01 Valachica Studii Si Materiale de Istorie Si Istorie Culturii 1969

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
COPERTA: (foincle Curţii domne~ti din Tîrgo,·i~te la 1843.
d.upii un desen de Miehel Bouquet (Album valaquc,
plan~a 12)
ILUSTRAŢIA : Vasile Blendca, Tanţi Ilicscu-1\lihăilcscu
GRAFICA: Marian l\latccscu, Victor Rcmizowski,

Constantin Vasiliu
FOTOGRAFIA : Gabriela Cornra, Ion Pctheu, Yictor Remizowski.
MUZEUL JUDEŢEAN DÎMBOVIŢA
STUDII ŞI MATERIALE
DE
ISTORIE ŞI ISTORIE A CULTURII
-
*
,~a~\
.J---- ','
,..,.,- ....
n',r::• ,.',.
'
,s~!\r:u •·..... · ·· 1
\. .B\ Bl I OT-~~,-j
. ----
TÎRGOVIŞTE
19 6 9
VOLUM ÎNGRIJIT DE:
MIRCEA ALEXANDRESCU
YALERIU BERBECARU
EUGEN FRUCHTER
lON GAVRILA
RADU GiOGLOV AN
CONST/\l'iTIN MANOLESCU
GABRIEL MIHAESCU (responsabil)
ION Y ASILIU (tehnoredactor)
Ad m i n i str a ţi a : 1' î r g o v i ş t (', s t r. J u st i ţ i (' i n r. 3-5 · T c I (' f .o n 1.28. 77
CUVÎNT INAINTE
ION BOBOCEA
Secretar al Comitl'tului Judeţean Dîmboviţa al P.C.R.
Meritul de a fi dat ţării primii tip()grafi, primii cărturari şi primii

poeţi moderni obligă Tîrgo,·iştca la întreţinerea şi sporirea fcrvoarci
cărturăreşti de odinioară.
De aceea, cu tresărirl.'a caldă pc cari.' ne-o dă încă un e,·cniment
cultural născut sub un bun augur, îmbrăţişăm iniţiativa Muzeului de
istorie de a edita aceast·ă culegere cu profil conturat, în care ştiinţa
f'X::tctă ia locul f antezici, documentul ireversibil trece înaintea ficţiunii
literare.
VALACHICA e letopiseţul - conceput la modul contemporan - al
viziunii noastre asupra istorici, istoriei culturii şi a artei. Ea adună în
juru-i o pleiadă de cronicari plecaţi deopotrivă asupra timpului încre-
menit în vestigii şi izvoade, dar şi asupra timpului în marş năvalnic
către culmile vieţii.
Nicăieri ca aici, în Tîrgo\'işte - care preţuia în conştiinţa lui
Mihail Kogălniceanu „MAI MULT DECÎT SPARTA ŞI ATENA" - nică
ieri nu-şi află mai îndreptăţit loc şi jw,tificarc o publicaţie de istoric,
cu toate ramurile acestei înalte discipline. Pentru că aici, aşa cum
notează Alexandru Vlahuţă, .,S-A ZAMISLIT O BUN A PARTE A
ISTORIEI 'f ARII" ; pentru că aici se zămisleşte zi de zi şi ceas de ceas
un generos capitol de istoric contemporană. Deoarece materia primă a
îndeletnicirii istoricilor, muzeografilor rămînc timpul, cu verbul la
trecut, ei trebuie să stea mereu dl.' veghe la căpătîiul evenimentelor,
conscmnîndu-le pentru alte tîrzii aduceri aminte.
Apari!ia primului volum al acestei culegeri de studii şi materiale
de istorie, isterie a culturii şi a artei, bogat în căutări, viu în comentarii
şi aprig în susţineri, îndreptăţeşte adeziunea noastră la năzuinţele cu
care pleacă la drum. De aceea ne vom afla întotdeauna, cu toate dispo-
nibilităţile sufleteşti, lingă colaboratorii acestei publicaţii, pe care-i
aşteaptă o muncă pc cit d<' tenwrară, pe atit de frumoasă. Căci a trudi
pC'ntru sporirea patrimoniului istoric, <·ultural şi artistic este încă una
din trăsăturile care fac cinste' fiilor acestui judPţ.
Armele de ceremonie din aur, descoperite la Pierşinari, tezaurul
monetar din arginat de la Căprioru, \·asele din lut de la Gcangoieşti,
ruinele de la curţile domneşti din TîrgovistC', Potlogi şi Doiceşti repre-
zintă rădăcinile p.·1strătoan• dl' \'irtuţi străbune, pînă la care trebuie să
<ohorim - ca să ne înăl(ăm. Căci departe' dC' a fi sleit, izn>rul etno-
grafic şi folcloric al aşezărilor dimbm·iţl'ne aşteaptă să fie mereu captat
şi scos la lumină, pentru bucuria oamenilor. Încă nu ştim totul despre
prezenţa aid a lui 1am u de Hunedoara, Ştefan cel l\lare, \'Iad Tepeş
-;;i Mihai \'iteazul: în<·,1 11-ct\em o prhirc exhausth·ă asupra Yieţii şi
operei lui Coresi ot 'l'îrgo\·i-;;te, Ion Hcliade Rădulescu, Yasile Cirlo\'a şi
Grigore Alexandrescu ; încă ne e dor de slova înţeleaptă aşternută în
<alea Tîrgo\·iştei literare -;;i istoric<.· de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica,
Duiliu Zamfirescu şi Nicolae Iorga ; încă n-am refăcut în memoriale
<.·,·ocath·e drumurile lui :\lihai Emi1wscu, l\icolue Grigorescu, Elena
Yăcărescu, Yictor Eftimiu, Smara Gheorghiu, Şerban Cioculescu, ,·1a-
dimir Streinu ~i GC'orgc Călim•scu prin cctalC'a Basarabilor şi a noastră;
inc:{1 n-am cules toată lumina risipită de Gabriel Popescu, Gheorghe
Petraşcu şi Bob Bulgaru în pînzele dragi ; încă n-am prins în pag1m
~cumpe ,·cn·a lui Ion Luca Cara~iale, scrÎ';;netul lui Raicu Ionescu-Rion,
omenia lui Ion Al. Brătescu-Voineşti, umorul şi sarcasmul lui Ion C.
Vissarion, acordurile lui Ionel Fcrnic, trilurile Rodkăi Bujor, drama lui
George Cair, Radu Cosmin şi Ioan Ciorăncscu, strîns legate de Tîrgo-
viştea care cerne şi discerne, asimilează şi preţuieşte tot ceea ce înfringe
efemerul ...
Tăcută ca gloria, nu zgomotoasă ca succesul, contribuţia intelec-
tualilor noştri îşi adaugă prin VALACHICA roadele Ia recolta atîtor
oameni de ştiinţă, cultură şi artă, fascinaţi de trecutul şi de prezentu!
Tîrgo\'iştei.
FIRUL BUNEI TRADIŢII
Prof. dr. docent DUMITRU BERCIU
Cu un sentiment de reală bucmie şi căldură salut apariţia acestei

publicaţii. Şi aceasta porneşte din convingerea că într-adevăr solidarita-
tea dintre generaţii reprezintă o forţă a progresului în toate domeniile,
ca şi tradiţia. Acum, aproape patru decenii - la începuturile carierii
mele de dascăl şi arheolog - întreprindeam primele cercetări pe te1·en
.şi săpături pe teritoriul comunelor !oneşti, Puntea-de-Greci, Voineşti şi
Româneşti din fostul judeţ Dîmboviţa şi puneam bazele unui modest mu-
zeu la Mănăstirea Dealu, de unde, în urma cutremurului din 1940, cu
Testurile materialului muzeistic rămas, s-a mutat jos, în Tîrgovişte, în
oraşul voievodal, capitală a Ţării Româneşti pentru o anumită perioadă
de timp.
ln regimul nostru socialist, firul bunei tradiţii a fost reluat şi dez-
voltat, iar entuziasmul meu de odinioară îl găsesc azi - tot atît de proas-
păt şi tineresc - la .foştii mei studenţi, acum colegi înflăcăraţi şi pri-
cepuţi cercetători ai trecutului de mai multe ori milenar al poporului
-nostru.
1n inima fiecăruia dintre noi trebuie să se aprindă o _făclie curată
ori de cîte ori un nou focar de cercetare ştiinţifică ia fiinţă în diferite
centre judeţene ale patriei noastre şi este înzestrat cu un mijloc propriu
de răspîndire a rezultatelor obţinute, fiindcă acestea împing înapoi, une-
ori cu zeci, cu mii, cu sute de mii de ani întunericul şi aruncă lumină,
din ce în ce mai clară, asupra trecutului glorios al poporului român. Este
tocmai cazul muzeului din Tîrgovişte - de care mă leagă amintirile
frumoase ale tinereţii mele - şi rostul publicaţiei VALACHICA, care
porneşte azi la drum şi căreia îi fac urări de bună reuşită pe ogorul
.ştiinţei patriei noastre.
fMj.W-~·
decanul Facultăţii de istorie
din Bucureşti
MUZEUL JUDEŢEAN D1MBO · 1ŢA
UN SFERT DE VEAC DE ACTIVITATE LA MUZEUL
DE ISTORIE DIN TIRGOVIŞTE
RADU GIOGLOVAN GABRIEL MIHAESCU

preşedintele Consiliului ştiinţific directorul Muzeului judeţean
lncă de la sfîrşitul secolului trecut s-a .făcut simţită şi la Tîrgo-

1:işte - oraşul care păstrează preţioase vestigii istorice şi artistice din-
totdeauna scumpe românilor - necesitatea creării unui muzeu autohto11.
Deşi obiectele mai uşor de transportat au .fost adunate la Bucure.5ti
pentru completarea colecţiil.or fastei Comisii a monumentelor istorice,
totuşi o serie de piese muzeistice de dimensiuni mai mari (pietre ele mor-
mînt, ancadramente de uşi şi ferestre, coloane) care au întruchipat dndva
vrednice ctitorii voievodale, au rămas mai departe părăsite la voia în-
tîmplării.
O primă încercare locală de valorificare a lor din punct de vedere
muzeistic o face, prin 1912, colecţionarul Saint-Georges, poposit la Tîr-
govişte, care a expus în casa Fussea-Pîrvulescu - pusă la dispoziţie de
proprietar - bogata sa colecţie de antichităţi, mărită prin achiziţiile fă
cute aici : documente, icoane, cărţi vechi, monede, materiale epigra-
fice etc.
O dată însă cu mutarea sa la Bucureşti, în 1916, Saint-Georges a
luat cu sine şi colecţia care ar fi putut constitui atunci nucleul unui aşe
zămînt muzeal tîrgoviştean. lnsăşi casa care a adăpostit-o - monument
~-e aŢhitectură~ brîncove:!1'eas~ă - donată pe . Constanti7: Fus~ea cu des-
tinaţia expresa de a adaposti muzeul oraşului, a fost pierduta de autori-
tăţi prin nerespectarea clauzelor donaţiei, acestea dînd imobilului altă
destinaţie decît aceea rîvnită de donator.
Cele mai multe pietre de valoare istorică şi artistică continuait ast-
Jel să zacă prin curţile bisericilor şi ale locuitorilor. Printre acestea se
afla şi bogata colecţie-lapidariu, recuperată în urma demolării vechii bi-
serici a Mitropoliei din Tîrgovişte, la sfîrşitul secolului trecut.
10 R/\DU GIOGLO\'AN - GABRIEL I\UHAESCU
După îndelungate demersuri, Comisia monumentelor istorice a reu-

:fif să rea/.izeze îro 1928 construcţ.ia unei clădiri în imediata apropiere a
MitropoliC'i, destinată să adăpostească pietrele care timp de peste trei dece-
nii înfruntaseră capriciile vrem.ii şi ale oamenilor. Deşi spaţiul restrîns
ol clădirii nu permitea o expunere corespunzătoare a colecţiei-lapidariu,
totuşi ulterior au .fost îngrămădite aici şi piesele de artă populară din
colcctia lui George Olszewslci.
Cercetările iniţiate de aceeaşi Comisie a monumentelor istorice pe
I Pritorinl oraşului şi judeţului, care au îmbogăţit patrimoniul muzeistic
l,ocal, Jâceau tot mai necesară ridicarea unui local corespunzător pentru
muzeul tîrgoviştean. ln s.fîrşit, la 29 octmnbrie 1936, un comitet de con-
strnc/ie patronat de C. D. Dimitriu a inceput colectarea .fondurilor nece-
sare, mizînd pe donaţiile întreprinderilor industriale dîmboviţene şi pe
obolul cetăţenilor, acestea adăugindu-se subvenţiei de 50 de mii de lei
acordată de Ministerul Cultelor şi Artelor.
Muzeul a Jost amplasat pe terenul bisericii Stelea, cedat în acest
scop; la 3 octombrie 1937 aşezîndu-se, în cadru oficial, piatra .funda-
mentală.
Construcţia s-a realizat după planuri.le arhitectului N. Ghika-Bu-
deşti, membru al Comisiei monumentelor istorice 1.
Cu ocazia terminării de roşu, Nicolae Iorga ţinea la Tîrgovişte în
vara anului 1938, o conferinţă - adevărat testament privitor la rolul
muzeului nostru care-şi deschidea porţile „pentru educaţia gustului şi
pentru răspîndirea învăţăturii aici, dar şi pentru tot ceea ce oamenii care
vin de aiurea pot căpăta, fiind siguri că le găsesc, în aceste locuri de o
aşa veche şi de lungă şi de interesantă istorie" :!.
Lucrările de finisare a edificiului s-au prelungit pînă în 1940, cînd
primăria oraşului, avariată de cutremurul din noiembrie, şi-a mutat aici
o parte din birouri, .fără ca muzeul să poată fi deschis atunci.
ln ciuda condiţiilor grele create de războiul care area să se dez-
lănţuie peste un an, preocuparea pentru completarea colecţiilor a conti-
nuat datorită pasiunii profesorului Alexandru Vasilescu, viitorul director
al muzeului.
La 30 septembrie 1943, în urma demolării clădirii-depozit de la Mi-
tropolie - impusă de lucrările de amenajare a parcului central - s-a
încheiat şi mutarea lapidariului în noul muzeu.
Deschiderea oficială a primei expoziţii permanente a avut loc la
30 ianuarie 1944. Ea cuprindea, pe lingă lapidariu, colecţia de artă
populară Olszewski, diferite alte obiecte provenite din donaţii, ca :
stampe, tablouri, odăjdii bisericeşti, cărţi vechi, precum şi armele şi uni-
formele militare împrumutate de La Regimentul 22 Dîmboviţa.
1
Arhiva Muzeului judeţean Dîmboviţa, dos. nr. 1 '3.'468, pag. 5.
2
Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, fese. 96, Vălenii de Munte aprilie--
iunie 1938, pag. 36. '
Un sfert de veac de activitate 11
Curînd după inaugurare, patrimoniul s-a îmbogăţit cu donaţia testa-

mentară a scriitoarei tîrgoviştene Smara Gheorghiu, donaţie formată din
piese de mobilier, ob~ecte personale etc.
1n aceeaşi zi a fost inaugurată şi biblioteca publică a oraşului -
a moştenitorilor lui D. Atanasiu-BiţiI adăpostită temporar în clă-
direa muzeului.
Re1:oluţia culturală ce a urmat actului istoric de la 23 August 1944
<1 deschis şi pentru muzeul tîrgoviştean perspectiva unei pregnante acti-
vităţi cu caracter ştiinţific. Asigurarea fondurilor necesare îmbogăţirii
colecţiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare i-au permis lărgirea
ariei de preocupări, printre care efectuarea primelor cercetări arheolo-
gice şi de arhivă. 1n acest chip s-a putut trece la reorganizarea tematică a
expoziţiei de bază şi s-a ilustrat pentru prima daiă publicului tîrgoi:iştean
dialectica istoriei societăţii omeneşti.
O primă încercare de valorificare muzeistică a monumentelor oraşu
lui a fost .făcută în 1956, cînd s-a amenajat expoziţia de stampe şi tablouri
istorice din Turnul Chindia, reprezentînd succint istoria Curţii domneşti.
Iniţierea, în 1961, a lucrărilor de restaurare a Curţii domneşti, a
permis deschiderea aici, în 1967, a unui complex muzeal format clin trei
expoziţii inaugurate cu ocazia vizitei din 11 mai, cu care conducătorii de
partid şi de stat onorează Tîrgoviştea.
Cu acel memorabil prilej, delegaţia condusă de tovarăşul Nicolae
Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comu-
nist Român, Preşedintele Consiliului de Stat, a consemnat în cartea de aur
a muzeului următoarele elogioase aprecieri : ,,Am vizitat cu profundă
emoţie mărturiile peste veacuri ale vechii cetăţi de scaun a Ţării Româ-
neşti, în care şi-au avut reşedinţa glorioşii voievozi Mircea cel Bătrîn,
Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, eroi ai luptei poporului nostru pentru libertate
şi neatîrnare. La amintirea gloriei străbune pe care o evocau „Ruinurile
Tîrgoviştei" au vibrat puternic inimile primilor noştri poeţi, ale tuturor
patrioţilor, care au dus mai departe lupta înaintaşilor pentru dreptate
şi progres.
Aceste locuri istorice rămîn un simbol luminos al trecutului nostru,
o pagină de neuitat în cartea de vitejie a poporului -român, mărturie grăi
toare în faţa generaţiilor prezente şi a celor care vor continua opera pa-
triotică a constructorilor socialismului".
Tot atunci s-a deschis Muzeul tiparului şi al cărţii vechi române.5ti,
amenajat într-o veche şi interesantă cădire tîrgovişteană care a apar-
ţinut boierilor Creţulescu, exponatele ilustrînd bogatele tradiţii culturale
ale acestui oraş.
O realizare la fel de valoroasă a fost organizarea Muzeului scriitori-
lor tîrgovişteni, inaugurat la 30 decembrie 1967, în casa în care a trăit şi
creat prozatorul Ion Al. Brătescu-Voineşti.
La intrarea în circuitul nostru cultural a ambelor muzee o pasio-
nată contribuţie a avut-o profesorul emerit Nicolae Simache, directorul
Muzeului de istorie Ploieşti.
12 RADU GIOGLOVAN - GADRIEL MIHAESCU
De la înfiinţare, cele două muzee precum şi expoziţia permanentă

.. I. L. Caragiale" din comuna natală a marelui scriitor au funcţionat ca
secţii ale Muzeului regional, pentru ca după ultima împărţire administra-
tiv-teritorială din primavara anului 1968, acestea să fie grupate în chip
firesc sub conducerea unitară a Muzeului judeţean Dîmboviţa. ·
Reînfiinţarea judeţului Dîmboviţa constituie o nouă şi importantă
etapă în perspectiva dezvoltării muzeelor noastre sub toate aspectele.
Crearea unei administraţii unice a dat posibilitatea centralizării _fondurilor
alocate în scopul creşterii colecţiilor muzeale. organizării laboratoarelor şi
depozitelor, a folosirii raţionale a personalului ştiinţific şi tehnico-admi-
nistrativ, .fapt care permite astăzi lichidarea rămînerii în urmă _faţă de>
muzeele din .fostele centre regionale, asigurînd totodată o funcţionare
adecvată interesului arătat de publicul vizitator, al cărui număr creşte
de la un an la altul.
Noua formulă organizatorică şi grija purtată de Consiliul popular al
judeţului Dîmboviţa au creat condiţii optime pentru organizarea unei ex-
poziţii permanente de arheologie, a casei-atelier Gheorghe Petraşcu şi
a unei expoziţii memoriale „Ion C. Vissarion" în casa povestitorului
din comuna Costeşti-Vale.
ln ultimul an s-a lărgit de asemenea şi aria de preocupări a per-
sonalului ştiinţific, care - pe lingă cercetări arheologice şi de arhivă -
şi-a extins investigaţiile în marile biblioteci şi muzee, reuşind să-şi con-
cretizeze a,ctivitatea într-o serie de comunicări cu care Tîrgoviştea a fost
prezentă la sesiunile ştiinţifice organzate de Muzeul Brăilei. Muzeul de
istorie din Cluj şi Direcţia muzeelor şi monumentelor. lnsăşi apariţia aces-
tui volum de studii şi materiale reprezintă de fapt rodul ultimului an de
cercetare.
1n scopul popularizării muzeelor noastre s-a întreprins o susţinută
muncă cultural-educativă, oglindită într-o seamă de mani.f estări ca : expo-
ziţii personale de artă plastică, simpozioane cu tema „Memoria pămîntului
natal", concursuri „Cine ştie cîştigă", participare la brigăzile ştiinţi.f ice or-
ganizate de Comitetul judeţean pentru cultură şi artă, con_( erinţe etc. ln
acelaşi scop s-au redactat şi editat pliantele ,.Muzeul scriitorilor tîrgoviş
teni" şi „Retrospectiva Tanţi Iliescu-Mihăilescu", precum. şi cărţi poş
tale ilustrate, a.fişe, panouri de popularizare şi săgeţi indicatoare, plantate
pe drumurile de acces, toate contribuind la depăşirea numărului ele
100 de mii dP;, vizitatori înregistraţi la sfîrşitul anului 1969.
Valorificarea colecţiilor aflate în depozitele muzeului s-a făcut prin
expoziţii temporare şi itinerante. Menţionăm : .,Tîrgoviştea - primul cen-
tru tipografic românesc", ,,Lupta maselor populare din judeţul Dîmboviţa
pentru eliberarea ţării de sub jugul _fascist, pentru democraţie şi socia-
lism" etc.
La a 25-a aniversare, Muzeul judeţean Dîmbot'ifa prezintă bilanţul
unor realizări care constituie pentru noi garanţia succeselor l'iitoare.
CERCETĂRILE ARHEO·LOGICE
DE LA MĂTĂSARU
GH. BICHIR
în anii 1968-1969 au fost continuate săpăturile arheologice de la

Tetcoiu-Mătăsaru 1, cu fonduri puse la dispoziţie de Institutul de Arhe-
ologie (1968) şi Muzeul judeţean Dîmboviţa (1969).
în aceste două campanii, ca şi în cele precedente s-au identificat
urme arheologice aparţinînd primei şi celei de a doua epoci a fierului,
complexului Militari-Chilia şi epocii feudale (sec. XVII-XVIII) ; cele
mai numeroase urme de locuire aparţin complexului Militari-Chilia 2 •
In ordi.ne cronologică descoperirile din aşezarea de pe malul pîrîului
Tinoasa se prezintă astfel :
1. CULTURA BASARABI
Urmele de locuire din prima epocă a fierului sînt puţine ; s-a iden-
tificat un singur bordei (B. 35) în capătul de nord al şanţului XXIV.
Bordeiul are forma rectangulară cu colţurile rotunjite. Dimensiunile lui
sînt de 2 X 2,50 m, iar adîncimea de O, 78 m. În umplutura bordeiului
s-au găsit cioburi 3 şi fragmente dintr-o vatră portativă.
2. EPOCA GETO-DACICA (sec. III-II î.e.n.)

Ca şi urmele de locuire hallstattiene şi cele din La Tene sînt pl;ţine :
stratul de cultură a fost distrus· aproape complet de purtătorii culturii
Militari-Chilia. În 1968 s-a identificat un bordei (B. 27) şi o groapă de
provizii (nr. 181 ).
1 Vezi Gh. Bichir şi Eugenia Popescu, Săpăturile arheologice de la Tetcoitt-
Mătăsaru, campaniile 1YG2-1966, în ,.Materiale" IX (sub tipar) idem, Cercetc,-
Tile arheologice de la Mătăsaru şi contribuţia lor la cunoaşterea culturii materiale
a dacilor Hberi, în Studii şi comunică.ri, I, Piteşti, 1968, p. fH-9u.
1 Ibidem.
3
Vezi descrierea ceramicii în raportul din „Materiale" IX.
lfi GH. BICHIR
Bordeiul are forma rotund-ovală, cu dimensiunile de 2.80 X 3 m şi

adîncimea de 1,05 m. Groapa de provizii era cilindrică cu diametrul de
1,70 m şi adîncimea de 1,20 m.
3. COMPLEXUL MILITARI-CHILIA (sec. II-III e.n.)

Aşezarea din această vreme a fost cea mai întinsă şi mai intens
locuită. De altfel ea a constituit şi obiectivul principal al cercetărilor
noastre. Intrucît stratigrafia aşezării a fost prezentată în raportul
anterior", nu mai insistăm asupra ei. Arătăm doar că şi în aceste
campanii s-a constatat că stratul de cultură a fost distrus în bună parte
de arăturile adînci făcute cu tractorul şi nu s-a putut surprinde decît
în trei puncte, existenţa în profil a celor două niveluri de locuire, din
sC'colele II-III e.n., bine documentate prin întretăieri de complexe în
toate campaniile de săpături.
în cadrul aşezării de tip Militari-Chilia, s-au identificat şase bordeie,
trei locuinţe de suprafaţă şi 39 gropi de provizii.
Bordeiele au forma patrulateră cu colţurile rotunjite (B. 26. B. 28,
B. 30, B. 31 şi B. 32) sau rotund-ovală (B. 29). Dimensiunile lor sin{
diferite ; cel mai mare bordei (B. 30) avea laturile de 3,50 X 3.20 m, iar
cel mai mic (B. 26), de 2,05 X 1,90 m. Adîncimea este în funcţie de
nivelul la care se află stratul de nisip, în diverse puncte ale aşezării,
deoarece bordeiele au fost săpate numai pînă la acest strat, uneori destul
de bogat în pietriş.
Toate bordeiele sînt lipsite ele vetre de foc. In mod obişnuit vetrele
de foc se găsesc în afara bordeielor şi au forma rotund-ovală. Mărimea
lor diferă de la caz la caz ; menţionăm în acest sens dimensiunile celor
trei vetre identificate în S. XXIV: 0,70X0,75 m (vatra 1/1969); 0,80X
0,90 m (vatra 2/1969) şi 0,60X0,70 m (vatra 3/1969). Vetrele au fost
construite pe un pat de pietricele de rîu sau direct pe pămînt.
Locuinţele de suprafaţă au fost construite din chirpici şi lemn.
Aflîndu-se la mică adîncime, două dintre ele au fost distruse în mare
parte de lucrările agricole. S-a păstrat relativ bine numai locuinţa nr. 5
(L.s. 5), o adevărată platformă de chirpic întinsă pe o suprafaţă de
6,40 X 4,60 m (fig. 1). Bucăţile de chirpic păstrează pe una din feţe
urmele nuielelor şi al furcilor folosite la construcţie. In funcţie de
aceste urme rămase imprimate pe chirpic se poate calcula grosimea mate-
rialului lemnos folosit la ridicarea casei.
Săpăturile de la Tetcoiu-Mătăsaru arată că marea majoritate a
populaţiei autohtone din sec. II-III e.n. trăia în bordeie 5 •
" Vezi şi în Studii şi comunicări, I, Piteşti, 1968, p. 83.

'' Pentru existenţa locuinţelor de suprafaţă şi a bordeielor la dacii liberi
din secolele II-III e.n. şi chiar în La Tene. vezi datele la Gh. Bichir. Noi con-
tribuţii la cunoaşterea culturii materiale a Carpilor, în SCIV. 16, 1965, 4, pp. 671-
687 ; idem La Civilisation des Carpes .. ., în Dacia, N. S., XI, 1967, pp. 179-184.
Cercetările arheologice d e la M ătăsa ru
17
Fig. 1 şi 1 bis Mătăsaru - aspecte din timpul săpăturilor
2. - c. 91 6
18 Gif. BICHIR
în preajma locuinţelor de suprafat[1 şi a bordeielor se aflau gropile

de provizii. Gropile au formă de „butelie" sau cilindrică şi rar de tot
ating adîncimea de 2 m (Gr. nr. 191). Iniţial ele au fost întrebuinţate
ca gropi de provizii, iar după dete1·iorare au fost transformate în
gropi de gunoi.
Gropile nr. 180, nr. 193 şi nr. 198, de formă cilindrică, conţineau
aproape exclusiv numai fragmente de vatră şi bucăţi. de lipitură, pro-
venind probabil de la carcasele unor cuptoare. Fragmentele ceramice
erau foarte puţine ; în groapa nr. 193 s-au găsit două cioburi.
Dimensiunile mici ale gropilor ne fac să credem că ele au fost
săpate special pentru a se îngropa resturile amintite. Situaţia este
cunoscută şi în alte aşezări mai vechi sau contemporane şi trebuie pusă
în legătură cu existenţa cultului vetrei şi al focului la daci li.
Din bordeie, locuinţe de suprafaţă sau gropi s-a scos un interesant
material arheologic, constînd din ceramică (fig. 2), unelte, obiecte de
uz casnic etc.
în 1968 s-a descoperit şi o monedă de argint (antoninian), emisă de
Etruscilla, soţia împăratului Traianus Decius 7•
În materialele descoperite în aşezare, se constată o puternică
influenţă romană.
Locuitorii aşezării din secolele II-III e.n. de la Tetcoiu-Mătăsaru,
se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor.
Practicarea agriculturii este atestată de rişniţe. Menţionăm în special
rîşniţa de tip roman din gr. 208 (fig. 3), fragmente de seceri de fier şi
urmele boabelor de griu rămase imprimate în bucăţile de chirpic.
Oasele descoperite în aşezare ne indică şi speciile de animale pe
care le creşteau oamenii pentru nevoile gospodăreşti : porcine, ovi-
caprine, bovine şi cabaline. Frecvente în aşezare sînt şi oasele de ciine.
S-au găsit de asemenea oase de păsări de curte.
Fusaiolele şi greutăţile de lut piramidale folosite la războiul de
ţesut de tip vertical (fig. 4), documentează practicarea torsului şi ţesu
tului în aş-ezare. Această îndeletnicire casnică era stimulată şi de
creşterea animalelor care furnizau lina pentru tors şi ţesut.
4. EPOCA FEUDALA (sec. XVII-XVIII).

Stratul de cultură feudal a fost distrus complet de arăturile adinci
făcute cu tractorul şi aşa se explică de ce materialele din această
perioadă apar la suprafaţa solului sau în solul vegetal arat, amestecate
cu cioburi mai vechi.
8 Vezi Gh. nichir, op. cit., în SCIV 16, HlG5, 4, p. G87 ; idem op. cit. in
Dacia, N.S. XI, pp. 184-185.
7 Moneda a fost determinată la Cabinetul numismatic al Institutului de
Arheologie de B. Mitrea.
Cercetările ar h eo logice de la 1\l ăU\~ :u u
19
Fig. 2 şi 2 bis - Fragm ente

de căţui
F ig. 3 - Rî ş niţă de tip roman
20 nu. B I llIR
'
.
• i(<
,,
I
Fig. 4 - Greutăţi de lu
foto ite la războiul d
ţ.e ut şi uporl de t'rigar
Cercetările arheologice de Ia Mătăsaru 21
în 1969 s-au identificat două bordeie feudale (B. 32 şi B. 74).

A fost dezvelit complet numai B. 34 avînd forma rectangulară cu
dimensiunile de 3, 75 X 2, 75 m şi adîncimea de 0,58 m.
În umplutura bordeielor s-a găsit mult cărbune şi cenuşă. Obser-
vaţiile făcute pe teren permit să emitem ipoteza că ele au fost evacuate
şi apoi incendiate. Tot distruse de foc au fost şi cele două bordeie
identificate în 1962 8 •
În ce măsură întreaga aşezare a fost distrusă de foc sau numai
bordeiele descoperite de noi, este greu de spus pe baza observaţiilor
făcute la patru locuinţe grupate în acelaşi sector.
*
Săpăturile arheologice de la Tetcoiu-Mătăsaru au adus contribuţii
importante la cunoaşterea evoluţiei societăţii omeneşti în spaţiul dintre
Carpaţi şi Dunăre.
Marea importanţă a cercetărilor constă în faptul că materialul şi
observaţiile făcute în teren permit coborîrea datării culturii materiale
de tip Militari-Chilia, de la a doua jumătate a sec. III e.n. la a II-a
jumătate a sec. II e.n., documentînd astfel pentru p1·ima dată, pe cale
arheologică, prezenţa populaţiei autohtone dacice cu un secol mai
timpuriu decît se ştia pînă în prezent 11 •
În acest fel, tezele mai vechi, care susţineau că în secolele II-III e.n.
sarmaţii erau stăpîni pe întreaga Muntenie şi lipsea populaţia dacică,
se dovedesc a fi eronate 10 •
8
Gh. Bichir, Urme de locuire feudală la Traian-Zăneşti, în SCIV 18, 1967,
2, p. 317, 9 ; Gh. Bichir şi Eugenia Popescu, op. cit., în Studii şi comunicări, I,
Piteşti, pp. 84-85.
u Pentru datarea aşezării de la Mătăsaru în sec. 11-111 e.n. vezi Gh. Bichir
şi Eugenia Popescu, op. ctit., pp_ 91-92.
10 Vezi Gh. Bichir, Sarmaţii şi pătrunderea lor la Dunărea de jos, comunicarP.
prezentată la Colocviu - Studii şi comunicări privind Delta Dunării, Tulcea,

1-4 iunie 1969 şi care va apare în actele acestui colocviu.
MONUMENTE GOTICE IN TIRGOVIŞTE
PAVEL CHIHAIA
Legate de destinul monumentelor lucrate în spirit tradiţional, rasa-

ritean, monumentele gotice din Ţara Românească au trecut prin aceleaşi
vicisitudini şi epoci de înflorire, încît cunoaşterea lor poate contribui în
primul rînd la reconstituirea evoluţiei unor oraşe, apoi la descifrarea
problemelor mai complexe ale originii şi structurii acestor aşezări.
Totodată, monumentele lucrate în spiritul artei de peste munţi, glăsuiesc
despre legăturile transmontane stabilite de echipele de meşteri şi pot
explica într-o măsură pătrunderea romanicului şi goticului în arta mol-
dovenească, de pildă. În sfîrşit, aceste opere de artă pot servi ca puncte
de reper, nu numai pentru a înţelege existenţa vechilor oraşe din Ţara
Românească, dar şi pentru viitoarele investigaţii arheologice, care îşi
propun să dea la lumină punctele de aglomeraţie urbană.
Iată unele dintre motivele care ne-au îndemnat să întreprindem
cercetări în legătură cu acest val mărginaş al goticului european, care
aici, într-o ţară de tradiţie bizantină, capătă aspecte interesante. Faţă
de reşedinţa Cîmpulungului, unde se mai păstrează încă corul din
prima jumătate a secolului al XV-lea al bisericii Sf. Iacob cel Mare 1 şi
bogate vestigii de la mănăstirea „Cloaşterului" 2 şi cea a Argeşului,
unde din locaşul episcopiei de Argeş nu mai găsim nimic, nici măcar
un profil, Tîrgoviştea ocupă un loc de mijloc, mai păstrînd încă amin-
tirea locului bisericii catolice din secolul al XIV-lea şi sculpturi arhi-
tecturale de la mănăstirea din secolul al XVI-lea. Acest fapt se poate
explica lesne prin prezenţa unei minorităţi săseşti puternic organizată
militar şi politic în Cîmpulung 3 , în ultimul sfert al secolului al Xiii-lea,
1 St. Balş şi Dinu Rosetti, Restaurarea bisericii „Bărăţia" din Cîmpulung•
Muscel, în „Monumente istorice" - Studii şi lucrări de restaurare I, HJG7.
i PaYcl Chihaia, Monuments romans et 9othiques du Xlll-e au Xl 7 1-e siecle
en Valachie, în „Revu~ roumaine d'histoire de l'art", tome 5, 1968, p. 44-46.
3 Emil Lăzărescu,' Despre piatra de mormînt a comitelui Laurenţiu şi cîteva
date arheologice şi isorice în legăură cu ea, în „Studii şi cercetări de istoria artei",
IV, 1957, 1-2, p. 125-126.
Monumente gotice în Tîrgovişte 25
Prin urmare, vechea biserică catolică tîrgovişteană se prezent:1 c:1

o navă cu o absidă poligonală la est (,,fă1·ă cor"') şi un turn de clopotniţft
la vest, asemănătoare cu biserica catolică din secolul al XV-lea din
Rîmnicu-Vilcea (în prezent biserica ol'todoxă Sf. Dumitrn lll).
Se pare că această biserică tîrgovişteană constrnită prin 1417 a
aparţinut orăşenilor saşi, deoarece prima ştire care ni s-a păstrat în
legătură cu ea, numirea lui Mihail „pleban'' (preot paroh) din Tîrgo-
vişte ca stareţ la mănăstirea Cîrţa din Făgăraş 11 , vădeşte că biserica
aparţinea orăşenilor saşi. Totuşi, pentru a deveni stareţ al unei mănă
stiri, Mihail trebuie să fi fost şi călugăr.
De fapt, biserica Sf. Maria a aparţinut cînd orăşenilor saşi, cind
franciscanilor şi astfel ne explicăm că mai tîrziu i se ignoră nu numai
funcţia originară, dar şi hramul. La „Gonzaga şi cardinalul Pozmano·'
- citaţi la 1647 de Bandinus, deci autori ai unei lucrări anterioa1·c
acestei date - aflăm că „în anul 1301 s-a fundat şi la Tîrgovişte în
Muntenia, o mănăstire a minoriţilor în diocesa Argeşului". Data
este inspirată desigur de inscripţia de pe piatra funerară a comitelui
Laurenţiu din Cîmpulung, care a fost eronat consemnată şi în Cronica
despre Radu de la Afumaţi din 1525, care aşeza „descălecarea" în 1310 I:!_
Este adevărat că în 1521 în Izvoarele istoriei oraşului Braşov 1:1
găsim două menţiuni despre „fratii minoriţi din Tîrgovişte" şi despre
„gardianul" minorit din acest oraş, din care deducem legăturile lor
strînse cu catolicii din Braşov. Aceste ştiri ne îndeamnă să credem că
edificiile monastice din jurul bisericii, distruse puţin înainte de 1640,
cum ne informea?ă P. D. Baksic 1", care le consideră „foarte vechi",
dăinuiau din secolul al XV-lea, fără să putem preciza dacă ele au fost
înălţate odată cu biserica, prin 1417, sau ulterior, după 1440.
într-o menţiune din 1597 15, bazată pe o ştire din jurul anului
1580, Giovanni Botero lasă să se înţeleagă că biserica de care ne ocupăm
aparţinea orăşenilor şi că în ea slujea un preot luteran. Despre aceeaşi
biserică „francă" în funcţiune (cea a franciscanilor fiind ruinată, după
cum ne informează atît Botero, cît şi Ieronimus Arsegnus 16 în 1581),
rn Pavel Chihaia, Un vechi monument de arhitectură în Rîmnicu-Vîlcea

biserica Sf. Dumitru, în „Studii şi cercetări de istoria artei", tomul 14 (1967), nr. 2,
p. 175-186.
11
Codex Bandinus (ed. V. A. Ureche), în Anal. Ac. Române, seria II, tomul
XVI (1895), Mem. secţ. ist., p. CXXIX.
12
Pavel Chihaia, A fost „Negru Vodă" un personaj real sau legendar ? , in
,,Magazin istoric", III, (1969), nr. 5, p. 52.
u QueUen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Siebenbiirgen, I, Braşov,
1886, p. 341 şi 346.
ir, Relatarea lui P. D. Baksic din 1640, în Acta Bulgariae Ecclesiastica ... ,
nr. LV, p. 99.
i:, Giovanni Botero, Le relationi universali, Veneţia, 1597, p. 73.
16
Relatarea lui Ieronimo Arsegno din 1581 în Acta Bulgariae Ecclesiastica ... ,
X, A, p. 10.
2ti PI\ \'EL f'IIIHAI/\
n~latcază şi Ecaterina Salvaresso, soţia catolică a voievodului Alexandru

II Mircea, într-o scrisoare către sora sa Marioara Vallarga din 20
februarie 1578 t 7•
Iernnimus Arsegnus precizează că biserica Sf. Maria avea .. o vie
pe care o ţin saşii. Vinul pe care îl face viţa îl dau preotului care
serveşte la spusa biserică" 1H. Această vie este menţionată şi în 1653 de
către P. D. Baksic 1!1• Prin urmare biserica era_ întreţinută de saşi, în
vreme ce minoritul Celestin, care se apucă în 1581 să refacă cealaltă
biserică catolică din Tîrgovişte, cea a franciscanilor, despre care vom
vorbi mai departe. trăia „din ajutoarele _pe care i le da domnul valah" :.111 •
Aceste ajutoare vor culmina în 1585 cu dăruirea moşiei Şotînga 21 • lntr-un
raport scris către 1595, Francesco Pastis de Candia arată că : ,,În
oraşul Tîrgovişte. . . sînt două biserici în care se slujeşte după ritul
roman, una este a saşilor, iar cealaltă este mănăstirea in care stau
călugării franciscani" :.!:!.
Rezumînd datele pe care le avem, conchidem că în biserica catolică
Sf. Maria, prezentînd un plan pe care îl găsim frecvent la locaşurile
catolice din Transilvania secolului al XV-lea, slujeşte în 1440 un paroh
(deci în anul acesta biserica aparţinea orăşenilor saşi), în 1521 ea trece
drept locaş al călugărilor franciscani, în timpul „crizei luterane", din
deceniul 1571-1581, este din nou a saşilor, pentru ca la scurt interval
după 1581 să fie preluată de călugării franciscani.
Realitatea este că deşi aparţinea orăşenilor catolici (dar nu oraşului,
care era românesc, ci unei minorităţi de negustori şi meşteşugari şi,
uneori, de militari de la curtea voievodului), biserica Sf. Maria a
cunoscut preoţi călugări (cum era şi Mihail, viitorul abate de la Cîrţa),
majoritatea veniţi din Transilvania. Să nu uităm că şi în biserica saşilor
din Cîmpulung, închinată Sf. Iacob cel Mare, slujeau în 1525 minoriţii
observanţi, care îi dăruiesc un clopot 2:1•
Anul 1525 este important pentru trecutul locaşurilor catolice din
Ţara Romariească, deoarece acum se ridică în Tîrgovişte o a doua
biserică, aceasta închinată Sf. Francisc, de către comunitatea reformată
a franciscanilor observanţi. Am văzut că patru ani mai devreme în
biserica Sf. Maria slujeau călugări franciscani. Noua comunitate fran-
ciscană - care restaurează „Cloaşterul" din Cîmpulung - îşi înalţă un
·-----------~-----)
17 Scrisoarea Ecaterinei Salvaresso din 20 februarie 1578. la N. Iorga, Contri-

bu(iL la istoria Munteniei, în Anal. Ac. Române, seria II, tom XVIII (18!J5-1896),
Mem. secţ. ist., p. 30.
1~ Vezi nota 16.
l!I Ve7i nota 8.
20 Vezi nota 16.
21 Pavel Chihaia, Monuments gothiques dans les ancien nes resldences de Va-
lachie, în ,.R.R.H.A.'', tome II (1965), nota 38, p. 79 ; idem, l\1onuments romans et
gothiques ... , nota 27, p. 57.
n Relatarea din 1595 a lui Francesco Pastis de Candia, la N. Iorga, Studii şi
documente ... I-II, Bucureşti. 1!101. p. 415-417.
~: 1 Pavel Chihaia, Monuments roma11s et gothiques ... , nota 8, p. 56.
l\lonumente g-otice în Tirg-o,•işte 27
locaş propriu. ceea ce vădeşte o luare de poziţie categorică faţă de cmen-

tul tradiţional al ordinului (legat de Braşov, o.şa cum am constatat din
menţiunile Izvoarelor istoriei oraşului Braşov, pe care le-am amintit mai
sus) :!'i_ Francesco della Valle da Padua scrie la 26 februarie 1532 că
în Tîrgovişte „a fost înălţată o biserică a Sf. Francisc «avînd» cîţiva
călugări observanţi, care fac slujba bisericească potrivit regulilor
bisericii romane" :!.-,. ceea ce ne lasă să înţelegem că, în preajma marei
reforme care avea să zguduie lumea catolică, în Tîrgovişte nu se mai
respectau regulile de cult pe care franciscanii observanţi le considerau
necesare.
Este evident că Francesco della Valle se referă la un locaş ridicat
puţină vreme înainte de 1532. Din inscripţia de pe clopotul din
Cîmpulung şi din aspectul stilistic al sculpturilor arhitecturale executate
de meşterii ultimei restaurări de la „Cloaşter" am dedus că toate
aceste lucrări au avut loc în 1525. O serie de sculpturi provenite de
la biserica Sf. Francisc - existente în prezent la biserica Creţulescu,
aşa cum vom vedea - sînt foarte asemănătoare cu cele din 1525 din
Cîmpulung, ceea ce pledează pentru aceeaşi datare. O confirmare a
acestei supoziţii este însăşi data de 1525, care se află însemnată pe
turnul bisericii Sf. Francisc, aşa cum deducem dintr-o ştire din Cronica
mănăstirii franciscanilor din Tîrgovişte 26 •
Primul indiciu pentru localizarea bisericii Sf. Francisc ni-l oferă
Filippo Pigafetta, care scrie în 1595 că în cetăţuia lui Sinan Paşa
(incluzînd şi piaţa de la nordul curţii domneşti, care se întindea
de-alungul rîpei), se afla şi „biserica nouă a Sf. Francisc" 27 (cea veche
fiind a Sf. Maria din 1417). De asemenea, într-un document din 1607
se menţionează locul de casă al unui catolic Jeva Frîncul „din sus de
curtea domniei mele, aproape lingă biserica săsească" 28 •
Aşadar biserica Sf. Francisc de la extremitatea nordică a pieţei se
afla între p'roprietăţi săseşti. La aceşti sasi „de lîngă apă", pare a se
referi un interesant document din 30 septembrie 1584 :.m. P. D. Baksic
scrie în 1640 că „vecină cu piaţa" se afla „marea şi frumoasa biserică ...
Sf. Francisc" 30 • De la acelaşi autor - care nu se mai descurcă în
privinţa hramurilor bisericilor catolice tirgoviştene - aflăm în 1653
că „în jurul bisericii mari" (Sf. Francisc) se construiseră „multe case" :a.
2" Vezi nota 13.

2
:;Francesco della Valle da Padua, Una breve naracione della grandezza
dell'lllmo. Sigr. Conte Alouise Gritti..., în Nagy Ivan, Emlekiratok Gritti Alajosr61
în Magyal' Tărtenelmi Tcir, Pesta, 1857, p. 23 sq. · '
~°27 Cronica mtmâstirii franciscanilor din Tîrgovişte ... , p. 51.
Scrisoarea lui Filippo Pigafetta cancelarului toscan Belizar Vinta, la Andrei
Veres,s, Campania creştinilor contra lui Sinan Paşa în 1595, Bucureşti, 1!)25, p. 56.
; Documente privind Istoria Homâniei, B, XVII, vol. I, p. 2~6.
· D.I.R., B, XVI, voi. V, p. 219.
30 Vezi nota 14.
31 Vezi nota 8.
PAVEL (.. IIIIIAL\
28
Un important indiciu pentru localizarea bisericii Sf. Francisc ii dă Andrea

Maria del Chiaro, care scrie în 1718 că ,,apar pînă astăzi. în spc1tele
bisericii noastre rămăşitele unei biserici, cu clopotniţa sa, care se spune
că a aparţinut saşilor catolici'' :i:!. Este evident vorba de biserica Sf. Fran-
cisc, care se afla deci pe axa est-vest a bisericii Sf. Maria (biserica cu
acelaşi hram, înălţată pe acelaşi loc în 1898 se află ceva mai la nord-est
decît cea veche, dar evident, cu aceeaşi orientare). ln sfîrşit, Cronica
mănăstirii .franciscanilor clin Tîrgovişte precizează că locaşul se afla „la
marginea teritoriului mănăstirii noastre, în direcţia fluviului «Ialomiţa,
unde - P.c. ►► se văd încă ruinele anticului templu al saşilor .catolici,
năbuşite astăzi prin bordeiele românilor" :n.
Prin urmare, lingă piaţa din nordul curţii domneşti, pe un ax care
ar străbate longitudinaf biserica catolică actuală, pe un teren care,
pe la mijlocul secolului al XVII-lea s-a umplut de bordeie, trebuie
căutate temeliile bisericii Sf. Francisc, înălţate de franciscanii obser-
vanţi în 1525.
Succinta şi unica descriere a acestei biserici, din 1640. care ni s-a
păstrat de la P. D. Baksic, corespunde atît acestei datări, cit şi sculptu-
rilor arhitecturale existente în prezent la biserica Creţulescu din acelaşi
oraş. Baksic afirmă că biserica închinată Sf. Francisc măsura .,40 de
paşi în lungime şi 14 în lăţime", că prezenta ferestre mari ,.în formă
de cruce" şi „o clopotniţă mare şi groasă ca un turn" :H. Ferestrele
dreptunghiulare, cu menouri „în cruce", renascentiste, se întîlnesc la
goticul tîrziu, în care se încadrează celelalte sculpturi reutilizate la
biserica Creţulescu.
Prin urmare în Tîrgovişte au existat două biserici catolice : una a
orăşenilor saşi, din 1417, închinată Sf. Maria, situată pe terenul actua-
lului locaş al „Bărâţîei" cu acelaşi hram, şi alta a franciscanilor,
închinată Sf. Francisc, pe care o putem localiza cu aproximaţre la nord
de zidul curţii domneşti (dincolo de terenul care trebuie să fi fost al
pieţii), către Fundădura Braşovului. Aceasta din urmă, dispărută în
prezent, era împodobită cu frumoasele sculpturi arhitecturale pe care le
constatăm la biserica Creţulescu ;1;,_
Am văzut că ştirile din secolul al XV-iea şi începutul celui următor
în legătură cu biserica Sf. Maria sînt foarte laconice. In privinţa etapei
de construcţie aparţinînd curentului franciscan din 1525 ea trebuie
explicată prin prezenţa pe tronul Ţării Româneşti a lui Radu de la
Afumaţi, venit pe tron şi menţinut cu ajutorul lui Ioan Zapolya, un
protector al franciscanilor :l6.
12
: Andrea Maria del Chiaro, Storia delle moderne rivoluziorn della Valachia,
(ed. N. Iorga). Bucureşti, 1914, p. 31.
~: Cronica mănăstirii franciscanilor din Tirgovişte ... , p. 51 .
1
31 Vezi nota 14.
n• -,,,,.•:--! C'hihaia, Monuments gothiques ... , p. 70 şi nota 14 p. 78.
31; Idem, ibidem, p. 73. '
Monumente gotice în Tirgovişte 29
Desigur că luteranismul, pătruns în Transilvania prin 1561 17 şi în

Ţara Românească zece ani mai tîrziu :i~, a afectat în primul rînd biserica
mănăstirească, cealaltă, a orăşenilor saşi fiind preluată de un preot
luteran, tot astfel cum s-au petrecut lucrurile şi în Cîmpulung. Avînd
ştiri din jurul anului 1580, Giovanni Botero scrie că biserica Sf. Fran-
cisc este „ruinată" 39, iar Ieronimus Arsegnus r.o în 1581 că este
„distrusă", dar adaugă că ea „cere puţină întărire", prin urmare Lrebuie
să înţelegem că, deoarece fusese părăsită, avusese de suferit, dar că
zidăria propriu zisă se păstra întreagă. Minoritul Celestin, care vine din
Bulgaria (Transilvania fiind în această vreme inaccesibilă catolicilor,
după cum am văzut), începe să ridice chiliile în jurul locaşului. Aflăm
de asemenea că aşezarea avea o frumoasă grădină. În această vreme
preotul luteran slujea în biserica Sf. Maria., fiind „forţat" de enoriaşii
catolici să facă slujba şi în ritul catolic (tot astfel cum se petreceau
lucrurile şi în Cîmpulung).
Genovezul Franco Sivori ne informează că Petru Cercel (iulie 1583-
6 aprilie ]585) proteja pe franciscani „care posedau o frumoasă biserică
«Sf. Francisc - P.C.» unde se oficia a la romana" r.~-- ln 1585 învăţatul
Iacob Bongars esţe găzduit „la fraţii Sf. Francisc" r.:i, ceea ce ne· permite
să presupunem că lîngă biserică fuseseră înălţate şi edificii monastice.
După cum am văzut, în acest an, revenit pe tron, Mihnea Turcitul, care
în 1590 va înălţa cunoscutul altar închinat Sf. Matei în biserica mănă
stirii din Murano, unde se afla retrasă mătuşa sa Marioara Vallarga 10 :.:,
dăruieşte mănăstirii franciscane din Tîrgovişte domeniul Şotînga r.r._ Con-
fuziile care vor urma în legătură cu hramurile celor două biserici
catolice din Tîrgovişte trebuie privite şi prin prizma acestei averi a
mănăstirii distruse la sfîrşitul secolului al XVI-lea, care trece asupra
celeilalte biserici, închinate Sf. Maria. Aceasta nu aparţine decît tem-
porar franciscanilor. Este explicabil aşadar că s-a încercat confuzia de
hramuri, legîndu-se hrisovul care consemna dania moşiei Şotînga de
biserica Sf. Maria, atribuindu-i-se acesteia hramul Sf. Francisc.
La scurt interval după 1581, franciscanii izgonesc pe preotul luteran
din biserica Sf. Maria şi preiau ambele locaşuri r.:,_ Din scrisoarea lui
Filippo Pigafetta din 1595, aflăm că în „biserica nouă a Sf. Francisc"
--------,
:i 7 Giovanni Botero, op. cit., p. 30.
:H11Relatarea lui Ieronimus Arsegnus din 1581, vezi nota 16.
• ' Giovanni Botero, op. cit., p. 73.
-rn Vezi nota 16.
:' Rel~tarea lui Franco Sivori din 1584 la Ştefan Pascu, Petru Cercel şi Ţara
Romaneasca:, Bucureşti, 1944, p. 175.
2
" Documente privitoare la istoria românilor, XI, nr. CCCXVII, p. 190.
1,.1 N. Iorga, O familie domnească în exil. Moartea lui Petru Vodă, în „Vatra",
II, (1895). nr. 10, p. 299; vezi şi Documente privitoare la istoria românilor XI
nr. DXCV, p. 451. ' '
"" Vezi nota 21.
3
" Vezi nota 22.
J',\\'EL C'IIIIIAI,\
30
(,,nouă" în comparaţie cu cea din 1417. care aparţinea în anul acela to_~
franciscanilor) ,,se aflau cîţiva fraţi călugări"' ,.,; şi că monumentul ar fL
rămas întreg. Nu ştim însă la ce mănăc.;tire se ref eră într-o scrisoare din
30 septembrie 1614 "' voievodul Radu Mihnea (fiul lui Mihnea Turcitul,
donatorul moşiei Şotînga}, crescut în medii catolice, pe care o trimite
episcopului catolic de Sofia, cerindu-i încă patru călugări, în afară de
cei doi care se aflau la data aceea în mănăstire. în 16~3, trccînd din
Moldova la Chiprovăţ, Andrea Bogoslavich, notează că în Tîrgovişte
mănăstirea de pe lîngă biserica închinată Sf. Francisc, este dezafectată
(,,disolato''), din cauza războiului continuu. Se afla în oraş .,o altă
biserică fără acoperiş" Sf. Maria, despre care Bogoslavich scrie. că „o
vreme a fost catedrală", şi că era închinată ,,Sf. Margherita" "8 • Desigur,
acest hram a fost inspirat de legenda soţiei lui „Negru Vodă", generată
la rîndul ei de cartea lui „Gonzaga şi cardinalul Pozmano" 1,ii care scri-
seseră despre o doamnă catolică Margareta din Moldova cu acest nume.
Se pare că în timpul domniei lui Alexandru Iliaş (noiembrie 1627-
15 octombrie 1629), cînd se cere scutire de tribut pentru „Damian Frencol
şi alţi cinci oameni, care slujesc la mănăstirea şi biserica italiană" 50
(catolică) este vorba de biserica Sf. Maria, care fusese restaurată.
Războiul aprig dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu, care are loc în
toamna anului 1639, cînd voievodul moldovean, însoţit de. tătari, înain-
tează pînă la ap?,. Ialomiţei 51 şi pînă în Tîrgovişte, deteriorează ambele
locaşuri catolice. P. D. Baksic scrie în 1640 5 :! că biserica străveche
(,,antichissima") a Sf. Maria era să se ruineze (Andrea Bogoslavich o
văzuse în 1623 fără acoperi$) dar fusese din nou reparată. după ce, cu
un an înainte tătarii, veniţi cu moldovenii, făcuseră foc înăuntru şi o
înegriseră". ,,Se spune" continuă Baksic „că au locuit aici fraţii fran-
ciscani din Ungaria şi că au stat dominicanii. 1n prezent stau minoriţii
conventuali". Biserica avusese o „mănăstire veche'• - în care măl'luri
seşte a fi poposit însuşi Baksic - dar care fusese incendiată, nemai-
rămînînd decît „două case" (două încăperi) pentrn .. două sau trei
persoane" (Se pare clădirea din faţa bisericii „Bărăţia•· care se păstrează
pînă în prezent). Intr-una locuia „secretarul polon :.il voievodului Matei
Basarab cu familia sa" (este vorba de Ioan Starzawschi .·,:,) şi în cealaltă
preoţii catolici. Despre biserica Sf. Francisc. P. D. Baksic arată că este
t,G Vezi nota 27.

'• 7 Scrisoarea lui Radu Mihnea din 30 septembrie 161-!. în Acta Bulgariae
Ecclesiastica ... , XVI. A. p. 15.
'• 8 Relatarea lui Andrea Bogoslavich din 1623, la G. Călinescu, Altre 11otizie
sui missio11ari catolici ... , p. 323.
t,!I Vezi nota 11.
r,o Vezi Le Mandement du Grand Seigneur au Comma11da11t de Tergouiste, la
N. Iorga, Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, I, Bucureşti, 1895. p. 66.
r,t Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, III, partea întii, Bucureşti. 19-12,
P. 58.
r,2 Vezi nota 14.
63 Vezi mai departe.
Monumente gotice în Tîrgovîste 31
„ruinată" şi că numai zidurile îi rămăsesera m p1c10are. Unul dintre

români „înălţînd o biserică într-alt loc, începuse să ridice pietre şi
material din această biserică", dar catolicii se plînseră lui Matei Basarab
care oprise să se continuie dărîmarea monumentului. Ctitorul ortodox
era vornicul Dragomir Creţulescu, căruia voievodul îi dăruise în IG;rn
terenul pe care se află actuala biserică Creţulescu 5 ", rămas în prnprie-
tatea acestei familii pînă în secolul trecut:;~,.
Cu toate că biserica Sf. Maria fusese renovată în 1640, opt ani mai
tîrziu, în 1648, Antonio Franceschi scrie că „mănăstirea este în mare
nevoie şi sărăcie, iar biserica stă să cadă" ; doi călugări erau să-şi
găsească moartea în dărîmături 5 r;_ în acelaşi an, P. D. Baksic ne infor-
mează că locuinţa călugărilor se afla „vecină cu biserica" (deci de cea-
laltă parte a străzii, unde o constatăm şi în prezent) în care stătea Pro-
vincialul (ţinînd de custodia bulgară, rival al Conventualilor''') şi cape-
lanul soldaţilor polonezi. Pe lîngă casă se afla o grădină şi o vie, în afară
de moşia Şotînga, aăruită „din antichitate" (în realitate din 1585) ,,de
principesa Caterina" (Ecaterina Salvaresso, mama lui Mihnea Turcitul).
Despre biserica mare Sf. Francisc aflăm că preoţii catolici propu-
seseră lui Matei Basarab să o dărîme pentru a construi o mănăstire lîngă
biserica Sf. Maria, dar voievodul nu fusese de acord, spunînd că „dacă
strămoşii nu au dărîmat-o, el nu va face acest lucru". Locaşul stătea des-
coperit şi înconjurat de case nou ridicate 58 •
în 1653, acelaşi P. D. Baksic ne dă noi ştiri despre bisericile catolice
tîrgoviştene. El scrie despre biserica Sf. Maria că hramul ei nu se găseşte
notat : ,,părinţii conventuali o numesc Sf. Maria şi alţii Sf Francisc ...
lîngă ea se afla din vechime o mănăstire, acum o casă şi o grădină" 59 •
Este vorba, aşa cum am arătat mai sus, de chiliile în care locuiau în 1521
călugării franciscani GO şi care nu ştim cînd au fost construite.
Dacă Baksic îşi mărturiseşte îndoielile în privinţa hramurilor celor
două biserici catolice din Tîrgovişte, P. Gabrielis Mancic le inversează
într-o relatare din 1660, am văzut din ce motive. El numeşte biserica Sf.
Francisc „S. Maria Gratiarum", adăogînd că este un locaş „mare, din
care au rămas zidurile, dar fără acoperiş", iar Sf. Maria „Sf. Francisc",
arsă cu doi ani în urmă (deci în 1658), de către tătarii veni ţi să înscău-
--------,
'>', Vezi documentul dăruit în 1636 de către Matei Basarab vornicului Dra-
gomir Creţulescu, la Stoica Nicolaescu, Documente cu privire la Mateiaş Voievod,
în „Arhivele Olteniei", XX (1941), nr. 113-118, p. 76-77.
_..>,-, Pavel Chihaia, l\llonuments gothique ... , nota 13, p. 78. --- - - -
56 Relatarea lui Antonio Franceschi din 1648 la G. Călinescu, or. cit., p. 359.
G Provincialii sau minoriţii observanţi veniţi din custodia Bulgariei, erau în
7
conflict cu minoriţii conventuali ai Congregaţiei din Ţara Românească. (Vezi Cro-

nica măn(islirii franciscanilor din Tirgovişte... p. 53).
8
'' Vezi nota 7. '
m Vezi nota 8.
00 Vezi nota 13.
32 PAVEL
F ig. 2 - 14 m - Frag.
ment de piatră de mor-
minr a ofiei tnrzaw-
ka, aflată la fir itul
e olului tre ut la bi-
erica cat lică f. laria
(De en de Carol I Ier,
pe la 1870
!-"
!'
""c:n
·"'~·~
. ~
1.;"
~la
, •.,;,·ZJ.t.\Jt,
.-~-~i- .....
' ,.• ~r
,
. :.,., "~-4,
. .,,.~
",. '{•
F ig. 1 - 11 m. - Ruinele bisericii catolice Sf. Maria (Bărăţia). Fotografie de Carol Popp de Szathmary de la
sfîrşituJ secolului trecut
34 PA \'F:I. CIIIHAIA.
neze pe voievodul Radu Mihnea III. Inainte de această năvală. Constan-

tin Şerban ajutase la construirea edificiilor monastice, care fuseseră dis-
truse, Mancic trebuind să locuiască în ,.casa vecină" r;i_
în 1665 biserica Sf. Maria arsă „pentru a cincea oară'' a fost repa-
rată de Radu Leon (Stridia) (1664-1669), după cum aflăm din Cronica
mănăstirii franciscanilor din Tîrgovişte r;:!_ În 1682 locaşul rămăsese din
nou fără acoperiş r;:i, dar voievodul Constantin Brîncoveanu ,.restaură
biserica şi turnul, hărăzindu-i două clopote" v,, în lfi89.
Ultima mărturie despre biserica Sf. Francisc este a lui Andrea Maria
del Chiaro, secretarul italian al lui Brîncoveanu, care în 1717 îi vede
turnul-clopotniţă şi o consideră, în mod eronat, ,,vechea biserică a
saşilor·' 6--•. ·
In 1737 biserica Sf. Maria fu arsă de turci „pentru a opta oară" U6 şi

rămase astfel pînă în 1898 (Fig. 1), cînd fu dărîmată, pentru construcţia
actualului locaş cu acelaşi hram, al Sf. Maria.
Viaţa bisericilor catolice din Tîrgovişte se insereaza m existenţa

importantului oraş de reşedinţă. Primul locaş, cel închinat Sf. Maria, est~
construit în momentul de ridicare al păturii urbane tîrgoviştene, din care
făceau parte şi negustorii şi meseriaşii saşi, cînd se stabileşte a1c:1 şi
scaunul voievodului surcesor, asociat, Mihail. Venirea în 1525 a noii
comunităţi reformate a franciscanilor observanţi „care făceau slujba
potrivit legilor romane" 67 este marcată în Tîrgovişte, ca şi în Cîmpulung
de o importantă etapă de construcţii. In Tîrgovişte se înalţă biserica SL
Francisc, care va fi deteriorată în jurul anului 1600 şi va rămîne astfel
pînă în secolul al XVIII-lea, în vreme ce vechea biserică închinată Sf.
Maria va dăinui pînă în 1737, fiind dărîmată în întregime abia în pra-
gul secolului nostru (1898).
Este semnificativ faptul că materialul din care au fost zidite bise-
ricile catolice tîrgoviştene este mult mai puţin costisitor decît cel al lo-
caşurilor din Cîmpulung, unde atît biserica orăşenilor saşi Sf. Iacob cel
Mare, cît şi cea a mănăstirii .,Cloaşterului", aparţinînd dominicanilor,
erau placate cu piatră. Evident posibilităţile materiale ale orăşenilor saşi
din Cîmpulung, constituiţi politic şi militar, nu se puteau compara cu cele
01 Relatarea lui P. Gabriel Mantie (Thomassy) din 1660, în Acta Bulgariac ec-
clesiastica ... , CLVI, A, p. 268.
,; 2 Cronica mănăstirii franciscanilor dinTirgovişte ... , p. 51.
ro Relatarea lui Antonio Angelini din 1682. la G. Călinescu. Alcuni missionari
catolici italiani, în „Diplomatarium Italicun1". I. Roma. 1925, p. 13:}.
G\ Cronica mănăstirii franciscanilor din Tirgovişte ... , p. 51.
i;:, Vezi nota 32.
00 Cronica mănăstirii franciscanilor din Tirgorişte .. . p. 51.
07 Francesco delia Valle da Padua, op. cit., loc. cit.
Monumente gotice în Tirgovîste
3.5
ale restrînsei minorităţi Ge de negustori şi meseriaşi care - foarte pro-

babil cu ajutorul soţiei catolice a lui Mirc,-=a cel Bătrîn - au ridicat bi-
serica Sf. Maria. De asemenea veniturile puternicului ordin dominican
din secolul al XIV-iea depăşeau cu mult pe cele ak franciscanilor din
prima jumătate a secolului al XVI-iea.
„Criza luterană" din cel de al treilea sfert al secolului al XVI-iea
:,lăbeşte considerabil instituţiile catolicilor din această parte a Europei
şi le răreşte rîndurile, mulţi trecînd la luteranism sau ortodoxie <i!l_ Mă
năstirile legate direct de Roma au avut mai mult de suferit. decît bise-
ricile parohiale ale orăşenilor localnici care, deveniţi luterani, au con-
tinuat să-şi îngrijească bisericile. Locaşurile deteriorate în a doua
jumătate a secolului al XVI-iea nu mai pot fi restaurate, resursele ma-
teriale ale călugărilor catolici fiind tot mai restrînse, şi monumente in-
teresante, cum au fost „Cloaşterul" cimpulungean sau biserica Sf. Fran-
cisc din Tîrgovişte au pierit cu totul în secolele următoare. Din feri-
cire, de la aceste două monumente dispărute ni s-au păstrat o serie
de profile în piatră care vădesc că ele au cunoscut o etapă comună de
construcţie, cea din 1525 a franciscanilor observanţi, cînd acest ordin
a restaurat biserica dispărută a „Cloaşterului" din Cîmpulung şi a
înălţat din temelii biserica Sf. Francisc din Tirgovişte. Un fenomen
artistic interesant, care merită să fie studiat, este modul în care s-au
inspirat cele două locaşuri de cult ortodoxe de la cele două biserici
catolice de care ne ocupăm. Ni s-au păstrat suficiente ştiri ca să de-
ducem că vornicul Dragomir Creţulescu a înălţat, prin 1638~1640 bi-
serica închinată Adormirii Maicii Domnului (Creţulescu), cu materiale
şi scufpturr -arhitecturale de la biserica catolică Sf. Francisc ,o. Tot
astfel s-au întimplat lucrurile şi în Cîmpulung, unde pe temeliile unei
68Către sfîrşitul secolului al XVI-lea Giovanni Botero (op. cit., loc. cit.) men-
ţiona în Cîmpulung 900 de familii, din care 40 săseşti ; în Tîrgovişte o mie de case
româneşti şi douăzeci •:ii două ale sa~ilor şi ungurilor. Francesco Pastis de Candia
(loc. cit.) confirmă aceste cifre, arătînd că în Tîrgovişte existau 30 de familii de
saşi şi ciţiva raguzani. La jumătatea secolului al XVIl-lea, Bonaventura de Campo-
franco (la G. Călinescu, Altre notizie ... , p. 403) menţionează în Cîmpulung 40 de
familii de saşi ; în 1648 (vezi nota 7) P. D. Baksic arată că în Tîrgoviste trăiau
100 de suflete de catolici din care majoritatea soldaţi polonezi în serviciul voie-
vodului. în 1690 nu mai rămăseseră în Cîmpulung decît zece case de catolici (Pr.
Ioan Răuţescu, Cîmpulung-Muscel, Monografie it torică, Cîmpulung, 1941, · p_ 344).
m Pavel Chihaia, Monuments romans et gothiques ... , p. 50.
111
Cf. idem, Munuments gothiques ... , unde biserica Adormirii Maicii Domnului
(Creţulescu) este greşit identificată cu biserica catolică Sf. Francisc ; într-un stu-
diu publicat în 1965, pr. Constantin Niţescu (Vechi ctitorii tîrgoviştene, în „Glasul
bisericii", XXIV (1965), nr. 1-2, p. 146-L49) atribuie corect biserica Creţulescu
boierilor Creţuleşti, citînd documentul din 1636 dăruit de Matei Basarab vornicului
Dragomir Creţulescu, dar o datează la începutul secolului al XVIII-lea conside-
rînd-o (după _v._ !)răghiceanu, C~lăuza. monumentelor istorice din jud. Dîmboviţa,
1907, p. 20) z1d1ta de „vel logofatul P1rvu Creţulescu cu soţia sa Safta, fiica 1c, ·
Constantin Biincoveanu".
36 PAVEL CIIIIIAIA
biserici din secolul al XV-lea 11 s-a zidit, curînd după 1648. cu ma-
teriale şi profile de la „Cloaşter" 12 locaşul cu hramul Sf. Gheorghe,
păstrat pînă în zilele noastre (cu un pronaos sub un turn-clopotniţă
adăugat în 1757 ,:,).
Constatăm că cele două biserici ortodoxe, înălţate pe la jumă
tatea secolului al XVII-lea, care refolosesc materiale profilate de la
cele două monumente gotice, au fost concepute, atît ca plan, cît şi ca
elevaţie, într-un mod diferit decit bisericile ortodoxe construite în Ţara
Românească. In primul rînd, planul acestor locaşuri însumează două ele-
mente puţin obişnuite la bisericile tradiţional ortodoxe: ele sînt lipsite
de pronaos (existînd numai naosul şi altarul), iar absida altarului, în
loc să ne apară semicirculară în interior cum este firesc la o boltă în....
semicalotă), se prezintă poligonal. În elevaţie remarcăm faptul că fe-
restrele se termină în arc frînt, sînt gotice, acordîndu-se cu ancadramen-
tul uşii de intrare în naos, chiar cind ele nu au chenar de piatră, cum
este cazul la biserica Creţulescu. Bolta naosului se prezintă în plin cintrn
(sprijinită de două arcuri dublouri la biserica Creţulescu), fără deschi-
derea turlei Pantocrator, d;ir co:1c,1 ...It„:i.rului ne apc1~·e ca cf:a a bis~-
ricilor ortodoxe, ca ·;i comisa cxtedoar:î .,in dinţi de ferăstrău"
Prin urmare elementele de decoraţie arhitecturală transportate de la
cele două monumente catolice au îndemnat pe meşterii bisericilm· orto-
doxe Sf. Gheorghe din Cîmpulung şi Creţulescu din Tîrgovişte, să mo-
difice atît planul acestor locaşuri, cit şi aspectul lor exterior, imitînd, în
mod evident, monumentele de unde fuseseră transportate sculpturile res-
pective. Ei au considerat desigur că aceste sculpturi aparţinînd unor bi-
serici catolice ar distona cu stilul tradiţional al bisericilor ortodoxe şi
atunci au căutat o formulă de compromis care să împace cele două
stilmi.
Este semnificativ faptul că la Lereşti, în apropierea Cîmpulun-
gului, s-a găsit recent'" o biserică ortodoxă, de asemenea fără pro-
naos, cu ancadramente de fereastră în arc frînt, gotice, ceea ce dove-
deşte o influenţă mai timpurie a monumentelor gotice asupra celor
tradiţionale în această regiune. Reţinem din aceste modificări stilis-
tice ale unor biserici ortodoxe, că meşterii încercau o formă nouă care
să împace c·ele două stiluri. Este adevărat că această sinteză a fost rea-
lizată într-o epocă în care goticul „bastard" moldovenesc se constată
71
Un raport al săpăturilor arheologice conduse de tov. Flaminiu Mirtu, la
Dorin Popescu, Săpătrurile arheologice din R. S. România în anul 1967 în „Studii
şi cercetări de istorie veche", tomul 19, nr. 4, 1968. p. 694.
72 Pavel Chihaia, Monuments romans et gothiques ... , p. 43.
73 Idem. Monuments gothiques ... , p. 67.
7 ~ Flaminiu Mirtu, Biserica necunoscută din secolul al XV-lea descoperită la
Lereşti-Muscel, în „Biserica ortodoxă română", LXXXVI (1968). nr. 3-5, p.
446-454.
tot mai frecvent în Ţara Românească. Nu este întîmplător aşadar că

cele două biserici din Cîmpulung şi Tirgo,,işte, inspirate de locaşuri de
cult locale, apar î~ epoca înnoitoare şi creatoare de noi forme stilistice
a lui Matei Basarab.
In interesanta Cronică a mănăstirii franciscanilor din Tîrgovişte

se găsesc transcris~ şi inscripţiile a două pietre de mormînt aflate în
rnnctuarul bisericii Sf. Maria. Cea mai recentă, din 10 septembrie 1711,
pomenea numele lui Bartolomeu Ferrati şi Agnessei Kalnoki. Cealaltă,
din 7 martie 1647, încastrată „în partea unde se citeşte evanghelia", deci
la nord de altar, purta inscripţia, pe care editorul Cronicii, B. P. Haşdeu
o traduce astfel : ,,Generoasa şi prea pioasa matroană Sofia Borkic Star-
zawska a generosului domn Ion Oksza Cisarzewski [sic!] de Pojana Sereni...
regelui Poloniei secretar, iar acum al ilustrissimului principe al Ţării
Româneşti, Matei Basarab intim notar, femeie legitimă, prin timpuriul
destin strămutată în aceste părţi ale Ţării Româneşti dete duhul său lui
Dumnezeu, iar rămăşiţele mortale odihnesc în acest mormînt, în 7 martie
anul Domnului 1647, în etate de 50, liniştească-se în pace". 75
Desigur că atunci cînd a publicat Cronica mănăstirii franciscanilor
din Tîrgovişte B. P. Haşdeu ignora faptul că numai cu patru ani mai
devreme, în 1861, neobositul cercetător I. Pappazoglu, într-una din „ex-
cursiile arheologice", descoperise partea superioară a pietrei de mor-
mînt a Sofiei Starzawska şi hotărîse ca ea să fie desenată de pictorul care
il însoţea, Carol Isler, şi care avea misiunea să fixeze pe un carnet de
schiţe (aşa cum ar proceda în prezent un fotograf), monumentele con-,,
siderate mai interesante de conducătorul cxpedieţiei. (Fig. 2). Lîngă
imaginea fragmentului Pappazoglu notează „Piatră mormîntală ce se
află la Bărăţia ruinată din Tîrgovişte", iar pe o altă filă, unde se afla
desenată piatra funerară din 1727 a cărturarului francez de Fontana,
el scrie, desigur dintr-o inadvertenţă, referindu-se tot la imaginea prece-
dentă : ,,De la ruimile Bărăţiei din Tîrgovişte. (Fig. 3). Piatra mor-
mîntală ~ unui_ am_basador polonez [sic !] ce a fost acreditat pe lîngă
curtea lm Matei Voievod Basarab din Tîrgovişte" ,H_
Este ciudat că, un sfert de secol mai tîrziu, fragmentul văzut de
Pappazoglu, Isler şi Iorga între anii 1861 şi 1905 dispare, apărind în
schimb partea inferioară a pietrei de mormînt, a cărei inscripţie O pu-
blică V. Drăghiceanu 77.
-------
~: CŢonica mănăstirii franc__is~anilor ~n ,Tîrgovişte ... , p. 49.
B1bl. Acad. R. S. Romama, Secţia Stampe, I/10 (Carnetul de schiţe a lui
Carol Isler).
77
N. Iorga, Studii şi documente ... , X (1905), p. 278, V. Drăghiceanu, Secretarul
polon al lui Matei Basarab, în „B.C.M.I.", XXIV (1931), p. 42.
38 PA \/EL C"IIIHAIA
Prin urmare piatra de mormînt încastrată in 1647 la nordul altarului

bisericii Sf. Maria, s-a aflat întreagă pină în anul 1761. înainte de 1861
ea s-a rupt în două, partea superioară fiind vizibilă între 1861 şi 1905,
iar cea inferioară în 1931. ln prezent ambele fragmente au dispărut.
Cine a fost acest Ioan Starzawski „secretar intim" al lui Matei Ba-
sarab, care în 1647 depăşea desigur vîrsta de 50 de ani a sotiei sale ?
El nu apare in izvoarele interne, de pildă în cronica lui Matei Ba-
sarab, scrisă în 1653 şi preluată atît de LPtopiseţul cantacuzinesc, cît şi
de Cronica Bălenilor, deoarece nu a jucat vreun rol în politica din inte-
rior a voievodului, ci numai în relaţiile cancelariei domneşti cu ţările
străine. Deşi nobil, Starzawski nu făcea parte din boierimea ţării, deci
nu putea avea vreun cuvînt în legătură cu rosturile dinlăuntru ale Ţării
Româneşti, dar voievodul îi folosea experienţa vîrstei şi mai ales a ran-
gului de fost secretar al regelui Poloniei, pentru raporturile sale cu ca-
petele încoronate ale altor ţări.
Importanţa lui Ioan Starzawski la curtea lui Matei Basarab nu a
putut fi trecută cu vederea de către străinii care au vizitat pe voievod
şi datorită notaţiilor lor, precum şi a unor însemnări de cheltuieli con-
temporane, putem să schiţăm un fugar dar substanţial contur al acestui
colaborator al domnului muntean.
în Socotelile oraşului Cluj găsim trei menţiuni în legătură cu Ioan
Starzawski. Primele două, din anul 1637, consemnează la 5 august că
,,A sosit de la Alba Iulia cu „salvus conductus" Ioannes Starefsczj [sic !]
solul regelui din Polonia (cu zece persoane), care a fost în solie la voievo-
dul Matei din Muntenia şi se reîntoarce în Polonia. A stat aici şi în 13
august", iar la 16 decembrie că „A venit din Muntenia Ioannes Staren-
fsczj, solul regelui din Polonia cu 10 persoane". 78
Prin urmare, la 5 august şi 16 decembrie 1637 Ioan Starzawski
merge în solie din partea regelui Poloniei Vladislav VII (1632-1648)
la Matei Basarab, însoţit de o ceată demnă de rangul său. Probabil că,
mulţumit de aceste tratative pe care le intermediază solul polon şi de
care se achită cu conştiinciozitate, Matei Basarab îl numeşte mai întîi
secretar apoi „notar intim" al său. lntr-adevăr, la 2 februarie 1638, deci
la mai puţin de două luni de cînd fusese trecut în registre ca sol al
regelui Vladislav VII, Socotelile oraşului Cluj menţionează că s-au
dat „Lui Pan Sztarasofskij, solul voievodului Matei, şi celor 5 în-
soţitori m.b. în cele două zile fl(orini) 2d.65. S-a dus pe la Dej",!,_
De data aceasta Starzawski mergea în Polonia ca sol al voievo-
dului Matei Basarab, dar nu ştim dacă îi fusese încredinţată o misiune
oficială sau se reîntorcea în patria sa pentru soluţionarea unor pro-
iB St. Meteş, Domni şi boieri din ţările române în oraşul Cluj şi românii din
Cluj, Bucureşti, 1935, p. 60.
w Idem, ibidem, p. 61.
bleme personale. Oricum, este cazul să ne întrebăm care a fost obiec-

tul unor tratative atît de asidue între voievodul muntean şi regele Po-
loniei în cea de a doua jumătate a anului 1637 ?
Ştim că la 17 septembrie 1635, Gheorghe Rakoczy, principele Tran-
silvaniei, scria despre Vasile Lupu, voievodul Moldovei, că este „de mare
îngînfare", dînd de înţeles că o înlăturare din scaun a acestuia i-ar fi fost
pe plac. De acord cu Matei Basarab, Gheorghe Rakoczy îngăduie în 1637
pretendentului Ioan Movilă, fratele lui Gavril, fostul domn, ca pornind
din Ardeal să ocupe tronul Moldovei, care aparţinuse o bună bucată de
vreme Movileştilor. Desigur că în aceste planuri era prevăzută şi o co-
laborare a Poloniei, unde această familie avea relaţii foarte strînse şi
vechi legături. (Nu întîmplător Vasile Lupu puse să se ardă posesiunile
de la hotar ale lui Potocki, ginerele Movileştilor).
In toamna lui 1637 Vasile Lupu se îndreaptă cu oastea spre Ţara
Românească - după ce ajută turcilor la Cetatea Albă să facă ordine în
treburile tătarilor din Bugeac - şi ajunse pînă la Gherghiţa, cu scopul
de a aşeza pe tronul ţării pe fiul său Ioan. Matei îşi stabilise tabăra la
gura Teleajenului şi trimisese după aJutor la Rakoczy. Ulterior, Vasile
Lupu socoti că este mai prudent să se retragă, şi Matei Basarab, urmă
rindu-l îndeaproape, merse cu ai săi „pînă la Putna".
Din schiţarea acestor evenimente din anul 1637 80 putem deduce în
ce constau tratativele dintre Vladislav VII şi Matei Basarab, inter-
mediate de solul Ioan Starzawski. Desigur că aceste tratative erau pur-
tate în legătură cu adversitatea care se conturase între Vasile Lupu şi
Matei Basarab şi cu pretenţiile la tron ale Movileştilor, pe care voie-
vodul muntean avea tot interesul să le încurajeze.
Trei ani după ce Ioan Starzawski este menţionat ca sol al lui Matei
Basarab în Socotelile oraşului Cluj, un sol polonez Wojcieck Miastkowski
îl pomeneşte în jurnalul său de călătorie. El notează în ziua de 25 mar-
tie 1640 următoarele : ... ,,la Bucureşti am găsit pe Starzawski [pentru
întîia oară acest nume apare scris corect - P.C.J trimis de domn de la
Tîrgovişte. Mi-a dat scrisori şi mi-a urat bun sosit, împreună cu logo-
fătul şi cu Ghiorma căpitanul" 81 . Secretarul lui Wojcieck Miastkowski -
notează, la rîndul său, în dreptul zilei de 24 martie : ,,După terminarea
serviciului divin luarăm masa, la care solul< Wojcieck Miastkowski -
>
P.C. a avut ca oaspeţi patru boieri ai domnului : căpitanul, logofătul,
-cumnat al domnului [Udrişte Năsturel din Hereşti, logofăt al doilea -
nota editorului P. P. Panaitescu] clucerul [mare clucer era Dragomir
- P.P.P.] şi părintele Starznski, pisar al domnului". 82
,-----
80
După Constantin C. GiurE'scu, Istoria românilor, III, partea întlîi, Bucureşti,
1042, p. 87-88.
81
P. P. Panaitescu, Călători poloni în ţările române, Bucureşti, 1930, p. 40.
82 Idem, Ibidem, p. 51.
p
40
Fig. 3 - Piatra de mor-

mint a lui Dominic de
Fontana (1727) de la bi-
serica catolică f. Maria
(Dt:sen de Carol Isler
_pe la 1870)
l\lonumentc gotice in Tirgovişte
41
Desigur că secretarul solului polon face o serie de confuzii. Star-

zawski, căruia nu îi scrie corect numele, nu era preot, fiind căsătorit, şi
nici „pisar", ci secretar sau „notar intim", după cum am văzut. Solul în-
suşi care îl numeşte simplu „Starzawski" nu şi-ar fi permis o astfel de
ireverenţă dacă acesta ar fi avut vreun rang eclesiastic.
Este posibil însă ca confuzia secretarului solului polon să fi fost
favorizată de discuţia celor patru convivi, solul polon, Ghiorma căpitanul,
Udrişte Năsturel, marele clucer Dragomir şi Ion Starzawski, în care ul-
timul va fi discutat chestiuni de dogmatică.
Oricum, această întîlnire între intelectuali ai epocii, de formaţii atît
de diferite, este revelatorie pentru descifrarea unor sensuri ale culturii
din epoca lui Matei Basarab. Să nu uităm că Udrişte Năsturel, cărturar
deschis ideilor vremii sale şi un spirit avîntat, traduce în limba slavonă
De imitatione Christi a lui Thomas a Kempis, care se tipăreşte la mă
năstirea Dealul în 1647. In prefaţa adresată mitropolitului Varlaam,
Udrişte Năsturel declară că „a căpătat ... multă dragoste" pentru „limba
rîmlească sau latinească nouă vădit înrudită" şi că a fost „împins şi în-
curajat de influenţa iubirii... pentru aceste două limbi, adică slavona
şi latina" 83 • Dialogul cu cei doi cărturari polonezi, formaţi desigur în
mediile de cultură pe care le cunoscuse şi cronicarul moldovean Gri-
gore Ureche, care are o laudă asemănătoare pentru limba latină, a fost
desigur interesantă pentru Udrişte Năsturel, eminentă perso'nalitate care
îşi aşteaptă încă monografia.
1n acelaşi an, 1640, luna august, P. D. Baksic, vizitînd biserica
Sf. Maria, observă că peste drum de acest monument, existau numai
două camere, pentru două sau cel mult trei persoane : ,,într-una stă
polonezul secretar al principelui cu familia sa", continuă Baksic „dar,
deşi este catolic, dă mare bătaie de cap bieţilor preoţi şi nu i se poate
spune nimic, deoarece aşa vrea principele" M_
Din acastă dispută pe care o înregistrează Baksic, deducem unele ne-
razuri ale secretarului polon şi, totodată, protecţia de care se bucura
la curtea voievodului. In 1648 camera pe care o ocupa Starzawski apar-
ţine „preotului capelan al soldaţilor polonezi" după cum aflăm dintr-o
relatare din acest an 85 dar nu ştim dacă mutarea diplomatului s-a da-
torat morţii soţiei sale din 1647 sau altui eveniment. De fapt, ultima
ştire despre el fiind destăinuită tocmai de piatra de mormînt a Sofiei
Starzawska din 1647, nu putem preciza dacă mutarea s-a făcut în alt
imobil sau însemna reîntoarcerea definitivă în Polonia.
Oricum, vreme de zece ani el a slujit cu credinţă pe Matei Basa-
rab. Cu prilejul unei recepţii care are loc la curtea voievodală la 12 oc-
tombrie 1644, episcopul Bandinus subliniază că „secretarul catolic inter-
pret de limbă
, ____ _ latină şi polonă, stă lîngă principe". El consemnează în con-
eJ Acad. R. S. România, Istoria literaturii române, I, Bucureşti, HJ64, p. 374.
8
" Vezi nota 14.
8~ Vezi nota 7.
42 PAVE.L f'IIIHAIA
tinuare că „ieşiţi din palatul prea ilustrului principe şi abia intraţi la

gazda noastră, iată că secretarul polon al principelui vine în urma noas-
tră. Acest secretar era catolic şi foarte ataşat de biserica aceasta" o,;_
lonn Starzawski nu a fost singurul polonez de la curtea lui Matei
Basarab. Izvoarele ne relevă numele căpitanilor Gheorghe Kolzinski
şi Ioan Kosakowskij, ultimul apărînd într-un raport din 28 martie 1653
drept „capitaneus militum aequi. Polo.". Primul, căsătorit cu o româncă
şi la care face aluzie episcopul Baksic într-o relatare din 1653 13 , - îşi
îngroapă fiica în 1654 în biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Tîrgovişte 88 ,
punîndu-i deasupra o piatră sculptată de Elias Nicolai. Oricum marele
număr al polonezilor din Tîrgovişte a legitimat numirea unui paroh de
limbă polonă, ale cărui relaţii cu franciscanii din Bulgaria nu erau
tocmai armonioase.
Din cele cîteva ştiri în legătură cu secretarul polon al lui Matei
Basarab şi care se opresc în 1647, putem deduce unele aspecte inedite
de la curtea voievodului Ţării Româneşti. Matei Basarab nu a fost numai
un domn pravoslavnic şi păstrător de datini, cum pare a reieşi din do-
cumentele interne şi din îmbelşugatele relatări ale lui Paul de Alep 89 .
Cancelaria sa, precum şi mediul de cultură din jurul curţii a avut o
prezenţă activă în lumea contemporană. In general activitatea externă
a acestui voievod nu a fost suficient pusă în valoare, consideraţiile li-
mi tîndu-se aproape exclusiv la raporturile lui cu Vasile Lupu. Matei
Basarab însumează dualitatea unui voievod păstrător de tradiţii şi unui
spirit deschis ideilor înnoitoare. El înalţă. biserici în spiritul tradiţional
răsăritean, dar îşi comandă pietrele de mormînt sculptorului sibian Elias
Nicolai, care le lucrează în stilul renaşterii tirzii transilvănene !lo, aşter
nîndu-le inscrioţii - care aparţin desigur lui Udrişte Năsturel, cea
mai fidelă ogli;;_dă a acestei epoci - în limbile slavă şi latină.
Relaţiile politice şi culturale ale lui Matei Basarab cu Ardealul,
cu Polonia, cu lumea latină a Europei vor favoriza pătrunderea Renaş
terii în Ţara Românească, primenind fondul cultural tradiţional şi pre-
gătind înflorirea epocii brîncoveneşti.
88 V czi nota 11.

87 Vezi notla 8.
uo Pavel Chihaia, Date noi cu prwzre la pietrele de mormint ale lui Matei
1-18 Vezi Stelian şi George Mctzulesc-u, Piatra de mormint a fiicei căpitanului
Gheorghe Kolzinski, în Biserica Ortodoxă, LXXVI (1958), nr. 9, p. 860.
l!'J Paul de Alep, The travels of Macarius, patriarch of Antioch (ed. P. C.
Relfour), Londra, 1836, vol. II, passim.
Basara_b şi ale. fami~iei ~ale, in. ,,S. C. I. A.", seria artA plastică, tom. 11, nr. 1,
HJ!,4 ; idem, Elias Nzkolaz als Btldhauer der rumiinischen \Vojewoden în Forsch-
ungen zur Volks-und Landeskunde", Band 8 (1965), nr. 2. ' "
MONUMENTS GOTHIQUES OE Tf RGOVIŞTE
En etudiant les monuments gothiques de l'ancienne ville de Tîr-

govişte, l'auteur conclut qu'il y a eu en cette ville deux eglises catho-
liques, l'une consacree a la Vierge Marie, construite en 1417 par la
minorite des marchands et des artisans saxons, qui a dure jusqu'en
1898, l01rsqu'elle a ete remplacee par l'actuelle eglise, ayant le meme
vocable ; l'autre, sous le vocable de Saint Frari9ois, erigee en 1525, dete-
rioree a la fin du XVIe siecle et disparue au XVIIIe siecle. Des mate-
riaux et des profils en pierre provenant de l'eglise Saint Fran<;ois, situee
entre la cour voivodale et l'impasse de Braşov, ont ete reutilises pour
l'eglise ort ho doxe Creţule seu, f ondation des boyards Creţulescu, qui l'ont
erigee en 1638-1640.
Une pierre funeraire de l'eglise catholique Sainte Marie, a appar-
tenu a la femme de Jean Starzawski, ,,secretaire intime" du vo"ivode
Matei Basarab, personnage important de l'epoque, dont l'existence
a la cour du voivode valaque a ete consignee par de nombreux vo-
1·ageurs etrangers.
NEAGOE BASARAB
ORIGINEA, FAMILIA ŞI O SCURTA PRIVIRE ASUPRA
POLITICII ŢARII ROMÂNEŞTI LA INCEPUTUL
VEACULUI AL XVI-LEA
DAN PLEŞIA
(I)
A doua jumătate a veacului al XV-lea vedea dispariţia ultimelor state

libere din Balcani. Toate sforţările din deceniile anterioare, culminînd
prin victoriile lui Iancu de Hunedoara, se dovediseră zadarnice, reuşind
cel mult să întîrzie cu cîţiva ani sentinţa inexorabilă a istoriei.
Constantinopolul căzuse în 1453 şi lovitura a fost dureros resimţită
în toate ţările Europei, aceleaşi care asistaseră nepăsătoare la lunga sa
agonie, dacă nu se făcuseră chiar complicii cotropitorilor. Pentru po-
poarele balcanice însă, căderea oraşului împărătesc şi împlîntarea Semi-
lunei pe Pantocratorul Sfintei Sofii era o catastrofă de ale cărei conse-
cinţe, noi cei de astăzi nu ne mai putem da bine seama. Chiar redus la
proporţiile unei minuscule enclave pe malul Mării de Marmara, Bizanţul
reprezenta în ochii Răsăritului mult mai mult decît capitala unui impe-
riu milenar. Alături de Roma, el era legatarul civilizaţiei şi culturii
romano-eline, pentru apărarea cărora stătuse pavăză atîtea veacuri.
Influenţa sa spirituală se întindea peste jumătate din Europa şi peste
întregul Orient Mijlociu. Împăraţii săi fuseseră stăpînii Peninsulei Bal-
canice de la Adriatica la Marea Neagră şi mai tîrziu, suzeranii crailor
sîrbi şi ai ţarilor bulgari.
Acum totul se prăbuşise şi dispăruse în haos şi jaf. O nouă stăpînire
se aşeza temeinic, impunînd o orînduire nouă, apăsătoare. Şi în vreme
ce fugarii bizantini duceau spre Apus flacăra civilizaţiei antice, zămis
lind Renaşterea, cuceririle turceşti desfiinţau ultimele state feudale sîr-
beşti de la Dunăre şi Sava, punînd capăt pentru aproape patru veacuri
oricărei entităţi statale în Balcani.
46 DAN PLEŞIA
Ţările româneşti rămîneau astfel. în Sud-Estul Europei, singurele

care mai puteau oferi adăpost marilor tradiţii bizantine. Voievozilor lor
le revenea acum rolul de conducători politici şi spirituali ai rezistenţei
împotriva cuceritorilor 1, rol pe care-l asumă şi pe care îl vor şi păstra.
- prin toate vicisitudinile - pînă la eliberarea totală a peninsulei în
secolul trecut.
Dar cei care vor influenţa cel mai puternic politica Ţării Româneşti
în acest sfîrşit de veac nu vor fi grecii, încă incapabili să iniţieze o ac-
ţiune, ci sîrbii.
Cucerirea Semendriei (Smederovo) în 1459, care a pus capăt ulti-
mului despotat sîrbesc de la sudul Dunării, cel al Podunaviei, aruncase
peste Dunăre rămăşiţele marii feudalităţi sîrbeşti, din care o parte a
căutat adăpost şi în Ţara Românească. Era un moment cînd sub egida
Ungariei din ce în ce mai ameninţată, încă se mai putea nădăjdui în
organizarea unei ofensive generale împotriva cuceritorilor.
Influenţa sîrbească în Ţara Românească se face îndeosebi simţită
sub Radu cel Mare. Incă în domnia tatălui său, Vlad Călugărul, se con-
stată prezenţa în ţară a unor nobili sîrbi din cele mai mari neamuri 2 •
Acum li se alătură şi alţii. Pe lingă tradiţionalele legături dintre Ţara
Românească şi patria lor, pribegii găseau sprijin şi pe lingă unele din
marile neamuri boiereşti, între care şi Craioveştii, cu care erau îndea-
proape înrudiţi 3 • Aceste împrejurări le asigurau de la început un credit
mare la curtea munteană. Vedem astfel că pe Elena, fata lui Dimitrie
Iakşici, Radu Vodă şi-o face nepoată, căsătorind-o în 1504 cu marele
comis Pîrvul, fiul surorii sale Caplea şi marelui logofăt Staico din
Bucov. Fostul despot al Sremului, Gheorghe Brancovici, izgonit în urma
unor neînţelegeri de familie din posesiunile sale şi călugărit în 1496 sub
numele de Maxim ", îşi află şi el adăpost la curtea lui Radu Vodă, îm-
preună cu mama sa Anghelina 5 şi o nepoată de frate, Miliţa, fiica
despotului Iovan ..
,-------
1 P. V. Năsturel sugera chiar că marele sigiliu al Ţării Româneşti, cuprinzind
pe sfinţii împăraţi Constantin şi Elena despărţiţi printr-un pom, ar fi fost adoptat
de voievozii noştri după căderea Constantinopolului - primul care-l foloseşte fiind
Radu cel Frumos (1462-1474) (P. V. Năsturel, Nova Plantario, în «Revista pentru
Istorie, Arheologie şi Filologie» XV, passim şi mai ales p. 79). Pomul ar fi figurat
în stema Bizanţului înainte de 1453 (ibidem p. 71, după Rietstap Armorial general).
i De ,H't'<.'iJ este poatl' ciliar posibil rn fu11d11l documentului prin care Vlad Vodă
Călugărul dăruia cnezilor Teodor şi Ioan Balş, veniţi din .. pămint sîrbesc" nişte
moşii pe lingă Olt, să fie autentic (Documenl'e privind lsroria României (D.l.R.) B.
'fara Românească. XIII-XV, p. 279). Păstrat însă numai într-o detestabilă tradu-
cere din secolul trecut, cu anul greşit şi cu unii dintre boierii din sfat neidentifi-
cabil era normal ca documentul să fie considerat un fals.
3 Vezi mai departe. ·
" Marcel Romanescu, Neamurile doamnei lui Neagoe Vodă. în Arhivele Olte-
niei, an XVIII (l!}-10) nr. 1:25-130. !;'i extras, Craiova. l!l.JO.
5
Fiica lui Gheorghe Arianit Comnen Golema (Alex. !viei, Redoslovne tabliţe
srpski dinastija i vlastale, Novi Sad 1928 şi spiţa genealogică anexată la studiul lui
1\1,u _, ! I '"•'.liJnf',CU).
Neagoe Basarab 47
Ţinut în mare stimă de domn, căruia îi mijloceşte în octombrie 1507

împăcarea cu Bogdan Vodă al Moldovei, Maxim este adeverit în 1508 mi-
tropolit al Ţării Româneşti 6 • Dar înainte cu cîţiva ani, prin 1504-1505,
avusese loc un eveniment care avea să hotărască în curînd întreaga linie
politică a uneia din cele mai strălucite domnii ale Ţării Româneşti : că
sătoria nepoatei sale, urmaşa despoţilor Brancovici, Miliţa, cu Neagoe,
fiu ilegitim de domn şi fiu adoptiv al Craioveştilor.
Această recrudescenţă a influenţei sîrbeşti este simbolizată în acea
perioadă prin întemeierea în 1500 a mănăstirii Lopuşina, în Craina timo-
ceană, de către Radu Vodă cel Mare şi unchiul său, marele pîrcălab de
Poienari Gherghina 7 şi prin daniile făcute de fraţii Craioveşti mănăsti
rilor de la Athos care aveau puternice legături cu dinaştii sîrbi, între
care şi Brancovici 8 .
Frămîntările care au w·mat morţii lui Radu cel Mare (1508) stînjenesc
vreme de cîţiva ani iniţiativele politice ale Ţării Româneşti, cărora însă
înscăunarea lui Neagoe Basarab în 1512 9, le deschide iarăşi calea înfăp
tuirii lor.
1. ORIGINEA LUI NEAGOE BASARAB

Ca şi pentru Mihai Viteazul - dar fără a se ajunge la polemicele
stîrnite în jurul acestuia - filiaţia lui Neagoe Basarab a dat loc mai ales
în ultima vreme în istoriografia noastră la o serie de studii şi de contro-
verse provocate, şi în cazul său, de anumite contradicţii existente în
ştirile referitoare la el.
Căci, în vreme ce în majoritatea hrisoavelor şi actelor emise de can-
celaria sa, el este intitufat „Io Basarab Voievod" 10 sau mai des „Io Basarab
Voievod fiul marelui Basarab Voievod" li, precizîndu-se chiar uneori
6 N. Iorga, Studii şi documente, III, p. XLV ; acelaşi, în Istoria Bisericii Ro-
mâne, I, p. 127-8 ; D.I.R. XVI, I, p. 49, documentul din 10 septembrie 1508, în care
„Preasfinţitul Mitropolit chiar Maxim" stă în fruntea sfatului domnesc al hrisovului
prin care Miimea I cel Rău întăreşte stăpinirile mănăstirii Bistriţa a Craiove 7ti-
lor, pe care, citeva luni mai tîrziu, va înc'erca sa o dărime.
î G. Balş, O biser-ică a lui Radu cel Mare în Serbia, în Buletinul Comisiunci
Monumentelor istorice, (BCMI), IV. p. 197.
8
Mănăstirea Sf. Pavel, care primeşte de la ei un obroc anual de 2000 asprii
(U.I.R., XVI, I, p. 1) fusese patronată în tot decursul veacului al XV-lea de Bran-
covici. La 1447 despotul G!ieorghc Drnncovici reface catholicomul (Pr. Dr. T. Bodo-
gae, Ajutoarele românqti la măn(1stirile din Sf intui munte Athos, Sibiu. 1941. p.
258. Şi XC'nofonul, care s-a bucurat de danii substanţiale din partea Craio\·e 7tilor,
fusese patronat ele sh·bi (ibidem, p. 64).
9
Primul document emis din cancelaria sa este din 20 februarie 1512 (D.I.R.,
XVI, I, p. 75).
rn D.I.R., XVI-I, p. 75-168. Documentele sînt intercalate între cele de la
notele următoare.
11 Ibidem, p. 76-168.
48 DAN PLF.ŞI/\
., ... _(iul marelui Basarab Voievod cel Tînăr" 12 , sau încă „Io Neagoe Voie-
vod cel numit Basarab" 13 , sau „Io Basarab Neagoe" 1", dar şi simplu „Io
Neagoe Voievod" 1.;, alte izvoare ii arată ca fiu al lui Pîrvul I vornicul
Craiovescul.
Astfel, un raport veneţian din 10 noiembrie 1521 referitor la greaua
situaţie în care se afla Teodosie Vodă după moartea lui Neagoe menţio
nează că după acesta a urmat în scaun „un frate al tatălui zisului Teo-
dosie. numit Preda" Hi_
Tot ca fiu al lui Pîrvul vornicu] cipare Neagoe şi în cronica lui
Radu Popescu 17, dar Letopiseţul Cantacuzinesc care pentru domnia lui
Neagoe foloseşte naraţiunea lui Gavrn Protul, îl numeşte doar „fecior de
boier" 18 • Iar în veacul al XVII-lea, pentru domnii din familia Craioveş
ţilor, care vor socoti pe Neagoe ca strămoş al lor, filiaţia sa din Pîrvul
vornicul nu va fi pusă la îndoială rn_
Din cauza acestor contradicţii, au luat naştere trei puncte de vedere
deosebite asupra filiaţiei lui Neagoe. Istoricii mai vechi 20 , întemein-
du-se numai pe titulatura sa oficială, îl considerau ca fiu legitim al lui
Basarab IV Ţepeluş şi al Neagăi 21 , pe care·- pentru a explica înrudirea
imposibil de tăgăduit dintre Neagoe şi Craioveşti - o socoteau a fi fost
soră cu cei patru fraţi Craioveşti : Barbul, Pîrvul, Danciul şi Radu.
Această părere păcătuia însă din trei privinţe :
a. - inventa un personaj inexistent, adică o soră a Craioveştilor
numită Neaga 22.
b. - neglija complet izvoarele care arătau pe Neagoe ca fiu al lui
Pirvul Craiovescu.
12 Ibidem, p. 97, doc. din 24 octombrie 1513 ; p. 100, doc. din 14 iulie 151-1 ;
p. 120, doc. din 12 mai 1517; p. 121. doc. din 8 iunie 1517.
13 Ibidem, p. 149, doc. din 16 septembrie 1519.
11, Ibidem, p. 123. doc. din 23 august 1517.
15 Ibidem, p. 104, doc. din 13 decembrie 1514.
16 Hurmuzaki VIII, p. 51, citat şi de I. C. Filitti, Banatul Olteniei şi Craio-
veştii, în Arhivele Olteniei, an XI (1932) şi extras, Craiova, 1935, p. 46.
17 Istoriile domnilor Ţării Româneşti, ed. 1963, p. 33.
ts Ediţia 1960, p. 9.
19 De pildă, inscripţia murală pusă de Constantin Vodă Brîncoveanu deasupra
portretului lui Neagoe Basarab. la mănăstirea Hurezi : Neagoe Voievod. fiul lui
Pîrvul vornicul (B.C.M.I., I (1908), p. 69 ; N. Iorga, Inscripţii din bisericile Româ-
niei, Bucureşti, 1905, I, p. 188).
20
De pildă, A. D. Xenopol, N. Iorga, D. Onchiul, I. Bogdan, Ştefan Grecianu,
Alex. Odobescu, Alex. Lapedatu, Ilie Nicolescu etc.
~
1
NumPle mamei lui Neagoe este cunoscut din lnrăţidurile lui Neagoe Ba-
sarab către fiul său Teodosie, vz. în ultim loc. ediţia lui P. P. Panaitescu, Cronicile
Sloi-o-Române, Bucure-;;li. HJ;iQ, p. 229, 276.
i Documentar dovedită, nu a existat decît o soră a fraţilor Craioveşti, care
2
va fi mama sau bunica lui Hamza II din Obislov, mare ban al Craiovei între
1531-1533.
Neagoe Basarab 49
c. - ignora faptul îndeobşte cunoscut că soţia lui Basarab Ţepeluş

€ra Maria, care mai trăia în 1481 23 •
Împotriva acestei păreri insuficient documentate, s-a ridicat
I. C. Filitti, în lucrările sale asupra Banatului Olteniei şi a Craioveşti
lor 2". Folosindu-se tocmai de acele trei elemente documentare şi după ce
dovedeşte că Neaga nu era o soră a Craioveştilor ci soţia lui Pîrvul vor-
nicul, după cum o arată şi pomelnicul dat in 1501 de cei patru fraţi
mănăstirei Sfîntului Pavel de la Athos 2:;_ autorul ajunge la concluzia că
dacă Neagoe a fost într-adevăr fiul lui Basarab Ţepeluş, el nu putea fi
decît fiu natural, născut dintr-o legătură adulterină a Neagăi cu Basa-
rab IV. Era deci „DUPA LEGE, fiul lui Pârvul vornicul şi al Neagăi, iar
,lupă fire, fiul Neagăi cu Basarab cel Tînăr" 20 •
Această părere, cu toate că şi ea insuficient fundamentată docu-
mentar, împăca titulatura domnească a lui Neagoe cu arătările izvoarelor
care-l numeau fiu al lui Pîrvul vornicul. Al treilea punct de vedere asu-
pra originii lui Neagoe s-a format acum două decenii. El neagă complet
descendenţa lui Neagoe din Basarab Ţepeluş, considerîndu-1 fiu legitim
al lui Pîrvul vornicul, deci Craiovesc curat 27 .
Titulatura sa este calificată de „uzurpare fără drept", el însuşi
fiind acuzat de „genealogie falsă", de „indelicateţă faţă de amintirea pă
Tinţilor săi" 28 , care „toate îi erau necesare pentru a fi recunoscut ca stă
pîn de către ţară şi boieri" 2n.
Se afirmă pe de altă parte că „izvoarele sînt unanime în a atesta că
Neagoe a fost fiul lui Pîrvul Craiovescul", şi „pe lîngă datele din sursele
îndeobşte comentate în istoriografia noastră'', se aminteşte de „ştirea
cuprinsă în documentul din 17 mai 1589 30 , care arată că Basarab Voie-
vod era fiul lui Pîrvul vornicul şi frate cu Preda banul şi cu jupîniţa
Marga". Şi se continuă în comentariu : ,,Neagoe fiind primul domn al
Ţării Româneşti ales dintre boieri, pentru a-şi ASCUNDE originea boie-
rească, şi-a zis în actele sale fiu al lui Basarab cel Tînăr. Schimbarea
numelui din Neagoe în Basarab se explică prin încercarea de a-şi ascunde
ajungerea la domnie" :1 1•
21
I. Bogdan, Documente şi Regeste privitoare la relaţiile Tării Româneşti cu
Braşovul şi Ungaria, p. 153-161, 270, 279.
'• I. C. Filitti, Craioveştii,
2
în Convorbiri Literare LIV (1922) ; Banatul Olte-
11iei şi Craioveştii, şi Craioveştii şi rolul lor politic, toate publicate în Arhivele Olte-
niei şi în extrase.
2
D.I.R., XVI, I, p. 1.
"
2
I. C. Filitti, Banatul..., p. 54. 80 : Crainveştii şi ,rolul lor politic, p. 6.
~
' P. P. Panaitescu, lnvăţăturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticităţii
2
publicat î~ revista Bal_cania, V, 1, şi în extras, Bucureşti, 1946. '
28
Ibidem, p. 11 (Deja I. C. Filitti scria în Banatul ... , p. 54 : Intitulîndu-se în
<iomn1e fi~ al lui Vlad, Neagoe nu cruţa memoria mamei sale... ")'.
· Ibidem, p. 11.
30 D.1.R., XVI, V, p. 404.
31
Şt. Ştefănescu, Bănia în Ţara Românească, p. 109.
4. - c. ~16
50 DAN PLEŞIA
Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere. în primul rind se

ignorează două principii fundamentale ale instituţiei domniei în Ţara
Românească :
a) Scaunul domnesc nu putea .fi ocupat decît de un os domnesc 32 ,
legitim sau ilegitim. Acest principiu era atît de strict, incit a fost ţinut
în seamă în Tara Românească, încă multă vreme chiar şi după stingerea
dinastiei băsărăbeşti :i:i_ într-adevăr, dacă cercetăm antecedentele tuturor
domnilor de origine străină care au ocupat scaunul muntean începînd
din 1591, constatăm că au fost toţi ori fii ori nepoţi de domni moldoveni,
sau că înainte de a veni în Ţara Românească, fuseseră domni ai Mol-
dovei 34•
Cit era de respectat acest principiu în epoca de care ne ocupăm,
reiese din tragicul episod din 1532 - deci la numai 20 de ani după
înscăunarea lui Neagoe - cînd Drăghici Craiovescul, fiul lui Danciul
comisul Gogoaşă, erijîndu-se în pretendent. revendică scaunul muntean,
afirmînd că este „os domnesc". Delegaţia ţării trimisă la Poartă pentru
a-i dejuca ambiţiile era condusă chiar de vărul primar prin alianţă al lui
Drăghici, marele vornic Şerban din Izvorani, care reuşeşte să obţină
spînzurarea lui Drăghici „ca mincinos", cu toată incontestabila sa înru-
dire cu casa domnească 35 .
Cade astfel şi presupunerea făcută nu de mult că după înscăunarea
lui Neagoe „Craioveştii au avut tendinţa clară de a se instala ca dinastie
domnitoare".
b) Al doilea principiu îl constituia chestiunea numelui. în neamul
basarabesc existau cîteva nume consacrate domneşti: Radu, Vlad şi Mircea
la urmaşii lui Mircea cel Mare ; Basarab, Dan şi Vladislav, la cei ai lui
Dan I. De aceea vedem că domnii purtînd alte nume de botez, adoptau
32 Contrariul celor admise în Moldova, mai ales incepînd cu a 2-a jumătate

a secolului al XVI-iea, unde scaunul domnesc a fost ocupat atît de boieri pămînteni
cît şi de aventurierii străini (Despot, Graliani).
· 33 Folosim acest adjectiv în lipsa unui nume patronimic al vech_ii dinastii cobo-
rîtoare din Basarab I cel Mare, dar dorim să subliniem încă odată că numele de
Basarab nu a fost niciodată folosit de membrii ei ca nume patronimic şi. ca atare,
nu se poate vorbi de un Radu Basarab, un Mircea Basarab etc. Petru Cercel. care
era în măsură să-şi cunoască neamul, semnează scrisurile sale către curtea Angliei :
„Petru din dinastia DemetriazUor", adică coborîtoare din Mircea I cel Mare, Mircea
fiind după cum se ştie azi, echivalentul lui Dimitrie. (vz. nota).
" Ştefan Surdul (1591-1592) şi Alexandru cel Rău (1592-1593) erau unul fiul
3
lui Ioan Vodă cel Cumplit, celălalt fiul lui Bogdan Lăpuşneanu]. Alexandru Iliaş, pe-
lingă ascendenţa sa Muşatină, revendica şi o descendentă din Neagoe Basarab. Leon
Tomşa (1629-1632) era fiul lui Ştefan Tomşa, domn al Moldovei între 1611-1615,
iar Gheorghe Ghica, Gheorghe Duca, Nicolae Mavrocordat - căruia îi plăcea să
amintească şi el de ascendenţa sa Muşatină - şi Mihai Racoviţă erau toţi foşti
domni ai Moldovei.
35
Mama sa Hrusana, fiica lui Gherghina pîrcălabul, era vară primară cu Radu
cel Mare. Drăghici era prin urmare înrudit prin sînge cu fiii acestuia, şi în plus
se putea socoti şi văr primar cu Neagoe Basarab.
Neagoe Basarab 51
la înscăunare unul din numele de mai sus. Astfel Vlad Călugărul, care
era probabil din botez Petru :ih, îşi zice Vlad (IV), căci pe acea vreme
Petru nu era un nume obişnuit la domnii munteni, cum nu va Ii încă
nici pe vremea nepotului său Petru de la Argeş, care în domnie se va
numi Radu (VII, Paisie). Vintilă de la Slatina, fiu ilegitim al lui Radu IV
cel Mare cu o soră a jupanului Neagu Braga din Sărata şi Fureşti, se
va numi şi el Vlad ; Badea din Hotărani devine Radu VI ; Mircea III
(Ciobanul) se chema din botez Dimitrie, ca şi marele său străbun 37 ,
iar Şerban paharnicul din Coiani - acesta Craiovesc curat - îşi va
schimba şi el în 1602 numele în Radu :18 •
Deci, dacă primul principiu exclude posibilitatea ocupării scaunului
de către un străin de casa domnească 3!\ cel de al doilea explică cum nu
se poate mai bine de ce Neagoe, dovenit domn, a adoptat numele Basarab.
Nu era vorba „să-şi ascundă originea boierească", fiind „primul domn care
nu aparţinea casei domneşti" r,o_ Nu era nici nevoie să-şi „justifice ajun-
gerea la domnie prin schimbarea numelui".
De altfel, posibilitatea unor asemenea uzurpări erau excluse în Ţara
Românească, unde - cel puţin de la a 2-a jumătate a veacului al XV-lea,
legăturile extraconjugale domneşti cunoscute au avut loc toate numai
cu jupînese aparţinînd clasei boiereşti, chiar marii boierimi~,.
"
6
Vlad Vodă ~e călugăreşte la sfîrşitul ,·ic\ii din nou sub numele de Pa-
lwmie, or conform regulilor monastice. numele de monah şi cel de mirean trebuiau
să aibă aceeaşi iniţială. De altfel, numele de Petru la un fiu al lui Vlad Dracul
nu trebuie să ne mire, căci soţia acestuia Eupraxia. fiica lui Jliaş al Moldovei,
avea unchi buni şi pe Petru II domnul de la 1447-1449, şi pe Petru III Aron
(1451-1452 si în 1454).
;i; D.I.H. XVI-III p. HlB, doc. din 1564, august 1 : Petru cel Tînăr, fiul lui
Mircea. dă mănăstirii Sfînta Ecaterina de la Sinai un obroc anual, şi scrie la po-
melnic pe tatăl său Mircea Voievod, pe ,nume de botez Dimitrie, şi pe mama sa
Chiajna, pe nume de botez Anca (Înainte de a se recăsători ,cu Mircea, Anc3
fusese soţia lui Vlad VI înecatul (1530-1532). Existenia repetată a numelui de
Mircea, deci de Dimitrie, în dinastia basarabească, aruncă o lumină nouă asupra
originii Sfîntului Dimitrie Basarabov, ca1·e ar putea foarte bine fi fiul unuia clin
cei trei Basarabi. care au domnit la mijlocul veacului al XV-lea, probabil al lui
Basarab II, domnul efemer de la 1448, şi nicidecum originar din satul bulgar Basa-
rabov, cum s-a crezut pînă acum.
38 Care era de altfel şi numele tatălui său, a cărui familie încă nu a putut fi
identificată.
J!J Asupra circumstanţelor care au dus în tragicele împrejurări din 1601-1602,
la însăcunarea lui Radu Şerban - primul domn muntean care într-adevăr nu
aparţinea casei domneşti decît prin artificiala sa înrudire cu Neagoe Basarab -
vom reveni pe larg într-un amplu studiu asupra urmaşilor lui Radu cel Mare.
'•" Şt. Ştefănescu, op. cit .. , p. 10!) ; I. C. Filitlti, Banatul... p. 53.
" Cazul : a) mamei lui Radu Vodă Bădică ; b) al Teodorei Cantacuzino mama
1
lu_i Mihai Vite.azul şi sota lui lane, mare postelnic şi mare ban al Jiuiui sub
Patraşcu cel Bun, apoi mare vistier al Moldovei şi iarăşi mare ban al Craiovei
sub Mihnea II ; c) al Măriei din Floreşti, dintr-a cărei legătură cu fiul lui Radu
Paisie (Marco sau Pătraşcu) s-a născut Radu clucerul din Floreşti · d) al lui Vlad
Vintilă Voievod, fiul lui Radu cel Mare cu <;ora jupanului Neagu Br~ga din Fureşti
unul din marii feudali ai Buzăului. '
52 DAN PLEŞIA
A presupune că o legătură domnească din care să rezulte un viitor

pretendent putea rămîne necunoscută acestei clase înseamnă a ne înşela
amarnic. Ideile romantice despre naivitatea şi primitivitatea străbunilor
noştri, cu care secolul al XIX-lea a împînzit istoriografia noastră, trebuie
astăzi definitiv înlăturate. Istoria se cere a fi o ştiinţă exactă, care nu
se scrie pe baza unei bogate imaginaţii ci pe temeiul izvoarelor. Or
informaţiile de care dispunem azi şi noile cercetări dovedesc pentru evul
mediu românesc o organizaţie de stat bine închegată, cu aspiraţii politice
şi culturale marcante şi - ori de cîte ori stabilitatea politică o permitea -
cu o viaţă economică înfloritoare.
Lipsa izvoarelor narative nu înseamnă că imboldurile şi idealurile
care ne însufleţesc azi nu au însufleţit şi pe străbunii noştri. De altfel,
neamul şi ascendenţii erau bine cunoscuţi urmaşilor. Avem în acest sens
dovezi izbitoare 'i:.!_ Este imposibil de admis că o legătură între un voievod
şi o jupîniţă aparţinînd celei mai mari boierimi, cum era cazul Neagăi,
mama lui Neagoe, să poată rămîne ascunsă sau să fie născocită pentru
nevoile cauzei treizeci de ani mai tîrziu. Şi aceasta cu atît mai mult cu
cit Neagoe nu era un pretendent obscur, un înstrăinat apărut pe ne-
aşteptate din fundul stepelor sau din vreun orăşel ardelean, ci un boier
pămîntean, crescut în preajma curţii domneşti şi în sînul unuia din cele
mai mari neamuri ale ţării. •
De altfel, în ce chip a încercat Neagoe să-şi ,,ascundă" originea prin
adoptarea expresă a numelui domnesc de Basarab ? Căci, dacă în majo-
ritatea actelor el este numit Basarab Voievod şi fiu al lui Basarab cel
Tînăr, am văzut că într-altele - şi au mai existat probabil multe -
el apare sub numele său adevărat, după cum figurează şi in inscripţiile
de pe obiectele de cult dăruite de el"" 3 • Nu există prin· urmare nici o
deosebire între .felul de a se intitula al lui Neagoe şi cel al numeroşilor
domnitori care şi-au schimbat numele la înscăunare.
S-a crezut însă că legătura lui Basarab cel Tînă1· cu Neaga avusese
loc cînd aceasta era deja soţia lui Pîrvul, şi că deci Neagoe ar fi fost
fiu adulterin. Anumite indicii istorice - care de aHminteri confirmă
filiaţia lui Neagoe din Basarab IV- arată că romanul acestuia cu Neaga
s-a înfiripat înainte de căsătoria ei cu Pîrvul.
Pe de o parte, totul concordă pentru a confirma - şi toţi istoricii
noştri sînt de acord asupra acestui punct - că la moartea sa în toamna
"2 Astfel în 1649 (Acad. R.S.R., CC 1/20), marele postelnic Constantin Cant'l-
cuzino şi Socol din Comăţeni vorbesc despre „moaşa noastră", Maria din Flo-
reşti. Dacă pentru Socol înrudirea provenea prin străbuna sa, Voica. sora Mariei şi
soţia lui Vintilă vornicul din Comăţeni, pentru Consfiintin postelnicul. sau mai
exact pentru soţia sa Elina, fiica lui Radu Vodă Şerban - ea se urca tocmai la
Velica din Şitoaie, mătuşa Mariei şi soţia lui Radu postelnicul Craiovescul, care
trăia la 1500.
"
3
Vezi de pildă cele redate în Inscripţiile medievale ale României, indicele
de nume, la Neagoe Basarab.
Neagoe Basarab E.3
1521, Neagoe avea cel mult 40 de ani"". ceea ce aşează naşterea sa prin
1481-1482. Or, în iulie 1481, în urma dezastrului de la Rîmnicu-Sărat i 5 , 1
Basarab Vodă se afla refugiat în Oltenia unde cu ajutorul rudelor sale r,G
- şi s-ar părea că şi cu al Craioveştilor ,., - va reuşi să adune o nouă
oaste cu care apoi va izgoni pe Viad Călugărul care ocupase scaunul.
în noiembrie 1481 era iarăşi domn. Deci vreme de vreo 5 luni Basarab
trăise prin părţile Olteniei. Era timp suficient şi pentru o idilă.
Tragedia însă nu putea întîrzia. Oricît de libere vor fi fost mora-·
vurile vremii ,..., şi oricît de mare presligiul domnesc, era acum in joc
onoarea unei familii de foarte mari feudali, căreia Basarab nu-i putea
oferi decît singura reparaţie posibilă : căsătoria r,i,_ În aceste împrejurări
dramatice se prea poate ca Pîrvul Craiovescul să se fi devotat pentru
domnul său căsătorindu-se cu Neaga. Marea vornicie cu care Pîrvul
apare pentru prima oară în sfatul ţării din 23 martie 1482 50 , a putut
fi răsplata ace:,tui devotament.
Astfel Neagoe s-ar fi născut după ce mama sa devenise soţia lui
Pîrvul, fiind astfel fiu „legiuit" al ac:estuic., care mai mult ca sigur l-a
şi adoptat după moartea lui Basarab :-;i_
Acestea ar fi deci acele „compromisuri cu morala" de care s-a
vorbit 52 , iar nu faptul că Pîrvul ar fi tolerat o legătură a soţiei sale
cu Basarab. În Ţara Românească, o astfel de legătură, care constituia
o ofensă mortală, nu putea fi tolerată. Ea ar fi avut ca urmări imediate
trecerea lui Pîrvul în tabăra lui Vlad Călugărul 53 şi despărţirea de
"" O socoteală aproximativă a vîrstei lui Neagoe şi la I. C. Filitti, op. cit.,
p, 413-49.
în lupta cu Ştefan cel Mare.
1,:;
Sora sa Anca era căsătorită cu Stanciul din Glogova. Este problematic dacii
i.i;
Glogovenii din veacurile următoare coboară dintr-aceştia, în afară poate de o des••
cendenţă prin femei nedovedită documentar.
" 7 A. Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul, p. 26, extras din Convorbiri literare,
XXXVII.
r.H Faţă de care patriarhul Nifon îşi manifestase atît de vehement indignarea,
atrăgîndu-şi astfel urgia lui Radu cel Mare (Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. 1960,
p. 5-9). .
r.i, S-ar putea ca şi asasinarea lui Basarab în Oltenia, un an mai tîrziu, să se .
datoreze acestei legături şi unei reparaţii, socotită insuficientă de familie. Cazul nu
ar fi unic în analele Ţării Româneşti ; astfel în 1539, Floreştii vor porni răscoala
împotriva lui Radu Vodă Paisie - cunoscută în istoriografia noastră ca răscoala lui
Şerban banul - tocmai din cauza legăturii Măriei din Floreşti cu unul din fiii
acelui domn. (Cf. Dan Plc~ia, Contribuţii la istoricul mănăstirii Stăneşti-Vîlcea
în revista Mitropolia Olt~niei, 1965, nr. 11-12).
;;n D.I.R. XIII-XV. p. 171.
51
Presupunere întărită de faptul că el a venit la rînd cu fraţii săi vitregi la
moştenirea lui Pîrvul vornicul, şi de un document inedit din veacul al XVII-iea
de care ne vom ocupa cu alt prilej, în care Neagoe Basarab este numit fiu
legiuit al Pîrvului vornicul". "
" I. C. Filitti, Banatul ... , p. 57 ; acelaş, Craioveştii şi rolul lor politic, ex-
2
tras, p. 15.
,,:; Pe care documentele şi cariera lor îi arată ca fiind mai tineri decit Neagoe.
54 DAN PLEŞJA
Neaga. Nici unul din aceste fapte nu se întimplă, ci dimpotrivă vedem

că Pîrvul - care nu se împacă cu Vlad Călugărul decît în 1486, mult
după cc fratele său Danciul devenise ginerele lui Gherghina pircălabul
cumnatul domnului - în sfaturile căruia apare ca mare stolnic încă
din 1482 - convieţuieşte cu soţia sa ani îndelungaţi, în cursul cărora
se nasc toţi ceilalţi copii ai lor""·
Este firesc ca fiind născut în aceste împrejurări şi crescut împreună
cu ceilalţi copii ai lui Pîrvul - fraţii săi vitregi - Neagoe să fi fost
privit de posteritate şi chiar de contemporani ca un membru al familiei
Craioveştilor. Nu există, deci, decît o contrazicere aparentă între titula-
tura lui Neagoe Basarab ca domn şi izvoarele care îl numesc fiu al lui
Pîrvul vornicul.
în această lumină redă adevărul şi raportul veneţian sus-citat şi
cronicile, şi nici spusele italianului Bocignolli care l-a cunoscut pe
Neagoe cînd acesta era încă „Gentilhomo privato" s;; sau ale lui Hassan
Paşa, beierbegul Rumeliei, care-l califică de „haramzade fără origine"
nu contrazic filiaţia sa domnească 56 , căci Neagoe, înainte de a urca
treptele tronului fusese dregător, întocmai cum cîţiva ani mai tîrziu
Radu Vodă Bădică va începe prin a fi mare postelnic şi mare . comis
chiar în domnia lui Neagoe şi după el Vintilă de la Slatina, viitorul
Vlad VII, va fi mare portar ~l ţării în domnia fratelui său vitreg Radtf
de la Afumaţi ri 7, sau la sfîrşitul veacului Mihai Viteazul va ocupa mai
multe dregătorii înalte.
2. FAMILIA NEAGĂI ŞI RADU VOIEVOD BADICA
Identificarea neamului căruia aparţinea Neaga a fost posibilă dato-

rită înrudirii lui Neagoe Basarab cu Radu Vodă Bădică, cunoscut docu-
mentar ca văr primar al domnitorului"~.
Bădică era fiu natural al lui Radu cel Mare şi această filiaţie nu
poate fi pusă la îndoială. Propria sa afirmaţie făcută într-o scrisoare
către braşoveni, cînd spune că boierii l-au ales domn „ştiindu-l adevărat
fecior de domn" este coroborată de scrisorile din 30 noiembrie şi
19 decembrie (1523) prin care „boierii Ţării Româneşti", arată că văzind
r,i In acel momen1 el mai temut rival al lui Basorab.

r,s A. Vere~"- .-lcta .et Epistolal', p. 131. Scrisoarea fusese cunoscută şi lui Del
Chiaro, secretai~ ,lli Constantin Vodă Brîncoveanu, care o citează în Storia delia
moderne rivoluzzioni della Valachia (citată de P. P. Panaitescu şi I. C. Filitti în
susmenţionatele lor lucrări). Vezi şi Maria Holban „Călători străini''.
~G Mustafa A. Mehmet „Două documente turceşti despre Neagoe Basarab",
~n revista ,.Studii", Tom. 21, nr. 5, p. 926.
r, 7 D.I.R. XVI, II, p. 19.
,,R D.1.R. XVI, V, p. 368 ; Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării Româneşti,
ediţia 1963, p. 38, care însă-1 numeşte „văr primar cu Preda·'.
Nragoe Basarab 55
pe Vladislav III înţeles cu turcii să le piardi1 capetele, au ales domn

pe Radu Vodă, pe care l-au „ştiut adevărat fecior de domn, fiul lui
Radu Voievod" 5fl_
Dar pe lîngă aceste afirmaţiuni. dovada peremptorie a ongmn
domneşti a lui Bădică se află în faptul că însuşi Radu Vodă de la Afumaţi
ii îngroapă trupul decapitat la mănăstirea Dealului, adică în ctitoria
tatălui lor, şi încă alături de mormîntul acestuia (i()_
Rival cu Bădică pentru scaun în toamna anului 1523, dar fără totuşi
să ajungă la el cu lupta armată, este sigur că Radu Vodă n-ar fi acordat
o atare cinstire unui simplu „lotru", fie el chiar rudă apropiată a Craio-
veştilor.
Lămurirea înrudirii lui Bădică cu Neagoe a fost dată de I. C. Filitti,
care a arătat că ea nu putea proveni decît prin faptul că mama lui
Neagoe şi mama lui Bădică erau surori fit_ Neavînd însă la dispoziţie
materialul cunoscut azi, autorul nu a putut stabili şi neamul din care
făceau parte cele două surori. De altfel, despre mama lui Bădică nu se
ştie decît că împreună cu fiul ei au dat mănăstirii Argeş satele Topana
şi Neacşul din judeţul Argeş 6 2.
Şi în cazul de faţă, identificarea s-a putut face pe baza stăpinirilor
de moşii şi - într-o oarecare măsură - a repetării numelor la mai multe
generaţii ale aceleiaşi familii. S-a putut astfel stabili că cele două jupî-
nese făceau parte din neamul zis „din Hotărani", al cărui prim membru
cunoscut documentar este Badea, mare vornic în 1430. Într-adevăr :
a) La 10 aprilie 1520, mănăstirea Bistriţa primeşte întărire pentru
mai multe sate între care Muşcelul fi:J, fără însă să se arate provenienţa
acestuia. Printre martorii din sfat figurează şi Bădică, pe atunci mare
postelnic.
La 12 mai 1529 6'\ Moise vodă întăreşte Bistriţei satele Blădeşti (recte
Băldeşti) şi Muscel, dăruite de marele postelnic Stroe. Băldeştii, din
judeţul Olt, se vor afla în stăpînirea boierilor din Hotărani şi în vea-
cul al XVII-lea.
c) La 6 decembrie (1531-1532) Vlad VI (înecatul) dă şi el carte
mănăstirii Bistriţa pentru Muscelul spunînd că e adeverit că satul i-a
fost dăruit de Stroe postelnicul şi de Pîrvul (II) banul (Craiovescul) fi5_
d) Tot la 6 decembrie, acelaşi domn porunceşte lui Stan vornicul
din Hotărani să se ferească de satul Muscelul, care a fost dăruit mă-
;;n Scrisorile în I. Bogdan, Documente şi regeste ... , p. 227, 228.

no Scrisoarea lui Radu Vodă către Braşoveni din 2 februarie (1524) în I. Bog~
dan, ibidem, p. 171.
r.i I. C. Filitti, op. cit., p. 55.
G2 D.I.R., XVI, I, p. 140 şi III, p. 121.
m Satul, aflat în fostul judeţ Romanaţi (ibidem, I, p. 155).
Gt, Ibidem, II, p. 61.
G5 Ibidem, II, p, 327.
56 DAN PLEŞIA
năstirii Bistriţa de Pîrvul banul şi de Stroe postelnicul pentru sufle-

tele lor w. '
e) La 1 iunie 1545, Muscelul este reîntărit Bistriţei ca danie de la
jupan Stroe, fratele lui Bădică m.
f) La 25 iulie 1546, Teodosie (din Periş) mare ban al Craiovei r; 8 , dă
carte mănăstirii Bistriţa : ,,să-i fie satul Muscelul de ocină şi ohabă,
pentru că ... el au fost dat mănăstirii mainainte ... de răposaţii cari au fost
înaintea noastră, de Bădică şi de fratele lui, Stroe. Iar acum însuşi a venit
Badea clucerul din Hotărani şi-a dat şi el mănăstirii acest sat" m_
g) La 10 şi 20 ianuarie (1547) Mircea Vodă reîntăreşte Muscelul mă
năstirii Bistriţa (în urma pîrei avută de ea cu Crăciun din Hotărani acesta
revendicase satul ca zestre a soţiei sale). Judecata a dovedit că satul fusese
dăruit mănăstirii de jupan Stroe, fratele lui Bădică ;o_
h) O nouă întărire pentru acelaşi sat e dată mănăstirii la 24 martie
1555, în urma pîrei avută dinaintea lui Pătraşcu cel Bun cu fiii lui Badea
(clucerul) ai lui Crăciun şi ai lui Prodan ît. Aci se repetă că dania pro-
venea de la Stroe postelnicul şi de la P1rvul banul 72 .
i) O ultimă întărire a acestei danii se află în cartea din 13 ianuarie
(fără an, probabil 1559) care spune doar că Muscelul fusese dăruit de
banii cei bătrîni. Iar Toma să nu aibă amestec 13 . •
Vedem deci că Bădică şi Stroe erau înrudiţi atit cu Pîrvul II banul
Craiovescul cit şi cu boierii din Hotărani. Cit despre identitatea acestui
Bădică cu Radu Vodă Bădică, ea este dovedită prin altă carte a lui Mircea
Vodă, din 12 aprilie, fără an 1", prin care se întăresc lui Stroe vătaful
(din Tomeni) î\ nişte ţigani „cumpăraţi de tatăl său, Staico spătarul, de
la Stroe, fratele lui Bădică Voiei 1od. Apoi averile Z...d Bădică Voievod c.w
fost dobîndite de Badea (clucerul) din Hotărani şi de Crăciun" (fiul lui
Nasta din Vlăduleni, Romanaţi). în cursul j 11decăţii, ei putuseră jura
ro Ibidem, aceeaşi pagină.

G7 Ibidem, p. 343.
68 Fiul lui Neagoe vornicul (ucigaşul lui Radu de la Afumaţi) şi al Capiei, fota
lui Staico logofătul din Bucov şi al Caplei, sora lui Radu Vodă cel Mare.
m D.I.R., XVI, II, p. 346.
70 Ibidem, p. 348.
ii Prodan medelnicerul (1528) apoi vornic (1537) era fiul lui Vasile monahul
şi frate cu Jitian stolnicul. Frăsinetul de Cîmpie (Romanaţi) fusese dăruit Govorei
de tatăl lor. Prodan şi Jitian figurează în pomelnicul Govorei. printre boierii scă
paţi cu viaţă, în luptele lui Radu de la Afumaţi.
i~ D.1.R., XVI, III, p. 29.
7:i Ibidem, p. 92. Ne întrebăm dacă acest Toma. necunoscut din alte izvoare.
nu ar fi cumva tatăl Vilaiei din Stăneşti-Vîlcea., soţia marelui ban Dobromir. zisă şi
Tomana, ştiut fiind că boierii din Stăneşti se înrudeau î~eaproape cu cei din
Hotărani. (cf. Paul Cernăvodeanu şi Dan Pleşia, Istoricul mancisririi Plăriceni-Olt.
în pregătire).
7 " D.I.R., XVI, II, p. 8.
;; Din el coboară atît boierii din Tomeni cil şi cei din Comani-Olt.
Neagoe Basarab 57
dinaintea domnului cu 24 de boieri. Iar Staico spătarul iarăşi a cumpă

rat (ţigani), a doua oară de la Badea din Hotărani şi de la Crăciun, în
zilele lui Vintilă Voievod (1533-1535) ,G_
Un ultim document privind stăpînirile lui Bădică este întărirea dată
de Radu Vodă Paisie la 16 iulie 1538, lui Drăghici spătarul şi lui Udrişte
vistierul din Mărgineni, nepoţi de fiu ai marelui vornic Drăghici, pentru
satele Viişoara (Olt) şi Tiha (Romanaţi) care aparţinuseră strămoşului
lor Badea vornicul „şi cari au fost pierdute de Bădică care s-a ridicat
domn"-;;_
Toate aceste documente dovedesc limpede că Bădică se trăgea din
neamul boierilor din Hotărani ,n_ căruia deci trebuia să aparţină şi Neaga
Craioveasca, ceea ce este de altfel confirmat de următoarele două fapte :
a) numai ramura Craiovească coborîtoare din Pîrvul I vornicul şi din
Neaga - adică viitorii Craioveşti-Brîncoveni - au stăpîniri în Ro-
manaţi, unele tot atît de amestecate cu ale Hotăranilor ca şi Musce-
lul î!l, ceea ce dovedeşte că acele moşii nu au putut veni la urmaşii lui
Pîrvul decît prin Neaga.
b) Ramura lui Pîrvul vornicul este donatoare la mănăstirea Buto-
iul-Potoc din Dîmboviţa 80 , întemeiată curînd după 1450 de marele
vornic Dragomir U drişte, sau al Manei, nepotul lui Vladislav II, cu care
Hotăranii erau înrudiţi, în care calitate ei rămîn ctitori la acel lăcaş~,.
Cariera lui Bădică. înainte de a fi ales domn în tragicele împrejurări
din 1523, despre care vom vorbi mai jos, Bădică ocupase marea postel-
7G Foarte interesantă informaţia pentru studiul principiului că averile unui

domn nu rămîneau moştenitorilor săi naturali. ci treceau pe seama domniei.
;; D.I.R. XVI, II. p. 250. Ceea ce înseamnă că şi boierii din Mărgineni, Dră
ghici şi Udrişte, se înrudeau cu cei din Hotărani şi deci cu Neagoe Basarab.
,~ Vom reveni asupra acestui neam într-un studiu consacrat lui Vladi~;Jav II
si bătăliei de la Cossovo. Pentru moment, arătăm doar că ei coborau din ma1·ele
vornic Badea de la 1430, că ·s-au înrudit spre sfîrşitul veaC'..t!ui al XV-iea cu marele
vornic Dragomir al lui Manea, fratele cunoscutului Udrişte, deţinător pentru o
clipă al Făgăraşului. Dragomir era întemeietorul mănăstirii Butoiul-Potoc, şi
prin această înrudire Hotăranii au rămas ctitori la acel lăcaş.
,!t Vezi de pildă judecăţile mănăstirii Bistriţa cu mănăstirea Potoc pentru Ce-
leiul din Romanaţi. în 1588. (D.I.R., XVI. V, p. 378. Tot Bistriţ"a a avut pîră în
1569 şi 1584, şi cu Mitrea din Hotărani (viitorul mare vornic) şi fratele său Drăguşin
banul, pentru Gîndenii (azi Potopinul) din Romanaţi, care fuseseră cump,1raţi de
Craioveşti de la strămoşii lor (D.I.R., XIII-XV. p. 206, doc. din 1491 ; XVI, III,
p. 302 ; V. p. 164).
Ro In 1520, Barbul banul dăruieşte mănăstirii Potoc 1/2 din Celeiul, pe care
mănăstirea îl mai stăpînea în 1588. (D.I.R. XVI, I, p. 154). în 1587, Marga Cra-
ioveasca, fiica lui Matei şi Margăi şi strănepoata lui Pîrvul I vornicul, dăruis~
mănăstirilor G lavacioc şi Potop (sic) cîte jumătate din Drincea, Comoşteni şi
Caracal.
~ La jumătatea veacului al XVII-iea, ctitori ai mănăstirii Butoiul erau marele
1
ban Spahiul din Vălsăneşti de pe Olteţ şi Tudor Ştirb~i din Izvor, primul urmaş
direct, al doilea prin soiie al Hotăranilor.
!'i8 DAN PLEŞJA
111c1e începînd din ianuarie 1517 1-t'..! şi pma m vara 1520, cînd devine mare
comis, înlocuind pe Hamza din Obislav, devenit mare spătar.
Bădică nu apare în cele două sfaturi cunoscute din primul an de dom-
nie al lui Radu de la Afumaţi (din 3 februarie 1522 şi 4 aprilie 1523) H:i,
ceea ce poate fi considerat ca un indiciu că raporturile dintre cei doi
fraţi nu erau dintre cele mai bune, mai ales că la 11 iulie 1523, îl aflăm
pe Bădică tot ca mare comis în sfaturile lui Vladislav III. Dar înţelegerea
sa cu acesta, cu totul plecat turcilor şi împotriva căruia se ridicase ţara
întreagă, nu putea dăinui multă vreme.
În toamna aceluiaşi an, Bădică este ales domn sub numele de Radu
(VI) însă cîteva luni mai tîrziu el îşi găseşte sfîrşitul sub iataganele tur-
ceşti, unul din cei mulţi jertfiţi în acei ani de cumplită încleştare pen-
tru apărarea ţării lor 8 ".
3. CRAIOVEŞTII
S-au scris multe despre această familie, devenită familia adoptivă

a lui Neagoe Basaraţ,, dar noile ştiri arată că mai sînt multe de spus
despre ea.
Ne vom mulţumi să semnalăm aici pe scurt, principalele concluzii
noi ce se pot trage din aceste informaţii, în măsura în -=:are ele ar com-
pleta sau ar infirma cele scrise în trecut.
a) Nu se mai poate susţine astăzi părerea lui I. C. Filitti, cum că
averea Craioveştilor ar proveni din daniile de moşii primite de tatăl lor
Neagoe 8-\ de la Vladislav II, părere prin care autorul încerca să explice
inscripţia pusă după 1512 :
,,A răposat IO Vladislav Voievod, în anul 6963, luna august, 20 zile ;
şi s-a făcut această piatră în zilele lui Io Neagoe Voievod : au făcut-o
~2 Intre 1514 şi 1516 mare postelnic fusese fratele său Stroe.

38 D.I.R., XVI, I, p. 170 şi 173.
w, Vezi pentru ei, pomelnicele mănăstirilor Argeş şi Govora. publicate de
profesorul A. Sacerdoţeanu în Biserica Ortodoxei Română an LXXXIII (1965)
nr. 3-4, şi în Mitropolia Olteniei, an XIII (1961) nr. 10-12 ; precum şi St. An-
dreescu. Observaţii asupra pomelnicului mănăstirii Argeş, în Glasul Bisericii, an
XXVI (1967) nr. 7-8... .
u:, Filitti. Banatul.-., p. 27 : acelaşi, Craioveştii şi rolul lor politic. e1·tr,.~
p. 4. Pc- acest Neagoe I. documentul sus-citat din 17 mai 1589 ii cunoa~IL' Nea9oe
hanul Strehăianul. Credem însă că pină la o confirmare, titlul nu trebuie consi-
derat ca sigur, deoarece el nu este dat lui Neagoe în nici una din numeroasele
inscripţii de pe obiectele de cult dăruite mai ales Bistriţei de fiii săi. care îl nu-
mesc doar jupan Neagoe. (Inscripţiile medievale ale României, indicele de nu1~1e
la Neagoe de la Craiova). Tot sub numele de ,.jupan Neagoe de la Craioea"' apare
în sfaturile din 1 şi 15 iunie 1475, sub Basarab III Laiotă (D.I.R .. XIII-XV,
p. 152 şi 155). Acestea sînt singurele sale apariţii documenatre, afară numai dacă
el nu este identic cu Neagoe stolnicul lui Vladislav II, între 1450-1456. Trebuie
subliniat că în vreme ce Neagoe apare alături de Basarab Laiotă, fiii săi vor spri-
jini ciţiva ani mai tîrziu (<:u excepţia lui Danciul), pe cel mai înverşunat tluşm:m
al său, Basarab Ţepeluş.
Neagoe Basarab 59
Barbul banul şi Pîrvul vornicul şi cu fraţii lor, fiii lui Neagoe Craio-
vescul căci Vladislav Voievod i-a făcut vlasteli" ei;_
Pentru I. C. Filitti, care se întemeia pe scriitori străini mai vechi,
<:alificativul vlasteli însemna mare proprietar 87 .
Documentele Ţării Româneşti dovedesc însă că vlastelinul era mult
mai mult decît atît, termenul apărînd ca cea mai înaltă calificare nobiliară
existînd în Ţara Românească şi pe care nici domnii nu o dispreţuiau. Se
cunosc mai multe documente în care domnii şi marii boieri, făcînd o da-
nie, adresează „celor ce vor fi stăpînîtori şi vlastelini ai acestui loc" ru-
gămintea să le respecte aşezămîntul ~1'\ şi pe de altă parte toţi cei intitu-
laţi în acte „vlastelini" sînt dovediţi a fi - mai de aproape sau mai înde-
părtat - înrudiţi cu casa domnească. Deci, cel puţin în Ţara Românească,
vlastelinul era neam de domn şi stăpînitor.
Pentru explicarea inscripţiei de la mănăstirea Dealul, pomelnicul dat
în 1501 de Craioveşti mănăstirii Sf. Pavel de la Athos t-:!l, este de cea mai
mare importanţă, arătînd că Neagoe, tatăl celor 4 fraţi, a fost căsătorit
de două ori, întîi cu Stana, cu care a avut pe Barbul I banul, cel mai mare
dintre fraţi, şi apoi cu Vinia, mama lui Pîrvul I, Danciul şi Radu, căci
Pîrvul este un nume care nu se dădea mai ales pe atunci decît primu-
lui născut uo, şi totuşi el era incontestabil al doilea fiu al lui Neagoe. Este
deci sigur că el nu putea fi dacît primul născut dintr-o a doua căsătorie.
Pe de altă parte, Vinia nu este un nume românesc. Dar din toate
cele ce se ştiu despre legăturile Craioveştilor cu Serbia şi cu muntele
Athos, se poate deduce că ea trebuie să fi fost de origine sîrbească şi că
făcea parte din acea mare aristocraţie sîrbă, poate chiar urmaşă de
despoţi, pe care cuceririle turceşti o sileau tot mai des să caute adăpost
la nord de Dunăre. Ipoteza pare confirmată de tradiţia de familie înre-
8G N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, I, p. 100 ; Şt, Nicolaescu, Do-

cumente Slavo-Române, Bucureşti, 1905, p. 254, 325 ; I. C. Filiiti, Banatul ... , p. 27.
Anul morţii lui Vladislav II nu este însă 1455 ci 1456. Pe de altă parte piatra a
fost pusă la începutul domniei lui Neagoe Basarab (care începe la finele lui
ianuarie 1512), iar cei care au pus-o au fost numai Barbul banul şi Pîrvul vorni-
cul, deoarece Radu postelnicul murise în 1507 iar Danciul după 1508. (Curind
după aceea moare şi Pîrvul, a cărui piatră de mormînt la mănăstirea Snagov
arată data de 3 iunie 1512 (N. Ştefănescu, Istoria mănăstirii Snagov, Bucureşti,
1944, p. 172).
Bi I. C. Filitti, Banatul ... , p. 28, care acceptă explicaţia termenului dată de
istoricul polon Maciejovsky în „Slavische Rechtsgeschichte, (anul) I, p. 132-133.
88
De pildă doc. din 25 sept. 1529, (D.I.R., XVI, II, p. 75), cartea marelui ban
narbul II Craiovescul : ,,domni şi vlastelini" în hrisovul mănăstirii Cutlumuz din
mai 1531 (D.I.R., XVI, II, p. 97).
B!I D.I.R., XVI, I, p. 1. Pomelnicul cuprinde numele : Barbu! şi Vâlcsan şi
Vlada şi Maina şi Neagoe şi Stana şi Vinia şi pe noi mai sus-zişii : jupan Barbul
ban şi Pîrvul vornic şi Danciul comis şi Radul postelnic şi jupan Neagoe postel-
nic şi încă şi jupaniţa Negoiţa şi Neaga şi Hrusana şi Velica. Incontestabil Barbu!,
Vlăcsan, Vlada şi Maina sînt bunici.
uo Mulţumesc şi pe această cale d. G. D. Florescu, care mi-a atras atenţia
asupra acestui fapt.
60 DAN PI.EŞIA
gistrată de stolnicul Constantin Cantacuzino, pentru care Craioveştii erau

de obîrşie bulgară !lt şi de banul Mihai Cantacuzino care-i considera
sîrbi n,
în această căsătorie cu Vinia carE, dacă era din neam de de.:;poţi,
fa.cea din Neagoe un adevărat vlastelin, se poate deci afla - cel puţin
în parte -- explicaţia inscripţiei de la Dealul, pusă C3 un prinos de recu-
noştinţă în memoria domnului căruia se datora căsătoria. Şi tot ea ne
dă cheia acelor înrudiţi ale Craioveştilor cu diverşi demnitari turci '.l-3,
între care şi Mehmet, paşa de Nicopole, p1·etendent la scaunul ţării, şi fiu
al lui Alibeg Mihaloglu.
b) Tot pomelnicul din 1501, coroborat cu stăpînirile Craioveştilor,
ne dă cîteva indicaţii foarte preţioase şi asupra originii lor, căci dacă
Barbul, tatăl lui Neagoe poate fi marele paharnic de la 1431 - 1436,
Vlăcsan este aproape sigu1· Vlăcsan Viorin sau „al Floarei", sfetnicul lui
Vlad Dracul între 1437-1441, şi tatăl lui Vintilă Florescu! !Vi_ Şi în acest
caz se explică de ce, de la Tîrgul Jiului şi pînă la Dunăre şi gurile Jiu-
lui, trecînd prin Tismana şi Severin, stăpînirile Craioveştilor sînt aflate
atît de amestecate cu cele ale boierilor din Floreşti '15 • Ei apar deci ca fă
cînd parte din neamurile vechi ale ţării şi nu ca nişte boieri proaspăt
îmbogăţiţi din mila domnească.
91 N. Iorga, Operile Stolnicului Constantin Cantacuzino. Bucureşti. 1901. p. 52.

u~ Accla~i, Genealoyia Cantacuzinilor, p. 57. Practk' nu c>xistă nid o dt>OSP-
bire între cele două păreri, căci în trecut sîrbii şi bulgarii erau adeseori con-
fundaţi atît în literatură cît şi în graiul popular.
m Aceştia erau mai mult ca sigur ori nobili sîrbi trecuţi la islamism pentru
a-şi salva viaţa, sau fiii unora din multele fiice de despoţi sau de jupani sirbi.
intrate în haremurile turceşti.
111 Marele dregător dintre 1468-1482. Descendenţa sa se stinge C'U Radu clu-
cerul Florescu!, asasinat în 1604 la Nămăeşti-Muscel. i
!l:. Amestecate cu acestea erau şi stăpînirile marelui vornic Dan Durduc (H73l.
rămase apoi celor două neamuri care se trageau din el prin femei. Buzeştii din
Cepturoaie şi Drăgoieşti.
ASPECTE ALE EVOLUŢIEI UNUI VECHI MONUMENT
DIN TIRGOVIŞTE : BISERICA SF. VINERI
GH. I. CANTACUZINO
în rîndul numeroaselor monumente ale Tîrgoviştei un interes aparte

- atît pentru locul pe care-l ocupă în cadrul evoluţiei arhitecturii noastre
feudale, cit şi pentru dificilele probleme pe care le pun începutul şi evo-
luţia sa datorită lacunarelor informaţii istorice - îl prezintă biserica
Sf. Vineri. Vom încerca să abordăm acele probleme legate de data con-
strucţiei şi de diferitele transformări suferite de acest lăcaş, pornind de
la rezultatele cercetărilor arheologice efectuate in octombrie 1967 şi fe-
bruarie 1968 1, în legătură cu restaurarea bisericii de către Direcţia mo-
numentelor istorice, şi folosind indicaţiille oferite de izvoarele cu caracier
documentar şi epigrafie.
Asupra datei construcţiei acestei biserici informaţii exacte de natură
istorică lipsesc. Un fragment de ancadrament de piatră cu inscripţie sla-
vonă, aflat pe latura sudică a bisericii, în apropierea absidei, deasupra
unei intrări practicate ulterior construcţiei şi mai tîrziu astupată, cuprinde
următoarele : ,,Rugăciunea robului lui Dumnezeu jupan Manea Cliucer şi
a jupaniţei Vlădae, veşnica lor pomenire, la anul 7025 (1517), luna iulie,
15 zile" 2• Inscripţia nu trebuie să ne facă să credem că indică data ridi-
cării lăcaşului (nici textul n-o menţionează de altfel) ; ea poate fi mai
1 Cercetările arheologice din exteriorul bisericii au fost efectuate în octom-

brie 1967, iar cele din interior în februarie 1.968. Au fost executate următoarele
scciiuni : în interior S I, în axul longitudinal şi S II nord şi sud, în absidele
laterale. La exterior S I est. în axul longitudinal al bisericii, făcînd legătura între
absida altarului şi zidul de incintă ; S II nord în axul absidei nordice, legînd-o de
~asa Doamnei Bălaşa ; S III sud, perpendiculară pe deschiderea practicată pe
această latură şi astupată ulterior ; S IV sud la limita între pronaos şi primul
pridvor şi S V nord, la limita între primul pridvor şi al doilea (adăugat în sec.
XIX).
2
V. Brătulcscu, Inscripţii de curind descoperite, în BCMI, an XXXIII,
fasc. 103, ian.-mart. l!J40, pag. 5, şi pag. 1 şi 6.
62 Gif. I. CANTACUZINO
degrabă legată de anumite transformări. O tradiţie tîrzie şi confuză con-

semnată şi de o inscripţie pictată la mijlocul veacului trecut menţiona că
biserica „din vechime s-au fost zidit de o doamnă Sultana" :i, însă nici
această informaţie nu ne poate da vreun indiciu în privinţa datării. Ates-
tările documentare cunoscute ale bisericii sînt destul de tîrzii, abia de la
sfîrşitul secolului al XVI-lea sau din secolul al XVJl-lea 4 •
În urma analizei elementelor arhitecturale a fost posibil „ca biserica
să fie datată ipotetic în secolul al XV-lea" 'Î.
Obţinerea unor dovezi arheologice asupra datei construcţiei acestui
monument a fost unul din principalele obiective urmărite în cursul săpă
turilor recente. Din nefericire, observaţiile stratigrafice au fost foarte
mult îngreuiate de situaţia întîlnită. La exterior, înmormîntările au răvă
şit în întregime întreaga zonă aflată în jurul bisericii, începînd chiar de
lîngă zidul acesteia şi pînă în imediata vecinătate a zidului de incintă şi
a chiliilor dinspre nord. Mormintele sînt aproape în totalitate deranjate,
datorită numărului lor extrem de mare (terenul a fost intens folosit ca
cimitir pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). O situaţie similară
a fost întîlnită în interiorul bisericii. unde o serie de gropi, în cea mai
mare parte de morminte li, au deranjat depunerile, în special în sec-
3 Acad. RSR, ms. rom. A 545, f. 42:! v. ; vezi şi N. Iorga, Inscripţii din
bisericile României, vol. I, Bucureşti, 1905, pag. 109. Pe baza unui vechi po-
melnic al bisericii din Scheii Braşo\'ului, N. Iorga (.,0 descoperire privitoare l.a
biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului", în Analele Academiei Române, Memo-
riile Sect. Istorice. seria III, tbm XXII. Hl39-1940, p. 3-4) a arătat că Soltana
este numele soţiei lui Petru Vodă Cercel, Atribuirea bisericii Sf. Vineri. evident
mai veche, doamnei ctitorului bisericii mari domneşti din apropiere este o con-
fuzie care îşi poate găsi uşor explicaţia.
4 In documentul din 15 mai 1613 se arată că în \Tc>mea lui Alc>xandru Mir-
cea Voievod (1568-1577) paharnicul Muja a lăsat „pînă cînd era încă viu, ca să-i
îngroape trupul lui la sfînta biserică din Tirgoviste ce se numc>~te hramul prf'acu-
vioasei Paraschiva" (St. D. Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor
boiereşti, vol. II, Bucureşti, 1916, p. 4); hrisovul domnesc din 12 mai 1613 amin-
teşte un jurămînt făcut ,.în bi5erică la Sf. Vineri". (Dol'umente privind istoria
Homâniei, B. Ţ. Rom., veac XVII. voi. II, pag. 18, nr. 17:i) ; cartea judeţului Stoica
şi al celor l:.! pîrgari din Tîrgovi~te din J!) mai 161-1, numeşte între mai multi
martori şi pe „popa Proca de la Sf. Vineri" (ibid. p. :!î8). Un hrisov din :.!8 mai
1623 pom<.>ne~t<.> de „popa Teodosie de la Sf. Vineri" (DIR, n„ veac XVII. voi. IV.
p. 279), iar înl,i·-un zapis de vînzare din :.!9 iunie 1636 apare martor „popa J\·,m
ot S-ta Petca" (Arh. St. Buc., Mănăstirea Radu Vodă, IV 40), acelaşi fiind întilnit şi
într-un zapis din 9 februarie 1644 (Arh. St. Buc., Episc. Argeş XLJX/11, în tex1ul
documentului „ot S-ta Vineri"; semnătura „popa Ivan ot S-ta Pecta").
5 N. Constantinescu şi Cristian Moisescu, ,,Curtea domnească din Tîrgovişte",
Bucureşti, 1965, pag. 37.
8
Au fost astfel sesizate> urme din 12 morminte, majoritatea în pronaos.
pridvor şi în pridvorul adăugat în sec. 19, dar şi în naos, cele mai multe deran-
jat,?. păstrindu..:se doar uncie resturi ale scheletului sau urme din scindurile si-
C'rielor. Inv<.>ntarul, sărac, găsit în dteva morminte, ar indica datarea lor în mare
în sec. XVII-XIX. Unul din morminte, în vechiul pridvor al bisericii. se afla in-
tr-un cavou de cărămidă, sp.irt, deranjat de morminte mai tîîLii ; un alt cavou
asemănător a apărut la o cotă ceva mai ridicată, lingă cel anterior amintit. in-
trind sub p<.>retele sudic al secţiunii.
Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument 63
ţiunea longitudinală. Anumite indicaţii stratigrafice au fost obţinute nu-

mai în cîteva puncte - în interior mai ales în absida sudică, iar la exte-
rior pe foarte mici porţiuni acolo unde succesiunea depunerilor nu a fost
deranjată'. S-a putut astfel observa că nivelul de la care au pornit con-
structorii bisericii se află la partea superioară a unui strat, gros de cca.
30 cm., de pămînt cenuşiu-castaniu închis pigmentat cu urme _de cărbune,
granule de cărămidă şi moloz. Acest strat reprezintă o depunere corespun-
zătoare unei perioade de vieţuire feudală anterioară construcţiei monu-
mentului care, mai ales pe baza unor analogii cu situaţia din diferite
puncte ale curţii domneşti, poate fi plasată în sec. al XVI-lea - începutul
sec. al XV-lea. El se suprapune wrni strat de humus castaniu aflat dea-
supra solului viu roşcat ce are la bază pămint viu roşcat cu prundiş. Dato-
rită răvăşirilor provocate de morminte, în legătură cu depunerile ulteri-
oare se poate urmări doar, în apropierea chiliilor Doamnei Bălaşa dinspre
nord, stratul subţire de mortar corespunzător construcţiei lor, ca şi, în
unele părţi, straturile sau lentilele de mortar şi moloz ale intervenţiilor
moderne. Material arheologic concludent nu a putut fi recoltat în puţinele
puncte unde situaţia stratigrafică apărea nederanjată. Singurele elem~nte
de datare, prezentînd însă un interes deosebit, îl constituie monedele apă
rute în asociaţie cu mormintele din jurul bisericii. Intrucît în zona cer-
cetată prin săpături nu a fost sesizată existenţa vreunui edificiu de cult
anterior celui actual, trebuie să presupunem că toate mormintele sînt
ulterioare construcţiei în jurul căreia se află. In legătură cu cîteva mor-
minte aflate la nord de biserică (mormintele fiind toate deranjate
trebuie făcute rezervele de rigoare asupra considerării monedelor ca
făcînd parte din inventarul lor, fapt care este însă foarte probabil), au
fost găsite mai multe monede din secolul al XV-lea: un dinar emis de
regele Ungariei Albrecht (1437-1439), aspri turceşti emişi în timpul
lui Mahomed al II-lea, în 1451 şi 1461, în monetăriile de la Adrianopol,
Serres şi Novo Brdo - monede grupate în zona a două morminte, în
număr de 17 şi respectiv 11 - şi un dinar emis în Ungaria de Vladislav
al II-lea (1490-1497) 8 • începutul existenţei cimitirului de lîngă bise-
rică spre mijlocul secolului al XV-lea trebuie să ne facă să admitem im-
plicit şi existenţa la acea dată a bisericii. De altfel, după cum am ară
tat, analiza caracteristicilor arhitectonice ale monumentului a putut duce
la concluzii asemănătoare.
Cercetările arheologice au permis cunoaşterea unor detalii legate de
tehnica de construcţie a bisericii şi de aspectul ei în faza sa iniţială-. Şan
ţul de fundaţie a fost complet umplut cu zidărie din bolovani de piatră
aruncaţi în mortar, el fiind mai larg numai în dreptul absidei nordice.
Deasupra fundaţiei de piatră adîncă de 1-1,20 m. se ridica un soclu
7
Porţiuni din profilul vestic al S. II sud, din profilul sudic al S. I est,
sau din cel estic al S. V nord.
8
Identificarea făcută la Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei RSR
de tov. O. Iliescu şi E. lsăcescu.
64 GH. I. CANTACUZINO
... cund, de cel mult 40-60 cm., din bolovani de piatră legaţi cu mortar,
r.,~ste care se înălţa zidăria de cărămidă a edificiului. în interiorul bise-
ricii, deasupr:a nivelului de construcţie, s-a putut surprinde un strat
foarte subţire de pămînt brun cu urme de pietriş şi moloz, reprezentînd
o nivelare legată de perioada construcţiei monumentului. peste co.re -
sprijinită pe un strat subţire de mortar - se afla pardoseala iniţială, din
lespezi mici de piatră, de cca. 20-40 cm., groas~ de 4-5 cm. Urme din
această pardoseală s-au păstrat în absida sudică (deasupra ei se află
straturi de nivelare cu pietriş, pămînt cu moloz şi mortar. şi în fine un
strat gros de nisip ce susţine actualul pavaj din dale de piatră datînd
probabil de la mijlocul secolului trecut).
în partea sudică a naosului, continuînd şi fiind legat organic de
zidul de pe această latură a bisericii, în interiorul absidei, se află o fun-
daţie din piatră legată cu mortar. lată de 1,30 m„ ieşită puţin spre inte-
rior faţă de zidul lateral al bisericii şi avînd deasupra sa un fel de soclu
clin 2-3 rînduri de pietre. Nivelul de la care a fost săpat şanţul ei de
fundare coincide cu nivelul de construcţie al absidei (aflîndu-se la partea
superioară a stratului cenuşiu pigmentat cu urme de cărbune şi granule
de cărămidă), ceea ce denotă contemporaneitatea lor. O fundaţie simi-
lară, legată de prima, se află sub arcul ce sus\ine, la est, turla. Aspectul
fundaţiilor amintite denotă că ele nu au suportat nici un zid, partea lor
superioară neprezentînd nici o urmă de demolare. Rostul lor a fost
desigur cel de a întări construcţia în părţile unde terenul era mai slab
datorită pantei accentuate din apropiere ; în absida nordică nu a fost
întîlnită o fundaţie similară.
Zidul despărţitor între naos şi pronaos ern gros de cca. 0.90 m .. pe
u fundaţ.ie groasă de cca. 1 m. Un aspect diferit este întîlnit în partea
de apus a pronaosului şi a pridvorului, unde fundaţiile sînt întrerupte în
dreptul intrării. Fiecare din acestea au aspectul a două masive de zidă
rie din bolovani de piatră legaţi cu mortar, de 1,90 m. lăţime. situate pe
cele două laturi ale axului longitudinal al bisericii, la o distanţă între ele
de cca. 1,60 m .. (în cazul zidului vestic al pronaosului) sau 1,40 m. (în
cazul zidului vestic al pridvorului). La masivele din partea de vest a
pronaosului se observă demolarea lor pînă la o cotă aflată sensibil dea-
supra nivelului pavajului iniţial. Intre ele, în partea apuseană a pro-
naosului, se află un zid superficial de cărămidă, îngust şi puţin adînc,
c·e servea probabil de bază intrării în acest compartiment : în partea de
apus a pridvorului pragul actual al intrării este aşezat pe un strat de
umplutură tîrzie ..
După resturile de fundaţii surprinse în săpătură în interior şi exa-,
minarea aspectului exterior al fundaţiilor şi zidăriei, pridvorul bisericii
Sf. Vineri apare ca fiind iniţial un pridvor deschis, limitat în colţuri de
patru picioare masive de zidărie, groase de aproape 2 m., unite prin
arcuri ce se pot observa pe laturile de nord şi sud ale edificiului. Gro-
simea neobişnuită a celor 4 picioare de zidărie ne poate face să presupu-
As pecte ale ev olu ţ i e i unui vechi m onum ent 65
'1:,
- ~-
:::::: ~
- - -- -- vj
-- -- _ _!2_
'ţi
- "i
!:,; __ _
____"?
~_ _
__ ")
:,..
.....
--- ~ -- --
-~ -
::,..
':) ____,
I
I
~- ______ _J __ I
L - - -· . . ·- ·. - - - - j
5. - c. QJ6
66 GH. I. C-ANTACl'ZINO
nem că ele erau menite să susţină o construcţie mai amplă, eventual un

turn-clopotni\.ă la care se va fi renunţat poate înainte de terminarea bi-
sericii. Arcurile de la nord şi sud sînt întărite de arcu1·i dublumi, ale
căror picioare se sprijină pe fundaţii separate, deosebite de ale restului
bisericii şi mult mai puţin adînci. Apropierea la care se află nivelul de
fundare al dublourilor faţă de cel al restului bisericii arată că între datele
construcţiei lor nu a trecut un timp prea îndelungat. Atît situaţia strati-
grafică (observată în S. I interior, S. IV, S. V), cu rezerva care este
impusă de deranjamentele ulterioare, cît şi aspectul zidăriei pe faţadele de
sud şi nord, permit afirmaţia că pridvorul aparţinea bisericii de la origine,
fiind organic integrat în construcţie ; de fapt ar fi greu de explic-at
aspectul zidului vest al pronaosului altfel <lecit în legătură cu cel vestic
al pridvorului. Această particularitate a planului şi structurii bisericii
Sf. Vineri îi acordă un loc aparte în evoluţia arhitecturii noastre din
secolul XV. Asemănarea cu pridvorul adăugat bisericii-paraclis a curţii
domneşti învecinate, ca şi apropierile care s-ar putea face cu biserica
Cotmeana, au fost deja semnalate 9 •
Aşadar, iniţial planul bisericii Sf. Vineri cuprindea un naos cu
abside foarte adînci, cu o turlă, un pronaos de dimensiuni mici şi un
pridvor deschis, mărginit de arcuri sprijinite pe picioare masive de
zidărie. (Vezi fig. 1. Menţionăm că în plan nu au fost marcate arcul
dubleu şi zidăria care închide arcul de pe latura vestică a bisericii,
elemente vizibile şi în această parte după decaparea tencuielii, efectuată
ulterior redactării articolului de faţă).
Existenţa pisaniei din iulie 1517 presupune efectuarea unor reparaţii
sau transformări la acea dată. In ce vor fi constat ele e greu de precizat.
Nu este exclus ca de atunci să dateze zidirea dubleurilor care întăresc
arcurile de pe laturile de sud şi nord ale pridvorului. Amănunte în plus
vor putea fi obţinute după decaparea tencuielii din interiorul bisericii.
ln privinţa locului pe care-l ocupa iniţial ancadramentul cu pisania, putem
presupune - după cum par a o indica şi dimensiunile sale - că se afla
deasupra intrării în pronaos.
În legătură cu transformările care au dus biserica la aspectul pe
care-l avea înaintea lucrărilor de restaurare începute în 1967, putem găsi
anumite indicaţii care să permită o serie de ipoteze în izvoare documen-
tare şi epigrafice.
ln 1712 biserica a, avut de suferit în urma unui incendiu care a cu-
prins Tîrgoviştea 10 • Patru ani mai tîrziu. un dornmc-nt dat de Nicolae
Alexandru Mavrocordat La 30 aprilie 1716 .,popii lui Tudor şi popii
Badii şi popii... şi lui Gheorghe dascălul şi lui Manolie grămăticul, care
9 Cristian Moisescu „Prima eurile domncac;că dl' la Tirgm·iştc - sl'C. X\'M.

Comunicare la sesiunea ştiinţifică a Direcţiei Monumcntrlor Istorice - mai HJG8.
to Şt. D. Grecianu. op cit., voi. II. p. 279: Cronica lui Radu Greceanu, în
,,Cronicari munteni", voi. II, Bucureşti, 1961, p. 210.
Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument 67
sînt dirosul sfintei biserici Sf. Vineri ce iaste în Curtea domnească din
Tîrgovişte, ca să fie în pace şi iertare de toate dajdiile şi orînduialele" 11
ne lasă să înţelegem că la acea dată biserica funcţiona. Fie însă pentru
că nu suferise refaceri prea serioase după incendiul amintit, fie din alte
motive, biserica se afla într-o stare foarte proastă pe la 1730. Inscripţia
pictată la mijlocul secolului XIX arată ca: ,,în urmă arzînd oraşul şi chiar
această sf. biserică _a stat aşa mulţi ani nişte ziduri părăsite. Şerban
Fusea cu Negoiţă fiuJ. său ... au preînnoit-o" 12. Reparaţiile iniţiate de·
Şerban Fusea au fost făcute probabil în 1731-1732 : o inscripţie din
proscomidie indică la data amintită refacerea şi zugrăvirea acestui com-
partiment, care trebuie să fi însoţit repararea întregii biserici. 13 Este-
greu de precirat cu certitudine în ce au constat transformările din 1731-
1732. Putem presupm:ie că în această perioadă s-ar fi închis laturile
pridvorului bisericii (zidăria care închide arcurile are o fundaţie slabă,
vizibil mai tîrzie), şi s-ar fi practicat deschiderea din partea de sud a
naosului, unde a fost pusă inscripţia din 1517. In faţa acestei intrări se
afla refolosită în chip de treaptă o piatră de mormînt avînd data 7164
(1655-1656). Aceste presupuneri trebuie formulate cu o anumită re-
zervă, existînd şi posibilitatea ca unele din aceste transformări să fie
eventual mai tîrzii.
In diferite relatări sau documente de la sfîrşitul secolului XVIII
apare amintită şi biserica Sf. Vineri ; nu sînt întîlnite însă menţiuni des-
P.re lucrări sau transformări efectuate aici. O serie de documente de la
Alexandru lpsilanti - din 16 iulie 1775 14, 7 iunie 178215, 1792 16, 29 oc-
tombrie 1793 17 sau septembrie 1797 18 , menţionează acordarea de scutiri
şi a dreptului de a ţine liude doi posluşnici bisericii aflată „fără nici un
11 Acad. RSR, LIX/49.

12 Vezi Acad. RSR, ms. rom. A 545 (Mitropolia Bucureşti, dosar pe 1880,
Inscripţiile bisericilor) f. 422 v - 423. In 1860 - 61 maiorul Pappazoglu făcuse
o primă transcriere a inscripţiei, care cuprinde numai prima parte a, textelor
aflat în dosarul din 1880. In 1905, N. Iorga publică aceeaşi inscripţie (Inscripţii
din bisericile României, vol. I.) mai scurtată (probabil pentru că la acea dat{.i
ea se păstra în stare mai rea) şi cu unele diferenţe ; în varianta publicată de N.
Iorga se arată că ,,au stătut. mulţi ani ni5te ziduri părăsite pînă au făcut-o din
nou la 1850-52, Şerban Fusea" - neconcordanţă evidentă, acesta fiind înmormîntat
în 1761 (cf. Arh. St. Buc. ms. 730 f. 15).
13 . ,,Acela sf(â)ntul jărtăvnec ce se zice proscomidie n-au fost aşa dăn teme-
lie, ci pan Şărb~n Fus(ea) au făcut şLl-au zugrăvit în zilele lui Io Constantin
Voevod, 7240 (1731-32); cf. N. Iorga Inscripţii. .. vol. I, p. 112; vezi cu mari di-
ferenţe şi Acad. R.S.R. ms. rom. A 545 f. 45 v., şi Acad. R.S.R., ms. rom. 5142, f, 269.
14 Revista Istorică, II, nr. 3-6, martie-mai 1916, p. 93,94
15 Ibid.
18 Ibid.
17 V. A. Urechiă, Istoria Românilor, vol. VI, p. 120-121.
18 lbid., vot. VII, p. 328-329.
68 GH. I. CANTACUZINO
ajutoriu", ţinînd seama că aci „se află bolnavi de-şi află tămăduirea pa-
timilor lor". Această utilizare a bisericii ar putea explica şi numărul
extrem de marc de morminte din jurul lăcaşului. Prezintă intf'res fap-
tul că, în ultima parte a secolului al XVIII-lea, o aflăm semnalată ca
„biserica roşie a Sf. Paraschive la Şcoala Domnească" l!', ceea ce poate să
arate că la acea dată biserica era încă netencuită, această transformare
trebuind să fie atribuită secolului al XIX-lea, foarte probabil mijlocu-
lui acestuia.
Inscripţia la care ne-am referit arată că la finele secolului XVIII
biserica „f:lră nici un venit ca să poată ţinea ... au venit iarăşi la dărăpă
nare, cînd la leatul 1803 arhiereul Dionisie a făcut în ea meremet" :w_
Asupra acestor lucrări iniţiate de Dionisie Lupu, egumenul de atunci al
mănăstirii Dealu al cărei metoh ei-a biserica Sf. Vineri, documentele ofe-
ră informaţii destul de amănunţite. Un zapis din 1800, 23 iulie, cuprin-
de menţiunea unor lucrări ,,,atît la casă cît şi la cuhnie, la grajd, la
şopron" 21 , iar altul din 14 aprilie 1803 se referă la casele care urmau
să se ridice în curtea bisericii. 22
Indicaţii semnificative pentru cunoaşterea transformărilor suferite
de biserică la această dată se întîlnesc în zap_g;ul din 12 ianuarie 1804,
dat de Gheorghe pietrarul egumenului Dionisie Lupu, specificînd că s-a
tocmit ca să strice „adaosurile de zidiu ce sînt înlăuntrul bisericii ot
Sfînta Vineri, dimpreună cu bolţile i turla bisericii, alegînd de la aceste
fărîmături, şi cărămida făcînd-o grămadă lîngă biserică" 23 • Se poate pre-
supune că la această dată au fost dărîmate masivele de zidărie ce sepa-
rau pronaosul de pridvor, ca şi zidul dintre pronaos şi naos ; modificări
trebuie să fi suferit şi sistemul de boltire.
Spre mijlocul veacului trecut, biserica, lipsită de îngrijire, a ajuns
din nou într-o stare proastă. 1n 1850-1852 i s-au făcut noi reparaţii şi
transformări din îndemnul paharnicului Nicolae Brătescu şi a soţiei sale
Lucsandra. Inscripţia pusă cu acest prilej, la care ne-am mai referit, e-
numeră în mod amănunţit toate aceste lucrări : ,,dărîmindu mai întîi
prostul înveliş şi nerămîind altu decît patru ziduri, şi acestea scurte de
pămîntul ce crescuse împrejurul lor, le-am înălţat de jur împrejur de
4 palme. I s-a făcut amvonul (pridvorul al doilea), clopotniţa din teme-
t!l „Istoria I?Olitică şi geograiică a Ţării Româneşti de la cea mai veche înte-
meiere pînă la anul 1774, date mai întîi la lumină în limba greacă la anul 1806
de fraţii Tunusli", trad. de G. Sion, Bucureşti, 1863, p. 77.
211
Acad. HSR, ms. rom. A 545, f. 422.
21 Arh. St. Bucureşti, m-rea Dealul, XVIII '3.
21 Arh. Su. 13ucure-;;ti, mănăstirea Dealul, XVIII/5.
23
Arh. St. Bucureşti, M-rea Dealul XVIII/6; o scrisoare a 1-litropolitului
Dositei către Dionisie Lupu din 1803 : ,.isprăvindu-~e metohul ce din nou se zi-
deşte ... la Sf. Vineri" - Acad. RSR, pach. DCCCV /97.
Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument
69
!ie (e vorba probabil de clopotniţa de lemn desfiinţată recent), s-au

mvălit, s-a tencuit pe afară şi înlăuntru, s-au deosebit curtea şi s-au în-
chis cu zid de jur împrejur, făcîndu-se şi poarta ; uşa bisericii s-a făcut
de piatră, s-au pardosit cu lespezi de piatră pec;te tot ; ferestrele s-au
mărit şi s-au mutat din locul lor, s-au făcut tîmpla, jeţul domnesc,
amvonul evanghelicesc, iconostasul, icoanele împărăteşti, tot din nou lu-
crate şi poleite, s-au zugrăvit peste tot de iznoavă ... "24
In secţiunile trasate au putut fi surprinse, destul de aproape de
suprafaţa actuală, straturile sau lentilele de mortar şi moloz ale inter-
venţiilor din secolul al XIX-lea, mai ales cele corespunz:1toare lucrări
lor din 1850-1852. Fundaţia pridvorului adăugat la această dată (şi
demolat în cursul actualei restaurări) era din cărămidă, avînd la bază
bolovani de piatră amestecaţi cu cărămizi.
în ceea ce priveşte legătura dintre biserica Sf. Vineri şi curtea
domnească din apropiere, este cert că denumirea de „Biserica domnească
mică" 2 \ intrată şi în tradiţie, este ulterioară construirii ei ; am putea-o
eventual lega de ridicarea la mijlocul secolului XVII de către Doamna
Bălaşa a lui Constantin Vodă Şerban a corpului de chilii cu încăperi
boltite situate la nord de lăcaş, făcute după cum specifică pisania din
5 iunie 1656 „ca să fie de odihnă creştinilor care cad în nevoie, cei ce
scap la sf(ă)nta beserecă" zG. Biserica este probabil o ctitorie boierească
(inscripţiile menţionează de altfel numai reparaţii făcute de diferiţi mici
boieri). în documente denumirea de „biserică domnească" îi este acordată
destul de tîrziu 2 i.
:în legătură cu aceste probleme prezintă interes cunoaşterea datei
ridicării zidurilor de incintă din jurul lăca';mlui, care continuă pe cele
ale curţii domneşti. Ele sînt sensibil ulterioare ridicării bisericii : fun-
daţia zidului interior de incintă se suprapune unor morminte din jurut
biseric~Dacă zidul interior al incintei a fost ridicat în ultima parte a
secolului XVI sau în secolul XVII, şi dacă zidul exterior este sau nu
contemporan cu cel interior, ca şi raportul între aceste ziduri - care au
avut de suferit şi o serie de transformări ulterioare - şi zidurile curţii
domneşti, sînt probleme la care vor trebui să răspundă cercetările vii-
toare.
24
Acad. RSR, ms. rom. A 545,f. 423.
Vezi N. Constantinescu şi Cr. Moisescu, op. cit., p. 31.
2-i
28
In 1912 V. Drăghiceanu consideră că biserica Sf. Vineri slujea de paraclis
vechiului palat domnesc (Monumente istorice din Jud. Dîmboviţa, Bucureşti 1912,
p. 15-17), dar pe atunci nu se ştlia încă de existenţa ruinelor bisericii treflate
de lingă turnul Chindiei. In documente întîlnim menţiunea de biserică domnească
în sec. XVIII : ,,biserica Sf. Vineri... ce iaste în curtea domnească din Tîrgovişte",
într-un document din 1716, 30 apr. (Acad. RSR LIX/49) ; biserica ,,ce-i zic Sfinta
Vineri cea Domnească, din Tirgovişte" pe o însemnare de pe un molitvenic, din
21 mart. 1766 (N. Iorga, Inscripţii ... , vol. II, Buc. 1908, p. 371).
GIi. I. CANTACUZINO
70
ASPECTS DE L'EVOLUTION D'UN ANCIEN MONUMENT DE LA VILLE

TlRGOVIŞTE: L'EGLISE „SAINTE PARASCF:VE"
- Resume -
L'etude surprend les divers aspects du processus de transf ormations surve-
nues dans la construction d'un ancien monument de Tirgovişte, l'eglise „Sainte-
Parasceve".
Elle s'appuie sur les donnees et les resultats des f ouilles archeologiques de
1967 a 1968 en utilisant les indications des sources documentaires et epigraphi-
ques. Il n'y a point de renseignements historiques precis en ce qui concerne la
date de la fondation de l'{,glise, si ce n'est q'une iuscription de 1uillet 151î qui
indique l'existence de l'{,dif ice a cette date-ci.
On a_ trouve pourtant, a l'occasion des fouilles pratiqu{,es en ce li.eu, en liaison
avec les sepultures situees autour de l'eglise, plusieurs monnaies d"origine hongroise
et turque, du temps de Mahomet II, emises en 1451 et 1461, et aussi du temps de
Albrccht (1437-1439) et de Ladislas (1490-1497).
L'existence, vers le milieu du XV-e siecle, du cimetiere entourant l'eglise doit
nous faire admettre aussi l'existence de l'eglise meme, a cette date. L'analyse des
caracteres architecturaux du monument a amene d'autres chercheurs a des con-
clusion semblables.
Les fouilles prouvent que le plan de l'eglise comprenait, â l'origi11e, un
arcs s'appuyant sur des massifs de mat;onnerie. Ensuite, et notamment au cours
naos de forme trilobee, un petit pronaos et un exonarthex ouvert, limite par des
du XVJII-e siecle et du XIX-e siecle, l'edifice a subi de nombreusse trans-
formations.
Les arcs de l'exonarthex ont ete comblees, les masif s de mat;onnerie
fZnrre l'exonarte et le pronaos, ainsi que le mur separa11t le pronaos
du naos ont ete demolis. On a construit un second exonarthex au millieu du XIX-e
sieclc, lequel a ete aussi demoli au cours des travaux de restaurations courantes.
Ce n'est que longtemps apres la construction de l'eglise (a la fin du XVJ-e
siecle ou vers le milieu du XlTJI-e siecle) que les murs de l"enceinte ont etc>
eleves, les murs qui l'entourent et qui sont lies a ceux de la cour princiere en-
vi.r·cmante.
CONSIDERAŢll ASUPRA ARHITECTURII BISERICII
SF. VINERI DIN TIRGOVIŞTE
CRISTIAN MOISESCU
Restaurarea de către Direcţ.ia monumentelor istorice, începînd din

toamna anului 1967, a bisericii Sf. Vineri aflată în zona de sud-est a
Curţii domneşti tîrgoviştene, a prilejuit o serie de precizări de natură
arhitectonică: a căror semnalare o socotim de pe acum utilă, avînd în
vedere importanţa istorică şi artistică deosebită a acestui monument.
Din cercetarea puţinelor documente păstrate, publicate sau inedite,
stabilirea istoriei valorosului edificiu se dovedeşte> destul de dificilă atît
în ceea ce priveşte precizarea începuturilor sale, cît şi în determinarea
certă a diferitelor transformări care le-a suferit.
Numai coroborarea unor date furnizate de recentele cercetări ar-
heologice 1 sau de unele observaţii asupra arhitecturii bisericii 2, au permis
datarea construcţiei, cu oarecare aproximaţie, la mijlocul secolului al
XV-lca.
Cea mai veche mărturie care atestă existenţa bisericii este un an-
cadrament avînd pe lintcl o pisanie-pomelnic scrisă în slavonă, amintind
de Manea Cluceru Perşanu şi jupîneasa sa Vlădaia, purtînd data de 13
iulie 1517. Fără îndoială, este vorba numai de consemnarea unei repara-
1
Gh. I. Cantacuzino - ,,Cercetările arheologice de la biserica Sf. Vineri din
Tirgovhtc (oct. 1967) - notă preliminară". Raport ştiinţific la Direcţia monumen-
telor istorice, Buc. 1967.
2 Cristian Moises<;u - ,,Prima curte domnească de la Tirgovişte" (secolul
XV)" - comunicare la sesiunea ştiinţifică a monumentelor istorice - mai 1968
(în curs de apariţie) şi N. Constantinescu şi Cristian Moisescu - ,.Curtea dom-
nească din Tirgovişte", Editura Meridiane, Duc. 1965, pag, 37.
72 CRISTIAN l\lOISESCU
ţiia bisericii 3 într-:o perioadă cînd Tirgoviştea cunoaşte o febrilă activi-

tate constructivă. 4
Care vor fi fost reparaţiile efectuate la aecastă dată, este greu de
spus. Se parc că s-a făcut numai o împrejmuire a incintei cu zid din
piatră şi poate o refacere a acoperişului.
Către sfîrşitul secolului al XVI-lca, odată cu mărirea curţii dom-
neşti de către Petru Cercel (1583-1585), acest zid care împrejmuia bi-
serica, a fost legat cu masivul zid de incintă din cărămidă, consolidat cu
contraforţi de secţiune triunghiulară, ce înconjura pe latura de vest
curtea domnească şi dubla pe laturile de sud-nord şi est zidul din piatră
şi cărămidă existent, ridicat cel tîrziu la începutul secolului al XVI-lea 5 •
Din acest moment, biserica Sf. Vineri va fi alătud de mai vechiul
paraclis zidit din porunca lui Mircea cd Bătrîn (1386-1418) aflat lin-
gă actualul Turn al Chindiei şi biseric,a Mare Domnească ridicată cu
cheliuia1a lui Petru Cercel în 1584, una din bisericile curţii domneşti.
Nu mai avem nici o ştire asupra vreunei reparaţii a bisericii i; pînă la
mijlocul secolului al XVII-lea, cînd este de presupus că Doamna Băla5a
a lui Constantin Şerban Basarab (1654-1658). care a construit în 1656
un corp de chilii lingă faţada de nord a bisericii, se va fi îngrijit şi
de repanarea acestui lăcaş.
Documentar, biserica Sf. Vineri întilnită şi sub numele de Sf. Petca,
Sf. Paraschiva sau biserica Domnească Mică, este menţionată de nume-
roase ori în cursul secolului XVII şi începutul secolului XVIII la 1634
aprilie 20, 1636 iunie 29, 1644 februarie 9, 1696 februarie 5, 1716 aprilie
3 Că este vorba numai de o reparaţie, o demonstrează şi faptul c-ă mai tirziu,
după aproape două secole, cu prilejul unei alte reparaţii făcute bisericii in \Te-
mea domniei lui Constantrin Brinco\'eanu, pc faţada de nord a fost încastrat un
ancadrament de piatră la o fereastră, avînd săpat pe unul din montanţi o ins-
cripţie-pomelnic şi anul 1712. Apoi, considerăm că nu putea fi îngăduit unei bi-
serici aflată în imediata apropiere a curţii domneşti şi avînd un hram de asemenea
importanţă, să stea neîngrijită vreme îndelungată, ştiind că de la construirea ~a
trecuse aproximativ trei sferturi de veac.
4 Este perioada cind în Tîrgovişte alături de unele ctitorii mai modC'_stc exis-
tente probabil din secolul preceder,t, în marginea dinspre sud a oraşului. a fust
ridicată şi apoi mărită masiva construcţie a Mih·opoliei, în par 1.ea de nord in cel
mai vechi cartier numit Suseni, a fost construită biserica cu hramul Sf. Gheorglw.
iar pe înălţimc>a de pC's1c Ialomiţa, fusese de curind terminată încinlătoarc>'l bi-
serică a Minăstirii Dealului.
5 Fortificarea curţii domne~ti \'a fi inclwiată abia in timpul domniei lui Matei
Basarab (1632-1654) cînd se va tNmina ridicarea zidului exlNior de dublură

jcf. N. Constnntinescu - ,,Contribuţii arheologicC' asupra C'urţii domneşti din Tîr-
govişte" - secolele XIV-XVII în S.C.I.V„ 2, anul XV, Hl64, pag. 230 (fig_ 2).
0 S-a emis părerea că o Doamnă Sultana. personaj lc~f'ndar neidentificat pină
acum în mod cert de istorici. care după tradiţie ar fi zidit. biserica din temelie,
~ste soţia lui Petru Cercel (Cf. Victor Brătukscu - .,MonumC'nlc de arhitec-tură
din Tîrgovişte" în Glasul Bisericii anul XXVI, nr. 3-4 martie - aprilie 1967.
pag. 296). Fireşte nu este exclusă posibilitatea efectuării vreunei reparaţii la sfîr-
şitul sec. al XVI-lea, cind Curtea domneasc-ă din Tirgovişte cunoa!;,te lucrări de
amplificare şi h;1frumuseţare în timpul domniei lui Petru Cercel.
Consideraţii 11supra arhitecturii bis. ,.Sf. Vineri" 73
ctc. 7 La 1693 octombrie 6, este pomenită mahalaua Sf. Vineri din Tîr-
guvişte.8
In mod sigur, UT).ele reparaţii i-au fost făcute din nou bisericii la
sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor, odată cu re-
facerea tuturor construcţiilor care alcătuiau curtea domnească, în timpul
domniei lui Constantin Brîncoveanu (1688-1714).
Un jilţ domnesc ou intarsii în lemn avînd pc spătar inCT'llstate stema
Ţării Româneşti - vulturul ţinînd o cruoe în cioc - cum şi anul 1704
cînd a fost lucrat, ca şi mai multe strane datînd tot din această epocă,
pot fi dovezi în acest sens.
Dar numai peste cîţiva ani, biserica arc nevoie de o nouă reparaţie.
In cronica sa logofătul Radu Greceanu, menţionează că în 1712, arzînd
o parte a Tîrgoviştci, ,,ajunsese fooul... dă arsese Sfînta Vineri" 0 •
Poate acum biserica a fost tencuită în exterior şi zugrăvită atît în
interior cît şi în exterior. Urme din zugrăveala interioară se păstrează
pe intradosul bolţii dinspre vest a naosului iar din cea exterioară se
mai vede pe baza turlei şi într-una din firidele absidei dinspre sud şi
reprezintă se pare pe Cuvioasa Pamschiva.
O inscripţie aflată @dinioară în altar, indica refacerile şi pictarea
nişei proscomidiei de către Şerban Fusea şi fiul său Negoiţă în 1731-
1732.10
Devenită metoh al mănăstirii Dealul în primii ani ai celui de al
XIX-lea secol, biserica Sf. Vineri suportă o nouă reparaţie, poate ca ur-
mare a unor stricăciuni prilejuite de cutremurul din 1802. Pentru a mări
în interior lăcaşul destinat să adăpostească un număr din ce în cc mai
mare de credincioşi, sînt desfiinţate zidurile care despărţeau pronaosul
atît de naos cit şi de pridvor, 11 se dărîmă bolţile pridvwului şi pronao-
sului, cum şi zidăria unei turle aflată după toate probabilităţile deasupra
pridvorului, fapt menţionat într-un :oapis din ianuarie 1804 al lui Gheor-
ghe pietrarul către viitorul mitropolit Dionisie Lupu, pe atunci egumen
------~
7 N. Stoicescu - ,,Bibliografia monumentelor feudale din Ţara Românească" in
Mitropolia Olteniei (extras), Craiova 1966, pag. 362.
8 Idem pag. 362.
n Cronica lui Radu logofăt Greceanu în „Cronicari Munteni". II, Editura pentru
literatură, Bucureşti, 1961, pag. 210. ln aceeaşi cronică se spune că atunci au ars
şi casele coconilor domneşti, aflate in apropierea curţii, odată cu o parte a ora-
şului. Din cercetările noast\re. a rezultat că aceste case împreună cu cele ale
„doftorului şi iazagiului" (tîlmaciul de limbă tureă al voievodului), se aflau in
partea de sud-est a curţii domne'?ti lingă biserica Sf. Vineri şi în apropierea porţii
Dealului, beciurile lor şi o parte din zidurile parterului, fiind înglobate în con-
strucţiile mai noi de la sfîrşitul secolului al XIX-}ea, aparţinind Consiliului
Popular Judeţean Dîmboviţa (cf. N. Constantinescu şi Cristi.;111 Moisescu, op cit.,
pag. 20).
10 Vietor Brătulescu. op. cit. pag. 298.
11 Legat de desfiinţarea zidurilor interioare, probabil tot cu acest prilej, au
fost astupate cu zidărie arcadele pridvorului, iar portalul din 1517, aflat poale
la intrarea in pronaos, a fost încastrat pe faţada de sud.
74 CRISTIAN MOISESCU
al mănăstirii Dealul specificînd că s-a tocmit ca să strice „adaosurile de

zidărie ce sînt înlăuntrul bisericii ot Sf. Vineri, dimpreună cu bolţile i
turla biscricii" ... 12
Tot în aceşti ani s-au ridicat în curtea bisericii mai multe construc-
ţii, printre care : case de locuit, o locuinţă cu beciuri, cuhnie, grajd, şo
pron etc.n Aceste noi clădiri au fost dispuse, unele dealungul zidului
ridioat în secolul XVII şi aflat în vecinătatea altarului bisericii Mari
Domneşti, altele (casele cu beciuri) alipite zidului din spre sud al in-
cintei, lingă una din porţile de acces ale curţii, iar altdc adosate zidu-
lui de nord-est al incintei, de o parte şi de alta a casei zidite din in-
demnul Doamnei Bălaşa la 1656. Grajdul a fost construit lîngă colţul de
sud-est al caselor domneşti, un zid exterior cu contraforţi păstrindu-se
pînă astăzi întreg.
Deci în această vreme curtea bisericii Sf. Vineri se întindea către
vest pînă lîngă biserica Mare Domnească şi casele ridioate de Petru
Cercel, iar către est, sud şi nord, păstra ca limită vechile ziduri de in-
cintă ale curţii domneşti care o înconjurau şi mai înainte. Acc-astă mă
rire a incintei bisericii s-a datorat poate şi faptului că în jurul său,
1ncă din secolul al XVIII-lea, se creiase un cimitir al oraşului, care de-
venind neîncăpător, trebuia lărgit.
În sfîrşit, ultima mare reparaţie care o suportă biserica, a avut loc
cu cinci decenii mai tîrziu, între anii 1850-1852, 14 cînd paharnicul Ni-
co,Lae Brătcscu şi soţia sa Lucsandra, hotărăsc să înalţe cu circa un
metru zidurile de contur ale lăcaşului, devenite prea scunde datorită oă
mîntului depus în jurul său dealungul anilor şi să-i facă un nou aco-
periş cu turlă de lemn, pe pridvorul atunci zidit de ei 15 .
Interiorul. a fost îmbrăcat cu o nouă zugrăveală, i s-a făcut o altă
catapeteazmă, amvon, pardoseală din piatră, fn exterior golurile feres-
trelor au fo5t mărite şi mutate din locul lor, în timp ce firidele carc
decorau faţadele au fost astupate cu cărămidă, iar întreg paramentul a-
coperit cu o tencuială groasă. sub care cu greu se mai putea bănui exis-
tenţa gingaşelor discuri de ceramică smălţuită şi colorată.
Unele lucrări de întreţinere s-au mai făcut monumentului în al
treilea şi al cincilea deceniu al secolului nostru. Rămîne acum în sarcina
lucrărilor de restaurare care se execută în prezent, de a-i reda înfăţi
şarea şi frumuseţea de odinioară. 16
12 Gh. I. Cantacuzino, op. cit. Desigur nu putea fi vorba de dărimarea turlei
naosului care considerînd după arhitectura sa dar şi după urmele de pictură din
interior (datată cel tîrziu la sfîrşitul secolului XVII), nu a suferit cu acest prilej
nici o intervenţie.
13 Idem.
11 Victor Brătulescu. op. cit., paginile 296, 297.
15 Această turlă a fost desfiinţată la una dm ultimele reparaţii, iar pridvorul
uemolat cu prilejul recentelor ]ucrări de restaurare.
18
Lucrările sint executate de Direc\ia monumentelor istorice din C.S.C.A. în
completarea restaurării tuturor construcţiilor laice şi religioase, care alcătuiau an-
samblul Curţii domneşti din Tîrgovişte. Şef proiect, arh. R. Mănciulescu.
Consideraţii asupra arhitecturii bis. ,,Sf. Vineri" 75
Am socotit utilă această succintă prezentare a istoricului bisericii

Sf. Vineri, spre a cunoaşte mai bine transformările pe care le-a suferit
ele-a lungul a cinci secole de existenţă, avînd astfel posibilitatea a recon-
stitui forma sa iniţială şi a o încadra în arhitectura epocii cînd a fost
ridicată.
Cercetarea bisericii, a cărei zidire corespunde deceniilor de început
ale existenţei oraşului Tîrgovişte ca reşedinţă domnească, aduce un.ele
elemente noi şi interesante pentru studiul arhitecturii româneşti dez-
voltată pe teritoriul de la sud de Carpaţi. Ridicată într-o perioadă apro-
piată de cea în care Vlad Ţepeş (1456-1462) a construit mănăstirea
-Comana, 17 a refăcut se pare Snagovul1 8 , şi a ridic?,t la Tîrgşor un edi-
ficiu religiosrn, iar fratele şi urmaşul său Radu cel Frumos (1462-1473;
1474-1475), a ridicat în apropierea noii cetăţi de scaun de pe apa Dîm-
boviţei mănăstirea Tînganu, biserica Sf. Vineri completează o verigă
a evoluţiei arhitecturii munteneşti cunoscută atît de puţin pentru acest
secol. Din tot ce s-a construit în perioada anterioară ridicării acestui
edificiu cît şi după aceea, ,,nici o clădire nu ni s-a păstrat însă în-
treagă sau măcar într-o stare care să îngăduie să deducem trăsăturile ca-
racteristice şi mai ales legăturile arhitecturii acestei perioade" 20 , cu mo-
numentele mai vechi ale ţării sau cu vestitele ctitorii de mai tîrziu de
la Dealul şi Curtea de Argeş~n.
Astfel, biserica Sf. Vineri este alături de biserica fostei mănăstiri
Brădet (cel tîrziu începutul sec. XV), unul din cele două monumente
cunoscute pînă în prezent din această perioadă, aflate în fiinţă şi astăzi 22 •
Aşa cum se înfăţişa la mijlocul secolului al XV-lea, lăcaşul iniţial amin-
tea de alte monumente ridicate anterior, dacă luăm în consideraţie uneli--'
elemente apărute în urma înlăturării tencuielilor adăugate tîrziu, ce
acopereau faţa.dele. A fost dezvăluită astfel o alcătuire a paramentului,
numai din zidărie de cărămidă, după modelul bisericii Cotmeana (cca.
1377-1385), al bisericii Sf. Treime din Siret (cel tîrziu ultimul sfert
al veacului al XV-lea) şi al bisericii paraclis al primei curţi domneşti
din Tîrgovişte (începutul secolului al XV-lea) 23.
17
N'. Ghica-Budeşti - .,Mănăstirea Comana" în B.C.M.I., I, 1908, pag. 70-71.
1
~ N. Şerbănescu - ,,Istoria Mănăstirii Snagov". Bucureşti 1944, pag. 31-34.
,,O biserică a lui Vlad Ţepeş" în B.C.M.I. XVII. 1924,
19
C. Giurescu -
pag. 74-75.
20
Grigore Ionescu - ,,Istoria Arhitecturii în România", I, Buc. 1963,
pag. 277-278.
După datele tradiţiei, izvoarelor sau cercetărilor arheologice, au mai fost
21
îr:iălţate în Ţara Românească în secolul al XV-iea şi alte consurucţii religioase de

zid, dar care nu au ajuns pînă la noi.
• • zi Deşi secolului al XV-Iea i-au fost atribuite de cercetători, printre altele,
mea două monumente bisericeşti, unul fiind prima constlrucţie a bisericii Mitropo-
liei din Tîrgovişte, i~r. celălalt biserica din Hîrteşti, avem motive, pe care le vom
expu~e cu un alt pnleJ, să le considerăm a fi ridicate în secolul următor.
23
Grigore Ionescu - op. cit. pag. 147.
76 CRISTIAN MOISESCU
Jntocmai ca la aceste construcţii şi la biserica Sf. Vineri, faţadele

sint decorate cu firide subliniate la partea superioară de elemente din
ceramică smălţuită, sub forma unor mici discuri cu picior 2".
Această particularitate a decorării atît a firidelor cit şi a cornişelor
sau arcadelor unor construcţii cu mici discuri smălţuite şi colorate, îm-
binate cu o ornamentaţie variată alcătuită din alternarea cărămizii cu
elemente polip·ome din piatră sau marmură, este frecvent întîlnită în
arhitectura bizantină din secolele XI-XIV, ca urmare a unei influenţe
a arhitecturii orientului armeana-georgian. 2·1
Cercetînd forma, dimensiunile şi modul de plasare al acestor ele-
mente ceramice Ia monumentl'lc amintite mai sus, sc poate urmări cu
uşurinţă o evoluţie a lor. Astfel, la biserica Sf. Treime din Siret. discu-
rile ceramice sînt dispuse în friză continuă. aflată la acelaşi niYel dea-
supra brîului ce subliniază fiecare absidă şi inegal restul faţadei, cum
şi deasupra firidelor cc îmbracă absidele. 26 Ramele ferestrelor şi intrării,
cu excepţia ferestrelor absidelor laterale, sînt decorate cu chenare rec-
tangulare alcătuite din două şiruri de discuri alternînd cu flori cruci-
forme. 27 La biserica Cotmenei, aceste mici discw·i subliniază atît ar-
hivoltele firidelor cc împodobesc faţadele, cît şi cornişa mai înaltă a
întregului edificiu sau cele mai joase ale absidelor. 28 Pentru biserica
paraclis a curţii tîrgoviştene, datorită stării de avansată ruină, sîntem
în imposibilitate de a preciza dacă folosirea lor s-a făcut numai la de-
corarea firidelor faţadelor sau şi a cornişC'lor după modelul de la Cot-
meana. 2 !1 .În ceea ce priveşte biserica Sf. Vineri, se poate constata că
2" O decoraţie similară se pare <:fi au avut-o şi alte monumente munteneşti

din secolul al XIV-lea, astăzi în ruină, cum ar fi una din bisericile de la Turnu
Se\'erin şi biserica fostei mănăstiri Vodiţa, în preajma cărora s-au găsit aceleaşi
mici discuri-ciupercuţe (cf. Ceramaca feudală românească. Bucureşti. 1958, pag. 68-
69). Prezenţa unor discuri ornamentale dar de un alt tip, a fost semnalată şi in
ruinele bisericii fostei miJnăstiri Tînganu (cf. Panait I. Panait, Mioara Turcu, Iulia
Constantinescu, Paul I. Cernovodeanu ; ,,Complexul medieval Tînganu, în Cercetări
arheologice în Bucureşti. Voi. II.. Buc. 1965, pag. 249.
25 Dacă monumentele bizantine şi bulgăreşti folosesc mai ales acest tip dl'
elemente ceramice, în dcconirea fa\adelor edificiilor religioase sirbeşli, se folosesc

cu precădere florile tubulare (la ornamentarea arcadelor şi timpanelor ferestrelor
sau a rozetelor ajurate), ceea ce dovedeşte că poate fi vorba mai ales de o in-
fluenţă bizantino-bulgară asupra monumentelor de cult româneşti din această
perioadă amintită mai sus. (cf. 2orina Nicolescu - .,lnceputudk cC'ramicii monu-
mentale în Moldova" în „Omagiu lui George Oprescu", Ilucurc~li. pag. 380).
:!8 Idem pag. 3îG. ·
17 Ibidem pag. !l77.
211 Grigore Ionescu, op. l'it. pag. 144.
29 Din cercetările efectuate a rezultat că firidele faţadei de vest, singurele
care se păstrează întregi, nu au primit o decoraţie cu elemente ceramice. (cf. Cris-
tian Moisescu, op dl).
Consi d eraţii as u pra arhitect urii b is. ,,Sf. Vineri" 77
discurile ceramice, au fost folos~te numai la decorarea tuturor firidelor

faţadelor şi numai a unei singure arcade din cele trei ale pridvorului,
şi anume la ooa si tuată pe :fiaţada de vest 30 •
Simplificarea d ecoraţiei faţad elor prin renunţarea folosirii discurilor
ceramice la cornişe sau pe spaţiul dintre arcade, cum şi renunţarea la
alternarea cărămizilor cu piatra, situează construirea bisericii Sf. Vineri
la sfîrşitul unei şcoli artistice intr:ată în fa ză de decadenţă încă din se-
colul ,a l X IV-lea şi dispăr u tă odată cu ridicarea acestui monument.
Micile discuri ale b isericii Sf. Treime din Siret, aiu o formă aparte
p11in faptul că limita exterioară a fe ţe i este dublată de un şanţ, iar în
centrul său se rid i că o proeminenţă de forma unui bulb. La Cotme,ana,
apare acelaşi şanţ de dublură al rnarginei, în schimb pro e min enţa dis-
pare, lăsînd loc uneii uşoare adîncituri. Cu deosebirea dimensiiunilor, la
Fig. 1 - Discuri ce-

ramice dela biserica-
paraclis ş i biserica
Sf. Vineri din
Tîrgovişte.
~ Deşi p r in l ărgirea ferestrelor, absidelor laterale, decorul cu ele me nte ce-

0
r a m ice a fost distrus, p rin analogie cu a bsida altarului unde ele se m ai păs
trează, putem considera că a fost ase m ă n ător.
78 CRISTIAN I\IOISF.SCU
Tîrgovişte se observă o lărgire simţitoare a şanţului exterior, delimi-

tat spre centru de o buză care mărgineşte în cazul bisericii Sf. Vineri,
o adîncitură colorată diferit decît restul feţl'i discului (fig. 1). Prin acest
joc cromatic creiat din îmbinarea coloritului variat în galben, brun sau
verde al acest01· mici discuri, cu fondul roşu cărămiziu al paramentului,
este ruptă monotonia faţadelor, fiind dovedit încă odată, gustul ales
pentru culoare, al meşterilor vechilor noastre monumente.
Asupra dimensiunilor, putem preciza că în timp ce elementele ce-
ramice ale bisericii paraclis sînt mai plate şi au un diametru de cca.
6 cm iar piciorul de cca. 3,5 cm, la biserica Sf. Vineri, sînt mai mari şi
în general lucrate cu mai puţină îndemînare. Diametrul măsoară cca.
7 cm, iar pivotul de încastrare în zidărie, cca. 5 cm. Ca mărime, discu-
rile smălţuite de la biseriica Sf. Treime din Siret. se ac,eamănă cu cele
ale bisericii Sf. Vineri, pe cînd cele de 1a Cotmeana sînt apropiate ca
dimensiuni de discurile care provin de la biserica paraclis.
In continuare, cercetînd forma, dimensiunile şi amplasarea firidelor,
se poate de asemenea urmări o evoluţie a lor astfel: dacă la biserica
mănăstirii Cotmeana sau la Sf. Treime din Siret, sînt foarte înguste şi
înalte, la biserica paraclis a 01..ITţii domneşti sînt mai largi şi mai scunde.
ca apoi la biserica Sf. Vineri, să întîlnim pe deoparte accentuarea acestei
tendinţe de micşorare în înălţime şi lărgime, iar pe de altă parte o oare-
care lipsă de preocupar~ pentru o realizare uniformă, dimensiunile di-
ferind uşor, de la o arcatură la alta 31 .
Interesant de remarcat este faptul că absidele bisericii Sf. Vineri,
spre deosebire de cele ale monumentelor amintite. sînt subliniate în ax
de firide mai înalte. La firida centrală a absidei altarului, care este ceva
mai Largă decît celeLalte, apare un decor aparte nemaiîntîlnit la alte mo-
numente : sub arhivoltă există înd'! un arc, mărginit -Ia rîndul său, ca
şi arcul mai mare în care este cuprins, de discuri smălţuite, menit de-
sigur să sublinieze golul ferestrei şi amintind oarecum de chenarele cu
elemente ceramice ce decorează fereastra altarului şi numai cîteva din
celelalte ferestre ale bisericii Sf. Treime din Siret (fig. 2).
In ceea ce priveşte planul bisericii Sf. Vineri, constatăm că este in-
fluenţat de trăsăturile generale ale tipului de plan trilobat, înfăţişat de cel
al bisericii mănăstirii Cozia, in care pronaosul este acoperit cu o boltă
semicilindrică, iar naosul este încununat de construcţia unei turle. Spre
deosebire însă de biserica Coziei, punctele de sprijin ale turlei sînt for-
mate din patru arce semicilindrice, două longitudinale (cite unul către sud
şi nord alipite abisidelor laterale) şi alte două transversale (cîte unul spre
est şi vest rezemate în consolă pe perechile de pilaştri ce flanchează absi-
dele laterale) :12 , rcnuţîndu-sc astfel 1a sistemul de arce pe console, care
:11Cristian Moisescu op. cit.

n Primul monument muntc>nesc care> adoptă acc>st sistem. c>ste biserica mă
năstirii Brădeţul (cf. Istoria artelor plastice în România, Ed. Meridiane, Bucureşti
l!:168, pag. Iul).
Consideraţii as up ra arhitecturii bis. ,,Sf. Vineri" 79
sprijină la Cozta pandantivii turlei ş i la nelul tronconic intermediar

inlocuit aici cu un inel cilindric menit să micş ore ze diametrul interior
al tamburului turlei.
o "' 2 3 M.
Fig. 2 - Faţada de est a bisericii Sf. Vineri

P rintre alte particularităţi care reţin atenţia la biserica Sf. Vineri,
amintim mai întii forma planului (Pl. I), unde atît absidele laterale,
foarte profunde şi totodată înguste, cît şi faptul că dreptunghiul la care'
se alipesc cele trei abside are colţurile dinspre est abia schiţate, dau
83 CRISTIAN !\IOISESCU
monumentului o notă aparte, neobişnuită 3:1• Presupunem că această din

urmă particularitate se explică prin dorinta meşkrului constructor de
a creia o absidă a altarului mai spaţioasă, spre a cuprinde un număr mai
mare de preoţi slujitori.
Un alt element întîlnit mai rar la o bserică este existenţa unei in-
trări (aici aflată pe latura de nord a naosului), care se mai întilneşte tot-
odată la alte cîteva ctitorii domneşti, cum sînt: biserica Sf. Nicolae Dom-
nesc de la Curtea de Argeş, paraclisul şi biserica Mare Domnească din
cadrul curţii de 1~ Tîrgovişte, sau la biserica mănăstirii Strehaia (1645f14 •
Intrarea aceasta de pe latura de nord a bisericii Sf. Vineri. acum astupată
cu zidărie de cărămidă, aflată între pilastrul dinspre nord-vest al naosu-
lui şi zidul dintre naos şi pronaos, este marcată la exterior printr-o firidă
mai lată şi oeva mai înaltă decît celelalte. Spaţiul interior unde acest gol
străpungea odinioară zidul naosului, cit şi simetricul său din spre sud,
au în general cîte un arc semicilindric, după modelul bisericii de la Cozia.
Fie datorită faptului că aşa a fost conceput monumentul de la început,
fie că în urma vreuneia din distrugerile sau refacerile întîmpinate a fost
modifica!_ aspectul iniţial, în prezent la această biserică arcele amintite
lipsesc, faţa zidului continuîndu-se cu o boltă semicilindrică longitudi-
nală, în acelaşi plan :15 _ O siţuaţie identică se poate urmări şi în partea
dinspre est.
1n sfîrşit, pentru a întregi imaginea plină de originalitate a aC'C'stui
monument, va trebui să descriem înfăţişarea unui element nou pentru
arhitectura muntenească, care apare aici şi anume pridvorul. .într-adevăr,
pronaosul este precedat către vest de o încăpere legată organic de corpul
biserioii, alcătuită din trei arcade, două dispuse pe faţadele laterale din
spre sud şi nord, încheiate spre vest cu o a treia. Că acest pridvor apar-
ţine perioadei de început a monumentului au dovedit-o. nu numai cerce-
tările arheologice, dar şi tehnica şi materialul de construcţie, aceleaşi
pentru întregul edificiu, cit şi sublinierea părţii superioare a arcadei
dinspre vest cu un şir_ de discuri ceramice, asemănătoare cu cele care
decorează firidele faţadelor. O construcţie asemănătoare a fost creiată
cam în aceeaşi epocă la biserica paraclis învecinată şi care a constituit
nucleul peste care s-a înălţat ulterior Turnul Chindiei 36 • Pridvorul. cle-
ment spaţial mărginit de arcade pe trei laturi, avînd funcţia principală
de a proteja intrarea, s-a impus în primul rînd dato1ită condiţiilor de
s:i. Şi la biserica paraclis învecinată, colţurile dreptunghiului la care se ali-

pesc spre est cele trei abside, sînt de asemenea foarte puţin marcate.
34
Cristian Moisescu - op. cit.
35
Fără îndoială că Cl'rcellările viitoare asupra monument ului vor elucida şi
acest aspect.
30
Gh. I. Cantacuzino - .,Date arhc-ologice în legătură cu cronologia unor
construcţii ale Curţii domneşti din Tîrgovişte (în curs de apariţie) şi Cristian
Moisescu, op. cit.
Consideraţii asupra arhitecturii bis. ,,Sf. Vineri" 81
climă ale ţării noastre. El se va generaliza în Ţara Românească abia după

două secole, la construcţiile religioase ridicate în timpul domniei lui Ma-
tei Basarab, în forme care vor deveni proprii arhitecturii munteneşti. În
afara bisericii-paraclis amintite, este cunoscută existenţa unor pridvoare
de zidărie şi în cadrul altor biserici tîrgoviştene construite mai tîrziu, din
care menţionăm, prima biserică descoperită recent în cadrul aşezării
mănăstireşti de la Stelea (sfîrşitul sec. XV) 3 î, biserica Mitropoliei (1520)
şi biserica Mare Domnească.
Faptul că pridvorul bisericii Sf. Vineri are arcele dublate de arcade
ale căror picioare de zidărie au fundaţiile independente de cele ale bise-
ricii, nu este Ul'l argument pentru a le socoti construite mai tîrziu 38 •
Acelaşi sistem dC' arce etajate folosit şi la pridvorul bisericii paraclis,
a fost adoptat aici de meşterul constructor. se pare pentru a întări zidu-
rile de contur, în vederea susţinerii unui turn care presupunem că s-a
aflat odinioară pe pridvor, creindu-se astfel la nivelul fundaţiilor şi chiar
în elevaţie cee,a ce numim astăzi un „rost de tasare".
Apariţia pe pridvor a unui turn, menţionat documentar după cum
am văzut şi în zapisul lui Gheor~he pietrarul din 1804, este susţinută şi
de alte elemente, cum sînt în primul rînd grosimea exagerată a ziciurilor
transversale şi longitudinale care mărginesc pridvorul şi apoi retragerea
zidurilor laterale dinspre sud şi nord la nivelul cornişei numai în dreptul
pridvorului. .în situaţia cînd cercetările viitoare' asupra monumentului
vor confirma. pe deplin observaţiile noastre, vom avea aici primul edi-
ficiu religios din Ţara Românească cu o a doua turlă 3 !1, plastică monu-
mentală care se va extinde cu precădere mai ales de la mijlocul seco-
lului al XVII-lea.
în încheiere, putem considera biserica Sf. Vineri, din punct de ve-
dere al plasticii decorative, ca făcînd parte dintr-o grupă bine definită
de monumente ridioate în ţara noastră şi al cărei ultim reprezentant este.
Ea a constituit totodată un exemplu premergător pentru multe alte bi-
serici construite în Ţara Românească, unde se întîlnesc idei novatoare în
realizarea structurii, plasticii monumentale şi plasticii decorative. De aceea
considerăm că meşterul constructor anonim care a conceput şi ridicat
3 i Gabriel Mihăescu 5i Cristian Moisescu - ,.Date preliminare asupra cer-

cetărilor arheologice de la biserica Stelea din Tîrgovişte, 1969 (în mss.).
:is Dimensiunile cărămizilor la cele două arce. sînt aceleaşi ca pentru tot
monumentul (cca. 31X14X5 cm).
~
9
în arhitectura Ţării Româneşti, primul monument cunoscut pînă în pre-
zent, unde se întîln~şte apariţia celei de a doua turle, este biserica mănăstirii
Tismana (începutul secolului XVI). în arhitectura balcanică, exemplele sînt nu-
meroase ; amintim astfel din arhitectura bulgărească, bisnica Ascncştilor de la
Asenovgrad (Stanimaka), construită cel tirziu la începutul secolului al XIII-lea,
unde clopotniţa aflată pc pronaos are secţiunea patrată, cu arcade largi la etajul
superior, cum şi biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Mescmbria, ridi-
cată cu un secol mai tîrziu (începutul secolului al XIV-lea), unde pronaosul a
susţinut de asemenea o turlă-clopotniţă la care ducea o scară aflată în grosimea
zidurilor.
'6. - c. ~16
82 f'RISTIAN l\101SESCU
acest edificiu, a fost deopotrivă un arhitect de seamă şi un remarcabil

artist, cu toate ezitările şi imperfecţiunile apărute in decorarea faţadelor.
Dar tocmai aceste ezitări şi imperfecţiuni contribuie la sporirea farme-
cului monumentului, accentuîndu-i valoarea sa deosebită.
CONSIDERATION SUR L'ARCHITECTURE DE L'f:GLISE „SF1NTA VINERI"

DE TlRGOVIŞTE
- Resume -
Faisant mention de quelques details structuraux d'architecture, l'auteur de
cette etude tire ses conclusions sur l'architecture de l'eglise „Sfînta Vineri" de
Tîrgovişte.
IZ nous demontre que cette eglise apporte quelque nouveaux et significatifs
elements en ce qui concerne l'etude de l'architecture feodale roumaine. Edifiee,
vers la moitie du XV-e siecle, elle a ete situee, au debut, en dehors des murs
de l'enceinte de la Cour Princiere, ou elle sera d'ailleurs incorporee a la fin du
XVI-e siecle. C'est une des deux constrcutions religieuses du XV-e siecle ou l'on
celebre encore l'office dans la ville de Tirgovişte.
Grâce a la decoration des fac;ades qui se distingeimt, par leurs niches soulig-
nees par des elements de ceramique emaillee, cette eglise fait partie d'un groupe
bien defini des monuments, dont elle est le dernier represe11ta11t.
Par la presence des elements structuraux, comme par exemple la i·eranda
formee de trois arcades de mac;onnerie, ou la tour du clocher, qui s'eleve au-dessus
d'elle, l'eglise „Sfînta Vineri" represente un precurseur pour les autres eglises
edifiees ulterieurement en Valachie.
UNELTE DE ARAT DIN EPOCA FEUDALĂ
IN JUDEŢUL DIMBOVIŢ A
VALERIU BERBECARU
Agricultura ca principală ramură de producţie în orînduirea

feudală, reprezenta ocupaţia de bază pentru marea majoritate a
populaţiei ţării.
Dezvoltarea agriculturii, ca urmare a dezvoltării mijloacelor de
producţie, a dus la creşterea producţiei agricole. Creşterea producţiei
cerealiere s-a realizat şi prin intensificarea exploatării ţăranilor clăcaşi
şi extinderea terenurilor agricole 1.
In defrişarea de noi terenuri şi întreţinerea în condiţii mai bune a
celor vechi, în vederea obţinerii de producţii mai mari de cereale, un
rol important l-a avut perfecţionarea uneltelor de producţie.
Creşterea numerică şi perfecţionarea uneltelor agricole - mai ales
a acelor cu tracţiune animală folosite pentru aratul cîmpului - au fost
determinate de necesitatea sporirii producţiei cerealiere, ca urmare a
cererii tot mai mari pe piaţa internă şi externă, îndeosebi în feuda-
lismul tîrziu.
In lucrarea de faţă vom căuta să prezentăm cîteva unelte de arat
folosite în agricultura feudală în judeţul Dîmboviţa pe baza materia-
lului existent în patrimoniul Muzeului de istorie - Tîrgovişte .
"'
•
.
In urma cercetărilor făcute în judeţul Dîmboviţa s-au descoperit
patru brăzdare de plug şi un fier lung, din care : un brăzdar simetric
şi trei brăzdare asimetrice.
I ---- -------;
1 Istoria României, vol. IV, edit. Academiei, 1964, pag. 182.
84 VALERIU DERBE('ARIT
Brăzdarul simetric descoperit în comuna Dragomireşti (nr. 1) aparţine

unui plug simetric cu corman schimbător. Plugul simetric este format
clin patru părţi de bază : talpă, grindei, coarnele şi bîrsa, precum şi
brăzdar, fierul lung şi roţi 2 •
Plugul simetric cu corman schimbător are o vechime determinată
de descoperirile arheologice care îl găsesc prezent în agricultura dacilor,
apoi în epoca stăpînirii romane şi continuă să fie folosit pînă în feuda-
lismul tîrziu.
Caracteristicile sale tehnice fiind apreciate i s-au adus în decursul
timpului îmbunătăţiri, cum a fost, de exemplu, cu prilejul concursului
de pluguri de la Cluj din anul 1845 :i.
Plugul simetric era prevăzut cu un brăzdar simetric care acţiona în
poziţie orizontală, avînd lăţimea lamei mai mare ca bucşa deschisă
pentru a favoriza înaintarea uneltei, tăind în acest fel cu uşurinţă solul
fără a lăsa locuri nearate.
In cazul de faţă brăzdarul simetric are dimensiuni mari : lungimea
lamei fiind de 60 cm, lăţimea de 20 cm, ceea ce presupune că era
folosit pentru defrişarea pădurilor care mai păstrau rădăcini de arbori
sau pentru solul pietros.
Acest brăzdar simetric după mărime şi construcţie se apropie de
brăzdarul de pe frontispiciul casei nr. 790 de la Miercurea Sibiului din
1800" şi de brăzdarul de la plugul simetric îmbunătăţit care a obţinut
premiul întîi la concursul de pluguri ce a avut loc la Cluj în anul 1845 5 •
Ceea ce mai remarcăm este şi faptul că brăzdarul simetric este d~
dimensiuni mari, la fel ca şi cele asimetrice, spre deosebire de Moldova,
unde brăzdarele simetrice sînt mult mai mici decit cele asimetrice. Deci
acest brăzdar aparţine feudalismului tîrziu, cind necesitatea crescindă de
cereale pe piaţa internă şi mai ales externă impunea o agricultură
extensivă.
1n colecţia muzeului se mai găsesc expuse trei brăzdare asimetrice
care aparţineau unor pluguri asimetrice cu corm.an fix. Plugul asimetric
cu corman fix este format din patru părţi de bază : talpă, grindei,
corman şi bîrsă, precum şi brăzdarul, fierul lung şi roţile li.
Unul din cele trei brăzdare asimetrice (nr. 2) descoperit în comuna
Rîu-Alb (judeţul Dîmboviţa) de dimensiuni mari are lungimea 35 cm.
iar lăţimea maximă a lamei de 44 cm. Ca mărime şi tehnică de con-
strucţie se apropie de cele două brăzdare asimetrice de la mănăstirea
Probota (Suceava) 7, de cinci brăzdare asimetrice de la Muzeul de istoric
2 N. Edroiu - P. Gyulai Evoluţia plugului în Ţările Române în ACTA
MUSEI NAPOCEJNSIS Vol. II, 1965, pag. 310.
3 Idem, pag. 338.
" Idem, pag. 332 (fig. 17).
5 Idem, pag. 339 (fig. 24).
11 Idem, pag. 310.
7 V. Neamţu Contribuţii la problema uneltelor de arat din Moldova în peri-
oada feudală în Arheologia Moldovei Vol. IV, pag. 311.
Unelte feudale de arat in Dîmbovi1a 85
„Vasrne Pârvan" - Bîrlad şi de trei brăzclan' asimetrice ele la Muzeul ele

istorie „Dimitrie Cantemir" - Huşi 8 • Excepţiv face însă o latură a bucşei
deschise a brăzdarului care nu se p1·elungeşte pînă la vîrful lui, ca la
cele de la Probot,:1, Bfrlad şi Huşi.
Celelalte două b1·ăzdare tot de dimensiuni mari sînt descope1·itc,
primul (nr. 5-6) în satul Racoviţa, comuna Bucşani, judeţul Dîmboviţa,
în anul 1955. cu lungimea de 28 cm şi lăţimea lamei 41 cm. împreună cu
fierul lung, de lungime 67 cm. şi lăţimea lamei 24 cm ; al doilea (nr. 3-
4) în comuna Dragomireşti, judeţul Dîmbovila, în anul 1956, cu lun-
gimea de 28 cm. şi lăţimea maximă a l~\mei 40 cm. Ambele brăzdare
au paralel cu una din laturile bucşei o lamă mai lungă care se sudează
către vîrful brăzdarului şi prezintă un pinten spre exterior. Lama de
metal folosea la o stabilitate mai mare a brăzdarului la talpa plugului,
iar pintenul în consolidai·ea brazdei ori în ridicarea sau adîncirea
acesteia. Spunem aceasta deoarece. brăzdarul asimetric (nr. 3-4)
prezintă o îndoire spiralică în vidul pintenului, ceea ce presupune că
era legat cu un lanţ, probabil pentru ridicarea sau adîncirea brazdei.
Brăzdarelor asimetrice meşterii s-nu străduit să le asigure o
rezistenţă mai mare, fixîndu-le prin sudare „la fiert" n benzi de fier
pe marginea lamel01·. in felul acesta se asigura călirea metalului şi
lipirea benzilor de fier ie brăzdar.
Brăzdarele asimetrice după mărime şi construcţie aparţin feuda-
lismului tîrziu.
ln ceea ce priveşte originea lor, conchidem că au unele trăsături
care le apropie de brăzdarele din Transilvania (sec. XVI-XVII) 10 şi
chiar mai tîrziu, precum şi de unele brăzdare din Moldova.
S-ar putea ca aceste brăzdare să fie opera unor meşteri ardeleni,
dacă ţinem mai ales seama că Transilvania era un puternic centru
meşteşugăresc şi că Tîrgoviştea era un nod principal de drumuri comer-
ciale şi o piaţă importantă de desfacere a mărfurilor negustorilor
ardeleni.
Documentaţia de care dispunem astăzi nu ne permite să enunţăm
cu precizie originea acestor unelte de arat. Rămîne ca în viitor, pe
baza unor cercetări mai ample şi a unor analize metalo-chimice asupra
metalelor din principalele centre meşteşugăreşti, să se poată determina
provenienţa lor.
8 Aducem şi pe această cale mulţumiri muzeelor din Huşi şi Bîrlad penlru

sprijinul acordat.
!J Prin sistemul „la fiert" se înţelege înroşirea brăzdarelor şi sudarea prin
aplicarea unei benzi de metal roşu prin lovire, după care se introduce î:1 apă.
Repetînclu-se de cilevn ori ~e obţine sudarea şi dUirea metalului.
10 Istoria României Voi. II, edit. Academiei, 1962, pag. 881, fig. 264.
86 VALERIU BERBECARU
OUTILS A LABOURER LA TERRE DE L'tPOQUE FL'ODALE DANS LE

DISTRICT DE DIMBOVIŢA
- Resume -
L'agriculture a connu un rapide developpement dans les Pays Roumains,

comme branche principale de la production du f eodalisme tardif. Par une exploa-
t'ation intensifiee de la paysannerie et par une agriculture extensive on a rea-
lise une augmentation de la production agricole. En meme temps les outils necessa-
ires au travail de la terre se sont perfectionne~ et leur 110mbre s'est agrandi consi-
derablement. Dans le patrimoime du Musee d'histoire de Tîrgoviştc on trouve ;
quat're socs (fers a charrue) et un fer plus long que d'habitude, un soc symetri-
que et trois socs asymetriques. Les recherches les ont decouverts dans les villa-
ges. Dragomireşti (un soc symetrique), Bucşani, Riu-Alll (des socs asymetriques);
leur date de construction a ete etablie selon leur grandeur et leur technique de
construction, ainsi que selon les analogies avec les socs trouves en Moldavie ă
Probata, Bîrlad, Huşi et de Transylvanie aMiercurea-Sibiului et a Cluj. Jls apparti-
ennent ă la meme epoque du feodalisme tardif.
ŞCOLILE SĂTEŞTI DIN JUDEŢUL DÎMBOVIŢA
IN SECOLUL AL XVIII-iea
MIHAI OPROIU
Instaurarea regimului politic turco-fanariot la începutul secolului al

XVIII-lea a reprezentat „o perioadă de maximă exploatare turcească şi
de noi îngustări ale autonomiei politice" 1.
Cu toată încetinirea dezvoltării economice se observă în continuare
creşterea şi dezvoltarea forţelor de prod~cţie şi adîncirea diviziunii
sociale a muncii. Aceşti factori au permis extinderea terenului agricol
şi sporirea producţiei, dezvoltarea meşteşugurilor şi intensificarea schim-
burilor pe plan intern şi extern.
In această perioadă statul, biserica, boierii au nevoie de tot mai
mulţi ştiutori de carte şi „se înlesneşte accesul la învăţătură şi unor
tineri recrutaţi din pături mai largi, cel puţin în ce priveşte primele
trepte ale învăţămîntului" 2 •
Se observă tendinţa ca învăţămîntul să capete un caracter mai
larg, întîlnindu-se şcoli în capitalele de judeţ şi chiar în mediul rural.
în bugetul anului 1741 se întîlnesc şcoli în Bucureşti, Buzău, Cîmpulung,
Craiova, Focşani, Rîmnic, Slatina, Tîrgovişte. In documentele acestei
perioade găsim porunci şi circulare care reprezintă „preocupări pentru
o mai bună organizare a şcolilor" 3 •
Hrisoavele emise de domnie se referă din ce în ce mai des la şcoli
aflate în mediul rural, precum şi la dorinţa de a fi extinse şi organizate
cît mai bine. Deşi în această perioadă nu se poate vorbi de organizarea
' ----·-----,---j
1
Istoria României, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, vol. III, pag. 340.
2 Ibidem, pag. 526-527.
3
Gheorghe Părnuţă, Ion T. Radu, Ion Lupu. Invăţămintul în Muscel în
secolele XVII-XIX, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968, pag. 13.
88 MIHAI OPROIU
unui învăţămint sătesc, totuşi „rudimente de învăţătură se putea primi

de la unii preo~i sau dascăli ai bisericilor""·
In 1746 Constantin Mavrocordat făcea o reformă a învăţămîntului,
obligînd pe fecior1i de boieri să înveţe carte în limba greacă, în caz
contrar ei fiind lipsiţi de posibilitatea de a înainta în ranguri înalte.
Reforma, deşi avea un profund caracter de clasă, arată teama marii
boierimi ca odraslele lor să rămînă în urma fiilor de meşteşugari şi
ţărani. Hrisovul domnesc arată că feciorii de boieri „s-au răcit de
învăţătură" încit „au rămas mai proşti la învăţătură <lecit alte trepte
mai de jos" ;,_
In secolul al XVIII-lea. şi în special în a doua jumătate. se
întîlnesc numeroase ştiri, care se referă la şcolile înfiinţate în mediul
rural prin grija Mitropoliei pe lîngă mănăstiri sau din iniţiativa parti-
culară pe la diferite moşii.
Ştirile existente despre şcolile săteşti se referă şi la satele şi loca-
lităţile aflate în cuprinsul judeţului Dîmboviţa.
Una din primele şcoli înfiinţate în mediul sătesc pe teritoriul jude-
ţului nostru a fost cea din satul Pătroaia de către Mitropolia Ţării
Româneşti. In documentul din 3 iunie 1746, dat de Constantin Nicolae
Mavrocordat se arată că „Sfinţia sa părintele mitropolitul ţării chir
Neofit a cumpărat moşia de la Pătroaia ot sud Vlaşca şi sfinţia sa
vrînd ca să facă acolo şcoală pentru învăţătura copiilor şi în toţi anii
să meargă sfinţia sa acolo pentru învăţătura norodului" r._ Mitropolitul
se angaja „să ţie şcoala acolo la satul Pătroaia să înveţe carte atit din
copiii locuitorilor celor de prin prejur şi mai departe, cit şi din alţii
străini oricine va năzui la învăţătură, toţi să fie primiţi să înveţe carte,
care iaste mare pomană şi de folos a toată obştea" '.
Pentru a ajuta şcoala înfiinţată la Pătroaia, domnul acordă Mitro-
poliei dreptul de a lua vamă de la „ tîrgul ce se face la Pătroaia ...
în luna iunie, în ziua sfinţilor apostoli din toate ceale ce să vor aduce
la acel tîrgu şi să vor vinde ori dobitoace ori alte bucate şi de la
prăvălii după cum au avut obiceaiu şi mai nainte vreme'', poruncind
ca la acel tîrg „vameşii domneşti să nu aibă nici un amestec" 8 •
Tîrgul urma să ţină zece zile, de la 20 iunie pînă la 30 iunie, aducind
numeroase sume de bani care aveau ca scop să contribuie la între-
ţinerea şcolii.
Avantajele acordate de domn în ceea ce priveşte stringerea vămii
tîrgului de la Pătroaia erau condiţionate însă de existenta şcolii. Hrisovul
menţiona că vatîta vreme să va ţinea orînduiala să fie şi vama tirgului
,. Istoria României, Bucureşti, Editura Academiei, 191H. \"ol. III, pag. 340.
Ci V. A. Urechia, Istoria şcoalelor, Bucureşti, vol. I, pag. 14.
0 Arhivele Statului Bucureşti, Mitropolia Ţării Româneşti, pachetul LVII
(57), nr. 123.
7 Ibidem, pachetul LVII, nr. 129.
Şcolile săteşti din sec. al XVIII-iea 89
pă seama Mitropoliei". Iar oricînd după vremi să va părăsi şcoala, să

lipsească şi tîrgul de acolo", căci „acest tîrg l-au cerut sfinţia sa ca
să se facă la această moşie ca să fie pentru întărirea acelei şcoale
de acolo" !l_
Intr-un document din 15 martie 1753, noul domn Matei Ghica face
noi danii, acordînd Mitropoliei dreptul de a încasa venitul ierbăritului
şi sporind numărul zilelor de tîrg, pentru că, ,,părintele mitropolitul
pururea au urmat şi au păzitu hotărîrea aceasta neschimbată. Şcoala
de învăţătura copiilor totdeauna nelipsit au fost şi iaste. La vremea
tirgului iarăşi şi arhi.ereu totdeauna au mersu acolo de au fostu spre
învăţătura norodului, cîndu sfinţia sa au mersu, cîndu pe alţi arhierei
au trimis" 10 •
Domnul constatînd şi văzînd „acestu bun aşezămînt de unde să
pricinuiaşte mult folos atît copiilor cu învăţătura cărţii cît şi norodului
cu aducerea spre pocăinţă" 11 , nu numai că întăreşte vechile privilegii,
ci le sporeşte. In hrisovul din 15 martie 1753, Matei Ghica hotăra ca
tîrgul să ţină 12 zile şi fixa zilele cum dorea mitropolitul „de la 24 de
zile ale lunii lui iunie şi să se ţie pînă la 6 ale lui iulie". Mitropolia
strîngea acum şi „ierbăritul scaunelor de vitele ce să vor tăia acolo la
tîrg, iar erbarii domneşti să n-aibă nici o treabă".
Noile întăriri sînt date tocmai pentru că aşezămîntul era bun şi că
şcoala făcuse progrese însemnate în educarea copiilor, mai cu seamă că
aceste noi avantaje erau condiţionate în continuare de existenţa şcolii.
În hrisov se arată că „nici odată şcoala să nu lipsească, ci totdeauna
să fie dascăl acolo, ca oricine va merge la învăţătură să fie primit" u.
Şcoala de la Pătroaia constituie pentru vremea aceea „una dintre
şcolile săteşti bine organizate" 1:1• Cu învăţătura copiilor a fost însărcinat
Gheorghe Dascălul, primul conducător al şcolii. Acesta se angaja la
5 iunie 17 46 să fie dascăl la Pătroaia, ,,să înveţe copiii greceşte, slavo-
neşte şi româneşte ... " 1". Spre sfîrşitul secolului, Mitropolia urmînd
vechea tradiţie, încearcă să redeschidă fosta şcoală sătească. In legă
mîntul lui Ţudor Paxtoma, ce poartă data de 13 decembrie 1794, noul
dascăl al şcolii se angaja „ca să înveţe copiii, ... cîţi ... să vor aduna
clin satele acestui judeţu spre învăţătura cărţii acolea la Pătroaia unde mă
aflu cu şăderea şi voiu deschide şcoală să am a-i învăţa carte şi cîntări
mai în toată orînduiala bisericii fără a-i supăra cu vreo altă luare de
bani" 15 . Pentru osteneala sa, dascălul cerea cinci taleri pe lună, începînd
cu luna ianuarie 1795. In cazul că nu şi-ar fi dat interesul „cu învă-
n Ibidem.
11 Ibidem.
12 Ibidem.
13 Gh. Părnuţă, Ion T. Radu, Ion Lupu, op. cit.. pag. 13.
11 Arhivei~ Statului Bucureşti, Mitropolia Ţării Româneşti, mss. 139, fila 1,.3.
!Ii Ibidem, mss. 141. fila 164.
9J MIHAI OPROIU
ţătura copiilor" cerea să fie „lipsit de simbria sa şi scos dintr-această

orînduială" rn.
Pentru acea vreme o astfel de şcoală constituia un pas important
în dezvoltarea învăţămîntului, fiind cea mai bine organizată dintre
şcolile aflate în mediul rural.
In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se constată o intensă
dezvoltare a producţiei de mărfuri şi a schimbului. Pe teritoriul jude-
ţului, ca de altfel în întreaga ţară, s-au înfiinţat manufacturi şi noi tîrguri,
acestea contribuind la cl.~zvoltarea învăţămîntului.
In judeţul Dîmboviţa se înfiinţează acum manufactura „de arpacaş
de la Corneşti" 17, manufactura de „sticlărie de la Şotînga" Jll şi cea
de la Vîlcana Pandele i!J_ Acum apar şi noile tîrguri de la Coţofeni 20,
Brezoaia 21 , Voineşti 22 •
Apariţia acestor germeni ai orînduirii capitaliste a impulsionat
deschiderea unor şcoli noi la sate şi la oraşe.
Pe lingă şcolile mai vechi existente în Tîrgovişte se creează în
această perioadă o nouă şcoală particulară pe lingă biserica sfinţii Apos-
toli pe care o repară banul Dumitrache Ghica la 1794, făcînd „case
pentru preoţi şi un dascăl spre ajutor la sfînta biserică şi a învăţa
copiii carte" 23 •• Tot din iniţiativă particulară se înfiinţează şi şcolile
săteşti. Desigur numărul acestora este redus dar existenţa lor con-
firmă faptul . că o dată cu apariţia germenilor orînduirii capitaliste
se simţea lipsa oamenilor ştiutori de carte. Datorită nevoilor tot mai
mari, s-au înfiinţat cîteva şcoli şi în satele aflate în cuprinsul judeţului
Dîmboviţa. In documentele întîlnite se aminteşte de şcolile deschise în
satele Corn.eşti şi Şuţa.
Şcoala din Corneşti a fost înfinţată de boierul Scarlat Greceanu,
vel-logofăt de Ţara de Sus, cel care reparase biserica „de zid foarte
veche, dărăpănată şi cu totul pustiită" din Răzvanul de Sus 1 ".
Boier luminat, în a cărui familie exista o veche tradiţie cărtură
rească, el solicită domnului la 20 octombrie 1785, ca „la strămoşeasca
16 Ibidem.
17 V. A. Urechia, Istoria Românilor, Bucureşti, 1893, vol. V, p. 301.
18 Ibidem, voi. V, pag. 301.
l!JI. Cojocaru, Documente privitoare la economia Ţării Româneşti 1800-1850,
Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1959, voi. I. pag. 19~.
20 V. A. Urechia, op. cit.. vol. V, pag. 309.
21 Ibidem. vol. V, pag. 309-310.
22 Ibidem, vol. V, pag. 318.
23 Ibidem, vol. VI, pag. 120.
2" Ibidem, vol. VI, pag. 200.
'Şcolile săte-:;ti din sec. al XVIII-iea 91
moşie, ce se numeşte Corneşti ot sud Dîmboviţa·' să înfiinţeze .. şcoala

pentru învăţătură de carte cu plata de la dumnealui'', dorindca la
această şcoală „totdeauna să fie 20 de copii nelipsiţi la învăţătură" 2·'.
Scarlat Greceanu solicita domnului, ca ajutor pentru bunul mers
af şcolii, permisiunea de a „face bîlciu pe an odată la numita moşie, în
trei zile după Paşti, la Duminica tuturor Sfiinţilor ; ce se vor stringe
de la acest bîlci, să se ajute şcoala spre a se putea ţine nestrămutată" :!li.
Domnul aprobă această cerere, considerînd deschiderea şcolii ca un
lucru foarte trebuincios şi folositor locuitorilor părţii locului" 27 .
De remarcat că şcoala de la Corneşti apare în momentul cînd în
acel sat se afla şi o manufactură de arpacaş w, precum şi a unui tîrg,
înfiinţat odată cu şcoala, evidenţiind legătura şi influenţarea reciprocă
între dezvoltarea economică şi cea comercială cu dezvoltarea pe plan
spiritual.
Ultima şcoală sătească menţionată în secolul al XVIII-lea pe teri-
toriul judeţului Dîmboviţa este şcoala din satul Şuţa. Apărută tot din
iniţiativă particulară, această şcoală a avut o lungă durată începînd
din 1792, cînd a fost pomenită prima dată şi funcţionînd pînă în anul
1819, înfiinţată de Matei Locusteanu pe moşia soţiei sale.
Deşi în articolul „însemnări despre istoricul bisericii din satul Şuţa,
raionul Tîrgovişte" w, N. Cazacu aduce documente inedite referitoare
la acel sat şi atinge tangenţial şi problema şcolii, n-a reuşit să cunoască
primul document ce se referă la aceasta.
Documentul a fost emis în luna mai 1792 şi menţionează că după
ce a refăcut biserica, pe lîngă preot, aşează şi „dascăl şi au făcut rîndu-
ială de învaţă carte sărmanii, şi iarăşi fără de plată, avînd şi plata
ostenelilor, i atît a preotului, cît şi a numitului dascăl de la numitul
boier". Matei Locusteanu solicita să fie ajutat de domnie în organizarea
şcolii, ajutînd „sfînta biserică . .. cit şi acei copii sărmani la îmbrăcă
mintea şi cheltuiala ce vor avea trebuinţă". înţelegînd buna intenţie,
domnul Mihai Constantin Şuţu scuteşte pe preot „de dăjdiile şi anga-
r:ile, oricît vor- ieşi pe alţi preoţi dajnici, cum şi de poclonul vlădicesc
de nici unele supărare să n-aibă, cum şi dascăl să fie scutit". Biserica
mai primea o sută de bolovani de sare pe an „pentru ajutorul bisericii
şi a celor copii sărmani", şase lude scutelnice, stupii şi vinul din via
bisericii, precum şi trei sute de oi 30 •
2'jArhivele statului Bucureşti, mss. 77, fila 110, vezi şi V. A. Urechia, Istoriă
şcoalelor, vol. I, pag. 53.
• 26 Ibidem.
27 Ibidem.
28 Ibidem, vol. V, pag. 301.
w Glasul Bisericii, nr. 5-6, anul 1964, pag. 533 şi următoarele.
~0 Biblioteca Academiei R.S.R. manuscrise, LXVI, 102.
92 MIHAI OPROIU
AcesLe privilegii au fost acordate şcolii săteşti din Şuţa şi de domnii

următori, dindu-se posibilitatea ca şcoala să poată funcţiona mult timp,
fiind menţionată în documente pînă la 24 septembrie 1819 31 •
Deşi în secolul al XVIII-lea şcolile erau încă rare, înfiinţarea lor
era de un real folos, răspîndirea unor sumare cunoştinţe corespundea
unui proces logic de dezvoltare a societăţii din acea vreme. La aceste
şcoli erau primiţi toţi copiii care voiau să înveţe carte, şi datorită acestui
fapt a constituit un element progresist, care a contribuit la dezvoltare
societăţii, la apariţia şi dezvoltare orînduirii capitaliste.
•
:u N. Cazacu, op. cit., vezi şi V. A. Urechea, Istoria românilor, voi. V, pag. 59
şi voi. VIII, pag. HG--4·17, preeum şi V. A. Urechia. Istoria şcolilor, ,·ol. I,
pag. 85-8'7.
APLICAREA LEGII RURALE DIN 1864
IN JUDEŢUL DIMBOVIŢ A
MIRCEA ALEXANDRESCU TOMA SVINŢIU
Noile condiţii social-economice şi politice, interne şi externe, urmă

toare păcii de la Adrianopole, au f~vorizat dezvoltarea comerţului ţărilor
române cu statele europene. Cerealele şi vitele, principalele produse
1 omâneşti de c-xport, şi-au găsit un plasament avantajos îndeosebi în
Europa Centrală, contribuind astfel la creşterea veniturilor băneşti ale
boierimii şi burgheziei în dezvoltare.
Boerimea avidă de înavuţire a trecut la o cultură extensivă,
mărind suprafeţele de agricultură. Pentru cultivarea noilor suprafete
desţelenite, s-a făcut simţită nevoia unei forţe de muncă mai mari,
obţinută prin generalizarea reniei în muncă şi bani.
într-adevăr, către anul 1848 dijma în produse s-a transformat, pe
cele mai multe moşii, în dijmă în lucru. Această tendinţă de intensificare
a exploatării feudale s-a oglindit în Regulamentul Organic, lege făurită
de boieri şi în folosul lor. Denumit de Karl Marx drept un „codice
al muncii de clacă" şi ,,o expresie a goanei după supramuncă",
Regulamentul Organic a întărit privilegiile de clasă ale boierimii.
Prin reglementarea raporturilor dintre boierime şi clăcaşi această
legiuire a efectuat de fapt o expropriere a ţărănimii, micşorîndu-i
simţitor loturile de cultură. Pentru întîia oară în ţara noastră şi foarte
tîrziu, s-a constituit un fel de rezervă seniorială, o treime din moşie,
urmînd ca celelalte două treimi să se împartă clăcaşilor, în dijmă,
după numărul vitelor de muncă. Loturile stabilite după asemenea
criterii erau însă sub necesităţile de trai ale locuitorilor de pe moşii.
Această expropriere legiferată prin Regulamentul Organic, va fi con-
tinuată de către proprietari şi arendaşi prin mijloace nelegale. Clăca
şului nu-i ajungeau mai cu seamă fîneţele şi păşunile şi, cum el îşi
făcuse o sursă importantă de venituri din creşterea vitelor, s-a văzut
silit să ceară proprietarului prisoase, pe care le obţinea însă pe calea
94 l\flllCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVINŢllJ
unor .,învoieli libere". în cu totul alte condiţii, decît cele prevăzute

pentru lotul legiuit. Întreaga perioadă a anilor 1831-1864 s-a caracte-
rizat prin înmulţirea conflictelor dintre clăcaşi, greu împilaţi, şi stăpînii
moşiilor. Ocîrmuirile judeţene, judecătoriile, Logofeţia Trebilor Dinlă
untru, Divanul Domnesc şi Mitropolia, au primit an de an un număr
tot mai mare de jalbe de la locuitorii satelor, în care erau dezvăluite
abuzurile şi nedreptăţile suferite din partea boierilor şi arendaşilor.
Tărănimea nu s-a mărginit numai la trimiterea de petiţiuni, ci a refuzat
sii mai muncească pămîntul în condiţii de silnicie, să achite dijmele ne-
drepte, într-un cuvînt s-a apărat împotriva arbitrariului stăpînilor de
moşii. în ţările române s-a creat astfel o stare generală de nemulţumire,
pe care s-a grefat altoiul ideilor revoluţionare, aduse de tineretul care
studiase în Occident.
Proclamaţia de la Islaz s-a ocupat pe larg de situaţia ţărănimii
făcînd din emancipare şi împroprietărire cauza revoluţiei, de rezolvarea
căreia depindea antrenarea maselor ţărăneşti la luptă, izbînda sau
neizbînda ei. ,,Poporul român", se arăta în proclamaţie, ,,împarte
dreptatea deopotrivă la toţi şi dreptatea o dă pentru toţi şi mai vîrtos
pentru cei săraci. Săracii, sătenii, plugarii, hrănitorii oraşelor, fiii patriei
cei adevăraţi. . . îşi cer o părticică de pămînt îndestulă pentru hrana
familiei şi vitelor sale. Ei o cer şi patria le-o dă ... claca dar şi acea
infamă iobăgie se desfiinţează : lucru la lucrul drumului se desfiin-
ţează, săteanul fără pămînt se face proprietar" 1.
Boierimea conservatoare dorea şi ea o schimbare în relaţiile cu
clăcaşii, însă în sensul intereselor ei. Boierii au înţeles eliberarea ţără
nimii ca o eliberare a moşiilor de clăcaşi, prin deposedarea
acestora de loturile legiuite pentru hrană. Ţăranii astfel „eliberaţi••.
ar fi fost nevoiţi să-şi vîndă forţa de muncă în condiţiile fixate de
proprietari. Comisia proprietăţii din Muntenia a încercat aceasta în anul
1848, cînd a cerut deputaţilor ţărani să recunoască proprietatea ca un
drept sfînt. Deputatul ţăran de Dîmboviţa, Stan Stănică, a răspuns
însă : ,,munca e sfîntă şi proprietatea e sfîntă, numai după ce se va
împărţi şi clăcaşului o părticică" 2•
Revoluţia de la 1848 n-a izbutit datorită intrigilor boierimii şi a
intervenţiei străine. Puterea boierilor a primit însă o grea lovitură.
Numai după trei ani de la revoluţie, boierimea a căutat noi căi de
revenire la situaţia dinainte de 1848, concretizate prin aşezămîntul
agrar din anul 1851. ln legătură cu acest aşezămînt, Mihail Kogălniceanu
arăta că : ,,Drepturile ţăranilor s-au declarat de nule. Ţăranii din Ţara
Românească, din locuitori s-au prefăcut în chiriaşi" :1• Potrivit acestui
1 M. Kogălniceanu - Profesie de credinţă - Ed. 1962 p. 142.

2 N. Adănilo,.;1_ie - Consideraţii asupra legii rurale din 1864 - Studii şi Ar-
ticole de Istorie, VI/Hl65 - p - 116.
3 M. Kogălniceanu - Scrieri alese - Ed. 1956 - p. 104-112.
Aplicarea legii rurale din 1864 95
aşezămînt, la fiecare şapte

ani, proprietarii puteau izgoni de pe moşii
prisosul populaţiei fără despăgubire, nici chiar pentru casele ori sădirile
pe care le făcuseră între timp. Această legiuire inumană a întîmpinat
însă o astfel de împotrivire, încît guvernul n-a îndrăznit să treacă la
aplicarea ei". Au existat însă destui arendaşi abuzivi, care au izgonit
pe unii din clăcaşi, in special pe cei socoti ţi drept îndărătnici,
„răzvîrătiţi", luîndu-le cu forţa locurile desţelenite de arătură sau cu
sădiri de pomi fructiferi. în judeţul Dîmboviţa, locuitorii satului Hulu-
beşti arătau într-o jalbă că la hotărnicia moşiei stăteau cu căminurile
lor pe pămîntul unui postelnic din acelaşi sat cu ei. Pentru acele locuri
au dat dijmă timp de 17 ani ca în 1851 postelnicul să încerce a le
lua locurile în „silnicie" 5;
In satul Schei, şase locuitori s-au plîns împotriva arendaşului că
le- a luat livezile şi le-a vîndut la alţii 6• O parte din locuitorii satului
Căprioru, a înaintat mai multe jalbe domnitorului şi la Departamentul
Dinlăuntru împotriva arendaşului moşiei, care le-a pretins sume mari
de bani, pînă la trei sute de lei de clăcaş şi le-a luat şi locurile cu
forţa. Spre cercetare a fost trimis un paharnic de la Tîrgovişte, dar
acesta a adus cu el „un tacîm de lăutari" şi au făcut bal o săptămînă,
după care „s-au pus în caleaşcă şi au plecat şi nouă ne-au zis să ne
despăgubească subocîrmuirea : subocîrmuirea nici habar n-a avut de
noi ... 7 • Tot în anul 1851, obştea satului Lucieni s-a plîns că arendaşul
a dat de fiecare plug cîte şase pogoane arătură, cerind să fie arate
fără p1ată şi numai după aceea să fie liberi sătenii a-şi ara locurile
lor. La fiecare plug moşieresc erau uniţi cîte trei-patru clăcaşi, astfel
că nici în nouă zile nu s-ar fi terminat arătura pentru arendaş, nemai-
rămînîndu-le timp suficient pentru lucrul la pămîntul lor. De aceea, ei
au refuzat să presteze munca suplimentară, din care pricină arendaşul
i-a reclamat la subocîrmuire, plîngîndu-se că „arată o mare nesupu-
nere şi aceeaşi îndărătnicie ca şi vara trecută ... şi de aceea mă rog
să binevoiască a-mi slobozi ajutorul cuviincios cît va fi cu putinţă mai
în grabă spre răfuirea pomenitelor drepturi" 8 • Acelaşi arendaş s-a mai
plîns cu alt prilej că unii din clăcaşii lui „nici pînă la 28 mai n-au ieşit
să are" 9 La Valea Caselor, 22 clăcaşi au refuzat de asemenea să iasă la
prima şi a doua praşilă, dintr-un motiv asemănător" 10 , iar clăcaşii din
cătunul Geangoieşti au refuzat să clăcuiască deoarece, la împietruirea
hotarelor moşiei Rîncăciov, au căzut cu locurile pe acea moşie, fapt
nerecunoscut de arendaşul lor. 11
-----:I
" M. Kogălniceanu - Profesie de credinţă ed. 1962 p. 180.
5 Arhiva St. jud. D-ţa - Poliţia or. Tîrgov. - dos. 75/1851 f. 41.
0
Ibidem f. 46-47.
7 Ibidem f. 10.
8 Ibidem f. 142.
9
Ibidem f. 20.
10 Ibidem f. 463.
11 Ibidem f. 473
96 J\llRCEA ALEXJ\"iDRF.SCU - TOMA SVINŢIU
Cum în anul 1859 s-a încheiat perioada de şapte ani a învoirilor

agricole, Consiliul Administrativ Extraordinar a luat hotărîre, dată fiind
situaţia explosivă de la sate, să se menţină catagrafia din 1852. urmînd
ca vechile învoieli să fie prelungite. Această hotărîre a fost necesară ca
o încercare de a se pune capăt abuzurilor săvîrşite de către proprietari
şi arendaşi şi a conflictelor grave care s-au ivit pretutindeni unde s-a
trecut la încheierea unor noi învoieli 12. In judeţul Dîmboviţa admi-
nistratorul Pană Olănescu, ca o culme a abuzurilor săvîrşite asupra
clăcaşilor, a ajuns să le dărîme casele în plină iarnă, pentru a-i sili să
iasă la lucru. In satul Bella (Măgura) ,,200 de clăcaşi erau gata să meargă
la Bucureşti pentru a protesta împotriva unor asemenea samavolnicii'' 13•
Pentru oprirea agitaţiilor, Consiliul Administrativ Extraordinar a
pus în vedere administratorilor de judeţe să aresteze şi să înainteze
spre judecare pe „orice individ s-ar dovedi preumblindu-se prin sate şi
semănînd, pe faţă sau în taină, povăţuiri vătămătoare siguranţei proprie-
tăţii şi ordinei publice" 1 ".
Anul 1859, atît de important în istoria poporului român, a fost un
an greu p~ntru populaţia satelor. Proprietarii şi arendaşii n-au ţinut
seamă de instrucţiunile guvernului. Ministerul Treburilor Dinlăuntru,
printr-o circulară adresată administratorilor de judeţe, arăta starea de
lucruri de pe moşii, menţionindu-se unul din gravele abuzuri săvirşite
de proprietari şi arendaşi şi anume că „unii nu respectă legea şi fără
consimţămîntul locuitorilor, în condiţiile ce le pun pentru prisoase bagă
şi legiuitele pogoane ... Unii vor să îndepărteze pe locuitori dacă nu pri-
mesc prisoase" 1\ cerindu-se curmarea lor.
In prima jumătate a sec. al XIX-lca, arendăşia a a\'ut un caracter
dublu, feudal şi capitalist. Pînă în anul 1859, la desfiinţarea titlurilor de
nobleţe, moşierii deţineau monopolul la arendarea moşiilor mănăstireşti.
M. Kogălniceanu i-a denumit „banda neagră boierească''. fără de care
nu st: putea lua o singură moşie în arendă. In anul 1859 exista un
număr de 370 moşii mănăstireşti arendate, dintre care 205 s-au luat de
către egumeni, iar 165 la preţurile ieşite din licitaţii. 16 •
In deceniile VI şi VII, arendaşii s-au transformat în oameni de a-
faceri de tip burghez capitalist, avind capital în bani şi sub formă de
inventar agricol, care pe lîngă dijmaşi, angajau şi mînă de lucru plătită
cu ziua. Aceştia i-au întrecut pe moşieri în asprimea cu care încasau
dijmele şi ruşfeturile, fiind mai înclinaţi spre abuzuri şi necinste în re-
laţiile cu clăcaşii. Ca şi în urmă cu secole, clăcaşii, care pierduseră nă
uejdea de a mai scăpa de datoriile lor către arendaşi şi de capitaţie,
12 Arhiv. St. jud. Dţa-Col. Monit. Of.-Mon. Of. nr. 25/1859 p. 559
13 Ibidem nr. 23/1859 p. 26.
14 Ibidem nr. 25/1859 p. 97
15 M. Kogălniceanu, op. cit. p. 167.
iii M. Kogălniceanu Op. cit. p. 167.
Aplicarea legii rurale din 1864 91
fugeau împreună cu familiile lor la oraşe sau pe alte moşii. Cum în pri-
vinţa răspunderii capitaţiei obştea satului era obligată să plătească pentru
cei fugiţi, aleşii satelor anunţau imediat subocirmuirile de „dosirea"' da-
tornicilor, cu scopul de a fi căutaţi şi aduşi la urma lor. Sînt sem-
nalaţi fugari din satele Pietroşiţa. Glodeni, Răzvad, Bădeni, Odărăşti, Mă
tăsaru, Podu-Rizii, Alexeni ş.a. din jud. Dîmboviţa.
In deceniul al VII-lea, cămătarii şi misiţii lor cutreierau satele ofe-
rind ţăranilor mici împrumuturi pentru care luau dobînzi exagerate
între 18-240/o. 18 De obicei, neputînd să achite datoriile, clăcaşii îşi pier-
r1eau recoltele, ajungînd să ducă o viaţă de mizerie. Guvernul, cunoscind
starea îngrijorătoare de la sate, a interzis împrumuturile cămătăreşti care
ruinau pe ţărani, povăţuindu-i prin circulare să-şi vîndă produsele după
recoltare.rn In ciuda acestor interdicţii, tranzacţiile băneşti dintre cămă
tari şi ţărani au continuat atît înainte cît şi după anul 1864. Consecinţa
acestor tranzacţii a fost că în mai toate ~atele jud. Dîmboviţa, libere ori
supuse clăcii, au existat cazuri cînd ţăranilor le-au fost scoase la lici-
taţie diferite bunuri pentru neplata datoriilor. Asemenea vînzări s-au
semnalat în comuna Şuţş.-Seacă, unde unui ,locuitor i s-au vîndut la lici-
taţie doi boi, doi porci, mai multe buţi şi cereale, pentru o datorie de
383 lei. 20 Altui locuitor din corn. Măneşti i s-au pus în vînzare două
capre cu iezii lor şi o butie cu borhot pentru o creanţă de 317 lei 21 • La
doi locuitori din comuna Rîul Alb li s-au scos în vînzare, primului, doua
juninci şi o vacă, celui de al doilea „venitul unei ogrăzi pe termen de
trei ani" 22 •
Astfel de cazuri s-au mai întîlnit şi în comunele Sperieţeni, Dobra,
Picior-de-Munte, Văcăreştii-din-Deal, Frasinu ş.a. 2 :1. In multe cazuri, chiar
arendaşii se constituiau în creditori, urmărind în justiţie pe clăcaşi pen-
tru datorii provenite din clacă şi dijme, transformate în bani. Astfel, Tri-
bunalul jud. Dîmboviţa a înfiinţat în anul 1858 sechestrul pe vitele, pru-
nele şi alte produse ale locuitorilor din corn. Văcăreştii-din-Deal pentru
datorii la arendaşi, apreciate la suma de 12.000 lei 2 ".
Locuitorilor din corn. Lazuri şi Comişani li s-au scos în vinzare vitele
tot pentru datorii 25 , de asemenea şi celor din corn. Pierşinari 26 , ,,vitele
şi obiectele cuprinse în lista de catagrafie a 21 locuitori din satul Ghe-
17 Arhiv. St. jud. D-ţa, Col. Monit. Of.-Mon. Of. nr. 11/1856 p. 44, nr. 50/1856
p. 235; nr. 77/856 ; nr. 6/1858, p. 22 ; nr. 25/1850 p. 100 ; nr. 26/859 p. 104;
nr. 51/1859 p. 28 ; nr. 3/859 p. 132.
18 N. Şuţu-Opere economice-Ed. ştiinţifică-1957, p. 234.
l!J Arhiv. St. jud. D-ţa - Poliţia or. Tîrgov. dos. 199i'l860 f. 426.
20 Arhiv. St. jud. D-ţa - Col. Monit. Of. - Mon. Of. nr. 286/11160 p. 1366.
21 Arhiv. St. jud. D-ţa - Poliţia or. Tîrg. dos. 202,'1864 f. 162.
:ii_ Ibidem f. 81.
23 Arhiv. St. jud. D-ţa - Col. Monit. Of. Mon. Of. nr. 186/1860 p. 859 ; Poliţia
or. Tîrgov. dos. 202/1864 f. 48, 356 ; nr. 199/1864 f. 576.
1 '• Arhiv. St. jud. D-ţa - Col. Monit. Of., - Mon. Of. 127/1859 p. 507.
r, Arhiv. St. jud. D-ţa - Poliţia or. Tîrgov. dos. nr. 202/1864 f. 14.
7. - c. Ql6
98 MIRCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVl!'l;llU
1
boaia, pentru o datorie de lei 2141, parale 17 27 , precum şi „pe rodul pru-
nilor şi prisosul vitelor mai multor locuitori din corn. Teiş, pentru o da-
torie de lei 8953, parale 14" 28 . Un cămătar din Ploieşti a obţinut seches-
tru „pe vitele şi obiectele cuprinse în lista de catagrafie a 91 locuitori
din corn. Dobra, pentru o datorie de lei 12.593, par. 29" 211 •
Dintr-un anunţ de licitaţie se poate observa că printre obiectele
scoase la vînzare şi trecute în lista de catagrafie ale locuitorilor din cam.
Bilciureşti figurau unelte agricole şi de gospodărie ca : pluguri, seceri,
coase, sape, topoare, barde, tesle, darace şi chiar cleşti de cuie ' 0 •
\
În august 1864 se publica punerea în aplicare a legii rurale. Vestea
a umplut de bucurie inimile clăcaşilor ; ţărănimea obijduită îşi afla in
acele clipe o caldă mîngîierc, bucuria şi entuziasmul au fost de nedescris.
Din toate colţurile Ţării Româneşti şi ale Moldovei, prin nenumărate
scrisori, clăcaşii îşi exprimau recunoştinţa faţă de domnitorul Alexandru
I. Cuza şi a sfetnicului său Mihail Kogălniceanu, cel mai perseverent
şi statornic sprijinitor al clăcaşilor.
Privită din punct de vedere ştiinţific, de pe poziţiile marxist-leni-
niste, apariţia acestei legi nu mai putea fi oprită de forţele în descom-
punere ale feudalismului. Ea s-a impus ca o consecinţă firească a noilor
condiţii de dezvoltare ale societăţii româneşti. Ea a fost necesară pentru
însăşi boierimea românească, interesată în salvarea privilegiilor sale. pen-
tru a diminua la maximum starea de revoltă a ţărănimii, prin acordarea
dP concesii, după ce căutase prin toate mijloacele să amine cit mai mult
acest desnodămînt. Legea era necesară şi pentru burghezia în dezvoltare,
interesată pentru consolidarea poziţiilor economice şi politice cîştigate în
dauna boierimii. Era de asemenea necesară mai ales pentru ţărănimea
asuprită, pentru ieşirea de sub jugul înrobitor în care se afla de atîtea
veacuri, de înfăptuire a năzuinţelor ei de libertate.
Această lege, cu toate lipsurile ei, a constituit un mare pas în lupta
grea ce avea să mai dureze încă opt decenii, pînă la deplina rezolvare a
problemei agrare din ţara noastră.
Şi în jud. Dîmboviţa, ca şi în celelalte judeţe ale ţării, s-au urmat
aceleaşi procedee. Prin circularele date anterior punerii ei în aplicare,
s-a trecut la formarea de comisii care urmau să constate numărul şi ca-
tegoria clăcaşilor pentru fiecare comună, sat sau cătun în parte. In com-
ponenţa lor intrau reprezentantul clăcaşilor, de obicei primarul comunei
sau un moşnean, reprezentantul proprietarilor, iar al treilea, reprezen-
tantul fiscului. Legea prevedea patru categorii de ţărani care se bucurau
----- ______,
io Ibidem f. 177.
27
Arhiv. St. jud. D-ţa - Col. Monit. Of. - Mon. Of. nr. 272 )860 p. 1394
~ Ibidem nr. 1711850 p. 67.
2n Ibiaem nr. 272 11860 p. 1366.
30 Arhiv. St. Jud. D-ţa-Poliţia or. Tîrgov. dos. 205. 1865 f. 93, 115, •U0, 453
Aplicarea legii rurale din 1864
99
df' dreptul la împroprietărire : cei cu patru vite, cu două vite, pălmaşii

sau toporaşii şi cei care aveau dreptul numai la loc de casă cu grădină.
Împroprietărirea s-a făcut prin despăgubire, cel mai negativ aspect al
legii, povară care se va dovedi extrem de grea pe umerii ţărănimii. Des-
păgubirea se putea plăti la început integral, de către cei care puteau,
lucru rar întîlnit. In general despăgubirea s-a stabilit, pentru majorita-
tea ţăranilor, să fie achitată prin fisc în termen de 15 ani. Numai cei care
primeau locuri de casă cu grădină plăteau, direct proprietarilor, un
galben
Din calculele făcute, pe baza proceselor verbale de constatare şi deli-
mitare:, folosindu-se tabelele numai în cazurile cînd lipseau primele două
lucrări, reiese că în judeţul Dîmboviţa au fost împroprietăriţi un număr
de 22.846 clăcaşi, împărţiţi pe categorii conform tabloului de mai jos.
Nr
•
I Cu -I ,i:c Cu 2 ,·i1c P·Hmasi
Cu loc ele c.ist1
· 1- Total 0 cncral
~ ' - - - - - - - - - - - - - - - - - · - - '•---'------~1_g_r_iH_,_n;·_,- - - ' - - - - - - • - - -
4269 !:1910 6192 2475 22.846

1 I
Din totalul populaţiei de cca. 138.693 suflete, numai puţin peste

a şasea parte din ei deveneau proprietari pe o bucăţică de pămînt 31 •
Celor 22.846 clăcaşi împroprietăriţi le-au fost împărţite un număr de
cca. 156.722 pogoane pentru care au plătit, drept răscumpărare, suma
de lei 242.281.656. În afară de acestea au mai fost distribuite 2402 po-
goane şi 1~86 stînjeni patraţi pentru biserici şi cimitire, iar 18 pogoane
şi 302 st. p. pentru şcoli şi primării.
Aplicîndu-se sistemul exproprierii a numai două treimi din moşie,
indiferent de mărimea ei, s-a ajuns la situaţia că, din cele 118 comune
cît cuprindea jud. Dîmboviţa, numai puţin peste 500/0 din locuitorii lor
cu drept de împroprietărire au primit pogoanele legiuite. Faptul se ex-
plică prin aceea că, legea prevedea exceptarea de la expropriere a pă
durilor, islazurilor, livezilor, drumurilor etc., dînd astfel posibilitatea
de eludare a legii de către proprietari. Numai aşa se explică faptul că,
foarte multe moşii, care în realitate puteau satisface în întregime numă
rul de pogoane necesar clăcaşilor, au devenit peste noapte „strîmte". La
aceasta s-au mai adăugat şi alte mijloace folosite de proprietari şi aren-
daşi pentru ocolirea legii, din care menţionăm pe cele mai des întpnite:
trecerea clăcaşilor dintr-o categorie superioară în alta inferioară, înşela
rea la măsurătoarea moşiilor şi delimitarea celor două treimi cuvenite
clăcaşilor, neeliberarea biletelor de socoteli pentru claca depusă în ul-
timii trei ani, schimbarea terenurilor bune ale clăcaşilor cu cele mai
31 N. Suţu-Op. cit. p. 255
100 MIRCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVJ!'.ŢJU
proaste părţi ale moşiei, încercarea de mutare a satelor în întregime, în

locuri mai proaste, ,,convingerea" clăcaşilor de a renunţa „de bună voie"
la împroprietărire, izgoniri de clăcaşi de pe moşii înainte de punerea
în aplicare a legii ş.a. - Toate aceste mijloace sînt bine reliefate in
procesele-verba!e de delimitare, actele de arbitraj şi numeroasele plîngeri
ale ţăranilor.
La 16 iulie 1866, ministrul de interne Ion Ghica, într-o circulară adre-
sată prefecţilor de judeţe, atrăgea atenţia în mod special asupra aplicării
legii rurale, care nu s-a făcut încă peste tot şi că „în multe părţi sînt
litigiuri între proprietari şi foştii clăcaşi" 32 .
Intr-o altă circulară din 30 iuJie - acelaşi an, se arată: ,.la minister se
înfăţişează necontenit locuitori săteni în gloate cu petiţiuni colective" 33 în
care exprimau nemulţumirile de modul în care au fost înşelaţi de pro-
prietari şi arendaşi.
Din acţiunile proprietarilor şi arendaşilor, de a reduce la maxi-
mum puterea legii şi de înşelare a ţărănimii menţionăm : la 29 ianuarie
1865 proprietarul moşiei Găeşti, Pană Olănescu, pentru a ocoli legea, mai
înainte de apariţia ei, a căutat să izgonească pe clăcaşi de pe moşia sa.
La cererile sale repetate, Ministerul de Interne aprobă izgonirea a 14
clăcaşi, care însă se opun acestei măsuri nedrepte „iar dînşii s-a..1 îm-
potrivit arbitrariceşte a se strămuta" 3 ". Acestora comisia plăşii Cobia nu
le acordă nici locuri de casă. In corn. Băleni-Români împuternicitul pro-
prietarului moşiei, la 19 martie 1865, a trecut un număr de 34 clăcaşi
cu patru vite în rîndul celor cu două vite. Cei înşelaţi, cu toate că au
dovedit perceperea zilelor de clacă prestate ca şi cei cu patru vite, au
rămas mai departe în rîndul celor cu două vite. 35
In acelaşi sens se constată înşelarea ţăranilor din corn. Moţăieni. ale
căror bilete de socoteală a clăcii erau dubioase, după cum constată chiar
comisia respectivă. Cei 118 locuitori se socotesc năpăstuiţi „că arendaşul
i-a prevăzut pe unii ca mijlocaşi, în vreme ce dînşii au fost şi sînt în ca-
tegoria de fruntaşi 36 fapt pentru care ei cer „a nu se trece de comisiune
năpăstuirea oe li s-,a făcut" 37 .
Alt sistem de sabotare a legii a fost tergiversarea lucrărilor de so-
cotire a clăcaşilor din partea proprietarilor şi arendaşilor, fapte ca,re fă
ceau mari greutăţi comisiilor de constatare, acestea neputînd stabili ca-
tegoria clăcaşilor. La 10 aprilie 1865, Prefectura jud. Dîmboviţa inter-
venea pe lingă poliţia oraşului Tîrgovişte pentru urgentarea terminării
socotelilor clăcaşilor de pe moşia Tciş, arendată de Ecaterina Vlădeasa.
Arendaşa în mod intenţionat nu a socotit pe clăcaşi, cu toate că şi sub-
3" Arhiv. St. Jud. D-ţa-Pref. Jud. D-ţa-dos. nr. 1/1864 f. 322 v.
33 Ibidem nr. 168/1866 p. 748
3" Arhiv. St. Jud. D-ţa-Pref. Jud. D-ţa-dos. nr. 1/1864 f. 322 v.
35 Ibidem f. 94.
38 Ibidem f. 495 v.
37 Arhiv. St. Jud. D-ţa-Poliţia or. Tirgov. dos. 206/1865 f. 24
Aplicarea )PJ!il rur~IP din 1R64 101
prefectul îi trimisese „mai multe înaintări" în acest sens 38 • Aceleaşi în-

tîrzieri, în socotirea clăcaşilor, se constată şi din partea arendaşului mo-
şiilor Viforîta şi ale mănăstirii Dealul.
Prefectul cerea poliţaiului „ca de îndată să-i oblige a merge să-i
socotească pe locuitorii după dissele proprietăţi". 39
înşelarea ţăranilor se făcea şi cu ocazia măsurării celor două treimi
de moşie cuvenite clăcaşilor. proprietarii şi arendaşii fiind sprijiniţi de
către inginerii hotarnici angajaţi, în cele mai multe cazuri, de ei. Astfel
locuitorii corn. Vizureşti, la 29 iulie 1865, cer verificarea măsurătorii
pămîntului cu venit din moşia Ghimpaţi, declarînd că : ,,nu ştie dacă
domnul inginer l-au măsurat drept"" 0 .
La verificare s-a constatat că suprafaţa unui drum a fost scăzută dir:
partea cuvenită clăcaşilor, lucru neîngăduit de lege. Locuitorii corn.
Puntea de Greci cereau la 12 aprtlie 1867 o nouă măsurătoare a pămîn
Lului dat lor, a treia la număr, arătînd că nu li s-a dat tot pămîntul
cuvenit, fiind înşelaţi. Din actul de verificare, încheiat de inginerul Dima,
s-a constatat : ,,la delimitarea dintîi să dedese mai mult, dar cu cea de
a doua li se luase mai mult."H Acum, la a treia măsurătoare, se mai
constată o lipsă de 11 pogoane, 16 prăjini şi 30 stînjeni patraţi. Locuitorii
satului Găiseni îşi arătau şi ei nemulţumirea în acelaşi sens, la 11 martiE:
1868, pentru măsurătoarea făcută de inginerul Baruţy, angajat de aren-
daşul moşiei din acea comună şi care îi înşelase cu 10 pogoane şi
1050 stj. p. Noul inginer, angajat de locuitori pentru o nouă măsurătoare,
constata la faţa locului că arendaşul „a atacat acele semne prin mutarea
lor mult mai înăuntru" în pămîntul ţăranilor. 1o 2
Acest sistem a constituit pentru exploatatori un mijloc de a reţine
pentru ei importante cantităţi din pămîntul cuvenit clăcaşilor, mulţi ani
în şir, pînă cînd se reuşea a se face dreptate. Semnificativă este acţiunea
proprietarului moşiei Cornăţel, care chiar după opt ani de la împroprie-
tărire, obţine o nouă măsurătoare a pămîntului dat clăcaşilor în 1865,
stînjenindu-i astfel în deplina lor stăpînire asupra pămîntului primit. 1, 3
în comuna Runcu lipsa de pămînt constatată cu ocazia împroprietăririi
din 1864, abia în anul 1871 este rezolvată, clăcaşii primind şi diferenţa
de 27 pogoane şi 82 stj. p. ""
Interesantă este şi ştirea din anul 1874 în care se arată: ,,obştea
sătenilor din corn. Băleni-Dîmboviţa se plîngea ministrului de interne
că Grig. Cantacuzino, mare moşier şi viitor şef al partidului conservator,
38 Ibidem
39
Ibidem f. 27
40
Arhiv. St. Jud. D-ta-Pref. Jud. D-ta-dos. 1/1864 f. 180
41
4
. Ibidem f. :ns
'.! Ibidem f. 211
43
Ibidem f. 131
44
Ibidem f. 513
102 MIRC'EA ALEXANDRESCU - TOMA SVINŢJU
le-a acaparat cca 800 pogoane din pămîntul cu care fuseseră împroprie-
tăriţi...""5 Un alt aspect al acţiunii exploatatorilor, de diminuare a efec-
telor legii, a fost şi acela de reţinere pe treimea lor de m0şie, a pămîn
tului de cea mai bună calitate. Din reclamaţia locuitorilor corn. Lucieni,
de la 25 august 1865, reiese că arenaşul moşiei le-a dat pămînt mai mult
prin văi şi păduri, de cea mai proastă calitate şi de necultivat. De ase-
menea, acelaşi arendaş intenţiona mutarea locuitorilor cătunelor Mogo-
şeşti şi Mori. Ca urmare a celor reclamate superarbitrul, Ion Zoiade, care
a făcut cercetările constată : ,,sînt adevărate declaraţi-:.rnile locuitorilor
că pămîntul ce li s-a dat, parte dintr-însul nu poate fi cultivat." "6 De-
asemenea şi locuitot'ii corn. Priboiu arătau în plîngerea lor din 29 martie
1866, că proprietarul moşiei le-a luat locurile lor bune, dindu-le în schimb
un pămînt prost, rîpos şi păduros. Ancheta făcută din partea prefecturii
constată din nou adevărul celor reclamate, scoţînd în relief faptul ,.că
cu urmarea reprezentantului proprietăţii au ajuns a se lua mai toate
locurile posedate de locuitori, fără a fi posibil de a li se da altele de
aceeaşi calitate". "7
Un loc interesant îl ocupă modul de improprietărire a clăcaşilor
aşezaţi pe pămînturile moşnenilor, sau mai bine zis pe resturile moşiilor
lor. In general, din cauza lipsei de pămînt, aceştia n-au primit <lecit locuri
de casă şi grădină şi arareori cite 2-3 pogoane pămînt pentru hrană.
Astfel comisia rurală a plăşii Dîmboviţa constată la Boţeşti, sat în majo-
ritate de moşneni, că clăcaşii existenţi nu pot primi decit lqcuri de casă
şi grădină şi cite două pogoane loc de hrană, întrucit ,.proprietăţile
dumnealor (ale moşnenilor n.n.) se găsesc în deficit incit nici în trecut
nu s-a putut oferi mai mult de zece stînjeni prevăzuţi pentru case şi
grădini şi în adăogire de cite pogoane două de fiecare." 18 In comuna
Bogaţi clăcaşii care au căzut în partea de moşie a moşnenilor, rămin
numai cu locurile de casă şi grădină, pentru că „proprietăţile sînt prea
puţin întinse, că proprietarii moşneni sînt siliţi a merge pe proprietăţi
străine pentru agricultură." "9 Aceeaşi situaţie s-a întîlnit şi în corn.
Butoi. 50 In comuna Cuparu, pe proprietăţile moşnenilor, 27 locuitori nu
prime~c de asemenea decit locurile de casă „pentru că pogoanele legiuite
n-au avut, neavînd nici moşnenii." 51 Se mai poate observa că clăcaşii
de pe asemenea moşii refuză a se stămuta pe moşiile statului, mulţu
mindu-se numai cu locurile de casă şi grădină. Astfel de cazuri s-au
intîlnit în comunele Crîngurile, Cobia, Băduleşti, Broşteni ş.a. 5:!
,.:; G. Matei - O. Mioc : Date cu privire la problema agrară în Rom.'mia la

sfîrşitul sec. XIX. Rev. Studii de Istorie nr. 5/1958 p. 7-8
',li Arhiv. St. Jud. D-ţa-Pref. Jud. D-ţa-dos. nr. 1, 1864 f. 428
47 Ibidem f. 4ll7
48
Ibidem f. 402
48
Ibidem f. 398
1
&1 Ibidem f. 407
r.i Ibidem f. :no
5! Ibidem f. 301 ; 314
Aplicarea IPe-il rnr:,Jp rlin 1A~4 103
La asemenea cazuri se mai poate releva şi aspectul deposedării, în

continuare, de pămîni a moşnenilor. Deşi ei nu dau, în general, clăca
şilor decît locurile de casă şi grădină, sînt însă obligaţi a da pămîntwl
cuvenit bisericilor, iar dacă preotul şi dascălul nu erau moşneni, dădeau
şi acestora. Pentru aceste considerente ni se pare neconcludentă părerea
emisă de N. Gh. Ionescu cînd, vorbind de cazul că, în componenţa comi-
siilor de plasă intra ca reprezentant al clăcaşilor un moşnean, acesta „ne-
fiind deci un clăcaş neaoş, era înclinat mai curînd să sprijine marea
proprietate împotriva căreia era îndreptată legea."" .,:1
Este foarte discutabilă această părere, situaţia economică a moş
nenilor fiind prea apropiată de cea a clăcaşilor şi, din acest punct de
vedere, nu puteau avea nici un interes sau înclinaţi€ de a sprijini marea
proprietate. Se poate însă vorbi de un aspect negativ al legii, care nu
a neglijat şi interesele proprietarilor. Aceasta o dovedeşte litigiul dintre
locuitorii corn. Petreştii de Jos cu arendaşul moşiei, pentru delimitarea
locului cuvenit clăcaşilor. Aceştia din urmă cereau ieşirea la apa Neajlo-
vului, însă Grigore Zoiade, membru al ComitJetului permanent al jud.
Dîmboviţa, chemat să rezolve acest litigiu, dă cîştig de cauză arendaşului
arătînd : ,,avînd în vedere că legea pe cît voieşte îmbunătăţirea soartei
foştilor chiriaşi, tot atîta cere o dreaptă combinaţie spre a nu se atinge
interesele proprietarilor" că dacă „s-ar îmbunătăţi cererea acestora din
urmă, s-ar strîmpta spaţiul ce rămîne pe seama proprietăţii la apa Neaj-
lovului." 5"
Starea precară a „moşiilor" moşneneşti este reliefată, în timpul la
care ne referim şi de faptul că ţăranii aflaţi pe locurile acestora, nu mai
aveau de fapt relaţii de clăcaşi-proprietari, ci învoieli aparte, prin liberă
înţelegere. Astfel în corn. Sperieţeni 19 din cei 20 locuitori, aflaţi pe cele
şapte proprietăţi moşneneşti, arătau că ei „n.:.au făcut clacă nici pogoane
de hrană n-au avut, ci toţi aveau osebite învoieli cu moşnenii de a le
face cîte 10 şi 12 zile pe an pentru locul casei, care arătare a lor s-au
recunoscut şi de moşi:~ni ; la toţi acei 19 ... li se va da de proprietarii lor
numai locul de casă." '1 •1
Acee~i situaţie s-a întîlnit ~i în corn. Picior-de-Munte pent:m 18 lo-
cuitori 5G, în corn. Mogoşani pentru 58 locuitori ş.a. 57
Legea rurală din 1864 cuprindea prevederi deosebite şi pentru alte
categorii sociale ; este vorba de foştii robi şi muncitorii din fabrici
şi manufacturi. Legea stabilea : ,,iar la ceilalţi locuitori ce n-au făcut
clacă şi sînt meseriaşi pe temeiul art. 4 ... li se va da numai locuri de
r,;i N. Gh. Ionescu - Legea rurală din 18G4 în Jud. Buzău - Studii şi arti-
cole de istoric-Buc. 19G4-p. 167
,,,. Arhiv. St. Jud. P-ţa-Pref. jud. D-ţa-dos. 1/1864 f. 368
5:; Ibidem f. 381
08 Ibid0m f. 375
s7 Ibidem f. 358
104 MIRCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVINŢIU
casă cu despăgubirea prevăzută la art. 33 ... " 58 Asemenea cazuri s-au

întîlnit în corn. Morteni pentru trei locuitori ,,ii, în corn. Finta pentru
un fierar 60 , în corn. Izvoarele pentru şase rudari Iii şi în corn. Tătărani
pentru patru lingurari şi mosorari etc. G:l_ Pentru toţi aceştia comisiile
nu le-au aprobat decît stînjenii prevăzuţi pentru. locurile de casă şi gră
dină. La mănăstirea Dealul, Stelea şi Mitropoliei sînt constataţi un număr
de 69 foşti robi, care sînt declaraţi stăpîni pe locurile cu casele pe care
Je-au avut pe moşiile respective. 63
Pe moşia logofătului N. Băleanu, pe lingă clăcaşii corn. Dragomireşti
mai figurau şi un număr de 86 „emancipaţi-fabricanţi, a căror ocupa-
ţiune este îndeletnicirea în fabrică" G4_ Şi aceştia, în virtutea legii, nu
primesc decît locuri de casă cu grădină.
în final se mai poate vorbi şi de un alt aspect al modului de apli-
care a legii rurale din anul 1864 în acest judeţ. Din unele documente
arătate mai înainte se poate observa că clăcaşii de pe moşiile strîmte,
în majoritatea cazurilor, refuză a se strămuta pe moşiile statului, pentru
a putea primi în întregime pogoanele legiuite şi preferă să intre în
reducţie, mulţumindu-se numai cu locurile de casă şi grădină şi uneori
cu o mică întindere de pămînt pentru hrană. ln acest sens pare plau-
zibilă părerea emisă, că în multe cazuri, clăcaşii erau influenţaţi de
proprietari şi arendaşi, că legea nu va avea durabilitate, determinîndu-i
să renunţe „de bună voe" la beneficiile legii rurale. Cert este că şi în
jud. Dîmboviţa s-au întîlnit asemenea situaţii.
Astfel mai mulţi locuitori din corn. Costeştii din Vale, plasa Bolin-
Unu, prin petiţii scrise, renunţă a mai beneficia de avantajele legii
rurale : ,,ni s-au înfăţişat totodată şi petiţiunile a cinci locuitori după
proprietatea d-lui Alecu Costescu şi anume : Ghiţă Matei. Grigore Mili-
taru, Neagu Ştefan, Catrina Seli şi Gheorghe !sac, cerind a fi luat~ în
consideraţie că renunţă a intra în categoria celor ce se bucură de bene-
ficiile legii rurale şi a fi mărginiţi la locul caselor, asemenea şi patru,
după proprietatea d-lui Ion Costescu ... " 6"
Legea rurală din 1864, cu toate lipsurile ei, a constituit pentru socie-
tatea românească, un pas important pe drumul dezvoltării economice,
sociale şi politice.
Pe plan economic legea rurală a uşurat pătrunderea relaţiilor capi-
taliste şi în agricultură. Din sinul ţărănimii se vor ridica elemente chia-
58 Ibidem f. :148
61 Ibidem 358 v.
eo Ibidem f. 7
at Ibidem f. 491
• 2 Ibidem f. 472
ro Arhiv. St. Jud. D-ţa-Poliţia or. Tîrgov. dos. 206/1865 f. 170-183
6" Arhiv. St. Jud. D-ţa-Pref. O-ta-dos. 1/1864 f. 413 v
15 Ibidem f. 201 v.
Aplicarea legii rurale din 186t 105
bureşti, iar în partea opusă acestora, populaţia săracă a satelor. rare va

alimenta cu tot mai multe elemente, proletariatul industrial de la oraşe.
După legea rurală din 1864, întreaga societate românească suferă
transformări importante, care vor da noi aspecte ale contradicţiilor de
clasă. Numai la cîţiva ani de la această lege, clasa muncitoare se va
afirma ca clasă în sine, va trece la organizarea ei şi a luptei contra ex-
ploatatorilor. Contradicţiile de clasă vor deveni din ce în ce mai acute,
iar lupta dintre clasa muncitoare şi burghezo-moşierime, va trece pe
primul plan.
APPUCATJON DE LA LOI RURALE DE 1864 D/lNS LE DISTRICT DE

DIMBOVIŢA
- Resume -
La periode qui s'ettend de 1831 a 1864 se caracterise par les conflits qui
s'accusent toujours davantage entre les grands proprietairea f onciers et les serf s,
durement oppresses a cette epoque-la. Ce climat de mecontentem<'nt 9<;neral en-
gendre a son tour un climat favorable a l'eclosion des idees rei:olutionnaires.
Les revolutionnaires de 1848 ont accorde une attention particuliere au pro-
bleme agraire, en faisant de l'emancipation et du partage de la terre aux paysans
la propre cause de la revolution bourgeoise. Elle a echoue par suite des intrigues
des /J(Jyards roumnins ,,t de l'intervention ,;traoere en meme temps.
Seulement seize annees apres, lorsque Les representants du courant progres-
siste revolutionnaire ont repris le pouvoir dans leurs propres mains, l'Union des
Principautes Danubiens ainsi que le partage des terres possedees par une minorite,
deviendront possibles.
Le partage des terres a ete fait selon la laie rurale du aout 1864, affectant le
Jond de l'Etat et celui des g1'ands proprietaires fonciers aussi.
On a distribue de la ter,re aux paysans contre remboursement et en tenant
compte du betail de trait qu'ils possedaient. En meme-temps la taille a ete annulee.
Dans le district de Dîmboviţa, 22864 habitants seulement ont recu une
superficie de 78341 ha. d'um total de 138693. lls l'ont payee avec 24220281 lei.
Quoique imparfaite, la reforme rurale de 1864 et qu'elle ait eu beaucoup
d.'autres lacunes, elle a constitue un grand pas en avant pour le peuple roumain,
dans la voie du developpement economique, social et politique. Mais le probleme
agraire n'avait pas ete encore resolu.
Seulement 80 ans apres, les paysans roumaine, sous la direction de la clase
ouvriere, ont vu s'accomplir leur reve seculaire de liberte et de possession de la
terre.
DATE NOI
PRIVIND DEZVOLTAREA INDUSTRIEI PETROLIERE
LA SFIRŞITUL SECO·LULUI AL XIX-iea ŞI INCEPUTUL
SECOLULUI AL XX-iea IN JUDEŢUL DIMBOVIŢA
FLORICA DUMITRICĂ
.Judeţul Dîmboviţa, care şi-a 1luat numele după rîul ce-l udă de la
Nord-Vest spre Sud-Est, se află situat în perioada la care ne referim
între judeţele Prahova şi Muscel, cu o întindere de 3440 km.p. 1•
Munţi împăduriţi, dealuri rodnice, cîmpii mănoase, rîuri leneşe şi
limpezi, locuitori harnici şi pricepuţi, buni agricultori şi lucrători cu tra-
diţie în industria de extractie şi prelucrare a ţiteiului, în minele de căr
buni şi· carierele de piatră etc., au făcut ca judeţul Dîmboviţa să repre-
zinte o pondere însemnată în economia ţării noastre în trecut ca şi astăzi.
Centre petroliere ca Viforîta, Gura Ocniţei, Colibaşi, Colanu, Răz
vad, Bucşani, Glodeni etc .. sînt cunoscute în istoria petrolului românesc
de aproape o sută de ani, iar produsele lor au fost mult apreciate atit
pe piaţa internă cit şi externă.
Folosirea petrolului la iluminat (Bucureştiul fiind primul oraş din
lume iluminat cu gaz lampant) a determinat municipalitatea oraşului
Tîrgovişte să susţină licitaţia pentru iluminarea oraşului cu petrol lam-
pant în zilele de 29 septembrie şi 3 octombrie 1863 2•
Cit priveşte prelucrarea aurului r..egru pe meleagurile dîmboviţene,
primde ,.rafinării" (mici di5tilerii) le întîlnim începînd cu anul 1882.
1n acest an ia fiinţă rafinăria de petrol construită în comuna Colanu,
proprietatea lui G. Gavrilescu. Rafinăria folosea anual 400.000 kg. ţiţei
c'.in puţurile de la Ocniţa şi Glodeni şi producea prin sistemul de
distilare Popelca 200.000 kg. ,,oleu lampant" şi 100.000 kg reziduuri,
Personalul rafinăriei se compunea dintr-un tehnician şi patru lucrători 1 .
1 Enciclopedia României voi. IV. p. 166
2
Jurnalul Oficial al Principatelor Unite nr. 172 din 4.IX.186~.
3
Camera de comerţ şi industrie Ploieşti, inv. 1/1900 f. 210-211.
108 FLORICA DUMJTRICA
1n anul 1901, fabrica producea 1.000.000 kg. petrol, benzină şi păcură

şi folosea 3 lucrători al căror salariu era de 40 lei lunar"·
In anul 1884 în judeţul Dîmboviţa iau fiinţă trei fabrici de petrol.
Una din aceste rafinării este cea a lui Nae Luculescu care folosea anual
300.000 kg. ţiţd şi producea prin acelaşi sistem de distilare 150.000 kg.
petrol şi 20.000 kg. reziduuri. Ca personal avea un tehnician şi patru
lucrători ''.
A doua rafinărie apărută în acest an este cea a lui I. Ionescu, con-
struită la Colanu. Proprietarul acesteia procura materia primă din puţu
rile de la Ocniţa şi Glodeni şi producea 400.000 kg. ..oleu lampant",
20.000 kg. ,,oleu lubrifiant", 10.000 kg. parafină şi 42.000 kg. re_ziduuri.
Avea ca personal un tehnician şi 6 lucrători 6 •
Cea de a treia rafinărie înfiinţată în anul 1884 este tot în comuna
Colanu, proprietatea lui V. Dumitrescu. Rafinăria folosea 400.000 kg.
ţiţei de la puţurile din Ocniţa şi Glodeni şi producea 250.000 kg. petrol
lampant şi 60.000 kg. reziduuri. Personalul acestei rafinării se compunea
dintr-un tehnician şi 5 lucrători 7•
La Colanu ia fiinţă în anul 1885 rafinăria lui Rucăreanu devenită
rnai tîrziu soc. ,,Aurora". Rafinăria avea ca personal un „specialist ştiin
ţific", 2 tehnicieni şi 25 de lucrători. Folosea anual 3.600.000 kg. ţiţei
adus de la Ocniţa şi producea prin sistemul de distilare Popelca şi
Gugler 540.000 kg. benzină, 720.000 kg. ,,oleu lampant", 720.000 kg.
ulei, 900.000 kg. reziduuri 8 •
In acelaşi an. 1885, se deschide la Colanu o nouă fabrică proprie-
tatea lui Ioniţă Nicolae, care folsea 200.000 kg. ţiţei şi dădea o pro-
ducţie anuală de 100.000 kg. ,,oleu lampant·' şi 20.000 kg. reziduuri. iar
ca personal, fabrica era deservită de un tehnician şi 2 lucrători !l.
în anul 1901, producţia fabricii patronată de Nicolae era de 500.000
kg. petrol, benzină şi păcură 10 . ·
Rafinăria de petrol a lui Dimitrie Vaciof de la Colanu s-a înfiinţat
în anul 1886. Ea folosea 300.000 kg. ţiţei procurat din puţurile de la
Ocniţa. Producţia anuală era de 150.000 kg. petrol lampant, 880.000 kg.
reziduuri. Era deservită de un tehnLcian şi 5 lucrători 11 .
în anul 1888 Bucşeneanu fondează în acelaşi centru o nouă fabrică
de petrol. Materia primă era procurată din puţurile de la Ocniţa şi Glo-
Cu toate că documentele consemnează termenii de .. rafinărie" s::iu ,.fabrică"

cu 3--4 lucrători, în realitate acestE.a sînt numai mici distilerii cu instalaţii rudi-
mentare.
'• Ibidem, inv. 2/1901, f. 405, 406.
r, Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
6 Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
7 Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
11 Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
9 Ibidem, inv. l '1900, f. 210, 211.
10 Ibidem, inv. 2/1901. f. 406, 407.
11 Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
Date noi privind industria petrolieră 109
cleni. Anual folosea 600.000 kg. ţiţei, producînd 300.000 kg. petrol,
10.000 kg. parafină şi 80.000 kg. reziduuri. Personalul său se compunea
dintr-un tehnician şi 7 lucrători 12 •
în anul 1901, producea 500 OOO kg. de petrol, benzină şi păcură.
Era deservită de 2 lucrători şi aveau un salariu de 40 lei lunar 1:1•
!ţie Haiman construieşte în anul 1889 în comuna Colanu o fabrică
de petrol care folosea anual 800.000 kg. ţiţei adus din puţurile de la
Ocniţa şi Glodeni. Producţia anuală era de 4.00.000 kg. ,,oleu lampant",
20.000 kg. ,,oleu lubrifiant", 10.000 kg. parafina, 100.000 kg. reziduuri.
Fabrica era deservită de 1 tehnician şi 8 lucrători 1\
în anul 1901, aceeaşi fabrică producea 1.500.000 kg. petrol, ben-
zină, păcură şi parafină şi folosea 4 lucrători al căror salariu varia între
40-60 lei lunar 1:i.
în anul 1908 fabrica era deservită de 14 lucrători, avea un capital
de 20.000 lei, în maşini de 57.000 lei şi pentru exploatare de 50.000 lei.
Producţia anuală era în valoare de 100.000 lei rn.
La Viforîta în anul 1889 se înfiinţează o fabrică de petrol şi deri-
vatele sale, proprietar foan Grigorescu*. Era deservită de 25 lucrători.
Avea un capital imobilier de 90.000 lei ; în maşini de 300.000 lei iar
pentru exploatare de 250.000 lei. Producţia anuală era de 255.000 lei 17 •
Doi ani mai tîrziu fabrica fondată de Ioan Grigorescu prelucra
140(i tone benzină, 3129 tone oleu lampant, 25 tone ulei lubrifiant,
20 tone parafină, 2174 tone reziduri, în total 6754 tone. Documentul
menţionează că 99() 0 din benzină se exporta.
Distilarea ţiţeiului se făcea în cazane mari încălzite cu reziduuri
injectate în cuptoare. Personalul rafinăriei se compunea dintr-un fabri-
cant, 1 distilator, mai mulţi focari şi 30-50 18 lucrători al căror salariu
varia între 50-75 lei lunar rn.
În anul 1905, societatea de concesiuni petroliere „Ioan Grigorescu"
deţinea un capital de 800.000 lei, poseda 592 ha. terenuri concesionate
în judeţele Dîmboviţa, Prahova şi Buzău pe care funcţionau o sondă şi
p_at~u puţuri în_ lu_cru din care a fost extrasă cantitatea de 1.517.381 kg.
ţ1ţe1 ş1 6 puţun dm care s-au extras 3.317.514 kg. ţiţei. Numărul lucră
torilor acestei societăţi era de 80-100 w.
12
Ibidem, inv. 1/1900, f. 210, 211.
13 Ibidem, inv. 2:1901, f. 406, ,407 .
.,, Ibidem, inv. 1;'1900, f. 210, 211.
n Ibidem, inv. 21 1901, f. 406, 407•
1G Ibidem, inv. 4/1908, f 86, 87.
* Ioan Grigorescu folosea o rafinărie mai vech~ încă din anul 1880. Poseda
rafinării la Mahalaua şi Tătărani. Este unul din cei mai vechi exploatatori de
petrol care au rezistat concurenţei capitalului străin.
IÎ Ibidem, fov. 4 'HJ08, f. 86-87, inv. 1/Hl00, f. 200.
tR Ibidem, inv. 1/1900, f. 200-203.
•~ Ibidem, inv. 2/1900, f. 404, 409.
20 Ibidem, inv. 8/1905, f. 33·
110 n.ORICA Dl.'MITRICA
Uzina de distilarea petrolului, proprietatea lui Cîmpeanu l't. C'omp.,

fondată la Colanu în anul 1894 îşi procură materia primă de la Glodeni,
Cîmpina, Buştenari. Anual folosea 14.000.000 kg. ţiţei, producţia fiind
în total de 11.368.000 kg. defalcată astfel: 1.008.000 kg. benzină,
7.200.000 kg. petrol, 200.000 kg. ulei, 800.000 kg. parafină şi 2.885.000
kg. reziduuri. Sistemul de distilare folosit era sistemul Popelca şi Gugk•r
iar încălzirea se făcea cu reziduuri. Uzina era deservită de 50 lucrători,
3 tehnicieni şi 1 inginer. Documentul precizează că 500.000 kg. din
produsele sale se exportau 21 •
Capitalul fabricii de petrol „Cîmpeanu et comp." în anul 1905 era
de 725.990 lei şi folosea 1500 vagoane ţiţei, 20 vagoane vitriol, 4 vag.
sodă, 1,2 vag. amoniac, 1/2 vag. clei şi producea 500 vag. petrol, 100 vag.
benzină, 8 vagoane parafină, 25 vagoane uleiuri, 250 vagoane păcură
din care s-au exportat : în Franţa 100 de vagoane petrol şi în Germania
30 vagoane de benzină 22 .
In anul 1899 în judeţul Dîmboviţa funcţionau 16 fabrici de petrol
din care _12 în comuna Colanu, care produceau 975.000 decalitri petrol
în valoare de Ci85.000 lei, o fabrică la Doiceşti care producea 75.000
decalitri în valoare de 57.000 lei şi 3 fabrici la Viforîta care produceau
625.000 decalitri în valoare de 1.062.000 lei.
Cît priveşte preţul produselor petroliere. constatăm din documen-
tele cercetate că în anul 1900 petrolul brut se vindea cu 4 lei suta de
kg. petrolul lampant - 16 lei, uleiul universal de uns - 33 lei, ben-
zina - 25 lei, şi parafina - 1 leu 2".
Datele de mai sus atestă că în perioada de care ne ocupăm. indus-
tria petrolieJ·ă în judeţul Dîmboviţa, ca de altfel în întreaga ţară, luase
o dezvoltare intensă, impunîndu-se chiar pe piaţa internaţională.
Deşi la începutul secolului nostru se înregistrează o criză economică
în această ramură, producţia totală de ţiţei dată de judeţul Dîmboviţa
se cifra în anii 1900-1901 la 11.950.235 kg. iar în anii 1901-1902 la
cantitatea de 15.373.839 kg. ţiţei 2 :i.
Anul următor, numai în 11 luni (ianuarie-noiembrie) în judeţul
Dîmboviţa s-au produs 2.669.764 kg. henzină. 5.910.631 kg. petrol,
968.413 kg. uleiuri, 8.771.137 kg. reziduuri; s-au consumat 86.401 kg.
benzină, 6.293.394 kg. petrol, 726.823 kg. uleiuri, 4.501.309 kg.. rezi-
21 Ibidem, inv. 1 1900, f. 210, 211.

22 Ibidem, inv. 8,1905, f. 32.
:i.:i Ibidem, inv. 31900, f. 355-
21 Ibidem, inv. 2 1 1900, f. 15.
2~ Ibidem, inv. 2 1902, f. SB.
w Ibidem, inv. 2. 1902, f. 38 verso.
Date noi privind industria petrolieră 111
duuri ::;-au exportat 749.227 kg. benzină, 12.410 kg. petrol şi 421 kg.
uleiuri. 26 •
Documentele prezentate scot în evidenţă că în perioada de care ne
ocupăm, în judeţul Dîmboviţa era o industrie petrolieră în continuă dez-
voltare, mijloacele de producţie folosite şi cantităţile de produse petro-
liere obţinute situează judeţul Dîm,boviţa printre cele mai importante
centre petroliere din economia naţională la finele secolului al XIX-lea
şi începutul celui de al XX-lea.
ASPECTE INEDITE ALE RĂSCOALEI Ţ ARANILOR
DIN 1907 IN JUDEŢUL DIMBOVIŢ A
GABRIEL MIHĂESCU
Existenţa in depozitele Arhivelor Statului - filiala Dîmboviţa a

unui fragment din dosarul instrucţiei în procesul ţăranilor arestaţi după
înăbuşirea răscoalei din martie 1907 din judeţul Dîmboviţa 1, acuzaţi de
„instigaţie la atentat împotriva ordinei şi siguranţei statului", ne-a dat
prilejul să constatăm că acesta conţine documente deosebit de impor-
tante, care vin să întregească cunoştinţele despre împrejurările locale
ale ridicării ţăranilor şi despre desfăşurarea evenimentelor din zilele de
11-13 martie în comunele Răzvad. Săcuieni, Adînca, Gura-Ocniţei şi
satul Mahalaua (azi Valea-Voivozilor) - toate aflate în regiunea petro-
liferă din apropierea Tîrgoviştei 2 •
Izbucnită în ziua de 11 martie 1907, la vestea extinderii cu repezi-
ciune a răscoalelor din Moldova şi în judeţele Munteniei, revolta ţăra
nilor din comunele Răzvad, Săcuieni, Adînca şi Gura-Ocniţei are la
•.xigine aceleaşi cauze generale care au determinat ridicarea la luptă a
tuturor ţăranilor, agravate prin existenţa în această regiune, mai mult
<lecît în restul ţării, a dublei exploatări : feudalo-moşiereşti şi capitaliste.
Aceasta pentru că, pe lingă exploatarea moşierească - intensificată în
anii care au precedat marea răscoală - o parte din locuitorii comu-
nelor menţionate, lucrători în schelele petrolifere din regiune sau la
rafinăriile de petrol din Tîrgovişte - proprietatea aceloraşi exploatatori
Dosarul era considerat pierdut în urma incendiului care a mistuit clădirea

1
Tribunalului judeţului Dîmboviţa în timpul primului război mondial. Este posibil

ca prima parte (pînă la fila 251) care lipseşte, să fi cuprins date despre desfă
~urarea răscoalelor din celelalte comune ale judeţului, la care se referă unele dintre
documentele publicate de M. Roller (v. Răscoala ţăranilor din 1907, Documente, 1,
E. S. Bucureşti, 1948).
2 O serie de mărturii preţioase despre aceste evenimente au fost culese de
către un colectiv de profesori de la participanţii la răscoală, care mai trăiau în
anul 1057 în comunele din jurul Tirgoviştei.
~- - c. 916
114 GADRIF.L l\1111Ar.scu
Ioan Grigorescu şi Toma Cimpeanu, care deţineau şi moşiile - sufe-

reau şi o cruntă exploatare capitalistă :i_
Nevoia de pămint pentru arătură şi islaz şi refuzul de a mai răbda
abuzurile moşierului şi arendaşilor la întocmirea şi exectuarea contrac-
telor de în voie li agricole a determinat redactarea şi inain tarea de c[1 trc
obştile ţăranilor din Răzvad, Săcuieni, Adinca şi Gura-Ocniţei a mai
multor petiţii către auto1·ită\i şi moşier. toate r{i.mase fără răspuns.
Incă din anii 1902-1903, ţăranii din Răzvad se adresaseră Ministe-
rului Agriculturii şi Domeniilor printr-o petiţie redactată de Ilie Ca-
nache ", prin care aceştia cereau vînzarea către ei a moşiilor statului din
comunele Răzvad, Săcuieni şi Adinca : ,,Subsemnaţii locuitori . . . însu-
şind toate condiţiunile prevăzute de legea şi regulamentul pentru vin-
zarea moşiilor statului în loturi mici, văzind că nici pînă astăzi - în
urma mai multor reclamaţiuni ce am .făcut - ... nu am putut obţine
nici un rezultat şi în consideraţie că sîntem în culmea disperării din lipsă
de pămînt, singura îndeletnicire a noastră din care ne putem agonisi
existenţa zilnică, ... şi mai cu seamă că nici de pc la arendaşii acestor
moşii nu putem căpăta pămînt pentru a-l munci în dijmă, cu orice ohli-
gaţiuni ni s-ar pune - .fie ele aricit de grele . ... căci aceşti arendaşi şi
le cultivă pentru d-lor în modul următor : pun cite 100 pogoane napi.
cartofi şi sfecle; venim prin aceasta a vă reaminti din nou precedentele
noastre reclamaţiuni şi a vă ruga ... să binevoiţi a dispoza scoaterea în
vînzare a acestor moşii . .. lucru cu care ne vom crede şi considera legal
satisfăcuţi". Şi această cerere, ca şi cele precedente, a rămas fără rezul-
tat. Cea mai mare parte a moşiilor au încăput pe mîna capitalistului
Iancu Grigorescu, restul continuind să fie arendate ca şi pină atunci
de către stat.
Intr-o altă petiţie, către prefect, redactată de Constantin Popescu S.
mai mulţi locuitori din comuna Răzvad se plîng că islazul ce au avut
,,din bătrînii }i părinţii noştri, un teren de cca. 200 ha . ... funcţionînd
aşa pînă acu vreo cîţiva ani, cînd unii dintre locuitori, acei care dispun
de mijloace de întreţinere a vitelor, ... au săpat şi culth·ă cite o bucată
de pămînt din acest islaz. ln urmă au reclamat domniei 1•oastre că unii
dintre noi - cu rea voinţă şi ca făcători de rele - am, biigat l'itele în
plantele lor, tot ce nu e adevărat că ne-am dus ca .făcători de rele. ci
ne-am dus ca în toţi anii trecuţi ... Pe acea reclamă ne-au poprit de a
mai duce vitele pe islaz, luindu-ne vitele la oborul comunei, unde ne-au
globit. Acurn stăm cu toţii cu vitele căzute în curte de foame .. .De aceea
dar. . . . cerem să ne lase acel teren tot de islaz cum a fost". Nici această
plingere nu a găsit ecou la autorităţi, islazul încăpînd astfel pe mina
chiaburilor.
3 Arhivele Statului Dîmboviţa, fondul Tribunalului judeţului Dîmboviţa. dos.
l/1907, f. 4, 9, 13, 212, 231, 234, 236. 248. 305, 336, 343.
„ Idem f. 25 şi 27 ; ciorna acestei petiţii a fost găsită cu ocazia percheziţiei la
domiciliul fratelui său, acuzatul Marin Cunache din Răzvad.
5 Idem f .. 26-27 ; ciornă găsit!'I la acelaşi acuzat Marin Canache.
Aspecte inedite ale răscoalei din 1907 115
Deosebit de sugestive pentru cunoaşterea cauzelor ridicării ţăranilor

sînt şi „Condiţiile" redactate de reprezentanţii obştei comunei Săcuieni
în ajunul răscoalei şi prezentate de aceştia moşierului Iancu Grigorescu
in dimineaţa zilei de 11 martie, în vederea revizuirii contractului de
învoieli pe care ţăranii nu-l mai puteau suporta (i_ Scris într-un limbaj
plastic şi într-o formă îngrijită, care indică întocmirea lui de către un
intelectual, documentul enumeră numeroasele obligaţii la care erau im-
puşi ţăranii dijmaşi de către moşier, aceştia cerind reducerea unora şi
renunţarea la altele dintre ele, considerate abuzive :
,,1) 3 găini care se dau de nume să nu se mai dea, că nu pasc găi
nile pe moşia boierească.
2) Să ni se dea pămînt după cum e poziţia, cu 25 şi 20 lei pogonul.
3) Zilele cn căruţa, care se plătesc cu lei 2 şi 2,50 scl se plătească
cu 3 şi 4 lei, după împrejurări.
4) Locurile care ni se dau pentru porumb să nu mai fie ogoare
făcute de boier, ci să le facem noi.
6) Grapa, care era prevăzută în contract ca să se facă la toate po-

goanele de ogor primite, să nu se mai facă.
i) Transpurtul, care era pus în contact, să nu se mai facă.
8) Coceni să se dea cum este la Adînca : 1O snopi la pogon.
9) Pogoanele care ni se vor da pentru porumb să fie măsurate
cJrepi, nu cum s-au dat pînă acum; cum le primim, aşa să le facem şi
ogor.
1O) Dijma porumbului - din 3 una, adică 2 grămezi nouă şi 1
boierului (Reiese că valoarea dijmei atinsese 1/2 din recoltă - n.n.).
J 1) Dovlecii şi fasolea să nu se mai dea, căci se taie în luna august
din porumb, ...
12) Zilele cu braţele, dacă nu se fac, să nu se mai plătească cu
3 lei, cum s-au plătit pînă acuma (Se remnrcă tendinţa moşierului de a
transforma obligaţiile clăcii în rentă în bani - n.n.).
Toate 1nuncile care nu s-au făcut pînă în toamnă să nu se mai
13)
plătească încărcat, ci cu preţurile care vor fi prevăzute în contract".
Prin ultimul punct, 14, al „Condiţiilor", ţăranii se ridică hotărît îm-
potriva practicii de a face solidară întreaga obşte faţă de obligaţiile
învoielii şi condiţionează menţinerea liniştei prin admiterea condiţiu
nilor formulate de ei : ,,Să ni se dijmuiască porumbul cel mai tîrziu pînă
la octombrie şi să nu_ fim ţinuţi cu porumbul pe cîmp, cum a fost astă
toamnă, de s-a stricat, că pentru unul care nu face datoriile învoielii să
ne ţie pe toţi cu bucatele pe cîmp. ln sfîrşit, să fim dijmuiţi în parte,
care cum se găteşte. Rugăm pe dl. proprietar I. Grigorescu să ne aprobe,
ca să fie linişte în comună".
G Idem f. 251.
116 GABRIEL MIIIAESCU
Formularea acestui program minimal de revendicări nu presupunea

renunţarea ţăranilor din Săcuieni la dreptul de a stăpîni pămîntul pe
l'are-1 munceau deoarece în aceea.şi zi, 11 martie, avind sprijinul celor
din Răzvad şi Adînca, răsculaţii obligă pe moşier să le dea o declaraţie
de cedare a moşiei cumpărate de la stat în favoarea lor 7.
Din depoziţia la interogator a acuzatului Grigore Nedelcu din Răz
vad rezultă că noile condiţii ale învoielilor deveniseră la fel de nesu-
portat şi pentru ţăranii dijmaşi din Răzvad, care s-au răsculat „pentru
pămînt, că oamenii aveau învoieli prea grele : unde mai acum 2-3 ani
plăteau d-lui Gavrilescu (arendaşul moş1e1 Drăgăneasca din Răzvad,
proprietatea statului - n.n.) cu 40 lei pogonul, anul trecut şi în ăst timp
plătesc îndoit" 8 •
încurajaţi de succesele răsculaţilor din comunele Răzvad şi Să
cuieni, care la 11 martie au obţinut de la moşier declaraţia de renunţare
la moşie, la 12 martie ţăranii din Adînca redactează şi ei o petiţie către
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor cerind să li se vîndă pămînt din
moşia lui Grigorescu. în aceeaşi zi au silit pe chiaburul Petre Săndu
lescu să le dea o declaraţie de renunţare la poienile pe care acesta
le arendase de la stat, pentru a fi folosite ca islaz al comunei !l_
O petiţie asemănătoare au redactat şi ţăranii din Gura-Ocniţei. care
au prezentat-o prefectului, cu ocazia venirii acestuia la Răzvad în
12 martie 10•
Din cercetarea şi confruntarea depoziţiilor făcute la interogator de
ţăranii arestaţi, putem face astăzi precizări şi în legătură cu pregătirea
şi desfăşurarea răscoalei.
Deşi acuzatorii nu au putut dovedi că ridicarea ţăranilor ar fi fost
opera unor instigatori străini, răsculaţii erau bine informaţi despre mer-
sul răscoalelor din Moldova din lectura ziarelor la care erau abonaţi
unii dintre ei1 1• Simţind că se apropie ceasul împlinirii revendicărilor,
ţăranii din aceste comune au stabilit, în zilele premergătoare răscoalei,
contacte menite să asigure coordonarea acţiunilor lor. Astfel. din depo-
ziţia acuzatului Vasile D. Tudor din Săcuieni 12, aflăm că Ghiţă Cioranu,
Ghiţă Ploieşteanu şi alţi fruntaşi ai răsculaţilor din Săcuieni .,s-au dus
şi înainte de duminică (11 martie), cit şi după această zi, la Ră;:vad,
pentru a răscula pe aceştia". Acelaşi acuzat declara mai departe că în
ajunul răscoalei s-au ţinut în casa lui Gheorghiţă Constantinescu mai
multe adunări ale fruntaşilor obştei, în care „s-a vorbit ca să se ceară
de locuitori pămînt".
7 Idem f. 263.
8 Idem f. 18.
!I Idem f. 297, 313, 318.
10 Idem f. 35.
11 Idem f. 18.
12 Idem f. 229.
Aspecte inedite ale răscoalei din 1S07 117
Activitatea de coordonare a răscoalei a dat roade, în toate cele trei

zile de luptă locuitorii celor cinci sate acţionînd solidar pentru împli-
nirea aspiraţiilor comune.
în dimineaţa zilei de 11 martie, duminică, o delegaţie a obştei co-
munei Săcuieni, în frunte cu Gheorghiţă Constantinescu, s-a dus la
conacul lui Ioan Grigorescu pentru a-i prezenta condiţiile lor pentru
revizuirea contractului de învoieli. Moşierul aflîndu-se la Tîrgovişte,
petiţia a fost înmînată subadministratorului moşiei, Isăcescu t:J_ Pe la
prînz, în timp ce la şcoală învăţătorul Constantin Popescu vorbea unor
locuitori despre foloasele băncilor populare, povăţuindu-i să facă eco-
nomii, la primărie s-au adunat numeroşi ţărani, aşteptînd sosirea răs
culaţilor de la Răzvad. După venirea acestora, au pornit cu toţii spre
conacul moşierului, care, fiind chemat prin telefon de administrator,
sosise împreună cu autorităţile judeţului - prefectul George Ca'ir, revi~
zorul şcolar C. P. Condurăţeanu şi inspectorul comunal A. Balaban -
pentru a linişti pe ţărani. Ioan Grigorescu a fost adus la şcoală şi forţat
să dea o declaraţie, subscrisă de autorităţile prezente precum şi de cei
49 de ţărani-delegaţi ai răsculaţilor din comunele Săcuieni, Răzvad,
Gura-Ocniţei şi Adînca, prin care acesta consimţea să cedeze moşia
Ministerului Agriculturii şi Domeniilor spre a fi vîndută sătenilor. Din
cele declarate la interogatoriu de Vasile Tudor din Săcuieni 1", cei din
Răzvad „au cerut cu vorbă mare actele moşiei ; unii dintre răzvedeni
dădeau char cu genunchiul în spatele domnului Grigorescu".
După obţinerea declaraţiei, răsculaţii s-au înţeles ca a doua zi, luni
12 martie, să se adune cu toţii la primăria din Răzvad, pentru a-i sili
şi pe arendaşii de aici să le dea declaraţii similare.
In dimineaţa zilei următoare, 12 martie, patru delegaţi ai răscula-•
ţilor din Răzvad au venit la Săcuieni pentru a lua o copie de pe deda--
raţia dată de Grigorescu, folosind-o ca model pentru redactarea celo~·
care trebuiau smulse arendaşilor de acolo. Conform înţelegerii, pe la
amiază, ţăranii răsculaţi din Adînca în frunte cu primarul lor Gheorghe
Dumitrescu şi gornistul Dumitru Geambaşu, împreună cu cei din Să-•
cuieni chemaţi cu goarna de Petre Gorgoteanu 15, au pornit spre Răzvăd,
unde au găsit adunaţi atît pe răzvedeni cît şi pe cei din Gura-Ocniţei, în
faţa primăriei. Aici au fost aduşi cu sila Grigore Gavrilescu - aren-
daşul moşiilor statului din Gura-Ocniţei şi moşiei „Drăgăneasca" dirl
Răzvad, Niţache Bolovăneanu - arendaşul moşiei statului „Dealul" şi
Toma Cîmpeanu - arendaşul moşiei „Eliza Iacobson" din Răzvadul de
Jos, care au fost constrînşi să le dea declaraţii, atestat.e de primarul
13 Idem f. 203 - depoziţia lui Ghiţă Cioranu.

1" Idem f. 228.
i:, Obiectele (cele două goarne) au intral în patrimoniul Muzeului de istorie a
partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România fiind
expuse în sala a doua. '
118 GABRIEi, J\UHAl::SCU
comunei Răzvad rn, de renunţare la moşiile arendate în favoarea lor.

Totodată, inspectorul comunal a predat delegatului obştei comunei Răz
vad, I. Pîrvulescu, actele moşiilor, pentru care a dat o dovadă 17 . După
cele declarate de acuzatul Vasile Tudor din Săcuieni, în faţa prefectului
şi procurorului, chemaţi telefonic de primar, ,,cei din Răzvad au bat-
jocorit, chiar, pe Gavrilescu şi nu îl lăsau să plece cu trăsura" 11,.
La rîndul lor, răsculaţii din Săcuieni au adus. în scara aceleiac;;i zile,
la primărie, pe administratorul moşiei lui I. Grigorescu, Mihail Missis,
pentru a-l sili - sub ameninţarea cu moartea - să telefoneze moşie
rului la Tîrgovişte spre a aduce actele moşiei, cum se angajase în ziua
precedentă.
A treia zi, marţi 13 martie, ţăranii din Săcuieni sînt din nou chemaţi
cu goarna la primărie, unde s-au adunat şi cca. 50 oameni din Adînca
şi alţii din Gura-Ocniţei, în vederea primirii actelor. După o lungă
aşteptare, văzînd că moşierul nu soseşte, răsculaţii au pornit-o spre
Răzvad, pentru ca - împreună cu aceştia - să meargă la Tîrgovişte.
La Răzvad au aflat că armata a tras in ţărani şi, îngroziţi, s-au retras.
Actele moşiei le-au fost înmînate abia după amiază de către procurorul
judeţului, venit la Săcuieni împreună cu o patrulă de jandarmi. Mo-
şierul s-a temut să mai apară în faţa răsculaţilor. împotriva cărora
ceruse telegrafic regelui protecţia armatei, pentru a împiedica devastarea
conacului rn.
In noaptea de 12 spre 13 martie sosise la Răzvad o companie din
Regimentul 30 Muscel, chemată de prefect şi cantonată la conacul lui
Toma Cîmpeanu din Răzvadul-de-Sus. Vestea s-a răspîndit în citeva ore
în toate com·unele răsculate. Ţăranii din Răzvad, conduşi de Ioniţă
Sache, Constantin Dumitrache Zuraliu şi alţii, împreună cu cei din
Gura-Ocniţei, au pornit spre Tirgovişte fără a mai aştepta sosirea celor
<lin Săcuieni şi Adînoa. La Răzvadul-de-Sus li s-au alăturat şi cca. 50-
60 de oameni din satul Mahalaua (azi Valea-Voievozilor) mobilizaţi de
Mihalache Cociomega şi Nae Viforeanu, lucrători la fabrica de gaz a lui
Cimpeanu, împreună cu gornistul Nae Ungureanu. Aici, în apropierea
conacului lui Cîmpeanu, armata a barat calea răsculaţilor. care. neţinind
seama de somaţii, a continuat să înainte:ze. In acelaşi timp, în ajutorul
companiei de recruţi din Muscel a sosit şi un escadron format din 50 de
elevi ai Şcolii de ofiţeri de cavalerie din Tîrgovişte, care au şarjat. Răs
culaţii i-au primit cu pietre şi pari smulşi de la garduri. Armata a tras în
plin, omorind 11 şi rănind alţi 5 ţărani 20 , restul împrăştiindu-se îngro-
ziţi, fiind urmăriţi de armată.
în ziua următoare, au început arestările. ,,Instigatorii la răscoală''
au fost deţinuţi la arestul din Tîrgovişte timp de peste o lună, dar, încă
10 Arh. St. Dimbovi\.a, idc>m f. 160~163.
17 Idem f. 33.
1H Idem f. 229.
1!1 M. Roller - op. cit.. f. 554.
20 Idem f. 557 şi 561 ; Arhivele Statului Dim,boviţa, dos. cit., f. 1-10.
GABRIEL MJHAESf'U 119
din timpul instrucţiei procesului, o parte au fost eliberaţi în interesul

liniştirii spiritelor.
în genera], răsculaţii din aceste comune s-au abţinut de la violenţe
şi devastări. Totuşi. ei nu au scăpat prilejul de a se răzbuna împotriva
uneltelor exploatatorilor. Astfel, în 12 martie răsculaţii adunaţi la Răzvad
au dat jos din poştalion, au bătut şi au sechestrat pe primarii comunelor
Răzvad şi Gura-Ocniţei, pe perceptorul fiscal şi pe secretarul comunei 21 •
în aceeaşi zi picherul Gheorghe Păcureţu a fost bătut de răzvedeni pentru
că ,.a dat datori" pe ţărani, cerîndu-le să plătească în bani prestaţia pe
anul 1906 22 .
Din mai multe documente aflate în dosarul amintit se constată că
printre aşa zişii „instigatori" ai răscoalei, reţinuţi pentru cercetări, se
aflau şi elemente muncitoreşti - lucrători 1a schela Gura-Ocniţei, la fa-
bricile de gaz din Tîrgovişte etc. Numai din fragmentul de dosar păstrat
am putut depista 12 dintre aceştia : Mihalache Cociomega - lucrător la
fabrica Cîmpeanu - şi Nae Viforeanu. ambii din Mahalaua, Stanciu
Calciu din Răzvad, Petre Gorgoteanu, Niţă Băcioiu, Ion D. Gorgoteanu,
Marin Neacşu şi Marin Vlad - toţi din Săcuieni, Dumitru Geambaşu,
Ion Dobre Pîscoveanu, Gheorghe Ciobănică şi Ion Păuna, vizitiu la
Schela Gura-Ocniţei - toţi din Adînca. Acest fapt explică caracterul or-
ganizat şi comdonarea acţiunilor răsculaţilor din cele cinci sate, desigur,
în limitele în care condiţiile obiective le permiteau. Mulţi dintre condu-
cătorii arestaţi declarau la interogator că au participat la răscoală
simţindu-se obligaţi să sprijine pe tovarăşii lor din celelalte comune,
pentru că şi aceştia i-au ajutat, la rîndul lor, să smulgă proprietarului sau
arendaşilor declaraţiile de cedare şi actele moşiilor 2·1 .
Conţinutul revendicărilor cuprinse în petiţii, în special cele formu-
late de obştea comunei Săcuieni, constituie un adevărat program mini-
mal de luptă împotriva rămăşiţelor feudale din agricultură, care a fost
însă depăşit pe măsura desfăşurării evenimentelor. Cererea de a li se
ceda moşiile pe care munceau ataca înseşi bazele existenţei clasei moşie
reşti, pentru a cărei desfiinţare era direct interesată şi clasa muncitoare,
01 atît mai mult cu dt unii moşieri erau capitaliştii care-i ex-
ploatau direct.
„Prin amploarea şi intensitatea ei, prin revendicc'irile exprimate de
masele ţăranilor· răscoala din 1907 a reliefat necesitatea acută a înlătu
rării relaţiilor de producţie .feudale, a rezolvării problemei agrare în fa-
voarea maselor largi ale ţărănimii, a dezvăluit marile energii revoluţio
nare ale ţărănimii, reprezentînd una din paginile glorioase ale luptei,
.sociale a poporului român" 2r..
21 Idem f. 35.
22 Idem f. 200.
2~ Ibidem, p'.lssim.
'- N. Ceauşescu, Partidul Comunist Român -

2
continuator al luptei revolu-
ţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi
socialiste din România, El. P. Bucureşti, 1966, pag. 19.
120 GABRIEL MIHAESCU
ASPECTS INED/7'S DE LA REVOLTE DES PAYSANS DE 1907
- Resume -
Cet article nous informe qu'on a recemment decouvert dans Ies A1'chives
d'Etat d,! Dimboviţa, un fragment du dossier lors du proces des paysans arretes
dans le district de Dîmboviţa, apres la cruelle repression de leur re1:olte en 11-
13 mars 19/l,. Il complete nos enseignement sur les circonstances du temps qui
ont eu cumme ri·sultat l'arrestation des paysans originaires de Răzvan, Scicuie11i,
Adînca, Gura-Occniţei et Valea Voievozilor, villages situes aux environs de Tîr-
gonţte, dalls cette ri"gion p-''lroliere.
Les requetes des paysans, redigees au cours des annees anteriures a la
revolte, revelent qu'ils ne poss,;daient pas de la terre, que Ies prix des super-
ficies deja coni:enues avaient ete doubles, que Les obligations de travail avaient
aussi augmentes ainsi que Ies abus commis a l'occasion des mesurages des
luts etc.
La. mal'che des actions re1:e11dicatiues des paysans a subi l'influence de la
participation a leur revulte de qualques elements appartenant d la classe ouvriere,
qui les ont coordonnees dans leurs actinn~
Aspecte inedite ale răscoalei din 1907 121
~t '/hi;,:·~ K~;v-~
; '
,.
'
G BnIF:L 'I \JIHAE C'U
122
Supravieţuitori ai răscoalei \ărăne .. ti
din 1907 din comuna Râzvad
(\'ăzu\î dl \ 'asile Hlend a)
ACŢIUNI DE LUPTĂ ALE PROLETARIATULUI
DIMBOVIŢEAN, PREMERGĂTOARE GREVEI
GENERALE DIN OCTOMBRIE 1920
EUGEN FRUCHTER
Infiltrarea capitalului străin în industrie, distrugerile provocate de

primul război mondial şi jaful ocupanţilor imperialişti au determinat se-
cătuirea economiei naţionale, pauperizarea maselor muncitoare şi adîn-
cirea contradicţiilor sociale din România.
Politica claselor exploatatoare de a arunca greutăţile economice pe
umerii celor ce muncesc a dus la, creşterea impetuoasă a luptelor munci-
toreşti şi la radicalizarea clasei muncitoare.
Ca urmare a înrăutăţirii condiţiilor de viaţă, a restrîngerii libertă
ţilor şi sub impulsul ideologiei socialiste, muncitorii din judeţul Dîm-
boviţa - veche şi importantă zonă industrială a ţării - se ridică în anii
1918-1921 la luptă hotărîtă pentru satisfacerea intereselor lor vitale şi
apărarea libertăţilor cucerite anterior.
La marile greve şi demonstraţii din 1918 şi 1919, participă activ şi
proletariatul dîmboviţean. Puternica grevă generală a petroliştilor din
iulie-august 1919 durează peste şase săptămîni 1•
în urma grevei, se încheie o înţelegere prin care direcţiile societă
tilor petroliere sînt silite să. accepte revendicările ultimului memoriu, din
15 august, către ministrul Industriei şi Comerţului. Broşura „Prin noi
înşine ! - condiţiunile de muncă ale muncitorimei din industria petro..:.
leului, cîştigate prin greva din 7 iulie pînă la 20 august 191_9", editată de
Uniunea muncitorimii din sonde - sediul central Cîmpina, în octom-
brie 1919, atrage atenţia delegaţilor lucrătorilor de a veghea permanent
la apărarea intereselor muncitorilor şi la respectarea de către patroni a
1 Arhivele Statului Dimboviţa, fondul Prefectura judeţului Dîmboviţa, dos.

n:-. 30 HJI!), f. 127-128, 131, 161 ; v. si „Socialismul" din 6 şi 14 dec. 1918, 21 şi 31
iulie 1919 şi „Izbînda" din 5 decembrie 1918.
124 EUGEN FRUCHTER
tuturor clauzelor acordului încheiat. Totodată, se aduce la cunoştinţa în-

tregii muncitorimi petroliste conţinutul acordului intervenit între dele-
gaţii lucrătorilor şi societăţile petroliere. Se precizează de asemenea
atribuţiile delegaţilor, care trebuie să intervină pe lingă patroni pentru
menţinerea în servicii adecvate a lucrătorilor accidentaţi în timpul sau
cu ocazia lucrului şi să protesteze la direcţiile societăţilor în caz de mal-
tratare, amendare sau concediere a vreunui muncitor.
Aşa cum vom observa, nerespectarea flagrantă de către societăţile
petroliere a prevederilor din procesul verbal încheiat în 16 august va
determina în anul următor o şi mai puternică şi masivă ridicare la
luptă a muncitorimii petroliste, care - prin greve, întruniri şi manifes-
taţii - va participa activ la pregătirea impunătoarei acţiuni a întregului
proletariat, Greva generală a muncitorilor din România din octombrie
1920 2•
Subliniem faptul că greva petroliştilor s-a desfăşurat între 7 iulie
şi 20 august, aşa cum reiese din broşura citată, ceea ce corectează datarea
grevei între 1 iulie şi 17 august, făcută in alte studii :1•
In anul următor, 1920, luptele muncitoreşti cresc în intensitate, cul-
minînd cu marea grevă generală din octombrie. Numeroase documente se
referă la existenţa unor legături strînse ale organizaţiei din Tîrgovişte
a Partidului Socialist, ale Consiliului General al Partidului Socialist şi ale
Uniunii muncitorimii dm petrol cu muncitorii din judeţ 4•
Petroliştii din Gura-Ocniţei - organizaţi în sindicatul din Moreni
(de care îi despărţeau doar 6 km.:;) - şi cei din Ochiuri făceau parte
din Uniunea muncitorimii din petrol - secţiune a Partidului Socialist,
creată la Congresul muncitorimii din industria petrolieră ţinut la Cîmpina
în zilele de 7 şi 8 martie 1920. Această uniune a jucat un rol important în
coordonarea acţiunilor revendicative ale petroliştilor din Valea Prahovei şi
colabora cu Casa Poporului din Cîmpina la editarea publicaţiei „Sfatui
poporului din regiunea Cîmpinii - foaie periodică de rapoarte, statistică
şi luminare a sindicatelor muncitoreşti din Cîmpina", al cărei prim număr
a apărut la 15 aprilie 1920. în martie 1920, Clubul socialist din Ochiuri
cuprindea 500 de muncitori industriali permanenţi şi 300 de ţărani şi
~ Arh. St. Dîmboviţa, biblioteca documentară, I 82 (singurul exemplar cu-

noscut).
:i Elena Ciurea, Greva muncitorilor petrolişti din Valea Prahovei (iulie-august
1919), în voi. ,.Din istoria luptelor greviste ale proletariatului din România", I,
Ed. C.C.S. 1957, p. 159-163.
" Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. nr. 28 1920. f. 100
(doc. nr. 4), 109 (doc. nr. 3), 139-140 (doc. nr. 8), 141-142 (doc. nr. 7), 143 (doc.
nr. 5), 155-156 (doc. nr. 9), 157-159, 172-173 (doc. nr. 10), 17-l, 177, 179 (doc.
nr. 13), 182 (doc. nr. 17), 192 (doc. nr. 15), 202, 208-210. 222-224, :228 şi fond Inspec-
toratul muncii Tîrgovişte, dos. nr. 2. 1920, f. 18-19, 31, 70 şi 181 şi dos. nr. 11/
1921, f. 37.
'' Idem, fond Inspectoratul muncii Tîrgovişte, dos. nr. 2_'1920, f. 31 şi dos. nr.
11, 1021, f. 37.
Acţiuni premergătoare grevei generale 125
muncitori agricoli, iar cel din Moreni - 1040 de muncitori industriali

permanenţi şi 260 de ţărani şi muncitori agricoli 6 .
Momentul reînfiinţării în 13 mai a Organizaţiei socialiste şi a Sin-
dicatului mixt din Tîrgovişte - afiliat la Comisiunea Generală a Sindica-
telor, care cuprindeau lucrători de la Arsenal, din schelele petrolifere, de
la rafinăriile de petrol din oraş, precum şi meşteşugari, îl aflăm din
raportul Brigăzii de siguranţă din Tîrgovişte către Direcţia Generală a
Siguranţei şi către prefectul judeţului, din 14 mai 1920. De fapt, este
vorba despre reorganizarea acestora, întrucît. din documentele cerce-
tate reiese că în oraş şi judeţ au existat şi mai înainte cercuri socialiste
~i organizaţii profesionale şi sindicale. Chiar şi în raportul amintit se
arată că în schelele, rafinăriile şi minele judeţului există „numeroşi mun-
citori socialişti" 7.
Din corespondenţa autorităţilor judeţului, se constată o preocupare
permanentă oentru urmărirea zilnică, prin agenţi, a stării de spirit a
populaţiei, pentru întărirea posturilor de jandarmi, pentru recrutarea
spărgătorilor de grevă şi pentru aplanarea conflictelor de muncă în faza
lor incipientă. O telegramă a prefectului către Ministerul de Interne, din
15 februarie, semnalează aplanarea, prin intervenţia sa personală, a
cîtorva conflicte de muncă la exploatările miniere din judeţ (bazinul
carbonifer Şotînga, Doiceşti, Aninoasa, Gheboieni-Mărgineanca, Vulcana-
Pandele). Pericolul izbucnirii unor greve ale minerilor este semnalat şi
mai tîrziu, în 8 iulie, în ordinul prefectului către Brigada de siguranţă f!_
Cu toată interdicţia declarării grevelor în ramurile importante ale in-
dustriei, impusă de guvernul Averescu prin jurnalul Consiliului de Mi-
niştri din aprilie 1920, clasa muncitoare a răspuns acestor măsuri printr-o
intensificare a luptelor greviste.
La marea grevă a ceferiştilor şi muncitorilor portuari şi navali din
perioada 18 aprilie - 7 iunie 1920, participă şi personalul Staţiei C.F.R.
Titu din judeţul Dîmboviţa. Ziarul „Socialismul" din 28 aprilie, în arti-
colul „Greva căilor ferate", menţionează nodul feroviar Titu în „lista
completă a oraşelor ale căror ateliere, depouri, servicii de într.2ţinere
şi revizii nu lucrează", opunîndu-se militarizării la C.F.R. şi înrăutăţirii
situaţiei economice a muncitorilor. Despre activitatea intensă de pro-
pagandă socialistă desfăşurată de muncitorii din judeţ în această pe-
rioadă la sate, vorbesc cîteva documente din arhivele cercetate. Astfel,
raportul din 30 aprilie al administratorului plăşii Ghergani şi cele din
1 şi 20 mai ale administratorului plăşii Titu către prefect, precum şi ordi-
G Fl. Dragne, Momente din activitatea desfăşurată la sate de militanţii aripii

revoluţionare a mişcării muncitoreşti în frunte cu grupurile comuniste (1917-1921),
în „Studii şi materiale de istorie contemporană", vol. II, E.A.R.P.R., 1962, p. 28
(autorul situează greşit Ochiurile în jud. Prahova).
• Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. nr. 28/1920, f. 16,
7
139-140 (doc. nr. 8), 155-156 (doc. nr. 9) ; v. şi dos. nr. 30/1919, f. 91-98.
8
Idem, dos. nr. 28/1920, f. 15 (doc. nr 2), 1_70 (doc. nr. 12).
126 E.UGEN FRL'C"IITER
nul din 21 mai al acestuia din urmă către Compania de jandarmi. men-
ţionează că muncitorii ceferişti, dintre care unii lucrau la Atelierele C.F.R.
Bucureşti şi Stat.ia Griviţa. aflaţi în grevă, au fost surprinşi difuzind
Programul Partidului Socialist, ziarul „Socialismul", afişe, broşuri şi
manifeste socialiste în comunele Titu, Costeşti, Ghergani, Mavrodin. Băl
teni şi Bîldana !l_
în lunile aprilie şi mai, socialiştii organizează la Gura-Ocniţei -
în casa Dumitrei Ghiţă Popa, unde aveau sediul - întruniri săptămînale.
la care participă şi muncitori din Ochiuri şi Moreni, prin care se pre-
gătesc grevele muncitorilor din această regiune petroliferă. La aceste
intruniri, raportate de Brigada de siguranţă Direcţiei Generale a Sigu-
r,rnţei şi Prefecturii judeţului Dîmboviţa, muncitorii îşi exprimă. cu un
grad ridicat de combativitate revolut.ionară, marile lor nemulţumiri în
legătură cu pauperizarea crescîndă şi hotărîrea lor de a-şi îmbunătăţi si-
tuaţia cu ajutorul grevelor. Totodată, muncitorii protestează zilnic la
direcţiile societăţilor din Gura-Ocniţei şi Ochiuri împotriva situaţiei de
nedescris în care se aflau. Din acelaşi raport şi din ordinul prefectului că
tre Compania de jandarmi, din 28 aprilie, reiese că muncitorii socialişti
din schelele menţionate aveau strînse legături şi cu organizaţia socialistă
din comuna apropiată Vişineşti, de unde proveneau unii dintre ei. Această
organizaţie făcuse cererea de depunere a listei de candidaţi socialişti pen-
tru Cameră.
Atît din documentele privind pe ceferişti, cît şi din cele cu pri-
vire la petrolişti, rezultă că în rîndul acestora activau propagandişti revo-
luţionari, care militau pentru afilierea la Internaţionala a III-a Comu-
nistă, între aceştia găsindu-se maistrul sondor Dumitru Aricescu. viitor
delegat la primul Congres al P.C.R., şi lucrătorul ceferist Traian C.
Iliescu 10 •
In luna iunie, au loc cîteva greve la schelele petrolifere din judeţ,
care se încheie prin mărirea salariilor. Pentru aplanarea grevei de la
Gura-Ocniţei, vine de la Amsterdam însuşi directorul administrativ al
~odetăţii „Internaţionala română" 11 •
Uniunea muncitorimii din petrol trimite între 9 şi 24 iunie un nou
memoriu societăţilor petroliere, cuprinzînd programul de revendicări ale
petroliştilor. Se cerea îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a salariilor
în raport cu scumpirea traiului. Memoriul demască măsurile iluzorii şi
ineficace luate de patroni pentru procurarea de bunuri de consum ief-
tine prin economate şi condamnă încurajarea speculei în localităţile în-
depărtate (se menţionează printre acestea : Gura-Ocniţei, Ochiuri şi Mo-
reni), precum şi nerespectarea zilei de muncă de 8 ore, drept ciştigat an-
terior. Astfel. memoriul prezintă în principal următoarele cereri : stabi-
lirea bazei şi minimului de salariu pentru muncitori şi funcţionari, pe
11
Idem, f. 100 (doc. nr. 4), 109 (doc. nr. 3), 143 (doc. nr. 5).
10 Idem, f. 76-77 (doc. nr. 6), 141-142 (doc. nr. 7) şi H3 (doc. nr. 5).
11 Idem, f. 172-173 (doc. nr. 10).
categorii de calificare (cel mm1m să crească cu 150°/0 - adică de la 500

la 1250, cel maxim cu 50% - adică de la 2000 la 3000 de lei), generaliza-
rea zilei de muncă de 8 ore, lemne în natură, gratificaţii de bilanţ şi de
sărbători, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, repaus săptămînal, scurtarea
zilei de lucru chiar sub 8 ore pentru anumite categorii de lucrătol"i, plata
orelor suplimentare cu un spor, interzicerea antreprizelor şi a orelor supli-
mentare - în afară de cazurile de forţă majoră, sporuri de salarii pentru
fiecar·e membru de familie întreţinut şi pentru fiecare urcare de preţuri
la produsele de primă necesitate, asigurarea de locuinţe după greutăţile
familiale, mijloace de transport pentru navetişti, băi igienice, concediu
plătit, şcoli obligatorii de ucenici, săli de mese, spălătoare, calorifere, spriji-
nirea prin credite şi transporturi a cooperativelor muncitoreşti pentru
aprovizionare, concedii de boală plătite, asistenţă medicală gratuită, plata
cheltuielilor de înmormîntare, pensii de invaliditate şi de urmaşi.
Conţinutul revendicărilor politice şi economice din acest memoriu
dovedeşte radicalizarea muncitorilor petrolişti şi creşterea„ rolului con-
siliilor muncitoreşti în stabilirea salariilor şi amenzilor, în fixarea măsu
rilor de protecţie a muncii, de angajare şi concediere a lucrătorilor şi în
supravegherea respectării regulamentului ce urma să se alcătuiască pe baza
memoriului, societăţile neîndeplinindu-şi obligaţiile asumate în 1919 (de
recunoaştere a delegaţilor şi consiliilor muncitoreşti). Memoriul se în-
cheia cu un ultimatum, patronii urmînd să răspundă în cel mult zece
zile că îl aprobă în întregime, ,,spre a nu da loc la frămîntări şi acţiuni
muncitoreşti" 11 •
Caracterul ultimativ al memoriului se explică prin faptul că, aşa
cum aflăm din nota informatorului Brigăzii de siguranţă, din 7 iulie,
muncitorii schelei „Internaţionala" Gura-Ocniţei, spre exemplu, erau
foarte nemulţumiţi de felul cum au fost satisfăcute cererile lor din me-
moriul anterior, din luna mai, legate în special de problema majorării
salariilor.
în luna iulie, muncitorii schelelor din Gura-Ocniţei, Ochiuri şi
Ocniţa sînt în fierbere. Conducerile societăţilor petroliere încearcă să
producă o sciziune între diferitele categorii de muncitori prin satisface-
rea unor cerinţe numai în favoarea vîrfurilor muncitorimii, căutînd ast-
fel să folosească pe şefii de secţii împotriva masei de muncitori. Se re-
marcă de asemenea tendinţa de a împiedica izbucnirea simultană a gre-
vei în toate schelele. Cu toate aceste măsuri, muncitorii participă în masă.
la întruniri şi greve, adesea alăturîndu-li-se şi funcţionarii.
în prima săptămînă a lunii iulie, are loc o întrunire a mu-.idto-
rilor din schela din Gma-Ocniţei a sodetăţii „Internaţionala română",
unde se discută din nou despre cooperativa muncitorească, cererile sus-
ţinute - în legătură cu aceasta - la întrunirile din luna mai nefiind
12 Idem, f. 174-177.
128 r.1 TGEN FRUCHTER
satisfăcute, precum şi despre redactarea statutului de muncă şi alegerea

c·omi tetului.
La 6 iulie, după ce fusese acolo locotenentul Gheorghiu de la Com-
pania de tancuri din Tîrgovişte i:i, prefectul, împreună cu şeful de cabi-
net şi administratorul de plasă, vin la Gura-Ocniţei pentru a cunoaşte
nemijlocit starea spiritelor şi a lua măsuri de prevenire a grevelor. In
urma vizitei. la 8 iulie, prefectul dă ordine Brigăzii de siguranţă şi Com-
paniei de jandarmi pentru luarea de măsuri severe ca : întărirea postu-
rilor de jandarmi din Gura-Ocniţei, Ochiuri, Răzvad, precum şi din ba-
zinul carbonifer, informarea operativă zilnică, cu ajutorul ştafetelor,
asupra eventualelor acţiuni muncitoreşti şi· detaşarea agenţilor Sigu-
rnnţei din Tîrgovişte în centrele muncitoreşti din judeţ, pentru supra-
veghere "'·
La schela societăţii „Astra română" din Ochiuri, greva a început
sub formă pasivă în ziua de luni 5 iulie, deşi - aşa cum reiese din
documente ......_ lucrul a fost oprit şi mai înainte, ca urmare a într.e-
ruperii curentului electric de către greviştii de la Uzina din Cimpina
(prii1 acest mijloc, Uniunea muncitorimii din petrol coordona grevele din
întreaga regiune petroliferă). Rapoartele agenţilor de siguranţă şi ale
jandarmilor informează aproape zilnic (la 7, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 17 şi
20 iulie) asupra desfăşurării grevei, arătînd că oprirea lucrului este în
legătură cu lipsa curentului electric, întrerupt de către greviştii din
Cîmpina, dar abia la 9 iulie muncitorii din Ochiuri hotig'ăsc părăsirea sche-
lei, solidarizîndu-se cu aceştia 15 •
Petroliştii de La schela societăţii „Internaţionala" - Gura-Ocniţei,
care avea uzină electrică proprie, hotărăsc şi ei trimiterea de delegaţi la
Cîmpina pentru a cunoaşte mersul grevei, în vederea coordonării acţiu
nilor, fiind informaţi despre ciocnirile sîngeroase de la Uzina din Cim-
pina. Deşi nu au aderat de la început la grevă, deoarece nu aveau infor-
maţii precise asupra obiectivelor urmărite, totuşi ea fusese pregătită şi
de muncitorii de aici, care aveau legături cu petroliştii de la ,.Petrol
Block"-Băicoi, de la „Astra română"-Ochiuri (de care-i despărţeau 7 km.)
şi din alte centre petroliere. La 10 iulie, ei aşteptau rezultatul tratativelor
dintre delegaţii socialişti şi societăţi în privinţa salariflor, pentru a şti
dacă trebuie să înceapă greva.
n Idem. f. 171-173 (doc. nr. 10). Observăm că şi înainte de 1921. cind a fost
înfiinţat, la Tîrgovişte, primul regiment de tancuri ~in armata noastră (v. Calen-
darul „Scînteia" -1967, f. 25 octombrie), exista deja o companie de tancuri.
l'o Idem, f. 141-142 (doc. nr. 7), 169 (doc. nr. 11), 170 (doc. nr. 12), 172-173
(doc. nr. 10), 182 (doc. nr. 17), 183 (doc. nr. 14), 186 (doc. nr, 16) şi 192 (doc.
nr. 15).
15 Idem, f. 173 (doc. nr. 10), 179 (doc. nr. 13), 181, 183 (doc. nr. 14), 184-185,
188-190, 195.
La societatea „Creditul minier" din Ochiuri, muncitorii erau de ase-

menea pregătiţi pentru declanşarea grevei, aşteptînd semnalul de la
Uniunea din Cîmpina 16 .
La 23 şi 25 iulie, perspectiva transformării acestor greve într-una cu
caracter general era iminentă în toate schelele din raza Secţiei de jan-
darmi din Răzvad şi se aştepta să înceapă săptămîna următoare. Docu-
mentele reamintesc existenţa mişcării socialiste şi legăturile lucrătorilor
cu Partidul Socialist 17 •
În legătură cu aceste evenimente, comunicatul Uniunii muncitorilor
din petrol, publicat de ziarul „Socialismul" din 26 iulie, demasca solidari-
tatea guvernului cu reprezentanţii capitalului şi vitregia lor pentru clasa
muncitoare, avertizînd că se va declara greva generală.
Despre oprirea lucrului între 28 iulie şi 2 august la Ochiuri scriu
rapoartele posturilor de jandarmi. Deoarece încă de la 24 iulie prefectul
semnala Ministerului de Interne că muncitorii nu au lucrat, atît la Schela
Ochiuri cît şi la Gura Ocniţei „curentul electric fiind întrerupt două săp
tămîni", rezultă că de fapt la schelele din judeţul Dîmboviţa starea de
grevă a durat întreaga lună iulie.
Principalul rezultat al grevei din iulie 1920 de la „Internaţionala ro-
mână·'-Gura-Ocniţei a fost sporirea salariilor, fapt menţionat în mono-
grafia schelei, redactată în septembrie 1921 de inspectorul muncii din
Tîrgovişte 18 • După informaţiile pe care acesta le dă Ministerului Muncii
în raportul din 27 noiembrie 1920, pînă la Greva generală din octombrie
avuseseră loc - în anul 1920 - în judeţele Dîmboviţa şi Muscel patru
greve, pierzîndu-se în total 4000 de zile de lucru. În acest număr nu se
includ grevele din întreprinderile militarizate (Arsenal, C.F.R., Depozitul
de armătură) care aparţineau de Ministerul de Război l!l_
Proiectul declarării unei greve generale la Ochiuri şi Gura-Ocniţei
formează obiectul unor corespondenţe ale prefectului cu Ministerul de
Interne şi Brigada de siguranţă, din 7 august. La 21 august, prefectul
dă iarăşi ordine pentru informare operativă şi cercetare imediată de către
administratorii plăşilor Tîrgovişte şi Pucioasa, ,,unde sînt întreprinderi in-
dustriale", a tuturor grevelor şi înştiinţarea directă a Ministerului Muncii
pentru aplanarea lor. Măsuri asemănătoare sînt indicate şi în ordinele
din 19 septembrie şi 6 octombrie ale Inspectoratului regional al muncii
din Piteşti către inspectorul judeţean din Tîrgovişte :w_
Idem, f. 171-173 (doc. nr. 10) şi 192 (doc. nr. 15).

Hi
Idem, f. 194 (doc. nr. 18) şi 206 (doc. nr. 19).
17
Idem. f. 182 (doc. nr. 17), 190, 199 şi 217 şi fond Inspectoratul muncii Tîr-
18
govişte, dos. nr. 11/1921, f. 38.
_ '.J Idem, fond Inspectoratul muncii Tîrgovhte, dos. nr. 2 'HJ20 f. 59 - verso şi
1.,!l ş1 dos. nr. 11 l!J21, f. 38; N. 13. }_ud. Muscel făcea pc1rte din circumscripţia .,,_
spcctoratului din Tîrgoviste.
.
20
Idem, fond Prefectura jud. Dimboviţa, dos. nr. 28/1920, f. 207 (doc. nr. 20)
ş1 221, fond Inspectoratul muncii Tîrgovişte, dos. nr. 2/1920, f. 4, 11, 33.
9. - c. 916
130 F.UGEN FRlJCIITF.R
Ziarul „Socialismul" din 1 octombrie 1920 menţiona că sute de sonde

din M01·eni nu funcţionează şi producţia este sub jumătate faţă de nor-
mal, din cauză că greva de la Uzina electrică din Cîmpina durează deja
de 13 săptămîni.
1n ciuda ordinului Ministerului de Război din 23 august - publicat în
ziarul „Socialismul" la 30 august - care interzicea ,.în mod absolut lucră
torilor de a ţine întruniri în interiorul stabilimentelor sau atelierelor mi-
litare", afişat şi la Arsenalul din Tîrgovişte, lucrătorii de aici au parti-
cipat şi ei la greve şi demonstraţii. O mare întrunire de protest are loc
la Arsenal în ziua de 1 septembrie, lucrătorii manifestîndu-şi indignarea
faţă de represiunea sîngeroasă împotriva muncitorilor de la Arsenalul din
Bucureşti, din ziua de 31 august. După cum ne informează „Socialismul"
din 2 septembrie, participanţii la întrunire au mai cerut cu această oca-
zie demobilizarea, satisfacerea revendicărilor, declararea grevei generale
şi încetarea intervenţiei imperialiste împotriva Rusiei Sovietice. Pro-
testul muncitorilor din Tîrgovişte este exprimat şi la adunarea din 12 sep-
tembrie a Clubului socialist din oraş, unde ,, ... socialistul S. Stoica, lăcătuş,
fost detaşat la Arsenalul din localitate, fiind delegat de la Arsenalul din
Bucureşti, a expus cruzimile săvîrşite de Regimentul vînătorilor de
munte pus sub autoritatea directorului Arsenalului, dl. col. Boian, care a
ordonat împuşcarea cu mitraliere şi străpungerea cu baioneta a lucrăto
rilor de la Arsenalul Armatei, omorînd 2 şi rănind 30 de muncitori, iar
pe alţii i-a băgat în închisori, dintre care unul Cornea şi astăzi zace în
subteranele de la forturile Capitalei" :n.
Puternicele acţiuni greviste din judeţ, atestate de numeroase docu-
mente din depozitele filialei Arhivelor Statului Dîmboviţa, vor culmina
cu uriaşa ridicare a proletariatului român, Greva generală din octombrie
1920, şi vor contribui la călirea revoluţionară a muncitorimii în vederea
transformării, în primăvara următoare, a întregului Partid Socialist în
Partidul Comunist Român.
Ql!EIQUES ACTIONS DE LA LVTTE DU PROLETARIAT DE DIMBOVITA QUJ

ONT ANTICIPE I.A GREVE GENERALE D'OCTOBRE 1920
- Resumc -
Cette l;tucle met en t•a/eur de manie,re scie11tifiq11e de 11omhre1a do:-11mP11ts

qui se tro111:e11t aux Archii·e.~ d'Etat de Dimboi-iţa. pas co11nus jusqu'd prese11t.
011 y analyse Ies gre1:es des ou1Tiers d11 petrule de 1919 et /eurs meeti1111s de
1920 - y compris leurs reve11dicatio11s - et celles des mineurs des charbonna9es
de Şotinga, Doiceşti, A11i11oasa, V11/ca11a-Pa11dele, Mcirţ1i11Pa11ca-Glreboe11i, des
cnem11wrs ciC' Titu, des ouPriers tral'aillant dans le pl;tro'.e de Gura-Ocniţei.
11 Idem, fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. nr. 28_'1920, f. 233.
Ochiuri Ocniţa et Moreni, des metallos de !'Arsenal de Tirgoi:işte, qui ont

J,1 eparl la Greve generale des ouvriers de Roumanie; on y analyse aussi la
propauande en vue des cilections parlementaires du printemps de 1920, dirige'!
par les c/ubs socialistes de Tîrgovişte, Ochiuri, Gura-Ocniţei, Moreni, Vişineştz,.
d'a1:ant et apres ces elections, la refondation du syndicat mixte et des organisations
du Pa1ti Socialiste, l'orientation revolutionnaire communiste de la propapande,.
Les lien., 1::J:islant entre les ouvriers de ce district avec la direction du Parti Socia-
liste la Commission Generale des Syndicats, l'Union des ouvriers travaillant dans·
le pctrole, les ouvriers de l' Arsenal mUitai,re de Bucarest, de l'Usine electrique de
Cîmpina, des AtelieŢS des cheminots de Bucarest, de la Station C.F.R. Griviţa, de
la Societe „Petrol Blocic" - Băicoi et ainsi de suite. J
On y corriye aussi trois dates parues dans les publications c trales.
!Jans l'unnexe on publie les documents principaux de l'archive et une bro-
chui·e „unique" sur la yreve penerale des petroliers de 1919 (pas comprise dans
Les documents deja parus).
ANEXE
DOCUMENTUL Nr. 1
UNIUNEA MUNICITORIMEI DIN SONDE

PRIN NOI INŞJNE !
CONDITIUNILE DE MUNCA ALE MUNCITORIMEI DIN INDUSTRIA
PF;TROLEULUI, CIŞTIGATE PRIN GREVA DIN 7 IULIE PINA LA
20 AUGUST 1919
Tip/ografia/ Gheorghiu, Cîmpina
UNIUNEA MUNCITORIME! DIN SONDE

cu sediul central în Cîmpina
Avînd în vcd0rP noile condiţiuni de muncă cîştigate de muncitorimea din
industria petroleului in urma grevei din 7 iulie pînă la 20 august 1919.
Pentru ca acl'Stc conditiuni să Jie cunoscute şi să se îndeplinească de o
parte, .5i de alta cu exactitudine şi în ad2vfratul lor spirit.
Comitetul uniunci a dec-is în <;;cdin\elc din 8 septembrie şi 1 octombrie 1919
publicarea acesto1· conditiuni cuprinse în textul original al procesului-verbal încheiat
de societăţile petrolifere la 16 august 1919 în Bucureşti, însoţite şi de citeva lămu
riri asupra alineatelor carp au întimpinat abateri mai ales din partea reprezen-
tanţilor patronilor.
Comitetul speră ca, odată cu aceste explicaţiuni, să se înlăture diferitele
neînţelegeri cc s-au i\'it şi. în consecinţă, să putem utiliza o parte din timpul
liber pentru educaţia şi instruirea lucrătorilor, iar în lucru patronii şi delegaţii
să poată pretinde lucrătrJrilor. cu deplină autoritate morală să se achite la rîndul
lor, fără nici o ezitare, de munca ce le este încredinţată.
PROCES-VF.HBAL
Astăzi 1G august HlHl,
Societăţile :
,,Aquila franco-română" reprezentată prin d-l director Saladin ;
,,Astra română", reprezentată prin d-l C. B. de Brnyn :
,,Steaua română", ,,Alianţa" şi „Aurora", reprezentate prin d-l ing. C. Mătă
saru;
132 Anexe
,,Româno-americană", prin d-nii HuguPs şi Luca ;

,,Petrol Block", reprezentată prin d-l S. Aismman :
„Colombia" şi „Alpha", reprezentate prin d-l Lazăr Elias
.,Concordia", ,,Vega" şi „Credit petrolifer", reprezentate prin d-l ing. I. Ghica :
lntrunindu-se pentru a examina ultimele propuneri din 15 august 1919,
cc le-au fost înaintate de dclcgatii lucrătorilor, ca răspuns la procC'sul \'erbal
din 7 august 1919, încheiat de sus-citatele societăţi, şi luînd în discuţie în mod
amănunţit aceste noi propuneri, societăţile semnate mai jos au căzun de acord
asupra următoarelor C'Ontra-propuneri deiinitive şi la care nu mai pot aduce
vreo nouă modificare.
Aceste contra-propuneri se bazează pe următoarele considerente :
1) Salariile minime specificate mai jos, în care intră toate sporurile acordate•
în vederea scumpirii traiului, se înţeleg a fi menţinute atît timp cit situaţia
anormală \·a dăinui în măsura de astăzi. Bine înţeles, lucrătorilor care momC'ntan
primesc o sumă superioară salariilor minime fixate din acest proces-verbal, li
se vor menţine drepturile ciştigate.
2) Ajutoarele în natură pe care societăţile s-au obligat a le procura lucră
torilor prin rvcmoriul adresat de soc/ictăţi/ Ministerului dc Industrie şi C'omcrt
cu preţurile inferioare preţurilor de cost. fa(ă de noile concesiuni acordatc de
soc/ietăţi/ lucrătorilor, soc/ietăţilc/ se obligă a le punP la dispoziţie în cantită\ile
1 eclamate de necesităţile lucrătorilor şi familiilor lor, la/ preţurile de cost.
Contra-propunerile noastre sînt :
1) Se admite ziua de 8 ore cu specificaţiunile indicate în memoriul lucră
torilor adresat Ministerului de Industrie şi Comerţ şi anume :
Că se vor putea lucra în mod excepţional orf' suplimentare numai în ur-
mătoarele cazuri :
a) Pentru întreprinderilc cu lucru continuu, atunci cind n-ar fi \·c111t
schimbul la timp :
b) Pentru evitarea unui pericol iminent, cum ar fi la sonde erupţiunilc
şi la orice fabrică defectările', care provoacă pagube vizibile, ori impiedică
continuitatlea în sine a lucrului ;
c) Alte excepţiuni în afară de cele prevăzute la al. a şi b. nu se vor impune
de către societăţi decit cu consimţămintul delegaţilor, numiţi de lucrători, pe
fiecare atelier sau schelă sau subdiviziune a schelei, pentru fiecare soc/ietatc/
în parte.
d) ln ateliere, reforma se va aplica imediat la începerea lucrului, iar pentru
sonde, unde este necesar de un al treilea schimb, echipele să se angajeze în
termen de 30 zile de la începerea lucrului, cu o păsuire de 15 zile, însă orele
suplimentare se vor plăti.
2. Salariile minime pe zi \'Or fi :
CONDIŢIUNI SPECIALE:
a) Orcic suplimentare în zilele de lucru săplătC'ască în plus 50° ·~-

se
b) Orele lucrate în zilele de sc'irbiitoare se vor pU1ti în plus 100 la sulu.
c) Nu SC' admite a se plăti IO¼ pentru ]ul'J'ători cu copii.
d) Pentru lucrătorii angajaţi într-o regiune îndepărtată de comunele unde
au domiciliul, se vor menţine normele de astăzi în ceea re pri\'eşte locuinţa, lemnele
şi lumina.
c) Lucrătorii dc>plasaţi kmporar de localitatC'a unde sînt an~aja\i \'Or primi
ca speze de deplasare, peste salariul lor, 15 lei pe zi, plus transportul şi locuin\a
în natură sau bani.
Anexe 133
f) Mentinerea salariilor trecute sub orice formă peste minimul a,orda11

şi respecta,:ca drepturilor cîştigate de diferiţi specialişti ca chirii, drepturi
lunare. premii de sapă, lemne şi lumină.
g) Lucrătorii de la atelierele centrale şi care nu ar prejudicia bunul mers
al exploatării lor \"Or putea să nu lucreze simbăta după amiază dacă vor dori ;
nu vor fi însă plătiti pentru acest timp.
h) Se admite ca în intreprinderile unde se cere continuitatea, repausul
duminical se va face prin rotaţie, astfel ca fiecărui lucrător să-i revie 28 ore
libere pe săptămină. Orele suplimentare făcute prin rotaţie nu se vor plăti ca
ore excepţionale cit timp sint făcute de lucrătorii care formează cele trei
schimburi ale aceleiaşi instalaţii.
i) Nu se admite alin. I din memoriul lucrătorilor din 15 august 1919.
SALARIUL DE MOBILIZARE :
Societăţile vor respecta legea măsurilor excepţionale şi regulamentul în

vigoare.
RAPORT; URILE/ INTRE CAPITAL ŞI MUNCA
Se vor regula după legile şi regulamentele excepţionale şi care vor mai

lua fiinţă. 1n caz de neintelegere. lucrătorul poate fi asistat de delegatul respec-
tiv, cum s-a mdicat la al. c pag. 4, în justificarea sa.
GENERALITĂŢI:
a) Măsurile de igienă si ~iguranţă ce se pot aplica să fie îndeplinite prin

ffearea de băi, infirmerii, lavabouri în ateliere şi procurarea săpunului. In
privinţa instalării caloriferelor, societăţile vor examina chestiunea spre a vedea
dacă au posibilitatea de a le înfiinţa.
b) Cererea de plată mai mult de dt prevede legea, în cazuri de concediu
pentru boală, rămîne la aprecierea societăţii pentru fiecare caz în parte.
c) Plata salariilor se va face de 2 ori pe lună, în mod regulat.
CERERI FIN ALE :
a) Societatea admite ca la încetarea grevei să reprimească pe lucrători în

locurile de mai înainte, iar lucrătorii sînt datori să se întoarcă la fabrici, şantiere
etc.. unde se aflau în momentul declarării grevei.
b) Societăţile nu aprobă nici o plată pentru zilele de grevă sub orice
formă ar fi.
Semnăturile :
Aquila fraDco-română (ss) Eug. Saladin
Soc. Româno-americană (ss) Hugues
Soc. Steaua română (ss) ing. C. Mătăsaru
Soc. Colombia şi Alpha (ss) S. Elias
Petrol Block (ss) Aisinman
Electrica (ss) C. Buşilă
Soc. Vega, Concordia şi Credit petrolifer (s,;;) I. Ghica
Astra română (ss) C. J3ruyn
134
S-A MAI OOŢINUT LA UNELE SOCIETAŢI:
a) Un avans, care constă din salariul pc J:, zile, care urmează să fie achi-
tat de căt:re soc/ietă\i/ în cursul săptăminii, după începerea lucrului. Achitan·a
acestui avans se \ 11 efectua în rate Iunare in interval de un an, prima rată
incepind după 2 luni de la reluarea lucrului.
b) Plata celor două ore socotite în minus la 1 februarie 1919 pină la decla-
rarea grevei la socict.lă\ilc care, aplicînd 8 orc de lucru, scăzuse/ră/ saluriul cu
costul a 2 orc.
EXPLICAŢIILE NQASTRE ASUPRA ROLULUI DELEGAŢILOR:
Delegaţii vor interveni faţă de patroni în toate ocaziunile cînd vor constata
o abatere de la conditiunile dobindite.
Vor protesta cu toată autoritatea lor morală în caz de maltratarea. amen-
darea sau concedierea vreunui lucra.tor, în scop de a evita în într<?gime asuprirea
lucrătorului, ctnd nu are o vină dovedită, sau de a-i uşura situaţia în raport cu
fapta de care s-a făcut vinovat.
Prin vină dovedită se înţelege cînd lucrătorul ar fi săvîrşlt o faptă inco-
rectă şi cînd dă dovadă de neglijenţă incorigibilă.
Survenirea incapacităţii parţiale, fizice sau intelectuale. a unui lucrător
în timpul sau cu ocazia serviciului, sînt împrejurări care impun patronilor con-
sideraţiuni - din punct! de vedere umanitar. patriotic, naţional şi internaţional -
după care cel lovit trebuie utilizat mai departe, după rapacitatea lui disponibilă,
într-un serviciu care să-i fie posibil.
PLATA ORELOR LUCRATE SARBĂTOARF.A:
Al. b de la capitolul condiţiuni speciale spune clar că : .,orele lucrate săr

bătoarea se vor plăt'i în plus cu o sută la sută".
Pentru înlăturarea oricărei alte interpretări, specificăm că această condi\iunc
se aplică fără excepţie tuturor categoriilor de lucrători, pentru orice fel de
lucru sau ocupaţiune.
Al. h. de la capitolul condiţiuni speciale.
Interpretare3 justă a acestui alineat este că orele făcute pentru rotaţie nu
sint privite ca ore excepţionale, adică ca ore care ar an•a dreptul să primească
vreun supliment prin faptul că trec peste opt.
Deci, orele fă·~ute sărbătoarea se plătesc conform al. b., adică dublu st'him-
bului care le-a făcut, iar întrucit ar fi făcute in zi de lucru nu primesc nici
o adăugire.
ROTAŢIA, CONTINUITATEA ŞI REPAUSUL SAPTAMINAL DF. 24 om: :

In ce priveşte aplicarea robaţiei şi a celor 28 orc libere săptăminal. cc
urmează să revie fiecărui lucrător la instalaţiile cu l11c-ru continuu. opcra\iunca
se poate obţine dacă :.? din schimburi fac 12 orc. pentru a da celuilalt :!4 sau
chiar mai multe ore libere
GARDIENI - VIZITII :
Acestor categorii urmează să li se aplice condiţiunile minimului de salar,

în raport cu timpul ce lucrează.
Anexe 135
Se atrage atenţiunea tovarăşilvr al căror drept a fost încălcat să ţie cont ~i

:să intervie prin delegaţii respectivi la direcţiunile locale, cerind îndreptarea
situaţiei conform arătărilor de mai sus. Sumele reţinute pînă acum, ca rezultat
al neaplicării juste a condiţiunilor. se pot pretinde a fi restituite de către patroni.
în caz că lucrătorii nu vor fi satisfăcuţi, delegaţii vor întocmi raport precis,
semnat şi de reclamanti. şi-l vor înainta prin sindicatul respectiv „Uniunci",
care va interveni la locul în drept.
p. Comitet,
Secretar, Şt. Urlăţeanu
Uniunea muncitorilor din sonde
sediul central Cîmpina
Arh. St. Dîmboviţa, biblioteca documentară, I, 82
DOCUMENTUL Nr. 2
Nr. 484
1920, februarie, 15
TELEGRAMA CIFRATĂ
/Domnului/MINISTRU DE INTERNE
personal
BUCUREŞTI
La no. 252, am onoare a vă răspunde ca m judeţul Dîmboviţa populaţiunea

este liniştită şi nu s-a semnalat în nici o localitate vr-o propagandă subversivă
menită să tulbure ordinea şi siguranţa generală a s11:itului.
Cîteva neînţelegeri ivite între lucrătorii din minele de cărbuni şi patronii
lor, neînţelegeri care erau pe cale de a produce o grevă a lucrătorilor, care
cereau sporirea de salariu, au fost aplanate repede prin intervenţia mea per-
sonală, patronii şi lucrătorii căzînd de acord asupra salariilor.
Prefectul jud. Dîmboviţa,

(ss) M. Lişcu
Arh. St. Tîrgovişte, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa_ dos. 28/1920, f. 15.
DOCUMENTUL Nr. 3
,\dmiriistraţia plăşii Ghergani, jud. Dîmboviţa
No. 886 Prefectura judeţului Dîmboviţa

1920, aprilie, 30 Serviciul administrativ
/rezoluţie/ Intrarea No. 2523
Ordin în consecinţă Comp/aniei,'jandarmi r /urali/ anul 1920, luna mai, ziua 7
'Prefect,
(ss) Repezeanu
Domnului prefect al jud. Dîmboviţa,
Mulţi dintre locuitorii satelor ; Ghergani, Mavrodin. Bălteni şi Bîldana, fiind

în serviciul C.F.R., cu ocazia reîntoarcerii lor la sate, aduc cu ei diferite broşuri
-şi manifeste, pe care le împart pe la sătenii muncitori şi copii şi care broşuri
sint editate de ziarul „Socialismul".
136 Anexe
Am luat măsuri - prin subalternii noştri - dind ordine pentru confiscarea

şi înaintarea lor la plasă ; din cele depuse pină în prezent de către primarul
comunei Ghergani cu rap ortul no. 506/1920, găsite la lucrătorul ceferit Stelicd
M. Tudose Vasile, am onoarea a vă înainta anexate aci, cite un exPmplar şi
anume : 1 afiş, 1 manifest, 1 broşură no. 1 „Scrisoare· către ţărani', 1 broşură
no. 2 - idem şi 1 program al Partidului Socialist. Iar restul de cite 47 din
fiecare sint în păstrarea administraţiei.
Rugindu-vă să binevoiţi a ne da ordin de urmare,
Administratorul plăşii,
(ss) Indesc:i frabil
/verso/ Prefectura judeţului Dîmboviţa
N. 1858
Hl:!O, mai, 21.
Companiei de jandarmi
[,OCO.
D-l ad/ministra_itor al plăşii Ghergani ne raportează că mulţi dintre lo-

cuitorii satelor : Ghergani. Mavrodin, Bălteni şi Rildana, fiind în serviciul C.F.R.,
cu ocazia reîntoarcerii lor la domiciliu, aduc cu ei diferite broşuri şi manifeste
socialiste, pe care le împart sătenilor muncitori şi copiilor.
Aducindu~vă la cunoştinţă faptul, şi întrucît broşurile şi manifestele socia-
liste, prin felul în care sint redactate, pot rătăci minţile sătenilor şi da loc la
dezordine, vă rugăm să luaţi măsuri necesare in interesul siguranţei şi ordinei
publice.
/Prefectul/
Arh. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920. f. 109.
DOCUMENTUL Nr. 4
Administrnţia plăşii Titu
Judeţul Dimboviţa
No. 1019 Prefectura judeţului Dimboviţa
1920, mai, 1. Serviciul administrativ
/rezoluţie/ Intrarea No. 31. conf;idenţial,'
Se ia act, Anul Hl20, luna mai, ziua 4
(ss) Tassian
Confidenţial
Domnule prefect,
Avem onoare a raporta d·umnea/voastră că astăzi s-a prins în gara Titu,
de către şeful Secţiei de jand/armi/de aci, un individ C.F.R.. anume Stan Ion,
de fel din corn/una Costeşti..., curăţitor de maşini în staţia Griviţa-Bucureş~i.
împărţind pe la locuitori broşuri şi manifeste socialisk cu caractC'r agitator,
care individ s-a înaintat de noi Parchetului cu adresa No. 1018 de astăzi, impreună
cu o broşură şi un manifest ce s-au mai găsit la dinsul.
Administratorul plăsii,
(ss) Lerescu
Arh. St. Dimbovi\a, fondul Prefectura jud. Dimboviţa, dos. 28/1920, r. 100.
Anexe 137
DOCUMENTUL Nr. 5
Administraţia plăşii Titu /rezoluţie/
Judeţul Dimboviţa Dosar,
No. 1179 (ss) Repezeanu
1920, mai, 20. Confidenţial
Domnule prefect.
Avem onoare a raporta d/umnea/voastră că ieri băiatul Traian C. Iliescu,

zis Vasilescu Mihail, de fel de aci din Titu, în etate dc 20 ani, lucrător m
Atclierele C.F.R. Bucureşti, izgonit din serviciu ca gn'\·ist, înscris ca membru
în Partidul Socialist-Internaţional 3, fiind dovedit făcînd propagandă printre ...
meseriaşii şi ccilalţi locuitori din comună cu idei rcvoluţionare, i s-au dresat
cuvenitele acte, care s-au înaintat Parchetului cu adresa noastră No. 1176.
Administratorul plăşii.
(ss) Lerescu
Arh. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 143.
DOCUMENTUL Nr. 6
Intrarea N. 21/1920 (Dosarul confidenţial)
N. 1520
1920, aprilie, 28,
Companiei de jandarmi
Loco
Confidenţial
Avem onoare a vă înainta în original raportul cu N. 280/1920 al Primăriei

comunei Vişineşti, de a cărui cuprindere luînd cunoştinţă, vă rugăm să avizaţi la
măsurile nccesare pentru urmărirea activităţii agenţilor de propagandă socialistă
arătaţi în sus-citatul raport.
/Prefectul/
Intrarea N. 25 / 1920-Dosarul confidenţial
N. 1530
1920, aprilie, 28 Companiei de jandarmi
Confidenţial Loco
Avem onoare a vă înainta în original alăturata corespondenţă şi vă rugăm

să luaţi măsuri de supraveghere a mişcării socialiste din comuna Vişineşti.
/Prefectul/
Arh. St. Dimboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28;1920, f. 76-77.
138 J\nexe
DOCUMENTUL Nr. 7
Origada specială de siguranţă Prefectura judeţului Dîmboviţa
Tîrgovişte Serviciul administrativ
No. 3Gl Intrare no. 44 conf/iden\ial/
1920, luna mai, ziua 10 Anul 1920, luna mai. ziua 21
/rezoluţie/ Se ia act, Confidenţial
(ss) S. Tassian
DOMNULE PREFECT,
Avem onoare a vă înainta pe contra-pagină alăturatul raport no. 360 din
10 curent căh"e Direcţiunea Siguranţei Generale, rugindu-vă să binevoiţi a lua
cunoştinţă de nemulţumirile lucrătorilor regiunilor petrolifere, precum şi de
propaganda lor socialistă.
Şeful brigăzii,
(ss) N.I.Moscu
/verso/
COPIE DE PE RAPORTUL No. 360 din 10 MAI 1920 CATRE DIRECŢIA

SIGURANŢEI GENERALE BUCUREŞTI
„Avem onoare a văraporta că în ziua de 9 mai ne-am deplasat în regiunea

petroliferă Gura-Ocniţei,unde am avut informaţiuni că s-a ţinut o intrunirq
socialistă a lucrătorilor din regiunile petrolifere :Gura-Ocniţei, Ochiuri şr Moreni.
Aci am allat că în acea zi dimineaţa a avut loc în Gura-Ocniţei o întru-
nire în casele femeii Dumitra Ghită Popa, la care au asistat lucrători din Moreni,
judeţul Prahova, şi din Ochiuri şi Gura-Ocniţei. A asistat de asemenea şi Ari-
cescu, candidat de deputat.
Intrunirea a avut scop electioral, în vederea candidaturilor pentru Cameră
a/le/ socialhtilor Ion Sion si Aricescu, primul - funcţionar la o societate petroli-
feră din Cîmpina şi reporter la ziarul Socialismul, şi al doilea - maistru sondor
la Moreni.
Intrunirile acestea. după informaţiunile noastre, se ţin în fiecare duminică
diminP.a\a şi uneori după amiază, atit în scop electoral, cit şi pentru discuţiuni
asupra ir, fiinţării unui consum la Gur:i-Ocniţei, unde lucrătorii sint speculaţi de
cantinier.
Cercetind discret, am aflat că lucrătorii din Gura-Ocniţei şi Ochiuri sînt
foarte nemulţumiţi pentru următoarele motive :
1) Deşi s-a făcut tablou, care s-a înaintat depozitului R.M.S. din Tirgo,·işte.
pină în prezent nu li s-a dat tutun, astfel că sint speculaţi de către cantinierul
din Gura-Ocniţei, precum şi de c1lte persoane de unde îl cumpără.
2) Deşi s-a intcvenit prin Regiunea minieră din Tirgovişte la Ministerul de
Industrie şi Corner\, spre a li se procura stofe şi pinză de cămăşi. pină în pre-
zent nu au primit nimic, şi, cînd intireabă, li se spune că vagonul cu mărfuri
este la Galaţi, de aşteptarea căruia s-au plicitsit şi manifestă mari nemulţumiri.
Informatorul meu mi-a spus că lucrătorii sînt in11r-o stare de nedescris din
cauză că n-au cămăşi şi pantaloni, iar unii dintre ei umblă îmbrăcaţi în haine
rupte fără albituri, ceea ce îi face să protesteze zilnic, mai cu seamă că nu s-au
îngrijit de el să le procure pînze şi stofe în timpul cînd erau mal ieftine.
Anexe 139
Deci, deocamdată se impune neapărat ca lucrătorii să fie imediat satisfăcuţi

pentru cererile de la punctul 1 şi 2, pentru care vă rugăm să binevoiţi a semnala
cazul autorităţilor în drept, spre a se putea preveni eventuale grave.
De asemenea, dacă cantinierul de la Ochiuri, c;:ire arc brevet de băuturi
spirtoase, s-ar înlocui cu un altul care să n-aibă băuturi. s-ar face un serviciu
atît lucrătorilor cit şi societăţii, mai cu seamă că şi acest cantinier, după in-
formaţi uni le noastre, este un speculant.
1n privinţa propagandei elect1orale socialiste, \·ă raportăm că Aricescu. can-
didatul de deputat, nu este văzut bine de lucrători, care spun că este socialist re-
voluţionar şi ca atare nu o să-l vo~ze toţi, spre deosebire de cel/ăl-'alt Sion, care
este socialist moderat.
Pînă în prezent, cererea de depunere a listei socialiste n-a fost aprobată
de Tribunalul local nefiind în regulă, iar ultimul termen este marţi 11 mai.
Semnatarii cererii sînt locuitori din comuna Vişineşti, unde există un
cuib socialist. asupra activităţii căruia vom reveni cu raport ulterior, după ce
ne vom transporta la faţa locului pentru cercetări.
Pentru conformitate,
Şeful brigăzii, Agent sp. el. IV,
(ss) N. Moscu (ss) Indescifrabil
Arh. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/HJ20, f. 141, 142.
DOCUMENTUL Nr. 8
Brigada specială de Prefectura judeţului Dîmboviţa
siguranţă
Tîrgovişte Serviciul administrativ
No. 380 Intrarea No. 43 - confidenţial
1920, luna mai, ziua 14 Anul 1920, luna mai, ziua 19.
(Rezoluţie/ : D-l şef al Siguranţei va supraveghea de aproape întreaga activitate a

r.umitilor. şi a. ne ţine în curent.
(ssl Tassian.-
l'erson al-confidenţi al.
DOMNULE PREFECT,
A Yem onoare a vă înainta în copie raportul nostru nr. 379 din 14 mai a.
cor. ac1resat d-lui director al Siguranţei Generale, relativ la înfiinţarea în locali-
tate a Sindicatului mixt afiliat la Comisiunea Generală a Sindicatelor, rugin-
du-vă să binevoiţi a lua şi domnia voastră cunoştinţă de cele raportatoe de noi
Direcţiunii Sigurantei Generale.
Şeful brigăzii,
(ss) N. I. Moscu
;verso/
Personal confidenţial
Brigăzii de siguranţă,
Nr. 1855
1920, mai, 21
La no. 380/920, vă rugăm să supravegheaţi de aproape întreaga activitate a
Sindicatului socialist din localitiate şi să ne ţineţi în curent despre tot ce veţi
putea afla privitor la acţiunea sindicatului.
/Prefectul/
140 /\nexe
Nr. 379
1920, mai, 14
Secret confidenţial
D/OMNU, LUI DIH.i<~CTOR AL SIGURANŢEI GENERALE UUCUREŞTI
Deşi în judc-ţ se găsesc terenuri petrolifere ~i miniere, iar în oraş rafinării

de petrol la care lucrează numeroşi muncitori sociali~ti, totu~i propaganda socia-
listă nu fusese condusă de nimeni, nefiind organizat în localitate Partidul Socialist.
Cu începere de ieri, s-a î:1fiinţat Sindicatul mixt din T/îrgo Yişte, afiliat la
Comisiunea Generală a Sindicatelor. Organi,:aţium·a aceasta s-a făcut de către so-
cialistul Moritz Grimberg din localitate ...
Biroul sindicat ului este instalat deocamdată în casa numitului Grimberg din
str. Libertăţii no. 39.
Ieri după i.lmi,1ză a avut loc o întrunire în casa menţionată şi la care au
luat parte 70-80 socialişti, lucrători de la Arsenalul din localitate, regiunile pe-
trolifere şi rafinăriile de petrol de lingă gară.
A vorbit socialistul Al. Popescu, candidat de deputat. cerind voturile munci-
torilor ; s-au impărţit cărţi de membri ai Partidului Socialist, manifeste către ale-
gători şi Programul Partidului Socialist din România.
Avem onoare a vă raporta acestea, cu adăugire că organizaţiunea socialistă
din oraş şi judeţ fiind declarată. va face obiectul celor mai serioase cercetări din par-
tea noastră in scopul de a ţine la curent Direqiunea Siguranţei Generale în pri-
vinţa activităţii soc-ialiste locah•.
Şeful brigăzii,
(ss) N. Moscu
Arh. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28, 1920, f. 139-140.
DOCUMENTUL Nr. 9
Copie după te leg/ramai nr. 1393 din 15.5.920

Timbrată cu 1 leu şi 10 bani ajutor
D/omnu/lui Mini~tru de Interne Buc/ureşti/
Subsemnaţii, candidaţi ai Partidului Sociali1,t din Dimbo,·iţa ,,·ă aducem la cu-

noştinţă : că d omnu/l director al Prefecturii ne-a sechestrnt şi interzis împărţirea
Programului, ,,Scrisori către ţărani" şi „Veste bună".
Totodată, vă aducem la cunoştinţă că d omnu/l locot enent / de jandarmi de
la compania respecth·ă, Popescu Meltiade, rw-a comunicat că are ordin special ca
să oprească propaganda socialistă la sate, cum şi împărţirea manifestelor.
Vă rui::ăm a da ordin in consecinţă.
(ss) Al. Popescu,

Ioan Gh. Şerban
Hotel Bulevard
/Rezoluţie/
Conform, (ss) Indescifrabil
Ane,ce 141
Telegramă
Prefect - T 1îr/gov /işte/

/Rezolut ie/
.Se va cerc copie de pe telegrama în chestiune,
'l'rcfc>ct
(s.,) HE'pczeanu
Prezentatăla Buc. No. 710, ci. S, cuv. 35, data 18,5, ora 13.
ma 15 m. :rn.
Transmisă ...
Luaţi cunoştin\ă de telegrama N. 1393, prezentată de oficiul Tîrgoviştc în
ziua de 15 mai, semnată Al. Popescu - Ion G. Şerban - Holci 13ule\·ard, cerce-
taţi şi daţi relaţii .
p. Ministru de Interne.
(ss) Teodor C. Marmet
30506
1Rezolu\ie/
La dosar,
(ss) Tassian
Aril. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 155-156.
DOCUMENTUL Nr. 10
Brigada specială de siguranţă
Tirgovişte
Nr. 536
1920, luna iulie, ziua 8.
Secret confidenţial
Prefectura judeţului Dîmboviţa
Serviciul administ,rativ
Intrare No. 56 - confidenţial
Anul 1!120, luna iulie, ziua 13
DOMNUi ,E l'IU:FI•:C'r,
Avem onoare a vă in,1inb1 în copie nota unui informator al acestei brigăzi,

relativ la starea spiritelor lucrătorilor din schelele petrolifere Gura-Ocniţei
Ochiuri şi Ocniţa, dimpreună cu altă copie după imprimatul Uniunei muncito-
rimei din petrol din România - sediul central Cîmpina, relativ la revendicările
muncitorimii, binevoind a cunoaşte că asemenea copii au fost înaintate de noi
şi domnului director al Siguranţei Generale.
Şeful brigăzii,
(ss) N. I. Moscu
142 ,'\nl'XI'
Copie 1920, iulie, 7.

SITUATIJ\ Sl'IHITELOH DIN SCHELELE PETROLIFERE GURA-OCNIŢEI,
ortJIURI ŞI OCNIŢA, DIN JUDEŢUL DIMBOVIŢA
In schela Gura-Ocniţei, la soc 'ietatea/ Internaţională română, în urma ,·e-

mru din Amsterdam a d-lui director administrativ Dozi, s-au făcut a\'ansările
personalului cu 25-30 11/o ; deşi erau maiştri de sondă nemulţumiţi, t,otuşi nu au
făcut caz unic, căci şefii lor, maiştri şefi, erau băgaţi în cooperativă şi aşa nu
au mai avut cine să-i aţîte.
Nu trecu mult şi veni la societate un nou memoriu pe care îl ataşez aci ală
turat, şi din care reiese că sindicaliştii din Cîmpina ar voi să stea de tocmeală
cu societăţile în privinţa condiţiunilor de salar faţă cu vechiul memoriu.
Nu trecu mult şi societatea Internaţională romana sporeşte lefurile la
maiştri sondori şefi şi atunci se produce o indigneală între funcţionari, însă eu,
care propusesem lucrul acesta, le-am spus că e1 au fost mai înainte avansaţi ş1
cauza lor va fi satisfăcută, să aibă răbdare. Am intervenit la timp şi pentru
maiştri şi acum e în discuţie.
Intruniri nu au fost. însă a fost una, unde nu s-a discutat decît chestiunea
de cooperativă, facerea statutelor şi alegerea membrilor. Acum ei sînt pasivi şi
aşt1eaptă de la Cîmpina delegat în cazul că dacă vor face grevă să ştie cauza şi
felul ei.
Capul secţiei I, d-l I. Iacob, care are mare popularitate printre lucrători, a
venit la sentimente frumoase naţionale, fiind contra gre\'ei şi sprijinind intere-
sele societăţii prin muncă cinstită şi dreaptă. Şi celor trei şefi de sonde, G. Nicu-
lescu, I. Ionescu şi Ion Iacob, împreună cu şeful uzinei, G. Popescu, acum le-a
intrat în cap conducerea cooperativei, care le ia seara şi ultimul timp pentru
alte discuţi uni.
Acum o săptămînă, în interesul serviciului a venit în schelă d-l I. Pucescu,
maistru sondor fel. la expl 1oatarea de/ petrol Margulius şi seara l-am găzduit la
mine ; acesta are o puternică convingere de cuvînt şi el a spus între altele că
ei, chiar de va fi grevă, stau retraşi, căci cei de la Cîmpina nu le-au cerut părerea
lor şi dacă se va face, facă-se. cit vor sta le va fi indiferent, însă cînd vor fi să
înceapă lucrul. atunci Pi trebuie să se solidarizeze cu toţi maiştri şefi, căci plata
salariilor nu este proporţională cu Yechimea lor şi C'apacitatea lor şi le-a spus
I/al aceştia din schelă ca. atunci cînd vor fi ei gata la Băicoi, vor fi anunţaţi şi
cei din Gura-Ocniţei.
Din vorbele lor reiese că ei sînt contra părerilor ca personalul inferior să
mai fie avansat, căci, faţă de cele 8 ore de lucru şi capacitate, în comparaţie
cu plata din timpurile normale, plata este mult mai mare a lucrătorilor ca a lor.
In schelă se simtie mare nevoie de pînzeturi...
Numărul lucrătorilor se urcă la 530-600.
La schela Ochiuri, la soc/ietatea I Astra română, nu se obser\'ă nici un fel
de indignare, căci ei au fost avansaţi pînă la 60•,10. Cu toate acestea. curentul,
cure e întrebuinţat c:u forţă mot,rică şi la lumină, a stat de luni. căci el vine pe
stilpi de la Cimpina şi acolo se crede că ar fi un început de grevă, cu toate că şi
uşa mergea de mult(' ori întrerupt, fiind firele in reparaţie şi schimbare.
La schela Internaţionala merg motoarele cu gaze şi au lumină proprie, aşa
că nu suferă din cauza aceasta.
La soc/ietatea' petroliferă Creditul minier - expl/oatarea statului, sint ne-
mulţumiri din eauză că nu au fost a\'ansati decit cu 250/o şi aşteaptă momentul
pentru a se pune în grevă, însă le vine greu, căci sint numai 84 şi nu au intre
ei cap, căci şeful de sonde, d-l Gogu Georgescu, cum am mai spus, este activ şi
an• asupra lor o mare putere de rezistentă.
Anexe 143
La soc,'ietatea,I Astra română lucrează 325-540 lucrători.

Ieri a fost la Schela Gura-Ocniţei un domn locot. enent' Gheorghiu. de la
Compania de tancuri, ca să obsen·e şi să ia tablou de mobilizaţii pe loc, sub
formă că cumpără ţiţei.
Seara la ora 4 a fost şi d-l prefect împreună cu şeful de cabinet şi dl. admi-
nistrator de plasă şi au vizitat schela Internaţionala şi s-au interesat de situaţia
spiritelor, rămînînd ca să trimită un şef de secţie cu cîţi,·a jandarmi pentru
orice eYentualitatc ; pe urmă a plecat.
Acum rămîne ca să vină răspuns de la Cîmpina. pentru a şti şi ci ce se
face acolo.
(ss) S. P.
Arh. St. Dîmboviţa, fondul Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/Hl20, f. 171-173.
DOCUMENTUL Nr. 11
Confidenţial-personal
No. 2411
1920, iulie, 8
COMPANIEI J/ANDARMI/D/îMBOVIŢA
în vederea unei eventuale mişcări între lucrătorii de Ia schelele petrolifere,

mişcare ce avem informaţii precise că pregăteşte o nouă grevă, vă rugăm ca ime-
diat, în interesul ordinei şi siguranţei generale, să luaţi următoarele măsuri :
1) întărirea postului de la Gura-Ocniţei (schela petroliferă) cu cel puţin un
jand/arm/ ofiţer de poliţie şi doi jandarmi ajutoare.
2) Secţia jand/armi/ Răzvad să organizeze un serviciu de informaţii şi şta
fetă, concentrînd toată atenţiunea asupra schelei de La Ochiuri.
3) Zilnic ne veţi raporta asupra stării spiritelor din întreaga regiune. pre-
cum şi orice eveniment în legătură cu mişcarea menţionată, binevoind a ne
comunica şi de executarea dispoziţiunilor de la punctul 1 şi 2.
Prefect. ul/.
Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 169.
DOCUMENTUL Nr. 12
Personal-confidenţial
N. 2412
1920, iulie, 8
LA BRIGADA DE SIGURANŢA TîRGOVIŞTE
Avem onoare a vă comunica că avem informaţii precise că printre lucrătorii

de la exploatările miniere /şi/ petrolifere se agită o nouă grevă.
Vă atragem atenţiunea că în ceea ce ne priveşte, am dat Companiei de jan-
darmi ordine în consecinţă ; rămîne a lua şi d-voastră măsurile necesare, binevc,-
ind a ne comunica şi nouă orice informaţi uni sau evenimente în legătură cu ci -
ceastă mişcare.
Prefect/ul/.
144 Anexe
DOCUMENTUL Nr. 13
Confidenţial
IEŞIREA Prefectura judeţului Dîmboviţa
No. 4942 Serviciul administrativ
1920, luna iulie. ziua 12 Intrarea no. 57 - con! idenţial/
Compania jandarmi Dîmboviţa Anul 1920, luna iulie, ziua 14.
Către
Prefectura jud. Dîmboviţa
/Rezoluţie/ Lucrarea la intrarea no. 59/920.

Am onoare a înainta raportul din faţă al Secţiei Răzvad, după care rugăm
să binevoiţi a lua cunoştinţă.
Comandantul Companiei jandarmi Dîmboviţa,
(ss) Lt. Enescu
/verso,'
INTRARE
Jandarmeria rurală
Compania Dîmboviţa
No. 6294, data 11.7.1920
P. 11/7,'1920
No. 951
No. 864 din 1117:1920
Secţia 'andarmi/Răz\"ad
j
Către
Compania j/andarmi/ D/imtoviţa
Am onoare a înainta raportul din faţă no. 325 al postului Gura-Ocniţei, re-
feritor la cele ce se aşteaptă între lucrătorii din schelele petrolifere Internaţionala
G.'ura '-Ocniţei şi Ochiuri, pendinte de corn/una/ Răzvad.
Şeful secţiei,
Plut. /ss/ Indescifrabil
Urgent
No. 325 din 10/7 920
Postul jand/armi I G/ura/-Ocniţei
Către
Secţia jandarmi Răzvad
Am onoare a raporta că starea de spirit a lucrătorilor şi funcţionarilor din

schela Internaţionala pînă în prezent este calmă, schela funcţionează cu aburul
său propriu.
Printre lucrători şi funcţionari circulă zvonul că, dacă delegaţii socialişti nu
se vor înţelege cu societăţile în privinţa lefurilor, se va face grevă.
De asemenea, la schela Ochiuri, unde deşi curentul este oprit de la Cimpma,
totuşi funcţionarii şi lucrătorii sint calmi, aşteptînd, circulind zvonul printre ei ca,
dacă in timp de cîteva zile nu le vine curentul, să se ducă fiecare la casele lor
părăsind serviciul.
Rugindu-vă a dispoza,
Şeful postului.
Plut. (ss) Diţoiu I.
Anexe
145
No. 865 din 11 /7 /920

Secţia jand/armi/Răzvad
Către
Compania j'andarmi/ Dîmboviţa
INTRARE
Jandarmeria rurală
Compania Dîmboviţa
No. 6299, data 11/7,'920
Conform ord/inului şi instrucţiunilor date de dvs., urmat după ordinul P1·e-

fecturii D. îmbo, v_iţa no. 2411.
Cu onoare raportăm că starea spiritelor printre lucrătorii din schelele petro-
lifere Internaţionala G ura-Ocniţei şi Schela Ochiuri pînă în prezent sînt liniştite.
în schela Internaţionala lucr:.11 continuă ; cît priveşte în Schela Ochiuri deşi lu-
crătorii se duc la lucru, însă lucrează la alte servicii, deoarece curentul este oprit
de la Cîmpina încă de 7 zile.
Pentru executarea de la punctul 1 s-au făcut : întărirea postului Gura-Ocniţei
încă cu doi jandarmi in termen, anume cap/oralut Castan Nicolae, de la postul Să
cuieni şi sold•at/ Pintilie Iosif, de la postul Răzvad, suh conducerea plut/onierului/
Diţoiu Ion, şeful postului G/ura/-Ocniţei, pînă la sosirea jand/armilor/ care sînt
destinaţi pentru acest serviciu ; de asemenea, pentru punctul 2, s-a organizat un
serviciu de informaţii şi ştafete, concentrîndu-se toată atenţia asupra Schelt:i
Ochiuri ; pentru· punctul 3, vom raporta zilnic starea spiritelor din ambele schele.
Cu rugămintea să binevoiţi a dispune,
Şeful secţiei,
Plut. (ss) Indescifrabil
Arh. St. DîmbC>viţa, fond Prefectura jud. Dîmboviţa. dos. 28/1920, f. 183.
DOCUMENTUL Nr. 15
Brigada specială de siguranţă Confidenţial
Tîrgovişte /Rezoluţie/
No. 544 Se ia act,
1920, luna iulie, ziua 12 (ss) N. Repezeanu
DOMNULE PREFECT,
Avem onoare a vă înainta în copie nota agentului 200, relativă la starea

spiritelor lucrătorilor din regiunile petrolifere ale acestui judeţ.
Şeful brigăzii,
(ss) N. I. Moscu
Copie
Brig/ada/ specială /de/ siguranţă
Tîrgovişte
Agentul No. 200
11 iulie 1920
IO. - c. 916
146 Anexe
NOTA
Transportîndu-mă Ia regiunea petroliferă de Ia Gura-Ocniţei, unde am stat

de vorbă cu mai mulţi lucrători din schela societăţii Internaţionala română,
precum şi cu d-nii I. Băleanu, administratorul schelei şi St. Petrovici, şeful
Ocol.'ului/ minier, unde am constatat că starea spiritelor lucrătorilor pentru
moment este liniştită şi nu au aderat Ia greva de Ia Cîmpina, pentru că nu au
informaţii precise de felul cum s-a declarat şi ,'se/ conduce greva de către
greviştii din Cîmpina.
Printre lucrători circulă versiunea că, declarîndu-se grevă la Uzina electrică

din Cîmpina, greviştii au lăsat un grevist care să păzească uzina ; venind
inginerul mecanic Ia uzină, ar fi bătut pe lucrător pînă l-a omorît ; intervenind
lucrătorii grevişti, au omorît şi ei pe inginer. Apoi ar fi intervenit armata şi într-o
încăierpre între armată şi grevişti căzînd cite 7-8 din fiecare, precum şi mai
mulţi răniţi din ambele părţi.
Pentru a se putea şti situaţia mersului grevei din Cîmpina, lucrătorii din
Schela Gura-Ocniţei au trimis un delegat special la Cîmpina, ca să ia informaţii
despre mersul g~evei, dar care nu a sosit pînă aseară.
Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28.1920, f. 191-192.
DOCUMENTUL Nr. 16
IEŞIREA Prefectura judeţului Dîmboviţa

No. 5181 Serviciul administrativ
1920, luna iulie, ziua 16 Intrarea No. 62 - confidenţial
Compania jandarmi Dîmboviţa Anul 1920, luna iulie, ziua 19
/Rezoluţie/
Se ia act,
(ss) N. Repezeanu
Către
PREFECTURA JUD. DlMBOVIŢA
La No. 2411,
Cu onoare comunicăm că postul Gura-Ocniţei (schelele petrolifere) l-am
întărit cu un plutonier şi doi jandarmi caporali, iar secţia Răzvad zilnic ne
raportează mişcările ce se fac în schele.
Comandantul Companiei jandarmi Dîmboviţa,

(ss) Locot. Enescu
Arh. St. Dîmboviţa, fond, Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 186.
Anexe 147
DOCUMENTUL Nr. 17
1920. iulie, 24
N. 2625
Intrarea N. 59/1920 -conflidenţial/
Confidenţial, personal
LA MINISTEIRUL DE INTERNE
în legătură cu mişcarea socialistă semnalată în ultimul timp, am organizat

un serviciu de informaţiuni în schelele petrolifere Ochiuri şi Internaţionala din
comuna Gura-Ocniţei, din acest judeţ, asupra stării spiritelor lucrătorilor de la
aceste schele, care au legături cu Partidul Socialist.
Din cercetările făcute în mod discret, avem onoare a vă supune la cunoştinţă
constatările făcute că lucrătorii acestor schele au o atitudine paşnică şi că, deşi
de la schelele din Cîmpina s-a oprit curentul electric, totuşi aceşti lucrători din
schelele de la Ochiuri şi Gura-Ocniţei s-au dus la lucru făcînd alte servicii,
aceasta din pricina opririi curentului electric . curentul electric fiind între-
rupt două săptămîni.
Pentru orice eventualitate, am dispus întărirea posturilor de jandarmi de la

Ochiuri şi Gura-Ocniţei, cu obligaţiunea de a supraveghea de aproape mişcarea
lucrătorilor şi a ne ţine în curent despre tot ce se va petrece.
Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura jud Dîmboviţa, dos. 28,'1920, f. 182.
DOCUMENTUL Nr. 18
IEŞIREA Confidenţial
No. 5419 Prefectura judeţului Dîmboviţa
1920, luna iulie, ziua 23 Serviciul administrativ
Compania ja!'rlarmi Dîmboviţa Intrarea No. 67 - confidenţial
Anul 1920, luna iulie, ziua 27
/Rezoluţie/
Se ia act,
(ss) N. Repezeanu
Către
PREFECTURA JUD. DlMI3OVIŢA
Cu onoare comunicăm că starea spiritelor lucrătorilor de la schelele „Ochiuri"

şi „Internaţionala" sint liniştite ; însă secţia Răzvad, cu rap/ortul/ n. 976, ra-
portează că săptămîna viitoare s-ar declara grevă la toate sondele.
Comandantul Companiei jandarmi Dîmboviţa

(ss) Locot. Enescu
Arh. St. Dîmboviţa, fond Prefectura Jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 194
148 Anexe
DOCUMENTUL Nr. 19
IEŞIREA Prefectura judeţului Dimboviţa

No. 5G2G Serviciul administrativ
1920, luna iulie, ziua 28 Intrarea No. 74-conf/idenţial/
Compania jandarmi Dîmboviţa Anul 1920. luna iulie, ziua 30
CATRE
PREFECTURA JUDEŢULUI DlMBOVIŢA
Conform regulilcr stabilite,
Am onoare a înainta raportul secţiei Răzvad, din faţă, spre ştiinţă.
Comandantul Companiei jandarmi Dimboviţa

(ss) Locot. Enescu
/verso/
Prefectura judeţului Dîmboviţa
Serviciul administrativ Intrare
Intrare No. 3945 Jandarmeria rurală
Anul 1920, luna august, ziua 5 Compania Dîmboviţa
/Rezoluţie/ : Raport ministerului No. 7116, data 27.7.920
Se va comunica Siguranţei Generale, No. 1016 din 25/7/920
(ss) N. Repezeanu Secţia jand,/arm(Răzvad
Către
Compania jand/armi/ Dîmboviţa.
Cu onoare raportăm :
3. Din informaţiuni, săptămîna viitoare se aşteaptă o gret:ă generală la toate

schelele petrolifere ; informatorii nu ne-au putut preciza cind se va dec!ara greva :
vom raporta ulterior.
Şeful secţiei,
Plut. (ss) Indescifrabil
Arh. St. Dimboviţa fondul Prefectura jud. Dîmboviţa. dos. 28/1920, f. ::?0G
DOCUMENTUL Nr. 20
No. 2764
HJ20, august, 7
Intrarea No. 7-1 /920, -conf idenţial /
/către/
ŞEFUL BRIGAZII DE SIGURANŢA

LOCO
Primind informaţiuni de la Secţia de jandarmi din Răzvad că s-ar proiecta
o grevă generală a lucrătorilor de la Schelele petrolifere Ochiuri şi Internaţionala,
Anexe 149
avem onoare a vă ruga să supravegheaţi de aproape mişcările lucrătorilor şi

funcţionarilor schelelor petrolifere de care <' vorba şi să ne \ineţi în curent
despre constatările ce veţi face în această direcţiune.
/Prefectul/
No. 2765
1920, august
D-LUI MINISTRU DE INTERNE

DIRECŢIA POLIŢIEI ŞI SIGURANŢI;;I GENERALE BUCUREŞTI
Avem onoare a raporta ...

Din informaţiunile culese, s-ar proiecta o grevă generală Ia toate schelele
petrolifere, fără însă a se putea cunoaşte data la care va avea loc greva.
Am dat ordinele necesare pentru supravegherea mişcărilor din schelele
petrolifere şi vom avea onoare a vă ţine în curent despre tot ce se va petrece.
/Prefectul/
Arh. St. Dîmboviţa. fond Prefectura jud. Dîmboviţa, dos. 28/1920, f. 207.
LUPTA PENTRU INSTALAREA
AUTORITĂŢILOR DEMOCRATICE
IN JUDEŢUL DIMBOVIŢ A DUPĂ VICTORIA
INSURECŢIEI ARMATE
GHEORGHE IONESCU-RlMNIC
Insurecţia de la 23 August 1944, organizată şi condusă de Partidul

Comunist Român a dus la eliberarea României de sub jugul fascist, la
înlăturarea dictaturii antonesciene, crcînd condiţii propice pentru de-
clanşarea unui mare avînt de luptă al maselor, în frunte cu comuniştii,
şi 'in judeţul Dîmboviţa.
Pc aceste meleaguri, încă de la sfîrşitul secolului trecut se formase-
ră puternice detaşamente ale clasei muncitoare, care acţionau în ramu-
rile-cheie ale economici judeţului : în minele de cărbuni de la Şotînga,
Mărgineanca, Aninoasa, în cadrul societăţilor petroliere, la C.F.R. încă
din timpul regimului burghezo-moşieresc, clasa muncitoare dîmboviţca
nă se afirmă pe plan politic şi social, prin puternicele lupte desfăşurate
în anii 1917-1920, 1921-1933 sau în anii 1940-1944, avînd alături de
ea aliaţi de nădejde ţărănimea şi intelectualitatea, care se ridicaseră cu
vehemenţă de nenumărate ori împotriva asupritorilor, în timpul răscoa
lei din 1907, al mişcărilor ţărăneşti din 1936 din comunele Bolovani sau
Corneşti din anii 1935-1944.
August-septembrie 1944 . . .
Sub pretextul asigurării ordinei în judeţul Dîmboviţa, primul gu-
vern Sănătescu, instalat după 23 August 1944, caută să menţină la con-
ducerea organ.~lor locale, elemente reacţionare. Astfel, pentru a stăviii
lupta maselor populare care cereau tot mai insistent înlăturarea prefec-
tului antonescian, guvernul Sănătescu s-a grăbit să instaleze la 18 sep-
tembrie 1944, în locul acestuia, alt prefect, de data aceasta un colonel cu
vederi reacţionare, care pentru inducerea în eroare a maselor, caută
să-şi încorseteze adevăratele sentimente într-o haină „democratică".
Din primele zile, acesta dovedeşte că are valeităţi de satrap ordo-
nînd arestarea primarului din comW1a Stăneşti - primar ales de adu-
152 GHEORGHE IONESC't..:•Rll\lNIC
narea sătească - şi-l înlocuieşte cu fostul primar ocrotit d<' jandarmi.

Pentru elucidarea acestui caz, docum('ntele sînt concludl'ntl'. Într-un ar-
ticol intitulat „Ţăranii din Dimbo\'iţa înlătură primarii antoncsci('n i",
ziarul „Scînteia" 1 relatt'ază că sătenii îndrumaţi de organizaţia Uniunea
patrioţilor, au schimbat primarul reacţionar şi l-au înlocuit cu unul de-
mocrat, all's din rindul unui comitet pentru administran'a comunei, for-
mat din 35 de oameni. Acelaşi ziar, în articolul „Samavolnicii în Dîmbo-
viţa" :i arată că în comuna Stăneşti, primarul ales de săteni e arestat de
un maior de la legiunea d(' jandarmi Tîrgo,·iştc. Acesta, însoţit de şdul
de secţie de la Răcari şi şefii de post de la Ghergani şi Colacu, au H'nit
cu soldaţi înarmaţi cu mitraliere pentru a face „ordine" la Stăneşti.
Arestarea primarului din Stăneşti s-a făcut cu ştirc'a ministrului dL'
interne din gu\'ernul Sănătescu, generalul Aldea, prieten cu proprietarul
cJin Stăneşti, Păltineanu. Revelator în acest sens este articolul din „Scîn-
tcia" : ,,Ministrul de interne tulbură ordinea. Conducătorii satelor sînt
arestaţi de Aldea". 3 Cităm din acest articol : ,, ... Primarul şi un mem-
bru al comitetului sătesc din comuna Stăneşti au fost arestaţi ... Mi-
nistrul Aldea (moşierul), apără pe moşierul Păltincanu (care se foloseşte
de gradul său de general pentru a-i teroriza pe ţărani) ,,Corb la corb
nu-şi scoate ochii". Aldea şi Păltineanu sînt moşieri. Cum să meargă
unul împotriva celuilalt ... ".
Lupta maselor ţărăneşti pentru instalarea unor autorităţi democra-
tice continuă. În comunele din sudul judeţului Dîmboviţa, unde influ-
enţa şi sprijinul muncitorilor se resimt mai puternic pentru că o parte
din săteni lucrau la C.F.R., pc liniile Pietroşiţa-Titu sau Piteşti-Bucu
reşti, se obţin succese. Aici, clementele revoluţionare se situează cu ho-
tărîre în fruntea maselor de ţărani, în acţiunea de înlăturare a primari-
lor reacţionari. Aşa s-au petrecut lucrurile în comunele Bălteni, Puţu
cu Salcia şi Conteşti. Acţiunile respective iau un caracter mai organi-
zat după 24 septembrie 1944, cînd P.C.R. dă publicităţii Proiectul de
platformă al F.N.D., care cuprindea şi chemarea adresată maselor de a
instaura autorităţi locale democratice, chiar împotri \'a dispoziţiilor şi or-
dinelor guvernului reacţionar.
Imediat, în toate judeţele ţării se organizează mari adunări pentru
popularizarea obiectivelor cuprinse în Platforma F.N.D. O astfel de adu-
nare se desfăşoară la Tîrgovişte în ziua de 15 octombrie H144. La ca par-
ticipă delegaţi din multe localităţi dîmboviţcnc. Muncitori, ţărani, inte-
lectuali din Gura-Ocniţei, Doiceşti, Bucşani, Fieni, Moreni, Găeşti. ve-
neau rînduri-rînduri sprl' ,,Sala de arme" din Tirgo\'iştc. Înspăimintat,
prefectul postează la intran' poliţişti. Dar ingenioşi, organizatorii găses(·
soluţia : adunarea se ţim' la Sl'diul Uniunii patrioţilor şi c• prl'ziclată dl'
1 Sdntcia din 18 octombrie l!l-H. pag. 2.

2 Ibidem.
:a Sdnteia din Hl Ol'tombric l!lH. pag. 3.
154 GHEORGHE JO~ESf'U-RIMNlf'
şi se \'Or înscrie în Frontul plugarilor,!! în comuna Stăm•şti (sat al actua-

lei comune Răcari), un acli\'ist al Uniunii patrioţilor, n•nit de la Bucu-
reşti pentru organizarea luptei ţăranilor, cslc arestat de către jandarmi,
cu participarea şefului de post. 10 Masele de bază ale ţărănimii din jude-
ţul Dîmboviţa, conduse dP comunişti, au zădărnicit însă toate aceste ma-
nevre ale elementelor rPacţionarc, sprijinite de guvernul Sănătescu.
La sfirşilul lunii octombrie 1944, în condiţiile intensificării luptei
pentru răsturnarea celui de al doilea guvern Sănătescu, instaurarea de
jos a unei administraţii, intră într-o formă nouă. Pentru a combate
acţiunile tot mai hotărite ale P.C.R. şi a celorlalte forţe democratice gru-
pate în F.N.D., noul ministru de interne din cel de-al doilea gun'rn Să
nătcscu, Nicolae Penescu, opreşte la sfîrşitul lunii octombrie şi începu-
tul lunii noiembrie, printr-un ordin trimis prefecturii judeţului Dîmbo-
viţa, orice fel de consultări populare „pentru a nu tulbura ordinea pu-
blică", deoarece, scria el, 11 în curînd va apare o lege pentru alegerea
primarilor şi a consiliilor comunale. Prin acest ordin, noul guvern încer-
ca să stăvilească lupta maselor dîmboviţene pentru alegerea unor or-
gane populare, lucru ce a dus la înăsprirea conflictelor dintre forţele de-
mocratice şi cele reacţionare, cele din urmă căutînd mijloace violente să
zădărnicească acţiunile F.N.D.
Metodele brutale folosite de reacţiune, se întorc ca un bumerang
împotriva ei înşişi. Masele populare din judeţul Dîmboviţa intensifică
lupta pentru cucerirea puterii locale.
In noua etapă, Comitetul judeţean de partid Dîmboviţa, hotărăşte
mobilizarea maselor pentru înlocuirea pretorilor şi a prefectului. Prin
organizarea acestor acţiuni, judeţul Dîmboviţa se înscrie printre primele
judeţe din ţară, unde masele au impus de jos o nouă administraţie.
Evenimentele se precipită. La 28 noiembrie 1944, la Tîrgovişte, din
iniţiativa Comitetului judeţean de partid, are loc un mare miting la
care participă cetăţeni din toate colţurile judeţului. Cu această ocazie
se aprobă o moţ.iune care cuprinde cele mai arzătoare revendicări : re-
alizarea platformei F.N.D., curăţirea aparatului de stat de elemente
reacţionare, exproprierea moşiilor mai mari de 50 de hectare. în conti-
nuare moţiunea cuprindea:
1. Avînd în vedere că prefectul judeţului e un criminal de război ;
2. Că n-a luat nici o măsură contra moşierilor care sabotează în-
sămînţările de toamnă, punînd judeţul în fata primejdiei de foamete ;
3. Că a arestat pe primarul din comuna Stăneşti, ales de popor,
adunarea hotărăşte în unanimitate înlocuirea prefectului antonescian, ,,cu
învăţătorul Gh. Popescu, membru al P.C.R., cît şi înlocuirea primarului
naţional-ţărănist ... " 12
11 Clwmarca, Tîrgoviştc. 18 februarie Hl45, pag. 2.
rn Scinteia. :!.7 octombrie l!l-14, pag. 3.

11 Arhiv. Cons. pop. jud. Dimbo\'iţa dosar 14~50-14500, din 19H.
1i „Chemarea", Tîrgo\'işte, 30-10 noiembrie 1944, pag. l.
L11pta pentru instalarea autorităţilor democratice 155
O dată cu adoptarea hotărîrii s-a trecut la fapte. Mulţimea porneşte

în valuri-valuri spre prefectură, fără a se lăsa intimidată de cele două
tancuri aduse în grabă de la Regimentul 2 Care de luptă din localitate.
Este ocupată curtea şi strada din faţa prefecturii. Se formează ad-hoc
o delegaţie care cere prefectului reacţionar, înconjurat de ofiţeri, să
predea conducerea prefecturii, prefectului ales de popor. Prefectul ia
imediat legătura prin telefon cu ministrul de interne. Afară mulţimea
scanda: ,,JOS PREFECTUL REACŢIONAR!", ,,VREM PREFECT ALES
DE POPOR!"
Un membru al delegaţiei a luat receptorul din mîna prefectului şi a
citit ministrului hotărîre3 mulţimii, în care se arată că prefectul reac-
ţionar este înlocuit. Lupta continua. A doua zi, mii de oameni, răspunzînd
chemării partidului, mer~ la primăria oraşului şi instalează în acelaşi
mod un nou primar, în persoana muncitorului Ion Rădulescu.
Era sfîrşitul lunii noiembrie. Poporul triumfa. pentru că în lupta
deschisă cu forţele reacţiunii, aceasta suferise una din cele mai grele în-
frîngeri, care mai avea să aducă şi altele. 13
Sub îndrumarea Comitetului judeţean al P.C.R., noua administraţie
începe o muncă uriaşă pentru refacerea economici. Se iau măsuri ener-
gice pentru aprovizionarea populaţiei, pentru combaterea speculei ; la
sate se trimit imediat produse industriale : gaz, lămpi, sodă, zahăr, pînză,
unelte agricole, iar oraşele sînt aprovizionate cu alimente.
Zeci de echipe de muncitori din Tîrgovişte, Găeşti, Titu şi chiar din
Bucureşti, sosesc la sate pentru a-i ajuta pe ţărani la lucrările agricole
şi la repararea uneltelor. Aşa se închega în focul luptelor, alianţa mun-
citorească-ţărănească. La o adunare a muncitorilor din Tîrgovişte ţinută
în ziua de 14 februarie 1945, participanţii au votat o moţiune, după cum
sc,ia ziarul „Chemarea", prin care se obligau să strîngă toate tractoarele
şi toate uneltele agricole ce se găseau în judeţ, pentru a le repara fără
placă. 14
După venirea la putere a guvernului Rădescu, înlocuirea primarilor
şi pretorilor încetează pentru o perioadă. Era o acţiune tactică a partidu-
lui comunist şi a forţelor democratice organizate în F.N.D., cu scopul
de a demasca esenţa politicii majorităţii reacţionare din guvern, care pro-
misese că va porni din proprie iniţiativă la democratizarea aparatului
de stat. Dar se dovedeşte că aceste cercuri nu vor să cedeze de bună
voie poziţiile ocupate. Vălul căzuse astfel de pe faţa duşmanilor poporu-
lui şi atunci P.C.R. cheamă masele pentru a reîncepe lupta în vederea
instalării unei noi administraţii. în acele zile furtunoase sînt schimbaţi
primarii din Găeşti, Vulcana-Pandele şi Moroieni. 15
u „Chemarea", Tîrgovişte, 30-10 noiembrie 1944, pag. 1.

14 „Rusenescu M." Lupta maselor populare pentru instalarea puterii populare
în Studii, revistă de istorie nr. 2, Buc. 1965, pag. 273.

15 ,,Chemarea" Tirgovi te, 28 ianuarie 1945, pag. 1-2.
7
156 GHEORGHE IONESCU-RIMNIC
Penlru a avea o imagine de ansamblu asupra rezultatului luptei in

vederea instaurării de jos, pe cale revoluţionară, a autorităţilor democra-
tice din judeţul Dîmboviţa, este interesant ele prezentat un tabel compa-
rativ al instalării prefecţilor democraţi în judeţele vecine, faţă de jude-
ţul Dîmboviţa_w
JUDEŢELE ÎN CARE AU FOST INSTALAŢI PREFECŢI DEMOCRAŢI

ÎNTRE 23 AUGUST 1944 - 6 MARTIE 1945
Nr.
Judctul Data instalării
crt•
l Teleorman 11 februarie 1945

2 Prahova 28 noiembrie 1944
3 Vlaşca . 3 martie 1945
4 DIMBOVIŢA 28 noiembrie 1944
O studiere atentă a luptei pentru instaurarea unei administraţii de-

mocriatice în judeţul Dîmboviţa dovedeşte că, prin acţiunea directă a
maselor populare, conduse de P.C.R., aceste acţiuni au îmbrăcat forma
rmor uriaşe demonstraţii de masă, urmate de instalarea de jos a autori-
tăţilor locale. Devenea tot mai evident faptul că elementele. noii puteri
se întăreau rapid. iar forţele reacţionare nu mai aveau controlul asupra
aparatului de stat local şi influenţă în mase. Se confirmau în mod genial
cuvintele lui Lenin : ,,marile evenimente istorice, uneori cîteva luni de
revoluţie, educă pe cetăţeni mai repede şi mai complet decît zeci de ani
de stagnare politică ... " i i
Victoriile obţinute de Uniunea Sovietică, ţara care a dus pe umerii
săi greul războiului împotriva fascismului, conjugate cu victoriile celor-
laite forţe antihitleriste, au creat condiţiile favorabile poporului român
ca după instll'ecţia de la 23 August 1944, paralel cu lupta dusă pc fron-
tul antihitlerist, să treacă rapid la desăvîrşirea revoluţiei burghezo-de-
mocratice. In acest cadru se situează pe primul plan acţiunea de demo-
cratizare a aparatului de stat central şi local. In judeţul Dîmboviţa aces-
te acţiuni s-au înfăptuit pe cale relativ paşnică, deoarece raportul de
forţe pe plan politic înclina în favoarea forţelor democratice, progresiste.
conduse de Partidul Comunist.
Succesul luptei pentru instaiarea unor autorităţi locale democratice
în judeţul Dîmboviţa s-a datorat în primul rînd felului în care a fost
condusă de către Comitetul judeţean al P.C.R. În această perioadă, orga-
nizaţia jud<.,ţeană de partid şi-a întărit şi şi-a consolidat influ<.'nţa în
10 Nc>ac-:;a Tr. ,./\spc>ctc> din lupta pc>ntru instaurarc>a unor autorită\i locale
democraticf". in Studii, rL'\'istă dC' istorie nr. -t. nucure-:;ti. I\l;i\1, pag. ~!lR.
17 V. I. Lenin, Opc>rc ,·ol. VIII, Bucureşti, E.S.l'.L.1' .. 1%5. pag. ;ili3.
Lupta pentru instalarea autorităţilor democraticr, 157
toate sectoarele de activitate, mai ales că imediat după 23 August 1944

se reîntorseseră din închisori şi lagăre, cadrele de bază ale Comitetului
judeţean de partid.
Organizaţia judeţeană P.C.R. a reuşit să atragă în toamna anului
1944, sub conducerea sa. puternice organizaţii de masă, ca sindicatele,
Frontul plugarilor etc. atît la oraşe cit şi la sate, imprimînd acţiunilor
sale un caracter de masă, organizat. Printr-o amplă acţiune, masele po-
pulare dîmboviţene sînt •lămurite că înfăptuirea revendicărilor imediate
pămînt ţăranilor, pîine şi drepturi democratice pentru cei de la oraşe
- era condiţionată de cucerirea puterii politice pe plan local.
Oamenii muncii din judeţul Dîmboviţa, conduşi de partidul comu-
nist, au obţinut cele mai mari victorii, instalînd în fruntea tuturor lo-
calităţilor din judeţ organe democratice.
LA LUTTE POUR LA MISE F,N FONCTION DES AUTORITES DEMOCRATIQUES

DANS LE DISTRICT DE DIMBOVIŢA APRES LA VICTOIRE DE
L'INSURRECTJON ARMEE DE 1944
-Resume-
Cet article expose du point de vue monographique Ies luttes des masses
populaires du district de Dimboviţa, dirigees par le P.C.R., pour la mise en tete
des affaires de l'Etat Ies autorites dC:,mocratiques, pendant la periode qui suit a
l'Insurrection armee de Aout 1944. II est a remarquer que depuis quelque temps
on assiste. chcz nous, a une augmentation de l'interet general pour l'ctude de
l'histoire du district de Dîrnboviţa et pour y repondre, l''auteur de cet article
expose quelques aspects de cette lutte des rnasses populaires de Dîmboviţa, ayant
cornme point de depart des documents se trouvant aux archives, ou publics par
la presse locale et centrale rournaine. Parce-que le gouvernement du general
Sănătescu rnaintenait a la direction des organes locales de l'Etat des elernents
reactionnaires, sous le pretexte d'assurer l'ordrc des choses et sabotait ainsî
la mise en fonction de clernents elus par le peuple, Ies ouvriers en etroite
liaison a la paysannerie travaillcuse, declanchent la lutte qui, apres maintes
difficultes, sera couronnee de succes. Les forces populaires ont rcussi ainsi a
rnettre dans l'appareil administratif du district des maircs ct des employes dcmo-
crates, en chassant Ies elcments reactionnaires. Leur action militante atteint le
cornble avec l'avenement de novcmbre 1944 du premier prefet et maire democrate
de l'histoire du district de Dîmboviţa, l'ancien cornbattant comrnuniste Gheorghe
Popescu. Ce district devient lui-aussi un des districts du pays ayant dernocratise
son appareil d'Etat. Se succes est du entiercrnent au P.C.R. qui a rallie a sa
lutte toutes Ies organisations dcmocratiques en leurs îrnprimant un caracter de
I utte de classe.
CONSTANTIN BRINCOVEANU ŞI TIRGO·VIŞTEA
MIRCEA GEORGESCU
Ca „cetate de scaun", Tîrgoviştea a fost neîntrerupt preferată de

2cei domnitori care au încercat. fie să apere independenţa ţării faţă de
tendinţele cotropitoare ale turcilor, fie să-i recîştige neatirnarea după
ce trebuise să accepte jugul tiran.
Faptul, sesizat de turci, i-a făcut să încerce încă din secolul al XV-lea
să mute capitala la Bucureşti, mai aproape de Dunăre, pentru ca acţiunile
domnilor români să fie mai uşor supravegheate.
Nesocotindu-le însă porunca, parte din voievozii români, călăuziţi
de dragoste de ţară, părăseau Bucureştiul, alegînd locuinţa domnească
de la Tîrgovişte, ce le oferea încintătoare privelişti către dealuri îmbră
cate în veselul veştmînt al vii.lor şi livezilor, sau spre odihnitoarele culmi
ale munţilor împurpurate de lumina amurgului.
Neascultarea acestora, i-a îndemnat pe neînduplecaţii duşmani să
ordone unei unelte a lor, pus domn peste vointa ţării, să distrugă cuibul
de rezistenţă de la Tîrgovişte. Edificatoare în această privinţă este şi
observaţia cronicarului care relatează evenimentul ,, ... numaidecît împă-:
răţia au poruncit la Ghica Vodă carele venise domn în urma Mihnii,
de au surpat casele şi le-au sf ărîmat de tot ca să nu mai fie scaun
domnesc acolo, căci mai sub munte fiind se temeau turcii de hainie". 1
Necruţătoarea poruncă a fost împlinită pe la 1660. Mai bine de trei
decenii după aceea, ruina şi pustiul au avansat, domnind nesupărate
acolo unde înainte străluciseră casele domneşti ale lui Mircea cel Bătrîn
şi alP lui Petru Cercel, unite într-un magnific palat de către Matei
Basarab.
1 Radu Greceanu. Incepătura istoriei vieţii luminatului şi prea creştinului

domnului Ţării Româneşti - Constantin Brîncoveanu - Basarab Voievod.. în
Cronicarii Munteni, Ed. pentru literatură, Bucureşti, vol. II pag. 68.
11. - c. 916
162 J\tinC'EA GEORGESCU
în această jalnică stare se afla reşedinţa de la Tîrgovişte la urcarea

pe tron a lui Constantin Brîncoveanu, impresionînd puternic pe secre-
tarul italian al domnului, Del Chiaro, care amintea în însemnările sale.
faptul aproape neverosimil că în grădinile palatului îşi făcuseră urşii
bîrlog. 2
Privirile noului voievod, descendent dintr-o veche familie de ţară,
fiind nepot al lui Matei Basarab, s-au oprit de la început şi cu gînduri
bune asupra fostei capitale a străbunicilor, hotărît să le urmeze pilda,
reînoind tradiţia de a rezida aici, tradiţie părăsită în împrejurări drama-
tice pentru ţară.
Dorinţa domnului de a reface casele domneşti de la Tîrgovişte a fost
intîrziată o vrţme de evenimentele ce i-au tulburat primii ani de domnie
şi de rezistenţa turcilor care refuzau să admită reînălţarea ostilei capitale
de pe malul Ialomiţei.
Constantin Brîncoveanu ocrupă tronul într-o vreme cînd conflictul
dintre habsburgi şi imperiul otoman era în plină desfăşurare. Ofensiva
austriacă încurajată de primele succese, viza Ţara Românească, intenţie
prinsă de Neculce în acea lapidară şi admirabilă formulare : ,,Opinteau
nemţii să ajungă Dunărea hotar".
I-a trebuit multă abilitate noului domn să depăşească situaţia critică
în care se afla ţara, serios ameninţată de expansiunea austriacă.
Sub presiunea habsburgilor, delegaiia trimisă de predecesorul său,
semnase la Viena actul de supunere faţă de imperiali. Fără a-l denunţa.
Brîncoveanu îl face inaplicabil. Sprijinit de unchii săi, Constantin Stol-
nicul Cantacuzino şi Mihai Spătarul, el foloseşte cu pricepere rivalitatea
marilor puteri înconjurătoare, în favoarea Ţării Româneşti. Această abilă
politică condusă de partida Cantacuzino, explică stabilitatea politică in-
ternă vreme de aproape patru decenii.
ln scopul de a obţine provizii pentru continuarea războiului anti-
otoman, o armată austriacă condusă de generalul Heisler, peste voinţa
domnului, pătrunde în ţară şi „s-au pornit de au venit la Tîrgovişte, iar
oastea nemţească ... risipea şi strica tot, dezbrăca oamenii unde găsea şi
multe răutăţi făcea. 3
Alungarea austriacilor n-a curmat jafurile şi prădăciunile oştilor
străine, puternic simţite şi în oraşul nostru.
Nu după multă vreme, cu sprijinul sultanului, Emeric Ti5koli vob
să ocupe tronul Transilvaniei. Neizbutind, în fruntea „curuţilor" săi
I---------,
~ N. Iorga - Istoria Românilor prin călători. edi\ia II, ,ol. II. Casa -:;coall'lor,
Bucureşti 1928, pag. 103.
3 Radu Greceanu o.c. pag. :H.
Constantin Brincoveanu 163
Tăkăli trece în Ţara Românească, unde cătanele lui s-au apucat de

jafuri şi prădăciuni. Cronicarul menţionează că „şi la Tîrgovişte s-au
dus ... şi multe răutăţi şi acolo pe unde au ajuns hoţii lui au făcut" r,_
Abia după curăţirea ţării de oştile străine, domnul şi-a putut îndr.epta
privirile spre nevoile interne şi una din întîile griji a fost refacerea
Tîrgoviştei.
Chiar din primii ani de domnie, Brîncoveanu obişnuia să facă cite
un scurt popas în oraş sau în împrejurimile lui. De asemenea, ori de cîte
ori primea poruncă de la turci „să meargă spre partea muntelui, pentru
paza ţării către nemţi", domnul obişnuia să-şi aşeze tabăra în apropierea
Tîrgoviştei 5• Vroia în chipul acesta să demonstreze necesitatea refacerii
reşedinţei domneşti de aici. Numai cu greu şi probabil cu eternul argu-
ment - pungile pline - obţinu el permisiunea de a repara casele de la
Tîrgovişte, ,,şi încă după al patrulea an de domnia măriei sale, spune
cronica, de case s-au apucat, nemaputînd lăsa un scaun vechi ca acela
dupre la strămoşii măriei sale să stea pustiu, că în tot felul şi în mulLe
rînduri, au cercat împărăţia pînă i s-a dat voie, ca şi casele să facă şi
cînd va vrea acolo să stea". 6
Stînd atunci toată vara la Tîrgovişte ,.pus-au de au curăţat casele
domneşti şi s-au apucat a le drege, ispravnic făcînd pe Mihai Cantacuzino
vel Spătar". 7
Lucrările de restaurare a reşedinţei domneşti de la Tîrgovişte au
început în 1694 şi au durat pînă în 1702.
Cheltuielile au fost acoperite printr-un impozit special pus în iunie
1694, destinat acestui scop, ,,rînduiala birului ce s-au scos pentru cheltu-
~ala ctselor domneşti de la Tîrgovişte". 8
Impozitul s-a aplicat pe ţărănime. Potrivit datelor din condica vis-
teriei s-au strî!ls 3.000 de taleri de la birnici. Suma a fost suplimentată,
în anii 1694-1695 cînd erau plătiţi pietrarii „ce au lucrat pietrele de la
Curtea domnească" sau era acoperită cheltuiala pentru învelitul caselor
domneşti. !l
După doi ani casele erau în mare terminate, domnul intrînd în ele
la 15 august. Mulţumit de înfăţişarea construcţiei, arată cronica, domnul
" Radu Greceanu o.c. pag. 51.

5
Ibidem pag. 76.
6
Ibidem pag. 68.
7
Ibidem pag. 65.
8
C. Arices-cu - Condica de venituri şi cheltuieli a visteriei de la leatu 7202-
7212 (1694-1704). Revista istorică a Arhivelor României, Buc. 1878, pag. 84.
9 Ibidem pag. 144 si 267.
164 MIRCEA GEORGESCU
,,s-a dezbrăcat de cabaniţa sa cea domnească ce era îmbrăcat şi au im-

brăcat pe Mihai Cantacuzino vel Spătar pentru că ispravnic asupra ca-
selor fusese de la inceput şi pînă s-au isprăvit". 10
Inaugurarea caselor domneşti de la Tirgovişte a constituit un eve-
niment remarcabil, fapt reţinut de Radu Greceanu care narind eveni-
mentul, face valoroase şi interesante comentarii : ,,şi la masa domnească
au şezut într-acea sfîntă zi a sfintei Măriei, în casele domneşti, cu
părintele vlădică şi cu boie1·ii, de s-au ospătat, unde alt domn n-au mai
putut să şază, încă mai dinainte cu multă vreme, cu vreo 35 ani, tocmai
din zilele Mihnii Vodă''. 1:
Sub pretextul apărării frontierei de nord a Ţării Româneşti, Brîn-
coveanu obişnuia să locuiască o parte din an la Tîrgovişte unde lucrările
de restaurare au continuat şi în anii următori, fapt ce dovedeşte ataşa
mentul voievodului faţă de vechea reşedinţă.
După terminarea caselor, acestea au fost în interior bogat mobilate.
De la Ţarigrad s-au adus covoare şi perdele în valoare de 292 taleri,
obiecte ce soseau la destinaţie în ianuarie 1695. 12
Poate unele din frumoasele plăci ceramice, lucrate fie la Braşov, fie
în ţară, descoperite cu prilejul săpăturilor recente, să fi servit la con-
struirea sobelor acestor case.
Credem că niciodată aşezarea domnească de la Tîrgovişte n-a cu-
noscut o înfăţişare mai impunătoare ca acum. Din păcate majoritatea
descrierilor ajunse pînă la noi, sînt foarte vagi. Una singură, aflată
într-un manuscris al călugărilor franciscani. ce se găseşte la biblioteca
Bathyaneum din Alba Iulia, dă citeva detaiii ce pot completa imaginea
despre înfăţişarea palatului domnesc de la Tîrgovişte : ,,Reşedinţa prin-
cipilor ocupă centrul. Este o clădire mare şi costisitoare. Pe dinjos, in
întreaga clădire se află pivniţi foarte bune, iar pe dinafară pe o scară
dublă se face urcarea la un balcon aproape regesc, susţinut de coloane
foarte mari, artistic sculptate, din cite o singură piatră''. Pardoseala era
din marmură.
In vecinătate, pentru nevoile curţii, s-au construit grajduri şi slomul
(şopron pentru vite, vehicule). Pentru învelirea lor soseau în m:ii 1695
la Tîrgovişte, 250.000 cuie de şindrilă. 13
Mai departe, în grădina palatului, dincolo de iaz H s-a zidit în anii
1697-1698, din cărămidă şi piatră „foişorul cel boltit•'. La edificarea
10 Istoria Tzerrei Româneşti Ed. G. loanid Buc. 1809 vol. II. p. :.:'35.
11 Radu Greceanu o.c. pag. 67.
1~ Condica dt• VC'nituri ~i cheltuil'ii pag. 87.
1:1 Condica pag. 122 .
.,. Iazul curgea chiar pe lingă malul pe care era aşezată curtea domnească.
Constantin Brincov~anu 165
lui au fost folosite 40 de care de var de la Brăneşti 15 şi pietrari de la

Albeşti, cărora li s-au plătit 40 cie talrri 16 .
Înfrumuseţat cu multe podoabe, foişorul părea cronicarului foarte
ciudat.
Descoperirea ruinelor sale, în urma săpăturilor din vara anului 1963,
justifică menţiunile admirative ale cronicii şi lisb de materiale cuprinsă
în condica de cheltuieli.
Temeliile lui, situate spre nord-est, lei cca. 40-50 m de zidul de
incintă, fac dovada unei clădiri impunătoare cu mai multe camere. Res-
turile de coloane şi fragmentele de capitelm·i. frumos sculptate de meşteri
care au împodobit toate construcţiile brîncoveneşti, arată că pentru acel
foişor, înălţat sub supravegherea ispravnicului Radu Golescu, pentru
ceasurile de odihnă diurnă ale domnului. nu s-a cruţat nici trudă, nici
cheltuieli.
Condica mai menţionează că 200 de taleri s-au dat lui Cornescu,
pîrcălabul de curte, ,,pentru cheltuiala ce au cheltuit la treaba băii
domneşti, ce s-au făcut în grădină". Ii
Pentru această baie au fost aduse de la Ţarigrad plăci de marmură
şi trei meşteri armeni. pricepuţi la asemenea lucrare.
Intrarea în curte se făcea pe sub clopotniţa, ridicată acum, chel-
tuindu-se 50 de taleri în mai 1702. 18
Tot atunci se instala şi clopotul, turnat de .,neamţul clopotar" cos-
tînd 360 taleri. l!J
Deasupra oorţii palatului, ,,Brîncoveanu, ultimul principe din îiii
patriei care a ~avut reşedinţa la Tîrgovişte" 20 a aşezat o inscripţie de
piatră, azi pierdută, unde erau cuprinse spre aducere aminte lucrările
efectuate în vremea sa.
Edmond Chishull, găsea casa de vară la Tîrgovişte „frumoasă şi
comparabilă cu cele din creştinătatea mai civilizată". 21
„Coconilor măriei sale" Rrîncoveanu le-a construit în vecinătatea
Curţii domneşti un alt rînd de case mari.
în vederea sistematizării împrejurimilor, au fost cumpărate de la
diverşi megieşi ca : Moga Croitorul sau Călin Măcelaru :12 locuri cuprinse
între gardul curţii şi uliţa, care vine dinspre Popa Simion „Pascalie
vornicul, îngrijitorul viilor domneşti de la Tîrgovişte, cumpăra în acelaşi
scop, cu 30 de taleri, de la feciorii lui Hristudor „o pivniţă care s-au
astupat fiind dinaintea porţii" 2 \
1
" Condica pag. 313.
triCondica pag. 389.
ti Condica pag. 25.
IR Condica pag. 672.
rn Condica pag. 661.
~
0
Mănăstirea din Tirgo,·işte.
21
N. Iorga. Istoria Românilor prin călători vol. II. pag. 75-76.
22 Arhivele Statului Bucureşti Mănăstirea Viforîta VII/5, 6.
23 Condica pag. 268.
166 I\IJRCEA GEORGESCU
Noile proprietăţi domneşti erau demarcate cu bolovani, nefiind cu-

prinse între zidurile împrejmuitoare ale incintei" 2'i_
Intenţiile lui Brîncoveanu de a dura iarăşi aşezare domnească
~:Latornică la Tirgovişte, reies şi din faptul că a construit aici nu numai
pentru el şi familia lui, ci şi pentru alte personalităţi, de nelipsit lingă
un „scaun domnesc".
Asemenea case s-au construit pentru medicul său personal, 25 pentru
iazagiu 21; şi pentru surlari şi trîmbiţaşi, aceştia din urmă fiind prezenţi
la diferite ceremonii ale curţii domneşti.
Restaurarea Brîncovenească la Tîrgovişte a cuprins şi turnul Chindiei
şi biserica domnească, ctitoria mai veche a lui Petru Cercel.
La 1699 „s-au isprăvit şi biserica domnească din Tîrgovişte de zu-
grăvit, măcar şi mai înainte zugrăvită era, ci se închisese şi se stricase
zugrăveala, iar Măria sa a pus de iznoavă de au zugrăvit-o şi au pardo-
sit-o cu lespezi de piatră". 27
Meşterii locali Constantin, Ioan, Ioachim şi Stan au împodobit pereţii
edificiului cu admirabile fresce, revalorificate în urma ultimei restaurări
a bisericii.
Tot acum a fost sculptată şi frumoasa catapeteasmă, salvată de la
distrugere, cu acelaşi prilej, prin procedee speciale de injectare cu unele
substanţe ce-i redau rezistenţa.
Grija domnească a depăşit incinta curţii sale, cuprinzînd şi alte
edificii din oraş, salvate în felul acesta de la pieire. între ele amintim
biserica Sf. Dumitru 28 , ctitoria marelui clucer al lui Matei Basarab,
Dimitrie Buzinca.
N-a fost uitată nici frumoasa ctitorie a lui Radu cel Mare din veci-
nătatea oraşului. După serioasele stricăciuni pricinuite la începutul seco-
lului al XVII-lea de ostaşii lui Gabriel Bathory, Mănăstirea Dealului
cunoaşte abia acum o adevărată restaurare, Brîncoveanu învelind-o cu
tablă de aramă şi „înfrumuseţînd-o pe dinlăuntru cu zugrăveală şi altă
odoară". 29
Urmînd pilda domnescului ei soţ, Maria Doamna, l-a secundat în
opera de restaurare a vechilor monumente. În 1713 la rugămintea călu-
ir, Arhivele Statului Bucureşti Mănăstirea Viforita VII 8. 9.
2:; Doctorul era probabil Iacob Pilaris, căruia i se dăruia un răd\'an în 1697.
EI a venit în ţară Ia începutul anului 1702, cind locuinţa de Ia Tirgovişte era gata.
ln 1703 este trimis cu o misiune diplomatică la Constantinopol. unde mai tîrziu
vine chiar Brinco,·eanu pentru înoirea domniei. Intre cei 30 de boieri c:'Htăniţi Ia
Adrianopol odată cu domnul, era şi acest medic.
10
Iazagiul său grămăticul pentru actel0 turceşti şi în acelaşi timp tălmal'iul
rnrţii. era probabil Suleiman Efendi care împrumuta domnului în dec. 1694, apre-
ciabila sumă de 3562 taleri. In 1697 era dăruit l'U cai !;,i bani, iar peste un an ,·cnea
la Tirgovişte (Condica pag. 82, 183).
i; Radu Greceanu o.c. pag. 99 şi 100 Pisania brincovenească scrisă direct pe pe-
rete deasupra uşii tinzii.
:!I< R. Greceanu o.c. pag. 100.
2!1 Ibidem pag, 229.
găriţelor de la Viforîta, au început lucrări de mari proporţii, cari au

schimbat cu totul faţa aşezămîntului : ,.S-au apucat mai întîi la sfînta
biserică de au mai lărgit ferestrele, o au zugrăvit frumos, o au pardosit
cu lespezi şi o au grijit precum se cade, făcînd şi toată orînduiala odaj-
diilor foarte frumoase şi cuviincioase, împodobind-o şi pe dinafară cu
chili frumoase de piatră şi tot cu zid cuviincios precum în ochii tuturor
se vede". 30
La rîndul său, mitropolitul Teodosie, cu cheltuiala sa, repară, refăcu
picturile, pardoselile şi chiliile de la vechea biserică metropolitană, pe
pereţii căreia se mai vedeau atunci „înfăţişările principilor celor vechi
pictate după natură şi unde se vedeau pietre de mormînt lucrate cu
multă artă". 31
Ca şi alţi voievozi romani, Constantin Brîncoveanu a acordat un
1arg şi generos sprijin bisericii catolice din Tîrgovişte, ruinată la înce-
putul domniei sale. Recunoscători, călugării comunităţii franciscane de
aici, însemnau spre veşnica ştiinţă dărnicia acestuia faţă de ei : ,,Ne-a
restabilit biserica şi turnul, ne-a adus şi două clopote şi ne-a oferit
şi multe alte lucrări".
A primit de asemenea pe bulgarii catolici, unii rămînînd chiar la
Tîrgovişte.
Intre construcţiile brîncoveneşti din vechea capitală, cronica mai
aminteşte de o fîntînă „frumoasă şi minunată, cu apă uşoară şi bună" 32 ,
pe malul stîng al Ialomiţei.
In jurul foişorului, pînă departe spre crîngul rîului, se reamenajează
grădinile care şi în trecut duseseră pînă departe faima oraşului.
Pentru întreţinerea lor se aflau în slujba domniei, pe la 1695, vreo
12 grădinari conduşi de Pătru Vătaf. Ca şi grădinarii din Bucureşti, cei
din Tîrgovişte primeau cîte 16 coţi de aha de fiecare, îmbrăcăminte.
1n 1705, numărul lor crescuse la 15.
Impozitul de 3.000 de taleri deslinat lucrărilor de la Tîrgovişte, s-a
consumat în întregime, suma depăşind lucrările efectuate în acelaşi scop
1a Bucureşti şi care nu s-au ridicat decît la 1. 776 taleri. Explicaţia trebuie
căutată şi în faptul că reşedinţa de la Bucureşti nu cunoscuse stricăciu
nile celei de la Tîrgovişte„
De altfel, parte din clădirile de aici, au fost parţial sau total dis-
truse de un puternic incendiu, care a mistuit şi foarte multe case din
oraş. Focul a izbucnit pe la jumătatea lui august 1713 cu aproximativ
două săptămîni înainte de venirea domniei, ca de obicei, la Tîrgovişte.
~,Cu două săptămîni însă pînă a merge domnia, să întîmplase dă să aprin-
sese tîrgul, uliţa cea mare şi arsese foarte rău pînă încît ajunsese focul
;şi în curtea domnească, dă arsese Sf. Vineri, ajunsese şi la casele coco-
30 Ibidem pag. 209.

31
Manuscrisul franciscan.
32
Radu Greceanu o.c. pag. 210.
168 MIRCEA GEORGESCU
nilor şi arsese învelişul la o pereche de case, unde apucînd slujitorimea

în grabă. au stinsu de nu au ars mai mult. Şi altă păreche de case mai
mici arzînd pînă în pămînt şi cu tot ce era împrejurul curţii, de care
stricăciune a focului domnul înţelegînd, foarte s-au întristat, măcar că
îndată iară sosind fericitul domn la Tîrgovişte, apucatu-s-au toţi cu mare
sîrguinţă în scurtă vreme de au încheiat tîrgul la loc, iarăş precum au
fost, grijind şi Mă1·ia sa atît casele, cit şi curtea tot pină în iarnă". 32 u.
Şederea domniei o parte din an la Tîrgovişte va fi fost de bună
seamă un îndemn şi pentru boieri să facă acelaşi lucru, mai ales că
mulţi dintre ei aveau în vechea reşedinţă case şi proprietăţi. Poate unii
şi-au reparat aceste case redind oraşului înfăţişarea din vremurile trecute.
Popasul domnesc la Tîrgovişte, a atras aici ca şi în alte epoci, nu-
meroşi negustori, reanimînd activitatea sa economică, fără să atingă,
trebuie să recunoaştem, nivelul -la care ajunsese în vremea lui Matei
Basarab.
înviorarea vieţii economice rezultă din unele menţiuni cuprinse în
condica de porunci a vistiel'iei lui Brincoveanu. Acordarea unor privilegii
privind vînzarea unor produse, asociază cele două capitale. Într-o poruncă
a domnului din 10 ianuarie 1701, se vede că vînzarea fierului şi a sării
în Bucureşti şi Tîrgovişte, forma privilegiul lui Iordache Cluceriul.
Strîngerea fumăritului din cele două oraşe era încredinţată aceloraşi
persoane, criteriile de scutire fiind identice. Obiceiul s-a păstrat şi sub
urmaşii săi, menţiuni doveditoare găsindu-se şi pe vremea lui Nicolae
Mavrocordat pe la 1720.
Domnul avea la Tîrgovişte vii şi livezi întinse, lucrate în fiecare an
cu grijă şi mare cheltuială.
De obiceiu. Brîncoveanu venea la Tirgovişte în timpul verii, în iunie
sau iulie şi rămînea pînă după cule.ml viilor, către sfîrşitul lui octom-
brie. Sigur este că el se simţea aici mai în siguranţă de~ît la Bucureşti,
pe care nu-l putea părăsi totuşi definitiv, spre a nu trezi anume bănuieli
din partea turcilor.
Aici îşi aducea familia, la adăpost, cînd trebuia să-i însoţească pe
turci, sau să-l f.ntîmpine pe sultan, reclamat uneori prin părţile din
vecinătatea Ţării .._1omâneşti de nesfîrşitul război cu imperiali:.
Şi la 1711, în ti.mf)ul campaniei spre Moldova, şi-a adus familia aici.
Reîntors din aceste ct'-0plasări, domnul venea mai întîi la Tîrgovişte,
în mijlocul familiei şi abia dcpă un popas de refacere aici, prin Potlogi
şi Mogoşoaia se reinstala la Bucureşti.
Cînd ţara era bîntuită de di:ferite molime, refugiul familiei domneşti
era tot la Tîrgovişte. Aerul bur~. menţionat din vechime aici, constituia
o garanţie mai mare împotriva m )lipsirii. Aşa s-a întîmplat în 1697, cînd
şederea la Tîrgovişte s-a prelungi t pină la 6 decembrie. In 1708, curtea
~~ Ibidem pa~. 210-:!l 1.
a stat aici pînă la 1 martie anul următor, cînd s-a stins boala ciumei :,:i_
Instalarea domniei la Tîrgovişte nu era un fapt obişnuit. Ea se făcea
cu un anumit fast, tradiţional de la o vreme : ,,După aceea - afirma
cronicarul - au mers domnia la Tîrgovişte, intrînd în scaun cu alai
frumos". 31o
ln afara trîmbiţaşîlor şi surlarilor, o întreagă sui tă îl însoţea pe
domn. de la purtătorii de steaguri, pînă la lăutarii şi ~iganii măturători.
Cu toţii primeau bacş,işuri de la domn.
La diverse ceremonii, domnul ern străjuit de 12 oameni aleşi şi
fru1nos îmbrăcaţi în uniformă roşie de stofă scumpă, numiţi în limba
pop0rului ciohodari. Condica de venituri si cheltuieli menţionează ;;i „un
steag de cazaci noi", îmbrăcaţi în uniforme confccţio:1ate di:1 pcstav
unguresc cumpărat de la Braşov. 35
Manuscrisul franciscanilor mai relatează că principele avea de la
împăratul turcesc un taraf de muzică turcească care cînta întru amintirea
cuceririi Constantinopolului, formînd în tinda principelui la mijloc o
semilună. In acest timp principele bea în sănătatea împăratului.
Dregătorii oraşului întîmpinau la rîndu-le sărbătoreşte pe domnitor,
sosirea acestuia însemnînd o întărire a lor în funcţie. In lfi99, se chel-
tuiau 50 de taleri pentru două catane cu care au îmbrăcat pe vel vornicu
i vel slugeru caimacani, cînd au venit Măria Sa la Tîrgovişte 36 iar la
19 iulie 1709, înregistrează Radu Greceanu, ,,intrînd în scaun, numai-
decît pe vornicul Băleanu ispravnicul Tîrgoviştei, l-au îmbrăcat cu caftan
Măria sa Vodă". 37
Cînd domnia petrecea anumite săr·bători la Tîrgovişte, acestc>a căpă
tau un fast deosebit, constituind un plăcut divertisment pentru populaţia
oraşului. Petrecerea sărbătorilor de iarnă în 1708 la Tîrgovişte, din cauza
ciumii, prilejueşte cronicarului această mişcătoare reflecţie : ,,Deci bine
socotind măria sa împreună cu toţi dregătorii măriei sale, de vreme ce
acest scaun bătrîn fiind lipsit de cinstea chipului celui ce stăpîneşte şi
uitat de alţi domni care mai înaintea măriei sc1le fusese, bine au voit
şi aicea Crăciunul, Sfinţii Vasile şi Boboteaza au făcut, cu toată pompa
ce '.,-au căzut". :u;
La asemenea serbări participa o mare parte din populaţia oraşului,
împreună cu boierii ţării, precum şi diverşi oaspeţi străini, aflaţi întîm-
plător aici sau veniţi special pentru asemenea prilejuri.
Brîncoveanu obişnuia să primească uneori la Tîrgovişte pe unii din
aceşti oaspeţi străini in trecere prin Ţara Românească precum şi solii
cu misiuni oficiale pe lîngă domn.
------·---
:IJ Radu Greceanu o.c. pag. 139-140.

3
" Radu Greceanu pag. 136-137.
:i., Condica pag. 425.
:ii; Condica pag. 443.
7
:i Radu Greceanu pag. 154, 168, 173.
'JH Radu Greceanu pag. 148.
170 MIRCF.A GEORGESCU
Printre figurile străine mai importante care s-au bucurat de ospita-

litatea sa la Tîrgovişte, amintim pe patdarhul Ierusalimului, Dosoftei :J9 _
Un alt înalt prelat primit de domn aici a fost Dionisie, ',o patriarhul
Constantinopolului, rudă a Cantacuzinilor şi deci şi a sa. Acesta şi-a
~fîrşit de altfel zilele la Tîrgovişte la 29 septembrie 1698, fiind îngropat
la vechea Mitropolie sub o frumoasă piatră de marmură, aflată acum
la Muzeul de istorie.
Mai mulţi boieri moldoveni, fugiţi în Ţara Românească de teama
lui Constantin Duca, ginerele lui Brîncoveanu, au fost adăpostiţi la
Tîrgovişte. Intre ei se aflau Vasile vornicul Gavriliţă şi fratele său Lupul
Visteriul, Lupul Bogdan hatmanul, Antiohie hatmanul şi alţii, în total 12.
Pentru a le propune împăcarea, din partea lui Constantin Duca
a sosit aici hatmanul Nicolae Costin, fiul cunoscutului cronicar, el însuşi
apreciat cărturar. 41
La urcarea în scaunul Moldovei, Antioh Vodă Cantemir „după obi-
ceiul ţărilor" a trimis la Constantin Brincoveanu pe Bogdan hatmanul.
Solul moldovean a fost primit la Tîrgovişte, unde a rămas 8 zile . ., 2
Mai ales în primii ani de domnie, Brîncoveanu ezită să primească
aici pe diferiţi demnitari turci, nu-i vorbă că şi unii dintre aceştia pre-
ferau la rîndu-le Bucureştii, ca loc de discuţii 43•
Ataşamentul lui Brîncoveanu faţă de Tîrgovişte se vede şi din faptul
că a ales fosta capitală ca loc de îngropăciune pentru unii din membrii
cei mai apropiaţi ai familiei sale. Dacă Matei Basarab preferase în acest
scop biserica Curţii domneşti, Brîncoveanu a ales Mitropolia.
După rămăşiţele pămînteşti ale patriarhului Dionisie erau depuse
aici osemintele altui constantinopolitan, Scarlat vel paharnic, feciorul
prea învăţatului şi pre cinstitului, marele dragoman al porţii turceşti,
Alexandru Mavrocordat .,,,._ Scarlat era ginerele domnitorului.
In 1711, în aceeaşi biserică era adus corpul fără viaţă al unei copile,
Bălaşa Cantacuzino-Brîncoveanu, nora domnului, în vîrstă de 15 ani.
Murise după o convieţuire de numai doi ani cu soţul ei, Ştefan. Trupul
ei gi'1gaş, a fost pus înbr-W1 splendid sarcofag, sculptat în marmoră, fiind
poate cea mai frumoasă piesă de acest fel din ţară.
După aproape cinci decenii de întrerupere a activităţii tipograficeşti
de la Tîrgovişte, tradiţia tipăririi cărţilor este reluată sub directa îndru-
mare a lui Antim Ivireanu.
Activitatea editorial-tipografică, foarte bogată, s-a desfăşurat între
1708, anul reinstalării unei noi tipografii la mitropolie, şi 1715. In acest
timp s-au tipărit aici 20 cărţi, greceşti şi româneşti, circa 3 pe an. Meş-
39 Radu Greceanu pag. 95 o.c•
1,o Radu Greceanu pag. 15.
41 Radu Greceanu pag. 114.
"2 Radu Greceanu pag. 141.
"3 Radu Greceanu pag. 122.
4" Piatra de mormînt se află în lapidariul Muzeului de istorie Tîrgovişte.
Constantin Brîncoveanu 171
teri tipografi au fost Mitrofan Gregoraş, Gheorghe Radovici, ieromonahul

Filatei.
Cărţile religioase tipărite acum la Tîrgovişte erau traduse din gre-
ceşte şi nu din slavoneşte, ca în trecut.
Alături de acestea au apărut şi lucrări aparţinînd unor genuri literare
noi ca : romanul popular Alexandria, antologii de cugetări ale filozofilor
antici, lucrări cu conţinut istorico-bisericesc sau opere ale lui Hrisant
Notara şi Antim Ivireanu.
Împreună cu vechile tipărituri tîrgoviştene, cele din vremea lui
Brîncoveanu au contribuit la dezvoltarea culturii noastre naţionale.
Cronicarii vremii şi-au scris parte din opere aici, iar Radu Greceanu
nu pierde ocazia de a-şi manifesta calda simpatie pentru oraşul nostru.
Prin imboldul dat construcţiilor, atît religioase cît şi civile, prin
sprijinirea activităţii culturale şi prin eforturile făcute pentru a apăra
integritatea ţării faţă de tendinţele expansioniste străine, Constantin
Brîncoveanu merită, socotim, să fie preţuit ca unul din cei mai de seamă
reprezentanţi ai trecutului nostru.
Atenţia acordată Tîrgoviştei, rîvna cu care s-a străduit să-i redea
vechea strălucire, fac din Brîncoveanu unul din voievozii a cărui amintire
se cuvine pururea păstrată în conştiinţa tîrgoviştenilor.
PIATRA DE MORMINT A PATRIARHULUI
CONSTANTINOPOLULUI DIONISIE AL IV-LEA
(1696)
PETRE ST. NASTUREL
Lapidariul Muzeului din Tîrgovişte numără, între altele, mai multe

pietre de mormînt scoa,;;e ctin vechea mitropolie de acolo cu prilejul
aşa-zisei restaurări făcute cu tîrnăcop şi dinamită, de bine cunoscutul
arhitect Lecomte du Nouy. Una din ele însă se deosebeşte cu mult de
toate celelalte prin frumuseţea florilor săpate cu mare grijă de meşterul
care a împodobit-o, ca şi prin mitra arhierească care atrage privirile
asupra lespezii. Este vorba de piatria de mormînt a palriarhului Constan-
tinopolului Dionisie al JV-lea Muselim (vezi planşa I).
Cîmpul lespezii poartă o lungă pisanie alcătuită în limbile greacă
şi română:
"t Tou 1ra1ptupxou ~tovucriou -r6.<poc;

Kwvcrrnvnvoun611.to.; T)îOt rnu vfou
Ou TIUîpi.; 11 Busavrn.;, EU yqc.610.;.
To sfiv 8' uµEi\j/at; oupavwv KAllPOUXic..:t<;
·o TIOl~IEVUPXllt; tµpa1E0El îOÎt; ăvw
LTE<puvi1ri.; cr1i::µµacrtv uµupav1ivot.;
'Ev EîEt ax4s 41 crE1t1Eppiou Kpa
,,t Intr-accastă sf(î)ntă mitropoli(e)

den Tîrgovişte suptu această pia-
tră odihnescu-se oasele Pre-
sfinţitu chir Dionisi'c cc au
fostu patriarhu Ţarigradului
fiindu şi dăn neam de acolo dăn
du-~ datoria ca de săvîrşit în luna
lui septevrie 22, leat 7207" (=1696)
174 f'F.TRE ŞT. NA<;TlJRl-'.I~
Însemnăm· din capul locului că partea românească din pisanie nu

tălmăceşte pe cea grecească, bombastică şi ticluită în stihuri. Iată prin
urmare cuprinsul acestor versuri (trimctri iambici) :
.,+Mormîntul patriarhului Dionisie al Constantinopolului, adică al
lui Dionisie cdui nou, al celui de bun neam, a cărui patrie era Bizanţul.
In schimbul vieţii primind sălaşele cerurilor, mai-marele păstorilor pă
trunde în cele de sus, încununat cu cunuri de neveştejit. Anul 1696, sep-
tembrie 22".
Podul necunoscut care le-a plăsmuit - Ioan Comncn, Sevastos
Chimenitul sau vrew1 alt cărturar grec din Ţara Românească - nu s-a
ferit de la folosirea unui cuvînt care, în chip obişnuit, se întrebuinţează
pentru sfinţi recunoscuţi de mai puţină vreme ca atari - ,,cel nou" -
spre a-i deosebi de alţii C\1 acelaşi nume primiţi mai de demult în ca-
lendar. Fireşte aici această vorbă e doar o cinstire, o măgulire adusă
amintirii răposatului patriarh icumenic, care nicicînd nu a fost socotit
sfînt.
Aflarea la l\Iuzeul din Tîrgovişte a pietrei acesteia (pe oare N. Iorga
o credea pierdută) dovedeşte că un alt epitaf în greceşte, cunoscut mai
de mult, nu a fost de fapt decît un exerciţiu literar şi oratoric, în duhul
epigramelor pentru morţi cu care se îndeletniceau cu atîta patimă căr
turarii Greciei vechi, urmaţi la întrecere de cei bizantini şi fanarioţi.
Dăm mai jos textul acestei încercări literare 1 (poate a lui Sevastos
Chimenitul, după părerea lui N. Iorga), spre a învedera cum tendinţele
şi gustul acesteia se potrivesc cu epitaful săpat aievea pe mormîntul lui
Dionisie :
Tuµpo~ WOE, ~EVE, avtpa 0eîov LltO\"IJO"lOV
Tlatpupxov Keu0Et, 11µettprov to K11.to~
Ou apet~ no11.uo11.po~ y~v tntntato năcrav
Kai \j/UX~ µaKaprov uµ<pmOAEÎ 0a11.aµou~.
adică:
,,Acest mormînt, străine, pe dumnezcie~ful bărbat Dionisie patriar-
hul îl odihneşte aci, pe a lor noştri slavă, a cărui virtute mult bogată
1 N. Iorga, în Documentele Hurmuzaki, XIV-1. 1915, p. 31-1 (nr. 375) ; tra-

ducerea însă este a noastră. ln privinţa datei morţii lui Dionisie, amintim că o
însemnare aşternută pe o carte a bibliotecii răposatului patriarh, dădea ziua de
23 septembrie, în loc de 22, cum scrie pe piatra de mormînl (vezi Doc. Hurmu::aki,
voi. cit., p. 304, nr. 369). Ziua de 23 este pe semne aceea a îngropării lui Dionisie.
ln legătură cu genul literar al epitafelor în versuri. vezi Al. Elian. Epigrame fu-
nerare greceşti in epoca fanariotă, în „Studii şi materiale de istorie medie·', I,
1956, p. 333-341.
Piatra de mormint a lui Dionisie al IV-iea 175
pe tot pămîntul a zburat, iar sufletul lui slujeşte în iataccle celor fe-
riciţi·'.
Departe de noi gîndul de a încerca să facem aici bografia lui Dio-
nisie al !V-lea! Amintim doar cîteva date în legătură mai ales cu şede
rile lui în Muntenia. Se ştie că el a stat de cinci ori în scaunul de pa-
triarh icumenic . .lntîia dată a păstorit de la 8 noiembrie pînă în 14 au-
gust 1G73. Dar avînd rudele sale trecere la turci, Dionisie a mai izbutit
a fi numit patriah (24 octombrie 1676 - 2 august 1678 ; 30 iunie
1682 - 10 martie 1684), iar cu sprijinul rudei sale Şerban Vodă Can-
tacuzino, la care se adăposteşte, el şi-a dobîndit din nou, pentru a patra
oară, înalta demnitate, pentru scurtă vreme însă (7 aprilie 1686 - 17
octombrie 1687). În sfîrşit oploşindu-se iarăşi în Ţara Românească, el a
mai fost aşezat în fruntea Biseridi ortodoxe în august 1693. Dar, cu tot
sprijinul lui Constantin Vodă Brîncoveanu, Dionisie a fost silit în aprilie
1694, să părăsească cîrmuirea patriarhiei a toată lumea, întorcîndu-se
atunci în Muntenia, unde s-a săvîrşit din viaţă la Tîrgovişte în 22 sep-
tembrie 1696 2 •
Trăind în Ţara Românească în mai multe rînduri, nu este de mi-
rare că pe Dionisie îl găsim amestecat în viaţa noastră politică şi biseri-
cească. Astfel, în decursul anului 168 l, el întăreşte, bunăoară, unele
hrisoave ale mănăstirilor Cotroceni (în ianuarie), Aninoasa (1 aprilie) şi
Bistriţa (între i,anuarie şi august) şi dă cărţi de blestem în apărarea bu-
nurilor mănăstirilor Vieroş (30 ianuarie) şi Radu Vodă din Bucureşti
(4 mai).
După a patra mazilire a sa, fostul patriarh scrie o carte de blestem
cu privire la o pivniţă din Bucureşti (11 ianuarie 1688) şi unele de afu-
risanie, de pildă pentru a întări via răposatului Necula Ghimpul din
2 Despre Dionisie al IV-lea, v. N. Iorga, Byzance apres Byzamce, Bucureşti,

1935, p. 183-185 ; D. Russo. Studii istorice greco-române (opere postume), I, Bucu-
reşti, 1939, p. 185, 187 ~i 262 ; P. Năsturel, Lista patriarhilor ortodocşi, în „Hriso-
,·u)" VII, HJ47, p. 155 şi, de acelaşi, Contribuţii la viaţa lui Ioan Cariofil în leqă
tură cu Biserica românească, în .,Mitropolia Olteniei", X, (1958), nr. 7-8, p. 523-
524. Partea românească a pisaniei de mormînt a lui Dionisie al IV-lea a tipărit-0
şi V. Drăghiceanu. Mitropolia Tîrgoviştei. Note istorice şi arheologice, Bucureşti,
1933, p. 23 (cu greseli de tipar 1), dar dintr-o scăpare de vedere el însoţeşte fotogra-
fia pietrei (nr. 14) cu indicaţia că este mormîntul lui Dionisie, patriarhul... Ieru-
salimului ! Textul greco-român a mai fost dat la iveală în întregime, cu numai
cîteva lămuriri, de P. Ş. Năsturel, La pierre tombale de Denys IV Mousselimes
ex-pa~riarche de Constantinople, «'E7tEt17pii; 'EtmpEiac; Bu,avnvli'.Jv t1touowv»,extras di~
»fiEÎ.t1ov ti'Jc; icrtopKi'Ji;t Kai i:&vo?,.oy1Ki'Ji; 'Etmpdar.; tfic: 'H.Moo~", XIII (1959). Atena,
1958, p. 4.17-418. Alte ştiri despre acelaşi patriarh Dionisie la M. M. Branişte.
Patriarhi de Constantinopol prin ţările române în a doua jumătate a secolului al
XVIJ-lea, în „Mitropolia Olteniei", X (1958), nr. 1-2, p. 53-59 (piatra de mormînt
d-e la Tîrg~viş~e ~n_lătură sp_usele lui Daponte - vezi M. M. Branişte, op. cit., p. 58,
n. 103 - ca D1oms1e a munt la Bucureşti, fiind îngropat la mănăstirea Radu Vodă.
176 PETRE ŞT. NASTl'.RF.L
Piteşti (8 martie. acelaşi an) şi pentru încălcările în dauna mănăstirii

Slobozia lui lanachc (17 mai 1688f1•
în sfîrşit el este acela care i-a citit lui Constantin Brîncoveanu mo-
litvele dC' domniC' la 29 octombrie' 1688 4 •
Că legăturile sale cu noul domn erau cit se poate de bune o mai
dovedeşte şi o lll'plăcută sarcină de încredere pc oare o primi de la aees-
ta. Intr-adevăr, la 20 decembrie 1717, egwnenul mănăstirii Sinaia Nico-
dim mărturiseşte că, ,,după moartea lui Şerban Vodă puţin trecind''
Brincoveanu l-a trimis pe unchiul său, marele spătar Miha_il Cantacu-
zino, ctitorul mănăstirii Sinaia şi fratele lui Şerban Vodă. la văduva
acestuia, ,,ca să-i dea o samă de pungi de bani de buna voia ei, măcar
şi împrwnut. Iar Măria Sa Doamna i-a răspuns că n-are de unde să-i
dea. Iar după aceea au trimis Costandin Vodă pe părintele patriarhul
Dionisie al Ţarigradului care pă acea vreame să afla în Bucureşti, iar
într-acesta-şi chip zidndu-i ca să-i dea acei bani ce o pofteşte. că ne-
dăndu-i Măria Sa, Costandin Vodă îi ştie unde sănt, ce i va lua singur.
Iar Doamna au răspuns : Părinte, una iaste să-i dau eu şi alta iaste să-i
ia dumnealui, ci facă dumnealui cum îi va fi voia. Şi aşa trimiţănd după
unde au fost, au luat 36Qpungi". Şi egumenul Nicodim. care pe toate
acestea le auzise de sigur din gura însuşi ctitorului mănăstirii sak. mai
adaugă cum ştie toată lumea că B1incoveanu i-a mai luat ,.Doamnei
f:antacuzinoaia arginturi, rafturi şi alte fericate haine scumpe şi alte
giuvaeruri" 5•
Pe Dionisie îl mai întîlnim în 1690 la Potlogi, la sosirea lui din
Ţarigrad, şi părăsindu-l a doua zi pe Brîncoveanu care se ducea să vadă
un pod peste Argeş, el s-a dus la Bucurcşti 6 .
In 1691 Dionisie e în ţară şi stăruie pentru ca proegumenul Tudosie
şi călugării de la mănăstirea Tismana să înapoieze bani şi haine wmi
:i Docum~ntele, amintite de noi, din anii 1681 şi 1688 se găsesc toate la

Arhivele Statului din Bucureşti sub următoarele cole : 1) Peceţi 81
(pentru Cotroceni) ; 2) Mitrop. Bucureşti. pac. 94, doc. 31 (pentru Ani-
noasa) ; 3) Măn. Bistriţa, pac. 66 (VI n.) 586 (pentru Bistriţa) ; -l. Ms. -l79. f. 187-
188 (pentru Vieros) ; Măn. Radu-Vodă, pac. 59, doc. 2 (pentru R:1du-Vodă) : 6)
Episc. Argeş, pac, 60 bis, doc. 19 (pivniţa lui Ghinea Matroca din Bucureşti) ;
7) Măn. Vieros. pac. 2-1, doc. 3 (diata lui Necula Ghimpul) ; 8) Ms. 31-l. f. 38iv-
388 (pentru mănăstirea Slobozia). Datorăm aceste ştiri prieten iC"i lui I I. ChirL·ă. de
la Institutul de Istorie al Academiei, filiala Sibiu, care le-a scos la lumină într-o
lucrare de arhivistică din păcate inedită. Unele din aceste documente se citesc în
volumul citat din Colecţia Hurmuzaki.
" Radu vel logofăt Grecianu, Viaţa lui Constantin Vodă Brincot•eanu (ed. Şt.
D. Grecianu). Bucureşti, 1906. p. 11.
'' Documentul la Bibl. Acad. R. S. România (pac. C, doc. 18-l). O copie în fişele
rămase de la Gl. P. V. Năsturel, de unde am luat ştirea. In Doc. Hurmu:.:aki, \·ol.
cit.. se găsesc mai multe acte de la Dionisie privind moştenirea postelnicului Con-
stantin Cantacuzino : aşa dar, patriarhul cunoştea bine toate cele făcute în această
privinţă de Şerban Vodă şi. ca atare. a fost de sigur ales de Brîncoveanu. nepot de
soră al acestuia. pentru a limpezi neînţelegeri vechi de ani de zile.
fi Radu Grccianu, op. cit., p. 30.
PETRE ŞT. 11,,\Sll'HH,
178
LA PIERRE TOMBALE DU PATRIARCHE

DE CONSTANTINOPLE DENYS IV (1696)
- Hesume -
Cet article fait connaître l'inscription .funeraire gravee sur la tombe

de l'ex-patriarche oecumenique Denys IV Mouselimes. Elle est conservee
actuellement au Musee departemental de Tîrgovişte. L'inscription compte
7 1 1crs (trimetres fombiques) en grec et huit lignes de prase en roumain.
Dr~ja publie par l'auteur a Athenes en 1959 (indication bibliographique
supra, note 2), ce texte bilingue fournit la prem:e que Denys /V n'est pas
mort a Bucarest le 23 septembrie 1962, comme l'affirme injustement.
Dapontes qui, a tort egalemeniJ, soutient qu'il y fut enseveli au monastere
de Radu-Vodă, mais en realite a Tirgovişte, le c.2 septembre de la dite
annee, sa depouille mortelle etant enterree dans l'ancienne eglise me-
tropolitaine de la ville.
Le commentaire, qui est loin d'esquisser la vie du defunt. se borne
d rappeler la date de ses cinq patriarcats et signale divers documents,
generalement inedits, des archives roumaines, qui permettent de con-
naître quelque chose de l'activite en Valachie du ponti.fe dechu, qui se
trovait etre apparente aux vo'ievodes Serban Contacuzene et Constantin
Brancovan. Ces informations pourront servir un jour a ecrire la biogra-
phie du personnage.
On souligne enfin la valeur artistique particuliere de cette pierre
tombale, l'une des plus interessantes de l'epoque (voir planche I).
COMENTARII CU PRIVIRE
LA GENEALOGIA V ĂCĂREŞTILOR
PE MARGINEA UNEI INSCRIPŢII FUNERARE
PETRE CRISTEA
Din strălucita familie a Văcăreştilor se evidenţiază, între alţii, în

a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi W1 personaj cu numele de Negoiţă.
Referindu-se la înaintaşii săi, Ienăchiţă Văcărescu precizează despre
străbunicul său :
„1'185. Spătaru Negoiţă Văcărescu], baş capuchehaia lui Şărban-Vodă
Cantacuzino, a murit în Ţarigrad ; (pecetluite hainele): A avut fii pe
lanache cliucerul şi Ivan vătaful" 1.'
Biografii acţstei familii, în studiile lor 2 au subliniat de asemenea
misiunea delicată pe care Negoiţă Văcărescu a avut-o la Poartă în timpul
domniei lui Şerban Cantacuzino, precum şi moartea acestuia atît de tra-
gică în 1685, la Constantinopol.
Numeroase documente :i privind familia Văcăreştilor menţionează că
Negoiţă Văcărescu era fiul lui Ivan pitar şi al soţiei acestuia Fiera.
Octav G. Lecca" şi N. Iorga" au arătat cu mult timp în urmă aceeaşi
descendenţă a lui Negoiţă Văcărescu. Alexandru Piru afirmă însă· că
Negoiţă Văcărescu era „fiul lui Pătraşcu" fi un destoinic ostaş ce stră
lucise în istorie cu aproape un secol mai înainte, autorul subliniind
1 BIBL. AC. ROM. ms. 305 : Observaţiile lui Ienăchiţă Văcărescu - fol. 1.
(cit. N. IORGA „Studii şi documente cu privire la istoria românilor", Buc. 1901,
voi. III, pag. 76)-
2 AL. ODOBESCU „Opere" ed. 1955 vol. I pag. 226; O- G. LECCA „Fami-
liile boereşti române" ed. 1899, pag. 486 ; AL. PIRU „Poeţii Văcăreşti" (micro-
monografie) 1967. pag. 10.
3 ARH. MITROPOLIEI BUCUREŞTI ; doc. 353/:42-43- doc. 354/5.
4 O. G. LECCA, loc. cit.
5 N. IORGA „Istoria literaturii române", sec. al XVIII-lea, ed. 1969. vol. 1,
pag. 166-167.
G AL. PIRU. loc. cit.
Comentarii Ia genealogia Văcăreştilol" 181
totodată că : ,,Pătraşcu Văcărescu a fost ban al Craiovei şi a luat parte

la luptele lui Mihai Viteazul împotriva turcilor" 7 •
Fără a mai face apel la documentele amintite există suficiente
argumente de netăgăduit pentru a se dovedi că Negoiţă era fireşte urmaş,
dar în nici un caz fiul lui Pătraşcu Văcărescu, deoarece:
- De la naşterea lui Pătraşcu Văcărescu (presupusă la 1554) pînă
la moartea lui Negoiţă (1685) au trecut 131 de ani, perioadă în care
s-au scurs, fără îndoială, mai multe generaţii.
- Acest Pătraşcu Văcărescu· după cum arată O. G. Lecca era „fiul
cel mare al lui Radu (comisul zis Belşug)" 1s, fiind frate cu Neagoe
postelnicul din Văcăreşti, iar Neagoe postelnicul „a fost însoţit cu Stanca,
avînd un singur băiat : pitarul Ivan (tatăl lui Negoiţă)" !l_
Această filiaţie este confirmată în parte şi completată documentar,
între altele, şi prin Condica Văcăreştilor - publicată de George D. Flo-
rescu şi Dan· Pleşia, din care menţionăm :
- documentul din 27 iunie 1580, cuprinzînd Cartea lui Mihnea
Turcitul (1577-1583), dată „jupînesii Eleni cu feciorii ei, Neagoie pos-
telnic şi Pătru de la Văcăreşti, ca să fie lor moşie la Văcăreşti din par-
tea lui Pătraşco" 10 ;
- documentul din 7 noiembrie 1588. cuprinzînd Cartea lui Mihnea
Turcitul (în a doua domnie : 1585-1591), dată „slugilor domnii sale·
lui Neagoie şi lui Pătru postelnicii şi feciorilor lor ca să le fie lor
moşie la Văcăreşti., 11 ;
- documentul din 9 martie 1598, cuprinzînd Cartea lui Mihai Vi-
teazu (1593-1061), dată „slugii domnii sale, Pătru postelnic, şi fecio-
rilor lui ... să le fie moşie în Văcăreşti, toată partea lui Pătraşco, du pre-
tutindenea" I:.! •
- docum~ntul din 19 ianuarie 1604, cuprinzînd Cartea lui Radu
Şerban (1602-1611), dată „jupînesii Staichii jupîneasa lui Neagoe de
la Văcăreşti, şi feciorilor ei, Stoica postelnic şi frate său Ivan şi fecio 4
rilor lor" ... etc. 1:1• '

Observăm că la sfîrşitul sec. XVI-lea sînt menţionaţi :
- Pătraşcu Văcărescu sau „Pătraşco ot Văcăreşti" 1 " care nu mai
trăia însă la 1580.
- Pătru de la Văcăreşti, probabil feciorul celui de mai sus pe care
îl şi moşteneşte.
Acest Pătru era, după cum atestă documentele, frate cu Neagoe
postelnicul, bunicul lui Negoiţă spătarul.
i AL. PIRU. ibid.
8
O. G. LEl2CA, op. cit. pag. 485.
:, O. G. LECCA, op. cit. pag. 486.
HI „STUDII - revistă de istorie" tom. 19 -1966, pag. 969.
11
Idem, pag. 970. '
12
lbid.
i:i Ibid.
g Ibid.
182 PETRE CRISTE-'
Negoiţă Văcărescu - personajul care facE obiectul cercetării noas-

tre - este atestat documentar, pentru prima dată, la 12 aprilie 1654 i:,_
A fost căsătorit cu Neacşa, fiica lui Pătraşcu Bucşanul, însă pe la 1668·
mitropolitul Ştefan îl desparte de soţia sa „pentru ale lui fapte nebu-
neşti•' Iii_
O serie de documente confirmă că Negoiţă Văcărescu era un om
necumpătat „vînzînd şi risipind tot", moşii, ţigani şi sălaşe de ţigani,
mcît „fost-au socotit de Radu! vodă împreună cu toţi boiarii divanului,
cum că nu să cade a-l lăsa dupe nebuniia lui să vinză şi să petreacă tot
şi apoi copii lui să umble pe uşile altora" li_ Aceste vinzări sînt anulate
de către Antonie vodă din Popeşti şi de Duca vodă, iar moşiile sînt
redate jupînesei Neacşa şi feciorilor ei, Ianache şi Ivan.
În iulie-august 1663· spătarul Negoiţă Văcărescu participă la ase-
diul cetăţii Uivar, aflîndu-se în tabăra lui Grigorie Ghica (1660-1664) 18•
Al. Odobescu, evocînd moartea tragică la 1685 a spătarului Negoiţă
Văcărescu, precizează că : ,,trupul lui... fu adus în ţară şi înmormîntat
'in tinda mitropoliei de la Tîrgovişte· unde se află piatra sa funerară" 19 •
Inscripţia funerară arată însă că Neagoe spătarul Văcărescu avea .,viaţă
în lume, ani 72, şi s-a săvîrşit cu pace, în luna septemvrie în 28 de zile,
la anul 7210 (1701)" 20 • Or, tocmai aceste elemente ne oferă surpriza
unor nepotriviri, privind data şi cauza morţii acestui vlăstar al familiei
Văcăreştilor :
- piatra funerară consemnează data morţii spătarului Neagoe Văcă
rescu la 28 septembrie 1701, în timp ce Al. Odobescu şi alţi biografi
presupun anul 1685. Dacă 28 septembrie 1701 ar fi numai data cînd a
fost aşezată piatra funerară, fără îndoială că s-ar fi făcut menţiunea
respectivă, aşa cum s-a întîmplat în asemenea cazuri cu alte pietre
funerare 21 •
- trebuie reţinut şi faptul că spătarul Neagoe Văcărescu a răposat
„cu pace" şi, deci, după mărturia inscripţiei, nu a cunoscut o moarte
tragică.
t:i ARH. MITROPOLIEI BUCUREŞTI, doc. 354 '5.

1G STUDII - revistă de istorie, tom. 19-1966, pag. 972.
ti Ibid.
18 AHH. MITHOPOLIEI nUCUREŞTI, dol'. ::153/43: LETOPISEŢUL C:\NT:\-
CUZINESC, 1290-1688, ed.1960, pag. 148.
t:, AL. ODOBESCU, loc. cit. (În prezenl această pia1r3 funerară - strămutată
cu prileju] restaurării Mitropoliei Ia 1892. se află în lapidariul Curţii domneşti).
~o VIRGILIU N. DRAGHICEANU ,.Mitropolia Târgoviştei'' Buc. 19:J:t pa~. 23.
„Subtu această reace piatră aici, in sfinta Mitropolie odihnescu-se oasele robului
lui Dumnezeu Neagoe Spătariul Văcărescu], avînd viaţă în lume ani 7::! şi s-a
săvârşit nt pace în luna Septemvrie în 28 de zile, ]a anul 7210 (1701 )".
Lectura făcută de Virgil Drăghiceanu trebuie corectată astfel : supt, in loc de
,,subtu" ; în sfînta şi marea Mitropolie, în loc de „in sfînta Mitropolie" ; s-au, în
lJc de „s-a".
21 VIRGlLIU N. DRAGHICEANU, op. cit. pag. 22 (vezi inscripţia pietrei fu-
nl!rare a lui Climentu Erodiaconu).
<.:omentarii la genealogia Văcărcştilor 183
- în sfîrşit, vîrsta pe care o împlinise spătarul Neagoe Văcărescu

menţionată de inscripţie - se leagă în mod firesc de data morţii
acestuia, respectiv 28 septembrie 1701.
Condica Văcăreştilor aduce elemente noi în această problemă : un
document cu data de 13 ianuarie 1692 cuprinzînd zapisul popii !arului
de la Dragoslavele aminteşte, printre alţii, şi pe „ră(posatul] Negoiţă,
tatul dumnealor (Ianache Văcărescu şi frăţine-său Ivan)" 22 •
La 11 noiembrie 1697 Ianache şi Ivan Văcărescu, fi ii răposatului
Negoiţă, se înfăţi~ează mitropolitului Theodosie pentru că între ei se
ivise „multă gîlceavă şi neaşezămînt pentru moşiile dumnealor" 2:1• Im-
păcîndu-i, mitropolitul arată că a ales „fieşcăruia din dumnealor, partea
ce li s-au venit pă drept" 2\ În cartea de împăcăciune nu se face însă
nici o referire la tatăl lor, spătarul Negoiţă Văcărescu, faptul consti-
tuind încă o dovadă că acesta era atunci răposat şi că în această pri-
vinţă documentul din 13 ianuarie 1692 rămîne neîndoielnic.
în urma acestor precizări se poate considera că au existat doi Vă
căreşti contemporani care au purtat numele de Negoiţă sau Neagoe.
A existat un spătar Negoiţă Văcărescu• fiul lui Ivan p_itar şi Fiera,
răposat - după Al. Odobescu şi ceilalţi biografi - la 1685, în orice
caz înainte de 13 ianuarie 1692. între 20 aprilie 1682 - 13 ianuarie 1692
nu se cunoaşte încă vreun document care să se mai ref ere la spătarul
Negoiţă Văcărescu. El a avut fii pe Ianache, sfetnicul devotat al lui
Brîncoveanu, şi pe Ivan vătaful.
A existat şi un spătar Neagoe Văcărescu, născut la 1629-1630 şi
răposat la 28 septembrie 1701, a cărui piatră funerară ne-a prilejuit
aceste investigaţii. Nu i se cunosc încă părinţii şi nici urmaşii, dar este
posibil să fi fost vărul spătarului Negoiţă Văcărescu.
Genealogia Văcăreştilor, datorată lui Al. Odobescu· O. G. L·ecca, M.
Cantacuzino 2\ Al. Piru, cuprinde, în unele cazuri, numai pe urmaşii unuia
dintre fraţi, neglijîndu-i pe ceilalţi. În această situaţie spătarul Neagoe
Văcărescu ar putea fi urmaşul lui Pătru de la Văcăreşti, care a avut
feciori, cum atestă documentul din 9 martie 1598, sau a unui alt Văcă
rescu, încă nesesizat documentar.
De asemenea, genealogia Văcăreştilor - aşa cum se cunoaşte pînă
acum - nu cuprinde încă o serie de vlăstare ale acestei familii şi, refe-
rindu-ne numai la secolul al XVII-lea, putem exemplifica prin : stolni-
cul Matei Văcărescu· căsătorit cu Vişa, care „încheie o înţelegere cu Sna-
govul la 1696 ZG ; Tudosca, fiica lui Pătraşcu Văcărescu căsătorită cu
22
STUDII - revistă de istorie, tom. 19-1966, pag. 983.
23 Idem, pag. 984.
21 Ibid.
:; MIHAIL CANTACUZINO, banul, ,,Genealogia Cantacuzinilor" publicată şi
2
adnotată de N. Iorga, Buc. 1902, pag. 363-422.
w AN. AC. ROM. XXI. pag. 262. (cit. N. IORGA „Ist. lit. române în sec. al
X VIII-l<'a, ed. 1969, voi. 1, pag. 167).
184 PETRE CRISTEA
Matei Bălăceanul 27 ; Stroe, fiul căpitanului Mihai Văcărescu 2" ; Sava. fe-
ciorul lui Negre din Văcăreşti 'l!l ; Dumitraşco postelnicul din Văcăreşti :ui ;
Alexandrina, sora lui Negoiţă Văcărescu, căsătorită cu Mihai :ii_
în sfîrşit, ar mai fi de lămurit care din cei doi Văcăreşti a fost ca-
puchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino.
Despre spătarul Neagoe Văcărescu nu avem alte ştiri în afară de
inscripţia de pe piatra funerară. Dacă personajul care a fost capuchehaia
lui Şerban Cantacuzino a murit la Constantinopol în 1685, fireşte acel
personaj nu putea fi spătarul Neagoe Văcărescu, care a răposat la 1701.
Spătarul Negoiţă Văcărescu este caracterizat de către Antonie vodă
din Popeşti drept „un om nebun dă tot şi beţiv şi eşit dintru toată firea
omenească" :12 • Ţinînd seama de lupta ascuţită dintre partidele boierilor
Băleni şi Cantacuzini şi de faptul că aceste aprecieri, de loc elogioase.
erau făcute de către omul Cantacuzinilor, este foarte probabil ca Ne-
goiţă Văcărescu să fi fost amestecat în această luptă, alături de adver-
sarii Cantacuzinilor. Mai mult chiar, documentul din 1669 - un adevă
rat cap de acuzare împotriva lui Negoiţă - este semnat şi de Şerban
Cantacuzino, pe atunci mare spătar.
înrudit cu adversarii Cantacuzinilor - boierii Bucşani. banul Nea-
gaie Săcuianul - fiind el însuşi, după cum s-a văzut, în dizgraţia Can-
tacuzinilor şi lipsit de putere economică :i:i este îndoielnic faptul că Ne-
goiţă Văcărescu a putut fi capuchehaie lui Şerban Cantacuzino. De
altfel, atît cronica lui Radu Popescu 3", cît şi cea a lui Constantin căpi
tanu Filipescu :i.·, concordă în atestarea postelnicului Cîrstea Scordoc în
calitate de capuchehaie la 1685.
Dacă Negoiţă sau Neagoe Văcărescu ar fi avut o moarte tragică ca
aceea a capuchehaiei la care se referă biografii, desigur acest eveniment
ar fi fost reţinut de cronici, dar nici o cronică a domniei lui Şerban
Cantacuzino nu-l semnalează.
într-adevăr, în familia Văcăreştilor s-a transmis de la o genera-
ţie la alta tradiţia că un strămoş al lor a fost capuchehaie la Poartă fiind
2i ŞTEFAN D. GRECEANU „Genealogiile documentate ale familiilor boie-

reşti" - Bur. 1913. voi. 1, pag. 153 . . ,Studii - revistă de istorie" lor. rit.
~ ARH. MITROPOLIE\'l BUCUREŞTI, doc. 357, 5, doc. 55 bis/12-a, dor. 346 7.
2
BIBL. AC. ROM., ms. 671 f. 141.
2!• ARH. MITROPOLIEI BUCUREŞTI. doc. 170 l.
r:u CONDICA U/\RBATJ-:ŞTILOR, actul nr. 35 (vezi, Ştefan D. Grecianul, op. cit.
voi. II, pag. 13.
: ARH. MITROPOLIEI BUCUREŞTI. doc. 354/5, doc. 291.'3.
11
:it STUDII - revistă de istorie, tom. 19-1966, pag. 972.
.1 ln documentul amintit se menţionează d moşiile, rumânii şi ţiganii „să
3
•
fle toate pre seama feciorilor lui Negoiţă" şi jupineasa Neacşa „să-şi ţie zestrile ~i
cu bună pace".
:ii RADU POPESCU VORNICUL, ,.Istoriile domnilor Ţării Româneşti, ed.
1963, pag. 182.
:r, CONSTANTIN CAPITANUL FILIPESCU ..Istoriile domnilor Ţării Româ-
neşti ... " publil-ată din nou de N. Iorga, l!l0:.?, pag. ~07-:.?08.
Comentarii la genealogia Văcărcştilor 185
omorît de turci. Este bine ştiut, însă· că Ianache Văcărescu a fost timp
de mai mulţi ani reprezentantul lui Brîncoveanu la Poartă şi că la 171-±
a împărtăşit aceeaşi soartă tragică ca şi voievodul său. Faptul că Ianach~
era fiul lui Negoiţă explica într-un fel confuzia făcută mai tîrziu.
Ienăohiţă Văcărescu ne oferă primele informaţii în această pro-
blemă în 1787 - deci la 73 de ani după tragedia bunicului său - pe-
rioadă în care datele istorice au putut suferi alterări generatoare dr-•
confuzii.
Considerăm aceste investigaţii drept o modestă contribuţie la sta-
bilirea întregului adevăr istoric legat de numeroasa şi influenta familie
a Văcăreştilor în politica Ţării Româneşti, între care Negoiţă Văcărescu
reprezintă un personaj în jurul căruia s-au creat aceste controverse.
l'ETIU-: C IIIS n :.\
N~~◊ lî~ $P~îAR

. tt 1602
TIRGO·VIŞTEA DE LA MIJLOCUL VEACULUI TRECUT
EVOCATĂ PE PANTAZI GHICA
CONSTANTIN MANOLESCU
Dacă am fi 0ditori. am scoate într-un tiraj mic o cc1 ecţie de interes

1
istorico-literar, prin ca1·e să se dea din nou circuitului public creaţia unor
scriitori aşa-zişi minori din veacul trecut ca : I. M. Bujoreanu, Al. Canto-
cuzin, Gr. H. Grandea, Al. Pelimon, I. C. Fundescu, P. Ghica.
Specialiştii de provincie sau nespecialiştii de aiurea nu pot cu-
noaşte decît din micronotcle 1)ferite de istor.:._iile literare creaţia aces-
tora, creaţie care oferă oricărui lector atent surprize, dincolo ·- evi-
dent - de paginile vitriolate de timp. Nu numai condiţia intelectualului
de provincie cere o asemenea colecţie-muzeu. (Nu vă îndoiţi de proprie-
tatea termenului. Fotografia unui veştmînt sfîşiat, putrezit, scos dintr-un
:normînt şi conservat este totuşi o imagine apropiată, într-o oarecare mă
sură, de reeditarea unei cărţi dintre cele arătate mai sus. Unele obiecte
de muzeu mai au o anumită funcţionalitate, altele nu, însă şi unele
şi altele ajută la conturarea unei epoci). O asemenea colecţie-muzeu este
cerută şi de pregătirea viitorilor intelectuali. Este inadmisibil ca un
bun profesor să nu treacă prin filtru personal creaţiile unor scriitori
asimilaţi doar în limitele oferite de un manual de istorie literară. (Anto-
logiile sînt dilatări mai mult sau mai puţin semnificative ale citatelor din
istoriile literare). -
rară lectura unor asemenea scriitori, nici criteriul valorii nu-şi ca-
pătă fundamentele necesare. De altfel un mare scriitor nu poate fi în-
ţeles şi nu i se pot nuanţa valorile despărţindu-l de scriitorii aşa-zişi
minori ai epocii sale, după cum o suprafaţă intens luminată nu poate
prinde relief fără retragerile sim!lltane ale unui corpus de umbre.
Articolul de faţă semnalează pentru categoria de intelectuali de mai
sus şi comentează pentru totalitatea lor o interesantă descriere a Tîr-
_goviştei de la mijlocul veacului al XIX-lea, datorată lui Pantazi Ghica
.(1831-1882).
188 CONSTANTIN MANOLESC'ti
Om de întinsă cultură, spirit laborios, pasionat, inteligenţă lucidă şi

rafinată, Pantazi Ghica este un Alarc6n al vremii sale. Doar antijuni-
mismul său explică singura indelicateţe a lui Eminescu transmisă nouă
sub umbra - nu lumina - unui ve1·s: ,,Negru, cocoşat ş1 lacom". Se-
cretar al „Magazinului ist01·ic", ziarist şi avocat cu atitudine democra-
tică, o vreme inspector al monumcntdor istorice, Pantazi Ghica a fost
şi un scriitor înzestrat 1•
Trebuie să reţinem, pentru subiectul articolului de fată, ca la ter-
minarea războiului din Crimeia (1856) este numit procuror supleant la
Tribunalul de Dîmboviţa, iar la 31 decembrie 1858, preşedinte. Din
această perioadă· datează şi pledoriul fratelui său Ion Ghica pentru re-
căpătarea drepturilor electorale pierdute din cauza .,înstrăinării" sale în
perioada cit fusese bey de Samos. În 1859 Pantazi Ghica părăseşte Tîr-
goviştea, fiind numit asesor la Ministerul Justiţiei:!_
Impresiile perioadei tîrgoviştene ( 1856-1859) sînt evocate în „O la-
crimă a poetului Cîrlova" (1858) scrisă şi tipărită în perioada cînd se mai
afla la Tîrgovişte, precum şi în romanţul „Un boem român" (1860), tipă
rit la scurtă vreme după plecarea din oraş, sub imperiul încă fierbinte al
amintirilor- de aici.
Nu se împliniseră nici două decenii de la moartea prematură a lui
Cirlova cînd a scris Pantazi Ghica nuvela citată. Amintirea poetului
fiind vie pc aceste locuri, dragostea lui pentru o maică de la mănăsti
rea Viforîta este - credem - reală, excluzind, bineînţeles, aura exa-
gerat romanitcă.
De aici, mai tîrziu, vor fi reluat amănuntul Al. Vlahuţă şi Duiliu
Zamfirescu.
Capitolul I al nuvelei este în întregime, fără o prea mare legătură
cu cele ce urmează, dedicat descrierii Tirgoviştei. Aceeaşi descriere uşor
amplificată şi legată de unele fapte epice este reluată în capitolul al
!X-lea din „Un boem român".
Retorismul scrisului său, nu lipsit de pitorescul limbajului uşor ve-
tust, asemănător patinei vechilor stampe, se simte de la primele pagini :
,,Cine nu cunoaşte Tîrgodştea ? Frumoasă de suveniruri antice, ca-
pitala veche a lui Radu cel Mare, Mihai Bravu, Mircea Bătrinul. Călă
torul care merge s-o viziteze, zăreşte de la o depărtare de un cuart de
poştă Chindia, ruinele palatului domnesc, cupolele bisericilor Mitropolia
şi Stelea ... cu aspectul lor dărăpănat, modest şi melancolic ... "
Descrierea devine apoi strict topografică : ,,'l'îrgoviştea scăldată de la
Luciani prin Dîmboviţa ... " şi pe partea cealaltă de Ialomiţa cu undele
1 Cămătarulu (anecdotă) Buc., 1858 ; O lacrimă a poetului Cirlot•a (nuvelă)
Buc., 1858 ; Un boem român (romanţ) Buc.. 1860 ; ladeşiu (comedie într-un act)
Buc., 1866 ; Stan Păţitu (comedie originală în trei acte) Buc., 1886.
~ Se va mai întoarce în acest oraş, în 1870. ca avocat al apărării în procesul
.,Conspiraţiei republicane" conduse de Eugen Carada şi Al. Candiano Popescu.
Tîrgovîştea evocată de Pantazî Ghica 189
curate precum ,,cristalul de Bohemia". Oraşul pare - şi a1c1 observăm

asemănări cu destul de cunoscuta descriere a lui Bălcescu - sub po-
vara verdeţii, mai degrabă o uriaşă grădină.
Tonificante, sugestive sînt pensulaţiile prin care Tîrgoviştea apare
„ca o femeie îmbătrînită de ani, înclinată sub povara anilor, pe care nici
seculii, nici suferinţele nu au putnt şterge trăsăturile de frumuseţe, surî-
sul trist de bunătate ... "
Ochiul atent al lui Pantazi Ghica înregistrează. fie şi numai într-o
singură propoziţie, prima observaţie asupra portului din zona Tîrgoviş
tei : ,,la ţc1.răn2ască cusută cu gc1etane, lucind în fluturi". Întrebarea fă
cutli în urmă cu peste 100 de ani, îşi păstrează şi azi actualitatea pC'ntru
cultura dîmboviţeană : ,, ... pentru ce acei ce se ocupă de armonie la noi
nu au întreprins a face o colecţiune generală de toate cîntecele şi dan-
ţurile noastre vechi şi noi ... ?"
Împrejurimile Tîrgoviştei trăiesc prin marile teritorii ale toamnei -
viile, evoca te cu o tentă idilică:
,,Toamna viile răsună de acoardele voioase ale lăutarilor, horele en-
tuziasmate de mustul plăcut se învîrtesc în bucurie dinaintea ospele
ce atunci se deschid în toate drumurile de comunicaţie, accentele -ue-
,;;ele ale munictorilor lucrători şi culegători de idealuri străbat spaţiul şi
vin pînă în oraş, juni flăcăi şi fete se joacă, rîd, glumesc, dănţiesc pe
iarba verde ce abia începe a o păli achilionul lui octombrie".
Precum Alecsandri a ferit de moarte pe Barbu Lăutaru, Pantazi
Ghica fereşte de moarte pe contemporanul muntean al lui Barbu - Pa-
raschiva Paharnicu.
:•Stîlpul veseliei acelui oraş", ţiganul cobzar „paharnicit de el însuşi,
conf zrmat de rangul acesta de toţi tîrgoviştenii", gras, ţinînd pe pîntec
„cobza lui veche mai ca şi dînsul" este izvor de cîntec. (Cobza lui pare a
izbi a zice şoapte mai amoroase decît Schubert) Paraschiva Paharnicu
este cert o figură pe care o viitoare istorie a culturii dîmboviţene va tre-
bui să o reţină.
,,E un curios original - scrie Pantazi Ghica - acel cobzar zdren-
tăros, maliţios, gras, dotat de un spirit nespus de artist în toată puterea
cuvîntului... la danţ cobza lui pare că saltă în măsura şi că învîrteşte
polca cu cei ce o saltă, la o înmormîntare instrumentul său suspină lu-
gubru sau plînge cu rudele mortului..."
„Cu giubeaua-i de postav mîncată de molii, ruptă ... " cobzarul cînta
vara la hanul de la Şerbăneşti - la băile de pucioasă deschise de Kiseleff,
iar vara la bîlciul de la Cornăţel : ,,Bîlciurile pe afară· unde se adună tot
orasul : Cornăţelul răsunînd de veselie strigăte, chiote, cimpoaie, fluiere,
cavaluri ..." Paraschiva Paharnicu acompaniat de Sava Lăutaru umplea
în fiecare seară Uliţa Mare de armoniile strunelor şi da semnalul „balu-
rilor publice" din casele lui Polizache.
190 CONSTANTIN MANOLESCU
Aşa apare din umbre şi uitare Paraschiva Paharnicu, lăutarul „a-

vîncl toată averea în cobza-i veche şi armonioasă."
Descriind Curtea domnească cu dărîmăturile „singure rămăşiţe ale
vechilor f orti_ficaţii, poarta, palatele în ruină'' Panta zi Ghica mingiie
vanitatea tîrgoviştenilor adăugind „Bucureştii dacc1 ar avea o Chindif:
ar .fi o mică Tirgovişte".
Grădina publică se afla „la marginea oraşului, pe malul lalomiţt:1i".
F vorba deci de grădina de la biserica Creţulescu, astăzi puţin frcc·.·en-
tată. însă frumos taluzată, micşorată evident ca întindere de o suită de
clădiri de pe latura străzii Mihai Bravu cit şi pe latura Ial9miţei (Urmă
ri:1d linia taluzului de-a lungul cunoscutei artere de circulaţie este evi-
dent cum acesta se pierde în prima străduţă, probabil odinioară intrarea
principală la aleele de promenadă). Aici „joia şi duminica" îşi etalau ele-
ganţa într-un tablou compozit femei în rochii de crinolină, bărbaţi în
straie nemţeşti cu jobene înalte, işlicari.
Alături se afla „podul lung şi frumos, suvenir lăsat oraşului de Bi-
bescu".
Cea de a doua grădină, cea a Mitropoliei, era „locul intilnirilor se-
crete". Nu puteai ajunge la biserica metropolitană decît „trecînd peste
morminte şi sărind nişte ziduri vechi şi dărîmate" Călugărul îngrijitor
a făcut „izvor de trafic pentru sieşi" arendînd-o unor sîrbi ca să cultive
legume, iar din altă parte culege călugărul „.firul ce iese din coasă", lă
sînd însă ca biserica să cadă în ruină. Grădina Mitropoliei era puţin mai
sălbatică „cu iarbă înaltă şi moale, cu arbori plini de fructe dulci şi
răcoritoare".
Seara pe lună, orăşenii se adunau în „tirg", adică în centru 3 • Ulucile
caselor lui Sticluţă se întindeau pînă în faţa caselor Mitropoliei. Mulţi
se aşezau pe bănci dinaintea casei lui Ioniţă Bărbierul, urmau apoi Be-
dros tutungiul, lipscănăriile Tănăseştilor, Răduleanu Ion, Simuică'• şi Gri-
gore Ştefănescu, luminile din prăvălii îngînîndu-se cu ,,reflectările radi-
oase ale stelelor". Peste tot pluteau chiotele ce veneau de la hanul băr
bierului, aflat în piaţa oborului.
Descrierile oferite de cele două cărţi ale lui Pantazi Ghica alcătu
iesc cel mai complet tablou al Tîrgoviştei romantice de la miezul veacu-
lui trecut, poate cel mai apropiat tablou de Tirgoviştea în care s-au năs
cut sau au trăit scriitori ca I. H. Rădulescu, Vasile Cîrlova· Gr. Alexan-
drescu. Pantazi Ghica este în acest sens un Bouquet tardiv, mult m~i
complet însă.
3 Sensul acesta restrîns al cuvîntului „tirQ" (centrul comercial al oraşului)

este păstrat şi azi de numele unei biserici - Biserica Tîrgului. toponimul ară
tind nu că este biserica ora~uJui, ci a unui cartier, cel din centru.
~ Numele I:pscănarului se păstrează ca toponim al satului Săteni, arJat în \"e-
cinătatea oraşului.
Tirgoviştea evocată de Pantazi Ghica I 91
Semnalarea noastră ar vrea să constituie un argument în plus pen-

tru includerea acestui scriitor în tematica Muzeului scriitorilor tîrgo-
vişteni.
Condeiul de argint al unui gravor sau peniţa zvîrcolită în tuş a
unui desenator îndrăgostit de bătrînul oraş românesc ne-ar putea oferi
- inspirîndu-se din Pantazi Ghica - un album de contururi şi estompe.
Pelerinul tîrgoviştean se va apropia, poate, cu mai multă emoţie de
mormîntul lui Pantazi Ghica înfrăţit pentru eternitate cu pămîntul dîm-
boviţean, in iulie 1882.
UN DOCUMENT NECUNOSCUT
REFERITOR LA ILUMINATUL CU PETROL
AL CONSTANTINOPOLULUI INTRE ANII 1857-1897
CLEOPATRA IONESCU
în ţara noastră ţiţeiul a fost cunoscut şi folosit din timpurile cele

mai vech~. Despre existenţa acestuia ne vorbesc „focurile nestinse din
regiunea Lopătari (Buzău) vestite încă din vremea romanilor, care le soco-
teau, ca şi localnicii, o mărturie a puterii zeilo.r şi veneau să se închine
lor" 1 . Atîta vreme cît nevoile de ţiţei şi păcură erau restrînse, ţăranii
îl strîngeau Cil găleata, îl adunau de la suprafaţa băltoacelor, din locuri
mai joase şi văi. Mai tîrziu se săpau gropi continuate cu şanţuri în care
se aduna ţiţeiul. Pe măsură ce cererea de ţiţei creşte, vechile metode
de extragere se dovedeau a fi cu totul necorespunzătoare. Nu mai era
suficient ţiţeiul care apărea singur la suprafaţa pămîntului. El trebuia
căutat şi scos din pămînt, operaţiune care s-a făcut prin folosirea băilor,
„gropi săpate cu grije ~vînd laturile de 4-5 m în lungime şi 18-20 în
adîncime" avînd „pereţi întăriţi cu scînduri", prevăzuţi cu „trepte pen-
tru a uşura coborîrea pînă în fundul gropii''. Cînd nici băile n-au mai
pmut satisface cererea de păcură s-a procedat la căutarea ţiţeiului la
actmcimi mai mari, trecîndu-se la săparea puţurilor. Acestea „aveau o
secţiune de 1,20 m. pînă la l ,50 m. în adîncime ajW1geau pînă la 40-
5u m." 2
ln judeţul Dîmboviţa se atestă documentar încă din anul 1855 ex-
ploatări de petrol prin folosirea puţurilor : ,,Teodor Cincan, un ţăran
pu\ar asociat cu Fotache Mihăilescu din Tîrgovişte luase concesiune de
la Ministrul Cultelor, la 24 noiembrie 1855, exploatările de pe moşia
Colibaşi." 3 1n anul 1856, se constată exploatarea petrolului în localita-
Gh. Ravaş, Din istoria petrolului românesc, ed. 1955, p. 8.

1
2
Ibidem, p. 14.
C. Alimănăşteanu, 40 ani din istoria petrolului din România, Bucureşti
3
1906, p. 3.
11, - C. 916
194 CLF.OPATRA IONESCU
tea Glodeni „Primul care a arendat pămînturi petroliere la Glodc•ni a

fost Th. Mehedinţeanu printr-un trimis al său"", urmat de Ghica Simio-
nescu. Din statistica producţiei şi valorii petrolului brut pe judeţe
pe perioada 1857-1890, se constată că singurele judeţe producătoare de
ţiţei în Ţara Românească erau Dîmboviţa şi Prahova, mai tîrziu adău
gindu-se şi Buzăul. în anul 1857 în judeţul Dîmboviţa era „o producţie
de 55 tone ajungînd în anul 1800 la 25.000 tone, iar judeţul Prahova
producea în anul 18~0 numai 10.500 tone"". Este cunoscut faptul că
păcura era folosită în Ţara Românească iar .. către sfîrşitul secolului
XVIII se exportă ţiţei în Ardeal prin Braşov şi în Turcia prin porturile
Galaţi, Brăila, Călăraşi, Giurgiu, şi Olteniţa" 6 •
Importanţa economică a acestui produs a crescut din momentul cînd
din el s-a putut obţine prin distilare petrolul lampant. In preajma
anului 1857 existau mici rafinării rudimentare în judeţele Dîmboviţa
şi Prahova. Aşa se explică faptul că la 30 august 1858 „fiind ziua ono-
mastică a măriei sale prinţul caimacam, administraţia a pus la cale
cele de cuvinţă pentru a săvîrşi cuvenita ţeremonie şi tedeumul de la
sfînta Mitropolie" 7• Cu ocazia acestui eveniment, pentru iluminarea
oraşului, pe lingă seu, s-au folosit şi „trei vedre păcură. " 8
În anul 1859 ianuarie 19, Poliţia oraşului Tîrgovişte scrie maghis-
stratului că pentru iluminarea oraşului cu ocazia sărbătorii alegerii noului
domn să ia măsuri ca să umple cu seu cele 2 400 ulcele şi cerea să cum-
pere „opt vedre de păcură şi s-o trimeată poli ţii, fiind trebuincioasă pen-
tru aprinderea masalalelor în arătata seară" 9 •
În oraşul Ploieşti primii care au reuşit pe scară industrială să fa-
brice petrol lampant au fost Marin Mehedinţeanu şi Eduard Madasch.
în oraşul Tîrgovişte au existat astfel de exploatatori. Documentele men-
ţionează pe Costache Negoescu, care este solicitat a procura „păcură
de cea mai bună calitate pentru iluminarea oraşului cu ocazia sărbăto
ririi Unirii 10 ". Pe lingă faptul că petrolul lampant obţinut de la rafinăriile
menţionate se folosea la iluminatul unor oraşe din cuprinsul Ţării Ro-
mâneşti, din fondul Intreprinderile I. Grigorescu, unul din cei mai vechi
industriaşi şi exploatatori de petrol din judeţul Dîmboviţa, ne-a ră
mas informaţia că, în anul 1857, ţările române erau exportatoare de
petrol lampant. Astfel, din copia de pe raportul Consulatului General al
H.omânici la Constantinopol, b·imisă către Ministerul Afacerilor StreinL~
sub nr. 1547 din 9 noiembrie 1897 se spune : .. Acum vre-o 40 ani cind
s-au introdus lămpile de gaz în Constantinopol, petrolul se aducea din
,. Moniteur du petrole roumain. anul VIII, voi. 8, iulie 1907. nr. 19, p. 5-t:.?.
r, Slatistil'a minil'ri'1 a Homânil'i pe anul l!l:.?:i, BIIL' .. l!J:!:i, p. 3:.?.
0 Gil. Ha,·a~. Op. cit., p. :.?:.?.
7 Fii. 1\rh .."-;tat. J)imbO\ i\a, l'rim. or. Tirgo\'i~!L'. in\'. 3 '18:>8, fila 16,
H Ibidem, fila 17.
u Fii. Arh. Swt Dimbovi\a, Prim. or. Tirgo,·htl' in,·. :1/18::i!l, fila 8.
10.tbidem, fila 45.
Un document necunoscut 1Y3
România" 11. Acest export de petrol lampant se făcea în condiţiile stă

rii proaste a căilor de comunicaţie, precum şi ale inexistenţei căilor
ferate.
Drumurile naturale impracticabile pentru transporturile grele, in-
suficienţa cărăuşiei făcea ca acest petrol să fie transportat din ţările
române în Turcia „în damigene". În anii următori şi alţi întreprinzători
din ţară au construit rafinării în diferite localităţi, mai ales în apropie-
rea regiunilor din care se extragea ţiţei. Aceste distilării erau rudimen-
tare „alcătuite dintr-un simplu cazan de fier încălzit direct la un foc
întreţinut cu lemne" 12
Inginerul A. Saligny afirmă că fabricile industriei petrolului sînt
într-o stare atît de primitivă, încît nu merită nici o atenţie faţă de pro-
dusele ce le pun în comerţ 1:1•
Trădînd interesele naţionale · în favoarea capitaliştilor de peste
hotare, clasele stăpînitoare din România au înlesnit prin legi şi măsuri
administrative pătrunderea capitalului străin în economia ţării. Zăcă
mintele de ţiţei din patria noastră au atras de timpuriu interesele
capitaliştilor din Occidentul Europei şi, în anul 1864, se înfiinţează prima
societate de petrol cu capital străin „Valahien Petroleum Company Ltd.
care îşi propune să cumpere şi să exploateze terenuri petroliere în
ţara noastră"" H_ Aceasta era creaţia unui grup de bancheri englezi şi
francezi din fruntea Băncii Imperiale Otomane din Constantinopol, care
instalase înainte de anul 1855 o sucursală la Galaţi.
Exportul de produse petroliere era îndreptat spre ţările care îşi
aveau capitalul în patria noastră. Rafinăriile din România erau slab
înzestrate pentru o producţie petrolieră de calitate. La starea de înapoiere
a industriei de extracţie şi de prelucrare a ţiţeiului se adaugă lipsa
aproape completă a unei industrii producătoare de utilaj petrolier. Cu
toate aceste neajunsuri producţia de produse petroliere creşte. în
această perioadă pe plan mondial se evidenţiază petrolul american.
Favorizat de dezvoltarea mijloacelor de transport şi prin calitatea
sa petrolul american începe să fie exportat în Turcia. Transportul nu se
mai făcea în damigene, ci în tinichele ambalate în lăzi şi butoaie.
La apariţia sa pe piaţa oraşului Constantinopol „petrolul american
se vindea cu 110-120 piaştri (25-27 fr.) lada de două tinichele,
fiecare tinichea avînd 18 800 litri" 15 . Acesta ajunge să fie singurul petrol
folosit pentru iluminarea oraşului Constantinopol - ,,e superior în calitate,
nu degajează absolut nici un miros, e mai luminos şi se consumă
mai încet".
11 Fil. Arh. D-vita, Intrep. I. Grigorescu Tîrgovişte, inv. 11/1897, fila 16.
ii Gh. Hava~. Op. cit., p. 30.
13 Istoricul dezvoltării tehnicii în România 1881-1931, vol. III, p. 74 .
.,. Gh. Ravaş. Op. c:it., p. 41.
15 Fil. Arh. Stat D-viţa, lntrep. I. Grigorescu Tîrgovişte, inv. 11/1897, fila 16.
196 rLF.OPATRA IONESCU
Iluminarea oraşului Constantinopol cu petrol american a durat pînă

în jurul anului 1882. De la această dată „s-a arătat şi petrolul rusesc,
care cu preţurile sale scăzute, a reuşit să gonească tot mai mult pe cel
american şi să,Jurnizeze aproape singur întreaga capitală a imperiului''.
Petrolul lampant exportat din Rusia, în Turcia, se vindea mult mai
ieftin decît cel american, preţurile fiind în continuă descreştere
„petrolul rusesc a început să se vînză cu 45-46 piaştri", iar în anul
1897 „preţul a scăzut la 28-35 piaştri după sezoane : la depozit (vama
neplătită) se cumpără lada cu 16-17 piaştri".
Statistica vamală a Imperiului Otoman pe anul 1892, arată un
import de 2 040 683 lăzi de petrol şi 268 360 kg în butoaie, reprezen-
tînd o valoare totală de 11 231 715 fr.
„în anul 1893 valoarea importului de petrol lampant în Imperiul
Otoman dă o mică scădere şi anume 2 081 112 lăzi şi 2 351 473 kg în
butoaie în valoare totală de 10 131 612 fr."
Din anul 1893 pînă în anul 1897, importul de petrol lampant în
oraşul Constantinopol creşte: ,,intră în capitală pe fiecare an 650-680 OOO
lăzi de petrol rusesc şi 6-8 OOO lăzi petrol american".
Cei mai mari comercianţi de petrol la Constantinopol au fost :
,,Societatea pentru transportul naphturilor din Caspica şi Arvanitidis".
Cu toate că petrolul românesc a fost repede inlăturat de cel ameri-
can, aceasta nu înseamnă că în România producţia de petrol a stagnat.
Dimpotrivă, ca urmare a convenţiei din anul 1876, în industria petrolieră
îşi face apariţia şi capitolul austro-ungar care prin „Societatea .,Suchard
& Corn." din Viena a obţinut în anul 1879, terenuri petroliere la Moreni
şi Colibaşi" 16 •
Documentul menţionat mai înainte prezintă importanţă prin faptul
că dovedeşte folosirea petrolului lampant românesc în anul 1857, pentru
iluminarea oraşului Constantinopol, şi totodată a fost cea de a doua ca-
pitală din Europa, după Bucureşti, care a introdus la iluminarea stră
zilor petrol lampant, urmat de capitala Austriei - Viena - 1859.
UN DOCUMENT RELATIF A L'INTRODUCTION DE L'f:CLAIRAGE DE LA

VJU,E DE CONSTANTINOPLE AVEC DU PETROLE LAMPANT PENDANT LA
Pf:RIODE DE 1857 a 1897
- Resume -
Dans le departement de Dîmbouiţa l'exploitation du petrole est attestee par

des documents des 1855, donc de la deuxieme moitie du XIX-e siecle. De IBiS d
1890 seuls les departements de Dimboviţa et de Prahova produisaient du petrole
lampant, dont les raff ineries appartenaient a
Marin Mehedinţeanu et Edouard a
Madasch.
IG Gh. Răvaş. Op. cit., p. 44.
Un document necunoscut 197
Au XVII-e siecle les Pays Roumains exportaient seulement de l'huile mine-

rale naturelle, mais en partant de la seconde moitie du XI X-e siecle an exportait
aussi du petrole lampant produit par les raffineries citees ci-dessus. La copie
d~1 rapport du Consulat General de la Roumaine a Constantinople, envoye au
Ministere des Affaires Etrangers, no. 1547/le 9 n01.:embre 1897, prouve que le pe-
trole lampant, utilise dans cette ville des 1857, etait importe de Roumanie. Plus
tard il sera remplace par le petrole importe de l'Amerique, qui etait d'une meil-
lntre qualite et puis par celui importe de Russie qui etait meilleur marche.
La valeur totale de l'importation du petrole ci Constantinople atteint en
1892 le chiffre de 11.231.715 francs et en 1893 elle hausse toujours jusqu'en 1897.
La „Societe pour le transport des naphtes de la Mer Caspique et Arvanitidis"
comprennait les plus grands marchands de petrole de Constantinople. Le docu-
ment que nous avans presente ci-dessus a son importance particuliere, parce qu'il
prouve l'utilisation du petrole lampant roumain pour l'eclairage de la ville de
Constantinople des 1857 et il pro1we aussi que celle-ci a ete la dcuxieme capitale
de l'Europe, qui avait introduit l'eclairage au petrole, la premiere etant Bucarest,
suivie ensuite par Vienne en 1859.
CONTRIBUŢII LA STUDIUL INVĂŢĂMINTULUI PUBLIC
DIN JUDEŢUL DIMBOVIŢA : TIRGOVIŞTE 1871
MIRCEA ALEXANDRESCU
Regulamentul Organic, printre alte aspecte pozitive, a pus şi pro-

blema organizării în ţările române a învăţămîntului public. Burghezia
în dezvoltare şi antrenarea maselor populare în lupta pentru libertate,
pentru unire, pentru formarea statului naţional, a impus în mod firesc
şi o dezvoltare a învăţămîntului public. Activitatea laborioasă pe acest
tărîm a lui I. I-I. Rădulescu, N. Bălcescu, M. Kogălniceanu ş.a., a contri·•
buit mult la obţinerea unor însemnate progrese în acest domeniu. Se
punea accentul în deosebi pe cunoaşterea istoriei poporului, despre care
Mihail Kogălniceanu scria că „ne arată ce am fost, de unde am venit,
ce sîntem ... " considerînd-o „cartea de căpetenie a popoarelor şi a fieşte-
cărui om îndeosebi, pentru fieştecare stare, fieştecare profesie află în ea
reguli de purtare, sfat la îndatoririle sale, învăţătură la neştiinţa sa, în-
demn la slavă şi la faptă bună''.
Marea revoluţie burghezo-democrată din anul 1848 nu a avut timpul
necesar realizării unui învăţămînt general pentru masele populare. Boie-
rimea retrogradă, care încă mai deţinea o mare parte din puterea eco-
nomică şi politică, conştientă de pericolul unei ridicări culturale a popo-
rului, s-a opus prin toate mijloacele organizării unui învăţămînt general.
Această atitudine s-a oglindit şi în reprimarea revoluţiei anului 1848,
prin închiderea majorităţii şcolilor existente, prin îndepărtarea profeso-
rilor din posturile lor, sub pretextul participării la revoluţie, sau a sim-
patizării ideilor revoluţionare.
După Unirea Principatelor, legea învăţămîntului apărută sub dom-
nia lui Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, a dat un nou impuls dez-
voltării învăţămîntului public. Potrivit noilor condiţii social-economice,
deşi legea prevedea înfiinţarea de şcoli în toate satele, se pune accentul
mai mult pe dezvoltarea şcolilor din centrele orăşeneşti, în dauna celor
comunale.
200 J\JIRCEA ALEXANDRESCU
Din această cauză apare fenomenul încercării de pătrundere în şco

lileorăşeneşti a fiilor de ţărani, iar pe de altă parte şi încercările bur-
ghezo-moşierimii, trecută tot mai mult pe panta retrogradă, de a opri
acest exod.
O astfel de atitudine retrogradă a avut loc şi în oraşul Tîrgovişte.
In anul 1871 la şcoala primară din acest oraş se constată o mare
afluenţă a copiilor de ţărani din satele întregului judeţ Dîmbovi\a.
Din cei 316 elevi, 146 erau fii de ţărani, împărţi ţi în cele trei clase
existente, după cum se arată în situaţia prezentată de secretarul Comi-
tetului şcolar, pe care o redăm întocmai :
Sumariu generalu
Nr. eleviloru din oraşu pc classe Nr. eleviloru de afara pe c/asse
44 classa I primară 37 classa I primară
60 classa I sucursală 6 classa I sucursală
50 classa II primară 60 classa li primară
16 classa III primară _±~ classa III primară
710 146
Absinfi la 2p Jebruar 1871
11 cla5sa I primară
17 classa I sucursală
15 classa II primară
7 classa III p1 imară'' 1
50
Nu este lipsit de importanţă faptul de a semnala că cei 146 copii

de ţărani proveneau din peste 45 sate din toate colţurile judeţului şi din
care enumerăm cîteva : Rîu Alb, Pietrari, Şerbăneşti, Voineşti, Greci.
Fieni, Cobia etc. 2 •
Împotriva prezenţei acestor copii s-a ridicat întreaga protipendadă
din Tîrgovişte. O sută trei spre zece mari negustori şi moşieri din oraş,
la 10 februarie 1871, semnează o petiţie adresată primarului în care ară
tau că, din cauza copiilor de ţărani, nu mai au loc în şcoală fiii orăşe
nilor „că în clasele î[n]tîiu al 2-ilea şi al 3-ilea sîntu 2-oă părţi din copii
ţăraniloru şi o parte d-ai orăşianilor" 3 •
Arătau în continuarea reclamaţiei lor că, din cauza copiilor de ţă
rani şcoala a ajuns în stare de ruină „căci de multă glotime a băieţilor
ţărani dinu dîrdîiturile cie se facu, au începutu a se ruina ... "
Nu omit nici faptul că, după părerea lor, şi învăţătorii, care nu sînt
controlaţi de primar, ar favoriza înscrierea în şcoală a copiilor de ţă-
1 Arhiv. St. jud. Dîmboviţa - Prim. Or. Tîrgovişte, dos. 48/1871 f. 11 \'.
2 Ibidem f. 8-11.
3 Ibidem f. 1.
Contribuţii la studiul invăţămîntului din 1871 201
rani : ,,această neîngrijire dinu partivă lăsîndu pe domni[i] profesori

aşia de aşi bate mendrele de băieţii orăşiani..." r.
Primarul oraşului, Chirculescu, apreciază ca „drepte" cele recla-
mate şi pune rezoluţia : ,,de aceia decid a raporta dlui ministru de culte
şi instrucţiune lăturîndu în copie această suplică şi cerînd a ordona scoa-
terea din şcoală a copiilor ţărani" 5 • Se convoacă consiliul comunal şi se
elaborează decizia din 17 februarie, prin care se hotărăşte îndepărtarea
celor 146 copii de ţărani din şcoală. Decizia este adusă la cunoştinţa re-
vizorului şcolar şi prefectului, iar secretarul Comitetului şcolar, C. Gheor-
ghescu, este chemat la primărie pentru a da informaţii în privinţa cau-
zei „invaziunii copiilor de ţărani du prin comunile rurale, primiţi fără
nici-unu controlu la şcoala din acest oraşu ... " G
Această acţiune arbitrară nu rămîne însă fără răspunsul oamenilor
cu idei progresiste din oraş şi care aduc la cunoştinţa presei, telegrafic,
samavolnicia Consiliului comunal şi a primarului. În legătură cu aceasta,
primarul cerea în mod expres şefului staţiei telegrafice „a face cunos-
cut subscrisului cine anume este prezentatorul telegramii adresată către
redacţiunea jurnalului Trompeta Carpaţilor, ce este subsemnat de I. Ivă
nescu relativă la alungarea copiilor săteni din şcoala oraşului" 7 .
Ca urmare a sesizării făcute, gazeta Trompeta Carpaţilor dezlăn
ţuie o vie campanie de combatere şi ridicularizare a măsurilor luate de Con-
siliul comunal în frunte cu primarul oraşului, obligînd astfel autorită
ţile superioare să cerceteze aceste fapte. Cert este că la 3 martie 1871
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii cerea Primăriei Tîrgovişte să comu-
nice telegrafic : ,,ce dispoziţiuni aţi luat în urma încheierii procesului-
verbal pentru alungarea din şcoala primară a elevilor din comunele ru-
rale ... " 8 , iar la 16 martie comunica printr-o altă telegramă că „o aseme-
nea măsură ar fi fostu energic dezaprobat[ă1 de acest minister" u. Comen-
tariile apărute în presă provoacă deruta Consiliului comunal şi a prima-
rului, care speriat de amploarea acestei acţiuni cerea cu insistenţă Mi-
nisterului Cultelor să intervină pentru încetarea discutării în presă a
acestei probleme fiind în joc „onoarea demnităţii Consiliului şi a supt-
semnatului" 10 . Aceeaşi intervenţie disperată o face şi prin telegrama din
27 martie : ,,Vă rogu respectosu dacă aţi luatu actu cu declaraţia mea
din telegrama 640 ; nu primiţi pe Trompeta Carpaţilor d-a buciuma min-
ciuni şi fapte ireale pentru mine" 11.
r, Ibidem f. 1 v.
5 Ibidem f. 32 v.
G Ibidem f. 4.
7
Ibidem f. 14.
8 Ibidem f. 5.
9
Ibidem f. 6.
10 Ibidem f. 7.
11 Ibidem f. 12.
202 MIRCEA ALEXANDRESCU
Revolta provocată de atitudinea retrogradă a Consiliului comunal,

a primarului, comentariile presei, protestele oamenilor progresişti din
Tîrgovişte, au silit autorităţile superioare să treacă la măsuri energice.
Prin ministerul de interne se dă ordin prefectului să treacă la luarea de
măsuri „celle mai energice de a nu se pune în esecutare o asemenea mă
sură nedemnă de timpulu de faciă şi totodată a se arăta toată viguarea
contra unui consiliu comunalu care şi-a permisu a lua o asemenea măsură
arbitrariă ... " 12 Primarul primeşte şi el personal un răspuns usturător,
arătîndti-i-se că, faţă de atitudinea sa, nu se mai „poate opri Trompeta
Carpaţilor de a buciuma orce va voi..." 13
Cu deosebită vehemenţă s-a combătut atitudinea primarului, care
personal ar fi izgonit copiii din şcoală. Se constată acest lucru prin în-
cercarea de negare a acestui fapt, prin telegrama din 21 martie, în care
primarul ruga stăruitor Ministerul Cultelor să nu lase „neobservat co-
mentariul făcut de Trompeta Carpaţilor eşit chiar din textul acei tele-
grame deoarece se minte cind zice că am gonit din şcoală pe copii cu
bicile precum odinoară făceau păgînii creştinilor ... 1'1"
Eşecul lamentabil al a_cţiunii Consiliului comunal şi primarului, a
determinat şi încercarea acestora de a trece totul în sarcina instituto-
rului, care este acuzat de neîngrijirea şcolii precum şi de faptul că nu
le cerea părerea la înscrierea elevilor în şcoală. însă nici de această dată
nu primesc satisfacţie. învăţătorul şcolii le răspunde în mod hotărît, res-
pingîndu-le toate acuzaţiile şi arătîndu-le că, toate relele decurg numai
din „încheierea D[omniei] voastre cu nr. 37 de care s-au dissu attîtea în
lumea exterioară şi de care ca să vă uşuraţi aţi făcutu în urmă con-
versiunea prin cea cu nr. 44 de a se attribui subînsemnatului rellele de
care suffere această şcoală de un timpu de doui ani relle deja constatate
ca provenite numai şi numai din partea onor Primăriei şi a onorabil[ului]
Consiliu ... ", iar în ce proveşte înscrierea copiilor la şcoală „nu vă pot
admite dispoziţiunea ca contrarie acestui regulament (al şcolii, n.n.) şi că
prin urmare nu voi recurge la uă prealabilă înţelegere cu nimene în
respectulu şcolariloru ... " 15
Faptele prezentate, aşa cum le descriu documentele cercetate, scot
în relief racila care a caracterizat învăţămîntul public din timpul bur-
ghezo-moşierimii, tendinţa claselor dominante de a împiedica masele
populare să beneficieze de o cultură generală, de a avea putinţa să
descopere adevărata faţă a lucrurilor şi a sistemului de exploatare care
îi apăsa.
t2 Ibidem f. 16.
11 Ibidem f. 18.
11 Ibidem f. 28.
tfi Ibidem f. 35.
Contribuţii la studiu! invăţămintului din 1871 203
Anexa 1
10.II.1871
„România - Domnule primar şi domnilor coni,ilieri
Supscrişii orăşiani cu totu respectulu cie vă păstrămu însă scoţîn

du-ne din răbdare venimu printr-aceasta a ne plînge la Dv şi care cre-
diamu că d-nu primaru ca capu alu oraşiului ca preşedinte şcolaru cie
trebue după lege singuru dlui a observa în toate zilele şcoala cumu şi pă
dnii profesori ciaru, cumu şi edificiulu cie de multă glotime a băieţiloru
ţărani dinu dîrdîiturile cie se facu, au începutu a se ruina şi cie edificiu ?
Aciela care s-au cieltuitu clinu averea oraşiului o sumă de bani spre a
scăpa atîtu pe dnii profesori de reumatismu citu şi pe copii asemenea de
boalele cie îi înciarcă cîndu stau in vecia şcoală şi ciaru şi de pierderea
loru ; însă acumu vedem cu destulă jialle, că aciestu iedificiu alu nostru
s-au umplutu de copii ţăraniloru din aciestu judeţu, nu ştfmu pentru al
cui interesu ! Căci noi ştimu cu toţii că guvernulu plăteşte sume colosale
de bani de a ţine învăţătura, profesori în toate comunele şi ciar şi de
modelu. Apoi acuma vedemu că în clasele î[n~tîiu al 2-ile poate şi
al 3-ilea sîntu 2-oă părţi din copii ţăraniloru şi o parte d-ai orăşianil9ru ;
daru cine le vede aciestea domnule primaru ? Ca să ajungemu a nu mai
avea locu copii noştri[i] în şcoala noastră şi cie ieste şi mai tristu că
din pricina înmulţirii copiiloru de ţară şi din necurăţeniea loru, din
îngisuiala şi din putoarea cie ieste inu şcoli, poate să se încingă şi vre-o
boală ferească D-zeu, dacă nu s-aru lua măsuri gramnicie şi foarte se-
ri oaze de Dv. Ciaru de aceia vă rugămu dle primaru şi dlor membrii,
facieţi celle de cuviinţă citu s-aru putea mai nezăbovitu, căci altfelu nu
ştimu cie s-ar mai întîmpla, dacă aciastă neîngrijire dinu partivă lăsîndu
pe domni[i] profesori aşia de aşi bate mendrele de băieţi[i] orăşiani şi a
atinge cielu mai scumpu lucru prin suferinţa cie înciarcă copii noştrii.
Primiţi vă rog dle primar ... (urmează iscăliturile a 113 orăşeni).
Dlui Primaru alu oraşiului Tîrgoviştea"
Rezoluţia
,,După
motivele ce le voiu nara în raport, celle reclamate de dnii oră
şani fiind foarte juste ... : de aceia decid a raporta dlui ministru de culte
şi instrucţiune, lăturîndu în copie această suplică şi cerind a or.dona
scoaterea din şcoală a copiilor ţărani.
N. Chirculescu"
Arhiv. St. jud. Dîmboviţa - Prim. or. Tîrgovişte, dos. 48/1871 f. 1 şi 32
204 MIRCEA ALEXANDRESCU
Anexa 2
„Priimită la 5 ore după amiază martie 3
Telegrama
Nr. 1425 ._ Dlui Primar al urbei Tîrgovişte
Comunicaţi ministerului imediat prin telegraf, ce dispoziţiuni aţi

luat în urma încheierii procesului-verbal pentru alungarea din şcoala
primară a eleviloru din comunele rurale. p. ministru C. Erare."
Arhiv. St. jud. Dîmboviţa - Prim. or. Tîrgovişte, dos 48/1871 f. 5
Anexa 3
Copie după ordinul ministrului de interne nr. 1889 din 4/16 martie
1871 dat prefectului jud. Dîmboviţa.
„Ministerulu Culteloru şi alu Instrucţiunii Publice prin adresa cu
nr. 1382 arată că prin cercetarea făcută de Dvs. s-au constatatu că pri-
măria de acolo aru alunga din şcoală primără publică a oraşului pe copii
săteniloru du prin prejuru şi pe acestu temeiu mijloceşte a se lua mă
surile cele mai energice de a nu se pune în esecutare o asemenea măsură
nedemnă de timpulu de faciă şi totodată a se arăta toată vigoarea contra
um.ii consiliu comunal care şi-a permisu a lua o asemenea măsură arbi-
trariă şi prejudiciabilă propagărei şi progresului instrucţiunii. Vă invitu
dle prefect să luaţi dispoziţiile cuvenite în conformitate cu mijlocirea
de mai susu a zisu.lui minister şi să referaţi. Semnat p. p. minist. Steri-
sescu - pt. conformitate C. Carabulea.
Arhiv. St. jud. Dîmboviţa - Prim. or. Tîrgovişte, dos. 48/1871 f. 16
Anexa 4
„România
PrimăriaComuni urbană
Tirgoviştea
Nr. 807
1871 martie 21
Domnule Ministru,
... vă rogu cu totu respectulu domnule ministru să binevoiţi ca văzindu
motiv_el~e __ecspu~~ pr~nt:insele, să faceţi cele de cuviinţă pentru onoarea
demmtaţn cons1hulm ş1 a supsemnatului spre a se desminţi foile publice
Contribuţii Ia studiul învăţămintului din 1871 205
după un chipu prin acele neadevărate comunicate făcute prin ziarul

Trompeta, din partea acelor individe fără nici-o cunoştinţă ; iar după
alt chipu să nu lăsaţi neobservată comentariul făcut de Trompeta Car-
paţiloru eşit chiar din textul acei telegrame deoarece se minte cînd zice
că am gonit pe copii cu bicile precum odinioară făceau păgînii creşti
niloru ; şi nu poate fi ertat, socotescu, unu jurnal să facă alegaţiuni
de la dînsul cînd comentariile sale se referă la uă oarecare adresă ce
în întregul său nu are expresia - goană cu bice - Primar ... , Secretar
A. Răducanu"
Arhiv. St. jud. Dîmboviţa - Prim. or. Tîrgovişte, dos. 43/1871 f. 7 şi 28
LUPTA MINERILOR DîMBOVIŢENI ÎN PERIOADA CRIZEI
ECONOMICE DIN 1929 - 1933*).
DUMITRU ANGELESCU
Apăsaţi de greutăţile materiale şi de condiţiile tot mai grele în care

munceau în anii crizei, minerii din România s-au ridicat la luptă pentru
o viaţă mai bună. între anii 1929-1933, minerii au fost alături de
petrolişti şi ceferişti, dind un exemplu de mare eroism. ,,Prima mare
bătălie de clasă din şirul luptelor sociale din această perioadă o constituie
luptele minerilor de la Lupeni din 1929" 1.
Zona carboniferă a judeţului Dîmboviţa se întindea pe raza comu-
nelor : Glodeni, Aninoasa, Doiceşti, Şotînga, Gheboieni, iar principalele
societăţi extractive erau „Carbon", C. Georgescu et M. I. Bendic, I. Buc-
şeneanu, Laurenţiu Zara et M. I. Bendic, P. Buvier, Gr. A. Filitti şi
S. Dutour, Gh. M. Corbescu" 2 •
Majoritatea muncitorilor erau din satele : Şotînga, Doiceşti, Aninoasa,
Glodeni, Vulcana-Pandelea, Tătărani, Gheboeni, Pietr~ri şi foarte puţini
din alte părţi.
Ca şi- în alte centre miniere din ţară, lucrătorii din minele judeţului
Dîmboviţa lucrau în condiţii extrem de grele. Munca în galeriile sub-
terane, neaerisite, încinse de căldură şi pline de apă făcea ca viaţa lor
,,din aceste cauze să fie (... ) mai scurtă decît la oricare altă profesiune,
foarte puţini dintre ei atingeau vîrsta de 55-60 ani" 3 .
în primele două decenii ale secolului nostru, cărbunele se extrăgea
în special de la suprafaţă sau din galerii puţin adînci, dar cu fiecare an
adîncimea lor s-a mărit şi extragerea devenea tot mai primejdioasă.
* Am folosit cîteva date din acest studiu, într-un articol comemorativ, apărut
în presa locală. .
1 Nicolae Celluşescu : Românic1 pe rlrumul desăvîrşirii construcţiei socialiste,
vol. I. Buc., 1968, pag. 362.
2 Arhivele St. Dîmboviţa, fond Inspectoratul Muncii, dos. nr. 52/1930, f. 44.
3 Statistica minieră a României, Buc. 1932, pag. 170-171.
208 a>UMITRU ANGELESCU
In perioada crizei economice, din judeţul nostru se extrăgeau canti-

tăţi din ce în ce mai mici de cărbune : de la 5, 180/o pe ţară în 1928
la 1,05° 0 în 1933, ceea ce însemna în cifre de la 3.027 .240 tone la
1.158.455. Datele de mai sus sint extrase din „Statistica industriei extrac-
tive 1935-1939", Bucureşti, 1939, dar trebuie să avem în vedere că în
acea perioadă, prin diferite metode, patronii recurgeau la evaziuni fiscale
şi aceasta nu ne garantează exactitatea absolută a cifrelor. După cum vom
vedea însă, în această perioadă multe mine din judeţ îşi încetează tem-
porar sau definitiv activitatea din lipsă de debuşeuri.
Intre patronii minelor şi lucrători s-au produs numeroase conflicte
de muncă, dintre care le vom descrie pe cele mai importante.
La 18 ianuarie 1929 a avut loc o grevă la Minele de lignit M. I. Bendic
et Comp. şi Fotinica (Fotinoaica) din comuna Şotînga. Cauza principală
a grevei a fost încercarea lui M. I. Bendic de a reduce salariile anga-
jaţilor sub motivul că „preţul fierului a crescut de la 4,5 lei la 16 lei kg.,
uneltele, maşinile, articolele tehnice şi tot ce se fabrică în străinătate
s-au scumpit cu 600/0, lemnele luate de la stat s-au scumpit .. .'' "·
In întimpinarea acestei măsuri, lucrătorii prezintă un memoriu în
care formulează şi următoarele revendicări :
1. (... ) în cazul cînd nu se măreşte salariul, nici măcar să nu se scadă.
2. (... ) să li se construiască o baie.
3. (... ) să fie asiguraţi pe viaţă de către patroni (în cazuri de acci-
dente) atît ei cît şi familiile lor.
4. să li se facă un auto-car ambulanţă, pentru transportul acciden-
taţilor.
5. săli se aplice regimul de muncă şi salariile de la societăţile din
Petroşani şi Lupeni.
6. (... ) în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din lege, să se facă o
expertiză cu un domn inginer, care să constate cîştigul realizat
de patroni faţă de salariile lor" 5 •
In încheierea memoriului, semnatarii spun textual ,,( ... ) nu mai putem
în acest mod a ne mai cîştiga existenţa, nemaiavînd altă ocupaţie decît
pe aceasta de mineri, fiind lipsiţi cu totul de alte mijloace.
-(. .. ) Noi nu numai că nu putem suporta scăderea la preţul destul de
derizoriu, şi cerem a ni se acorda un mic spor la salariu, spre a ne putea
şi noi cel puţin hrăni famiilile şi a nu ne lăsa pradă mizeriei în care ne
zbatem, 50010 din copiii din comuna noastră industrială nu pot urma
şcoala, părinţii neavînd mijloace de a-i îmbrăca şi cumpăra cărţi" 6 .
Ca urmare a neînţelegerilor care au urmat, s-a ajuns la un proces
între mineri şi patroni. Acest proces s-a judecat la Tribunalul Dîmbovi\a
in zilele de 30 ianuarie, 6, 8 şi 12 februarie 1929. Delegaţia patronilor
a fost condusă de M. I. Bendic şi I. Bucşeneanu, proprietari. Delegaţia
--------,
,. Arhivele St. Dimboviţa, ibidem.
5 Idem, dos. nr. 5/1929, f. 11.
r. Ibid.
Lupta minerilor dîmboviţenî din 1929-1933 209
muncitorilor era alcătuită din Grigore I. Safta şi Ion Grigore Preda, care
au prezentat tribunalului o împuternicire semnată de 302 mineri (din
cnre 95 au pus degetul).
Sentinţa de arbitraj este dată de Tribunalul Tîrgovişte la data de
15 februarie 1929 şi are în esenţă următorul conţinut : ,,Comisia în ma-
jo1·itate de trei consideră că dat fiind materialul adunat la dosar ca :
bilanţuri, tablouri comparative de plata salariilor etc. cît şi timpul scurt
în care trebuiesc rezolvate aceste conflicte găsim că nu mai este necesară
o asemenea expertiză" ' (aceasta cu privire la cererea muncitorilor de a
se face o expertiză asupra averilor patronilor). Hotărîrea se încheie cu
menţiunea că ,,salariile vor fi scăzute cu procentele indicate"'~, din care
noi am reprodus următorul tabel :
Procent
de scădere Urmează
Pînă la salariul
Felul lucrului de lei pe zi să
primească
% lei
I
Lucrătorii de fCQ"le 60 11,6 6,95 53,05
,, ,, 80 15,6 12,50 67,50
.. ., 100 17,6 17,60 82,40
peste 100 21,0 bte 2,10 lei pentru fie-
care 10 lei.
Tot în luna ianuarie 1929 (în ziua de 3), începînd de dimineaţa de la

orele 7, a izbucnit o puternică grevă şi la minele de lignit „Sfoara Mică"
şi „Valea Neului" din Şotînga, grevă care a durat 4 zile şi au participat
563 mineri" n_ Minerii protestau împotriva reducerii salariilor ce urma să
se facă. Vestea s-a răspîndit foarte repede şi la alte mine, ca de exemplu
la „Fotinica" (Fotinoaica), unde „82 de angajaţi au declarat şi ei grevă" 10•
Pînă la procesul din februarie, patronii au renunţat la micşorarea sala-
riilor, dar din februarie scăderea s-a făcut automat la toate minele.
în luna mai 1929, patronii au încercat să aplice o nouă scădere a
salariilor, de data aceasta lucrătorilor de la Gheboieni şi Mărgineanca.
La 30 mai, un număr de „210 muncitori declară grevă din cauza redu-
cerii salariului, lipsa alimentelor, atitudinea şi conduita aspră a adminis-
i Ibidem, f. 4.
8 Ibidem, f. 7.
!l lbid.
10 Idem, dos. nr. 19/1929, f. 57.
14. - c. 91(,
210 DUMITRU ANGELESCU
tratorului" 11 • După mai multe discuţii, s-a ajuns la un compromis în sensul

că muncitorii au acceptat reducerea făcută în februarie, ,,cu condiţia să
nu se mai scadă şi de data aceasta" 12.
în noiembrie 1930, Comitetul judeţean pentru ajutorarea şomerilor
face un apel la proprietarii de întreprinderi şi societăţi, pentru ca· aceştia
::.ă sprijine cu bani fondul ce urma a fi constituit. M. I. Bendic, proprie-
tarul minelor din Şotînga, nu numai că nu ofEră nimic, dar în răspunsul
său scris, arată că a şi licenţiat la 1 mai 1930 „un număr de 335 lucrători
din 543 întrebuinţaţi pînă atunci" 13 . Pe lîngă aceste cifre, el mai arată
textual că „cine din Şotînga spune că nu are de lucru şi este şomea:
dovedeşte rea credinţă şi este pur şi simplu leneş" H. Acesta era răspunsul
dat de M. I. Bendic, care nu diferea de altele decît prin tonul său brutal.
Reproducem tabelul aşa cum este alcătuit de M. I. Bendic, în răspunsul
dat comitetului judeţean 15 •
Existen\i la Rămaşi
Denumirea exploatării 1 aprilie Liccnt,ati in
1930 lucru
C. Georgescu et M. I. Bendic 236 160 72

Valea Neului 156 120 36
Sfoara Mică 83 53 30
Roşca 27 12 15
Linia ferată îngustă 45 22 23
Total 543 367 176
Şirul conflictelor de muncă dintre mineri şi patroni a continuat şi

în anii următori. Intre 19 martie 1931 şi 1 mai 1932 au avut loc din nou
greve şi demonstraţii pentru potolirea cărora „a intervenit jandarmeria" lG.
In ziua de 13 martie 1932, un număr de 63 de mineri se plîng în
scris că n-au primit salariul din decembrie 1931 şi că „ei şi familiile lor
mor literalmente de foame". Neprimind răspunsul şi nici drepturile cuve-
nite, a doua zi ei încetează lucrul, şi pentru aceasta sînt şi concediaţi.
11 Ibidem, dos. nr. 6/1930, f. 189.

12 Ibidem, dos. nr. 27/1929, f. 564.
1~ Ibid.
H Ibidem, dos. nr. 6/1030, f. 190.
15 Ibid.
to Ibid. (tabel reprodus exact după raportul nr. 464,'23.III.1932).
Lupta minerilor dimboviţeni din 1929-1933 211
Tovarăşii lor de muncă au rămas indignaţi de o asemenea măsură. Ca

urmare, ,,în ziua de 15 martie 1932, la orele 8" începe o mare demonstra-
ţie din cauză că salariile erau „neachitate pe două luni şi jumătate, pon-
tajul neregulat la zilele lucrate şi preţurile prea mari la alimentele de
primă necesitate". Din raportul din 23 martie 1932, rezultă că „legiunea
de jandarmi a intervenit pentru a menţine ordinea" şi că la demonstraţie
au participat 1000 de lucrători. A doua zi mişcarea s-a întins la minele
din Doiceşti (Valea Bradului). în timpul demonstraţiilor, ,,s-au făcut
întruniri de ameninţări", dar pînă la urmă s-au achitat „aproape în între-
gime salariile muncitorilor".
Peste cîteva săptămîni, adică la 1 mai 1932, în bazinul carbonifer
Şotînga-Doiceşti „s-a sistat complet extracţia şi toţi lucrătorii au fost
concediaţi" 17 •
Această prăbuşire s-a datorat faptului că C.F.R.-ul, care era prin-
cipalul beneficiar al minelor de lignit din Doiceşti-Şotînga, şi-a redus
mereu cota de aprovizionare de aici, completîndu-şi nevoile din bazinul
Petroşani-Lupeni. Această măsură a lovit în mineri şi ei cu disperare
căutau tot felul de soluţii. O delegaţie alcătuită din 4 lucrători s-a dus
la Ministerul Muncii, la Ministerul Comunicaţiilor, la Palatul regal, la
Parlament, fără a obţine mai mult decît promisiuni.
Disperaţi de atîtea încercări zadarnice, minerii hotărăsc să plece în
corpore la Bucureşti. Pentru aceasta, ei încearcă să se organizeze. Timp
de cîteva zile,. emisarii lucrătorilor au făcut mobilizarea prin comunele
învecinate.
Duminică 10 aprilie 1932, începînd de la orele 10, minerii au făcut
o mare întrunire în comuna Şotînga. Aflind de această întrunire, coman-
dantul legiunii de jandarmi a încercat să-i aresteze pe cei patru delegaţi
care fuseseră la Bucureşti şi care erau consideraţi „capi de răscoală".
La orele 10,30, cînd a sosit inspectorul şef al Inspectoratului muncii,
,,la primărie se găseau d-l căpitan Enescu, comandantul legiunii de jan-
darmi, d-l Bucurescu, pretorul plăşii Tîrgovişte şi d-l Mihai Bendic, unul
din proprietarii minelor de lignit" 18 , iar în faţa primăriei „se strînseseră
cam vreo 200 mineri din Şotînga, căci ceilalţi din comunele învecinate
fuseseră opriţi de jandarmi care din ajun erau concentraţi în comuna
Şotînga".
Comandantul de jandarmi voia să aresteze în special pe „cei patru
mineri care fuseseră în zilele de 20 şi 31 martie la Palatul regal şi Minis-
terul Muncii, considerîndu-i ca instigatori". Din cercetările făcute, s-a
constatat că minerii „primiseră de 2 zile răspunsul la plîngerea ce au
depus la Palatul regal, dar răspunsul nu-i satisfăcea".
17 Ibidem, dos. nr. 12/1932, f. 17.

1s Ibidem, f. 18.
(H"M(TRU ANGELESC'U
212
Prin emisarii care au dus ştirea acestei convocar1. .. se pusese în

vedere tuturor (minerilor n.n.) ca fiecare să-şi ia merinde pe 3-4 zile,
căci vor pleca la Bucureşti. în timpul cercetărilor, s-a mai constatat că
peste 1.500 de mineri răspunseseră la acest apel, dar n-au putut ajunge
în Şotînga, fiind opriţi în drum" i!1_
La ameninţările comandantului şi la promisiunile pretorului că se
vor mai face şi alte intervenţii, ,,lucrătorii s-au împrăştiat'· 20 •
în luna mai 1932, direcţiune::i căilor ferate „şi-a dărîmat biroul de
recepţionarea cărbunelui din gara Doiceşti" 21 şi cu aceasta orice speranţă
de îmbunătăţire a soartei minerilor era exclusă.
în perioada mai 1932-1 august 1933, minele de lignit din Şotînga,
Doiceşti, Aninoasa, au stat închise, iar minerii au şomat. Numai o mică
parte şi-a găsit de lucru la alte întreprinderi sau la lucrările deschise
de Primăria oraşului Tîrgovişte pentru construcţia halei de alimente.
Minerii n-au dezarmat. Ei şi-au trimis aproape săptămînal delegaţi
la Bucureşti, pentru a determina căile ferate să reia aprovizionarea cu
cărbune şi din bazinul Doiceşti-Şotînga. După un an de reclamaţii şi
presiuni, autorităţile sînt nevoite să le satisfacă această cerere. La
1 august 1933, căile ferate acceptă să-şi reînceapă aprovizionările de aici,
dar acum muncitorii declară că nu vor relua lucrul decît cu condiţia ca
între ei şi patroni să se încheie un nou contract colectiv scris.
Neputînd să-i potolească pe cei „980 de muncitori care de la 22 iulie
au început să se agite" 22 , patronii sînt nevoiţi să accepte tratative cu
aceştia. Astfel stînd lucrurile, se organizează o şedinţă pentru tratative
la care „din partea muncitorilor participă : Grigore Ion Vişan, Ion Preda,
Ion Toma, Briceag, Ion Grigorescu, Constantin Canache şi alţi 10, repre-
zentînd toate minele din bazinul Doiceşti-Şotînga" 2 :l. In urma tratativelor,
muncitorii obţin un nou contract colectiv de muncă ale cărui prevederi
principale erau :
,,art. 1. Timpul de lucru se fixează la 8 ore pe zi şi 48 pe săptămînă.
art. 2. Se vor respecta zilele de odihnă : duminicile şi zilele decre-
tate ca sărbători legale.
art. 3. Munca suplimentară se va plăti cu un spor de 25° ·o.
art. 10. Se vor da muncitorilor concedii plătite, în conformitate cu

articolele 49-50 din lege ... " 2".
19 Ibidem, dos. nr. 6/1932, f. 23.

20 Ibidem, f. 25.
21 Ibidem, dos. nr. 5/1932, f. 51.
22 Ibidem, dos. nr. 10/1933, f. 1.
2:1 Ibidem, dos. nr. 12/1933, f. 1-13.
21 lbid.
Lupta minerilor dimboviţeni din 1929-1933 213
CONTRIBVTIONS A L'HISTOIRE DV MOVVEMENT OUVRIER DU DISTRICTE

DE DIMBOVJŢA PE!VDr1NT LA PER/ODE DE l,A CWSE GENERALE
DE 1929 - 1933
- Resume -
L'article nous pn;sente les greves et les puis~antes demonstrations des mi-
neurs du bassin carbo11nier de Şotînga, Doiceşti et Aninoasa, qui se sont produites
par suite de leurs misera/Jlrs conditions de vie. Rien qu'entre 1929-1933 cinq
grandes greve.~ se sont declanchees auquelles plus de 2.500 personnes ont
parttcipe. Les autorites ont essaye d'employer la force pour etouffer ces mou-
vements. Une consequence de la crise: pendant 1929-1933 Les principales mines
ont ete fermees.
Le 1-er aoiî.t 1932 les mines ont recommence leurs activite et les ouvriers
ont obtenu un nouveau contract colLectif de travail, a la suit de la pression exer-
cee par les forces ouvrieres.
PLASTICA ANTROPOMORFA GUMELNIŢEANA
DE LA GEANGOIEŞTI
CORNELIA BORUGA
In 1960 Muzeul de istorie din Tîrgovişte, cu aprobarea Institutului

de Arheologie al Academiei R.S.R., a efectuat o săpătură de salvare in
apropierea satului Geangoieşti în locul zis „La Hulă" 1.
Din cercetările întreprinse s-a obţinut o cantitate mare de material
arheologic reprezentativ pentru perioada neoliticului tirziu - cultura
Gumelniţa - cuprinzînd o bogată serie de statuete şi obiecte de cult.
Articolul de faţă îşi propune să prezinte tipurile reprezentative din
colecţia plasticii antropomorfe de lut aflată în Muzeul judeţean Dîmbo-
viţa. lntrucît, nu se poate cunoaşte situaţia de ansamblu, fiind vorba de
un sondaj, această prezentare are mai mult caracterul unui catalog şi
nu al unui studiu.
Arta figurativă gumelniţeană îşi are izvorul în „necesitatea oamenilor
din această perioadă de a-şi explica şi reprezenta într-o manieră plastică
concluziile de ordin spiritual privind divinitatea" 2 , statuetele antropo-
morfe avînd directă legătură cu practicile magice şi de cult.
Aceste manifestări plastice sînt „legate şi determinate de condiţiile
vieţii sociale, de nevoile materiale, de însăşi viaţa de toate zilele" 3 • Numai
aşa putem explica numărul mare de statuete antropomorfe găsite în ma-
1 Săpătura d_e salvare a fost efectuată între 13.X - 23.Xl.19GO, în comuna

Ungureni, satul Geangoieşti, de către directorul Muzeului de istorie din Tîrgo-
vişte - Radu Gioglova_n şi de Gabriel Mihăescu, actualul director al Muzeului
judeţean :Cimboviţa.
2Vezi V. Dumitrescu - ,,La plastique antropomorphe en argile de la civili-
satiun ('lleolitique balkano-danubienne de type Gumelniţa în IPEK-1332-19:.;3,
1':e. fl. p;;g. 5:J.
3
Vezi S. Marinescu-Bîlcu - Barbu Ionescu „Catalogul sculpturilor eneolitice
din Muzeul raional Olteniţa", 1969, pag. 6.
216 rORNF.LIA noru 'G,\
joritatea aşezărilor gumelniţene din ţara noastră : Gumelni ţa, Căscioarele,

Vidra, Tangîru, Sultana r,_
Una din preocupările principale ale omului neolitic - problema
fecundităţii şi a fertilităţii solului - este prezentă în plastica neoliticului
tîrziu fiind întruchipată în mulţimea figurinelor gumelniţene cu forme
amplu dezvoltate. Este vorba despre reprezentarea „divinităţii mame"
caracteristică neo-eneoliticului Asiei Anterioare. Preponderenţa reprezen-
tării feminine se poate explica şi prin rolul pe care îl avea femeia în
perpetuarea speciei. Din această cauză reprezentările legate de cultul
fecundităţii şi fertilităţii erau feminine 5 •
Unele dintre figurinele gumelniţene îndeplineau şi un scop apotro-
paic, de alungare a duhurilor rele, ele putînd fi agăţate de gît în chip
de amulete 6 •
în plastica neoliticului tîrziu de pe teritoriul ţării noastre se simte
influenţa culturală ·a zonelor mediteraneene şi a Asiei Anterioare, ,.in-
fluenţă datorată unor deplasări ale triburilor de cultivatori de plante şi
crescători de vite, care, pornind din regiunile Mediteranei orientale şi alf
Anatoliei, ajung să ocupe terenurile din Balcani şi din stînga Dunării
absorbind treptat populaţiile epipaleolitice locale ce nu trecuseră la cul-
tivarea plantelor şi la creşterea animalelor. Aceste triburi, venite din
regiuni unde se formaseră primele comunităţi agricole şi primele repre-
zentări în lut şi piatră ale viitoarei Gea Mater, aduc cu ele cultul fecun-
dităţii şi al fertilităţii şi reprezentarea lui plastică" 7•
Din punct de vedere artistic figurinele prezintă o schematizare accen-
tuată, lucru explicabil dacă ne gîndim la rolul lor magico-religios şi la
faptul „că în toate timpurile canoanele reprezentărilor legate de cult au
rămas rigide şi neschimbate" 8 .
Cercetarea plasticii antropomorfe din lut gumelniţene a făcut posi-
bilă o clasificare a ei în funcţie de gradul de perfecţionare a tehnicii
de lucru şi de atitudinile cele mai frecvente întîlnite în aceste manifestări
plastice 9•
Ţinînd seama de criteriile indicate mai sus deosebim două grupe
principale :
I. Figurine tratate arbitrar (printr-o accentuată schematizare a
corpului).
„
Vezi pentru Gumelniţa - V. Dumitrescu „Fouilles de Gumelniţa în Dacia li
-1925, pentru Căscioarele : Gh. Ştefan - ,,Fouilles de Căscioarele în Dacia II -
1925; pentru Vidra şi Tangiru: M. Zgîbea „Figurinele gumelni\ene de pe teritori•ll
oraşului şi regiunii Bucureşti în Cercetări arheologice în Bucureşti - 196'.3: pen-
tru Sultana : I. Andrieşescu „Fouilles de Sultana" în Dacia 1-1924.
5 S. Marinescu-Bîlcu - Barbu Ionescu, op. cit., pag. 7.
0 V. Dumitrescu : Op. cit. IPEK, pag. 67.
7 S. Mnrinescu-Bîlcu - Barbu Ionescu, op. cit., pag. 7.
8 Ibidem, pag. 8
9 V. Dumitrescu op. cit. IPEK, pag. 55
Pl11stica antropomorfă de la Geangoieşti 217
II. Figurine redate mai mult sau mai puţin în concordanţă cu reali-
tatea, diversele părţi ale corpului omenesc nefiind schematizate atît de
puternic ca în primul caz.
In funcţie de poziţia corpului, în cea de-a doua grupă deosebim
două subgrupe:
A. Figurine în picioare_
2 ) 4
5
(i T
218 CORNELIA BORUGA
B. Figurine şezînd
Cele mai numeroase exemplare fac parte din subgrupa A. lntilnim
astfel :
figurine cu rochia „cloche" ;
figurine cu corpul plat ;
figurine cu partea inferioară a corpului mai mult sau mai puţin
cilindrică ;
figurine cu corpul realist modelat avînd toate părţile corpului
bine precizate.
Descriem mai jos exemplarele aflate în colecţia Muzeului.
I. FIGURINE TRATATE ARBITRAR

Capul şi braţele redate, corpul modelat ca un cilindru. Sînt în număr
foarte mic :
- Idol feminin descoperit la Geangoieşti 1960, S. II, caroul 15, Niv. II,
de formă relativ cilindrică cu postament, capul dreptunghiular prins
direct de trunchi, ochii abia marcaţi prin două adîncituri, gura realizată
printr-o crestătură verticală, braţele întinse lateral. Lucrat grosolan din
pastă arsă la cenuşiu cu pete cărămizii la exterior. Nu are indicat sexu_I.
In. 4,5 cm. pl. I, fig. 1.
Exemplare asemănătoare s-au găsit la : Glina 10, Sultana 11 şi la
Gumelniţa 12 •
II. FIGURINE REDATE MAI MULT SAU MAI PUŢIN

IN CONCORDANŢA CU REALITATEA
A. Figurinele în picioare
1. Rochia „cldche"
Figurinele cu rochia „cloche" dovedesc încă o dată puternicele legă
turi existente între valea Dunării şi sudul egeean, rochia ,.cloche" fiind
îmbrăcămintea caracteristică divinităţii feminine cretane.
Colecţia Muzeului judeţean Dimboviţa cuprinde patru exemplare
din acest tip ; 13
-----------;
1? Jon Nestor - .. Clina 1926 în Dacia III-IV. 192î-1!132, Primiere partie,

pag. 2:i4.
11 I. Andrieşcscu, Op. cit, pag. 100. Pl. XXXIV, fig. 4 şi PI. XXXV fig. 4
1~ S. Marinescu Bîlcu - Barbu Ionescu, op. cit. PI. III. F'ig. 10
1:1 Exemplare de statuete cu rochia doche s-au găsit şi la Vidra - D. '\'. Hosetti,
,.Săpăturile de la Vidra" - Raport preliminar. Publicaţie a Muzeului l\luniei-
piului Bucureşti, 1934, p. 18 ; pentru Blejeşti vezi : D. Berciu „Cercetări arheolo-
gice în regiunea_ Bucureşti - Săpăturile de la Blejeşti, Raion Vidra (1_948) în
I\Tateriale şi cercetări arheologice, Vol. II. 1956, pal;!. 553-554. Fig. 88 l\'r. 3 ; pen-
tru Pietrele, vezi D. Berciu, op. cit., pag, 541, Fig_ 68 Nr. 1
Plastica antropomorfă de Ia Geangoieşti
219
- Fragment de figurină descoperită la Geangoieşti 1960, gr. a cu

rochia în formă de clopot, capul relativ plat, nasul puternic reliefat
,,en bec d'oiseau", gura indicată printr-o liniuţă, gîtul scurt şi gros.
Mîinile parţial rupte erau aduse spre faţă. Sînii sînt reprezentaţi prin
două mici proeminenţe, fiind plasaţi sus. Rochia decorată cu pliuri ver-
ticale şi oblice, ornamentate cu linii incizate alternînd cu pliuri neorna-
mentate. Partea dintre corp şi sîni este decorată cu linii incizate vertical
f ormînd un „guler".
Sînii sînt despărţiţi prin două linii incizate vertical formînd un ade-
vărat pandantiv. Spatele decorat cu linii incizate dispuse în formă de
triunghi cu vîrful în sus.
In. 5,30 cm pl. I, fig. 2.
Lucrată dintr-o pastă cu impurităţi ce foloseşte în amestec ms1p
şi mică, arsă la roşu-cărămiziu la exterior şi la negru în interior.
Exempl.1re asemănătoare găsite la Căscioarele ir._
- Figurină cu rochia în formă de clopot descoperită la Geangoieşti
1960, S. I a, caroul 24-0,20, cu braţele întinse lateral avînd lipsă partea
inferioară. Capul prismatic cu nasul puternic conturat „en bec d'oiseau",
gîtul scurt şi gros. Sînii marcaţi prin două proeminenţe mici. Goală în
interior. Lucrată dintr-o pastă avînd în compoziţie mică, arsă la brun-
cărămiziu în exterior şi la negru-cenuşiu în interior. Sînii asimetrici.
In 9 cm. pl. J, fig. 3.
Exemplare asemănătoare gasite la Gumelniţa în 1940 15 şi la Căs
cioarele în 1956 11,.
- Fragment statuetă cu rochia cloche găsită la Geangoieşti 1960,
S. I a, caroul 22-0,20. Corpul, mîinile şi sînii rupte din vechime. Gîtul
subţire, corpul cilindric, goală în interior. Lucrată dintr-o pastă omogenă,
arsă la brun-cenuşiu.
In 3 cm. pl. I, fig. 4.
- Fragment din partea superioară a_unei figurine cu rochia cloche
şi braţele întinse lateral. Goală în interior, sînii modelaţi ca două mici
proeminenţe. Lucrată dintr-o pastă neomogenă cu nisip şi mică în com-
poziţie, arsă la brun-negru cu pete cărămizii la exterior şi negru-cenuşiu
în interior.
ln. 4 cm 17 pl. I, fig. 5.
2. Figurine cu corpul mai mult sau mai puţin plat 18 •
Două exemplare din această categorie s-au găsit şi în săpăturile
întreprinse în 1960 la Geangoieşti :
ir. Vezi Gh. Ştefan, op. cit., pag. 179, Fig. 40, ·Nr. 6 şi pag. 182, Fig. 41, Nr. 15
15 S. Marinescu şi Barbu Ionescu, op. cit., Planşa III, Fig. 6
16 Ibidem, Planşa III. Fig. 7.
17
Exemplar asemănător publicat de M. Zgîbea, op. cit. la pag. 227 Pl. IV,
fig. 2
18 Exemplare asemănătoare s-au găsit la : Gumelniţa, vezi V. Dumitrescu op.
cit., în Dacia II, 1925, pag. 83. Fig. 64 Nr. 6 ; ptr. Căscioarele Dacia II, 1925, pag.
178, fig. 39 nr. 1 ; Pentru Vidra vezi M. Zgibea, op. cit. pag. 276, planşa III fig. 5
şi fig. 7 a-b ptr. Măgura Jilavei vezi M. Zgibea, op. cit. Planşa III nr. 1.
220 CORNELIA DORUGA
- Figurină fragmentară plată descoperită în nivelul VI, cu capul,

mîinilc şi partea inferioară a corpului rupte din vechime. Sînul drept
rupt, sînul stîng marcat printr-o mică proeminenţă, uşor bombată în
dreptul pîntecului. În jurul gîtului prezintă o linie incizată. Corpul în
formă de trapez, cu talia uşor marcată, avînd indicat triunghiul sexual.
Lucrată dintr-o pastă cu mică în compoziţie, arsă la brun la exterior
şi la negru în interior.
In. G,5 cm. pl. I, fig. 6.
- Figurină fragmentară relativ plată cu braţele întinse lateral avînd
lipsă capul, braţul stîng şi partea inferioară a picioarelor. Sexul repre-
zentat prin două mici proeminenţe ce marchează sinii ; picioarele lipi te
sînt despărţite virtual pe o singură faţă. Lucrată dintr-o pastă cu mică
în compoziţie, arsă la negru-brun la exterior şi negru în interior.
In. 3,5 cm. pl. I, fig. 7.
3. Figurine cu partea inferioară a corpului mai mult sau mai puţin
cilindrică.
Figurinele din această categorie prezintă următoarele caracteristici :

capul de dimensiuni mai mici, modelat după principiile specifice plasticii
gumelniţene (nasul „en bec d'oiseau"), braţele reprezentate în diverse
poziţii, apar sub forma a două proeminenţe plasate în partea superioară
a trunchi'!.. Jlli. Partea inferioară este cilindrică şi uneori reprezintă o
1
redare deformată şi grosolană a rochiei cloche in_

Colecţia muzeului nostru cuprinde mai multe exemplare din această
categorie. Menţionăm pe cele importante :
- Fragment figurină descoperită la Geangoieşti. Locuinţa A, Nivel
VI, cu partea inferioară tronconică şi postament convex la bază uşor
albiată. Prezintă steatopigie şi triunghi sexual pe ambele feţe. Lucrată
dintr-::> pastă cu mică în compoziţie.
In. 5 cm. pl. II, fig. 1.
- Figurină cu braţele întinse lateral, cu capul rupt din vechime,
sinul drept marcat printr-o mică proeminenţă, picioarele tratate în formă
de piedestal cu postamentul puternic convex, arsă la cenuşiu, lucrată
dintr-o pastă cu amestec de mică în compoziţie.
In. 3 cm. 20 , pl. II, fig. 2.
- Fragment figurină - partea superioară, descoperită în nivelul VI.
cu braţele întinse lateral, capu-I rupt din vechime, sînii marcaţi prin două
mici proeminenţe. Decorată atît pe faţă cit şi pe spate cu o reţea de linii
incizate. Lucrată dintr-o pastă cu mică în compoziţie, arsă la roşu-cără
miziu la exterior şi la negru în interior. Servea drept amuletă, extremi-
tăţile braţelor fiind prevezute cu două găuri pentru atîrnat.
19 V. Dumitrescu op. cit. IPEK, pag. 58, 59

20 Ibidem, PI. 12, Fig. 4
Plastica antropomorfă de la Geangoieşti
221
5 6
8
7
9
222 l'llRNELJA BORl'GA
In. 2,5 cm., pl. II, fig. 3.

- Figurină feminină, descoperită în locuinţa E, căreia îi lipseşte
capul, partea dreaptă a corpului şi o porţiune mică din bază. Sexul este
indicat printr-o proeminenţă care marchează sînul. Braţele sînt întinse
orizontal. Corpul modelat ca un cilindru lat şi plat la bază. Dungi verti-
cale, care, probabil, marchează îmbrăcămintea, (pl. II, fig. 4).
4. Figurine bine modelate avînd redate toate părţile esenţiale.
Această categorie este bogat reprezentată în toate staţiunile gumel-

niţene de pe teritoriul ţării noastre 21 , inclusiv în tell-ul de la Gean-
goieşti :
- Jumătatea stîngă a unei figurine cu braţele întinse lateral, gîtul
înalt, sinii marcaţi prin două proeminenţe mici, pîntecele redat printr-o
proeminenţă înconjurată de o linie incizată. Prezintă steatopigie accen-
tuată. Lucrată dintr-o pastă cu mică în compoziţie, arsă secundar.
Găsită în Nivelul VI.
In. 5,80 cm., Pl. II, fig. 5.
- Figurină fragmentară descoperită la Geangoieşti 1960. ,,Locu-
inţa A. Capul rupt din vechime, sinii uşor asimetrici sînt reprezen-
taţi prin două mici proieminenţ.e, şoldurile accentuate, sexul marcat şi
prin triunghi sexual şi steatopigie exagerată. Deasupra triunghiului se-
xual un decor format din două liniuţe incizate incrustate cu pastă albă.
Lucrată dintr-o pastă neomogenă cu nisip şi mică, arsă la negru, prezen-
tînd la exterior pete de culoare cărămizie pe braţe şi sini.
In. 6,8 cm., pl. II, fig. 6.
- Figurină fragmentară din S. I a, caroul 21. Nivelul I-II, cu bra-
ţele întinse lateral, sinii reprezentaţi prin două mici proeminenţe, pre-
zentind steatopigie şi triunghiul sexual incizat foarte realist. Capul şi
partea inferioară a picioarelor rupte. Picioarele sînt despărţite avînd
genunchiul marcat printr-o proeminenţă. Lucrată dintr-o pastă arsă la
negru, lustruită.
In. 9 cm., pl. II, fig. 7.
- Figurină feminină din lut ars, descoperită în groapa u cu capul
rupt din vechime. Braţele sint întinse orizontal. Picioarele despărţite
virtual printr-o linie, sinii marcaţi prin două mici proeminenţe : steato-
pigie exagerată. Lucrată dintr-o p,,stă arsă la roşu-cărămiziu.
In. 7 cm. 22 , pl. II, fig. 8.
- Figurină descoperită în S. III, carourile 14-15, -1,60, avînd
capul şi mîinile rupte din vechime. Sinii marcaţi prin două proeminenţe,
şoldurile accentuate, pîntecele dezvoltat, picioarele despărţite virtual
-----~
21 V. Dumitrescu : op. cit. în Dacia II, pag. 83, Fig. 64, Nr. 5 ; Gh. Ştefan. op.
cit., pag. 182, fig. 41 Nr. 9; I. Andriesescu, op. cit. pag. 101. PI. XXXV, fig. 9
21 O figurină asemănătoare s-a găsit la Căscioarele, vezi Gh. Ştefan, op. cit .•
pag. 182, fig. 41 Nr. 6
Plastica antropomorfă de la Geangoieştl
printr-o linie, cu labele rupte din vechime. Lucrată dintr-o pastă omo-•
genă cu mică în compoziţie, arsă la negru-cenuşiu.
In. 9,3 cm., pl. II, fig. 9.
B. CATEGORIA FIGURINELOR ŞEZIND
Sînt numeroase şi ilustrate prin exemplare descoperite în toate sta-

ţiunile importante din civilizaţia balcano-danubiană 23 . Figurinele din
această categorie au corpul bine modelat, picioarele lipite, iar scaunul
este lucrat separat de corpul figurinei. Exemplare din categoria figuri-
nelor şezînd s-au găsit la Vidra : figurină masculină aşezată pe un
phalus 2 '• şi o figurină masculină şezînd cu braţul drept rezemat pe
pulpe, iar cu mîna stîngă îşj sprijină bărbia 25 , şi la Gumelniţa !!:i_
Colecţia muzeului nostru nu cuprinde decît un singur exemplar ce se
poate încadra în această categorie. Este vorba despre o figurină în po-
ziţie şezînd, descoperită la Geangoieşti 1960 - Passim, cu braţele groase
~ntinse lateral, capul rupt din vechime, sînii reprezentaţi prin două mici
proeminenţe, picioarele tratate ca un piedestal, decorat cu o linie unită
în unghi ascuţit cu o altă linie incizată. Piesa este lucrată dintr-o pastă
neomogenă cu mică în compoziţie, r.rsă la cenuşiu.
In. 4,5 cm., pl. III, fig. 1.
O a doua clasificare a plasticii antropomorfe de lut se poate face
m funcţie de poziţia braţelor, ea reprezentînd o anumită ~emnificaţie
simbolică :
Deosebim, astfel, următoarele categorii :
Figurine cu braţele aşezate pe pîntece ;
- Figurine cu braţele ridicate ;
- Figurine cu braţele întinse lateral.
Aceste atitudini sînt frecvente în plastica antropomorfă a civilizaţiei
eneolitice balcano-danubiene, fiind generată de modele din Asia Anteri-
oară şi din Bazinul egeean 2 î.
FIGURINE CU MIINILE SPRIJINITE PE PINTECE
Din această grupă nu posedăm decît exemplarul găsit în Locuinţa A,

-0,40, Nivel VI, anume un idol feminin cu capul şi mîna dreaptă rupte
din vechime, la mîna stîngă avînd indicate degetele ce se sprijină pe
pîntece.
zi V. Dumitrescu, art. citat IPEK, pag. 61
2 '• şi pag. 281, fig.l
M. Zgîbea, op. cit., pag. 280
2'•Ibidem, pag. 281, Fig. 2
w V. Dumitrescu, art. cit., în Dacia II-1925. pag. 81, Fig. 63, Nr. 13 şi pag.
83, fig. 64 Nr. 7
27 V. Dumitrescu Art. cit.. în IPEK pag. 64
COR
224
4
Plastica antropomorfă de la Geangoieşti 225
Corpul realist redat, prezintă o accentuare a şoldurilor şi a pînte-

cului. Sexul marcat prin reprezentarea sinilor. Prezintă steatopigie ac-
centuată. Picioarele, despărţite în partea lor superioară, se unesc în
partea inferioa1·ă. Labele rupte. Statueta este lucrată dintr-o pastă ne-
omogenă cu paie în compoziţie, fiind arsă la roşu-cărămiziu.
In. 12 cm., pl. III, fig. 2.
Figurine asemănătoare găsite la : Căscioarele 28 , Pietrele 2 n, Vidra 20 •
FIGURINE CU BRAŢELE RIDICATE
înaceastă atitudine a braţelor - întîlnită la figurinele gumelniţene -
se simte influenţa exercitată asupra triburilor din zona Dunării inferioare
de către viaţa spirituală egeeană. Gestul este caracteristic pentru repre-
zentările plastice găsite în Creta, fiind un gest ritual întîlnit la statue-
tele votive cretane - de exemplu zeiţa cu şerpi. în orizontul Troia II
s-a găsit o figurină cu braţele ridicate :JL_
Pe teritoriul judeţului Dîmboviţa, la Geangoieşti, s-a găsit în S. I,
caroul 17, la -1,90. Nivel V, o figurină fragmentară cu braţele ridicate
avînd rupte din vechime capul, mîna stingă şi picioarele. Corpul
relativ plat prezintă steatopigie accentuată şi triunghiul sexual incizat.
Sinul stîng rupt, sînul drept reprezentat printr-o mică proeminenţă.
Lucrată din pastă neomogenă cu mică şi nisip în compoziţie, arsă la
cărămiziu cu pete negre la exterior şi la cenuşiu-negru în interior. Picioa-
rele despărţite virtual printr-o linie.
In. 8 cm., pl. III, fig. 3.
Un exemplar asemănător s-a găsit la Gumelniţa 32 avînd, însă, corpul
modelat ca un cilindru lat şi plat la bază.
FIGURINE CU BRAŢELE INTINSE LATERAL

Ele sînt deosebit de numeroase, această atitudine a braţelor fiind
frecventă la statuetele găsite în aşezările gumelniţene de pe întreg teri-
toriul ţării noastre : Sultana 31 , Vidra :Vi,· Tangîru 35 , Gumelniţa 36, Căs
cioarele 37 •
J
28 Gh. Ştefan, op. cit. pag. 182, fig. 41, Nr. 7, 8 şi pag. 178. fig. 39 Nr. 11 şi 18
şi S. Marinescu Bîlcu şi Barbu Ionescu, op. cit., exemplar descoperit la Căscioa
rele în 1928, Pl. II, Fig. 2
2!l M. Zgîbea, op. cit., pag. 275, Pl. II, Fig. 2a-b şi D. Berciu, op. cit. pag. 540
şi 541, Fig. 67 Nr. 1
3
°Figurină cu mîinile sprijinite pe abdomen descoperită la Vidra în 1957
aflaţă în Depozitul Muzeului oraşului Bucureşti cu nr. inv. 266 şi nr. inv. gen. 840.
31 V. Dumitrescu, art. citat, în Dacia II, pag. 85
a2 Ibidem, pag. 83, fig. 64 Nr. 3
:ia I. Andriesescu, op. cit. Pag. 100, Pl. XXXIV, Fig. 7 ; Pag, 101 Pl. XXXV
Fig. 3, 9, 10, 11
3
" Vezi M. Zgîbea, op. cit. pag. 274, Pl I, Fig. 1, 2, 3
3
" Ibidem, PI. 1, fig. 7-8
ar. V. Dumitrescu art. cit. în Dacia II, pag. 8~!, fig. 64, Nr. 5, 9
Ji Căscioarele - Gh. Ştefan, op. cit., pag. 178, fig. 39, Nr. 2, 3
15. - c. 916
226 CORNELIA BORUGA
în aşezarea de la Geangoieşti de asemenea numărul lor este foarte

mare, mai bine păstrate sînt însă : statueta găsită în S. II, caroul 15,
Nivel II, :is statueta cu rochia cloche descoperită în S. I, la caroul 24,
-0,20 m 3!1, statueta găsită în Nivel VI 1oo, statueta găsită în S. I, la ca-
roul 21, la -2 m, Nivel I-II 41 , statueta găsită în Locuinţa A ,,i_
Tot în legătură cu practicile magice şi de cult poate fi menţionată
şi figurina găsi tă la Geangoieşti 1960, S. III, caroul 24 la -1 m şi care
nu se încadrează în nici una din categoriile citate mai sus :
- Capul mic de formă prismatică, cu nasul „en bec d'oiseau", gitul
scurt şi gros, braţele întinse lateral, uşor îndoite la capete. Sexul repre-
zentat prin doi sini minusculi, corpul asemănător cu un butoi avînd în
interior cîteva pietricele.
In. 5 cm., pi. III, fig. 4.
Figurina descrisă mai sus are analogii cu văsuţele antropomorfe
găsite la Căscioarele 43 •
Varietatea tipurilor şi plasticitatea deosebită a realizării ne-a deter-
minat să căutăm să le facem cunoscute specialiştilor şi pe această cale.
LA PLASTIQUE ANTROPOMORPHIQUE EN TERRE GLAISE CUITE DE

(LA CIVILISATION DU TYPE GUMELNIŢA) DE GEANGOIEŞTI.
- Resume -
Dans cet article, l'auteur se propose de nous presenter les types representa-
tif s des figurines qui prenment de formes humaines, appartenant d la collection de
plastique antropomorphique en terre glaise cuite, du departement de Dimbovita.
(,"est un article - cataloque plutât qu'une etude approfo11die, l'ensemble
n'etant pas encore bien con nu. Les fouilles qui les ont decouverts ont ete eff ectuees
pres du village Geangoeşt'i. Toutes ces representations plastiques humaines sont
feminines.
1l s'agit des divinites qui prennent des formes humaines, la divinite-mere
sourtout, caracteristique a l'epoque du neo-eneolitique de l'Asie Anterieure.
On y distingue une classification etablie suivant le degre du perfectionnement
de la technique du t'ravail : a) des figurines qui esquissent seulement le corps
humain b) des figurines dont la forme est plus pres de la reali te c) des f igurines
assises d) des figurines debout.
1l y a s11rto11t de 11vmb1·eu:r e.r~mplaires de fi9uri11es qui se tie1111ent debout:
a la robe cloche, dont le corps est plat, dont la forme de la partie inferieure du
corps est a peu pres un cylindre et enf in des f igurines dom le corps a ete repre-
sente d'une maniere realiste, ayant precisees toutes Les parties essentielles du corps.
Les figurines representees assises peuvent etre divisees, elles-aussi, en trois grou-
pes selon la position de leurs bras : a) figurines dont les bras reposent sur leur
ventre b) dont' Les bras sont eleves en l'air c) dont Les bras sont etendus horizonta-
lement.
3~ Vezi descrierea de la pagina 3
:m Vezi descrierea de la pagina 4
1,n Vezi descrierea de la pagina 6
'• 1
Vezi descrierea de la pagina 7.
"1
Vezi descrierea de la pagina 7
'•~ V. Dumitrescu Aşezarea neolitică tirzie de la Căscioarele în SCIV.
Tomul 16, Nr. 2, 1965, pag. 228
r,.,_ „COLECŢIA DE ANTICHITĂŢI DIN ROMÂNIA
A D. MAIOR PAPAZOGLU„
PAVEL ANGHEL
La 5/7 februarie 1857, apare în Bucureşti ca oficios al Comitetului

Central al Unirii din Muntenia, jurnalul „Concordia" avind subtitlul
„Jurnalul politicu şi literar". Noul organ de presă unionist a publicat o
serie de materiale prin care milita pentru apropierea muntenilor şi mol-
dovenilor în vederea realizării unităţii naţionale. Partea literară a
„Concordiei" era înserată într-o rubrică ce purta titlul „Varietăţi". De
fapt, este vorba nu de o parte pur literară ci de una culturală în care
se publica pe lîngă poezii, foiletoane, povestiri şi informa ţii ştiinţifice,
artistice etc. Nume de răsunet naţional ca V. Alecsandri, Gr. Alexan-
drescu, D. Bolintineanu, C. Z. Creţeanu, C. D. Aricescu şi alţii au semnat
la „Concordia", ridicînd prin aceasta valoarea jurnalului.
Printre interesantele şi ineditele materiale apărute la rubrica „Va-
rietăţi", ne-a reţinut atenţia acela intitulat „Colecţia de antichităţi din
România a d. maior D. Papazoglu". Apărut în trei numere diferite de lai.
sfîrşitul lunii aprilie, el este semnat de însăşi maiorul D. Papazoglui..
Cele trei fragmente ne furnizează preţioase informaţii privind modul î-n,
care un pasionat căutător de rarităţi, acum mai bine de un secol, a reuşj.t.
să-şi alcătuiască o colecţie, de felul cum a organizat-o şi chipul în care•
vede valorificarea ei.
Colecţia de „antichităţi" a maiorului Papazoglu a fost alcătuită· în·
decurs de 25 de ani, vizitîndu-se pentru aceasta de către colecţionar peste·
50 de localităţi între care Tîrgoviştea. Slujba de militar, aşa cum sihgur ·
declară, i-a înlesnit acest lucru"" .... ca militar ce mă deslocam prin sa-
tele şi oraşele statului României, nu puţin ajutîndu-mă, am putut sttînge ·
cu destulă jertfă şi alcătui o colecţie de antichităţi".
Pasiunea at: colecţionar i-a fost insuflată lui Papazoglu încă din
copilărie de Banul Mihalache Ghica care „s-a ocupat cu cel mai· mare'
zel şi activitate, pentru descoperirea şi strîngerea antichităţilor· ce· s-au,
228 l'AVEL A:-.GIIEL
putut găsi". Reţinem faptul că înaintea lui Papazoglu exista în Ţara

Românească un mare colecţionar în persoana Banului Mihalache Ghica.
D. Papazoglu şi-a akăluit colecţia „de antichităii" minat de .. sen-
timentul iubirii de progresul naiiunii•' şi avînp ca unic scop ,.Nu altul
decît a a1·ăta compatrioţilor ... nişte dovezi solide, care se adaugă pe
lîngă cele mai multe ce au Românii de nobleţea originei lor''.
Colecţia a fost împărţită de către po!':esorul ei în 12 grupe .,des-
părţituri" pe genuri de obiecte. În ce priveşte mărimea coleciiei nu pu-
tem indica o cifră exactă deoarece numai la 2 din cele 12 „despărţituri"
se dă numărul total al pieselor. Cert este că numărul obiectelor ce
compuneau colecţia trecea de cîteva mii, cu toate că, Papazoglu o intitula
cu modestie ,.o mică colecţie de antichităţi".
Colecţia cuprindea în forma ei iniţială diferite piese din domeniul
ştiinţelor naturii şi istoriei, dispuse în cîte o „despărţitură".
în prima ,despărţitură" au fost incluse medalii de o anumită
mărime, cele mai multe dintre ele fiind romane.
în „despărţitura" a doua erau cuprinse tot monede dar de o altă
mărime, din aur, argint, aramă, alamă cu subiecte mitologice şi isto-
rice. Originea lor este dacică, romană, bizantină, turcă şi habsburgică.
Un grup de statuete din os, lut, piatră şi bronz se cuprindeau în cea
de-a treia „despărţitură" a colecţiei Papazoglu. Statuile reprezintă pe
Bachus prunc, un Silano, un Cupidon, pe Mercur şi cîteva busturi prin-
tre care cel al lui Alexandru cel Mare, Antonius, Vespasianus etc.
Cea de a patra grupă-,,despărţitură" prezenta bijuterii din diferite
metale, unele din ele avînd incrustaţii de pietre preţioase, unelte agri-
cole de fier în miniatură şi diferite prelucrări de pietre semipreţioa~e.
Dintre bijuterii se menţionează unele inele, agrafe, mărgele, în majori-
tatea lor găsite în morminte romane.
Arme, indiferent de materialul din care au fost confecţionate. zale,
pieptare, pinteni, etc., formau obiectul celei de-a cincia „despărţituri".
Alături de toate acestea se mai găseau cîteva obiecte de podoabă cava-
lereşti ca : nasturi, colane. Armele colecţionate datează din diferite epoci
şi se găseau în colecţie de la toporul de piatră pînă la armele de foc
dintre care unele datate.
Cea de-a şasea „despărţitură" cuprindea un număr apreciabil din
plăci de piatră, marmură şi plumb avind pe ele lucrate în· basorelief
diferite scene mitologice.
A şaptea grupă cuprindea vase de lut, bronz, urne funerare, cără
mizi şi plăci de ceramică „de la mai multe neamuri ce au trăit 1~2
pămîntul Romăniei" predominînd vasele dacice şi romane.
Antichităţi orientale, procurate, .,dupe la mai mulţi voiajori"",
unele din ele cuprinzînd texte scrise cu hieroglife, alcătuiau cea de a
opta „despărţitură". ·
Cele trei „despărţituri" care urmează - nouă, zece şi unsprezece -
conţineau minerale, fosile de mastodont, cochilaje, piese de ornitologie
Colecţia de antichităţi Papazoglu 229
şi herpetologie, mostre de esenţe lemnoase, fructe exotice de diferite

mărimi etc.
Deosebit de valoroasă ni se pare a fi fost ultima „despărţitură" ce
se compunea „de o numeroasă bibliotecă, veche ce nu se coboară mai
jos de anul 1750". Dintre volumele citate reţin atenţia o Istorie Uni-
versală tipărită la 1606, Istoria domniei lui Mihai Viteazul, mai multe cro-
nici Moldo-Valahe ca şi manuscrise, documente, foi de zestre din se-
colele XV-XVI-XVII. Toate acestea „sînt trecute" aşa cum afirmă
Dimitrie Papazoglu „cu regula cuvenită într-o condică în care fiecărui
membru i s-au trecut cuprinderea în prescurtare, arătîndu-se sujetul
ce tratează".
Clasificarea făcută colecţiei de organizatorul ei este departe de a
fi strict ştiinţifică. Vase aparţinînd populaţiei geto-dacice se clasează în
aceeaşi grupă cu candele bizantino-creştine, iar arme primitive şi
medievale stau alături de pinteni, agrafe, nasturi şi altele. De ase-
menea, nefiind vorba de o colecţie exclusiv de , ,,antichităţi", alegerea
pieselor a fost făcută şi după criteriul curiozităţii. Astfel, nuci de cocos,
faguri de miere, fructe „curioase" au fost incluse în colecţie alături de
piese de o certă valoare ştiinţifică.
Trebuie să menţionăm ca pozitiv faptul că documentele au fost
inventariate într-un dosar şi că „în scurt timp se vor vedea toate publi-
cate şi prin tipar".
Este aici vorba de o formă destul de precisă în ce priveşte inventa-
rierea şi evidenţa ştiinţifică a unei colecţii muzeale. Sistemul după care
se face această operaţiune este complet în sensul că fiecare piesă e pre-
zentă în registru cu datele de provenienţă şi tehnice şi o sumară des-
criere.
Conştient de valoarea celor mai multe piese din colecţia sa şi mînat
de sentimente naţionale, Dimitrie Papazoglu militează pentru salvarea
tuturor obiectelor ce se mai găsesc pe teren şi care sînt pe cale de a se
distruge. Astfel el arată că „medaliile şi monedele se vînd pe la zarafi ....
statuie de bronz şi bijuterii cum şi armele de fier şi aramă pe la căldă-
rari şi lăcătuşi ...... asemenea şi plăcile sculptate, coloanele şi bustele se
zidesc, drept bolovani de piatră pe la fîntîni şi poduri" .... etc ... etc.
Pentru a curma această situaţie el propune iniţierea unei campanii
de salvare a acestor materiale pe baza unui proiect alcătuit de el.
Ceea ce ni se pare valoros în materialul publicat în „Concordia"
în care se prezintă colecţia de antichităţi a maiorului Dimitrie Papazo-
glu, este dorinţa manifestată de organizatorul acestei colecţii ca după
îmbogăţirea ei cu piese valoroase salvate de pe teren să organizeze un
muzeu naţional, socotind că numai astfel vor putea fi valorificate spre
interesul general acele „preţioase suveniruri" ... să primesc însărcinarea a
suprămi, fără nici o leafă, de a strînge toate acele antice de pe la locu-
rile pe care cunosc şi să le aşez într-un muzeu sistematic naţional şi-mi
va fi singura răsplătire a osteneli mele".
230 PAVEL ANGHEL
Din scurta prezentare a celor relatate de maior în jurnalul „Con-

cordia" privitor la colecţia sa de antichităţi, se desprind pentru noi ci-
teva constatări : 1/ Existenţa în Muntenia acum 130 de ani a unor se-
rioase preocupări privind strîngerea unor colecţii ; 2/ Realizarea colec-
ţiilor nu se face la voia întîmplării ci cu scopul foarte precis al salvării
şi păstrării de importante dovezi materiale ale trecutului istoric : 3/ Valori-
ficarea acestor colecţii se poate face numai prin crearea unui Muzeu Na-
ţional. Desigur nu poate fi vorba în concepţia lui Papazoglu de a realiza
o colecţie pe baza unor cercetări ştiinţifice temeinice.
Consecvent acestor puncte de vedere. maiorul Dimitrie Papazoglu scrie
lucrarea „Muzeul Papazoglu'' care apare la Bucureşti în 1864. În pre-
faţă, autorul aminteşte că s-a ocupat cu plăcere de antichităţile ţării
şi cu arheologia. Militează pentru a împiedica înstrăinarea materiale-
lor valoroase de către localnici care le vînd fie colecţionarilor particulari,
fie unor străini care îmbogăţesc cu ele muzeele statelor străine. Pro-
iectul modului cum concepea strîngerea obiectelor pentru un Muzeu al
Naţiunii a fost înaintat de autor atît Ministerului de Interne cît şi celui
al Instrucţiunii dar fără nici un rezultat. Maiorul atacă guvernul pen-
tru neglijenţa faţă de antichităţile din România amintind că în alte
state există comitete de specialişti care se preocupă permanent cu în-
zestrarea muzeelor cu dovezi atestind originea popoarelor respective.
Tot în prefaţă autorul anuntă existenta unui catalog al antichităţilor
din colecţia sa particulară şi invită pe amatori s-o viziteze la locuinţa
lui din str. Văcăreşti 151. Cu acelaşi prilej vor putea vedea şi o hartă
topografică lucrată de organizatorul colecţiei, hartă pe care sînt însem-
nate locurile unde au fost găsite materialele din colecţie, numele celor
de la care au fost achiziţionate sau lucrate. Catalogul despărţiturilor
prezintă de astă dată XX de mari grupări care indică o evoluţie în con-
cepţia muzeografică a organizatorului. Vom menţiona printre altele la
despărţitura XIV obiecte antice bisericeşti, la despărţitura XVII, di-
ferite rarităţi de manufacturi şi ţesături din România, la despărţitura
XVIII bibliotecă veche numai de cărţi tipărite, la despărţitura XIX ma-
nuscrise pe hîrtie şi pergament şi la despărţitura XX galeria de tablouri
în ulei, halcografii şi litografii.
Fiecare despărţitură prezintă un inventar de obiecte cu elemente
atributive şi descriptive care este publicat în lucrare.
Deosebit de interesant şi legat direct de preocupările noastre ni
s-a părut conţinutul despărţiturii XVII care cuprinde piese de artă
populară descrise şi localizate (piese de port, lemn, cit şi hrisoave pe
pergament cu vechime de peste 3000 de ani).
Lucrarea „Muzeul Papazoglu" constituie un preţios instrument
pentru cercetătorii celor mai vechi colecţii particulare din ţara noas-
tră, bogăţia acestei colecţii cit şi varietatea ei constituind o bază de
plecare în diverse domenii de cercetare (numismatică, etnografie, artă
populară, arhivistică etc.).
<'olecţla de antichităţi Papazoglu 231
Nu cunoaştem ce s-a întîmplat cu bogata colecţie strînsă cu gnJa

de maiorul Papazoglu. Este posibil ca ea să se fi risipit după moartea
8.cestuia. Cert este că o parte din stampele, planurile şi hărţile ce i-au
aparţinut şi care erau unicate a intrat ·în colecţiile Academiei Române.
După unele din ele s-au realizat numeroase copii, iar altele au slujit
1a ilustrarea unor lucrări de istorie. Muzeul Militar Central posedă şi
-el cîteva piese din această colecţie.
In încheiere, am dori să subliniem faptul că deşi nu a pornit de
la o idee ştiinţifică în alcătuirea colecţiei sale, maiorul D. Papazoglu a
adunat un valoros tezaur. Colecţia sa poate fi ap1·eciată ca una dintre
cele mai mari şi mai de preţ colecţii din Ţara Românească, existente
în veacul al XIX-lea.
LAPIDARIUL MUZEULUI DE ISTORIE DIN TIRGOVIŞTE
RADU GIOGLOV AN
Una din colecţiile muzeului de istorie din Tîrgovişte care intereseazti

în mod deosebit pe vizitatori este lapidariul. Cele mai multe piese provin
de la Mitropolia Tîrgoviştei, zidită de Neagoe Basarab între anii 1517-
1520 şi demolată între anii 1884-1885, cînd a fost încredinţată spre
restaurare ştiinţifică arhitectului Lecomte de Noi.iy. După ce au rămas
multă vreme în curtea bisericii reclădite - numeroase pietre înstrăinîn
du-se în timpul primului război mondial - în anul 1928, Comisia mo-
numentelor istorice a construit un muzeu lapidariu, în care s-au depozi-
tat pietrele ce s-au mai păstrat. Catalogul acestor pietre a fost publi-
cat în anul 1933 de Virgil Drăghiceanu în anexa lucrării monografice
despre Mitropolia Tîrgoviştei 1.
în timpul celui de al doilea război mondial s-a expropriat şi supra-
faţa din jurul bisericii Mitropoliei, pentru construcţia unui bulevard
şi amenajarea unui parc public şi cu această ocazie s-a dărîmat mu-
zeul-lapidariu al Comisiei monumentelor istorice 2, iar pietrele au fost
transportate în cursul anului 1943 la actualul muzeu 3, care şi-a inau-
gurat prima expoziţie la 30 ianuarie 1944. Deşi primirea pietrelor s-a
făcut fără nici un inventar", toate pietrele enumerate în catalogul din
1933 se află în actualul lapidariu al muzeului din Tîrgovişte, inclusiv
c-rucea de mormînt flancată de basoreliefurile sfinţilor Constantin şi
Elena, despre care catalogul spune că se află în colecţiile Comisiunii
monumentelor istorice. Cele patru coloane cu bazele şi capitelurile lor,
de la pridvorul construit pe vremea domnului Constantin Brîncoveanu
au fost ridicatei! din parc şi aduse la muzeu abia în anul 1957.
1 Virgiliu N. Drăghiceanu, Mitropolia Tîrgoviştei, Buc. 1933, p. 22-24.

2 Arh. Stat. Tirgovişte. Fond Primăria Tgv. dos. 59/1942.
3 Arhiva Muzeului din Tîrgovişte, dos. 1/l!J43, p. 8.
" Arhiva Muzeului din Tirgovişte, dos. 2/1944, p. 63.
234 RADU GJOGLOV AN
Dintre pietrele de mormînt pierdute înainte de organizarea muze-

ului-lapidariu al Comisiunii monumentelor istorice au fost : a comisului
Radu Florescu, ucis în 1604 la Nămăeşti, a Predei, soţia lui Radu Buzes-
cu, a lui Miroslav şi fiul său Avram de la Tomşani de pe Răstoacă, a
Mariei, mama domnului Radu Şerban şi a lui Basarab fiul acestuia, şi
cea a vrednicului mitropolit al Ţării Româneşti, Ştefan, despre a cărei
existenţă în stînga pronaosului avem o ultimă informaţie din anul 1875.
Cu această ocazie prezentăm următoarele rectificări la inscripţiile
publicate de Virgil Drăghiceanu :
La piatra de mormînt a lui Climent ierodiaconul, economul Mitro-
poliei, există indicată şi ziua morţii : 2 mai, pe lîngă leatul 1799, iar
piatra s-a aşezat în anul „1800 avg(ust) 9" nu „1812" cum s-a transcris 5 •
La piatra lui Matei Cleronomo a fost transcris „Cleromo" în loc de
Cleronomo şi s-a omis unul din cei doi B existenţi pe piatră la numele
lui „Constantin B(asarab) B(rîncoveanu) voevod 6 ."
La piatra lui Scarlat Mavrocordat s-a omis cuvîntul „anilor". textul
trebuind să fie citit „cursul anilor de la spăsi torul", în loc de cun;ul de
la spăsitoriul", iar cuvîntul „încă" a fost transcris „şi" 7•
La piatra lui Gheorghe Lupoianu a fost omis cuvîntul „vă". tran-
scriindu-se numai „leat" şi a fost pocit numele sculptorului „Pis Ar-
miras" în loc de „Pisar Muşat" cum se află pe piatră 8 •
La piatra spătarului Neagoe Văcărescu s-a omis cuvîntul „şi marea",
textul adevărat fiind „în sfînţa şi marea Mitropolie„ 9•
La piatra postelnicului Dumitraşcu Caramalău a fost transcris „Ca-
ramanaliul" 10 greşit, adevăratul său nume fiind Caramalău, descenden-
ţii zicîndu-şi Caramanlău, dar nu Caramanalău 11 • La aceeaşi piatră
a fost omis cuvîntul „în", trebuind să se citească „în luna lui august"
nu „luna lui august" 12 •
La pisania lui Matei Basarab începutul este „Fiind această mitro-
polie veche şi în părăsire în loc de „Fiind acesta vechi şi în peat-',
cum s-a transcris ; în loc de ,,cu tot dăchisul" trebuie citit „cu t0't dea-
dinsul", ,, vleto" este în realitate „ vă leto", iar anul care nu se mai poate
citi din cauza unei spărturi trebuie să fie 7148 (1640) 13 .
La piatra Păunei, soţia lui Gheorghiţă vel căpitan de cazaci anul de
convieţuire este „8'.' nu „ 10" 1"_
5 Virgiliu N. Drăghiceanu, Mitropolia Tirgoviştei, Buc. 1933, pag. 22, nr. 9.

G Idem, ibidem, nr. 10.
7 Idem, ibidem, nr. 12.
R Idem, ibidem nr. 13.
11 Idem, ibidem, nr. 14.
tn Idem, ibidem, nr. 15.
11
Octav - George Lecca Familiile boiereşti române, Buc. 1899, pag. 507.
12 Virgiliu N. Drăghiceanu, op. cit. p. 23, nr. 15.
13 Virgiliu N .. Drăghiceanu, op. cit. p. 7 şi 23.
11 Ibidem, p. 23.
Lapidariul Muzeului din Tirgoviş!e
235
La piatra lui Constantin Bucşanul se poate citi anul 7242 (1733), iar
textul „Deşartă lume a trecut, fii n-au făcut" este în realitate la per-
soana I „Deşartă lume am trecut, fii n-am făcut" 15 .
La piatra de mormînt a lui Ivan Văcărescu numele Goezam şi Fira
au fost greşit transcrise din Neagoe şi Zamfira, Stoe este în realitate
Stroe, Balaia, Barbu şi Radu sînt în realitate Balaşa, Babue şi Rada,
iar data trebuie citită „martie 15 leat 7268" în loc de „martie 5-7268" 16 •
Piatra patriarhului, Dionisie, are şi o inscripţie grecească, nepu-
blicată, al cărei cuprins este :
,,Mormînlul patriarhului Dionisie al Constanti-

nopolei sau noul Bizanţ a cărui patrie era. Cu bucu-
rie trecînd din viaţă la locurile cerurilor păstorul
împărăţiei merge acolo sus încoronat cu coroane ne-
muritoare în anul 1696 septembrie 22".
Anul morţii de pe piatră corespunde cu menţiunea de pe un manus-
cris găsit în biblioteca aceluiaşi patriarh Li_ Ziua exactă este însă cea de
pe piatra din lapidariul muzeului, 22 nu 23 septembrie ca în manuscris,
iar anul 1696 nu 1697-8 cum este indicat de alte izvoare 18 •
Textul grecesc al inscripţiei de pe piatra lui Grodovici este :
,,Aici zace robul lui Dumnezeu Gheorghe Gro-
dovici, născut în 1793, iulie 13, în Tîrnova Mică,
un orăşel al judeţului numit Saranta, săvîrşindu-se
în Tîrgovişte la 20 ale lunii martie 1849".
Luna morţii este deci iulie nu iunie cum s-a publicat rn_
La piatra lui Iorga Slugerul s-a omis cuvîntul „locul" textul fiind
„de la (Ag)rafa locul moşilor săi era" în loc „de la (Ag)rafa moşilor
săi are 20 ."
La piatra l~i Matei Greceanu se află scris „Matei sin Bar (bul vel)
spătar, snă Şerban Grecianul vel logofăt şi muma lui Păuna, fata Pîrvului
Kantacuzino vel stolnic", în loc de „Matei, snă Ivan (?) Greceanul vel
logofăt şi mama lui Păuna, fata Pîrvului vel stolnic".
La piatra lui Barbu Corbeanu inscripţia adevărată este : ,,în cest
mormînt întunecat Barb(ul) Corbeanul zace, vătaf aprozilor era şi multă
jale (nu „cale" cum s-a publicat) face, în vărsta tinereţelor datu-ş-a să~
1-1 Ibidem p. 23.

ir. Ibidem, p. 23.
17 Hurmuzaki - Iorga, Documente privitoare la istoria românilor, Buc. 1915,
XIV, partea I-a, p. 304, nr. 369 ..
18 Hurmuzaki - Iorga, op. cit. XIV, partea I-a, p. 314, nr. 375 Lesviodacs,
Istoria bisericească pe scurt, Buc. 1845, p. 375 nota.
19 Virgiliu N. Drăghiceanu, op. cit. p. 24.
20 Ibidem, p. 24.
236 RADU GIOGLO\'AN
vîrşitu (nu „în vîrsta tinereţelor datoria săvirşiti"), lăsind femeia tînără
şi toate ticăitul, nu „tăcîndu-1" 21 •
Pe profilele a două pietre sînt numele a doi dintre meşterii saşi
aduşi de Neagoe Basarab pentru construcţia bisericii Mitropoliei : Geor-
gius Zigelerus abrorch şi Iohanes Ahs abrorch, sculptori pietrari, iscăliţi
cu scriere latinească şi un localnic care şi-a lăsat numele în inscrip-
ţia : ,,Pis, az D(in)că. în monografia despre mitropolie nu este citat decît
Giorgius Zigelerus 21 .
Piatra de mormînt a lui Costache Samucoveanu este din anul 1850,
nu 1880 cum s-a publicat 23 • Inscripţia nepublicată are următorul cu-
prins :
„Călătorilor ce-ţi trece

Pe' lingă acest trist mormînt
Piatra lui deşi e rece
Salutaţi-o lăcrămînt.
Subt ia zace un scump nume
Ce de toţi era iubit
Costache Samucovene
Prea curînd ne-ai părăsit.
Aa ! junimea pierde-n tine
Un amic şi un român
Maica ta un fiu dulce
Patria un cetăţean
Muritorule gîndeşte
Că vei fi ceea ce sînt
Cunună îmi împleteşte
De flori pe acest mormînt.
1850 decembrie 31"
Celelalte pietre provenite din lapidariul Comisiei monumentelor isto-

rice sînt ancadramente de uşi şi ferestre din vremea construcţiilor lui
Neagoe Basarab şi Matei Basarab, baze de cruci care se aflau în vîrful
celor opt turle ale bisericii Mitropoliei, colonete de baldachin. arhitrave
ornamentate cu arbori şi flori în ghivece, cele patru coloane şi fragmente
din balustrada în stil brîncovenesc de la pridvorul construit din porunca
mitropolitului Theodosie.
Pe lingă valoarea lor istorică aceste pietre reprezintă valori artis-
tice care caracterizează epocile lui Neagoe Basarab, Matei Basarab şi
mai ales a lui Constantin Brîncoveanu, cele mai multe pietre de mormînt
21 Ibidem, p. 24.
n Ibidem, p. 24.
~3 Ibidem, p. 24.
Lapidariul Muzeului din Tirgoviş' I' 237
fiind ale dregătorilor acestui ultim domnitor. În special coloanele prid-

vorului şi sarcofagul din marmură al Bălaşei Cantacuzino sînt exemplare
desăvîrşite ca tehnică şi ornamentare.
între timp colecţia lapidariului muzeului s-a îmbogăţit şi cu alle
pietre adunate din diferite locuri :
Pietrele aduse la muzeu în anul 1957 din curtea locuitorului Nicoară,
de pe strada Nicole Bălcescu, din apropierea Curţii domneşti, unde a
fost pînă la mijlocul secolului trecut biserica cu hramul Sfîntului Mina :
Piatra de mormint cu inscripţia : ,,Preastavi rabă Bjii Drăghici snă
Gligorie, vel comis, vă dni Io Radu voevod, meseţ[t sept. 22 leat 7118
(1609)".
Fragmentul de piatră de mormint cu inscripţia : ,, ... mnezeu ale lui
Dumitraşcu coconul al jupanului Vaşilcă şi al jupănese1. .. "
Fragmentul de la o colonetă de iconostas.
Un aghiasmatar din piatră.
Două fragmente de la o cruce, aduse în lapidariu în anul 1957, care
păstrează în mijloc stema Ţării Româneşti cu vulturul cruciat şi în jur
inscripţia slavă : ,,Io Matei Basarab voevoda i gospodin văsei zemle
Ogrovlahiescoe", iar pe o latură, în româneşte : ,,Ispravnicul jupan Rad ul
vel agă".
Pisania caselor boierilor Greceni din Dragomireşti, judeţul Dîmbo-
viţa, găsită în molozul din faţa bisericii, unde a fost conacul boieresc,
adusă la muzeu în anul 1959 :
„Aceaste case le-au făcut dumnealui Grigorie Greceanul vel vistier
fiind moş te ne vechie de la moşi de la strămoşi şi fiind casele de pe pim-
niţă vechi şi dărîmate, stricîndu-le acelea le-au mai lungit pe dedesubt
cu beciuri de piatră şi deasupra pivniţii, fiind pivniţa veache şi bună. Au
7idit aceste case de piatră după cum se veade, în zilele mării sale prea înăl
ţatului şi prea luminatului nostru domn Io Grigore Ghica voevod,
incepîndu-le în anul dentii al domniei mării sale mţa avgustă 1 leat 7241
(1733) i le-au isp1·ăvit la al doilea an al domniei mării sale la ,iulie 21
leat 7242 (1744)".
Harta stolnicului Cantacuzino din anul 1700 amintea Dragomireştii
ca sat cu conac boieresc, împreună cu satele Văcăreşti şi Băleni, singu-
rele indicate din judeţul Dîmboviţa. Pisania citată se afla deci la casele
acestui conac.
Cadrul lateral cu profile gotice şi baza unei colonete cu anul „170 ... "
înscris pe o latură, provenind de la Bărăţia veche din Tîrgovişte, aduse
la muzeu în anul 1962.
Fragmentul din partea inferioară a unui suport de iconostas cu
inscripţiile : Pe faţadă : .. .i vii : Gherghina, Elina, Ivan, Stana. Pe o latură:
... şa, Kera, Tudora, Pis az Hristodor zug[rav] mţa mai 3 dni, 7112 (1604)
Adusă la muzeu în anul 1965.
238 RADU GJOGLOVAS
In lapidariu se află expuse mai multe fragmente de apeducte desco-

perite cu ocazia lucrărilor de canalizare de pe străzile oraşului, aduse la
muzeu în ultimii zeci ani. Fragmentele de apeducte datează din vremea
domnilor Matei Basarab şi Constantin Brîncoveanu, iar ultimele din se-
colul trecut.
Tîrgoviştea păstrează numeroase urme de construcţii medievale as-
cunse în pămînt şi sarcina muzeului nostru este de a aduna toate desco-
peririle întîmplătoare sau rezultate din cercetări ştiinţifice.
LE LAPIDAIRE DU MUSEE HISTORIQUE DE T1RGOVJŞTE
- Resume -
Ce lapidaire est une des collections, que ce musee possede, qui interesse sur-
tout les visiteurs.
C'est une collection qui a sa valeur speciale, elle contient des pierres tom-
bales, colonnes, colonnettes, architraves, encadrements et d'autres pierres qui pre-
sentent un interet artistique. Ces pieces, provenant des dive.rses eglises et lieux his-
toriques de Tîrgovişte ainsi que de ses environs, attirent aussi l'attention des spe-
ctalistes. Elles portent des inscription dont la plupart ont ete publiees par Virgiliu
Drăghiceanu, dans une annexe de l'etude sur la „Mitropolia Tîrgoviştei".
L'auteur de cet article nous y presente les rectifications des inscriptions
erronees publiees par V. Drăghiceanu et pour la premiere fois des inscription
inedites.
PREOCUPĂRIPENTRU COMPLETAREA
ŞI lMBUNĂ T,Ă. ŢIREA TEMATICU
MUZEULUI SCRIITORILOR TIRGOVIŞTENI
PAUL DUMITRESCU
Sub semnul respectului şi preţuirii activităţii ce şi-au desfăşurat-o

de-a lungul secolelor pe aceste meleaguri cronicarii şi scriitorii, cu spri-
jinul organelor locale de partid şi de stat şi cu efortul material şi orga-
nizatoric al Muzeului din Ploieşti - acordate de acesta pînă în primă
vara anului 1968 - şi apoi cu concursul personalului de specialitate din
cadrul Muzeului judeţean Dîmboviţa, s-au înfiinţat de mai bine de doi
ani şi funcţionează în Tîrgovişte două muzee : cel al Scriitorilor şi cel al
Tiparului şi cărţii vechi româneşti. Ele completează cadrul general al tre-
cutului deosebit de valoros al istoriei şi culturii tîrgoviştene, constituind
pentru contemporani un nou impuls şi totodată o rară satisfacţie.
în urma vizitării acestor muzee de către conducerea de partid şi
de stat - prezentă cu toată însufleţirea la inaugurare - s-a remarcat
interesul unanim pentru obiectele şi documentele expuse precum şi pen-
tru clădirile fericit alese, care adăpostesc cele două aşezăminte de cul-
tură.
De la inaugurare şi pînă azi, muzeele au fost cinstite de prezenţa
a numeroase personalităţi ale culturii româneşti contemporane şi de
foarte mulţi turişti din ţară şi de peste hotare. Cum e şi firesc, pe lîngă
aprecierile şi impresiile plăcute cu care au plecat - consemnate în
caietele deschise în incinta muzeelor - oaspeţii au emis şi o serie de
sugestii şi propuneri, pe care conducerea Muzeului judeţean Dîmbo-
viţa şi le-a însuşit recunoscătoare.
Mai întîi dorim să arătăm concluziile la care am ajuns şi preocu-
pările noastre continue de îmbunătăţire a tematicii Muzeului scriitorilor,
aceasta şi ca urmare a consultărilor avute cu activul Comitetului ju-
deţean pentru cultură şi artă şi cu membrii Consiliului ştiinţific al-
cătuit ad-hoc pentru bunul mers al activităţii muzeului.
210 PAUi, Dl.MITRJ::sru
Printre problemele de primă import;:inţă şi urgenţă care fac obiec-

tul preocupărilor noastre este reamenajarea parcului scriitorului Ion
Al. Brătescu-Voineşti, respectiv prin asfaltarea, regazonarea spaţiilor
\·erzi şi electrificarea aleelor. De asemenea, am ţinut seama de pţ-o
punerea referitoare la completarea colecţiilor din expoziţie cu docu-
mente şi lucrări aparţinînd urmaşilor şi chiar rudelor scriitorilor tîr-
govişteni. In această ordine de idei, s-a trecut imediat la executarea te-
maticii necesară integ1·ării în rîndul scriitorilor noştri a lui Ion Ghica,
căruia îi consacrăm două panouri şi vitrine pentru ilustrarea vieţii şi
activităţii politico-ştiinţifice şi de literat a gînditorului de la Ghergani.
Intr-un viitor nu prea îndepărtat vom adăuga muzeului noi pa-
nouri care să ilustreze prezenţa şi a altor cărturari şi scriitori legaţi
de Tîrgovişte, cum ar fi domnitorul Neagoe Basarab, Ion Luca Cara-
giale. Ion C. Vissarion, eternizaţi prin fotografii, tablouri. fotocopii după
lucrările originale, parte existente în biblioteca documentară a mu-
zeului, parte solicitate Academiei, membrilor de familie, rudelor şi
altor deţinători.
Achiziţiile de lucrări ediţii princeps ale scriitorilor înfăţişaţi în
muzeu : poeţii Ienăchiţă,_ Alecu, Nicolae, Iancu şi Elena Văcărescu, Ion
Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Cîrlova, Ion Luca Ca-
ragiale, Ion Al. Brătescu-Voineşti, Ion Ghica, Ion C. Vissarion, Sma-
randa Gheorghiu, Alexandru Vlahuţă, Raicu lonescu-Rion, Radu Cos-
min etc., constituie încă un obiectiv scump colectivului nostru.
Nu trebuie să scăpăm din vedere nici procurarea pe calea achiziţiei
a o serie de publicaţii valoroase, reviste şi ziare, în care şi-au scris o
parte din opere sau la care au colaborat, făcînd parte, fie temporar, fie
permanent, din colectivele de redacţie, scriitorii noştri (cum ar fi revista
,,Lamura" - directori Alexandru Vlahuţă şi Ion Al. Brătescu-Voineşti,
gazeta tîrgovişteană „Armonia", la care Alexandru Vlahuţă şi-a făcut
ucenicia de ziarist şi unde şi-a publicat primele manifestări literare, ga-
zeta „Curierul românesc" şi jurnalul „Curierul de ambe sexe··. publi-
cate sub directa supraveghere a lui Ion Heliade Rădulescu etc. precum
şi orice alte documente tn care se menţionează activitatea literară, po-
litică şi socială a scriitorilor reprezentaţi în muzeu).
Reflectăm la achiziţionarea prin ofertă a noi lucrări de artă plas-
tică - pictură şi sculptură - care prin conţinutul lor să completeze
ilustrativ zestrea literară.
In ceea ce priveşte o parte din mobilierul şi obiectele din fondul
poeţilor Văcăreşti, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Cîrlova, Smaranda
Gheorghiu, Ion Al. Brătescu-Voineşti, c1ctualmente expuse în muzeu,
numărul lor se va reduce simţitor, pe de o parte fiindcă ele ar fi astfel
şi mai relevant puse în valoare dacă ar figura în case memoriale sau
expoziţii consacrate iluştrilor posesori, iar pe de altă parte s-ar econo-
misi spaţiul de care dispunem. Casele memoriale, ca şi expoziţiile, ne-ar
îngădui· expunerea tuturor obiectelor de mobilier deţinute prin donaţie
Preocupări pentru îmbunătăţirea tematicii muzeelor 241
sau achiziţie de la urmaşii şi rudele scriitorilor. Deja aceste suvenire

nu sînt plasate acolo unde ar ajuta la întregirea habitatului creativ urmă
rit pentru fiecare om de litere, ci stau înghesuite pe unde au încăput.
(Exemplu : mobilierul Smarandei Gheorghiu, destul de numeros, este di-
vizat prin diferite colţuri ale încăperilor).
Spaţiul astfel realizat prin degajarea mobilierului urmează a fi
afectat sporirii numărului de panouri şi vitrine unde să înfăţişăm,
ilustrativ şi documentar, scriitorii omişi iniţial.
Problema rămîne în atenţia noastră ca un deziderat, pînă cînd vor
fi create casele memoriale sau expoziţiile permanente pentru acei scrii-
tori reprezentaţi azi global în sălile muzeului. Pe linia mai sus amin-
Masa de lucru a scri-

itorului Ion Al. Bră
tescu- Voineşti. afl,, tă
în Muzeul scriitori-
lor tîrgovişteni
t6. - c. 916
242 PAUL DUMITRESCU
titelor realizări culturale, în primăvara anului 1970 se va da în folosin-

ţă casa memorială Ion C. Vissarion din Costeşti-Vale, comuna natală
a povestitorului.
Faptul că o serie de obiecte din muzeu n-au fost precis identificate,
a dus la atribuirea lor altor persoane decît scriitorilor sau pictorilor că
rora aparţin. Cercetîndu-le cu atenţie, aflăm, de pildă că violoncelul
expus în lotul Ion Al. Brătescu-Voincşti trebuia prezentat ca fiind al lui
Jon Heliade Rădulescu. Ceva mai mult, unora le lipsesc etichetele expli-
cative. Astfel, portretul reprezentînd pe mama poetului Vasile Cîrlova,
operă a pictorului Mihail Dan, a fost scoasă din anonimat, ca şi sculptu-
rile în lemn de jugastru (Stolnicul Constantin Cantacuzino şi poetul Gri-
gore Alexandrescu) semnate de sculptorul Nicolae Kruch ori bustul în
bronz mulat de Mihail Onofrei pentru prozatorul Ion Al. Brătescu-Voi
neşti.
Remedierea erorilor şi lacunelor inerente ori cărui început este pe
cale de lichidare, după care avem în vedere observaţiile făcute de vizi-
tatori asupra cîtorva formulări incorecte strecurate în etichetele de
prezentare a scrii tarilor Ion Al. Brătescu-Voineşti, poeţilor Văcăreşti,
Alexandru Vlahuţă, Vasile Cîrlova, în ortografia numelor, precum şi ~
anilor de naştere, controversaţi la unii autori, pentru punerea de acord
în lumina ultimelor cercetări şi descoperili critice.
De asemenea, ne-am propus : adăugarea variantelor numelor la
panourile şi vitrinele fiecărui scriitor : procurarea de fotografii re-
prezentînd persoanele, locurile şi construcţiile care i-au inspirat ; ex-
punerea de noi exemplare din ediţiile operelor de căpetenie tipărite
antum sau postum de s<;riitorii tîrgovişteni ; menţionarea apartenen-
ţei scriitorilor la diferite societăţi cultural-politice şi grupări literare ;
prezentarea ideîlor şi acţiunilor scriitorilor, legate de unitatea româ-
nilor ; evocarea personalităţilor, fie tîrgoviştene, fie din ţară, care au
scris pagini literare sau memorialistice despre aceste locuri, precum
şi a paşoptiştilor care au stat la Mărgineni (Nicolae Bălcescu. Nicolae
Filipescu etc.), cronicarilor străini care au descris Tîrgoviştea, voie-
vozilor - mari încurajatori ai culturii (Radu cel Mare, Mircea cel Bă
trîn, Radu Mihnea, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Matei Basarab, Con-
stantin Brîncoveanu), istoricilor literari valoroşi care au studiat şi valo-
rificat opera scriitorilor tîrgovişteni.
Realizate sub forma unor simple referiri, acestea vor scoate in
evidenţă relaţiile cu oraşul şi judeţul, reflectarea locurilor noastre în
operele lor. Catalogarea lucrărilor literare elaborate în Tîrgovişte. cum
sînt studiile despre Vasile Cîrlova ori Alexandru Vlahuţă publicate
în volume de Ion Negoescu, estimarea folclorului local, în special cel
medieval referitor la domni, haiducie, Tudor Vladimirescu, vor avea
scopul de a arăta vizitatorilor ideea continuităţii literaturii şi culturii
în Tîrgovişte, evitîndu-se totuşi istorismul în prezentare.
Preocupări pentru îmbunătăţirea tematicii muzeelor 243
Gri gore Alexandrescu, sculptură în l emn

de jugastru de Nicolae Kruch, aflată
în Muzeul scriitorilor tîrgovişteni 1..J
Aşadar, Muzeul va
trebui să pună în valoare rezultatele importan-
telor investigaţii făcute
în acest domeniu.
De asemenea, găsim necesară o mai largă cercetare a bibliografiei
existente în judeţ ş i Bucureşti privitoare la Ion Heliade Rădulescu,
244 PAUL DUMITRESCU
Costache Caragiale, Nicolae Iorga, Ion Al. Brătescu-Voineşti. În acest

scop, vom solicita sprijinul Arhivelor Statului Bucureşti şi al filialei
Tîrgovişte.
Reflectăm de pe acum la alcătuirea de fişe bio-bibliografice pentru
fiecare scriitor în parte pe baza studierii permanente a legăturilor
lor cu Tîrgoviştea ; identificarea mai departe a scriitorilor şi caselor
unde au locuit şi creat aceştia ; fructificarea amintirilor unor urmaşi,
rude, prieteni sau cunoscuţi ai scriitorilor noştri, amintiri care să fie
prelucrate ştiinţific şi apoi clasate sistematic ; expunerea ştiinţifică şi
istorico-literară a materialelor recoltate, organizarea de anchete şi in-
vestigaţii pe teren pentru depistarea şi achiziţionarea de noi documente
literare (manuscripte, corespondenţă, cărţi, acte, fotografii, presă, lu-
crări plastice inspirate de scriitorii tîrgovişteni).
Nădăjduim că activitatea schiţată aici va duce în final la o între-
gire a evoluţiei literaturii tîrgoviştene, preţioasă prin puternicele ei
legături cu tradiţia.
"'
în ceea ce priveşte celălalt muzeu, aflat în imediata vecinătate a
casei I. Al. Brătescu-Voineşti, intitulat Muzeul tiparului şi al cărţii
vechi româneşti, înţelegem să-i acordăm aceeaşi grijă şi dragoste. Aici
sînt expuse fotografii, documente grafice, hărţi şi mai ales cărţi vechi
originale, scrise sau tipărite în Tîrgovişte sau în alte localităţi din
ţară - unele venind din foarte vechi timpuri, pînă la 1830 - înche-
indu-se cu prezentarea primelor publicaţii periodice.
Muzeul este la fel de preţuit de tîrgovişteni şi de turiştii din tară
şi de peste hotare, atît pentru exponatele extrem de valoroase, cit şi
pentru frumoasa clădire ce-l adăposteşte : o c:_rmstrucţ.ie din epoca
lui Brîncoveanu, reconstituită ulterior. dată de zestre fiicei sale, Safta,
la căsătoria cu vel-vornicul Iordache Cretzulescu.
În legătură cu preocupările Muzeului judeţean Dimboviţa pentru
îmbunătăţirea tematicii Muzeului tiparului şi al cărţii vechi româ-
neşti, facem următoarele propuneri : expunerea acelor lucrări prezen-
tate de primii organizatori (Muzeul din Ploieşti), care sînt de importan-
ţă majoră şi de actualitate pentru realizarea unui muzeu consacrat cărţii
vechi şi tiparului din ţara noastră ; crearea unui panou pe care să fie
expuse fotocopii de pe primele cărţi scrise în limba română (textele
maramureşene sau documentele laice, cum ar fi Scrisoarea boierului
Neacşu din Cîmpulung, datată 1521 etc.) ; refacerea panoului în care
este prezentat Diaconul Coresi, tipograf tîrgoviştean, înfăţişat şi în
parcul muzeului printr-o statuie în bronz, operă a sculptoriţei Iulia
Oniţă. Panoul va fi îmbogăţit cu alte fotocopii de pe cele nouă cărţi
româneşti tipărite de Coresi la Braşov, menţionîndu-se contribuţia ti-
Preocupări pentru îmbunătăţirea tematicii muzeelo1· 245
pografului-cărturar privind coordonatele limbii noastre şi pregătirea

conştiinţei pentru unificarea politică a celor trei ţări române.
Lîngă panoul lui Coresi, urmează să aşezăm panoul care să-l pre-
zinte vizitatorilor pe Mihai Viteazu, cu toată contribuţia acestui vo-
ievod pe plan politico-cultural la întregirea ideii şi luptei lui Coresi,
reconstituită prin fotocopii.
Afectarea unor vitrine în care să figureze o serie de lucrări laice,
chiar dacă ele s-au tipărit ceva mai tîrziu, dar care prin valoarea 101·
completează lucrările religioase destul de numeroase în muzeu.
Cu adăugarea unui panou dedicat Şcolii Ardelene (Samuil Micu,
Gheorghe Şincai, Petru Maior) şi cu înlocuirea acelor etichete expli-
cative necorespunzătoare, precum şi cu etichetarea noilor achiziţii, spe-
răm să îmbunătăţim simţitor acest muzeu care oglindeşte în chipuri,
imagini şi obiecte marea tradiţie cărturărească a Tîrgoviştei.
O PERECHE DE OPINCI DIN FIER
DESCO·PERITĂ IN JUDEŢUL DIMBOVIŢ A
VALERIU BERBECARU
Exigenţele actuale ale populaţiei de la sate se datoresc profundelor

transformări în viaţa politică şi social-economică a ţării noastre din
ultimul sfert de veac.
în viaţa satelor, unele elemente de cultură material-tradiţională
sint în curs de dispariţie, ca urmare a procesului accelerat de urbani-
zare. Aşa este de exemplu cazul cu opincile care şi-au pierdut impor-
tanţa practică şi sînt în totalitate pe cale de dispariţie. Evoluţia lor poate
fi însă urmărită în decursul timpului atît din punct de vedere al for-
mei cît şi ca valoare artistică în funcţie de sol şi climat, după zone.
Cercetările arheologice au confirmat că opincile aveau o largă
întrebuinţare încă din cele mai vechi timpuri, fiind semnalate în ci-
vilizaţia Turdaş 1 cu circa 2.500-3.000 de ani î.e.n., apoi în cultura
Halstatt la Kostelitz (Kostelec:) 2 în Boemia. în ambele localităţi, opin-
cile erau reprezentate pe piciorul vasului de lut. în secolul al VI-lea
e.n. pe piatra funerară de la Bihac în Bosnia 3 e semnalată o opincă
fără gurgui la un personaj aparţinînd triburilor iliro-trace.
Alt tip de opincă, cu gurgui, e semnalat în mina ilirică de sare
Di.irnberg li de lingă Hallein (Austria) datînd din Halstatt. De asemenea
mai este cunoscută opinca dacică de pe Tropaeum Traiani 5, din sec.
II e.n.
Aceste descoperiri confirmă că aria de răspîndire a opincilor a
depăşit graniţele ţării noastre, fiind larg folosite de popoarele vecine şi
1 Florea Bobu Florescu - Opincile la români, Ed. Acad., Buc., 1957, pag, 11.
fig. 2.
2 I d e m - fig. 3 şi în Jan Filip - Praveke Ceskoslovensko (Antichităţi ce-
hoslovace) în Vytiskla statui Tiskama v Praze 1948, Praga, pag. 55, fig. 3.
3 I d e m - fig. 4.
" I d e m - fig. 8 şi Georg Kyrle în Reallexikon der Vorgeschichte, editat de
Max Ebert, vol. I, pag. 243.
5 I d e m - fig. 12-16 şi Grigore Tocilescu în Monumentul de la Adam•
Klissi, Tropaeum Traiani, Viena, 1895, pag. 113.
2is VALERIU BERBECARU
avind puternice influenţe la încălţămintea altor popoare din Europa

apuseană.
!n analiza opincilor iliro-trace s-a constatat că opinc.:ilE- fără gurgui
nu au evoluat, în schimb cele cu gur~ui s-au transformat în decursul
timpului. Astfel, ele s-au adaptat zonei de şes, devenind mai deschise
sau zonei de munte şi dealuri, devenind foarte închise pentru a feri
piciorul de umezeală şi noroi.
Ca material, opincile, încă din cele mai vechi timpuri, s-au co!1-
fecţionat din piele crudă de porc sau de vită mare. În feudalism apar pe
lingă opincile din piele şi opinci din lemn, scoarţă şi din fier, specifice
în special regiunilor de munte şi subcarpatice.
în colecţia Muzeului de istorie Tîrgovişte. se găseşte o pereche de
opinci din fier, provenite din comuna Bărbuleţ, judeţul Dîmbovita. Ele
au fost descoperite întîmplător de locuitorul Dumitrache Ion în primă
vara anului 1964 şi donate muzeului în acest an.
Opincile sînt confecţionate din plăci de fier, prin îndoirea vîrfurilor
din faţă şi sudarea lor prin lovire la cald, formîndu-se în acest fel gur-
guiul. Partea din spate s-a crestat în patru părţi de circa 1-2 cm. şi
s-a îndoit, redîndu-i-se plăcii de metal forma definitivă a opincii ; au
găuri pe laturile paralele (patru pe fiecare latură), la care sînt prinse
nişte inele de metal. Acestea foloseau la fixarea piciorului de opincă cu
ajutorul nojiţelor confecţionate din fîşii de piele sau sfoară.
De asemenea pc talpă opincilor li s-au fixat cite patru miţe (cram-
poane), două în faţă şi două în spate, care foloseau la o mai mare stabi-
litate în mers. Folosirea lor era foarte greoaie, datorită faptului că erau
grele şi neflexibile.
După aspect şi necesitate, tipul de opinci descris era folosit în zo-
nele de munte şi subcarpatice, unde umezedla mare sau ghiaţa impunea
o izolare şi o stabilitate mai mare a piciorului pe pămînt.
Folosirea opincilor în regiunile dC' munte şi mai ales în zonele mi-
niere, este confirmată şi de descoperirile unor opinci de metal la Baia
de Aramă, judeţul Mehedinti - colecţia Vasile Novac, la carierele de
la Sănduleşti (Turda), judeţul Cluj şi în comuna Cornereva, judeţul
Caraş-Severin - colecţia I. Drăgoescu ti_
!n ceea ce priveşte datarea opincilor după aspect şi tehnica de con-
strucţie, ele aparţin feudalismului tîrziu.
Construcţia acestui tip de opinci, ca şi val"iatele tipuri de opinci
iliro-trace din piele d_e porc sau vită, confirmă preocuparea locuitorilor
pentru găsirea mijloacelor adecvate de încălţat, în funcţie de solul şi
clima variată a ţării noastre.
0
I. Drăgoescu - Opincile de fier, piese de folclor ? in Almanahul turistic.
Ed. O.N.T. - 1967, pag. laB-189.
O pereche de opinci din fier 249
./4
Fig. 1 - O pere:::he de opinci din metal din comuna Bărbul eţ, juceţul Dîmboviţa
PIESE ETNOGRAFICE DIMBOVIŢENE
IN COLECŢIILE MUZEULUI JUDEŢEAN
MARIA GEORGESCU-DIACONU
In cadrul larg al creaţiei artistice europene, arta populară românească

se distinge prin frumuseţe şi originalitate, printr-o gamă de motive deco-
rative, o paletă cromatică variată şi discretă şi un rafinament al com-
poziţiilor ornamentale.
Factorii de natură social-economică, istorică şi geografică specifici,
au contribuit la dezvoltarea acestei arte, fapt ilustrat în toate genurile
creaţiei artistice populare româneşti în arhitectură, ca şi în costum,
textile de casă, mobilier, ceramică, metale etc. Intreaga creaţie de care
ne ocupăm păstrează mărturii ale unei mari tradiţii culturale, consti-
tuind documente asupra vieţii şi civilizaţiei populare într-o anumită
perioadă de timp 1.
Muzeul judeţean Dîmboviţa, înzestrat cu colecţii importante din
domeniul istoriei, în concordanţă cu profilul său, posedă şi o mică
colecţie de artă populară, asupra căreia dorim să ne oprim în cele ce
urmează.
Colecţia - compusă din 137 de piese, dintre care 47 de pţ)r1t,
7 textile de casă, 30 de ceramică şi 53 obiecte de uz gospodăresc - a
fost constituită, în decursul anilor, pe diferite căi : donaţii, achiziţii,
descoperiri. Faptul că în preocupările muzeului n-a intrat grija continuă
pentru dezvoltarea armonioasă a colecţiei, explicabil prin profilul mu-
zeului, se reflectă negativ în proporţia pe care o reprezintă diferitele
genuri de creaţie, precum şi în valoarea inegală a pieselor. Avînd în ve-
dere că şi în judeţul Dîmboviţa cu o tradiţie recunoscută în ceea ce pri-
veşte creaţia populară (centre specializate în diferite meşteşuguri artis-
tice fiind cunoscute în toată Muntenia) procesul de transformare a sate-
1 Paul Petrescu şi Cornel Irimie, în „Meşteşuguri artistice în România",

Buc., 1957, pag. 9.
MARIA GEORGESCU-DIACONU
lor are loc în ritm rapid, preocuparea pentru constituirea unei colecţii
sistematice de arta populară a fost trecută pe primul plan, urmînd ca în
anii viitori să se organizeze cercetări speciale în acest scop. Aşa cum re-
zultă din cele de mai sus, în cadrul colecţiei ponderea cea mai însemnată
o are costumul.
Imbrăcămintea constituie un capitol important al creaţiei populare
cu ajutorul căreia se poate ajunge la determinarea specificului etnic, se
precizează continutul culturii în diferite momente ale evoluţiei istorice
şi reprezintă un valoros material documentar pentru problemele de etno-
geneză 2 • în ansamblul portului românesc, costumul de Dîmboviţa ocupă
un loc in'ip"ortant. El se compune din: cămaşă, poale, fotă, bete şi maramă.
Principala piesă de port în structura costumului popular este cămaşa
femeiască.
Cămaşa este piesa de bază a costumului popular. 3 deoarece păstrează
de multe ori elemente arhaice ale portului vechi de pe teritoriul patriei
noastre, prezintă o mare unitate de structură pe largi zone etnografice,
concentrează cele mai multe elemente artistice de ornamentare, marchează
pregnant diferenţe de vîrstă, ocazii, stare socială şi determină compoziţia
costumului popular, restul pieselor asociindu-se de obicei cu cămaşa
într-un ansamblu armonios unitar.
Cămaşa populară are, în afară de compoziţii ornamente şi croma-
tice, unele aspecte distinctive specifice formei, liniei craiului, la care
vin să se adauge pe cîmpul alb ornamentaţia, culorile dispuse în ansam-
blul cămăşii. .
Cămaşa de Dîmboviţa se încadrează în tipul cămăşii încreţite la gît,
cu deschizătura în faţă, răspîndit şi in alte părţi ale ţării, iar materialul
din care se confecţionează este pînza de bumbac, in şî cînepă, ţesută
în casă. Piesele componente ale cămăşii sînt : piepţii, gulerul şi mînecile.
Mînecile cămăşii sînt prinse cu bentiţa, largi sau cu volane, cea cu volan
reprezentînd un tip mai vechi.
Tipul vechi al cămăşii de Dîmboviţa este cel cu altiţă ; ca urmare
a evoluţiei, cămaşa este fără altiţă, cu decoraţb dispusă în rîuri, brode-
riile cu motive geometrice şi 'florale stilizate fiind cusute cu inişor,
arnici, lînică într-o singură culoare sau policrome, cu fir metalic alb sau
galben, beteală şi fluturi prinşi cu mărgeluţe.
La cămăşile mai vechi, culorile întrebuinţate în ornamentaţie sînt :
roşul în mai multe nuanţe, verdele măsliniu, negrul, albul şi galbenul,
pentru ca la cele mai. noi culorile să fie mai vii şi mai numeroase.
Poalele cămăşii vechi de Dimboviţa sînt cusute de iia propriu zisă
şi au o lungime care variază intre 80-90 cm. Poalde separate, mai
recente pe calea evolutivă, au la partea de sus un tiv 'prin care este
trecut un şiret cu care se strîngc. Atit la un tip cît şi la celălalt, partea
2 Tancred Bănăţeanu, în „Portul popular din regiunea Maramureş", Sfatul
Popular al r<.!c!i•:"lii Mnramureş, Casa creaţiei populare, 1965, pag. 11.
J Op. cit., pag. 21.
P iese etno grafice dimbovi ţ en e
253
de jos are u n ornam e nt cusut, care se vede din Iotă ; acest model poli-
crom cu motive flora le şi fluturi este cusut separat p c o fi ş i c de 5 cm.,
din acelaşi material, pri n să de marginea de jos a poalelor.
O altă piesă de port întîlnită în colecţia muzeului este fota, confec-
ţionată dintr- o ţesă tură dr e ptungh iu l ară în două sa u patru i ţc, care se
''%
&rj'
1 - cămaşă fe meia scă ; 2 d etaliu de că m a ş ă; 3 - detali u de mînecă
în făş o ară
în ju r ul trupului. Mater ialul obişnuit la piesele m ai vechi es te
lîna, iar la cele mai noi lîna sau cotonul de culoare neagră , ro ş ie sau
alb as tră.
Dimensiunile variază în funcţie de persoană dar ·şi de vechime ; lun-
gimea între 1,30-1 ,50 m ., lăţimea între 80 cm . şi 1 m ., adecvate taliei
254 MARIA GEO RGESC -DIACONU
purtătoarei decora(ia fiind realizată în tc,hnica alesăturii cu motive geo-

metrice sau vegetale stilizate.
După formă ş i ornamentaţie deosebim două tipuri de fote - fota
largă şi fota cu catrinţă .
a) fota largă care este o tesătură dreptunghiulară în două sau
patru iţe. din lină sau coton cu alesăturile în forme geometrice de obicei
romboidale ş i florale sau combinate, avînd motivele plasate la cele două
capete ;
Detaliu de fotă
Catrin\ii
b) fota dreptunghiulară care ~e poartă cu catrinţă e le ţe ut· în două

sau patru iţ din lînă. de culoare n ag1·ă, cu alesăturile în moti e geo-
metrice sau floral stilizate, dispuse într-o bantă lată ; 1 se continuă
pe întregul dmp uneori în şiruri. Al săturil fotelor u catrinţe sint
Piese etnografie dimboviţene 255
fie numai din fir alb sau galben, fi e combinat cu lînă, mătase ş 1 1m şor
într-o gamă policromă în care apare cel mai frecvent roşul închis, verdel e,
violetul şi albastrul. Aceeaşi ornamentaţie este întîlnită atît pe fotă cît
şi pe catrinţă.
Fotă cu catrio\ă
Fotă
256
Detaliu
de fo1ă
Armonizarea perfectă a nunanţelor, completate de natura motivelor

ornamentale şi de plasarea lor in cîmpuri bine distincte dau fotelor
dîmboviţene efecte de un inalt rafinament.
La mijloc costumul este prins în bete înguste ţesute din lină sau
fir metalic cu motive geometrice în culorile roşu erde, albastru şi
violet.
Piesa folosită la găteala capului în zonă este marama : ea apare ca
o completar a întregului ansamblu vestimentar care prin aranjament
şi prin decor reliefează trăsăturile figurii căreia îi dau 1 ganţă şi fru-
mu seţe. Marama este şi un element distinct al stării matrimoniale. Ar
în general o lungime de 3-4 m. şi o lăţime de 60 cm., o i sătură din
borangic cu aspectul unui voal fin şi vaporos împodobită p tot împul
cu alesături în motiv florale în culorile alb, galben şi albastru în cîte a
nuani , întărită pe margine, iar la capot ar ciucuri. Maramele dîrnb -
viţcnc din colecţia muzeului au motivele grupat în cit cinci benzi
longitudinale de la un capăt la altul, sau di pus p întregul împ.
O altă categorie de obi cte din col cţia muzeului sînt ţesături} de
casă. Prea puţin reprezentat - şa ştergar şi o coartă - 1 amintim
pentru valoar a lor documentară şi arti tică urmînd ca odat cu comple-
tarea sistemati ă a colecţiei să putem fac şi apr ci ri u pl'ivir la
vechime, cvoluţi , d sti n aţie te.
Scoarţa la care ne r f rim e încadrează în tipul t vturilor m· i
vechi, d cerate cu dungi int rcalat de al ături. Mat rialul din ar se
onf cţion ază, st lina : t hnica de lucru ţ sătură în două iţ cu
al să turi , d corul în dungi şi moti floral g om trizat în tonuri de
Piese etnografice dîmboviţcne
257
roşu, negru, alb, galben, verde, mov - o repetiţie de dungi şi motive

alese.
Din punct de vedere al ansamblului ornamental şi al grupării nuan-
ţelor de culori, motivul se repetă în 15 intervale în care o dungă galbenă
este înlocuită cu o dungă neagră sau albastră, iar ritmul motivelor este
de un interval sau un interval şi jumătate ..
In zonă scoarţa a fost folosită la acoperirea patului, la învelit sau
se aşeza pe lada de zestre, obiceiul expunerii scoarţelor pe perete fiind
ceva mai nou.
O categorie importantă din seria textilelor de casă, tot atît de slab
reprezentată în colecţie, sînt şervetele. Şervetele sînt ţesute din bumbac
executate în două iţe. Decorul apare sub formă de dungi transversale în
culori diferite, roşu, negru, galben, cu mici motive florale dispuse pe
întregul cîmp. Uneori între dungi întîlnim ornamente florale.
Şervetele decorate cu dungi fac parte din tipul cel mai vechi, iar
cele cu motive florale sînt mai noi.
Din categoriile obiectelor de interior mai bine reprezentate în colecţia
muzeului este ceramica, provenită cu deosebire din centrul de olărie
Dărmăneşti.
In general, ceramica de Dărmăneşti a fost destinată uzului şi numai
rareori apar piese cu caracter ornamental, forma şi decorul fiind sub-
ordonate funcţiei.
Deosebim după formă trei tipuri de vase : căni (în număr mare),
urcioare şi străchini.
Decorul vaselor este bogat, cu motive în spirale, linii întrerupte,
flori şi picături stropi te de smalţ. Smalţurile folosite dau strălucire
pieselor şi sînt în culorile alb, cafeniu, galben, negru şi verde în mai
multe nuanţe.
Cana înaltă de 14 cm. cu diametrul de 6 cm. are forma tronconică
cu cioc şi toartă în partea opusă. Rareori smalţul acoperă întregul vas,
iar motivele decorative sînt realizate într-o tehnică simplă, în picături
de smalţ şi smalţ colorat.
Strachina, piesă de uz general răspîndită în trecut în Dîmboviţa,
este de forma obişnuită cu pereţii rotunjiţi. Decoraţia se compune dintr-o
spirală continuă, desenată în culoare deschisă, în partea interioară a
vasului - smălţuite la cele de Dărmăneşti.
Urciorul are o formă echilibrată cu un gît nu prea înalt ; o toartă
laterală uneşte gîtul cu punctul cel mai bombat al pîntecului, decorat
în culori cu aplicaţii în relief.
Din seria vaselor de Dărmăneşti, lipsesc oalele şi borcanele de
capacitate, figurinele etc., fapt care face imposibilă prezentarea com-
pletă a centrului.
Piesele din lemn pc cc11·e le avem în colecţia muzeului sînt legate
de prelucrarea fibrelor textile, ori sînt unelte legate de alte munci
gospodăreşti. Semnalăm exis1enţa furcilor pentru tors, piepţenilor pentru
17. - c. 916
258 MARI GEOR . CU - Ol co:-.·
Maramă (detaliu)
1!.:tc (<lct:iliu)
Piese etnografice dimboviţ e ne 259
TEXTILE DE C/\SĂ: Şterga r (de taliu)
TEX TI LE D E CASĂ: Scoarţe (d etali u}
1ARJA EORGE - Dl O
260
eram ic
de
D ă1 m ăne~ ti
Piese etnog rafice dimboviţene
261
Obiecte de uz casnic
din lemn
262 MARIA GEORGESCU-DIACONU
scărmănat lîna, inul şi cînepa, răsucilor, scripeţilor, iţelor, spetelor,

mosoarelor pentru războiul de ţesut, blidarelor de lemn, sărăriţelor, lingu-
rilor din lemn, variate ca formă, cofelor, a doniţelor, a unei baniţe pentru
măsurat cereale, a unui ciur pentru ales cereale etc.
Dintre toate categoriile amintite, furca reprezintă obiectul cel mai
important din punct de vedere artistic, cioplită din lemn pe patru muchii
şi acoperită cu ornamente crestate în stil geometric. ln general obiectele
de uz gospodăresc nu sînt decorate.
Inventarul redus şi inegal ca număr şi valoare de forme diferite
încă nu poate alimenta o analiză de adîncime a fenomenului artistic
popular din judeţul Dîmboviţa ; dar avînd în vedere tradiţiile artistice
care au scos la iveală piese valoroase în toate domeniile creaţiei artistice,
muzeul îşi face o preocupare permanentă în redarea completării colecţiei
în mod ştiinţific pe baza cercetărilor directe în teren.
Cu certitudinea că transformările rapide ale satului vor duce la schim-
barea unor categorii de obiecte, ne propunem desfăşurarea unei largi
campanii de achiziţionare ; pentru moment intenţia noastră a fost doar
să facem cunoscute puţinele piese aflate în patrimoniul muzeului, urmînd
ca în viitor să studiem creaţiile dîmboviţene aşa cum ele o merită.
NOTE PRIVITOARE LA PERIOADA TIRGO•VIŞTEANĂ
A CRITICULUI RAICU IONESCU - RION
VICTOR PETRESCU
Critic literar, adept al mişcării „Contemporanului", depăşind uneori

prin cutezanţă ideile acestei şcoli, militant de scamă al mişcării socialiste
de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, Raicu Ionescu-Rion (1872-1895) îşi
desfăşoară ultimii ani ai vieţii, care coincid cu o febrilă activitate în
publicistica socialistă a vremii, la Tîrgovişte.
Profesor suplinitor la Gimnaziul „Ienăchiţă Văcărescu", unde preda
limbile română, greacă şi latină. Raicu Ionescu obţine în 1894, după
un an de funcţionare, locul al doilea pe ţară la examenul de definitivare.
Cu toate acestea îi este refuzată numirea, motivul adevărat fiind acela
că, în acea perioadă, guvernul conservator urmărea îngrădirea pătrun
derii elementelor socialiste în cultură, învăţămînt, presă.
Avea loc atunci procesul de clarificare ideologică şi de răspîndire
a ideilor marxiste, Raicu Ionescu-Rion fiind unul din intelectualii care
rămîn credincioşi proletariatului.
In ciocnirea dintre cele două curent€ ale social-democraţiei din
România sfîrşitului secolului al XIX-lea, Raicu Ionescu-Rion s-a situat,
în majoritatea cazurilor, pc poziţie revoluţionară.
S-a încercat atragerea lui de partea guvernului, dar militantul şi
intelectualul intelectual nu se dă bătut, cu toate că este amenţat să
rămînă fără slujbă. Bolnav, sprijin unic al părinţilor, rămas tot profesor
suplinitor la Tîrgovişte, desfăşoară o vie activitate publicistică, opera sa
fiind numeroasă, variată ca tematică în acest domeniu, deşi este redusă
în timp.
Colaborează la numeroase ziare şi reviste socialiste sau progresiste
ale vremii.
Ii semnalăm prezenţa în „Munca", ,,Critica socială", ,,Evenimentul
literar", ,,Lumea nouă", ,,Orientul", ,,Adevărul", ,,Revista socială",
,,Şcoala nouă".
264 Vlf'TOR PETRF:<;C"U
Articokle publicate le-a semnat CLl diferite pseudonime, dintrl' care

amintim pe cele de Noir, Bulgarul, Faust, Th. Bulgarul, cel mai frecvent
fiind cel de Rion, pe care şi-l va adăuga şi numelui. Ele dovedesc stră
dania tînărului critic de a înţelege fenomenele vieţii sociale şi de a lupta
pentru o societate dreaptă, în care adevărata preţuire să o dea valoarea
şi nu interesele meschine.
Avînd o apariţie meteorică pe firmamentul publicisticii româneşti,
Raicu Ionescu-Rion nu şi-a văzut opera strînsă într-o ediţie.
Aceasta s-a petrecut după moartea tînărulu{ critic. în 1895 şi sc
datorează iniţiativei celor de la „Contemporanul". Apar astfel ,.Scrieri
literare" la Iaşi, prefaţată de Sofia Nădejde, urmează „Culegere de
articole", Bucureşti 1951, prefaţată de Pompiliu Andronescu Caraion,
,,Datoria artei" - Bucureşti 1959 (prefaţă de Sorin Bratu) şi .,Scrieri"
- Bucureşti 1964 {prefaţată de Florica Neagoe).
Pe lîngă via activitate publicistică, în ultimii ani ai vieţii curmată
în plin avînt creator, ţine o serie de conferinţe primite cu interes şi sim-
patie de auditoriu.
Două dintre acestea sînt ţinute la Ateneul popular din Tîrgovişk,
din păcate necunoscîndu-se subiectele.
Urmărind evoluţia ideilor din publicistica sa, putem spune că în
aceşti ultimi ani, Raicu Ionescu-Rion se apropie tot mai mult de înţe
legerea caracterului învăţăturii marxiste.
In primăvara anului 1895 este doborît la pat de tuberculoză. Moare
rămînînd pînă în ultima clipă devotat convingerilor sale socialiste.
Actul de deces existent în arhivele primăriei din Tîrgovişte specifică :
,,în anul 1895, luna Aprilie, ziua douăzeci, ora zece de dimi-
neaţă ...
Act de încetarea din viaţă a lui Raicu Ionescu, în etate de două
zeci şi trei, de profesiune Profesor din acest oraş Tîrgovişte, suburbia
Tîrgului, fiu al lui Vasile Ionescu, de religie ortodoxă, de ani cinci
zeci şi cinci, de profesiune Agricultor şi al Joiţei Ionescu de religie
ortodoxă, de ani patruzeci şi cinci, de profesiune Casnică, ambii
domiciliaţi în comuna Tăcuta, plasa Crasna, _iudeţul Vasluiu, mort
la nouă spre zece Aprilie, carent, ora şase dimineaţa, în casa din
zisa suburbie, necăsătorit..."
Data morţii este deci 19 aprilie 1895 şi nu 20 aprilie, cum apare
in toate ediţiile operelor lui. Ziua de 20 aprilie este ziua în care a avut
loc înmormîntarea aşa cum reiese din actul de deces citat mai sus şi nu
ziua morţii.
Vestea morţii tînărului critic a fost primită cu profundă durere
de colegii săi de la gimnaziu. Pentru a aduce un ultim omagiu memoriei
celui dispărut conducerea şcolii a hotărît suspendarea cursurilor în ziua
respectivă.
în sprijinul celor afirmate mai sus, asupra datei morţii criticului,
găsim notat în condica de prezenţă a şcolii :
Note privitoare la R. Jonescu-Rion
265
,,Astăzi 20 Aprilie 1895, din cauza moartei D-lui R. V. Ionescu ; profe-

sor la acest Gimnaziu, am suspendat cursurile atît cele de dimineaţă
cit şi cele după amiază, pentru ca elevii împreună cu corpul didactic
al acestui gimnaziu, să asiste la înmormîntarea regretatului profesor, în-
mormîntare ce se va face azi" 1.
Aproape 4.000 de tîrgovişteni au ţinut să conducă pe ultimul drum
pe Raicu Ionescu-Rion.
Intreaga presă socialistă a consemnat cu durere evenimentul, vorbind
în numeroase articole despre această dispariţie prematură.
Indiferenţa şi uitarea s-au aşternut curînd peste memoria celui care
cu arma scrisului în mîna sa tînără a luptat pentru zorii unei lumi noi,
din care să dispară umilinţa şi împilarea.
La 27 aprilie 1896, ziarul socialist „Lumea nouă" consemna la rubrica
„Cum s-a sărbătorit 1 Mai în ţară", referitor la activitatea depusă cie
Raicu Ionescu-Rion în slujba cauzei clasei muncitoare, «că trist şi părăsit
îi este mormîntul precum tristă i-a fost viaţa».
Astăzi, din nefericire, mormîntul aflat în mijlocul curţii cimitirului
nu mai poate fi identificat.
Integrîndu-se, prin lupta sa, în prima generaţie de marxişti români,
deşi cu limite în însuşirea teoriilor marxiste, Raicu Ionescu-Rion s-a
situat în frontul celor care au militat pentru cauza dreaptă a clasei
muncitoare, pentru o viaţă mai bună, pentru instaurarea dreptăţii, frăţiei
şi umanităţii pe pămîntul românesc.
1 Originalul aflat în Muzeul scriitorilor tîrgovişteni - nr. înv. 1207.
UN ECOU DE ISTORIE TIRGOVIŞTEANA
ÎN PICTURA LUI THEDOR AMAN
MARIN-PETRE CONSTANTIN
In Theodor Aman trebuie să vedem marele artist patriot al secolului

nouăsprezece, care a realizat în pictură imaginea dramatică a istoriei
noastre naţionale, neîncetata luptă pentru independenţă şi reacţia popu-
lară legitimă, faţă de nesfîrşitele vînzări de ţară, din care el a făcut
act etic şi estetic ; ca şi atîţia cărturari şi scriitori, care au publicat texte
de cronici şi au scris ei înşişi literatmă istorică. În Aman h'ebuie să
vedem deschizătorul de drumuri, ctitorul, pionierul şi animatorul.
Zbuciumata istorie a vechii capi Lale a Tăi ii Româneşti este prezentă
în mai toate compoziţiile sale. In relataiea de faţă ne vom opri numai
asupra unor coordonate ale lucrării - ,,Boierii surprinşi la ospăţ de
trimişii lui Vlad Ţepeş" - fără a avea prL'tenţia epuizării problemelor
ce ridică, dar pe care o considerăm realizarea sa de seamă şi una dintre
cele mai reprezentative din toată pictura secolului. Aici, idcia infor-
maţiei de cronică se transformă total în idee plastică specifică, de mare
respiraţie epică, susţinută cu tot ce-i ofereau atunci mijloacele picturale.
Aşa zisele personaje istorice şi întreaga recuzită, ajung motive plastice
de mare expresivitate. Individualitatea modelului folosit, tipul de erou,
costumul şi cadrul în care plasează imaginea, devin elemente de sugestie,
în care amănuntul nesemnificativ este total absorbit.
Tablou de absolută maturitate, a impus autorului o îndelungată me-
ditaţie - circa douăzeci de ani 1, - timp în care a realizat mai tot
ansamblul său de compoziţii pe tema istoriei naţionale, care s-au consti-
tuit în tot atîtca trepte, pe un suiş al înţelegerilor plastice şi de atitudine.
Cele două variante ale ideii - un desen reprezentînd femei şi bărbaţi
lucrînd la construcţia cetăţii Poenari şi o acuarelă în care se înfăţişează
un convoi de captivi escortaţi de oşteni, într-un drum pe lîngă imaginea
unui oraş medieval, cu elemente de arhitectură tîrgovişteană - ay fost
1 Radu Bogdan . .,TheorJ.or Aman" monografie. Editura de Stat pentru Litera-
tură şi Artă. Ed. 1955, pagina 89.
268 PETRE-MARIN CONSTANTIN
tatonări dir{'cte asupra compoziţiei de mai tîrziu, pentru care Aman căuta
expresia plastică a confruntării directe şi nu epilogul. Opţiune către care
l-a condus aversiunea faţă de evoluţia politicianismului contemporan
artistului, aversiune pe care a demonstrat-o ori de cite ori a avut prilejul
şi la care raportează de fapt conţinutul tabloului.
în lucrări anterioare, ca - ,.Bătălia de la Giurgiu", ,,Bătălia de la
Călugăreni", ,,Solii turci la Vlad Ţepeş" - aceasta localizată tot la Tir-
govişte - inclusiv alte lucrări, el rămîne intr-o oare care măsură în ilus-
trativ, deşi din toată pictura lui răzbate o chemare la demnitate şi la
independenţă. însă în tabloul citat, devansează mult acest stadiu. mai ales
sub aspectul imaginii -plastice şi astfel poate să dea conţinutului multiple
sensuri. Coboară din istorie în contemporaneitate şi emite acuzaţii, con-
damnă. Intră în sfera realismului critic cu implicaţii sociale. Intră total
în acelaşi curent care a generat teatrul lui Caragiale şi poezia lui Emi-
nescu, din care amintim numai de monumentala Scrisoare a treia. Şi nu
este singurul pictor al timpului care pune faţă în faţă faptele mari ale
trecutului cu realitatea contemporană, direct sau indirect. Acelaşi lucru
face Grigorescu în „Atacul de la Smîrdan", în „Convoi de prizonieri", în
,,Vechilul". îl face Andreescu în „Uliţa satului" şi mai tîrziu, Luchian,
în „Zugravul". Şi exemplele se pot înmulţi. De fapt, întreaga istorie
a artei demonstrează că în ciuda interdicţiilor şi atracţiilor emise de
o anumită oficialitate. artistul nostru a realizat imaginea adevărată
a realităţii în care a trăit şi căreia de cele mai multe ori i-a opus propria
sa realitate pe care a afirmat-o prin operă.
Semnificativ este că în acest tablou, Aman nu. s-a oprit asupra con-
fruntării directe dintre domn şi boieri. Minia dreaptă a lui Ţepeş, se
simte în tumultul acelor trupuri încleştate, ca un spirit chemat să facă
dreptate. Figurativ, lasă această sarcină oştenilor de rînd, nu pentru a
respecta ad-literam un text de cronică. Nu se foloseşte nici de un
interior de palat, deşi cronica munteană şi germană îi oferea ştirea despre
un ospăţ în palatul domnesc din Tîrgovişte, în care domnul a certat şi
pedepsit o seamă de boieri 2 • Apoi, Aman consumase posibilităţile compo-
ziţionale oferite de cadrul închis al unei săli semi-obscure de palat dom-
nesc, în seria dramelor lăpuşneniene şi-n alte lucrări 3 • Cerinţele plastice,
impuse de ideia acestui tablou, reclamau spaţiu şi lumină. pentru ca
artistul să poată dezlănţui tensiunea acelor trupuri şi pentru a da privi-
torului posibilitatea de interpretare, de analogii - spaţiu în care figura
de simbol a lui Vlad Ţepeş putea fi chemată de imaginaţia privitorului.
Reprezentarea sa concretă ar fi localizat acţiunea în timp .. Ar fi limitat-o.
2
Michael Beheim - Gedicht Uber den Woiwsden Wlad II Drakul, ed. Gr.
Constantin. versurile 44:l-4U0. pag- 40-41 ; C'f. versurile 478-480.
:i a) .,Moartea lui Lăpuşneanu". Compoziţie - pictură.
b) .,Slujitorii lui Matei Basarab răzvrătindu-se împotriva unor boieri·•. Com-
poziţie-pictură ;
c) ,,Solii turci la Vlad Ţepeş", compoziţie.
Un c1·ou eh, Istorie tiri:-ovl~lcnn.\ la /\man
269
Şi nu din voinţ.a unui comanditar, rcali7a Am:rn pictură cu tc>mă

de istoric, ci pentru a ,1firma acel crez, care a constituit liantul spiri-
tual al întregii sale crea\ii. Aman ducea m:1i dq1arll• ideilt' revolu\i(•i
de la 1848, ideile anilor furtunoşi ai Uni1·ii şi ale aceh'i întregi epoci
d(' rcdcştept..ll"e naţională şi sociale\ -- de afirmarea dcmnit:'1\ii unui po1:or.
Apoi Aman se afla cu peste o sulă de ani mai ,1proapc d<' epoca
lui Vlad Ţepeş decît noi şi impresia vestitelor sal(~ f;ipte, înc[t con-
stituia pentru unii coşmar iar pentru cei m;ii multi rc'aZl'm moral. Forme
dt' via\ă medievală însă existau în gîndirea vremii, în port, în limbii,
în obiceiuri. Aman, era stăpîn pe o vast[t cultură şi clocumcntan', rapor-
tată la întregul ev-mediu european, la Ol'il·ntul Bizantin, la Imperiul
Otoman şi mai ales la Ţ,1rilc Române. Studiase şi cercetase documente
în mare parte inedite. Prezc'n\a lui este semnalat[t în Biblioteca Naţio
nală a Franţei", în bibliotecile Constantinopolului. Ca pictor a dovedit
o mare pul-ere de repre~ntare a adev."1rnlui pictural şi a realit[1ţii.
La Paris studias(' cu maeştrii de prestigiu european. Creuzotul în
care se realiza gestaţia compoziţiilor era atelierul şi casa, în care-şi crease
un autentic muzeu de epocă şi respira atmosfera îndepărtatelor vremi.
Îşi realiza sieşi motive pentru o adevăr..ită trliire continuă şi constantă.
Procesul său de creaţi(' se vehicula între realitatea societăţii cu care venea
zilnic în contact şi realitatea istorică creată ad-hoc.
Localizarea tîrgovişteană a acestui tablou are semnificaţii care depă
şesc cronica şi merg în ideile înaintate ak' timpului cont('mporan artis-
tului - timp în care trecutul Tîrgoviştei deţinea un loc simbolic. Ne
aflăm în ziua, sărbătorii Paştelui ortodox, înainte de 14G2 - anul teribilei
încleştări cu armata lui Mahomed al II-ka - înclt,ştare pentru care
viteazul domnitor se pregătea şi se străduia să-şi consolideze puterea
civilă şi militară şi nu awa altă cale decît înfruntarea deschisă cu marii
boieri.
Despre Tîrgovişt(' cunoştea cel pu~in comentariul c[tlătorului sirian
Paul de Alep, scris cu două sute de ani mai tîrziu de vremea lui Vlad
Ţepeş, în urma vizitei la curtea lui Matei Basarab. Şi can' a lăsat ele-
mente de descriere a vechii capitale pe care o apreciază la şaizeci de mii
de locuitori, o asemuia cu Damascul. Infă\işa ·case boiereşti pline de fast,
grădini pline de vegetaţie, uliţi negustoreşti şi meşteşugăn,şti, o mitro-
polit' pe care ca monument o compară cu Sfînta Sofia a Constantino-
polului şi acel frumos palat domnesc. Destule dem('nte de la care un
artist de talia lui Aman putea să realizeze acea inspirată frîntură de
peisaj - cadrul acesh'i impunătoare compoziţii, care te îndeamnă la
emoţie, ca un bun de mare pre\ la care ai tot visat şi înţelegi că l-ai
regăsit - imaginea vechii capitale - de!-;,i ştii birn, că nu se bazează
pe schiţe şi studii executate la faţa locului.
" Radu Bogdan : ,,Theodor Aman", Monografie. Ed. de Stat pentru Liter:itlll'ă
şi Artă. Ed. 1055.
GABRIEL POPESCU - ARTIST ŞI PEDAGOG
RADU IONESCV
La începutul secolului XIX a trăit în Muntenia, prin părţile Oltului,

un gravor ţăran : Picu Pătruţ, care a ilustrat cărţi bisericeşti şi a pictat
icoane pe sticlă. în biblia sa însă, gravurile lucrate în tuş cu pană de
gîscă, au ceva deosebit. Stăpîn pe meşteşugul invăţat cu alţi meşteri şi
studiind natura, Picu Pătruţ ajunsese la un mod foarte sin.cer de expri-
mare. Chiar dacă anatomia, mai ales, nu e corectă întotdeauna, desenele
sale au totuşi o certă valoare.
Theodor Aman - al doilea gravor care-şi înzestrează lucrările cu
emoţie artistică - prinde meşteşugul în Europa apuseană de la maeştri
mai mult sau mai puţin academici. In principal pictor, el este acela care
fundamentează şcoala de gravură românească.
Dar artistul care face din gravură preocuparea de bază rămîne,
incontestabil, Gabriel Popescu, fiu al meleagurilor dîmboviţene. Pădurile
şi livezile noastre i-au dăruit forţă şi caracter ; locuitorii dealurilor
- ţărani integri - i-au fost prieteni şi inspiratori toată viaţa.
Gabriel Popescu, la origine inginer de poduri şi căi ferate, studiază
artele plastice la Paris, trecînd astfel prin a doua facultate. Aici ia con-
tact cu o artă imensă, adunată din întreaga lume ; aici deprinde o tehnică
solidă, bazată pe cunoaşterea şi studierea aprofundată a naturii, preluînd
din gravura franceză perfecţiunea acestei migăloase arte, încă în faşă
la noi".
Dacă privim o lucrare a lui Gabriel Popescu, executată în acvaforte,
remarcăm linia sigură, fiecare trăsătură avînd locul ei, precum notele
în muzică, fără greşală. Pentru că tehnica acvafortei nu permite reveniri;
linia trebuie pusă bine dintru început.
Gabriel Popescu s-a consacrat gravurii ducînd această artă acolo
unde a dus-o - pe culme. El nu s-a întemeiat numai pe înzestrarea
naturală, ci a cultivat desenul, aşa cum ni l-au transmis Rembrandt
şi Rafael, adică serios, desăvîrşit, muncind cu rîvnă şi conştiinciozitate.
Şi abia după ce stăpîneşte deplin anatomia, gravorul îşi îngăduie - şi
reuşeşte strălucit - să caracterizeze un portret prin cîteva linii. Pictura
şi sculptura, ca şi ingineria, i-au înlesnit realizarea unor lucrări pe care
272 RADl; IONF.SCU
istoria artelor plastice' le reţine. Astfel, criticul de artă Stela Popescu,

scriind despre arta lui Gabriel Popescu, declară că ea „cuprinde toate
calităţile marilor gravori : spirit de sinteză, energie, o mare vitalitate
de a-şi exprima atît de' cutezător stările <.'motive prin linii, tonuri, formă,
compoziţie, realizate într-o execuţie dominată de prudenţă" 1•
Pe lîngă aspectele naturii contemporane lui - oamC'ni, copaci, căruţe
cu cai - Gabriel Popescu s-a plecat şi asupra unor capodopere ale pic-
turii şi sculpturii universale, pe care le-a creat pentru a doua oară în
acvaforte : ,,Bătălia de la Anghiari" de Leonardo da Vinci, cîteva por-
trete din galeria lui Michelangelo Buonarroti, Marsseillcza de Rude,
Dansul lui Carpeaux, busturi de Rodin, busturi de Paciurea, pe care le
copiază fidel, după ce le pătrunde spiritul, împrumutîndu-li-1 totodată
pe al său. La placa de aramă pc care a gravat „Bătălia de la Anghiari''
a lucrat un an întreg.
In toată viaţa lui închinată artei şi catedrei, gravorul dovedeşte că
simte româneşte. Intr-adevăr, cultura dobindită în Franţa şi Italia i-au
înlesnit ridicarea la universal ; însă numai cu conştiinţa şi mîndria că-şi
iubeşte ţara, Gabriel Popescu a putut să realizeze valorile lăsate patri-
moniului naţional. Căci în orice lucrare, modest semnată, se simte acest
lucru, indiferent dacă este un portret, un copac sau replica lucrărilor
clasice.
La puţini ani după studiile din Franţa, Gabriel Popescu devine pro-
fesor la Institutul de Belle-Arte din Bucureşti, coleg cu marele artist
şi prieten al său, sculptorul Dimitrie Paciurea. A fost profesor 23 de ani,
pînă în 1934, cînd sănătatea nu i-a mai permis să se dăruiască studen-
ţilor şi să suporte acţiunea nocivă a acizilor, în atelier. De la noi, Vasile
Blendea şi Tanţi Iliescu-Mihăilescu l-au avut profesor. Simion Iuca
alt învăţăcel talentat al maestrului, deţinător în prezent al catedrei de
gravură, la care este secundat de Stelian Panţu - ni-l descrie ca pe
un „om cu o pregătire multilaterală, de o rară modestie şi probitate
atît în profesiune cit şi în viaţă, natură tăcută şi de o simplitate care
se degaja din toată făptura sa, Gabriel Popescu s-a distins în istoria
artelor noastre ca o puternică personalitate" 2 •
In 1937, Gabriel Popescu ne-a părăsit. Este îngropat la Gura Vulcănii,
în cimitirul bisericii de pe deal, pe locul Schitului Fusea, unde odihneşte
împreună cu fratele său, Ion, şi cu părinţii, după o viaţă de muncă, de
bucurii suculente, dar şi de zbucium.
Opera sa numără şi două lucrări de mare dramatism : ,.lov", replica
în acvaforte după Leon Bonat, unde însă suferinţa se ridică la acea
iluminare care scînteiază în ochii martirului, şi „Bolnavul de la Moză
ceni", tot în acvaforte, unde drama e imensă şi sufletul bîntuit de furtună
nici nu mai doreşte mingîiere.
I Gabriel Popescu ; Catalog, editat de Muzeul de artă al Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1969, pag. 9.
2 Ibidem, pag. 6.
GABRIEL POPESCU : Autoportret
274 li ADU IONESCU
Gabriel Popescu a cunoscut adinc sufletul om('nesc. cultivind în

lucrările sale trăirea vietii interioare. De' la dramele suscitate. el s-a
aplecat asupra gingăşiei copiilor. Reprezentîndu-i în numeroa~e gravuri
şi desene, Gabriel Popescu îi iubeşte, cînd fierbinte, cînd sever, cind
blînd ca o adiere, cînd glumind cu ei - întotdeauna înţelegător. Viaţa
îi oferă mereu alte figuri care trebuie studiate şi imortalizate. Astfel,
el plasticizează inima soţiei, apoi gravează chipul prietenului său nepre-
ţuit, Dimitrie Paciurea, a cărui tristeţe tăcută domină lucrarea ; pe altă
pagină transpune portretul criticului Titu Maiorescu. Gîndul îi revine des
Ia căruţele şi trăsurile cu cai, circulînd între gara Lăculeţe şi Vulcana.
Tratează acest subiect în acvaforte, realizîndu-1 din cîteva trăsături, cu
excepţia unei trăsuri care are caracter de pată, obţinută dintr-o masă
de linii. Zăreşte apoi pe deal un copac şi penelul său, întinzînd tuş pe
piatră, dă la iveală un monotip. Face plimbări lungi în natură, căreia
îi preţuieşte mireasma curată. în cugetul său însă răsună trîmbiţele
„Bătăliei de la Anghiari", pe care Leonardo da Vinci o privise ca un mare
comandant de oşti. Lucrarea l-a preocupat pe gravor un an şi a creat
o replică în care caracterul eroic dat de Leonardo îl trece prin Rubens,
fiindcă desenul lui Da Vinci s-a pierdut. Tropotele de cai şi semnalele
de luptă reînvie în arta lui Gabriel Popescu. Cu sufletul încărcat de
revoltă, inspirat de alt chip splendid, el realizează acel cerşetor îmbrăcat
în negru, cu barba şi pletele albe. Figura întruchipează un maximum
de demnitate.
De cîteva ori, Gavrilă - numele dat de prieteni şi familie - îşi
face autoportretul în ac sec, acvaforte, peniţă. Trece prin multe aspecte
ale vieţii ; îl cunoaştem la toate vîrstele. De altfel, toată opera ni-l dez-
văluie lucrînd minuţios, ca un bijutier, cu o haşură măruntă, în linii
subţiri, precise, de inginer ; alteori liniile extrem de fine se contopesc
învăluind volumul ; alteori haşurile sînt puternice, brute, ca ,.Bolnavul
de la Mozăceni" sau într-unul din autoportrete : apoi devine impulsiv,
cu pensule suculente. El modelează cărbunele cu degetul sau îl aşterne
aspru ; sînt momente cind peniţa sa aminteşte de Claude Monet, impre-
sionistul, deşi de cele mai multe ori se exprimă prin tente largi. umede.
Gabriel Popescu dovedeşte cum se dobîndeşte decorativul. Printr-o de-
săvîrşită organizare a paginei, finisînd lucrarea cu rară perfecţiune, gra-
vorul nostru devine stăpîn pe forţa imaginii, iar în alte lucrări o crează
mai simplu, prin sinteză, care cuprinde în sinea ei toată ştiinţa acumulată.
1n Tîrgovişte există două lucrări executate de Gabriel Popescu, (una
reprodusă aici alături de autoportretul pasionatului gravor şi se păstrează
în familia artistului. Prima este un portret de fată, în creion de argint ;
cealaltă lucrare, executată în acvaforte, replică a unei tapiserii germane,
reprezintă o scenă mitologică : Teseu părăsind pe Ariadna. Gravura cu-
prinde în ea un sentiment antic, dar şi un echilibru plin de avînt roman-
tic şi poartă dedicaţia pentru fratele său Ion, care a fost inginer silvic.
Gabriel Popescu - artist şi p edagog 275
GABRIEL POPESCU : Teseu părăsind pe Ariadna
REVISTA ACTIVITAŢII NOASTRE
PUBLICAŢII CERCETARE ŞTIINŢIFICA
Şantierul arheologic Mătăsaru, în

Eugen Chirilă şi Gabriel Mihăescu, colaborare cu Institutul de Arheologie
Tezaurul monetar de la Căprioru, Tîr- al Academiei R.S. România.
Şantierul arheologic „Biserica Ste-
govişte, 1969.
lea"-Tîrgovişte, în colaborare cu Direc-
Eugen Chirilă - Gabriel Mihăescu, ţia monumentelor istorice.
Der Mi.inzhort von Căprioru, Tîrgo-
vişte, 1969.
Retrospectiva Tanţi Iliescu-Mihăi EXPOZIŢII
lescu, văzută de Ion Vasiliu, album.
,,Tîrgoviştea - primul centru tipo-
Tîrgovişte, 1969.
grafic românesc", expoziţie itinerantă,
Ion Vasiliu şi Nicolae Bidnei, Mu- la Titu. Găeşti şi Pucioasa.
zeul scriitorilor tîrgovişteni, ghid, Tir- ,,Retrospectiva Tanţi Iliescu-Mihăi
govişte, 1969.
lescu (pictură-grafică)", mai 1969.
N. Constantinescu si Cristian Moi- ,,Ecaterina Tudorache (sculptură)",
sescu, Curtea domnească din Tîrgo- iunie 1969.
vişte, ed. Meridiane, 1969, ediţia a II-a ,,Lupta maselor populare dîmbovi-
revăzută şi îmbunătăţită (colecţia „Mo- ţene pentru eliberarea de sub jugul
numentele patriei noastre"). fascist, pentru democraţie şi socialism",
Tîrgovişte, text de Ion Vasiliu, foto- în colaborare cu Filiala Arhivelor Sta-
grafii de Ion şi Florin Petheu, ed. tului Dîmboviţa, 23 August 1969.
Meridiane, 1969. ,,Retrospectiva Gabriel Popescu (gra-
vură)", în colaborare cu Muzeul de
Artă al R.S. România, noiembrie 1969.
COLABORARI LA ALTE
PUBLICAŢII COMUNICĂRI SUSŢINUTE
Sesiunea de comunicări ştiinţifice,

Brăila, 26-30 mai 1969 : Gabriel Mi-
Mic îndreptar dîmboviţean, editat de
Comitetul judeţean de partid Dîmbo- hăescu - Greva generală din octom-
viţa, 1969.
brie 1920 în judeţul Dimboviţa.
A V-a sesiune de comunicări ştiin
File de monografie: Judeţul Dîmbo- ţifice a muzeelor, Bucureşti, 5-7 iunie
viţa, editat de Comitetul judeţean de
I9fi9 ; Gabriel Mihăescu - Date noi
partid şi Consiliul popular judeţean privind Răscoala ţăranilor din 1907 în
Dîmboviţa, 1969. judeţul Dîmboviţa : Eugen Fruchter -
Revista „Magazin istoric", ziarul Clubul socialist din Tîrgovişte (1920) ;
.,Dîmboviţa" şi „Dîmboviţa - supli- Constanttin Manolescu - Un nou Vă
ment". cărescu în genealogia literară a pri-
280 CRONICA - RECENZII
milor noştri poeţi ; Mircea Alexan- în colaborare cu Comitetul judeţean

drescu - Date privind situaţia şi for- Dîmboviţa al U.T.C.
mele de luptă ale ţărănimii între anii Concursul cu premii „Tîrgoviştea-lea
1832-1839 în Ţara Românească. găn al culturii româneşti", decembrie
Sesiunea de comunicări organizată 1969 - ianuarie 1970, în colaborare cu
în cadrul cursului de specializare cu Consiliul judeţean Dîmboviţa al Orga-
muzeografii de istorie din întreaga nizaţiei Pionerilor.
ţâră, Tîrgovişte, (12-19 iunie 1969) : Simpozionul „Memoria pămîntului
Mihai Oproiu - Un nou document de natal", în comunele Dragomireşti şi
la Alexandru II Mircea ; Mircea Geor- Doi ceşti.
gescu - Constantin Brîncoveanu şi Simpozionul „Tirgoviştca - simbol
Tîrgoviştea ; Cristian Moisescu - Pri- al măririi româneşti", în comunele Dăr
ma curte domnească din Tîrgovi!-;te. măneşti, Comişani, Bucşani şi Vă
căreşti.
Primul simpozion naţional „Din is-
toria agriculturii în România", Cluj,
COMPLETAREA COLECŢIILOll
24-25 octombrie 1969 : Valeriu Berbe-
caru - Contribuţii cu privire la unel- N. Grigorescu, Portret de femeie,
tele de arat din judeţul Dîmboviţa. ulei pe carton, nedatat 0,14 :< 0,19
A doua sesiune de comunicări ştiin G. Petraşcu, Portret de bărbat, ulei
ţifice, Ploieşti, 15-17 decembrie 1969 : pe pînză. 1920, 0,38 X 0,46
Mircea Alexandrescu şi Gabriel Mi- G. Petraşcu, Moschee la Balcic, ulei
hăescu - Ştiri noi despre mişcarea pe pînză, nedatat, 0,54 X 0,65
antidinastică din august 1870 de la G. Petraşcu, Răsărit de lună pe Si-
Ploieşti. ret. ulei pe pînză, nedatat, 0,54 X
X O.G5.
ACŢIUNI CULTURAL-EDUCATIVE Camil Ressu, Fată (studiu), ulei pe
carton, nedatat. 0,70 X 0,51
Concursul cu premii „Lupta popo- M. Onofrei. Portretul lui I.Al.Bră
rului român pentru •mita te statală", tescu- Voineşti, bronz.
1 Decembrie 1968, în colaborare cu Costume populare femeieşti clin
Comitetul judeţean Dîmboviţa al Dîmboviţa
U.T.C. Opinci din fier

Concursul cu premii „Insurecţia na- Obiecte personale ale scriitorilor I.
ţională deschizătoare de epocă în isto- Al. Brăt12scu-Voineşti ~i Smara Gheor-
ria poporului român", 23 August 1969, ghiu.
CLIPA DE FIERBINTE EMOŢIE

CONSTANTIN MANOLESCU
La 1 noiembrie 1969 a avut loc la flori la mormînt :.ii care adăposteşte
Mănăstirea Dealu o impresionantă co- fruntea vizionarului domnitor.
In continuare. un închegat spectacol
memorare. de suneţ a sporit emoţia ani\'ersării.
S-au sărbătorit 370 de ani de la in- Tirziu, jupă manifestare. cei rămaşi
trarea lui Mihai Viteazu în Alba-Iulia, să mediteze în preajma mănăstirii
cu care prilej profesorii universitari mausoleu, au avut revelaţia unei emo-
Dumitru Almaş şi Vasile Netea au evo- ţionante descoperiri : nişa care adă
cat - emoţionant - figura marelui postea figura marelui domnitor din
imediata apropiere era copleşită de
voievod. flori. Fiecare participant la manifes-
Au fost depuse din partea organelor tare suise dealul cu flăcărui vegetale,
de partid şi de stat coroane şi jerbe de pilpîinde în dragoste şi recunoştinţă.
Planşa nr . 5
\;i U HN~i 11Mfk~ ÎN11n.lh11! 1.l~CAMt~ MfiiL.fiffl U

1-:1t1hi 1 r~~v.~111~< n 1PtMFn.,r1,n 1~U❖ îlf si11HMfti 11r~ v, r~m~:
1
itît •~:.UiHîlîhW F•J\rni<$C ţl ~ t S,~({(Jl (lt4t,;!Fţ ~ f)ff~! ţ

1;1 Hrit4 ;t1Mi.1 .s1 Hioitn~ Jm r.u$ Jqr 1 fMnft1't, ~ilitv.h
~! '.:t~t, 1~·•~1~vi1 · ~~H!t4î~1.111 ll-Fi t◊H.tl.!l¼c ~m 17'.'J? uh 1r1trt, \~u tr~1t~
Ş,fl'V~!llfîi ~i ~)fr~!!:lt91~ f~~i M◊i1WH ,fu r~t¼!ţ! f1'Fi11~f!t ;
• 'Î(r! $)J:, ~~~~{ M CRRf:r\fl, î~ ◊iMmh MS~Jft$ ~h lrrCJ~I
pt·;m~;;i'' viJM tf ~llMlî fliR!HWht ~ÎMM'>!Yl t \~ttei<, ~ih b{ R!!
rA'?fiHu<r. ~1MA!i~S?;
1':i '~ N.i:it ~t R4f~Mt~ ~'4~~~b lt.! ~t11$~~1 ~ţ ij~ifi 1!-
!;{iîM~ fi1MÎf~!f~hYI Nnfflk, 1J!$ÎHb ltffl\d{\ffiit Îtt îlMf ~ ~fflhNt
,.· J
f
~t LiMe.~ ~◊t1iij~ t il~f.m ~f~Afi;~w ;
; i...,
I • ·
rl i
ţ ·J1fl SîfiiUS C_'J C•1!Wl t~i~11 ţ~ $~V!Rflt.tF?tîi ~ţ
> Î \f„ Mî :,c ~i•!iJW◊SWffR tl !MflJWNţ,, C"f1H~ltih \~lfitl • '· -~
{,t :,{, r-111,1~ rîvllAUi1's~A . · •
fi Lrl? ~t~Y HR!Wl hr\ ' · '' 1i tlU~ tt ~ hit±
·~ 'l I
!
( .A!P tAI -Wf◊ht~1Rtt ~ lPi\J~~o/lil,J~l ~9;i.
(1
<\
,,,. }
l T/ ţ\;,,p\
'
CRONICA - RECENZII 281
LAUDA EROULUI, CTITOR DE CETATE
In mijlocul Curţii domneşti din Tîr- caldă a bătăliei şi

recitalul de poezie
govişte, pe ruinele casei voievodale patriotică susţinut de elevi. în prag de
statornicită în vremea lui Mircea cel seară, momentul dramatic aparţinînd
Bătrîn, a avut loc la 10 octombrie 1969 academicianului Victor Eftimiu, pre-
o emoţionantă manifestare organizată zentat de formaţia de teatru a Casei
de Muzeul judeţean Dîmboviţa în co- municipale de cultură Tîrgovişte (re-
laborare cu Consiliul municipal al Or- gizor Ion Vasiliu), într-un joc superb
ganizaţiei pioneirilor : Aniversarea a de lumini, a oferit tinerilor vlăstare
575 de ani de la bătălia de la Rovine. o lecţie vie de istorie.
Profesorul emerit Mircea Georgescu Tîrziu peste ruinele Curţii domneşti,
a evocat glorioasa luptă în care Mircea au răsunat euritmiile „Scrisorii a III-a"
cel Bătrîn, înfrîngînd în octombrie 1394 în interpretarea lui George Vraca.
oştile turceşti conduse de Baiazid într-un conclav de glorie umbrele
Ildîrîm, şi-a cucerit marele său nimb marilor voievozi s-au strîns poate în
jurul bătrînului Mircea să asculte, is-
de glorie. cîndu-se din pulberea propriilor lor
Sute de pionieri au ascultat într-o paşi, pe fratele lor, voievoqul spiritului
impresionantă tăcere această evocare românesc - Eminescu.
MEREU PRETIOASA MOŞTENIRE A V ACAREŞTILOR

ŞTEFANIA STÂNCA
Primul Festival de poezie româ-

nească, celebrat deunăzi la Văcăreşti
sub dărnicia autumnală a soarelui dîm-
boviţean. ne-a prilejuit revederea atîtor
poeţi dragi cu care colindam cîndva
şezătorile să-i spunem ţării poezii.
Aici, în rafturile bibliotecii satului,
de unde acum două veacuri a plecat
fragedă, departe şi pentru mult timp,
poezia românească - şi unde în zi-
lele noastre s-a reîntors, matură şi glo-
rioasă - rămîne incandescentă inima
poe0lor.
Şi acum, într-un sat dîmboviţ1ean
intrat cu tot sălasul idilic dar şi cu
toată vigoarea lucidă în literatura
română (şi prin Elena Văcărescu în
circuitul literaturii universale) critici,
poeţi, profesori, elevi şi săteni înalţă
laudă înaintaşilor şi lasă manuscrise şi
cărţi : Mihai Beniuc, Alexandru Piru,
Augustin Z. N. Pop, George Păun, Ion V. BLENDEA : Ienăchiţă
Bănuţă, Ion Horea. Ion Crînguleanu, Văcărescu
Ion Ilea, Ion Molea.
,,Aici, de unde timpla intîiului Vă mireasma cuvînttului românesc şi de
sacra cinstire a patriei ;
căresc, nealbită de multă prăvăli.re a Aici, unde Alecu şi Nicolae au dus
timpului au izvorît stihuri pline de mai departe „duhul şi născocirea"
CRONICA - RECENZII
282
părintelui lor sorbind din izt·orul ti- care proclamă azi din sufle tul lor soa-
nereţii fără bătrîneţe şi bătrîneţii fără rele democraţiei româneşti". i
de moarte a poeziei populare ; Baruţu T. Arghezi adună suveniruri
Aici, sub poale de Carpaţi, în cîm- văcăreştene şi Ie înalţă la dominanta
pul deschis al vitejiei româneşti, cum simbolului :
a numit plaiurile dîmboviţene Iancu,
cel de al patrulea Văcăresc ; . . . ,,Neamul Văcăreştilor [. . . ] se
Aici, unde se retrăgea sorbind în cea- înscrie cu litere de aur pe /espedl'a
suri de răgaz vigoClffea pămintului na- culturii ,româneşti prin cei dintîi po-
tal, visind întîlnirea în timp a poe- eţi: Ianache, Alecu, Nicolae, urmaţi
ţilor de limbă română, Elena Văcă de Ioan şi Elena. Toţi Văcăreşti. Toţi
rescu; cărturari. Toţi gînditori, iubitori şi
Ne-am strîns cu convingerea că să slujitori ai limbii româneşti căreia i-au
vîrşim, peste veac, un act de ,recunoş căutat adincimi şi puteri noi de eJ:pri-
tinţă şi împlinire ctitorind întîia bi- ma.re. Sînt primii poeţi munteni care,
bliotecă de poezie românească. aplecîndu-şi urechea şi inima la f ru-
S-a dat acest hrisov la Văcăreşti, în museţea sufletului poporului român,
ziua de 19 din luna lui octombrie a i-au înţeles anume sensuri şi i-au dat
văleatului 1969." 1 anume străluciri. ..
... Pe răspîntia celor două veacuri
Duminică 19 octombrie 1969 la Văcă despărţitoare de anul naşterii primu-
reşti nu s-a spus, pe cit s-a oficiat lui poet Văcăresc, cărturarii de azi
poezie şi s-au sădit crizanteme pe vorbesc oaspeţilor - scriitori, gaze-
amintiri. tari, săteni, copii - despre semnifica-
Act lucid, gîndit cu emoţie, cea dintii ţiile acestei zile, în timp ce alaiul
bibliotecă de poezie românească stivu- trece emoţionat peste umbrele unui
ită la Văcăreşti atestă prezenţa unei mare trecut. Se văd temeliile fostelor
subtile intelectualităţi în conducerea case, se povestesc întîmplări încă vii în
Comitetului pentru cultură şi artă al memoria sătenilor despre Ele11a Văcă
judeţului Dîmboviţa. Altfel „Hrisovul" rescu, scriitoare care revenind în 1925
n-ar fi sunat întreg a cîntec, locul de la Paris a chemat lăuta,ri şi a fă
bibliotecii n-ar fi fost fixat tocmai la cut cu ţăranii o horă mare în jurul
Văcăreşti şi festivalul nu s-ar fi des- conacului." 3
făşurat la nivelul academic la care
O!guţa Dan. mezina poeziei dimbo-
l-au ridicat oaspeţii şi gazdele.
viţene, însemnează :
La numai două săptămîni după ori-
ginalul colocviu, nenumărate ecouri . . . ,,Dacă „Primăvara amorului"
confraterne ajung pînă la noi, compen- este o perma11enţă - şi toate faptele,
satoare. Căci îndoita semnificaţie a in care se înscrie şi iniţiatit•a de azi,
evenimentului n-a putut scăpa mc1 pledează pentru asta - la 19 octom-
oamenilor de litere veniţi să-l prăz brie, nu putea să fie toamnă la Vă
nuiască, nici cititorilor care i-au în- căreşti.
conjurat cu reconfortantă simpatie. La Văcăreşti este primăvară, eter-
Ion Bănuţă glăsuieşte inspirat : na primăt•ară a poeziei. Lira unui Or-
feu mai îndrăgostit ca niciodată ne-a
... ,.Ienăchiţă Văcărescu, în „Amă,îta adunat de pretutindeni aici la altarul
turturea", în „Testament" şi încă într-o poeziei româneşti." 4
nesfî,rşire de imagini din strălucirile
lumii şi din ruinurile Tîrgoviştei ne 1 Ion Bănuţă: Testamentul lui Ie-
aruncă în viitorul poeziei româneşti,
într-un Eminescu, Arghezi, Blaga, Ba- năchiţă, în „Albina·' nr. 43 (1139),
pag 1, Bucureşti, 1969.
covia şi încă în mii de alţi slujitori de
geniu. şi de credinţă ai muzelor româ- J Baruţu T. Arghezi : Inscripţie pe
neşti, ai muzelor umanităţii întregi, lespedea poeziei româneşti, idem
pag. 4.
1 Hrisovul semnat de scriitori la 4 Olguţa Dan : Primul festi\'al de
inaugurarea bibliotecii de poezie ro- poezie românească, în „Cerc·' nr. 1,
mânească, Văcăreşti, 1969. pag. 15-16, Găeşti-Dîmboviţa, 1969.
CRONICA - RECENZII
Deşi Comitetul pentru cultură şi artă poezie „Moştenirea Văcăreştilor", să

al judeţului Dîmboviţa nu este de jure înzestreze în continuare biblioteca de
executorul testamentar al Elenei Văcă poezie ctitorită aici, să valorifice din
rescu, consideră o datorie a sa. care se punct de vedere muzeistic întregul an-
înscrie în direcţiile majore ale poli- samblu de relicve istoric8 peste care
ticii culturale a partidului şi statului poate se adună la ceas de seară um-
nostru, să permanentizeze festivalul de brele Văcăreştilor.
ÎN MEMORIAM :
STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO
ION VASILIU
în toamnă, sub soarele meridional al drept asupra ţării de baştină a istori-

Italiei şi din iniţiativa Universităţii cului, filologului, diplomatului, uma-
padovane şi a Ambasadei române, oa- nistului şi cartografului Constantin
menii de ştiinţă aparţinînd unei Europe Cantacuzino.
care-şi regăseşte calmul marilor vene- De altfel, Nicolae Iorga este cel dintîi
raţii, au comemorat împlinirea a trei istoric al nostru care· încă de la 1899
secole de la plecarea lui Constantin pledează în plenul solemn al Acade-
Cantacuzino de pe băncile celebrei in- miei Române pentru valorificarea in-
stituţii. trinsecă a operei stolnicului Constantin
Opera şi personalitatea stolnicului Cantacuzino, disociind-o argumentat de
Constantin Cantacuzino, cărturar de destinul bărbatului politic, pe care o
faimă europeană, atavic legat de anumită cronică ni-l înfăţişează mai
Tîrgoviştea epocii brîncoveneşti, au întîi ca sfetnic devotat şi apoi ca sico-
făcut răstimp de cîteva zile obiectul fant al domnului Constantin Brînco-
unei foarte elevate sesiuni ştiinţifice. veanu. Căci victimă şi el a aceluiaşi
. Lucrările înscrise pe ordinea de zi vrăjmaş - la numai doi ani după
s-au desfăşurat în prezenţa multor re- doborîrea ctitorului palatelor de la
prezentanţi de seamă ai ştiinţei, adu- Tîrgovişte, Potlogi şi Doiceşti - stol-
cîndu-se astfel un binevenit omagiu fiu- nicul Constantin Cantacuzino rămîne
lui de postelnic, fratelui şi părintelui marele izvoditor al „Istoriei Ţării Ro-
de domn muntean. care a fost Constan- mâneşti dintru început", scrisă cu pană
tin Cantacuzino. uimitor de lucidă şi evoluată pentru
Comunicările profesorilor şi cercetă vremea lui.
torilor Alexandru Niculescu, Lucia Momentul culminant al colocviului
Rosetti, Corneliu Dima-Drăgan, Ale- de la Padova, care face de prisos orice
xandru Emilian, Viorica Lascu, Ovidiu comentariu post-festum, l-a constituit
Drimba, Constantin Şerban şi Dan Si- pentru mesagerii culturii şi istoriei ro-
monescu - ca să nu-i cităm decît pe mâneşti contemporane aninarea por-
participanţii români - raportate la tretului lui Constantin Cantacuzino pe
vasta operă a stolnicului Constantin peretele sălii unde se păstrează ca-
Cantacuzino, intrată de mult în patri- tedra de la care a conferenţiat cîndva
moniul naţional. n-au lăsat umbrită Galileo Galilei.
nici una din faţetele personalităţii eru•• Evocat cu veneraţie şi emoţie în aula
ditului autor. în care peste ani destui aveau să
Meritele marelui cărturar, evocate soarbă prelegerile magiştrilor italieni
într-un colocviu căruia prezenţa atî- alţi doi studenţi români - Nicolae
tor savanţi i-a dat o strălucită pre- Cartojan şi George Călinescu - stol-
stantă academică între hotarele patriei nicul Constantin Cantacuzino a coborît
lui Dante Alighieri, s-au răsfrînt pe din fresca de la Hurezu drapat în hla-
284 CRONICA - RECF.NZII
midă princiară, reîntorcîndu-se pentru săli de cursuri a Universităţii pado-

cîteva zile în anii studenţiei, întovă vane, iar studenţii lumii noi, aflaţi pe
răşit pe drumuri de lumină de suita pămintul Italiei, vor intra şi vor ieşi
mai tinerilor cărturari români, învă mereu de la lecţii trecînd cu juvenilă
ţăcei intru adevărurile hrisoavelor cu candoare şi sete de cunoaştere pe sub
peceţi. una dintre cele mai frumoase frunţi
româneşti ale începutului veacului al
Nu urcă nimeni în stima intelectua-
lităţii universale dacă în prealabil n-a optsprezecelea.
căpătat prin muncă acest drept suveran
De aceea ni se pâre că cinstea fă
cută acolo stolnicului Constantin Can-
la admiraţie.
tacuzino, merită aici un ecou mai larg.
Efigia stolnicului Constantin Canta- Tîrgoviştea, pentru care inima lui a
cuzino nu s-a demonetizat nici după bătut fierbinte, îi păstrează vie amin-
trei veacuri scurse de la elaborarea tirea într-un muzeu al închinăciunilor
unei opere de mindrie naţională, căreia literare şi într-un lăcaş aflat la doi paşi
timpul s-a străduit zadarnic să-i încer- de noi, care-i poartă numele - şi i l-ar
căneze tinereţea concluziilor. fi purtat chiar dacă nu-l ctitorea gene-
Aşa dar, portretul cărturarului tîrgo- ros deasupra grădinilor lui Petru
viştean stă aninat în peretele faimo.isei Cercel.
O SUTA DE CALATORI STRAINI

LA CURTEA DOMNEASCA
Mulţi şi feluriţi sînt călătorii străini naia şi călătoria lor avea misiune de
- istorici de visu, cu rechizite şi us- studiu.
tensile de scris ambulatorii - ca şi In numele Comitetului judeţean
secretarii cancelariilor domneşti, care pentru cultură şi artă, direcţia Mu-
trec sau zăbovesc în Tirgoviştea veacu- zeului de istorie a realizat cu acest
rilor apuse. prilej un ghidaj de mare eficienţă, re-
Dacă i-am cita pe Johann Schilt- curgind la seducţiunile unui text în
berger, Francesco de la Valle, Jacques limba franceză, trecut prin staţia de
Bonngars, Pietro Deodato Baksici, Paul amplificare.
de Alep şi Clas Ralamb, nu le-am Venind parcă din ţărina strămoşilor,
epuiza şirul. din văzduhul românesc, de sub bolţile
Veneau rar şi greu, cite unul, de la surpate, prin ferestrele ctitoriei lui
capătul lumii lor, de dincolo de marea Petru Cercel. dinspre meterezele Chin-
cea mare, care cu rădvanul, care pe cai diei lui Vlad Ţepeş sau repercutate de
costelivi să vadă şi să cunoască un po- murii în care Constantin Brincoveanu
por mindru de descendenta sa. şi-a zidit cele din urmă cărămizi ale
Peste secole destule, într-o dimineaţă visului frazele crainicului au petre-
de au~ust, din autocare elegante au cut oaspe\ii prin puzderii de fapte şi
coborit la porţile Curţii Domneşti o cronici.
sută Je călători străini, veniţi în chip Pe urmă, sub soarele toamnei tirgo-
de turişti prevăzuţi cu magnetofoane, viştene, care întindea tinerilor călători
aparate de fotografiat şi pixuri multi- străini pahcrele de aur ale prieteniei,
colore pentru înregistrat impresii. pen- grupul compact s-a fărimitat în două,
tru luat vederi şi pentru consemnat în patru, în opt grupuri, avide să cu-
amănuntele preţloase ale ctitoriilor noască, să pipăie ceea ce atit de înalt
medievale. Reprezentau tabăra inter- şi de masiv mai dăinuie din vestigiile
naţională de studenţi stabilită la Si- Curţii domneşti.
LA MARILE PORŢI ALE ISTORIEI
Faptul că de scenotehnica spectaco- tul pentru cultură şi artă, n-ar avea

lului „La porţile istoriei" a răspuns efectele stenice, înălţătoare, pe care Ie
arhitectul Cristian Moisescu ne oferă cunoaşte de-a lungul celor patruzeci şi
prilejul de a face cîteva necesare preci- cinci de minute - şi apoi mult timp
zări asupra genului, amintind că la ori- dincolo de durata lor convenţională.
ginea lui se află tot mina unui arhi- Asemenea multor idei novatoare,
test, chiar dacă de pe alt meridian : născocirea lui Paul-Robert U din călă
Paul-Robert Udin. toreşte din ce în ce mai amplă şi mai
Deşi nu credem în coincidP.nţe, ele interesantă prin lume. Purceasă întîm-
fiind - în fond - simple simultanei- plător dintr-o provincie franceză, a
tăţi de gînd şi de acţiune, trebuie to- ajuns la Paris, la Domul invalizilor, pe
tuşi să remarcăm concursul de împre- Valea Nilului, la Piramide, în Italia,
jurări. în Forumul roman, în Grecia, în Par-
Arhitectul Paul-Robert Udin a avut thenon, în Bucureşti, la Muzeul de An-
revelaţia acestei inedite înscenări acum tichităţi, la Vila cu clopoţei, Palatul
şaptesprezece ani, într-o noapte de Mogoşoaia şi Ia Tîrgovişte pe ruinele
tuci, undeva pe Valea Loarei, cînd se Curţii domneşti ...
întorcea de la vînătoare, martor în- Dramaturgul Dan Tărchilă, autor şi
cremenit sub dezlănţuirea elementelor al piesei „Io Mircea Voievod", ia din
naturii. Spectacolul în sine i l-au su- istoria Tîrgoviştei epoci le legate de
gerat fulgerele orbitoare, trăznetele Curtea domnească, unde spectatorul
cumplite şi tunetele profunde. Adăpos păşeşte deja emoţionat. Or, poten-
tit sub o streaşină, atunci i-a fost dat ţarea continuă a acestei emoţii pe
să vadă decupîndu-se pe mari porţiuni treptele artei cuvîntului ni s-a părut
de cer, siluetele masive ale castelelor, dificultatea cu care s-au luptat reali-
într-o clătinare fantastică de geometrii zatorii spectacolului, învingînd-o.
bete, într-o horă valpurgică de piro- Scenariul a făcut apel la vechi do-
tehnii năpraznice. Ferestrele moarte cumente şi cronici, la legendele lui
de mult s-au luminat feeric căpătînd Dimitrie Bolintineanu.
transparenţă de vitralii, balcoanele s-au
George Calboreanu, Gina Petrini, Au-
populat cu păpuşi de majolică, drapate rel Rogalski, Mircea Medianu, Cornel
bizar în costume de epocă, uşile grele Elefterescu, Iulian Necşulescu şi Dinu
s-au deschis singure în furtuna cu sfî- Ianculescu - un buchet din cele mai
şietoare clamori simfonice.
frumoase voci ale teatrului românesc -
în noaptea aceea s-a născut specta- se substituie personalităţilor istorice
colul de sunet şi lumină, - al unui evocate. Dialogul lor, de maximă
lung şi învăpăiat ,şir de manifes- condensare, se încheagă peste timp,
tări în aer liber căruia ima-
venind înaripat cînd din înăl
ginaţia prolifică a lui Paul-Robert Udin
i-a adăugat personaje şi voci celebre, ţimea turnului Chindiei, cînd dintre
resuscitate logic din crom o li to grafii şi ruine, cînd răzbătînd din adîncul hru-
din vitrinele Muzeului „Papa Grevin". belor domneşti, cînd ae dincolo de
Căci întotdeauna, arta are nevoie de cafasul bisericii.
imaginaţie ca să trăiască şi să fecun- Regia artistică, semnată de Mihai
deze emoţie. Şi de om, ca să o guste Zirra. maestru emerit al artei, conferă
în intervalele lui plenare cînd se apro- actelor de neobişnuită tensiune drama-
pie de mirajul ei. tică încă un atribut valoros, deşi - pe
Fără această imaginaţie, cu care fie- undeva - nu ţine seama de primatul
care spectator vine de-acasă şi între- textului şi lasă liberă fantezia înzes-
geşte sugestia, nici spectacolul rîvnit tratului compozitor Dumitru Capoianu
cu frenezie de profesorii Ion Gavrilă să-şi dezlănţuiască timpanele, copleşind
şi Cuza Drăghici, reprezentînd Comite- unele replici.
Cea mai înfloritoare - artisticeşte - cronicarilor chema\i să contribuie la de-

epocă din trecutul Tîrgoviştei. domi- săvîr~irea operei începute sub auspicii
nată de voievodul Petru Cercel, parcă atît de fericite.
n-ar trebui să se consume narativ, în Simple auxiliare într-un spectacol
mers, pe drumul dintre platforma a clasic de teatru ori cinematograf, lu-
doua şi pivniţele domneşti hăulind de mina şi sunetul capătă aici valori de
glasurile căpitanilor, de bardace cioc- sine stătătoare. Ele nu mai premerg
nite, de cîntece lăutăreşti, cu savuroase şi nu mai secundează cuvîntul, ci-I di-
implicaţii folclorice. namizează învestitndu-1 cu o încărcă
Socotim de asemenea că s-ar putea tură emoţfonală aproape fără egal.
doza mai just acele efecte intervenite Pînă şi proza de pasaj a crainicului
în ilustraţia muzicală a spectacolului, - actorul Dinu Ianculescu - se re-
cum ar fi, de exemplu, nesfîrşitul cron- varsă şi curge printre steiurile \'eacu-
cănit de corbi plasat pe tirada virilă rilor, ca Ialomiţa de la obîrşie, spu-
si demnă a lui Vlad Ţepeş, care parcă moasă.
îl dezumanizează. Destinat deopotrivă iubitorilor de is-
Poate că acţiunea ar cîştiga şi mai torie tîrgovişteană ca şi iubitorilor de
mult în impetuozitate dacă s-ar face artă, spectacolul întrece aşteptările.
mai simţită participarea norodului la Episoadele variate se înşiruie pe firul
toată zbaterea voievozilor invocaţi. mereu trainic al tradiţiei, reconstituind
Patetica spovedanie pe care Mihai faima acestei curţi domneşti, cu voie-
Viteazu o face în biserică, în prezenţa vozii, luptele, patimile şi iubirile lor,
doamnei Stanca, ar găsi, desigur, un dispuse într-un plan dramatic în care
mai adînc ecou, o mai largă audienţă caracterele, reacţiile şi contururile ce-
adresată nemijlocit poporului în numele lor evocaţi nu-şi pierd autenticitatea.
căruia voievodul lua hotărîri de viaţă Auzi şi vezi ceea ce nu-\i pot
şi de moarte. arăta lecturile şi nu-ţi pot spune
Fireşte, oferim doar sugestii de spec- frescele : plecarea şi întoarcerea mă
tator, pornite din admiraţia pentru riilor lor din bătălii. tragerea în
realizarea Comitetului jude\ean pentru ţeapă a trădătorilor, închiderea osta-
cultură şi artă, dar şi din onestitatea ticilor în adîncurile turnului Chindiei.
închinarea adusă pe altarul ţării, rec- Generalizate la Argeş, la Braşov, la

viemul pentru eroii căzuţi, plămădirea Sibiu, la Suceava asemenea spectacole
visului de strîngere laolaltă a tuturor ar veni categoric în sprijinul muzeo-
românilor. legămîntul de credinţă şi grafilor şi al ghizilor care, oricît de
jertfă răsună sub bolţile înfiorate însufleţiţi, nu reuşesc să transfigureze
de cîntecul serafimilor amestecaţi prin- vestigiile prodigiosului nostru trecut
tre voievozii care în împrejurări dra- Absentă motivat, fantezia pictorului-
matice pentru ţară au dovedit lumii că scenograf este strălucit suplinită de
nu-şi aparţin. cadrul natural creat de mîna genială
Dacă am cita numai orchestra Fi- a secolelor.
larmonicii de stat „George Enescu" şi O întreagă tehnică, deobicei stînje-
corul Radiodifuziunii române, desigur nitoare atunci cînd spectatorul trebuie
că am lăsa în umbră o întreagă armată să urmărească două sau chiar mai
de ingineri de sunet, de operatori iscu- multe acţiuni paralele, în speţă devine
siţi, aparţinînd studiourilor cinemato- inutilă, atît manevrele cit şi plantările
grafice de la Buftea şi casei de filme decorului făcîndu-se, o dată pentru
"Bucureşti", toţi colaboratori ideali la
totdeauna, de către nevăzuţii regizori
şi maşinişti ai marelui timp românesc.
reuşita unei evocări de anvergură
La Curtea domnească, maşiniştii
epică.
aceştia, scumpi nouă, n-au avut nevoie
Toate actele - de la prolog pînă la de şpraiţuri şi ştăngi pentru ridicarea
ultimul acord majestuos de sunete - la verticală a panourilor. flancurilor
sînt învăluite în jocurile de lumini co- si fundalurilor. Aici. singurul şpraiţ
lorate. savant regizate de Titi Constan- folosit la sorijinirP'l decorului este
tinescu. sufletul secular al Tîrgoviştei.
MARTURII LITERARE ÎN IMAGINI ŞI DOCUMENTE
Interesul manifestat de cititorii de narea retrospectivă a unei epoci şi

literatură pentru viaţa de dincolo de pentru resuscitarea animatorilor ei.
cărţi a scriitorilor ne-a decis să cre- Convinşi că aceste reminiscenţe pal-
ăm spaţiul necesar pentru cunoaşte pabile pot înlătura măcar un colţ din
rea şi într-alt chip a poeţilor şi pro- zăbranicul - care în ordine scriito-
zatorilor perioadei interbelice. ricească învăluie omul şi agafa lui,
„Valachica" aşteaptă cu precădere cartea, le ieşim în întimpinare cu o-

mărturiile care intră nemijlocit în sfera
chii spre toate punctele cardinale ale
spiritualităţii româneşti. Căci nu fă
de preocupări a istoriei literare tîrgo- ră semnificaţie circulă de la un timp
viştene şi dîmboviţene.
încoace prin librării o seamă de ma-
Fără intenţiade a irita colegii de cro şi micromonografii, de blînde re-
redacţie - arheologi, istorici, socio- membere.
logi, muzeografi şi numismaţi, pentru Victor Eftimiu, Mihail Sevastos, Ionel
care osuarul, fragmentul ceramic, la- Teodoreanu, Otilia Cazimir, Şte
pidariul, moneda coclită, hrisovul sla- fan Bănulescu, Vintilă Rusu-Şirianu,
vonesc şi parafa domnească au prio- Mihail Şerban, Iancu Peltz, Alexan-
ritate - statornicim aici încă o nor- dru Rosetti, Camil Baltazar, lsaiia
Răcăciuni şi Constant · Ionescu, ur-
mă redacţională, demonstrînd faptic
mînd tradiţia precursorilor Iacob Ne-
că documentul literar, fie el pagină
gruzzi şi Paul Bujor, ne introduc în
de manuscris, fotografie, scrisoare, act gen, deprinzîndu-ne cu . exerciţiul de
de stare civilă sau autograf, poa- a sădi o floare . de recunoştinţă pe
te fi la fel de edificator pentru lumi- mormintele creatorilor de literatură.
Numai în ultimii trei-patru ani de drescu şi Ion Al. Brătescu-Voineşti

eflorescenţă memorialistică au apărut la Tîrgovişte ; de Mihail Sadoveanu
cincisprezece volume intitulate fie şi Radu Cosmin la Pucioasa ; de Ion
,,Contemporan cu ei", fie „Cu scrii- Minulescu şi Nicolae Oprea-Dallocrin
torii prin veac", ,.Vinurile lor" ori la Vulcana ; de Cezar Petrescu şi Ci-
,,Noi şi cei dinaintea noastră". cerone Theodorescu la Valea-Voievozi-
Sincer sau parţial apocrife - în lor ; de Nicolae Cocea şi Ion C. Vis-
mei un caz octavminarene - evocă sarion la Răzvad ; de Lucian Blaga
rile lui Valeriu Rîpeanu, Fany Re- şi Ioan Ciorănescu la Moroieni şi -
breanu, Ion Dobrogeanu-Gherea, Cla- de mai aproape de noi - de Octav
udia Milian, George Oprescu, Ion M. Dessila şi Radu Tudoran la Dealu ;
Raşcu, Eugeniu Speranţia, Valerian de Şerban Cioculescu şi Vladimir
Ionescu, Demostene Botez şi Mioara Streinu la Găieşti. Să le căutăm vi-
Minulescu au darul să-i apropie pe sele şi ciornele, să le valorificăm, cu
cititori de geneza cărţilor iubite, îm- dezinteresată avariţie, unora tatonări
prietenindu-i cu dumnezeul lor : scri- le noviciatului literar, altora maturi-
itorii. Altminteri, ei ar trebui să vi-
nă atît de schimbaţi şi de atît de de-
tatea respectabilă. Aşa cum, deloc a-
parte către lumina prezentului, încît luziv, ci clar şi deschis ne sugerează
ne îndoim dacă - fără iniţierea bi- contextul „cuvîntului înainte" care
ografilor - i-am recunoaşte, şi mai deschide aripile acestei culegeri. Şi
ales dacă pentru minunea asta ăr fi nu-i necesar să citim, iezuiţi, printre
de ajuns nostalgia noastră. rîndurile salutului încurajator, ca să
De aceea trebuie pornit metodic pe concludem că, în esenţă, el vrea să
urmele lăsate de Ion Heliade Rădu fie totodată un tovărăşesc îndemn la
lescu şi Nicolae Bălcescu la Pietroşi o vastă acţiune de arheologie spiritua-
ţa ; de Vasile Cîrlova şi Damian Stă lă, de nou pionierat intelectual, pen-
noiu 1 la Viforîta ; de Grigore Alexan- tru a-i restitui istoriei tîrgoviştene ce
este al istoriei, literaturii ce este al
1 O crîncenă economie de spaţiu ne literaturii - şi pe toate poporului.
obligă uneori la colaţiunea unui nume
clasic cu unul contemporan, alteori a Avem de cules şi de fructificat măr
unui mare scriitor, cu unul mai puţin turiile rămase de la Ion Ghica la
reprezentativ. evitînd astfel repetarea Ghergani, de la Ion Luca Caragiale
localităţii şi a împrejurărilor care-i la Haimanale, de la Nicolae Scurtes-
leagă de destinul ei. cu la Valea Lungă, de la Elena w„
CEZAR PI::THESCU
la Tirgovişte, in grădi
na ctitoriei lui Udrişte
Năsturel, unde se inal-
\ă azi bustul lui Mihai
Viteazu
(1937)
ION MINULESCU
la Tîrgovişte, după vi-
zitarea monumentului
,,Sf. împăraţi"
(1938)
cărescu la Văcăreşti, de la Vasile vişte, sub al cărui drapel glorios au

Voiculescu la Voineşti ; aşteaptă de luptat amîndoi în primul război mon-
mult să reconstituim zăbăvile lui A- dial.
lexandru Vlahuţă şi Raicu Ionescu- Ca nu cumva să ne creadă cineva
Rion la catedră, Duiliu Zamfirescu şi monopolizatorii memoriei scriitorilor,
Demetru Demetrescu-Urrnuz în tribu- apelul către toţi supravieţuitorii lor
nal, Pantazi Ghica şi George Cair în - cu sau fără glorie -, către toţi de-
barou, Artur Enă.5escu la Mănăstirea ţinătorii de mărturii aparţinînd ace-
Dealu, Camil Petrescu şi Ion Grăma lora dintre oamenii de litere care au
dă între camarazii Regimentului 22 cinstit Tîrgoviştea rămîne mereu şi
infanterie, cu garnizoana în Tîrgo- necondiţionat deschis.
JON C. VISSARION
în dialog literar într-o
mansardă tîrgovişteană,
prin Hl38.
19 - c. 916
Imaginile alăturate s-au desprins o- Pentru cercetătorii, pentru biografii

bligatoriu dintr-un vraf de poze şi de mîine, care nu mai trebuie să bîj-
manuscrise care asemenea Frumoasei bîie ca generaţia noastră, Tîrgoviştea
adormi te aşteaptă de trei decenii să îşi aduce adînc aminte de aurarii slo-
rutul vrăjit al tiparului, ca să se tre- vei şi purcede să le caute şi să le în-
zească şi să plece în lume cu chip su- chege firimiturile risipite prin anii
av de carte. cînd nu deveniseră statui, cînd nu des-
Intr-adevăr, în perioada interbelică cindeau - ca acum - din somptu-
prozatorii şi poeţii ţării erau des în- oase automobile proprii, cînd tirajul
tîniţi aici. Fireşte, în centrul inte- cărţii de poezie era aproape confi-
resului acordat Tîrgoviştei n-a stat denţial, cînd încăpea multă prietenie
numai prietenia gazdei, ci şi seduc- între felibrii din jurul unei mese la
ţiunea centrului cărturăresc, cu mi- „Hanu-Galben" - replică munteană a
reasma climatului nicăieri atît de pro- .,Hanului Ancuţei" - cu ulcele din lu-
pice şi de reconfortant, care le ram- tul străbunilor, în care vinul avea de-
bursau îndoit osteneala luărilor de cantări de poezie lichidă.
con-tact. Deocamdată, mărturiile literare în
imagini nu apar comentate. Este în-
să neîndoios că, de vreme ce ele a-
Romancieri şi nuvelişti, poeţi şi ese- testă vizual prezenţa printre noi a
işti, dramaturgi şi critici, povestitori unui scriitor dispărut, se presupune
şi umorişti de pretutindeni veneau la că ilustrul oaspete, care i-a întins Tîr-
Tîrgovişte să conferenţieze, să facă goviştei dragostea sau numai mina, nu
mărturisiri de atelier, să susţină com- s-a mărginit la o vizită banală, ci că
bative procese literare, să citească el a săvîrşit aici un act de cultură, o
fragmente inedite de opere în gesta- acţiune favorabilă conceptului literar,
ţie, să dea autografe, să-şi plece frun- sporindu-i vorbele de duh de natură
tea frumoasă înaintea trecutului glo- să ucidă urîtul, să alunge cu biciul
rios al cetăţii Basarabilor, să admire verbului monotonia, să potolească hai-
peisajul şi să ia substanţă pentru ta întrebărilor metafizice care încol-
multe din cărţile azi rămase fără ei ţeau omul, deci să suscite interes pen-
în rafturi. tru istoriografia literară.
INSCRIPTII CU DALTA ŞI AUTOGRAFE CU STILOUL
Veritabil seismograf al emoţiilor stîr- care au găsit nestinşi a1c1, în vatra

nite de întîlnirea cu trecutul istoric, voievozilor, tăciunii amintirii, de par-
Cartea de aur deschisă vizitatorilor că timpul s-a oprit în loc în faţa lui
Complexului muzeal Curtea domnea- însuşi.
scă, păstrează pentru Urzii aduceri I n laconismul lor. grăbitele itinerarii
aminte gîndurile celor veniţi să-şi turistice marchează doar geograficeşte
plece fruntea şi să-şi înalţe sufletul. un perimetru muzeal care tine de epo-
De la mari depărtări" şi întotdeauna pee. Căci sălăşluieşte în adîncul ruine-
cind le-a fost dor de glorioasele în- lor un duh românesc de istorie trăită.
scrisuri de piatră ale strămoşilor, oa- nu închipuită, care le dă necontenit
menii s-au îndreptat către Tîrgovişte. tîrcoale 5i pe care-l simt numai cei ce
Cu sfiala firească adîncilor desci- s-au deprins să pătrundă cu gîndul
frări de sensuri, spicuim azi la întîm- dincolo de marginea cuvintelor folo-
plare slova cîtorva personalităţi cul- site de ghid pentru circumstanţă.
turale şi artistice româneşti, turnată Turiştii veniţi aici să ne cunoasci'I
în tiparul fierbinte al clipei uniC'c în mai bine - şi cunoscîndu-ne să nt-
CRONIC,\ - RECENZII 291
preţuiască mai mult şi mai adevărat Pop Simion - scriitor

trec firesc de la monumente şi fresce 4 iulie 1969
la epitaful pietrelor tombale şi ajung
la elegia pe care a semnează în car- Emoţionaţi de vestigiile trecutului
tea deschisă pe meşcioara din prejma am vizitat „ruinurile" cu evlavie. Mul-
ţumim ciceronelui nostru Petre Cris-
turnului de intrare.
Se consemnează aici sentimente şi tea care ne-a evocat viaţa din vechile
gînduri, prea spontane ca să nu fie ziduri.
sincere şi prea tremurate, ca să nu tră C. Botez
deze emoţia : Gh. Iosif
16. VII. 1969
Tîrgovişte - una din rădăcinile su-
l letului şi neamului românesc.
Vin deseori la Tirgovişte şi admir
Gheorghe Vlad - scriitor splendidul monument „Curtea dom-
nească" Excelent restaurat şi bine în-
lncă odată
ne bucurăm din toată i- treţinut.
nima am avut prilejul să ne ple-
că Acad. Alexandru Rosetti
căm genunchii pe lespezile acestor 28. 9. 1969
bătrîne monumente.
Dumitru Almaş, 1n zilele de 10-15 octombrie 1968,
Vasile Netea - istorici un grup de cetăţeni din toată ţara,
3 noiembrie 1968 ne-am întilnit la Tîrgovişte spre a
alcătui juriul celui de al V-lea festival
Astăzi, 10 noiembrie 1968, am revi- bienal de teatru „1. L. Caragiale".
zitat biserica domnească, minunată P~ste excelentele emoţii artistice ofe-
iarăşi de frumuseţea monumentelor şi rite de talentele din patru judeţe
bisericilor româneşti. (Dimboviţa, Argeş, Prahova, Vilcea),
Pictoriţa Gcwrgeta Arămescu peste uluitoarea şi plină de dragoste
Anderson o~pitalit~te a oraşului şi a conducăto
Statele Unite ale Americii ri_lor săi - ne-am odihnit ochii şi i-
nima peste umbrele ruinelor vechii
Felicitări pentru splendida restaura- cetăţi de scaun : Avem onoarea din
ţie. trecut, slava veacurilor scurse svonul
Petru Comarnescu - scriitor, de sub pietre al strămoşilor. '
critic de artă Trecutul ne-a întimpinat în pragul
3 noiembrie 1968 prezentului spre a ne arăta cu un de-
get mut dar grăitor şi înţelept dru-
Recunoştinţă celor ce ne păstrează mul spre viitor.
monumentele gloriei străbune. Cu umilinţă şi lacrimă ne-am pur-
Ion Frunzetti - critic de artă tat paşii pe urmele ctitorilor. Soarele
7 mai 1969 in chindie ne cinta poezia apusurilor
şi slava veşniciei.
Cu incîntarea şi emoţia pe care ţi
le dau vestigiile acestei Curţi, vatră Fiecare din noi am simţit taina
voievodală in care trăieşte istoria ro- mqreţiei, cumin~cc1tura sacră cu pă
mânilor, permanenta noastră pe aceste min~ul nostru şi cu bunii noştri stră
moşi.
meleaguri. Fiecare venire şi revenire
ia Curte ne umple de mîndrie, ne dau . Fie ca veşnica Tîrgovişte, ca într-un
sentimentul dimensiunii neamului in m~l de aur strălucitor, aceste ruine
constelaţia popoarelor care au o veche sfznt~ să riimînă piatra de vrajc1, pia-
şi mare civilizaţie materială, de spi- tra cea mai preţioasă.
rit, de virtuţi ale devenirii şi auto- Cu nesfirşită smerenie, umilinţă şi
devenirii unui popor care a durat şi mîndrie românească, consemnăm cu
va dura tuturor vicisitudinilor istoriei. modestie măreaţa acestei clipe.
E bine să ne umplem în cit mai dese Lucia Bogdan
cazuri de imaginea noastră trecută - Mihai Dimiu
splen<lidii combustie de spirit pentru Constantin Dinischiotu
înălţarea destinului prezent şi cel vii- Ion D. Sîrbu
tor. Tiberiu Bănulescu
Lian.1 Maxy să revin vara, S<i gc1sesc timp, sii fiu

Beatric<' Moscu odihnit (trecut de caz,iele haiducului
(regizori, scriitori, critici). meu „Şapte cai", chinuit de arnauţi
aici în pivniţele Curţii domneşti) şi
Prilej de pioas{i reculegere în faţa să rei·ăd într-o altei stare de spirit
vestigiilor istoriei neamului rumânesc. aceste preţioase i·esti9ii.
Cinste şi recunoştinţă celor ce prin Cu toata dragostea şi deosebită ad-
truda lor perpetueaza pentru genera- miraţie
ţiile viitoare comoara monum<'ntelor Florin Piersic - actor
istorice ! 1n plus, o caldă mulţumire
pentru 9enero:::itatea cu care ni s-a Nu ştiu dacei pe tot timpul domniei
pus la dispoziţie un cadru autentic, lui, Caragea Vodi1 a fiicut o i-izitc1 la
la realizar<'a unui film care, la rin- Curtea domneascii din Tîryovişte, dar
du-i, se străduieşte să ofere publicului si9ur este faptul că în 1969 în :::iua
un moment din zbuciumata noastr{i de 4 decembrie Caraqea Vodii di1i
istorie şi din lupta poporului pentru filmul Haiducii in interpretarea ac-
libertate ! torului Nucu Pc1un<'scu a muncit şi
Then Partisch - regizor suferit cu acest domnitor.
2. XII. 1969 Nucu Păunescu - actor
-1 decembrie 1969
Nepreţuită cinste celor care se stră
duiesc să păstreze pentru generaţiile Cu emoţia unui rol drag, în ruinele
vitoare tradiţia şi istoria gloriosului Tirgoviştei, în aşteptarea noului an,
trecut al neamului nostru. cu conştiinţa strcimoşilor de care ne
Colea Ruutu - actor mîndrim, s{i facem filmul.
2. XII. 1969
Aimee Iacobescu - actriţă
Mărturisesc sincer, pină acum n-am Sosiţi în subsolurile secularei Curţi
avut ocazie să vizitez acest minunat domneşti am încercat să dăm viatc'i
monument istoric vestita Curte unei pagini din trecutul istoric al
domnească din Tîrgovişte - una din poporului nostru. Am dori ca ficţi
rădăcinile şi sufletul neamului româ- unea noastră artistică s<i se apropie
nesc! cit mai mult de adev{irul istoric. Dace,
Mă bucur sincer c-am filmat în a- vom reuşi sau nu, nu vom putea şti
cest „cadru" autentic o poveste cu căci din piicate zidurile nu vorbesc.
„Haiducii" noştri care prin faptele lor Tin sci aduc omagiul nostru, al e-
ne-au încintat copilăria şi ne-au pri- chipei de filmare, pf'11tru străda11iile
lejuit un contact mai direct cu istoria muzeografilor de aici care se str<idu-
neamului nostru. iesc cu pasiune să pc1stre:::e şi sci popu-
Mulţumesc din suflet administraţiei. larizeze vestigii inestimabile ca cele de
şi direcţiei ce conduce şi veqhează la aici.
păstrarea acestui lăcaş şi făgâduiesc Dinu Cocea - regi:::or
PRELIMINARII LA O STATISTICA
PETRE CRISTEA
Complexul muzeal „Curtea domnea- obiectiv de documc·ntare numai gru-

scă cunoa~te an de an o afluenţă purile organizate. Prin aceo;ţ studiu,
sporită a vizitatorilor din ţară şi de în anul l!lG!l s-a urmărit dL'pistarea
peste hotare. Numai în anul 1969 au zorwlor cu repre:wntarea cea mai sla-
fost înregistraţi aproape 72.000 vizita- bă a grupurilor de vizitatori, în ve-
tori. Acest fapt a motivat întreprin- derea unor măsuri eficente pe linia
derea unui studiu privind frecvenţa popularizării acestui complex muzeal ;
vizitatorilor, pentru început avînd ca precum şi sesizarea neajunsurilor o-
CRONICA - RECENZII
293
bservate în frecvenţa colectivelor de zitarea de către toţi şcolarii dîmbovi-

vizitatori din judeţul Dîmboviţa, pen- ţeni a muzeelor şi monumentelor din
tru coordonarea acţiunilor muzeului
Tîrg 0 vişte, cel puţin odată în fiecare
nostru cu munca celorlaţi factori in-
teresaţi în problemă. ciclu.
Concluziile preliminare sînt urmă 1:3 grupuri de elevi provin de la
toarele: 6 licee din care două cu sediul în
ln anul 1969, complexul muzeal municipiul Tîrgovişte, dar remarcăm
„Curtea domnească" a fost vizitat de că în perioada iulie-decembrie 1969
770 de grupuri organizate. Subliniem s-au înregistrat numai patru grupuri
că dintre acestea, 72,47°_'0 o reprezintă cu elevi de la trei licee.
grupurile şcolare şi studenţeşti. ceea ce
este esenţial pentru educarea patrioti- Filiala O.N.T. Dîmboviţa a orga-
că a tineretului şi totodată un merit al
nizat numai un gr_up din oraşul Mo-
tuturor factorilor ce concură Ia înde- reni şi cinci grupuri cu oamenii mun-
plinirea acestei sarcini deosebit de im- cii aflaţi la odihnă în staţiunea bal-
neară Pucioasa (patru în luna iulie
portante.
şi unul în august). Pentru comparaţie,
Dacă apare firesc ca ponderea să o
subliniem că filala O.N·.T. Prahova a
aibă grupurile şcolare, considerăm to-
organizat douăzeci de grupuri cu oas-
tuşi că în cazul de faţă procentul peţi veniţi la odihnă în staţiunile
grupurilor de adulţi (27,530/o) este Sinaia şi Buşteni, opt dintre aces-
prea mic. tea în intervalul octombrie-decem-
Frecvenţa grupurilor pe judeţ evi- brie.
denţiază Dîmboviţa (168), Prahova Cinci colective de adulţi care au
(150) şi municipiul Bucureşti (126). vizitat Curtea domnească au fost
Douăzeci de judeţe au avut o mai
constituie ocazional : absolvenţii Li-
slabă reprezentare, către acestea ur-
ceului militar de la mănăstirea
mînd a orienta în 1970 acţiunea de Dealu - seria 1924, U.T.C.-iştii par-
popularizare a muzeelor şi monumen- ticipanţi la erosul tineretului şi la
telor tîrgoviştene. Trofeul sondorului, etc.
Cele 168 de ~rupuri din judeţul
Dîmboviţa reprezi11~ă de fapt 126 de
In tot anul 1969 nu a fost înregis-
grupuri şcolare :ii 4~ df grupuri de trat nici măcar un grup de ţărani
adulţi.
cooperatori. Această constatare ne-a
făcut să tragem concluzia că trebuie
Din totalul grupurilor şcoJare, 109 să intensificăm activitatea cultural-
au cuprins numai elevi de la şcolile educativă în mediul rural, colaborînd
generale, 13 - de la licee, 3 - de mai strîns cu toţi factorii care au
la şcolile profesionale şi unul de la în vedere această problemă. De
Şcoala sanatorială Gura Ocniţei. aceea încă din ultimul trimestru al
Harta judeţului nostru reliefează anulu'i am iniţiat cicluri de simpozi-
48 de localităţi (44 comune, 3 oraşe
şi municipiul Tîrgovhte) de unde au
oane în cîteva comune de colectivul
ştiinţific al muzeului, iar în colabo-
provenit grupurile de elevi ai şco
lilor generale ; întlre acestea sînt 25 de rare cu Comitetul judeţean U.T.C.
localităţi din care au vizitat Curtea s-au organizat şi susţinut expuneri pe
domnească numai cite un grup de teme de istorie locală în adunările or-
elevi - respectiv o clasă. ganizaţiilor de tineret precum şi un
Procesul de învăţămînt solicită, cel concurs cu premii.

puţin începînd cu clasa a IV-a, în în anul 1970 vom continua studiul în-
cadrul lecţiilor de istorie a patriei, ceput la Complexul muzeal Curtea
cunoaşterea acestor locuri evocatoare. domnească. pe care intenţionăm să-l
în acest sens, ar fi potrivită planifi- extindem şi la celelalte muzee tîrgoviş
carea excursiilor şcolare pe un timp tene. Folosind experienţa obţinută în
acest an va fi îmbunătăţită şi tematica
mai îndelungat, asigurîndu-se astfel, cercetării, odată cu modul de înregis-
pînă la absolvirea şcolii generale, vi- trare şi de prelucrare a datelor culese.
Concluziile importante la care am lae Iorga - ,.să fie nu numai la dispo-

ajuns la s!îrşitul unei perfoade de un ziţia oricui, rlar să întindă mina către
an conferă acestui studiu un interes oricine pentru a-l atrage, a-l reţine cit
deosebit prin aceea că c_1jută muzeului
- după cum sublinia şi istoricul Nico- se poate de mult·'.
ALBUMUL „TANŢI ILIESCU MIHAILFSCU"

AUREL VASILESCU
Insoţind expoziţia retrospectivă dincolo de învelişul lucrurilor. Aceas-

Tanţi Iliescu-Mihăilescu - găzduită tă manieră dă creaţiilor sale o robus-
în primăvară în sălile Muzeului de teţe, o soliditate de cea mai aleasă
istorie - catalogul semnat de Ion Vasi- factură, sugerind nume prestigioase
liu şi apărut în ziua vernisajului, ne din istoria picturii.
introduce în arta uneia dintre cele Bine face cronicarul că nu coboară
mai originale pictoriţe, fascinată de opera expozantei la nivelul documen-
peisaju} tirgoviştean. tarismului. S-ar putea vorbi de acest
Nu hiperbolizăm colegial nici impre- lucru numai în cazul cînd natura ar
sia făcută de expoziţie, nici impresia fi fost înregistrată exact şi sec, ca în-
lăsată de lectura textului, afirmind că tr-o fotografie ; dar îngroşările dese-
pictoriţa şi-a intilnit cronicarul şi cro- nului practicate de artistă la tot pa-
nicarul şi-a întîlnit pictoriţa care să sul, fie că e vorba de lucruri sau fiin-
dea aripi stilului său. ţe în mi')care, fie că e \"Orba de obiec-
tive statice, o abat de la reprezentă
Căci obligat de natura subiectului să
rile exacte şi fac din actul înfăţişării
apeleze la nuanţe mereu inedite, Ion prin linii şi umbre ceea ce se cheamă
Vasiliu face mai mult decît o cronică artă.
ocazională : el alunecă către o pasio-
nată profesiune de credinţă literară In afară de aspectul străzilor, pe
şi artistică. Tanţi Iliescu-Mihăilescu o interesează
Intr-adevăr, Tanţi Iliescu-Mihăi-
în mod deosebit incinta Curţii dom-
neşti, cu scumpe vestigii arhitectonice.
lescu, mergînd pe linia artei realiste, Gîndind la vremurile de glorie şi stră
care reflectă viaţa şi natura în ceea ce lucire ale fostei capitale, întrezărind
au ele mai caracteristic, mai expresiv, aevea umbrele voievozilor iubitori de
posedînd o rară ştiinţă a desenului şi ţară şi cultură, privind din unghiuri
a perspectivei, ca şi o deosebită sen- diferite. fericit alese, ruinele străjuite
sibilitate şi putere de intuiţie, izbu- de turnu, Chindiei şi Biserica dom-
teşte să redea în desenele sale drama U'2scă. în desene uşor acuarelate, pic-
vechilor case. a uliţelor strimbe şi a toriţa prinde admirabil patina vremii
vestigiilor istorice, precum şi suflul şi nu ştim ce înfiorare a trecutului.
de viaţă nouă şi plină de avînt din Cităm şi noi, ispitiţi pînă şi de si,n-
contemporaneitate. bolica titlurilor enumerate în catalog,
La Tanţi Iliescu-Mrhăilescu inteli- minunatele desene : Chindia printre
genţa creatoare ordonează, c-umpăneş bolţi. Muguri pc ruine. Ruine la Tir-
te compoziţia tablourilor, lăsînd loc govişte şi Perspectivă la Curtea dom-
cu prudenţă lirismului şi spontaneitd\ii nească, realizări c::ire din nou ne
şl exagerind unele aspecte cu scopul de amintesc, datoriti\ modului de 'punere
a realiza caracterul, ceea ce se află în pagină şi vastităţii planurilor un
nume celebru - Piranezi marele de- Cind Ion Vasiliu subliniază în me-
senator al ruinelor romane. dalionul său că „Singurul mod de
Pline de farmec arhaic, valoroase a se refuza neantului artistic rămî
din punct de vedere arhitectural găsim ne pentru Tanţi Iliescu-Mihăilescu di-
alogul continuu cu străzile şi cu oa-
Hanu-Galben, Casă istorică şi Casă ve- menii lor", omagiază desigur o con-
che, de asemenea reproduse la loc de secvenţă artistică, fixîndu-i foarte exi-
cinste gent coordonatele.
Dar Tanţi Iliescu nu se rezumă, cum Bogate reproduceri în alb şi negru
remarcă şi cronicarul, numai la trecut. însoţesc la tot pasul eseul care abundă
1n peisajul intitulat Vechiul şi noul, în imagini şi metafore ce dau valenţe
ea realizează cu măiestrie contrastul poematice.
dintre arhaismul oraşului si avîntul Remarcăm şi modestia sub care a
nou, constructiv, al epocii socialismului apărut lucrarea : Retrospectiva Tan-
în care se integrează fericit compozi- ţi Iliescu-Mihăilescu ". Expoziţia nu
ţiile figurative inspirate din viaţa oa- este comentată, ci văzută de Ion Vasi-
menilor muncii. liu- Văzut ă, adăugăm noi, prin prisma
Aşa dar, artista care ştie să evoce tuturor postula telor artistice ale picto-
atît de nostalgic sufletul vechii cetăţi riţei , împlinite abia în zilele noastre
de scaun, îşi face, cu aceeaşi veridici- şi, mai ales, înţeleasă în dimensiunile
tate, simţită prezenţa printre cons- ei de eveni ment local, la care direc-
trucţiile edili tare care primenesc faţa ţiunea Muzeului judeţean Dîmboviţa a
bătrînului nostru oraş. pus inimă şi gir.
TANŢI ILIESCU-MIHAILESCU : Hanu-Galben
SUMAR
Pa~
ION BOBOCEA : Cuvînt înainte 5
DUMITRU BERCIU (Bucureşti) : Firul bunei tradiţii 7
RADU GIOGLOVAN - GABRIEL MIHAESCU : Un sfert de veac de acti-
vitate la muzeul din Tîrgovişte 9
STUDII ŞI CERCET ARI
GHEORGHE BICHIR (Bucureşti) Cercetările arheologice de la Mătă-

saru (II) 15
PAVEL CHIHAIA (Bucureşti) : Monumente gotice în Tîrgovişte 23
DAN PLESIA •(Bucureşti) : Neagoe Basarab. Originea, familia şi o scurtă pri-
vire asupra politicii Ţării Româneşti la începutul veacului al XV-iea (I) 45
GH. I. CANTACUZINO (Bucureşti) : Aspecte ale evoluţiei unui vechi monu-
ment din Tîrgovişte : Biserica Sf. Vineri 61
CRISTIAN MOISESCU : Consideraţii asupra arhitecturii bisericii Sf. Vineri
din Tîrgovişte 71
VALERIU BERBECARU : Unelte de arat din epoca feudală în judeţul Dîm-
boviţa 83
MIHAI OPROIU : Şcolile săteşti din judeţul Dîmboviţa în secolul al XVIII-iea. 87
MIRCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVINŢIU : Aplicarea legii rurale din
1864 în judeţul Dîmboviţa 93
FLORICA DUMITRICJ\ (Ploieşti) : Date noi privind dezvoltarea industriei pe-
troliere la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al
XX-lea în judeţul Dîmboviţa 107
GABRIEL MIHAESCU : Aspecte inedite ale răscoalei ţăranilor <.lin Hl07 in
judeţul Dîmboviţa 113
EUGEN FRUCHTER : Acţiuni de luptă ale proletariatului dîmboviţean, pre-
mt-rgătoure grevei gcnera1c din octombrie 1920 123
GHEORGHE IONESCU-RlMNIC : Lupta pentru instalarea autorităţilor de-
mocratice în jud,eţul Dîmboviţa după victoria insurecţiei armate 151
NOTE ŞI COMUNICARI
MIRCEA GEORGESCU : Constantin Brîncoveanu şi Tîrgoviştea 161

PETRE ST. NASTUREL (Bucureşti): Piatra de monnînt a patriarhului Con-
stantinopolului Dionise al IV-iea (1696) 173
___!:!..:..__
PETRE CRISTEA: Comentarii cu privire la genealogia Văcăreştilor 179
CONSTANTIN MANOLESCU: Tîrgovîştea de la mijlocul veacului trecut
evocată de Pant.azi Ghica 187
CLEOPATRA IONESCU: Un document necunoscut referitor la iluminatul
cu petrol al Constantinopolului intre anii 1857-1897 193
MIRCEA ALEXANDRESCU : Contribuţii la studiul invăţămîntului public
din judeţul Dîmboviţa : Tîrgovişte 1871 199
DUMITRU ANGELESCU : Lupta minerilor dimboviţeni în perioada crizei
economice din 1929-1933 207
CORNELIA BORUGA : Plastica antropomorfă gumelniţeană de la Gean-
goiesti 215
PAVEL ANGHEL (Bucureşti) : ,,Colecţia de antichităţi din Romt.nia a.d.
maior Papazoglu" 227
RADU GIOGLOVAN : Lapidariul Muzeului de istorie din Tîrgovişte 233
PAUL DUMITRESCU : Preocupări pentru completarea şi îmbunătăţirea te-
matîcii Muzeului Scriitorilor tîrgovişteni şi Muzeului tiparului şi al
cărţii vechi româneşti 239
VALERIU BERBECARU : O perech~ de opinci din fier descoperită în ju-
deţul Dîmboviţa 247
MARIA GEORGESCU-DIACONU : Piese etnografice dîmboviţene în colec-
ţiile muzeului judeţean 251
VICTOR PETRESCU : Note privitoare la perioada tîrgovişteană a criticului
Raicu Ionescu-Rion 263
PETRE MARIN-CONSTANTIN : Un ecou de istorie tirgovişteană în pictura
lui T.heodor Aman 267
RADU IONESCU : Gabriel Popescu - artist şi pedagog 271
CRONICA ŞI RECENZII
• • • Revista activităţii noastre 279

CONSTANTIN MANOLESCU: Clipă de fierbinte emoţie ■ Laudă eroului,
ctitor de cetate 280
ŞTEFANIA STANCA: Mereu preţioasa „Moştenire a Văcăreştilor" 281
ION VASILIU : Jn memoriam : Stolnicul Constantin Cantacuzino ■ O sută
de călători străini la Curtea domnească ■ La marile por\i ale istoriei
Mărturii literare în imagini şi documente ■ Inscrip\ii cu dalta şi
autografe cu stiloul 283
PETRE CRISTEA : Preliminarii la o statistică 292
AUREL VASILESCU : Albumul „Retrospectiva Tanţi Iliescu-Mihăilescu" 294
SOMMAIRE
ION BOBOCEA : Avant propos 5

DUMITRU BERCIU : Le fil de la bonne tradition va continuer 7
RADU GIOGLOVAN - GABRIEL MIHAESCU : L'activite du Musee d'his-
toire ele Tirgovişte a un quart de siecle 9
ETUDES ET RECHERCHES
GHEOHGHE BICHIR (Bucarest) : Les recherches archeologiques de Mă-
tăsaru 15
PAVEL CHIHAIA (Bucarest): Monuments gothiques de Tirgovişte 23
DAN PLEŞIA (Bucarest): Neagoe Basarab - !'origine de sa famille et
courl aperc;u sur la politique des Pays Roumain au debut du XVI-e sie-
ele (I) 45
GH. I. CANTACUZINO (Bucarest) : Aspects de l'evolution d'un ancien mo-
nument de la viile Tîrgovişte : l'eglise „Sainte Parasceve" 61
CRISTIAN MOISESCU : Considerations sur l'architecture de l'eglise „Sf. Vi-
neri" de Tîrgovişte 71
VALERIU BERBEC ARU : Outils a labourer la terre de l'cpoque feodale
dans le district de Dîmboviţa 83
MIHAI OPROIU : Les ecoles des villages du district de Dîmboviţa au
XVIII-e siecle 87
MIRCEA ALEXANDRESCU - TOMA SVINŢIU : Application de la loi ru-
rale de 1864 dans le district de Dîmboviţa 93
FLORICA DUMITRICA (Ploieşti) : Nouvelles donees concernant le deve-
loppement de !'industrie petroliere a la fin du XIX-e siecle et au
debut du XX-e siecle dans le district de Dîmboviţa 107
GABRIEL MIHAESCU : Aspects inedits de la revolte des paysans de 1907
dans le district de Dîmboviţa 113
EUGEN FRUCHTER : Quelques actions de la lutte du proletariat de Dîm-
boviţa qui ont anticipe la greve generale d'Octobre 1920 123
GHEORGHE IONESCU-RIMNIC : La lutte pour la mise en fonction des
autorites democratiques dans le district de Dîmboviţa, apres la vic-
toire de l'Insurrection armee de 1944 151
NOTES ET COMMUNICATIONS SCIENTIFIQUES

MIRC..:A GEORGF:SCU : Constantin Brîncoveanu et la ville de Tîrgovişte 161
PETRE ST. NASTUREL (Bucarest): La pierre tombale du patriarche de
Constantinople Denys IV (1696). 173
~
PETRE CRISTEA: Commentaires concernant la genealogie des Văcăreşti. 179
CONSTANTIN MANOLtSCU : La viile de Tîrgovişte au milieu Ju siecle
passe evoquee par Pantazi Ghica 187
CLEDl'ATRA IONESCU: Un document relatif a l'introduction de l'l'.•clairage
de la viile de Constantinople avec du petrole lampan_t pendant la
pcriode de 1857 a I8!J7. 193
MIRCEA ALEXANDRESCU: Contributions a l'etude de l'enseignement pu-
blique du district de Dîmboviţa : Tîrgovişte 1871. 199
DUMITHU ANGELESCU : Contributions a J'histoire du mouvement ouvrier
du districte de Dîmboviţa pendant la periode de la crise generale de
1929-1933 207
COHNELIA BORUGA : La plastique antropomorphique en terre glaise c·uite
de la civilisation du type Gumelniţa de Geangoieşti 215
PAVEL ANGHEL (Bucarest) : ,,La collection d'antiquites de Roumanie de
.l\1onsieur Papazoglu, commandant". 227
RADU GIOGLOVAN : La lapidaire du Musee historique de Tîrgovişte 233
l'AUL DUMITRESCU : Preoccupations pour completer et perfectionner l"or-
ganisation du Musee des ecrivains originaires de Tîrgovişte et du Mu-
see de !'imprimerie et de vieux livres roumains 239
VALERIU BERBECARU: Une paire de „opinci" en fer decouverte dans le
district de Dîmboviţa 247
MARIA GEORGESCU-DIACONU : Vieux vetements et d"autres objets de
la collection du musee du district de Dîmboviţa 251
VICTOR PETRESCU : Notes concernant la periode a Tîrgo\'işte du critique
littera-ire Raicu Ionescu-Rion. 263
PETRE MARIN-CONSTANTIN: Echo historique de Tîrgovişte dans la pein-
ture de Theodor Aman 267
RADU IONESCU : Gabriel Popescu, artiste et pedagogue ai
, CRONIQUES ET ANALYSES
• • • La revue de notre activite 279

CO':-ISTANTIN MANOLESCU : Un instant d'emotion passionnl'.-e ■ llommage
a l'heros, fondateur d~ la cite 280
Ş'lEFANIA STANCA: Toujours l'inestimable „Jh;rituge des Văcăre'iti" :s1
ION \' ASJLIU : In memoriam: Stolnicul Constantin Contacuzino ■ Une cen-
taine de vayageurs l;trangers ii la Cour prindere de Tîrgo,·i-;;te ■ .-\ux
grandes portes de J"histoire ■ Confessions littl'.•rairC'S par Ies images l'l
des documents divers ■ Inscriptions Sl'Ulpkes c>t autographes au st~,lo. 283
PETRE CHISTEA : Preruieres conclusions pour une statistique 292
AUREL VASILESCU: L'album „Exposition de peinture de Tanţi lliescu-
Mihăilescu" 294
VALACHICA 1969
Tiparul:
INTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ
„GRAFICA NOUĂ" - BUCL'RESTI
Str. Pitagora nr. 16-18 c. 916
REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

01 Valachica Studii Si Materiale de Istorie Si Istorie Culturii 1969

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

01 Valachica Studii Si Materiale de Istorie Si Istorie Culturii 1969

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

ILUSTRAŢIA : Vasile Blendca, Tanţi Ilicscu-1\lihăilcscu

GRAFICA: Marian l\latccscu, Victor Rcmizowski,

FOTOGRAFIA : Gabriela Cornra, Ion Pctheu, Yictor Remizowski.

Ad m i n i str a ţi a : 1' î r g o v i ş t (', s t r. J u st i ţ i (' i n r. 3-5 · T c I (' f .o n 1.28. 77

Meritul de a fi dat ţării primii tip()grafi, primii cărturari şi primii

Prof. dr. docent DUMITRU BERCIU

Cu un sentiment de reală bucmie şi căldură salut apariţia acestei

RADU GIOGLOVAN GABRIEL MIHAESCU

lncă de la sfîrşitul secolului trecut s-a .făcut simţită şi la Tîrgo-

După îndelungate demersuri, Comisia monumentelor istorice a reu-

Curînd după inaugurare, patrimoniul s-a îmbogăţit cu donaţia testa-

De la înfiinţare, cele două muzee precum şi expoziţia permanentă

în anii 1968-1969 au fost continuate săpăturile arheologice de la

2. EPOCA GETO-DACICA (sec. III-II î.e.n.)

Bordeiul are forma rotund-ovală, cu dimensiunile de 2.80 X 3 m şi

3. COMPLEXUL MILITARI-CHILIA (sec. II-III e.n.)

" Vezi şi în Studii şi comunicări, I, Piteşti, 1968, p. 83.

Fig. 1 şi 1 bis Mătăsaru - aspecte din timpul săpăturilor

în preajma locuinţelor de suprafat[1 şi a bordeielor se aflau gropile

4. EPOCA FEUDALA (sec. XVII-XVIII).

Fig. 2 şi 2 bis - Fragm ente

F ig. 3 - Rî ş niţă de tip roman

în 1969 s-au identificat două bordeie feudale (B. 32 şi B. 74).

prezentată la Colocviu - Studii şi comunicări privind Delta Dunării, Tulcea,

Legate de destinul monumentelor lucrate în spirit tradiţional, rasa-

Prin urmare, vechea biserică catolică tîrgovişteană se prezent:1 c:1

rn Pavel Chihaia, Un vechi monument de arhitectură în Rîmnicu-Vîlcea

n~latcază şi Ecaterina Salvaresso, soţia catolică a voievodului Alexandru

17 Scrisoarea Ecaterinei Salvaresso din 20 februarie 1578. la N. Iorga, Contri-

locaş propriu. ceea ce vădeşte o luare de poziţie categorică faţă de cmen-

2" Vezi nota 13.

Un important indiciu pentru localizarea bisericii Sf. Francisc ii dă Andrea

Desigur că luteranismul, pătruns în Transilvania prin 1561 17 şi în

t,G Vezi nota 27.

„ruinată" şi că numai zidurile îi rămăsesera m p1c10are. Unul dintre

conflict cu minoriţii conventuali ai Congregaţiei din Ţara Românească. (Vezi Cro-

neze pe voievodul Radu Mihnea III. Inainte de această năvală. Constan-

In 1737 biserica Sf. Maria fu arsă de turci „pentru a opta oară" U6 şi

Viaţa bisericilor catolice din Tîrgovişte se insereaza m existenţa

ale restrînsei minorităţi Ge de negustori şi meseriaşi care - foarte pro-

tot mai frecvent în Ţara Românească. Nu este întîmplător aşadar că

In interesanta Cronică a mănăstirii franciscanilor din Tîrgovişte

Prin urmare piatra de mormînt încastrată in 1647 la nordul altarului

bleme personale. Oricum, este cazul să ne întrebăm care a fost obiec-

Fig. 3 - Piatra de mor-

Desigur că secretarul solului polon face o serie de confuzii. Star-

tinuare că „ieşiţi din palatul prea ilustrului principe şi abia intraţi la

88 V czi nota 11.

MONUMENTS GOTHIQUES OE Tf RGOVIŞTE

En etudiant les monuments gothiques de l'ancienne ville de Tîr-

A doua jumătate a veacului al XV-lea vedea dispariţia ultimelor state

Ţările româneşti rămîneau astfel. în Sud-Estul Europei, singurele

Ţinut în mare stimă de domn, căruia îi mijloceşte în octombrie 1507

1. ORIGINEA LUI NEAGOE BASARAB

6 N. Iorga, Studii şi documente, III, p. XLV ; acelaşi, în Istoria Bisericii Ro-

c. - ignora faptul îndeobşte cunoscut că soţia lui Basarab Ţepeluş

Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere. în primul rind se

32 Contrariul celor admise în Moldova, mai ales incepînd cu a 2-a jumătate

A presupune că o legătură domnească din care să rezulte un viitor

Neaga. Nici unul din aceste fapte nu se întimplă, ci dimpotrivă vedem

2. FAMILIA NEAGĂI ŞI RADU VOIEVOD BADICA

Identificarea neamului căruia aparţinea Neaga a fost posibilă dato-

r,i In acel momen1 el mai temut rival al lui Basorab.

dinaintea domnului cu 24 de boieri. Iar Staico spătarul iarăşi a cumpă

Noile condiţii social-economice şi politice, interne şi externe, urmă