Expoziția ”DIALOG CU SACRUL”, 2010 – 2020

De acum treizeci de ani, pe când deveneam student al Academiei de Arte ”George

Enescu” din Iași, am urmărit constant, cu pasiune și interes profesional, orice fel de acțiune
sau fenomen artistic care mi-a atras atenția, ca să înțeleg care este rostul artei, cum se
manifestă artistic spiritul epocii în care ne-a fost dat să trăim și să pot anticipa macar frânturi
din traseele spre care umanitatea se va îndrepta în viitor. Nenumărate întrebări și răspunsuri
s-au succedat, uimiri și clarificări, entuziasm si deziluzii, speranțe și întoarceri la rădăcinile
tradițiilor încă știute pe pământul nostru. Am lansat extensii în toate domeniile cunoașterii
Realității, pentru a înțelege, treptat, că artă devine orice lucru foarte bine facut, care reușește
să atingă și să transforme conștiințele oamenilor. Am strabătut Europa cu autostopul, când
înca eram student și se pleca din țară doar cu invitație și viză. Iar după absolvirea din 1996,
m-am stabilit, vreme de șapte ani, în țara Renașterii, ca să înțeleg, în inima bătrânului
Occident, ce vrea să însemne sintagma arta contemporană. În 2003, printr-o neașteptată
schimbare de destin, m-am întors în Iași, orașul meu natal, în postura de tânăr profesor
asistent la specializarea Pictură a Universității pe care am absolvit-o, pentru a împărtăși și
altora din ceea ce am reușit să adun în călătoriile mele. Între toate muzeele, galeriile și
bienalele de artă, de la Tate si National Gallery din Londra, la muzeele Puskin si Tretiakov
din Moscova, una dintre cele mai prețioase și autentice manifestări ale spiritului artei mi-a
fost dat să îl trăiesc acasă, la Iași, la poalele colinei străjuită de stăvechea poartă a orașului,
mănăstirea Galata.
Aici, un un preot cu mult har duhovnicesc, părintele Mircea Stoleriu, a primit
misiunea, din partea Mitropoliei Moldovei, de a ridica o biserică, la răscrucea dintre cartierele
Galata și Mircea cel Bătrîn. Mare și frumoasă ca o catedrală, biserica părintelui Stoleriu,
căreia avea să-i fie rânduit hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, a adunat inimile și
entuziasmul a mii de suflete. În 1990 au pornit lucrările de construcție a fundației, iar peste
șase ani Î.P.S Daniel a săvârsit sfânta liturghie și a dat binecuvântare ca să se săvârșească
slujbe aici, până la terminarea bisericii. Părintele Mircea Stoleriu a fost înzestrat de Destin nu
doar cu înzecită charismă de păstor de suflete, ci și cu o voce de bas, dublată de o dicție și o
prezență de actor demnă de oricare dintre marile scene ale teatrului. Cei care ați urmărit
emisiunea Pateric de la Radio Trinitas, știți la ce mă refer. Mai mult, Bunul Dumnezeu i-a
dăruit doi băieți, între care unul a devenit medic specialist iar cel de-al doilea, artist vizual de
mare profunzime si rafinament, actualmente Decan al Facultății de Arte Vizuale și Design
unde și eu activez. Așa se face că Părintele Stoleriu a știut dintotdeauna care este rostul și
puterea artei. Aici începe aventura artistică despre care doresc să povestesc aici. Imediat ce s-
au finalizat zidurile adânci ale fundației bisericii, încă netencuite și fără acoperișul
demisolului – pavimentul viitoarei biserici, părintele Mircea Stoleriu a invitat pe toți artiștii
vizuali cunoscuți ai orașului, majoritatea profesori ai renăscutei din propria cenușă Academii
de Arte Frumoase înființate de Cuza Vodă în octombrie 1860, să creeze o insolită și deschisă
către Cer galerie de artă. Pe zidurile de cărămidă roșie, pe care curatorii și artiștii Zamfira
Bîrzu, Eugen Harasim și Adrian Stoleriu au desfășurat suluri de pânză alba pe post de simeze,
s-a născut prima ediție a expoziției ”Dialog cu Sacrul”. Emoțiile și încântarea artiștilor s-au
împletit firesc cu uimirea și bucuria enoriașilor. Ulterior,spațiul catacombei de model paleo-
creștin a fost înzestrat cu catapetasmă și altar, pentru a fi dedicat slujbelor, până când biserica
a fost ridicată în intregime și, în fiecare an, în preajma Crăciunului, aici au fost invitați artiști
importanți din Iași, apoi din țară și din străinătate. Spațiul generos și foarte elegant, după
încheierea lucrărilor, a devenit prima și singura galerie de artă sacră, dedicată artiștilor
profesioniști, pe care mi-a fost dat să o cunosc. De zece ani încoace, fiecare vernisaj este
asteptat ca un eveniment important al anului, de către artișții din ce în ce mai numeroși dar și
de publicul venit din parohie și din tot orașul. Pentru că vernisajele încep și se termină cu o
rugăciune, iar publicul, așezat comod pe o structura concentrică de scaune, distribuită în
spațiul foarte generos al galeriei catacombă, asistă la adevărate talk shaw-uri cu personalități
invitate din mediul academic, filosofi și critici de artă, scriitori și oameni de televiziune,
preoți-profesori universitari și personalități artistice. Cu părintele gazdă în postura de
mediator al dialogurilor, invitații nu prezintă doar calitățile în sine ale operelor expuse,
raportându-le la marile fenomene ale artei contemporane planetare - mereu mai hibridă și
contaminată cu tot ceea ce definește vârtejul amețitor al lumii în care trăim acum, ci se
lansează în adevărate confesiuni de credință, pe marginea marilor întrebări ale ființei umane.
Lucrările de artă expuse sunt contemplate în cel mai intens și autentic mod imaginabil,
căpătând sensuri nebănuite, inspirate de gândurile și emoțiile sincere ale tuturor celor care
vorbesc. Emulația și curiozitatea stârnite de acest fenomen într-adevăr transdisciplinar, face
ca întregul spațiu să se încarce de o fascinantă vibrație, amintindu-ne tuturor că totul este
energie și informație, constant fluidă și atotcuprinzătoare. Rar mi-a fost dat să vad și atât de
mulți tineri și chiar copii care să asiste la un eveniment cultural și spiritual, în același timp,
fără să își piardă atenția și răbdarea. Deloc întâmplător, în fața bisericii se află o școală, iar
părintele Stoleriu organizează, în fiecare an, o lungă serie de evenimente, dedicate doar
copiilor. În același spațiu al galeriei de artă sacră, se desfăsoară constant conferințe,
simpozioane, concerte ale corului parohiei, acțiuni caritative și cultural-teologice.
Expoziția ”Dialog cu sacrul”, aflată la a zecea ediție în acest an de grea încercare și
schimbare pentru întreaga planetă, reprezintă nu doar un autentic și original proiect artistic
profesionist, desfășurat într-un spațiu neconvențional, ci și o ilustrare vie a puterii și
necesității absolute a dialogului între discipline și teritorii ale cunoșterii, într-o lume mereu
mai autistă. Felicitări și urări de lungă continuitate transmitem inițiatorilor, părintelui Mircea
Stoleriu, artiștilor curatori Zamfira Bîrzu, Eugen Harasim și Adrian Stoleriu, tuturor artiștilor
și invitaților care au realizat cele zece ediții, pentru că proiectul ”Dialog cu Sacrul” se
dezvăluie acum și ca o speranță a actualității și veridicității dictonului dostoievskian:
”Frumusețea va salva lumea”.

Conf.univ.dr. Cristian Ungureanu,

prorector al Universității Naționale de Arte ”George Enescu” din Iași