor n eminenti ai cenaclului (ca si ale celor din provincie care aderat la formula si despre care voi vorbi ulterior) arata d fapt, caracterul esential impur, aglutinant al demersului'ln poetic, a carui postmodernitate incontestabila a inelobat insa ca o amiba elemente ale tuturor avatarurilor moder-nitatii din acest secol si, uneori, si din cele precedente. S-a conturat astfel acel postmodernism soft, tipic pentru optze-cisti, despre care am mai vorbit. Celalalt postmodernism, varianta hard, a fost marginal in ami '80, ca sa devina central si aproape exclusiv in deceniul urmator. Voi urmari prin ur-mare, in paginile care urmeaza, poetica nucleului optzecist, apoi pe cea a directiilor marginale ale generatiei: minimalis-mul si neoexpresionismul, ca sa discut in finalul capitolului valentele hard dm interiorul nou poezii. Cind, in 1979, a aparut volumul de debut al lui TraianT. Cosovei, Ninsoarea electnca1, schimbarea de paradigms poetica, deloc surprinzatoare pentru frecventatorii ,,Cena-clului de luni", a devenit evidenta pentru toata lumea. 1 ciuda unor reminiscente nichitastanesciene (,,O, moai pentru lenesa curgere a pietrei!/ O, moarte pentru len< decadere a metalului" sau ,,Aceasta ora e atit de tirzie 11 pare/ ca-si sprijina fragilitatea pe boturile ascutite ale o rilor" etc.), poezia din volum este deja expresia matu poeticii initiale a grupului optzecist. Poemele lui Cos<
1

Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979.

POEZIA OPTZECISTA 373

.. iterate, spirale stralucitoare construite cu sint sce.nfr"m0tivelor si al imaginilor recurente, intr-un ^ecidabil mtre ludic si elegiac. Stari de spirit "nt evocate printr-o comedie arcimboldesca a ' are tind sa se organizeze compunind lumi ab' dre ca de desen animat sau de video-clip. Peste i sentimentului initial e suprapus un cola] de ,,citate" relucrate prin savante manipulari stilistice. Apelul ,.- \i ima^inar, fabricat insa si el din cele mai con-nerrnanent ia i. '*& . e detalii, da poeziei aspectul spectral specitic artei postmoderne:

>

,,Nimic nu e real dar ce e adevarat ? Poate aceasta lume de nichel care nu-mi seamana. Poate aceasta tristete care nu-mi seamana. (Poate aceasta ora de noapte in|insa ca un git de pasare sub cutitul cald al maceIaruluji.) ]Jar ce e adevarat ? / Nichel, nichel cit mai mult nichel in apropierea dumneavoastra! Uneori, dragostea revine ca amintirea fratelui mort Intr-un razboi disperat si absurd. ' Nimic nu e real urla aerul alunecmd pe linga mine. Invfrtind mecanismul, biela, manivela un soare albastru isi sprijina in iarba mecanismul absurd, biela, manivela. Nimic nu e real. Nici aceste ore de noapte ongelate cu grija pentru alte secole. >chel, nichel, cit mai mult nichel ropierea dumneavoastra! Nimic nu e real. Nichel, mchcl. ut mai mult nichel."'
"ea ele

374
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Sentimentul dominant este de irealitate si melancolie. Recu-zita (in care se distinge, de fapt, schimbarea cea mai semni-ficativa fata de poeticile precedente) este una a simulacrului (nichel, vopsea, cauciuc) si a reconstructiei imperfecte a rea-litatii, ca in arta machetelor sau a simularii tridimensionale pe computer. Reprosul eel mai comun adus acestui tip de poezie a fost ca, sub influenta poeziei americane, a fost ,,inventata" o realitate straina Romaniei anilor '80: cea a autostrazilor, benzinariilor moderne, snack-barurilor si Coca-Colei. Ca am avut, cum s-ar zice, postmodernism in lipsa postmodernitatii. Schimbarea de recuzita era insa in logica schimbarii/omzeii poetice. O lume fascinanta (la care visa, de fapt, in secret, tot romanul in acei ani), mult mai co-lorata decit cea inconjuratoare traieste cu adevarat in poe-mele optzeciste, eliberate de prejudecata reflectarii realitatii. Postmodernul nu crede in alta realitate decit cea produsa de el insusi. Asa cum realitatea

/yncs-urilor formatiilor rock ad-mirate de optzecisti (,,The Beatles", ,,Pink Floyd", ,,Led Zeppelin") nu reflecta direct si spontan realitatea lumii bri-tanice sau americane a vremii, textele optzeciste sint adeseori visatoare, utopice, psihedelice, de oriunde si de nicaieri. Ceea ce exprima ele dincolo de orice contextualizare si eti-cizare este libertatea interioara a poetului. Frecventarea beatnicilor (mai cu seama a poeziei lui Ginsberg ale carui poeme vizionare Howl si Kaddish au marcat evident lirica unor poeti din ,,Cenaclul de luni" , dar si a lui Corso, Ferlinghetti sau Snyder) a dus la preluarea multor trasatur de tehnica literara: aspectul ,,torential", epic, nesfirsit al poemelor, aglutinarea si torsionarea imaginilor din realitate etc.; in schimb, ideologia lor anticapitalista si uneori sim-plist populista a ramas straina optzecistilor, care au trans-format-o eel mult intr-un simplu joe bonomironic, ca ir Tata Rockefeller a lui Cosovei: ,Ce frumosi sint trandafirii astazi si ce frumoasa intorsatura au luat actiunile. POEZIA OPTZECISTA 375 Tata cu picioare de cauciuc spera sa ajunga pe alta planeta si mai ales cumpara. Tree femeile cu trupuri de aer purtate de curentii fierbinti ai autostrazii Tata cu organe de cauciuc fluiera dupa ele si mai ales cumpara, cumpara in timp ce cangurii elastici ai melancoliei ii sar in spinare Tata cu artere de cauciuc ar fi dispus sa se lase congelat citeva secole, daca mgerii de cauciuc nu 1-ar privi prin oglinda retrovizoare... "3 Poate ca nicaieri nu e mai vizibil aspectul hibrid, de lanus Bifrons, al poeziei optzeciste ca in poezia lui Cosovei, in care gratia, retorica de orologiu cu statui, langoarea senti-mentala specifice unei poezii desuete, sirriboliste, amintind, -chiar, pe alocuri, de vaietele si suspinete din Spitalul amo-rului se armomzeaza ciudat de bine/cu o retorica a con-cretului, a prozaicului biografist si 4 oralitatii. Fascinatia optzecismului vine din organicitatea lui cu firul esential al poeziei muntenesti si nu poate fi inteleasa in afara aces-tuia, dar pe acest fir a fost altoit vigurosul filon al poeziei anglo-saxone contemporane, care a deschis deodata o mare perspectiva pentru balcanismul initial. Imaginile lui Cosovei se construiesc obsedant in acest regim hibrid: ,,Noaptea, linga autostrada stralucitoare, luminile orasului par un imens computer calculmd ecuatiile marunte ale apartamentelor cu apa calda balcoane si ferestre camuflate de rufaria goniometrica a unui sezon mort si inabordabil peste care incerci sa revii numai tu, numai tu,
' Ibid. , p. 101.

376 POSTMODERNISMUL ROMANESC Ofelie desfrunzita, culcata m iarba cu tribunale carnivore."4

O carte speciala, printre cele mai frumoase dm poezia ge-neratiei '80, este al doilea volum al lui Traian T. Cosovei 1, 2,3 sau.... Roman de dragoste in versuri, el este in acelasi timp o melancolica poveste ,,pentru copii", in care insasi miscarea initiala, de vals, a poemelor pare a fi imprumutata din numaratoarele si strofele absurde ale jocurilor copi-laresti. In citeva zeci de poeme ,,cu forma fixa" inventata ad hoc este construita si distrusa o poveste de amor, pa-tetica si subminata de ironic in acelasi timp. Constiinta virtualitatii acestei lumi care contopeste epocile si sentimen-tele (,,protagonista" este o infanta care traieste intr-un veac fanariot, dar si fin de siecle, dar fi entre deux guerre s, dar si din epoca actuala) transforma totul intr-un carnaval fantas-magoric, evident postmodern: ,,Cititor cu ochii tristi, /Eu nu exist, tu nu existi". Personaje grotesti, urmuziene, cu nume aiuristice Supersurioara Larevedista , matusi, unchi si rubedenii ale infantei interfereaza ca in desenele animate cu ,,firul narativ" principal, pentru ca dezastrul final al marii iubiri sa fie jelit in melopei nesfirsite, gen ,,Bocetul Inoro-gului" din Cantemir. Nu numai stilurile, ci, o data cu ele, atitudinile si mentalitatile culturale ale tuturor epocilor sint reciclate in poezia lui Cosovei, sinteza de vechi si de nou, care, daca nu are forta unor mai recente experimente poe-tice, are in schimb ceea ce autorul a cautat intotdeauna: (o noua) sensibilitate. Cartile sale ulterioare nu mai pastreaza acest

echilibru atit de fragil. Imaginile se estompeaza, atitu-dinea inclina tot mai mult catre modernism, dar poezia cistiga, se poate spune, in maturitate ce.ea ce pierde in nou-; tate si interes teoretic. Mai apropiat de spiritul avangardelor si al suprarealismu-1 lui (din care a pornit) este Florin Iaru, poet care descompune
Ibid., p. 102.

POEZIA OPTZECISTA 377

ecompune sintetic realitatea in poeme contorsionate, ^ h'zoide, paradoxale, al caror sens final este aproape in- A elabil, energia poetica fiind pina la urma absorbita in " tregime de operatiile de decupare si colare a bucatilor in-neruente de lume. Universul sau este al obiectelor ani-ate si umanizate in detrimentul fiintelor umane, reificate ompiet. Ritmul extrem de rapid si imageria caleidoscopica impiedic^ formarea unei engrame generale a fiecarui poem. Sentimentul este mai degraba eel al unei diseminari haotice a granulelor imagistice (si semantice) intr-un spatiu poetic supraaglomerat, singurul, de fapt, semnificativ. Nu retinem poeme de Florin Iaru, dar poezia sa e, cu toate acestea, usor de recunoscut si de definit. Chiar si in aceasta figura delibe-rata a haosului putem recunoaste unfeeling postmodern, de care, trebuie spus, autorul nu a fost constient niciodata (in ciuda vehementei sale obisnuite, el este uriul dintre optze-cistii cu eel mai putin apetit teoretic). Pr^'siunea sensibilitatii postmoderne asupra poeziei sale initial de avangarda a dus insa nu numai la pulverizarea obiectelor, ci si la efectul con-trar, al nevoii de constructie, de compozitie, de punere in scena, care constituie un element central al poeticii lui Iaru. Cele doua tendinte sa le spunem centrifuga si centripeta ale organizarii poemelor sale se conciliaza printr-un meca-nism postmodern: haosul este organizat pe masura ce se produce. Poetul nu-si intelege de la-nceput poemul. El gene-reaza imagini contrastive plna umple un spatiu si abia apoi decupeaza o structura virtuala unificatoare. Cititorul este obligat sa refaca acest drum invers: orice hermeneutica fiindu-i din capul locului interzisa, el o va substitui, in spi-nt pur postmodern, cu o mantica. Va ,,ghici", prin urmare, nu structura reala a poemului, care nu exista ca atare, ci structura propriei sale minti in contact cu poemul. Concret, poernele lui Iaru cuprind nenumarate gadget-mi locale (ima-gmi bizare, jocuri de cuvinte, torsionari sintactice), care se Or garuzeaza in stracturi pseudonarative. Personajele sint
S

378
|Jfl ' I

POSTMODERNISMUL ROMANESC

obiecte poetice, al caror dialog ar trebui sa fie un fel de corelativ obiectiv (cum ar spune T.S. Eliot) pentru o stare poetica, pentru un sentiment. Oralitatea lor nu trebuie con-fundata cu cea din poemele biografiste: e vorba mai curind aici de o balbtttie, de afazie, de o dereglare isteroida a func-tiilor limbajului, sparte si relipite in acelasi spirit cubist, de avangarda:
,,Eu nu am avut niciodata o istorie a mea proprie si atunci m-am vindut pe carnetul de note al unei disectii de creier pe tarmul trist al unui animal de fier, pe iepurele inimii gatit cu masline, pe definitivatul cu care ai absolvit toate facultatile mintale. Dar intelege-ma! Cumpar. Eu vreau sa cumpar! Ai dormit. Ai dormit mult. Acum e bine. Id spunem noi ca e bine! Cu dragoste, cu foarte multa dragoste. Nu vreau, nu vreau cu tine! Esti urit! lubeste are mot verde. Nu iubeste a murit. Vreau banii-napoi! Dad-mi toti banii-napoi! Ai dormit oho ai dormit foarte mult! Dar tu nu ma-ntelegi! Eu cumpar tot! Asculta-ma, de ce nu m-asculti ?! Vinde tu ca eu cumpar! Nu ma uit la bani! Si iata-ma preschimbat iata-ma adjudecat iata-ma transat iata-ma vinovat iata-ma dat m-am vindut n-a cumparat nimeni n-a avut nici un ban. Surdule! Te iau eu! Nebunule, vino cu mine! Cu bine, cu bine, imi striga limba unui ciine transpirind la amiaza.

Cu bine spune papusa decolorata agitind manusa, haleala si cosul. Cu cine, cu cine ? intreaba stramosul scotindu-si piciorul din groapa. POEZIA OPTZECISTA 379 Cu hirtie cu pana cu secure vine o ora rosie la mine si spune semneaza."5

C" A echilibrul dintre tendinta centrifuga, carnavalesca, intind de cartoon-urile postmoderne cu ,,Cow and hicken" sau ,,Two Stupid Dogs", si cealalta dimensiune, trjpeta, unificatoare, de sorginte modernista, se realieaza perfect, Florin Iaru produce splendide tablouri ascensionale in care fiecare ,,microb" imagistic (dupa expresia lui Kandinski) e antrenat intr-o arteziana metafizica de certa maretie. In Aer cu diamante (poemul care a dat titlul cunoscutului volum colectiv) entitatea feminina Frumusetea insasi ca principiu erotic sublimat si abstract se inalta deasupra lumii cu poalele hartanite de o corozivitate digestiva, sadica, dar neputincioasa:
,,Ea era atit de frumoasa incit vechiul pensionar se porni sa roada tapiteria scaunului pe care ea a stat in autobuz. Autobuzul intinse spre ea gura carburatorului incercind sa-i sfisie rochia. Soferii mestecati au plins pe volanul papat caci ea nu putea fi ajunsa in schimb era atit de frumoasa incit si ciinii haleau asfaltul de sub talpile ei. Cind ea intra in casa fara nume portarul isi inghiti decoratiile iar mecanicul sparse in dinti cheia franceza si cablul ascensorului ce-o purta la ultimul etaj.
Florin Iaru, La cea mai inalta fictiune, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984, pp. 82-83.

380 POSTMODERNISMUL ROMANESC Paraliticul cu bene-merenti incepu sa clefaie clanta inutila si broasca goala prin care nu putea curge un carucior de lux. Ei cu totii mincara piciorul mansardei ei cu totii mincara tigla cind ea a urcat filfiind pe acoperis cind ea nu putea fi ajunsa. Meteorologul de pe muntele Golgota roase timpul probabil iar ultimul Om in Cosmos isi devora capsula cind ea depasi atmosfera terestra. Ce-ai sa faci de-acuma in cer ? au intrebat-o cu gurile siroind de regrete. Dar ea era atit de frumoasa incit a fost la fel de frumoasa si-n contmuare. Iar ei nu gasira in lumea toata in lumea larga destule masele destule gitlejuri in care sa sparga sa macine sa mdese distanta care crestea mereu si restul cuvintelor pina la moarte."6

Insule de biografism modernizeaza din loc in loc acest spatiu de joe generalizat cu cuvinte si obiecte, nereusind totusi sa infuzeze poemelor un spirit cu adevarat postmodern, caci poetul nu e in stare sa spuna ,,eu":
1

Aer cu diamante, pp. 55-56.

POEZIA OPTZECISTA A reusit. A plecat la armata. ata A urcat treptele de aer de la \ venit. A m oiitinental. A iubit una doua trei patru bucata femeie). A plecat in alt oras. "? 381 a amintiri, fara bani, fara nimic.

1 i Iaru se vede limpede faptul ca optzecismul "tmodernism ,,m floare", ci un spatiu de con-10 chilibru (in cazurile fericite) intre trei man en-!e- modernismul - cea mai slaba, ce-i drept, dintre ianeardele (plus suprarealismul) si un postmoder-*nuin incercat numai cu degetul si mai cu seama in ele sale soft, culturaliste si globalizante. Postmodern* . in cazul lor, in primul rind tehmea poetica, ci mai ales'un'anumit/ee/mg, un sentiment aFgratuitatii marilor focuri de artificii, o lejeritate interioafa nemaiintilmte pina ;i in poezia romaneasca. Chiar daca, prin structura, optze-cistii nu au mers, in general, mai departe, faptul ca ei au intre-vazut marginile continentului postmodern si au campat cu o parte din forte pe acel vast teritoriu este esential pentru poezia de azi. Nici un fel de dezvoltare ulterioara nu ar fi fost posibila fara acest fapt poetic. Practic, toate experientele poetice de dupa 1989 au avut ca punct de trecere obligatoriu optzecismul, care, precum simbolismul altadata, a actionat ca o placa turnanta intre o lume veche si una noua. Optzecismul e, de fapt, o lume poetica in sine, seducatoare si ne-reformabila, caci orice reformare ii reduce perfectiunea. De :ea, putini poeti ai acestui grup au reusit o evadare catre eva: aceasta implica riscul de a face, o vreme, literatura i, mai sovaitoare, mai putin rotunda. Din pacate, s-a produs, pe de-o parte, o inflatie de ,,optzecisti" mai diverse virste si orientari, iar pe de alta parte s-a "va o tendinta de institutionalizare a optzecis-' transformare a sa in establishment cultural, prea
cea

><" malta fictwne, p. 43.

382
POSTMODERNISMUL ROMANESC

asemanator, de fapt, cu mult hulitul model saizec" valuri, asociatii, reviste si edituri perpetueaza si az' provincial de a intelege literatura si viata literar" citeva concepte primitive tin loc de blazon de nob]' ' valoare artistica. Tot ce a dat mai bun Ion Stratan in poezie este butia sa la volumul colectiv Aer CM diamante. Aici s deja bine faptul, confirmat si intarit de fiecare dintre u toarele sale volume, ca Stratan este, structural, un poei demist, care torsioneaza limbajul la toate nivelurile sale exprime un inexprimabil profund, de natura metafizic' religioasa. Nichita Stanescu nu lipseste, ca si in cazul' Cosovei, dintre sursele sale:
,,Dintr-o caldare plina de ochi care se vad doar pe ei, Geruita de greul cu care eul isi duce meul."8,

alaturi de Ion Barbu, ale carui sonoritati sint usor de recu-noscut in alte poeme. Dar, daca pina aici e vorba de remi-niscente datorate unor afinitati structurale, nenumarate alte semne ale poeziei altora sint presarate pretutindeni absolut constient de poet, care isi concepe textul trasatura co-muna si foarte importanta a poeziei (si prozei) optzeciste-ca intertext. Nu vom gasi niciodata in poezia modernist; (cu exceptia celor care, in traditia anglo-saxona, sint num ,,modernisti": T.S. Eliot sau Ezra Pound, si care, dupa c teriile cu care operez aici, imi par a fi de fapt mai curio postmoderni) o atit de rafinata manipulare a textului contextul altor texte, pe de o parte prin intertext (jo registrele stilistice, colaj textual, dialog al textelor), pe de czparatext (parodie, pastisa, aluzie culturala) si, inn
,,Din poemul El", in vol. Aer cu diamante, p. 71.

383 .

j_'V^/A- 1 <-'** *------

jnetafictiune, autoreferentialitate). Aceste ext (autoci ^ ^ ^ inceput in poemul Pentameronul:


'uncitor.Muncesccu t Uni Va scriu aceste rindun

POEZIA OPTZECISTA area sa va cint din lira - degeaba ! ; urzici din crestet mareste geniul si graba adegeniul si gratia. a' rugindu-va ""

1 din Caragiale, autor pentru care poetii bucuresteni Cnaclul de luni" au avut un adevarat cult, sint frecnu numai la Stratan, ci si la Iaru sau Cosovei. In cazul '"stratan insa ele surprind prin contextualizarea lor intot!.'auna stranie: ele apar in momente de mare/tensiune linca, jpjrtasindu-se intr-un f el de aceasta intr-o improbabila ar expresiva) fuziune cu spiritul eminescian:
Orbit si legat. Sa urc bolovanul pina la capat Pe-o strada. Sa urlu, sa cint, sa mor sa nu cada. Sugrum hidra linga un zid. Zeii intreaba Nu-i mort, n-a murit ? Amnci feciorul este un stupid. Si ne-njura ? Grozav, coane. Parol,

rezon, coane. Ce ura! ! !"10

Textul poemelor lui Stratan se intretese astfel, in diverse feluri si dupa diverse modele, cu alte fibre textuale, ceea ce e un fel de a afirma intrepatrunderea, aderenta si coerenta uturor in marea tesatura a poeziei romanesti. Procedeul te postmodern, pus insa in slujba unei idei moderniste, a marelui text la care contribuie toti poetii11, deghizati umilul anonimat al Spiritului creator:
A c diamante, p. 82 'W-, p. 87. ie aparent identica mtilnim mtr-un poem al lui Matei de Nicolae Manolescu in Despre poezie. La pagina icul face distinctia intre atitudinea sarcastica a avan'e vechile simboluri poetice, precum luna, si recuperarea

384
POSTMODERNISMUL ROMANESC ,,Smtem de Frumusete Lent, indolent Vomitati. In roata soarelui Bete. Durere de sere. Cel mai pur va putea sa sunda Gorgonei cea hida.

Frumos este cerul Senin sau minios. I-am ros soarele Pina la os. Marturisesc. Am scris totul In betii, lupanare. Sint Mate-Fripte. Privesc la comedie. Pling. Curat murdar. Caldura mare."12
lor de catre poetii postmoderni, asezmd fata-n fata un poem de Geo Dumitrescu si unul de Matei Visniec. Distinctia e perfect valabila, numai ca poemul lui Visniec, departe de a fi recuperator, este, de fapt, mult mai furios si mai sarcastic decit al lui Geo Dumitrescu: el se constituie intr-un protest impotriva impunerii de catre inertiile publicului a temelor si motivelor revolute: ,,Inainte de a mcepe un poem obisnuiesc/ sa ma plimb indelung prm parcul municipal/ pe strazile pustu.../ Alerg spre casa cu o pofta nebuna de scris/ locuitorii orasului s-au si asezat pe doua rinduri/ si asteapta asteapta asteapta/ eu alerg fara sa-i vad tulburat si plin de mfiorare/ cineva imi deschide usa cineva imi trage/ scaunul cineva imi aseaza hirtia cineva Tmi Tntinde/ tocul si toti mai apoi: luna tu, stapina noptii..." Acest poem ar trebui de fapt comparat cu Eminescu al lui Marin Sorescu, unde aceasta presiune contextuala (Emmescu ,,n-a existat", ci numele sau e doar o eticheta pentru tot felul de continuturi patriotarde) e valorificata pozitiv. Ca poet, Visniec este un existentialist abstract, nicidecum un postmodern. 12 Aer cu diamante, p. 92.

POE2IA OPTZECISTA 385

lui Stratan nu reunesc intotdeauna texte de pres-tieiu, usor de recunoscut, din literatura inalta. Citeodata ne urprinde aici alaturarea eteroclita dintre o aluzie la un die-ton devenit clasic si un catren din muzica ,,de puscarie" :
,,De ce sa Hi poet In timpuri mari ? Ce cu ce sa compari ? Cel mai el va lupta Cu sabia, pana si mitra Heracle cu Hidra. Ehei, mmultiti, inacriti Lachei, ginduri de tabla menije Sa scrie-n sanscrite : Pentru tine, Tanto draga Am sapat o vara-ntreaga La canalul care leaga Dunarea de Marea Neagra ."13

Alteori cite un ,,standard" sentimental e deformat sadic si, in registru grotesc, ,,blasfemator" :
,,Atunci lumina a cuvintat. Si-am fost Albie de porci intr-un sat Sa il nasc si sa-1 pun Intr-un pom de Craciun. Albie de porci te fac, O, ce bucurie Cu varsat am sa te-mbrac Si laturi o mie."14

-rormula optzecista ,,clasica" a stralucit o singura data cu maxima intensitate, in volumul colectiv Aer cu diamante, ., p 91 386
POSTMODERNISMUL ROMANESC

adica foarte la inceputul experientei noii poezii. Cartile din urmatorii cinci ani ale poetilor cuprinsi in acest volum precum si ale altora care au aderat la aceeasi poetica, precurn Magdalena Ghica sau Alexandru Musina au ,,umplut forma" acestui gen de poezie, al carui merit principal a fost, probabil, redescoperirea si maximizarea placerii lecturii, Optzecismul esential nu a renuntat nici la profunzime, nici la experiment (trasaturi legate, de obicei, de o anumita aridi-tate a textului), dar le-a combinat cu o performanta lingvis-tica exceptionala, cu ironia si cu umorul inteligent, cu o emotie adevarata, lipsita de ..sentimental". Prin aceasta, ei seamana mai mult cu citiva poeti din promotia precedenta (Brumaru, Dinescu, Foarta) decit cu propriii lor congeneri de alte orientari, dovada de cit de inselatoare sint simplifi-carile ,,generationiste". Aceasta orientare poetica nu trebuie nici fetisizata, nici subestimata. Ea a reprezentat nucleul si fanionul tinerei ge-neratii de la 1980. In jurul ei s-au aglutinat alte formule poe-tice, care au intrat in dialog activ cu grupul central si intre ele, asumindu-si sau negind implicit atitudinea optzecista clasica. In citiva ani, zeci de poeti au uzat si au abuzat de formula optzecista, iar consecinta a fost istoricizarea ei rapida. Cam prin 1985, simultan cu aparitia semnificativa a proble-mei postmodernismului in literatura romana, optzecismul era deja epuizat ca formula poetica. Poetii grupului central au fost siliti sa-si reconsidere pozitiile si sa faca efortul de a in-telege ca literatura care le adusese marea popularitate nu mai putea fi continuata. Din pacate, doar unii dintre ei au fost dispusi sau au putut sa renunte la formula care i-a con-sacrat. Ceilalti au continual sa scrie imperturbabil, pma azi, aceeasi poezie (chiar degradind-o citeodata prin reintoar-cerea la un modernism pretentios si desuet) sau au tacut ori s-au orientat catre alte genuri literare. Ca si in cazul saize-cistilor, care nu si-au putut depasi formula in anii '70, se pot numara pe degetele unei miini optzecistii care au ramas macar egali cu sine ca poeti dupa 1985.
POEZIA OPTZECISTA

387 tnainte de a discuta varianta ,,hard" a postmodernismului nilor '80, marginal! in cadrul formulei optzeciste, dar cu un iitor neasteptat, sa amintim doar, in citeva rinduri, celelalte directii mari optzeciste. Prima s-a dezvoltat tot in cadrul Cenaclului de luni", ca un fel de reactie a poetilor valului al doilea fata de imperialismul formulei centrale, ample, aglu-tinante si holistice. Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter sau Petru Romosan (un discipol, via Mazilescu, al lui Kavafis) scriu poeme scurte, concentrate, autoreferentiale, asemenea unor hieroglife indescifrabile. Lefter, care s-a ilustrat mai tirziu exclusiv ca un remarcabil critic literar, a participat, de fapt, la intreaga viata artistica a generatiei, fiind prezent in toate punctele-cheie ale acesteia: In Cinci, in Desant '83 (unde a publicat proza), ca si in romanul colectiv al proza-torilor de la ,Junimea", ramas inedit, Aiitobuzul de Insurafei. Poemele sale din singurul volum de yersuri publicat pina azi, Globul de cristal, ilustreaza directia minimalista (de factura tardo-moderna) a generatiei:
,,Eu cu degetul aratator lipit pe acest glob umblu prin lume (picioarele: pe pammt; capul: in nori). Globul straluceste la anumite intervale. In acelasi timp inauntrul globului densitatea creste prin acumulare si trecmd prin pielea subtire de pe buricul aratatorului se revarsa in vasele mele sangvine de unde la buze si ochi. (Aceasta nu e o lectie de anatomie.)"15

Acelasi intelectualism senzual, inca si mai marcat de tex-ca experienta a modernismului ,,trecut din copt" si
Ion Bogdan Lefter, Globul de cristal, Editura Albatros, Bucuresti, 1983, p. 59

388
POSTMODERNISMUL ROMANESC

rasfrint asupra sa insusi, il intilnim si in poemele lui Bogdan Ghiu, unul dintre spiritele cele mai lucide ale grupului ,,lu-nedist". Actul scriiturii a fost si este unicul subiect al acestui avizat cititor al poststructuralistilor francezi. Dragostea, exis-tenta, insasi ratiunea de a fi sint, pentru Ghiu, simple

functii ale scriiturii. Unicul animal interesant ramine, pentru acest biolog al cuvintelor, poemul:
,,In timp ce scriu, de cealalta parte a paginii (pe verso) esti tu. Te ascunzi si foaia te ascunde. Scriind, te (pre)simt, iti simt trupul tremurator, inegal, nemiscat, una cu pamintul. Te pipai. Ma impiedici sa scriu corect, frumos. De ce stai sub foaia mea de hir-tie, dincolo de ea ? lesi afara, vino deasupra, linga mine, in locul meu! Imi sustii foaia de hirtie. Contactul nostru e chiar aceasta foaie de hirtie. Textul pe care il scriu se datoreaza (mai ales) reliefului trupului tau."16

Minimalismul poetic nu a avut nici o consecinta asupra evolutiei poeziei m deceniile urmatoare, dar este un ingredient de finete in formula poeziei optzeciste, careia ii confera o dimensiune de intelectualitate adevarata. Intregul curent al poeziei tinere pare insa a fi fost, inca de la inceput si tot mai pronuntat, antiintelectualist, ca o reactie de oboseala si neincredere fata de modernismul agonic al anilor '70. tn mod curios, dupa 1989 minimalismul va deveni un curent major in proza. Mai important! prin dimensiunile ei in provincie, dar mai ales prin faptul ca a produs doi-trei dintre cei mai va-lorosi poeti ai anilor '80 este dimensiunea neoexpresio-nistd a generatiei. Este singura zona poetica in care mai persista, manifeste si afirmate ca atare, ,,marile teme" ale moderm'tatii: moartea, nebunia, suferinta, Poezia cu majus-cula, discreditate de mult in intreaga poezie a lumii. Mistica
16

,,Legatura dintre noi", in Bogdan Ghiu, Manualul autorului, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989, p. 9.

POEZIA OPTZECISTA 389

ooeziei ca instrument de mintuire, gravitatea rostirii, violenta bolovanoasa" a expresiei si-au avut momentul culminant 'n anii '70, in versurile unor poeti ca Angela Marinescu, Ion (care are insa si o latura ludica, mai putin incrmcenata), Virgil Mazilescu sau Daniel Turcea, si s-au demodat rapid in deceniul noua. Poetii optzecisti care au adoptat acest stil sint, in general, cei la care informatia asupra modifi-carii poeticilor contemporane a ajuns mai tirziu. Ei reprezinta, indiferent de valoarea lor individuala, o insula ,,reactionara" in interiorul poeziei tinere. Pericolul principal pe care aceasta modalitate poetica il prilejuieste in aprecierea critica a poeziei este ,,acapararea" profunzimii si, a mizei existentiale in detrimentul poetilor curentului prihcipal, care ar fi doar ,,buni tehnicieni". Nenumarati critici din provincie dar si citiva bucuresteni fac aceasta distinctie ,,revansarda", opunind poetii ,,zgomotosi" ai ,,Cenaclului de luni", simpli prestidigitatori ai limbajului, ajunsi la notorietate pe valul unei reclame desantate, ,,adevaratilor poeti" ai dramelor existentiale, care traiesc departe de agitatia frivola a lumii de azi. Distinctia este primitiva si implica multa frustrare si mult resentiment. In realitate, conservatorismul poetic al expresionistilor este o formula lirica depasita, in ciuda prestigiului de care se bucura inca. Cum insa valoarea poetica nu este intotdeauna legata de noutatea formulei Eminescu era, in definitiv, ,,nepotul" romanticilor germani, a caror formula o folosea dupa mai bine de cincizeci de ani de cind ea se stinsese in Europa , citiva poeti ai anilor '80 s-au pu-tut face remarcati in directia neoexpresionista. Ion Muresan, Liviu loan Stoiciu, Mariana Marin si Nichita Danilov sint nurnele cele mai cunoscute. Trebuie de fapt aratat de la m-ceput ca formula lor s-a lasat puternic contaminata de poeica optzecista clasica a ,,Cenaclului de luni", ceea ce a dus 0 ..postmodernizare" de suprafata a poemelor, cu efecte e lr pnie si sarcasm greu de gasit la predecesorii din anii 70. 'a "ndul lor, poetii ,,lunedisti" s-au straduit sa egaleze in 390
POSTMODERNISMUL ROMANESC

profunzime poemele directiei expresioniste, adaugind neas-teptate accente grave chiar si textelor celor mai jucause. In cele din urma, cu nuante spre marginea acuta sau spre cea grava a spectrului poetic, idealul atitudinii optzeciste ramme tragicomicul, categoric estetica definitorie pentru postmodernism (ca si pentru antirenasterev', manierism, baroc etc.) prin carnavalescul, spectacuIarul si ambiguitatea subiacente. Gel mai original dintre poetii acestei directii este, probabil, Liviu loan Stoiciu. Mai in virsta decit cei mai multi optze-cisti, Stoiciu nu seamana nici ca formula cu acestia. Orice constelatie poetica a anilor '80 am lua in discutie, el pare un ,,ratacit" in cadrul ei. In cele din urma, daca vrem sa aproxi-mam neaparat formula sa poetica, am spune ca ea nu seamana cu nimic mai mult decit cu expresionismul rural, mitologi-zant si arhaizant al lui Ion Gheorghe din Cavalerul true sau al lui Sorescu din La Lilted. Il deosebesc totusi de acestia tendintele biografiste din Lafanion, volumul sau de debut, desi si acolo amanuntele unei copilarn printre sine de cale ferata sint aproape sufocate de o

mitologie clasica naiva, ca din Legendele Olimpului. Latura expresionista a poeziei lui, discreta in primul volum, se accentueaza pe parcurs. Cartea sa reprezentativa ramine Inima de raze, in care lumea apare grotesca, vopsita tipator, o lume de bilci plina de obiecte kitsch ce mai pastreaza insa o teribila legatura cu vechi idoli locali. Discursul este epileptoid, aglutinant, ,,a story/ Told by an idiot, full of sound and fury...", lipsit de forma si structura, dar in care, din noroiul originar, ies uneori imagini puternice si memorabile: ,,dira aceasta de singe dusa pina
la maxim va raci, fericidlor, nisipul sa il puteti traversa, feriti, cu
17 18

Vezi Eugenic Battisti, Antirenasterea., Editura Meridiane, Bucuresti, 1982. Editura Albatros, Bucuresti, 1982.

POEZIA OPTZECISTA 391 parfumurile voastre de mosc in basic! ermetice, inchise in vase, fluviu urmarit de o fiara: in frunte, eu siroind, purtind hainele luate de pe cadavre, ale celor de dinaintea mea, chircit, cu brizbrizuri in directia ochilor: mereu un fetus, de om ingimfat, buzat, in recipient plin cu gelatina: ce pustiu... tu: stai, iubita, stai aburita la o caramida (pusa pe foe si 'stropita cu picaturi alterate), cu fata buhaitajsi te calcinezi...si galeria (nenorociti de fabricanti de ghirlande) iti mai proslaveste trupul obosit[...]"19

Ion Muresan a imprumutat si el de la poetica optzecista forma ampla a poemului, suficient de la'rga si de retorica pentru a putea adaposti un suflu profetic. Imagini viscerale, socante, sordide sint minuite cu brutalitate intr-un spatiu care pastreaza mult din ceremonialul modernist al poeziei blagiene sau bacoviene, cu accente certe de lirism conceptual nichitastanescian:
Poezia mentine echilibrul intre ratiune si corp. jtau cu ochii lipiti de zid. Putin mai mult de m-as iubi scotindumi ochii m-as prinde cu orbitele goale ca si cu doua ventuze de perete.
Liviu loan Stoiciu, Inima de raze, p. 41.

392
POSTMODERNISMUL ROMANESC Atunci ai spune: firea contemplativa e ca o usa dubla intre doua incaperi. Si ai chicoti asemeni femeilor frumoase, care ori de cite ori li se implineste o previziune fac cite o criza de maturitate. lata, cele ce au fost colcaite de semnificatii. Nu mai departe la 17 ani am avut ideea unui poem: statuia poetului sculptata intr-o stinca de piine, spinzurata cu un streang de poarta unei fabrici; indragostitii scrijelesc cu briceagul pe pieptul poetului, de exemplu: CHITA + MONY = IUBIRE; Mai tirziu: vad lumini printre aburii miinilor Mai tirziu: urmaresc cu degetul un bob de piper intr-un pahar cu vin. Apoi intr-o iarna sosesti tu si ai aceste cuvinte pentru mine: Noi trecern dintr-un an intr-altul ca dintr-o camera intr-alta, astfel imbatrinim.
20

Ma plimb prin oras cu pinze de paianjen in gura." Nici in cazul sau, nici in eel al lui Stoiciu sau al Marianei Marin (a carei poezie, cindva admirata, era o combinatie ciudata de Florin Iaru si Ion Muresan) si nici in eel al neo-romanticului Nichita Danilov nu poate fi vorba de o atitu-dine postmodern! in poezie, nici macar in acel mod mai curind metaforic in

care se spunea cindva ca traditionalism interbelici erau mai degraba ,,modernisti cu subiect rural". Postmoderne sint aici citeva procedee de suprafata: modul de a construi poeme lungi din fragmente aparent aleatorii tehnica mai curind eliotiana , contracararea notelor prea grave cu acute (auto)ironice etc. Biografismul, complet absent la Muresan, este, cum am vazut, unul inselator la Stoiciu.
20

Ion Muresan, ,,Izgonirea din poezie", in Alexandria Musina, Antoloff* poeziei Generatiei '80, Editura Vlasie, Pitesti, 1993, p. 173.

POE2IA OPTZECISTA 393

Acestei zone a optzecismului, in ciuda faptului ca a dat citiva oeti foarte buni, i se poate reprosa ca duce mai departe mo-llelul cultural al poetului damnat, boem, ,,genialoid", Intot-deauna predispus la discursuri oraculare, la ruinarea propriei vieti si a celor din jur, in numele ,,genialitatii" careia trebuie sa i'se irte oflce exces. Este modelul generatiei saizeciste, lutul din care se construiesc statuile in lumea noastra pro-vinciala. Una dintre misiunile implicite ale optzecismului a fost tocmai impunerea unui nou model, al poetului cu spirit critic si cu simtul relativitatii valorilor, compatibil cu o lume pluralista si liberala, in schimbare permanenta. Din pacate, calitatea intelectuala si umana a multora dintre autorii grupului nu a fost cea asteptata si unii au cazut victima modelului precedent, mai comod si mai consolator. Asa incit nu constituie in nici un fel o surpriza faptul ca nu optzecismul esential (desi poetul eel mai cunoscut al noilor grupuri, Cristian Popescu, a fost, structural, foarte apropiat de ,,lunedisti", ca si Daniel Banulescu saujudith Meszaros), nici neoexpresionismul provinciei nu au avut consecintele cele mai spectaculoase pentru evolutia poeziei de dupa 1989, ci una dintre poeticile ,,marginale" din anii '80, pe care o pu-tem numi ,,biografista", ,,prozaista" sau, cu un cuvint creat de Frank O'Hara, ,,personista". Este directia initiata la noi de Mircea Ivanescu, sub directa influenta americana, si urmata de foarte putini poeti ai anilor '70, intre care Petre Stoica si Constantin Abaluta. Succesul enorm al acestei for-mule in poezia tinara de azi se poate explica prin nevoia acesteia de spontaneitate si directete, prin oralitatea poe-mului, care-1 face mai asemanator mesajelor mediatice, prin oboseala mijloacelor poetice sofisticate si a marilor teme metafizice, existentiale, culturale etc. Poemul biografist este spontan si aleatoriu, ,,a meditation in an estate of emer-;ency", dupa expresia aceluiasi O'Hara. Cum am. vazut, o endmta spre prozaism, stil ,,plebeu" si exprimare colocviala a, de altfel, ca ingredient si in formula optzecista clasica,
394

POSTMODERNISMUL ROMANESC

dar acolo ea se combina cu o mare desfasurare de resurse poetice de alta natura. Formula biografista pura trebuie cau-tata printre marginalii generatiei '80. Unul dintre ei este Romulus Bucur, poet prezent in volu-rnul colectiv Cinci, care grupeaza autori mai curind ,,centri-rugi fata de optzecismul standard. Entuziasmul lui Romulus Bucur fata de poezia (post)moderna americana este total si neascuns. Cele mai evidente procedee stilistice si de punere in pagina specifice unor e.e.cummings, William Carlos Williams, Wallace Stevens etc., precum si reflexe ale lyrics-urilor mu-zicn rock sau orientalismele beatnicilor sint prezente si la poetul aradean, care se foloseste de ele cu naturalete in pro-prnle sale scopuri. Textele lui sint simplitatea insasi si inexpresrvitatea intruchipata, asa incit au calitatile aerului in care se poate respira:
,,decit sa scrii poezii mai bine ai face o Munca Folositoare sa repari ceva pe linga casa de pilda binemteles nimeni nu indrazneste sa mi-o zica dar li se citeste pe mutra asa ca din cind in cind le dau si lor satisfactie in aceasta duminica i-am dat de capat unei broaste blocate am demontat-o am mdreptat ceva la ea am uns-o cautind dupa o scula POEZIA OPTZECISTA 395 mi-am amintit ca si bunicul fusese lacatus toata viata f.-.]"21

O influenta neasteptat de mare asupra poeziei optzeciste si mai ales postoptzeciste a avut-o antologia Vint potrivit pina la tare22, aparuta in 1982 si reunind versurile a zece tineri poeti germani din Romania. Dezvoltarea lor a avut loc inainte de experienta optzecista, intr-un mediu cultural, fireste,

german, considerabil mai avansat ca teorie si prac-tica literara decit eel romanesc. Modelul eel mai des citat (alaturi de altele ca Rudolf Dieter Brinkmann, Peter Handke, Gunther Kunert, Volker Braun dar si americanul Frank O'Hara23, care va deveni si in cazul poetilor romani un adevarat spirit tutelar, mai ales dupa 1989) este eel al poeziei directe si cu preocupare pentru social a lui Bertolt Brecht. Antologia poetilor germani trebuie eonsiderata la fel de im-portanta pentru poezia anilor '8&ca. si Aer cu diamante sau Cind. Ea a constituit un soc fa vremea ei pentru poetii romani si a facut imediat foarte populare in mediile poeziei tinere citeva nume: Richard Wagner, Franz Hodjak, Rolf Bossert, William Totok, Johann Lippet, ca si pe eel al poetei Anemone Latzina. Influenta lor, la inceput minima caci optzecistii nu erau inca pregatiti sa accepte altfel de poezie decit multicolorul lor melanj ,,beatlesian" , a crescut cu timpul, determinind o serioasa meditatie a citorva poeti romani asupra valabilitatii artei lor. Poezia germanilor era seaca, in alb-negru, perfect prozaica, marcata de o puternica nota biografista. Biografie. Un model de Johann Lippet este, le exemplu, relatarea sobra a povestii familiei autorului,
Romulus Bucur, Literatura, viata, Editura Cartea Romaneasca, -"cures
1985, p. 26. ^ Editura Kriterion, Bucuresti. "ezi postfata volumului, semnata de Peter Motzan.

396

POSTMODERNISMUL ROMANESC

expresiva nu atit prin putinele procedee artistice folosite (decupaj, punere in pagina etc.), cit prin faptele relatate. Exista aici, pe linga oralitate, discurs narativ si prozaism, o anumita tendinta minimalista, specifica tuturor tinerilor poeti germani: un anume laconism, o aversiune pentru ,,mesaj" si ,,efecte", un realism brut si, de multe ori, inten-tionat inexpresiv:
eu, johann lippet, ma, trag doar indirect din banal, maica-mea m-a adus pe lume in austria, unde ea insasi venise din uniunea sovietica si mtrebarea cum si de ce mi-o voipune inca multavreme. peretele fals in dosul caruia o virise maica-sa vitrega o strimtora tot mai mult a rezistat doar saptesprezece zile atitia ani ompovarau in acea camara de alimente si-i era frica de singuratate de autoritati si de soldati cu un cufar intr-o mina si o perna sub brat a pornit la drum si ea care nu fusese nici macar o data cu trenul incepu sa urasca toate calatoriile dupa primul popas mai ca lumea mincarea i se stricase si ea care nu se tirguise vreodata si nici nu se tocmise pentru simbrie de la cincisprezece ani cind isi incepuse cariera de fata in casa la medicul si farmacistul din sat a inceput sa se tirguiasca

IB
POEZIA OPTZECISTA sa-si vinda perna pentru un codru de piine."24

397 Si Richard Wagner scrie Insemnari in cronica familiei, dar intr-un spirit diferit, uneori pronuntat eticist, alteori ex-presionist-abstract, oricum mult mai putin inocent decit Lippet. Spiritul indecis, pierdut in dileme de nerezolvat, al lui O'Hara e prezent si in textele poetului german, dezlinate si inteligente, concrete si meditative, ginduri a caror sponta-neitate n-o mai mgradeste nimic. Efectul de autenticitate al meditatiilor lui Wagner este remarcabil, mai cu seama ca, fapt specific poetilor din antologie, textele ,,prind" adesea fragmente din oroarea cotidiana a totalitarismului comunist:
,,Astept in strada pe-o vreme inchisa, ploioasa autobuzul. Apoi, dintr-o data intersectia e pustie. Deasupra pietii se aud megafoane. Se agita nervoase doua uniforme: nu traversal! I^Rugam nu traversati! Ziua inchisa, ploaia e cuminte de tot. Pe partea cealalta autobuzul si eu aici si dupa un timp tree ca fulgerul, cu lumini albastre in masinile lor mondiale demareclasa, ca fulgerul tree, si timp de citeva clipe ii poti atinge cu privirea. Imi vine autobuzul, zi inchisa, ploioasa, stopurile-si schimba cu repeziciune culorile, oamenii atirna muti in transportuncomun. Poezia de fata e pentru Miriam Makeba Miriam, ia loc aici. Despre apartheid se mai poate vorbi. Pe-o ilustrata de la difuzarea presei Angela. Citeva clipe plutesc trans
V

W potrivitpina la tare, p. 51.

398 POSTMODERNISMUL versal in aer. In imaginile acestei toamne. La cit se vinde nedumenrea, mtreaba unul, un tip pe puncte tinind de deceniu. Chipuri a la George Grosz, o dupa-amiaza din cuvinte repezite. Si sentimentul acela: sa te ridici sa pleci."25

Mai apropiat in spirit de Dinescu si de optzecisti este Franz Hodjak, care nu are insa culoarea si exuberanta imagis-tica a primilor. Un anumit gust pentru experimentul artistic il au insa in comun. Hodjak se confeseaza mai putin decit ceilalti tineri poeti germani si mizeaza mai putin pe spontaneitate. El e mai degraba inclinat catre obiecte poetice ready-made, in spirit pop-art, cum este mult

citata Salata orientals,:


,,intrucit nu exista reteta stricta se vor lua de la caz la caz cartofi roz sau din cei fainosi fierti bine de tot si taiati in felii subtiri potrivite sau groase dar asta nu conteaza intrucit nu esti pus sub supraveghere peste care se taie sau se dau pe razatoare doua cepe dulci oua rascoapte sau mai moi proaspete inca ceva verdeata se amesteca totul cu maioneza sau smintina sau si cu si cu asta ramine o problema interna a fiecarui vas de bucatarie"26 etc. \

Textele sint elaborate, uneori prea vizibil, ca niste mici ju-carii de hirtie, unde ,,mesajul" e, de fapt, mai mereu subor-donat dexteritatii poetice. Din acest punct de vedere Franz Hodjak e mai curind un neoavangardist, desi oralitatea degajata a poemelor chiar si a celor mai obiective le da o ,,fata" postmoderna: ,,libertatea care ne asigura zilnic
Ibid., p. 108. 26 Ibid., p. 22.
399

o anumita deschidere este la fel de mare ca deschiderea pe care zilnic o asiguram libertatii."27

Spre deosebire de optzecisti, tinerii poeti germani apar-tinind, ca virsta, mai curind generatiei precedente au fost, si in poezie, si in viata, angajati social si politic. Multi dintre ei au suferit si consecintele opozitiei fatise la regimul politic al Romaniei anilor '70 si '80. Conexiunea lor, prin limba si cultura germana, cu lumea libera i-a maturizat mai repede si i-a inzestrat cu o constiinta civica pe care optzecistii, obse-dati de imanenta literaturii si de libertatea interioara a artis-tului pur, nu au avuto decit intr-o forma^implicita, latenta, suficienta doar ca sa-i impiedice sa fac^mari) compromi-suri. Acest militantism social-politicy^umulat cu o viziune avansata asupra poeziei, face ca astSzi poezia lor sa fie inca proaspata si sa serveasca de model atit numeroaselor gru-puri ,;nouazeciste", cit si celor mai tineri poeti de azi. Din pacate pentru cultura romana, aproape toti poetii germani au parasit tara in anii '80, continuindu-si (in cazul multora cu succes) activitatea poetica in Germania reunificata. Poezia optzecista a fost vedeta incontestabila a artei anilor '80 in Romania, fiind miscarea cea mai constienta de sine si cea mai coerenta estetic a momentului. Ideea exis-tentei unei generatii a artei tinere (multi pictori, muzicieni, oameni de teatru etc. s-au declarat mai apoi, cu diverse azn, ,,optzecisti") i se datoreaza in mare masura, asa n i se datoreaza si comportamentul sociocultural, re-exele ideologice si de politica literara ale majoritatii grunlor care i-au urmat, indiferent daca ele s-au manifestat
^7 p. 18. 400 POSTMODERNISMUL ROMANESC

ca aliati sau ca adversari. Poetii si prozatorii optzecisti au fost si redutabili teoreticieni literari, capabili sa reflecteze inte-ligent si matur la sensul operei lor. Multi sint astazi univer-sitari cu o reputatie stabilita si in lumea academica. Pornind la drum cu aceste calitati pe care putini dintre predecesorii lor le-au avut, avind in plus sansa de a-si fi facut studiile intr-o perioada de deschidere culturala, ca si pe aceea ca schim-barea de regim politic i-a prins inca tmeri, optzecistii au toate atuunle necesare pentru ca in citiva am sa devma ,,cla-sicii" contemporaneitatii. Cit timp acest lucru nu inseamna ,,clasicizare", oficializare si satisfacerea orgoliilor personale, faptul este normal si bine venit. Dar inchistarea in optze-cism, mitizarea acestui grup literar (de altfel atit de viu si de divers), folosirea sa ca ambarcatiune de salvare pentru ne-numarati autori fara nume, afilierea fortata a tuturor scrii-torilor mai tineri la ,,miscare" intr-un cuvint dogmatismul optzecist in curs de constituire nu vor putea decit sa de-formeze spiritul tineresc si anticonventional al optzecismu-lui adevarat. Marea valoare teoretica a poeziei optzeciste consta in descoperirea postmodernismului ca lume artistica relevanta si centrala, ceea ce a echivalat cu deschiderea unui continent estetic, explorat doar sporadic pina atunci si fara constiinta gasirii unei lumi noi. Fara aceasta revelatie, intelegerea mo-

dernitatii (in sens depostmodernitate) literaturii romane de dupa razboi este imposibila. Pattern-ul postmodern este astazi singurul in stare sa genereze imagini alternative coe-rente si credibile ale scrisului romanesc, care sa termine cu ticaitele istorii traditionale. Aceasta nu inseamna insa ca optzecismul este un postmodernism tipic si esential, ci mai curind unul genuin, ezitant, impovarat de traditie. Asa cum s-a vazut, sintagme ca ,,poezia anilor '80", ,,poezia optzecista", ,,optzecism" si .postmodernism" nu se suprapun exact. Destui poeti numiti in vir-tutea virstei si datei debutului ,,optzecisti" nu au, de fapt,
POEZIA OPTZECISTA 401

ci o legatura cupoetica generatiei '80. Altii, evident adepti acestei poetici, nu adera ideologic la setul de reguli com-ortamentale si etice ale grupului, adica la ceea ce s-a numit optzecism". La fel, este cu neputinta sa-i numim pe toti nostmoderni, oricit de convenabil ar fi acest lucru ca poli-tica literara. Dar, la jumatatea anilor '80, dupa ce aproape toti autorii importanti publicasera primele doua-trei carti (aproape in toate cazurile cele mai bune de pina azi), nu critica literara, ci poetii insisi au devenit deodata constienti ca nu practicau, in zonele cele mai inamtate ale operei lor, vreun ultramodernism ,,normal" in logica progresului infinit al artei (logica a modernitatii), ci altfel de poezie, lip-sita de sens in aceasta logica, dar, la rindul ei, ,,normala" pentru lumea noua in care traim. Aplicate post festum la poezia optzecista, criteriile poeticii postmoderne nu pot decit sa decupeze zone mai mult saumai putin ,,curate" de atitudine si tehnica postmoderjia in cadrul unui puzzle complex, de natura mai curind psihedelica. Despre opere cu adevarat postmoderne, la fel de pure ca ale ,,Scolii de la Tir-goviste" sau ca poemele lui Mircea Ivanescu, vom putea vorbi doar dupa 1989, cind noua estetica a devenit cu adevarat centrala si functionala si cind citiva autori, o minori-tate intre optzecisti, au avut curajul sa se desprinda de formula sintetica a grupului si sa paseasca pe noul continent, la concurenta de-acum nu cu vechii camarazi, ci cu Jupii tineri" ai noii poezii, ai noii fictiuni. Dar, din acel moment, scrierile lor nu mai pot fi numite optzeciste.

Proza optzecista
Prozatorii anilor '80 pot avea un ,,aer de familie" cu poetii. Totusi ei sint diferiti de acestia si, in general, au existat putine legaturi intre cele doua grupuri. La ,,Cenaclul de luni", nucleul tinerei generatii, se citea numai sporadic proza, ocazii cu care erau apreciate mai cu seama efectele de oralitate imediata. Atmosfera ,,mondena", stralucitoare, asistenta prea numeroasa, dominarea sa absoluta de catre poeti cu statut de ,,vedete" faceau din acest cenaclu un loc impropriu pentru discutarea prozei, arta cu o importanta la-tura de ,,meserie". Lipseau acolo rabdarea si exercitiul urmaririi constructiilor narative mai complicate. Cu totul aha era atmosfera la cenaclul ,Junimea", condus de criticul Ovid S. Crohmalniceanu, unde siau facut uce-nicia aproape toti prozatorii optzecisti mcepmd de pe la jumatatea anilor '70. Daca pina prin 1977 el nu s-a deosebit prea mult de un cenaclu studentesc obisnuit, ulterior el a devenit tot mai mult un adevarat ,,grup de lucru" format din profesionisti ai scrisului. Studentii propriu-zisi au venit tot mai rar, speriati de nivelul teoretic foarte ridicat al discu-tiilor si, pina la urma, de-a lungul intregului deceniu noua chiar si dupa 1984, cind a fost interzis ,,Cenaclul de luni', si chiar pina dupa 1990, cind au mai avut loc citeva sedinte firave cenaclul .Junimea" a functionat saptamina de saptamina, reunind mereu aceiasi 10-15 autori (si pe aproape nimeni in afara lor) si devenind astfel o adevarata scoala lite-rara, probabil cea mai importanta si mai influenta a vrernu-La jjunimea" se citea si poezie, si chiar teatru, dar marele
PROZA OPTZECISTA 403

i adevaratul interes era pentru proza. Fascinatia prozei era atit de mare, incit nu i-au rezistat nici citiva poeti, deveniti ulterior romancieri de forta. Emulatia dintre prozatorii cena-clului se deosebea radical de concurenta sufocanta din cenaclul condus de Nicolae Manolescu. La .Junimea" legaturile de prietenie si respectul profesional erau mai adinci si mai adevarate. In general, seriozitatea discutiilor, care mergeau pina la detalii tehnice aproape impalpabile, rabdarea nevero-simila cu care erau ascultate texte ce puteau dura si cite o ora intreaga si mai ales sistemul de ,,roluri" la care participau membrii cenaclului echivalentul mai modest al sistemului de ,,vedete" lunediste au facut din frecventarea sa o expe-rienta extraordinara pentru fiecare dintre ei1. Solidaritatea
s
1

Cenaclurile studentesti, ca nuclee underground de societate civila, au fost, in anii '80, cele mai deschise si mai liberale institutii culturale romanesti. Daca ..fenomenul Noica" si miscarea spirituala din jurul sau (contemporana cu aventura optzecista) au fos,r cu adevarat tentative de

gindire filozofica libera si au inclus un proieet ambitios de ..regenerare" culturala a lumii romanesti, nu e mai putiri adevarat ca, pe de-o pane, gmdirea noichista nu se revendica nicidectim de la sursele democratiei si ale liberalismului european, ci mai.curind continua linia nationalismului autohton, iar pe de aha parte.ea este prea ocupata cu descrierea ,,maladiilor" lumii de azi pentru a o putea Intelege cu adevarat. Asa incit e greu de spus, astazi, daca miscarea ..paltiniseana" a fost cu adevarat benigna pentru cultura romana, in ciuda ..disidentei" sale fata de dogmele comumste. Foarte semnificativ e mai ales faptul ca, desi i-au pastrat mereu o profunda afectiune, discipolii sai au fost siliti sa se delimiteze de o buna parte din ideile maestrului, aflate in vadit conflict cu ideologia lumii libere contemporane. Dimpotriva, ..Cenaclul de luni", ca si .Junimea" au fost devarate scoli ale democratiei, tolerantei si libertatii de gindire. Aici -nzura nu a existat niciodata, si spiritul liberal a fost la fel de firesc si de rvazrv ca si aerul respirat de participant!. O intreaga generatie de scriitori *rost educata in acest spirit de catre mentorii ei, Nicolae Manolescu si Crohmalniceanu (la care se adauga Eugen Simion, Mircea Martin, n Manolescu, Ion Pop, Marian Papahagi si aid oameni de aceeasi cali- .' generozitate intelectuala care au condus in acea vreme cenacluri si uterare). Rolul lor in formarea tinerilor autori ca spirite libere, pre14 intre intr-o lume libera este inestimabil.

404

POSTMODERNISMUL ROMANESC

tinerilor prozatori s-a manifestat scriptural si editorial tot prin ,,opere colective" trasatura specifica noii generatii mult imitata ulterior. Am vorbit deja de romanul colectiv Autobuzul de Insuratei, ramas inca netiparit, la scrierea ca-ruia au participat aproape toti membrii ,Junimii". ,,Manifes-tul" noilor prozatori a fost insa cunoscutul volum colectiv de proza scurta Desant '83, care, alaturi de Aer cu diamante si Cinci, defineste o noua atitudine artistica si un nou mod de a mtra in arena literara. Comando, pluton, desant (termeni cu care au fost definiti sau cu care s-au autodefinit poetii optzecisti) sint termeni militari care arata disciplina, solida-ritate si agresivitate, fapt care i-a iritat pe multi la vremea lor. Aparenta de bloc unitar a noilor autori ce se revendicau de la o poetica mai mult sau mai putin comuna a derutat cri-tica neatenta sau rauvoitoare, asa incit si azi se mai vorbeste uneori despre generatia '80 ca despre un grup interesant, omogen, dar fara personalitati. In realitate, la fel ca poetii, nici prozatorii optzecisti nu ur-meaza o singura directie, ci sint diversi si versatili, ,,umplind" spatiul poeticilor contemporane de la proza aproape ,,tradi-tionalista" pina la cele mai avansate experience avangardiste, onirice si postmoderne. Sint, in general, cunoscute optiunile de poetica a prozei (devenite, ca si In cazul poeziei optze-ciste, embleme nu lipsite de o anume simplificare) care-i deosebesc de la prima vedere pe tinerii prozatori de scrii-torii generatiei precedente. Ele sint sintetizate de Ovid S. Crohmalniceanu in prefata Desant-ului si reluate apoi de critica literal sau mai nuantat: ,,Obiectul predilect al atentiei lor este realitatea cotidiana actuala. In acest sens, obsedantul deceniu inceteaza sa-i mai obsedeze. In schimb, sint un ter-mometru foarte sensibil la starile de spirit prezente si pro-due o literatura scoasa din experienta nemijlocita a conditiilor vietii zilnice [...] Ceva... se petrece si acum pe o scara rnai larga, in aceste proze, iarasi scurte. Sintem martoni unei ade^ varate resuscitari a genului care vegeta de la o vreme, sp initiativelor celor mai curajoase apartinind romanului
PROZA OPTZECISTA
405

mare, acesti tineri prozatori se disting printr-o dezin-Inira simptomatica in referirea la mecanismele perfecte sau jfectuoase care compun dinamica social! Atentia lor trece , ja fundal spre individ, urmareste nu problemele generale, ' blestematele dileme personale [...]. Senzatia pentru cititor ste a unui spor considerabil de autentidtate. [...] Factura aratiunilor comunica de asemenea o impresie puternica de 'nedit. Acesti tineri sint marcati de experientele mai noi ale prozei. [..] Relativizarea figurilor si situatiilor, intoarcerea autorului asupra lui insusi chiar in timpul redactarii textului, denuntarea naturii iluzorii a activitatii imaginative, prezen-tarea multitudinii solutiilor posibile cind e vorba de transformat realitatea in fictiune nu ramln niciodat! gratuite, au mereu un rol precis, confera faptului banal o semnificatie superioara social-morala, introduc o distanta ironica, menita sa previna concluziile simpliste sau sa ruineze anumite mito-logii literare. Umorul intelectual, nelipsit nici el aproape de nicaieri, este un indice al inteligentei treze. [...] Functionala e si preferinta pentru fragment. [...] Un sector restrms apar-tine, totusi, experimentului pur/, textualizarii pro-priu-zise, fiindca spiritul
ur

prozei tinere este sa lucreze, in general, cu cartile pe fata, iar o ochire in laboratorul scrisului n-are de ce sa strice, dimpotriva."2 Aceste rinduri sint o sin-teza onesta a ceea ce nu poate fi, de fapt, sintetizat. O anu-mita incompatibilitate intre unele trasaturi scoase in evidenta de critic este evidenta. Inca de la inceput citeva fisuri impor-tante de ideologic si practica literara au existat intre diver-sele tendinte ale prozei desantiste. Sa privim mai indeaproape micul tablou sinoptic schitat de Ov. Crohmalniceanu. nrna trasatura distinctiva a noii proze este preferinta autonlor pentru proza scurta. Opozitia cu specia dominant! ln e ( )c P j a a romanului nu este numai una de teorie literara, ci I ales una ideologica: la fel ca poetii congeneri, prozatorii m r optzeci si-au definit identitatea mai ales prin opozitie
----

Des

<" '83, pp. 5-7.

406
POSTMODERNISMUL ROMANESC

fata de autoru anterior!. Ca este asa o arata faptul ca, ime-diat ce individualitatea grupului nu a mai lasat loc dubiilor, adica dupa 1985, prozatorii tineri au trecut si ei la roman, abia in acel moment aparind, de fapt, adevarata miza teo-retica a grupului. Caci, privind lucrurile strict teoretic, nu distanta intre proza scurta si roman defineste eel mai bine schimbarea de poetica narativa din anii '80, ci distanta dintre doua tipun de roman: eel modernist al obsedantului de-ceniu si eel postmodern. Pina sa ajungem la aceasta dis-tmctie sa urmarim insa consecintele optiunii, generale si imediat vizibile, ale desantistilor pent.ru proza scurta. Nu voi extinde acum asupra intregii literaturi romane mecanismul alternantei dintre proza scurta si roman. Ajunge asocierea clasica grotesc de simplista de altfel a prozei scurte cu scriitura ,,artista" (de la romantismul aristocratic al pasop-tistilor si mai ales al postpasoptistilor la simbolism si de la avangarda la textualism si minimalism), iar a romanului cu energia ,,bolovanoasa", incolora stilistic. Dupa razboi insa, alternanta lor depaseste cu mult simpla relevanta literara. Romanul, acum, tinde sa fie establishment, pe cind proza scurta capata tot mai mult semnificatia/roWez. Anii '50 sint anii romanului dogmatic, fresca globala in care toate clasele si ,,paturile" sociale trebuiau reprezentate ,,corect" asa cum erau descrise in sociologia marxistleninista , iar lupta de clasa trebuia sa se desfasoare fara echivoc intre elemen-tele ,,sanatoase" si ,,reactionari". Romanul devenea astfel aproape un document de partid si in orice caz un important mijloc de propaganda. El era indiscutabil cu simple mijloace de critica literara. De aceea, la inceputul anilor '60, fronda scriitorilor tineri contra dogmatismului ia forma refuzului de a mai scrie roman, specie periculoasa si compromisa, caci oglindirea globala a societatii nu se putea face in acel moment cu mijloace artistice oneste. lesirea din aceasta dilema ideologica s-a facut prin subterfugiul prozei scurte, care,; avind in vedere volumul redus, nu mai putea avea pretentia exhaustivitatii oglindirii sociale, marginindu-se la prezentarea
PROZA OPTZECISTA
407

or cazuri individuale. T. Mazilu, Nicolae Velea, Fanus Neagu, Radu Cosasu, C. Toiu si aproape toti ceilalti proza-tori ai aceleiasi generatii au scris povestiri si nuvele in care oersonajul provenea din vechiul stereotip al deceniului precedent, taranul mijlocas, vazut ca un ,,ezitant", un ,,sucit", deci un individ care, intre anumite limite, putea avea liber-tate interioara, psihologie proprie si o anume independenta sociala. Aceasta libertate si-au luat-o si prozatorii insisi, care, treptat, au depasit realismul socialist catre o proza mai moderna. Anii '70 au fost iarasi ani ai romanului, si din nou romanul a functional ca ,,parte din sistem", ca establishment. De data aceasta mai putin vizibil si mai sofisticat. Noul roman, numit curind ,,romanul politic" sau ,,romanul obsedantului deceniu" prelua de la proza scurta precedenta noul ,,look" modernist (influentele nu mjti erau, de-acum, Solohov sau'Gorki, ci Joyce, Faulkner, Hemingway, Camus, Marquez etc.), dar esential urmareau acelasi ideal de reflee-tare macrpsociala si macroistorica a unei lumi ca si romanul dogmatic. Nu mai era insa o lurn^ contemporana, ci una de-calata cu un deceniu. Noii pro/atori spun, cu un remarcabil succes de critica si de public, povestea anilor '50, criticind, in general, in termeni duri, ,,greselile" comise atunci de dog-maticii stalinisti. Euforia publicului, care vedea spuse pentru prima data (uneori cu adevarat curaj, ca in cazul lui Preda din volumul al doilea al Morometilor) adevaruri interzise pina atunci, a camuflat multa vreme un fapt care astazi este mult prea evident: curajul romancierilor momentului era, de cele mai multe ori, unul ,,cu voie de la politic": condam-narea abuzurilor echipei Dej fusese facuta
n

oficial de noua conducere a tarii de dupa 1965. Scriitorii erau, prin urmare, din nou ,,pe linie", ceea ce deforma evident perspectiva lor, din pretentiosul punct de vedere al analistului politic impro-vizat. In ciuda evidentei nedreptatilor si atrocitatilor descrise, \ C1uda unei, citeodata, perspicace analize a mecanismului raului si al puterii ca in unele romane ale lui Ivasiuc , peste tot o inhibitie a generalizarii: raul e considerat nu
408

POSTMODERNISMUL ROMANESC

inerent sistemului, ci accidental, tinind de o etapa de pionie-rat si datorat nemtelegerii corecte a doctrinei comuniste de catre unii din cei ce o aplicasera in trecut. Asa incit, pina la urma, citind multe dintre aceste romane, ai senzatia stinje-nitoare ca ele exprima o aderenta esentiala la ,,adevaratul" comunism. Din aceste motive, o noua fronda devine din nou necesara, si tinerii scrnton optzecisti recurg, deloc surprinzator, la vechiul mecanism al opozitiei proza scurta (= revolta) vs. roman (= conformism ideologic). Aceasta op-tiune este insa, de data aceasta, departe de a avea numai o semnificatie ideologica. Noua proza trebuie sa fie proza scurta si din alte ratiuni. Una dintre ele tine de o noua refe-rentialitate, care abandoneaza macrostructurile sociale si macroistoria in favoarea investigarii mediilor marginale (noile lumi aparute datorita ingineriei sociale comuniste: lumea navetistilor, a ghetourilor ,,muncitoresti", a caminelor de ne-familisti, a studentimii locuind in conditii mizere, a cozilor interminabile din fata magazinelor, a profesorilor si medi-cilor stagiari etc.) si a vietii cotidiene intr-o Romanic absolut contemporana. Acest nou realism, al sordidului, al cenusiului, dar si al unui anumit gen de pitoresc kitsch, mergind uneori pina la un hiperrealism halucinant, este foarte greu de sus-tinut pe spatii mari. Schita, nuvela, povestirea scurta, fuzio-nate intr-o entitate minimala ce nu se poate numi decit text, reprezinta forma ideala pe care, instinctiv, proza optzecista si-a ales-o pentru o sinteza optima intre ideologia, socio-logia si literaritatea textului. Un microrealism textual, opus ideologic valorilor comuniste, ar putea fi definitia prozei desantiste pe directia ei principala, care, ca si directia ,,lune-dista" in poezie, a influentat adinc toate celelalte forme prozastice ale anilor '80. Nu exista deci, nici in proza, forme pure, ci doar dominante aflate intr-o tensiune dinamica unele cu celelalte. Observatia noilor medii nu era posibila cu mijloacele prozei anilor '60 si '70. Si acest lucru nu inseamna doar ca fiecare realitate cere o anumita abordare stilistica (ceea ce ar duce la
PROZA OPTZECISTA
409

un fel de subordonare a literaturii fata de real): reversul este la fel de adevarat: realitatea, care nu exista ca atare, este construita, devenind realitate semnificativa artistic, printr-o actiune textuala. In proza optzecista, mai mult decit in once alt tip dominant de proza de pina atunci (dar asemanator cu tipuri marginale ca ,,Scoala de la Tirgoviste", de exemplu), textul si realul se contopesc, se afirma si se neaga alterna-tiv, descrund pina la urma o entitate translucida, mdetermi-nata, pe care am numit-o cindva texistenta si care corespunde starii a treia, pisicii lui Heisenberg, obiectelor imposibile ale lui Escher recte obiectului postmodern. lata cum o tripla necesitate ideologica, epistemologica si artistica a dus la dominanta genului scurt in proza tinara a anilor '80. Supre-matia genului scurt este aproape absoluta pina la jumatatea deceniului, cind, optzecismul devenind establishment lite-rar, apare si se accentueaza tot mai mult catre anii '90 ten-dinta catre roman. Romanul optzecist si eel postoptzecist isi vor asuma deplin conditia postmoderna, pe care proza scurta doar a intuit-o, instituind o paradigma noua, de un mare in-teres teoretic. Rareori insa ca sa revin la optzecismul prozastic ,,stan-dard" cei doi versanti ai microrealismului textual s-au echilibrat perfect In opera vreunui autor. Chiar de la ince-putul istoriei grupului s-a conturat o fisura intre prozatorii care se aratau interesati mai curind de primul termen al sin-tagmei (,,realistii" grupului) si cei care meditau mai ales la aspectele textuale ale povestirii: ,,textualistii". Distanta intre ei este una graduala, dar privind lucrurile de departe linia de demarcatie este destul de limpede. In mod aparent para-doxal, textualistii cum am mai aratat-o erau mai ,,vechi" ca formula in cenaclul ,Junimea" decit ceilalti. Grupul Noii" a aparut la inceputul anilor '70 In climatul structura-usmului si poststructuralismului francez si al sociologismu-"ii neomarxist aferent. Dar catre 1980 ei erau deja perceputi de catre prozatorii cu cinci-sase ani mai tineri drept un grup
410 POSTMODERNISMUL ROMANESC

marginal, cu o poetica interesanta, experimentala, dar care data iremediabil. Memorial cenaclului, Ov. Crohmalniceanu, descuraja si el, sistematic, dogmatismul textualistilor, prefe-rind textele mai aderente

la realitate. Este motivul pentru care textualistii, care telquelizau initial destul de ortodox, au glisat catre genuri prozastice de compromis, cu un mai mare succes de public. Daca textualismul a impregnat, in-discutabil, intreaga proza optzecista, marindu-i capacitatea de reflectie teoretica si complexitatea formala (si pregatind-o pentru complicatele manevre textuale ale metafictiunii postmoderne), nu e mai putin adevarat ca el insusi, dupa 1980, nu a mai existat in stare pura. Scrierile ,,puriste" publicate dupa aceasta data de Gh. lova sau Gh. Ene erau redactate, in general, cu mult mainte. Norma optzecista nu o vor re-prezenta insa acesti autori, ramasi, teoretic, cu un deceniu in urma (si decalajul va creste in.deceniul urmator), ci Gh. Craciun si mai ales Mircea Nedelciu, scriitori capabili sa genereze o proza mai putin elitista, mai solid ancorata in real, raminind la fel de sofisticata textual ca si cea a ,,radi-calilor"3. Inaderenta optzecismului la experimentul formal
PROZA OPTZECISTA 411
3

Nu a intrat in vederile studiului de fata o analiza teoretica apro-fundata a textualismului, fenomen cultural mai curind tardomodern. Un articol publicat de Gh. lova in 1988 poate da o idee despre ce a vrut sa fie textualismul romanesc: ,,Textualismul este o miscare literara caracte-rizata de o atitudine radicals fata de materialul lingvistic. Superficial, el poate fi recunoscut dupa un comportament: referirea la text in text. In cadrul textualismului, diferenta dintre teorie si practica nu se mai face. Se vorbeste de o teorie a practicii si de o practica a teoriei. [...] Se vorbeste deci de masmarii textuale , inginerie textuala etc. [...] Lumea in care traim nu poate fi Intretinuta fara o imensa productie textuala, fara acest consum specific.Toate lanturile actionale ale umani-tatii sint intretinute cu text. [...] Pentru eel care textueaza, semnul este corporal, este de aceeasi natura cu propria lui fiinta. El are constiinta ca ceva se transforma in text si asta nu poate fi decit propria lui fiinta. Textul este inaintare, adaos la adaos, nu are inceput si sfirsit. Textul inamteaza dinspre mine si inspre mine, eu sint un punct de continuitate

aspiratia sa catre o anume soliditate estetica si spre


^' * |. .f-^'A 1 ' A

one de succes literar se verinca si in cazul prozei, ca si in oezie. Tendintele avangardiste si neoavangardiste au avut n anii '80 doar un rol secundar. Este semnificativ faptul ca tocrnai Nedelciu si Craciun, dupa 1990, au reusit scrieri cu adevarat postmoderne, Femeia in rosu si, respectiv, Frumoasa fara corp. Proza-standard a momentului 1980 este cea scrisa de autori ca Gheorghe Craciun, Mircea fvfedelciu, Cristian Teodorescu si Sorin Preda, la care se adauga, intre altii, si prozatorul clujean Alexandru Vlad sau banatenii Viorel Marineasa si Daniel Vighi. Ordinea in care^-am numit pe primii patru poate sugera o gradatie de la polul textual la eel ,,sociologic". Sint prozatorii cu eel mai mare impact asupra criticii si publicului. Demarcatia textualism vs. microrealism trece, eratic, prin miezul scrierilor lor, neutralizindu-se pe alocuri intr-o sinteza perfecta sau vizibila in alte parti intr-un puzzle policrom. Cind vorbim despre optzecism in proza ne referim, in general, la formula speeirica acestor scriitori pinainl985.
in text. Din textul textuarii dispar (o disparitie relativa, o chestiune de accent, atitudine, orientare) procedee literare bazate pe imagine si/sau metafora, se renunta la componistica. [...] Sigur ca este posibil sa fie vorba de un roman, de un poem, msa mai degraba se intimpla ca un text sa fie sabotat, la nivelul sau actional, de chiar dorinta sau stradania de a face roman sau poem. Textuarea este un act radical. Asta inseamna onestitate, iranchete, competenta, acuratete. Nu se supune clauzei de lizibilitate, de inteligibilitate imediata/neconditionata" (Gh. lova, ,,Despre text", in Generatia '80 in texte teoretice, antologie alcatuita de Gh. Craciun, Editura Vlasie, Pitesti, 1994, pp. 314-317). In acelasi articol sint citate ,,citeva repere europene ale miscarii textualiste. Helmut Heissenbiittel, Textbuch 1-6, incepind cu 1960. Grupul '63, kalian, Tel Quel, Change, ^XT, Texturre. [...] Citeva repere teoretice: formalismul rus, R. Jakobson, L. Hjelmslev, N. Chomski, Max Bense, H. F. Plett, R. Barthes. O men-e: zaumnaia poezia. Si o mentiune specials: L. Wittgenstein".

412
POSTMODERNISMUL ROMANESC

De la bun Inceput trebuie spus ca, desi lipsesc din aceasta formula constiinta postmodernismului si citeva dintre trasa-tunle lui esentiale (mai cu seama imanenta actului artistic: textele sint realmente interesate de mediile sociale marginale si subterane, care sint date ca ,,realitati", indiferent cit de prelucrate textual), totusi indeterminarea ca urmare a pulve-nzarii naratiumi, modul de dislocare a figurativului prin manevre auctoriale ,,la vedere", fragmentarismul, autorefe-rentialitatea textelor, oralitatea ,,in priza directa", grotescul si kitsch-ul (categorn estetice ,,carnavalesti"), parodia, umo-rul toate acestea nu tin de realismul inocent, nici de vio-lentele avangardei, ci de gratia ,,soft", de stilul rafinat-plebeu al postmodernilor. Optzecismul prozastic, desi atit de bine conturat (ca lume in sine), are acelasi aspect de ,,tranzitie" artistica pe care 1-am intilmt si In cazul poeziei. Diferenta este ca, asa cum se va vedea, prozatorii desantisti, mai inteligenti artistic si mai lucizi teoretic, au pasit pe noul teren postmodern cu mai mult curaj, eliberati de iluzia optzecismului ,,etern" si reusind aici, in citeva cazuri, scrieri la fel de valo-roase ca si cele din tinerete. Dupa ce voi discuta citeva esan-tioane din

opera prozatorilor reprezentativi pentru spiritul desantului, voi descrie si alte orientari din proza optzecista, marginale ca influenta si audienta, dar la fel de interesante teoretic, mai ales pentru tema generala a studiului de fata. Mircea Nedelciu se identified, practic, cu optzecismul prozastic. Nu exista, in aceasta generatie, scrntor cu o mai mare si mai necontestata influenta. ,,Reflexe" nedelciene sint usor de recunoscut la mai toti congenerii, atit ale scriiturii propriu-zise, cit si ale lumii sociale inventate de privirea si de ,,urechea de prozator" a lui Nedelciu. Primele trei culegeri de proza scurta publicate de el intre 1979 si 1983 definesc prin calitatile, dar si prin carentele lor, atitudinea si maniera prozei optzeciste. Un nou realism, construit cu noi mijloace textuale, surprinde prin prospetimea sa chiar si dupa aproape doua decenn. Aventun intr-o curte interioara, prima
PROZA OPTZECISTA 413

nuvela" caci acesta e subtitlul volumului din culegerea cu acelasi nume4, pare un amalgam randomizat de secvente narative legate lax prin prezenta a patru personaje sau a doar unora dintre ele. Firul narativ este sporadic, vag, inter-mitent, aparent lipsit de teleologie. Maniera narativa e la fel de disparata: unele secvente sint narate la persoana intii, al-tele la a doua. Frapeaza distanta dintre observatia precisa si refuzul inchegarii unui sens sau mesaj imediat. Textul arata ca un colaj cubist din obiecte, vopsea si taieturi din ziar, unde wbat you see is what you get. Concretetea microstruc-turala, ,,textura" fiecarui fragment in parte este remarcabila si, prin colectarea unui numar enorm de gesturi, locuri si lu-cruri care intrau in zona inutilitatii estetice In proza clasica (sordidul, derizoriul, cotidianul ,,socialist"), efectul de au-tenticitate intrece ,,autenticismul" interbelic si realismul comportist al anilor '60. Mediul studentesc, cantina si inter-natul, cofetariile precare, cortul de la munte, duminicile singuratice intr-un oras deprimant sint vazute si traite in ,,tehnica Godard", asa cum o defineste unui dintre citatele presarate in text, si care aici este^o punere in abis a tehnicii povestirii: ,,sunet direct, aparatul in mina, montaj haotic, opinii cit mai diferite"5:
,,Momentul anume in care m-am gmdit la lucrul asta a fost, cred, destul de prost ales: o cofetarie din centru, in care citeam despre ingrijorarea Sfmtului Scaun in legatura cu evenimentele din Orientul Apropiat, ingrijorare de care aflase si Nixon, si acum, aici, in aceasta cofetarie, aflam si eu. In fata mea, un tip cu un git roarte lung si foarte subtire, si care purta un pulover fara guler (deci care-i facea gitul si mai subtire), marturisea unui comesean care avea timp sa-1 asculte: Daca beau o caf ea acum, pe urma iar mi-e somn! Mai incolo, o pereche modesta, asezata de o parte ?i de alta a unei mese pe care se aflau doua farfurii cu placinta (o
Mircea Nedelciu, Aventuri intr-o curte interioara, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1979. 5 Ibid., p. 10.

414
POSTMODERNISMUL ROMANESC placinta sarata, neplacuta la gust si nu prea bine coapta) si o carte pe care scria mare Pedagogia. [...] Un tip care habar n-avea cum se telefoneaza de la un telefon public punea fisa, forma numarul, probabil inainte de a-i veni tonul, si, imediat dupa, incepea sa strige in receptor cit il tinea gura: Alou! Halou! Dupa asta agata receptorul in furca dind sa piece si, spre surprinderea lui, fisa cadea inapoi, ceea ce, pe linga ca-i producea o mirare imensa, il si indemna sa mai incerce o data. [...] Pe masa nu prea curata cineva scrisese cu creionul: Nu te speria, caci omul este aproape de om ca fusta de genunchi. Nicoleta. lar altcineva adaugase cu niste litere urite, labartate: Si totusi se indeparteaza mereu . [...] Se auzea vag o melodic lenta si vocea cuiva care intreba: La citi ani 1-ai zis tu pe r ? Pe r ? in clasa a treia ."6

Toate aceste observatii ,,poantiliste" de viata cotidiana devin semnificative chiar prin lipsa lor aparenta de sens in interiorul textului. Ele sint fragmente browniene care con-tureaza impreuna un pattern macrosemnificativ, dupa o tehnica a acumularii mai curind poetica decit prozastica, si care au rolul de a insera personajele naratiunii in climatul vietii marunte, cotidiene, acolo unde omul uman poate respira liber (sau se sufoca zi de zi). Proza mai este intrerupta, de data aceasta concret, grafic, si de mici texte foarte diverse, dupa o logica, aparent, a ciocnirilor intimplatoare si a contras-telor dintre registre si sensuri. Colajul care rezulta insereaza personajele in ,,zgomotul alb" al mediilor, al macroistoriei. Citatele merg de la apocaliptic: ,,Niciodata situatia nu a fast mai gravd ca astazi. Este o epoca ce se va distruge pe sine insasi. Vlado Kristl un Polanski nebun." la grotesc si parodic: Gicu, sot, Tinel, fin, Elena, mama, Gina, mama-soacra, I liana, sora, Milieu, frate, Duta, cumnatd, Icusor, nepot,
6

Ibid., pp. 5-6. PROZA OPTZECISTA

415

Marioara si Puica, mdtusi, Fifi, verisoara, precum si celelalte rude fling moartea iubitei lor... " si de la clisee de politica externa: ,,Senatorul american a, declarat cd discutiile cu Koslghin au fost sincere si utile. El a apreciat situatia din Orientul Apropiat drept ingrijordtoare" la notatii biografiste despre personaje, figurind ca vedete de o clipa in spectacolul caleidoscopic al lumii: ,,Pictoru ridicd incetisor capacul si iesi din cisternd: Ce dracu cdutai acolo ? Incercam sa dorm Nu cumva crezi cd'si noi dormim ? Nu, desi voi atiavea unde ."7 In realitate, fiecare dintre aceste mici fulguratii este un co-mentariu, o elucidare, o inferenta intr-o zona sau alta a povestirii, un fel de subtitluri asezate intr-o dezordine sem-nificativa. Caci, ca si in cazul celebrelor Entropy a lui Thomas Pyn-chon sau The Babysitter de Robert Coover, adevarate mani-feste postmoderne, sau ca in tehnologia muzicala a lui John Cage, cuvintul de ordine in proza lui Mircea Nedelciu este randomizarea. Cubul lui Rubyk este pus in miinile cititorului nu cu toate fetele monocolore, ci, dimpotriva, rasucit la intim-plare o intimplare artistic organizata , asa incit refacerea ordinii prozastice, adica o mare parte din travaliul presupus de actul creator, ii va reveni chiar dtitorului. Nedelciu acorda, intr-adevar, o mare atentie receptarii textului literar. Pentru e' este adevarata asertiunea postmoderna ca in literatura e azi, in triada autor-opera-receptor, accentul se depla-seaza pe relatia dintre ultimii doi termeni. Cititorul devine, ln aceasta perspectiva, un adevarat persona] al textului:
7

Ibid., pp. 9, respectiv 8, 15, 14.

416
POSTMODERNISMUL ROMANESC

,,Scriitorul care patrunde in literatura romana contemporana la sfirsitul anilor '70, repede inregistrat de critica sub sintae-ma promotia '80, gaseste cititorul cu insatisfactii specifice acumulate si imposibil de reprezentat printr-un portret-ro-bot. [...] Neputind insa gasi motive serioase pentru a-i refuza pe unii cititori si a-i accepta pe altii, autorul din promotia '80 a ales, se pare, calea ambitiei maxime. El a facut din cititor personajul principal al operei sale. [...] Se in-cearca apoi, prin cascade de procedee, implicarea respecti-vilor cititori in probleme specifice actualitatii. In aceasta vast! operatiune de dedublare a cititorului sunt convocate forte auctoriale importante parodicul, intertextualitatea, ludicul, metalimbajul, autoreferentialitatea."8 Aceasta dezor-dine organizata (mai asemanatoare fluxului vietii reale decit structurile narative cristaline traditionale) patrunde in toate compartimentele prozei, distrugindu-le conventiile si elibe-rindu-le. Personajele, de pilda, conturate printr-o concre-tete minutioasa a detaliului, ies din vedere pe ansamblu, ca si cind ar fi pnvite extrem de aproape. Desi aflam multe lu-cruri despre cei patru tineri, naratorul, Roily, Pictoru si
8

Mircea Nedelciu, ,,Un nou personaj principal", in Generatia '80 in texte teoretice, p. 252. De mentionat ca Nedelciu, desi citeaza cu o re-marcabila acuratete toate trasaturile postmodernismului ca un curent lite-rar, desi le aplica pertinent la propria sa opera si la cea a congenerilor sai, nu accepta totusi termenul de postmodernism: ,,Pe de alta parte demo-cratizarea relatiilor de mai sus, toleranta fata de "procedee marcate istoric sau categorial (pina si melodrama este uneori refolosita fara ca asta sa insemne concesie facuta kitschului), ironia si autoironia ca regulator! ai textelor, care nu pierd, din aceasta cauza, ci cistiga in gravitate, au dus la observatia critica a unei asemanari (superficiale) a acestei proze cu miscari literare si de idei din alte spatii culturale. [...] Trasaturile pe care le descoperim in textele multor autori inca tineri [...], chiar daca unele (parodicul, autoreferentialitatea, metalimbajul, intertextualitatea) justified apropierea de ceea ce se aproximeaza sub cuvintul inca nedefimt exact de postmodernism , iar altele (autonomia textului, tentatia non-referentialitatii, criticismul prin concurenta) pot duce gindirea criticului spre textualism , sunt totusi izvorite din realitatea transformarilor

PROZA OPTZECISTA 417

ericanu (un fel de crai de Curtea-veche ai unei studentii Aide si fara orizont), despre singuratatea, disperarea, setea * j libertate, ei nu sint caractere in sensul obisnuit al cu'ntului, ci mai curind actanti fantomatici ai unor stari de irit. Naratiunea nu nareaza, la rmdul ei nimic, fiind doar lectare a unOr momente privilegiate principiul de electie nu este insa necesitatea, ci placerea rememorarii A secvente cinematografice, inovative tehnic fara stridente. Si pentru ca Nedelciu lucreaza cu instrumentarul la vedere, ca mai toti optzecistii, vom gasi usor, alaturi de eel despre Godard, inca un pasaj autodescriptiv in acest sens:

,,Aveam din nou in fata ochilor imaginea de paradis pe care mi-o Tnchipuiam zilnic. Niste globuri ciudate si stralucitoare care plutesc intr-un fel de imponderabilitate si pe care tu, la rindu-ti imponderabil, le poti culege la simpla dorinta. Roily, rizind, imi spunea ceva, dar eu nu reuseam sa-1 aud, sa-1 inteleg, am impresia ca acela a fost momentul exact in care m-am gindit ca globurile ar putea fi ore sau zile si ca o poti alege pe oricare din ele pentru a o trai, fara nici o ordine prestabilita. Ce-ai zis ? am mtrebat. Totul trecuse, eram linistit acum. Roily inca mai ridea."9
din societatea noastra. [...] Asadar cauzele acestor trasaturi (care numai la o privire superficiala seamana cu cele din alte literaturi contemporane) sunt adesea diferite de cauzele care au dus la aparitia lor In spatiile culturale in care termenii textualism si postmodernism sunt operand" (din acelasi articol, pp. 253-254). Dupa aceasta logica, nu pot exista curente literare globale, iar literatura universala si cea comparata nu-si mai au rostul. Romantismul francez si eel german ar fi realitati total direrite, caci izvorasc din experiente sociale si istorice diferite. Ele ar putea fi numite doar superficial romantisme. Scriitorii nostri de la '48 n-ar h romantici, interbelicii nostri n-ar fi modernisti sau suprarealisti ?i dogmaticii nostri din anii '50 n-ar fi stalinisti. Pentru toti ar trebui mventati termeni autohtoni de istorie si teorie literara. Pe de alta parte, conceptele considerate de Nedelciu textualiste (autonomia textului si tentatia nonreferentialitatii; cit despre ultimul, marturisesc ca nu inteleg ce jnseamna) nu sint decit faimoasele immanence sifacelessness din termino-8la 'ui Hassan, adica pure trasaturi postmoderne... Mircea Nedelciu, Aventuri intr-o curte interioara, pp. 6-7.

418
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Autoreferentialitatea fiindca axul central al povestirii este chiar momentul in care naratorului ii vine ideea s-o scrie transform! fictiunea in specia postmoderna prin excelenta a metafictiunii, e drept, nu in varianta radicala si explicit! pe care o vom gasi, de exemplu, in Insula lui loan Grosan, ci mai curind ca in romanele imanente, rasucite in sine, ale lui Robbe-Grillet sau Michel Butor. Cele patru volume de proza scurta ale lui Nedelciu pastreaza toate trasa-turile puse in lumina in Aventuri intr-o curte interioara, adaugindu-le o inventivitate formala si o bogatie a materia-lului sociologic investigat cu totul neobisnuite. Fragmenta-rismului i se adauga, astfel, textele versificate (submtitulate ,,balade"), textele delabrate in puneri in pagina aproape lettriste, textele intersectate de fragmente de teorie a prozei, ca in Lost in the Funhouse de John Earth (in Mesaje. Trans-misiune directa). Marginalitatea literara la care, cum am vazut, prozatorul se refera si in articolele sale teoretice , genurile plebee (melodrama in 8006 de la Obor la Dilga, SF-ul in Si ieri vafi o zi, kitsch-ul fara limite al ,,animato-rilor culturali", ca in Maistrul Hie Hie Razachie isi da con-cursul, sau povestirea erotica in Povesteapovestilor generatiei '80), toate aceste ,,reciclari" ale paraliteraturii fac si ele parte din programul postmodern, in care ironia, autoironia, gro-tescul si farsa produc o atmosfera exuberanta de carnaval. Poetica lui Bahtin, pentru care proza e o polifonie de voci in concurenta, de citate si autocitari, e prezenta din plin in aceste volume, care anuleaza snobismul telquelist prin stilul jos, argotic, grosier si il inalta pe acesta din urma printr-o inalta constiinta teoretica, construind o sinteza translucida, o himera (vezi iarasi John Barth) viabila artistic. Romanele lui Nedelciu, la care ma voi referi separat, due mai departe ac-tiunea postmoderna, ajungind in cele din urma la standard^ postmodernismului prozastic romanesc, romanul cu trei autori Femeia in rosu. Placerea lecturii si, prin urmare, suc-cesul comercial al acestor scrieri le disting clar daca
PROZA OPTZECISTA 419

evoie de experimentele tardo-moderne textualiste, ntru care lizibilitatea nu era o clauza necesara. P ^a fel de ,,lizibile", de fascinante si de placute la lectura "nt si scurtele si haoticele proze ale lui Sorin Preda din olurnul cu titlul straniu (dar perfect in spirit postmodern) Povestiri terminate inainte de a incepe, ale lui Alexandru Vlad (americanist, cunoscator excelent al postmodernis-mului de peste ocean, prozator rafinat, meticulos, mai dis-cret ca ,,inginer textual" decit Nedelciu) din Aripa grifonului sau ale lui Cristian Teodorescu, care, in Maestrul de lumini10, a dat una dintre cele mai substantial culegeri de proza scurta din anii '80. Tapetul, una dintre povestirile din acest volum (publicata mai intii in Desant '83), largeste intr-un fel perspectivele prozei optzeciste, desi Teodorescu este mult mai putin preocupat de experimente formale in comparatie cu colegii sai de generatie (ultima sa culegere, din 1987, Povestiri din lumea noua, este, de fapt, un volum de proze realiste aproape ,,clasice"). Tapetul este, ca formula narativa, un jurnal. El difera insa esential de toate tipurile de jurnal fictiv sau real publicate in literatura romana prin faptul ca aici nu este vorba despre insemnarile unui intelectual ,,trairist" sau ,,autenticist", ca jurnaleTe interbelice, nici despre tipicele jurnale de scriitori, precum cele, mai recente, ale lui Radu Petrescu, Tudor Topa si ale altor personalitati conn

temporane. Sint insemnarile cotidiene ale unei coafeze (prin traditie o persoana dispretuita de lumea culturala, care vede in ea emblema fiintei kitsch) care, prin scris, incearca sa puna o oarecare ordine intr-o viata fara orizont. Umanitatea acestei fiinte marunte se dezvaluie aici surprinzator: desi j,coafeza", lipsita de cultura, aflata de multe ori in imposi-Witatea de a se folosi de un limbaj destul de suplu ca sa-i poata exprima trairile, Mina P. este totusi autentica in fiecare nnd scris si tocmai stingacia si platitudinea notatiilor spun,
Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini, Editura Canea Romaneasca, Bucuresti, 1985.

420

POSTMODERNISMUL ROMANESC

prin antifraza, ceea ce un stil artist n-ar reusi sa spuna. Insa acest dostoievskianism sau gogolianism al ,,umilitilor si obiditilor", in loc sa fie adus in scena ca o realitate obiec-tiva (ca jurnal ,,autentic"), asa cum ar face un adevarat scrii-tor realist, fie el clasic sau modern, este, dimpotriva, tradat de lanceput, ,,demascat" ca simplu procedeu literar, printr-o iesire a naratorului la scena deschisa. Cititorul este oprit de la trairea ,,visului cu ochii deschisi", este facut constient de faptul ca a patruns mtr-o fictiune, ca nu se mai afla in ,,rea-litate". Cliseele ieftine, de tipul madame Bovary c'est moi sint abolite de la inceput. Naratorul ,,construieste" povestea sub ochii cititorului, care devine, ca si in prozele lui Nedelciu, un ,,personaj principal": ,,Duminica, 6 octombrie 197... Ora 14.
In momentul acesta, conditiile sint suficient de coapte. Tapetul cu peisajul de munte a fost lipit pe peretele din sufragerie. Masina de spalat functioneaza perfect. Vlad P. a plecat de exact 73 de minute la meci, pe stadionul Republicii . Mina P., soda lui, sta pe fotoliu, in sufragerie, si urmareste, zimbind deocamdata, pro-gramul T.V. La ora 14, 02, ride, spune Ce draguti sint! si intoarce capul (din obisnuinta) spre fotoliul gol de alaturi. [...] Apoi se ridica de pe fotoliu, n-are important! cum, sa zicem grabita, merge in baie unde masina de spalat rufe functioneaza (perfect, evident!), la capacitate maxima. Nu exista nici un motiv series s-o urmez. Doar stim toti cum arata o camera de baie [...] Spre deosebire de Mina P., eu nu-mi pot permite sa scriu despre orice si oricum. Ar insemna sa ma desfiintez cu buna stiinta daca as scrie de exemplu: In sfirsit, cumparat mobila de sufragerie. Am transportat-o cu particulari. Ne-au cerut banii inainte etc. Sau daca as da de inteles ca Mina P. sint eu si as avea naivitatea sa cred una ca asta. Nu, stimat cititor, eu sint autorul, o institute care nu raspunde de faptele salariatilor sai in afara orelor de program. Institutia nu-1 poate impiedica pe X sa-si insele nevasta, nici pe Y sa practice jocuri de noroc pe bani.f...] Jurnalul Minei P. nu ne intereseaza, il ignoram. Nu intra in preocuparile noastre, ba PROZA OPTZECISTA

421 hiar ne dauneaza, ca orice concurenta neloiala. Dar exista; daca afirma contrariul as fi silit sa ma intreb deschis, Mina P. exista ? KfU) stimat cititor, asta in nici un caz! Preferam sa asteptam ca Mina P. sa se intparca din baie. [...] 20. VI. 197... In sfirsit, cumparat mobila sufragerie! Am transportat-o cu particulari. Ne-au cerut banii inainte, ca la stat."11

Doua dintre cele mai evidente simboluri kitsch, coafeza si fototapetul cu imagini exotice, sint reabilitate in aceasta proza care avertizeaza: kitsch-ul nu consta in lipsa de mesaj si de profunzime. Ele exista amindoua din plin, caci Mita Baston sufera cu adevarat chinurile dragostei mselate, iar Mina P. isi traieste viata subintelectuala cu o gravitate aproa-pe metafizica. Kitsch-ul consta in inadecvarea registrului folosit pentru exprimarea profunzimii. Suferinta este inex-primabila (nimeni nu poate simti durerea de dinti a altuia, spune Wittgenstein), dar experienta artistica ,,inalta" foloseste expresii codificate, cristalizate de-a lungul timpului, pentru aproximarea fiecarui sentiment. Ele sint la fel de conventionale ca si codul plebeu al kitsch-ului, dar sint pres-tigioase cultural. In momentul injeaf e sint depasite istoric, ele devin, la rindul lor, fenomene kitsch. Proza lui Teodorescu deconspira conventia elitista a opozitiei stil malt (arta ade-varata) vs. stil plebeu (kitsch), folosindu-se de stilul plebeu ca si cmd el ar fi, de fapt, prestigios cultural. Ca sa intele-gem ca suprafata este, de fapt, profunda, ajunge sa riciim putin fototapetul, asa cum face, simbolic, Mina P. in finalul povestirii:
,,Or, ea s-a apropiat de tapetul de pe perete, a atins mai intii cu virfurile degetelor hirtia lucioasa, apoi cu toata palma, astupind un anumit punct de pe suprafata ei.

Acum riciie hirtia cu unghia degetului aratator. tn curind va a)unge la tencuiala.


-------------------

Ibid., p. 100.

422 POSTMODERNISMUL ROMANESC E timpul sa ne dizolvam. 7.X. 197... Astazi, [...]."12

Reabilitarea kitsch-ului prin umanizarea sa nu e posibila decit intr-o perspectiva postmoderna, pentru ca daca ro-mantismul, avangardele si suprarealismul s-au folosit de kitsch a fost pentru efecte de grotesc, absurd si expresivitate involuntara. Kitsch-ul era mereu, in aceste poetici, celalalt, monstruosul estetic. In experienta postmoderna, kitsch-ul este noua lingua franca a unei lumi dominate de design, advertising, show-biz, institutii in care se dizolva ca sa se recreeze la nesfirsit. Daca microrealismul textual este nucleul prozei optze-ciste, nu este mai putin adevarat ca aici postmodernismul este permanent concurat (si uneori contracarat, chiar pina la anulare) de alte tendinte: textualismul pur, sociologismul ,,fotografic", narativitatea clasica. O diagnoza critica pre-cisa este, ca si in cazul poeziei tipice a anilor '80, dificil de realizat, pentru ca, in ambele cazuri, avem in scrierile respective o sinteza specifica a directiilor artistice ale vremii. Fetele postmodernitatii sint mult mai usor de descoperit in zonele marginale ale prozei desantiste, acolo unde, aliindu-se cu fantasticul, alegoricul, parabolicul si simbolicul, naratiunea se desprinde de referentialitatea imediata, devemndfictiune. Noiifictionari optzecisti, adepti nu ai notatiei hiperrealiste, precum cei din grupul central, ci ai unei fantezii fara limite, sint mult mai apropiati de postmodernismul de sorginte americana (Barth, Pynchon, Vonnegut) sau sud-americana (Borges, Marquez, Fuentes, Cortazar) decit de telquelism si de nouveau roman. Spiritul lor tutelar pare sa fie Borges, jar forma artistica in care cred eel mai mult metafictiunea. In anii '90 influenta optzecismului ,,tipic" a devenit aproape nula. In schimb fictionarii, umbriti initial de Nedelciu & Co., si-au continuat netulburati actiunea prozastica si au
PROZA OPTZECISTA 423
12

Ibid., p. 125.

iuns sa fuzioneze cu noul postmodernism virtual si fractalic ha ultimii ani. Ei nu au format niciodata un grup. Sint mai curind individualitati puternice, pe care doar privirea critica ii poate reuni in aceeasi zona literara. Stranietatea lor, aceeasi pentru care au fost semiignorati in perioada stralucirii maxirne a optzecismului (1980-1985), le da totusi, in ciuda diferentelor, un aer comun. Cei mai cunoscuti ,,fictionari" optzecisti sint Stefan Agopian, loan Grosan, George Cusna-rencu si loan Mihai Cochinescu. Deloc intimplator, toti sint si autori de romane, despre care voi vorbi ca fenomen lite-rar distinct dupa o scurta privire asupra prozei lor scurte. Daca primele povestiri din Tratat de oparare permanent^, volumul de debut al lui Cusnarencu, nu sint prea diferite de maniera optzecistilor tipici, preocupati de mediile sordide, de inregistrarea conversatiilor cotidiene, uneori argotice, ale oamenilor simpli, pe masura ce ne apropiem de sectiunea fi-nala (numita ,,Imaginatia inaintea tuturor") lumea proza-torului ,,isi iese din titini", devenind tot mai mult un spatiu psihic, in care referentialitatea devine secundara fata de for-tele fanteziei. Personajele capata nume de strazi si bulevarde bucurestene (Alexandru Rosetti, Marian Ipatescu, Emanuel Magheru), ca si insusiri groxte|u, verosimile doar intrun regim oniric si arhetipal: in Rezervorul de lapte al cartierului, sinii Magdalenei, o modesta functionara, devin un izvor de lapte care alimenteaza progresiv propriul copil, apoi intreaga cresa, cartierul, industria nationala de produse lactate, pentru ca in cele din urma laptele sa fie trimis si la export. Ima-ginea feminitatii torturate si triumfatoare in acelasi timp (un Crist feminin raspindind binecuvintarea in lume) este demna de Frieda Kahlo:
>,Magdalena isi pastra zimbetul acela din vremea in care ducea o viata trista de functionara. Cercetatorii se invirteau pe linga ea,
13

George Cusnarencu, Tratat de aparare permanenta, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983.

424
POSTMODERNISMUL ROMANESC intrebind-o cum se simte, daca are impresia ca laptele si-a pierdut din forta eruptiei. Ea zimbea si spunea ca nu, dimpotrivd, simte ca laptele are o forta uriasa si ca, rezervorul nu pare sa se termine asa de curind. Medicii care o asistau constatau o tensiune normala. Un puls regulat. Anormala era situatia in sine, pe care nu puteau sa si-o explice. In rest, in jurul Magdalenei nu era prea mare vin-zoleala. Fire, cabluri si captatori formau in jurul ei o retea pe care nu era bine sa calci. Ca sa-i stearga din cind in cind sudoarea de pe frunte, asistenta medicala Veronica Popescu apela la un caru-cior electric cu platforma hidraulica pe brat mobil. Cei care erau si acum'orbiti de frumusetea ei si-i ofereau flori foloseau acelasi dispozitiv. Magdalena zimbea si aranja florile intr-

o vaza pe care o avea la nivelul miinilor. Nu vedea mai departe."14

,,Basmele" reconditionate din sectiunea centrala amintesc de Snow White a lui Donald Barthelme si de The Magic Poker sau The Gingerbread House de Robert Coover. Pen-tru spiritul postmodern basmul a fost intotdeauna o provo-care, caci el gaseste acolo o anumita transparent^, o anumita iresponsabilitate, niste structuri atit de formalizate, inert se pot usor transforma in propria lor parodie. Mixajul de feeric cliseizat si realism fotografic produce, la Cusnarencu, efecte de colaj absurd, benign totusi si chiar trasatura spe-cifica prozei sale bonom:
,,Acum ne intereseaza castelul lui Rosu-Imparat, care-i foarte suparat. Castel e un fel de a zice. De fapt, RosuImparat sta la blocul P-15, in noul cartier Rosia-Montana. Trei camere cu dependinte, decomandate. Linoleum pe jos. Pereti din b.c.a. In rest, structura de rezistenta. Ca sa ajunga la Rosu-Imparat, Harap-Alb trebuie sa treaca printr-o padure neagra si deasa. Ei, padurea nu e neagra, pentru ca e verde, si nici deasa, fiindca au mai ramas citiva copacei, si aia mai mult niste arbusti."15 14 Ibid., pp. 69-70. 15 Ibid., p. 84. PROZA OPTZECISTA 425

Ultima sectiune cuprinde parabole ale incomunicarii (Tur-i de ftides in cimpie), totalitarismului (Orca si func-tionarul), dragostei (Vila Maria). Interesanta ca sigla a postmodernitatii ramine imaginea omului-amplificator. In celebrul roman V. al lui Thomas Pynchon, un persona] are pe pielea bratului un intrerupator electric, iar mitica eroina centrala cu o mie de fete, numita cu initiala si semnul victo-riei, este desurubata si demontata literalmente de niste copii intr-o grota din Malta, dovedindu-se integral artificiala. Pre-decesoarea ei in logica istonei literare este, probabil, Ultima Eva a lui Villiers de ITsle Adam, femeia mecanica realizata special de Edison pentru a fi iubita perfecta. Si Mircea Horia Simionescu vede in Immanuel Kant o astfel de fiinta mecanica, asemenea unui orologiu, a carui demantelare este ane-voioasa:
,,Dumnezeule, cite suruburi, saibe si resorturi! Abia desfaceai o sudura, ca te pomeneai in fata cu bile si arcuri, desprinzindu-se dinlaringe, din hipofiza; demontind sternul, la nivelul cordului, aflai dedesubt cercuri de aluminiu, cu busoane ingemanate, tije si ghiventuri. Dupa mufe, Mayor desfacijpinioane, axe prelungi cu cama, garnituri din bronz, nituri sLarticulatii. Recurse la flacara cu carbid. Daca in cutia toraciel predominau pirghiile, rotile dintate, lagarele cu stift, in abdomen se imbucau bielele, angrena-jele cardanice, arborii cotiti. Vilbrochenul lucrase mult, fusese suprasolicitat, un capat iesise din salasul lui si atirna."16

B. A. din povestirea lui Cusnarencu este un om aparent preauman, ,,un barbat in jur de treizeci de ani. Nimic deo-sebit in infatisare, un fel politicos de a saluta oamenii pe strada, o blindete imbinata cu tandrete atunci cind oferea lo-cul unei persoane in virsta"17 etc. Pe masa de operatic, el se
16 17

Mircea Horia Simionescu, Bibliografia generala, p. 62. G. Cusnarencu, op. cit., p. 126.

426
POSTMODERNISMUL ROMANESC

dovedeste insa un obiect electronic, o fiinta mediatica, aseme-nea lumii actuale18. Daca in fictiunile futuriste aceste perso-naje compozite aratau dimensiunile si limitele progresului stiintific, in antiutopii iluzia liberului arbitru, determinarea absoluta a omului de catre forte strivitoare, in suprarealism imaginea profunzimii fantasmelor mintii, in postmodernism in schimb omul electronic nu-si pierde umanitatea, dimpo-triva, as spune, aproape ca el devine imaginea normala a unei umanitati mai bune. Postmodernul stie, dupa Foucault, ca omul e o conventie, forma sa fiind umpluta de o intersectare de planuri si forte exterioare19. Renuntarea la ponciful omului cu O mare devine singura cale catre o adevarata umanitate. Azi neurochirurgii stiu ca disfunctiile mintii se datoreaza ca-rentei sau excesului de neurotransmitatori si ca, in general, nu factori metafizici, psihanalitici, idealisti intr-un cuvint, au eel mai mare rol in psihism, ci mecanismele neuronale concrete
18

In The Crying Of Lot 49, California ii apare Oedipei Maas ca un vast circuit electronic: ,,She looked down a slope, needing to squint for the sunlight, onto a vast sprawl of houses which had growned up all together, like a well-tended crop, from the dull brown earth; and she thought of the time she'd opened a transistor radio to replace a batterz and seen her first printed circuit. The ordered swirl of houses and streets, from this high angle, sprang at her now with the same unexpected, astonishing clarity as the circuit card had" (Harper & Row Publishers, New York, 1968, p. 24). 19 ,,In mod straniu, omul a carui cunoastere pare, unor naivi, cea mai veche cercetare de la Socrate incoace nu constituie, fara mdoiala, nimic mai mult decit o anume ruptura m ordinea lucrurilor, in orice caz o configuratie desenata prin noua dispunere pe care el a dobindit-o in interiorul cunoasterii. De aici s-au nascut toate himerele noilor uma-nisme, toate facilitatile unei antropologii mtelese ca reflectie generala, pe jumatate pozitiva, pe jumatate filozofica, asupra omului. Cita con-solare, totusi, si ce profunda impacare sa gindesti ca omul nu este decit o inventie

recenta, o figura ce n-a implinit inca doua secole, o simpla cuta in cunoasterea noastra, si ca el va disparea o data ce aceasta isi va fi gasit o forma noua" (Michel Foucault, Cuvintele si lucrurile, Editura Univers, Bucuresti, 1996, p. 41).

PROZA OPTZECISTA 427 rnateriale. Este ceea ce sugereaza si ,,disectia" omului electronic: In fine, imi explic de unde linistea pe care o transmitea celor care treceau pe linga el, si cred ca si lui insusi. Domnilor doctor!, tin in mma generatorul de liniste, un generator care produce sunete calme, roz, nepercepute de urechea umana, dar existente, din punct de vedere material. [...] In el nu se ciocneau pasiuni, asa cum luna septembrie nu se poate ciocni cu vreo planeta din univers [...] i asta tot datorita acestui generator de semnal. Principiul este acesta: semnalul, foarte slab la mceput, intra printr-o rezistenta si un condensator pe baza unui tranzistor de /gomot foarte mic. Prin punti RC si apoi prin circuite grupate de tranzistori de mare putere, cu un beta mediu, si neaparat asezati pe radiatoare, semnalul de intrare foarte slab este amplificat, dupa ce in prealabil trece prin niste etaje de corectie [...]. Cind stateam de vorba cu el, n-am banuit niciodata ce are pe dinauntru, dar tin minte ca nu se infuria niciodata, nu i se injectau ochii, nu i se umfla carotida."20 De la Scoala Indica la Nutzi, spaima Constitutii, indi-ferent prin cite medii si maniere artistice a trecut, indiferent cit de subtil sau cit de grosier, loan Grosan a ramas fundamental un umorist, poate eel mai>nspirat al ultimelor doua decenii. El este exemplul tipic/al ardeleanului care, venind in Regat, devine mai Mitica decit regatenii, razbatind in teritoriul lui Caragiale cu mijloacele acestuia. Desi compa-ratia nu trebuie impinsa prea departe, Grosan are in comun cu maestrul Momentelor o anumita pragmatica a succesului literar, vazut ca un ,,joc cu mai multe strategii" (dupa ex-presia lui Florin Manolescu): umorul plebeu, satira groasa alterneaza si la Grosan cu genurile ,,malte": proza fantastica, metafictiunea etc. Cu toate ca scrie ,,din talent", cu prea putine veleitati de teoretician, Grosan a reusit, intre texte de toate calitatile, citeva scrieri care, din orice unghi le-am privi,
1

G. Cusnarencu, op. cit., pp. 129-130.

428
POSTMODERNISMUL ROMANESC

sint printre cele mai limpezi, cele mai didactice texte ale postmodernismului metanarativ din proza anilor '80. Intre ele, Insula, si Marea amdrdciune, ambele figurind in volumul sau de debut (si eel mai bun publicat de el pina azi), Caret-vana dnematograficd, pot figura in orice antologie postmo-derna. Sint proze ale texistentei, ale indecidabilitatii intre caracterul real si eel scriptural al lumii. Citind Insula, te gindesti la omul lui Arcimboldo facut din carti, la Furtuna pusa in scena de Liviu Ciulei la ,,Bulandra" in anii '70 (unde scena mtreaga se sprijinea pe vechi bucoavne mucegaite), la Morel al lui Casares. Povestirea e un pre-text, o tatonare a tropismelor care preceda sau insotesc scrisul. Naratorul iese la rampa la fel ca in Tapetul, confesindu-se cititorului. Cum apare, din ce se construieste povestirea ? Scriitura, amintiri, reflexe, reminiscente toate sint cerce-tate de narator (care renunta la naratiune ca sa se priveasca un moment in oglinda) cu un fel de uimire, ca si cind le-ar privi prima data:
,,Cuvintele se misca in tine, se dezmortesc, trebuie sa apuci stiloul, li lasi virful incet pe hirtie, un pic mindru, un pic temator, la treaba deci. fntelegi? Aproape incepi, aproape ca rotunjesti prima litera. Dar deodata iti spui nu, nu inca, si tot ce ramine e o linie curba, spinarea unei litere fringindu-se brusc Tntr-o pata grasulie de cerneala. Salvatoarea, grijulia, responsabila tehnica a aminarii. De parca ti-ar fi teama ca in iluzoriul sir sculptural pe care mina precauta trebuie sa-1 lase pe hirtie s-ar putea strecura o eroare neasteptata, de neindreptat mai apoi, un fel de proba involuntara a juvenilei nerabdari scriitoricesti, decisa sa-si inre-gistreze, chiar handicapata, experientele."21

Scriitura apare aici guliverizata (,,spinarea" literei, ,,sir sculptural") in asa fel, incit pagina creste si capata relief, de-venind naturd, referent, fara sa-si piarda substanta textuala.
21

loan Grosan, Cara-vana tinematografica, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985, p. 12.

PROZA OPTZECISTA 429 p nesimtite, literele se topesc intr-un peisaj oniric in care eea ce fusese pina atunci abstract si conceptual, organizat "n opozitii ireconciliabile (semnificant vs. semnificat, text vs. referent, culturdvs. naturd) devine corporal, dar translucid: o lume in care, precum hotii si serpii in bolgiile dantesti, omul se contopeste cu cartea:
Dadeam cu mina la o parte tufisurile tepoase de porumbele si crenelle subtiri, rosietice de macies in care, din loc in loc, se odih-neau, prinse intr-un echilibru precar, cotoarele vreunui volum sau cite o fila smulsa de vint. Cararea cobora in panta Una, urmind in-deaproape cursul unui piriu din acelea carora nu le descoperi nicio-data izvorul pentru ca pur si simplu n-au, adunindu-se din roua, din zapada imbatrinita sub frunze sau din scursorile vreunui copac mort. Totusi, piriul era maricel, ba chiar intr-un loc, nu cu mult inainte de a se pierde sub nisipul plajei, isi sapase o bulboana, oprit fund de un maldar surpat din Biographic universelle ancienne et mo-deme ou

histoirepar ordre alphabetique de la viepublique etprivee de tons les hommes qui se sontfait remarques par leurs ecrits... "22

Pagina scrisa devine o insula avind ca singuri locuitori un cuplu care traieste revelatia dragostei ca lecturd sau re-lec-tura: eterna reluare, repetitie (in sensul kierkegaardian) a unor ritualuri si cuvinte care s-au mai performat, s-au mai scris, s-au mai spus de nenumara| ori. Nu vorbim, ci sintem vorbiti, traim intr-un flux de idtate, un intertext nesfirsit, pare a spune Grosan. Recunoa'stem fara dificultate in aceasta atitudine postmodernismul/$o/, livresc si recuperator al unui Eco, de pilda, care, si el, admitea ca nu mai este posibil sa spui ,,te iubesc", pur si simplu, ci ,,te iubesc, cum ar fi zis Liala..." Resemnati la gindul ca nu mai pot fi genuini, cei doi tineri accepta sa devina un colaj de citate:
,,Era mai greu sa vorbim, dar dupa o vreme reusisem sa avem un repertoriu de fraze-tip din clasici cu care ne intelegeam destul 22 Ibid., p. 15.

430
POSTMODERNISMUL ROMANESC de bine. Cel mai dificil a fost sa gasim formule banale cu care sa putem purta un dialog firesc la masa sau in pauzele de lectura. Ne apucase chiar o frenezie ciudata in a descoperi cuvinte de toate zilele m tomurile respectabile ce intesau capatul vestic al insulei. Ore intregi stateam cufundati intre pagini, copiind constiinciosi fragmente uzuale de dialog, propozitii simple, interjectii, sudalme, saluturi etc. Dupa numai o saptamina, aproape ca invatasem sa vor-bim citeva minute pe de rost. Arati obosita astazi (Dreiser) ziceam eu. Ma doare capul (Cezar Petresat) raspundeai tu. Hai sa plecam de-aici! (Cehov). Nu! (lonescu). Atunci pofteste de imbuca ceva. (Sadoveanu). Nu vreau! (Moartea lui Ivan Ilia). Faceam apoi o pauza ca sa-mi adun gindurile. Am vazut azi-dimineata in dreptul peninsulei un animal ciudat (Mihai Tican Rumano). Ce vorbesti ?! (Caragiale). Asa ca ar fi bine s-o-ntindem mai incolo (Faulkner). N-ar fi mai bine sa ne aparam aici ? (Jules Verne). Cum ? (Camus). Sa punem mina pe-o lopata... (A Toma). Nu este o solutie (Eusebiu Camilar). Au! (Joyce). Ce s-a-ntimplat ? (Ibsen). Migrena asta ingrozitoare (Huxley). Te doare tare ? (lonel Teodoreanu). Pastele ma-sii, dac-ai sti!... (Gib Mihaescu). Da, ingerul meu, inteleg... (Bolintineanu). Nu intelegi nimic. Si de ce ma privesti asa ? (Agatha Christie). Te iubesc (Ion Grecea). Cruta-ma, te rog... (Dostoievski). Nu mai vrei sa fim impreuna? (Cello, Serghi). N-am zis ca nu vreau, am zis ca nu pot (Pascal). Atunci du-te la dracu! (Brecht). Por-cule! (Celine). Salutare! (Breban). Buna seara (Buzzati)."23

Savurosul ghiveci de citate este de o democratic textuala perfect!: autori mari si mici, fraze banale si fraze enorme, totul (de)structurat intr-o anarhie a kitsch-ului inalt, a deri-zoriului grav, a ironiei respectuoase. Spre nordul insulei (recte in susul paginii) bucoavnele se-nmultesc, tot mai descompuse. Personajele incep sa sape in milul de hirtie, desco-perind, incetul cu mcetul, litere uriase care scriau pe suprafata insulei, sub aluviuni, un text: chiar textul povestirii actuale. Autoreferentialitatea este totala:
"Ibid., pp. 18-19. I

PROZA OPTZECISTA 431 ,,N-aveai cum sa m-auzi, dar totusi ti-am sop tit: Intelegi acum ? Da ? Apoi, gindindu-ma ca nicaieri n-o sa gasesc scrise cu-vintele astea, am spus: Draga mea, stam pe o carte. Asta e. [...] Am reusit sa smulgem fisii lungi din piele, dezvelind portiuni din prima pagina. Literele erau imense, cam de un stat de om, iar un cuvint obisnuit dura in jur de zece-cincisprezece metri. [...] Am tusit, mi-am dres glasul si, putin emotionat, cu mina in care tineam carnetelul tremurind un pic, am inceput sa citesc rar, foarte rar cuvintele scoase de sub pamint: Sigur, tu intelegi, ar trebui acum sa incerc sa scriu altceva, o nuvela morocanoasa, o povestire soptita, dramatica sau... "24

Sint, fireste, cuvintele cu care incepe Insula. Simpla ca un mulaj anatomic, povestirea lui Grosan este ideala pentru deschiderea unui curs despre metafictiunea postmoderna. Comutarea scripturalului in real este de asemenea tema ul-timei si celei mai ambitioase povestiri (un long short story, de fapt) din volum, Marea amaraciune. Doi colegi, profesor si profesoara la aceeasi scoala primara, incep sa-si trimita bilete, apoi scrisori extinse, anticipatoare: se descriu in ele evenimente ce urmau sa se intimple la intilnirile lor ulte-rioare. Ca un efect care si-ar genera propria cauza, textul isi construieste, punct cu punct, referentul. De unde aspectul spectral al realitatii, atit de ,,firesc" in lumea postmoderna:
,,Caci nu mai trebuiau doar sa schiteze in linii mari locul, timpul si modul de desfasurare a intilnirilor, ci si cuvintele care le insoteau obligatorju, dupa cererea expresa a loanei. Lucru din multe puncte de Wdere dificil: lipsite de legatura vie si nepre-vazuta cu momentul parcurs, vidate de sensul lor concret, plutind peste realitatea faptelor ca niste pasari fara cuib, vorbele, demarind in dialoguri gratuite, aveau o certa stranietate pe care jocul

scriso-rilor, jucat si acceptat ca atare, nu reusea s-o acopere cu destul urnor, astfel incit, pe bune portiuni, inutilitatea evidenta a repli-cilor era resimtita de amindoi cu o nemarturisita tristete."25 24 Ibid., p. 22. 25 Ibid., p. 167.

1 432
POSTMODERNISMUL ROMANESC

Ca si in Inventia lui Morel a lui Bioy Casares, totul este aici ,,la mina a doua", si personajele aspira la o autenticitate pentru totdeauna pierduta. Nostalgia, sentimentul postmodern pnn excelenta, apare ca o reactie viscerala de frustrare. Ca in basmul eminescian, frumoasa e fara corp si nu poate fi strinsa in brate. Fantomatica, translucida, iluzorie, lumea psibica a postmodernitatii ar fi etern des-fondata daca nu s-ar fonda tocmai pe nostalgia realelor, a paradisului pierdut. In scrierile ulterioare, Grosan ,,recicleaza" parodic roma-nul istoric O suta de ani la portile Orientului , SF Planeta mediocrilor si erotic Nutzi, spaima Constitutii, dar spiritul postmodern al primului volum se subtiaza trep-tat. Parodia, umorul si satira nu mai depasesc, de obicei, limi-tele lor clasice, in ciuda avalansei de aluzii si citate eteroclite. Este de retinut insa, in orice caz, fascinatia optzecistilor pentru formele prozastice marginale, ,,populare", lipsite de prestigiu cultural. Romanul istoric si SF, mai ales (care si in postmodernismul american al anilor '60 au avut un rol atit de important: Gravity's Rainbow de Pynchon si Slaughter House No. 5 de Kurt Vonnegut Jr. sint, in definitiv, carti de-spre al doilea razboi mondial, iar Ragtime al lui Doctorow o rafinata si mirobolanta reconstituire a epocii jazzului; cit despre Science Fiction, acelasi Kurt Vonnegut a aratat intot-deauna o mare pretuire pentru autorii acestui gen, care i-au influentat decisiv scrierile), au furnizat optzecistilor si post-optzecistilor structuri narative rigide, usor de manipulat, pre-cum si imagim arhetipale potrivite ca sa orneze, ca intr-un joe cu margele de sticla, fictiunile acestora. Romanul ,,istoric" a avut, in toata epoca de dupa razboi, o functie speciala de protejare a discursului ideologic fata de cenzura. Plasarea unor evenimente in trecut si camuflarea satirei cu o recuzita pitoreasca puteau face sa treaca de cenzura chiar si pamflete virulente la adresa puterii comuniste si, in ultimele decenn, a dictaturii despotice a lui Ceausescu. Toate cele trei romane acceptabile ale anilor '50, Morometii (vol. I) al lui Preda, Cronica de familie de Petru Dumitriu si Groapa lui Eugen PROZA OPTZECISTA 433 Rarbu (care in Princepele va da si o parabola istorica pro-priu-zisa care ar merita, poate, sa fie recitita), ca si romanele obsedantului deceniu din anii '70 sint, intr-un sens larg, ,,is-torice", desi sint decalate doar cu citeva decenii fata de ac-tualitate. Roman istoric propriu-zis cu actiunea in epoca medievala si cu un scop ideologic si pamfletar evident a scris, printre altii, Silviu Angelescu: Calpuzanii. Optzecistii pastreaza in romanele lor ,,istorice" aceasta functie autopro-tectoare si subversiva in acelasi timp, dar sensul principal al uzarii de conventia istorica este in cazul lor cu totul altul: fascinatia formelor prozastice, interesul de bricoleur in mon-tarea si demontarea lor, fantasma trairu nu a unor vremun trecute precum a romanticilor , ci a unor stiluri istorici-zate. Optzecistii au sens metaromane istorice, meditatii fictionale-despre iluzia istorica si iluzia romanului istoric. Reconstructia precisa a unor epoci ,,adevarate", desi facuta uneori cu dexteritate de miniaturist, este secundara fata de ui-mitoarea productie de perspective false, de obiecte imposi-bile, de looping-uri narative prilejuite de paradoxurile vidarii istonei de timp. Sentimentul timpului, intr-adevar, lipseste cu totul in acest fel de proza care, cu nenumaratele ei falduri si indoitun, construieste origami de hirtie, superbe in gra-tuitatea lor. Ca si Grosan, si mai mult decit el, Stefan Agopian este un ,,lup singuratic" al generatiei '80. El a fost, de fapt, ,,recupe-rat" de optzecisti, fiind/mai in virsta cu citiva ani buni decit acestia si, in plus, pro/venind din alte medii decit eel traditional, universitar si/umamst, dm care au venit prozatorn anilor '80. Ca persona], Agopian penduleaza intre lumea li-terara ,,mare" (a anilor '60 si '70) si cercurile optzeciste, hind lucru rar apreciat de ambele tabere. Toate scrierile lui Agopian sint ,,romane istorice". Toate vorbesc despre aproximativ acelasi spatiu si aceleasi vremuri. Registrul lor a iost considerat multa vreme ,,oninc", ceea ce 1-ar afilia pe prozator la miscarea neosuprarealista a anilor '70. Din acest punct de vedere, interesul optzecistilor pentru proza sa apare 434
POSTMODERNISMUL ROMANESC

eel putin paradoxal, asa incit, ca sa-1 putem intelege, va trebui sa privim mai indeaproape cartea lui

Agopian care a captat, in primul rind, atentia congenerilor sai mai tineri. In Ma-nualul intimplarilor2^, a patra sa carte publicata, dar prirna in ordinea scrierii, cronologia celor sase ,,povestiri", cum suna subtitlul primei editii, de fapt sase parti ale unei opere unitare, oscileaza neregulat intre 1801 si 1808. Spatiul este eel al unei Valahii generice, alcatuita mai curind din lumina, ceata si intuneric, aranjate in savante ecleraje, decit dm terra firma. Personajele, ,,Armeanul Zadic si loan, geograf la scoala de la Coltia", sint un fel de Vladimir si Estragon, care-si tree zilele intr-un taifas etern, in cursul caruia o eruditie eteroclita, abstrusa, amesteca titluri de carti, aforisme si citate din toate vremurile. Istoria culturala nu mai este ,,istorica": nici pro-gres, nici cronologie, ci maldare de carti din care sint extrase liste intimplatoare:
,,Zece card se rasfirara pe jos in ordinea urmatoare: Cata-logus plantarum sicuIarum, Mundus Subteraneus a lui Kircher, Descartes: Les Passions de I'ame d'Indagine; Chiromance et Physiognomic aparuta la Rouen, o scriere fara titlu a lui Pseudo-Aristotel, Encelius: De re Metalica, Hieroglyphica, falsa tra-ducere din egipteana, Pellegrini: Del Concettopoetico, jerpelita rau, Olahus: Processes Universalis, precum si Comenius cu scrierea numita Pampaedia."27

Enumerarile nesfirsite, figura a simultaneitatii si aleato-rului comuna unor curente premoderne (manierismul sau barocul) si postmodernismului, iau locul structurilor logice arborescente si determinismului clasic. Timpul disparind, gramezi dezordonate de obiecte se aglomereaza in spatiul
26

Stefan Agopian, Manualul intimplarilor, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984; editia a doua (din care vom cita in continuare), Editura Humanitas, Bucuresti, 1993. 27 Ibid., pp. 72-73.

PRO2A OPTZECISTA 435

heterotopie al paginii, aidoma celui din povestirea lui Borges cornentata de Foucault28:
,,Am fost lipscan, bogasier, cojocar subtire, cojocar gros, croitor, islicar, calpacciu, cizmar, pantofar, cavaf, toptangiu, brasovean, marchitan, salvaragiu, abagiu, bumbacar, plapumar, ceasornicar, giuvaergiu, argintar, timplar, zaraf, barbier, cafegiu, tutungiu, tabacciu, brutar, simigiu, cofetar, obarlatnand, ostavciu, pirgar, rachier, circiumar, bacan, pastramagiu, caldarar, boiangiu, selar, telal, curelar, covaci, vivliopol, ceaprazar, gaitanar, ibrisingiu, sticlar, tinichigiu, zugrav, tufecciu, fisicciu, surecciu, hangiu, arendas, bocceagiu, legator de card, cersetor, margelar, ciubucgiu, macelar, cherestegiu, dogar, vinzator de fier, bragagiu, serbecciu,
28

In prefata la Cuvintele si lucrurile (voi cita din editia aparuta la Editura Univers, Bucuresti, 1996), Michel Foucault se refera la o scriere a lui Borges despre o anume enciclopedie chineza unde sta scris ca animalele se impart in : a) animale apartimnd Imparatului, b) imbal-samate, c) imblmzite, d) purcei de lapte, e) sirene, f) animale fabuloase, g) ciini in libertate, h) incluse in prezenta clasificare, i) care se agita ca nebunii, j) nenumarate, k) desenate cu o pensula foarte fina din par de camila, 1) et caetera, m) care tocmai au span ulciorul, n) care de departe par muste " (p. 33). Aceasta lume a lipsei de coerenta intre cuvinte si lucruri, a absentei ordonarii sintactice si istorice, absenta specifica gindirii premoderne si revalorificata de postmodernitate dupa ce marea bucla a umanismului modernist s-a inchis , e numita de arheologul ideilor heterotopie si este considerata de el, in spirit tardo-modern, drept sterila pentru literatura, ,ln opozitie cu Utopia generatoare de discurs: ,,Heterotopiile nelinistesc, fara indoiala, pentru ca mineaza in secret limbajul. [...] De aceea utopiile fac posibile fabulele si discursurile: ele se situeaza pe directia limbajului, in dimensiunea fundamental defabula; heterotopiile (la Borges le intilnim frecvent) usuca discursul, blocheaza cuvintele in ele insele, contests, din pornire, orice posibilitate de gramatica; ele dezarticuleaza miturile si sterilizeaza lirismul frazelor" (pp. 35-36). Literatura ultimilor treizeci de ani confirm! afirmatiile lui Foucault, dar in negativ, caci (re)gaseste in heterotopie exact forta de care are nevoie postmodernismul artistic: aceea care anuleaza lirismul si miturile. De altfel, prabusirea utopiilor a lasat un vast cimp de actiune spatiilor heterotope ale relativismului si pluralismului cultural prin care recunoastem, m general, postmodernitatea ca aventura (anti)ideologica a actualitatii.

436
POSTMODERNISMUL ROMANESC cerar, luminarar de ceara, luminarar de seu, dulgher, zidar, pescar, ulier, sapunar, samsar, pinzar, olar, turtar, fintinar, potcapier, varar, alamar, precupet, bucatar frantuzesc, actor, franzelar, fierar, potcovar, cutitar, alagiu, basmagiu, halvagiu, traistar, comisionar, amorez, povarnagiu, vivlioticher, smotrar, parunau, hristian, egar, gealat, papagiu, cazangiu, pietrar, mamular, geambas, piep-tanar, caretas, menghengiu, sirmagiu, spiter, gelepiu, avocat, matasar, imingiu, pislar, olangiu, sindrilar, matrapaz, mesciu, cordovangiu, si nimic din toate astea nu mi-a adus bogatia pe care o caut de atita vreme, spuse Zadic, apoi sorbi din pahar."29

,,Intimplarile" din titlul cartii sint pisloase, pendulind intre un regim al realului subtire si nelamurit si un regim al imagi-narului de o vasta intindere. Cartea e mai curind un cabinet de stampe si gravuri colate savant, in care nu faptele, ci ma-nierismele prezentarii lor conteaza. Fireste, sint mimati topoi ai romanului istoric: se poposeste la hanuri, se dau batalii. Spatiile se topesc insa mtr-o lumina rembrandtiana, la mar-ginea careia iau fiinta himere. Ingeri si cacodemoni, pasaroiul Ulise si dulaul Magog, pandidascalii si stimfalidele se ames-teca firesc pnntre personajele ,,realiste". Ne aflam larasi in ,,a treia lume", in spatiul ambiguitatii, al indecidabilului. Aici nu e vorba despre fantastic sau feeric. Simtul miraco-lului lipseste. Lucrurile sint, pur si simplu, cum sint, intr-una dintre lumile posibile. Nu

este vorba, de asemenea, despre un adevarat onirism, ci despre re-constructia nostalgica a unui univers cultural: eel al manierismului si barocului european de acum citeva secole, ce-i drept, prin cmdatul intermedm al unui limbaj (si el restaurat cu atentie) pseudosadovenian. Distrus sistematic in ordinea narativa, sensul general se orga-nizeaza poetic, prin ,,recompunerea" pieselor disparate ale acestui/wzz/e. Vazute de la distanta, cele sase piese alcatuiesc o superba elevatie aproape daliniana: in prima, cele doua personaje se zvircolesc in mocirla asemenea subumanilor
29

Stefan Agopian, Manualul intimplarilor, pp. 20-21.

PROZA OPTZECISTA 437 lui Beckett; in urmatoarea ii regasim umblind in patru labe si latrind ciineste. Mai departe ele acced treptat la conditia umana, repurtind ,,victorii glorioase" in tara nimanui si dobindind constiinta civica. In acest punct, scrierea ia si o savuroasa turnura de pamflet politic prin lista ,,cu cei care au zis ca", dovada, iarasi, ca arta postmoderna nu exclude la nevoie angajarea ideologica:
,,Radu Gaba-a zis ca nu e bine. Gheorghe Juruc a zis ca Traiasca Revolutiunea. lonita Sufletrece-a zis ca cu turcii era mai bine. Serafim Mutu-a zis de legea pruncilor. Ghita Panescu-a zis ca nu e sare. Sotir Taranu-a zis ca Domnul e hot. Nae lonescu-a zis ca e mai bine in Englitera. Manu Gheorghe-a zis ca are galbeni cinci. Ion Alexandrescu-a zis ca viseaza urit. loan Dedu-a zis ca nu mai da biru. Vasile Lungu-a zis ca i s-a urit cu raul. Vasile Gutoi-a zis ca gata. Vasile Pahontu-a zis ca fire-ati ai dracului. Vasile Lepadatu-a zis ca nu e Dumnezeu. Vasile Pruna-a zis ca isi taie vaca. Vasile Cocos-a zis ca nu face copii. Vasile Tobearca-a zis ca n-are izmene, de-aia. Vasile Blidaru-a zis ca mai bine tigan. Vasile Bonjescu-a zis ca pleaca in Franta. /Vasile Sontu-a zis ca nare o pusca si iarba. Gheorghe Zgirceanu-a zis ca sa nu te pui cu grecii. Gheorghe Epitis-a zis ca bine. Gheorghe Zatu-a zis ca mai bine tace. Gheorghe Hera-a zis ca mai bine pleaca in padure. Gheorghe Caragic-a zis ca se poate si mai rau. Gheorghe Vizulea-a zis ca il umfla risul. Gheorghe Zabava-a zis ca e ciuma tot la doi ani. Gheorghe Totoroaza-a zis ca nu vine o ciuma. 438 POSTMODERNISMUL ROMANESC Hadrian Hartic-a zis ca face ceva pe domnie. Hadrian Viziru-a zis ca pute."30

In final, umanul insusi e depasit catre ceresc. Ca in Arghezi, metamorfoza persona]elor in ingeri e asimilata unei boli misterioase ciuma sau holera si se petrece intr-un lazaret. Tot ceea ce aici pare emblematic, arhetipal, ,,profund" este de fapt inanalizabil cu mijloacele hermeneuticii, caci nu provine dintr-un demers metafizic sau religios, ci dmtr-o savanta manipulare textuala. Desi totul este suprafata, iluzie, trompe I'ceil, totul emotioneaza cu adevarat. Pina la urma. efectul este eel al Melancoliei lui Diirer: tristetea adinca in fata inutilitatii tuturor lucrurilor:
Sintem tristi, bre, spuse arar Armeanul, din lipsa de alcool si de chef. Si chiar daca n-am fi tristi, spuse loan parca gindindu-se in alta parte, sintem bolnavi de ciuma, sau ca si bolnavi si ne-am pierdut interesul fata de orice. [...] Si deodata aripile i se infoiara ca pinzele unei corabii in vim si ridicindu-se se rod prin camera tamos si lenes sub privirile lui loan, si chiar batu din ele de vreo doua ori, scuturindu-le ca doua maturi prea pline de apa [...]. Rinjind bezmetic si triumfator, loan se ridica atunci ca un arhanghel peste lume si, desfacindu-si aripile, se mtuneca lumea de aripile lui si de poftele lui si de frica lui."31

Scrise in registre diferite si cu intentii artistice diferite, toate romanele ,,istorice" optzeciste si postoptzeciste Ma-nualul intimplarilor, Sara, Tobit etc. ale lui Agopian, O suta de ani la portile Qrientului al lui Grosan, Ambasadorul lui loan Mihai Cochinescu sau, mai recent, Patimile sfin-tului Tomaso D'Aquino de Alex. Mihai Stoenescu au in comun lipsa de interes pentru tema traditionala a timpului
Ibid., pp. 53-54. ^ Ibid., pp. 130-131.

PRO2A OPTZECISTA 439 si a istoriei. In aceste carti ,,continutul" istoric este indife-rent. Faimoasa fraza marqueziana ,,O suta de ani, drace, ce repede trece timpul!" ar putea fi un moto potrivit pentru fiecare dintre ele. Ca in Veacul de singttratate, timpul pen-duleaza indeterminat intre inexistenta si retire pe loc, si in cele din urma cristalizeaza in obiecte. Interesul esential al acestor prozatori este unul formal, si el consta in reciclarea postmodern! a formelor narative istoricizate si ,,populare". Toate cartile mentionate mai sus sint deci metaromane.

O directie distincta in proza optzecista a reprezentat-o, in primele doua carti ale lui, Nicolae Iliescu. Desi Departe, pe jos si Dus-intors au trecut aproape neobservate si desi urma-toarele carti ale sale le sint mult inferioare atit teoretic, cit si valoric, Iliescu a fost unul dintre optzecistii cu un program consecvent si deplin asumat, inclusiv in urmarile sale: lipsa de popularitate si, pina la urma, obscuritatea. Iliescu este un biografist strict si ,,plat". tn tot ce a scris nu exista decit un singur personaj, numit Nicolae Iliescu, care vorbeste, la per-soana intii sau a treia, aproape exclusiv despre sine si lumea sa cotidiana: prieteni, parinti, iubite etc., mergind pina la detalii atit de apropiate de referential, incit, uneori, il reconsti-tuie la scara 1/1. Inaltimea si greutatea personajului, adresa si numarul de telefon, nenumarate detalii ,,nesemnifica-tive" pentru proza clasica dau textelor lui o anume prospe-time (hiper)autenticista. In general, ceea ce e valabil pentru biografis;mul poetic despre care am vorbit se intimpla si in varianta sa prozastica. Desi textul este ,,jucat" continuu in maniera desantismului clasic (convorbiri in ,,priza directa", secvente narative alternate savant, jurnal autentic intercalat intre texte fals narative si autoreferentiale, aranjamente tipo-grafice neobisnuite etc.), partea autobiografica este exacer-bata aproape monstruos, devenind, de fapt, principala miza a textelor:
,,Exact in acelasi timp in care Sanda Iliescu astepta rezultatele propriei inovatii in arta culinara privind atent budinca din cuptor H-0 POSTMODERNISMUL ROMANESC neintelegind de ce aceasta se pleosteste ca un base aruncat pe Iisa sau ca o caciula tuflita la gura unei scorbure din Ion Creanga, glisul de fiu se foia pe scaunul din fata al unui autoturism 3acia 1300 aprinzind trei tigari B.T., una pentru Mihai ipescu, soferul masinii, una pentru Anca, viitoarea sotie, si una ntru sine. Dupa ce le inmina celor doi, Nicolae Iliescu sesiza eva note anarhiste in discursul Ancai, fapt pentru care, emo->nat, isi arse imediat pulovarul cu tigara. Exact in acelasi timp cele relatate mai sus, George Cusnarencu se spala pe dinti ida unei nemarginite bucurii de a vedea un noua in carnetul de :v al lui Vadim, propriul fiu. [...] Eu, care sint si eu-1 narator, I numesc Nicolae Iliescu, sint fiul lui Ene si al Sandei, sint .curestean, sint nerod (aici trebuie sa-i fac si eu o bucurie imei mele, care probabil citeste in acest moment ceea ce am is eu) si ma simt un barbat implicat in istorie. [...] Nu trebuie :cut cu vederea locul unde se desfasoara actiunea: interiorul ui autoturism Dacia 1300 fabricat de uzina de autoturisme :esti in anul 1971, cu numarul de inmatriculare 7-B-5091, seria Dtorului 324706, avind cinci locuri, o capacitate cilindrica de 89 cm3, o putere de 54 hp si o greutate de 11783 kg."32

Sensul biografismului m literatura nu consta, fireste, in semnif icatia amanuntelor biografice in sine: nimic nu garan-teaza ca ele sint reale si, oricum, prea putini cititori pot con-frunta datele reale cu cele din text. Personalismul sfideaza, de fapt, una dintre legile de baza ale interpretarii naratiunii ca opera artistica: aceea ca naratorul nu se confunda cu au-torul. ,,Si de ce nu ?", par a se intreba biografistii, care, prin insistenta cu care identified cele doua entitati prozastice, contrazic orizontul de asteptare al cititorului, care a invatat inca din scoala ca Nica nu este scriitorul Ion Creanga ,,cmd era copil". Asa incit proza biografista devine semnif ica-tiva in primul rind prin conceptul care sta la baza ei, dupa un mecamsm asemanator operelor de avangarda: Gioconda
12

Nicolae Iliescu, Departe, pe jos, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1983, pp. 5-6.

PROZA OPTZECISTA

441

cu mustati a lui Marcel Duchamp n-are valoare ,,de con-tinut", ci doar prin raportare la norma artistica traditionala pe care o sfideaza. Pe de aha parte, biografismul se mai opune, semnificativ, si pansemantismului artei moderniste intesate uneori pina la refuz de simboluri obscure, care cer decriptari labonoase. O scriere biografista tinde sa fie, de aceea, un bloc neanalizabil, un ,,obiect" textual pe care ar putea scrie ,,mostra de biografism". El este dat ca atare, fiind un fel de alternativa sincera si neinhibata la arta ,,mare". Bineinteles, pina la urma conventiile acesteia sint inlocuite cu altele, de aha natura, si dialogul formelor continua.33 Pe linga biografism, autoreferentialitatea (de-a dreptul narcisica) este inca un aspect al prozei lui Iliescu. Autorul include in chiar corpul cartii articole despre aceasta, ,,inmi-nate de un prieten", si pareri despre narator ale unor diverse cunostinte care raspund la un fel de chestionare, asa incit, pina la urma, corpul cartii nu mai consista in firava ei nara-tivitate, ci in autocomentariul suprapus, care formeaza, im-preuna cu bucatile narative, un puzzle textual cladit pe o permanent!, obsesiva si de multe ori obositoare autocitare. Volumul urmator, Dus-intors, mixeaza, nabokovian, proza scurta cu poezia, cartea capatind, astfel, aspectul unui caiet in care se amesteca bruioane literare si jurnal. Haotice, inegale, narcisiace, cartile lui Nicolae Iliescu sint, totusi, scrieri inte-resante teorejzic si folositoare didactic pentru intelegerea fe-nomenului postmodern. Cam in/aceeasi directie mai pronuntat textualizanta insa nierge si Emil Paraschivoiu in

manuscrisul sau,
33

Interesante (dar depasind cadrul lucrarii de fata) sint si consecintele etice ale acestui procedeu. Nu de putine ori, incepind cu Maitreyi a lui Mircea Eliade, biografistii au mcalcat dreptul la privacy al persoanelor despre care au scris, prezentindu-le in situatii compromitatoare si sub o infatisare, prin forta lucrurilor, usor de recunoscut (cu numele si datele civile reale!). Procedeul a provocat si In anii din urma citeva ,,scan-daluri" de mai mare sau mai mica amploare.

442
POSTMODERNISMUL ROMANESC

nepublicat inca, Sic, din care au aparut citeva fragmente in Desant '83. Sic e un puzzle de notatii (dez)ordonat dupa criterii aleatorii, combinatie ,,curioasa" de tardo-modernism saptezecist (textualism, existentialism", absurd beckettian, meditatie despre vid) si postmodernism (biografism, haos, ironic, ludic, autoreflectie obsesiva), facuta posibila de pun-tea comuna a fragmentarismului: ...dac-ar fi sa conchid pactul cu lectorul [...] in privinta cartii de fata, i-as propune concepml de gen fragmentar : un fel de ansamblu mozaicat, un puzzle, un domino textual, o co-lectie de mici note si contranote, o compozitie manifest eclatata (mai ales temporal) dar (l)atent concertata, un text bio-biblio-grafic (sic) dispersal, reflectat/reflectant, un spatiu ludic deschis in eel tipografic si, numai in cele din urma, un experiment, o cautare, un eseu, nu neaparat al noului (inflationist), ci al unei noi integrale personale."34 Paraschivoiu numeste aceste tandari textuale biografeme. Dincolo de atenta privire a miinii care formeaza literele, ca si de culturalismul lor destul de pronuntat, ele seamana destul de mult cu dezlinatele si seducatoarele ,,meditations in an estate of emergency" ale lui Frank O'Hara, parintele/? er5o-nismului. O parte din acest (anti ?)jurnal al ratarii caci, in spirit tardo-modern, viata si scrisul sint vazute ca doua fete mobiusiene ale aceluiasi esec necesar consta In simpla selectie a tuturor cuvintelor din dictionar care ar putea avea un sens peiorativ si pe care, in consecinta, masochistul autor si le-ar putea apropria:
,,A abject abominabil abrutizat abuziv acaparator acolit acomodabil acritura acrobat actor adaptabil ademenitor adulator afacerist afectat afemeiat afon afurisit ageamiu agramat ahtiat ajuns alcoolic amabil amagitor ambiguu amenintator 34

Emil Paraschivoiu, ,,Sic", in Desant '83, p. 245.

PR02A OPTZECISTA

443
amorez analfabet anexa animal antihirt antipatic antropofag apostat apucator argat arghirofil arogant atotputernic aventurier avorton. g _ baliga bandit" etc.

Ca si textualistii propriu-zisi, dar mai avansat decit acestia, Paraschivoiu este un autor ,,de tranzitie": el s-a format in at-mosfera anilor 70, dominata de poststructuralistii francezi si de experimentalismul panlingvistic impus de acestia. Cu-rind insa el a simtit viciul esential al modernismului in toate formele sale: impersonalitatea, imposibilitatea de a exista ca fiinta umana individual^, cu propria ideologic si propriul discurs in spatiul esentialmente idealist al modernitatii. Omul modernist nu vorbeste, ci este vorbit de limbaj, nu are biogra-fie, ci este trait de forte economice, psihice, socialpolitice etc. Proza optzecista tipica se afla intre alte determinante ale sale exact in punctul de confluenta alfigurilor tardo-mo-dernitatii cum sint ele (de)construite de Barthes, Foucault, Lacan, Derrida cu biografismul si metafictiunea postmo-derne. De aici echilibrul caracteristic de subtilitate specula-tiva si de forta narativa din scrierile celor mai buni dintre optzecisti. Expresia lui Paraschivoiu ,,spatiul ludic (postmodernism) deschis in eel tipografic (tardo-modernism)" defi-neste expresiv aspectul de lanus Bifrons al literaturii anilor '80. Proza scurta a fost spatiul ideal si definitoriu al formulei optzeciste echilibrate si stabile. O data cu trecerea la roman a/(aproape) tuturor optzecistilor incepind de la jumatatea ^eceniului noua, formula devine instabila si apare curind un punct de ,,catastrofa" teoretica in acceptia lui Thorn , de la care incepind proza optzecista intra decis in postmoder-nitate, incetind, in cazurile cele mai eclatante, sa mai parti-cipe la optzecism si inscriindu-se deja in alta paradigma, alaturi de noii fictionari. Dupa primul val de proza scurta, mtr-adevar, optzecistii au inceput sa scrie roman, urmind schema clasica, in care, dupa victoria unei revolutii, radicalii de altadata, ajungind la guvernare, devin establishment.
444

POSTMODERNISMUL ROMANESC

Paradoxal, desi proza scurta defineste optzecismul, totusi citeva dintre cele mai valoroase scrieri ale optzecistilor au fost romane: Zmeura de dmpie si Tratament fabulatoriu ale lui Nedelciu, Partial color si Plus minus o zi de Sorm Preda, Tainele inimei de Cristian Teodorescu, Ambasadorul de loan Mihai

Cochinescu, Sala de asteptare de Bedros Horasangian, Sara de Stefan Agopian, Frigul verii de Alexandru Vlad, Tangoul Memoriei de George Cusnarencu, Frumoasa far a corp de Gheorghe Craciun. Toate sint dezechilibrate fata de formula optzecista standard si, daca unele accentueaza latura (micro)realista a acesteia si altele latura textuala, citeva pa-trund, fara sa le abandoneze pe primele doua, intr-o expe-rienta deja diferita, a fictiunii-spectacol total subintinsa de o imaginatie nelimitata. Transformarea optzecismului in postmodernism ,,curat" se produce eel mai vizibil in romanele lui Cochinescu, Craciun, Cusnarencu si Mircea Nedelciu, autori care, la sfirsitul deceniului noua si mceputul decenmlui zece, depasesc pentru totdeauna optzecismul prozastic. Femeia in rosu^ apare, simbolic, imediat dupa decembrie 1989, des-chizind eclatant o noua epoca literara (si o noua conceptie despre literatura) in proza romaneasca. Nu e lipsit de inte-res faptul ca, dintre cei trei autori, doi sint cntici si teoreti-cieni literari (unul, Mircea Mihaies, americanist, autor de studii despre Faulkner si specializat in autobiografie si jurnal, celalalt, Adriana Babeti, buna cunoscatoare, printre altele, a operei lui Barthes si preocupata de aspectele istorice, mili-tare si culturale ale Mitteleuropei), iar al treilea primus inter pares este unul dintre prozatorii cu eel mai evident apetit teoretic din ultimii ani, Mircea Nedelciu. Ca orice origami prozastic postmodern, cartea isi contine de la bun inceput propria embriologie, isi expliciteaza autoreferential fiecare aspect si isi construieste receptarea critica prin fal-duri suprapuse de luciditate teoretica. Aspectul oarecum
35

Mircea Nedelciu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies, Femeia in rosu, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1990.

PROZA OPTZECISTA 445 ,tehnologic", de agregat cu sute de piese, al cartii se dato-reaza si conlucrarii unei ,,echipe" de autori, ceea ce schimba radical ideea despre ce ar trebui sa fie o carte ,,adevarata" pe care o au atit criticul, cit si publicul modern(ist): o scriere profunda, unitara, izvorita din subconstientul unui singur (mare) artist, o ...autoritate morala" care ,,depune marturie" in privinta problemelor grave ale sufletului omenesc si ale lumii- Femeia in rosu nu este, in mod direct, nimic dm asa ceva. E o carte-puzzle, multietajata, minutios imbricata, in care alterneaza registre si tonuri narative de o neobisnuita bogatie si in care ,,peticele" intertextuale realizeaza un colaj in care nuantele diverselor epoci colizioneaza intr-un haos ordonat. Nu forma cartii este insa lucrul eel mai important in cazul Femeii in rosu, ci filozofia36 ei. Trei teoreticieni literari pornesc in cautarea locus-ulm estetic ce a parut, vreme de o suta de ani, eel mai putin adecvat pentru ancorarea unei opere ,,serioase", eel mai demn de o evitare dispretui-toare: senzationalul. Cu coroIarul sau de kitsch, stridenta, romance, aventura, miracol de doi bani, senzationalul se !n-trupeaza aici in povestea ,,romantata" a Anei Cumpanas din Comlos, care, dupa o viata picaresca, in care traverseaza doua continente, se intoarce ca sa moara in Banatul natal. Miezul vietii ei este seara in care, imbracata in rochie rosie, faciliteaza uciderea amantului ei, faimosul bandit Dillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prm urmare, nu, din start, un roman senzational, ci, dedublare specifica postmo-d^rnului, un roman despre (romanul) senzational, care sa fie, M acelasi timp, uzind de toate procedeele parodiei, pastisei, restauratiei butaforice un roman cbiar senzational :
,,Caci vor a experimenta chiar asta: un roman (despre) senzational. Isi trimit (prin posta) truditele incercari. Emdoi o ia mai
36

In sensul tehnic, tot mai frecvent mtrebumtat si in romaneste, de idee de functionare". Se vorbeste, m acest sens, de ,,filozofia" compu-terului, a fast-food-ulm etc.

446
POSTMODERNISMUL ROMANESC
-

PR02A OPTZECISTA
447

direct, pieptis, ca un prozator: A existat intr-adevar o femeie nascuta in Comlosul-Mare (sat Lunga), la sfirsitul secolului tre-cut si emigrata in America inainte de primul razboi mondial. In Chicago-ul prohibitiei si al jazz-ului, al lui Al Capone si al pri-marului Thompson, adica intre anii 1920-1934, a fost amestecata in numeroase afaceri, dar gloria ei probabil nedorita ia nas-tere din rolul ingrat si important pe care-1 joaca in seara zilei de 22 iulie 1934 cind, in fata cinematografului Biograph din Chicago, este ucis de politic John Dillinger, inamicul public nr. 1 al Americii acelor vremuri. Obligata apoi sa se intoarca in Romania si sa traiasca ascunsa, eroina noastra moare in aprilie 1947 la Timisoara, in conditii suspecte. Toate aceste fapte sint reale, iar adevarul lor este atestat de documente, de presa vremii si probabil de marturiile unor persoane care au cunoscut-o pe femeia in rosu . Pentru romanul nostru, insa, faptele enumerate mai sus nu au nici

macar rolul unui pretext. Tot ce va urma nu este nici fals, si nici adevarat, asa cum, in romane, nu veti intilni decit informatii care sint, in acelasi timp, si false, si adevarate. Senzationalul, care este adevaratul obiect al experimentului nostru, se naste pare-se atit din prea marea apropiere de evenimente ne-obisnuite, cit si din indepartarea (in timp sau spatiu) de intimplari comune [...]. Emunu scrie si el. Se incearca in senzational cu un text pe care marturiseste 1-ar vrea foarte intelectual. O ia, ca un critic ce e, nu pieptis, ci piezis: Senzationalul, adevaratul senzational, prolifereaza intotdeauna monstruos, asemenea unei bombe cu explozie intirziata. [...] Producatorul de senzational, o specie care, in literatura, nu beneficiaza de un statut clar si nici de o ideologic convingatoare, e mult mai activ in ceea ce am obisnuit a numi realitate... "37 Oricit de tatonante si de confuze ar fi aceste ebose teore-tice, mai cu seama in incercarea de definire psihologista a senzationalului, o schimbare fundamentals, in optica pro-zastica este imediat vizibila si la Emdoi (Nedelciu), si la Emunu (Mihaies): realitatea (chiar si in forma sa artistica de referentialitate) inceteaza sa mai existe. Spatiul prozastic devine o lume terta, aflata intre real si ireal, o lume mrtuala. Aceasta modificare, centrala in gindirea postmoderna, de-termina si o reconsiderare dramatica a temporalitatii, isto-riei, memoriei, documentarului. Faptele, atestarile, marturiile nu mai sint pietrele esentiale, ,,obiective" ale reconstituirii istorice (biografice, in cazul de fata), ci devin ,,ornamente" arbitrare ale unui demers care nu mai crede in obiectivitate. Fantezia si ,,realitatea" sint coplanare si se scriu una pe alta la nesfirsit, generind o lume translucida care, ca in Nichita Stanescu, ,,la Nu si la Da are foile rupte". Indeterminarea, ca atitudine filozofica, este originea actului creator postmodern. De aceea o opera postmoderna apare cititorului ca o scriere clasica ,,intoarsa pe dos": spatiul si timpul sint ,,moi", maleabile, naratiunea e aleatorie, personajele schimba masti dupa masti, in schimb instrumentarul teoretic, ,,panoplia de procedee", citatele si inserturile, presupozitiile si pre-tex-tele devin rigide si evidente ca scheletul exterior al insec-telor. Romanul postmodern poate avea ca arhetip Omul fara insusiri al lui Robert Musil, totusi el nu este un roman-eseu, ci mai curind ,,un roman cu eseul pe dinafara"38, care,
37 38

Femeia in rosu, pp. 20-21. Este m afara oricarei mdoieli ca Musil a fost unui dintre primii prozatori care au simtit schimbarea de paradigma m gindirea si in literatura europeana. Tranzitia de la modernitate la postmodernitate este preocuparea centrala a marelui sau roman. Exista, la mceputul sau, un mic semn al schimbarii, aparent neinsemnat, dar care ravaseste constiinta lui Ulrich, personajul central: ,,Insa tocmai atunci Ulrich citi undeva, si fid pentru el ca o boare de vara matura prea de timpuriu adiind, deodata expresia genialul cal de curse .[...] Vedea cu o claritate miraculoasa ca exceptmd capacitatea de a cistiga bani, de care nici nu avea nevoie, avea toate abilitatile si msusirile favorizate de vremea sa, Tnsa isi pierduse puterea de a le aplica la ceva; si din moment ce si fotbalisui, si caii au geniu, se hotan, pentru a-si mai salva propria individualitate, sa-si ia o vacanta de un an de la viata sa" (Robert Musil, Omul fara insusiri, vol. 1, Editura Univers, Bucuresti, 1995, pp. 70-71). Cuvmtul ,,geniu", definitoriu pentru arta mare, aristocratica, elitista a modernitatii euro-pene, se ,,democratizeaza" deodata, distrugmd bariera dintre aceasta si lumea plebee a consumului de spectacole, sportive si de alte naturi.

448

POSTMODERNISMUL ROMANESC

intr-un fel, nu se comenteaza pe masura ce se scrie, ci se scrie pe masura ce se comenteaza ceeace nus-a-scrisinca. Optzecismul din care (si de care) Femeia in rosu s-a des-prins e prezent in carte ca o creanga viguroasa pe care s-a plantat un altoi. Este vorba despre cele trei capitole intitu-late ,,Iter spectrorum (stricto sau lato sensu)", in care cei trei naratori scriu despre calatoria lor in vederea documentarii pentru roman (cautarea martorilor, a documentelor etc.). Avem aici o tipica proza optzecista, a cotidianului marunt, a microistonei si spatnlor microsociale, cu insertun de acte originale, cu vorbire in pnza directa:
,,Multumesc. Saluta. Bunaziua/ ziuabuna. Mai fac vreo doua. sute de metri. BUFET. Scot un ziar, il intind pe una din mesele de tabla verde. Bufetul inchis. Nici o fintina prin preajma. Pete de vin, de grasime pe tabla cu vopseaua scorojita. Ceva lipicios. Muste. Viespi. A. se duce peste drum, la un gospodar, sa spele rosiile si ardeii. E poftita in casa. Ordine. Curatenie. Bucataria faiantata. Mobila alba. Congelator. Frigider. Boiler. Apa calda! Spala rosiile si ardeii cu apa rece. Se infiripa un dialog. Ce faced pa la noi ? Merged la Kikinda ? Nu. Scriem o carte. Am venit sa ne documentam. Aaaaa... Despre Ana aia, femeia in rosu ? -Da. Da' ce sa mai scrieti, ca s-a scris tot! Ce s-ar mai putea scrie ? Stau si ma-ntreb. Pai nu stim nici noi. De-aia am venit. Sa ne documentam. Sa cautam martori. Urme. Ha! Da' si astia stiu ca-s prosti !"39

Chiar de la inceputul cartii ne aflam la confluenta a trei romane posibile in jurul misterioasei femei in rosu, presu-punind fiecare o cu totul aha strategic narativa si o cu totul aha tehnica. Cel dintii ar fi fost un roman, cum s-a vazut, ,,optzecist", adica timid postmodern, in care figura Anei ar

' Femeia in rosu, pp. 51-52.

PROZA OPTZECISTA 449 fi aparut mai curind ,,in negativ", ca un gol in jurul caruia s-ar organiza o retea fina de cautari si sondaje.in medii con-temporane. Acest roman e disipat pe parcursul cartii, alca-tuind, intr-un fel, sistemul ei nervos si asigurind conexiunile nverse si autoreflectia. Dm el se desprind doua romane virtuale", care se completeaza, intr-un fel, stereoscopic. Mai intii, un roman documentar non-fiction gen In Cold Blood de Truman Capote, care apeleaza intens la docu-mente, fara sa-si permita nici o intruziune in stricta mar-turie a oamenilor si actelor. Fara-ndoiala, orice fel de scriere ar fi, Femeia in rosu este temeinic documentata. Putem chiar vorbi de multiple tipuri de documentare. Cercetarea pe te-ritoriul Banatului din zilele noastre aduce in carte voci ale martorilor reali, ca si acte juridice si administrative, reproduse in carte cu vadita placere a atmgerii gradului zero al realului si al scriiturii:
,,Romania. Ministerul Afacerilor Interne Directiunea Serviciului Special pentru Repatriatii Aliati Domniei Sale Doamnei Persida Cumpanas Timisoara, P-ta Marzescu nr. 2 003338/27. XI. 1944 Ca urmare cererii Dvs. inregistrata de noi la nr. 3338/1944, avem onoare sa va aducem la cunostinta ca nu va puteti repatria in Statele Unite ale Americii potrivit art. 5, al. 2 din Conventia de Armistitiu, intru cit nu va puteti incadra in categoriile acelora prevazuti in Conventie, adica: a) adusi cu sila in Romania; b) refugiati sau c) acei care se gaseau la declararea razboiului in Romania si au fost internati. Colonel magistral Secretar Hagi Stoica C. lacob" 40

Pe de alta parte, pentru trecerile Anei si ale altor personaje prin Banat, Ardeal, Viena lui Freud sau Chicago-ul lui Dillin-ger, ca si pentru intreaga substanta, deosebit de complexa 40 Ibid., P. 19.
450

POSTMODERNISMUL ROMANESC

(ideologica, politica, lingvistica, strategica, istorica si cultu-rala), a acestui orologiu narativ, autorii au folosit peste saizeci de titluri, incluzmd dictionare, monografii, studii istorice, medicale, militare si culturale, beletristica etc. si aproape douazeci de periodice. Interesante pentru studiul de fata sint prezentele, intre autorii citati, ale lui Michel Foucault (Surveil-ler etpunir), Lawrence Sterne (Tristram Shandy), Balthasar Gracian (Criticonul) si mai ales ale celor trei ,,papi" euro-peni ai teoriei postmoderne, Umberto Eco (Numele trandafi-rului), Guy Scarpetta (L'Impurete) si Jean-Francis Lyotard, ultimul cu bine cunoscutul sau studiu La condition postmoderne. Si acest etaj romanesc al nonfictionalitatii exista un-deva in fundalul Femeii in rosu, dar, lucru valabil si pentru romanul ,,optzecist", el nu exista genuin, avind, de exemplu, rolul clasic de ancorare a scrierii in realitate. Functule clasice ale celor doua tipuri de roman sint deturnate si redirijate printr-o noua bucla metatextuala: autorii fiind perfect con-stienti de fictionalitatea cartii lor (,,faptele enumerate mai sus nu au nici macar rolul unui pretext..."; ,,ceea ce am obis-nuit a numi realitate..."), ei nu mai pot scrie roman optze-cist, ci ,,roman optzecist", nu mai scriu roman non-fiction, ci ,,roman non-fiction". De-aici sentimentul de exces, de esenta sintetica pe care il poate avea cititorul. Prin urmare, pina si aceste doua tipuri de roman secundare, desi impor-tante in economia Femeii in rosu sint re-definite si reconvertite de spiritul general-postmodern al cartii. Punctul de insertie al romanului documentarist cu un al treilea si eel mai important tip romanesc (pentru ca Femeia in rosu este asemenea unui gasteropod care, desi locuieste numai in ultimul compartiment al cochiliei sale, le poarta si pe celelalte cu sine ca pe un fel de memento al propriei onto-geneze) este eel in care ultima iluzie a gindirii modern(ist)e, credinta in document ca o urma ,,obiectiva" a faptei, la rin-dul ei obiectiva, este abandonata. Calatoria documentara a celor trei autori nu mai gaseste istorie, nici macar marunta, cifictiune. De-aici inainte documentul va deveni fantastic PROZA OPTZECISTA 451 fantezia va capata concretete ,,faptica". Este momen--cheie din roman in creete ,,aptca. Este momentul-cheie din roman, in care martorii nu mai smt consultati, inventafi dupa necesitati narative. Istoria, cum spune Jvtatei Calinescu, se dovedeste a nu mai fi reconstructie, ci, pUr si simplu, constructie :
,,Au destul material. Destule documente. Surse berechet. Desi ceva lipseste. Simt tot mai clar ca ar avea nevoie de inca vreo trei-patru martori. Cumva mai ciudati. Care sa le poata povesti cum se vede de aici, de la Comlos, toata nebunia lui Dilli boy. Mai bine zis, cum se vedea atunci, in jurul lui '34 si dupa. Judeca logic. Cum sa se

vada ? La cinematograf si prin reviste ! Deci le-ar trebui niste batrini loviti de damblaua cu Dillinger. Care sa fi vazut filme, sa fi citit reviste, almanahuri. Poate chiar card. Da' de unde sa-i ia ? Unde sa-i gaseasca ? lar stau si iar cugeta logic. Deci, teoretic si practic, ar trebui sa dea de urma unui batrin care sa fi vazut la viata lui zeci, sure de filme. Un proiectionist ! Asta e ! Un proiectionist pensionar din Comlos. Perfect plauzibil ! Daca se poate, un tip fanatizat de film. De filmele americane dintre razboaie. Ideal ar fi (daca nu cer prea mult de la viata) sa aiba chiar un fel de manie. O dillingeromanie. Sa adune, adica, tot ce se poate aduna in materie. Un adevarat dosar. Cu taieturi din reviste. Cu transcrieri de dialoguri. Dar mai ales, o memorie vecina cu nebunia. Aha, un fel de sonat, ca la Breban , se lumineaza fericit Emunu. Pai, da. Da! da' de unde dracu-1 mai scoatem si pa asta tot d-aici, din Comlos ? , se cam nelinisteste Emdoi. Acum e in fine ! rindul lui A. sa le-o spuna, plina de agitatie : calrriccdmcalm ! II gasim si p-asta ! Nici o problema ! Si daca nufl gasim, il inventam ! "41

Lumea devine, astfel, poveste. Fictionalizarea ei se reali-zeaza treptat, dupa toate regulile postmodernitatii. Mai intii, in plma ,,realitate documentara", sint inserati martori fictivi, adevarate fantome ivite la granita dintre existenta si text, compromisuri stranii intre cele doua regnuri. Presupusul proiectionist ,,desantat" la Comlos din... insusi romanul
41

Ibid., pp. 52-53.

452 POSTMODERNISMUL ROMANESC celor trei (si care va da pagini savuroase in continuare) este extrem de asemanator cu figurile fictive strecurate printre bine cunoscute persona] e istorice in Ragtime, celebra (falsa) reconstitute a epocii jazz-ului datorata lui E. L. Doctorow42. Apoi, insasi ideea de document si ,,urma" se modifica. In loc de actele administrative si juridice folosite in romanul non-fiction de pina acum, apar deodata surse mediatice si de colportaj, partial sau total nereliabile si necontrolabile: filme, almanahuri, pulp-un. Adica fojgaiala fictionala, fara reali-tate si fara sfirsit, de la subsolul si de la marginile lumii artistice ,,civilizate". Aici totul este poveste, basm modern, mit degradat, birfa si senzational. De aici incepe al treilea roman, cartea postmoderna propriu-zisa, bine ancorata in imagina-rul colectiv al paraliteraturii, al artelor ,,populare" si al isto-riei fara timp. Raportul dintre referential si fictional se inverseaza com-plet din acest moment. In loc ca faptele si persona] ele centrale (atestate istoric) sa fie subiectul cartii, reflectat cu ajutorul diverselor puncte de vedere si unghiuri narative, ele devin pretextul fantomatic al unei desfasurari neobisnuite de re-gistre stilistice nedisimulat ,,joase", ,,populare". Butaforia asumata si explicita este adevarata substanta-farade-sub-stanta a acestui roman, in care, ca in poemul lui Cosovei, ,,nimic nu este real/ dar ce este adevarat ?" Mostre din cele mai diverse tipuri de discurs popular cladesc o carte in care persona] principal devine, pina la urma, cititorul ,,dedublat" dm articolul lui Nedelciu, eel care, pe de o parte, percepe dis-tanta ironica fata de parodierea unor stiluri nevalidate cultural, iar pe de alta se simte eliberat de presupozitiile sufocante ale literaturii ,,mari", regasind placerea infantila a 5tor^-ului.
42

In mod curios, in cunoscutul film al lui Mihalkov Cercul interior personajul central este tot un protectionist, prin ochii inocenti ai caruia Stalin, Beria si aid lideri sovietici apar ca in romanele comuniste de propaganda: niste tatuci legendari, ,,buni la suflet" si iubiti de popor. Realitatea se dovedeste, si aici, mai fictiva decit literatura.

PR02A OPTZECISTA 453 Placerea democratica a textului, bucuria de a fabula, pasiunea bricolarii literare si culturale deosebesc acest text de intepa-tele expenmente tardo-moderne si de avangarda, transfor-mindu-1 intr-un antiexpenment care reia la capatul unei spire, recicleaza si, pma la urma, remventeaza arta povestirn. Biografia lui Dillinger este introdusa in carte prin alternarea a trei tipuri de discurs. Pnmul este eel caracteristic biografiei romantate:
,,Dillmger plecase la Indianopolis. La Tntoarcere, afla de la ratal sau ca fusese cautat. Ajunse la concluzia ca trebuia sa dispara. Dar unde ? Prietenul sau de la inchisoare, Jim Jenkins, avea o sora. Era subiectul lor preferat de discutie. Jim o lauda cum nu-si laudase vreodata un frate sora, iar Johnny era un foarte bun ascultator. Cind i-a aratat fotografia, i-a inteles exaltarea. Mary era de-o fru-musete rapitoare. Se numea acum Mary Longnaker si tocmai se pregatea sa se desparta de eel ce-i daduse acest frumos nume. [...] La intoarcere, trecura prin Michigan City. Mary voia sa-1 vada pe fratele ei. Dillinger se arata bucuros si-si insoti bucuria de un gest pe masura. Intr-una dintre bananele cumparate pentru Jim intro-duse o bancnota de cincizeci de dolari rasucita."43

Gel de-al doilea ,,punct de vedere textual" ii apartine pro-iectionistului, prezumtiv posesor al unei arhive Dillinger, in care se afla amestecate role de film vechi cu gangsteri, taie-turi din gazete si chiar scrisorile agramate de dragoste ale ,,inamicului public nr. 1". Ne aflam in plin ,,populism", in zona zvonului, birfei si laudaroseniei ,,la un pahar". Vocile sonore sau scripturale sint transmise intr-o transcriere fo-netica ad hoc incilcita, anacolutica si, prin aceasta, de efect artistic:
,,Da' fata asta era data dracului. Sa vedea si din fundu' salii cum 11 clipeste lui Dillinger ochii and se uita la ea.

lo cred c-ar fi
43

Femeia in rosu, p. 234.

454

POSTMODERNISMUL ROMANESC vrut sa uite, pa loc, si de prietenie, si de obligatiile de a-i scoate din inchisoare pe vechii prieteni. Cred c-ar fi vrut sa ramiie cu ea si sa se termine filmu'. Da filmu nu se termina. Mai erea doua bobine, pa care le schimbam exact cind erea gata sa se intimple ceva interesant. Da' sa vezi cam cum vorbea ei, si ce curte ii facea iel: Ei, ieu stiu ca ie baieti buni si unu' si altu', si Pete si frate-tu. Ei, da' sa ma vezi pe mine. lo-i mteleg perfect. Cind o femeie te atrage, nu mai ie nimic da facut. lar daca si ea-i da acord, inseamna ca trebe sa fii mare fraier sa o impiedici. Chiar daca esti propriu' ei barbat. Fac ceva pa certificatele alea da insuratoare! Parca io n-am avut vo doua-trei! "44

In fine, iesita nu din ,,realitate", ci din necesitatea textuala de a explica agramatismele cam prea neaos romanesti din scrisorile banditului, interfereaza cu primele doua voci si cea a traducatorului (prezumtiv) al respectivelor epistole. Este un exemplu limpede de generare pur textuala a structurilor romanesti clasice, presupus referentiale si obiective:
,,M-am oferit sa-i ajut sa reconstituie scrisorile in forma in care o creasem eu. Au acceptat imediat, insa apoi nau mai dat nici un semn. Cred ca nu voiau sa implice prea multa lume in aceasta aventura am inteles ca ei asa o considerau, o aventura, un experiment a lor. Dar cred ca, de fapt, le era teama de posibilele incurcaturi pe care le-ar isca interventia unei miini straine in munca lor. O teama, evidenta, de manipulare, pe care, ziceau, unul dintre ei o si teoreti/ase."45

In acelasi mod intertextual (si nu narativ) de a schimba nu unghiul, ci maniera relatarii sint povestite/construite si cele-lalte biografii intersectate in carte: fireste, cea a Anei, globetrotter care rataceste pe harta zdrentuita a lumii anilor '20-'30: Istanbul, Atena, Messina, Pompei, Chicago (jurnal de cala-torie), ca si pe harta sociolingvistica a mediilor, profesiilor,
44 45

Ibid., p. 240. Ibid., p. 237.

PROZA OPTZECISTA 455 standing-vtnlor; biografia unui vecin din Comlos, Octavian Nacu, care, dupa primul razboi mondial, strabate ruinele fostei Kakanii; a lui Tit Liviu, primul amor al Anei (care vi-seaza ,,sa-i predea cheile casei si sa se faca amanta lui pe veci"), care, ajuns la Viena, ii face o vizita lui Freud; a avoca-tului Sage. Nici un moment naratiunile, concrete, complexe, pline de fapte si imagini, nu sint genuine. Toate folosesc filtre, travelinguri si ralentiuri complicate, toate citeaza, explicit sau implicit, maniere artistice deja vues. In cutare loc avem o poveste cu vampiri (thriller): ,,E ales un fecior cu trupul nededat in cele lumesti. E pus sa incalece fara sa pe un armasar negru si in acest fel se preumbla prin cimitir, trecind peste toate mormintele. Daca armasarul se impotriveste nevrind sa treaca peste unul din ele, chiar indemnat cu biciusca, inseamna ca acolo zace un vampir. Mormintul e atunci deschis, iar in groapa poti vedea un hoit rumen si frumos, de parca ar fi un om ce doarme fericit in pace. Cu un hirlet i se taie degraba gitul, din care tisneste pe data, imbelsugat, un singe grozav de lucitor si rosu, ca al unui om viu. Treaba o data facuta, groapa e astupata la loc si pod fi incredintat ca molima se stinge si ga toti cei atinsi de ea isi vor recapata incetul cu incetul puterile, .--'ca niste oameni scapati dintr-o boala lunga si istovitoare."46

In alta pane este parodiat kitsch-ul fabulos al povestilor cu gangs teri:


,,Se spune ca florile din cele 26 de furgoane care au pornit spre muntele Carmel inaintea sicriului lui Dion valorau in jur de cincizeci de mii de dolari. O coroana in forma de inima facuta din trandafiri imbobociti (la jumatatea lui noiembrie!) avea o inaltime de doi metri, iar o coroana de orhidee si trandafiri ce urma a fi pusa pe mormint masura in jur de trei metri. Sicriul arata ca un obiect adus direct de la Vatican, avea pereti dubli, de argint si bronz, un capac de cristal gros si, in fiecare colt, colonete sculptate 46 Ibid., p. 102. 456 POSTMODERNISMUL ROMANESC din argint masiv. Dion era asezat pe o captuseala de perne de puf imbricate in satin alb si parea ca doarme. Nimeni nu s-ar fi gindit, vazindu-1, ca fusese gaurit de sase gloante trase de aproape. In jurul sicriului erau plasati zece ingeri de argint care tmeau in miini sfesnice aurite, iar in acestea ardeau luminari albe, groase si inalte. Parfumul miilor de flori se amesteca discret cu eel al femeilor imbricate in blanuri scumpe si cu fumul subtire al luminarilor. Rezultatul era chiar mirosul crimei, al banilor si al nebuniei generalizate."47

In cele din urma, ,,din aceasta imparechere si-mpreunare", Ana isi pierde orice realitate ,,obiectiva", devenind un fel de mit, o intruchipare arhetipala a unei istorii second-hand, asemenea faimoasei V. a lui Pynchon sau, mutatis mutandis, a Mumuticai lui loan Lacusta. Cum am mai spus-o, roma-nul nu-si contine numai istoria embnonara si principnle de constructie, ci si o tubulatura ramificata de comentarii si autocomentarii. Unele dintre ele sint asezate sub sigla ,,con-flict de competente" si prezinta, nu de putine ori, opinii dis-cordante ale unui autor fata de ceilalti. De aici o anumita indeterminare teoretica, lasind loc aleatoriului si hazardului sa contrabalanseze aspectul uneori cam

mecanic al imbricarii textelor. Finalul este o adevarata ,,lovitura": o falsa postfata atribuita unui jurnalist american care comenteaza impreju-rarile intilnirii cu cartea celor trei autori, cladind astf el un vast background ,,de actualitate" Femeii in rosu. Revolutiile din Europa de Est, citarea unor nume faimoase de militanti anticomunisti: Havel, Michnik, Leszak, imaginea de cosmar a Romaniei din ultimii ani ceausisti, toate acestea adauga inca o trasatura ,,senzationala" cartii, ...poate ultimul mare ro-man european, legat prin nevazute fire de traditia contesta-tara, de la Karl Kraus si Joseph Roth la Kundera, Danilo Kis sau Ivan Klima, cu fascmanta lui plutire spre o lume a struc-turilor mereu deschise, o lume a granitei, a mentalitatilor
47

Ibid., pp. 136-137.

PRO2A OPTZECISTA 457 si a istoriei luate in deridere din perspectiva cea mai surprin-zatoare, dar si cea mai legitima a puterii celor fara de
C AO

putere ... ^ Romanul optzecist nu este la fel de ,,perfect", de ,,stabil" ca proza scurta optzecista, pentru ca el renunta la optzecism pentru o vizionara tatonare a altor domenii prozastice. Toate aceste romane pot parea ,,ratate" sau ,,tradatoare" din punc-tul de vedere al prozei textual-microrealiste, ale carei pnncipii le trece pe plan secundar, dar ele sint superioare teoretic si iata un principiu nou comercial celor dintii. Ambasa-dorul, Frumoasa fara corp sau Femeia in rosu au fost atit succese de critica (elogiate si premiate pe drept cuvint), cit si de librarie. Ele nu mai fac parte din paradigma optzecista desi, cum s-a vazut, aceasta va continua sa fie prezenta, ca ingredient important, in noua formula , ci din paradigma noului roman fictionar postmodern al anilor '90, alaturi de cartile ,,nouazecistilor" Daniel Banulescu, Radu Aldulescu, Caius Dobrescu, Alex. Mihai Stoenescu, Adrian Otoiu, ca si ale ultimilor sositi in proza actuala, Simona Popescu, Ion Manolescu si Razvan Radulescu. Acestia din urma au intrat rapid in arena literara, profitind de o anume deruta si sterili-,tate a ,,batrinilor" optzecisti si au impus o literatura mult mai putin riguroasa, mult mai indiferenta la teorie, dar mai inte-resantam sens kierkegaardian. Fictiune generalizata, fantas-magorie erotica, mistica New Age, onirism, tehnici mediatice, cyberpunk totul explodeaza m anii '90 intr-o ,,vesela apo-calipsa", care preface in tandari rigoarea intelectualista a predecesorilor. Haosul fictional al ,,noilor barbari" (de altfel, literati de rafinament si eruditie) va cere, de acum incolo, fie sa regindim literatura din temelie, fie s-o lasam, pur si simplu, sa traiasca. 4> Ibid.,
p. 430.

Scurta privire asupra literaturii anilor '90


Dupa schimbarile politice majore de la inceputul dece-niului lumea culturala romaneasca s-a vazut pusa in fata unor dileme noi, nemaiintilnite, care au produs o stare de panica, scepticism si, in fine, resemnare. Chiar dm primii ani de dupa prabusirea comunismului a devenit limpede ca lite-ratura ca sa raminem mai departe doar in acest domeniu; procesul este valabil insa pentru intregul corpus cultural cunostea un fenomen de rapida devalorizare si disolutie. Scriitorul si criticul, vedetele de altadata ale lumii literare, ea insasi vedeta a vietii nationale, s-au vazut deodata margi-nalizati si minimizati prin asaltarea mediatica a opiniei pu-blice de catre alte categorii intelectuale, pina atunci practic inexistente. Au intrat brusc in centrul atentiei politicienii, ziaristii, analistii politici, oamenii de televiziune, noi opinion makers, cu mult mai agresivi (si, s-o recunoastem, mai in-teresanti social) decit literatii. Editurile care pareau sa functioneze, in sistemul socialist, doar pentru literatura de fictiune au inceput sa publice, pe de-o parte, valuri de Trivialliteratur (aproape absenta in regimul trecut: romane politiste, erotice, thrillers, scrieri de ocultism si magie), iar pe de alta scrieri din domeniul stiintelor umaniste, aproape absente pina atunci in cultura romana: politologie, socio-logie, filozofie etc. Din domeniul literar propriu-zis s-au ti-parit cu predilectie opere non-fiction, de interes mai degraba, de asemenea, social-politic decit artistic: jurnale si memorii ale personalitatilor politice interbelice sau actuale, marturii de-spre Gulagul romanesc etc. Cele mai multe opere de fictiune
SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 459

publicate dupa 1989 au fost scrierile autorilor straini de mare reputatie, care au ocupat si ce mai ramasese liber in spatiul literar. Literatura originala romaneasca s-a vazut aruncata pe o plaja extrem de ingusta, la concurenta devastatoare cu competitori mult mai puternici in conditiile pietei libere. Speranta unei explozii in conditii de deplina libertate de ex-primare s-a dovedit o iluzie amara, deloc discordanta cu ce-lelalte iluzu nationale. Prabusirea scrutorului la bursa valonlor simbolice s-a reflectat

si in scaderea valorii muncii scriito-ricesti: autorn au ajuns sa publice mai greu decit in decemile anterioare in conditii materiale derizorii. A ramine scriitor ,,pur" a ajuns sa para, astfel, o optiune utopica, masochista, suicidara. In aceste conditii, cei mai multi literati au migrat catre do-menii mai vizibile si mai ,,lucrative" ale vietii sociale. Fos-tele glorii s-au straduit sa-si pastreze notorietatea intrind in zonele fierbinti ale poiiticii si ziaristicii. Greu de apreciat cita vanitate si cita dorinta sincera de ,,a pune umarul" au intrat in aceasta solutie. Cert e ca gasim (fosti) scriitori, critici, filo-zofi, eseisti etc. in toate partidele si centrele de putere intelec-tuala de dupa 1990. Alta solutie de supravietuire materiala a fost intrarea unei parti a scriitorilor mai ales a celor tineri in lumea universitara. Cistigul simbolic si mai ales eel material sint, e .drept, minuscule in acest domeniu, dar din acest punct se deschid unele oportunitati speciale: bursele si ca-latoriile in strainatate. Multi universitari (indreptatiti sau nu de un adevarat interes stiintific) au invatat repede sa ma-nevreze in retelele extrem de ramificate ale oportunitatilor de acest fel, absentind uneori ani intregi din viata culturala nationala. Board-urile fundatiilor, ONG-urilor si ale altor institutii de acest fel adapostesc si ele intelectuali care nu pot trai decent din munca lor propriu-zisa in domeniul in care sint specialisti. Slabul interes al publicului pentru literatura fictionala si migrarea autorilor in alte domenii au dus la restringerea, en-clavizarea si haotizarea vietii literare. Institutiile care altadata 460
POSTMODERNISMUL ROMANESC

grupau autorii la nivel national, dind impresia unei lumi li-terare coerente, sint astazi niste evidente esecuri. Ministerial Culturii are o influenta nula asupra vietii literare romanesti. Gel mult, el finanteaza intermitent liste de titluri propuse de edituri, de multe ori pe ,,criterii" specific levantine. Uniunea Scriitorilor, altadata un monolit acuzat adesea de Stalinism, se afla in fata unei dileme inextricabile: ori ramine o institutie unica si autoritara, si atunci este silita sa se comporte antidemocratic si, prin urmare, sa se compromita definitiv, ori ac-cepta pluralismul institutiilor de acest fel firesc in conditiile diversificarii grupurilor literare si atunci pierde rapid din importanta. Concurenta grupului de autori ,,disidenti" re-uniti in ASPRO, institutie mult mai saraca material si mai laxa ca organizare, este, de fapt, inceputul sfirsitului nu numai pentru Uniunea Scriitorilor de azi, ci pentru orice fel de or-ganizatie cu pretentii de reprezentare unica si exhaustiva a Scriitorilor romani. Un caz special de strategic perdanta in domeniul cultural este ,,Fundatia Culturala Romana", care mizeaza, impotriva spiritului vremii, pe valori ,,nationale", ,,mari", ,,clasice" si pe reunificarea autorilor romani cu cei din afara tarii (idee absurda in-eonditiile tendintei centrifuge a lumii de azi), in loc sa duea o politica de saturare a spatiilor publice occidentale cu valori echivalente, asimilabile de catre publicul respectiv: valorile artei tinere, conectate direct cu lumea vestica. O alta sursa de putere culturala o reprezentau in trecut revistele literare. Un intelectual adevarat, in anii '70 si '80, se simtea dator sa citeasca, practic, toate revistele literare din tara. In acest fel, lumea literara isi proba inca o data coerenta. Iluzia ca revistele literare vor ramine mai departe un instrument de putere a dus, in 1990, la infiintarea unui numar nerezonabil de mare de asemenea publicatii. Fiecare grup literar, de virsta sau de influenta locala, si-a revendicat dreptul de a avea o tribuna pentru ideile si politica sa literara. Curind a devenit evident ca aceste reviste nu pot fi sus-tinute material in conditiile dezinteresarii de literatura chiar si a publicului traditional, care s-a indreptat catre mult mai
SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 461

dinamica televiziune, mai ales in momentele dramatice ale vietii politice nationale. Cind evenimentele politice au mai diminuat din intensitate, televiziunea prin cablu si Intemet-ul au ruinat inca o data interesul pentru literatura actuala. Au supravietuit doar citeva reviste, si acestea nu prin mijloace proprii (abonamente, vinzare libera), ci prin subventionari de un fel sau altul. Subminarea din exterior a prestigiului si puterii scriito-rului a camuflat, pentru cei mai multi observatori ai feno-menului, criza interioara a sistemului literar, care este a doua si cea mai importanta explicatie a situatiei actuale. La aceasta transformare de paradigma tranzitia de la modernism la postmodernism m-am referit in tot cuprinsul studiului de fata. Postmodernizarea lumii romanesti prin liberalizarea so-cial-politica (asa imperfecta cum arata ea astazi) a dus la dizolvarea masiva a surselor de prestigiu si a valonlor sim-bolice traditionale construite pe un elitism intelectual enclavizat si la proliferarea altora, mai ,,populare" si mai usor prelucrabile mediatic. Sistemul literar a conservat partial valorile veclii, dar, sub presiunea realitatn, a fost silit sa renunte la pretentiile si iluziile de instrument de cunoastere filozofic, teologic, politic etc. si sa revina la mai modesta de-finire

a sa ca artapur si simplu. Nu doar ,,iresponsabilitatea" criticilor care au migrat spre alte domenii a distrus ierarhiile ,,juste" de altadata, cum auzim uneori, ci mai ales interven-tia altor criterii de judecata valorica, mai pronuntat contex-tuale, alaturi de eel pur estetic: eel economic (topurile din diverse reviste se fac in functie de vinzari), etic (reflectind interesul publicului pentru diverse dileme sociale si morale) etc. Literatura anilor '90 a intrat, de fapt, in postistorie. Nici o ,,poveste" coerenta, relevanta national, de tipul celei a grupului optzecist, nu a mai aparut si nici n-ar mai putea apa-rea. Generatia '80 a inchis o bucla literara deschisa acum doua secole si care defineste un sistem, eel al modernitatii. Multi critici au contestat posibilitatea unei istorii literare medievale, de pina la Tiganiada: ceea ce fusese pina atunci, 462
POSTMODERNISMUL ROMANESC

s-a spus, nu era decit istorie culturala, putin sau deloc rele-vanta estetic. Probabil ca la fel va fi privita si literatura de dupa 1990: carti se vor mai publica, scoli literare se vor mai succeda, dar nimic nu va mai fi ca inainte: sistemul va deveni de nerecunoscut, facind imposibila referirea la aceeasi para-digma literara. O diversificare si disipare haotica a textelor, o hibridizare cu mediile (film, televiziune, Internet), o virtua-lizare tot mai pronuntata a ,,lumilor posibile" vor schimba literatura intr-o varianta punctuala a unui mind game gene-ralizat, a unei arte halucinatorii complexe si smergetice asemanatoare cu sincretismul originar. Deocamdata insa multi autori traiesc si scriu mai departe fara sa observe schimbarile din jurul lor, pastrind intacta ilu-zia tragicomica a maretiei artei lor, perpetuind modelul scrii-torului-profet, al criticului olimpian etc. Din fericire, cei mai multi autori tineri au acceptat unica ,,chance" in sensul lui Vattimo , a postmodernismului literar. Intre ei, ,,nouaze-cistii" nu alcatuiesc o generatie literara propnu-zisa, in sensul clasic al cuvintului. Acest termen generic sub care intreaga literatura tinara de dupa 1989 e cunoscuta e o simpla depla-sare mirnetica a cuvintului optzecism, la fel ca si termenul, iarasjo,importat" prin analogic de la optzecisti, de ,,sapteze-cism", termen, de fapt, inexistent in anii '70. La sfirsitul ani-lor '80 numerosi poeti si citiva prozatori tineri, cei mai multi discipoh ai optzecistilor precum poetn ,,grupului braso-vean" sau optzecisti redebutati (ca, de exemplu, Adrian Otoiu) s-au diferentiat treptat de maniera primilor si au format grupuscule literare disipate intro lume, in general, ne-pasatoare sau ostila fata de literatura. In ciuda opresmnn comuniste, optzecistii beneficiasera de o intensa reclama, mai ales prin difuzarea numelor lor in marele public inca unic si nediferentiat de catre critica din tara si de cea pe calea undelor (criticii de la ,,Europa Libera", intre care mari susti-naton ai literaturn adevarate au fost, timp de decemi, Monica Lovinescu si Virgil lerunca), dar si de catre adversarii ,,tra-ditionali": revistele Sdptamma, Luceafarul sau, In ultima sa
SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 463

faza, Suplimentul literar al Scmteii tineretului. Dimpotriva, poetii care au aparut in jJumea libera" s-au gasit, paradoxal, in situatia de a pluti in haos si anonimat. Dintre micile cer-curi, in general concurente intre ele si concurente mai departe cu optzecistii cu care impartasesc aceeasi poetica, diferen-tele fiind mai curind graduale , foarte putine au devenit mai larg cunoscute prin intermediul unor reviste, al unor volume colective etc. Grupul ,,brasovean" (definit prin volumul Pauza, de respiratie), grupul din jurul revistei ArtPanorama (singu-rul care se declara apasat ,,nouazecist") si eel care a editat volumul cu sase autori Tablou de familie sint deocamdata cele mai bine conturate. Altale precum eel din volumul colectiv Fictiuni sau eel din Marfa par sa se fi destramat. ,,Brasovenii", de multe ori polemici fata de Generatia '80, sint, totusi, prin multe fire, un epifenomen al acesteia. Dis-cipoli declarati ai lui Alexandru Musina, ei nu par sa fi pro-testat cind acesta i-a introdus in corpore in antologia generatiei '80 editata de el (si din care totusi lipsesc optzecisti adeva-rati si importanti ca Magdalena Ghica). Pe de alta parte, ei refuza si denumirea de ,,nouazecisti", in care vad mai ales o sigla a grupului concurent din Bucuresti. Ideologic si ca strategic literara ei sint apropiati de confratii (ceva) mai virstnici. Dintre cei patru autori ai Pauzei de respiratie1, trei au pu-blicat mai multe volume individuale care arata ca si in cazul primului, de altfel o vocatie artistica incontestabila. Brasovenii sint adeptii unei poezii ,,brechtiene", de felul poetilor germani din Vintpotrivit..., o poezie antiintelec-tuala, antielitista, cu o anume propensiune catre social. Aceas-ta poetica explicita ajunge insa repede in contradictie cu mintea pur conceptuala a unuia (Caius Dobrescu) sau pur ar-tistica a altuia (Simona Popescu) si cu formatia

culturala a tuturor. De aici, mari inconsecvente ideologice, benigne din


1

Andrei Bodiu, Simona Popescu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, Pauza de respiratie, Editura Litera, Bucuresti, 1991. Grafica volumului, w ?i cea din Aer cu diamante si din Cind, li apartine lui Tudor Jebeleanu.

464
POSTMODERNISMUL ROMANESC

fericire, in scrisul lor propriu-zis, in care poezia si anti-poe-zia, simplitatea si sofisticarea, angajarea si evaziunea sint si-multane, ca in orice opera vie. Nu exista manevra textuala postmodern! descrisa pina acum care sa nu fi fost folosita si de ,,brasoveni". Poemele lor sint poeme ,,normale" pen-tru literatura actuala, prozaice, reflexive, biografice, antica-lofile, alternind registre joase cu bruste insertii culturaliste. Pe linga postmodernismul formulei, ele pastreaza un ingredient neoavangardist, un fel de elitism inters pe dos, care le da un aer distant. Desi colocviale, sincere, neafectate, ele nu par sa-si fi gasit (sau sa-si doreasca) o audienta. Simona Popescu si Andrei Bodiu sint cu adevarat reprezentativi pentru formula poetica brasoveana, pe cind Caius Dobrescu pare mai curind inclinat catre proza si mai ales catre eseu. Bodiu este perfect asimilabil poeziei biografiste gen Romulus Bucur (cu, de fapt, originalul in biografismul american):
,,am trecut prin centru sa-mi cumpar tigari am intrat intr-o placintarie a trecut si ianuarie si a fost destul de cald linga mine era o femeie care minca plescaind m-a scos din sarite am vrut sa-i pun mina pe gura s-o opresc intr-un fel dar am zis treaba ei am mincat msa mai repede am intrat intr-o librarie sa vad daca nu i-a aparut cartea lui marineasa am iesit dupa vreo cinci minute mcepuse sa ploua bine ca nu ninge mi-am spus am vazut o femeie frumoasa aproape de treizeci de ani pacat mi-am spus am mers la anticariat se vindeau carti de bucate..."2

Mai complex! e poezia Simonei Popescu, care, daca afec-teaza si ea fronda antipoetica a lui Bodiu, o impregneaza insa cu o gestualitate culturalista gen Pound. In cimpul virtual al
2

Pauza de respiratie, p. 8.

SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90

465

ooernului se va gasi, astfel, loc pentru debris-unle. cele mai haotice, dar si pentru figurile clasice cele mai pretentioase. ^.mestecul de artistic si antiartistic din poem este nota spe-cifica Simonei Popescu, care pastreaza intotdeauna un inde-cidabil foarte postmodern: ,,Dulce efeb, bunul meu prieten,
cu ce sa te aseman ? Nimic nu se masoara cu frumusetea ta curata si nu exista fata cu tine sa se-ntreaca. De-aceea caut in preajma ta sa fiu in timp ce tu petreci in lumea ta rizind, miscind din degete usor de parca ai minui un syrinx invizibil. Te-alinti, apoi privesti in gol precum o neteda statuie. Si-apoi dansezi in clarobscur tu singur, ca... un cined sau ca o pasare indragostita. Femeia si barbatul nu pot sa te atinga si totu-n jur pe linga tine-i badaran. [-] Danseaza, prieten drag! Un stroboscop te-mparte fantomatic. E frumusetea ta multipla (un Shiva tot imi veni in minte de opspe ani). Si miine vei pleca. Parul tau lung, parfumat, va zace pe-un mizer ciment,

coama ta va cunoaste mina murdara, grasoasa, a unui frizer, vreo bruta ofitereasca te va slei-n comenzi, indelung vreun doctor batrin te va cintari, te va atinge in treacat, soldatoi indesati te vor bate pe umar. Te vor alerga si ca pe-o ridiche te vor freca. Tu, lazy, invata-vei pe virtus si labor..."3
3

Ibid., pp. 66-67.

466 POSTMODERNISMUL ROMANESC Mult mai putin coerent teoretic (de fapt, aproape lipsit de preocupari in acest sens) si mult mai eclectic este grupul bucurestean grupat in jurul revistei ArtPanorama, de fapt mai ales in jurul legendei poetului celui mai interesant al grupului, disparut, din pacate, inainte de vreme: Cristian Popescu. Grupul cuprinde poeti ca Daniel Banulescu, Radu Sergiu Ruba, Saviana Stanescu, Mihai Galatianu si prozatori ca Radu Aldulescu, Catalin Tarlea si Horia Garbea. Prin ei se perpetueaza, de fapt, lumea literara ,,clasica", boema, cu miturile si vanitatea ei. Conexiunea cu Uniunea Scriitorilor (care a patronat, prin presedintele ei, revista Nouazeci) si editarea unui saptaminal literar ciudat de voluminos in sa-racia actuala nu sint cu totul intimplatoare. Ca atmosfera artistica si, cita e, ca ideologic literara, cei ce se mtituleaza nouazecisti sint cu un pas inapoi fata de anii '80. Idealul lor ar fi, poate, intoarcerea vremurilor lui ,,Nichita", cu poeti ge-nialoizi si ,,man" romancieri. Totusi, unii dintre tinerii autori din acest mediu sint interesanti. Moartea, la numai 36 de ani, a lui Cristian Popescu a lasat grupul intr-o oarecare deruta ierarhica. Toti poetii din grup ii sint indatorati. Forma insasi a poemului, in general paginat asemenea prozei, ca si conti-nutul sau de profunzime observatii acute ale unor detalii revelatoare psihanalitic, imagini din zona miraculosului kitsch si a atrocitatii au fost apoi mult imitate. Esential, Cristian Popescu e un oniric, un spirit fantast, un clovn trist dintr-un bilci freudian. Pentru imageria sa iti vin imediat in minte surrealistii naivi: Frieda Kahlo, de exemplu. Cele mai bune poeme ale lui sint cele din Cuvint inainte4 (reluate din bro-sura Familia Popescu, editata in 1987). Desi scrie aproape exclusiv despre sine si familia sa, ar fi gresit sa-1 consideram pe Cristian Popescu un biografist. Nu prin aceasta trasatura ar putea fi el vazut, la o adica, intr-o lumina postmoderna (de fapt, poetul e la fel de impersonal ca orice modernist),
4

Cristian Popescu, Cuvint inainte, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1988.

SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 467 mai ales prin fascinatia si ea mai curind urmuziana si blecheriana pentru butaforie, artificiu si kitsch: Mama are o piine pe care, In fiecare vineri o umple cu si mai multa vata. Uite, ce mare, ce rumena, ce proaspata e! Din ghive-ciul cu pansele pe care-1 ud in fiecare zi mi-a crescut o peruca blonda lunga pma in pamint. Azi am mingiiat-o doua ore jumate. Ah, draga, uite la el, iar s-a indragostit, spune sora-mea, care vineri se impodobeste cu luminarile electrice ale bradului de anul nou. Si sta nemiscata in mijlocul camerei si becurile se aprind si se sting in parul ei, pe umeri, la solduri si glezne. Mama leaga intre coperti de piele cirpele de la bucatarie. Ce, draga, sa n-am si eu un jurnal ? Dad o data clapele pianului cu oja, sa cinte ceva mai vesel, mai colorat. Ti-ai intocmit procesul verbal in care sa arati cum ti-ai petrecut ziua ? Subsemnatul Popescu Cristian am strins si azi, vineri, negru sub unghie de dimineata pina seara. Negrul de sub unghie creste vazind cu ochii, se ridica incetul cu incetul prin vene, umple inima, ma minjeste sub pleoape. Negrul de sub unghie e mindria mea. Miine am sa-i simt deja gustul pe cerul gurii. "5 Un grup interesant, din pacate destramat foarte repede, a fost eel care a publicat, in 1992, volumul de versuri si proza Fictiuni6. Titlul este borgesian, ca si spiritul cartii, total detasata de actualitate, msurubindu-se numai pe liniile de forta ale vietii interioare: ,,Fictiuni isi propune sa reaseze imaginarul si fantezia in drepturile lor, in scopul recuperarii realitatii/zcft'^nzz si nu a celei existentiale."7 Locul evenimen-telor este, prin urmare, un cimp virtual in care irealul capata valoare referentiala, trasatura tare a postmodernismului. Dintre cei sase autori, unul singur si-a continuat cariera literara. Ion Manolescu este singurul teoretician al postmodernismului de la noi care propune o regiune coerenta a
5
6

Ibid., p. 29. Ibid., p. 5.

Ion Manolescu, Fevronia Novae, Vlad Pavlovici, Alexandru Plescan, Andrei Zlatescu, Ara Septilici, Fictiuni, Editura Litera, Bucuresti, 1992.
7

468
POSTMODERNISMUL ROMANESC

acestui mare continent. In articolele si manifestele sale lite-rare el distinge intre doua ,,trepte" ale postmodernismului romanesc, una textuala, asa cum apare in scrierile optze-cistilor, si alta mediatica, a anilor '90, caracterizata de o viziune virtuala si fractalica a lumii si de uzarea de noi (sau mai vechi, dar pina acum lipsite de prestigm) medn de comu-nicare si tehnici aferente. Pe urmele lui Jordan

Chimet dar in cu totul alte scopuri , Ion Manolescu a studiat o mar-ginalitate artistica enorma cantitativ, dar ignorata de arta ,,inalta": cowzcs-urile, cartoon-unle, fictiunile pulp, cu in-tregul lor umvers kitsch si plebeu, dar si cu vitalitatea lor monstruoasa. De asemenea, in preocuparile lui intra artele propnu-zis mediatice, favonzate de televiziune si computer, arta pe Internet, cyber-punk-ul si alte dezvoltari recente. Punctul de vedere radical al lui Ion Manolescu il apropie, de fapt, de neoavangarde, preocupate si ele, de altfel, de arta mediatica prin Nam June Paik si discipolii sai. In proza, Ion Manolescu este insa mai concesiv fata de tehnicile clasice decit in articolele de atitudine. Romanul sau, Alexandru, este un clasic roman de formare a unei personalitati, cu o po-veste construita si scnsa realist in sensul microreahsmului textual optzecist. Suprapus insa peste acest discurs ,,normal" si comunicind cu el prin pori mvizibili, exista in carte si un altul, de esenta fractalica, turbionara, uneori de o poezie in-discutabila, care deformeaza arhitectura initiala catre science fiction, dindu-i aspectul unui vast joe pe computer:
Vezi, eu nu cred in realitate , spuse Alexandru intr-un tir-ziu. In orice caz, nu in realitatea asta. [...] Akeori ma uit minute mtregi intr-un punct fix si capat impresia, apoi certitudinea (si asta ma alarmeaza!) ca, de fapt, nu percep ce trebuie; nici ce trebuie, nici cum trebuie. Uite, iau o musculita care sta pe plasa geamului din sufragerie. Ce vad acolo ? O insecta, grilajul, forfota strazii ? Poate. Dar nu intotdeauna. Uneori musculita devine un punct, iar grilajul o fisie; amindoua despart lumea noastra palpa-bila de alta, pe care mai mult o banuiesti. Privirea trece printr-un tunel redus la dimensiunea unei muste, intr-un paralelograrn SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 469 confectionat din ceea ce noi numim cer, lumina, aer. Dar acolo nu gasesc copaci, tigle si nici o felie innorata de cer; dizolv punctul negru si ma trezesc absorbit de un con de lumina, invirtit cu o vi-teza pe care simturile mele n-o mai pot calcula si asezat intr-un univers de stari si obiecte straine, si totusi parca familiare: cuburi bordo, inchise in undele quasarilor; siluete de cai mirosind a lamiie sau scortisoara; spirale de vint pe care papilele limbii le gusta si le trimit ochilor sub forma unor culori mereu schimbatoare; miini invizibile, dirijind simfonii de sunete ce-ti transforma creierul intr-un ecran moale pe care se desfasoara spectacolul lumii ."8

Proza. anilor '90 are, de fapt, o puternica inclinatie catre fictionalitatea care combina mimarea genurilor paraliterare (SF cu variantele sale: heroic fantasy, space opera etc. , romanul erotic, thriller-u\) cu tehnicile inspirate de computer. Romane ca Alexandru, Balamuc sau Pionierii spatiului de Caius Dobrescu, Coaja lucrurilor sau Dansind cu jupuita de Adrian Otoiu si chiar subtila si fractalica Exuvii a Simonei Popescu (in care filonul suprarealist iese neasteptat la supra-fata), alaturi de experimentele SF ale ,,lupilor tineri" din domeniu (Sebastian A. Corn in primul rind), sint greu imaginabile in anii '80, dominati de furia textuala. Aceste carti aparute dupa 1990, mai toate voluminoase, ambitioase, ,,ro-mane totale", definesc, alaturi de romanele (fals) istorice ale lui Stoenescu, Banulescu, Cusnarencu si de cele (adevarat) erotice ale lui Aldulescu, o paradigma noua in romanul romanesc, postmodernizat radical si definitiv. Exista in literatura anilor '90 si o directie minimalista, opusa celei anterioare, ilustrata poate eel mai bine de un alt grup format in Facultatea de Litere din Bucuresti, eel care apublicat in 1995 volumul colectiv Tablou defamilie9. Pina
8

Ion Manolescu, Alexandru, Editura Univers, Bucuresti, 1998, p. 54. jorin Ghergut, Svetlana Carstean, Razvan Radulescu, Mihai Ignat, Cezar Paul-Badescu, T. O. Bobe, Tablou defamilie, Editura Leka-Bruicus, Bucuresti, 1995.

470

POSTMODERNISMUL ROMANESC

sa reuseasca publicarea acestei antologii, grupul devenise cu-noscut prin faptul ca fabrica mici texte pornind de la teme date, de cele mai multe ori aparent derizorii: ,,dunga pantalo-nului", ,,cocolosul" etc. La limita dintre dadaism, textualism si suprarealism, textele erau ambigue, aleatorii si intotdeauna amuzante prin inocenta si simplismul lor. Grupul se arata de asemenea preocupat de obiectele ,,literare" plebee, agramate, precum ,,oracolele" elevilor10, grafitti-unle murale, scrisorile persoanelor necultivate, folclorul cartierelor muncitoresti, surse stupefiante de expresivitate mvoluntara si kitsch. O poezie ,,minimala", pornind de la forma numaratoarelor pentru copii si a poeziilor de album (dar careia i se infuzeaza o buna doza de sarcasm si atrocitate) scrie Sorin Ghergut:
,,vezi: el e ingerul din care ne face mama de mincare la comedii cu Sein si Zeit tu rizi de f ericit si eu ma vait simti cum distinct in adinc stropi de pepsine se string ?

10

Care, ignorate cu desavirsire, ca ,,subliteratura", timp de o suta de ani, fac azi (cind conceptul malt de cultura s-a prabusit) obiectul unor studii serioase de sociologie literara. Desavirsita lor ingenuitate, stupida ,,ca viata insasi", le-a transformat in ,,vedete" ale prozei postmoderne. Dupa ce Nedelciu a folosit in Hie Razachie folclorul semidoct al animatorilor cultural!, Caius Dobrescu a teoretizat uzul de aceste debris-uri culturale in pre-fata sa la Balamuc si a incorporat fragmente de oracole in text. Revista Dilema (una dintre cele mai dinamice de azi) are rubrici specializate in astfel de texte cu expresivitate mvoluntara. ,,Subcultura" populara din care doar un folclor rural, de multe ori falsificat, era studiat pina in prezent este descoperita de artisrii noilor generatii ca o lume enorma, baroca in kitsch-ul ei cind simpatic si cind monstruos si care, prin aspectul ei militarist, haotic, lipsit de memorie poate fi un model mai adecvat pentru arta decit modelele culturii ,,mari". Noul ..populism" al stilurilor kitsch sau camp se arata ire-zistibil pentru spiritul postmodern, care simte (dupa acelasi Cams Dobrescu; ca are de invatat ,,de la soferii de TIR, de la Vali Vijelie si fratii Peste".

SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90 strada imi trece pnn farfune avem lumina, buna, zic carne ca sa fie.
471

Sora mea a terminat facultatea de fizica in 1989. In prezent este cercetator la Institute! de matematica aplicata din cadrul Academiei si lucreaza la fabricarea bombei atomice pentru Romania. ' f.-] si cit de fericita poate fi aceasta societate un an un anotimp un timp din sticlele primite de magazin la schimb omul politic orisicite jura moare cu mii de sexe-n gura omul politic si pe sub armura un sex final cu natia mdura."11

Povestirile cu Daunt ale lui Cezar Paul-Badescu sint, de asemenea, texte ,,mimmale", lipsite de once emfaza sau expresivitate artistica voita. Stick discursului narativ e, aici, perfect transparenta, iar in spatele ei se afla o lume pe care putini si-o mai asuma: a unei copilarii in cartiere sordide de blocuri, a pionieriei si a scolii socialiste, pavoazate cu lozinci, totul in intregime dezideologizat, caci naratorul e un copil care nu cunoaste o alta lume si se bucura de cea prezenta. Scenele din clasa surprind prin realismul lor ,,de grad zero" :
,,Lui Danut ii placea foarte mult de invatatoare, de tovarasea, cum o vor alinta copiii peste un timp, cind se vor obisnui cu scoala. Era tinara, draguta mai ales cind zimbea si-si arata strun-gareata, facea uneori glume si avea o rochie inflorata, nu ca edu-catoarea de la gradinita, care era ea buna, dar venea imbracata in negru, avea mustata si un neg in palma, ce se vedea mai ales la
11

Tablou de familie, p. 21.

472

POSTMODERNISMUL ROMANESC dirijat. (Mustata i-o simtea educatoarei atunci cind il pupa, iar la terminarea gradinitei aceasta il pupase de mai multe ori pe amindoi obrajii.) Danut se bucurase tare mult cind vazuse ca avea o in-vatatoare draguta si fusese foarte fericit cind ii daduse florile, chit ca ea nu-1 prea luase in seama si-i spusese sa le lase pe catedra. Chiar din prima zi realiza, totusi, ca-1 simpatizeaza. Convingerea asta se intari peste un timp, cind observa ca tovarasea nu prea il alto-ieste ca pe ceilalti. Invatatoarea avea degetele pline de inele si, cind dadea cite o palma, aceste obiecte ale frumusetii lasau urme aprige pe obraji. [...] Cind trebuia sa si-o primeasca, baiatul statea drept, cu fata inainte, si asta se vedea ca-i face destul de mare pla-cere tovarasei invatatoare, pentru ca, dupa ce se pregatea putin sa nimereasca bine, ii aplica o palma pe o parte si, eventual, si cu dosul, pe cealalta parte, si se multumea doar cu atit. La ceilalti nu se intimpla asa. Ceilalti se fereau, se ghemuiau, isi bagau barbia in piept lucru care o supara tare si o facea sa se dezlantuie asupra lor si sa ii traga de urechi si de perciuni."12

O zona speciala a literaturii tinere romanesti este poezia ,,optzecistilor" din Republica Moldova, grupati in jurul re-vistei Contrafort, perfect sincrona ca atitudine literara cu cea din Romania. Stefan Bastovoi, Emilian Galaicu-Paun, Dumitru Crudu, Mihai Vaculovschi, Vasile Garnet etc. scriu versuri indraznete estetic, uneori minimalist-biografice, alteori ample, totemice, arhetipale, intersectate de unde de umor negru si de grotesc. Mai curind fantasti decit realisti, uneori cu propensiune spre avangarda, poetii din Chisinau sint atrasi teoretic de conceptele postmoderne (dovada nu-meroasele eseuri pe aceasta tema din revista lor), pe care le si aplica in poezia lor. De multe ori, ca in cazul lui Cosovei sau al lui T.O. Bobe, poemele au ,,personaje" si o trama na-rativa desfasurata in lumea virtuala a fictiunii pure. Asa sint ,,poemele cu Dumnezeu" ale lui Bastovoi:
,,Dumnezeu a iesit la geam mai intii s-a spalat pe miini
Ibid., p. 145.

SCURTA PRIVIRE ASUPRA ANILOR '90