Opris Ioan Ocrotirea Patrimoniului Cultural Traditii Destin Valoare 1986

https://biblioteca-digitala.
ro
OIR.ECTIA MONUMINTELOR
~
A>JSAMBWRILOR. SI ' ·
SJfURIU'lR 1STt>RIC~
B I B LI.O TE CA
Cota căitii :mlo55'·1i
D.M.A.SJ. • !_!• ••
Inventar: ..4~S9 .i
https://biblioteca-digitala.ro
OCROTIREA PATRIMONIULl.I CULTURAL
IOAN OPRIŞ
Ocrotirea
patrimoniului cultural
TRADIŢII, DESTIN, VALOARE
Prefată de
VASILE DRĂGUŢ
EDITURA MERIDIANE
1986
D.t • ' j •
BIBU TJ.. .
r. 11V ~ g9 ..
Coperta : IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Redactor: VASILE FLOREA
Tehnoredactor: VALERIA PETROVICI
PREFAŢĂ
Din capul locului trebuie precizat că subiectul pe care îl tratează lucrarea de faţă
se bucură în prezent de o particulară atenţie în toate ţările lumii şi constituie
raţiunea de a fi a mai multor organisme specializate, de recunoscut prestigiu,
cele mai multe făcînd parte din sistemul UNESCO : Consiliul internaţional
al muzeelor ( JC0111 ), Consiliul internaţional al nwnumentelor şi siturilor
( JC01110S), Centrul internaţional pentru studierea, conser"area şi restaurarea
bunuriwr culturale (I CC ROM), Asociaţia internaţională pentru protecţia
parcuriwr şi grădinilor ( JF LA), Institutul internaţional pentru protecţia caste-
lelor (JBJ) etc. etc. 1 •
Prin faptul că s-a simţit ne"oia să fie înfiinţate, prin acti"itatea lor pe plan
teoretic şi aplicati", toate aceste organisme, care îmbină o anumită stare de con-
ştiinţă cu profesionalismul, demonstrea:,ă că societatea contemporană a de"enit
sensibilă la problemele perspecti"elor istorice şi ale identităţilor naţionale pentru
care patrimoniul cultural constituie factorul principal de recu noaşlere. Jl1 ai
ales după cel de-al doilea război mondial şi in condiţiile stării de tensiune pro"o-
cate de ameninţarea unei noi conflagraţii, în toate ţările lumii se manifestă un
sporit interes pentru "alorile patrimoniale recunoscute nu numai ca jaloane de
neînlocuit pentru istoria unui popor sau ca părţi ale tezaurului unircrsal, ci şi
ca trepte necesare şi obligatorii pentru pregătirra riitoarelor generaţii, prin hrăni
rea spiritului patriotic şi stimularea creatirită(ii. prin cultirarea unei atitudini
de responsabilitate în perspectira derenirii istorice.
Poate să pară paradoxal, dar procesul de conştienti:,are a răspunderii faţă
de patrimoniul cultural care, la prima rederc, ţine de bunul simţ, a arut de stră
bătut o cale foarte lun~ă şi întortocheată, „itinerarul" prin secole fiind pre-
:,entat cu multe popasuri în lucrarea de faţă. Starea de ignoranţă sau agresiunea
ignoranţei au marcat în nwdul cel mai tragic lTistenţa umanităţii, de-a lungul
mileniilor fiindu-le sacrificate nenumărate şi inestimabile opere pe care nimeni
şi nimic nu le mai poate înloclli. Explo:.iile de ură şi ignoranţă, fie că s-au numit
războaie ori s-au autointitulat fărâ justificare rcroluţii, au dus la prâbuşirca în
pulbere a unor monumente de inegalabilă splendoare, au pus pe rug cărţi şi opere
de CTrtă, reuşind trista performanţă de a şterge din memoria popoarelor întinse
părţi ale realităţii lor spirituale. Mai slabe la trecerea timpului dccit mărturiile
scrise, multe, prea mult~ înfăptuiri ale erurilor trecute abia dacă îşi mai stre-
coară amintirea printre rîndurile zgîrcite ale unei cronici sau ştiri ocazionale.
Unde sînt azi minunile antichităţii dintre care doar piramidele din Egipt
au rămas ca să le confirme şi pe celelalte? Unde este biblioteca din Alexandria
în care fuseseră adunate comorile de ştiinţă ale multor secole? Cnde sînt atîtea
<di(icii de glorie ale Constantinopolului bi:.antin sau oraşele a::tece risipite de
(uria conchistadorilor?
Fenomenul distrugerilor de tip randalic a imbrifrat forme şi mai pericu-
lo<zse în secolul nostru, cînd haitele na::,iste şi-au propus să lichide::,e poporul
polone::, începînd cu sistematica distrugere a ~·alorilor sale culturale, însemne de
5
neînlocuit ale unei: frumoase istorii şi de demnitate naţională . 2 Distrugerea cen-
trului istoric al Varşo"iei-Staro Miasto - ca şi a altor centre urbane reprezen-
tative fusese programată cu cinism, pornind de la con"ingerea că, puşi în situaţia
să-şi piardă memoria, polonezii dezorientaţi ()Of deveni o pradă uşoară. lnfrînge-
rea Germaniei na::iste a dus la prăbuşirea diabolicelor planuri elaborate în antura-
jul imediat al lui Hitler. Nu numai în Polonia, ci pretutindeni unde războiul
şi agresiunea na:::,istă se soldaseră cu catastrofale sacnficii culturale, revenirea
la starea de pace a înregistrat şi o preompantă grijă pentru "iitor. După atîtea
milenii de ignoranţă şi dezinteres, omenirea se întreba pentru prima oară cu
toată gra"itatea : ce trebuie făcut pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete?
Care sînt căile pentru a proteja patrimoniul cultural atît în timp de război, cît
şi în timp de pace?
Tocmai pe acest fond de lucidă nelinişte a de"enit firească organizarea unei
"aste reţele de organisme şi asociaţii internaţionale, de institute şi centre de restau-
rare, statele lumii luînd măsuri pe linie legislati"ă şi administrati"ă pentru pro-
tecţia corespunzătoare a tezaurului patrimonial, pentru combaterea comerţului
ilicit cu bunurile de patrimoniu, pentru interzicerea săpăturilor clandestine,
pentru asigurarea sănătăţii operelor de artă, a nwnumenlelor şi ansamblurilor
urbane cu "aloare istorică. Convenţiile de la Haga (privind apărarea bunurilor
culturale în caz de război), ronvenţia de la Nairobi ( pe11trt1 protecţia bunuri-
lor patrimoniale în general), ca şi alte documente cu caracter internaţional, pre-
cum Carta de la Veneţia pentru restarlrarea monumentelor istoriCP, au de"enit
documente de lucru pe masa oricărui specialist al domeniului, dcmonstrînd
procesul de conştientizare a responsabilităţii care revine ficcăni grneraţii faţă de
moştenirea trecutului.
Mult mai grea decîl poale să pară la prima "edere, acţiunea de protecţie
a tezaurului patrimonial este w:incetat confruntată Cil numeroase dificultăţi,
unele de ordin material, cele mai multe decurgînd dz'n ignoranţă, din atitudini
retrograde şi rău"oitoare, dintr-o prea îngustă şi gra() s11biecti( 1 ă înţelegere a drep-
tului de cercetare.
Pretutindeni in lume, cercrtările arheologice depăşesc posibilităţile reale
de prelucrare ştiinţifică a materialelor recoltate, încă şi mai vîrtos pe acelea de
conservare-restaurare şi punere in "aloare. Pretutindeni, muzeele şi institutele
arheologice au în păstrare cantităţi impresionante de fragmente ceramice, de
material litic şi obiecte di"crse care aşteaptă de decenii să fie clasate şi interpre-
tate. ln multe cazuri, autorii săpăillrilor au trecut în nefiinţă ducînd cu ei ultima
şansă a unei corecte citiri, pentru că, aricit de sistematic întocmit, jurnalul de
săpălllri rămîne un document personal pc baza căruia se face relaţia dintre
materialul descoperit şi sitllaţia stratigrafică. Degradate din punct de "edere
moral şi ştiinţific, mărturiile arheologice se degradează şi din punct de ()edere
fizic pentru că diminuarea interesului le amină sine die introducerea în circuitul
restaurării. Luînd act cu îngrijorare de această stare de fapt, JCCR01vl a lansat
repetate apeluri în atenţia ţărilor membre, dar se pare că măsurile energice
care sînt aşteptate ()Of mai întîr:::,ia datorită rezistenţei unor cercuri de specia-
lişti interesaţi doar de un singur aspect al cercetării.
1n legătură cu această stare de fapt, trebuie remarcat că foarte mulţi arheo-
logi îl privesc cu condescendenţă pe Heinrich S chliemann, considerîndu-l un
simplu amator norocos, dar, în acelaşi timp, fiecare se "isează un descoperitor
de renume, avînd la acti" cel puţin un tezaur ca al Atrizilor. lată de ce, în cău
tarea marelui tezaur "isat, se sapă mai mult decît se poate conser"a şi restaura,
de aici decurgînd gra()e prejudicii pentru patrimoniul arheologic.
6
O altă cauză preocupantă pentrzi politica de protecţie a patrimoniului
construit şi natural trebuie căutată în modul stihinic în care se dc:::,voltă industria
in mlllte tări ale lumii. ln pofida apelurilor internaţionale, continuă ampla-
sârile defectuoase de unităţi uzinale poluante, cu consecinţe grave pentru mediul
peisagistic şi ecologic, pentru sănătatea oamenilor. lntinse zone terestre, fluvii
{;i chiar mări - este bine cunoscut apelul lui J'ves Cousteau pentru M<diterana -
sînt astăzi în pericol şi aproape în f ircare ::.i se înregistrează pe mapamond cîte
o catastrofă ecologică provocată fie din goana după profit, fie din ncinţelegere,
fie din neglijenţă. Otrăvirile în masă de la Sc,·esw (Italia) şi Bo/ipal (India)
au făcut vîlvă, dar ceea ce se uită este că, alâturi de îmbolnăfJirea şi chiar de ucide-
rta oamenilor, agenţii poluanţi atmosferici influenţează în mod negativ starea
de sănătate a bunurilor de patrimoniu, continuind şi accelerînd degradarea lor
ireversibilă. 1n monumentalul său volum consacrat picturilor murale romanice,
prof. Otto Denws a atras atenţia asupra dezastrelor provocate de poluarea atmo-
sferică, ştiindu-se că multe ansambluri de artă parietală au fost victimele noxelor
industriale 3 • Dar aceleaşi noxe, fafJori:::,ate sau nu de umiditate, corodea::.ă materia-
/fle de construcţie ale monumentelor, macină profilaturile şi ornamentele, atadi
statuile de piatră şi de bronz, pagubele fiind greu, dacă nu imposibil, de evaluat.
La fel de mari sînt prejudiciile pc care le cau::.ra::.ă patrimoniului culiUral
nwndial lucrările de restructurare urbană şi teritorială, arterele de transport sau
amenajările hidrotehnice, ori de cite ori la proiectarea interfJenţiilor asupra
habitatului şi mediului natural nu s-a ţinut scama de problemelr de conserfJare-
restaurare şi punere în Mioare a centrrlor şi monumentelor istorice, a siturilor
arhrnlogicc, a rc::,er"aţiilor de interes ştiinţific şi ecologic. Din nefericire, penim
foarte mulţi arhitecţi, prin moderni::.area unei aşl:.ări rurale sau urbane se înţe
lege renunţarea nedifrrenţiată la fondul cristnit de construcţii, ruperea echili-
brului compozi(ional dobîndit de-a lungul SC'tolllor, negarea oricărei posibilităţi
de armonizare dintre vechi şi nou. Dincolo dr pagubdc materiale pe care un ase-
menea mod de a tzîndi şi a procfda le antrcnca:.â, este flagrant atentatul la memoria
colectivă, risipirea nejustificată a unor prr/ioase repere istorice şi culturale care
pînă mai ieri dădeau personaliiatc unor localitâţi. Este de ajuns să fie arruntită
nwrca pierdere pe care a suferit-o Parisu 1 prin dărimarca vechilor hale şi a car-
tierului înconjurător-marca fosă do(J(dindu-sc o experienţă mfericiîă. La fel
s-a înlîmplat cu piaţa domului din Frankfurt a.Jl., cu oraşul Agrigcnlo des-
figurat de zgîric-nori, l'll piaţa domului din Torino, cu vechiul port al oraşului
Ancona 4 • Din nefericire, lista exemplelor de aclsl fel este foarte luni;â, imposibil
de cuprins aici, ceea cc justifică neliniştea cu care, în organismele 1·ntcmaţiorwle,
este analizată problema nwdcrni::.ârii oraşelor în raport cu problema conserFârz"i
centrelor urbane şi a monumentelor istorice. Bibliografia de profil care s-a acu-
mulat în ultimele două decenii este imprrsionantă, in marc parte ca fiind hrănită
de comunicările şi rapoartele pre::.entatc în cadrul reuniunilor or.~anizate de
ICOMOS, ICCROM, !FLA etc. 5 • De curînd, în cadrul colocfJiului international
de fa Tallin ( 4-5 iunie 1985 ), preşedintele Comitetlllui sovietic pcntm ICOAIOS,
prof". arh. Oleg ŞfJidkofJski, declara, în mod subliniat, că vocaţia şi prcgâtirea pro-
fesională a unui arhitect se demonstrea::.ă prin capacitatea de a armoni::,a vechiul
cit noul, prin sensibilitatea lucidă pentru dimensiunile istorice şi culturale ale
11 mi aşezări 6 •
Desigur, problema de rr::.olfJat nn este drloc uşoaril, tocmai de aceea se impun
aici complexe cunoştinţe prifJ1:nd aspectele arhitectonice, istorice şi, nu în ultimul
rind, Mpectele de ordin filosofie şi moral. A ceasta cu atît mai mult cn cît nu
puţini sînt aceia care mai crrd că preocuparra prntru monumentele şi operele
trccumlui ar fi expresia unei atitlldini pasr,istf'. Cultivată, nu rareori cu rea
7
credinţă, această interpretare eronată a primit un neaşteptat sprijin tocmai din
partea apărătorilor monumentelor istorice. Într-aderăr, în anul 1973, în urma
conferinţei internaţionale de la Ziirich, a fost lansat anul patrimoniului arhitec-
tural european sub deriza „ Un riitor pentru trecutul nostru". Citită strîmb,
această deriză putea fi prezentată drept o pledoarie pentru un trecut care se agaţă
cu orice preţ de riitor. Ideea fusese bună, dar formularea greşită trăda cauza. În
mod corect, deriza celor care luptă pentru păstrarea patrimoniului cultural, sub
diferitele lui forme, trebuie să fie: „ Un trecut pentru riitorul nostru". Cu alte
curinte, ceea ce se urmăreşte nu se justifică doar prin respectul datorat operelor
majore ale înaint~·ilor, cu ajutorul cărora fiecare popor se identifică în istorie şi
îşi circumscrie locul în cultura unirersală, ci şi prin grija de a asigura riitorului
o tradiţie, o conştiinţă a trăirii în timpul istoric. Aşa cum un indirid care şi-a
pierdut memoria în urma unui accident este un mutilat, lipsit de aderărata sa
personalitate, un popor lipsit de istorie derine o pradă uşoară adrersităţilor.
Rostul actirităţii de conserrare-restaurare este tocmai acesta: să pună la adăpost
acele documente şi ralori cu ajutorul cărora istoria trăieşte, este rie în conştiinţele
şi inimile oamenilor.
Confuzia de gîndire semnalată în cazul sus-citatei derize nu este nici prima şi,
este de presupus, nu va fi nici ultima. În lungul drum al clarificărilor de rapor-
turi dintre omenire şi propriile sale însemne de nobleţe spirituală, alâturi de răz
boaie, distrugeri şi prădăciuni randalice, alături de efectele ignoranţei agresire
sau inocente , se cer a fi socotite şi consecinţele negatire ale unor teorii şi prin-
cipii de restaurare elaborate sub semnul prejudecăţilor.
Ca principal exemplu rom aminti aici doctrina insuficient fundamentată a res-
taurării promorată de arhitectul francez Eugene Viollet-le-Duc ( 1814-1879 ). Om
de rastă erudiţie, cu meritul de a fi demonstrat raloarea şi originalitatea arhitec-
turii gotice, Viollet-le-Duc a crezut că, prin restaurare, monumentul aflat în lucru
trebuie să fie adus la o formă ideală, de perfectă puritate stilistică, epurată de
adaosuri şi de tot ceea ce era apreciat ca adiţional. Este lesne de imaginat că, înarmaţi
cu un asemenea instrument teoretic. arhitecţii restauratori şi-an putut impune cele
mai aberante soluţii, merJ?înd chiar pînă la dărîmarea monumentului original pntru
a-l înlocui cu plăsmuiri proprii. Aşa s-a întîmplat în ţara noastră, în secolul
trecut şi la începutul secolului nostru, cînd A. Lecomte du Noiiy a demolat
biserica Sf. Dumitru din Craiora ( 1651), biserica rechii mitropolii din Tîrgo-
rişte (cca 1500 ), biserica Sf. Nicolae din laşi (14.91-92 ), ctitorită de Ştefan cel
Mare, zidind în loc edificii cu totul noi chiar ca organizare spaţială 7 •
Aceeaşi doctrină puristă a condamnat tencuielile de pe faţadele monumente-
lor, considerîndu-le, în mod eronat, ca fiind adaosuri tîrzii, lipsite de valoare
estetică. „J upuite" de tencuieli, ca apostolul Bartolomeu de piele, rechile clădiri
au fost expuse intemperiilor, arînd de suferit biciuirea ploilor şi zăpezilor şi,
deopotriră, atacul chimic al acrului poluant.Jvf atcrialele de construcţie, nu întot-
deauna destul de rezistente, - ca, de exemplu, gresia - au început să „curgă",
ca la biserica Sf. Patrocle din Soest sau ca la biserica Neagră din Braşor. În
acelaşi timp, prin îndepărtarea tencuielilor, edificii odinioară prerăzute cu o
decoraţie policromă au căpătat aspectul unor fortăreţe serere, foarte departe ca
expresie de înfăţişarea originală, reprezentatiră pentru epoca edificării.
Prejudicii la fel de grare au rezultat din aplicarea subiectiră, chiar perso-
nală, a principiului aparent corect, al sincerităţii. Pornind de la prerederile
art. 9 din Carta de la Veneţia (1964), care stipulează că orice restaurare „se
opreşte acolo unde începe ipoteza" şi că „dincolo de aceasta, orice lucrare de com-
pletare considerată indispensabilă va fi înţeleasă ca o compoziţie arhitecturală
8
:ji va trebui si'i poarte pecetea epocii noastre", unii autori de proiecte s-au grăbit
să creadă că sînt liberi să facă ce vor, confundînd sinceritatea cu liberul-arbitru.
Este evident, la o lectură atentă, că ceea ce a urmărit Carta de la Veneţia a fost
stimularea acelui tip de creativitate capabil să instituie o legătură armonioasă
intrr partea veche a unui edificiu şi elementele nou introduse, cu respectarea
personalităţii celei dintîi, nu printr-o brutală şi ridiculă inrersare de CJalori.
Simpla trecere în revistă a problemelor de mai sus este, credem, în măsură să
demonstreze importanţa subiectului tratat în rolumul de faţă, sugerînd o parte
din dificultăţile cu care autorul s-a confruntat. Străbătînd capitolele cărţii, po-
posind asupra principalelor aspecte de ordin istoric şi teoretic, cititorul ra fi în
situaţia să recunoască impresionantul efort depus pentru culegerea şi sistemati-
:arca materialului documentar, pentru interpretarea critică a temelor studiate.
1nsoţindu-l pe autor în complicatele itinerarii prin timp şi spaţiu geografic,
descifrînd alături de el semnificaţia unor manzfestări de protecţie a patrimoniu-
lui cultural, CJom a!Jea pririlegiul de a înţelege că, în toate epocile, prin CJîrfurile
ci spirituale, omenirea a dorit să-şi apere valorile. Dacă n-a reuşit întotdeauna
c pentru că deseori forţele întunericului au fost mai puternice. La acest amurg
de secol, cînd cirilizaţia umană este din nou in pericol, cînd există riscul unui
cataclism nnirersal, a ne alătura celor ce apără patrimoniul cultural echiralează
nu doar cn un act de conştiinţă, ci şi cu unul de supra"ieţuire. Cartea lui Ioan
Opriş este din acest punct de {)edere plină de în"ăţăminte.
VASILE DRĂGUŢ
NO'fE
·J Există asociapi şi comitete internaţionale pentru protecţia monumentelor de lemn,

a morilor, a monumentelor şi siturilor de arhitectură vernaculară, a monumentelor
şi siturilor arheologice, pentru construcţiile di11 cărămidă crudă {chirpici), pentru
micile oraşe istorice.
2 În legătură cu acest subiect. a se vedea Ruth Seydewitz şi Max Seydewitz, Operaţiunea
Linz, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
3 Otto Demus, Pittura murale romanica, Milano, 1969, p. 5.
'• Pentru intervenţiile nefaste în peisajul urban şi natural, a se vedea cartea lui Alfredo
Barbacci cu Li llul sugestiv ll volto stregiato (Faţa pocită), Bologna, 1971.
:i Semnalăm cu precădere volumele ICOl\108: Symposium international sur la regeneration
des sites urbanes historiques, Praga-Levoca, în „Monumentorum lulela", nr. 3,
Bratislava, 1967 ; Deuxieme colloque sur l'etude de conservation, de la restauration
el de la reanimation des ensembles historiques, Tunis, 1968; Le monument pour
l'homme, Padova, 1971.
6 Oleg Şvidkovski, lknonh30Bam1e naMHTHHKOB, KaK -:naBHoe ycnoBHC ux coxpaHeHHH,
IKoMoc, TannHH '85, npo6nHMbI oxpaHbI H coBpeMeHHoro HcnonLJonaHHH naMHTHHKOB
apxttTeKTypbI, 4-7 HfOHH, 1985 r, p. 63-65
7 Dacă la biserica Sf. Dumitru din Craiova silueta originală a fost cit de cit respectată,
la biserica fostei mitropolii din Tîrgovişle, în locul unui edificiu cu opl turle a fost
construit unul cu o singură turla. Acelaşi restauralor a avut inlerven\ii nefaste
la biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi la biserica episcopală din Curtea de Argeş.
9
INTRODUCERE
Uneori omului i-au fost necesare secole pentru a-şi defini poziţia faVi d1~
un lucru sau altul, ideile păstrate în frînturi de izvoare arheologice şi docu-
mentare, în cazul avuţiei culturale, probînd din plin acest drum anevoins.
Şi totuşi, dintotdeauna, cel puţin aşa ne arată mărturiile, intt>resul
faţă de obiectul cultural a fost o realitate. Trebuie însă să precizăm că nu I.OL
ceea ce azi încadrăm în categoria obiect cultural (mobil sau imobil) a arnt
această calitate de la crearea sa. Bunul material sau spiritual a paI"curs un drum
lung pentru a ajunge ceea ce este: o componentă a avuţiei culturale, a palr-i-
moniului cultural al unei ţări. Iniţial, în multe cazuri, el a fost realizat c:1 un
obiect oarecare şi numai timpul, care i-a adăugat, pe lingă patină, şi aura
vechimii, l-a innstit cu calitatea amintită. Căci acest obiect a fost, de mulle
OI"i, o unealtă sau o armă, un lucru oarecare din sfera casnică-utilitară.
Este adevărat că uneori, şi aceasta s-a întîmplat numai cu bunuri[,, spi-
rituale sau cu cele avînd funcţie de tezaurizare. creatorii lor, deopotriv::i ('ll
comanditarii, erau conştienţi şi de valoarea culturală. Deci aceste bunlll'i,
cărora ne grăbim să le adăugăm construcţiile marcante, fie ele civile, mili-
tare sau religioase, au intrat în conştiinţa creatorilor şi de\inătorilor lor,
de timpuriu, ca obiecte culturale cu o dublă valoare: cea culturală ca at:H'P şi
cea materială, rezultată din materialul încorporat, cantitatea şi costul său.
munca prestată. Valoarea culturală era, la început, ca o marcă. perm iţind
să se recunoască un anume meşter sau artist, un atelier, o regiune, un rwam
sau o ţară, apoi să se identifice un deţinător cu înalt rang social sau politic.
Această valoare se înscrie curent în sfera simbolisticii: anume piese
ţineau de însemnele puterii, ale poziţiei în societate, fie că ele desemnau
instituţii specifice, demnităţi sau ranguri. De aceea, sînt cuprinse în rîndul
bunurilor culturale mai ales obiectele ce ţin de categoria largă şi divers,\ a
podoabelor, adevărate embleme sociale ce permit reconstituirea ist oriei pe
diferitele ei trepte de evoluţie.
Nu este mai puţin adevărat că aceste evidente bunuri culturale, car2 au
intrat în chiar conştiinţa contemporanilor făuririi lor, sînt de cele mai multe
ori şi forme de tezaurizare. Ele au în componenţă metale sau alte materiale
preţioase, care le ridică valoarea, le fac să se constituie în mijloace de schimb,
sau de tezaurizare. Aceste categorii sînt in acelaşi timp, în chiar accepţia
vremii lor, să zicem „ab initio", forme de investiţie materială sigură, a~;i cum.
sînt şi lucrările de artă despre a căror valoare culturală erau conştiPll ţi atit
comanditarii cît şi artiştii.
Desigur că nu acelaşi lucru se poate spune despre alte multP cat''i~:orii
de obiecte, ale căror calităţi culturale s-au aşezat în timp. De pildă. obiectele
arheologice comune, sau cele etnografice, de ştiinţă şi tehnică etc., au devenit
bunuri culturale si , nu au fost initial
' create ca atare. Fiind o reflectie
, cu
- va-
loare istorică, stiintifică sau tehnică a evolutiei societătii, aceste bunuri au
I ' I I
10
intrat în patrimoniul cultural pe alte criterii şi principii. In primul rînd, ele
·nn1.:;tituie surse documentare ce atestă progresul uman, fiind mărturii fără de
(;an' cu greu am putea avea o privire, cit de cit reală, asupra multelor faţete
ah~ diverselor epoci şi domenii din cadrul istoriei omenirii.
Jdeea de ocrotire a patrimoniului cultural s-a dezvoltat pe o lungă cale
plint1 de piedici, de greutăţi şi adversităţi. Născut ca un produs al omului,
·patrimoniul cultural a fost mereu obiectul acţiunilor umane, şi pozitive - care
l-au păstrat, îmbogăţit şi transmis - , dar şi negative. In rîndul factorilor
d.estrnctivi, alături de cei naturali, factorul uman a constituit dintotdeauna
<'el mai de seamă pericol pentru integritatea avuţiei culturale. Lipsa de con-
:ştiin1:ă asupra valorii culturale a produs pagube imense şi, de nenumărate
ori, ireparabilP.
A flată în rîndul acţiunii pozitive umane, ideea de ocrotire, în luptă
('Oll tinuă cu cea de distrugere, a cîştigat cu greu teren, afirmîndu-se treptat.
Ea n fost concretizată la început în opinii personale, apoi de grup şi, ulterior,
în forme organizate, mai ales de ordin juridic, dovedind un lent dar sigur
proces de conştientizare. Treptat, treptat, pe măsura progresului social,
:.=w1~C1stă idee se conturează în istoria culturii ajungînd să fie stindard al forţelor
progresiste. Ea se surprinde uşor în scrierile unor învăţaţi, în acte normative,
î ri .i uris<licţiP, urmărind toate să apere valorile culturii şi artei. Totodată se
intrepătrunde cu alte domenii ca acela al educaţiei şi învăţămîntului, ba
ehiar al sistemului financiar interesat de avuţia materială ca atare.
Odată cu secolul al XVIII-lea, după o evoluţie lentă, cu perioade de regres
:sau Liră un orizont precis, ideea de ocrotire a patrimoniului cultural intră cu
dj'('ptmi legitime în filosofia culturii, în literatură şi artă, fiind însuşită şi
dil'm.a\.c1. de mari filosofi, scriitori, istorici, artişti, arhitecţi. Este şi vremea unei
sistematizări instituţionale, cînd apar primele instituţii de profil speciali-
zate pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural. Acum, se nasc
marile muzee - ca un reflex normal al sustinerii ideilor de afirmare natio-
naHi - ca şi serviciile pentru protecţia şi co~servarea monumentelor istorice.
In veacul următor, această idee va fi potenţată de mari evenimente
europene, se va sistematiza şi va beneficia de aportul însemnat al ştiinţei şi
tehnicii. Tot mai mult acest domeniu al culturii - ocrotirea, conservarea,
restaurarea - se conexează, încet dar evident, la domenii ale ştiinţelor exacte.
Progresul este remarcabil, iar profitul - de netăgăduit.
Beneficiind de mari personalităţi care sînt pionierii organizării sistemelor
naţ.ionale de protecţie a patrimoniului cultmal, secolul al XIX-lea a funda-
mentat practic o politică cu strategii şi tactici şi azi urmate.
In secolul următor nu mai riimînea <lecit să se perfecţioneze, să se genera-
lizeze ceea cP a fost deja cîştigat şi validat de practică. Aşa s-ar fi părut!
Dar, cele două mari conflagraţii mondiale şi imensitatea de complicaţii pe care
le prezintă contemporaneitatea au făcut ca problema ocrotirii patrimoniului
cultural să fie tot de o stringentă actualitate. Generalizarea conştiinţei asupra
Yalorii sale, ca patrimoniu naţional ce intră în responsabilitatea fiecărei ţări
şi totodată patrimoniu universal, ce este o totalitate a celor naţionale, a repus
în discuţie politica de ocrotire, mijloacele, formele, factorii responsabili. Tot
mai mult omenirea este interesată să salveze, să păstreze şi să transmită
acm;te valori care sînt mărturiile trecerii ei prin timp, care o definesc şi o indi-
vidualizează, ii redau o oglindă reală asupra istoriei sale.
Moştenirea culturală şi artistică, departe <le a fi încă total definită şi
explicată, a devenit de mare actualitate. Sarcina de a păstra nealterate valorile
11
culturii, sarcina ce cade în primul nivel al politicii culturale, a fost însuşită
de comunitatea mondială. In aplicarea ei, muzeele şi serviciile specializatt>
pentru monumentele istorice, organismele internaţionale ce le coordonează
- ICOMOS şi ICOM - au un rol hotărîtor. ln acest sens, o importanţă deose-
bită are legislaţia specifică de ocrotire a patrimoniului cultural, de ale cărei
prevederi, dar mai ales de a cărei respectare, depinde întreaga politică de
ocrotire dintr-o tară sau alta. Prezentînd evolutiv ideea de ocrotire a bunurilor
culturale, realizările obţinute în diferite sisteme naţionale, exemplificînd cu
atitudini pozitive sau negative, se poate constata progresul obţinut pe plan
general ca şi cel al unor ţări. Totodată, în acest tablou comparativ, un loe
important, şi asta se demonstrează uşor, deţine sistemul de ocrotire a patri-
moniului cult urai din România, ţară unde practica de peste un secol, con-
cretizată în activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice, şi mai ales legis-
laţia actuală, constituie un important model de rezolvare.
Asupra subiectului s-au întreprins în străinătate o serie de cercetări: in
1907, Gros ~1ayreivelle a susţinut, la Paris, teza de doctorat De La protectlon
des monuments historiques ou artistiques, des sites el des pcisages. Ea a fost
urmată, abia în 1932, de o suită de asemenea lucrări ştiinţifice (teze): la
Paris cele susţinute de Beaucher Joseph, La protection drs perspcctivcs morw-
ments et drs sites de valeur artistique. Sorel Lucien, La protrction des paysagrs
naturels et des perspectives monumentalrs (Univ. Caen). Leroux de la Roche,
La protcction des paysages (Univ. Paris), urmate în anul 1934tde teza lui Michel
Quilliet, La protection des nwnuments historiques et des sites rn Brlgique (Un iv.
Lille), de cea a lui Campos Georges, Protection des monuments et auvres d'arl
en !talie, France et Egypte(Univ. Montpellier, 1935), Serres Fernand, Prntrc-
tion des sitrs pitoresqucs. Loi du 2 mai 1930 (Univ. Paris, 1m7), a lui C. Wol-
ters, Die Bedeutung der Gemiildendurchleuchtung mit Rontgrnstrahlen fiir die
Kunstgeschichte (Univ. Frankfurt/M., 1936) şi a lui Jean Rausac, La protN·-
tion des sites et des monuments nalllrels (Univ. Toulouse, '1943). După al doilea
război mondial, între tezele de doctorat, două ne reţin în special aten\ia.
Este vorba, în 1966, de lucrarea susţinută la L'niversitatea din Gand, de ciit.n~
R.H. Marijnissen, intitulată Degradation, conserMtion el rcstauration de l'atH'f'I~
rl'art, care ne permite o adevărată „radiografiere" a evoluţiei conceptelor
legate de restaurare, de protecţia în general a operei de artă, înscriindu-se ca o
contribuţie deosebită în domeniul ocrotirii. Următoarea - care are ca sorginte,
fireşte dezvoltate, ideile tratate de Vischer Ch. şi de Foundeurikis E. în a !or
La protection internationale des monuments historiques et auvres d'art en trmps
de guerrc, editată sub egida Institutului Internaţional de Cooperare lnLe-
loctuală, în 1937 - aparţine lui H. Trintignan, prin sub ied - La protection
z'ntcrnationale des bicns culturels en temps de paix -a fost revelaţia susţinerilor
ştiinţifice de la Universitatea Montpellier din anul 1974. Acestea toate, adău
gindu-se, fireşte, la lucrările de strategie culturală publicate începînd cu
deceniul IV pe tema conservării-restaurării, de H. Pleinderleith, I. Stambo Io v,
G. Behm-Blancke, A. Martin De Wild, L. Van Puyvelde, M. W. Framakovsky,
S. Augusti, L. Borelli, P. Coremans, A. Philippot, R. Sneyers, E. A. Werner,
N. Stolov, G. Thompson, V. Filatov, U. Procacci, N. Brommelle, H. Keller,
J. Maroger ş.a. au împins într-un mod spectaculos domeniul, netezind căile
afirmării sale ştiinţifice de sine stătătoare.
Intre precedentele româneşti nu aflăm încă o sinteză asupra subiec-
tului prezentat. Desigur, contribuţiile importante ale lui N. Iorga, Al. Tzigara
Samurcaş, I. D. Ştefănescu - mai vechi - , cărora li se alătură o serie de
12
studii şi articole, presărate în numeroase periodice, mai ales, din 1960 încoace,
au valoarea lor neîndoielnică. Poate că ar trebui să li se adauge, dar
numai ca sinteze parţiale, tangente subiectului cărţii noastre, . lucrările lui
Gh. Curinschi, Centrele istorice ale oraşelor, Bucureşti, 1967 şi Restaurarea
nwnumentelor, Bucureşti, 1968, M. Mihalcu, Consermrea obiectelor de artă
şi a monumentelor istorice (Coro::;iuneşi anticoroziune), Bucureşti, 1970 - ela-
borată şi ea pe baza unei lucrări de doctorat - şi Corina Nicolescu, Muzeologie
generală, Bucureşti, 1975, care au avut şi continuă să aibă un rol însemnat în
ocrotirea patrimoniului cultural românesc. Desigur că în ce ne priveşte nu
toate aspectele - prea numeroase şi diverse - implicate de subiectul lucrării
au putut fi atinse sau prezentate ..\utorul speră insă ca principalele elemente
ale acestuia să fi reuşit a le fi atins, lăsînd astfel cititorului multe alte posi-
bilităţi de completare, adîncire şi sesizare a unor chestiuni peste care a trecut
cu voia sau fără voia sa. Pe lingă altele, acesta era de altfel şi scopul unei ase-
nwnea lucrăr·i, niciodată posibilă de tratat in toată complexitatea ei.
Cîteva precizări necesare celui ce consultă lucrarea se cuvine a fi făcute
<le pe acum: tema abordată, cum se va vedea, este extrem de generoasă şi
<le actuală. De altfel, ea a preocupat numeroşi oameni, încă din vechime,
·iar azi antrenează - fiind vorba de soarta mostenirii trecu tu lui societătii
umane -personalităţi, instituţii şi diverse organis~e. Aparent, ea priveşte do~r
pe conservatorii de monumente şi pe muzeologi. Ne grăbim să subliniem:
doar aparent. Pentru că subiectul se reintilneşte în cotidian, ajungînd, intr-un
feJ, al fiecăruia dintre noi. Deci el nu interesează numai pe specialişti: restaura-
tori, arhitecţi, ingineri (proiectanţi, specialişti în instalaţii, materiale de con-
sLrucţii,rezistenţă etc.), arheologi, istorici, etnologi, biologi, bibliologi, econo-
mişti, jurişti sau alţi lucrători culturali ci, în egală măsură, şi pe cei cart~
veghează, prin natura funcţiei: lucrători în sistemul de vamă, al ocrotirii şi
pazei, al celor din comerţul de anticariat şi consignaţie, ca şi al celor chemaţi
să concure la ambalarea, transportul, montarea, vehicularea valorilor cultu-
rale. De asemenea, el este în continua atenţie a specialiştilor ce se ocupă cu
îndrumarea,controlul şi coordonarea acestui domeniu la nivel central, în oficiile
pentru patrimoniul cultural naţional, laboratoarele de restaurare şi muzeele
<lin România. Şi, sigur nu este o afirmaţie îndrăzneaţ.ă, subiectul trebuie să ne
intereseze pe noi toţi: sîntem, în ultimă instanţă, cu toţii moştenitorii a"uţiei
culturale, atîta cîtă a"em, şi de noi depinde felul în care contribuim să o cunoaştem,
s<"i o iubim şi să o apărăm în beneficiul nostru şi al celor ce ne vor urma.
Nu s-ar cuveni să încheiem aceste rinduri fără să spunem cititorului că
în elaborarea lucrării ne-au fost de un ajutor nepreţuit posibilităţile de docu-
mentare bibliografică uşurate de colegele Carmen Cantemir şi Eva Cordoş,
ca şi îndrumările profesorului dr. Vasile Drăguţ şi ale conferenţiarului dr. Radu
Florescu. Ultimilor trebuie să le mărturisim si aici satisfactia de a fi lucrat
împreună pentru cauza ocrotirii patrimoniulu'i, de a ne fi sugerat o ase-
menea temă şi de a fi ajuns acum la un liman. In ce priveşte literatura
străină (accesul direct sau procurarea ei, ca şi a unor materiale foto), apoi
consultarea în diverse probleme de specialitate, ne-au ajutat direct UNESCO,
Consiliul Internaţional al Muzeelor (ICOM), profesor dr. R. Sneyers de la
J nslitutul regal de conservare-restaurare a patrimoniului artistic din Bruxelles,
profesor dr. 'vV. Oberleitner şi dr. Kurt Gschwandtler de la Kunst Historisches
Museum din Viena, profesor dr. W. Meier Arendt de la Muzeul de preistorie
din Frankfurt/.M:, Sandra Gibb, şef de sector la Muzeul Omului din Ottawa,
profesor dr. Dinu Adameşteanu de la MuzPul Siritidelor, Policoro, profesor
13
dr. J. Singleton din Marea Britanie. profesor dr. \V. Menghin de la Germani-
sches N ational l\Iuseum Nlirnberg şi dr. Linda Ellis de la Peabody Museum-
Harvard University. Tuturor acestora le aducem aici, încă o dată, mulţu
mirile noastre. Li se adaugă, esenţial. sfaturile şi sugestiile pe care acadmni-
cianul Virgil Vătăşianu şi regretatul profesor dr. Hadrian Daicoviciu, în ocaz.ii
numeroase, prilejuite de activitatea noastră directă în cîmpul ocrotirii, Cf'l'-
cetării şi valorificării avuţiei culturale. ni le-au oferit cu o gentileţe desă
vîrşită. Tuturor acestora, celor care ne-au înlesnit procurarea u J\(lr
informaţii, fotografii etc., confraţ.ilor muzeografi şi colegilor cu can• am
conlucrat, ca şi altora care n-au fost menţionaţi aici, le datorăm recu~
noştinţa noastră. Un ultim cuvînt de mulţumire colegială îl adres~un
Editurii :Meridiane şi maeştrilor tipografi. care s-au străduit să as•gure
cărţii o înaltă ţinută redacţională ~i grafică.
I ATITUDINI, CONCEPTE ŞI EVOLUŢIA GENERALĂ
ÎN PLANUL IDEII DE OCROTIRE
A PATRIMONIULUI CULTURAL
1. REGLEMENTĂRI ŞI REALIZĂRI ALE OCROTIRII

PATRIMONIULUI CuLTURAL DIN ANTICHITATE
PINĂ I:'; EPOCA MODERNĂ
1n cPPa ce pI'i veşte monumentele, Yespasian (69-79 e.n.) era numit „con-
~p1·vator al edificiilor publice şi restaurator al celor private" 1 , iar în sec. V e.n.
împăratul roman Maiorian (457-461 e.n.) publicase un edict ce solicita cetă
ţ Pnilnr Romei să păstreze ,,din dragoste de patrie" 2 clădirile reprezentative
Rh' oraşului. 1n aceeaşi perioadă, la Herculaneum, prin descoperirea recentă
a două tăbliţP de bronz ce conţin două decrete ale senatului roman din anii 44
~i :Jiî P.n., aflăm că se prevedea penalizarea celor ce cumpărnu o casă cu in-
tPn\ia de a scoate un beneficiu prin demolarea ei, astfel ocrotindu-se fondul
<IP llH~uinţe vechi ale oraşului antic 3 .
'.\lu ar trebui de asemenea uitat că incă Cezar fusese unul din cei mai
nrn!'i ··olec\ ionari, colecţia sa de geme şi camee ajungind prin donaţie în pose-
sia templului zeiţei Venus Genitrix 4 •
Antichitatea greacă şi romană demonstrează o atitudine de mare grijă
faV\ de bunurile culturale, in timpul ei întemeindu-se primele muzee şi edifi-
ei11d11-se numeroase monumente, fără să mai amintim de dezvoltarea de ex-
n·ppe pe care au cunoscut-o toate artele.
Vechile temple - „thesauri", - adăposteau numeroasP opere de artă,
<IP a Găror consel'vare se îngrijeau hieropii 5 . O adevărată pinacotecă funcţfona
pt> AeropolPa .\Lenei, iar un vestit muzeu, cel de la templul Herei din Samos,
eu11o~tea o mare faimă printre contemporanii săi. Tot acum, la Pergamon se
slringeau copii după operele lui Polygnot, iar regele Attalos este amintit
ca plătitornl unei importante sume pentru un tablou de A.ristide. Era perioada
l\luseionului, înfiinţat de Ptolemeu Soter la Atena 6 , ce a culminat cu întiinţa
rPa celui mai complex aşezămint cultural pe care l-a cunoscut antichita-
tl>a - cel de la Alexandria - , asimilabil oricărui centru cultural modern 7 •
Prin cunoscula lucrare De arhitectura, a lui Vitruvius, se recomandă con-
diţ.jj de conserrnre în proiectarea bibliotecilor, de care s-a ţinut cont la edifi-
{'area palatului lui Hadrian de la Tivoli, unde erau adunate operele originale
ah~ lui Polygnot. Tot acum avem ştiri şi despre colecţia lui Augustus de la
tr-mplul Concordiei 8 •
ln aceeaşi epocă, Strabo, în Geografia. aminteşte despre achiziţiile nume-
J'Oai;elor opere greceşti făcute de romani 9 , iar Pausanias judecă critic grafitu-
1·ile lăsate de turişti pe monumentele egiptene. Acum lucrările unor învă
ţ aţ.i antici, ca Duris din Sam os, Xenocrat din Sikion, Pliniu cel Bătrîn, Varro,
A u1 igonas, Pasiteles sau Pausanias, unele cons tind în jurnale de călătorie sau
ghid uri „turistice" 10 , vădesc un anumit orizont cultural al contemporanilor
15
lor, dar şi necesităţi pe care aceştia le manifestă în domeniul cunoaşterii şi
păstrării valorilor culturale.
Amintindu-le pe acestea nu trebuie să omitem primele periegheze despre
care avem ştiri consemnate în lucrarea asupra vieţii din Helada, întocmită de
Dicearhos din Messina, care prezintă monumentele din Atica şi Beoţia, sau
menţionarea lui Filohoros, cu primele studii de epigrafie consemnate în
Epigrammata Attika, a lui Polemon din Ilion, care scrie despre Acropola ate-
niană ca şi despre cetăţi din I talia şi Sicilia, toate reflectînd o preocupare
constantă în aprecierea şi în conservarea patrimoniului cultural 11 . Copiile'
făcute de romani după originalele statuariei greceşti, vădind respect şi grijtl
pentru consemnarea operei de artă, rămîn pînă astăzi principalele documP11ll'
asupra acesteia.
Şi în Dacia Traiană, praetores urbani et peregrini aedilrs (inspectori ai
zidurilor publice) îşi fac datoria îngrijind edificiile sau ocupindu-se de reface-
rea lor. Astfel. avem ştiri despre refacerea unui templu al lui Jupiter şi J un,)na,
la Apulum, de către Claudius Quintus, augusta} al coloniei 1\pulum, :rnu
refacerea amfiteatrului de la Porolissum (cum atestă o inscripţie de la 1!J8)
sub îngrijirea procuratorului Tiberiu Claudius Quentilian 12 • Nu e mai puţin
adevărat că, tot în această epocă, şi caracteristic mai ales lumii romd•H',
intîmpinăm la tot pasul efectele lui .. damnatio memoriae" asupra unor în:;em-
ne ale artei oficiale, vizibile, mai ales, pe piese epigrafice, in urma c~rora
numeroase monumente au pierit sau au fost păgubite.
Deşi cauze obiective de ordin politic şi social-economic vor nra o adt>\'il-
rată cezură între civilizaţia antică şi lumea medievală, încă de la început11rilP
acesteia regăsim exemple de preocupări pentru păstrarea a ceea cc artele au
lăsat omenirii. Ba chiar sesizăm cum functia de tezaurizare a acestor hut1uri
creşte treptat în ochii oamenilor. '
Valurile de migraţii, caracterul preponderent militar al formaţiundor
statale feudale din Europa, precum şi lupta dintre tezele diferitelor religii
sau curente religioase, între care unele iconoclaste 13 , sînt tot atitea cauzt~ ce
ne permit azi puţine exemplificări. Mai ales intoleranţa rrligioasă - prin
instrumentele Inchiziţiei, contra-reformei, ale sectelor opozante ortodoxiei
(hughenoţi, anabaptişti, calvinişti ş.a.), prin marile războaie de tipul cruciade-
lor sau revoltelor lui Savonarola - impune nu numai canoane de repr(~'.l:en
tare artistică, cum o făcuse Conciliul de la Trento, ci trece la măsuri dP puri-
ficare. Prin acestea, operele „vanităţii" sînt arse pe rugmi sau dislocatP din
locul lor originar, ca obiecte de jaf şi pradă 14 •
Este demn de remarcat aportul specific al fiecărei etape istorice, cu
momente de avînt şi recesiune, in care diferiţi factori contribuie conform ::;tan-
dardului dezvoltării social-economice a uneia sau alteia din ţări. Astfel. pt'n-
tru perioada de început a feudalismului, „consolidarea trPptată a dominaţif'i
unor popoare aflate într-un stadiu mai înapoiat în raport cu societatea scla\'a-
gistă supusă a trebuit deci să provoace o stagnare a evoluţiei, chiar un regres
temporar" 15 . 1n cazul concret al zonelor de cultură romană sau romani-
zate, se petrece un fenomen de asimilare, mai ales pe plan artistic, unde „pe
măsură ce noile formaţiuni statale se încheagă în contact cu moştenirea cul-
turală a Imperiului Roman desfiinţat, arta antică dobîndeşte pentru regii
merovingieni (481- 751) şi regii, mai apoi împăraţii carolingieni (751-888),
o semnificaţie tot mai adîncă, susţinută cu energie de biserica creştină" 16 •
Un rol important l-a jucat factorul uman „specializat", care a contri-
buit din plin la pierderea unor valori, căci „istoria artei demonstrează că în
fiecare perioadă istorică, arhitecţii, sculptorii şi muraliştii n-au avut scrupule
16
să demoleze operele de artă, adesea şi cele mai bine păstrate, ale predecesori-
lor şi să le înlocuiască cu invenţiile lor" 17 • Creatorii de artă, prin natura lor
subiectivă si individualistă, continuă să dovedească adeseori o atitudine nu
întru totul' responsabilă faţă de opera înaintaşilor.
I n sec. VI, regina Theodolinda păstra în „ tezaurul" catedralei de la
Monza numeroase obiecte artistice, iar tezaurele imperiale de la Aachen şi
Constantinopol erau cunoscute ca deosebit de valoroase 18 • In ceea ce priveşte
monumentele, de pildă Cassiodorus a acţionat ca custode al lui Theodoric,
iar istoricul francez Eginhard a îndeplinit funcţia de superintendent al case-
lor publice, sub domnia lui Carol cel Mare 19 •
o Un pas de o incomensurabilă semnificaţie şi importanţă în clarificarea
conceptuală şi ideatică îl aduce Renaşterea, prin dezvoltarea fără precedent
a culturii şi artelor, un program constructiv stimulant şi consecinţe pozitive
pe planul concepţiei privind zestrea culturală a umanităţii şi conştiinţa necesi-
tăţii păstrării ei. Renaşterea este o perioadă de excepţie pentru crearea colec-
ţiilor şi muzeelor, a celor mai reprezentative monumente şi opere de artă,
de pregătire, în domeniul filosofiei, a unor etape de integrare a culturii în
existenţa cotidiană. Astfel, „realizările Renaşterii înseamnă un pas decisiv
pe căi noi, străbătînd de aici înainte o etapă dialectică ce Ya determina totodată
~i prăbuşirea culturii medievale" 20 •
ln 1162, un edict declară Columna lui Traian ca monument al eterni-
tăţii, care „nu trebuie să fie distrus sau mutilat niciodată, ci trebuie să ră
mină aşa cum este spre cinstea poporului roman pînă la sfîrşitul lumii" 21 •
Tot la Roma, umanistul Cola di Rienzi s-a ridicat, ca „ ultimul dintre tribuni",
contra distrugerii vestigiilor cetăţii, iar un artist de talia lui Rafael 22 , numit de
papa Leon al X-lea „controlor" al monumentelor, face studii asupra vesti-
giilor forului şi avansează propuneri de consolidare şi restaurare, iar alţi
titulari ulteriori ai postului respectiv (Bramante, Michelangelo etc.) şi-au
adus si ei contributia la salvarea monumentelor 23 •
' '
Pasiunea pentru antichitatea greco-romană, numită nostalgic aurea
actas, cu numeroşi adepţi atît în rîndul artiştilor cit şi al păturilor avute,
creează uneori pagube şi distrugeri, mai ales prin lipsa de metodă şi discernă
mînt, dar şi prin mijloacele primitive de lucru 24 •
Dintr-un asemenea sentiment iniţia împăratul Frederic al Ii-lea, în
sec. XIII, săpături arheologice la Augusta, în Sicilia, iar Ciriac din Ancona,
supranumit „părinte al arheologiei", cunoscut mai ales prin călătoriile între-
prinse între 1435 şi 1447 în Orient, Grecia, Dalmaţ.ia etc., aduna manuscrise,
monede, inscripţii şi identifica monumente romane, despre toate acestea dind
explicaţii împăratului german Sigismund. Tot el este cel ce relewază monu-
mente antice şi încearcă reconstituirea unora, contribuind astfel la renaşterea
respectului faţă de antichitate 25 •
Grija faţă de starea de conservare a pieselor artistice, aplicabilă şi expli-
cabilă în primul rînd pentru cele aflate în serviciul de cult, care au presupus
totdeauna şi o mare investiţie materială, îl face pe cardinalul Paleotti, în
1575, să adreseze diocezei din Bologna ordinul: „Către cei care se ingrijesc de
restaurarea imaginilor sfinte în dioceză[.„] In prima duminică a lunii martie[„.]
să-i îndrume pe enoriaşii care au oarece imagini sacre pictate pe zidurile
caselor lor dinspre stradă ori pe sub porticuri, si cărora din pricina vechimii,
ori din orice altă cauză nu le mai acordă suficientă îngrijire, să binevoiască să
purceadă la restaurare11 lor'. Şi in actele celui de-al lV-lea Conciliu provincial
din Milano (1571) episcopii erau invitaţi să renoveze operele de artă din
17
• Ştim astfel că incă inainte de 1540 lucrarea lui Rafael, Sf. Mihail,
26
biserici
suferă o restaurare 2 i .
Pentru a supraveghea îndeaproape conservarea ş1 restaurarea monu-
mentelor, in timpul Renaşterii se creează funcţia de conservator de monu-
mente, pe care la Roma o va deţine, printre alţii, şi Leonardo da Yinci :!!!.
în '1425 o ordonanţă a papei Martin al \'-lea hotăra demolarea din oficiu
a edificiilor noi ce prejudiciau monumentele antice, iar papa Paul al l Ii-lea
instituie. în 1534, Comisariatul antichităţilor, care cere ca noile construcţii
să nu se adoseze monumentelor, iar acestea să fie ferite de vegPtatiP. Ultima
dispoziţie este confirmată în 1646, sub Inocenţiu al X-lea ccare' proclam:\
apărarea tuturor edificiilor vechi 29 •
O ordonanţă toscană din 1574, cu origini dovedite în dr·eptul roman - re-
cunoscute într-un edict dat de Yespasian, într-un senatus consul/lls emis de
Hadrian. şi un text din Fufidius-, confirmată de altfel de marele duce I Jeopold,
în 1854. interzice înlăturarea sau păgubirea obiectelor expuse veneraţiei
publice 30 •
Se recunoaşte în mod umanim astăzi că, printr-un ansamblu de măsuri,
„Renaşterea italiană va restabili in conştiinţa oamenilor de cultmc'1 interesul
şi admiraţia pentru antichităţile greco-romanr" 31 • Manifestările Pi sint sti-
mulative şi pătrund în toate sectoarele culturii. Cu toate acestra, PPtr<U\'<l
deplinge. in De remrdiis 11tri11sq11r fortunac, monumentele dislrusP şi abando-
nate, deşi personal se manifestă ca un bun colecţionar de medalii şi monedP,
tot aşa rPmarcindu-se Pnggio Bracciolini, aut01·ul lucrării H11inar11m urbi.)·
Romae desrriptio şi totodată pnsesor al unei colecţii de busturi antice şi
imnipţii 3 :!.
Ca efect al concepţiei se crPează primele colecţii şi cabinete de antichi-
tăţi • DrzvoJt.area şi sporirea )nr numerică fucindu-se concomitent cu mani-
33
festarea gust ului pentru acestea, au determinat primele măsuri organizate

de suprawQ.·bere: papa \'icolae al V-lea intl'rzice folosirea construcţiilor antice
de la Homa drept carierP, iar Sixt al V-lea ia măsuri lmpotrinl exportului d,•
antichităţi 3-t.
Se stimulează astfp) dpzvoltarea unei adevărate reţele de colecţii, întrt'
ca1·e cea a principelui Federico da Montefeltrn (m. 1482) de la castelul din
Urbinn, colecţia de efigii a lui J ustus cel Mare, cea a cardinalului Du Dellay
de lingă termele lui Diocleţian 3·\ precum şi cea Cl'eată de Paolo Giovio
la Como, in 1520. Ultima. prin publicarea catalogului ei la Florenţa (1551),
Paris (1~52) ~i Basel (1577), a influenţat întreaga Europă, fiind considerati'l
un real model 36 •
~ Sistematizate, colecţiile încep să poarte nume de muzee: aşa sint )\foseo
Medicevo". creat de Cosimo I de Medici la Florenţa: antiquarium-ul con-
struit dr Yespasiano de Gonzaga la Sabioneta: cel creat de Nicolas-Claude
Fabri de Peiresc (1580-1637), avînd peste 17 .OOO de piese numismatice,
sau colecţia organizată a lui Thomas Howard, lord de ArundeJ ('1585-1646),
considerat primul mare colecţionar englez 37 • După cum amintim şi colectii1e
de la Fontainebleau, iniţiate de Francisc I, galeriile Luvrului organizate de
Le Brun sau colecţiile Yiitorului muzeu de la Miinchen, realizate la cererea
lui Wilhelm al IV-lea şi a lui Albert I.
In aceeaşi epocă, Ferdinand de Tirol (1529-1595) va crea lingă Inns-
bruck, la Ambras, un muzeu foarte important, iniţiind mişcarea muzeologică
în Austria 38 •
18
In Anglia, în 1651, John Dury publică un protest contra stării jalnice
în care se găseau fondurile bibliofile ale fostului rege Carol II Stuart; tot aici
o lege pentru amendarea celor ce construiau fără permis, mai ales în peri-
metrul vechi al oraşelor, funcţionează din 1657 39 •
11 Exemplul I taliei va prolifera în întreaga Europă. O lege pentrq ocro-
tirea unor monumente este cunoscută în Suedia din 1666; încă in 1630 Gustav
al I I-lea Adolf înfiinţase postul de director general al antichităţilor, îns~'il'ci
naL cu cercetarea şi colecţionarea inscripţiilor runice şi a altor obiecte vechi 40 ;
se creează un birou al curatorului antichităţilor, iar în 1666, o proclamaţie
regală defineşte obligaţia protejării monumentelor istorice. In 1752 se ini-
ţ.iază un Oficiu al Superintendentului pentru construcţiile pubiice, al cărui
titula!'- a\·<)a atribuţii şi asupra păstrării monumentelor 41 •
1n H.usia. Petru cel Mare ordonă strîngerea obiectelor antice rezultate
din descoperiri întirnplătoare, iar M. V. Lomonosov alcătuieşte un chestio-
nar şi o hartă arheologică (1763); ca manifestare a aprecierii monumentelor
istorice. arhiepiscopul Eftimie din Novgorod va ordona acum reproducen~a
forme lor originale ale bisericii Ivan na Opokah ( 1127 -1130) in cadrul unei
alte clădiri ridicate pe la 1453 42 •
Prc>luînd experienţa predecesorilor, în secolele XV -X\" I, se pregătesc
concepţiile moderne de ocrotire; tot mai mulţi factori îşi fac cunoscute opi-
niile privind necesitatea păstrării patrimoniului cultural, dovedind faţă
dt~ acesta .,simpatie, stimă, înţelegere" 43 •
O dată cu secolul al XVII-lea, literatura şi artele determină o cotitură
importantă inacţiunea de ocrotire, monumentele, mai ales, bucurindu-se de o
atenţie sporită. Dar, concomitent, se dezvoltă din galeria de curiozităţi,
din muzeul de artă şi cel de arme, adevăratele muzee ce se organizează pe
principii mai clare, atit tematic cit şi ca tehnică muzeografică.
In arheologie, istoria artei şi arhitecturii, acumulările cantitative favori-
zează noua etapă. La aceasta concură din plin eruditul Fulvio Orsini, declarat
de Viseonti părintele iconografiei moderne, Jean Gruter, autorul a două
volume din I nscriptiones antiquae totius orbis Romani, Flaminio \'acea, arheo-
log şi restaurator al lucrărilor comandate de Sixt al Y-lea, şi cardinalul Far-
nese, cel care lasă un prim model de jurnal arheologic - Memorie di ''arie
amichita di Roma (publicat în 1707 de Falconieri) 44 •
Nu trebuie omise din prezentarea rezultatelor ştiinţei lucrări de valoare
in domeniul istoriei artei care au marcat importanţa etapei, în acest sens deta-
şîndu-se, după cartea de referinţă a lui Giorgio Vasari. cea a lui Francisco
Pacheco, El Arte de la Pintura, Su Antigiiedat y Grande:.::,a (Sevilla). autorul
ei fiind cunoscut si ca cenzor de tablouri al Inchizitiei. Sau cea a lui Giovanni
Pietro Bellori - Le vitte de pittori. scultori ed architt~ti moderni (Roma, 1672) - ,
cel care a fost şi însărcinat papal pentru antichităţi la săpăturile organizate
in Roma; a lui Roger de Piles - Abrege de la vie des peintres, avfc des ref'le-
xwns sur lcurs ouvrages (Paris, 1681) şi a lui Antonin Joseph Dezallier d'Argen-
ville - Abrege de la vie des plus fameux pcintrrs 45 •
In aceste condiţ,ii se nasc: colecţia de la Praga 46 , cele constituite de Filip
al IV-lea, galeriile Borghese, Doria, Colonna, Spada, Pallavicini, Muzeul
familiei Brignoli-Sale de la Genova, ~1 uzeul Uniwrsităţii din Oxford 4 7 •
O dată cu dezvoltarea gravurii ~i imprimeriei, se dezvoltă releveul de
monument, inspirat mai ales din modelele executate la Roma de Stephano
de Perac pentru regele Franţei, de Gian Battista Falda pentru edificii romane,
Carlo Fontana pentru Vatican, Rubens pentru Palatul Genes48. ~oul pătrunde
şi în invăţ.iimînt, unde, pentru pregătirea arhitecţilor, într-o altă viziune faţă
19
de necesitatea ocrotirii monumentelor, se introduc lecţiile de geometrie des-
criptivă ale lui Gaspart Monge, cursul de arhitectură de Frarn;ois Blondei,
susţ.inut din 1671 la Academia Franceză de Arhitectură din Paris, lucrările
lui Jean Paul Le Taroully despre monumentele Vaticanului şi ale Romei
moderne 49 •
In domeniul istoriei si stiintelor ei auxiliare trebuie să amintim contri-
buţiile lui Luigi Muratori 'ca~e, î~ 1694, dă o ediţie a istoricilor Italiei - Re-
rum Italicomm Scriptores praecipue ab anno 500 ad anum 1500 - , pe Bernard
de Montfaucon, căruia îi aparţin Paleographia Graeca (1708) şi L'antiquite
expliquee ct represcntec en figures - (10 volume, 1717 -1719) 50 •
In secolul al XVIII-iea, în ,,vedutismul" lui Canaletto, Belotto, Fran-
cesco Guardi şi al alt.ora intervin tot mai evident scopuri comerciale. Un
Gian Battista Piranesi sacrifică, în dauna istoriei de artă, exactitatea unor
descrieri. Cu toate acestea, se ajunge, mai ales prin elaborările lui Monge, la o
codificare şi la o metodologie în privinţa reprezentării arhitecturale bazate
pe geometria descriptivă, importantă fiind stabilirea unor convenţii la arhi-
tectură prin lucrarea lui Le Taroully - Le Vatican el Ies edifices de Rome
moderne 51 • Tot acum, între 1718-1720, Petru cel Mare emite decrete pentru
păstrarea monumentelor. arhitectul imperial I. F. Miciurin rest aurind şi
completind părţile afectate ale bisericii Noului Iernsalim 52 •
Totuşi, cu tot progresul realizat, nici în sec. al XVII-iea şi nici în prima
parte a celui următor. nu se reuşeşte să se creeze un curent general propicP
protejării celor mai importante bunmi culturale - monumentele, de vreme
ce cardinalul Aldobrandini [i~>7'.2-1621] era nevoit să dPcreteze oprirea
vandalismului şi a exportului ilicit de bunuri arheologice şi artistice 53 • Ceva
mai tirziu. in 1733, un alt cardinal, Albani, dă instrucţiuni pentru ocrotirea
operelor Romei, iar cardinalul Valenti, în 1750, revine cu măsuri represive
contra comerţului cu antichităţi 54 •
Enciclopediştii joacă, prin ideile propagate, un rol important în dezvol-
tarea filosofiei culturii şi. in cadrul acesteia, a unei noi atitudini faţă de bunu-
rile culturale si institutiile care le ocrotesc. Mai ales muzeele se dezvoltă verti-
ginos, venind' în spriji;rnl celor ce căutau argumente pentru existenţă naţio
nală, reflr>ctind gradul de dezvoltare economico-socială şi nivelul de cultură
şi civilizaţie al uneia sau alteia dintre ţările Europei şi furnizînd, totodată,
un exemplu continentului american.
Muzeele universitare. ca cel de la Oxford (care funcţiona cu regulament
propriu din 1714), fondarea Muzeului Britanic (în 1753) prin achiziţionarea
co]ecţ.iei şi bibliotecii lui Hans Sloane, întemeierea Muzeului Universităţii
de la Bologna de către contele Marigli (în 1712) dovedesc interesul sistemului
de învăţămînt pentru muzeologie. Infiinţarea altor numeroase muzee - a
celui de la Torino, datorat lui Scipione Maffei, a Muzeului Academiei Etrusce
(1726) şi a Muzeului Arheologic din Catania (in 1758) 55 , sau a celui de
antichităţi de la Roma, construit între 1773 şi 1821 şi organizat ştiinţific de
Visconti, succesorul lui Winckelmann în calitate de comisar al antichităţilor
romane 56 • sînt exemple elocvente ce permit a surprinde un nou stadiu al
gindirii şi practicii muzeografice.
Diderot prevedea, tot acum, întemeierea unui muzeu central al artelor
şi ştiinţelol', iar J. J. \Vinckelmann, anticarul camerei apostolice şi bibliote-
carul Vaticanului, prin opera sa de pionierat în arheologie, în istoria artei
şi estetică, ca şi în muzeografie, va stimula interesul întregii Europe pentru
cercetările începute în 1755 la Pompei şi pentru cele de mai tirziu de la
20
Herculaneum. Acestea se vor remarca atît prin rezultate ştiinţifice, prin
metodă, inclusiv prin primele rapoarte ştiinţifice de săpătură, cit şi prin obiec-
tele scoase la iveală.
Incepînd de pe la 1750, apar inventarele ştiinţifice, mai ales pentru ope-
rele artistice, şi acest lucru se vede în colecţii pariziene, consemnîndu-se:
descrierea, autorul, titlul, valoarea 5 i.
La Veneţia, un decret al Marelui Consiliu al celor Zece, din 20 aprilie
1773, cere efectuarea inventarului bogăţiilor artistice, interzicind repic-
tările, schimburile, înstrăinarea sau vînzarea operelor de artă şi chiar insti-
tuie o autorizaţie specială pentru deplasarea lucrărilOI' în vederea restaurării,
intre 1779 şi 1785 la Veneţia restaurîndu-se 405 tablouri &e.
Acest decret al Marelui Consiliu îl numeşte pe Antonio-Maria Zanetti
(1773-1778) ca prim-inspector al monumentelor 59 •
Pină şi conştiinţa valorificării este surprinsă într-un edict dat de Camer-
lingue, în 1750, care afirmă: „conservarea acestor edificii şi opere de artă
incită străinii a se deplasa pentru a le vedea şi admira" 60 •
Conştientă, deci datată şi semnată, opera de restaurare a picturii apăruse
relativ t.îrziu: la 1530 Primatice „spală şi curăţă" 4 tablouri de Rafael, aflate
în colecţiile regale de la Paris; Domenico Carnevale din Modena retuşează
şi umple găurile de la cîteva scene ale operei lui Michelangelo din Capela
Sixtină (în vremea pontificatului lui Pius al V-lea, 1566-1572), o curăţire
cu miez de pîine fiind făcută tot aici de Simone Laghi, în 1625. Altă lucrare
(un triptic din veacul al XV-lea, Adora(ia magilor) a fost renovată de A. van
Dyck, iar un Cap de Crist din lucrarea lui Domenico Ghirlandaio Ultima
Cină (pictată la Florenţa şi datată 1480) a fost reînnoită ,,al fresco" de Carlo
Doici. ln veacul al XVII-iea, restaurarea picturilor murale ale lui Lippo
Memmi s-a făcut de către Benozzo Gozzolli, care semnează şi notează: „re-
fecit, renovavit". Inventarul colecţiei regale franceze, terminat de întocmit
prin anul 1698, menţionează la multe tablouri operaţii de restaurare. Pentru
epoca respectivă chiar avem şi o definiţie a restaurării: „a reface unui obiPct
pă1·\ilc stricate şi ceea ce ii lipseşte datorită îmbătrinirii sau din cauza oricărui
accident asemănător; şi am mai zice încă, dar in surdină (că înseamnă,
n. a.) să cîrpe~ti, să reînnoieşti" pe care o notează H. H. Marijnissen (în
lucrarea sa Dr{!radation, conscrvation ct rcstauration de l'auvrc d'art, Bruxelles
I. MCMLXVII, p. ~~0-32, 34). La începutul wacului al XVIII-iea, diverşi
oameni de cultură, diplomaţi, călători iau poziţie faţă de factorii distructivi
ai operei de artă. Este cazul şi cu J. Hichar<lson (vezi Richarclson pere et
fils, Dcscription de divers tablcaux, statucs, bas-relicfs rtc., qui sr' tro1ic•cnt
cn Italic, Amsterdam, 1728) care condamna neglijarea şi reaua conserYare,
datorită fumului luminărilor, la care era supusă capodopera lui Rafael, Sfînta
Familie, pe care o văzuse in capela Bentivoglio a bisericii San Giovanni del
Monte din Bologna; intre constatările acestea care datează din 1728, şi cel"
mai Urzii ale lui Goethe, valabile pentru frescele din Capela Sixtină, consem-
nate în Voyage d'ltalic, există o notă comună. Corespondenţa şi cercetările de
arhiYă au făcut posibilă descoperirea unor amănunte legate de evoluţ.ia tehnicii
de restaurare. Mai ales restauratorii veacului al X\"III-lea - intre ei Chris-
tophe Leblond, Picault, Hoxin, Hacquin, Collins, Morgen, Stern, Fischer
ş.a. - discută una sau alta din metode. Astfel, transpunerile de pe un suport
pe allul se făceau deja prin 1720 în I talia, metoda fiind inventată de napoli-
tanul Alessandro Majello concomitent cu francezul Antonio Coutri (in
Franţa ea era anunţată in 1746 ca o „descoperire" a lui Picault), care făcuse
21
o asemenea operaţie în cazul restaurării lucrării lui Rafael, Sf. Jf ihail. Teh-
nica parchetajului se cunoştea înainte de 1710, avindu-l probabil iniţiator pe
Hacquin, iar cea a rentoilageului (menţionată de Pernety la 1557) apare o dată
cu lucrările lui Orlandi, din anul 1763. 1n unele ateliere, bine organizate şi
dotate, lucrează multi restauratori: în cele venetiene, între 1779-1788
lucrează 86. cărora li ~e datorează executarea a 759 l~crări, conduşi de Pietro
Echvards (m. 1821). La l\fozeul din Dresda, restauratorul Pietro Palmaroli
tratează în epoca amintită, în numai 2 ani, 500 tablouri, între ele şi Madona
Sixtina de Rafael. Unii, ca Johann Gottfried Riedl (1690-1755), care a
lucrat la Yiena, folosesc huila în impregnări, metodă ce va fi ulterior mult
discutată. Şi pe planul teoriei restaurării lucrurile au evoluat. O ordonanţă
veneţiană din 1784 preciza că restauratorul trebuie să lucreze contrar spiri-
tului corecţiilor şi internnţiilor arbitrare, folosind metode reversibile şi
materiaie adecvate. lu acelaşi timp, în Enciclopedia france:,ă, articolul semnat
de De J aucourt notează că restaurarea este menită să repună obiectul in
forma sa primară, chiar considerabil sporit! Iată deci că acest secol limpezeşte
în mare măsură con~epţii şi metode, în artă acestea fiind direct legate de
lucrările de referinţă ale lui Lachausse, Mariette, Bottari, De Caylus şi, mai
ales, de Geschichte Der Kunst des Altertums (Dresda, 1763) a lui Winckelmann.
Se pare că tot de acum se observă că meseria de restaurator, de altfel dificilă
şi istovitoare fizic, începea să aducă venituri substanţiale bunilor profe-
sionişti. lntr-atîta incit, în 1792, Picault-fiul propunea Muzeului Luvru un
concurs pentru desemnarea restauratorilor oficiali cunoscuţi.
In ţările române, la fel ca în alte locuri, monumentele cunosc, al;tturi
de oameni, vremuri bune şi altele de restrişte. Ideea de a sublinia puterea
centrală şi stabilitatea politică a fost însuşită şi dezvoltată şi la noi prin
însemnele domniei: curţi, palate, cetăţi, mănăstiri, biserici etc. Exemplar
pentru epoca sa, ca un real campion al creştinătăţii în contra pericolului
otoman, Ştefan cel Mare rămîne cunoscut în istoria naţională, ca şi în cea
europeană, şi prin suita celor 40 de monumente istorice şi de artă ridicate
în vremea şi din dorinţa sa.
Chiar pentru un stat puternic programul constructiv din vremea sa
constituia o excepţie. Exemplul respectiv a fost urmat, deliberat, <le aproape
toţi domnitorii ţărilor române, ca şi de o serie de boieri marcanţi. Consemna-
rea prin edificii trainice, prin haină picturală cît mai frumoasă, a trecerii
acestora prin fame, a evenimentelor pe care le-au trăit, se explică din diverse
raţiuni. Luca Arbore, portarul Sucevei şi ctitor al bisericii de la Arbore
în 1502, ţine să arate că a ridicat-o „cu bunăvoinţa şi cu ajutorul lui Dumne-
zeu şi cu sprijinul Domnului său" (subl a.). Refacerea frescei de la acest
splendid monument, întreprinsă în 1541 de zugravul Dragoş Coman din
Iaşi, se justifică prin inscripţia mărturisitoare - prin cuvintele ei: „turcii
cei răi au distrus" - a jafului făcut în vremea campaniei lui Soliman Magni-
ficul în Moldova la 1538 61 • Domnul ţării, Petru Rareş, a dovedit la rindu-i
o mare înţelegere a nevoilor de reconstruire a unor vechi aşezăminte. Aceasta
se face în cazul mănăstirilor Probata, lI umor şi Moldo viţa. Păstrînd, nu ca
acesta şi nu consecvent, legătura cu tradiţia, şi Alexandru Lăpuşneanu
a manifostat, e drept că în mai puţine locuri, o înţelegere a rostului tradiţio
nalelor centre culturale moldoveneşti, în acest sens el dispunind refacerile
de la Rădăuţi şi mănăstirea Bistriţa.
Gavril Trotuşan, alt fruntaş moldovean, ridică biserica Părhăuţi in
1522 „spre folosul sieşi şi cneaghinei sale Anei" 62 • lndemnat de domn, cum
avea să recunoască în scris şi în reprezentarea votivă, marele logofăt Toader
22
Bubuior• I:'
rectitoreste
•
biserica li umorului .,la porunca evlaviosului domn
Petru voievod, fiul voievodului Ştefan cel Bătrin·' (subl. a.). Adăugind
rat.iunilor ce le implică actul demnitarului şi prezentarea scenei cu asediul
co'nstantinopolului, întărim, odată în plus, mesajul politic avut in wdere
de către comanditar. O explicaţie de ordinul spiritului comunitar, înţeles
de noi ca spirit naţional, ne-o oferă inscripţia pu~ă de mitropolitul Moldoni,
Grigore Boşca, în 1570, la mănăstirea Yoroneţ: „ln zilele prea iubitului domn
Io iliaş voievod, am văzut eu, mitropolitul kir Grigore, că frica morţii m-a
cup1·ins, căci între cei 73 de ani trăiţi, m-au cuprins şi am gîndit că această
tramă nu va pleca de la mine şi de aceea am hotarit pentru acrnstă casâ a
întregii comunităţi (subl. a.) această sfîntă locyire, şi mi-am făcut mormînt
aici în care, dacă voi mmi, să fiu îngropat. ln anul 7078, februarie 5" 63 •
Atitudini de respect şi grijă faţă de păstrarea însemnelor, a simbolurilor
societătii românesti medievale reies si din alte situatii. Testamentul lui Anas-
tasie Crimca din' 16 martie 1G10 p;evede, refnito~ la biserica Dragomimei,
ca ,.nu mmra să cuteze cincra (subl. a.) din domnitori, ctitori sau boieri din
nramul nostru a închina mănăstirea noastră" 64 •
Un alt strălucit exemplu de exprimare a respectului şi grijii faţă de
mrmoria istoriei naţionale ni-l furnizează epoca lui Matei Basarab. Pro-
gramul său edilitar şi de înzestrare cu bunuri artistice dovedeşte pentrn
timpul său un mare om de cultură, susţinător şi diriguitor al acesteia. Şi
în acest caz, explicaţiile diverselor acte culturale ne oferă interesante faţete
ale nemii aceleia. Astfel, ctitoria domnească de la Sadova Doljului se face
,.după cc au biruit pc turci la Schela Ciobanului (subl. a.)" în 16:33. Deci
o victorie militară contra dusmanului de neam! Dar si unirea neamului are
parte dr o consemnare printr:un edificiu: este vorba d~spre ridicarea bisericii
de la Soveja, în 1645, „peste hotarul ţ,ării noastre. şi pe un loc nincean al
.l\loldovPi, ziditu-s-a cu bunăvoia şi cu aplecarea spl'e nerea noastră a pI'ea
iubitului nostrn frate, domnul Moldovei( ... ]·· 65 . Aceasta în aceea~i ueme cu
zidirea bisericii lui Yasile Lupu - Stelea - de la Tîrgovişte. Se cere subliniat
efortul deosebit făcut de domnie, mai ales pentrn îndreptarea pagubelor
grozan~ ale cutremurului din 1628. Cînd reface, in 1645, ctitoria lui I vaşco
Golescu de la Yieroşi, boierul Stroe Leurdeanu pune să se afirme in piatră că
„vă::.înd-o vcchr şi stricată păn multe locuri, nevoitu-m-am cum am putut[ ... ]
răvnind.~i poftind întru inima noastră a urma şi noi ctitorilor[ ... ]" 66 (subl. a.).
lată deci că pilda bună se urmează. Alteori. ca la biserica domnească din
Piteşti (1656), atitudinea se explică printr-o concluzie firească: „văzînd că
toate crlc lumeşti: sînt trecătoare (subl. a.) nevoitu-ne-am a ridica această
sfînLă biserică din temelie pînă la sfîrşit[ ... ]" 6 7 •
In Moldova aceleiaşi vremi Vasile Lupu, în numele unităţii creştine ce-i
avea din nou protagonişti pe români, ridică la laşi biserica Trei Ierarhi pentru
a servi ca .,biserică a bisericilor ortodoxe". Ctitorul, care a înălţat cincispre-
zrce noi edificii. a fost şi restaurator al altor patrusp1·ezece 68 • Pe cea amintită
acum, Ev li a Celebi, numind-o „minune", o găsea în anul 1~59 „după gustul
europenilor", realizată aşa cum „n-am mai văzut in nici o ţară" 6 9 •
Unele raţ.ionamente ce stau chezăşie păstrării, mai ales prin refacere,
a euificiilor reprezentative, surprind prin perenitatea justificărilor. La mănăs-
1 irea Cîmpulungului, repictată din dorinţa domnească sub .l\latei Basarab,
se spune în pisania pusă că ,.fiind şi măria sa de intr-aceea rudă bună şi de
întru acel neam adevărat, socotea ca un domn bun şi milostiv ca să ridice
şi să facă această sfintă şi dumnezeiască besearică, ca să nu piară pomenirra
acelor răposaţi domni bătrîni" (subl. a.) 70 •
23
Acelaşi argument reiese şi în cazul ctitoriei domneşti din Craiova, refă
cută „de iznoavă" în 1651 „pentrucă CraioM fostu-a moşie den strămoşie a
măriei sale" (sub I. a.) 71 •
Asemenea judecăţi, menite să ducă memoria neamului în rîndul urmaşilor,
s-au concretizat prin ctitorii reprezentative pentru epoca lor, care, desigul',
i-au impresionat pe contemporani. Un călător, Bogdan Baksic, afirma că
Matei Basarab „a ridicat multe mănăstiri şi a renovat multe biserici pe întinsul
Ţării Româneşti", iar Paul de Alep, că domnul „a zidit multe biserici şi felu-
rite şi toate de piatră, boltite, din temelie, desăvîrşit; şi le-a făcut pe toate
de cite aveau nevoie" •2 • Cronica lui Radu Popescu îl pomenea pe domn că
a „îmfrumuseţat" ţara, iar pe lespedea de mormînt de la Arnota - opera
sibianului Elias Nicolai din 1659 - scrie că domnul a fost „întemeietor şi
înnoitor de multe biserici şi mănăstiri, niciodată biruit, ci biruitor, şi a multe
infrîngeri învingător preaslăvit, înfricoşător duşmanilor, prietenilor de folos,
îmbogăţitor al ţării sale[ ... ]" 73 • Sigur că, strînse la un loc, argumentele
domneşti de a ctitori şi sprijini artele, le-a caracterizat cel mai bine N. Iorga .
.-\cesta constata că domnul „pretutindeni caută locurile istorice, urmele
trecutului ce se cer împrospătate pentru mai marea lui glorie, dar şi siguranţă
a lui, singurul avînd drept de a domni" 74 •
Mai mult şi mai adesea ca altundeva, nevoia de a păstra „ţara" a deter-
minat la români continuitate în adoptarea de atitudini pozitive şi de protejare
propriu-zisă a monumentelor istorice. Faptul că o bună pal'te dintre acestea
s-au pierdut se datorează în primul rînd condiţiilor obiective - războaie,
stăpînire străină, intoleranţă religioasă etc. - prin care românii au trecut.
Un episod strălucit îl oferă, din prisma strădaniilor, exemplul grăitor al lui
Constantin Brîncoveanu. Cu ocazia refacerii mănăstirii Brîncoveni, pisania
din 1699, pusă de domnitor, aminteşte că aşezămîntul „fost-au de moşi lui
Matei Băsărabu "oie"od" şi că lucrarea nouă este „spre pomana a tot bătrăn
neamului şi spre buna pomenire a faptelor bune" (subl. a.) 75 • Restaurind
mănăstirea Arnota, lucrare făcută în „zilele lui Constantin Şerban", şi jert-
find în acest scop 200 de taleri, Brîncoveanu mărturisea că „Dintru întîmplarea
vremilor, din desele şi cumplitele răzmeriţe şi din slăbiciunea celor ce au
fost înainte chivernisitori la această sfîntă şi dumnezeiască mănăstire, au
rămas la mare pustiire şi surpare; la care inţelegînd preafericitul ctitor
dumnealui Constandin Brîncoveanul [ ... ] au dat talere 200" 76 •
Nevoiţi să lupte cu mulţi duşmani şi cu felurite adversităţi, să-şi apere
pămîntul în pofida vrăjmăşiei şi tulburărilor, domnitorii români n-au uitat
nevoile şi nici rostul de reprezentare al bunurilor culturii şi mai ales al monu-
mentelor. De aceea, în 1724, Nicolae Mavrocordat, constatînd că la mănăstirea
Mărgineni „s-au primejduit mănăstirea a se strica din temelie de puternica
othomanicească împărăţie", porunceşte măsuri de grabnică refacere şi bună
gospodărire. Acestea obligau ca „îndată ce va vedea sau piatră mişcată den
zid, sau cărămidă din pardoseală sfărmată, sau o parte din acoperămint
putred, să nu aştepte să să facă stricăciune mai mare, ci îndată să o dreagă
şi să o înnoiască, că mai bine este să se îndrepteze stricăciunea la început decît
pe urmă" (subl. a.) 77 • Adăugind la raţiunile domniei şi pe cele de gospodar,
lo;i \1 t vr·J ~ J~ ht ii însărcina pe St. Bos ie, cămăraş, cu îngrijirea şi repa-
raţia bis3ricii d3 la Popăuţi, ajunsă '„căzută" şi aărăcită 78 • Tot un document
dovedit.or da bună atitudine ni se oferă la 1731 cînd, privitor la mănăstirea
Gura Motrului, citim că „de primo suo f~ndamento a Matthaeo Vajvoda
erectum anno 7155 (1746/47), deinde ruinosum a Constantinii Brankovani avo
24
nomine Preda restauratum et demum ah hoc ipso Principe renovatum fuit" 79 •
Sau cazul refacerii bisericii de la Tătăraşi (Botoşani), din 1750, de către
Constantin Racoviţă, care „socotind cu milă către patria sa, au pus la cale
si la mai bună stare si biserica aceasta" 80 • Sînt toate acestea dovezi incon-
testabile ale unei c~nştiinţe oficiale privind însemnătatea şi valoarea
patrimoniului cultural. Măsuri diverse, ordine, dispoziţii domneşti caută să
frîneze, să oprească acţiuni potrivnice. Aşa se petrec lucrurile şi la 1777 cînd
o dispoziţie domnească interzicea cu desăvîrşire de a se lua piatră din ruinele
curţii domneşti de la Suceava s1.
O situaţie mai aparte întîlnim in cazul Transilvaniei, care a evoluat
în tot cursul Evului Mediu sub stăpînire străină ce s-a dovedit potrivnică
afirmării naţionale a românilor. Totuşi, chiar şi in asemenea condiţii, care
nu exclud realizarea unor importante opere de artă şi arhitectură direct
de către stăpînitori, multe din ele făcute însă, în mod firesc, cu mîna de lucru,
energia şi talentul autohtonilor majoritari, populaţia trăitoare românească
a cultivat, după putinţă, prin obiceiuri şi forme de manifestare proprii, în
toate componentele vieţii materiale şi spirituale, unitatea de neam. Cu toate că
autorităţile s-au opus exprimării româneşti, începînd cu măsuri atestate de
primele documente pe la 1279, totuşi romănii realizează importante mărturii
ale prezenţei lor. Deşi sînt scoşi din oraşe, mai ales după anul 1514, iar into-
leranţa religioasă îi exclude şi de la formele de manifestare ale unei arhi-
tecturi bazate pe piatră, ei rămîn să demonstreze adversarilor forme tipice
de manifestare cultural-artistică. In cadrul acestora, respectul faţă de înain-
taşi, faţă de tradiţie şi de conştiinţa originii comune de limbă şi neam sînt
o permanenţă. Edificiile de cult sînt ridicate pentru pomenirea „neamului
său în veac", cum scrie in pisania bisericii jupînului Vladislav şi a jupiniţei
Stana de la Rîbiţa la 1417 82 • Alte cazuri - ca la Vad, Feleac, Sf. Nicolae
din Schei, Poiana Mărului, Simbăta, Făgăraş etc. reflectă o operă intensă de
susţinere a ideii unităţii neamului prin ajutor bănesc, sau de înzestrare ma-
terială în cărţi de cult şi odoare, aflată sub patronajul domnitorilor şi boierilor
munteni şi moldoveni. La Braşov, chiar ,,Sfatul" oraşului i-a îngăduit lui
Neagoe Basarab, dar „cu ajutor şi or.ăşenii de aici, bătrîni şi tineri, bogaţi
şi săraci, mici şi mari", să zidească ed~ificiul, urmîndu-i Petru Cercel în 1595
şi alţii în vremurile ce vor veni după el 83 •·
Tot aşa putem explica chemarea lui Radu zugravul din Ţara Româ-
nească, pus în 1698, să repare portretul votiv al lui Mihai Viteazul de la
biserica Scheilor 84.
Unor asemenea acte (donaţii, ajutoare, înzestrări, trimiteri de preoţi etc.)
documentele vremii le păstrează constant urmele. Cu astfel de fapte de cul-
tură, aşa cum se petreceau lucrurile şi pe plan mai larg european, şi în ţările
române ideile de protejare şi apărare a avuţiei culturale, mai ales a monu-
mentelor, pătrund şi se vehiculează în forme particulare.
Fie că este vorba de concepţia unor cronicari, fie de fapta propriu-zisă
a domniei şi a unora din puternicii vremii, dar şi a unor modeste comunităţi,
concrJtizată în edificări de monumente civile, de cult, militare, de refacerea şi
î~Lr 'ţinerea lor, ca şi de constituirea de colecţii şi biblioteci, ideile uma-
nism ·.Ilui european, ale iluminismului, devin fapte dovedite şi în ţările
române. Ele apropie societatea românească, nu într-un sens de mimetism
cultural, ci intr-unul de sinteză creatoare şi cu particularităţi proprii, de
ceea ce era modern în respectiva epocă şi ne dau semnele ajungerii
acestei societăţi in pragurile unor vremi noi.
25
2. ;\Ol CO;--JCEPTE ŞI PERFECŢIO~AREA LEGISLAŢIEI
ŞI MIJLOACELOR DE OCROTIRE
Î;\ EPOC:\. 1'vIODER~Ă
Dezvoltarea jurisdicţiei ca ~i a acţiunilor de protecţie a avuţiei cult urale

a cunoscut un avînt deosebit o dată cu intrarea omenirii în epoca modernii.
În această epocă, cu viitoare mari consecinţe, cînd forţele capitaliste,
dinamice şi active, determină noi mutaţii şi în cultură, aducînd cu ele, cu
purtătorii lor - clasele burgheze - progresul. atit printr-o preocupare mai
intensă de integrare a culturii în procesul irn:trucţiei şi educaţiei cit şi prin
noi mijloace tehnice, studiul antichităţilor - căci încă nu se trece de aceasta -
primeşte puternice impulsuri şi prin intermediul societăţilor ştiinţifico-cultu
rak: acum se va înfiinţa Academia de la H PT·culaneum, iar în '1733 Society
of dilettants la Londra 85 •
De aceea se şi afirmă curent că „ultimele decenii ale secolului al XVIII-iea
erau marcate 9e un gust pentru ruine şi antichităţi prin care nu acţiona încă
preocuparea reală de a conserva" 86 • Aşa că ewnimentcle revoluţionare din
socil'tatea franceză vor găsi un teren preg{itit pentru acţiunile republicii şi ale
imperiului napoleonian în toate domeniile de activitate 87 • Este însă tot atît
de adevărat că, la timpul lor, revoluţionarii au smuls acoperişul mănăstirii
din Chartres, cintărind 375 OOO line, iar dP la catedrala din d'Auch au luat
40 chintale de fier pentru a face gloanţe. Pe bună dreptate, asemenea fapte
au determinat afirmatia că revolut ia si-a avut vandalii si iconoclastii săi 88 •
Comitetul Instrucţiei 'Publice creat la 14 octombrie 1791,' era însărcinat însă
să vegheze la conservarea monumentelor şi operelor de artă în care SGOp
va publica, în '1794, o primă metodolo~ie 69 • Decretul Convenţiei :'-iaţionale
referitor la ocrotirea bunurilor culturale. care „naţionalizează" monumentele,
creînd expresia de antichităţi naţionale. preciza îndemnînd: „amintiţi-v;:-t
că nu sînteţi decît păstrătorii unui bun asupra căruia marea familie are dreptul
să vă ceară socoteală. Barbarii şi sclavii urase ştiinţele şi distrug monumentele
de artă: oamenii liberi Ie iubf>sc şi le păstrează" 90 • Este meritul acestui act
al Convenţiei care, pe lingă protecţia monumentelor, dă şi o primă definiţie
a acestora, incluzînd în cadrul ei notiunile de valoare artistică, istol'ic;1 si
Pducativă 91 . De altfel, noţiunea de patrimoniu artistic naţional, a fost definit'h
pentru prima dată de către Lafont de Saint-J enne. in cartea sa, R(f/ex;ons
sur quelques causes d'etat pres(·nt de la peinture rn France, apărută la Haga
in 'l7li7, notîndu-se responsabilitatea punerii ,-alorilor sub ocrotirea statului!!~.
Mai era şi Comisia temporară a artelor·, eu 52 de membri, formată în
august 1793, şi care avea drept scop să inwntarieze materialul artistic pre-
văzut pentru Luvru, operaţie de care se achită cu cinste, dovada făcînd-o
deschiderea muzeului la '18 noiembrie în acelaşi an.
Încă la 10 august 1792, Adunarea legislativă decretează înfiinţ.area
Muzeului ~aţional, exact peste un an cleschizîndu-se Ia Luvru Muzeul cent.ral
de arte, Convenţia asigurînd Instrucţiuni asupra manierei de a inflcntaria
şi conserva în toată Republica obiectele care pot serfli artelor, ştiinţelor şi învă
ţămîntului, ca şi '100 OOO de livre pentru aehiziţii eare să oprească exprJrtul
bunurilor 93 •
Să mai amintim că decretul Constituantei, din 26 iulie 1791, ordonase
gruparea monumentelor de ştiinţă şi artă la Luvru şi Tuileries, eă încă la
16 octombrie '1790 se crease un Comitet de examinare a monumentelor publice
26
c·are, la 11 au~_·ust 1792, primeşte numele de Comisia de conservare a monu-
me·ntelor (cu 8 membri). In august 1793 s-au pus bazele amintitei Comisii
temporare a artelor, care, în decembrie 1795, se transformă în Consiliu pentru
conservarea obiectelor de stiintă si artă 94 .
' ' '
. Regimul napoleonian creează. pentru prima dată în lume, cu putere
de exemplu, instrumente de aplicare a unei politici ferme de ocrotire. Este
înfiinţată Comisia pentru înfrumuseţarea Romei (Commission pour embel-
lissements de Rome), în componenţa căreia intrau Canova, Valadier, Cannu-
cini şi alţii, care iniţiază săpături şi restaurări in Forul Roman, Forul lui
Traian, Basilica Ulpia, Panteon şi Santa Maria degli Angeli 95 . O altă comisie
specială este însărcinată să selecţioneze cele mai reprezentative opere aduse
din străinătate 96 •
O dată cu aceste măsuri, atenţia societăţii europene faţă de patrimoniul
său cultural cunoaşte un salt calitativ, determinînd un adevărat sistem de
protecţ.ie. La difuzarea ideilor progresiste un rol important l-au avut repre-
zentanţii romantismului francez, englez şi german, care, prin scrierile lor,
au reîndreptat atenţia spre trecut şi au inclus în acesta, pe un loc de frunte,
şi monumentele medievale. Sub influenţa binefăcătoare a experienţei fran-
ceze97, Ludwig al X-lea de Hessa va da un decret, în 1818, la Darmstadt, prin
care se cere documentaţie gr affr.ă în restaurare, decret publicat ceva mai tîrziu
de Georg Moller, cel ce a ocupat aici şi funcţia de director al monumentelor99 • In
Germania secolului al XIX-lea, caracterizată prin fărîmiţarea sa politică, mai
ales Bavaria se situează pe un loc fruntaş în legislaţia de ocrotire a patrimo-
niului cultural. Aici se emit: obligativitatea redactării inventarelor bunurilor
culturale (1826), crearea zonelor de protecţie pentru monumentele istorice,
pentru care, abia la sfîrşitul veacului, în 1890, se va înfiinţa Oficiul de stat
bavarez pentru protecţia monumentelor 99 • Ferdinand al Ii-lea (1823-1839),
inspirat de măsurile cardinalului Pacea, emite un alt decret ce reglementa
ocrotirea monumentelor şi operelor de artă în regatul Nea polului 100 •
Secolul luminilor, cu contribuţiile marilor spirite care au fost D. Diderot,
.J. Reynolds, J. G. Herder, Th. Gainsborough, G. E. Lessing şi alţii, a pre-
gătit cotitura radicală pe care revoluţia franceză o marchează în istoria ome-
nirii, în p1imul rînd pe planul gîndirii şi al consecinţelor ei în ştiinţă, tehnică,
cultură şi artă. Mai ales sentimentul istoriei va avea mari implicaţ,ii ulterioare,
€1 trăgîndu-şi sorgintea tocmai din ţesătura ideologică a veacului al XVIll-lea.
Un gînditor, om de ştiinţ.ă şi artist de talia lui Goethe se manifesta acum
ca purtător şi continuator al enciclopedismului, iluminismului şi romantismu-
lui totodată. Fiind primul care cere restaurarea catedralei din Strasbourg,
Goethe reflecta o concepţie umanistă înaintată 101 .
Acest curent istoric s-a alimentat din plin la izvorul literaturii, unde
Walter Scott, G. G. Byron, F. W. J. Schelling, V. II ugo, F. H. Chateau-
briand şi alţii an reabilitat în concepţia maselor, alături de Batty Langley -
cu Gothic arcititeclUra - sau de Horace Walpole, cu Anecdotes in painting,
arhit.Pctura Evului Mediu, respectiv monumentele acestei epoci 102.
lleprezentanţ,ii romantismului ca şi ai realismului din veacul trecut
f111 : nnsidPrat ca o datorie sacră apărarea monumentelor, printre protagonişti
putînd fi enumeraţ.i Ch. Baudelaire, L. N. Tolstoi, Th. Fontane, Ed. Moricke,

Oskar Wilde, Gertrude Stein, Filippo Tommaso Marinetti şi alţii 1oa.
Astfel, în apărarea dreptului fiecărei naţ,iuni asupra bunurilor ei culturale
se exprimă cu vehemenţ,ă, în cazul expres al Greciei, Byron, prin poezia
27
Course of MinerM" 104 • Un rol important l-au jucat Yictor Hugo şi Chateau-
briand care au propagat, prin scrierile lor. cauza apărării monumentelor.
Curentul i-a îmbrăţişat şi pe cei ce activau în Comisia pentru vechiul Paris
(Commission du Vieux Paris), care regretă distrugerile făcute în oraş, deter-
minînd în 1852 un decret pentru restaurarea faţadelor edificiilor autentice 105 •
Trebuie să remarcăm şi atitudinea critică faţă de teoria şi practica restaurării
monumentelor prin metode inadecvate, care l-au determinat pe Byron să
exclame faţă de „opera" lui Scott: „ Quod non fecerunt Gothi, hoc fecerunt
Scoti". Iar cei ce criticau primitivismul intervenţiilor la un monument fără o
cercetare temeinică arheologică şi de parament, materializată în unele
lucrări intreprinse din iniţiativa familiei Barberini, pun în circulaţie butada:
„ Quod non fecerunt barbari, fecerunt Barberini" 106 •
Enunţată încă de Convenţie, necesitatea de a inventaria şi consen'a
se poate surprinde clar într-o circulară a lui Alexandre de Laborde, dată
în 1810, dar ca program oficial de acţiune ea începe o dată cu regimul lui
Frangois Guizot.
O serie de lucrări teoretice contribuie si ele la fundamentarea teoriei
conservării. Printre ele, cea datorată lui n'eseine, Opinion sur les musecs
(an XI), atrăgea atenţia asupra unităţii monumentului, luînd poziţie faţ.ă
de deposedarea acestuia de elementele mobile sau artistice, cu caracter deco-
rativ. Lucrarea lui Quatremere de Quincy. Considerations moralcs sur la
destination des ou1,,1rages de l'art (1812>). condamna alienarea bunurilor cultu-
rale 107 • Deşi existau prevederi punitive faţă de distrugerea monumentelor,
stabilite încă în 1793, astfel că vinovaţii erau pedepsiţi la 2 ani închisoare,
totusi clarificările notionale se cereau încă finisate si desăvîrsite 108 • Această
clarificare se impune~ întrucît deseori buna intenţi~, chiar ideologia revolu-
ţionară, intrau în grav conflict cu cerinţele ocrotirii. Cum s-ar putea califica
astăzi propunerea-invenţie ( !) a unui arhitect (Petit-Radel) a demolării
eficiente, prin foc, a unei catedrale?! ~ u s-au limitat însă generaţiile de atunci
la teorii, ci au trecut şi la fapte: între acestea demolarea turnului-clopotniţă
al unei biserici din Cinquex, pe motiv că vor veni străinii să viziteze ruinele!'! 109
~evoia de protejare va ţese de acum încolo mari scandaluri, în presă şi în
diverse organe politice, cu ecou larg de masă, nevoia de protecţie ajungind,
uneori, chiar marotă electorală.
In 1837 se creează Comitetul Artelor şi Monumentelor, prezidat de Victor
Cousin, care-şi propunea publicarea şi ilustrarea tutmor Il_l_~)l1_l1_n1.e.!1_telor. din
Franţa, lansînd în acest sens o metodologie. I n urina acesteia se nasc primele
liste de bunuri clasate: în anul 1875-1803 edificii, în 1889- alte 1919 edificii,
iar în 1900-2 162 edificii 110 • Continuată, această acţiune face ca în prezent
să fie clasate 12 OOO de monumente, 18 OOO inscrise în categoria celor de mai
mică importanţă, iar în curs de elaborare fiind o a treia listă, a categoriei
de monumente „acceptate" 111 •
In Belgia, o comisie regală a monumentelor se iniţiază la 7 ianuarie 18~>C°>,
ea fiind perfecţionată ca instituţie şi ca funcţionare prin reglementările din
1860 şi 1912 şi, mai tîrziu, din 7 august 1931 112 •
Inventarele naţionale pentru monumente, care au început să se realizeze:
în Franţa din 1837, în Bavaria din 1890, în I talia din 1892, au ajuns să înre-
gistreze astăzi cele mai reprezentative bunuri culturale pe care statul le ocro-
teşte: în Franţa peste 30 000, în Anglia 240 OOO, în Olanda 43 000 113 • Sarcinile
şi atribuţiile aplicării politicii de conservare a patrimoniului au fost date,
28
treptat, unor instituţii şi organizaţii specializate ca: The N ational Trust
(1895) pentru Anglia, Maisons paysannes de France (1901), Town and Country
pJanning association (1899), Deutscher Heimatbund (1904), Schweitzer
Heimatschutz (1905) şi Band Heemschut (1911), în Elveţia, urmate după
primul război mondial de: La demeure historique (1924), The National Trust
for Scotland (1931), Council for the protection of rural England (1926), Italia
Nostra (1955), Vieilles maisons fran9aises (1957), Pro Fribourg etc. 114 •
Incepînd cu primii ani ai secolului trecut, Italia şi-a organizat şi ea siste-
mu): edictul Dori a Panfili (2 octombrie 1802) interzicea exportul de bunuri
cn 1turale in ţări străine, iar edictul Pacea (7 aprilie 1820), dat sub pontifi-
catul lui Pius al Vii-lea, oprea săpăturile nesistematice sau 'Clandestine şi
reglementa protecţia bunurilor cultural-artistice, inclusiv exportul antichi-
tăţilor 115 • Tot în 1820 un alt edict interzicea demolarea totală sau parţială
a vestigiilor, indiferent de proprietar, în caz de noi descoperiri existînd obli-
gaţ.ia oficialităţii de a le conserva, iar în caz de pericol, chiar de a le expro-
pria116.
Mai ales pe planul cercetării arheologice se realizează acum însemnate
progrese, consemnate şi în lucrarea lui Karl Ottfried Muller, Handbuch dcr
Archaeologie der Kunst (Bres)au, 1830). Ele sint bine caracterizate astfel:
„în aparenţă începînd de la 1800, putem prezenta o istorie verticală a arheo-
logiei, o istorie care surprinde fiecare domeniu geografic al arheologiei şi care
îi trasează trăsăturile dominante pînă in epoca noastră" 117 •
Şi Anglia se numără printre ţările care introduc un sistem de protecţie
în cadrul căruia coordonarea cer_cetării, conservarea şi restaurarea vor fi
privite unitar. Un rol de maximă importanţa l-a jucat generalul Pitt Rivers,
supranumit „tatăl arheologiei ştiinţifice britanice", primul dintre inspectorii
monumentelor engleze 118 • Pe planul organizării sistemului englez de protecţie
se remarcă The Commons PreserMtion Society (1865) şi cunoscuta Society
for the Protection of Ancient Buildings (SPAB), creată în 1877 de William
Morris şi John Ruskin. Dacă primul a fost avocatul protecţiei, pe care însă
o considera - prin restaurare - fatală monumentelor, prin ultimul se pro-
movează, pe lîngă un anume paseism în filosofie şi istoria artei, teoria „morţii
de bătrîneţe normală" a monumentelor, formulată prin cunoscuta expresie:
„restaurarea este o minciună, de la început pină la sfîrşit" 11 9 • In 1895, se
înfiinţa The National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty,
organizaţie ce va lua în grijă o bună parte a monumentelor, ocupîndu-se
de păstrarea lor 120 • Inainte, încă în 1882, protecţia monumentelor se
stabilise prin Ancient Monuments Act, care le împărţea după funcţie
şi mod de utilizare şi obliga totodată la un sistem de evidenţă prin Advisory
Act, iar din 1895, prin înfiinţarea lui The N ational Trust, se reglementează
problema administrării fondului monumental 121 • Aceste măsuri legislative
au fost paralele cu demersurile lui Ruskin, ale cărui idei s-au concretizat,
în 1883, în Manifestul de la Veneţia, document ce protesta prin vehemenţă de
stil şi conţinut în contra restaurării: „să nu ne facem iluzii. Aşa cum im putem
învia un mort, nu putem să restaurăm nimic din ce a fost mare şi frumos
în arhitectură. Ni se va spune desigur: necesitatea restaurării este adesea
inexorabilă. Sîntem de acord. Să se privească bine în faţă această necesitate
şi să se înţeleagă ce înseamnă ea. Este necesitatea distrugerii. Acceptaţi-o
ca atare, dărîmaţi edificiul, împrăştiaţi pietrele, faceţi din ele moloz şi nisip
pentru mortar dacă voiţi, dar faceţi lucrul acesta în mod cinstit şi nu punînd
minciună în locul unui adevăr" 1 22 •
29
In Franţa, Arcisse de Caumont a fost cel care s-a detaşat la început
ca principal promotor al politicii de protecţie a monumentelor, obţinînd
fonduri şi creînd prozeliţi, fondînd Comisia Monumentelor Istorice şi, împre-
ună cu Victor Hugo, publicînd în 1825 cunoscutul manifest ·cuerre au derrw-
lisseurs, prin care cereau hotărit ocrotirea zestrei monumentale 123 • Tot
lui i se datorează primul inventar de topografie artistică asupra monumentelor
istorice din Calvados 124 • După ce Victor Hugo ia atitudine deschisă, în
1825, contra demolărilor absurde din centrele istorice, lucrarea sa, Notre-
Dame de Paris, avind valoarea unui manifest. în 1833 este urmat si continuat
de De ::\fontalembert prin Lcttrc sur le vandalisme en France 1 25 , iar în 1846,
de Prosper Merimee care critică vehement demolările din Orleans 126 •
De altfel, nu este mare surpriza faţă de aceste distrugeri, cînd citim în
Le Journal des Bdtiments civils (12 ;\ivose, an XII) propunerea de ;distrugere
a „mizeriilor gotice", iar în Dictionnaire des Beaux-Arts din 1806, t.I, că
sculptura gotică este plină de ,.figuri indecente şi ridicole" 127 •
Acum, ni se pare normal acest sistematic demers pentru reglementare
juridică intrucît progresul economic, un real ,,boom" al construcţiilor, afectează
profund soarta unor celebre monumente: materialul palatului conţilor de
Champagne era folosit, în 1815. pentru ecluzele unui canal, cel al catedralei
<l'Âgen, pentru ridicarea unei pieţe şi a unei săli de spectacole; o abaţie din
Amiens-Corbie oferă piatră pentru pavaje, iar catedrala din Cambrai fusese
complet vîndută, în 1796, unui antreprenor 128 •
Din 1830, Ministerul de Interne al Franţei acordă fonduri importante
pentru monumente, o dată cu activitatea de restaurare detaşîndu-se o doctrină
a acestui domeniu, pe care unul din primii restauratori şi primul inspector
al monumentelor istorice, Ludovic Vitet, o va promova consecvent 129 , contri-
buind la extinderea ei şi asupra monumentelor Evului Mediu, unde urmaşul
său în post - Prosper Merimee - dovedeşte o mare putere de înţelegere.
Acesta considera totuşi, în 1834, că „restauratorii sînt şi mai periculoşi decît
distrugătorii" 130 •
De prin aceşti ani, Franţa cunoaşte bugete speciale defalcate pentru
conservare-restaurare. Primul, din 1819, prevedea suma de 80 OOO franci.
ln 1836, 120.000 franci erau destinaţi expres monumentelor istorice. Sumele
cresc vertiginos: în 1837-200 OOO franci, 1840-400 OOO franci, în 1842-
600 OOO franci, în 1848-800 OOO franci! Li se adaugă uneori hotărîri speciale,
ca legea din 22 iunie 1845 care aloca un credit de 2 276 OOO franci pentru
restaurarea amfiteatrului roman de la Arles, a castelului Blois si a bisericii
Saint-Ouen din Rouen. După 1850, bugetul se menţine în jurul sumei anuale
de 1 OOO OOO franci, situaţie ce durează pînă în anul 1870, după care începe
să scadă în urma unui proces de recesiune economică. Astfel, în 1883, se alocă
5 OOO franci, în 1885-75 OOO franci, 1887-150 OOO franci, în 1888 -100 OOO
franci, în 1892-14 OOO franci, în 1902-300 OOO franci 131 •
Şi orgoliul local a stat în atenţia primilor inspiratori ai măsurilor de
protecţie. Mai ales Merimee îl considera pe acesta ca factor însemnat, sti-
mulîndu-1 pentru a se constitui fondurile necesare 132 • Alteori, s-au acordat
subvenţii de stat pentru răscumpărarea unor obiective deosebite: în 1844 i
se alocau proprietarului abaţiei Fontfroide 17 OOO franci, iar altora - contelui
de Villeneuve, de exemplu, pentru întreţinerea castelului Chenouceaux,
28 OOO franci; prinţesei Bacciochi, pentru castelul lui Vi vier de la Fontanay
Tresig~y - 15 OOO franci; chiar .Napoleon al Iii-lea le înlesneşte efectuarea
de lucrări 133 •
30
In mare, această perioadă este propice ocrotirii monumentelor, nu în
zadar afirmîndu-se că „Perioada Restauraţiei nu s-a îngrijit de riimic mai mult
ca de restaurarea monumentelor", expresie de largă circulaţie la vremea sa 134 •
Se disting acum mari arhitecţi-restauratori ale căror rezultate vor promova
ideea prezervării zestrei monumentale, aşa cum Valadier o face practic
prin degajarea Arcului lui Titus de zidurile medievale, lucrînd, pentru prima
oară, în tehnica „surunding 1wJulding"" (modelînd împrejurimile, mediul)
!Şi marcînd net intervenţia restauratorului pe monument 135 , ale lui Raffaele
Stern la Coloseum, prin lucrări care .,au fundamentat atitudinea restaura-
torilor faţă de edificiile aflate în ruină" 136 • Acum, în Franţa, şeful de şcoală.
Eugene-Emmanuel Viollet-le-Duc. patronează şantiere de mare importanţă.
iar-în Anglia, George Gilbert Scott. cunoscut prin restaurările de la St. Ethel-
veda şi l-lorlei, deşi desfigurează unele monumente, realizează totuşi opere
semnificative 137.
O adevărată pleiadă de sa,·anţi şi artişti, ca: A. Thierry şi J. Michelet.
A. de Laborde, A. de Caumont, criticul Ch. A. Saint-Beuve, scriitorii
V. Hugo, A. de Musset, A. de \'igny, P. Merimee. pictorii A. Gros, Th. Geri-
cault şi E. Delacroix şi mulţi alţii introduc, acum, în obiectul cercetării şi
restaurării monumentele societăţii medievale 138 •
ln 1835, A. de Laborde (1733-1842), care intemeiase în 1810 Comitetul
de lucrări istorice, creează o secţie a acestuia - Comitetul Artelor şi Monu-
mentelor - iar Caumont fondează, în 1823, Congresele ştiinţifice şi arheolo-
gitP ale Franţei şi, în 18:39, Institut rles Provinces; în 1858, i\apoleon al
II 1-lea înfiinţează Comisia de Topografie a Galiilor, tot el luînd decizia de
cr1>are a Muzeului de Antichităti Celtice si Galo-Romane de la Saint-Germain
în 1862 139 • ' '
Conştienţi de rosturile planificării operei de restaurare. cei de la Comisia

monumentelor istorice din Franţa susţin, încă din secolul trecut, în faţa
guvernului, liste de priorităţi: în 1862 propun 1534 obiective la care cer inter-
venţii urgente; în 1873 numărul acestora creşte la 1563, iar în 1887, la 1 702.
Cu toate eforturile depuse, ei sint obligaţi să şteargă unele monumente din
Ji:.~tele oficiale: în 1873-115 monumente. iar în 1887-110 140 •
Din 1862, Comisia departamentală de arheologie din Finistere, condusă de
R. F. Le Meu, creează primele innntare arheologice din regiune 141 •
Trebuie să afirmăm ritos că in ,-entarierea-inteleasă mai tîrziu ca o actiune I
mult mai complexă, în sens lărgit de evidenţă-a, fost privită de primii organi-'
zatori de sisteme naţionale de protecţie ca o condiţie sine qua non a acesteia./
Iniţial, ea cuprindea un număr restrîns de elemente: localizare, tip, datare.
propuneri de clasare. Ultimul a fost înţeles tot diferenţiat: în funcţie de urgenţa
nevoii de intervenţie-imediată sau de viitor-, a studierii complete, parţiale
sau deloc a obiectivului, a sumelor necesare lucrărilor (mici, medii, mari).
Abia din anii 1870 se introduc crit2rii de clasificare metodică, după importanţa,
valoarea şi gradul de afecţiune, ca, în Franţa de exemplu, să se ajungă, din
1889, la formularea următoarelor criterii: interes (artistic, arhitectural, arheo-
logic, local, regional, naţional), felul edificiului, starea lui de conservare,
oferta locală (care totdeauna a înlesnit acceptarea lucrărilor). Deci iată că
am parcurs cîteva stadii ce marchează interesul social, politic şi economic,
faţ,ă de opera de conservare-restaurare. Acestea par a fi: a interesului istoric.
cel de arhitectură şi cel artistic. Adăugăm. pentru a lămuri sorgintea clasi- .
fidirii, că în 1848 CMI-1 înţelegea ca monumente acele edificii care puteau fi
com;iderate tipuri şi care, totodată, conservau caracterul unei epoci, al unui I
31
stil particular, al unei etape istorice din dezvoltarea societăţii 142 • Diţi ase-
menea raţiuni remarcăm preocuparea faţă de inventariere la marii istorici ai
Franţei. Al. Laborde, ajuns ministru de externe, o cerea primul, iar Fr. Gui-
zot o aprecia ca avînd un interes capital, el visînd la constituirea unei
„statistici monumentale" a Franţei 143 •
De unde acest interes? Interes care va mai răzbate o dată, după
anii 1920. Pentru că cercetătorii adevărati. cei confruntati cu izvoarele
la fiecare lucrare, resimţeau lipsa celui m~i de seamă iz~or: cel al mo-
numentelor istorice şi de artă, al operelor create pe parcursul istoriei,
al vestigiilor şi dovezilor trecerii prin timp, adunate sistematic în corpusuri,
inventare, repertorii, cataloage. Sămînţa aceasta de altfel a rodit repede şi
din considerentul că fără asemenea instrumente de lucru nu se putea aplica
o politică realistă în aprecierea nevoilor de intervenţie în opera de conservare-
restaurare. Şi arheologii au resimţit-o ca vitală, presantă şi imediată pentru
că schimbările fizice ale pămîntului, ce începuseră deja să se facă văzute
prin radicala înnoire a oraşelor şi satelor unei Europe în plină transformare
economică - noi tehnici de arături, de cultivare, în general, a solului, irigaţii,
canale de transport, implantări industriale etc. - vizau ameninţător soarta
depozitelor, deocamdată ascunse, din subsol. Aşa că autorii unor Voyages
pittoresqucs et romantiques dans l'ancienne France, 1826-1864, Nodier
Taylor şi De Cailleux, prezentau inventarul staţiunilor arheologice ca pe ceva
de la sine înţeles 144 • Pînă la urmă tradiţia ştiinţifică europeană, de bună
factură şi promiţătoare şi în domeniul evidenţei monumentelor, şi-a spus
cuvîntul. \'orbim de tradiţia care lega realizările din veacurile trecute, mai
ales din cel al XVIII-lea, cu cele ce se impuneau cercetării acum.
Im potriva centralizării politicii de ocrotire, dusă statornic de CMH, a
„monopolului" acesteia, din ce în ce mai vizibil în materie de urmărire a meto-
delor şi nevoilor, s-au ridicat diverse şi numeroase forţe centrifuge. Intr-o ase-
menea atmosferă, deloc străină şi altor sisteme naţionale, între care şi celui
românesc, la 30 martie 1887 s-a votat o nouă lege de conservare, urmată de Re-
gulamentul de aplicare din 3 ian. 1889. In spiritul lor, Merimee este cel ce susţine
„monumentele-tip care realizează unitatea de stil caracteristică unei epoci",
iar V. le Duc adăuga nevoia de susţinere a monumentelor numite de el de ,.intP-
res naţional" 145 • Nu cu mult înainte, în 1881, legea afişajului stimula, în ciuda
unei propagande vizuale necesare, dar inestetice, o proastă întreţinere a monu-
mentelor (mai ales de for public), atrăgînd vii critici faţă de efectele sale 146 .
Problemele de sistematizare urbană apar ca fenomen conştient în poli-
tica administrativă începînd din prima parte a veacului al XIX-lea. Se schimbă
atunci un întreg program constructiv, care implică noi tehnici de construcţie,
noi modele ale casei şi clădirilor reprezentative, o nouă formă de habitat
al colectivităţii şi individului. In faţa acestui complicat proces, monumentele
urmează a fi luate în seamă, relativ tîrziu. Intîi în Franţa, la 1841, apoi la 22
aprilie 1852, cînd se şi declară că trebuie „să facă să dispară uzurpările sau
toleranţele deplorabile, de pe urma cărora mai multe monumente sînt înconju-
rate şi mascate de construcţii parazite, adeseori dăunătoare edificiilor în faţa
cărora au fost construite" 14 7 •
Deci, în lupta principiilor, dusă cu intensitate pe parcursul cîtorva
decenii, în vedetă s-a aflat cîştigător pînă la urmă respectul absolut al istoriei,
al componentelor acesteia, constînd din elemente proprii fiecărui martor,
individualizatoare. Numai aşa ar trebui să înţelegem afirmaţia lui V. le-Duc:
„Noi credem că fiecare parte adăugată în fiecare epocă (operei de artă, n. at.)
32
trebuie în princ1pm să fie conservată, consolidată şi restaurată in stilul ei
propriu" 148. Ea contrasta fundamental cu cele afirmate de Merimee, că
„Alegerea modelului este o chestiune de convenienţă", el - practicianul
si apărătorul consecvent al cauzei ocrotirii monumentelor - , care accepta,
de altfel, că „în restaurare, cînd urmele stărilor vechi au fost pierdute, cel
mai înţelept este să copiezi motivele de pe un edificiu din acelaşi timp şi
din aceeaşi provincie" 14 9•
Este adevărat că nu au scăpat din această confruntare de idei, pînă la
urmă lămuritoare pentru destinul teoriei conservării, nici aspectele ascunse
ale altor domenii. Chestiuni deontologice, ale responsabilităţii cercetătorului
faţă de obiectul cercetării, pusese V. le Duc în faţa caracterului distructiv
al arheologiei şi nevoii imperioase de conservare a stilului. Ea rămîne pe mai
departe valabilă, cel puţin parţial, atunci cînd cercetătorul nu întreprinde
nimic pentru păstrarea de martori şi conservarea vestigiilor decopertate.
Fără a fi de acord cu V. le Duc, care-i numeşte pe arheologii vremii sale
„cei mai naturali apărători ai monumentelor noastre", reţinem relaţia cerce-
tare-conservare ca esenţială în această categorie de valori ale patrimoniului
cultural. Pentru monumentul de sine stătător problema în sine nu se pune,
pentru că „un monument poate fi etern graţie înlocuirii unei pietre vechi
cu o piatră nouă" 15o.
Punînd în antiteză teoria, aşa cum era ea prezentată şi susţinută, dăm
un extras din rezoluţia Congresului de arheologie din 1875, în care citim:
„Un monument trebuie să fie conservat înainte ca el să ajungă ireparabil. Orice
refacere a părţilor afectate trebuie făcută în aceleaşi forme fără ca arhitectura
modernă să-şi substituie concepţia sa celei a autorului iniţial, astfel denaturînd
opera pe care ai misiunea să o aperi şi să conservi întreg caracterul ei istoric".
In aceeaşi vreme, in Lampe de souvenir, J. Ruskin afirma: „Restaurarea
înseamnă distrugerea cea mai competentă pe care o poate suferi un edificiu.
Este imposibil, la fel de imposibil ca a-i reînvia pe cei morţi, să restaurezi
ce a fost odată mare şi frumos în arhitectură. Această artă, singura pe care
o pot produce numai ochii şi braţele meşterului, nu poate fi niciodată reconstru-
ită. O altă epocă îi va putea da un alt suflet, dar atunci va fi vorba de un alt
edificiu" 151 •
Mulţimea conflictelor în jurul metodologiei, definirii obiectului conservării
restaurării, a mijloacelor de intervenţie etc. face să se desprindă, în finalul
dezbaterilor, concluzia: „arhitectul trebuie să respecte toate părţile vechi
ale unui monument si să nu introducă nici un element nou'"' 152 • Iată deci
cea mai mare achiziţie a acestor dezbateri. Pînă la completarea ei cu noi
nuanţe, dar păstrînd fondul, va mai trece mult timp.
Nici o ţară nu rămîne izolată în acest curent de idei generoase.
In Polonia, încă în 1843, un conservator general răspundea de problemele
conservării operelor de artă, apoi în timpul ocupaţiei austriece, Comisia Cen-
trală pentru studiul şi protecţia operelor de artă şi a monumentelor istorice,
de pe lingă Ministerul Instrucţiei Publice din Viena (înfiinţată în 1853), are
atribuţii în teritoriul ocupat. Incepînd din anul 1873, Comisia pentru studiul
istoriei şi artei din Polonia şi un Oficiu pentru conservare, la Cracovia, fac
eforturi pentru inventarierea şi conservarea monumentelor. Abia în 1906,
la Varşovia, se înfiinţează Societatea pentru protecţia monumentelor istorice,
care lasă în urma ei o bună activitate, dimpreună cu o importantă arhivă
documentară 163
33
Cercetările arheologice sint şi ele impulsionate o dată cu marile lucrări
de restaurare. 1n Italia, un rol important îl are Societatea H iperboreenilor,
întemeiată în 1823 şi transformată din 1829 în Istituto di Correspondenza
Archeologica, reorganizat mai tirziu de Friederic E. Gerhard 154 • lncă în
1860, Gunrnul provizoriu instituie o comisie de oameni de ştiinţă şi artă
în vederea catalogării şi ocrotirii bunurilor culturale, iar în 187 4 se creează
Consiliul Central de Arheologie şi Arte Frumoase, cu cite o comisie de conservare
a monumentelor şi operelor de artă în fiecare provincie. ln 1875, lua naştere
Direcţia Generală pentru săpături şi muzee (transformată din 1881 în Direcţia
Generală pentru Antichităţi şi Arte Frumoase), cu sarcina de a reglementa
şi supranghea sistematic săpăturile arheologice şi lucrările de restaurare 155 •
Prin cercetările arheologice întreprinse 1n Grecia şi Egipt, misiunile
franceze şi engleze vor contribui la impulsionarea unor măsuri de protecţie a
patrimoniului acestor ţări, astfel că în 1834, în Grecia se emite o primă lege
ce interzice exportul de valori arheologice, iar în 1836, Kyriacos Pittakes
este numit primul ef'or general al antichităţilor greceşti, tot el fiind cel care
contribuie la înfiinţarea, în 1837, a Societăţii Arheologice 156 •
ln Rusia, în 1859, se înfiinţează, bazată pe vechea comisie arheo-
logică imperială, Comisia de săpături de pe lîngă l\tlinisterul Curţii, care publică
rapoarte anuale şi un buletin, iar clin 1864 începe ~ă funcţioneze Societatea
de Arheologie de la Moscon1, întemeiată de A. Uvarov, căruia i se datorează
şi organizarea congreselor naţionale de arheologie 15 i.
Şi în cazul ţării noastre- cum vom ndea în detaliu la capitolul al Ii-lea -

situaţia monumentelor, alături <le cea a patrimoniului cultural-artistic
în general, a constituit o preocupare a generaţiilor veacului al XIX-lea.
Dintr-o aplecare specială pentru istorie care sernşte acum reliefării
tendinţelor de unificare a naţiunii române, se depăşeşte stadiul „sen-
timental", al pietăţii faţă de opera înaintaşilor. Problema în sine devine
una de interes public şi de stat. în rîndul acestui patrimoniu intră o serie
de valori înainte neglijate. Iar prin valenţele sale se întrevăd posibilită
ţile de folosinţă în arena luptelor pentru afirmare naţională. La Vasile
Alecsandri mai stăruie încă anume stări romantice, cînd afirma, de pildă,
că tumulii sînt „paginile istoriei năvălirilor, căci cuprind oseminte de
barbari! Fiecare tumulus e un monument al trecutului ridicat pentru pri-
ceperea viitorului, o lecţie spăimîntătoare pentru popoarele Asiei care ţin
ochii aţintiţi asupra Europei, şi o prevestire pentru aceasta. Fiecare pare
a zice: că ceriul au destinat această tară a fi buleCJardul civilizatiei si
mormîntul barbarilor!" 158. Dar tot el, în ~arecare completare cu cele de m~i
sus, constata că:
De-o durere fără margini al meu suflet e pătruns

Cînd gindesc ce-am fost odată şi-n ce stare am ajuns!
Monumente uriese ! marturi de-un măret trecut!
Plîng, jelesc cu-~mărăciune a românilor' cădere,
lnsă sufletu-mi e mîndru la a voastră revedere,
Cind măsor eu înălţimea de la care am căzut! 159 •
O nouă înţelegere a valorii istorice şi artistice a patrimoniului cultural se petre~e

şila noi în acest veac. Apar primele reglementări pe linie de_ stat pentru apa-
rarea şi conservarea sa. Chiar se dau unele precizări deosebit de importante.
34
Astfel, pe o adresă privitoare la restaurarea unui obiectiv însemnat - Mănăs
tirea Argeşului - a episcopului de Argeş, caimacamul Ţării Româneşti,
Al. Ghica, nota generalizînd: „Se primeşte, din toate centrele reparaţii numai
acele ce nu s-ar atinge de părţile artisticelor sculpturi şi podoabe, carele tre-
buiesc pipăite cu respect şi de artişti superiori 160 • Alimentate de concepţia
istorică impusă de liderii generaţiei paşoptiste şi în cazul valorilor culturii
si artei si în primul rînd al monumentelor istorice, scrierile lui N. Bălcescu
~i M. K~gălniceanu, apoi ale lui B. P. Hasdeu, Y. A. Urechia, C. Bolliac,
Al. Odobescu, T. Maiorescu ş.a. au avut un rol deosebit în constituirea
sistemului de protecţie.
ln 1860, Al. G. Golescu instituie prima comisie pentru cercetări istorico-
arheologice (Al. Odobescu, C. Bolliac, D. Papazoglu, Al. Pelimon şi H. Trenk).
Incepe o vie şi susţinută activitate de înregistrare şi cercetare a bunurilor cul-
tural-artistice. I n paralel, se iniţiază primele proiecte naţ,ionale de restaurare:
în mai 1867, Tegele Carol I aproba proiectul Burelly de restaurare a catedralei
domneşti de la Curtea de Argeş, tot el fiind ales preşedintele comisiei de restau-
rare a mănăstirii Neamţului 161 • In paralel, şi în Transilvania se fac demersuri
de către oficialităţi, prin organele de specialitate, pentru cercetarea, înregistra-
rea si conservarea unor valori culturale. Este adevărat că instrumentele reali-
zate' - ca repertoriul de monumente, topografic, ca şi de documente, al lui
Orbăn BâlH.sz, Szekelyfold lcirdsa, I- IV, 1868-1870 (Descrierea Secuimii),
ca de altfel şi lucrările de restaurare şi cercetare - sub raport oficial au
exclus aproape în întregime patrimoniul cultural- artistic aparţinător
românilor. Aceasta a determinat ca o serie de fruntasi ai românilor - A. T.
Laurian, G. Bariţiu, A. Şaguna, G. Bărnuţiu ş.a. - să îndemne la realizarea
unor acţiuni pe cont propriu, pentru a releva importanţa mărturiilor privind
istoria românilor ardeleni dar şi, implicit, a formelor şi mijloacelor de cunoaş
tere şi protejare a acestora. In România, acţiunile şi realizările se petrec
mai repede: la 187 4 T. Maiorescu sprijină înfiinţarea unei comisii speciale,
conduse de V. Boierescu, fiind aceasta o primă măsură oficială a statului.
I se adaugă acesteia - care s-a pus în slujba unor lucrări de inventariere
şi cercetare sistematică - credite speciale pentru restaurare, ca cel obţinut
în 1881 de V. A. Urechia. Reglementările pe linie de drept nu vor întîrzia:
o h~ge destinată domeniului se discută, prin intervenţiile lui Take Ionescu
şi G. Panu, în senat, la 1890, ca la 26 martie 1892, în urma raportului lui G.
Sterian, să se voteze legea mult aşteptată pentru conservarea monumentelor
istorice 162 •
Se împlinea astfel un vechi deziderat, printr-o exprimare juridică modernă
pentru epoca la care a fost formulată, care a permis aproape un veac manifesta-
rea politicii de stat în domeniul îndrumării şi organizării ocrotirii patrimoniului
cultural national. Sistemul instituit s-a dovedit cu numeroase valente si lui
i se datorea~ă menţinerea „în picioare" a numeroase obiective. Tot lui,' tr~buie
să adăugăm, i s-a încredinţat şi destinul reţelei muzeale, important segment
al politicii de ocrotire.
Este însă adevărat că, pe planul realizărilor propriu-zise, secolul al XIX-
lea a constituit pentru monumentele istorice, în primul rînd, o epocă nefastă.
Pînă la limpezirea concepţiei de conservare-restaurare, a scopurilor şi mijloa-
celor acesteia, multe monumente istorice au fost prejudiciate pe întreg cuprin-
sul ţării. Restaurările întreprinse sub Gh. Bibescu şi Barbu Ştirbei, ca şi cele
din Transilvania, au adus cu sine mutilări, transformări nedorite, copieri ale
unor „stiluri", renunţări la elemente esenţiale din opera constituită în timp
35
îndelungat, adaosuri străine caracterului artei şi arhitecturii autohtone.
Sistematizarea conceptuală urmează şi în cazul României drumul spinos
al conflictelor de idei asupra a ceea ce trebuia să fie conservarea-restau-
rarea. In acest proces, evident. se înregistrează multe pierderi iremediabile.
Dar, totodată, epoca în sine este plină de învăţăminte, pentru cine vrea să
le vadă, asupra nevoii de dirijare sistPmatică, centralizată, de stat, prin forme
şi instituţii speciale, printr-o metodologie unică, pusă mai presus de interesele
centrifuge ale deţinătorilor de monumente sau ale diverşilor factori de influen-
ţare. Li se adaugă, mai ales, o dată cu intrarea lui N. Iorga în această „arenă",
ideea binefăcătoare privind valoarea irepetabilă pentru istoria naţională a
patrimoniului cultural, cu valenţele sale politice, estetice, etice, filosofice
etc., şî- obligaţia de a prevala prin susţinere materială permanentă opera de
conservare, deci de păstrare, a acestor argumente. Ceea ce a urmat după
1900 nu a făcut altceva decît să confirme toate acestea.
Vorbind despre aceste procese, normale într-un secol atît de plin de
contradicţii ca cel trecut, să trecem succint în revistă şi cîteva aspecte
legate de protecţia oraşelor.
Alinierea edilitară, a caselor mai bine-zis, de la Tirgu Jiu - unde la înce-
putul veacului existau 342 de case, cele mai multe de lemn - se petrece
sub raportul hotărîrilor din 1834 cînd, printr-un ordin al magistratului
oraşului către medelnicerul Gligore Bâlteanu, se cerea expres o astfel de mă
sură 163 • La Botoşani, tot printr-o dispoziţie, de la 5 iunie 1858, colonelul
.F. Mavromati era însărcinat să se ocupe de alinierea uliţelor, ,,păveluirea··
pieţelor şi de refacerea unor case din oraş 164 • În Moldova, ca o consecinţă
a unui memoriu din 1859 a episcopului Melchisedec, se interzice ridicarea
bisericilor „de nuiele şi acoperite cu paie" şi se recomandă mai buna între-
ţinere a celorlalte obiective de cult 165 • In 1861, la Galaţi, Pircălăbia dispune
„de a 11u se mai construi bordeie şi binale de paiantă" 166 •
La laşi, din banii haiducului Bujor şi din mila credincioşilor, se zideşte
în 1810, „de iznoavă", biserica Sf. Nicolae din Suşă. In 1827 a fost „prefăcută
după modelul obişnuit acum în Moldova" mănăstirea Hîşca şi, tot în acelaşi
an, se clădea „din nou, urmînd întocmai clădirea de odinioară" biserica Trei
Ierarhilor 167 • Apoi, în 1829, era „prefăcută din temelie", sub îndrumarea arh.
Andrei Cari di, biserica Bărboi, tot din Iaşi 168 • Alţi termeni folosiţi în epocă
desemnează, de fapt, lucrări tot de conservare-restaurare: în 1869-70 era
„îmbunătăţită radicalmente" tot o biserică ieşeană, Sf. Andrei 169 •
Dar de prin deceniul al IX-lea încep lucrări prea importante ca să nu
reţină mai mult atenţia. Din 1881 şi pînă în 1886, arh. Al. Orăscu restaurează
Mitropolia Moldovei, iar în Muntenia, întîi la biserica domnească de la Curtea
de Argeş, unde reconstruieşte „după fantezia sa" şi „fără nici un criteriu··
(şantierul începe în 1867) între anii 1875 şi 1885 şi apoi, din 1884 şi pînă în
1904, Lecomte de Noi.iy conduce lucrările de reclădire la biserica Sfîntul
Nicolae domnesc din Iaşi, pe care Ie termină la 3 octombrie 1904 170 • Restaura-
torul, de altfel hulit dar fidel unor principii şi conducător al unor restaurări
care se dovedesc, cel puţin sub aspectul rezistenţei în timp, remarcabile, a
petrecut ani îndelungaţi în ţară, slujind cauzei ocrotirii monumentelor, rămî
nînd aici, la biserica Sf. Arhangheli din Curtea de Argeş fiind şi îngropat 171 .
Tot o lucrare de referinţă -trecînd peste restaurările unor însemnate biserici
bucovinene - se datorează lui K. A. Romstorfer, arhitectul ce a dezvelit
în 1898 cetatea Sucevei.
Pierderile de obiective arhitecturale antice sau medievale - mai ales
din clasa celor religioase şi militare - caracterizează tot veacul al XIX-lea.
36
::'\ u dăm decît puţine exemple: zidurile unor obiective arheologice ca Po-
taissa, Porolissum, Micia-Veţel ş.a. în Transilvania, altele, tot antice, în
Dobrogea şi Oltenia (Noviodunum, Ibida, Reşca, Drobeta etc.) au fost în
cea mai mare parte demolate la nivelul solului acum. Le urmează curtinele
si fortificatiile celor mai multe din orasele Transilvaniei, cum arată docu-
~entata lu'.crare a profesorului V. Vătăş'ianu, Istoria artei feudale în Ţările
Române. La 1828 cade, fiind demolată, cetatea Brăilei, urmată imediat,
în anul următor, de cetatea Giurgiului 172 • Cel puţin acestea din urmă, depă
şite sub raport militar, puteau avea în ochii contemporanilor, la demolare,
anumite justificări. Nu se pot aduce însă argumente credibile, deşi s-au
produs la vremea lor, cum se petrec lucrurile totdeauna cînd e vorba ca
monumentele să fie destinate pierzaniei, în toate celelalte cazuri., Nu dăm
aici decît două exemple: în 1880, în locul bisericii Sf. Vineri (Paraschiva) se
ridica hala, iar biserica Daricu, ambele din Iaşi, cade pentru a face loc
clădirii Teatrului N aţional1 73 • Sigur că în lipsă am putea, azi, aduce numeroase
argumente! Un fapt este însă cert: irepetabile, de necopiat, chiar dacă am
dispune de documentaţit - absentă din păcate! - asemenea monumente,
cu atmosfera specifică pe care o dădeau tîrgurilor, oraşelor şi satelor, nu s-ar
putea reface acum nici cu înmiita valorii lor. Ele sînt cu adevărat pierderi
inestimabile!
Acest sfîrşit de veac găsea şi şcoala de restaurare românească pregătită
să facă faţă nevoilor zestrei monumentale păstrate pînă la acea dată. Cu atît
mai mult se relevă munca pleiadei de istorici şi mai ales arhitecţi, legaţi
nemijlocit de acest domeniu, cu cit „moştenirea" era plină de carenţe, vicii ale
trecutelor intervenţii, nevoi de consolidare, intervenţii urgente şi restaurări
de amploare.
Aceştia nu sînt numeroşi, dar sînt dintre cei superiori. Atît profesional
cit şi ca oameni ai pămîntului lor. Printre primii a fost G. Sterian, care nu s-a
mărginit numai a proiecta şi conduce lucrări de restaurare, dar a şi scris im-
portante eseuri, primele la noi, despre ce înseamnă conservarea şi restaurarea .
..\ltul, venit la CMI in 1898, a fost arh. N. GabrielPscu, care a făcut şcoală
bună cu L. de Nouy, fiindu-i acestuia ajutor 174 . Au urmat apoi, din
1907, '.'1. Ghica-Budeşti - unul dintre arhitecţii români de nin•l euro-
pean, I. Mincu, Gr. Cerkez şi Gh. Balş, fiecare legat în felul său de mari
lucrări de restaurare şi, concomitent, pregătitori de şcoală. Li s-au adăugat
I. D. Trajanescu, nu numai practician, dar şi propagandist al monumentelor
şi apărător al cauzei lor. Pl'ima linie s-a continuat apoi, fără nici o întrerupere,
\Teme de peste trei decenii, prin corpul de excepţ,ie pe care l-a condus P.Anto-
nescu şi care a numărat în rîndul său specialişti de o valoare ex cep\ ion ală:
li. Teodoru, Şt. Balş, G. M. Cantacuzino, Gr. Ionescu, Gh. Lupu ş.a.
3. PERFECŢIONAREA LEGISLAŢIEI ŞI A INSTRUMENTELOR

DE OCROTIRE ."\ PATHIMOl'iIULUI CULTURAL
lN SECOLUL XX
Ca epoca m sine, secolul al XIX-lea a fost dominat, sub raportul teoriei şi

practicii ocrotirii, de ideile celor doi iniţiatori de şcoală, J. Ruskin şi Viollet-
le-Duc, care prin lucrările de specialitate scrise, prin publicistică şi operă
practică. însuşite şi urmate de o pleiadă de arhitecţi, istorici, istorici de artă
37
şi filosofi ai culturii, au pus temelie concepţiei ştiinţifice de ocrotire a patri-
moniului cultural lî5.
In privinţa monumentelor se remarcă o luptă continuă de curente,
alimentată şi de scrierile lui ..\natole France 1î6, între adepţii şcolilor lui
Ruskin şi Viollet-le-Duc, acesta din urmă, prin exemplul său, determinînd
în cea mai mare măsură interesul pe care îl are azi restaurarea monumentelor
istorice 177 • In cadrul acestor curente, mari teoreticieni şi practicieni, ca
Adolphe Dideron - promotorul restaurării istorice m, Luca Belltrami şi
Camillo Boito, sînt adînc implicaţi. Prin rezultatele teoretice ale acestor con-
fruntări, consemnate în tezele Congresului inginerilor italieni(Roma, 1883)1 79 ,
se contribuie la diseminarea ideii de ocrotire.
Alţi doi mari oameni de cultură austrieci - A. Riegl (1858-1905) şi
M. Dvofak(1874-1921)- au adus lămuriri hotărîtoare în ce priveşte concep-
tele de ocrotire, conservare şi restaurare a monumentelor. Ambii au îndeplinit,
nu întîmplător, şi funcţii de specialitate pe lîngă Comisia Centrală Imperială
pentru monumentele istorice şi de artă. Într-un anume sens, al doilea l-a
continuat şi depăşit pe primul, de altfel dedicîndu-i o însemnată lucrare care
explică contribuţia şi conceptele acestuia iso.
A. Riegl, trăind într-o vreme ce abia se emancipase de polihistorism şi
fiind legat de destinul monumentelor şi al muzeelor, a fost adept declarat al
principiului istoric evolutiv aplicat artei, văzînd un proces de continuitate
între diversele epoci 181 • Teoria sa referitoare la valorile vîrstei explică admi-
raţia pentru monument prin ideea de evoluţie ce stă la baza concepţiei noastre
despre lume, el împărţind monumentele în monumente gindite ca atare - cu
funcţie istorică deci - şi monumente neintenţionat gîndite cu o asemenea
funcţie. Ideile sale, exprimate în Der moderne Denkmalkulllls und seine Ent-
stehung, constituiau, spune Dvofak, „tot ce s-a scris mai inteligent şi mai
subtil în această problemă" 182 •
Riegl este cel care îşi depăşeşte secolul - aflat sub „ tirania unei doc-
trine artistice istorice, aprioristice, prestabilite" - 183 afirmînd diminuarea
conceptului antic de monument memorial, exemplar-martor unic al istoriei şi
de transformare treptată a acestuia, în sens de scriere patriotică a istoriei,
de urmărire a evoluţiei istorice, astfel că pentru istorie toate monumentele
se înscriu ca dovezi necesare, importante şi valabile. In plus, tot el sesiza,
întîiul, aspectele valorii artistice, aşezată, treptat, alături de valoarea
„ vîrstei" 184 • Ca unul din cei mai buni cunoscători ai problemelor monumen-
telor, Dvofak aduce însemnate contribuţii în precizarea şi definitivarea ati-
tudinii faţă de acestea. El afirma că „relaţia noastră cu arta veche nu în-
seamnă, cum intenţiona să o facă arta şi cercetătorii dogmatici, impunerea
pentru prezent a vreunei pretinse epoci de aur şi nici preţuirea operelor de
artă numai în măsura în care, restaurate şi completate, pot fi privite ca speci-
mene reprezentative ale acelor epoci, ci recunoaşterea faptului că vechile
opere de artă conţin o comoară de potenţe artistice care, datorită evoluţiei
artei din ultimele secole si sensibilitătii noastre artistice moderne, vorbesc
inimii noastre nu ca principii şi reguli ~le unei anumite teorii artistice, nu ca
mărturii ale meritelor unui stil sau altul, ci nemijlocit, ca însăşi natura sau
crea tiile artistice ale vremii noastre" 185 •
bvofak este primul care încearcă, şi reuşeşte, o clasificare a monu-
mentelor, explicita tă prin motivaţiile veneraţiei cultice faţă de acestea. El
explică sursele acestei veneraţii: pietatea religioasă, considerînd ca fericit
cazul Japoniei sau al Chinei, păstrătoare din asemenea considerente a nume-
38
roase monumente vechi; veneraţia genealogică, pe care o derivă din ancestra-
lul cult al strămoşilor, şi care, treptat, de la nivelul microgrupului (familie,
clan) s-a mutat la colectivităţi, şi, intr-un sens mai larg, mult mai tirziu. la
popoare; entuziasmul patriotic (în sens de comună-comunitar, cetate, oraş, ţară)
fată de operele artistice, dar şi faţă de cele memoriale, începînd din antichitate
da'r dezvoltat, mai ales, în Renaştere, şi, ulterior, devenit patriotism naţio
nal; năzuinţa spre îmbo~ăţirea experienţei ş1: informaţiâ istorice, numită de
Dvofak „cultură istorică"; motivaţia materială a acumulării propriu-z1:se. Sesi-
zînd cele două categorii- monumente istorice şi monumente de artă-, Dvorak
a pus in circulaţie o împărţire categorială valabilă şi astăzi 186 •
O dată cu creşterea interesului faţă de opera de artă şi cu crearea unor
forţe poliţieneşti de protecţie şi-n acest domeniu, asistăm la forme de colabo-
r·are. In 1855 se furase de la biserica San Bartolomeo a Porta Rovegnana din
Bologna o lucrare a lui Guido Reni; autorităţile austriece dispun urmări
rea răufăcătorilor în tot imperiul, o asemenea cerere fiind difuzată şi de guvernă
mintul din Sibiu. ln anul următor, autorul celebrului furt de bijuterii de la
Luvru, comis-voiajorul Josef Cuno, este urmărit şi în Transilvania, la fel, în
1859, se dau ordine de urmărire faţă de hoţul Sfintei familii, pictată de Adrian
Van der Werf, de la Amsterdam; în fine, în 187 4, era urmărită Ana Preisler
pentru furt de opere de artă dintr-o capelă luxemburgheză 187 •
Etapa respectivă înscrie mari cîştiguri în lărgirea sferei de cuprindere a
noţiunii de bun cultural, de înţelegere a sensurilor ei, de trecere la prezer-
Yarea programată a siturilor arheologice şi de arhitectură urbană, dez-..-ol-
tindu-se o adevărată ştiinţă a restaurării, în general a conservării, ce trebuie
obligatoriu privită în contextul revoluţiei industriale 188 .
Tot acum se anunţă mari prefaceri în programele învăţămîntului, unde
~e procedează la soluţii novatoare. lntr-un raport din 1886 către Consiliul
superior de învăţămînt al Şcolii naţionale şi speciale de arte frumoase din
Paris, Charles Garnier solicita crearea unei catedre de specialitate pentru
arhitectura franceză de Ev Mediu si Renastere. Aceasta era reclamată in-
~istent de nevoia pregătirii unor arhitecţi ~peeializa\i pentru monumentele
istorice. Din 1892, un prim curs de conse1·vare a monumPntelor se introducea
la Şcoala ele arte frumoase 189 • La fel ca în cazul susţinerii cursului de con-
servare şi restaurare a monumentelor la Istiluto d"Istruzione Tehnica Superi-
ore din Milano (în anul 1889-1890) 190 • Sub raport tehnic, prin introducerea
fotogrammetriei (inventată de L. Laussedat în 1849) şi întrj?buinţarca ei in prac-
tică de F. Stolze care, in 1874, face releveul fotogrammetric al Persepolisului,
se deschide un orizont de mare însemnătate pînă in zilele noastre I!ll. Ştiinţele
exacte au un rol încă nu destul subliniat în dezvoltarea stiintei conservării
patrimoniului cultural, în secolul al XIX-iea o serie de luc~ări Ştiinţifice pro-
ducînd rezultate notabile, cu funcţie de resort progresiv. Acum apar cărţile
lui E. Chevreul, Rccherches experimentalrs sur la peinlllre a l'huile (Paris,
1850), S. Cloez, Expericnces ct observations sur Les matieres grasses d'originc
vegetale. Comptes rendus de l' Academic drs scienccs ( 1865), G. li alpheu, Coulcurs
et vernis (Paris, 1895) şi, mai ales, a lui L. PastPur, Lrr;ons de physique et
chimie appliquees aux bcaux-arts, publicată in Bulletin <lu Laboratoire du
Musee du Louvre, în 1864. Pentru conservare şi restaurare, o importanţă
mare prezintă cercetările acestei epoci făcute pe pigmenţi şi coloranţi.
Acestea s-au efectuat, atît la obiecte culturale cit ~i }E1 monumente, de
savanţi ca Sir 1-lumphrey Davy, P. L. Geiger, J. F. Johq 1 J. A. Chaptel,
~- A. Vauguelin, de Peretti (pe Columna Traiană) şi de J. I. Hittorff (la
Selinunte). Acestor rezultate ştiinţifice aplicate li se vor adăuga virtuţile
ce încep să fie sesizate în contul restaurării dar şi al muzeologiei în general,
şi pe care le prezentau fotografia, ultravioletele şi razele X, radiografia etc. 192 •
Mai ales invenţia lui \V. K. Ri:ientgen (1895), ce va fi utilizată din 1925 în
domeniul artei prin: fluorescenţă şi difracţie de raze X, radiografiere, va avea
un mare rol în identificări şi expertizări de material arheologic, etnografic,
pictură 193
•
O serie de autori tratează acum problematica : P. F. Tingry, Traite

theorique et pratique sur l'art de faire et d'appliquer les vernis (Geneve, 1803);
D. Vincenzo Requeno, Appendice ai saggi sul ristabilmente de'greci e de'ro-
mani pittori (Roma, 1806); J. Bedotti, De la restauration des tableaux (Paris,
1837); D. Vincente Poler6 y Toledo, Arte de la restauracion (Madrid,1855) 194 •
O dată cu noul curent muzeistic se promovează ideea muzeului de copii
după lucrări celebre, utilizate în scopuri educative, la care se înscriu, chiar
chemări la cooperare internaţională. Cu Prosper Merimee, autorul ei, cunoscut
şi prin interesul său faţă de monumentele istorice, unde, de pildă, este ini-
ţiatorul releveelor de pictură murală, apare o nouă linie strategică 195 •
Noi metode de restaurare şi consolidare sînt descoperite în mai toate
domeniile o dată cu revoluţia ştiinţifică ce începe în a doua jumătate a seco-
lului al XIX-lea. In cazul panourilor pictate pe lemn, restauratorul I-laro,
cu o lucrare practică aplicată la un tablou de Holbein, din colecţia baronului
A. de Rothschild, introduce primul procedeul de consolidare 196 • Pentru
stampe, respectiv curăţirea şi spălarea lor, o bună metodă introdusese în
1785 Chaptal, folosind acid muriatic oxigenat, ea fiind îmbunătăţită în 1797
şi 1806 197 •
Disciplina restaurării cunoaşte la rîndu-i numeroase microspecializări
care pătrund timid, dar îşi fac loc şi rost de sine stătător. Dintre acestea
restaurarea frescei primeşte, prin aportul lui Pietro Palmaroli, un mare
„rilevatore", o nouă importanţă. In 1809, artistul detaşează fresca lui Daniele
della Volterra din biserica Trinităţii din Roma. Pină după anul 1820 Palma-
roli va executa numeroase alte transferuri de frescă, restaurări şi refaceri
pentru Vatican. Intre cele mai de seamă lucrări ale sale sînt cele făcute la
Sfînta familie, de Giulio Romano, din Santa Maria dell'Anima (Roma), la
Madona cu candelabre, de Rafael, Sf. Sebastian şi Sf. Agostino Isaie, de Tiţian,
ş.a. 198 • De altfel, în ceea ce priveşte decopertarea şi transferul de pictură,
încă Vas ari, în Viaţa lui Spinello Arelino( ediţia 1568) şi Viaţa lui D. Ghirlandaio,
o aminteşte în legătură cu fresca de la biserica Sf. Ştefan din Aretio şi corul
bisericii Toţi Sfinţii din Florenţa. Tot el spune că Botticelli a deplasat, in
1564, lucrarea Sfintul Augustin, iar D. Ghirlandaio Sfîntul Jerome, o lucrare
similară fiind făcută şi de D. Veneziano. Iar în ceea ce priveşte spălarea frescei,
ea era cunoscută încă din antichitate, fiind amintită la Pompei, Hercula-
neum şi apoi in secolul al XVII 1-lea, în multe alte locuri 199 •
Ca şi la Luvru, în muzeele londoneze apar personalităţi care fundamen-
tează sistemul de conservare în aceste institutii: în 1843 Charles Eastlake
instituie un regim de conservare ştiinţifică, sist~matică, regim primit cu mare
opoziţie, ceea ce-l şi face pe autor să demisioneze în 1846, ca apoi să revină
in 1855 şi timp de 11 ani să conducă ca director Galeria Naţională, unde aplică
practic cele iniţiate mai înainte 20o.
Normal, apar chiar şi critici intre restauratori: astfel italienii sînt foarte
criticaţi in Franţa, unde Charles Timbale deplîngea în 1878 modul de restau-
rare a lucrării lui Rafael, Madona cu candelabre 201 •
40
Şi în alte directii se inovează: marchizul de Chennevieres, fost de altfel in-
speCtor al muzeelo~ franceze, împreună cu Montaiglou, in 187 4, sînt creatorii
Arhivelor de artă franceză, instituţie în care s-a pus la punct documentarea re-
feritoare la originea operelor de artă, din muzee şi colecţii private, urmărindu-se
sistematic cumpărările, vînzările, testamentele, donaţiile, exporturile şi
importurile de obiecte artistice etc. şi în care au pătruns, de la înfiinţare,
mijloacele investigaţiei moderne 202.
Dacă in 1757 se vorbea cu ironie de analiza chimică a tablourilor, la
interval de numai cîteva decenii se petreceau schimbări esenţiale: se dez-
voltă, după 1800, toate tehnicile, dar mai ales a fixajului, iar o serie de ateli-
ere-la Louvain, Malmes, Gand, Bruges, unde lucrează restauratori ca: Douse-
laer, Maillard, Nicolie, van Regemorter, iar la Bruxelles celebrul Etienne Le Roy
(1808-1878), la Dresda amintitul Palmaro li ş.a-găzduiesc adevărate premiere:
în 1827 se restaurează lucrarea lui Tiţian, Madona cu cireşe, în 1841 cea a lui
Leonardo da Vinci, Fecioara cu stînci, în 1851 cea a lui Rembrandt, Rondul
de noapte (autorul restaurării, H. Hopman, foloseşte vapori de alcool). Din
nou, o dată cu progresele ştiinţei şi tehnicii, restaurarea „explodează". Şi
în bine şi în rău. Cu partizani şi adepţi. Astfel, la 26 octombrie 1846 Times
c1·itica metoda primului restaurator de la N ational Gallery, ·William Seguier
(1824-1843), care folosea în lucrările sale „gallery varnish" (vernis concen-
trat). Chemarea lucidă la analiza mijloacelor şi metodelor, în sensul rever-
sibilităţii lor, ajunge să fie preocuparea unor mari personalităţi ale vremii.
Arătînd că restaurarea picturii este şi dificilă şi complicată, că poate să an-
treneze dispariţia lucrărilor şi ca atare nu poate fi dată pe mîna ignoranţilor,
cărţi ca cea a lui C. F. Prange, L'art de restaurer et de conserver les vieux
tableaux, publicată la H alle in 1828, invocau chimia în sprijinul restaurării,
cereau examinarea artei şi sub raportul „mecanicii" ei. Ea era reluată şi com-
pletată de cartea importantă a lui M. P. L. Bouvier, Manuel des jeuncs artis-
tes et amateurs en peinture, (ed. II I, Strasbourg, 1844), adevărat instrument
metodologic, conţinînd 35 de lecţii asupra tehnicii, materialelor şi culorilor,
printre care lecţiile 31-33 explicau pe larg, la nivelul epocii, noţiunile legate
de restaurare. Se înţelegea acum mai bine de ce, la 1816, P. Edwards ceruse,
.ca o nevoie imperioasă, o şcoală publică de formare a restauratorilor de ta-
blouri 203 • Din lucrarea lui Bou vier reţinem, semnificativ, mijloacele de restau-
rare, materialele şi efectele lor, vorbindu-se aici despre apă, alcalii, spirt de
săpun, cărbune, alcool, apă de curăţat (amestec de cărbune cu terebentină),
spirt de amoniac, naftalină, urină, sublimat de mercur, despre patină, restau-
rarea „pitorească" (în sens de respectare a stilului originar) etc. 204 •
Am putea să începem să vorbim despre ce a însemnat secolul al XIX-lea
în materie de concepţii şi principii de restaurare amintind axioma lansată
<le Fiorillo: opera de artă este o entitate indivizibilă, şi deci irecuperabilă.
În limbajul restauratorilor apar expresii noi: „discreţie religioasă", „renun-
ţarea completă la orice opinie personală", „identitatea formelor şi a pro-
porţiilor", monumentul - o „ediţie" corijată şi augmentată, nevoia de
„onestitate" faţă de opera de artă 235 • Diversitatea lor nu ne surprinde cunos-
cînd varietatea şi complexitatea lucrărilor efectuate de suita de restauratori
francezi, care lucrează în I talia, şi care au contribuit esenţial la limpezirea
noului curent. Intre ei trebuie amintiţi M. L. A. Dubut, pentru restaurarea
templului Pudicităţii (1801) şi M. J. A. Coussin, pentru lucrările de la templul
Vestei (1802), ambele în Forul roman şi ambele premiate de Academia Fran-
ceză ca proiecte; M. Lesueur, care restaurează Bazilica Ulpiană(Roma, 1823),
~i H. Labrouste, ce lucrează în 1824 la Paestum, la templele lui Ceres, N eptun 1
41
la Portic şi la zidurile aşezării. Astfel, o tradiţie ce începuse în 1788, cu restau-
rarea de către F. Ch. Percier a Columnei Traiane, este continuată de arhi-
tectii-restauratori francezi, în asemenea măsură incit în 1871 ei înregistl'au
61 'de lucrări executate 206 •
Afirmaţia că pragul dintre secolul XIX şi XX ne introduce într-<>
epocă propice proliferării ideilor restaurării ştiinţifi~e,. î~ ca!·e, prin inter-
mediul mai multor discipline, dar în primul rind al ch1m1e1, obiectul cultural-
artistic începe să fie cunoscut în ce priveşte compoziţia sa, nu se cere prPa
mult demonstrată. Întreaga moştenire-şi ne gîndim la primele lucrări asupra
culorii[ale lui P. deAudemar, De coloribus faciendis(cca 1400), Cennino Cennini.
Jl libro dcll'arle (1437), L. B. Alberti. De re aedificatoria (1452), R. Boyle.
Experimenta et considerationes de coloribus (Londres, 1664), F. V. Orellana.
Tratado de barnices y colores (Yalence, 1755), Le Pileur d'Apligny, Trar.tee
des coulcurs materielles, et de la manfrre de colorer relativemcnt au:r: differrnl
arts et meticrs (Paris, 1779), E. Bancroft, Experimental rcscarchcs concerning
the philosophy of permanent colours (Londra. 1795), P. Denys de Montfort.
Couleurs, nuances, teintes ( 1800), H. Davy, Somc experiments and obser~·a
tions on the colours used in painting by the .t ncients (1815), J. Bedotti, De la
restauration des tableaux: traite special sur la meilleure manirre de rentoilrr.
nettoyer et restaurer les tableaux anciens et modrrne (Turin şi Paris, 1837).
_\:. Landerer, Ober die M.alerei und Farbcn der Alten (1838), W. Lintou,
A ncient and modern colo urs (Londra, 1852), J. Le fort, Chimie des eoulcur.,·
pour la peinture a l'call el a !'huile, comprcnant l'historique, la synonymif'.
Ies proprietes physiques et chimiques, la preparation, les varietes, les falsifira-
tions, l'aetion toxique el l'emploi des couleurs anciennes et noiwellcs (Paris,
1855), C. E. Guignet, Les couleurs (Paris, 1888), F. G. Cremer, Vollstăndigc
Anleitung ;:,ur Fresco-Malerei (Di.isseldorf, 1891), Winsor and Newton, l\'otr.'>
on composition and permanence of artists colours (Londra, 1892); apoi la cel<'
privitoare la problemele luminii şi ale analizei chimice: B. Humford, Ricerclw
concernenti le propriete chimiche attribute alla luce ( 1798), M. Gartside, Light
and shade, colours and composition (Londra. 1805), J. F. John, Chemisrlw
A nalysen altăgyptischer Farben (Berlin, 1827), A. Fabroni, Ricerche chimlchc
sopra le miniature di un antico manoscritto (Siena, 1841), P. L. Geiger,
('hemische Untersuchung altaegyptischer und altroemischer Farbcn (1862).
L. Palmieri, Ricerche chimiche sopra dodici colori solidi trOCJati a Pompn~
('.\apoli, 1874), A. H. Church, The chemistry of paints and painting (Londra,
1890] - a contribuit ca în perioada respectivă lucrurile să fie decantate şi su
nfere posibilitatea unui salt calitativ fără precedent. Cu asemenea achiziţii teo-
retice se intra în noul veac. Este adevărat că, de pildă în ce priveşte utiliu1.-
rea radiografiei, aceasta se experimentează în 1896 dar, concret şi timid, ea st-
introduce în materie de pictură abia din 1913, în Germania, şi în 1919 in
Franţa, la Luwu (chiar somităţi ca \V. von Bade şi M. Friedliinder o prin•Ac
cu rezervă), ca să se generalizeze după rezultatele spectaculoase oferite de
cercetările lui C. Wolters (care de altfel şi susţine, în 1936, o teză de doctorat
care ca lucrare va purta titlul, Die Bedeulllng der Gemăldednrchlcuchtung mit
Rontgenstrahlen fiir die Kunstgeschichte, Frankfurt/M, 1938). Ele se adăugau
celor făcute, cu demonstraţii tot atît de spectaculoase, de A. Martin De
Wild, şi acesta susţinătorul unui doctorat, în 1928, cu rezultatul publicat sub
formă de carte, la Londra, în anul următor (The scientific cxamination of
pictures; or in()cstigation of the pigments used by the dutch and flemish masters
{rom the brothers Van Eyck to the middle of the 191h century ). Din asemenea
perspective, in muzeele europene şi - cu un început de avans ce se va mări
42
după primul război mondial - în cele americane, se pun acum tot felul de
probleme. La Rijksmuseum din Amsterdam experţii Comisiei Regale a monu-
mentelor studiază problema eclerajului, începînd cu celebra lucrare Rondul
dl' noapte a lui Rembrandt. Fenomenele refracţiei, difracţiei, distribuţiei şi
repartiţiei luminii ajung obiect de studiu: în 1915, Benjamin I ves Gilman
comunica o serie de rezultate valoroase pe această temă, prin studiul său
Clare in Musrzzm Lighting, publicat in „Architectural Record" (iulie-decem-
brie 1915). Acestora se alăturau cele obţinute de Muzeul municipal din Haga
şi apoi cele de la Rotterdam, la Muzeul Boymans. Pe spaţiul britanic, în
1923 se remarcă apariţia altei lucrări de referinţă, publicată de Department
of scientific and industrial research de la British Museum: The cleaning and
restoration of musezwi exhibits. Second r:eport upon inrestigations conducted
al the British Museum. Ea se adăuga primului raport (1921) şi privea reh:-
varea unei serii de soluţii, metode şi mijloace întrebuinţate în scop muzeal
la obiectele litice, ceramice, metalice, din lemn, piele, pictură, desen şi tipări
turi. De la lucrarea cercetătorului german, Ratghen ( Die Konserrierung ron
Altertumsfunden, ed. W. Spemann, Berlin, 1898) ceva mai serios fundamentat
1?i tratat ştiinţific nu se realizase. Prin considerarea efectelor şi valorii de exem-
plu a lucrărilor selectiv comentate, şi doar parţial cunoscute de noi, domeniul
conservării şi restaurării bunurilor cultural-artistice se extinde mult peste
cele anterior cunoscute. El prefigurează, revoluţionar pentru acest sector,
şi alte categorii încă necuprinse: ştiinţa şi tehnica, arta contemporană,
obiectele etnografice etc., cărora le va veni vremea abia în perioada ce va
urma celui de al doilea război mondial. Important era însă că drumul, deschi-
derea, spre înţelegerea şi cuprinderea lor în aria conservării şi ocrotirii
valorilor culturale se realizează.
„Era conservării ştiinţifice", ca s-o numim astfel, începuse: în 1888
la Berlin, la Staatliche Museen, au loc ample acţiuni de organizare a conser-
vării; in Rusia, la secţia de artă a Muzeului rus, încă din 1913, se fac cercetări
sistematice asupra lianţilor. lncepînd cu 1932, Foggart Museum de la Uni-
versitatea Harvard, S. U .A., publică Technical Studies in the field of the
fine arts, continuată din 1942 cu publicaţia Institutului internaţional
pentru conservarea obiectelor de artă şi istorie - Studies în conserration-,
la început ataşat pe lingă Galeria Naţională londoneză 207 •
Acum, în privinţa restaurării monumentelor, pe plan european, se ino-
vează mult în materie de metode, tehnici şi materiale de restaurare: se folo-
seşte armătura de beton (la Collemagio din Aquila, la Vecelli sau villa Albani),
lemnul pietrificat (invenţia profesorului Cialdea), folosit la galeriile N emi 209 ,
piatra artificială, la unele monumente regale din Egipt 209 • Cimentul armat
mai ales a fost folosit întîi la cererea inspectorului general M. de Baudot,
în 1902, în Franţa. Utilizarea lui conduce la rezultate notabile în cazurile
monumentelor medievale din Tours, Nantes, Reims, Paris etc. 210 , dar şi
la monumente antice, ca la Phaestos, in Creta, unde este utilizat de profeso-
rul florentin Luigi Pernier pentru restaurarea scărilor monumentale 211 .
Prin realizările sale pe tărîmul muzeologiei, secolul trecut a creat o reţea
de instituţii specializate care au evoluat în ceea ce priveşte funcţiile şi statu-
tul social, conform unor caracteristici general valabile ale societăţii: dezvol-
tarea relaţiilor capitaliste, punerea bazelor sistemelor politice naţionale, dez-
voltarea ştiinţei şi tehnicii. Ele au fost determinate, de asemenea, şi de specifi-
cităţi, ca zona geografică şi patrimoniul cultural existent. Astfel, se poate
spune despre sistemul muzeal european din secolul trecut că este un sistem
al muzeelor naţionale 212 , al reflectării specificului şi individualităţii popoare-
.43
lor, reprezentate prin naşterea muzeelor de etnografie şi a galeriilor naţio
nale de artă. El reflectă totodată contribuţia savanţilor care şi-au legat
numele de muzeologie. Intre aceştia se impun, printre mulţi alţii, W. von
Humboldt - cu teoria muzeului intensiv -, Leopold von Ledebur - cu
cea a muzeului extensiv - , Wilhelm von Bode - cu teoria muzeului ca insti-
tuţie publică - , J. W. Goethe şi J. Ruskin, care introduc elemente de tehnică
şi regie muzeografică 213 , L. Pasteur care, din 1860, conlucrează cu Muzeul
Lunu ş.a. 214 . Odată începute demersurile pentru consen·are, nu putem trece
cu vederea domeniul cărţii, unde în 1898, la San Gallo, din iniţiativa lui
P. Franz Ehrle de la Biblioteca Apostolica \' aticana, o conferinţă internaţio
nală, la care participă reprezentanţi a 12 naţiuni sub preşedenţia lui Th.
Mommsen, fundamentează în 7 puncte principiile conservării bunurilo1·
bibliofile 215 •
Contribuţia specialiştilor din muzee devine astfel vizibilă la dezvoltarea
unor ştiinţe ca: arheologia, istoria artei, etnografia, ştiinţele naturii şi, mai
ales, la tezaurizarea subiectului cercetării- bunurile culturale -în instituţii
specializate. Acestea, după cum am văzut, îşi dezyoltă, incepind din a doua
jumătate a secolului al XIX-iea, funcţia lor specifică de conservare. Această
contribuţie trebuie subliniată ca fiind de maximă importanţă in evaluarea
stadiului dezvoltării culturale. Fără ea, de fapt, acest stadiu nu poate fi discu-
tat. Datorită ei se lărgeşte viziunea obiectului ocrotirii, in cadrul ei cuprin-
zîndu-se şi monumentele naturii. Este cazul unei prime legi de acest tip din
provincia Hesse care, în 1902, pune şi problema mediului înconjurător 216 ,
sau al primei legi italiene de ocrotire a naturii, din 1922, care creează un orga-
nism colectiv specializat şi sistemul de apărare de tip „ vincolo" 21 i. Tot
acum, în Ungaria, o importantă contribuţie are Istvan Mi:iller, primul arhilect
care ia poziţie favorabilă ideii de consen·are a monumentelor, opunîndu-se
reconstituirii lor 218 • Legislaţia ungară. axată în principal pe legea din 1881,
completată în 1911 şi 1942, s-a dovedit optimă, creînd mijloace practice de
protecţie pentru patrimoniul imobil 219 •
Secolul al XX-lea, considerat ca beneficiarul tuturor investiţiilor um<rne
şi pe linia patrimoniului cultural, este în fapt acela căruia ii revine obligaţia
de a ordona şi a pune în lumină avuţia moştenită. ln acest sens,\'. I. Lenin
aprecia că încă întemeietorii filosofiei marxiste, înainte de a fundamenta
teoria materialismului dialectic si istoric. au examinat ::;i studiat tot ce era
mai preţios în gîndirea umană,' în cultură şi în artă :fao_
Pe planul cercetării ştiinţifice, realizările sint de mare importanţă pen-
tru procesul de evoluţie a prac.;ticii de ocrotire a bunurilor culturale. Chiar
luînd ca exemplu doar un singur domeniu, al arheologiei, înregistrăm mari
progrese, cum sînt cele determinate de D. Vaglieri care, în 1913, la Ostia,
va face debutul fotografiei aeriene, metodă continuată de cercetările lui
C. A. Close, H. Welcome, O. Crawfort, Poidebard, P. R. Mouterde, Aurel
Stein, E. Schmidt, P. Aversery, L. Leschi 221 •
Problema conştiinţei existenţei şi necesităţii ocrotirii patrimoniului
cultural universal se pune şi în funcţie de ideologia societăţii, de locul
ce revine patrimoniului cultural naţional în avuţia naţională. Există divnse
moduri de abordare: fie aspectul preponderent de tezaurizare, caracte-
ristic modului de gîndire mercantil, fie cel de bun al avuţiei naţionalP,
concomitent bun al poporului respectiv, pus la dispoziţia acestuia în scopul
creşterii gradului său de cultură şi civilizaţie.
Conştiinţa naţională, trezită încă din secolul XVIIl-lea şi extinsă în
secolul următor, favorizată de evenimentele primelor decenii ale secolului
44
nostru, cînd o serie de state îşi definitivează situaţia lor politică, a jucat
un rol de primă importanţă, conducind la măsuri ce aveau drept obiectiv
stoparea hemoragiei de bunuri arheologice, etnografice sau artistice.
Ea a determinat crearea de sisteme protecţioniste, a condus la fun-
damentarea unei politici realiste de prezervare a monumentelor şi
siturilor şi, nu în ultimul rind, a impulsionat, prin restaurare, redarea
acestora în circuit public. Aşa cum în veacurile XVII-XIX măsurile şi
iniţiativele, deşi nesistematice şi lipsite de unitate, relevă că printre
preocupările de început au fost reglementări de ordin organizatoric,
instituţional, de elaborare a repertoriilor şi cataloagelor de artişti,
de monumente, opere etc.Acestea au determinat, prin acumulare şi dezvoltarea
ştiinţei, o serie de concluzii de mare importanţă ce pot fi şi pentru perioada
de după anul 1870 avansate 222 .
Se poate deci afirma că in primele decenii ale secolului nostru, ideile
principale-unele preluate din secolul al XIX-lea-au avut în centru controlul
de stat în politica de cercetare, conservare şi restaurare, mai ales prin pîrghiile
inventarierii ştiinţifice, a creării de instituţii specializate, a formării unei
opinii favorabile şi a unei conştiinţe civice privind importanţa domeniului
şi, în ultimă instanţă, a mijloacelor de valorificare a bunurilor culturale.
Incă prin legea monumentelor franceze din 1913 (31 dec.) se luau mă
suri care acordau dreptul de clasare sau expropriere, iar statul îşi rezerva
dreptul asupra vinderii obiectelor provenite din săpături arheologice. Nici
aceste măsuri nu au diminuat însă demersurile clandestine ale căutătorilor
de comori sau neiniţiaţilor 22 3.
Prin legile din 14 martie 1919 şi 19 iulie 1924, privind planurile de amena-
jare şi extindere urbană, se stipulează obligaţia, pentru oraşele franceze cu peste
10 OOO de locuitori, de a stabili un proiect de amenajare în care să se prevadă
şi extinderile şi care să ţină cont de servituţile „arheologice şi istorice". Aceste
reglementări creează în jurul monumentelor istorice „o zonă de protecţie arhi-
tecturală", pun de acord între ele problemele legate de înălţimea, culoarea,
dispunerea şi felul materialelor folosite, inclusiv la faţade, de la toate con-
strncţiile existente şi care se vor edifica în respectiva zonă 224 • Cit priveşte
înălţimea construcţiilor din jurul monumentelor, aceasta mai fusese limitată
şi prin legea finanţelor din 1911 225 , iar a dos are a unor construcţii noi de monu-
mente era interzisă în Franţa încă de legea din 31 decembrie 1913 226 •
ln Germania, pentru controlul cercetării arheologice, era promulgat
in 1914 Preussisches Ausgrabungsgesetz, iar legea federală pentru protecţia
monumentelor din Austria (5 decembrie 1918, modificată în 3 septembrie
1923) interzicea exportul şi vînzarea „obiectelor de interes istoric, artistic
sau naţional" care prezintă şi „interes public", creînd în scopul ocrotirii lor
Oficiul federal al monumentelor 227 •
Pînă şi un lucru mai puţin însemnat, ca afişajul pe monumentele istorice,
se reglementează, în Franţa, prin legea din 20 aprilie 1910, iar în Belgia, la
24 august 1919 2211.
Multe alte ţări promovează măsuri similare, mai ales în domeniul
<'ercetării arheologice 229 • De pildă, în S. U .A., un decret referitor la prezer-
varea antichităţilor (8 .~unie 1906) şi altul privind siturile istorice (1935),
pr·evăd, între altele, înfllnţarea unui Registru naţional de ePidenţă 230. Deşi în
S. U -~· pe plan federal, primele forme legale de prezervare se iniţiază în jurui
anulm 1880, abia în 1906 Antiquities Act opreşte distrugerea locurilor istorice
şi a vestigiilor în vest, unde sînt desemnate 82 monumente naţionale care vor
lansa modelul parcurilor naţionale, şi, totodată, interzic săpăturile ilegale.
45
In 1916, este creat National Park Service, apoi în 1935 se emite The Hiswric
Sites A el, iar doi ani mai tîrziu, N ational Survey of H istoric Sites and Buil-
dings 231 • 1n baza bunei tradiţii, în Anglia, se dă, în 1913, Ancient Monu-
ments Act (modificat în 1931), care extinde şi asupra subsolului controlul de
stat. Prin sistemul listelor de monumente vechi protejate se încearcă să se
compenseze lipsa unei legislaţii generale unitare, creîndu-se în schimb mij-
loace de control la exportul de bunuri culturale (limita de vechime este de
100 de ani, iar cea de valoare de 4 OOO lire) prin Reviewing Commitee şi Export
Licencing Branch 232 • ln Grecia, legea arheologică, reînnoită în 1889, se comple-
tează cu noi prevederi prin legea asupra antichităţilor (numărul 5351/24
august 1932), precizîndu-se clar sfera patrimoniului ocrotit: „ toate lucrările
de arhitectură, sculptură, arte grafice şi arte în general privind: edificii,
monumente de arhitectură, pietre sculptate făcind parte din aceste monu-
mente şi fundaţiile lor, apeducte, ruine. ziduri, morminte, statui, basoreliefuri,
figurine epigrafice, zoografice, mozaicuri. vase, arme, podoabe şi alte lucrări
ce fac parte clin acestea, cuprinzînd pietre preţioase sau monede. Toate obiec-
tele din primii ani ai creştinismului sau elPnismului, Evului Mediu"; se stabi-
leşte obligaţia inventarului şi a unei evidenţe pentru colecţionari şi comerţul
cu antichităţi 233 •
ln lJ.R.S.S., încă în timpul Revoluţiei din Octombrie, se publica un
apel cerind păstrarea „picturilor, statuilor, caselor[ ... ] Cetăţeni, nu dis-
trugeţi o piatră, păstraţi monumentele, clădirile, antichităţ.ile, tipăriturile,
ele sînt pămîntul în care noua al'tă va creşte·'. La 5 octombrie 1918, Comi-
tetul Comisarilor poporului decreta asupra inventarierii şi protecţiei operelor
de artă şi istorice 234 , punînd bazele sistemului inwntarului de stat şi totodatil.
ale Comisiei de înregistrare şi protecţie a monumentelor 235 •
Odată cu renaşterea statului naţional, în epoca contemporană, la 31
octombrie 1918, în Polonia se dă un prim decret pentru protecţ,ia monu-
mentelor şi operelor de artă, creîndu-se oficiile de conservare şi comisii regio-
nale de conservare, ca şi funcţia de conservator de stat. Acesta va fi ulte-
rior completat la 6 martie 1928 236 •
Şi în Lituania primul act normativ ele acest gen este dat în februarie
1919, de Guvernul revoluţionar, la sfîrşitul aceluiaşi an creindu-se Comisia
arheologică, iar în 1933, prin Legea pentru protecţia monumentelor istorice,
reglementîndu-se din nou situaţia 237 •
În Argentina, legea 9080/1911 declară proprietate de stat ruinele arheo-
logice şi depozitele paleontologice 238 , iar în Peru, legea din 13 iunie 1913 pre-
vedea păstrarea _şi conservarea monumentelor arheologici:', instituind în
acest scop inventarul oficial 239 •
Interesată profund, mai ales datorită situaţiei sale ele „depozit arheo-
logic", I talia şi-a îmbunătăţit legislaţia privind patrimoniul, prin legile din
20 iunie 1909 şi 23 iunie 1912, referitoare la regimul antichităţilor şi artelor
plastice (revenind cu precizări prin decretul din 30 ianuarie 1913 şi mai
tîrziu, accentuînd ideea de protecţie, prin Legea clin 1 iunie 1931) 240 , prP-
văzînd structuri organizatorice optime. încă din 1889, se creaseră comisaria-
tele regionale pentru antichităţi şi arte frumoase, iar în 1891 cele zece oficii
regionale care le iau locul, urmînd ca in 1903 să se profileze structura actuală
de supraintendenţe specializate pe monumente, muzee 241 , săpături arheo-
logice şi antichităţi, galerii şi bunuri artistice. Ridicîndu-se la un nivel superior
de înţelegere, legea italiană din 1909 completează vechea teorie a „monu-
mentului naţional", lărgind simţitor şi extinzind ca domeniu noţiunea de bun
46
ocrotit şi dă statului drept de preemţiune. Aceeaşi lege creează o nouă noţiune:
„Zonă de respect" 2 4 2 • Această lege va suferi multe modificări, aduse pe rînd,
în 1922 si 1927.
Ren'iarcind că înainte de a se ajunge la delicatul proces, periculos şi
<'Ostisitor, îndelungat şi dificil, al restaurării obiectului, este esenţial a con-
snva, muzeografii - mai ales din domeniul artei - au pornit la asemenea
lucr·ări de la aspectele aparent minore: montarea în rame, rularea în expo-
ziţia de bază, fixarea pe panouri (sau agăţarea), şi nu pe zid, analizarea uleiu-
rilor, a pietrei, lemnului, culorii Ptc. Imediat după primul război mondial,
un asemenea serviciu întîlnim deja in Italia, la Muzeul Naţional de la Terme,
unde Cabinetul pentru analize fizico-chimice şi tehnologia antichităţilor,
('Ond us de Francesco Rocchi, anunţ a marile laboratoare de mai tîrziu 243•
De altfel. ideea reliefată mai sus -şi anume, prevalenţa conservării faţă de
r·t>staurarP - s-a repus în atenţia şi judecata specialiştilor tocmai pentru a
face faţă practic la solicitările pe care patrimoniul afectat de războiul ce se
incheiase, le arăta. Protagoniştii ei sint mulţi, dar mai ales Charles Genuys
si Andrc MichPl trebuie amintiti 244 .
· ln 1928 se ajunge la clarificări care permit să se definească astfel un
1·Pstaurator: cel care, sacrificîndu-se pe sine, dovedeşte, prin instrumentele
scrnpuloase ale ştiinţei sale, un profund respect faţă de opera altora. Toată
grandoarea muncii sale rezidă in modestia sa competentă şi în limitarea
maximă a inlerventiilor sale 245 •
Faţă de teoria' şi practica conservării, ideile ce apar, susţinute uneori
haotic sau vehement, permit o adevărată diagramă asupra cunoştinţelor
~i concepţiei epocii. De pildă, Charles Morice scria în 1921: „Ceea ce noi
<.'Ondamnăm consistă în a reface, complet sau parţial, un monument, o sta-
l uie, un tablou, un obiect de artă oarecare", pentru că, spune tot el, „Cit
de!-:ipre restaurarea tablourilor, ea este îndreptăţită atunci cînd se limitează
ta conservare" 246 • I se adaugă, prudent, permiţindu-şi completări la poziţie,
Giuseppe Gerola, supraintendent al monumentelor de la Trento, care, pentru
monumente, cere forme neutre în lucrările de restaurare ca şi în cele de inte-
grnre 24i.
Generalizarea sistemelor juridice şi organizatorice în etapa analizată
mai sus 248 constituie în fapt baza demersurilor ulterioare care au mai mult
un caracter de completare şi perfecţionare. Acestea, chiar sumar prezentate,
ofrră un tablou semnificativ pentru ceea ce reprezintă patrimoniul cultural
al omenirii astăzi. Mai reamintim că tot în această etapă apar lucrări ştiin
~ ifice ce rezolvă în cea mai mare măsură descrierea factorilor care contribuie
la degradarea şi pierderea bunurilor culturale.
Deceniul al Iii-lea al veacului, plin de contorsiuni şi în planul teoriei
pl'<>tecţiei patrimoniale, arluce în arheologie mari mutaţii. Mai ales învăţatul
E. Foundoukidis contribuie, şi pe planul conceptelor, cu noi precizări defini-
torii asupra antichităţilor, nu după un criteriu restrictiv de epocă, temporal, ci
~i după valoarea vestigiilor; apoi cu recomandări - la nivelul organismelor
internaţionale înfiinţate după primul război mondial - de declarare a depozi-
tl>lor arheologice <lin subsol ca proprietate de stat, de control al comerţului
de antichităţi, de creare a zonelor de protecţie arheologică, inventariere a
bunurilor descoperite şi autorizarea expresă a săpăturilor numai pentru specia-
li~ti 240 . Mai ales chestiunea colaborării internaţionale preocupase mult
„cinul" arheologilor, dar şi organizarea serviciilor administrative şi a evi-
denţei documentării, a colaborărilor, prin misiuni străine în alte ţări. Cei ca
Foundoukidis recomandau crearea, prin muzee, a „arhivelor ceramice",
47
publicarea rapidă a listei obiectelor descoperite, deziderat ce urma şă-1
realizeze Oficiul Internaţional al Muzeelor şi care a rămas, in bună parte.
valabil, ca şi deplina respectare şi garantare de către stat a drepturilor ştiin
ţifice aparţinînd cercetătorului-arheolog 25 0_
Conştiinţa asupra valorii obiectului cultural va promova măsuri, inclusiv
pe plan internaţional, unde debutează cu o primă convenţie la Haga (1899),
asupra protejării monumentelor în caz de conflict armat 251 • Ea a fost urmată
de proiectul unei convenţii asupra repatrierii obiectelor de interes artistic,
istoric sau ştiinţific, pierdute sau furate sau care comportă o alienare sau un
export ilicit, document examinat de Societatea Naţiunilor în 1933 şi
abandonat datorită divergenţelor, ca şi de un tratat asupra protecţiei bunuri-
lor mobile de valoare istorică, pregătit de Uniunea Panamericană şi semnat la
15 aprilie 1935 252 • Mai pot fi amintite Com·enţia pentru protecţia patrimonii-
lor istorice şi artistice naţionale, examinată de Societatea Naţiunilor în 1936
şi o altă conwnţie pentru protecţia colecţiilor naţionale (1~l39). Intre altele,
un prim proiect de convenţie internaţională pentru repatrierea obiectelor
pierdute, furate sau înstrăinate, fusese pregătit de Oficiul Internaţional al
~1uzeelor, aprobat apoi de Comisia de Cooperare Internaţională şi, în fapt,
el va sta la baza viitoarelor recomandări UNESCO 253 •
Societatea l\aţiunilor purcede din 1920 la o serie de măsuri care au im-
portanţa lor pentru domeniile consenării şi restaurării, ale muzeologiei. Astfel,
între acestea se numără crearea: Oficiului internaţional al muzeelor, Comisiei
internaţionale de arte şi tradiţii populare, Centrului de studii pentru probleme
de arhitectură şi urbanizare, a revistei „Jlonseion" {primul număr în 1927,
totalizînd 56 numere) ş.a. Toate acestea au fost iniţiate de Institutul inter-
naţional de cooperare intelectuală, înfiinţat in ianuarie 192G, şi în cadrul căruia
un român, prof. George Oprescu, ocupa un post important. Prin aceste instituţii
şi organisme au fost editate numeroase şi valoroase lucrări, între care: Traile
de la conserMtion des monuments d'art et d'histoire (Paris, 1933); Traite de
museographie (2 volume, Paris, 1935); La Technique des fouilles archeologiqucs
(Paris, 1939); .Manuel juridique et teclmique de la protcction des monuments
ct lPUrrcs d'art cn tcmps de gucrre (Paris, 1939); Manuel de la conser\Jation
ct de la restaurat ion des peinturcs (Paris, 1939); Problcmes intcrnationalcs d'art
et d'archeologic (Paris, 1940). Sub acelaşi patronaj se desfăşoară trei conferinţe
internaţionale: la Roma, în 1930, pentru conservarea picturii şi sculpturii,
la Atena, în 1931, privind restaurarea, privită sub aspectul legislaţiei, admi-
nistraţiei, tehnicii şi documentării internaţionale, şi, în 1937, la Cairo, refer~
toare Ia regimul săpăturilor arheologice 254 . Revista „Jlouscion", care-şi înce-
teaz<l. apariţia în decembrie 1946, este reînviată sub titlul „Muscum", în 1948.
I n acelaşi timp, din 1949, cînd se creează U:\ESCO, ia fiinţă şi un Comitet inter-
naţional al monumentelor (1951) şi un departament pentru muzee. Acum
vor apărea şi alte lucrări importante, între care cităm: Lr traitcment des pcin-
tures (UNESCO, Paris, 1951); Sitrs et monumrnts - Probfomes actuels
(UNESCO, Paris, 1950); apoi seria .lf usees et monument.'», care, de exemplu,
în nr. III tratează problema reconstruirii monumentelor de la Cuzco, in
următorul, pe cele de la Ohrida ş.a.m.d.
În 1952-53, se editează llfanuel des expositions itinerantrs al lui E. Courter
Osborn, iar în anul următor Les techniqucs de protection des bicns culturefs
en cas de conflit arme 255.
Deceniile următoare, ca etapă finală în domeniul acceptării şi reglemen-
tării ocrotirii, determină apariţia în aproape toate ţările lumii a unor măsuri
juridice, organizatorice şi a unor noi structuri, justificate conform specificu-
48
lui naţional sau, oricum, încercări de reformare pentru a rezolva controlul
in acest sector de activitate. In centrul tuturor măsurilor stau ideile creării
cadrului juridic special, instituţionalizarea instrumentelor adecvate, clarifi-
carea sferei de cuprindere a bunurilor culturale ocrotite de lege.
Tot mai des apar noi opinii pentru apărarea patrimoniului cultural de
atacul „ vieţii cotidiene", cîştigînd teren ideile unei concepţii teritoriale şi
comunitare de protecţie, mai ales a zonelor urbane, în acest sens făcîndu-se
apel la asociaţii, organisme colective, obşteşti şi se cere renunţarea la absoluti-
zarea criteriilor estetice de apreciere a valorii monumentelor 256 •
Incă de la Conferinţa de la Florenţa (1950), s-a propus crearea unui
fond internaţional pentru conservarea monumentelor (propunere făcută de
reprezentanţii Mexicului) şi a unui Centru internaţional pentru studierea
şi restaurarea bunurilor culturale, propunere ce s-a concretizat prin înfiinţarea
ICCROM-ului cu sediul la Roma (creat în 1958), organism ce va avea ca prim
director o somitate internatională: H. J. Plenderleith. Deceniul al Vii-lea
a cunoscut, pe planul activităţii internaţionale de cooperare în materie de ocro-
tire a patrimoniului cultural, o serie de acţiuni memorabile: campania interna-
ţ.ională pentru monumente, lansată de secretarul general al UNESCO-ului,
Rene Maheu, la 2 iunie 1964. S-au întreprins atunci însemnate eforturi mate-
riale şi pe linia ajutorului cu tehnicieni şi specialişti, pentru salvarea unor
valori mondiale: ameliorarea pierderilor şi conservarea-restaurarea bunurilor
distruse în urma inundaţiilor de la Florenţa (amintim că acestea constau în:
313 picturi pe lemn, 431 picturi pe pînză, 81 fresce, 23 codexuri, peste 400 OOO
bunuri bibliofile), apoi strămutarea şi salvarea ansamblului de la Assuan etc.
Pe planul teoriei, în 1969 UNESCO editează, sub egida sa, lucrarea
La protection du patrimoine culturel de l'humanite, punct de referinţă pentru
domeniul de care ne ocupăm.
Tot ca o formă a cooperării internaţionale amintim importantul do-
cument din 1972, adoptat de Comitetul pentru patrimoniul mondial şi
Fondul patrimoniului mondial, în urma căruia în 1984, 112 situri de valoare
deosebită e!'au înscrise în lista patrimoniului mondial.
Cîteva ** *
mărturii privind atitudinea arhitecţilor români în perioada
interbelică faţă de monumentele istorice se impun. G. l\:I. Cantacuzino con-
sidera că „dacă nici un monument n-ar avea un rol necesar în spiritul nostru,
atunci n-ar fi necesar nici în priveliştea, nici în oraşul în care este clădit 257 •
Dintr-o asemenea perspectivă, şi participanţii la al XlY-lea Congres inter-
naţional al arhitecţilor susţineau că „arhitectul este pionier al progresului
wcial", fiind un „realizator" care trebuie primordial să susţină cauza apărării
monumentelor si echilibrul conservării cu constructiile 258 • De nenumărate
ori, în discuţii 'revin problemele acordului protecţi~i cu urbanismul. Se a-
firma că „poate decora o stradă numai acel monument care a fost creat
anume în acest scop; niciodată unul al cărui amplasament urmează să-l de-
cid.ii edilul", pentru că monumentele - în primul rinei cele de for public - se
~ubordonează străzii, devin din reprezentative, decorative 259 • Dar nu se
uita să se amintească: „monumentele rămase constituiesc singura lor istorie
< a oraşelol' >, şi singurul fir de amintire, trecut din generaţie în generaţie" 260.
Aceste curente, şi individualizatoare, cit priveşte concepţia românească,
dar şi legate de ideile ce se vehiculau în anii interbelici, conţin sugestia acor-
dului dintre monumente şi modificările de ordin tehnic la care este supus obiec-
t iv peis.~jul (silvic, hidrologic etc.). Se afirma pe bună dreptate - in raport şi
cu teomle lansate de geografi, ca S. Mehedinţi şi I. Co nea - că ,,impresiile
49
peisajului asupra sufletului sint pentru individ şi popor tot atit de însemnate
ca şi bogăţia economică pe care o poate da peisajul", prin culori potrivite,
adecvate, prin acordurile adesea necunoscute, prin nota deosebită reprezen-
tată de monumente 261 • Toate acestea se vedeau ca părţi ale unui ansamblu,
care, odată tulburat, produce dezechilibre. inclusiv comportamentale, im-
previzibile.
Şcoala sociologică a lui D. Gusti atrăsese şi ea atenţia asupra unor ase-
menea chestiuni, cu deosebire in ce priveşte satul românesc, văzind aici un
prim loc unde mişcările centrifuge - datorate modernizării sociale, modt>i,
noilor condiţii economice, unui alt statut al agriculturii - se instalaseră deja,
lipsindu-l de o serie dintre monumentele tipice. Unii arhitecţi, legaţi dt> aceast<1
perspectivă de cercetare, văd „prea mulţi binevoitori şi prea puţini inţelegă
tori «îngrămădiţi» la poarta satului", unde, in realitatea de atunci era nevoie
de cercetări serioase şi de măsuri radicale pentru a se păstra zestrea forrneltH"
de locuire tradiţională 262 . Din păcate, timpul scurt şi lipsa de înţelegere nu au
permis realizarea, aşa cum ar fi fost de dorit, a unor asemenea planuri.
Într-un astfel de conflict ideatic între teoria clasică privitoare la urba-
nism, la monumente în general, teza monumentului „suveran", care poate dicta
conştiinţei civice în sensul respectării sale absolute, nu mai rezisL"1.. Deja
unii arhitecţi, tributari dorinţei de afirmare cu orice preţ, susţin că ,.nu
poate să existe un monument al trecutului aşa de important incit conser-
varea lui să îndreptăţească extropierea dezvoltării normale a oraşului. în
care trecutul l-a plasat" 263 • Dar şi intre aceşti profesionişti, chemaţi intii să
ocrotească, uneori la acelaşi individ, ideile sint contradictorii. AsLfel, pe dP-o
parte Krausz Albert, arhitect timişorean, susţine vehement demolarea cetăţii
(restului) Timişoarei, a cazărmii transilvane de aici, pentru a face un oraş
model, cu spaţii largi şi libere în centrul său: etichetînd chiar el aceste pla-
n mi drept .,utopii", deplînge ( !) demolarea bisericii şi seminarului romano-
catolic, a bisericii piariste şi a Cazinoului militar 264 . Nu putem să nu găsim
o cauză a unor asemenea contradicţii în anumite carenţe ale legislaţiei, dar
în primul rînd într-o anume suficienţă a autorităţilor faţă de problema, cu
două aspecte, a acordului dintre monumente şi dezvoltarea urbanistică.
Căci, dacă prima cerinţă - de dezvoltare modernă a oraşelor - nu se
armonizează cu cea de-a doua, a păstrării mărturiilor cu semnificaţie
naţională, politică, pentru istoria generală şi locală, rezultatele nu vor fi
niciodată pozitive <lecit aparent.
Deşi din anul 1925 legea pentru unificarea administrativă intl'Odusese
obligativitatea realizării planurilor generale de sistematizare în termen
de 4 ani, acordul, implicat de planificare, nu se realizează. Va rămine
pe mai departe, din păcate, un deziderat, în planul relaţiei urbanismului
cu mediul înconjurător, în cadrul căruia intră monumentele istorice,
inclusiv cele de for public(fintini, grădini, instalaţii. mobilier urban etc.) 263 •
Chiar şi într-un domeniu mai specializat, ca cel al cărţii, condiţiile
din ţara noastră din deceniul al IV-lea au permis apariţia unor teorii le-
gate de factorii de degradare şi măsurile ce se impun pentru salvarea patri-
moniului bibliofil. După o experienţă de nivel european-constînd in proiec-
tarea şi realizarea primului lăcaş modern pentru o bibliotecă, respectiv
Biblioteca Academiei Române, - se discută acum mijloacele de prevenire
faţă de atacul biologic, măsurile propice legate de orientarea spaţiilor,
de depozitare, temperatura optimă, carantină, folosirea substanţelor msee-
ticide etc. 266 •
50
4. SITUAŢIA OCROTIRII, CERCETĂRII
ŞI VALORIFICĂRII BUNURILOR CULTURALE
ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ
Cea de a doua conflagraţie mondială a cauzat grave prejudicii patri-

moniului cultural şi ea a fost urmată de o nouă orientare în ceea ce priwşte
politica de ocrotire a zestrei culturale universale. Refacerile necesare au im-
pus o nouă linie în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice.
Fără menţionarea unor pierderi datorate războiului, probabil că argumentele
nu ar avea suficientă greutate. lată cîteva date in acest sens: in ultimul
război, Italia a pierdut 38 711 manuscrise şi 376 incunabule, pe lingă 1G 321
ediţii bibliofile rare, Germania - 24 milioane de cărţi, iar Polonia 20 mili-
oanr 267 . Acelaşi război a făcut să fie distruse 78 OOO obiecte muzeale şi peste
2000 de monumente numai pe teritoriul U.R.S.S. 268 • Războaiele în general,
mai ales, au cauzat monumentelor grave pierderi: în urma lor, din cele 40 OOO
de mănăstiri, cite au fost ridicate în Europa occidentală între secolele
X şi XVIII, doar cca 5 OOO mai pot fi azi văzute sau reconstituite după
formă şi tip 269 •
Toate sistemele naţionale îşi dezvoltă după al doilea război mondial
mijloacele de evidenţă şi clasare a bunurilor; se pun bazele unor programe
specializate de conservare-restaurare în sectorul monumentelor. O dezvoltare
majoră a luat -o dată cu urbanismul şi implicaţiile revoluţiei tehnico-ştiin
ţifice contemporane, cu conceptul modern despre cultură şi funcţiile sale,
a canalelor ei specifice de difuzare şi integrare, cu faţetele noi ale cercetării
ştiinţifice şi tehnice şi cerinţa de legare cu producţia - , însăşi relaţia
bivalentă de domenii şi instituţii, respectiv dintre muzee (muzeologia) şi
monumente.
In rîndul ţ.ărilor care au promovat şi instituit sisteme de ocrotire
care privesc unitar sfera bunurilor culturale trebuie să menţionăm ~i de
data aceasta la un loc de frunte Franţa. După legislaţia deja amintită,
încă de la 27 aprilie 1941, aici s-a promulgat legea ce reglementează
săpăturile arheologice, orice deschidere de şantier fiind condiţionată
de o autorizare prealabilă. In acest sens, în 1944. a fost creat Service
du Casier archeologique, cu sarcini speciale de realizare a evidenţei tuturor
monumentelor care prezintă interes pentru artă sau arheologic. ln domeniul
arheologiei, la 26 noiembrie 1961 şi 4 februarie 1965, s-au luat măsuri pînă şi-n
privinţa cercetărilor submarine. O altă lege (din 23 iunie 1943), cu privire la
PXportul operelor de artă, interzicea înstrăinarea oricărui obiect mai n~chi
de anul 1900, chiar şi pentru artiştii contemporani de excepţie, cînd aceştia
au opere create înaintea anului 1920 270 • Lămurind clar noţiunea de monu-
ment, se introduce inventarul oficial şi unul suplimentar, punîndu-se sub
protecţie nu numai elementele izolate, ci şi cartierele istorice 271 . Inven-
tarierea monumentelor fiind o prHedere şi a legii (62-900/4 august 19G2),
aceasta o introduce în rîndul obiectivelor celui de al IV-iea plan de dezvoltare
economică şi socială a Franţei. lJltima lege amintită are ca scop să evite reno-
vările de tip „buldozer" şi să se ghideze după principiile că un cartier, cu o uni-
tate arhitecturală şi omogenitate, posibil de conservat, poate fi integrat in
viaţa şi planul oricărui oraş, redindu-i atmosfera şi ambianţa specifică 272 •
li~t.eresant este şi sistemul englez actual, perfecţionat în 1967 prin C1."ic
A mrn1t1es Act, care creează zone conservate. Din anul următor, prin Town
and Country Plannig Act, se instituie sancţiuni pentru distrugere 273 • Prin
51
Field Monuments Act (1972) şi legile mai sus citate, peste 3 OOO de zone sînt
protejate, asigurîndu-se controlul de stat asupra demolărilor :m. Pe de altă
parte, crearea arheologiei industriale in 1958 - datorată lui Michael Rix-
a permis salvarea şi valorificarea unor vechi gări (St. Pancras din Londra),
docuri (Liverpool, Londra). canale, fabrici etc. 275 •
N orngia, care număra în 1844 doar 36 monumente puse sub protec-
ţie, ele sporind în 1897 la 1 400, iar în 1920 la 1 800, îşi perfecţionează
sistemul de protecţie din 1975 şi stabileşte relaţii precise între monumente
şi mediul înconjurător 276 •
Grecia, din iniţiativa lui ~. Moutsopulous, se pronunţă în 1950 (prin
legea nr. 1469) „asupra protecţiei unor categorii speciale de edificii şi opere de
artă posterioare anului 1830", marcîndu-se o nouă viziune în domeniul proce-
sului istoric, fără distincţii formale calitati,·e şi temporale care să fie tot-
odată oprelişti. Tot acum se înfiinţează Direcţia de arte frumoase, iar în 1960,
Direcţia Generală pentru Antichităţi şi Restaurare (DGAR) pe lingă preşe
dintele Consiliului de Miniştri, la 2 noiembrie 1963 - prin ordonanţa 687-
născindu-se Eforia monumentelor medievale şi moderne 277 • Faptul că se
creează un serviciu arheologic şi un Comitet pentru arheologie, iar comerţul
cu bunuri culturale este sever controlat, contribuie la asigurarea unei politiei
realiste în acest sector 278 •
Un sistem bine gîndit şi adecvat specificului este cel polonez, stipulat
prin Legea asupra protecţiei bunurilor culturale şi muzeelor (15 februarie 1962).
Aceasta defineşte astfel obiectul său: „bunuri mobile şi imobile, vechi sau
contemporane, avind o valoare istorică, ştiinţifică sau artistică pentru moşte
nirea şi dezvoltarea culturală". El se bazează pe structuri adecvate: Institutul
bunurilor culturale al Academiei Poloneze de stiinte si Directia Centrală a
Muzeelor şi Protecţiei Monumentelor, ce asigură ~ont~ol~l de stat asupra dome-
niului 279 . 1n 1957, a fost înfiinţată în această ţară Comisia pentru salvarea,
reconstruirea şi utilizarea edificiilor monumentale, care înregistrase, la
sfirşitul anului 1962, un număr de 30 OOO edificii şi complexe urbane 280 •
R. S. Cehoslovacă beneficiază de forme suple şi adecvate, reflectate
în Legea asupra monumentelor culturale (nr. 22/1958 pentru C.S.R. şi nr. 7/1958
pentru S.S. R.), care defineşte exact noţiunea de bun cultural şi obligă la
inventariere 281 • Prin Legea asupra muzeelor şi galeriilor (nr. 54/1959 CSR,
109/1961 SSR) şi o Xotă a Ministerului Educaţiei şi Culturii (din 1959) s-au
reglementat problemele exportului de bunuri culturale. Legislaţia cehoslo-
vacă introduce sub efectul ocrotirii rezervaţia şi zona de protecţie pentru
monumente, insistînd asupra utilizării sociale a acestora 282 •
De altfel, aproape în totalitate, legile din ultimele două decenii au in
vedere ocrotirea oraşelor cu arhitectura lor tradiţională, conducindu-se după
principiul enunţat de Max Querrieu, fost director al serviciilor de arhitectură
din Franţa: „Proteger le site, c'est composer avec lui" 283 •
Astfel procedează americanii prin noul Historic PreserCJation Act, emis
sub administraţia Johnson (în 1966) 284 , sau, şi mai concret, cehoslovacii,
prin prezervarea celor 700 ha cuprinzînd 1 900 construcţii (din care 960
sînt în nucleul central), în cazul Pragăi 28 5.
In 1969 în S.U.A. se votează National EnCJironment Policy Act (Public
Law 91-190), care pune bazele la două organisme - Council on Environ-
ment Quality şi Environmental Protection Agency - ce acţionează pen-
tru prezervare istorică şi asupra mediului natural; numai în anul 1975 fon-
durile asigurate de acestea au fost de 24 400 OOO dolari 286 • Sistemul american
de protecţie, perfecţionat prin Tax Reform Act, semnat de fostul preşedinte
52
Carter la 8 noiembrie 1978, asigură protecţia a 125 OOO structuri istorice,
după cum le estimează Office of Archaeology and H istoric Preservation.
Aceasta şi cu Public Law 95-24 din aprilie 1977 rezolvă în bună parte
prezervarea şi revitalizarea obiectivelor culturale urbane, contribuind totoda-
tă şi la revitalizarea aşezărilor în cauză 287 •
In baza acestei politici de „reabilitare" sau „nouă prezervare", între
1975-1977, oraşele americane folosesc 71,5 milioane dolari de la Community
Development Block Grant Programm (Department of Housing and Urban
Development) pentru proiecte de restaurare a monumentelor istorice. O
nouă teorie se impune acum în lumea economiştilor americani, susţinîndu-se
cu tărie că prezervarea monumentelor - a spaţiului construit avînd vir-
tuţi artistice, istorice sau memoriale - conservă energia. Or, în actuala etapă
de criză generală a energiei, economisirea ei înseamnă un scop în sine. Pentru
că, spun statisticienii americani, 32% din consumul energetic se foloseşte
pentru case. Mai mult, se aduce în discuţie adevărul că opera de restaurare şi
conservare a monumentelor şi centrelor istorice atrage după sine înflorirea afa-
cerilor, un număr sporit de vizitatori, noi posibilităţi de valorificare a spaţiului,
stimularea centrelor istorice vechi 288 • Actuala politică de conservare a monu-
mentelor, promovată încă din epoca Nixon-Carter, merge pe o linie ce derivă
însă de la ideile lui F. D. Roosevelt. Acesta afirmase: „Conservarea aşeză
rilor istorice pentru beneficiul public, împreună cu o interpretare corectă, tinde
să adauge la respectul şi dragostea cetăţeanului pentru instituţiile din aceas-
tă ţ.ară ca şi la întărirea hotărîrii sale de apărare fără precupeţire a celor
mai sfinte tradiţii şi înalte idei ale Americii". Iar dintr-un mesaj prezidenţial
recent, reţinem o altă constatare: „adaptarea pentru folosinţa modernă a
e'dificiilor istorice şi culturale importante dă poporului, care le foloseşte şi
trăieşte în ele, un sens al contactului său cu patrimoniul american. Ea ajută
să se reducă sensul alienării, prevalent în marile noastre oraşe şi tinde să
mărească atractivitatea vietii rurale" 289 •
Sistemul canadian, reg'lementat prin The historic Sitcs and monumcnts
Act (1953, 1970), înregistrează pînă în prezent ca protejate peste 100000 de
const_rucţii ridicate în nord-vest şi est pînă în anii 1914 şi respectiv 1880 290 •
ln 1970, se înfiinţează Canadian lnventory of llistoric Buildings, în
cadrul lui National Ilistoric Sites Service din Department of Indian Affairs
and Northern Development.
ln Canada s-au restaurat, sub patronaj guvernamental, cca 100 de si-
turi istorice, aceasta ca o manifestare oficială fată de soarta avutiei culturale.
Şi, mai ales, în ciuda diversităţii reglementăril~r 291 , care însă ~plic:ă la con-
ditiile specifice fiecărei provincii, cu prevederi diferenţiate, 'o politică efi-
cientă de ocrotire, în cadrul căreia realizările confirmă o bună orientare.
O interesantă situaţie pe planul protecţiei regionale o constituie cazul
ţărilor din regiunea Pacificului, care - prin consultarea ICOM-ului -
au analizat căile de salvgardare şi ocrotire a patrimoniului lor cultural
într-o recentă consfătuire (15-19 decembrie 1980). Rezolvările se impun
atenţiei noastre prin particularităţi, fireşti, şi o serie de solu ţ,ionări pozitive.
Mai mult ca în alte situaţ.ii, ţările din regiune (38) au în wdere protecţ.ia gru-
purilor de peisaj şi a grupurilor de construcţii, cărora li se adaugă materialul
arheologic, cel etnologic aborigen, artizanatul. Terminologiile diferă în no-
menclatorul utilizat: sub protecţie se află relictele 292 , artefactele, materialul
istoric, cel paleontologic etc.
Posedînd mijloace protecţioniste diferenţiate - unele mai vechi 293 - , cele
mai multe de dată relativ recentă, aceste ţări şi-au elaborat o strategie juridică
53
şi organizatorică de protecţie, în general, după anul 1960. Astfel, în Noua
Zeelandă din 1963; în Australia din 1960 ( National Library Act) şi 1974
( Environment Protection Act), 1975 (Australian Heritage Commission Act
şi Great Barrier Reef Marine Act), 1976 (Historic Ship wrecks Act), 1980
( National Gallery Act şi J!useum of Australia Act); în Galapagos din 1979
(Cultural Heritage Act nr. 3501/2 iulie) etc. 294 •
O analiză, chiar sumară, a legislaţiei din zona Pacificului este relevantă
pentru a sesiza unele aspecte regionale. Astfel, s-a generalizat, în aproape
toate ţările zonei, conceptul american de historic property, dar apare şi cel
de rezervă istorică, în sens de locuri publice, istorice, legendare, chiar
şi de importanţă arheologică (cazul Samoa de vest). Se utilizează în
sinonimie categoriile archaeological area (Noua Zeelandă), protected area (Papua),
alături de historic area, re:erve naţionale şi rezervaţii naturale (Noua Zee-
landă, Samoa), chiar şi de open space.
In ce priveşte obiectul protecţiei, în S.U.A., el vizează obiecte cu o vechime
de cel puţin 100 ani, în timp ce în Noua Zeelandă, cele datate înainte de 1902,
iar în '.';"ew South \Vales cele dinainte de 1900 295 •
Un alt sistem regional este cel al ţărilor din Asia de sud-est, unde, înce-
pînd din anii 1970 296 , măsuri speciale iniţiate de Indonezia, Filipine, Tai-
landa, japo ni a, Malaezia şi India au căutat să creeze instrumentele pro-
tecţiei patrimoniului cultural, mai ales din categoria arheologiei şi etnolo-
giei. Şi în cazul acestor ţări, instrumentele de care vorbim sînt, cu unele
excepţii 297 , recente 298 • Diverse praguri cronologice permit realizarea
protecţiei: în Indonezia, o vechime mai mare de 50 ani (în baza legii protec-
ţiei monumentelor din 1972); în Malaezia ,,antichităţile" datate înainte de
1 ianuarie 1850 (conform lui Tize A ntiquities and Treasures Trove Ordonance,
1957),; ,,tezaurele culturale" mai vechi de 100 ani în Filipine (pe baza lui
Cultural Properties and Protection Act, 1960). India - cu Tize Antiquities and
Art Treasures Bill, 1972 - şi, mai ales, Japonia, cu legea nr. 214/30 V 1950 -
considerată cel mai bun model - oferă celorlalte state asiatice surse de inspi-
raţie pentru sistemele lor naţionale de protecţie.
In Olanda, sistemul de districte istorice - grupuri construite (canale,
case, scuaruri etc.) - perfecţionat de Monument Act (1961), contribuie din
plin la ocrotirea oraşelor şi aşezărilor (la 1 octombrie 197 4, cifra acestora se
ridica la 39 927 obiective construite şi 120 situri) mai vechi de 50 de ani 299 •
Olanda, cu cele 40 012 monumente declarate în 1975, este un caz feri-
cit; ea extinde protecţia mai ales asupra centrelor istorice din aşezări, în ulti-
ma vreme trecînd constant peste limitele cronologice declarate ( 1850) pentru
a asigura martorii istoriei, artei, ştiinţei şi tehnicii 300 • I n Italia, unde tra-
diţia este şi mai puternică, protejarea centrelor istorice a fost preluată atit
la nivel de stat, cit şi prin Associazione N azionale dei Centri Storico-Artistici
(ACNCSA), înfiinţată în 1960. Rezultatul: în 1980 existau 53 oraşe prote-
jate 301 • In Grecia, tot pînă în 1980, s-au pus sub protecţie totală 600 oraşe
şi sate, pentru alte 400 fiind întocmite proiecte. Toate acestea au fost
posibile în urma unor măsuri luate în anii 1971, 1973 şi 1976 302 • Şi cazul
Poloniei - cu 500 de proiecte de conservare a tot atîtea oraşe istorice - se
situează pe un loc de frunte 3 o3. Sau al R. F. Germania, unde, numai în Ba-
varia, începînd din 1973, sînt protejate de exemplu la Ni.irnberg, 2 OOO de
obiective individuale şi 50 de grupuri de construcţii, în 1977 fiind finalizate
proiecte de restaurare pentru 1 550 de situaţii. In total in R. F. G., pină
în 1979, s-au renovat şi restaurat 459 de oraşe 304.
54
Bulgaria, ale cărei tradiţii în opera de protecţie încep, timid, pe la
1888 aos, are înregistrate 8 000 de monumente istorice, între acestea fiind
cuprinse numeroase rezervaţii (în ultimii ani - 27), ca cele de la Plovdiv 306 ,
Melnik, Nessebar, Rila, Pliska, Preslav, Tîrnovo ş.a. In Ungaria, 16 oraşe şi
sate au regim declarat de totală protecţie activă 30 ;.
ln U. R.S.S., legea din 2 octombrie 1967 privind înregistrarea monu-
mentelor istorice şi culturale şi acţiunile de evidenţă ce au urmat au permis
protejarea unor importante monumente prin zone de protecţie, zone cu
construcţii regulate şi prezervate - peste 10 OOO de valoare naţională-,
crearea a 4 centre metodice regionale ca şi a unuia unional de producţie şi
restaurare 308 • ln acelaşi an, un Birou special pentru Registrul monumentelor
culturale şi ale poporului începe lucrarea de inventariere şi, din 1972, se
introduce o fişă specială cu 10 indicatori care se depun, în 3 copii, la Insti-
tutul de istorie, unde se computerizează 309 •
Legislaţia elveţiană, completată şi îmbunătăţită în cîteva etape
(t898, 1905, 1925), începînd cu anul 1941, de cînd datează introducerea
zonării oraşelor - lege completată în 1965 - , ocroteşte de asemenea oraşele
vechi şi centrele lor istorice 310.
ln 1960 în S.U.A. se creează Registry of National Historic Landmarks, iar
i n 1966, Nat ional H istoric Prcservation Act extinde autoritatea federală,
lista de noi obiective ajungînd la 12 OOO. In anul 1971 se emite Executive
Ordrr 11 5.93 - Prcscrvation and Euhancement of thc Cultural Environment,
urmat în 1967 de National Envfronmcntal Policy ( NEPA) care pun bazele
prof!ramclor de protecţie.
Pe planul arheologiei, în 1960 Rcscrvoir Salvagr Act şi, în 1974, Archacolo-
ţical and li istorica[ Prrscrvation Act instituie protecţia siturilor şi rezoh·ă
cazurile de salvare în acest domeniu 311 •
I n Olanda, unde se instituise din 1875 Biroul gunrnamental pentru
prezerva1·ea monumentelor şi construcţiilor istorice, devenit ulterior Departa-
ment pentru monumentele şi construcţiile istorice, legislaţia evoluează,
astfel că în 1961 Jllonumrnts Art prezervă orice casă cu o nchime mai mare de
:)n dC' ani şi care este de valoare, tot ea creînd historic district - grupmi
<lc> casc>. canale etc. O reţea de instituţii şi organisme specializate: Zeist
(Hegistru :'Jaţional), Consiliul pentru monumente şi construcţii istorice in
care sint cuprinse Comitetul guvernamental pentru arheologie şi Comitetul
prntru descrierea monumentelor, toate îşi desfăşoară activitatea sub contro-
lul lui Minister of Cultural Affairs, Recreation and Social \\'elfare 3 12 .
ln privinţa jurisdicţiei, sistemul elveţian, elastic şi foarte eficient, s-a
bazat pe legea din 1926 care înfiinţa Comisia pentru protecţia monumentelor
şi siturilor, perfecţionată ulterior, în 1941, cu o lege ce fixează termenul de
zonare pentru oraşele vechi, şi apoi, în 1969, cu legea ce înfiinţa :.ana de
protrct ic şi oraşrlc protrjate 313
•
Epoca contemporană marchează experienţa germană prin cîteva im-

portante acte normative: in 1960 se dau liniile directoare pentru protecţia
centrelor istorice urbane, întărindu-se, ca de exemplu in cazul oraşului
Hegensburg, autoritatea locală. Din 1971, Legea fcderalâ pentru promovarea
şi rrînnofrra urbană limitează speculaţiile particulare şi majorează rolul
autorităţilor centrale în apărarea fondului istoric construit. lncepind din
19n, Legra protejării monumentrlor istorice aduce în centrul strategiei peste
21 OOO de case şi un important număr de rezervaţii, inclusiv grădini şi parcuri,
pentru ocrotirea cărora statul încurajează pe deţinător prin alocaţii şi scutiri
de taxe 314 •
55
Dacă Finlanda cunoaşte în prezent o bună valorificare turistică a monu-
mentelor istorice, aceasta se datorează şi jurisdicţiei sale speciale. Aceasta
a· debutat (în 1883) printr-o lege pentru ocrotirea vestigiilor arheologice (în
prezent cca 30 OOO de obiective), ca din 1932 oraşele vechi să se bucure şi ele
de o atenţie specială. Pe o asemenea linie continuă legile din 1958, care prote-
jează centrele urbane, istorice şi naturale (40 de rezervaţii pînă în prezent),
şi cele din 1964 şi 1966, care acordă ajutor financiar lucrărilor de conservare şi
întreţinere 315 •
În Danemarca, pe baza legii Conservation of Nature Act(1917, revizuită
în 1969 şi 1972) şi Preservation of Building Act (1918, revizuită în 1966 şi
1969), legi care au fost completate în anii 1962, 1969 şi 1970 cu reglementări
privind zonele istorice urbrne - reglementări ce instituie ajutoare şi
împrumuturi de stat-, s-a ajuns la protejarea a 2 774 obiective; între
acestea sînt cuprinse 20 de centre urbane ce includ 3 OOO de construcţii,
iar în cazul Copenhagăi, un întreg cartier - Christianhavn-prezervă 638
construcţii 316 •
Legea italiană (nr. 1497) din 1939, urmată de legile din 1942 (nr. 1150),
1967 (nr. 765) şi 1968 (nr. 1187) rezolvă controlul protejării a 2 OOO de centre
istorice urbane, înregistrate pînă în prezent . Treptat au fost complet pre-
zervate centrele : Yeneţia (1953-1972), Assisi (1957), Siena (1963), Urbino
(1968). Legi recente, din 1961 (nr. 1552) şi 1971 (nr. 865), au introdus ajutorul
financiar de stat cu noi facilităţi băneşti pentru proprietarii de monumente
istorice 317 .
In Cehoslovacia, încă din 1950 se declară 30 de sectoare urbane în
Boemia şi Moravia şi 10 în Slovacia, puse sub ocrotirea legii, ca de exemplu
la Tele, J rirdichuv, Hradec, Slovanice, Litomerice etc., cheltuindu-se în
1958 peste 216 milioane coroane pentru restaurări de centre istorice 318 •
In total, 918 oraşe erau clasate din 1956 ca rezervaţii complete sau par-
ţiale 319 .
Intre realizările notabile pe linia păstrării şi valorificării centrelor urbane
istorice, a unor mari ansambluri, mai putem cita: în U.R.S.S. cazurile Zagorsk,
Kostroma pe Volga, Suzdal - cu cele 24 de biserici şi 6 mănăstiri - , I aro-
sla vl, Vladimir 320 ; în Anglia, la Cardiff, Tunbridge, Wells, Bristol, 1-1 ull 321 ;
in Ungaria - situaţia oraşelor Esztergom, Tihany, Sopron (în total 23 de
oraşe) 322 sau situaţia oraşelor din R.F.G. - Nurnberg, \\\irtzburg, Passau,
Regensburg, Bernkastel, Dusseldorf ş.a. 323 • Militînd pentru integrare, pen-
tru o planificare şi corelare a lucrărilor de sistematizare şi urbanism cu cele
de conservare-restaurare si valorificare a monumentelor istorice, o serie de
teoreticieni şi practicieni' aduc în discuţie situaţii reuşite şi notabile. Aşa
este cazul protecţiei ştiinţifice de la Split ( arh. T. Marasovic) 32 4, al reani-
mării de la Grand Beguinage-Louvain (Belgia) sau al conservării oraşelor Bath,
Chichester şi York din Anglia 325 •
Printre cele mai depline acţiuni de conservare a unor oraşe europene
se mai numără: nucleele istorice de la Rothenburg şi Alsfeld (R.F.G.), nuclee
construite între secolele XIV şi XIX, apoi cartierul J ordaan din Amster-
dam, cu peste 800 monumente prezervate în bloc pe o suprafaţă de 95 ha;
la fel trebuie amintite oraşele Bolonia (450 ha), Chester (pe 81 ha, 600 monu-
mente), Colmar (30 ha), Gdansk (497 ha), Rouen (35 ha) s.a. 326 •
-=O serie de orase importante sînt clasate în întregim~ ca monumente
i~rice: in Brazilia·_ Ouro Preto, vechea capitală de stat a lui Minas Gerais
(în 1933) 327 , în Franţa - Chartres, Lyon şi Colmar (1962-65) 328 •
56
. In Belgia, unde autorităţile s-au remarcat, după legea pentru protecţia
monumentelor şi siturilor din 1931, prin măsuri valoroase (zonă de protecţie
de 50 m în jurul monumentelor, alocaţii şi ajutor de stat etc.), anul 1962
aduce o noutate printr-o altă lege ce permite ocrotirea rezervaţiilor istorice.
Exemplele importantelor rezervaţii urbane de la Bruges, Louvain şi
Bruxelles (cca 30), ca şi efortul material substanţial (200 milioane franci
anual contribuţia de stat, fără cea oferită de biserică şi particulari), dove-
desc importanţa ce se acordă şi valoarea practică a sistemului juridic 329 •
Se poate deci afirma că trăsăturile esenţiale ale acestei perioade din
ultimii ani se concentrează în jurul elaborării unor sisteme legislative adec-
vate care să prevadă mijloacele corespunzătoare (instituţii, personal, atri-
buţii etc.). Prin conexiuni şi deschideri spre valorificarea complexă a rezul-
tatului ansamblului activităţii de ocrotire, constatăm de fapt o curbă ascen-
dentă a interesului marelui public faţă de actul cultural promovat prin reţeaua
de muzee şi monumente.
Din analiza celor 152 de sisteme juridice specializate, prezentate în
utilul repertoriu al lui B. Burnham, reies diferenţieri de optică şi situaţii.
Acestea sînt gradate în funcţie de stadiul de dezvoltare social-economică şi
politică, de caracteristicile fiecărei ţări. Astfel, în Argentina, patrimoniul
cultural naţional este definit ca: „ ruine şi resturi arheologice, paleontologice
sau ştiinţifice, de asemenea, operele de artă executate înainte de 1860 pe teri-
toriul actual al Argentinei", pe cînd în Austria sînt numite monumente
„bunurile mobile şi imobile de importanţă istorică, artistică sau culturală a
căror conservare este de interes public". In Bulgaria, prin patrimoniu
cultural se înţeleg „operele remarcabile pentru interesul lor ştiinţific, tehnic,
arhitectural, toate cele de artă decorativă şi aplicată, locurile istorice, edi-
ficiile şi obiectele ilustrînd istoria societăţii şi a culturii materiale şi spiri-
tuale. Siturile de o frumuseţe excepţională sînt declarate monumente naturale",
iar in China, „ toate obiectele de interes revoluţionar, istoric sau cultural
pentru stat".
Formele de protecţie canadiene pentru patrimoniul cultural naţional
vizează păstrarea în ţară a bunurilor în cauză 330 • Protecţia este extinsă
la obiecte submarine, la cele aparţinătoare populaţiei aborigene, şi chiar
la înregistrări fono şi foto! Se aprobă la export bunurile: cu o vechime mai
mică de 50 de ani, ale artiştilor în viaţă şi cele cu o valoare de piaţă sub
500 dolari (produse artizanale autohtone, ceramică, tapiserie, piese de lemn
şi metal, sticlărie); sub 1 OOO dolari (desene, gravuri stampe, acuarele); sub
2 OOO dolari (mobilă, lucrări în lemn sculptat, piese de metal preţios); sub
3 OOO dolari (alte obiecte). In accepţia canadiană, bunul cultural de impor-
tanţă naţională este asociat cu „riaţa naţională", înstrăinarea sa prilejuind
grave daune ştiinţei şi învăţămîntului, ca atare fiind pedepsită cu amendă
de la 5 OOO dolari sau 12 luni închisoare (ori ambele) şi pînă la 25 OOO dolari
sau 5 ani închisoare (ori ambele) 331.
Ca şi in alte sisteme se stabilesc limite cronologice: pentru cărţi înainte de
1 Wll; la documente foto-film şi fono - înainte de 1900; la desene, manu-
scrise - înainte de 1880; la ştiinţă-tehnică - înainte de 1900332 • Toate
ac·f•ste date coincid, după cum se observă, cu perioada cînd categoria res-
pecLi vă devine un produs serializat.
Ceea ce distinge categoric Canada de alte ţări este protecţia acordată
marilor colecţii private, fie în muzeele de stat, fie prin fundaţii şi galerii
sau alte forme 333.
57
Această diferenţiere de concepţii 334 este remarcabilă mai ales prin spe-
cificitatea bunurilor culturale, proprii fiecărei ţări, deşi în cele mai multe
cazuri întîlnim concepţii cu caractere general valabile. Aceeaşi diferenţiere
o regăsim şi privitor la formele instituţionalizate pentru ocrotire: în Afganistan
organul responsabil este Direcţia Generală a Antichităţilor, iar în materie
de export, Muzeul din Kabul; în Albania, Institutul de Ştiinţe; în Algeria -
Comisia Naţională a Siturilor şi Monumentelor; în R. D. Germană - Comi:-;ia
de Stat pentru Afacerile Culturale; în Argentina - Comisia Naţională a
Muzeelor si ~fonumentelor s.a.m.d. 335
' '
Chiar sub acest aspect structurile sînt diferite, existînd modalităţi spe-
cifice de rezolvare a necesităţ.ilor de ocrotire, <le multe ori privite unilateral,
fie sub aspectul moumentelor, fie doar pentru bunurile păstrate în muzee.
In general însă formulele adoptate răspund la ceea ce este propriu fiecărei
ţări, mai nou, fiind sesizabilă tendinţa de a se corela sistemul cu recoman-
dările organismelor specializate.
Un caz aparte îl reprezintă ţările în curs de dezvoltare, în primul rînd
cele africane, unde, ca în Kenya, „preistoria" este perioada dinaintea anului
1890. Aici se insistă pe problema prezervării meseriilor tradiţionale, a
folclorului autentic, a formelor culturii materiale şi spirituale originale, de
regulă păstrate prin intermediul muzeelor etnologice 336 • Şi alte ţări africane
posedă asemenea prevederi: în >loua Guinee bunul cultural naţional cuprinde
ceea ce s-a creat înainte de 31 decembrie 1960 şi ca atare este protejat J.'17 _
Unii autori au văzut în restaurare o inovaţie a unei personalităţi, alţii o
consideră expresia cultului faţă de trecut, faţă de simbolul său-monumentul3:l8.
Văzînd în conservare-restaurare o opnă ce cade sub incidenţa istoriei,
Cesare Brandi, specialist şi teoretician de frunte al acestui domeniu, afirma:
.. ln realitate. primul principiu al restaurării este acela în virtutea căruia se
restaurează numai suportul fizic al operei de artă". Mai reţinem dintre ideile
sale că intnvenţia asupra monumentului-obiectului este necesară, ea se
impune datorită coroziunii produse de factorul timp şi deci deYine obliga-
torie. Dar, intervenţia, pe care noi o numim restaurare, constituie, trebuie
să constituie, o excepţie. ea trebuie să Jie preventivă şi să ţină seama de
instanţa istorică ce a produs monumentul (obiectul), fiind, din acest punct
de vedere, nonintegrativă. Pentru că - spune Brandi - orice lucrare de
restaurare se află oare<:um în situaţia de a disturba elemente de ordin istoric
constituite sau. altele, estetice scoţînd astfel monumentul - acesta, singur
inalienabil - din ambientul său natural 339 . Construindu-şi teoria în jurul şi
pentru bunurile artistice 340 , Brandi atribuie restaurării anume funcţii:
.,Restaurarea trebuie să urmărească restabilirea unităţii potenţiale a operei
de artă, lucru care este cu putinţă fără a comite un fals artistic sau un fals
istoric, şi fără a şterge orice urmă a trecerii operei de artă prin timp" 341 •
Vorbind despre obiectul cultural-artistic ca despre o structură, cu un anume
aspect, ca despre un obiect temporal, fizic. cu o unitate tolală, Brandi legi-
timează intervenţia restauratorului: „restaurarea, pentru a constitui o
operaţie legitimă, nu trebuie să se considere că timpul este reversibil sau că
istoria poate fi abolită. Acţiunea de restaurare, în virtutea acelei exigenţe
<:are impune respectarea complexităţii istorice conţinute în opera de artă,
nu trebuie să se desfăşoare ca un act secret şi cumva în afara timpului, ci
să se realizeze în desfăşurare, ca un eveniment istoric cu existenţă reală,
prin însuşi faptul că ea este o acţiune umană, şi să se insereze în procesul de
transmitere al operei de artă în viitor" 342 •
58
Pagubele imense aduse de cel de-al doilea război mondial monumentelor
istorice din Europa au determinat schimbări radicale în definirea conceptului
de restaurare. De aceea, Roberto Pane definea restaurarea ca act critic şi
deopotrivă creator, încît „fiecare monument va trebui deci tratat ca un caz
unic, întrucît, aşa cum este opera de artă, aşa va trebui să fie şi restaurarea
sa" 343 •
. Datorăm mult, în limpezirea terminologiei, savantului italian A. Barb-
bacci, care, pe lîngă (re)introducerea termenilor de monument colecti" şi
monument naţional, dă întreaga semnificaţie a restaurării 344 •
Tot lui ii datorăm şi demonstrarea logică a primatului conservării, re-
găsită în afirmaţia: „Aşa cum viaţa omului poate fi prelungită printr-un
regim igienic, tot astfel şi un monument poate fi conservat pentru secole şi
milenii printr-o întreţinere îngrijită care, înlăturînd cauza ~<;enţială, înlă
tură dogradarea" 345.
Relativ recent, unii specialişti ajung la a clasifica tipurile de restaurare,
una din clasificări determinînd 7 tipuri: modelul tradiţional; in stilul
romantic (al lui Viollet-Le-Duc); consolidării (în baza Cartei de la Atena);
eliberarea monumentului şi a mediului său; integrare istorică şi stilistică;
reconstituire, refacere-copiere-fals; restaurare sau prevederea de restaurare -
- parte componentă a istoriei 346 •
5. lN APĂRAREA PATRIMONIULUI CULTURAL-BUN AL

COLECTIVITĂŢII NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
Pe plan mondial colaborarea şi noile concepte politice privind pacea, inde-

pendenţa şi suveranitatea statelor au determinat întemeierea unor orga-
nisme internaţionale sau naţionale, ca: Centrul Internaţional de Conservare
şi Restaurare (înfiinţat la Londra în 1945), Centrul de patologie a Cărţii de
la Roma (1936) şi Istituto Centrale di Restauro (1938), Arhivele Centrale
iconografice de artă naţională şi Laboratorul Central al muzeelor din Belgia
(1946), Institutul regal al patrimoniului artistic din Bruxelles (fondat în
1934 de egiptologul Jean Capart) 347 , Centrul internaţional pentru Conservare
de la Roma, Centrele regionale de la Mexico, Jos, Tokio, New Delhi şi Bagdad,
Laboratorul central de întreţinere pentru pictură murală, icoane şi mozaicuri
de pe lingă Muzeul bizantin (1965). Acestea demonstrează orientarea tot
mai evidentă spre rezolvarea, prin mijloacele cercetării ştiinţifice, ale cola-
borării, interesului şi avantajului reciproc, a problemelor conservării şi
restaurării.
Un rol important la clarificările şi progresul ocrotirii l-au avut lucrările
specializate pe linia conservării monumentelor istorice, iar între cele siste-
matice, trebuie enumerate cea a lui Max Dvofak (1916), Katcchismus der
Denlcmalpflrgc, ca şi Mcthodik der Denlcmalpflcge (1938) a lui II. llermann 348 •
Tot printre primele lucrări serioase pe linia conservării se numără şi cea
ediLată de Muzeul din Berlin, avîndu-l autor pe Friederich Rathgen şi inti-
tulntă Die Konser"ierung "on Altcrtumsfunden, voi. I (Stcin und Steinar-
tigc stoffr ), Berlin şi Leipzig, 1926. Li se alătură progresul tehnic care incura-
jează folosirea unor importante substanţe chimice, din familia acrilaţilor,
în restaurarea monumentelor istorice. Din 1955, dr. Liberti Salvatore utili-
zează metacrilatul de metil şi polimeri acrilici la fortificaţiile din Sicilia, res-
pectiv la Gela (Caposoprano), iar în anul următor, dr. Maria da Via foloseşte
59
rezină poliesteră la consolidarea frescei. 1ncepînd din 1961, Pr. Rota tch
soluţiona problema completării şi restaurării, cu rezină epoxidică, la
catedrala Sf. Isaac din Leningrad 349 •
Domeniu spectaculos, restaurarea beneficiază de aportul ştiinţei şi
tehnicii, iar în epoca noastră revoluţia tehnico-ştiinţifică i-a creat posibilităţi
practic infinite. Se ajunge chiar la performanţe, ca strămutările unor masive
construcţii. In 1931, în Spania, arh. Francisco Pons-Sorolla y Arnan a conrlus
lucrările de mutare a bisericii vizigote (sec. YllI) de la :'-iave la Zamora, iar
după 1954, tot el, pe cele de la Chonzan, Galizia şi Puertomarin 350 •
Progresul realizat de restauratorii britanici ni-l demonstrează linia ascen-
dentă de la cazul restaurării bisericii Ashwell din Hartfordshire şi pînă la
Bath, astăzi 351 • Promovînd o politică de conservare pe termen lung, cu
finanţare de către stat şi cu sprijinul material al deţinătorului, realizările
amintite mai sus, la care adăugăm pe cele de la Brighton şi Nottingham, ca
să luăm cele mai reprezentative exemple, sînt convingătoare 352 •
Un capitol mai recent, abordat cu insistenţă, este cel al monumentelor
construite din piatră, unde relizări, sub raportul conservării şi restaurării,
ca la gara şi primăria din Ziirich 353 , la Vilnius şi Ukmerge, în Lituania 35 4,
au ajuns să constituie exemple de referinţă.
Metoda şi materialele folosite de arhitecţi şi arheologi - îi amintim pe
J. Travlos şi H. A. Thompson (porticul lui Attalos din agora Atenei),
Arthur Evans (Palatul lui :Minos) - au fost uneori criticate, dar treptat
însuşite. De altfel, progresul chimiei a condus la folosirea răşinilor, mai ales
a celor epoxidice (ca în cazul conservărilor de la colonia romană Luni, unde
consolidările de suprafaţă şi profunzime s-au făcut cu răşini cenventifere) 355 •
In vecinătatea sud-dunăreană, la Gabrovo, reconstrucţia de epocă reali-
zată prin restaurarea unor ateliere şi magazine, prin deplasări de construcţii
vechi aflate în alte locuri şi totodată prin construcţii noi ridicate în stilul
epocii, pe baza documentaţiei existente, aduce în discuţie noi metode de
combinare a metodelor de prezervare in situ şi, ceea ce este important de
reţinut, un mijloc rentabil de valorificare complexă a unui ansamblu istoric 356 •
Incununînd în 1972 un secol de protecţie organizată a monumentelor isto-
rice în Ungaria, ewniment celebrat şi printr-o vastă expoziţie documentară,
în ţara vecină s-au realizat, începînd cu Istvan ~Woller, mari succese Îl~ ~ta
bilirea unor metodologii şi lucrări practice. Se înscriu între acestea restituirea
istorică de la amfiteatrul din Aquincum, o lucrare de reconstituire efectuată
în 1943, vasta operaţie de anastiloză de la Palatul arpadian din Esztergom
(1938), iar în ultimele decenii, lucrările ample din centrul istoric al Budei 357 •
Teoreticienii şi practicienii de renume. ca: Paul Coremans, Paul Philip pot,
Paolo Mora, H. S. Plenderleith, B. Stambokn-, S. Werner, Garry Thomson,
~orman Bromelle, Guglielmo de Angelis d"Ossat, Ernest Martin, Anika
Skovran ş.a., au contribuit la rezolvarea problemelor impuse de opera de
conservare. Ei au pus bazele unei teorii şi practici fundamentate ştiinţific,
stimulînd, formîn<l şi orientînd conştiinţa contemporanilor.
In sectorul monumental, preocupările de salvare a martorilor dezvoltării
istorice, în contextul unei lumi total schimbate de revoluţia tehnico-ştiinţifică
şi de implicaţiile ei complexe în toate sectoarele <le activitate, se fac remarcate
ca tot mai insistente. Incă din 1963 Ludwig \iVeiss întocmeşte un raport pl'in
care se cerea Consiliului Europei o acţiune colectivă pentru salvarea centrelor
istorice tradiţionale. In acest sens se remarca: „Evoluţia gîndirii se îndepăr
tează o dată cu trecerea timpului de conceptul romantic, singurul în cam
60
catedrala este un simbol al trecutului, pentru a concentra toată atenţia asupra
oraşelor, cartierelor istorice şi asupra grupărilor grav ameninţate de procesul
dezvoltării social-economice" 358 • Aceleaşi motive l-au făcut în 1966 pe P.
Gazzola să afirme necesitatea acordului dintre planificarea protecţiei centrelor
istorice şi cea generală 359 •
Astfel, la Conferinţa de la Barcelona şi Palma (17 -19 mai 1965), parti-
cipanţii tratează criteriile şi metodele utilizate pentru un inventar de pro-
tectie al siturilor si ansamblurilor de interes istorico-artistic, iar la Viena
( 4_'._ 8 octombrie 1965) o nouă manifestare dezbate problemele reanimării
monumentelor în cadrul lor natural.
Tematica se reia în anul 1966 la Bath (3-8 octombrie), unde se pun în
discuţie principiile şi metodele de conservare şi reanimare a siturilor şi rezer-
Yaţiilor istorice şi artistice. La Haga, în anul 1967 (22-27 mai), o nouă
reuniune consacrată conservării în cadrul lucrărilor de amenajări teritoriale
- a fost considerată ca o adevărată conferinţă de strategie în sectorul meto-
dologiei şi planificării.
Seria acestor întruniri ştiinţifice se încheie cu intîlnirea de la Avignon
din 1968 (30 septembrie - 5 octombrie), care a discutat modalităţile de va-
lorificare, insistîndu-se asupra integrării totale a monumentelor şi solicitind
specialiştilor o concepţie globală asupra spaţiului şi amenajării sale 360 •
Această serie de manifestări internaţionale, consacrate problemelor
ocrotirii unui singur domeniu, porneşte de la necesităţile contemporane, în
carn se afirmă pe bună dreptate că omul, ca subiect de cultură, nu poate fi
obiect de incultură printr-un consum exagerat de spaţiu organizat, iar
,.forma urbis", fie chiar megalourbană, nu lasă indiferent pe nimeni 3tn.
Confruntările amintite au fost continuate de dezbateri, mese rotunde,
colocvii, convenţii etc., pînă la a decreta un an ca 1975, an al patrimoniului-
arhitectural, iar 1980 an al patrimoniului cultural francez. Ele relevă că „dia-
lectica protejării oraşelor constă de fapt în ideea că singure monumentele
active din punct de vedere social, servind vieţii contemporane, pot fi ferite
de degradare şi că, în consecinţă, ansamblurile istorice vor putea să se dezvolte
în serviciul societăţii actuale, ca noi investiţii" 362 •
In această politică de a crea rezervaţii, nu numai urbane, se ţine cont
de o mulţime de factori de determinare ca: tendinţele de evoluţie a regiunii sau
zonei, procesul de concentrare a populaţiei şi gradul schimbului oraş-sat,
oraş-oraş, previzibilitatea modificărilor, dezvoltarea serviciilor ramurilor de
consum, astfel ca rezervaţiile să se integreze în planificarea teritorială şi in
valorificarea nucleelor istorice în sensul atribuirii unor functii sociale su-
perioare 363 • '
In chiar rezoluţia consfătuirii din 1966 de la Praga - Levoca, se afirmă

că investiţia financiară în domeniul conservării patrimoniului monumental,
mai ales sub raport turistic, este rentabilă din punct de vedere economic
(art. 5). Dar se adaugă că, în cazul oraşelor vechi 364 , trebuie să se ţină
seama atît de necesităţile umane materiale, cit şi de cele morale 365 •
Am insistat asupra acestui sector, deoarece în prezent problema ocrotirii
monumentelor şi rezervaţiilor din arealul oraşelor de peste tot se pune mai
acut ca oricind, atit pe planul economic, cit şi pe cel al condiţiei uma-
ne 31!6 • Aceasta - şi afirmaţia ne menţine tot în aria dezideratelor - pentru
('ă „in oraş, trecutul şi pr„zentul se îmbină într-un proces dialectic al istoriei.
Este nevoie ca să reconci1iem scopurile de azi cu cele de ieri; pentru a o
face n~. trebuie un nou limbaj, implicarea componentei sociale şi găsirea
legăturn trecutului cu contextul vietii de azi" 367 • Să ne amintim totusi că
' ' '
61
in general, urbanismul, ca acţionînd în relaţie cu monumentele istorice, începe
să fie prezent de-abia la începutul sec. al XIX-lea: primul plan urbanistic,
la Atena, datează din 1833 (autori Kleanthis şi Schaubert) 368 ; la Napoli el
este o realitate abia în 1885 369 • Fierul, sticla şi betonul armat vor aduce în
centrul acestei relativ mari probleme, tot mai mult o arhitectură organică,
trebuind să se pună de acord vechiul cu noul. Are aici dreptate Palladio,
să fi intuit cu atita timp înainte: „Oraşul nu este altceva decît o casă mare,
iar casa un mic oraş" 3 io. Şi aceasta cu atit mai mult, cu cit dacă acceptăm
(şi n-avem încotro!) datele analizelor recente, realizăm uşor ce forţe destruc-
tive acţionează azi asupra monumentelor de toate categoriile, mai ales din
categoria poluării atmosferice, cunoscînd că numai o centrală termică produce
zilnic 50 tone de praf şi 500 tone de substanţe sulfuroase 371 .
lntr-o terminologie modernă - <le ecologie socială - se prive~te
relaţia om-mediu social ca incluzînd monumentele din spaţiul dat, căci „toată
istoria omului şi a societăţii s-a dezvoltat în spaţiu; la omul primitiv -
spaţiul vital, la cel modern - cosmosul'' 372 • Dar dacă, pînă nu demult, se
considera nerentabilă investiţia materială pe linia monumentelor, astăzi
conceptele au evoluat şi in acest caz substanţial. Se apreciază chiar şi con-
secinţele: „Omul a creat casa, casa l-a creat pe om. Dacă un oraş este stan-
dard, oamenii care-l locuiesc vor fi standardizaţi, ca şi mentalitatea lor'·,
şi că „un ansamblu urban vechi bine conservat constituie pentru locuitorii
unui oraş o lecţie de demnitate, de spirit civic, de eleganţă şi exigenţă cultu-
rală: un simbol al comunitătii" 373 • Pentru asemenea obiedive merită si
trebuie să cheltuieşti! ' ·
Deşi în rîndul unor exegeţi ai problemei ocrotirii se înregistrează opti-
mism, bazat pe situaţii statistice care estimează, de exemplu, în Europa, la
un milion numărul de edificii vechi cu valoare arheologică, istorică, arhitec-
turală şi artistică 374 , situaţia fiecărei ţări, şi mai ales a celor care nu se
caracterizează printr-o zestre culturală bogată, necesită insistenţă pe linia
promovării ideii şi faptei conservării monumentelor. Deci conservarea trebuie
privită prin intermediul răspunderii colective, naţionale şi universale, pentru
păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural, astfel ca să se ajungă la
concepţia unanimă că „ trecutul este o cucerire a prezentului" 375 • Ca atal'e,
vom remarca şi noi că monumentul are o funcţie mnemotehnică în timp şi
spaţiu, înscriind un eveniment sau o personalitate. Că el exprimă o viaţă
colectivă, de regulă, dar şi individuală, fiind un univers al semnelor, un
colector de mesaje care creează tradiţia şi dă formă unui habitat, avînd funcţie
şi calităţi de model şi o mare valoare educativă. Constatind, alături de A. S.
Puşkin, că numai în perioade de criză monumentele îşi pierd mesajul, conclu-
dem prin a sublinia afirmaţia: „Consideraţia istorică a monumentului este
ea însăşi un apel la libertatea omului şi la înţelegerea istoriei umanităţii",
de unde derivă obligativitatea rapol'tării semnificaţiei sale în cotidian 376 •
Interesul specialiştilor, al organelor profilate, ca şi al comunităţii, se
îndreaptă în prezent cu insistenţă şi din ce în ce mai mult şi asupra patrimo-
niului arheologic. El este vizat de mari prefaceri şi confruntat la rindu-i
cu implicaţiile ce reies automat din dinamica acestora: amplasamente indus-
triale, edilitare, sistematizare teritorială, hidroamelioraţii, turism şi comerţ etc.
Se propune ca în această direcţie să se întărească controlul ştiinţific
prin mijloace mai organizate de identificare şi cunoaştere a materialelor
arheologice descoperite, stabilirea unor tipologii unitare de inventare şi
cataloage, publicarea integrală şi rapidă a tuturor descoperirilor, certificarea
precisă a originilor diverselor materiale 377 • Şi aici preocupările sînt marcate
62
de numeroase documente internaţionale care constată: distrugerea intensă,
constantă şi progresivă a surselor de cunoaştere istorică asupra vechilor
civilizaţii - urmare precisă a lipsei de conştiinţă, de control ştiinţific şi
deopotrivă, a disimulării şi dispersării materialelor 378 • Ca un remediu, relativ
însă, deceniul şapte a adus în centrul metodelor de cercetare arheologică
mijloacele electromagnetice, ai căror promotori sînt Kurt \Valdmann,
E. Le Bargue, Ir. Scollar şi J. D. Mudie 379 apoi, tot mai mult, aerofotogram-
metria, metodă ce-l are ca practician de frunte pe prof. Dinu Adameşteanu.
Combinînd diverse metode şi experimentind tehnici şi materiale diverse.
pe care le dezbate prin reuniuni ştiinţifice interdisciplinare - în acest sens
in toamna anului 1983, arheologi şi arhitecţi au adus în discuţie largă, pornind
de la cazul staţiunii romane Cambodunum, realizările pe planul prezervării,
conservării şi restaurării siturilor arheologice de la Trier, Xanten, Saalburg,
\Veissenberg, Carnuntum, !\:oricum, Lauriacum ş.a., redate în Conservierte
Geschichte? 1. Combodunum-Tagung in Kempten im Allgău: 25. bis 27. novem-
ber, 1983. Disscussionen, Ausprachen, Kempten 1984 - sau le valorifică in
lucrări de ţinută ştiinţifică exempla~ă, cum este cazul albumului lui Lotar
Beckel, Ortolf Harl, Arcluiologie in Osterreich, Rezidenz Verlag, Salzburg und
Viena, 1983, sectorul protecţiei arheologiei se situează pe un loc central,
vizînd schimbări majore în gîndirea specialiştilor.
Faţă de elementele negative se propun măsuri de remediere 380 , inclusiv
o linie strategică directoare constînd din ,,a favoriza prin toate mijloacele,
directe sau indirecte, controlul ştiinţific al descoperirilor, publicarea lor şi
conservarea bunurilor scoase la lumină" 381 •
Mergînd pe linia unei propagande de masă a ideii de protecţie, curent se
utilizează filmul şi televiziunea, cu mari efecte pozitive. Mai ales în domeniul
protecţiei siturilor arheologice, prin difuzarea filmelor Morminllll Olimpilor
(1958), transmisiile în direct de la Sybaris (1959), Civili::,aţii dispărute a lui
\V. C. Ceram (1964) şi Necropolele Tarquiniei (1964), care au antrenat mari
staţii de radio şi televiziune, fiind reluate în S. U .A. şi Canada, cu participarea
unor savanţi de renume mondial, rezultatele au fost excelente 382 • Mai sînt
de notat importantele producţii documentare A place in Time, distribuit de
100 de staţii de televiziune, şi Choices for a City, de 290 staţii 383 •
Sărăcirea patrimoniului diverselor ţări a preocupat forurile internaţionale.
devenind o tematică abordată de U:\ESCO şi organismele specializate, astfel
luîndu-se măsuri care urmăresc să oprească furturile de obiecte (1964).
{'Omerţul clandestin cu valori culturale ('1970). ln anul '1970, chiar ICOM
dă o declaraţie relativ la deontologia in materie de achiziţii, care introduce in
normele internaţionale integritatea tranzacţiilor şi controlul acestora prin
furnizare de documentaţii elocvente părţilor 384 • In 1973, tot prin UNESCO,
se semnează Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi
natural.
lncepind, mai ales după 1927, anul creării Oficiului Internaţional al
muzeelor, pe lîngă care a funcţionat, din '1933, şi Comisia Internaţională
a monumentelor istorice, printr-o serie de măsuri, cum sint: crearea Centrului
internaţional de documentare asupra monumentelor istorice, publicarea
listelor şantierelor arheologice, realizarea unei culegeri privind legislaţia de
ocrotire a monumentelor istorice, manuale de tehnică a săpăturilor arheologice,
de tehnică muzeografică, repertorii, cataloage, conferinţe internaţionale etc.,
înregistrăm noi schimbări în opinia şi practica de ocrotire a patrimoniului
cultural 385 • Mai recent, forurile internaţionale au mai iniţiat şi alte documente
63
privind protecţia patrimoniului: recomandarea cu privire la salvgardarea
frumuseţii şi caracterului peisajului şi siturilor (1962), cea pentru prezervarea
bunurilor culturale puse în pericol prin lucrări publice sau private (1968) ·ş.a.
Acumulări calitative în strategia ocrotirii avuţiei culturale s-au produs mai

ales începînd din anii 1930. Achiziţiile pe planul teoriei şi practicii restaurării
monumentelor istorice, ca şi în domeniul bunurilor mobile, au determinat
schimbări importante, motto-ul lui Boito - „Conservare non restaurare" -
sau mult utilizatul principiu: „Este mai bine să păstrezi decît să repari,
mai bine să repari decît să restaurezi, mai bine să restaurezi decît să constru-
ieşti", dovedindu-se valabile doar pentru un anumit stadiu.
Un rol de mare importanţă l-a jucat faimoasa Cartă de la Atena, întoc-
mită la al IV-iea Congres al arhitecţilor şi inginerilor, în 1933, document
caracterizat de Le Corbusier ca „realmente revoluţionar" 386 • Acesta a fost
continuat de Carta italiană de restaurare, elaborată în 1938 şi inspirată din
analiza istorică asupra prezervării. Ultimul instrument, care subliniază prin-
cipiile responsabilităţii colective, ale cercetării istorico-documentare, inclusiv
arheologice, obliga la relevee şi documentaţie foto-grafică asupra tuturor
aspectelor legate de evoluţia monumentului şi cerea publicarea rezultatelor 387 •
La primul Congres internaţional al arhitecturii moderne (La Saraz,
28 iunie 1928), rezoluţia manifestării anunţa: „conştienţi de perturbaţiile
profunde cauzate de maşinism, ei (participanţii n.a.) recunosc că transfor-
marea structurii sociale si de ordin economic antrenează fatal o transformare
corespunzătoare a fenom~nului arhitectural". La al III-lea Congres (Bruxelles,
1930) „edilii sînt îndemnaţi să vadă în casa individuală singurul remediu al
unei situaţii dezastruoase". Aceste două constatări - amendate, firesc; cu
altele mai nuantate si adecvate realitătilor din domeniul urbanismului si
protecţiei monu~enteior - constituiau o ~chiziţie teoretică la marea confru~
tare, consemnată de Carta Atenei. Cel mai de seamă punct al dezbaterilor
şi încheierilor acestui document-program rezidă în capitolul (V) intitulat
sugestiv Patrimoniul istoric al oraşelor. Cîteva din concluziile reuniunii se
impun, unele avînd încă nealterată valabilitatea. In primul rînd, că oraşele
sînt „martori preţioşi ai trecutului", respectaţi atît pentru „ valoarea lor
istorică sau sentimentală", cît şi pentru „ virtutea plastică"; din asemenea
constatări deriva obligaţia şi responsabilitatea transmiterii intacte a aceştei
moşteniri viitorimii. Sigur, arăta documentul, nu se poate conserva toţul:
atunci cînd construcţiile sînt repetate, ridicate în multe exemplare, unele
pot fi sacrificate dacă se păstrează tipuri cu sens documentar. Se admiteau
şi modificările, acolo unde elementele valorii nu figurau în nici un fel. La fel,
documentul recomanda să nu se întrebuinteze stiluri ale trecutului la con-
strucţiile noi, catalogînd rezultatele ca „nefaste". Iar ca globalitate, proble-
mele arhitecturii moderne erau văzute nu limitate la spaţiul unuia sau altuia
din oraşe, ci la zone şi regiuni întregi, la nivel naţional 388 •
Carta Atenei, întocmită de CIAM la al IV-lea Congres al ei (1933),
semnată pe vasul „Patrix II", pe mare, între Marsilia şi Atena, viza analiza
aprofundată a situaţiei zestrei construite şi acordarea acesteia cu planurile
urbanistice. Ea punea probleme diverse, care poate că ar fi putut fi împlinite,
dacă vîltoarea conflagraţiei ce avea să pîrjolească în curînd lumea nu ar fi
dat peste cap lucrurile astfel aşezate, punînd în faţă alte nevoi imperioase. P.
Gazzola, care-i analizează într-o suită de articole virtuţile, pornea de la
64
Cartă pentru a sugera nevoia educaţiei permanente şi în domeniul ocroti-
rii 389. Şi, fireşte, avea dreptate.
Carta del restaura prevedea obligaţia asigurării la săpăturile arheologice
a unei documentaţii precise, analitice, într-un jurnal de restaurare ilustrat
cu desene şi fotografii, cu toate etapele de lucru şi ţinut la zi, asigurată fiind
păstrarea sa 390 •
O etapă nouă, ale cărei consecinţe le trăim, o constituie cea de după
Carta de la Veneţia din 1964 cînd, prin definiţie şi precizări, se prevăd, se
sistematizează şi se fundamentează aspectele teoretice şi practice contempo-
rane ale conservării şi restaurării 391 •
Noul document, întocmit în cadrul lucrărilor celui de al II-lea Congres
internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor de monumente istorice (Veneţia,
25-31 mai 1964) anunţă modificări esenţiale de optică, concepţie şi metodo-
logie în ce priveşte patrimoniul imobil, monumentele istorice şi de artă.
Spiritul său este foarte contemporan şi deschis, el include ca pe un lucru
de la sine înţeles compartimente diverse într-o interrelaţie firească multi-
disciplinară şi interdisciplinară: sfera de cuprindere a monumentelor trebuie
lărgită, consecinţă firească a urbanismului care, incisiv şi progresiv, micşo
rează, pe de o parte, numărul construcţiilor, iar, pe de alta, le pune mai
bine în valoare calităţile (atunci cînd, acordind cerinţele, o face); o nouă
definiţie, mai legată de realităţi, a monumentelor istorice reiese ca necesară,
în cadrul ei, categorial, centrele istorice <letaşîndu-se ca o parte individuali-
zată. Carta de la Veneţia are meritul de a fi pus mai bine în lumină relaţia
monument-sit arheologic şi cercetare (săpătură) arheologică-restaurare (con-
servare), domeniu tot mai pregnant scos în atenţie de „explozia" arheologică
a zilelor noastre. O atenţie aparte se acordă mijloacelor de valorificare a
cercetării, mai ales de publicare (deci valorificarea, prin forma ei superioară,
ştiinţifică) a rezultatelor, astfel ca acestea să intre rapid în circuitul mondial
de valori. Se adaugă, demn de reţinut, ideile legate de mai buna pregătire,
prin instrucţie şi educaţie, a individului, în sensul formării şi perfecţionării
sale ca păstrător al avuţiei culturale 392 • In fine, prin litera şi spiritul celor
16 articole, Carta de la Veneţia înscrie problema .,a păstra şi a reface pentru
a păstra", dind, parcă, noi sensuri multcitatului adevăr, urmărit de slujitorii
monumentelor istorice: Un CJiitor pentru trecutul nostru! Care, tot atît de
logic, poate fi formulat şi cum propune prefaţatorul cărţii noastre: „ UN
TRECUT PENTRU VIITORUL NOSTRU!"
Un şir important de manifestări internaţionale demonstrează preocu-
pările şi actualitatea problemelor puse de conservarea ştiinţifică a patrimo-
niului cultural. Recent, în 1972, o altă manifestare ICOM, a treia reuniune
a Comitetului internaţional pentru conservare, lua în dezbatere mijloacele
~i tehnicile care concură la păstrarea cit mai prelungită a avuţiei culturale 393 •
Necesitatea de a folosi în mod corespunzător monumentele a pus în faţa
factorilor răspunzători şi problema utilizării acestora. Astfel, prima dată în
1931, apoi în 1934, la Madrid, din iniţiatiYa Oficiului Internaţional al Muzeelor,
s-a ţinut o Conferinţă pe tema arhitecturii, spaţiului şi expunerii muzeale,
la care a participat şi muzeologul român Al. Tzigara-Samurcaş (lui datorîn-
du-i-se proiectul Muzeului Naţional, efectuat în 1912) 39 4.
Problema este tot atît de acută şi azi, demonstraţia fiind făcută recent
de Reuniunea Comună ICOM - ICOMOS din 9-16 septembrie 1974, din
Polonia, unde s-a dezbătut tema adaptării monumentelor istorice în scopuri
muzeale, relevindu-se intere:mnte soluţii obţinute în această direcţie 39 5. O expe-
65
rienţă de excepţie se înregistrează pe această linie prin şcoala de arhitectură
şi concepţia muzeologică italiană, unde rezolvările de la Agrigento, Gela,
Metaponto, Siracusa, Pollicoro etc. sint exemple în materie 396 •
ln cazul concepţiei spaţialităţii muzeale, al istoricului dezvoltării arhi-
tecturii de muzeu şi al legăturilor cu monumentele, o lucrare recentă, semnată
de un specialist român (prof. dr. arh. Cornel Dumitrescu), tratează integral
problema incadrind-o în contextul stadiului şi experienţei generale din acest
domeniu 397 • Alături de ea, un studiu al lui H. Riviere face un istoric al evolu-
ţiei instituţiei muzeale de la „copilăria" acesteia pînă la realizările de azi,
vizînd „globalitatea" 398 •
Şi pe planul investiţiilor materiale, cheltuieli tot mai mari se fac în
prezent pentru ocrotirea şi conserrnrea patrimoniului cultural. Astfel, Franţa
cheltuia în 1965, 27 ,6% din buget (904 707 858 franci) pentru conservare,
4% pentru muzee şi galerii, 1,6% pentru cercetări arheologice. ln urma legii
Malraux din 1962, în prima lege-program penLru conservare-restaurare sînt
alocate 180 milioane franci numai pentru restaurarea a 7 mari centre urbane,
iar în 1968, la a doua lege-program, alte 180 milioane franci pentru 100 de
obiectin 399 • 1n Suedia se prendea în 1968 8,7% pentru conservarea monu-
mentelor, 18,4% pentru muzee şi galerii 400 • ln anul 1975, în Franţa, se
cheltuiau 230 milioane de franci pentru monumentele istorice, în Olanda,
50 milioane de florini, iar în Anglia, 1,5 milioane de lire sterline 401 • 1n S.U.A.,
prin Advisory Council of Historic Preserrntion, numai în 1978 s-au cheltuit
1 080 OOO de dolari din bugetul propriu, acestora adăugindu-li-se alte 10
milioane <le dolari pentru proiPcte de salvgardare (199 de obiective); Japonia
cheltuieşte în acelaşi scop, în 1974, circa 21 milioane de dolari 402 •
Bugetul guvernamental canadian a inclus în 1973 pentru restaurări
suma de 12 OOO OOO dolari, cărora li s-au adăugat fondurile provinciilor şi
a numeroase fundaţii. Interesul economic, în special din ramura turismului,
aşa cum este cazul economiei Quebecului, bazată 35% pe turism, a condus
si conduce în continuare la o cointeresare masivă în interventii de restaurare,
;evitalizare şi utilizare a monumentelor istorice 403 • Trebuie' să observăm că
nici micile comunităţi nu au fost omise de la programele de renovare-revita-
lizare a acestui fond monumental, mai ales Ontario's Downtown Revitalization
Progranun incluzînd multe asemenea aşezări. In cadrul său s-au prevăzut,
pentru 4 ani, suma de 40 OOO 000 dolari pentru conservare-restaurare 404 •
lntr-un alt caz, cel britanic, dacă în anul 1965 cheltuielile, numai prin Nati-
onal Trust, se ridicau la 2 OOO OOO lire sterline, peste 10 ani, ele ating 7 000000
lire sterline 405 . Şi situaţia Bulgariei denotă o grijă manifestă pentru asemenea
lucrări: dacă în 1978 alocările de la bugetul naţional pentru protecţie, conser-
vare-restaurare, au atins suma de 10000000 leva, în 1984 ele ajung la 14 000000
leva 406 • In vecinătate, grecii au alocat prin Ministerul Culturii şi Ştiinţei,
în 1975, suma de 56 580 OOO drahme, în 1976- 81524000 drahme, în 1977-
115 875 OOO drahme, folosiţi în acelaşi scop 407 • 1n Anglia, numai în 1980
s-au cheltuit 1 250 OOO lire sterline pentru restaurare, din care 300 OOO lire
sterline acordate de autorităţi, iar o sumă egală s-a prevăzut pentru proiecte
în zonele urbane conservate 408 • La Ni.irnberg, în Germania, s-au cheltuit
pe seama oraşului, în 1977-680 OOO mărci, iar de atunci pînă în 1980, alte
11 OOO OOO mărci. ln acelaşi timp, oraşului Regensburg i s-au alocat(1975-
1980) 23 OOO OOO mărci, numai pentru restaurarea castrului roman Regina
cheltuindu-se, într-un an, 70 OOO mărci. In total, pentru cele 459 oraşe vest-
germane, pină în anul 1979, s-au cheltuit 5 155 OOO mărci 409 •
66
Costul total al restaurărilor de monumente din Franţa intre anii
1968şi1978 s-a ridicat la 7 380 OOO OOO franci. Numai FIAT (le Fonds d'in-
tervention pour l'amenagement du territoire) a susţinut între 1978-80 un
buget de 270 OOO OOO franci iar FIC (le Fonds d'intervention culturelle) alte
28 OOO OOO franci, sumă pusă, între 1971-1976, la dispoziţia lucrărilor masive
de conservare si restaurare 410 •
In cazul B'elgiei, luînd exemplul de la Bruges, se alocă anual 5-8 OOO OOO
franci. Este adevărat că aici, ca şi la Roma, unde s-a protejat total o zonă
istorică de 835 ha (din 1 500 ha necesare), o suprafaţă de 370 ha din zona
oraşului medieval a intrat, cu toate construcţiile sale, în ample lucrări de
restaurare 41 1 • Sume mari au cheltuit olandezii: între 1975 şi 1978 au fost
alocaţi 157 254 829 florini, an de an contribuindu-se şi pe plan central cu
importante fonduri: în 1976- 76 OOO OOO florini, in 1977-30 816 OOO florini 412 •
Unele părţi masive din oraşe sau chiar oraşe complete şi aşezări europene
beneficiază de protecţie şi, implicit, de ample restaurări şi o valorificare
corespunzătoare: în Anglia zonele protejate s-au ridicat recent la 3 400, în
Franţa existînd 50 de sectoare protejate total şi 30 OOO de zone istorice, numai
în mediul rural, încă în 1977, 77 de sate fiind puse sub ocrotirea legii; în
R.F.G., la Celle, capitala Saxoniei Inferioare, un Yechi oraş, din 433 de case,
390 sînt sub pavăza legii 41 3 •
Multe alte informaţii, statistici şi date recente confirmă interesul sporit
de care patrimoniul cultural se bucură. ln Spania, o nouă lege, din 1984,
obligă administraţia publică a aloca din bugetul de investiţii 1 % pentru
conservarea şi dezvoltarea patrimoniului artistic; în Suedia, în 1984, a fost
acordat un credit special de ~n OOO OOO coroane pentru monumentele istorice;
în Elvetia în anul mfmtionat mai sus s-au alocat 8 000 OOO franci în contul
Fundatiei Pro Helvetia' si alte 7 OOO OOO franci Muzeului national elvetian.
Exemp'lul Franţei care, ~ai ales pentru oraşe, utilizează imp~rtante re;urse
financiare, acordînd reanimării fondului arhitectural vechi substanţiale sume,
rămîne în atenţia generală. Astfel, bugetul oraşelor franceze centrale cuprinde,
în ce priveşte monumentele şi muzeele, 5,8% din bugetul general, al oraşelor
de suburbie 10,5%, iar al celor izolate 11 % 414.
Pe măsură ce a crescut constiinta valorii fondului monumental de im-
portanţă istorică, remarcăm iniţi'erea' de măsuri care favorizează pe deţină
tori, fie în a obţine facilităţi materiale la restaurarea monumentelor, fie,
direct, cu subvenţii. Inceputul îl făcuse o Casă a monumentelor istorice,
creată în Franţa prin legea din 10 iulie 1914 415 . S-a constatat, ca o regulă,
că. aceste măsuri diminuează în mare parte ritmul demolărilor şi întăresc
comteresarea deţinătorului. De pildă, în Anglia, Housing Act din 1969 acordă
ajutoare de pînă la 1 OOO lire sterline pentru imbunătătirea constructiilor
şi o scutire de impozit de 8% pentru reparaţii şi noi instal~ţii, alocaţie mărită
în 1974 la 3 200 lire sterline şi scutiri de impozite mai substanţiale. Aşa se
face că opera de conservare şi restaurare este susţinută pe diverse linii si pe
căile cele mai sigure 41 6 • '
In reuniunile internaţionale, regionale sau generale, un sector de primă

importanţă îl reprezintă documentarea şi informarea. De asemenea,
s-au repus în discu ţie problemele clasificării şi documentării ştiinţifice a
bunurilor culturale, ceea ce Japonia a realizat, se pare, foarte potrivit prin
legea 214/30 mai 1950 417 • In 1975 (27 octombrie - 6 noiembrie) la Accra,
în programul.primei Conferinţe interguvernamentale asupra politicii culturale,
reprezentanţn celor 32 de state africane participante au pus problema ela-
borării inventarelor sistematice ale monumentelor, siturilor şi obiectelor 418 •
67
Peste un an, între 4-8 octombrie 1976, la Barcelona, în cadrul temei Metode
moderne de inventariere a bunurilor culturale mobile, 7 ţări europene au
dezbătut concret această temă. 1n acelaşi an, în timpul celei de a 19-a sesiuni
a Conferinţei generale U:\'ESCO, ţinută la :\"airobi (24-30 noiembrie), între
alte decizii privitoare la protecţia patrimoniului cultural mobil, s-au luat
şi cele referitoare la cooperarea internaţională pe linia formării de specialişti
în conservare, la recuperarea bunurilor pierdute sau înstrăinate. Tot aici,
la 20 noiembrie, s-a constituit Comitetul pentru patrimoniul cultural mondial
şi Fondul pentru patrimoniul cultural mondial 4 1 9 • Intre 2-4 martie 1977,
la Bucureşti, o altă manifestare internaţională şi-a propus printre obiective
realizarea unui „thesaurus" internaţional de termeni culturali, inclusiv din
domeniul patrimoniului, şi constituirea unei bănci europene de date cultu-
I'ale care se:1 prelucreze informaţii şi pe această linie 420 •
Intre elementele cele mai importante care condiţionează păstrarea şi
transmiterea avuţiei culturale sînt şi cele care privesc formarea şi perfecţio
narea cadrelor de specialitate. Tot mai multe sisteme de învăţămînt înscriu
programe speciale pentru pregătirea arhitecţilor, conservatorilor şi restaura-
torilor, a muzeografilor.
Pentru categoria bunurilor textile de pildă, Muzeul de arte şi meserii
din Oslo a început (de prin Hl30) să pregătească conservatori specializaţi.
Restaurarea picturii se va pune în ţările nordice cu mult mai tîrziu: în Norve-
gia, un program special începe în 1960, apoi, prin cursuri de 5-6 ani, el se
va stabiliza în 1965, daUl. la care debutează şi programele speciale de for-
mare a conservatorilor-arheologi (3-4 ani) 421 •
In cadrul noului organism creat de UNESCO, ICCROM, în 1958, o
serie de ţări vor participa cu regularitate, beneficiind de burse de formare
sau specializare şi ajutoare pentru restaurare. In anul 1969 ICCROM-ul
ana deja 46 de state membre. Prin asemenea organisme, au pornit numeroase
acţiuni-pilot de restaurare: In fruntea campaniei internaţionale de salvare
a patrimoniului cultural s-a situat Rene Maheu. Rezultatele n-au întîrziat
să se vadă: în anul 1966, prin fonduri şi cooperare internaţională, s-a reuşit
conservarea monumentului cu pictură tombală de la Kazanlîk-Bulgaria 422 .
Imbinînd forme tradiţionale, ale căror începuturi datează din secolul
al XVIII-iea 423 , mai ales şcolile superioare de arhitectură s-au situat pe un
loc fruntaş în a asigura forţa de specialitate atît de necesară întreţinerii şi
lucrărilor de restaurare. Aceste eforturi sînt mult uşurate în ţările în care,
prin pregătirea universitară, se înregistrează un număr mare de arhitecţi
activi: în Austria 202 arhitecţi la 1 milion de locuitori; în Spania-90; în
Franţa -164; în Italia -130; în R.F.G.-2 333 424 • Programului de formare
a specialiştilor, pe care l-am amintit, i se acordă o însemnătate prioritară,
('are, deşi diversificată, include disciplinele de bază pentru o pregătire multi-
disciplinară. Astfel, în aproape toate sistemele de pregătire se realizează
fol'me postuniversitare care includ programe de fotogrammetrie; arheologie;
istoria tehnicilor moderne; studiul materialelor componente ale monumen-
telor; locul monumentelor în urbanismul actual; afecţiuni, comasări şi mij-
loace de integrare economico-sociale; decoraţiuni interne şi externe; istoria
artei aplicate din diverse epoci. Cel care deschide seria acestor programe,
în 1960, este De Angelis d'Ossat, la Facultatea de arhitectură din Roma,
cu un program în care se includ: principii şi metodologii de restaurare; pro-
blemele amenajării şi reconstituirii siturilor; metode de restaurare, tehnici
6.8
noi şi actuale şi stabilirea mijloacelor; fotogrammetria şi fotografia aeriană
etc. 42&.
Incă din 1964, in Polonia, la Torun, Cracovia şi Varşovia, conservatorii
şi restauratorii de monumente beneficiază de programe speciale, din acest
an fiind creat şi Institutul de studii şi conservare a monumentelor istorice,
care din 1971 decerne şi diploma de doctor in respectivele discipline. In cadrul
acestuia un rol important au programele de studiu al picturii murale, sculp-
turii policrome, hîrtiei şi documentelor etc. 426 •
In rîndul tuturor acestor forme, universitare sau postuniversitare,
un loc bine stabilit şi-a cîştigat ideea caracterului complex şi interdisciplinar
al procesului de formare profesională, ca şi căile practice de aplicare a
cunoştinţelor. Intre instituţiile cele mai des date ca exemplu sint: Centre
d'Etudes Superieurs d'Histoire et de Conservat.ion des monuments anciens
(Franţa); Institut.o de Restauraci6n de monument.os y Conjuntas l-Iist6rico-
Artisticos (Madrid); Facultatea de arhitectură din Napoli, care emite din 1972
diploma „di perfezionamento in restauro clei monumenti" şi Scuola di perfe-
zionamento per lo studio ed il rest.auro dei monumenti (la Roma din 1960);
Universităţile din Edinburgh şi Manchester (ultima specializată în arhitec-
t ură vernaculară) şi COTAC (Commitee on Training of Architects in Conser-
vation) în Anglia, ca şi, din 1965, lnternational Centre for Architectural
Conservat.ion (ICAC) 427.
Numai treptat şi cu infinite greutăţi această interdisciplinaritate s-a
înscris în realitatea programelor de formare. Exemplul îl oferă arheologia,
pe care încă Paul Leon o vedea influenţînd educaţia arhitectului 428 , sau
istoria artei, cu implicaţii în atitudinea restauratorului faţă de opera de
artă 420.
De aceea, mai ales pentru patrimoniul monumental, strategia formării

specialistului, obiectivele incluse în aceasta 430 au constituit mereu şi insistent
puncte de referinţă. La Pistoia, în 1968 (9-14 septembrie), un Comitet de
experţi UNESCO a recomandat, de altfel, măsuri care să optimizeze formaţia
de specialitate prin introducerea ~tiinţelor istorice ~i umaniste. Apoi cu acelaşi
prilej, s-a insistat pe specializarea precis;!, dezvoltarea colaborării cu alte
discipline ca şi pe o serie de alte măsuri ce ţin de formaţia mîinii de lucru
calificate şi a poziţiei opiniei publice faţă de conservarea patrimoniului
monumental 431 •
Stadiul actual al muzeologiei comportă de a~ernenpa utilizarea cuceririlor
ştiinţifice, atît în acţiune, metodologie, instrumente de lucru, cit şi în echi-
pamente, muzeele jucînd un rol precumpănitor in a polariza şi a coordona -
in aproape toate sistemele de protecţie naţionale - acţiunea de cercetare,
conservare, restaurare şi protecţie a siturilor şi a monumentelor. ;\lu trebuie
uitată nici marea dimensiune socială pe care o are muzeologia contemporană
in strategia acţiunii cultural-educative, prin formele ei integrate în toate
secwarele. Incepînd de la educaţia preşcolarilor şi terminind cu cultura de
masă şi educaţia permanentă, rolul muzeelor şi funcţiile lor sînt apreciate
unanim. Cercetarea psiho-socio-pedagogică asupra publicului, a cerinţelor şi
aspiraţiilor acestuia, beneficiind de aportul instituţ.iei muzeale, a condus la
adevărate elemente de reorientare a strategiei acţiunii culturale, de amelio-
rare a acesteia în consens cu aspiraţiile, cerinţele şi preferinţele publicului
contemporan. O viziune modernă, în care muzeele, pe de o parte, şi monumen-
tele, pe de alta, sînt segmente ale aceluiaşi sistem, permite să se fundamenteze
actul cultural pe temeiuri ştiinţifice, iar omului ii creează mari şi multiple
posibilităţi.
69
De aceea cele două organisme create de UNESCO-ICOMOS şi ICOM,
se află în fruntea acţiunilor ce urmăresc să impună unitatea, colaborarea
metodologică şi o documentaţie rapid consultabilă în domeniul ocrotirii
monumentelor ca si în cel al activitătii muzeale.
O etapă înse~mată pentru cons~cinţele sale pozitive este marcată de
timpul scurs după semnarea Actului final al Conferinţei pentru securitate şi
cooperare în Europa (Helsinki, 1 august 1975). în cadrul acestuia, patri-
moniul cultural ocupă un loc important, vizîndu-se cunoaşterea şi valorifi-
carea lui atît sub raport ştiinţific, deci în strînsă legătură cu disciplinele
ştiinţifice ce iau parte la operaţiile de conservare şi restaurare, sub cel al
circulaţiei, schimburilor şi difuzării, apoi al încurajării contactelor şi coope-
rării 432 • Instituind un nou cod de norme etice si urmărind democratizarea
relaţiilor internaţionale, domeniu în care patrimo~iul cultural are investitura
de ambasador, Actul final marchează o etapă superioară în ce priveşte
circuitul internaţional al bunurilor culturale, care obţin, tot mai evident,
dubla calitate de naţional-universal.
NOTE
1 Barbacci, Restauro, p. 30.

2 Se mai prevedea în edict rit „se cere cu tărie a se pune capăt exceselor rezultate din
indiferenţă (care a făcut ra)[ ... ] clădirile vechi, ce fac frumuseţea oraşului etern
să cadă în mod criminal la pămînt" (Ivanov, Monuments, p. 12).
3 Euston, Principles, p. 63.
4. Ţeposu, Gemele, p. 525.
5 Nicolescu, Muzeologia, p. 14; se cuvine aici să arătăm că primele inventare au fost
descoperite în 18% la Teloch, în Caldeea, conţinînd 30 OOO tăbliţe cu scriere cunei-
formă şi prezenlînd patrimoniul diverselor temple şi palate, iar la Susa, pe o tera-
cotă, s-a descoperit un inventar al Palatului datind din jurul anului 3 OOO î.e.n.
6 Ibidem, p. 15.
7 Aşa, de altfel, este considerat aşezăminlul alexandrin de către cercetătorul american
Mark Luca (Le musee, p. 159).
8 Nicolescu, op. cit., p. 16. Este bine cunoscut şi zelul altui împărat, Hadrian, de a con-
serva monumentele Greciei - „exemplaria Graeca", cum le numea Horaţiu; infor-
maţia la Meek, Changing, p. 29.
9 Rachet, Universul, I, p. 129; Ist. Esteticii, p. 113; se spunea despre Mumnius că a
umplut Roma cu sculpturi iar despre Augustus, cunoscut prin programul său edilitar,
că a găsit o Romă de rărămid;"t şi a lăsat-o de marmură.
10 Vătăşianu, Metodica, p. 17-18; Ist. Esteticii, p. 106; Kultermann, Istoria, I,
p. 38-39, 45.
11 Rachel, op. cit., I, p. 127-128.
-::2 A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Bucureşti, 1985, I, p. 183, 188.
13 A se vedea în acest sens V:ilăşianu, Arta europeană, I, p. HS-150.
14. O interesantă analiză la Guillerme, L'atelier, p. 59-62.
15 Vătăşianu, Arta europeană, I, p. 109.
16 Ibidem, p. 110.
17 Gazzola, The past, p. 20.
18 Vătăşianu, op. cit., I, p. 130.
19 Meek, Changing, p. 20, 29. Sîn t ştiute şi eforturile de a conserva unele monumente
din partea unor împăraţi ca Domiţian, Hadrian, Septimiu Sever, Caracalla şi Ve8-
pasian, ca şi ceea ce Teodoric a realizat, prin „architectus publicorum", la Coloseu
şi la Teatrul lui Pompei (Curinschi, Restaurarea, p. 75).
20 Vătăşianu, op. cit., I, p. 622.
21 Nicolescu, op. cit„ p. 19.
22 După J. Burckhardt, Rafael este cel ce pune bazele istoriei comparate de artă, dato-
rîndu-i-se introducerea noţiunii de luare în evidenţă şi instrumentele azi inerente
arhitectului: plan, elevaţie şi secţiune (Kulterman, op. cit„ I, p. 47).
23 Meek, op. cit„ p. 29-30; Brown, The care, p. 13, şi Mariotti, La legislazione delie
Belli Arti, Roma, 1892, p. 1 (citate de Meek).
70
24 Este cunoscut cazul papei Paul al Iii-lea care a patronat acţiuni de distrugere şi spo-
liere la Forul lui Traian, Templul lui Neptun, Termele lui Caracalla ş.a. (:\icolescu,
op. cit., p. 20).
25 Nicolescu, op. cit., p. 19; Rachel, op. cit., I, p. 135.
26 Guillerme, op. cit., p. 126-127, nota 2.
2i Ibidem, p. 110.
28 Curinschi, op. cit., p. 75. O dezvoltare mare va lua releveul dt> monument, primul
făcîndu-1, în sec. al XVIII-iea, Capelin de Villard d'Honnecourt. Tot in vremea
Renaşterii se remarcă o nouă viziune în pregătirea profesională, pe care o adoptă
arhitecţi ca: Francesco di Giorgio, Palladio, Sangallo, S('amozzi, '.\1ichelangelo; pentru
aceste date, cf. Gazzola, Restaurat ion, p. 27. Referitor la postul de conservator
sau comisar al antichităţilor, în 1515 este numit Rafael, din ordinul lui Leon al X-lea,
lui asociindu-i-se Flavio Calvo, Andrea Fulvio şi :Mazzocchi, din colaborarea cărora
au rezultat operele Epigrammata antiqua Urbis (1529). Pianta archeologica della
citta. Antiquitates (1527) şi Descrizione di Roma (d. Ra('het, op. cit., I, p. 141-142).
29 Pellati, Legislation, p. 105.
30 Ibidem, p. 106.
31 Cit de mare era faima Italiei ne-o dovedeştP informaţia despre călătoria la Roma a
fraţilor Nicolo şi Hugo d'Este pentru a vedea ,.magnificele antichităţi". rălătorie
ce vădeşte un gust. o modă şi o formă de turism (Rachel, op. cit., I, p. 136; l\ico-
lescu, op. cit., p. 19).
32 Rachel, op. cit., I, p. 136-137; l\icoleseu. op. cit .. p. 20-21.
33 Un panegirist din sec. al XVIl-lea al familiei Orsini introduce şlirea dPspre crearea
unei prime astfel de colecţii, la Roma, de către Giordano Orsini, la sfirşitul sec. X II;
aceeaşi sursă enumeră „principalele cabinete" ale lui Lorenzo :\Iagnifirul - Museo
dei codici e cimeli artistici, cel de la Palazzo VPnPzia, iniţiat de papa Paul al
Ii-lea, Muzeul de pe Capitolin, construit de Sixt al IV-leala 1471, '.\Imeul Vatica-
nului, dezvoltat după planurile lui Bramante, atit. ronstructiv cit şi ca sistematică,
sub papa Iuliu al II-iea (:\'icolescu, op. cit .. p. 19\. Înră din această eporă, colecţiile
pot fi apreciate ca avind cileva funcţii: dr LezaurizarP, cu rol magic, de stimulare
a curiozităţ.ii; totodată, ele reprezintă loialismul unor grupuri sociale şi constituie
elemente de prestigiu social (Luca, Le musee, p. 159).
34 Papa Eugen al IV-iea (1431-1444) pedepseştr, printr-o hulă, jefuirea şi distrugerea1
monumentelor, la fel procedind şi Pius al I 1-lea (Enea Silvio Pircolomini), iar!
:\icolae al V-lea (Tommaso Parentucelli), pe lingă crrarra bibliotecii Vaticanului,
îşi va lega numele de restaurarea unor apednctr. a bazilicii San ta l\Iaria °'Iaggiore,;
a Capiloliului şi a castelului Sant'Angelo (Ra('hrt. op. cit .. I, p. 139).
35 ~icolescu, op. cit „ p. :! I : Rachel. op. cit „ I. p. J.r. 1„
% Ibidem, p. 21; Kulkrmann, op. cit .. I. p. 56.
3? Rachel, op. cit.. I, p. L'i0-152; Ist. Esteticii. p. :!G~-:!70, aminteşte un alt mare
colecţionar: George Villiers, dnre de Buckingham.
38 Kicolescu, op. cit.. p. 21-24, :28.
39 A. Fraser, Cromivell. Burnreşli, 1982, II, p. li, 235.
40 Selling. Legal, p. 635.
41 Rodwell, Conservation, p. 138.
4:2 Rachel, op. cit., I, p. 386: Cnrinschi, op. cit., p. ,.1.
43 Anal:zind aceste implicaţii in atitudini şi concepţ.ie filosofică. se crede că „in total, de
atitudinea unei generaţii faţă de propria istorie depinde destinul patrimoniului
cullural" (Deanovic., La sauvegarde, p. 563).
44 Rachel, op. cit., I, p. 141, 144, 149.
45 Kultermann, op. cit., I, p. 69-70, 81.
46 Colecţia a fost dispersată în timpul războiului ele 30 ele ani. astfel că în 1631 o parle
ajunge în posesia reginei Cristina a Suediei, inventarul ei cuprinzind 137 file in
folio (Nicolescu, op. cit., p. 24, nola 1).
47 N'icolescu, op. cit., p. 24-25.
48 Gazzola, Restauration, p. 2?.
49 Idem, The past, p. 83-84.
;,o Rachel, op. cit., I, p. 161-162.
;,1 Ibidem, I, p. 27.
;,2 Curinschi, op. cit., p. ?5.
53 Mateucci, Conference, in Le monument pour l'homme. p. 593.
54 Barbacci, op. cit., p. 257.
55 ~ai pot fi menţionate colecţiile de artă antică alr, lui Anne-Claude-Philippe de Tubieres,
reuni le de Mario Guarnaci la Volterra, care au pus bazele Muzeului etrusc, un cabinet
etrusc întemeial de Luigi Lanzi, subdirector la Galeriile l 1 ffizi, iar pentru Franţa,
71
l\Iarie Gabriel-Florent-August, comte de Choiseul-Graufier (1752-:1817), ca{'e a
contribuit la dezvoltarea muzeului Luvru (Nicolescu, op. cit., p .. 28, şi Rachel,
op. cit., I, p. 167-172).
56 Kullermann, op. cit„ I, p. 155.
57 Guillerme, op. cit„ p. 136-13;.
58 Ibidem, p. 155-157.
59 Ibidem, p. 157.
60 Pellati, op. cit., p. 106.
61 Corina :'.\'icolescu, Ion :\Iiclea, Arbore, monument historique et d'art, Bucureşti, 1978,
p. 19-20.
62 Eug. Kozak, Die inschriften aus der Bukovina. Epigraphische Beitrăge zur Quellenkunde
der Landes und kirchengeschichte, Viena, I, 1903, p. 56.
63 Ibidem, p. 206.
~ 64 Episcopul l\Ielchisedec, O vi:;ită la cîleva mănăstiri şi biserici antice din BucoPina, extras,
în A. A. R M S I, II, t. VII, Bucureşti, 1885, p. 86 (290).
65 V. I\icolae, Ctitoriile lui .7ilatei Basarab, Bucureşti, 1982, p. 99.
66 Ibidem, p. 157.
67 Ibidem, p. 87.
68 Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta în epoca lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1979,
p. 14-15, 26.
69 Ibidem, p. 57.
10 V. Nicolae, op. cit., p. 60.
11 Ibidem, p. 74..
n Călători străini prin Ţările Rotnâlle. V, p. 206-20i; VI, p. 692. Vezi şi C.C. Giurescu,
Matei Basarab, cel mai mare ctitor bisericesc al poporului român. Ştiri noi despre
lăcaşurile lui, Bucureşli, 1 %6.
?3 V. Nicolae, op. cit., p. 6!i-69.
ift N. Iorga, Istoria românilor, VI, p. 85-86.
15 V. Nicolae, op. cit., p. 34..
16 Ibidem, p. 69.
17 Cf. N. Iorga, Două hrisoave domne,~ti pentru mănăstirea Mărgineni, închinată Muntelui
Sinai, Bucureşti, 1935, p. 18. La V. Nicolae, op. cit., p. 187.
18 I. D. Trajanescu, G. Placintariu, 11fonumente naţionale din România, 1923, p. '11.
19 V. Nicolae, op. cit., p. :!25, nola 39.
80 Stoiccscu, Repertoriu Aloldova, p. 150, nota 162.
81 Ibidem, p. 794..
82 Marius Porumb, Arta românească din Transilvania, Cluj-Napoca, 1981, p. 27.
83 Ibidem, p. 5
84. Drăguţ, Considerations, p. i.
85 Dezvoltarea economică şi socială a Europei, revoluţia industrială şi maşinismul au
condus la modificări asupra concepţiei realizării instrucţiei şi educaţiei, astfel că
în Enciclopedia franceză apare ideea muzeului, inclusiv sub aspect „de mare centru
cultural". Despre societăţile epocii, vezi Ist. Esteticii, p. 269; Hachet, op. cit„
I, p. 169-170.
86 Gazzola, La conservation, p. 26.
87 Se apreciază că definiţia monumentelor ca mărturii de artă, cultură şi civilizaţie apar-
ţine burgheziei franceze revoluţionare, care dorea să-şi „ilumineze" cultura în dez-
voltare (Curinschi, op. cit., p. 77).
88 Pe tema distrugerilor, vezi Fleury, Vandales et iconoclastes, în Bull.de la Societe histo-
rique de Soissons, 18'19, t. III; Gregoire, liapport sur les destructions operees par
le vandalisme, 14. frutidor, an II; De Girardot, Les fetes de la RePolution, Ann. de
la Soc. Acad. de Nantes, 1857, t. XVIII, şi A. Vialay, La vente des biens nationaux
pendant la Revolut ion f rancaise, 1908, Cf. Leon, La vie, p. 256-259.
89 Nicolescu, op. cit., p. 31.
/ 90 Curinschi, op. cit., p. 77; vezi şi opinia lui l\Ieek (op. cit., p. 30), care sesizează un
aspect negativ al decretului, şi anume distrugerea tuturor monumentelor care
evocă feudalismul.
91 Ivanov, ll1onuments, p. 12.
92 Preluat de Guillerme, op. cit„ p. 135.
93 Ernest Lavisse et Alfred Rambaud, Histoire Generale du XVe siecle a nos jours, VIII,
La repolution fran~aise 1789-1799, Paris, 1896, p. 593.
94 Guillerme, op. cit., p. 138-139.
95 Barbacci, op. cit., p. 34; Gazzola, La restauration, p. 27; a se vedea şi celebrele lucrări
de restaurare, premiate de Academia Franceză, ale lui M. Lesueur(Basilica Ulpiană),
H. Labrouste (Paestum), M.L.-A, Dubut, M.J.A. Coussin şi F. C. Percier (Columna
72
Traiană), totalizind, între li88 şi 1871, 61 de ,lucrări, cf. Restauration desmonuments
antiques par les architectes pensionnaires de l Academie de France a Rome, depuis
1788 jusqu'c'z nos jours, Paris 1877-1879 (4 volume).
%. Nicolescu, op. cit., p. 31. '.\Iăsurile bonapartiste au un caracter imperialist, bunurile
culturale jefuite trecind în muzeele franceze. În acelaşi mod pot fi caracterizate
şi unele din actele de forţă prin care marile imperii - rus, austro - ungar, brita-
nic, otoman -şi-au adjudecat alte valori culturale străine.
~i7 Se menţionează în Franţa, între primele acte juridice, şi legea asupra controlului trans-
Ierului arhivelor politice (1809); cf. Pedgen, Comparaison, p. 53-90.
<J8 Meek, op. cit., p. 30.
~19 Rodwell, op. cit .. p. 131.
'100 Barbarei, op. cit., p. 257.
101 Kultermann, op. cit., I, p. 173, aminteşte că în 1799, în revista „Propylăen", se scria
că „operele de arLr1 mai vechi aparţin întregii omeniri, iar posesiunea lor este legată
de daloria de a ne îngriji de păstrarea lor".
102 }{ultermann, op. cit., I, p. 179-180.
103 Ibidem, II, p. 45-46.
104 Ibidem, I, p. 248, nota 10.
105 Berry, Les quartii:res, p. 697, 700 şi, mai dezvoltat, la Fr. Sorlin, P. Gazzola, R.
Lemâire, în Sauvons le visage de l'Europe, 1973, p. 3; evoluţia societăţii capitaliste
necesită noi forme de reprezentare pe planul culturii şi artei, complexitatea fenome-
nelor fiind precizată astfel: „Respectul bunurilor culturale şi al valorii lor începe în
Europa o dată cu naşterea erei indµstriale, la începutul secolului al XI X-lea, cind
experimentele politice conduc la o întoarcere la forme de expresie arhitecturală
din Evul Mediu, cînd romantismul, prin \V. Scott şi V. Hugo, încurajează un anumit
curent de idei şi totodată începe o oarecare stabilitate social-eronomică; în această
epocă se nasc serviciile naţionale de protecţie a monumentelor".
106 Barbacci, op. cit., p. 114, 188.
107 Leon, La vie, p. 83- 84.
108 Abia la 15 decembrie 1890 în Franţa s-au aprobat norme precise, cunoscute sub numele
· de „Instruction concernant la conservation des manuscrits, charles, sceaux, livres
imprimes, monuments de l'antiquite et du moyen âge, statues, tableaux et autres
objets relatifs aux beaux-arts, aux arts mecaniques, a l'historie naturelle, aux mceurs
et usages des peuples tant anciens que modernes, provenant du mobilier des maisons
ecclesiastiques et faisant partie des biens nationaux".
·109 Leon, La vie, p. 10, H2.
110 L'inventaire, p. 9-10.
111 Rodwell, op. cit., p. 32.
112 Pe larg, la l\I. Nyus, La legislation des monuments historiques en Belgique, în La con-
servation, p. 131, 138.
113 Rodwell, op. cit., p. 32-34. Pentru Anglia vezi recent Donald W. Jusall, The care
of old buildings today. A practical guide. The Architectural Press Ltd., London,
Whitney Library of Design, New York, p. 12-49.
'114 Middleton, A l'ecoute, p. 39-40.
115 Mateucci, Conference, p. 593.
116 Pellati, op. cit., p. 106.
117 Rachel, op. cit., I, p. 179.
'! 18 Gilyard-Beer, Introductory lecture, p. 155.
119 Euston, Principles, p. 25. Vezi Protection and Cultural Animation of monuments,
sites and Historic Towns in Europe, 1980, Unesco, p. 356.
120 Ivanov, op. cit., p. 14; Kultermann, op. cit., I, p. 199, şi Middleton, op. cit., p. 38-39.
Ultimul notează înfiinţarea de către J. Ruskin, în 1846 şi, respectiv 1854, a Comi-
tetului de îmbunătăţiri Sidmouth Cockburn Society (Edinburgh), a Sorietăţii
pentru protecţia vechilor edificii şi, în 1865, a lui Commons Preservation Society.
·121 Euston, Legislation, p. 626, 628; Ancient Monuments Act a fost din nou amendată în
1913, apoi în 1931 şi 1953, fiind una din legile cu mari posibilităţi de listare şi punere
sub protecţie: sînt protejate 200 OOO de obiective în Marea Britanie şi 20 OOO în
Scoţia. Despre sistem a se vedea în detaliu Preservation Program, la Appendix II:
Great Britain, p. 79-80.
122 Curinschi, op. cit., p. 87-88.
123 Meek, op. cit., p. 30-31.
124 Kultermann, op. cit., II, p. 22, aminteşte şi de lucrările lui Giovanni Morelli şi Caval-
caselle, care au inventariat operele de artă din Umbria şi Marche, iar în 1851 Caval-
caselle cu Waagen şi Passavant au întocmit Catalogul Galeriei din Liverpool.
125 Leon, Les monuments, p. 50-51, 65.
73
126 Ibidem, p. 216-217.
127 Ibidem, p. 6, 31.
128 Ibidem, p. 148-149.
129 Pentru a cunoaşte mai bine concepţia epocii să amintim o notă a Comisiei pentru cla-
sificarea monumentelor din Franţa, redactată probabil de Vitet, în care se <1r~lLt
că: „nu se repetă niciodată destul că în materie de restaurare primul şi cel mai ferm
principiu constă în a nu inova, chiar cînd am fi împinşi spre aceasta de lăudabila
intenţie de a completa şi înfrumuseţa. E mai bine să lăsăm necompletat şi imperfect.
tot ceea ce se găseşle incomplet sau imperfect. :Ku trebuie să ne permitem a corija
neregularităţile, nici a îndrepta deviaţiile, fiindcă deviaţiile, neregularităţile, defec-
tele de simetrie sînt fapte pline de interes care adesea ne furnizează criteriile arheo-
logice după care putem determina o epocă, o şcoală, o idee simbolică. ~ici o adăugiri',
nici o înlăturare" (cf. Curinschi, op. cit., p. 78).
130 cf. Ivanov, op. cit., p. 18; Barbarei, op. cit., p. 51.
131 Leon. La vie, p. 165-166.
132 în paralel, stal ul subvcn ţionează substanţial: între 1854 şi 18?1 s-au alocat 16 001) OOi)
franci pentru 326 obiective, cf. Leon, op. c1·1., p. 1i2-1i3.
133 Ibidem, p. 145.
134 Gazzola, Oppening address by the president of /CO.l!OS, în Symposion on .llonumr11fs
and Society, p. 11.
135 Gazzola, Restauration, p. 28; :\Ieek, op. cit., p. 31.
136 Curinschi, op. cit., p. 7i.
137 Meek, op. cit., p. 31 şi Kultermann. op. cit., II. p .. 9
138 Vezi Vătăşianu, Metodica, p. 37; pe larg aprecierea acestora în /1wentairr. p. !l- I :1,
care notează modele lansate de A. de Caumont, Rudolf von Eiterbcrg şi G. A.
Heider, lucrările mai vechi ale lui Felibien (Memoires pour servir a l'histoirr dr:s
maisons royales, 1681), :\fontfaucon (.lfonuments de la monarchie fran~aise, 1729 -
1i33), Taylor :'.\odier şi De Cailleux(Voyages romantiques et pittoresques, 1826-187!),
20 voi.), evidenţiază rolul Societăţii francne de arheologie (1834) în realirnrea
lucrărilor de reperloriere şi statistică ( Statistique monumentale dll Cafrados.
184 7 -1862 ; Repertoire archeologique de l'Anjou, 11 voi.; Statistiqlle monumentnfo
du Cher, 8 voi.)
139 Rachet, op. cit., I, p. 340-341.
t!iO Leon, Les monuments, p. 78; Între 1840 şi 1841, Camera deputa!ilor voleazJ lrg-i
privind exproprierea monumentelor, în scop public, de utilitate naţională - rnm
le numeşte Delacroix, care le dă şi valoare de „onoare naţională", iar Perignon h•
scoate în relief „utilitatea publică intelectuală". Astfel, nu se pol restaura, vind1~
sau demola clădiri-monumente istorice fără aprobare, cum era condiţionalii şi
reparaţia care se obţinea, din 1845, numai pe bază de autorizaţie. Acestor r•'~lf)
menlări le urmează o serie de circulare ministeriale, către departamcnle, cart', <fo
pildă, cereau, la 19 febr. 1841: „să subordoneze proiectele de alinirre lil mo-
numentele existente" şi „să debaraseze edificiile importante de construcţiih~
moderne care le obturează împrejurimile", cf. Leon, Les ,Uonuments, p. 65-fld;
221-222.
H 1 Yezi Pierre-Ro land Giol, Jean L' Helgonac"h. J ean-Laurent ~lounier, Prehistoir·r?
de la Bretagne, Ouest France, 19i9, voi. I, p. 19-20.
142 Vezi Leon, La vie, p. 127-130.
143 Ibidem, p. 119-120. Cf. un raport către rege din 2 decembrie 1835.
144 Ibidem, p. 98, 121-122. Se face şi un apel pentru repertoriul arheologic al Frant•~i
în 1859.
H.5 Ibidem, p. 140-141. Ca o consecinţă a clarificărilor, în '1862, în lista monument~lor·
se cuprind 1534 obiective; în 1873-1563; în 1887-1702; {254 în 30 de ani!) ; in
1900-1702(dar Intre 1887 şi 1900 dispar 110); în 1906 se adaugă 167; in 1907-211:1;
în 1908-236; ln1909-199; in1910-274; ln1911-191, în1912-182;în1913-110.
vădind o creştere susţinută, numai între 1905 şi 1914 înregistrîndu-se un plus d~
2 OOO monumente.
146 Din 191 O, în Franţa afişajul pe monumente este cu desăvlrşire interzis.
tl 47 Ibidem, p. 226, 228.
148 Ibidem, op. cit., p. 411.
149 Ibidem, p. 397, 384.
150 Ibidem, p. 428, 543.
151 Ibidem, cu comentarii şi interpretare, p. 429- 430.
:152 Ibidem, p. 47i.
153 In detaliu, informaţii la Wojciechovski, La legislation p. 13 9-140.
74
1:-i4 Rachel, op. cit., I, p. 322-323.
155 Barbacci, op. cit., p. 254-255.
t!""iti Hachet, op. cit., I, p. 268-269. Vezi şi Hesychakis, Les monuments, p. 375, care
arată că din 1841 Rizos Neroulos, ministru al Instrucţiunii publice şi preşedinte al
Societăţii de arheologie, extinde sfera de protecţie a legii nu numai la monumentele
antice, ri şi la monumentele bizantine.
·157 Ibidem, I, p. 388.
158 V. Alecsandri, Călătorie în Africa, Proză, I, Bucureşti, 198!t, p. 139.
1!""i9 Ibidem, p. 215-216.
'ltiO Vezi conferinţa Studierea, conservarea şi restaurarea moumentelor noastre istorice,
1915, susţinută de secretarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Al. Lapedatu la
Casa Şcoalelor, la o săptămînă după conferinţa lui N. Iorga, Ce sînt monumentele
istorice, în B.A.R.S.R., Secţia Manuscrise, Fond Al. Lapedatu, VIII, mss nr. 3-6.
161 Ibidem.
162 Al. Lapedalu, Păstrarea şi restaurarea monumentelor istorice. O scurtă privire asupra
acestei chestiuni, în „Viitorul", 1 iulie, 1912, p. 20.
163 Joana Dima, C. Giurgiulescu, Un document cartografic existent în colecţia de istorie a
Muzeului judeţean Gorj, în „Litua", II, 1982, p. 185-188.
164 Stoicescu, Repert. Moldova, p. 149, nota 153.
165 Ibidem, p. 19, nota 7.
166 Ibidem, p. 312.
167 Ibidem, p. 712, 480, 470.
168 Ibidem, p. 437. „
169 Ibidem, p. 460.
·t /O La prima, vezi V. N. Drăghiceanu, Curtea de Argeş, Călăuza vizitatorului monumentelor
oraşului, Cartea Românească, f.a., p. 17. La Iaşi, costul restaurării s-a ridicat
la 1 910 OOO lei, vezi Citeva cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae Domnesc şi Trei
Ierarhi din laşi, Bucureşti, 1904, p. 58.
1? 1 La Drăghiceanu, supra, p. 19.
1 n Stoicescu, Bibliografia locurilor şi monumentelor feudale din România, în „Mitropolia.
Moldovei", 1970, I, p. 87, 337.
17:l Idem, Repert. Moldova, p. 477, 445.
171. O trecere în revistă, venită de la cel mai avizat cunoscător, se găseşte la Al. Lapedatu,
Scurtă privire asupra cestiunii conservării şi restaurării monumentelor istorice in
România, 1911, p. 1/-20.
175 Cea mai corectă caracterizare la Neurath, Ruskin and Viollet-Le-Duc, în special
p. 14-16.
176 În speci<>l romanele Le lys rouge, Paris, 1894, şi Pierre Noziere, Paris, 1899.
177 Vezi aprecierea la Daifuku, La preservation, p. 25.
"178 Vezi Curinschi, op. cit., p. 81, pentru prezentarea teoriei lui A. Dideron, care, în
1846, se exprima: „În legătură cu monumentele este mult mai bine să conservăm
decît să reparăm, să reparăm decît să restaurăm, să restaurăm decît să înfrumuse-
ţăm; în nici un caz să nu facem nici adăugiri, nici suprimări".
179 Concluziile sînt consemnate în: „Vreau să păstrez vechile monumente, aspect venerat
şi pitoresc şi dacă de adăugiri şi întregiri cu toată vrerea mea nu pot să le feresc,
să fac ca orişicine să înţeleagă că opera de mine folosită e nouă întreagă" (traducere
Grigore Ionescu), cf. Curinschi, op. cit., p. 88-89.
180 Vezi în Max Dvorak, Gesammelte Aufsii.tze zur Kunstgeschichte, Piper Verlag, l\li.inchen,
1929, la Max Dvorak, Scrieri despre artă, Editura Meridiane, 1983, p. 19.
181 Ibidem, p. 39.
182 Ibidem, p. 474-475.
183 Ibidem, p. 32-33.
184 Ibidem, p. 476-477.
185 Ibidem, p. 39.
186 Ibidem, p. 470-475.
187 Detalii la Tr. Pop, Cîtepa ştiri documentare din secolul al X I X-lea pripind colaborarea
internaţională a poliţiei din Transilvania, în „Acta M.N.," XIV, 1977, p. 503-504.
188 Gazzola dă o expresivă înţelegere fenomenului, afirmînd că „Revoluţia industrială
a produs cele mai mari prefaceri în viaţa omului. Ca salt, poate fi comparată cu
trecerea de la epoca de piatră la cea de bronz" (The past, p. 9).
189 Leon, La 1Jie, p. 245-246.
190 Gazzola, op. cit., p. 91.
191 O bună caracterizare la Rachel, op. cit., I, p. 115.
192 O analiză atentă la Guillerme, op. cit., p. 200-204.
75
193 Amănunte la Ana-Maria Vlad, Radiografierea cu ra::e X a obiectelor metalice muze;sricc
cu strat de coroziune, în „Cercetări istorice", Muzeul de istorie al Moldovei, seri•' nouă
Iaşi, VIII, 1977, p. 81-82, şi o trecere în revistă, specială pentru pictură, l;.t A.
Anastasiu, Cu"înt înainte, catalog Restaurarea. Ştiinţă şi artă, Muzeul de ::irtă al
R.S.R., Bucureşti, 1976, p. 6; Trebuie amintiţi, între cei mai vechi, şi C. Van
Mauder, Le livre des peintures (1604); La Fontaine, L'Academie de la pernlul'e,
Paris, 1679.
194 Ibidem, p. 103-107.
196 Charles Morice, Pourquoi et comment "isiter les musees, Paris, 1921, p. 43.
197 Aldo Adversi, Storia del Libro, 1963, p. 279.
198 S. Bergen, L'n restaurateur Romain: Pietro Palmaroli. în lCOi\1, CFC, 6th l.\L
Otlawa, 1981, p. 81/11-8-7. Vezi şi Conti Alexandro, Storia del reslauro, Elt•l'lra,
Italia, 19/3.
199 Guillerme, op. cit., p. 147-148, şi notele 16. 1;, 18.
200 Ibidem, op. cit., p. 166-167.
201 Ibidem, p. 154, nota 6.
202 Leon, La "ie, p. 136 dă detalii.
203 Marijnissen, op. cit., p. 54, 74, 77, ~i Bouvier, op. cit., p. 621, 623, 625.
204 Bouvier, op. cit., p. 644-646, 648.
205 Marijnissen, op. cit., p. 55- 58.
206 Restauration des monumenls antiques par Les architectes pensionnires de l'Acaderr11:e de
France a Rome, depuis 1788 jusqu'a nos jours, Paris, 1877-79, YOI. I-IV. Lucrarea.
s-a publicat în urma ordinulu expres dat de Jules Simon, ministrul Instrur,ţiunii
Publice şi Artelor, în 1872, constituind o omagiere a şcolii de restaurare francezr,
mai ales a activităţii acesteia în Italia. Vezi supra, nota 95.
208 G. Giovannoni, Les moyens modernes de constructions appliques a la restauration des
monuments, în La conservation, p. 181-183.
209 J. P. Laner, La restauration et la conserCJation des monuments du Roi Zoscr a Soqqriarnh,
idem, p. 261-265.
21 O În detaliu, la Pierre Paquet, Le ciment arme dans la restaurat ion des monumcnts a11ciens,
şi în La conservation p. 193-199; şi la Leon, Les monuments, p. 389- 393.
211 Luigi Pernier, La conser"ation des palais minoens en Crete, idem, p. 212.
212 l\icolescu, op. cit., p. 31-32.
213 Ibidem, p. 33-34; Kultermann, op. cit., II, p. 74.
214 Ibidem, p. 104.
215 Problemi di Conservazione, p. 105-106.
216 Bornhcim, A"ant-propo~, în !GOMOS Bulletin, 3/ 19/S, p. 5.
217 Barbacci, op. cit., p. 262-263.
218 Horler, Charta, p. 78.
219 Pe larg la C. V. Puşcaşu, recenzie în Jlonr1mente şi mu::ee, I, 1958, p. 2/8-:.!30.
2:.W Lenin, Trei iz"oare, p. 42.
221 Hachet, op. cit., I, p. 107.
222 L'in"entaire, p. 15; Sau"ons le CJisage de l'Europe. p. '"''> • Kultel'1l1ann, op. cit., Ir.
p. 72, 111, 196: dau cîteva exemple de lucrări de referinţă: inYentarele de monumrnl L~
din Cehoslovacia (intre 1846 şi 1935 se realizează 24 de volume); crle patronate dt~
Comisia regală a monumentelor din Anglia (din 1914 începind, se publiră 20 volume
şi seria The Buildings of England, 20 de volume); repertoriile olandeze publicate
de Rijkbureau vor :\Ionumentzorg (între 1908 şi 1933 realizează 11 volume şi alte
28 într-o serie dezvoltată); materialele editate de Kunstdenkmăler der Schweiz
(din 1923 s-au tipărit 40 de volume); cele publicate de Forschungsinstitut drr
Denkmalmates (26 de volume) şi colecţia germană de peste 500 de volume, rt~
cuprinde mai bine de 80 OOO de edificii.
223 Rachet, op. cit., I, p. 45.
224 Verdier, La legislation, p. 126-127.
225 Leon, Les monuments, p. 240.
226 Verdier, op. cit., p. 125; Leon, op. cit., p. :227.
227 Burnham, Legislations, p. 33.
228 Verdier, op. cit., p. 124; M. Nyus, op. cit., p. 131.
229 Burnham, op. cit., în special, p. 37-39, 71-73.
230 Detalii la Connally, La conser"ation, p. 251. 1n 1872 se creează Parcul naţional
Yellowstonne.
231 Preser"ation Program, p. 7.
232 Burnham, op. cit., p. 81-82.
76
~33 Ibidem, p. 82-83 şi Hesyrhakis, op. cit„ p. 376.
234 Acest prim decrnt intitulat „Despre înregistrarea, luarea ln primire şi păstrarea mo-
numentelor artistice şi arheologice aflătoare in Rusia" este continuat de altele în
1921, '1923, 1924, (cf. Ivanov, Monuments, p. 13).
235 Vezi la Burnham, op. cit„ p. 152.
236 Cf. Wojeierhovski, op. cit., p. 141.
2a7 Glanja, Protection, p. 55.
238 Hurnham, op. cit., p. 35.
~39 Ibidem, p. l:!!i-126.
:!!tU Ibidem, p. 12ti-t:n.
".!!1 I Ibidem, p. 99- lUl.
~4:! Pf-lllati, op. cit., p. 108-112.
2't:l Vezi Emile-Bayard, L'art de soigner· Ies cerwres d'art, Paris, 1928, p. 89, 113.
1J1l1 Îi relevăm, pentru lucrarea Dans les ruines de nos monuments historiques Conservat ion
ou restauration, în „Revue des Deux-Mondes", 15 nov. 1917, la Leon, La vie, p. 491.
~!.;) Emile-Bayard, op. cit., p. '115.
'.'!t,ti Charles Moriee, op. cit„ p. 38, 43.
'.i '•I lJi Giuseppe Uerola, Di alettni criteri d!l restaura di integrazione, in actele celui de-al
XI I 1-lea Congre.> de istoria artei, 193:3, p. 230.
'.'!'18 VPzi la Burnham şi p1·evederile altor sisteme naţionale, ca: obligativitatea declarării
bunurilor in Israel, prevăzută de ordonanţa din 31 decembrie 1929 (91-99)*;
legea de l'Onservare şi protecţie a siturilor şi monumentelor n'l.ţionale, din Lux:emburg,
1:2 august 19:.!7 (lO::J); actul XI de prote~ţie a antichităţilor în Malta, 1925 (112);
legile de prole,'.ţie a hi5ericilor, rimitirelor şi altor monum~nte din No~vegia, date
in august. 1897 şi d~cembrie 1920 ( 119- 120) ; le5e·1 de apărare şi oeroti re a monu-
mentelor din Peru, 1926 (126-12'i); legile din martie 1886 şi ianuarie 1920 din
Tunisia, referitoare la proprietatea şi conservarea bunurilor artistice şi arheologice
( 150). 1* Numărul paginii este indicat intre paranteze).
~!19 V1•zi mai ales dezbate:-ile de la Conferinţa internaţională a săpăturilor, din martie
1937, de la Cairo, în Acte Finale de la Conference l nlernationale des fouilles, 1937,
p. 6-1:!.
2.50 lhidem, p. lli-19.
::!f>l Vezi Nicoles!'u, op. cit„ p. 5'7.
::!!l2 Pallotino, Projet, p. 6.
2ri:1 Matteuci, Conference, p. 599.
2.'"ilo Gazzola, La cooperazione internationale nel cam.pa delia tutela del patrimonio monumen-
tale, în „Archilletura e restaura;' p. 36-37.
2!">!"> ibidem, p. 37-39.
2!"16 llughes de Varine-Bohan, Patrim.oine crtlturel el vie quotidienne, în „Bulletin", IRPA,
B, xv„ p. 105-'108.
257 G.M. Cantacuzino, lntrodncere la studi[d arhitecturii, Bucureşti, t 926, p. 37.
2.'"18 Vezi cont1·ibuţia delegaţiei române (P. Antonescu, Virginia Sp. Harel, M. Rădulescu,
.M. Săvuleseu, J. Davidescu, ~I. Irineu, 1\1. Gilbory-Delavrancea, G. Negoescu, I. N.
Ghiea-Budeşti, C. Ciogolea, V. Popescu, Stavru Opari) în vol. XlVe Congres lnter-
national des architectes, Paris, 19-25 juillet 1937, mai ales p. 158, 265, 446-448,
1>62, 5:20-5:28, 560-562.
:!.'"19 Marin Simionescu-Rîmniceanu, Urbanism sau raţionalizarea esteticei municipale,
Cartea H.omânească, f.a„ p. 106-107, 112.
260 Arh. Ioan D. Rneseu, Arhitectura Renaşterei Naţionale. Stilul Regele Carol al 11-lea,
Bucureşti, 1940, p. 1-2.
261 F. H.ebhuhn, lngrijirea şi bogăţia peisajului românesc, Bucureşti, 1942, p. 43-H,
!i1, 60. Autorul a fost cel mai de seamă arhitect peisagist din epoca interbelică,
eonsullat intens în probleme de acord al monumentelor cu mediul înconjurător.
262 Vezi arh. Florea Strrnculescu, Organizarea şi sistematizarea satelor, Cartea Românească,
Bucureşti, '1%3, p. 7-15, 22-23.
2G3 Marin Simionescu-Rimniceanu, op. cit„ p. 7.
2G4 lng. arh.-dipl. Krausz Albert, Analiza planului de sistematizare al oraşului Timişoara,
Timişoara, 1946, p. 8-16.
~li:J V1~zi critica la Duiliu ~Iarcu, Estetica oraşelor şi imfrumuseţarea lor din punct de vedere
urbanistic, Cullura Naţională, 1927, p. 3-5, 11-13, 36. Cu ocazia lucrării, se
inainlează şi propunerea înfiinţării unei Comisii a artelor pentru monumentele
publice, rare tle altfel se va organiza spre folosul acestui domeniu.
26G Vezi valorosul studiu elaborat de Olga Săvulescu, Boalele cărţilor şi combaterea lor,
în „Natura", nr. 11-12, nov.-dec„ 19!t3, extras, 11 p.
267 Aldo Adversi, op. cit„ p. 264.
77
268 Menaces et perils, 1698, p. 13.
269 Walter Frodl, La situation de la societe monastique en Europe et Ies problemes de la
protection des monuments, în Symposion, Leningrad, 1969, p. 45.
270 Burnham, op. cit., p. 76-77 şi Rachel, op. cit., I, p. 45.
271 Daifuku, Preservation, p.34.
272 Sorlin, Le systeme franc;ais, p. 6i0; Chauvel, Loi, p. 125.
273 Architectural Conservation in Europe, p. 1-2.
274 The National Historic Preservation Programm Today, 1976, p. 80-81.
275 Fawcet, A la redecouverte, în L'heritage de l'Europe, nr. 5/1975, p. 11-18; detalii în
Archeologie industrielle, p. 219-235.
276 Cf. Rodwell, op. cit., p. 137.
277 Hf>sychakis, op. cit .. p. 379- 380.
278 Yalouris, Service archeologique en Grece. in Le monument pour l'homme, p. 94.
279 Sînt de notat prevederile referitoare Ia colectionari şi la arla contemporană, pe cari'
legea o priveşte în perspectiva creşterii ei valorice; la unitatea de tratament a m11-
zeelor, bibliotecilor şi arhivelor. privite ca instituţii culturale specializate; la posibi-
lităţ.ile de expropriere a monumentelor lart. 33-35); Ia interdicţia de export. a
artei contemporane realizate după 'l 9'.0 şi la sistemul de recompense pentru depu-
nerea descoperirilor intîmplătoare 1cf. ~Ialinowski, Remarques, p. 644).
280 Carlo Ceschi, Rapport, p. 578-579, şi Lorenz, Utilisation, p. 386.
281 Vezi la Burnham, op. cit., p. 147- Hf:. rrproducerea definiţiei: „un obiPct cultural
purlînd o informaţie asupra evolu!iei istorice a societăţii, artei sale. tehnicii sau
ştiinţei sale, de asemenea bunurile in ambianţa istorică - ansambluri, obircle
memoriale[ ... ]".
282 Malinowski, op. cit., p. 644.
283 Nicot, Chartres et Dijon. p. 26.
284 Pierre, Historic areas, p. 286. Despre cvolu[,îa legislaţiei americane vezi _·\CHP, Rrport,
1978 (prezintă Antiquities Act - 1906. amendat in 1935; apoi National Environ-
mental Policy Act - 1969; Historic and Archeological Preservation Act - 197'• :;;i
Housing and Comm11nity Development Act - 1977), in special p. 66. 80, raşi Preser-
rntion Program, 19i6, p. 5-8.
285 Vozenilek. Regeneration, p. 316.
286 Între altele, preşedintele Trustului :\"a\ional, James Briddle, afirmă: „desfigurarea
oraşrlor - distrugerea neglijentă a dădirilor wchi frumoase - impietează asupra
mediului înconjurător, cit şi asupra fiin\rlor din aer şi apă, ducind la extermincJ.rea
iraţională a faunei" (Preservation Program, 1976, p. 7).
287 ACHP, Report Io the President and tize Congres of US, 1978, p. 8-9, 20.
288 Vezi AClll', Report 19î9, p. 2-3, 5-7.
:!89 Ibidem, p. 1.
290 Preservation Program, 1976, p. 107-109.
291 Actele care pun sub protecţie valorile eult uralr sint: in Alberla Rcsources Act; Bri-
tish Columbia-The Herilage Conservalion Act; în .\fanitoba-The Historic Sitrs
and objrcls Act; New Brunswick-The Historic Siles Protection Act; Newfoundland-
The Hisloric Objects, Sites and Records Act; Prince Edward Island-The Hecreation
Development Act and the Arraeological Investigation Act; Quebcc-The Cultural
Properly Act; :-;askatchewan-The Saskatclwwan Heritage Act and The ProYincial
Parks, Proteclcd Area, Recrealion Sites and c\ntiquities Act. Cit priveşte specificu I
fiecăreia, notăm doar un exemplu: in timp cr zona de protecţie a monumentu lui
este în Quebec de 150 m, în Alberta aceasta prevedea 800 m. CI". Protection ruul
Cultural Animation of A1onuments, Sites aml Historic Town in Europe, Bonn, 1980 •
în special p. 76-79 (în continuare Protection).
292 Dicţionarul Oxford dă la termenul relictă definiţ.ia: „surving trace or memorial or a
Custom, belief, period, people etc.; object interesting for age or association:;".
293 în Australia din 1901 (Customs Act); ST.A din 1906(Antiquities Act) şi 1935 ( Historic
Sites Act); insulele Norfolk din 1913 (Birds Protection Ordonance); insulele Solo-
mon din 1914 (Wild Birds Protection Act); ~aum din 1935 (Naurn Antiquitles
Ordinance) ; Fiji din 1940 ( Preservation of objects of arclzaeological a11d paleologlcal
interes I act) ş.a.
294 Cea mai recentă, competentă şi analitică prezentare la Patrick J. O'Kecre şi Dr.
Lindei V. Prott, Existing Legislative Protection of tize cultural a.nd natural herirage
of the Pacific Region, UNESCO.
295 Ibidem.
296 Măsurile debutează cu o campanie pentrn etica achiziţiilor muzeale în anul 1970.
urmată de intîlnirea experţilor ICOM de Ia :\falacca (12-13 dec. 1972) şi cu alll~
colocvii realizate de Centrul regional de prolertie a bunurilor cullurale de la Tokio.
78
:!97 O lege de protecţie a monumentelor Indoneziei datează din anul 1931.
298 Vezi detalii în Protection of cultural property in Southeast Asia, ICOM, Report and
Recommendations, l\Ialaysia, 1972, p. 5-11.
!299 Preser"ation Program, 1976, p. 101-102.
:rno Repartizate astfel: 2 237 biserici, 27 994 diverse construcţii, 4 859 ferme, 1 038 mori,
289 canale, 262 castele, cf. Protection, p. 272.
:m1 Între aceslea sint: Saluzzo, Asti, Torino, Como, Bergamo, Brescia, Milano, Padova,
Vicenza, Treviso, Lerici, Genova, Faenza, Rimini, Parma, Modena, San Giovanni,
Pistoia, Florenţa, Orvieto, Pesaro, Terracina, Opi, Lanciano, Tricario, !schia,
Salerno, Napoli, Bari, Erica, Siracusa, Palermo ş.a.
302 Vezi Protection, p. 202. Este vorba, mai ales, de decretul asupra planificării active
a oraşelor (lY71), Regulamentul general al construcţiilor (1973) şi de măsuri orga-
nizalorice pe seama unor instiluţ.ii şi organisme de profil.
;:u:l Protection, p. 332. '.\lai ales măsuri luate prin legea ocrotirii monumentelor din 1975.
:iur, Ibidem, p. 178 , 183-184, H:.!.
~lu;, \lf:'reu imbunătăţită, legislaţia de profil - în 1890, 1911, 1936, 1951 şi în 1978, cind
se şi ereează Institutul Naţional al m'Jrlllmf'ntelor istorice - şi aplicată consecvent,
face ra realizările bulgare să constituie un exemplu notabil. Vezi şi Protection,
p. 54-56.
~luG Numai in acest oraş zona protejată cuprinde 3 884 ha, în ea trăind 4 954 locuitori care
exercită o activitate economică dintre cele mai eficiente, cf. Protection, p. 65.
:lu7 lliidem, p. 219.
:HJ8 Preser.>atiun Program, 1976, p. 87.
:wy Ibidem, p. 87-88. Alte detalii la p. 90-91.
:no Antonio de Saus3ure, Une exp§rience de conser"ation acti"e des „ensem~les". Methodes
legislatives et d'urbanisrne, în Le monumf'nt pour l'homme, p. 612-614.
:n 1 Preservation Program, 1976, p. 5-8.
:ll:L lhidem, p. 102-104.
:ll:I Antoine de ::hussure, op. cit., p. 612-61't.
:31r, Hodwell, op. cit., p. 131.
:31~1 Ibidem, p. 133.
Jlti Ibidem, p. 132.
:J 17 I Lidem, p. 136.
:l 18 Restauratiun des secteurs urbains sau>Jegardes de Boheme et de Jl/oravie, în „ICO:\IOS
Bulletin", nr. 4, 1956, p. 52.
319 Ibidem, p. 114.
3:W 1n Sauvons, p. l 16-118.
321 La P. Hevjakine, Amenagernent des monrtments portr permettre leur utilisation a des
f ins sociales, in lucrările ICO~IOS, Leningrad, 1969, p. 70.
322 Laszlo Geră, Protection of Historic urban nuclei in Hungary, Levoea, p. 105.
:12:1 Pe larg la Fawcett, op. cit., p. 18.
:w. ~arasovic, Splil, în special, p. 11-19.
:325 Sauvons, p. 114-115.
:12ti Vezi calalogul expoziţiei realizate între 1 iulie şi to octombrie 1976 la Muzeul de artă
modernă din Strasbourg, în care se prezintă 42 de caz.uri europene, Cf. Cites Histori-
ques d' Europe. Projets et realisation:;.
:i27 Conally, op. cit., p. 260.
:328 Hodwell, op. cit., p. 134.
3:29 Ibidem, p. 13:2.
330 În special Legea privind exportul şi importul din şi în Canada a bunurilor culturale,
sancţională la 19 iunie 1975, in Acts of the Parliament, p. 1158, art. 3. În 1977
aceasta esle completată de The Cultural Property and Import Act, Bill C-33.
331 Vezi Dunc·an Cameron, An Introduction to the Cultural Property export and import act,
1977, în special p. 8-28.
332 Ibidem, p. 36, şi pe larg, în CO.VTROL List, cele 7 grupe de bunuri protejate.
:l:.13 Ibidem, p. 53. Vezi re~ent Gouv~rment of Canada, Annual Heport 1982 - 1983,
Cultural Property. Export and import Act, 64 p.
:l:ll. Pentru exemplificare mai dăm şi allele: în Danemarca se apără prin lege monumente•
edificii şi părţi din acestea, cn valoare arhitecturală, istorică sau culturală particulară'
mai verhi de 100 ani, inclusiv monumentele antice şi tumulii, fortificaţii, epave nau -
fragiate mai vechi de 150 ani, monede, cărţi şi imprimate; în R. A. Egipt se ocroleşt~
„oril'e bun cultural imobil sau mobil care este produs al artei, ştiinţei, literaturi'•
religiilo1· ele., începind din epoca preistorică pînă la sflrşilul regimului Ismail"; tll:
S. l ! . A. se înţelege prin monumente naţionale „locuri istorice, structuri preistorice şt
alte obiecte de interes istoric sau ştiinţific"; în Ungaria, „toate tipurile de materiale,
documente, monumente ce sint considerate ca piese de muzeu, dacă au o importanţă
79
excepţională pentru patrimoniul arheologic, istoric, natural, artistic, etnograti~·,
ştiinţific, economic sau tehnic al ţării sau pentru dezvoltarea sa socială şi cultural~";
în Iran „produsele mobile şi imobile ale artei tuturor popoarelor care se găsesc ,pe
teritoriul Persiei pînă la sfirşitul perioadei Zend (1905)"; în Siria bunuri cultur~le
mai vechi de 200 de ani; în Pakistan cele datate înainte de 1857; în Israel „bunurile
mobile şi i ~ obile dinainte de 1 iOO, vestigii umane şi animale dinainte de 600 ţi
construcţii înainte de 1700"; în Luxemburg „obiecte mobile şi imobile de interes
isloric, pteistoric, paleolitic, ştiinţific sau artistic mai vechi de 100 ani sau apar-
ţinînd artiştilor morţ,i de mai mult de 50 de ani", Bnrnham, op, cit.
335 Tot Burnham repertoriază şi unele tipuri organizatorice şi de decizie colectiv;. în
domeniul ocrotirii patrimoniului: în Austria-Oficiul fedPral al monumentelor:
în Belgia - Comisia naţională pentru patrimoniul cultural; în Cambodgia - Dircl'!i<l
patrimoniului cultural; în China - Comisia pentru apărarea vestigiilor; în Culn -
Corn isia naţională a monumentelor şi Consiliul naţional de arheologie şi etnologii>;
în Spania - Comisia de verificare şi export a bunurilor de interes istoric şi artisl ic;
în Po rlugalia - Comisia de înregistrare şi protecţie a monumentelor ş,a.
336 Fitch, 1\'ationalism, p. 132.
337 Dirk Smidt, Le musee national de Paponasie - ,VouCJelle-Guinee, Port,Jloresby, în
„l\luseum", XXIX, nr. 4, 1977, p. 234-235.
338 A. Lauterbach, La restauration historiq11e et rationnelle des monuments d'architec/rlrc,
în La con.<ervation des monuments, p. 76.
339 Cesare Brandi, Teoria del restaura. Roma. 1963, p. 105, 111.
340 Astfel, el afirmă că „restaurarea consti tuil' etapa metodologirTt a rccunoaşl erii opcrri
de artă, în malerialilalea sa precum ~i în dubla sa configurat.ic estetică şi istoricii.,
în vederea transmiterii sale în Yiitor", cf. C. Brandi, op. cit., p. 34.
341 Ibidem, p. 36.
342 Ibidem, p. 54.
3!,3 Pe larg la Renato Bonelli, Darmi di g11erra, riconstr11::io11e dei mo11umenti c Ier.
rec1isione delia teoria del restaura architettonico. Architettura e restaura, p. 30.
344 El derivă şi face înţeles termenul din latină. <westa însemnin<l rrstaurare. instanrart',
restituire, reintegrare, renovare, refacere, toate avlnd sens de reparare, reconstru1rr,
vezi Barbarei, op. cit., p. 14.
345 Ibidem, p. 83.
346 Ferdinando Forlati, Metodi di restaura monumentale nuovi e nuoCJissimi, în Le monrm1l'ns
pour l'homme, p. 67.
347 Nicolescu, op. cit., p. 82, 94; „Museum", XXVII, nr. 1._ 1975, p. 20.'i-212.
348 În general, aceste lucrări se apreciază ca stimullncl ştiinţa conservării; vezi şi Kullcr-
mann, op. cit., II, p. 244-245.
349 Vezi Rene Sneyers, La preserCJation di's materiaux pierreux, în Le monument po11r
l'homme, p. 249.
350 Francisco Pons-Sorolla y Arnan, Tize transportation of monuments in Spania. The
town of Puertomarin (Lugoj, în Le J.1onument pour l'homme, p. 941. .
351 Pentru epoca de dinaintea primului război mondial, un comentariu bun, făcut de
secrelarul S.P.A.B., A. R. Powys, în La restauration des monuments en Grandc-
Bretagne, în La conserCJation des monuments. p. 72.
352 Roy \\' orskelt, Great Britain: Progress in conserCJation, in Arhitectural Consen•au:on
in Europe, 19i5, p. 19-26.
353 A. Arnold, Documentation sur l'alteration el ln co11servation des mo1wments en pierre,
în Colloque international Alteration el protection des monwncnts en pierre, UXESCO,
RILE~I, Paris, 5-9 juin, 1978, I, p. 5.
354 S. J apertas, On slatistical research methods ·of architectural monuments, idem, supra,
p. 210.
355 G. Alessandrini, R. Peruzzi, G. Gianbelli, ~f. Bassi, Consen•ati(•e treatments on archaco-
logical „stones", in lucrările Colloque international Alterat ion et protection des monrt-
ments en pierre, UNESCO, RILE~!, III, p. 1-12. .
356 Detalii la Lazar Donkov, Parc-musee ethnographique Etar, Gabro( 10, ln „Muscron",
28, nr. 1, 1976, p. 10.
357 Detalii la Horler, op. cit., în special p. 92-9!,, 112.
358 Deanovic, op. cit., p. 564.
359 Gazzola, Restauration, p. 47.
360 Ibidem, p. 15.
361 Hruska, La f onction, p. 39.
362 Ibidem, p. 34-44.
363 La propunerea lordului E. l\f. Lemmaire sr in trodure din 1966 recomandarea constituirii
unui repertoriu al oraşelor vechi ce trebuie protejate.
80
364 Rezoluţia, în Monumentorum tutela, p. 336.
365 Gazzola afirmă, exagerînd oaracum, că: „dictatura existenţei mecanizate este ieftină
şi ruşinoasă,iar standardul ei, care impune umilinţa imaginaţiei şi sacrificiul fiecărei
expresii, conduce la o inumană orizontalitate" (The past, p. 23).
366 Ibidem, op. cit., p. 127, dezvoltă tezele sale privitoare la condiţiile de reafo:are -
prin ocrotire - a unui echilibru.
367 Connaly, Preservation, p. 37.
368 Marina Haidopoulon, Athenes, în „L'heritage de l'Europe", nr. 1, 1974, p. 32.
369 Georgina l\fasson, The survival of Naples, în Architectural Conservation in Europe,
p. 6-7.
37 O Palladio, Cartea a doua, p. 46.
371 M enaces et peril, p. 11.
372 Pe larg la Majdaric, L'homme, p. 85.
373 Alomar, Le râle, p. 100-101.
374 Sau.;ons l: visage de l'Europe, p. 5-6.
375 Conrad J\ndre Beerle, Le probleme de la sauvagarde des ensembles monumentaux, fn
Le monumuit pour l'homme, p. 861.
376 Halo C. AnglP, Monuments, culture, education, în ICO~IOS Symposium, Leningrad,
1969, p. 103-107.
377 Burnham, op. cit., p. 179-191; Bostick, Deontologie, p. 19-27.
378 Pallottino, op. cit., p. 9.
3";9 Pentru cercelări magnetice, vezi revista „Archeo-Physicko, Technische und naturwis-
senschaftliche Beitrăge zur Feldarchaeologie" 3, 1967 şi Carlo Maurillo Lerici et
Richard Edgar Linington, Les methodes de prospection archeologique, în „Mus~es et
monuments", XII, 1970, p. 75-80.
380 Printre cei mai avizaţi, M. Pallottino propune elaborarea inventarelor de muzeu şi
un inventar general al lucrărilor arheologice, bazat pe statistici naţiona.le publicate
(M. Pallottino, op. cit., p. 28). Faţă de acţiunile de piraterie arheologică, desfă
şurate mai ales în jurul monumentelor etrusce, în această perioadă iau atitudine o
serie de personalităţi. În lucrarea lui C. M. Lerici, Italia sepolta, Lerici Editori,
1962, 115 p., sînt reunite componentele campaniei de presă pentru stăvilirea pierde-
rilor de patrimoniu: între cei implicaţi sînt ziarislul american Art Buchwald (cu
articolul The grave Robberts din „New York Herald Tribune", 19 oct. 1961, care-l
prezenta pe un şef al spărgătorilor de morminte etrusce, Paolo, evaluînd pierderile
Italiei, numai din acest punct de vedere, la 3 milioane dolari anual!) şi a lui M.
Pallotlino ( Stroncare la speculazione sugli oggetti etruschi, în „/l Tempo", Roma,
februarie 1962).
381 Ibidem, p. 52.
382 Vezi A great adventure of Italian archaeology, 1955-1965. Ten years of archaeological
prospective, Lerici editor.
383 ACHP, Report to the President and the Congres United States, 1978, p. 169-170.
Pe planul ocrotirii centrelor istorice se cuvine să amintim ciclul televiziunii franceze -
„La France defiguree" (program II, 2-3 ore săptămînal).
384 Pedgen, op. cit., p. 58: Burnham, op. cit., p. 198.
385 În detaliu pentru perioada interbelică în Actes du X I V-e Congres lnternational
d'llistoire de l'art, 1936, cap. Cooperation intelectuelle et Ies Beaux-Arts, part. 2,
Foundoukidis, voi. II, Bâle, 1936, p. 216.
386 Gazzola, Restauration, p. 19.
387 Barbac<'i, op. cit., p. 68-71.
388 Vezi Charta Atenei, Col. Lumea Nouă, Bucureşti, 1939 p. 11, 24, 140-143, 160.
389 Gazzola, Restauration, p. 18, 25.
390 Barbacci, op. cit., p. 70.
391 Curinsd1i, op. cit., p. 96, 129-130.
392 Ionescu, Carta, p. 7-8.
393 Vezi prezentarea problemelor de către Aurel Moldoveanu, în „Hev. muz.", nr. 4/1973,
p. 369-372.
3% Prrcizări la Al. Tzigara-Samurcaş, Muzeul nostru in lumina conferinţei muzeografice
din Madrid, în Muzeografia romanească, Bucureşti, 1936, p. 149-155 (si în ,Con-
vorbiri literare", nov .-dec. 1934). ' '
395 Vezi „Museum", XXVII, nr. 3/1975, in spc<'ial articolul lui William T. Alderson,
Les objectifs de la prcservation des sites hisloriques.
396 Opriş, Rela/ia, p. 597 - 602.
397 Dumilresf'u, Concep/ia.
:ms Riviere, Le musee hist., p. 58.
399 Yczi la Rodwell, op. cit., p. 31.
81
400 Girard, Developpement, p. 123-124.
401 Rodwell, Conservation, p. 32-34.
402 Vezi ACHP, Report to the President and the Congres United States, 1978, p. 34, 36 -
Preservation Program, 1976, p. 96-97.
403 Protection, p. 76.
404 Ibidem, p. 80-83.
405 Ibidem, p. 359.
406 Ibidem, p. 57, 66. În cazuri speciale, ca la Plovdiv, numai într-un singur an (19i8)
s-au alocat 1 200 OOO leva.
407 I s-au adăugat fondurile speciale pentru săpăturile arheologice şi conservarea vesti-
giilor descoperite: 19i5-88 160 OOO drahme, 1976- 153 068 OOO drahme, 1977 -
212 503 OOO drahme, cr. Protection, p. 203-:W5.
408 Ibidem, p. 354.
409 Ibidem, p. 142, 184, 195.
410 Ibidem, p. 112, 133-134.
411 Ibidem, p. 39-49, 241.
412 Ibidem, p. 312, 27i.
413 Ibidem, p. 353, 108. 111, 155-162.
414 cf. Politiques culturelles, nr. 3- 4/ 1984 şi Developpement culturel, nr. 59. :\ou t 1984.
415 Leon. op. cit., p. 96-97.
416 O analiză comparativă a dinrselor sisteme, cu realizările lor concrrle, la Rodwell,
Conservation p. 134-135.
417 Detalii la Burnham, op. cit., p. 202.
418 Patrimoine culturel de l'humanite, Bulletin d' informat ion, nr. 6/ aprilie 1965, p. 3.
419 Ibidem nr. 8/1977, p. 6.
420 Rapport final, Reunion d'experts sur le projet de creation d'une banque europeenne de
donnees culturelles, Bucarest, 2-4 mars 1977, UNESCO, p. 4-8.
421 Vezi Erling Skang, The education of conservation personnel in Norway, în ICO'.\l, CFL:,
6th Canada, 81/22/4-8.
422 Vezi La protection du patrimoine cu/turei de l'humanite, Sites et morwments, U'.\'ESCO.
1969, Paris, p. 23-38.
423 O prezentare a evoluţiei şcolilor de arhitectură emopene la Gazzola, Restauratiort
et reanimation du patrimoine monumental: Format ion des architects, Strasbourg,
1970, p. 51-75.
424 Ibidem, p. 51, 62, 64, 68, 72.
425 La Gazzola, op. cit., p. 86-88 şi în special p. 96-98.
426 Kazimierz Malinowski, La formation des conservateurs et des restaurateurs d'art ert
Pologne, „Buletin", XV, IRPAB, p. 214-222.
427 Vezi la Bernard Feilden şi Lerek Linstrum, A European View, în Architectural con-
servation in Europe, p. 127-129. În Franţa, din 1976, toate academiile au intro-
dus cursuri de istorie locale, arhitectură şi planificare urbană iar din 1979 se orga-
nizează cursuri regulate pentru restauratori la Sorbona. cr. J. P. Sodrini şi M.
Berducon, La formation des restaurateurs a l' Universite de Paris I ( Pantheon-
Sorbonne), în ICO~I. CFC, 6 th, Canada, 81/27/79; 11-5.
428 Leon, La restaurat ion, p. 57.
429 Roberto Pepino afirmă că: „Restaurator te naşti, restaurator nu devii prin intermediul
normelor şi regulilor învăţate la şcoală. Te naşti astfel în momentul în care te naşti
artist, pentru că nimic nu poate înlocui aptitudinea naturală. Dacă aceasta lipseşte,
cel ce nu o are poate să se dedice oricărui alt cîmp al activităţii spirituale", în
R. Pepino, Lezioni sur restaura dei monumenti, Duplice, Firenze, 1946, p. 66-67,
cf. Barbacci, op. cit., p. 19.
430 Ială cum sînt formulate mai recent acestea: „a) a furniza o adineă înţelegere a isto-
riei arhitecturii sub aspectele ei estetice, culturale, structurale şi socio-economice;
b) a dezvolta capacitatea de analiză, evaluare şi înregistrare a vechilor constructii;
c) a furniza temeiul în tehnicile şi standardele profesionale vechi şi moderne, d) a
permite ca studentul să constate şi să remedieze defectele materiale şi structurale la
vechile construcţii; e) a dezvolta abilitatea studentului pentru păstrarea, restaurarea
şi modificarea vechilor edificii cu acurateţe şi sensibilitate; f) a familiariza studentul
cu legile, regulamentele şi procedurile contractuale specifice conservării; g) a dezvolta
la student înţelegerea implicaţiilor sociale şi de planificare a lucri'lrilor de conservare
a construcţiilor; h) a permite să se dea studentului sfaturi autorizate privind men-
ţinerea şi folosinţa vechilor construcţii; i) a-l determina pe student să înţeleagă
principiile reparaţiilor în vederea păstrării".
431 Gazzola, op. cit., p. 9-10.
432 \'ezi „Scînteia", 29 iulie 1975.
82
II. ROMÂNIA ŞI TRADIŢIA OCROTIRII PATRIMONIULUI
CULTURAL
1. SITUAŢIA AVUŢIEI CULTURALE ŞI EXPERIENŢA

ROMÂNEASCĂ PRIVIND OCROTIREA PATRIMONIULUI
CULTURAL
Din informatiile ce ni s-au păstrat reiese că ideea de a proteja patrimoniul

cultural apa~e în România încă din primele secole ale erei noastre. O găsim,
uneori în sensul de a reface, de a conserva şi chiar restaura vestigiile timpu-
lui, constituite îndeobşte din obiective cu caracter militar - cetăţi, castre,
drumuri, fiind legată direct de penetraţia lumii romane la nord de Dunăre.
Astfel, împăraţii romani restaurează în intervalul secolelor II-IV, la
Dunărea de jos, „cetăţi şi castele; între fortificaţiile cărora locuitorii, continuu
dăinuitori în ţinutul acesta, să se poată adăposti mai sigur" 1 , între ele figurînd
Troesmis şi Ulmetum, restaurate de Justinian 2 • O piatră miliară găsită
la nord de Abrittus si datată în 118 e.n. atestă că drumul din Tracia si Dacia
Moesică, de la Mardanopolis la Abrittus-Tropaeum a fost reparat în 'vederea
vizitei împăratului Hadrian în Dobrogea 3 . Mai tîrziu, în 234 e.n., Severus
Alexander restaurează drumurile militare de la Marcianopolis spre nord,
către Durostorum şi Tropaeum 4 • Din surse sigure, ştim că împăratul Con-
stantin cel Mare a restaurat cetatea Beroe, dărîmată de goţi în anul 320,
„oh defensionem reipublicae", cum este notat faptul de o inscripţie publicată
(în CIL, III, 6159) 5 • Acelaşi împărat restaurează „din temelie" în anul 316,
poate cu Liciniu, cetatea Tropaeum Traiani 6 _,'Şi, din nou, sîntem în posesia
ştirilor că, după ce Diocleţian restaurase fundamental drumurile dobro-
gene, noi lucrări de amenajare şi restaurare se vor întreprinde de împăraţii
Valens, Gratian, Valentinian, Iulian, Teodosie şi Arcadiu în zona actualelor
localităţi Niculiţel şi Mangalia (cf. CIL, 7611, 7614, 12518, 14464) 7 •
ln zona limesului scitic (Arubium - Dinogeţia - Noviodunum), aceleaşi
lucrări se realizaseră sub împăratul Marc Aureliu 8 • Şi în alte părţi, cum este
de pildă Sucidava, iniţiativa unui curiales, care a restaurat templul zeiţei
Nemesis 9 , ne permite să relevăm, odată mai mult, că activitatea de conser-
vare, de refacere şi reparaţii, mai bine-zis, se demonstrează pe teritoriul
patriei noastre în epoca romană.
- Tot sub raportul conservării, în sens actual, în habitatul antic de la
Costeşti, intre descoperiri figurează şi un vas grafitat în formă de clopot
(sec. I e.n.), restaurat de meşterii daci, desigur numai din motive economice,
cu crampoane de fier 10 .
Modul în care obiectivele, complexele de arhitectură şi celelalte monu-
mente şi-au păstrat nealterate semnificaţia, specificul sau stilul se datorează
într-o mare măsură şi felului în care această zestre monumentală a fost trans-
misă din generaţie în generaţie, atitudinii pe care diversele generaţii o mani-
festă, mijloacelor de protecţie de care acestea dispun. O serie de cauze de
83
ordin economic, social sau politico-cultural, multe din ele izvorite din factori
cu caracter obiectiv, contribuie la păstrarea pentru posteritate, integrală
sau mult afectată, a monumentelor istorice. Acestora li se adaugă acele cauze
care ţin de situaţia geografică şi de clima specifică fiecărei ţări, caracteristicile
morfologice ale solului, cele ale materialelor de construcţie ca şi ale sistemului
şi tehnicilor constructive. Forţele naturii - cutremure, alunecări de teren,
inundaţii etc. - s-au dovedit şi ele, de multe ori, oarbe faţă de ceea ce a
ridicat mina omului 11 • Acestor cauze complexe se datorează numărul relativ
redus 12 de monumente istorice păstrate pînă astăzi. Dacă ar fi să prezentăm
principalele cauze, între primele se înscrie intoleranţa politică, asociată ade-
seori cu cea religioasă. Astfel, în 1279, Sinodul bisericesc de la Buda hotă
răşte pe seama românilor că ,.nu le e permis să oficieze serviciul divin. să
ridice capele şi biserici ... ·' 13 , iar regii angevini legiferează interzicerea con-
struirii bisericilor ortodoxe de piatră. Iată, aşadar, o explicaţie căci ,.in
timp ce arhitecturii destinate cultului ortodox i se nega astfel dreptul de
existenţă, arhitectura apuseană a putut să-şi imprime nestingherită pecetea
asupra caracterului urbanistic al aşezărilor din Transilvania" 14 •
Măsurile represive sau restrictive, unele cu urmări nefaste, se adaugă
factorilor distructivi naturali. In 1291, regele Andrei al Iii-lea ordona deman-
telarea fortificaţiilor construi te „deasu pra bisericilor sau în alte locuri". iar
Dieta din 1298 hotăra că numai regele are dreptul de a încuviinţa construirea
de cetăţi şi castele, încercînd astfel să pună stavilă forţelor centrifuge feudale
şi să întărească puterea regalităţii 15 • Mai tîrziu, în 1456, autorităţile şi nobilii
din Transilvania erau îndemnaţi să ardă bisericile româneşti şi să-i alunge
pe preoţii acestora 16 . Pierderi mari, prin distrugere voluntară, a produs
mobilierului bisericilor catolice hotărîrea sinodului general al comunelor
săseşti din 1545, ţinut la Mediaş, prin care acest mobilier era înlăturat din
bisericile protestante 17 . Aceleaşi sentimente sau resentimente îl fac pe Vete-
rani, la 16137, să incendieze Braşovul, inclusiv hala, dind pradă focului nume-
roase obiective culturale 18 , iar pe generalul Adolf Buccov, să dea, in iunie
1761, cunoscutul ordin: „mănăstirile de piatră să fie distruse iar cele de lemn
arse" 19• In urma acestui ordin, au pierit 37 de mănăstiri şi schit uri ortodox~
din Transilvania 20 •
Fără să se lase mai prejos, turcii au adus tot atît de multe daune mo-
numentelor noastre. Ei devastează, de exemplu, în 1421, cetatea de la Rupea,
în 1438 - satele şi bisericile din Banat, zona Porţilor de Fier ale Transilvaniei,
Ţara Haţegului şi posesiunile Cîndeştilor, inclusiv cetatea Cîlnicului, lăsînd
în urmă ruine şi foc, tot ei arzînd în 1605 biserica evanghelică din Fişeriu :n.
întreaga epocă medievală, frămîntată de lupte politice intensive ce opuneau
partidele nobiliare sau boiereşti, cu o mare insecuritate a vieţii şi avutului,
plină de jaf şi de pradă, a cauzat ţărilor române pierderi ireparabile. 1n
primul rînd turcii, dar şi ungurii, polonii, cazacii, tătarii, au supus la numeroase
asedii, distrugindu-le parţial sau uneori total, cetăţi şi castele, cule şi palate,
deopotrivă cu satele româneşti. Sînt cunoscute pagubele şi distrugerile pro-
vocate mănăstirilor şi cetăţilor Moldovei, arse de turci în 1476, apoi în octom-
brie 1564, cu în voirea lui Alexandru Lăpuşneanu (o spune necruţător Grigo1·e
Ureche 22 ). La fel vor face şi în iulie 1675, cind Dumitraşcu Vodă, tot în înţe
legere cu turcii, „nimici" cetăţile Neamţ şi Suceava 23 •
In 1658, aceiaşi revin distrugînd Alba Iulia şi Făgăraşul 24 , din nou
focul lor fiind adus în satele bănăţene in anul 1788 25 , după ce cu un an
înainte pirjoliseră mănăstirea Horezu şi-i transformaseră unele încăperi în
grajduri 26 •
84
Numeroase incendii se ţin lanţ în tot decursul vremii, cit sînt ele de
păgubitoare dovedind-o două exemple: în 1655 la Cluj, 3/4 din case (1800)
ard într-un mare pîrjol 27, iar în cel de la 23 martie 1847, in Bucureşti, ard
1 850 de clădiri (din care 686 de case, 1 142 de prăvălii şi dughene, 10 hanuri,
12 biserici) 28 •
Toate evenimentele politice mai însemnate care au marcat istoria ţărilor
române - războaie, răzmeriţe şi răscoale, mişcarea revoluţionară de la 1821,
revoluţia de la 1848, inclusiv cele din epoca modernă - au contribuit din
plin la pierderea multor obiective culturale. De exemplu, în timpul eveni-
mentelor de la 1'l.84, sînt jefuite şi distruse numeroase curţi nobiliare la Baia
de Criş, Hălmagiu, Branişca, Leşnic, Ilia, Gurasada, Dobra, Săvîrşin,
Vărădia, Simeria, Binţinţi 29 • La 1848, sînt afectate bisericile din ţinutul
Hunedoarei, mai ales biserica ortodoxă de la Zlatna 30 • Eteriştii, în 1821,
distrug şi pradă bisericile din Muntenia şi Moldova, îndeosebi pe cele din
Tîrgovişte 31 , din Galaţi 3 2, de la Cozia 33 şi Bucureşti. Printre monumentele
parţial distruse figurează şi palatul de la Mogoşoaia, căruia trupele eteriste
îi ard pină şi biblioteca 34.
Afirmaţia că între cauzele pierderilor 35 , factorii naturali deţin un loc
important, poate fi demonstrată prin numeroase exemplificări: Ul pia Traiana
Sarmizegetusa a suferit în urma cutremurelor repetate 36 ; după cel din 1521,
oraşul Braşov simţea nevoia refacerii 37 ; iar în urma celui din 1523, se înre-
gistrează grave stricăciuni la corul bisericii evanghelice din Sebeş 38 ; la 1692,
edificiul catedralei episcopale din Huşi este zdruncinat 39 , iar în 1738, la
Hurez, urmările sînt grave 40 • Seismele din 1790, 1794, 1802, 1838 păgubesc,
de asemenea, multe biserici din Muntenia, unde monumentele de la Vălenii
de Munte, Craiova, Bucureşti au mult de suferit 41 • Biserica Sf. Mihail din
Cluj a necesitat serioase lucrări la bolţi, după cutremurul din 1764 42 ; biserica
Sf. Nicolae Şelari din Bucureşti „a căzut la pămînt din temelie", la cutremurul
din 1802; bisericile Icoana din Bucureşti, Sf. Gheorghe Nou din Craiova şi
Curtea Nouă din Bucureşti sînt afectate în 1838 43 • Credem, de asemenea,
că mai ales dezastrele naturale datorate seismelor au contribuit la schimbări,
uneori radicale, în stilul constructiv şi artistic al unor epoci 44 •
Incendiile provocate sau accidentale au fost, de asemenea, dintotdeauna,
un factor fatal pentru monumente; au lovit deopotrivă în construcţii reli-
gioase sau civile; in 1498 a fost incendiată biserica Sf. Mihail din Cluj ; la
1601. cea din Cehu Silvaniei; Branul este afectat de incendiul din 1619, iar
biserica din Sebeş de cel din 1661 45 • In 1804, arde cartierul negustorilor de
la Curtea Nouă din Bucureşti, în 1812 peste 2 OOO de case şi chiar Curtea cad
pradă focului 46 • La 1827, în Iaşi, arde biserica Tălpălari, iar în 1857 este incen-
diată biserica Donie din Focsani 47 • Printre cele mai cunoscute incendii cu
efecte nefaste se numără cele' care au cauzat Braşovului pierderile din 1611
şi 1689, şi cel de la Paştile anului 1847, cînd 13 mahalale din Bucureşti, cu
numeroase edificii importante, pier în flăcări 48 •
Intre sectoarele foarte periclitate, arhitectura de lemn a suferit cele mai
mari pagube, avînd urmări multiple căci „în urma răzmeriţelor şi răscoalelor
ţ,ărăneşti, dar mai ales din pricina incursiunilor de jaf ale oştilor turceşti,
care s-au ţinut lanţ, stăvilite doar în timpul lui Matei Corvin(în Transilvania,
n. a.), numeroase biserici de lemn căzuseră pradă incendiilor. Bunăstarea
crescindă din ultima treime a secolului al XV-lea şi posibilitatea de a obţine
uşor mină de lucru expertă din numeroasele şantiere orăşeneşti, a ademenit
pe ţărani să-şi reclădească noua biserică în piatră; în curînd s-au înfiinţat
mici şantiere ţărăneşti, pe care le putem recunoaşte uşor după mînuirea
85
greoaie a formelor clasice ş1 m funcţie de răspîndirea unor particularităţi
specifice pe zone restrînse, limitate la puterea de iradiere a acestor întreprin-
deri rustice" 49 .
Pe de altă parte, omul însuşi, prin activitatea sa cotidiană, a contribuit
direct la pierderea sau alterarea multor monumente, mai ales antice. Astfel,
la Adamclisi, piatra zidurilor cetăţii a fost găsită in pavaje, pe străzi, la
porţi 50 , iar la Reşca, locuitorii scoteau cărămizi romane, zise „de An tina",
şi le comercializau cu 0,50 lei bucata 51 . La Slăveni, satul s-a extins peste
castru, de unde se scotea curent material de construcţie 52 , biserica din Ghighii
şi multe case alt comunei avînd ziduri din piatră de la cetate 53 • 1n acelaşi
sens nota Pârvan că cetăţile din Dobrogea au fost „imense şi comode ca-
riere"54. Cariere au fost şi unele monumente, cum este cazul castelului de
la Ciceu, de unde se extrăgeau pietre de moară, sau ruina bisericii Tomeşti
din Ciuc 55 . Din cetatea Tîmpei, distrusă în 1453, s-a folosit material
pentru zidurile oraşului 56 •
Uneori, armele distrug monumentele şi istoria a consemnat soarta mănăs
tirii Bistriţei, bătută cu tunurile de Mihnea cel Rău în 1509 57 .
Abuzurile erau şi ele foarte dese: la Carsium (Hîrşova), stînca pe care
este ridicată cetatea fusese vîndută de chiar primăria locală pentru exploatarea
pietrei 58 • Materialul litic de la castrul Largiana (Zutor) a fost folosit, în 1873,
pentru construcţia unei şosele 59 , iar, cum bine se ştie, marile centre romane
de la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Căşei etc. sînt utilizate din plin pentru
pietrele gata fasonate, folosite la bisericile ridicate în secolele XII I-XIV
Ia Densuş, Strei, Streisîngeorgiu, Ţuştea, Alba Iulia, Turda, Vad, la multe
castele, conace şi palate 60 . Material roman, de la antica Dierna, ne-o spune
Al. Bărcăcilă, a ajuns pînă şi în zidăria bisericii de la Vodiţa, fiind descoperit
cu ocazia săpăturilor lui Drăghiceanu 61 ; cărămizi romane folosesc şi cei ce
ridică biserica din Cenad 62 . 1n acelaşi sens, marea aşezare de la Dierna
(sec. II I- IV e.n.) furnizează prin produsele cărămidăriei sale, ştampilate,
material ulterior refolosit atît pe malul românesc, la Drobeta, Veterani ş.a.
cit şi în biserici din Iugoslavia, ca Ribnicki şi Potok 63 • Şi Ia biserica din
Cricău (Alba) urmele romane din vecinătate sînt prezente, în pardoseală
găsind cărămizi cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina 64 .
După ce influenţele apusene contribuie la dezvoltarea gustului pentru
antichităţi şi ţp _ţărjle române, o serie de valori culturale vor fi spoliate, luind
calea străinătăţii, astfel că astăzi circa 1~Q_ OOO de bunuri culturale se găsesc
in celebre muzee, arhive, colecţii şi biblioteci străine 65 . Matei Corvin, apoi
Carol al Vl-lea, cunoscuţi pentru colecţiile lor, ordonă ca unele valori arheo-
logice scoase la Ulpia Traiana Sarmizegetusa să fie duse la Viena şi Buda 66•
Acelaşi ordin, al lui Carol al V 1-Iea, privea obiectele descoperite la Micia,
care vor fi duse la Cabinetul imperial de antichităţi din Viena 67 . Ştim sigur
că, la 1587 şi respectiv 1591, în colecţiile voievodului şi ale cancelarului arde-
lean se aflau piese epigrafice romane, copiate mai înainte de filologii Scaliger
şi Carolus Clusius şi recopiate, la datele amintite, de Menabenius şi Theobald
Hogeland 68 • Acest interes, marcat de amprenta ideilor renascentiste, face
ca să se organizeze un adevărat export, transportîndu-se pe Mureş şi Dunăre
vestigii romane din Transilvania. Din acelaşi interes şi gust pentru istorie,
principele Bethlem Gabor (1613-1629) îşi decorează palatele de la Alba
Iulia şi Hunedoara cu sculpturi şi piese epigrafice romane, corespunzîndu-le
in Moldova şi Ţara Românească acţiunile similare ale lui Dimitrie Cantemir
sau ale stolnicului Constantin Cantacuzino. Aceste acţiuni, indiferent că sint
făcute sub imperiul dorinţelor lui Carol al VI-lea, Mariei Tereza, Iosif al Ii-lea
86
sau ale unor luminaţi domnitori români, reflectă realităţi caracteristice con-
cepţiei timpului 69 • ln aceeaşi epocă, moda sau curiozitatea îl determinau pe
Francisc I (1515-1547), rege al Franţei, să-i adreseze lui Soliman Magnificul
cererea de a îngădui dărîmarea unui picior din podul lui Apollodor de la
Drobeta, pentru a-i fi desluşite „secretele" 70 , iar pe Gh. Rakoczi, în 1638, să
ordone săpături la Orlat (Sibiu), despre ale căror rezultate nu avem însă
ştiri 71 •
Necesităţile de sistematizare vor face, începînd din secolele al XVIII-iea
şi al XIX-iea, ca multe vestigii sau monumente să fie distruse. Lărgirea căilor
de circulaţie, extinderea ariei urbane, introducerea iluminatului public,
regularizarea tramei stradale, determină, de pildă, în Transilvania, să fie
demantelate curtinele şi turnurile de poartă ale cetăţilor Clujului, Braşovului
şi ale multor altor oraşe 72 • ln cazul arhitecturii civile, mai ales al casei de
locuit, care „e sortită să răspundă unor necesităţi ce evoluează mereu, să
satisfacă un progres care include, alături de cerinţa de utilitate, de siguranţă
şi comoditate, şi pretenţii reprezentative, numărul clădirilor civile păstrate,
măcar şi numai în parte, e foarte mic. Necesitatea inexorabilă de a moder-
niza, de a adapta clădirile vechi cerinţelor noi, a promovat pretutindeni
transformări mai mult sau mai puţin incisive" 73 • lată o primă consecinţă
a acestei modernizări !
Particularităţile şi specificul diferitelor regiuni ale ţării, gradul lor de
dezvoltare economică şi socială creează o diversitate de probleme cu moti-
vaţ.ii cauzale extrem de diferite. Astfel, perenitatea unor construcţii se dato-
rează materialelor şi tehnicilor utilizate. ln Transilvania, din secolul al XV-iea
se trece la folosirea pe scară largă a cărămizii în locul pietrei, mai ales la
~uprastructurile arhitecturii militare, rezultînd construcţii solide şi de mare
durată ; 4 _ Intervin uneori şi considerente politico-etnice, care creează, mai
ales în Transilvania, situaţii de favorizare a naţionalităţilor maghiară şi
germană. Căci sistematic, după 1514, românii încep să fie excluşi din peri-
metrul oraşelor. In 1621, acest proces este terminat la Mediaş ; 5 şi tot aici
statutele orăşeneşti din anii 1621 şi 1683 interziceau germanilor să vîndă
„străinilor" (românilor în primul rînd - n.a.), casele şi terenurile din limita
burgului. Uneori implicaţiile conţinute (deseori nedescifrate) de un monument
sint desluşite cînd ştim cauzele: de pildă, înălţimea redusă a unor biserici
româneşti din Transilvania este explicată de ordinul expres al cîrmuitorilor.
Aşa este cazul bisericii din Făgăraş, la ridicarea căreia de către Brîncoveanu
in .1694, acestuia i se condiţionează, de Mihail Apaff'i al Ii-lea, ca zidurile
edificiului, „din respect către cetate", să nu fie nici mai groase şi nici mai
inalte ca turnul acesteia 76 •
Acelaşi proces politic, amintit mai sus, se petrece în 1711 la Turda, româ-
nii fiind excluşi din oraş 77 , Consiliul oraşului Turda decizînd în 1711-1712
,,eă fiecare gospodar sau văduvă din oras este îndatorat a alunga, în curs de
op~ zile, din casele şi pămînturile lor pe' toţi valahii sub pedeapsă de 5 flo-
rm1" 78 • O măsură similară se lua, în 1759, la Tîrgu Mures, unde „Nici un
lo~uitor din neamul valah nu poate cumpăra vreun teren 'cu drept de pro-
prietate pe teritoriul oraşului; să nu se dea valahilor nici un loc, fie de arat,
fie de fînaţ, din hotarul oraşului. Nimeni dintre cetăţeni să nu-i protejeze
ori să-i primească la lucru şi cu atît mai vîrtos să nu le dea loc, ca să se
aşeze pe el, ci să-i denunţe primarului" 79 • La 15 decembrie 1759, magistratul
orăşenesc din Tîrgu Mureş decreta „oraşul inchis" valahilor 80 • Pe de altă
parte, la sate, un raport al comisarului J ankovich către împăratul Iosif al
87
IHea, din 6 iulie 1785, propunea: „Colibile românilor, foarte risipite, să
fie adunate laolaltă în sate mai compacte" 81 , hotărîre ce va aduce modifi~
cări importante. Toate aceste măsuri represive au creat, aproape în maj0:-
ritatea oraşelor, cunoscutele „măierimi" 82 , cartiere cu arhitectură şi dispo-
ziţie topografică cu totul deosebite de celelalte.
In Moldova, începînd din secolul al XVI-iea, ţigla înlocuieşte şindrila
(la 2 decembrie 1564, curţile domneşti de la Suceava mai erau încă acoperite
cu şindrilă) 83 , materiale şi tehnică ce dau o altă factură şi rezistenţă, mai
ales acoperişurilor, determinind o anumită longevitate a monumentului. 1n
cadrul arhitecturii de lemn, şindrila s-a generalizat abia în secolul al XVIII-lea
în ce priveşte casele şi unele biserici, acestea fiind acoperite înainte cu paie 84•
Atitudini favorabile păstrării avuţiei culturale în ţara noastră se cunosc-în
număr destul de mare. Impotriva factorilor distructivi naturali sau !a celor
de ordin subiectiv, societatea românească a organizat o acţiune constantă,
pe măsura formării unei concepţii despre istoria proprie şi valoarea însemnelor
ei. Sub influenta curentelor de idei revolutionare ca si a conditiilor concrete
şi specifice, s-~ deşteptat şi în ţările ro~âne conşti'inţa naţi~nală. O serie
de fruntaşi ai luptelor politice pentru libertate şi independenţă încep să
utilizeze, în programele lor politice, teze ce vădeau şi generau o nouă atitu-
dine faţă de monumentul istoric şi semnificaţia sa. De altfel, începînd cu
conceptele Şcolii ardelene, continuate de ideologia curentului romantic, ce
cuprinsese intelectualitatea prepaşoptistă, se exprima în literatura şi presa
vremii, sub semnăturile lui Asachi, Cîrlova, Grigore Alexandrescu, Gheorghe
Lazăr, Russo, Bariţiu, un curent nou. Acesta privea monumentul ca argu~
ment al apartenenţei la acelaşi neam a românilor de pretutindeni, ca o formă
de manifestare a originii daco-romane şi a continuităţii poporului nostru
în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Mare, în sfîrşit, ca armă de luptă pentru
realizarea unitătii
' .
nationale.
Pe de altă parte, „aceleaşi nevoi materiale şi de confort ale oamenilor,
care au fost cauza degradării monumentelor şi modificării aspectului lor
iniţial au constituit [ ... ]sursa grijii faţă de clădirile moştenite, a preocupării
de a le păstra în bună stare şi a le face mai adecvate vieţii contemporane" 85 •
Pe această linie, atitudinile, cu citeva exemplificări aparţinînd diverselor
perioade, sînt elocvente. In anul 1635, Vasile Lupu îl mustra cu cuvinte aspre
pe ispravnicul lucrărilor de la mănăstirea Corbu, logofătul Cehan Racoviţă,
pentru propunerile sale de a folosi piatra din curţile lui Ştef an cel Mare de
la Vaslui, căci „acest lucru nu se cade să facem, că nu iaste cu cinste" 86 •
Primul inspector al monumentelor, considerat a fi Grigore Matei Ghica,
„singur dentru sini îndemnat", vizitează în 1632 toat{( monumentele istorice
de pe cuprinsul Moldovei, rămînînd impresionat de valoarea, dar şi de proasta
lor stare de întreţinere 87 •
Pentru bunurile arheologice, prin hotŞ.rîrile dietei de la Tîrgu Mureş din
6-14 ianuarie 1671 (Compilatae Constitutiones, II, p. 378-379), se luau
măsuri pentru recuperarea „comorilor" 88 • Condica lui Caragea (cap. I,
partea a II-a, art. 2, al. 1) prevedea şi ea regimul descoperirilor de acest gen 89 •
In 1764, Grigore Alex.Ghica imputa calitatea unor construcţii biseri.:.
ceşti, deplîngînd „pustiirea" vechilor biserici din care „curg" odoarele, printr-un
anume hrisov el încercind să reglementeze acest sector 90 • Incă în 1781, austrie-
cii dispun inventarierea tuturor bunurilor bisericeşti din Bucovina, lucrare
care are ca obiectiv cunoaşterea valorică a acestora în vederea secularizării,
88..
act .ce se pregătea pe atunci 91 • La 1786, Nicolae Mavrogheni dă ordin mănăs
tirilor de a conserva portretele ctitorilor şi însărcinează pe zugravul Iordache
Venier cu restaurarea lor. Cu acel prilej se arăta că „[ ... ] ne-au înştiinţat,
că -~i pomenirea repausaţilor ctitori, ce cu a lor agonisită şi strădanie au zidit
Ri au întemeiat sfintele mănăstiri, s-au dat la nebăgare de seamă incit şi
~hiP,urile lor cele zugrăvite în biserici le-au lăsat de s-au stricat şi unele de
tot s-au şters, altele cu ochii scoşi din vremea rezmeriţei, nu le-au mai dres,
şi sunt fără nici o cuviinţă, care aceasta este un mare cusur şi mare nemulţu
mită a noastră, de care vi se face şi pedeapsă[ ... ]" 92 • Asemenea atitudini
vădesc deja o conştiinţă asupra nevoii de păstrare a mărturiilor istorice.
Conştienţi de valoarea artistică, dar mai ales de cea memorială, în 1698
braşovenii îl cheamă pe Radu zugravul să repare portretul donatorului -
Mihai Viteazul - din tabloul votiv de la biserica Sf. Nicolae din Schei 93 •
Şi, tot pentru a reglementa domeniul picturii murale, episcopul Rîmnicului
preciza: „oricine se va numi zugrav să nu fie slobod a zugrăvi icoane sau bise-
rici, pînă nu se va arăta intîiul la noi, Cli să-i vedem meşteşugul de este pro-
cops,it şi aşa să-i dăm voie, pentru ca nu în loc de a înfrumuseţa bisericile să
facă niscai bazaconii, care nu sînt primite de pravilă şi în loc de evlavie, aduc
ris şi batjocuri cu neiscusimea lor" 94 •
Asistăm la situaţii incă contradictorii, dovedind cu cită greutate işi
făcea, loc respectul faţă de monumente: la 3 septembrie 1813, domnul aprobă,
cu acordul boierilor care „ne dau clirofonie, că acele surpături de ziduri ot
Tirgovişte împreună cu locul lor nu sînt de nici o trebuinţă nici domniei,
nici ţării, ca nişte lucruri domneşti şi slobode ce sunt, domnia mea le hărăzim
împreună cu locul lor dumnealui vel vornicelui Isaac Ralet" 95 •
Diferite sint motivaţiile care fac să se depună eforturi pentru menţinerea
monumentelor, a integrităţii lor, pentru conservarea şi restaurarea lor~ Chiar
Anonymus, notarul regelui Bela al III-lea, aminteşte refacerea vechilor cetăţi
din Transilvania, notînd: „a început să repare toate operele vechi; a construit
un zid de netrecut; o fortăreaţă de nebiruit; fortificaţii inexpugnabile" 96 •
Sigur din motive politice, biserica evanghelică din Mănăstireni 97 primeşte
în 1275 o donaţie pentru restaurare, iar la 1424, comitele Timişoarei, Pippo
Spano, se îngrijeşte de restaurarea bisericii şi a castrului Severin 98 • Papa
Calist III, în 1455, semnează indulgenţa pentru strîngerea mijloacelor nece-
sare reconstituirii şi restaurării bisericii Sf. Maria din Sebeş 99 • Prejmerul
era pregătit în 1619 „pentru repararea cetăţii în ruină" 100 • Din motivaţie
militară, Petru Rareş era ocupat în 1529 cu reparaţia cetăţii Neamţului 101 ;
din considerente politico-ideologice, doamna Maria, soţia lui Corn;tantin Brîn-
coveanu, restaurează „din temelie" mănăstirea Surpatele 102 , printre multe
altele, iar bisericile U spenia şi Sf. Gheorghe din Botoşani sînt „înnoite"
între 1724 şi 1725 de Mihai Racoviţă 103 • Din raţiuni asemănătoare cu cele
de mai sus, Şerban Cantacuzino îşi însărcina favoritul, pe Done Pepa-
no, în 1682, cu re:;taurarea bisericii mănăstirii Curtea de Argeş 1o4.
In anul 1724, cu aprobarea lui Eugeniu de Savoia şi după planurile lui Morando
Visconti, se restaurează cetatea Albei 105 , iar în 1736 se refac Băile Hercu-
lane 106 • Incă 'ia-1582, la cetatea Devei, inscripţia pusă notează: „Ceea ce
timpul a distrus, cu iscusinţă, generalul Transilvaniei a restaurat" (respectiv
generalul Geszty Francisc, nota a.); tot aici, in 1752, o altă restaurare este
notată - „ceea ce timpul a distrus, Ulissis, generalul Transilvaniei, cu iscu-
sinţă a restaurat" (Ulisse Brone Maximilian, n.a.). O ultimă restaurare a
cetăţii Devei datează din 1817 şi s-a făcut din ordinul lui Francisc I 101.
89
Toate aceste fapte înseamnă, după rostul şi concepţia vremii, manifesta-
rea grijii autorităţilor sau a cercurilor conducătoare faţă de edificiile de cult,
mai ales ctitorii domneşti, asociată cu grija faţă de cler - permanentul
ei sprijinitor - dar şi faţă de starea diverselor obiective militare, de fapt
pentru capacitatea de apărare a ţării.
Lucrări temeinice de conservare-restaurare - uneori refaceri, reconsti-
tuiri, alteori reparaţii, amenajări sau remanieri - sînt efectuate în decursul
vremii în Transilvania. Cităm între acestea pe cele făcute la biserica Sf. Maria
din Sibiu la 1495, de la Cîrţa în 1506 şi Prejmer în 1512-1515, la Prislop în
1564, la Drăuşeni între 1650 şi 1651, la castelul de la Sînzieni în 1627, între
1683 şi 1684 la Moldoveneşti, la Roşcani in 1766. Şi ele reflectă o perma-
nentă grijă a autorităţii de a păstra edificii militare, civile sau de cult 108 •
Ştim, de asemenea, cînd apar şi primii restauratori. Printre meşterii
restauratori din secolul al XVII-lea, apreciaţi pentru respectarea formelor
originale ale monumentelor, se numără şi Grigore Cornescul, ale cărui lucrări
la biserica mănăstirii Argeşului - consemnate în pisanie că au dres „strică
ciunile şi întărind toate piesele în tot chipul cu fier ca să poată sta cu tărie"
- au asigurat trăinicie acesteia 109 •
:'IJ' umeroşi domnitori şi boieri au întreprins lucrări din conştiinţa valorii
monumentelor sau din alte raţiuni, demersurile lor înscriindu-se pe linia
atitudinii de înţelegere a rostului şi semnificaţiei monumentelor. In Divanul
Moldovei din vremea lui Ioan Sandu Sturza. actul nr. 4 datat din 15 februarie
1823 cheamă boierii să discute asupra restaurării mănăstirii Secu, distrusă
de turci la 1821 110. Uneori autoritătile locale sint cele care emit măsuri ce
conduc Ia protecţia bunurilor cultur~le. Aşa este hotărîrea dată în 1830 la
Brăila, prin care negustorii „sunt opriţi a clădi prăvălii căptuşite pe dinafară
cu scînduri şi împotriva întocmirii înfrumuseţării oraşului" 111 . Desigur,
asemenea construcţii prezentau un real pericol de incendiu.
Numeroase exemple ilustrează lucrări de restaurare ale unor obiecte,
mai ales icoane: stareţa Platonida ,.drege·' în 1799 o icoană, aflată la biserica
Ostrov, reprezentind-o pe Maica Domnului 112 . O altă icoană, dăruită de
Brincoveanu, este reparată de boierii Y ăcăreşti care ţin să insemnPze
aceasta 113 • Un altar poliptic din Sebeş, <latînd din 1418, după cum notează
inscripţia, a fost restaurat în 1681. 1796, 1896 114 . Icoana ce-i înfăţişează pe
Simion şi Sava rugindu-se alături de Doamna Despina şi de fetele sale, a fost
restaurată în 1804 de episcopul Iosif 115 . Icoana cu tema Coborîrea de pe
cruce (după 1522), ce-i reprezintă pe Despina şi pe fiul ei Teodosie, poar'l8.
inscripţia: „Această sfîntă icoană, fiind veche şi stricată, s-au meriterisi t
prin osîrdia prea sfîntului stăpîn Chir Iosif, episcopul Argeşului, luna decembrie
1801" 116 . In 1838, lucrările de restaurare ale Tezaurului de la Pietroasa,
făcute din însărcinare domnească de către Bisterfeld, înscriu primele încercări
în domeniu, costînd importanta sumă de 40 galbeni 117 . Muzeul de artă din
Iaşi, condus între 1860 şi 1892 de Gh. Panaiteanu-Bardasare, se preocupă de
starea de conservare a lucrărilor de artă, directorul însărciriîndu-1 pe Gh.
Şiller, restaurator şi ajutor al său, să restaureze o serie de piese din colecţiile
lui Costache Negri şi Scarlat Vârnav 118 • C. D. Stahi, şi el director al pinaco-
tecii ieşene(1892-1901), cu studii la Mi.inchen în atelierele pictorului-restau-
rator R. Felstich, execută, la Iaşi, şi 73 de lucrări de restaurare, unele cali-
ficate mai tîrziu drept „ vicioase" 119 .
90
De altfel, constatăm că se plătesc din totdeauna bani mulţi pentru restau-
rări: proiectul lui Istvan Moller pentru Densuş (1890-91) costă 280 florini 120 •
Aşa cum reiese din aceste cîteva exemple, şi în cazul ţării noastre sînt
numeroase acţiunile organizate de protejare şi conservare.
Conştiinţa valorii bunurilor culturale se propagă tot mai constant în
ţările române o dată cu deceniul al Iii-lea al secolului trecut 121 • Desigur
asupra măsurilor ce vor fi luate acţionau şi modele utilizate în ţările Europei
apusene, preocupate tot mai mult în a-şi asigura păstrarea valorilor culturale.
Comerţul, studiile în străinătate, războaiele napoleoniene, conflagraţiile
celor trei imperii europene - rus, turc şi austriac - fac ca mulţi români să
intre în contact cu sisteme social-politice noi, cu oameni şi idei mai înaintate,
iar unii dintre ei să acumuleze o experienţă remarcabilă. Aceasta mai ales
în ceea ce priveşte arheologia şi muzeologia, aflate pe plan general încă într-un
stadiu incipient din punctul de vedere al organizării şi clarificării atribuţiilor
şi scopului.
Cîteva impresii ale unor călători străini sînt elogioase la adresa monu-
mentelor istorice din ţara noastră. Rămîne impresionat ambasadorul englez
la Constantinopol, Robert Ainislie, care, împreună cu John B. Morilt of
Rokeby şi cu Luigi Mayer, vizitează Curtea de Argeş în 1793 122 • Uimit este
un alt străin, Hector de Bearn, vizitînd în 1828 sătuleţul Mangalia cu „fru-
moasa" lui moschee 123 • Ducele de Ragusa, Marmont, străbate Transilvania,
în 1834, minunîndu-se de ruinele Sarmizegetusei romane, de frumuseţea
castelului Hunedoarei şi cetăţii caroline de la Alba Iulia 124 • La un an după
el, englezul John Paget a vizitat Drobeta, cu ruinele podului lui Apollodor,
Mehadia , Ul pia Traian a Sarmizegetusa, H uned9_ara, Sebeş, ajungînd pînă
la Baia Mare 125 • Germanul Karl Koch admiră şi el vestigiile Drobetei,
notind pilele podului antic, apoi cele de la Celei, cetatea Gurghiului 126 • Iar
un alt străin ce ne cunoaşte ţara, A. de Gerando, într-o lucrare din 1850,
notează cu elogii impresiile sale despre biserici de lemn şi de piatră - la Bu-
cium, Mociu, Densuş, Schei ş.a. - „care dovedesc la naţie un oarecare gust
pentru artă" 127 • Louis Reissenberger trimis în martie 1857, împreună cu ingi-
nerul Michael Segfried de la Sibiu, de către Comisia Centrală a monumentelor
istorice din Austria (KUK), să studieze monumentul de la Curtea de Argeş,
ne lasă o carte de referinţă 128 • Un francez, Adolphe d'Avril, rămîne impre-
sionat, în 1868, cînd văzînd biserica evanghelică din Sebeş, spune că îi „merge
la inimă" 129 •
Interesante sînt lucrările peisagistice realizate de alţi artişti străini -
ca N .M. Ivanov (1793) pentru Iaşi şi, in anul următor, Luigi Mayer pentru
Bucureşti, ca Hector de Bearn (între 1828-29), în Dobrogea - la Valul lui
Traian şi la Isaccea-, ca Barabas Mikl6s (1831-33), ca Doussault şi Bou-
quet, cu albumul „moldo-valaque" din 1848, sau ca Henri Trenk (1846 -
1851) 130 • In Banat, între 1819 şi 1826, litograful Adolf Kunicke şi pictorul
peisagist Ludovic Ermini întreprind o vizită, ale cărei rezultate sînt 264
de vederi publicate in 1826, la Viena 131.
Artele plastice, formele de popularizare a lor, işi vor însuşi prin o~,
dar ~i prin scrierile unor artişti, nevoia protecţiei avuţiei culturale. Să ne amin-
tim că în „Albina românească", Al. Negruzzi publica în 1837 Despre ruinele
şi ruinările Moldovei, că, în 1841, Al. Asachi, apoi A. Kauffman şi S. Rey,
în 1845, prezintă Cetatea Neamţului. In 1841, Th. Negulici realiza un album
cu locuri şi monumente din Ţara Românească, iar Barbu Iscovescu compune,
in anii 1848-1849, peisajele epice cu Sighişoara, Scheii Braşovului, Deva,
91
Roşia, Abrudul şi Cîmpenii, aşezate sugestiv pe laturile orizontale ale tablou-
lui Apărătorii naţionalităţii române în Transilvania 1848-1849 132 •
Un străin, Theodore Margot, tipăreşte în 1859, la tipografia lui C. A.
Rosetti, O viat orie in cele şaptespre:.ece districte ale României, antikuităţi.
corio::.ităţi naturale, situl, oraşe, monumente, date istorici, usuri şi moraPuri,
lucrare care repertoriază situri arheologice şi monumente medievale la Cîmpu-
lung, Curtea de Argeş, Piteşti, Cozia, Bistriţa, Arnota, Polovragi, în Bucur~~ti
etc. 133 •
In preajma unirii din 1859, într-un proiect de editare a unei colecţii
de Documente privitoare la istoria românilor (1856), proiectată în 10 volume,
editorii introduc deliberat în tomul al zecelea şi Coloana Traiana. Jionumentc
istorice şi portrete istorice. Fac aceasta pentru că vedeau în lucrare „un element
de cercetare retrospectivă pentru trebuinţa comisarilor europeni cari vor
prezida in curind la organizarea Moldo-României" 1 34.
Uneori, in sprijin ne vin călători - artişti, diplomaţi, militari - străini:
în 1844 şi apoi în 1866, în revista „Le tour du monde", pictorul francez Dous-
sault spunea că bisericile noastre „ar trebui să fie mai mult socotite de senti-
mentul naţ.ional, fiind într-o stare de uitare şi desolare deplorabilă. Totuşi,
valorează mai mult ca artă şi ca tradiţ.ie istorică decît cele cîteva palate şi
biserici clădite în stil gotic german" 135.
Judecind valoarea monumentelor noastre din Bucovina, apreciate ca
.,sfinte în înţelesul naţional", învăţatul austriac Iosef Strzygowski cerea
o bună păstrare a lor ca mărturii de mare valoare pentru istoria artei răsă
ritene, dar şi pentru că din cele 80 de mănăstiri cite erau odată, n-au rămas
<lecit patru 136 .
La noi un rol deosebit joacă, pentru istoria instituţiilor specializate,
măsurile impuse prin Regulamentul organic. Astfel, în Ţara Românească,
Regulamentul organic stipula (la cap. 8, anexul L, art. 10) că: ,,la mănăstirile
ale căror ziduri se vor afla întru dărăpănare sau vor avea trebuinţă de dregere,
mitropolitul se va înţelege cu logofătul treburilor bisericeşti ca să trimită
un cinovnic împreună cu arhitectul ca să ia toate în băgare de seamă, să ridice
plan, chibzuind zidurile ce au a să facem cu arătare <le cătăţime şi mărimea
fiecăreia felurind de materialuri, de preţuirea lor şi de toată cheltuiala pină
la sfîrşit. Se vor spune acestea mitropolitului [ ... J şi după chibzuirea CP se
va face [ ... ] să va începe lucrarea, f ăcindu-se mai întîi dregerea care se va
cunoaşte mai de neapărat trebuinţă şi aşa, treptelniceşte şi fără preocupare
pină să ia săvîrşire tot lucrul într-o margine de ani hotărîţi [ ... ]" 137 • Prin
aceleaşi prevederi (art. 363), la Bucureşti funcţiona, din anul 1832, sub prt>-
şedinţia mitropolitului, o comisiune care avea ca scop controlul actelor mănăsti
rilor şi o descriere ,.statistică şi istorică a ţării" 138 . Cirmuirea de atunci, prin
Cancelaria plenipotenţialului prezident, adresa mitropoliei instrucţiuni pentru
adunarea tuturor informaţiilor despre inscripţii, odoare etc., sub semnătura
podpolcovnicului gheneralicescului ştab Fanton de Verraion (nr. 2/13.VII
1832). Textul acestora arată că „este de trebuinţă a se aduna cele mai vechi
pisanii, cîte se pot găsi pe la mănăSliri, biserici. bisericuţe, paraclise şi schituri
i pe la împreună alte locuri, adică trapezării, cişmele şi clopotniţe; asemenea
si de odoarele ce au dat fiestecare domn si altii la mănăstiri si la celelalte
iocuri, şi de clopotele ce vor h dăruite, şi d~ cin~ anume, i de ve~himea lor[ ... ]
Pe lîngă acestea, să se însemneze şi mănăstirile, bisericile i c(elle)l(alte), de ce
domn sînt făcute, şi de cînd sint ceva domni sau oameni însemnaţi îngropaţi
la acele mănăstiri şi de la ce leat. Iar dacă, din întîmplare, sînt undeva bise-
92
rici stricate şi părăsite cere trebuinţă ca şi acele să se scrie; asemenea şi pisa-
niile lor, sau, de nu vor fi pisanii, măcar o lămurită să se ia de cînd şi de cine
sint zidite, însemnîndu-să hramul şi mahalaua; apoi să se însemneze şi de
cind s-au părăsit sau s-au stricat" 139 • Acelaşi emitent (cu nr. 3/13 VII 1832)
cerea: „să binevoiţi a porunci cui se cuvine spre a se seri de toate bisericile
numele domnilor, poreclele lor, dacă vor fi, şi pe doamne şi beizadele, şi orice
alte cuvinte vor mai fi pe lingă numile lor. Pe lingă acestea de la toate mănăsti
rile să se scoaţă copii din cele obşteşti pomelnice ce au numai denumele domni-
lor cit se găsesc într-nsele scrise" 140 • ln baza acestor indicaţii, mitropolitul
Neofit lansează ordinul circular al mitropoliei către protopopi 141 , document
ce indruma activitătea de evidenţă, nu numai numerică, a monumentelor
şi a bunurilor mobile, şi care asigura cîrmuirii un tablou al stării de conservare
a acestor valori. Constituind începuturile inventarierii şi conservării monu-
mentelor din Moldova şi Ţara Romanească, prevederile regulamentare sînt
de o mare importanţă, ele extinzîndu-se şi asupra altor domenii, cum este
cel urbanistic. Astfel, art. ?3 al secţiei a II I-a din Regulament, intitulat:
.,Despre înfrumuseţarea oraşului'·, cuprinde următoarele: „mănăstirile şi
bisericile caredupă a lor sfinţire şi formă trebuie să inf ăţişeze o priveală mă
reaţă şi mai ales acelea ce nu sînt cu zid înconjurate, trebuie să se descurce
de toate acelea care nu numai că ascund a lor priveală, dar încă prin apropierea
lor pun în primejdia focului pe aceste lăcaşe" 142 •
Şi în Transilvania, înregistrăm acţiuni care vizează o mai bună cunoaştere
şi ocrotire a bunurilor culturale mobile, ca şi a monumentelor. Iosephus
( Giuseppe) Ariosti, originar din Siena, ii trimite lui Scipio Maffei o serie de
epigrafe de la Alba Iulia. Mai tirziu, prin 1729, se organizează cu acestea cara-
vane de transporturi pe Mureş şi, mai departe pe Dunăre, o parte din ele
ajungînd în pereţii sălii baroce de la Hofbibliothek din Viena 143 • Atit de mult
se dezvoltă această „hemoragie" culturală încît, prin 1835, un mare colecţio
nar şi om de artă, contele Ioan Kemenyi, se plînge de ea, evaluîndu-i pagu-
bele chiar la cca 200 000 de coroane anual 14 4 •
Ca o consecinţă, la 31 august 1830, directorul Cabinetului imperial de
numismatică, Anton von Steinbtichel, se adresa baronului J 6sika, guverna-
tor al principatului, cerindu-i efectuarea unui inventar general al inscripţiilor
romane şi o serie de măsuri pentru conservarea lor 145 • In Transilvania, autori-
tăţile s-au dovedit în multe cazuri interesate de soarta diverselor edificii,
mai ales a celor ce reprezentau însemnele oficiale ale puterii politico-reli-
gioase. Atitudinii lor datorăm păstrarea, prin lucrări de restaurare, nu tot-
deauna corecte, a unui număr însemnat de monumente. Ştefan Pascu
aminteşte că, la Cluj, problemele sistematizării se pun, instituţional, în
1838, cind se înfiinţează Comisia de construcţii, în cadrul căreia se remarcă
arhitectul Ioan Schilling 146 • Mai ales secolul al XIX-lea înregistrează o
serie de lucrări de conservare, multe dintre ele intreprinse din iniţiativa
Comisiei centrale pentru studierea şi păstrarea monumentelor (K. K. Central -
Commission zur Erforschung und Erhaltung der Baudenkmăler). Aceasta
începe incă din 1856 să publice Buletinul anual, sub conducerea lui Karl
Freihern von Czoernin şi a lui Karl Veiss, iar acţiunile ei s-au extins în Tran-
silvania, Banat şi Bucovina.
1ntre cele mai importante lucrări de epocă notăm restaurările intre-
prinse la biserica reformată din Turda (în 1800), cele de la biserica reformată
din Sebeş, cu efecte nefaste asupra aspectului ei original. Apoi lucrările
93
executate la fortificaţiile şi nava bisericii din Şoala (între 1832 şi 1834),
acea haină „pseudogotică modernă" cu care a fost înzestrată biserica orto-
doxă din Zlatna în urma lucrărilor din 1858, sau operaţiile radicale de la
bisericile evanghelice din Turda (1868), Rodna şi Jibert (1859) 147 • ln a doua
jumătate a secolului trecut sînt restaurate în spiritul curentului romantic:
biserica reformată din Hunedoara la 1875, unde arhitectul Steindl dă monu-
mentului un aspect neogotic 148 , Ribiţa(1869-1870) 149 , Densuş, de către Istvan
Moller 150 • lncă în anul 1869, pictorul Francisc Torno copiază frescele de la
Sintămăria Orlea, din însărcinarea Comisiei arheologice ungare 151 , pictura de
aici fiind prelevată în 1871 152 , acelaşi lucru făcindu-se la Densuş de pictorul
Ştefan Groh 153 • Multe lucrări acuză zelul restauratorului. Aşa este castelul
Hunedoarei, mai ales sala cavalerilor, unde s-a procedat „cu prea multă
fantezie şi cu prea puţină atenţie, falsificînd, cu intenţia de a corecta, o sume-
denie de amănunte" 154 , sau cazul bisericilor fortificate de la Agnita, Fişeriu
şi Şoarş, unde sacrificarea unor elemente originale s-a făcut fără justificare 1 55 •
.:\1enţionarea contribuţiei aduse la cercetarea, conservarea, restaurarea
şi valorificarea unor importante monumente de arhitectură şi artă transil-
văneană de către Francisc Romer, Teglas Gabor, Szabo Emeric, Fr. Muller,
Ist. Moller, Sandor Imre, C. Bunytay şi alţii, este o bună ocazie de a vedea,
în acelaşi timp, faptul că aceste lucrări sint în general reduse faţă de necesi-
tăţi şi, ceea ce are serioase efecte negative, au caracter restrictiv în ceea ce
priveşte monumentele româneşti. De altfel, poate ca o justificare, am mai
putea adăuga că numărul monumentelor clasate acum în Transilvania şi
Banat era încă mic: în 1873 el prescria 6 obiective în comitatul Arad, 2 în
Cenad, 12 în Timiş, 2 în Caraş şi 8 în Torontal, dovedind încă serioase reţineri
în acordarea titlului de monument unor obiective ce-l meritau cu prisosinţă 156
Din ce în ce mai evident, o dată cu veacul trecut, reglementările urba-
nistice încep să-şi facă simţită prezenţa, mai ales în centrele urbane din
Tara Românească şi Moldova. La Bucureşti, în 1812, se interzicea a se con-
strui prăvălie din paiantă, mai mare decît cu un singur cat, iar la laşi, din
1815, dughenele noi trebuie construite exclusiv din piatră şi cărămidă.
La 6 decembrie 1816, C. Calimachi instituie Vornicia obştei, care se ocupa
cu lucrările edilitare urbane, iar la 29 aprilie 1831, generalul Pavel Kiseleff
semnează Regulamentul pentru starea sănătăţii şi pazei bunei orînduieli în
Politia Bucureştilor, prima reglementare de amenajare urbană. Pentru Moldova
Regulamentul organic (în partea a doua a Regulamentului laşilor) prevedea,
ca o „neapărată" trebuinţă, ridicarea topografică a oraşului, cu însemnarea
pieţelor, uliţelor, bisericilor, a locurilor publice şi particulare. Aceste regle-
mentări culminează cu Legea comunală (din 26 martie 1864) care însuma toate
măsurile precedente, anunţînd vremea modernă 157 • Crescînd interesul pen-
tru monumente, în sprijinul lor acţionează activ diverse organisme, iar unele
personalităţi ale vieţii politice şi cultural-artistice le vor susţine restaurarea.
ln 1834, Divanul pricinilor dinlăuntru al Moldovei cerea ispravnicului de
~eamţ să împiedice distrugerea cetăţii A'eamţului, numită „monument al
principatului Moldova" şi să asigure „nerisipirea ei în viitorime" 1511 •
Iar Alecu Russo îi scria, în 1842, lui Yasile Alecsandri din Cetăţuia de la Iaşi
ca „dintr-o ruină, care a fost palat domnesc, de pe o înălţime unde odini-
oară vegheau cete de ostaşi viteji, ţinînd ochii în calea tătarilor, şi unde astăzi
se îngraşă dormind, cîţiva călugări în compania buhnelor", cerindu-i sprijin 159 •
94
Intre cei care iau atitudine în scris este şi Vasile Cârlova, care deplîngea
astfel soarta Tîrgoviştei:
„O ziduri întristate, o monument slăvit!
In ce mărire înaltă şi voi aţi :strălucit,
Ce jale vă cuprinde, cum totul v-a perit !
Sub osîndirea soartei de tot aţi înegrit" 160
In vremea lui Bibescu, se restaurează bisericile Dealu şi Mogoşoaia, operaţie
făcută „cu prefaceri mari[ ... ] destul de bine, într-un timp cînd d-abia se năştea
ştiinţa restaurărilor arheologice în apusul Europei" 161 . In Transilvania, ca un
efect al noilor idei, la 5 aprilie 1851, mitropolitul Şaguna adresa slujitorilor
bisericii o circulară prin care îi îndemna la apărarea bunurilor bisericeşti
(prin excelenţă cartea veche) 162 •
O serie de arhitecţi străini, în special austrieci, între care Schlatter,
Beniş şi Olein, activează acum în principate, datorindu-li-se restaurarea,
cel mai adesea însoţită de regretabile transformări neogotice, a unor monu-
mente ca Tismana 163 , Coru.ana 164 • Unii dintre ei sînt cunoscuţi ca autori de
restaurări incisive, astfel că unele obiective au fost „atinse de bunele in-
tenţii, dar şi de nepriceperea restauratorilor" 165 •
In această epocă care va prefigura rezolvarea oficială a problemelor
ocrotirii, încep şi primele cercetări arheologice. Departamentul treburilcr din
lăuntru stipula că „nimeni să nu aibă voie a-şi însuşi vreun obiect de anti-
chitate măcar unde l-ar găsi într-acest prinţipat şi îndată ce se va afla un ase-
menea obiect, de a fi lesne a se transporta, să se trimită prin ocîrmuirea locală
la depozitoriul din Colegiul Sfîntului Sava în Bucureşti[ ... ] Nimeni să nu fie
volnic a scormoni în pămînt pentru a scoate obiecte de antichitate, pentru că
asemenea scormonitoriu[ ... ] îşi văd munca în zadar, apoi strică şi întunecă
şirul sistematic al lucrărilor în asemenea descoperiri" 166 • Acum activează
generalul Nicolae Mavros, banul Mihalache Ghica, ultimul întemeietor, in
1834, al Muzeului Naţional, inspirator totodată al circularei din 1839, mai sus
citate 167 , iar în Moldova, Gheorghe Asachi, şi el profund interesat de soarta
monumentelor patriei 168 •
Trebuiau luate măsuri energice pentru a opri jaful ce se profila în dauna
antichităţilor. Acesta este ilustrat chiar şi de a un singur exemplu, cel al
antreprizei obţinute de inginerul francez Desire More, din partea turcilor,
pe seama Troesmisului, unde, în 1861, acesta deschide o carieră, din care vor
trece în muzeele franceze nu mai puţin de 32 de inscripţii romane 169.
Marile evenimente politice de la mijlocul secolului trecut - revoluţia
burghezo-democratică de la 1848 şi unirea principatelor din 1859 - au
importante consecinţe pentru domeniul ocrotirii: se iniţiază noi lucrări de
inventariere, se cercetează inventarele mănăstirilor, se iau măsuri împotriva
risipirii bunurilor, începe să se dezvolte reţeaua muzeală, ale cărei insti-
tuţii vor avea din ce în ce mai mult un rol important în organizarea activi-
tăţii de acest tip 170 • O serie de personalităţi, ca: Nic. Stoica de Haţeg,
A. G. Golescu, Dumitru Papazoglu, Nicolae Creţulescu, CBolliac, G. Bariţiu,
A. T. Laurian, Al. Odobescu, Al. Papiu Ilarian, A. Şaguna ş.a. ,au stat în
fruntea acţiunilor ce aveau să ducă la instituirea unui sistem de ocrotire
a bunurilor culturale.
I n 1860, într-o perioadă de mari prefaceri economice, Ministerul Culte-
lor şi Instrucţiunii Publice intervenea la Ministerul de Interne ca inginerii
de poduri şi şosele să indice planurile drumurilor romane, pentru „a
95
cunoaşte linierea generală a tuturor drumurilor romane din România
pe unde se va mai fi cunoscînd urma lor, precum şi tăieturile transversale pe
unde va cere trebuinţa spre a arăta modul special de construcţie ce s-a între-
buinţat pentru aceste drumuri" 171 •
Tot felul de măsuri vin să ocrotească vestigiile arheologice: în 1869,
Ministerul de Interne dă o notă prin care interzice cetăţenilor din Drobeta
să-şi ridice case pe ruinele cetăţii, castrului şi ale Podului lui Traian, deşi
multe le vor afecta în continuare, iar construcţia căii ferate, în 1870, le va
aduce din nou pagube 172 . Abia în 1912 se ia decizia protejării a 6 ha care
să „cruţe" ruinele 173 •
Se iau şi alte măsuri în acelaşi scop. ~ e-o spune Al. Lapedatu, care l-a
rugat pe Gr. Tocilescu să redacteze, în 1908, o circulară către judeţele pe unde
trece Valul lui Traian, pentru protejarea sa 174 • Perioada în sine coincide cu
mari progrese în domeniul arheologiei, atît ca învăţămînt cit şi ca ştiinţă,
unde un rol deosebit îi revine lui Al. Odobescu 175 . Este o epocă în care acu-
mulările anterioare, inclusiv cele promovate prin învăţămînt - spre exemplu
în Transilvania profesori ai colegiilor clujene predau .,antichităţile greceşti",
in 1809 studiul antichităţilor fiind lărgit, iar în anii 1845-1847 el incluzind
şi antichităţile patriei alături dP materia arheologiei 176 - , dau roade, anun-
ţînd o nouă etapă, mai favorabilă patrimoniului cultural.
2. MLZEELE ROMÂ1'EŞTI I~ SPRIJ11'UL CACZEI

OCROTIRII AVUŢIEI CuLTURALE
Incepînd cu Evul Mediu, societatea românească înregistrează în jurul curţ.i

lor domneşti, pe lingă reşedinţe feudale sau centre de cult, în oraşe cu o viaţă
Pconomică şi culturală mai intensă, înfiinţarea unor colecţii conţinînd obiecte
de podoabă, arme, piese de mobilier sau cu rost decorativ, valori numis-
matice. Tot acum, pe lîngă reşedinţe domneşti şi marile centre mănăstireşti,
in unele oraşe, apar şi bibliotecile cu rost de tazurizare a cărţii, manuscriselor
si documentelor. ·
' Numeroase mărturii vorbesc despre aceste colecţii şi biblioteci. Călă
torii străini peregrinînd prin ţările române relatează despre valorile culturale
comandate, achiziţionate şi adunate cu gust, rafinament şi efort financiar
substanţial de către boierii Cantacuzini sau de cei din familia Brîncoveanului,
la curţ.ile strălucitoare ale unui Dimitrie Cantemir, Alexandru şi Nicolae
Mavrocordat, sau de către învăţaţi din rîndul populaţiei maghiare şi săseşti
ca Johannes Honterus, Michael Pankratius, Barsi Mihalyi, Misztotfalusi
Kis Mikl6s, Hermann Lukas, Kolosvari Istvan, G. J. 1-laner, Koleseri Samuel
ş.a. Mai ales din veacul al XVIII-lea, aceste colecţii şi biblioteci - rîvnite
unele de principi şi regi străini - din patrimoniul cărora bunuri de mare va-
loare au ajuns ulterior, pe căi diverse, în posesia marilor muzee şi biblioteci
din afara ţării - încep să-şi definească mai precis rosturile, punindu-se în
slujba procesului didactic, a şcolii.
Aşa se pot înregistra acum muzeele colegiilor din Odorhei (1772), Aiud
(1796), iar, în 1790, o primă colecţ.ie specializată, de artă, formată de
Samuel Brukenthal la Sibiu, adăpostită din anul 1817 în muzeul ce va purta
numele întemeietorului.
Influenţată de ideile ce circulau în epocă pe plan european, de curentele
enciclopedismului, iluminismului sau, mai tîrziu, ale romantismului, nu mai
96
puţin stimulată de efervescenţa produsă în structura gîndirii şi practicii poli-
tice, culturale şi economice europene de către Revoluţia franceză, muzeo-
grafia din ţara noastră se naşte şi se dezvoltă pe măsura specificului naţional
şi a epocii.
In acest context, se schimbă profund atitudinea faţă de monumentele
istorice şi obiectul investit cu calităţi istorice, artistice sau ştiinţifice, iar
statul devine interesat în cel mai înalt grad în ceea ce priveşte soarta mu-
zeelor.
Este de altfel şi firesc, pentru că instituţia muzeală în sine, ocrotind şi
punînd în circuit diverse dovezi privind un popor sau altul, susţ,ine mai
convingător decît alţi factori ideea naţională. Prin ea se poate afirma dreptul
la independenţă şi libertate al popoarelor.
Evoluţia determinată de dezvoltarea economică a societăţii europene
şi integrarea bunurilor româneşti în comerţul continental, începuturile isto-
riografiei naţionale, vor repune în drepturi legitime valorile culturale. Din
aceste unghiuri înregistrăm, începînd cu primele decenii ale veacului al
XIX-lea, şi la noi în ţară, mari progrese.
In această perioadă se organizează importante muzee: Muzeul de istorie
naturală din laşi (1834), Muzeul naţional de la Sfîntul Sava din Bucureşti
(1834), Muzeul botanic din Bucureşti (1882). Continuînd o mai veche tra-
diţie, in Transilvania se înfiinţează: Colecţia de ştiinţe naturale din Beiuş
(1828), Muzeul din Blaj (1850), Muzeul din Braşov (1851), Muzeul de istorie
din Cluj (1859), cel din Năsăud (1872), iar la Sibiu ia fiinţă Muzeul de ştiinţe
ale naturii (1875).
Unirea principatelor a condus în anul 1864 la înfiinţarea, prin decretu]
1648/23 XI, semnat de Al. Ioan Cuza, a Muzeului naţional de antichităţi,
apoi a Muzeului de ştiinţe ale naturii şi a Pinacotecii, trei unităţi de rang
naţional, care vor juca un rol hotărîtor în dezvoltarea muzeologiei din ţara
noastră.
Pe de altă parte, în Transilvania, prin activitatea Asociaţiei transil-
vane pentru literatura românească şi cultura poporului român (ASTRA),
mai ales de la 1861 începînd, ca şi a societăţilor de arheologie şi istorie,organi-
zate in cîteva mari centre (Cluj, Deva, Oradea, Timişoara, Baia Mare,
Sighet, Tg. Mureş, Alba Iulia), se va impulsiona activitatea muzeografică,
ctitorindu-se noi unităţi muzeale.
Astfel, dacă istoriografia noastră stabileşte pentru secolul al XVIII-lea
existenţa a numai 4 muzee, in perioada 1800-1864 numărul acestora spo-
reşte la 11, demonstrînd interesul crescînd de care se bucură domeniul 177 •
Imediat după 186!1 înregistrăm o creştere numerică şi mai rapidă a
numărului de muzee. Intre 1865 şi 1900, apar 13 noi unităţi, acum creîn-
du-se Muzeul Banatului din Timişoara (1872), Muzeul Ţării Crişurilor la
Oradea (1872), Muzeul din Sfîntu Gheorghe (1879), Muzeul din Constanţa
(1879), Muzeul de artă din Craiova (1880) şi cel de istorie din aceeaşi locali-
tate (1884). Aceste 13 noi unităţi muzeale vin să contribuie la îmbogăţi
rea cu numeroase bunuri a avuţiei naţionale.
Efectul legii privitoare la conservarea şi restaurarea monumentelor
(1892) şi al celei privind regimul descoperirilor monumentelor si obiectelor
antice (1893) pentru vechiul Regat al României pe de o parte, pe de alta, al
legilor din 1881 din Ungaria şi al altora mai vechi din imperiul austro-ungar
în ceea ce priveşte Transilvania, Bucovina şi Banatul, este dezvoltarea acti-
vităţii de cercetare, identificare, conservare si restaurare, de pe urma lor
beneficiind din plin muzeele. '
97
Astfel, noi instituţii de profil se adaugă celor de pînă acum: Muzeul
Th. Aman (1904), Muzeul de istorie din Lugoj (1905), Muzeul de artă popu-
lară (1906), Muzeul Pedagogic şi Muzeul CMI (1910). Muzeul de antichităţi din
Iaşi (1913), Muzeul de istorie a municipiului Bucureşti ( 1914), Muzeul Marinei
( 1924), muzeele de la Adamclisi. Histria şi Ul pia Traiana Sarmizegetusa.
In toate regiunile ţării oamenii de bine se străduiesc să strîngă şi să
asigure, prin muzee, durabilitatea bunurilor culturale. Pragul dintre veacuri
şi primele decenii ce vor urma sînt caracterizate de numeroase asemenea
fapte 177 bis: ln Dobrogea, intelectuali pasionaţi de „bogăţiile arheologice", pe
care le considerau „scumpe rămăşiţe ale strămoşilor'·, chemau la salvarea
inscripţiilor greceşti şi latine prin muzeul înfiinţat la Constanţa; la Tîrgu
Jiu; întemeietorii instituţiei muzeale înscriau în actul de fundaţfone scopul
acesteia: „Pentru a cunoaşte îndeaproape măreţele urme strămoşeşti, pentru
a trăi în strînsă legătură cu ele. pentru a arăta că sîntem vrednici urmaşi
ai unor aşa vestiţi străbuni şi, iarăşi, pentru ca aceste urme să nu rămînă
răzleţe şi uitate pe toată faţa şi in toate unghiurile judeţului nostru". Uneori
procesul de constituire a nucleului muzeal durează cîteva decenii, piesele
răsfirîndu-se datorită războiului, proastei întreţineri, lipsei acute de spaţii
şi a indiferenţei unor autorităţi. La Galaţi, Paul şi Ecaterina Paşa, în 1913,
iar la Tirgovişte, C. Dimitriu (1914) reuşesc să constituie mici nuclee muzeale,
orientatP de la înfiinţare. spre reflectarea istoriei, artei, etnografiei şi istoriei
literare locale. Acelasi lucru le izbutea inimrn;ilor fruntasi ai orasului Fălti
ceni - Artur Gorov~i, Aurel Diaconovici şi' Vasile Ciu~'ea - tot în 1914,
cind pun bazele muzeului regional .. din dorinţa ce o avem ca şi oraşul nostru
să fie pe viitor mai bine privit din punctul de wdere cultural [ ... J ca şi
judeţul nostru să aibă importanţa ce i se cuvine în dezvoltarea culturală
a ţării noastre". La fel, la Bîrlad, I. Antonovici întemeiază acum o instituţie
similară, iar la Ploieşti, arh. Toma T. Socolescu reuşea, în 1919, să determine
o acţiune similară din raţiunea „că un muzeu regional este o adevărată
şcoală pentru toţi şi de cea mai mare utilitate, pentru că pune la îndemîna
conjudeţenilor şi tineretului şcolar, în special, un bogat şi instructiv material
de cultură istorică, artistică, naţională şi ştiinţifică". La Botoşani, în 1924,
se înfiinţa muzeul „Nicolae Iorga", urmat de muzeul An. Simu la Bucureşti, de
cel constituit la Mangalia, unde în 1930, prin străduinţa lui I. Andrieşescu,
C. Ghimpeanu, N. Roşculeţ şi Iancu Ionaşcu se reface vechiul muzeu existent
înainte de 1918. Alţi entuziaşti, cei mai mulţi membri corespondenţi ai
C~I, le urmează exemplul: N. Grămadă la Suceava, H. Ianovici la Turnu
Măgurele, Al. P. Arbore la Focşani, Or. Tafrali şi I. D. Ştefănescu la Iaşi,
V. Literat la Făgăraş, Gh. Postelnicu la Sighetu Marmaţiei, L. Ghergariu
la Zalău ş.a. Toţi aceştia îşi pun energia, timpul şi, adeseori, veniturile în
slujba creşterii şi bunei păstrări a patrimoniului cultural.
Multe din muzeele româneşti cunosc evidenţele primare încă în urmă
cu mai bine de un secol: astfel, la Muzeul Brukenthal, Muzeul Ţării Crişurilor
(primul inventar din 1872) 178 , la Arad (din 1890), la Iaşi (1901) etc.
Şi o serie de cataloage sînt editate în aceşti ani: la Sibiu (întîi în 1844,
cel din 1851, pentru antichităţi, scos la Viena, de L. l\' eugeboren, apoi în
1893), pentru galeria de artă, de către M. Csaki, în 1901 şi 1902 179 • Un al-
bum cu tipologia costumului din Moldova a fost tipărit de Gh. Asachi, la
Iaşi, încă în 1854 (cu 14 planşe color) iso.
Impulsionarea cercetării arheologice şi istorice pe care Comisiunea Monu-
mentelor Istorice o determină prin marcanţii ei membri - N. Iorga, D. Onciul,
98
Al. Lapedatu, V. Pârvan, V. Drăghiceanu ş.a. - a contribuit implicit la dez-
voltarea cantitativă şi calitativă a patrimoniului nostru de arheologie, istorie,
artă, etnografie, ştiinţele naturii etc.
Desăvîrşirea unităţii naţionale la 1 decembrie 1918 impune şi pentru
instituţiile muzeale noi reglementări, din care cauză se emite în anul 1919
o nouă lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice, urmată
de o alta pentru protecţia monumentelor naturii. Acestora li se adaugă. în
anul 1932, Legea pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor publice, scoasă
prin osteneala lui N. Iorga. Legea stabilea, pentru prima dată în istoria culturii
noastre, sfera noţiunii de bun cultural, funcţiile şi sarcinile specifice muzeului,
creînd cadrul juridic şi organizatoric, inclusiv de îndrumare, prin Consiliul
Muzeelor, în baza căruia se va dezvolta ulterior muzeografia românească.
Muzeele regionale, create în urma legilor emise după 1918, cu sarcina
bine stabilită de a acoperi nevoile întregii ţări şi de a strînge în jurui lor energii
necesare cercetării, protejării, salvării, conservării şi dezvoltării fondului
patrimoniului cultural în instituţii specializate, iniţiază acum o serie de publi-
caţii muzeale - „Analele Banatului", „Apulum", „Sargeţia" ş.a., care se
adaugă prestigiosului „Buletin al Comisiunii Monumentelor Istorice". Publi-
catiile acestea constituie tot atîtea căi de valorificare stiintifică a rezultatelor
activităţii de ocrotire a patrimoniului cultural. ' '
Observăm că, în cadrul acestei activităţi, cele mai importante persona-
lităţi din domeniul culturii şi artei, ştiinţei, ca D. Gusti, G. Vîlsan, Em.
Racoviţă, Gr. Antipa şi Al. Borza, R. Vuia, C. Moisil, Al. Tzigara-Samurcaş,
C. S. Nicolăescu-Plopşor, C. Daicoviciu, I. Miloia, G. Oprescu, I. Teutsch,
V. Vătăşianu, D. Leonida ş.a. contribuie, prin activitatea lor, la definiti-
varea profilului reţelei muzeale, la precizarea rolului muzeelor în viaţa
. .
societătii rom ânesti.
In acest context, se dezvoltă reţeaua muzeelor de stat, a celor săteşti,
muzeele etnografice în aer liber, ultimele realizate în perspectiva unei modeme
viziuni sociologice, importante galerii de artă naţională, ca şi primele muzee
memoriale şi cele cu profil de istorie a ştiinţei şi tehnicii.
Folosind termeni modelatori, ca „istorie demonstrativă", pentru grupa-
jele istorice combinate din muzee, Tzigara-Samurcaş vedea în obiectul muzeal
esenţa, pentru că „oricît de neînsemnat s-ar părea, ne redeşteaptă mai limpede
timpul căruia a aparţinut, ne vorbeşte mai mult şi în mod mai sincer despre
oamenii cari l-au făurit, decît orice istorie scrisă" 181 •
In această etapă, se vor remodela ca profil şi tematică muzeele de la
Bucureşti, Braşov, Oradea, Arad, Cluj, Turda, Satu Mare, Tîrgu Jiu, Vaslui,
Ploieşti, Rîmnicu Vîlcea, Goleşti, Tecuci, Galaţi, Calafat etc. Tot acum iau
fiinţă primele muzee în aer liber la l-Ioia-Cluj (1929) şi la Bucureşti- Muzeul
Satului (1936). Această ultimă realizare muzeografică românească, originală,
fusese lansată ca idee încă în 1880 de către George Bariţiu. In 1906, la Muzeul
etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi industrială fuseseră aduse
casa lui Antonie Mogoş din Ce auru (jud. Gorj) şi 2 porţi de case de la Ce auru
şi Tălpăşeşti, intenţionîndu-se încă de pe atunci aducerea cite unei gospodării.
reprezentative pentru fiecare zonă.
O statistică făcută pentru această perioadă precizează, dind o imagine
.
asupra progresului făcut, că numai intre 1900 si 1945 au fost înfiintate 50.
de unităţi muzeale, din care 19 de istorie, 8 mixte, 7 de etnografie şi una
tehnică. Din ce în ce mai evident, în această epocă, participarea muzeografiei
99
la opera de ocrotire a valorilor istorice, artistice, tehnice şi mai ales la cerce-
tarea şi punerea lor în larg circuit public, face din muzeul românesc unul
din cei mai de seamă factori de cultură ~i ştiinţă.
3. COMISIUNEA MONL1:\1E:\"TELOR ISTORICE-CEL MAI DE

SEA~IĂ FACTOR AL CERCETĂRII, CO'.\SERVĂRII,
RESTAURĂRII ŞI OCROTIRII PATRIMOl\IULUI CULTURAL
~AŢIONAL
După lucrările iniţiate în 1809 de ministrul cultelor, A. G. Golescu, cu

o comisie compusă din Cezar Bolliac, Dumitru Papazoglu, Alexandru Odo-
bescu şi Al. Pelimon, urmează cele intreprinse intre 1860 şi 1865(în septem-
brie 18G:3 Grigore Bengescu II are misiunea de a cerceta mănăstirile din jude-
ţele Dolj, Homanaţi, Gorj şi Mehedinţi) care vizează şi pregătirea secularizării
averilor mănăstireşti. In 1864, la 2 noiembrie, N. Creţulescu lansează o cir-
culară către revizorii şcolari, la care revine în februarie 1865 şi care cuprinde
date referitoare si la starea de conservare a monumentelor din 35 mari unităti
administrative i82 • Rezultatele se consemnează, printre altele, în cunoscut'a
lucrare Album archeologic pitoresc, cu cele 110 planşe ilustrate de H. Trenk.
ln 1871 se elaborează un prim proiect de lege pentru conservarea monumen-
telor istorice iar Chestionarul sa11 i:vodul de întrebări în privinţa rechilor
aşe::,ămintc ce se află în deosebitele comune ale României a fost răspîndit în
ţară între 1871 şi 1875, prin Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice
de Al. Odobescu. Acesta îşi propunea: „să cercăm a aduna elemente de sta-
tistică arheologică şi să dobindim pînă la oarecare punct mijloace de a clasi-
fica, cel puţin grosso modo, monumentele antice din ţara noastră". Cele două
documente se înscriu ca noi demersuri pentru rezolvarea situaţiei 183 •
Prin decret princiar (nr. 754/G aprilie 1874) se stabileşte un regulament
de funcţionare a Comisiei onorifice pentru monumentele publice, organism
unde sînt cuprinşi M. Kogălniceanu, Al. Odobescu, C. Bolliac, T. Rosetti,
D. Sturza (preşedinte), Al. Orăscu, T. Maiorescu, A. Berindei, C. Stăncescu,
care trebuie să realizeze „ un tablou al tuturor monumentelor publice din ţară,
pentru care să se ia măsuri de conserYare" 184 •
In 1881, V. A. U rechia semnează următoarea decizie: „Corpurile legiui-
toare, aprobînd legea de împrumutare a 300 OOO lei pentru restaurarea şi
repararea principalelor monastiri şi biserici, simţ nevoia, după înţelegerea
avută cu I.P.S. mitropoliţi şi episcopi, să facă uă alegere din devisele monasti-
rilor şi bisericilor, care fie din respect artistic, fie din acel istoric merită să fie
cu precădere restaurat[ ... ]". In baza acestei decizii se numesc comisiile însăr
cinate cu anchete de teren în judeţele Mehedinţi, Gorj, Romanaţi, Vîlcea,
Dolj, Olt, Argeş, Muscel, DîmboYiţa, Prahova, Teleorman, Vlaşca şi Ilfov.
Din prima fac parte I. Slavici, C. Mandrea şi domnişoara Hitz, profesoară
de pictură, ajutaţi de inginerii Simons şi Maur 185 • O a doua comisiune, afirma
V. A. Urechia, participant direct la lucrări, „pentru Moldova şi restul Româ-
niei se va numi după întoarcerea noastră din excursiunea în ambele părţi,
dacă va fi de lipsă" 186 • Contînd în mare parte pe sprijinul corpului didactic,
Comisiunea a lansat chemarea de a i se notifica lista mănăstirilor si bisericilor
cu valoare artistică sau istorică. Ea cerea „de a însemna părţile 'din edificiu
care urmează a rămîne neatinse ori restaurate, cu cea mai mare veghere şi
100
să nu se altereze stilul ori să nimicească niscai fresce, portrete şi inscripţiuni
istorice". La articolul „d", Comisiunea urma să propună căreia din „bisericile
ori monastirile constatate de ea se cade a se da precădere" la restaurare ·ori
reparare; arhitectului din comisie i se da sarcina de a întocmi devizele nece-
sare şi planul monumentului 187 •
Făcind parte din Comisia de control din Moldova, Pantazi Ghica vizi-
tează mănăstirile Socola, Cetăţuia, Golia, Barnovschi, Neamţ, Frumoasa,
Galata, Trei Ierarhi, Sf. Nicolae Domnesc, Agapia, Văratec, Secu, Bistriţa
şi Roman, cerind să se încredinţeze restaurarea monumentelor de aici unor
arhitecţi care să poată „da garanţii morale mai asigurătoare că le va păstra
întru toate, penă şi in dimensiuni, penă şi în desenuri şi sculpturi" 188 • La Trei
Ierarhi, solicită „să nu se schimbe întru nimic caracteru construcţiunei,
stilul arhitecturei, şi acea fineţă rară de ornamentări şi de sculpturi, care
trebuiesc neapărat păstrate şi reproduse [ ... ]" 189 • Iar la cetatea Neamţului,
exprima cu regret: „cînd are o naţiune asemenea monumente care sînt mindria
şi gloria ei, ar fi o ruşine, o crimă de a nu le restaura, şi de a le lăsa să se şteargă
şi chiar urmele lor" 190 • P. Ghica judeca aspru unele abateri de la reguli ele-
mentare. El arată, de pildă, că mănăstirea Secu „nu trebuieşte restaurată
in condiţiunile sacrilegii, în care s-au făcut reparaţiunile mai la toate monu-
mentele istorice, schimpîndu_:l_i_~se stilJJl şi caracterul arhitectonic şi dindu-li-se
spoituri şi ornament uri moderne [ ... ]" 191 • Opinia membrilor comisiei este
identică atunci cînd starea jalnică a monumentelor vădeşte dezinteresare
sau nepricepere, cuvîntul lor contribuind la reglementarea lucrurilor. Astfel,
Nicolae Ionescu, care vizitează biserica Sf. Ioan din Vaslui, considera că
„bisericile din timpul lui Ştefan cel Mare formează ca un lanţ de lucrări pe
care în interesul sigur al dezvoltării arhitect urii la noi ar trebui să le întregim
şi să le restaurăm'' 192 • Ioan Slavici şi G. Mandrea, după ce văzuseră, în 49
de zile, 64 de obiective, co.;chid: „încetul cu încetul s-a nimicit o mare parte
din rămăşiţele preţioase ce puteau să servească drept puncte de plecare pentru
Aprecierea gradului de cultură şi a felului de a gîndi al părinţilor noştri şi
din care fără indoială ne-am fi putut lămuri a~upra multor dintre întîmplările
din trecutul ţării noastre, faţă de care ne aflăm in nedumerire. Arătindu-vă
aceste neajunsuri comisiunea-şi exprimi! totodaUi încrederea, că prin înfiinţa
rea Comisiunii însărcinată cu conservarea monumentelor istorice ele vor fi
lnlăturate pentru totdeauna" 193 • Al. Macedonski, care a fost însărcinat şi el,
in 1882, de ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, să raporteze despre
starea de conservare a monumentelor de la H U!'ez şi Sf. Dumitru din Craiova,
îşi face publice rezultatele în „Literatorul" (II) 194 • Episcopul Ghenadie a)
Rlmnicului, în acelaşi sfîrşit de veac, aminteşte ca exemplu negativ, spre
luarea aminte, fapta lui Mihnea-vodă, citind inscripţia de pe poarta clopotniţei
de la Bistriţ,a (1683-1684) care spune despre .,reoa vrăj~ăşie a lui l\'1ihnea-
Vodă Dracea, ce a avut pre dînsul, din faţa pămîntului a o şterge silnic cu
tunuri şi alte armii zidurile le-au surpat" 1 95 .
Din informaţiile de ordin arhivistic ca şi din publicaţiile vremii, se deduce
existenţa unui interes crescînd faţă de modul în care se conservă şi ~e restau-
rează unele monumente, mai ales cele de importanţă naţională. Episcopu)
I\1elchisedec, care vizitează în 1884, „în interesul arheologici noastre", mănăsti
rile din nordul Moldovei, arăta: „arhitectura noastră bisericească, lipsită
de modeluri tipice, a ajuns Ja anarhie, lăsată în capriţiulu architecţilor noştri,
cari cea mai mare parte se conduc ori de modeluri străine, ori inventate de
dînşii şi adeseori fără gustu şi reu inventate" 196 • De fapt, sintem in epoca
lucrărilor efectuate la noi de Lecomte de Noiiy, restaurările de la Curtea
101
de Argeş, Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi din Iaşi, la Tîrgovişte şi Sfîntu
Dumitru din Craiova fiind considerate „schilodiri, răzăluiri şi spoiri" 197 •
Ca o replică se aprecia că .,monumentele sunt sfinte şi glorioase rămăşiţe
ale trecutului; ele au drept la respect şi apărare de distrugere" 198 •
Trimişi să analizeze calitate a lucrărilor de restaurare de la biserica epis-
copală din Curtea de Argeş, Th. Aman, Th. Ştefănescu, K. Storck şi Alex.
Săvulescu se adresau la 3 noiembrie 1879 ministrului Creţulescu, arătîndu-i
că „în general lucrările sculpturale sunt imitate cu multă fidelitate şi acura-
teţă, dl. arh. Lecompte a introdus oarecari modificări regretabile[ ... ] în restau-
rări nu este permis să se facă cea mai mică inovaţiune, fiindcă aceasta alte-
rează caracterul primitiv al operei şi aduce anomalii în mersul regulat al
istoriei artelor". Comisia imputa încărcarea acoperişului cupolelor cu orna-
mente, galeria de flori de piatră de la cornişele turlelor, introducerea balustra-
dei. Iar în ceea ce priveşte ,,răzuitul pietrelor vechi, ca să li se dea acelaşi
ton ca la cele noui, - considera că - este o eroare la care se opune şi arta
şi raţiunea, fiindcă umiditatea ce au pietrele cînd es din carieră, se evaporează
şi formează la suprafaţa lor un strat cristalin de săruri calcare, care strat
conservă foarte bine piatra" 199 • Şi, recunoaştem azi, avea dreptate!
O serie de alte reglementări, de altfel, se leagă direct de epoca modernă,
cînd se pun bazele sistemului bibliotecilor publice. De pildă, Leţ!,ea depozi-
tului legal, care asigură păstrarea cărţii în aceste instituţii, datează abia
din 2 aprilie 1885 200 •
Se creează în această confruntare dialectică a începutului organizării
sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural naţional, cum desigur se petrec
lucrurile şi în alte ţări, două importante lucruri: o conştiinţă a valorii inesti-
mabile, imposibil de înlocuit, pe care o reprezintă monumentele şi obiectele
culturale pentru istoria patriei şi pentru afirmarea culturii naţionale, şi o con-
cepţie şi metodologie proprie de conservare -restaurare. Un şir întreg de perso-
nalităţi concură la formarea ambelor. Este caracteristic pentru conştiinţa
valorii, ceea ce Slavici exprima în 1882: „generaţia noastră, mai luminată
decît cele trecute, trebuie să simtă că, dacă e vorba ca societatea română
să ajungă la vreo însemnătate în lumea aceasta, ea trebuie să se pătrundă
de spiritul solidarităţei naţionale: tot românul să simţă că nimic mare nu
se poate produce decît prin munca unită a unui şir de generaţiuni şi întocmai
precum noi dorim, ca lucrurile începute de noi să fie continuate cu zel de către
urmaşii noştri, părinţii noştri au muncit cu nădejde că noi vom scoate la capăt
lucrările începute de dînşii" 201 • Interesante ni se par, de asemenea, şi alte
idei pe care Slavici le susţinea într-un spirit modern. Una din ele exprimă
rolul cultural jucat de monumentele religioase în istoria ţării. El afirmă că
„monastirile nu sînt decît în rîndul al doilea aşezăminte religioase: ceea ce
le-a produs e mai ales spiritul de conservare naţională, şi cei ce le-au întemeiat
şi înzestrat cu o parte din avutul lor îşi găseau răsplata în gîndurile amăgi
toare pe care şi le făceau despre viitoarea înflorire a neamului" 202 • O alta
vădeşte concepţia referitoare la valorificare, căci - spune Slavici - „monu-
mentele publice, oricari ar fi ele, nu au alt scop decît pe acela de a fi văzute
şi admirate[ ... ]" 203 •
Unei înţelegeri mai mari, sprijinului larg, comunitar, i se adresa Andrei
Cosma, fruntaş al mişcării naţionale, cînd, în 1889, vorbind despre aşezarea
antică de la Porolissum afirma: „Indeferentismului, ce domneşte la noi în ge-
nere, a lăsatu uitata pân-acum colonia de la Moigradu; anticităţile numeroase
ce s-au aflatu şi se afla aici au trecutu şi trecu în mane straine[ ... ] Preoţimea
102
şi inteligentia romana de in giuru au cea mai santa detorentia nationale, ca
Juminîndu poporulu se împiedece aceste instreinări, ~i se înduplece poporul
a le cede gratis, seau pe lenga rescumparare, Museiului nationale dein
Blasiu" 204 •
Făcind din istoria antică un punct de sprijin al teoriei politice, învăţaţii
români din secolul al XIX-iea au folosit din plin monumentele arheologice
ca demonstraţie. O face G. Bariţiu, care publică un Raport asupra călătoriei
la ruinele Sarmizegetusei şi a informaţiilor adunate la fa(a locului în anul 1882,
editat de Academia Română 205 •
Referitor la teoria şi metodologia conservării din această perioadă ni
se pare caracteristică poziţia arhitectului Al. Orăscu, notată într-un raport
din 18 martie 187 4, despre lucrările de la Curtea de Argeş. Cu acel prilej el
afirma că „de cite ori este vorba de a restaura un monument artistic din
vechime, nasce de sineşi cestiunea dacă restaurarea trebuie să fie o simplă
reparare, adică o reînfiinţare solidă a părţilor cari se află slăbite ori vătămate
intr-nsul, la momentul restaurării; sau dacă ea cată a fi o restituire a monu-
mentului, adică o expurgare a lui de toate elementele bastarde cari s-au alipit
după vremi de din sul şi o reÎn1,Jiere a adevăratului monument primiti(J, constituind
oarecum o nouă şi deplină eflorescenţă a stilului ce caracterizează edificiul,
mărginită însă numai la acel nou (subl. a.)'" 206 • Tot el apreciază într-un
spirit modern, apropiat de ceea ce şcolile de restaurare engleză şi italiană
propagau în epocă, rostul restauratorului, a cărui datorie „este ca să caute,
atît prin cercetări istorice îndreptate special asupra monumentului, cit şi
prin un studiu mai general al stilului de care el mai mult sau mai puţin depinde,
a reda monumentului, întrucît va sta prin putinţă, un aspect cit se va putea
mai identic sau cel puţin mai asemuit cu înfăţişarea lui primordială" 207 •
Luările de poziţie, propaganda şi numeroasele motivaţii rezultate în urma.
stării de fapt a monumentelor ţării se înmulţesc între 1880 şi 1890. La 20
aprilie 1890, un grup de oameni de cultură şi artă (Th. A.man, Juan Al par,
C. Băicoianu, C. Beniş, I. Călinescu, Şt. Ciocîrlan, I. Carcaleţeanu, I. Constanti-
nescu, '.\!. Gabrielescu, I. Georgescu, I. Mincu, G. Mandrea, T. Maimarolu,
G. D. Mirea , Al. Orăscu, P. Petricu, K. Stork, C. Stăncescu, Th. Socolescu,
G.M. Tătărescu şi I. Valbudea) adresează o petiţ.iune primului-ministru
în care deplîng starea şi modul de păstrare a monumentelor. Sesizînd o serie
de greşeli, semnatarii cer înfiinţarea unei Comisiuni arhitecto-arheologice,
care să supravegheze şi să conducă lucrările de conservare-restaurare. Ei arată
că, încă în 1864, prin rrgulamentul Şcoalelor de Belle-Arte, N. Creţ.ulescu
prevăzuse înfiinţarea unui Comitet academic de Belle-Arte, format din şapte
personalităţi, avînd atribuţii inclusiv în privinţa monumentelor. Constată
însă că nici acesta şi nici Comisiunea architecto-arheologică, prevăzută de
regulamentul privitor la monumentele publice (din 7 aprilie 1874), pe lingă
Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, „cu scop de a clasa şi conserva
neschimbate monumentele noastre istorice", n-au fost puse în practică 20s.
Ca urmare a acestui protest, la 27 aprilie 1890 se creează amintita Comisiune
onorifică pentru monumentele publice (prin decret regal nr. 1307/14 aprilie
1890). Aceasta era compusă din mitropolitul primat, M. Kogălniceanu, D.
Sturza, T. Maiorescu, V. A. Urechia, Gr. Tocilescu, C. Lahovari şi N. Suţu,
avindu-l ca secretar pe Ioan Bianu, comisie care funcţ.iona de altfel conform
regulamentului din 1874. La prima şedinţă, ministrul de resort, T. Rosetti,
arăta că „din restaurări s-a făcut problemă naţională", hotărîndu-se ca orice
proiect de restaurare să-i fie supus spre aprobare, discutindu-se încă acum
situaţia unui număr de şase monumente importante 20 9 • Iar la şedinţ,a din
103
12 mai 1890, V. A. Urechia cere promulgarea unei legi mai clare, care să fixeze
atribuţiunile şi rolul Comisiei, el fiind de altfel autorul unui proiect de lege
ce va fi depus la Senat 210 • Y. A. Urechia prezentase, încă în 1882, în Camera
deputaţilor, proiectul legii pentru conservarea şi restaurarea monumentelor
istorice, a cărui expunere de motive o va susţine Constantin Exarcu, în 1890,
în faţa Senatului. Motivînd şi îndemnînd respectivul organ la o analiză exactă
asupra oportunităţii reglementării juridice, Exarcu se adresa Maturului Corp
prin înălţătoare cuvinte: „Să conservăm şi noi micile manifestaţiuni ale culturii
noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu sîntem născuţi de ieri,
şi că sîntem datori a continua tradiţia şi argumenta patrimoniul ce ne-au
lăsat strămoşii noştri[ ... ]". El accentua: „N-am trebuinţa să vă spun că
noi am distrus şi continuăm a distruge cu o crudă barbarie sau să profanăm
prin restaurări nesocotite trecutul nostru istoric, religios sau artistic" 211 .
Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publicr: (promulgată
prin Decretul nr. 3658/17 noiembrie 1892), la a cărei întocmire, sprijinită
de Spiru II aret, un rol important l-a avut Grigore Tocilescu, a întrunit o mare
adeziune 212 • Ea constituie documentul juridic de bază al sistemului românesc
de ocrotire a patrimoniului cultural naţional. In virtutea ei, se instituia Comi-
siunea monumentelor publice. Aceasta era compusă „dintre bărbaţii cei mai
competenţi în sciinţele istorice sau arheologice, dintre cari duoi vor fi luaţi
dintre membrii Academiei Române", din directorul Muzeului de antichităţi
şi un arhitect (art. 1), fiind un organ consultativ creat pe lîngă Ministerul
Instrucţiei Publice. Comisiunea - afirmă legea - „ va întocmi, prin mijloacele
cei se vor pune la dispoziţiune de către ministru, inventariul general al tuturor
edificiilor şi obiectelor vechi din ţară, care prezintă un deosebit interes istoric
sau artistic, pentru a căror conservare urmează să se ia măsuri" (art. 3) 213 •
Instituind sistemul inventarului, revizuit periodic la 5 ani, legea înscria
că „nici un monument trecut în inventarul general nu va putea fi dărîmat,
reparat sau restaurat, fără prealabila autorizare a Ministerului Cultelor şi
Instrucţiunii Publice, care va hotărî, după ce va fi luat avizul Comisiunii
monumentelor publice" (art. 4) 214 • Se prevedea, de asemenea, dreptul de
expropriere în caz de utilitate publică( art. 4), iar in Regulamentul de aplicare
se da, pentru prima dată, o definiţ,ie completă a monumentului: „pe sol sau
in subsol, în uz sau scos din uz, religios sau civil, străvechi şi pînă la sfîrşitul
secolului XVIII, integru sau în ruină, singular sau complex, imobil sau mo-
bil" 215.
Regulamentul oprea lucrările de inovare, obliga proprietarul la supor-
tarea restaurării sau la expropriere, îi dădea Comisiunii atribuţiuni exacte
in aprobarea planurilor de restaurare, in inventarierea monumentelor, cerce-
tare, valorificare şi propagandă, pentru crearea unui ,.archiv arheologic"
(compus din planuri, desene, fotografii, literatură de specialitate) şi instituia
un sistem de raportare 216 •
Considerînd evidenţa ca o adevărată placă turnantă, legea din 1892 sta-
bilea in mod nerealist termenul de 30 noiembrie 1893 pentru realizarea unei
evidenţe a monumentelor, precizînd în acest sens alcătuirea unui formular
ce urma să fie trimis autorităţilor. Acesta conţinea 9 categorii de informaţii
legate de localizare, datare, tipologie, detalii tehnice, de ordinul conservării
etc. 217 • Acest deziderat se realizează in 1894, cind prima listă a monumen-
telor istorice este publicată de C. S. Bilciurescu (131 de obiective), lucrare
importantă, dar cu mari lacune (lipseau mănăstirile Neamţu, Hurezu ş.a.m.d.).
Ea a fost urmată apoi de Inventarul monumentelor publice şi istorice din Româ-
104
nia, conţinînd 534 de monumente publice şi 63 de monumente istorice, realizat
şi publicat de V. A. Urechia, B. P. Hasdeu şi Gr. Tocilescu 218 •
·Comisiunea, între ai cărei membri s-au numărat V. A. Urechia, T. Maio-
rescu, C. C. Arion, Gr. Tocilescu, G. Sterian, B. P. Hasdeu (în locul lui
T. Maiorescu), N. Gabrielescu (în locul lui G. Sterian), Gr. Cerkez (în locul
lui C. C. Arion), I. Kalinderu (în locul lui V. A. Urechia, din 1901) 219 , Vasile
Pâr.van şi Er. A. Pangratti (din 1911) 220 , a luptat cu intransigenţă pentru
a consolida sistemul de ocrotire, pentru formarea unei şcoli de restaurare,
pentru o bază materială şi o conştiinţă naţională în acest domeniu. Ea va fi
ajutată de alte reglementări juridice, la care unii din membrii săi şi-au dat
aportul. In primul rind de Legea pentru descoperirea monumentelor şi obiectelor
antice şi de Regulamentul de aplicaţiune a acestei legi 221 , vădit influenţate
de Gr. Tocilescu, pe atunci director al Muzeului naţional de antichităţi. Aces-
tea, împreună cu Legea pentru conser<,Jarea şi restaurarea monumentelor publice,
vor constitui un practic sistem de protecţie generală. Astfel, Comisiunea, al
cărei nume se va schimba după 1900 în Comisiunea monumentelor istorice, se
afirmă tot mai mult in viaţa culturală a ţării. Un rol important îl joacă in acest
sens opera şi activitatea lui Nicolae Iorga, care impune o teorie româ-
nească şi o nouă concepţie în domeniul monumentelor istorice. In cadrul
acestora, responsabilitatea istorică în opera de restaurare ajunge adevărat
principiu, urmat şi urmărit de acum înainte, mai ales, în lucrările practice.
De la aliniamentele acestuia au decurs ulterior si criticile noi aduse de către
savant, lucrărilor patronate de Secţiunea de la Cluj, date în grija arh. R. Wag-
ner, intîrziat şi fidel partizan al unităţii stilistice, şi uneori vizibil neînţelegător
faţă de valorile şi specificul arhitecturii naţionale. Din această teorie se va
adăpa apoi şcoala de restaurare istorică, impunînd o serie de reguli, consecvent
aplicate. Tonul fusese dat şi, chiar dacă, uneori, abaterile marchează indisci-
plina sau necunoaşterea unora, in general, respectul faţă de cele impuse prin
glasul şi condeiul savantului devin o regulă.
Luind atitudine faţă de „vandalii moderni" care au dărîmat biserica
lui Ştefan cel Mare de la Rîmnicu Sărat 222 sau faţă de restaurarea de la Putna
„care i-a dat un lustru de noutate cel puţin jignitor" 223 , marele nostru istoric
este drastic şi nemilos faţă de lucrările arhitectului Lecomte de Noi.iy. Pe acesta
il numeşte „dictatorul fără niciun fel de răspundere, şi faţă de nimeni, al tuturor
restaurărilor". Lucrările sale - cea de la Craiova, „pompos, risipitor şi neîn-
ţelegător reparată", la Curtea de Argeş „distrugător radicală" şi realizată
in „j argonul internaţional", - le supune unei critici vehemente, conchizind
despre autor că a fost „ucenic al unei direcţii false" 224 • Savantul cerea încă
în 1910 fotografii, studii şi inventare amănunţite, iar restaurarea să fie conce-
pută pe vechile fundaţii în mod obligatoriu 225 • El se pronunţa totodată pentru
o legislaţie înnoită, mai adecvată noilor realităţi. Considera că „monu-
mentele vechi trebuie ţinute în picioare, întărite şi apărate bine. Frumosul
şi scumpul lucru care se cheamă restaurare - şi înseamnă la noi altceva <lecit
în tările cu socoteală la ban - nu ni este de nevoie. Sîntem datori să mentinem
sa~ să cirpim, nu să facem la loc, nu să înnoim, să închipuim şi să c~eăm.
Oricine e slobod să facă o clădire nouă în stil vechi, dar să nu fie îngăduit a
o ridica pe locul, pe ruinele unui vechi monument al ţării" 226 •
Sîntem ca atare de acord să apreciem că activitatea teoretică, prodigioasă
ca şi cea practică, de membru şi apoi pre!;*ldinte al Comisiunii, desfăşurată
de N. Iorga, constituie un puternic impuls în opera de conservare şi valorificare
a monumentelor. Este de altfel un fapt stabilit „că ideea de bază a concepţiei
lui N. Iorga despre monumentele istorice este aceea de argument grăitor al
105
trecutului patriei. De aici, necesitatea imperioasă a conservării, studierii şi
popularizării monumentelor. Restaurarea trebuie, prin urmare, să menţină
şi să pună în evidenţă modalităţile succesive în arta de a construi, a înfrumu-
seţa, unitatea spirituală a poporului român, trăinicia şi continuitatea sa
pe acest pămînt" 227 •
Intre anii 1892 şi 1913 au fost puse la punct o serie de aspecte organiza-
torice şi de ordin tehnico-metodologic: mai ales în arheologie, se vor clarifica
multe probleme. Gr. Tocilescu nota încă in 1895 că „cercetările arheologice
sînt partea ce ne preocupă cu deosebire în restaurări, şi tot ce are vreo legă
tură cu monumentele ţării [.„]" 228 • El susţinea, astfel, pe linia lui Odobescu,
o legătură directă între cercetarea arheologică şi restaurare. Pe această linie,
tot el este cel care întocmeşte, în 1908, o circulară prin care extindea protecţia
asupra Valului lui Traian 229 •
In acelaşi sens, unul din pionierii conserYării ştiinţifice a monumentelor
la noi, cu o privire generală europeană, afirma, văzînd starea precară a obiec-
tivelor de la Tîrgovişte, Snagov. Cetăţuia, Cetatea Neamţului ş.a.: „ar trebui
să se facă săpături cu îngrijire şi studii care împreunate cu studiul monasti-
rilor şi a celorlalte puncte strategice, ar forma istoria artei militare la noi" 230.
Arhitectul N. Gabrielescu (fost ajutor al lui L. de Notiy, din 1898 la CMI)
ne mai spune despre rosturile arheologiei în restaurare că: „în lucrările de
restaurare, studiul arheologiei îşi are o întrebuinţare mai largă, el trebuie
să fie continuu călăuză artistului pentru a produce lucrări adevărate [ ... J
pentru că nu e chemat să creeze, ci să respecte adevărul aşa cum este, chiar
dacă n-ar fi frumos. Artistul restaurator mai e chemat să readucă în starea
primitivă pină în cele mai mici detalii un monument istoric, redindu-i forma,
culoarea şi vieţa sa, şi acesta numai pentru părţile care lipsesc, aci e greaua
sarcină a restauratorului" 231 • G. ~1urnu făcea tot acum dovada unui simt
acut de analiză, cerind metode ştiinţifice unitare în abordarea săpăturilo~
de la Adamclisi, şi o corelare a acPstora cu lucrările de conservare-restau-
rare 232 • Incă în 1910, referindu-se la documentaţia arheologică, G. Murnu
scria: „Săpăturile arheologice, pe lingă alte condiţiuni, presupun şi ţinerea
unui jurnal în toată regula. Inel trebuiesc inventariate pe loc toate descoperi-
rile, de orice natură ar fi ele. Zidării, piese arhitectonice, obiecte mărunte
de tot felul, olărie, sculpturi, numismatică etc. cu nu numai etichetarea,
numerotarea, înregistrarea şi arătarea precisă a locului unde s-au găsit, ci
şi descrierea, uneori fotografierea sau desenarea lor. Şi această muncă trud-
nică şi îngrijită nu se face numai pentru importanţa obiectelor în sine, ci
şi fiindcă prin ele se poate stabili natura unor ruine şi epoca din care datează
ele şi în genere diferite straturi ale cetăţii. şi că prin urmare din simple curio-
zităţi devin documente ştiinţifice·' 233 • Fără comentariu!
Virgil Drăghiceanu şi mai ales Yasi le Piîrvan vor insufla linii şi di rec\ ii
noi de cercetare, militînd în acelaşi timp pentru înscrierea corespunzătoare
a cit mai multor obiective arheologice in lista celor protejate de lege 234 • Pe de
altă parte, Al. Lapedatu sesizează carenţele cercetării istorice medievale
bazate exclusiv pe documente, neglijindu-se astfel aportul arheologiei în cer-
cetarea şi restaurarea monumentelor 235 • In anul 1910, vorbind despre nevoia
cercetării cetăţii Poienari, Al. Lapedatu cerea insistent începerea săpării
sistematice a obiectivelor medievale 236 • Ideea străbate ceva mai tîrziu, ca
o necesitate a demonstrării tezelor romanizării şi continuităţii, şi într-o lucrare
a lui I. Andrieşescu, care vedea ca termen limită al săpăturilor arheologice
epoca întemeierii principatelor 237 •
106
Această nouă atitudine nu era proprie numai istoriografiei şi ştiinţei
conservării monumentelor din ţara noastră, de care ea se lega intrinsec.
Ea preocupa deopotrivă pe istoricii italieni, care recunosc că, din 1925, între
arheologie şi istoria medievală se fac legături mai bune 238 • •
Dorind să controleze permanent terenul, să aplice legea, Comisiunea
a numit o serie de învăţaţi, recrutaţi mai ales din rindul corpului didactic, ca
I'eprezentanţi ai săi în calitate de membri corespondenţi. 239 Ea le va delega
autoritate, mai ales acolo unde săpăturile clandestine ale „comoroşilor"
produceau însemnate pagube, iar comerţul ilicit cu bunuri arheologice era
în floare.
Pentru creşterea numărului de monumente clasate şi pentru populari-
zarea lor trebuie să reliefăm aportul „Buletinului Comisiunii". La realizarea
acestuia un rol esenţial i-a revenit secretarului Al. Lapedatu, care-i dă un
profil stabil şi realizează un colectiv de colaboratori eminenţi, tratînd perma-
nent în mod unitar monumentele de pe tot teritoriul ţării 240 • ln paginile
„Buletinului" se cereau insistent controlul real al lucrărilor de proiectare
şi restaur~.re, documentaţie ştiinţifică, recepţia lucrărilor.
Pentru protecţie, încă in anul 1909, Comisiunea introduce însemnul
specific pentru monumente 241 •
Ca efect al unor „ani grei (din punct de vedere economic, n.a.) pentru
soarta monumentelor noastre istorice: autorităţile comunale şi epitropiile
bisericeşti, cu de la sine putere, se apucară de renovat şi - vorba vine -
de restaurat, alterînd şi nimicind caracterul vechiu şi specific al unora din
cele mai însemnate monumente, iar unde socotiră că nu mai e nimic de făcut
dărîmară pur şi simplu" 242 • Luările de poziţie ale membrilor Comisiunii
sint fată de asemenea initiati re uneori deosebit de dure. In 1907, V. Dră
ghicea~u califică situaţia d~ la Potlogi ca inadmisibilă, arătînd oficialităţilor
că „în zidurile unde şezuse un voievod al ţării, porcii continuă să se răsfeţe
pe un strat gros de 2 m de gunoi" 243 • Tot el cerea cîrmuitorilor Craiovei, pre-
zentînd paragina în care se găsea Bănia, „simţ de conservare a rămăşiţelor
trecutului" 244 • Faţă de asemenea realităţi, Comisiunea a adoptat „de cîţiva
ani ca principiu conducător în lucrările sale recomandarea de lucrări parţiale
şi raţionale de conser<,Jare şi întreţinere (subl. a.), prin cari se realizează un
indoit beneficiu: se păstrează mai întîi monumentele pînă la vremuri mai
priincioase şi oameni mai înţelegători şi mai cu interes pentru ele şi se pot
împărtăşi apoi mai multe asemenea lucrări; preocuparea ei de căpetenie nu
este deşteptarea interesului public prin lucrări de trufie, ci prin lucrări care
să cuprindă, ca material documentar, tot ce e necesar şi totodată cu putinţă
de adunat şi publicat" 245 • Discutînd condiţiile precare în care trebuia să
se realizeze conservarea-restaurarea, în Raportul general pe anul 1907 se arăta:
,,cîntărind trebuinţele cu relativitatea mijloacelor (Comisiunea) a văzut că
principiul conducător, adoptat în lucrările sale, de a recomanda, în locul
lucrărilor mari şi costisitoare de restaurare, lucrări mai mici şi parţiale de
conservare şi întreţinere, este cel mai acomodat împrejurărilor şi nevoilor[ ... ]
Aceasta însă, dacă e un mijloc, nu e şi un scop, care trebuie să rămînă: readu-
cerea la deplină "iaţă a "echilor noastre monumente istorice învingînd chiar
piedicile de astăzi ce stau în calea unor asemenea lucrări, lipsa nu numai a mij-
loacelor, ci şi a oamenilor meşteri şi bine pregătiţi pentru a lor conser<,Jare şi
restaurare" (subl. a.) 246.
Despre „hemoragia" de bunuri arheologice, etnografice şi documentare
se plîng mulţi oameni de cultură şi artă. Constantin Moisil, în 1911 cere să
se ia măsuri pentru a stagna exodul pieselor arheologice 2 4 7 • In 1909, N. Iorga
107
solicita vehement măsuri prohibitive pentru a se opri comerţul ilicit cu piese
culturale 248 • Al. Tz. Samurcaş dezvăluie şi el exportul şi pierderile grave dn
valori culturale 249 • Intre timp, în 1922 C.M.I. intervenise la Ministerul Finan-
ţelor - Direcţia Vămilor (adresa 43/31 ianuarie 1922) pentru a se stopa
. .
iesirea din tară a bunurilor culturale 25 0.
Depăşită de condiţiile concrete ale vremii, legea din 1892 se cerea
înnoită 251 , astfel că la 28 martie 1913 Adunarea deputaţilor, iar la 30 martie
1913 Senatul votează noua lege pentru conservarea şi restaurarea monu-
mentelor istorice. Aceasta instituia Comisiunea pe lingă Casa Bisericii (în-
fiinţată în 1903) şi sub autoritatea ~1inisteru1ui Instrucţiunii Publice; ii
dădea largi atribuţiuni: în ceea ce priYeşte conservarea-restaurarea, supra-
vegherea săpăturilor arheologice, im·entarierea monumentelor, inclusiv pentru
un propus Corpus inscriptionwn Slavo-Romanicarum, în organizarea muzeelor
regionale şi educarea marelui public (art. 2). Legiuitorul cHea mijloace specialt>
pentru evidenţa monumentelor şi săpăturilor arheologice (art. :~), reglementa
rostul comisiei formată din 9 membri şi membri onorifici corespondPnţ.i
(art. 5-6) şi-i asigura acesteia serYieiile de resort (secretariat, arhitectură,
bibliotecă, arhivă, muzeu), compuse din 11 salariaţi (art. 8) 252 • Legea nouă
înfiinţa o Casă a monumentelor istorice, finanţată de stat, pentru studierea,
conservarea şi restaurarea monumentelor ca şi pentru săpături arheologice
(art. 12). Un element cu totul nou îl constituia definirea monumentului istoric,
limitat cronologic la anul 1834. Prin Decretul 3475 din mai 1913 rrau numiţi
ca membri: episcopul Dunării de Jos. D. D. ~ifon, I. Kalinderu, C. I. Istrati,
D. Onciul, E. A. Cerkez, G. Murnu. G. Balş (preşedinte este ales I. Kalinderu,
urmat de C. Istrati), în locul lui Kalinderu este numit, apoi, V. Pârvan (ln
decembrie 1913) 253 •
Interesante ni se par ideile noi care configurează atribuţiile sporite ale
Comisiunii, rezultate din cuvîntările lui I. Kalinderu şi C. Dissescu. Aceştia
afirmau că noua lege este „izvorîtă din experienţ.ă şi din trebuinţi simţite şi
alcătuite cu caldul interes"; că ea aducea mai mulţi membri (9 în loc de 5),
limitarea mandatului la 5 ani, lărgirea atribuţiilor la monumente şi muzee,
un personal tehnic, ceea ce arată rolul sporit al arhitecţilor în lucrările Comisi-
unii, trecerea săpăturilor arheologice sub îndrumarea sa. 1n ultimul caz se
declara că „arheologia este mîna dreaptă pentru studierea monumentelor
istorice" 254 . Din respectivele cuvîntări, ca şi din textul legii, rPiese şi un alt
fapt deosebit de interesant: studierea amănunţită a legisla ţi ei franceze şi
italiene afectate monumentelor istorice şi în special săpăturilor arheologice
şi încercarea de a acomoda unele prenderi la situaţia specific românească,
problema în sine rămînînd o permanenţă în sistemul de gîndire şi acţiune al
Comisiunii monumentelor. Instalată la li mai 1913, Comisiunea a jucat un
rol important în viaţa culturală românească. din sînul ei desprinzindu-se în
această etapă, tot mai mult, figura lui Dimitrie Onciul. Ei i s-a insuflat princi-
piul că „naţiunile nu trăiesc numai prin prezent, ci şi prin trecut. Din Rcest.
trecut se frămîntă prezentul, iar din cunoaşterea temeinică a istoriei izvo-
răşte îndemnul şi energia luminată care pregăteşte viitorul" 255 •
Noua Comisiune va purcede, este adevărat, într-un context politic şi
economic destul de puţin prielnic, la realizarea unui program de lucru, care,
din păcate, va fi brutal întrerupt de primul război mondial. Savanţi şi patrioţ.i,
mulţi dintre arhitecţii noştri se pronunţă răspicat pentru apărarea monu-
mentelor. De pildă, N. Ghica-Budeşti (din 1907 la CMI), unul din cei mai
Yajnici apărători ai acestora, scria următoarea constatare: „duşmanii mai mari
chiar <lecit timpul, care le ruinează încetul cu încetul, sunt oamenii neînţelegă-
108
tori[ ... ]" 256. Promovînd idei avansate, H. Stahl, încă în 1914, vorbind de mă
năstirea Mihai vodă, sugera că: „ Nu ar trebui să se dărîme casă, să se alinieze
stradă, fără obligativitatea fotografierii înainte şi după prefacere, ca să se poată
urmări, an de an şi zi cu zi, înfrumuseţarea oraşului ori vinovata distrugere
a urmelor neajunse încă la ceasul fatalei pieiri. Pisaniile bisericilor, inscrip-
ţiile, traduse ori transcrise cu litere latine, ar trebui să se poată ceti la intra-
rea fiecărui monument pentru ca trecătorul, cetindu-le, să poată căpăta
imbold să înveţe istoria ţărei ce se cunoaşte atît de puţin, să prindă iubire pen-
trn oraşul in care s-a născut, in care trăieşte" 2 " 7 • Venind în întimpinarea unor
holărfri preventive, în Capitală, in anul 1914, se adresau primăriei urmă
toarele: ,.Exprimăm dorinţa deci, ca cu prilejul oricăror săpături de canali-
zar~ sau faceri de temelii, în cari s-ar descoperi urme de ale vechiului Bucu-
re~ti, Primăria să încunoştiinţeze Comisiunea Monumentelor Istorice, care ar
pulea salva, asLfel, multe amintiri ale trecutului, cari nu se mai pot găsi
pe altă cale·' :! 58 • In apărarea monumentelor, CMI a intervenit de nenumărate
or·i: tn 19:~;>, la Iaşi, cerea „izolarea completă a celor patru laturi a fostei
~lăllăstiri Goli a, creîndu-se o stradelă de G m lungime" 259 • Pentru că N. Iorga
aµreC'ia că „ laşul este prin sine însuşi un muzeu naţional şi o datorie sfîntă
ne îmbie la slrăduinţă neobosită şi continuă de a îngriji ca monumentele sale
istorice să nu fie înăbuşite, desprinzindu -se în toată strălucirea neîntunecată
pe of'izonlul trecutului nostru. Trebuie săle dăm spaţiu şi atmosfera necesară
traiului lor, ca să respire aerul curat cu care s-au înviorat strămoşii şi ctitorii
dnd le-au cl(tdit şi să soarbă credinţe şi graiul românesc, care va răspunde
eu tCiată pmitalea lui ecoului ce răsună din zidurile lor". Din aceste puncte
de vedere, învăţatul cerea „de a se declara sup_use exproprierii toate terenu-
rile din jurui monumentelor istorice, pe o rază de 500 m; interzicîndu-se de
azi lnainte pe aceste zone clădi~i noi sau reparaţiuni, obligînd şi dărimarea
tuturor clădirilor insalubre" 260 • Continuîndu-i parcă gindurile, referindu-se
tn pf'imul rînd la Transilvania, Y. Yătăşianu, în a sa Istorie a artei feudale
in Ţările Române, pretindea protecţia a tot ce era vechi, mai ales substrucţii,
,.indiferent de aspectul sub care se înfăţişează în momentul de faţă, iar apoi
se impune cercetarea lor cit mai neîntîrziată, în colaborare cu arhitecţii
cărCira le slllt încredinţate restaurările, refacerile şi reconstrucţiile" 26 1.
O serie de lucrări sint realizate în acest interval, printre ele numărîndu-se
restaurarea făcută de Grigore Cerkez la biserica domnească de la Curtea de
Argeş in 191;) 262 , cea de la biserica lui Negru Vodă din Cîmpulung 263 , de la
Căldăruşani, Stavropoleos, biserica Bucur, de la Curtea Veche, mănăstirea
Dealu, numai în 1914 restaurîndu-se 23 de obiective (din care 13 în Mol-
dova) 264 •
4. CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA PATRIMONIULUI

CULTURAL 1~ PERIOADA 1919-1944
ln urma primului război mondial, dar mai ales a realizării unitătii nationale
depline la 1 decembrie 1918, România isi regîndeste sistemul de ocrotire a
bunurilor culturale. Exprimată din punct'de vedere' juridic prin Decretul-lege
din 28 iulie 1919, emisă sub ministeriatul Dr. C. Angelescu, avem o nouă
Lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice 26 &. Noua regle-
mentare aduce serioase îmbunătăţiri celei din 1913, completînd-o şi inovînd
109
în unele direcţii, conform noilor parametri politico-economici şi cultural-
artistici. Astfel, Comisiunea organizată sub autoritatea Ministerului Culte-
lor şi Instrucţiunii Publice, trebuie „să îngrijească de conservarea staţiuni
lor sau localităţilor preistorice, clasice, medievale şi în genere istorice, cum
şi de conservarea şi restaurarea imobilelor şi obiectelor vechi ce ar prezenta
un interes istoric sau artistic, eventual chiar aflate în posesie particulară".
De asemenea, în atribuţiile ei intra „să supravegheze toate săpăturile şi
căutările de monumente şi obiecte vechi, cari nu vor putea fi făcute fără
aprobarea Comisiunii Monumentelor Istorice", să inventarieze monumentelP.
să coordoneze înfiinţarea muzeelor regionale, să popularizeze rezultatele cerc.e-
tării şi operei de conservare (art. 2). Se introduce în lege ideea de rezerva(.iP
(art. 3), se iau măsuri pentru clasarea provizorie ca monumente istorice a
tuturor bisericilor şi mănăstirilor zidite pînă la 1834, împreună cu inventarul
lor mobil (art. 6) şi de asemenea măsuri penale pentru distrugerea, mutilarea
sau înstrăinarea bunurilor culturale. Compusă din 9 membri, aleşi pe timp de
9 ani (art. 8), avind membri corespondenţi în ţară şi secţiuni regionale (art.
10), cu personal tehnic de specialitate. noul organism a constituit una din
cele mai puternice instituţii culturale, care a jucat un rol hotărîtor în pCts-
trarea şi transmiterea avuţiei naţionale.
Aflată din 1919 sub preşedinţia lui D. Onciul şi apoi, din 1923, sub cea a
lui Nicolae I orga, Comisiunea '.\fon umente lor Istorice 266 constituie organismul
în jurul căruia s-au polarizat toate forţele culturale. Ea a coordonat, într-o
epocă confruntată cu grave probleme economice ale unui sistem străbătut de
criză, cu convulsiuni politice şi indiferenţă, opera progresistă de consern1re
şi restaurare a monumentelor istorice, viaţa şi rostul instituţiilor speciali-
zate în protejarea patrimoniului cultural - muzee şi biblioteci. Tot prin ea
s-au asigurat fonduri, modeste dar constante, sprijinind şi luptîndu-se pen-
tru a reda istoriei nationale si circuitului cultural noi si noi monumente.
Ni se pare relevant a no'ta că to~te categoriile de monumente, antice saumedie-
vale, religioase sau civile, din zid sau lemn, româneşti sau aparţinînd culturii
altor naţionalităţi, s-au bucurat de respectul şi ajutorul Comisiunii. Mergînd
pe linia celor precizate de N. Iorga în 1904, care scria că „pentru a menţ.ine
cît mai este vreme vechile monumente trebuie să le ştim însă cite sînt, unde
sînt şi în ce stare adevărată se află, trebuie a le preţui tuturora valoarea de
frumuseţă şi vechime. Avem nevoie de un inventariu întreg, adevărat,
competent al bogăţiilor de artă veche ce cuprind ţara" 267 • Comisiunea a
impulsionat lucrările de evidenţă. S-a trecut la o mai largă şi generală stu-
diere a regiunilor ţării pentru o reală cuprindere a tuturor monumentelor în
f n()entarul general. ln 1920, s-a stabilit un nou chestionar cu caracter istoric
pronunţat; în 1932, sub conducerea lui :'\. Ghika-Budeşti s-au dezvoltat.
lucrările pentru ln'1cntar, gruµîndu-se cronologic monumentele pe anume
categorii (mănăstiri, oraşe, biserici de zid, biserici de lemn), lucrare la care
s-a atras şi concursul Ministerului de Interne 268 •
Un rol important l-au jucat, în politica Comisiunii, monumentele de
lemn, declarîndu-se: „inventarierea, păstrarea şi studierea monumentelor
noastre naţionale, în special a acelor minunate comori de artă românească,
care sînt vechile biserici de lemn, a fost unul din punctele esenţiale ale pro-
gramului nostru de lucru" 269 • Această orientare, facilitată de ceea ce istoria
de artă înregistra pe planul concepţiei referitor la arta Europei de răsărit,
s-a bucurat de aportul remarcabil al unor oameni de ştiinţă romc\ni care au
determinat studierea deopotrivă a artei culte şi populare. In acest sens:Scria
V. Vătăşianu că ,.pe frontispiciul culturii populare stă scris: „tradiţia, iâ'i-
110
faţă de această tradiţie măsura epocilor noastre « istorice » e îndeobşte
infimă şi se compară cu apariţia cutărei sau cutărei forme de viaţă, faţă de
epocile transformărilor geologice ale pămîntului[ ... ]" Avînd în vedere a-
ceastă situaţie, savantul considera că „E timpul ca şi istoria artei, şi mai
ales istoria artei poporale să recunoască acest adevăr elementar, cuprinzînd
domeniul cercetărilor dincolo de ceea ce este strict istoric si căutînd să restabi-
lească liniile largi ale evoluţiei, inlănţuind produsele' artei preistorice şi
protoistorice în curentul profund de artă poporală, care curge constant în
subconştient, ca un fluviu ascuns"' 270 • O adevărată consideraţie, cu mari
perspective şi cu o direcţie valabilă pină astăzi!
Mergindu-se pe ideea unui organism central suplu, care să dea posibilitatea
de afirmare noilor provincii istorice intrate din 1918 în cuprinsul ţării între-
gite, dar care să instituie şi un control permanent, dinamic, o prezenţă
activă în teritoriu, se înfiinţează 4 secţiuni regionale. Secţiunile se dovedesc
„lemente deosebit de importante ale Comisiunii, care comportă o analiză
aparte. Ele se înscriu, în special cea din Transilvania, între factorii genera-
tori de energie, orientativi, energici şi combativi în susţinerea unei adevărate
politici de ocrotire. Este adevărat că fărîmiţarea în secţiuni a dat o lovitură
unităţii metodologice, iar în unele cazuri a favorizat greşeli. Opunîndu-se
însă anarhiei, care încerca sustragerea monumentelor de la un regim con-
t 1·olat, adunînd în jurul lor cele mai de seamă personalităţi ale culturii şi
mlei, inclusiv din rîndul forţelor progresiste intelectuale maghiare şi germa-
ne, secţiunile au contribuit la opera de păstrare, cercetare şi punere în valoare
a monumentelor istorice. Secţiunea regională pentru Bucovina, în care s-au
remarcat Vasile Grecu, Dan Dimitrie :m, Teofil Gramatovici, T. Bălan,
I. Nistor, T. Sauciuc-Săveanu ~i alţii, a patronat execuţia unor importante
lucrări de conservare şi restaurare: la bisericile Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru
şi Sf. Ioan din Suceava, Sf. Treime din Siret, Mănăstioara, Burdujeni-Tîrg,
Arbore, Suceviţa etc. 272 • O altă secţiune a funcţionat în Basarabia, condusă
de Paul Gore, alta în Banat, la Lugoj şi ulterior la Timişoara, în rîndul ei
aclivînd George Popovici, Ioan Boroş, V. Branişte, Victor Vlad, V. Lăză
l'escu, G. Postelnicu, generalul Nicolae Cena; ea a fost ajutată îndeaproape
de secţiunea de la Cluj. Un birou al Comisiunii a funcţionat la Craiova, ocu-
pîndu-se în special de Oltenia. Conduse cu fermitate de Comisiunea centrală,
secţiunile şi-au împlinit în bună parte menirea, numeroase iniţiative şi lucrări
pornind din cadrul lor.
Adeseori, atitudinea critică, opiniile formulate în scris de specia-
lişti şi oameni de cultură faţă de soarta unui bun cultural, de situaţia negli-
jării sau nerespectării acestuia au ajutat activitatea merituoasă a Comisiei.
Dreptate avea în acest sens Al. Tzigara-Samurcaş, care, la începutul veacului,
1·ăsufla cu obidă: „Să ni se arate, în orice ţară civilizată, cazul unui monu-
ment, care, în loc de a fi despresurat, ar fi fost înăbuşit, ca Stavropoleos" 27 3.
Peste tot, oamenii de cultură, uneori modeşti învăţători sau preoţi,
işi fac auzit glasul, scriu, protestează, apărînd dreptul la existenţă al monu-
mentelor. De pildă, la Botoşani, în 1927, ei lansează conlocuitorilor oraşului
un adevărat apel, scriind: „Dar ceea ce \Tem să se afle şi să se cunoască, este
c:'"i Botoşanii de eri, se duc !" 274.
Alţii sînt judecători şi ai proastelor restaurări. Aşa se exprimă Petru
Verussi, critic la „ Junimea", atunci cînd constată aspectele „noi" ale Trei
Ierarhilor, bisericii Bucur sau Radu Vodă din Bucureşti, el notînd că „în
alte ţări se pedepsesc aspru acei ce atentează la fiinţa monumentelor" 27 ;;.
111
In lunga activitate de ocrotire întreprinsă într-un interval de peste 50
de ani s-a trecut printr-o „epocă Odobescu", printr-o „eră Kalinderu", o
alta „Ion Mincu", apoi şi una „D. Onciul". Dar, mai ales după 1925, s-a con-
turat profilul unei etape monografice. Aceasta a fost promovată cu insistenţă
de arhitecţii N. Ghika-Budeşti, G. Balş, Horia Teodoru şi susţinută de arheo-
logi, in general de foşti elevi ai Şcolii române de la Roma. Ea l-a avut mentOI'
şi stegar pe '.\'icolae Iorga 2i6.
Se conturează astfel o şcoală naţională de restaurare care promoveazi"'t
o adevărată doctrină şi idei, unele încă actuale şi novatoare, în cadrul cărora
păstrarea şi reparaţiile - ca întreţinere curentă - sînt primordiale 277 • ln
rîndul lor se numără concepţia „împrejurimilor monumentului" şi „cuprinsul„
lui, operaţia de salvare a acestuia 278 •
Spre sfîrşitul deceniului al treilea, conservarea se definea sub raporl
teoretic, necesitînd „cunoştinţele şi simţul artistului însărcinat cu acest ser-
viciu înaintea problemei celei mai grele, de a se debarasa de personalitatea şi
originalitatea proprie, reclamind o subordonare sub concepţiunea unui crea-
tor de mult dispărut fără a imita sau a amplifica originalitatea acestuia";
rezultatele ei trebuiau să aibă .. timbrul timpului nostru; în nici un caz ele
nu au voie să ne facă a crede că fiinţează din timpul ridicării monumentului" 279 •
Remarcăm, de asemenea, atenţia justificată asupra sorţii arhitecturii de
lemn la salvarea căreia au contribuit ideile şi activitatea practică susţinutP
de N. Iorga, C. Petranu, G. Oprescu. V. Yătăşianu, At. Popa ş.a., ceea C(~
a permis ca în patrimoniul cultmal naţional să fie păstrate monumente dl~
seamă ale culturii populare. Transmutările de monumente populare - biserici
şi gospodării - în cadrul unor muzee etnografice în aer liber - începute
cum am arătat încă în 1906 - cum au fost, cele realizate de H. Yuia la Cluj,
în 1929, şi de D. Gusti, la Bucureşti, în 1936, vor prefigura remarcabila reţea
de muzee etnografice ce se va dezvolta vertiginos după 1950. Strategia lan-
sată, adevărată operă naţională de salvare, s-a dovedit justificată, monu-
mentele de lemn fiind cele mai expuse degradării şi dispariţ.iei 280 • ln perioada
imediat următoare primului război mondial ele erau încă relativ numeroase,
în 1930 numai în Transilvania fiind cca 1 300 de biserici de lemn, iar în ju-
deţul Gorj peste 200. \!umărul lor era încă mare „cu toată strădania şi ambi-
. . .
tia satelor de a le dărîma si înlocui cu constructii de zid" 281 •
In domeniul arheologiei, considerată ca o permanenţă între preocupările
Comisiunii, s-au dezvoltat şi s-au profilat st>ctoare specifice. In primul rînd
cercetările asupra civilizaţiei daco-geţilor, cele legate de procesul romani-
zării, nelipsind, este adevărat mai puţine, cele din domeniul preistoriei şi
nu în ultimul rind, cercetări legate de procesul restaurării monumentelor
medievale, care s-au constituit ca începuturi ale arheologiei medievale la noi.
Practic, Comisiunea a reunit în jurul ei şcoala românească de arheologie,
finanţînd-o aproape în exclusivitate şi coordonînd sub raport metodologic
săpăturile. Se poate afirma că cei mai de seamă reprezentanţi - \'. Pârvan,
D. M. Teodorescu, I. Andrieşescu, C. Daicoviciu, Gr. Florescu, M. Roska,
D. V. Rosetti, Gh. Cantacuzino, I. Nestor, E. Panaitescu, Gh. Ştefan, D. Tudor,
V. Drăghiceanu ş.a. - şi-au legat direct activitatea de Comisiune. Unora
dintre ei, ca lui V. Drăghiceanu şi lui C. Daicoviciu, le pot fi atribuite
merite deosebite în orientarea şi impulsionarea cercetării arheologice, avîn<l
în vedere şi atribuţiile din plin onorate cu care au fost investiţ.i în cadrul
Comisiunii.
Sînt atacate acum, cu fondurile Comisiunii, marile obiective de la:
Adamclisi, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, CapidaYa, Drobeta, Callatis,
112
P. Neamţ, Hîrşova, Sucidava, Pecica, Plugova, Dinogeţia, Glina, Sărata
M.onteoru, Ariuşd, Otomani, Drajna de Sus, Căpîlna, Costeşti, Mehadia,
Tibiscum, Turnu Măgurele, Răcari etc.
Cercetările de la Histria au fost finanţate, tot pe seama Comisiunii
Monumentelor Istorice 282 • Incă in 1936, Comisiunea acoperă costul săpătu
rilor arheologice făcute de Al. Bărcăcilă la castrul de la Drajna de Sus 283 •
Comisiunea Monumentelor Istorice suportă cheltuielile necesare săpăturilor
arheologice întreprinse în 1940 la Cetatea Neamţului 284 • ln 1942, tot Comi-
siunea Monumentelor Istorice a acordat fondurile necesare (30 OOO l-ei)
lui D. Tudor pentru săpăturile de la Celei, continuate în anul ur-
mător 235 • Fonduri importante i se acordă lui Radu Vulpe pentru staţi
unea de la Izvoare 286 • Cu fonduri de la Comisiunea Monumentelor Istorice
(100 000 lei) face săpături, în contul Muzeului :\'aţ.ional de Antichităţi,
Dorin Popescu la Şanţul Mare - Semlac 287 , la fel şi M. Petrescu-Dîmboviţa
a benericiat, în 1943, de finanţarea aceleiaşi instituţii, pentru cercetările
sale de la Glina 288 • In acelaşi an, se finanţează cercetările de la Dinogeţia 289
şi Capidava 290 , iar VI. Dumitrescu primeşte 100 OOO lei pentru cercetarea
staţiunilor din Valea Dunării, inclusiv zona Cazanelor 291 •
Săpăturile întreprinse de Gh. Ştefan la Băeşti-Aldeni sînt finanţate,
tn 1942, de Comisiunea Monumentelor Istorice 292 , la fel cu cele din Bucovina,
conduse de C. Ambrozevici 293 , de Ion Nestor la Sărata Monteoru 294 , de T. Sau-
ciuc-Săveanu la Mangalia 295 etc.
In atenţia Comisiunii a stat şi pictura murală 296 , sector in care încep să
se formeze cadre specializate între care îi amintim pe pionierii domeniului:
Al. Mihăilescu, T. Norocea, I. Mihail, A. Verona, P. ~1olda. Aplicind în con-
diţii grele prevederile legii, Comisiunea lasă un bilanţ, privit în mare, pozitiv,
de lucrări bine executate, între care se înscriu cele de la bisericile Sf. Dumitru
- Suceava, ctitoria lui Rareş de la Baia, apoi restaurările de la Probata,
Golia, Cetăţuia, Sf. Sava, Aroneanu, Hlincea, mănăstirea Neamţ. Acestora
li se adaugă cele de la Snagov, Tîrgovişte, Hurez, Tismana, iar în Bucureşti
la bisericile Creţulescu, Bucur, Mihai Vodă 297 • Mai pot fi menţionate lucrările
făcute în Transilvania şi Banat la monumentele de la Mesentea, Prislop, Rîmeţ,
Rod na, Alba Iulia, Sebeş, Sibiu, Făgăraş, Avrig, Hunedoara, Densuş, Feleac,
Moşna, Prejmer, Haţeg, Mineu, Lugoj, Turda, Lipova, Cluj 298 ş.a. Trebuie
totuşi adăugat că aceste lucrări suferă uneori de subiectivism, repictările şi
procedeele necontrolate şi adesea ireversibile dăunînd unor monumente.
Modernizarea pe care o aduce secolul nostru se wde şi din noutăţi ca
introducerea reţelei electrice la monumente, astfel prima mănăstire electri-
ficată fiind cca de la Sinaia, după restaurarea făcută de Mandrea şi Pompi-
lian (1900-1903) 299 • Arhitecţii Comisiunii folosesc tot mai mult betonul
armat, mai ales în lucrări de amplitudine, şi un exemplu îl ofrră Em. Cos-
tescu care utilizează centuri de beton armat la mănăstirea Mihai Vodă 3oo.
Asistăm chiar la lucrări unice, in care, pe lingă utilizarea betonului, monumen-
tele sînt ridicate peste nivelul lor, ca de exemplu la Rebegeşti-Buftea, în
1935, unde cu ajutorul vernierelor se ridică monumentul peste niwlul iniţial
cu 4 m, lucrare condusă de inginerii Tiberiu Eremia şi Emil Prager 3o1.
Noi reglementări, intervenite în legislaţie după 1930, au perfecţionat
modalităţile de ocrotire şi mecanismul organizatoric. Astfel, la 5 martie
1930, prin Decizia Ministerului Instrucţ.iunii Publice şi a Cultelor se înfiin-
ţ.ează Comisiunea superioară a monumentelor publice, iar în 1938 se sancţio
nează Regulamentul pentru monumentele publice (îmbunătăţit în 1942) 302.
113
La 12 aprilie 1932 apare Legea nr. 81 pentru organizarea bibliotecilor şi muzeelor
publice comunale 303 , iniţiată de N. Iorga, care a contribuit la clarificarea
unor probleme legate de funcţii şi atribuţii specializate. La 7 iulie 1930
(„M.O." nr. '148) se publică Legea asupra nwnumentelor naturii şi Comisia
nwnumcntclor naturii; ulterior, la 17 noiembrie 1932, se semnează Regula-
mentul nr. 4.J de administraţie publică pentru aplicarea dispoziţiunilor legii
pentru protecţia monumentelor naturii. In ciţiva ani, numai în Transilvania.
24 de rezervaţii sint protejate eficient 3o4.
Pe această linie, România, fiind printre primele ţări din Europa, se iau
măsuri concrete: in 1931. Lotusul termal de la Băile Felix se declară monu-
ment al naturii, iar piriul Peţea ca rezervaţie naturală, în anul următor 305 .
La fel, din 1931, este pusă sub ocrotirea legii floarea de colţ în munţii Rod-
nei 306 • Deci in ciţiva ani de la Congresul naturaliştilor ţinut la Cluj (1928), şi
imediat după elaborarea legii privind ocrotirea monumentelor naturii şi a
înfiinţării Comisiei monumentelor naturii, se iau măsuri concrete şi precise
care vor ana o continuitate pînă la Legea protejării naturii (legea nr. 9/1972)
din zilele noastre. Intre realizări nu poate fi uitat anul 1935 cînd se creează
Parcul '.\" aţional Retezat 307 , iar faptul că pină în 1942 se pun sub ocrotirea
legii 44 de rezervaţii vorbeşte elocvent 3os.
Promovind pe măsura timpului şi a posibilităţilor interesul faţă de avuţia
culturală, CMI s-a străduit să introducă şi progresul tehnic în activitatea
de ocrotire, citeva date relevindu-ne aceste strădanii. lncă Gr. Tocilescu sem-
nează in 1885 un prim proiect de restaurare şi realizare de copii galvano-
plastice pentru piese din tezaurul Muzeului Naţional de Antichităţi 309 . Ingi-
nerul C. '.\iculescu-Otin face, în 1913, primele cercetări asupra metalurgiei
cuprului în antichitate, însoţite ele importante concluzii ele ordin istoric 310 ,
iar prof. Rainer este pionierul studiilor antropologice pe resturi osteologice
aflate în săpături 311.
Preocupaţi de soarta lemnului policrom, membrii Comisiunii discută
mijloacele de păstrare a timplelor şi icoanelor vechi, I. C. Istrati cerind intro-
ducerea obligatorie a unor substanţe antiseptice în acestea şi invitîndu-1 la
Bucureşti pe specialistul italian Giovanni Bonardi pentru consiliere şi aju-
tor 312 • Tot pentru protejare, de data aceasta a frescei, în 1914, se cerea promo-
varea unei legi care să introducă luminări nepoluante în lăcaşurile pictate 313 .
Bunurile etnografice de la noi intră în atenţia conservatorilor o dată cu
noua atitudine faţă de martorii culturii populare şi includerea lor în expune-
rile muzeale, începutul secolului nostru găsind deja primele reglementări.
In 1910, ele pildă, la Oradea, se confecţiona un mobilier special pentru depozi-
tarea acestei categorii de obiecte 314 • Activitatea unor etnografi români,
între care Al. Tzigara Samurcaş va juca un rol aparte, a impulsionat evident
şi domeniul conservării categoriei bunurilor etnografice. La 26 aprilie 1937,
ministerul de resort (cu nr. 68) trimitea Muzeului din Arad îndrumări speciale
privitoare la conservarea pieselor etnografice. Muzeul Etnografic al Ardea-
lului (cu nr. 770) îi scrie la 21 martie 1939 preşedintelui Comisiunii Monu-
mentelor Istorice, '.\icolae Iorga, ca efect al adresei Comisiunii (nr. 273/
1939) privind apărarea icoanelor contra incendiilor, că a fost descoperit
„Anardin-ul" (fabricat în Anglia), un lac transparent, folosit cu succes, şi
că se recomandă folosirea preparatelor „Hope \Voodworm destroyer" şi
„Solignum" contra carilor (produse englezeşti al căror corespondent german
ii constituiau X vlamonul
. si
'
Cariformiolul) 315 •
In atelierul Comisiunii sînt restaurate o serie de bunuri importante,
ca jilţul lui Danciu de la Polovragi 316 •
114
Prin atelierul acesta - operaţional din 1921 - se restauraseră de
I. Mihail uşile, tîmpla şi icoanele de la Stavropoleos şi tîm plele de la para-
clisul din Rîmnicu Yîlcea şi biserica din Goleşti, ca şi cea de la Olari-Bucureşti.
Intre cele mai de seamă lucrări se execută de P. Dimitrescu, „ciselatorul" şi
şeful atelierului: în 1925, tîmpla şi icoanele de la Radu Vodă, în 1927 - tîmpla
paraclisului metropolitan, in 1930 - argintăria de la Văcăreşti. Iată ce ne
spune în referatul său privitor la restaurarea timp lei de la Goleşti: ,.consoli-
darea ce s-a făcut eliminînd tot lemnul care susţinea fragmentele ce le-am
găsit şi aplicînd pictura veche pe o pînză nouă, iar aceasta la rîndul ei pe un
lemn nou îmbibat cu acid sulfuric pentru a-l feri de acţiunea cariilor pe viitor.
Pentru a preveni acţiunea de putrezire pe viitor, mai este necesară o îmbi-
bare cu ulc>i a lemnului şi un strat de vopsea la spatele icoanei. Am lăsat
această operaţiune pentru a se putea constata lucrarea de consolidare ce am
urmat pînă în prezent. Pentru ca părţile lipsă din faţă să nu contrasteze
cu restul picturii şi să anihileze efectul artistic al lucrărei propriu-zise, îmi
permit să supun aprecierii Domniei Voastre (lui N. Iorga, n. a.) unul
din procedeele ce se usitează în asemenea lucrări de consolidare: 1) A se aco-
pPri părţile lipsă cu o nuanţă neutră; în cazul de faţă un marou deschis.
2) A se completa pe acest fond, desenul lipsă prin linii de o culoare mai
închisă, păstrînd caracterul de stil. lmi permit a crede, avînd în vedere că
aceste icoane ar fi date iar în usul bisericii, că al doilea procedeu este cel mai
indicat, fără să denatureze caracterul de autenticitate al lucrării" 317 •
Această perioadă în activitatea de ocrotire este, cum rezultă şi din lucra-
rea noastră, deosebit de plină de rezultate dar - am putea spune - şi fe-
brilă. Rezultate bune şi numeroase s-au obţinut atît în practica de conser-
vare-restaurare, pe departe aspectul cel mai însemnat, dar, fireşte, ele nedez-
lipindu-se de evoluţia conceptel~r şi a metodologiei din acest domeniu. Pen-
tru folosinţa noastră, cel mai potrivit este să exemplificăm cu cazuri concrete,
în care rezolvările in sine definesc sau permit să „citim" concepţia şi metodele.
Întii de toate să ne referim la protecţia propriu-zisă. Ea implică, fireşte,
atitudinile.
Cauzele <leselor pierderi de monumente reies din diverse notaţii ale
mrmbrilor Comisiunii sau ale altor factori, în acelaşi timp văzîndu-se şi
atitudinile acestora faţă de obiectivul protecţiei, conservării şi restaurării.
La 12 iunie 1925, N. Ghica-Budeşti nota pe cererea de demolare a bisericii,
făcută de parohienii din Sălătrucu-Mehedinţi: „este barbar a se dărîma o
biserică moştenită <le la strămoşi" 318 • Cînd, peste un an, viitorul patriarh
Miron Cristea cerea la Ministerul Cultelor si Artelor să se restaureze mănăsti
rea Antim, făcea şi o trecere în revistă a p'ierderilor <le monumente din Capi-
tală, consta tind că Antimul figura „printre singurele nstigii glorioase rămase
în Bucmeşti, ale unui trecut istoric şi artistic ce au scăpat de neînţelegerea
distrugătoare a celor ce au chivernisit pe vremmi treburile bisericii şi ale
comunei. Sărindarul a fost ras din pămînt. Episcopia aşişderea. La Radu-vodă
n-a rămas decît clopotniţa, iar la Mitropolie, palatul Adunării deputaţilor
desfigurează complet fizionomia artistică a ceea ce a mai rămas'· 3 19.
Adeseori, chiar dorinţa de înfrumuseţare ajunge inamic important al
restaurării. Iată o dovadă: la biserica Slobozia din Bucureşti, arh. Costcscu
acuză în 1935 lucrări de mutilare, pentru că „Epitropii au wut să dea bisericii
o înfăţişare frumoasă, aşa cum sînt blokhausmile ce împodobesc Bucureştiul
<le azi - au vrut să modernizeze biserica lui !\" ăsturel. De ce este înăuntru nu
se sinchisesc" 320 • La Oborul vechi, în 1933, s-a dorit înlocuirea lespezilor din
115
interior cu mozaic - aşa cum „se cuvine" - iar în final, neaprobîndu-li-se,
au turnat beton peste dale 321 •
Este întru totul adevărat că principala vinovăţie revine, pentru acea
perioadă, unei acute lipse de educaţie generală în ce priveşte menirea monu-
mentelor, rolul lor in societate, obligaţia respectării lor şi a tratării cu toată
grija materială şi forţa morală. Prea bine caracteriza lucrurile - luind ca
exemplu situaţia ansamblului de la Patriarhie - deputatul din Adunarea
deputaţilor, preot \"ictor \'icolescu. El considera că „e vorba de condamna-
bila neglijenţă şi de vulgaritatea simţirilor româneşti de a nu păstra, nici aci
în inima ţării şi în văzul tuturor, asemenea amintiri istorice. Pretutindeni în
ţară se năruie amintirile \·ii istorice-biserici, cruci şi monumente ce trebuiesc
să perpetueze viu sufletul idealist al strămoşilor în mercantilismul vieţii
noastre, sint in paragină·'. Deputatul preciza punctul său de vedere - Yala-
bil incă - : .. Sărăcia economică nu trebuie însă să aducă secătuirea fortelor
spirituale; şi aceste secătuiri se produc cu atîta uşurinţă numai atunci 'cinu
nici un contact viu nu mai avem cu trecutul" 322 • Păstrindu-ne in sfera exem-
plelor particulare, citim într-o scrisoare trimisă ministrului Al. Lapedatu
de stăreţia mănăstirii Agafton, în 1934: „tradiţia noastră de buni romani
şi de buni creştini, ne face, ne obligă să păstrăm cu aceeaşi sfinţenie ceea
ce ne-a lăsat trecutul şi ceea ce altădată ne-a fost strajă culturii şi credinţii.
Căci nu apărăm un bun al nostru particular, ci un patrimoniu sfînt al neamu-
lui nostru. :\'lănăstirile noastre sînt lucrări care fac parte din specificul nostru
românesc. Pierderea lor n-ar însemna altceva, <lecit pierderea unor relicve
care aparţin numai pămîntului nostru românesc; ar însemna pierderea unei
zestre care trăieşte numai în sufletul şi fiinţa noastră" 323 •
La fel sint exprimate - cu o insistenţă pe termen lung - începind din
1921 poziţiile CMI în cazul fostei case Moruzzi din Bucureşti. Casă ce va t'i
demolată în 1943 printr-o decizie a mareşalului Ion Antonescu. Cazul merită
atenţie aparte, avind adînci semnificaţii. In sprijinul păstrării obiectivului,
II. Teodoru afirma: .,importanţa acestui monument istoric este mult mă
rită prin faptul că, din lipsa de interes ce s-a arătat pînă acuma pentru ve-
chile noastre construcţii de arhitectură civilă, nu s-a mai păstrat nici o alt<l.
ca!'ă boierească. Toate au fost distruse cum au fost sacrificate fără nici un
sentiment de pietate şi vechile palate domneşti" 324 • In sprijinul afirmaţiei,
reputatul arhitect aducea un trecut nu tocmai elogios, cu trimiteri la
multe alte situaţii: „Preşedintele Comisiunii cunoscînd că nu a putut salva de la
o dărîmare precipitată şi neaşteptată clopotniţa brincovenească de la Sf.
Patriarhie decît punîndu-se sentinelele care au apărat-o cu baioneta contra
tîrnăcoapelor municipale, cunoscînd de asemeni că turnul Colţii a fost dărî
mat fără măcar să se fi făcut releveul, fără să fi fost fotografiat şi fără să se
fi păstrat vechile pietre cioplite care-l decorau, a luat, în eventualitatea dări
mării casei Moruzzi, măsurile ce se impuneau pentru a salva măcar amintirea
acestui monument, ceea ce nu însemna consimţămîntul la dărimare" 325 •
Care a fost situaţia pe planul conceptelor şi metodologiei conservării
restaurării în ce priveşte arhitectura? La lucrarea de la biserica Adunaţii de
Giormane (Dolj), în 1922, 1'. Ghica-Budeşti preciza: „Rog a se face cunoscut
că nu se aprobă ţiglă pentru că modifică forma şi caracterul şi că panta acope-
rişului, presiunea şi greutatea ţiglei ar aduce neajunsuri şi ar cere schimbarea
şarpantei întrucît ţigla fiind mai grea <lecit şindrila" 326 • La 26 aprilie 1924,
restauratorul bisericii Precista de la Bacău, G. Sterian, scria Comisiunii:
„această restaurare înţeleg să o fac fără a mă atinge de materialul vechi, pe
cît se poate, mulţumindu-mă a repara, consolida, rostui şi mărginindu-mă a
116
înlocui materialele vechi prin altele mai no1: numai în locurile unde ele lipsesc
sau unde sînt intr-o stare de dărăpănare, care nu prezintă rezistenţa sufi-
cientă, fie in punctul de vedere constructiv, fie faţ.ă de intemperii[ ... ] Voi evita
să dau (( Precistii » aspectul unei clădiri uouă şi mă voi feri din principiu ca ~ă
dau loc acestui echivoc; din contra, voi căuta ca toate părţile vechi, autentice
să fw puse în evidenţă şi să se deosebească clar, de ale restaurate sau r('făcute" 327 •
l n cazul bisericii Popa Soare din Capitală, la 20 noiembrie 1924 ~ '.\'. G hira-
Budeşti nota: „I. Frontonul se va suprima dacă investigaţiile vor arăta că nu
a fost făcut decît în urmă. 2. Turlele se vor face mai înainte căci aşa sînt toate
turlele in veacul al XVII-iea [ ... ] 4 [„.] se va restitui pridvorul vechi" 3:!8.
Asemenea rezolvări de situatii conduc la concluzia că fiecare obiectiv
a fost în concepţia vremii un ca~. Aşa, tot la o restaurare amplă (biserica
Curţii Vechi din Bucureşti) H. Teodoru punea problemele: „Ce motiv ne-ar
impune dărîmarea acestor excrescenţi? 1n primul rînd principiul unităţii
de stil. Dar se poate invoca acest motiv, cînd e vorba de un monument istoric,
de un monument al cărui principal interes rezidă tocmai în istoria lui, adică
nu numai în vechimea lui, dar şi în toate preschimbările caracteristice şi
individuale ale fiecărui monument. Regretăm cu toţii dărîmarea celor 2 altare
adause bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, deşi ele nu aveau cu restul clă
dirii o mare legătură arhitectonică decit adausurile de care vorbim. Dealtfel,
se poate pune întrebarea, dacă aveam dreptul să ştergem o pagină din istoria
unui monument pe motiv că ea nu e glorioasă" 329 • In rezumat, cele de mai
sus nP- restituie concepţia şcolii noastre de restaurare istorică.
Alt cunoscător al acestor aspecte, I. Rezori, scria în 1929 - atingind
chf'stiuni de subiectivitate şi deontologie profesională - : „Conservarea
monumentelor istorice pune cunoştinţile şi simţul artistului însărcinat cu acest
serc1 iciu înaintea problemei celei mai grele, de a se debarasa de personalitatea şi
originalitatea proprie, reclamînd o subordonare subt concepţiunea unui crea-
tor de mult dispărut, fără a imita sau a amplifica originalitatea acestuia".
Purt.indu-ne pe un astfel dP- drum, Rezori - după o analiză fondată şi la
obi<>ct - conchidea: „întîia şi suprema dogmă este de a conser(,la obiectul în
starea în rare se găseşte, de a nu-i adăuga nimic şi de a nu suprima nimic din-
trînsul" 330 •
Continuînd demersul nostru, revenim iar la cazul de la Curtea veche,
u!1de, la 27 iunie 1930, întreaga Comisiune, în frunte cu preşedintele, discută
ş1 încheie: „I. RămăşiţelP- contraforţilor originali ai altarului şi ale laturii de
nord a naosului, se vor păstra aşa cum s-au găsit, mutilaţi de restaurarea din
1 im pul lui Vodă Ştirbei, sub simple copertine de piatră purtînd o inscripţie
explicativă[.„] 2. celP- două ferestre oarbe ale naosului se vor cobori la vechiul
nivel din timpul lui Mircea Ciobanu. Zidurile ce se găsesc în jurul bisericii şi
care reprezintă diferitele adaosuri ce s-au făcut în trecut, vor fi păstrate pe o
inălţime de 30-40 cm, şi vor fi consolidate cu o copertină de ciment sclivisit.
l:rmele adaosurilor din timpul lui Vodă Ştirbei vor fi desemnate pe sol cu
lespezile de piatră. [ ... ] care provin din placajul soclului făcut în timpul
acelui domnitor" 331.
Privind ansamblul metropolitan bucureştean ca un întreg, compus dintr-
un grup de elemente, mai mult sau mai puţin vizibile, Şt. Balş susţinea, la
restaurarea din 1930, că, la refacerea paraclisului, „straşina mare înfundată
caracteristică secolului XIX nu putea fi păstrată deoarece astupă cornişa
contemporană cu restul construcţiei [ ... ]acoperişul foişorului se schimbă, cel
actual fiind prea greu" 332 • I se poate adău~a o motivaţie, făcută de reprezen-
117
tantul Secţiei pentru Bucovina, în cazul bisericii Sf. Dumitru din Suceava,
dar care are caracter de generalitate: „Dacă din motive de utilitate sînt
necesare lărgiri, sau clădiri accesorii la monumente, ele sînt executate în
forme care corespund concepţiei de astăzi. Supt nici o condiţie însă un asemenea
corp străin nu poale fi construit în aşa mod ca executarea lui să producă impresia
înşelătoare a unei existenţe mai 1,Jechi decît cea faptică; supt nici o condiţie nu
poate fi urmărit scopul de a se da noii părţi o astfel de formă incit s-ar pre-
supune că ea există de la începutul monumentului însuşi căci aceasta ar în-
semna o ascundere a realităţii" 333 • Uneori chiar din amănunte, aparent fără
importanţă, reies concepte: în 1934 la amenajările de la „Precista" - Bacău,
Comisiunea ordonă: „nu se admite plantarea florilor în iarba din jurul bisericii,
aceasta neîncadrîndu-se cu un monument istoric mult mai bine pus în va-
loare în acest caz de verdele gazonului" 334 •
Este adevărat că aceste principii nu devin statice. La Aninoasa, unde
monumentul a fost restaurat în 1942, li. Teodoru cerea la completările de
zidărie: „se va imita întocmai zidăria existentă rostuindu-se la fel: în mortar
se va amesteca praf de culoare pentru a se obţine tonul patinat al rosturilor
vechi" 335 •
Un interesant caz îl reprezintă, în ce priveşte concepţia de ocrotire a
epocii analizate de noi, Craiova. In anul 1947, urbanistul D. Vernescu, însăr
cinat cu întocmirea planului de sistematizare a oraşului, se adresa Comisiunii
pentru a-i fi precizate monumentele de pe raza acestuia. I se răspunde, în
urma unui consult dintre P. Antonescu şi H. Teodoru, cu nişte Norme.
Acestea rezumă, in nuce, concepţia. Inele citim: „Nu întotdeauna degajarea
excesivă este în avantajul punerii în valoare a monumentelor noastre, cari,
în general, fiind de proporţii reduse, nu produc o impresie de monumentalitate
decît dacă sînt astfel dispuse incit să nu poată fi privite decît de la o mică
depărtare. ln acest sens, fără a se cădea în pastişări arheologice, s-ar putea,
în unele cazuri, crea din nou, pe cit va fi posibil, în jurul monumentelor is-
torice, o ambianţă monumentală veche, atît ca stil cit şi ca proporţii". Spaţiul
verde - grădini, parcuri, scuaruri, plantaţii etc. - urma să fie distribuit
„incit să nu deştepte ideea unei savante geometrii peisagiste, care era străină
de concepţie de un caracter mai spontan şi mai pitoresc al vederilor ansamblu-
lui monumental". Zona de protecţie-minimă de 15 m şi apoi alţi 25 m, con-
ţinea restricţii: „construcţiile vor trebui să prezinte spre monumente faţade
identice cu cele prevăzute spre stradă". Cît priveau materialele folosite,
acestea trebuiau să fie „piatra de carieră, cărămida aparentă şi fierul ( exclu-
zîndu-se betonul, cimentul, piatra artificială precum şi lemnul)". In vecină
tatea monumentelor, toate construcţiile „ vor trebui să fie subordonate în ce
priveşte înălţimea, proporţiile maselor şi ale detaliilor vechilor monumente
şi vor fi concepute în stilul şi mărimea care să nu poată strica înfăţişarea
trecutului pe care acele monumente îl reprezintă"'. Toate aceste principii,
cu caracter general, se corelau şi se aplicau la cazuri concrete. La Craiova
trebuia creată, în spiritul lor, „o zonă liberă în care, prin evidenţierea zidu-
rilor vechi, rămase în pămînt şi prin eventuale rectificări a unor elemente
dispărute (fîntîni etc.) în cadrul unui parc, s-ar putea reconstitui o evocare
a vechiului centru al oraşului de altă dată", în jurul bisericii Sf. Dumitru
şi al fostei bănci a Craiovei. Apoi un deziderat, tot general valabil: „Pentru
construcţiile care, deşi nu sînt monumente istorice propriu-zise, dar care au
o strînsă legătură cu trecutul oraşului, cum ar fi - case vechi de comerţ cu
::;au fără bolţi şi porticuri, case vechi cu elemente de arhitectură tradiţională.
hanuri, fîntîni sau case de apă, ziduri vechi, cîrciumi cu amintiri literare,
118
construcţii boltite etc. etc. şi care nu mai pot fi menţinute din motive bine
justificate, se va prevedea odată cu eliberarea autorizaţiei de dărîmare,
obligaţia de a se întocmi în prealabil, cu concursul Serviciului Tehnic al
Municipiului, releveul complet al edificiilor, însoţit de memoriu descriptiv
şi de toate fotografiile necesare pentru păstrarea în arhiva Muzeului Muni-
cipal " 336 •
ln ce sens şi pe baza căror principii au acţionat predecesorii noştri în
opera, atît de însemnată pentru cultura veche românească, de conservare
şi restaurare a frescei, a picturii murale în general? Cîteva exemple ne vor
uşura înţelegerea eforturilor lor, creionînd concomitent şi concepţia urmărită
consecvent prin Comisiune.
Cind intre anii 1921-28 au loc ample lucrări de restaurare la biserica
Popa Rusu din Bucureşti, fresca se înscrie ca o „problemă". La început,
pictorul M. Durazo propune o „metodă delicată" pentru îndepărtarea fumu-
lui, fixarea picturii vechi, consolidări etc. El afirma: „Simt o datorie a-mi
exprima părerea că este absolut necesar a se păstra stilul primei picturi, re-
dindu-se o execuţiune fină de maeştri apţi şi cu experienţă îndelungată în
arta bisericească". Opus acestei păreri, P. Molda 337 considera că stratul vechi
nu rezista la cea mai uşoară atingere, deci ar trebui spălat şi zidul repictat.
Faţă de argumentul foarte important al lui I. Mihail că pictura prezenta
interes artistic şi merita să fie păstrată „mai ales că această biserică se află
în Bucureşti, unde puţine biserici mai păstrează vechile lor picturi în frescă",
se ajunge la soluţia curăţirii, fixării şi consolidării, cu unele completări:
,,în aşa fel ca ansamblul general al picturii după restaurare să păstreze carac-
terul vechii picturi care a fost la începutul secolului al XIX-lea". Soluţia
definitivă era dată de cel mai avizat pictor în domeniu, A. Verona. 1n refera-
t ul acestuia se afirma: „marele e''.:-ict decorativ, care cu greu va putea fi redat,
dacă s-ar reface din nou toată pictura", mai ales că nu era „în toată ţara
o biserică din nou zugrăvită care să dea un rezultat estetic asemănător interio-
rului bisericii Popa Rusu « şi deşi» stilul lor lasă de dorit, ceea ce nu mă
împiedică a gusta ansamblul picturii murale ca ceva foarte estetic". Verona
concluziona: „să se facă numai o restaurare cu mare băgare de seamă, pentru a
nu se pierde acest ansamblu. In nici un caz să nu se facă o nouă pictură".
El impune întărirea straturilor de zugrăveli la turle, curăţire fără a se folosi
apa sau alt lichid, ci numai cu miez de pîine şi repictarea în tempera de ou 338 •
La biserica de lemn de la Tanacu (Vaslui), H. Teodoru puncta în avizul
dat lucrărilor din 1928: „Culoarea maron-deschis a căptuşelei s-a cojit în
timp, iar reîmprospătarea ei nu poate decît să contribuie le mentinerea lemnu-
lui. Sînt de părere să nu se finiseze nuanţa vopselei! Culoarea 'actuală e fără
caracter. Profilul stîlpilor dintre pronaos şi naos ne îndrumează către Rusia.
Orice culoare, chiar violentă, ar fi în raport cu ei şi s-ar armoniza cu verdele
naturii şi cu zăpada iernii. Şi cum e vorba de un monument rustic a cărui
('Xistenţă scrie istoria gustului răzeşilor care o întreţin, ar fi bine să se lase
culoarea la aprecierea lor" 33°.
ln 1931, se restaura fresca de la biserica Sf. Elefterie din Bucuresti:
!'pălări, curăţiri, completări. Din cauze ce ţin de subiectivitate. lucra~ea
!'-a realizat în 2 etape şi prin 2 artişti: 1-1. Petrescu şi Gh. Teodorescu. Şi
in cazul acestei lucrări amintim despre criteriile restauratorului. Neobositul
Verona, verificînd mersul restaurării, dă ca indicaţii obligatorii: „a se feri
fresca să ia contact cu acid sulfuric, care spală foarte bine peretele şi momen-
tan nu influenţează mult aspectul frescelor, dar cu timpul relativ scmt,
119
efectele intrebuinţării acidului sulfuric sînt dezastruoase şi fac să dispară
fresca din cauza transformărei varului" 340 •
Adeseori, Comisiunea a fost pusă în faţa dilemei: se restaurează şi se
completează fresca astfel ca monumentul să-şi reia funcţia sa iniţială sau se
execută doar lucrările de curăţire şi consolidare? In ultima situaţie, prefe-
rată adeseori, monumentul primea o adevărată funcţie muzeală. Astfel se
petrec lucrurile, în 1935, la restaurarea mănăstirii Bucovăţ. Referatul lui
I. Mihail punea problemele: .,Dacă biserica aceasta ar rămîne ca un muzeu,
cu fragmente de frescă din veacul al XVI-lea, atunci s-ar putea căuta şi
scoate la iveală tot ce a mai rămas de atunci, s-ar consolida acestea şi astfel
s-ar pune în valoare vechea pictură [ ... ] în restul bisericii s-ar tencui şi s-ar
completa cu un ton neutru". Dacă destinaţia de cult prevala, atunci restau-
ratorul crede că pictura ar trebui „refăcută şi în cazul acesta, urmează să se
facă în frescă, sau cazeină sau într-un stil apropiat cel puţin cu resturile pic-
turii originale, lucru ce ar necesita multe studii şi cheltuieli, fără ca prin
aceasta, să se adaoge vreo valoare monumentului" 341 •
Un alt gen de decizie s-a dat la restaurările de la biserica Sf. Anton de la
Curtea veche din Bucureşti. Aici se considera unanim, in urma unei vizite
făcute de membrii Comisiunii la faţa locului, că pictura lui C. Lecca din
1852 „reprezintă un moment, o fază, în evoluţia picturii bisericeşti la noi,
adică momentul cind s-a introdus aşa-zisul stil al Renaşterii, de importaţie
occidentală, stil introdus la noi de către trei artişti pictori, C. Lecca, G. Tătă
răscu şi Mişu Pop. Pe de altă parte, din cercetările şi sondagiile ce s-au făcut
reiesă că altă pictură, mai veche, nu se găsea sub acea făcută de C. Lecca,
afară de cîteva fragmente de frescă, ce s-au găsit la unele firide şi la prosco-
midie şi cari au fost păstrate" 342 •
Atunci cînd s-a restaurat pictura bisericii de zid de la Vătăşeşti (Vilcea)
caietul de sarcini dat pictorului-restaurator îl obliga la „punerea în valoare
a picturii vechi fără a-i adăuga sau schimba caracterul şi stilul ei" 343 • Din acelaşi
considerent, ajuns obligaţie cunoscută, pictorii botoşăneni V. Gallin şi St.
Stroyni, fiind vorba de restaurarea frescei de la Popăuţi, se angajau „la repa-
raţia părţilor stricate din zidărie, completîndu-se cu un ton neutral aceasta
şi nimic mai mult" 344 • Iar în cazul altui monument (mănăstirea Arnota)
I. Mihail pretindea: „nu se vor întrebuinţa la curăţirea ei soluţii chimice,
cari ar ataca sau altera culorile vechilor fresce; se vor întrebuinţa la curăţire,
deci, mijloace inofensive adică, apă curată şi puţin săpun, iar dacă prin spă
lare nu rezistă unele culori, se va curăţi cu miez moale de pîine". Experi-
mentatul restaurator al Comisiunii cerea „un ton neutru în armonie cu restul
picturii. Este cu totul interzis de a se retuşa sau renor.ia r.iechea pictură care tre-
buie să rămînă intactă aşa cum se găseşte din r.iechime, fără nici un adaus sau
schimbare nouă. Această pictură va fi numai scoasă la lumină şi pusă in valoare,
adică: curăţită, consolidată şi reparată pe alocurea, fără a i se altera cu nimic
caracterul şi originalitatea ei. In rezumat, lucrările ce se vor face picturii
bisericii mănăstirii Arnota vor fi lucrări de consolidare şi punere in valoare
a vechii picturi din veacul al XVII-iea. Ca atare, pictorii ce vor face lucrarea
aceasta vor avea permanent in vedere că e vorba de un monument istoric
important şi că orice alterare a stilului şi caracterului picturii ei scade din
importanţa istorică şi interesul ce prezintă acest monument" 345 •
Promovînd o linie permanentă a restaurării istorice, CMI a pus in operă
ideile sale, concretizindu-le in sutele de restaurări realizate sub directa sa
îndrumare in toate provinciile româneşti. Desigur că nu totdeauna s-au
respectat intru totul aceste principii, că au fost abateri şi încălcări ale lor.
120
L'neori chiar a trebuit să se intervină brutal pentru a stopa acţiuni ce contra-
veneau acestor norme acceptate. Dar cu toate aceste aspecte negative, nu
prea numeroase, e drept, lucrarea generală de restaurare, patronată pe par-
cursul cîtorva decenii, a dat roade pozitive. O concepţie unitară, urmărită
tn · p~actică, metode aplicate unanim, prin aceiaşi meşteri şi, mai ales, prin
aceia~i arhitecţi şi pictori specializaţi, care-şi făceau un titlu de nobleţe din
resta~rări ' au ridicat la rang de stiintă
, ' conservarea si, restaurarea monu-
mentelor.
Fără să aibă o organizare de şantiere proprii, CMI a realizat totuşi,
prin concursul unor antreprenori, şi ei specializaţi, lucrări de mare amploare
!?i complexitate tehnică. Intre ei sînt: în domeniul pietrăriei G. şi Emilio
Santalena, O. V. Mina, Leonardo Martinis, Schniedingen, Zaccaria Giovanni
f'tc.; in cel al construcţiilor - Luigi Agostino, Umberto Tomassini, Ernesto
Orlando, B. Copetti (din Craiova), Fiorindo Baulli (laşi), Petre Feld, Iv.
Romanof; al inginerilor şi arhitecţilor - Emil Prager, Cezar Pop, Tiberiu
Eremia, Liviu Ciulei, Gh. Ignat ,Cezar Epure, Mih. Gheorghiu, N. Dobrogeanu,
V. Sp. Haret, Şt. Chiriţescu, Al. Popovici ş.a. Unii dintre ei au avut în grijă
lucrări deosebite: O. V. Mina, la Curtea veche şi Fundenii Doamnei, U.
Tomassini, la Schitu Maicilor, B. Copetti, la Brădeşti, J itianu, Brîncoveni,
Mofleni, la Sf. Sava, Birnova etc.
Nu se pot trece cu vederea mai ales arhitecţii de mare specializare care
~i-au legat numele de numeroase şantiere de restaurare din epoca inter-
belică: P. Antonescu, I. L. Atanasescu, S. Becu, I. Busuioc, P. Demetrescu, Em.
Cost.eseu, Virg. Sp. Haret, C. Joja, A. Gabrielescu, A. Gheorghiu, I. Ioa-
niţ.escu, D. Ionescu-Berechet, Gh. Lupu, V. Moisescu, I. Naumescu,
Stavri Opari, I. Petrescu-Neagoe, Al. Popovici, Al. Referendaru, A. Sche-
letti, P. Smărăndescu, T. Socolescu, G. Sterian, Ernst Stoklinger, V. Gh.
Ştefănescu, M. Urzică, ş.a.
O serie de „tehnici" de bun renume au colaborat în calitate de experţi
la lucrări. Intre ei: specialiştii în betoane, prof. ing. dr. M. Hanganu (Poli-
tehnică), ing. Al. Stătescu şi I. Teodorescu; în rezistenţa materialelor: prof.
ing. A. Chiricuţă, prof. ing. dr. E. M. Radu; la instalaţii, ing. Gh. Creţu ş.a.
Li se adaugă unul din cei mai valoroşi peisagişti ai vremii sale - F. Rebhuhn
(vezi lucrarea sa, lngrijirea şi bogăţia peisajului românesc, Bucureşti, 1942),
care tratează monumentele numai in mediul lor dat, anturate de peisaj
(silvic, agricol, hidraulic) şi care considera că „soluţiile" primare de
încadrare in peisaj a unor monumente de la noi (ca Voroneţul, Văcăreşti ul,
Cotrocenii, Mihai Vodă, Mitropolia, Cîmpulungul, de la Craiova sau Iaşi)
reprezintă tot atit ca şi avuţia economică.
Practica observată în diversele lucrări ale Comisiunii a furnizat date care
vorbesc despre înalte cunoştinţe in domeniul materialelor şi al calităţilor
acestora, pe care specialiştii le cunoşteau perfect. De pildă, despre marmură
se ştia că cea de Ru~chiţa era cea mai potrivită lucrărilor la monumente,
întrucît se găsea în blocuri de mari dimensiuni şi dovedise o rezistenţă mare
in 1imp. Marmura de Gura Văii, deşi rezistentă, nu era preferată fiindcă nu
S!~ !'uteau extrage blocuri mari, iar marmura de Başchioi şi cea de Cîmpulung
nu "xcelau la capitolul rezistenţă în timp 346 • Piatra, material primordial în
restaurare, a preocupat continuu experţii Comisiunii. Aceştia apreciau,
în primul rind, piatra de Vraţa, dar o considerau „străină" şi cu o culoare
prea deschisă, de exemplu pentru socluri. Piatra de Albeşti, folosită în
lucrările de la Patriarhie, Arcul de Triumf etc., o vedeau ca optimă. Piatra
de Buzău (de la Măgura-Ulmeni şi Ciuta) o utilizau doar atunci cind obţineau
121
blocuri cu o mare uniformitate de ton. cum s-a făcut la restaurarea d?, la
biserica Creţulescu 347 • In 1936, E. Prager cerea la Văcăreşti să fie folosită
piatră de Başchioi pentru înlocuirea unei coloane, pe aceasta considerînd-o
cea mai rezistentă şi negelivă 348 •
Reglementări pentru avizarea proiectelor de restaurare, norme pentru
lucrările specifice la monumente, inovaţii chiar: folosirea tehnicii betonului
armat la monumentele de la Mihai Vodă, Creţulescu, Rebegeşti 349 , cunoaşterea
tehnicii acoperişurilor monumentelor istorice 350 , toate demonstrează dorinţa
de a integra în practică rezultatele şi descoperirile ştiinţifico-tehnice.
Preocupată în permanenţă de soarta monumentelor şi a patrimoniului
mobil, CMI a depăşit, am putea spune, vitregia vremii, aşa cum o arată
de altfel opera ei, în plus realizînd o importantă modificare în gîndirea specia-
liştilor, dar şi a unor largi mase de oameni. Acestora le-a desluşit sensul şi
contribuţia patrimoniului cultural naţional la dezvoltarea istorică a ţării
noastre, pe acestea le-a educat în spiritul respectului civic şi al unui fierbinte
patriotism.
:XOTE
Pârvan, Tropaellm, II, p. 165.

2 Ibidem, p. 120.
3 Ibidem, L p. 4.
4 Ibidem, p. 11-12. Se înţelege că şi fortificaţiile de pe traiectul lor.
5 "!\loisil,
Beroe, p. 46.
6 ~furnu, Tropaeum. II, p. 82.
'; Pârvan, op. cit. II, p. 187.
8 :\loisil, Jliliari, p. 141,143.
9 Pârvan, Adaos, p. 123.
10 În catalogul expoziţiei Civiliza/ia daco·ge[ilor in perioada clasică, Die Daker. Koln,
1980, nr. 206.
11 Pentru cauzele generale şi specifice, ca şi o analiză amănunţită a factorilor de degradare,
vezi La conservation el la restauration des monuments et des bâtiments historiques,
U:\'ESCO, Paris, 1973. p. 117-157.
12 Lista-proief"L de inventariere a monumentelor istorice din România, realizaL'1 în
anul 1979, inrrgistrează 10 262 de monumente istorice şi de artă. Acestea se repar-
tizează după cum urmează:
monmnente arheologice: 1 274 (din care 1 093 de rezervaţii şi 181 de monu-
mente individuale);
monumente de arhitecturii: 7 285 (din care 3 859 civile, 792 aparţinînd arhitec-
turii populare şi 3 426 religioase)
monumente de artă plastică 758
monumen Le memoriale 909
rezervaţii de arhi lectură 36 (din rare .'l rezervaţii de arhitectură popularll
Dintre aceste monumente, 508 reflertrt lumea daco-romană, iar 26 l reflectă feno-
menul continuităţii (sec. III-XV).
13 Vătăşianu, Hunedoara, p. 180.
14 Ist. arte plastice, l, p. 121.
15 Ibidem, p. 119; Yătăşianu, Arta feudală, p. 1.5.
16 Pascu, Răscoale, I, p. 191.
'l7 Vătăşianu, op. cit., p. 777.
18 Greceanu-Velescu, Hala Braşov, ;\IISR, 1960, p. 128; trebuie menţionat că înc:1 în
1445 Iancu de Hunedoara aprobă demantelarea castrului Brasovia (Vătăşia.nu,
Arta feudală, p. 13).
19 Lupaş, Studii ist., p. 33.
20 Meteş, Drăguş, p. 52.
21 Vătăşianu, op. cit., p. 606-607, 594; Pall, Ştiri, p. 18-19.
122
22 De exemplu, mănăstirea Neamţ este prădată de unguri în 1467, arsă de turci în 1476
şi distrusă în războaiele cu polonii (Iorga, Ştefan cel Mare, p. 102; Lapedatu, Suceava,
p. 86).
23 Lapedatu, Suceava, p. 92; Vătăşianu, op. cit., p. 293.
24 Economu, A. Julia, p. 236 şi, respectiv, Meteş, Drăguş, p. 24.
25 Iorga, Probleme bănăţene, p. 106.
26 Iorga, Inscripţii, p. 183-192.
27 Ist. Clujului, p. 153 şi nota 29.
28 Georgescu, Planul, I, p. 44 şi nota 11.
29 Prodan, Horea, I, p. 299-339.
30 Vătăşianu, Zlatna, p. 446.
31 Drăghiceanu, Sf. lmpăraţi-Tîrgovişte, p. 126.
:t2 V~tmitrescu, Sf. Gheorghe - Galaţi, p. 162.
33 Gr. Alexandrescu, vizitind în 1842 mănăstirea, deplînge starea ei, la care au contribuit
şi distrugerile provocate de eterişti (Davidescu, Cozia, p. 206-209).
24 Drăghiceanu, Curţile-Doiceşti, p. 163.
35 Cauzele sînt etalate pe larg in lucrarea Pavelescu şi Bratu, Soluţii constructive,
p. 102-104.
36 Daicoviciu, Sarmizegetusa, p. 370-371.
37 Pascu, Voievodatul, II, p. 171.
38 Vătăşianu, Arta feudală, p. 753.
39 Rest. Huşi, p. 14.
40 Cândea, Cutremurul, p. 257-58.
41 Pe larg la Nedioglu, Stavropoleos, p. 156-157.
42 Văt.ăşianu, Arta feudală, p. 222-223.
43 Gîrboviceanu, Note, p. 9, 90-91, 260.
44 Informaţii prilejuite de urmărirea caracterului arhitectural al numeroaselor lucrări de
conservare-restaurare şi de edificare a noi biserici şi mănăstiri (într-un număr im-
presionant) in epoca lui Matei Basarab şi a lui Constantin Brîncoveanu ne deter-
mină să considerăm, alături de alţi cercetători, că mai ales marele cutremur din
1648 a impus un anumit ritm de construire şi reconstruire, proliferînd arhitectura
tipică numită ulterior brîncovenească. Detalii în· ·studiul nostru, Monumentele
istorice din România în faţa cutremurelor, în „Acta.M.N", 1984, XXI, p. 759-769.
45 Vătăşianu, op. cit., p. 222-223, 226. 544.
46 Moisil, Bucureştii-Vechi, p. 34.
47 Gîrboviceanu, Note, p. 157-210.
48 Muşlea, Scheii, p. 124, arată că in timpul primului cutremur n-au mai rămas din trei
suburbii decît 1O case întregi, iar la 21 aprilie 1689, pierderile sînt şi ele deosebi te,
arzînd şi Biserica Neagră; l\loisil, Bucureştii- Vechi, p. 39.
49 Ist. arte plastice, l, p. 408 .
.'50 Pârvan, Tropaeum, I, p. 3.
51 Drăghiceanu, Curţile, IV, p. 64, şi nota 75, p. 77.
52 Tudor, Castra Daciae lnferioris, II, p. 34.
53 Dumitrescu, Tradiţii, p. 108.
54 Pârvan, Tropaeum, II, p. 191.
!15 Vătăşianu, op. cit., p. 550, 613.
56 Marţian, Războaiele, p. 46.
57 Viităşianu, op. cit., p. 505.
58 Iorga, Drumuri şi oraşe, p. 213.
59 Em. Panait.eseu, Monumente inedite din Largiana (Zutor), în „An.CMIT", 1930, p. 85.
60 I. I. Russu, în Inscripţiile Daciei Romane, I, Bucureşti, 1975, p. 36.
61 Al. Bărcăcilă, De la Vodiţa: o nouă inscripţie latină, în „BCMI", 1931, p. 43.
62 Marius Moga, Nic. <1uriea, Contribuţii la repertoriul arheologic al Banatului, in „Tibiscus",
III, 1975, p. 1'13.
63 Doina Benea, Officina Militară de la Dierna (sec. III-IV e.n.), în „Acta M.N.", XIII,
1976, p. 207.
64 Li. V. Brătulcscu, Biserici din Transilvania, în „BCMI", 1937, p. 17.
li5 C lndea, Piese, repertoriază in 28 de ţări 62 513 bunuri culturale de provenienţă
românească, investigaţia de mai tîrziu dublînd numărul acestora.
66 Daicoviciu, Sarmizegetusa, p. 372; idem, Fouilles, I, p. 226.
67 Idem, Micia, I, nota 3, p. 6.
68 I. I. Russu, în Inscripţiile Daciei Romane, I, p. 40-r.1.
69 Tudor, Odobescu. p. 7 - 8.
123
10 Aceeaşi sursă înregistrează admiraţia lui Miron Costin faţă de această ruină cu valoar~
simbolică, pe care o vede în călătoria sa pe Dunăre ca însoţitor al lui Dabija Vodă
(la Tudor, op. cit., p. 7).
';1 Lupaş, Un vlădică, p. 12.
72 Ist. arte plastice, I, p. 210; Vătăşianu, Arta feudală, p. 181, 285, 605-606.
73 Ibidem, l, p. 411.
'i4Vătăşianu, op. cit., p. 265.
75 Grereanu, Spread, p. 6.
i6 S. Dragomir, Istoria dezrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul XVll/,
voi. I, Sibiu, 1920, p. 97.
":i \lureşan, Turda, p. 18.
78 \"iclor Jinga, Problemele fundamentale ale Transilvaniei, I, 1945, Braşov, p. 351.
":9 Ibidem,
80 Ranca, Tg. Mures, p. 113.
81 Lupaş, lmpăratul Iosif al Il-lea şi răscoala din Transilvania, în Studii ist., p. 154-155.
82 Greceanu, Rapport.
83 Lapedat 11, Cercetări istorice, p. 27.
84 Petrescu, Arhitectura, p. 4 7.
85 Curinschi, op. cit., p. 75.
86 Lapedatu. Cronica, 1908, p. 48; Vătăşianu, Arta feudală, p. 702, dă data de 1636.
În realitate, documentul este din 6 aug. 1635, vezi în BAR, CLX, 109, cf. Dalila-
Lucia Aramă, Preocupări de salvgardare a patrimoniului cultural naţional acum
o jumătate de secol, în Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional, I, 1980,
p. 345.
87 Iorga, Cea dintîiu vizită, p. 143.
i 88 Vechile legislaţii transilvane, în „:\litropolia Ardealului", an XXI, 7- 9, iulie-septembrie
1976, p. 538.
89 Al. Odobescu, Opere. IV, Bucureşti, 1976, Studii asupra tezaurului de la Pietroasa.
Istoria descoperirii. p. 890, nota 6.
90 Iorga, Domnii fanarioţi, p. 90-91.
91 În Mitropolia Bucovinei, Administraţia Fondului bisericesc. A11erile bisericeşti din
Bucovina, Cernăuţi. 1939, p. 11.
92 Urechia, Ist. Rom., III, p. 599-600 (cf. Meleş, Zugravii, p. 73).
93 Drăguţ, Cnnsiderations, p. 7.
94 Episcopia Rimnicului, ]\'oul Se11erin în trecut şi pre:;ent, nr. 2, p. 198, în „BOR", XV,
p. 546 (d. 'Meleş, Zugravii, p. 13).
95 Drăghiceanu, Cronica, 1915, p. 91.
96 Pasru, Voievodatul, II, p. 216.
97 Vătii.şianu, Arta feudală, p. 86.
98 Ibidem, p. 135: V. Drăghiceanu, Vodiţa, p. 103.
99 :O.L Angeles('ll, G. Giindisch, A. Klein, H. Krasser, Th. SLreiffeld, în Monummte
istorice, Studii ,~i lucrări de restaurare, CSCAS, D:O.II, 1960, p. 102.
100 Pascu, Voievodatul, II, p. 304.
101 Ist. arte plastice, I. p. 338.
102 Drăghiceanu. Curţile, III, p. 66, şi Vătăşianu, Arta feudală, p. 223.
103 Lapedalu, Sf. Gheorghe (Botoşani), p. 53-54.
104 „BC:\II", 1911, p. 98-99.
105 Dragomir, 111 ihai Viteazul, p. 49 .
106 Dragalina, Banatul, III, p. 137. În Oltenia ocupată de habsburgi, ing. J. Weiss
execută, între anii 1728-1731, în scopuri militare, o serie de ridicări topografice
la Craiova, Brîncoveni, Hurez, Tismana, Orşova, etc. Cf. „B.C.M.I", 1926,
p. 100-106.
107 Pentru ultima dată, vezi la Daicoviciu, Fn ghid; Tănăsescu, De11a, p. 262-264.
108 Vătăşianu, op. cit., p. 103, 105, 107, 593, 165, 254, 545-54.6, 566.
109 Ionescu, Restaurarea, p. 7-8.
110 Karadja, Porunci, p. 40.
111 Perianu, Brăila, p. 389.
112 Drăghireanu, .'llon. Olt., II, p. 69.
113 Iorga, Ist. rom. în chip., p. 216.
t 14 Haldner, Legăturile, p. 103.
115 Drăghiceanu, Catalog, I, p. XIV.
116 Icoanele în expunerea Muzeului de artă al R.S.R., Secţia de artă medievală, inv.
nr. 11345-11346.
117 I. C. Panait şi Panait I. Panait, lnceputurile muzeografiei la Bucureşti, în „Rev.
muz.", an III, 1, 1966, p. 43.
'f24
118 Claudiu Paradais, Aspecte ale cercetării muzeistice în Pinacoteca din laşi între 1860-
1960, în „Cercetări istorice. Muzeul de istorie a Moldovei" (seria nouă), VIII, laşi,
1977, p. 11-12. Vezi şi G. Oprescu, Pictura românească in secolul al XIX-lea,
Bucureşti, 1984, p. 62, unde ii aminteşte pe restauratorul muzeului Luvrn, Goulinat,
care, între alte lucrări efectuate la Iaşi, a realizat-o şi pe cea de restaurare a tabloului
lui Ion Andreescu, Bîlciul Drăgaica (idem, p. 23?).
11!1 Ibidem, p. 16-17.
120 Radu, Istoria, p. 199-200.
121 Opriş, Etape, p. 198.
122 C. J. Karadja, Două vederi ale Palotului din Bucureşti, în „BCMI", 1924, p. 65.
123 N. Iorga, Istoria românilor prin călători, ed. II, Bucureşti , '1929, p. 5-6.
124 Ibidem, p. 160.
12:> Ibidem, p. '163-165.
126 Ibidem, p. 30-31.
1:27 Ibidem, p. 162.
128 Louis Reissenberger, L'eglise du Jl.lonastere episcopal de Kurtea d'Argis en Valachie,
Vienne, 1867.
129 N. Iorga, op. cit., p. 120.
130 Amănunte la A. Maxa, Apariţia peisajului autonom în arta plastică romanească.
Partea I: prima jumătate a secolului XI X, în „Acta M.N. ", XIV, 1977, p. 435-438.
131 Vicenţiu Babeş, Banatul de altădată (30 de stampe de pe malul sting al Dunării, însoţite
de notife etnografice, istorice şi topografice, din anul 1823), în„An.B.", fasc. 4, 1930
şi fasc. I, 1931, Timişoara, 1931, p. 2-4.
132 O bună prezentare a rostului artistic militant, la A. l\Iaxa, op. cit., p. 438-439.
'133 N. Iorga, O descriere din 18..§9 a monumentelor Ţării Româneşti, în „BDII'', 1937,
p. 85-86.
134 A. Sacerdoţeanu, Documente privitoare la istoria românilor: un proiect de editare di1i
1856, în volumul În memoriam C. Giurescu, 1940, p. 444-445.
135 N. Iorga, op. cit., supra, p. 13.
136 Iosef Strzygowsky, Comori de artă în Bucovina, în „BCMI", 1~)3, p. 128-129.
138 Nicolaeasa, Cercetări, p. 89. Amintim cititorului că în 1833 a apărut şi lucrarea Des-
criere statistică a Principatului Valahiei alcătuită în cadrul Detaşamentului geode::,ic,
făcută de administraţia militară r:•să intre 1828-1833, vezi Arh. Stat. Bucureşti,
Fond U.R.S.S., role 4-5-6.
139 Ibidem, p. 90.
'140 Ibidem, p. 91.
141 Ibidem, p. 94-95.
142 Ionescu, Conservarea, p. 90.
'143 I. I. Russu, op. cit., p. 44-45; despre aceleaşi probleme şi la Pelranu, Revendicările,
p. 18-20, 24.
144 Petranu. Revendicările, p. 31-3:!.
145 În virtutea acestui ordin, baronul .J6sika emite, la 19 noiembrie 1830, o circulară
către conducătorii comitalelor, scaunelor, ţinuturilor şi oraşelor din Transilvania
(Lascu, Ştiri p. 137-138l.
1'.6 Ist. Clujului, p. 225.
147 Vătăşianu, Arta feudală, p. 547, 223, 575, 256, 247, 85, 116.
149 Dragomir, Zarand, p. 246.
150 Vătăşianu, Hunedoara, p. 40. Arhitectului maghiar - personalitate marcantă a
domeniului - i se mai datorează lucrările de la castelul Hunedoarei şi, mai ales,
la Catedrala romano-catolică din Alba I ul ia (ultimele desrăşurate între anii 1906-
1914, 1920-1934).
·151 Meteş, Zugravii, p. 109.
153 Ibidem, p. 40.
154 Vătăşianu, Arta feudală, p. 273, 609.
155 Ibidem, p. 586, 594, 600.
156 „AE", t. VII, 1873, nr. 1, p. 3-~.
157 N. Iorga, Istoria comerţului românesc, Epoca mai nouă, Bucureşti, 1925, p. 129-130.
:\iăsurile juridice la I. G. Vântu, lnceputuri de legislaţie urbanistică in România,
în „Revista de drept public", 1-2, Bucureşti, 1939, p. 28-31, 41, 53-54.
158 Ungureanu, Neamţ, p. 12.
159 Dr:>.ghiceanu, Cetăţuia, p. 16~.
125
160 Citat după Autori Români, p. 179, în Marin Dumitrescu, Istoricul a 40 de biserici din
România, Bucureşti, 1899, I, p. 175, cu o trimitere directă şi la starea mănăstirii
Cetăţuia din Iaşi.
161 Drăghiceanu, Curţile, II, p. 133.
162 Şaguna, lndemnurile, p. 332-334.
163 Ştefulescu, Tismana, p. 72, 82, 182 (cf. „BC'.\Il", 1912, p. 128) criticînd restaurarea,
îi impulă lui Schlatter desfiinţarea porticului.
164 Lapedatu, Comana, I; Ghika-Budeşti, _Vote, p. 18-22: autorii critică lucrările efec-
tuate de meşterii „nemţi".
165 ln rindul lucrărilor criticate, efectuate între 1840- 7 5, se înscriu şi cele de la mll.năs
tirea Bistriţa şi biserica Sf. Gheorghe - Bucureşti (Ionescu, op. cit., p. 8).
166 Dumitrescu, Muz. Naţ., p. 6. În 1844 muzeul cheltuia deja pentru conservare 696 lei;
184.5-603, 28 lei; 1846-680, 24 lei; 1847-594, 38 lei; 1848-490, 32 lei, cf. C.
Căzimişteanu, Date noi privitoare la începuturile activităţii Muzeului X aţional din
Bucureşti, în Rev. muz., 6, 1970, p. 495.
167 Yezi prezentarea activilăţii acestora in Odobescu, Opere, IV, note, p. 595-960;
În raportul său către domn, .'.\Iihail Ghica arăta scopul instituţiei: „a strînge feluri
de colecţii spre luminarea istoriei naturale a acestei ţări, cum şi a strînge acol()
rile antichităţi se găsesc risipite pentru acest Prinţipat, care ar putea da oareşicare
lumină asupra istoriei naţiei noastre", cf. Elena Popescu, Mărturii despre înfiinţarea
Muzeului Naţional la Bucureşti, în anul 18.34, în Rev. muz., 1, 1970, VII, p. 27.
168 La Iorga, Mon. ist. în lit., p. 101-107.
169 Tocilesrn, Troesmis, p. 56-58.
170 Opriş. Ocrotirea. p. 75.
171 Sacerdoţeanu, Cercetări, p. 9.
1i2 Doina Benea, Cîteva consideraţii cu privire la topografia Drobetei în secolele li-fli,
in „Acta 1\1.N.", XIV, 1977, p. 137-138. Termt-le au fost şi ele păgubite la amena-
jarea căii ferate în anii 1938- 42, vezi articolul nostru în „Drobeta", 1984, V,
p. 377-391.
173 „BC!\11", 1912 {V), raportul lui V. Pârvan, p. 87-88.
17 4 Lapedatu, Cronică. Din lucrările C\11 in 1908, in „BOII", 1908, p. 133.
175 Detalii la Tudor, Odobescu, p. 11-15.
176 Vezi I st. Clujului, p. 229- 231, 243.
177 Cea mai bună analiză a dinamicii, inclusiv bibliografia, la Panait, Concept. muzeu,
p. 327-331.
177 bis Vezi C. Şerban şi Victoria Şerban, lnceputuri de modernizare în oraşul Constanţa
(1878-1900), in Comunicări de istorie a Dobrogei, 2, 1983, p. 68-69; V. Popovici,
in Rev. muz., 2, 1969, p. 127-128: Ion Dragomir, idem, 1, 1970, p. 35-36 şi Arh.
C'.\:11, Fonduri 5. 37, 5.20, 5.41, 5.27, 5.30 şi 5.07.
178 Susana Toth, Cu privire la prima colecţie etnografică a muzeului orădean, în „Biharea",
1973, p. 152.
179 Tinca Tarangul, Tablourile din Muzeul Brukenthal atribuite lui Lucas Cranach cel
Bătrîn, în „H.ev. Muz.", III, 4, 1966, p. 337.
180 Niculescu, Costumele, p. 20.
181 Al. Tzigara-Samurcaş, Muzeologie românească, Bucureşti, 1936, p. 6- 7.
182 Lapedatu, Bistriţa, p. 94; Sacerdoţeanu, Cercetări, p. 2-3, 4-10, 17-18.
183 Stoicescu, 1llonumentele, p. 928-934; vezi şi la Tudor, Odobescu, p. 14-15. Pentru
ilustraţia epocii, la Moisil, Antich. preist., p. 115-117. Odobescu extinde obiectul
cercetării şi asupra movilelor {tumulii) ce „sunt, fără îndoială, archive tăcute care
păstrează în miezul lor pe curat documente istorice ale ţării noastre din timpii
pe cind istoria nu se scria cu condeiul. Cercetarea lor este una din datoriele cele
mai însemnate, cele mai curioase, dar totodată şi din cele mai anevoioase ale archeo-
logilor români", cf. Al. I. Odobescu, Scrieri literare şi istorice. Artele din România
în periodul preistoric, II, 1887, p. 265.
184 Rest. mon. ist. 1885-1890, p. 226.
185 Raporturi Mon. ist., p. IIL
186 Ibidem, p. IV.
187 Ibidem.
188 Ibidem, p. 18-19.
189 Ibidem, p. 35.
190 Ibidem, p. 75-77.
1 91 Ibidem, p. 97.
192 Ibidem, p. 172. Dezideratul se va împlini prin lucrările teoretice ale lui Gh. Balş,
N. Iorga ş.a., ca şi prin şirul de restaurări întreprinse în Moldova mai ales după 1920.
193 Ibidem, partea a II-a, vol II, p. 249.
126
194 ]orga, l1Ion. ist. în lit., p. 108.
195 Ghenadie al Rîmnicului, Visite canonice însofite de note istorico-arheologice. Anii
1890-1891, Bucureşti, 1892, p. 30.
196 1\lelchisedec, Vizită, VII, p. 88-89.
197 Luind atitudine, G. Sterian arată în raportul său că „în ţările luminate, îngrijirea
monumentelor se face de către oameni speciali şi iniţiaţi în arhitectură, pe clnd
la noi, studiul şi cercetarea lor sînt lăsate la discreţiunea persoanelor necompetente
şi neştiutoare în ale artei", tot el cerind „documente sigure" de înregistrare a ope-
raţiilor de restaurare (cf. Sterian, Restaurarea, p. 1, 7, 10).
198 Comit. rezist., p. 15.
199 Rest. mon. ist., 1865-1890, p. 80: în raportul arhitecţilor Al. Orăscu şi Kuchnovski,
din 7 aprilie 1880, se constată, tot la Curtea de Argeş, inovaţii costisitoare şi supără
toare „în contra monumentului", dar ei consideră că „lucrările tehnice de restaurări
propriu-zise, ele sînt executate cu soliditate, acurateţe şi pricepere" (Rest. mon.
ist. 1865-1890, p. 100); Cea mai recentă şi obiectivă critică, cu relevarea marilor
calităţi, dar şi a greşelilor lui L. de ~ oiiy, la Ionescu, I nceputurile, p. 1- 31.
200 Dan Berindei, /nfiinţarea Societăţii Academice şi localurile Academiei, în „Monumente
şi l\Iuzee", I, 1958, p. 241. în 1898 Ion Bianu publică un Apel pentru ocrotirea
cărţii vechi, semn al grijii faţă de soarta bunurilor bibliofile, cf. Dalila Lucia Aramă,
op. cit., p. 345.
201 Raporturi Mon. ist. (Raportul lui I. Slavici şi G. Mandrea, Despre Monastirile de
dincoace de Milcov), II, p. 182.
202 lbidem, II, p. 180.
203 Ibidem, II p. 213.
204 Augustin Caliani, Urmele domniei romane în Ardeal, p. 68.
205 Pentru bibliografia lui G. Bariţiu. vezi la George Em. Marica, Studii de istoria şi
sociologia culturii române ardelene din secolul al XIX-iea, Cluj-:N"apoca, 1978,
voi. II, p. 115-119.
206 Rest. mon. ist. 1865-1890, p. 23.
207 Ibidem, p. 23-24.
~08 Ibidem, p. 222-223.
::09 lbidem, p. 224-226.
210 Ibidem. p. 239.
211 Curinschi, op. cit., p. 13',-135.
21:l Adeveresc cuvîntările lui I. Kalinderu şi C. Dissescu, rostite în şedinţa din 19 ianuarie
(in „BCMI", 1913, p. 55); singur opozant, mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu,
primeşte o replică usturătoare din partea lui Grigore Tocilescu (Velescu, Evidenţa,
p. 62-63).
213 Lege, 1893, p. 3.
214 Ibidem, p. 4.
21;, În Regulament, la capitolul I, inlitulat „Despre monumentele publice şi conservarea
lor", p. 5-6.
216 Lege - regulament, 1893, p. 7-9.
217 Vezi art. 20-2!1 din Regulamrnl, p. 10-1 l.
218 Velescu, op. cit., p. 16.
219 Raport -"je~'eral, 1907, p. 29.
220 „M.O", nr. 248/9 februarie 1911 (in „BCiUI", 1911, p. 111).
221 Legea reglementează regimul săpăturilor şi autorizarea lor, obligă autorităţile locale
să asiste la cercetări (art. 1- 3), defineşte descoperirile, sub raport juridic, ca pro-
prietate a statului şi reglementează înstrăinarea bunurilor (art. 6). Regulamentul,
mult mai tehnic, precizează în detalii regimul juridic al descoperirilor şi săpăturilor,
cere „un plan şi o descriere exactă a situaţiunei terenului" (art. 18), un raport de
oportunitate din partea Muzeului naţional de antichităţ,i şi un raport la finele cerce-
tării (art. 23) şi pune sub protecţie localităţile Turnu Severin, Constanţa, Mangalia,
Hîrşova, Ostrov, Măcin, Isaccea, Reşca, Celei, Turcoaia (art. 40), unde „primarii
respectivi vor fi cu deosebită luare aminte cînd se fac săpături pentru veri o con-
slrucţiune, şi în caz cînd se va da peste urme de zidării antice, mozaicuri, sub-
terane sau temelii de edificii, sit oprească îndată lucrările, pînă ce l\linisterul, con-
sultind pe directorul Muzeului de antichităţi, va aviza, după importanţa cazurilor,
la măsurile ce sunt de luat pentru continuarea săpăturilor în mod sistematic, sau
numai pentru culegerea elementelor de informaţiuni necesare la restabilirea topo-
grafiei antice a localităţii" („:\I.O." 248/9 febr. 1911; „BCMI", 1911, p. 7-16).
'222 Iorga, Ist. bis., p 96.
223 Ibidem, p. 92.
127
224 Idem, Ist. Rom., p. 103, 113; Idem, Drumuri şi oraşe, p. 53; Idem, O descriere, p. 116.
225 Ştefănescu, Iorga, p. 15-16.
226 Iorga, Cum s-ar cu1Jeni, p. ?21- i23.
227 Ştefănescu, I orga , p. 17.
228 Rest. Mon. Ist., 186-5-1890, p. 187. Privitor la activitatea acestuia, vezi Radn
Vulpe, Grigore Tocilescu, cercetător al antichităţilor şi director al Muzeului Naţional
de Antichităţi, în Rev. muz., 1, an II, 1965, p. 29-38.
229 Lapedatu. Cronică 1908, I, p. 133. În 1933 V. Drăghiceanu repetă necesitatea unor
instrucţiuni necesare conservării Drumului lui Traian în zona Caracal (Drăghiceanu,
.Uon. Olt., II, p. 49). .
230 !'\. Gabrielescu, Pri1Jire generală asupra monumentelor naţionale şi mijlocul de a ir>ipie-
deca distrugerea lor, 1889, p. 21-22.
231 Ibidem, p. 29.
232 l\Iurnu. Tropaeum, p. 156.
233 Ibidem, p. 155-156.
234 În 1911, la propunerea lui Pârvan. se aprobă împrejmuirea şi exproprierea terenului
pe care este situat castrul Drobeta („BCMI", V. 1912, p 41, 88).
235 Lapedalu aprecia ca remarcabile pentru curentul favorabil introducerii cercetării
arheologice, ca metodă preliminară restaurării monumentelor. lucrările lui Tocilescu,
Pârvan, Romstorfer, Bog-dan, Iorga, Ionescu-Gion, Drăghiceanu şi Pangratti
(]\.fonumentele, p. VI-XV).
236 Al. Lapedatu, Două 1Jechi cetăţi romfoeşti: Poienarii şi Dîmbo1Jiţa, în „BCMJ",
III. 1, 1910, p. 187.
237 Vezi I. Andrieşescu, De la preistorie la e1Jul mediu, Bucureşti, 1924.
238 La Gino Chierici. Restauration des monuments en Campanie, în La conser1Jation, p :319.
239 În rindul lor sînt numiţi: C. ~foisil (Dobrogea), Al. Bărcăcilă (Mehedinţi), Sen1·
:\Iureşanu şi D. Atanasiu (laşi), G. Sterian (Bacilu), Ilie Ghibănescu (Constanţa),
Oreste Tafrali (Iaşi), ş.a.
240 Vezi (Decizia 34329/19 octombrie 1907 ), în detaliu Deciziune „BG:\1I ", prezentind
obiectivele publicaţiei.
241 Raport general, 1909, p. 189.
242 Ibidem, 1907, p. 32.
243 Drăghiceanu, Curţile, III, p. 56.
244 Idem, Bănia, p. 194.
245 Astfel se credea că se va contribui „în măsură putincioasă la progresul studiilor istorice
arhitectonice şi artistice, cu specială privire la monumentele noastre istorice, şi sit
rămiie pentru cei viitori o arhivă de icoane cit mai credincioase, şi toate raporturile,
a stării în care se găsesc astăzi monumentele noastre străbune" („BCMI", I, 1908,
p. 7-8).
246 ,.BC.UJ", 1908, p. 45.
:l47 C-tin Moisil, Două morminte antice din Dobrogea, în „BCMI, 1911, p. 128-129.
248 Iorga, Ist. bis. II. 1909, p. 130 şi în O exploraţie arheologică şi istorică a judeţului Olt,
în „BG:\11", 1933, p. 121-123.
249 Al. Tz. Samurcaş, Muzeologie românească, 1936, p. 8-9; idem, Muzeul Neamu.lui,
p. 9; idem, Muzeul naţional, p. 49.
250 La Csaki, !n1Jentarul, 1923. p. 20, nota 1.
251 În prezenţa ministrului C. G. Dissescu, I. Kalinderu arăta la şedinţa C\11 din 1 decem-
brie 1912 că legea era depăşită, cerindu-se noi atribuţii pentru comisie {„BCMI",
1912. anexe, p. 191-192).
252 Legea în ,,'.'11.0." nr. 21 din 28 aprilie/11 mai 1913, p. 1-8.
253 În „M.0." nr. 32/14/27 mai 1913, p. 10-15.
254 Ibidem. p. 15-30.
255 În cuvintarea lui I. Kalinderu cu ocazia instalării noii Comisiuni (BCMI". 1913. p. 92i.
256 N. Ghica-Budeşti. Cîte1Ja biserici de lemn din Oltenia, în „BC!\H". 1926. p. 10.
257 Henri Stahl, Mănăstirea Mihai Vodă, palat domnesc, în „BCMI", 1914, p. 38-39.
258 Virgil Drăghiceanu, Palatul lui Bibescu de la Băneasa, în „BCMI", 1914, p. 178.
259 Scrisoare semnată de N. Iorga, 29 mai 1935, în „Almanahul Con1Jorbiri Literare",
1981, p. 26. '
260 Scrisoare către Primăria laşului, idem, p. 27.
261 Vătăşianu, Arta feudală, p. 51li.
262 Lucrarea este apreciată ca un „model", în Onciul, Raport întocmit împreună cu I.
Bogdan şi N. Iorga, înaintat Academiei Române cu pri1Jire la Biserica Domnească,
Curtea de Argeş, 9 octombrie 1915, Opere, I, p. 348-349.
128
263 Onciul, Radu Negru, I, p. 126-130.
264 In „An. CMI", 1914, p. 61.
265 Publicată în „M.O." nr. 82 din 29 iulie 1919.
266 lntre membri, menţionăm pe I. Andrieşescu (1927-1940); Gh. Balş {1913-1934);
Gr. Cerkez (1913-1927); V. Drăghiceanu (1938-1941); N. Ghika-Budeşti
(1937-1943); N. Iorga {1914-1940); C. l\foisil (1924-1938); V. Pârvan {1913-
1927); M. Şuţu (1924-1933); P. Antonescu (1919-1947); S. Lambrino {1939-
1947): G. Oprescu (1935-1947): :'.'J. :\I. Popescu (1919-1947): A. Sacerdoţeanu
(1938-19'17); I. D. Ştefănescu {1941-1947); A. Verona (1919-1947); Teofil
Sauciuc Săveanu (1944-194 7). După dispariţia lui :\icolae Iorga, preşedinte este
ales Al. Lapedatu, iar din decembrie 1%.7-1949 C. Daicoviciu, funcţia de secretar
al Comisiei îndeplinind-o Victor Brătulescu (cf. ,,.\n. C\11", 1942, 1 %3 şi Sacerdo-
ţeanu, Comisiunea, p. 8-10).
267 Iorga, Cum s-ar cuveni, p. 721-723.
268 Velescu, op. cit„ p. 63-64.
269 Raport, p. 9-10, „An. C:\IIT", 1930-1931.
271 Pentru meritele sale, acesta a făcut parte ca membrn col'espondent şi din Comisiunea
imperială pentru conservarea monumentelor istorice de la Viena.
272 ln intervalul 1936-1939, numai aceaslă sectiune a investit 3 424 453 lei în restaurarea
monumentelor (Dare de seamă, „An. C:\II''. 1942, Bucovina, p. 89).
273 Al. Tz. Samurcaş, Muzeografia românească, în „BC:.\Il", 1931l, din articolul Stavropo-
leos - muzeu naţional, publicat la 26 februarie 1904 în ziarul „Epoca".
274 A. I. Gheorghiu şi :\Iarcel Olinescu, Botoşanii care se duc, 1927, p. I.
275 Cf. Iorga, Mon. ist. în lit„ p. 111.
276 Iorga, Trei conferinţe, p. 55-57; o bună analiză a evoluţiei concepţiilor la Velescu,
Puncte de vedere, p. 49.
277 De exemplu, N. Ghika-Budeşti avea ca deviză: „păstrarea şi nimic mai mult. Ială
adevărul" (Velescu, Puncte de vedere, p. 49); Horia Teodoru susţinea, tot din motive
economice, ideea reparaţiilor, lucrările sale de la Curtea Veche, Sf. Treime din Siret,
Probota, Coconi fiind mouele de restaurare (Balş, Horia Teodoru, p. 95). În ce privea
rolul arhitectului, N. Ghica-Budeşti îl vedea „înainte de toate un realizator care
nu trebuie niciodată sit devină un instrument sau un subordonat", idee comuni-
cată de el în raportul „Evoluţia profesiunii", la Paris în 1937, cum reiese din actele
celui de la XIV-lea Congres internaţional al arhitecţilor, 19-25 iulie 1937, manifes-
tare la care, din partea României, pa.rticipaserft P. Antonescu, Virginia Sp. Haret,
M. Rădulescu, :'.\I. Săvulescu, J. Davidescu, :'.\[. Irineu, iar ca raportori, în afară
de cel amintit, Em. Costescu, l\L Gilbory-Delavrancea, G. ~egoescu, V. Popescu,
Stavri Opari, C. Ciogolea.
278 1\leritul de a fi lansat aceste concepte ii revine lui X. Iorga; el le adaugă şi o extensie
asupra pivniţelor, fintînilor, troiţelor, podurilor şi caselor ţărăneşti (Iorga, Ce este
un monument, p. 136-140).
279 Rezori, Conservarea, p. 117.
280 Dacă pe Valea Almaşului erau în 1762, 37 biserici de lemn, din acestea în 1966 rămă
seseră doar 10 (cf. Cristache, Almaşul, p. 131-132). În 1810, în provinciile româ-
neşti, 82% din biserici erau de lemn, pentru ca în 1908 să rămînă doar 12% (cf.
Architectural Conservation, p. 118); în 1859 - după statistica lui :Marţian - într-o
altă zonă reprezentativă, ~Iehedinţi, existau 12 863 locuinţ,e de lemn, cf. Andrei
Pănoiu, 1-rhitectura şi sistematizarea rurală in jud. Mehedinţi (sec. XVIII-XIX),
Bucureşti, 1983, p. 124.
281 Ist. arte. plast„ l, p. 21; din cele 1 274 biserici de lemn cite erau în anul 1927, în
1940 mai rămin circa 1 OOO (Popa, Bis. lemn, p. 1).
282 V. Pârvan, Raport provizoriu asupra primei cam nanii de săpc!turi la Histria, în „An.
CMI", 1914, p. 121. .
283 Al. Bărcăcilă, Raport asupra cercetărilor de la Drajna de Sus, Prahova, in „An. C~Il",
1942, p. 197-209.
28'1 D. Constantinescu, Campania de săpături din anul 1910 de la Cetatea .Veamfului,
în „An. CMI", 1943, p. 115-136.
285 D. Tudor, Raport asupra cercetărilor arheologice de la Sucidava Romanafi, în „An.
CMI", 1942, p. 159. '
:!86 R. Vulpe, Raport asupra săpăturilor arheologice de la l:;voare-Neamţ, în „An. C~II",
1942, p. 164-168.
287 Dorin Popescu, Raport. asupra săpc!turilor arheologice de la movila preistorică Şanţul
Mare de la Semlac, JHd. Arad, în „An. C:\Il", 19ft3, Bucureşti, 1946, p. 187.
129
2 88 M. Petrescu- Dimbovi ţa, Raport asupra săpăturilor de la Clina, jud. Ilfov, 19!.3,
„An. CMI", 19lt3, p. 86-89.
289 Gh. Ştefan, Raport asupra săpăt11rilor arheologice de la Dinogeţia, idem, p. 90-92.
290 Gr. Florescu, Raport as11pra activitr1ţii arheologice la Capidava în 1943, idem,
p. 181-182. Învăţatul sap:t rn aceleaşi ronduri, la cetatea Turnu Măgurele
1937 -1939), realizînd cu Em. Costescu şi H. Teodoru lucrări de consolidare şi
punerea sub protecţie.
291 VI. Dumitrescu, Rayort pe11tr11 Ci!T'Cetări şi săpături arheologice în Oltenia, idem,
p. 93-94.
292 Vezi Gh. Ştefan, Raport as11pra săpăturilor arheologice de la Băeşti-Aldeni, jud. Bu:ău,
în „,\n.C\II", 1%2, p. 162-16'.3.
293 C.. \mbrozevici, Raport asupra cercetărilor arheologice din cuprinsul Bucovinei, idem,
p. 171-173.
29!. I. :\estol', Raport asupra cerretărilor şi săpă!urilor arhl'ologice de la Ploieşti Triaj -
Prahova şi de la Sărata Jlo11teorn - Bu:ău, idem, p. lG0-161.
295 T. Saul'illc-Silseanu, Raport as11pra săpâturilor arheolagice de la Jllangalia, idem,
p. 15.'i-156.
296 Înr;i în 1908, conştientri de difirnltatea lucrărilor de arest tip, Comisiunea excepteazJ
de Ia l'Pstaurare pictura nrnralii şi ia m:lsuri de pregătire a unor specialişti (Raport
1907, p. 4!i.).
297 Teodoru, Act.CM/, p. I 7.
298 O prezrntare succinLi la \-,u:1~ian11, Sec{ia pmtru Transifoania a GMT în „B\JI·',
1972, p. 180.
299 :\I. C1old, ln munţii, p. 6;.
300 Em. Costescu, Restaware:t bisericii .l!il!'.li Vodă din Bucure,~ti, în „BCMI" 19!i.5,
nr. 115-118, p. 62.
301 ~. Ghica-Budeşti, Raport privi!r)r la lucrările serFiciului tehnic al CJIJ pe anul 1935,
în „BC\11", 1937, p. 190.
302 Legea, în „\IO" nr. 52. 5 martie l 9:rn, p. l 7.'i8- l 7.'i9: iar Regulamentul în ,,"\IO"
nr. 29:1, 16 decembrie 1938. partea I. În aeest mod se rezolvJ sub raport
estetir şi tehnic poli tira de ridicare a monumentelo1· de l'o1· public, se instituie măsuri
pentru calitalea şi ţinuta artistiră a operelor rontemporane. Un comentariu al
acestor acte la S:werdoţ0ann. Comisinnea, p. 9.
303 Vezi Decretul 1241/12 aprilie 193:2, in „'\IO" nr. 89/14 aprilie 1932, cf. Consiliul LElgis-
lativ, Colecţiune de legi .~i ri'gulamente, l ianuarie - 31 decembrie 1932, tom l O,
partea I, Bucureşti, 1932, p. 264- 266.
30-'. Se includ în rîndul acestora terenuri de interes ştiinţific pe care se află „formaţiuni
rare sau unice, sau pe care vieţuiesc vegetale ori animale socotite de o deosebitri
valoare ştiinţifică", cele care au valoare peisagistiră sau turistică, specii rare, sta-
ţiuni paleontologice. Pentru toate cr. Decretul nr. 3259/17 februarie 1932 (în „'.H o·•
281, 30 decembrie 1912, ,·oll'c·ţie citată, p. 6!,.9-651). Apoi la Borza, Mon. de la
na ture, în „Revue de Transyl ,·anie", t. v, nr. 4, 1939, p. 495- 504. Un Comitet
internaţional pentru protecţia naturii, cu sediul la Gratz, funcţionează din
anul 1893.
305 Repertoriul monum?ntelor din Bihor, Oradea, 1974, p. 32!i..
306 Ioan Ursu, Rarităţile floristice ii faunistice din jud. Bistl'iţa-N ăsăud, în „File de istorie",
Bistriţa, 1971, p. 310-311.
307 Vezi pe larg la Nic. Hillinger, Gabriel Dumitrescu. Cinci decenii de activitate pentru
ocrotirea naturii în ţara noastră, in Ocrotirea naturii in judeţul Caraş-Severin, Reşiţa,
19i9, p. 7-9.
308 Istoricul problemei la Al. Borza, Monumentele naturii din Ardealul central şi apusean,
în „Apulum", I, 1939-1943, p. 2!i.8-256. Recent, vezi !Ilaria Iacob, jlfuzeele de
ştiinţe naturale şi problemele ocrotirii natnrii, în Hev. muz., VI, 4, 1969, p. 329- 332.
309 Odobescu, Opere, IV, nota '146, p. 53, HO-H2, 961-96:2.
310 Andrieşescu, Ep. bronz., p. 156.
311 Rainer, Cercel. antrop., p. 153-160.
312 Vezi şedinţa C\II nr. 14 din 9 iulie, 191!1, în „An.C\Il", 1914, p. 45-50.
313 Propunerea mitropolitului :\it'on la şedinţa nr. 12 din 23 iunie 1914, în „An.C\II",
1914, p. H.
314 Susana Toth, Cu privire la prima colecţie etnografică a mu::eului orădean, in „Biharea",
Culegere de studii şi materiale de etnografie şi arL"t, 1973, p. 153.
315 Ambele adrese au fost prezentate ln expoziţia „Din istoria muzeografiei etnografice
româneşti", Bucureşti - \Iuzeul Satului şi de artă populară ( 1980) şi Timişoara
(1981).
316 V. Brătulescu, Mănăstirea Polorragi, în „BC~U", 1940, fasc. 106, p. 27.
130
31.7 Referat către N. Iorga, nr. 56/4 dec. 1925, în Arh. CMI, Fond 5.01, Dosar Aninoasa
Muscel.
318 Ibidem, Fond 5.07, Dosar bis. Sf. Treime-Bîltanele. În 1926, biserica a fost demolată.
319 Ibidem, Fond. 5.06, Dosar Antim I, 1913-1935.
320 Ibidem, Fond 5.08, B, Dosar Slobozia Bucureşti.
321 Ibidem, Fond 5.06., Dosar Oborul vechi.
322 Ibidem, Fond 5.04, Dosar Patriarhia I. Este vorba de lucrările ce se preconizau în
anul 1930 pentru o „deschidere" a acceselor la Palatul Adunării deputaţilor.
323 În adresa nr. 111, octombrie, 1934, în Arh. C,fl, Fond 5.01, Dosar CurLeşLi Botoşani. 1
:i24 Referat nr. 392/1942, în Arh. CMI, Fond 5.05, Dosar Casa Moruzzi 1921-43.
325 Referat prezentat lui I. Antonescu pe care acesta notează: „Regret că nu pot fi
de acord cu C'll", iar la 1 martie 19l13, cu nr. 301 92!1, Preşedinţia Consiliului de
}liniştri îl anunţa pe primarul general al capitalei: „Casa l\foruzzi nu ar inLeresa
decît dacă ar fi menţinuti'i în cadrul ei total. Dară i se ia acest cadru nu mai
are nici o valoare ca monument istoric. Cum ins;1 cadrul total nu i se poate păslra
şi cum nici Capitala nu poate fi ţinută in loc de Casa Moruzzi, cum nici Bule-
vardul I. C. Brătianu nu a putut fi ţinut în loc de Casa Oscar Niculescu şi nici
de vechea casă bătrîneasc<l a Brătienilor (care era in fa\a Şroalei de război) mă raliez
la punctul de vedere al Dlui general Răşcanu - Să se trracă deci fără ezitare la
înfăptuire peste Casa J\loruzzi. Mareşal Antonescu", cf. supra.
326 Arh. CMI, Fond 5.0t1, Dosar Bralovoeşli-Dolj.
327 Ibidem, Fond 5.03, Dosar Prerista.
328 Ibidem, Fond 5.07, Dosar Popa Soare, Bucmeşti.
329 Ibidem, Fond 5.02, Dosar Curtea Veche. ln anteproieclul de reslaurare din 1928,
H. Teodoru se pronunţa precis: „ceea ce trebuie să urmărim în conservarea corpului
bisericii care s-a pr1slrat e ca nici un clement sr1 nu ne apropie de cele ale turlei care
a fost reclădită. Deşi compusă cu preocuparea de a semăna cu aceea care era altă
dată, ea va rr1mîne izolată şi se va vedea întotdeauna că a fost adăugată acum
cîţiva ani, astfol că niri un arheolog viilor nu Ya avea îndoială asupra datei ei.
Bazat pe aceste considerente, propun ra acoperişul cu streaşina lui proeminenlă
şi înfundată si't se razime direct pe zid, frtră nici o eornişă, dispoziliv ce nu are
<lecit avantaje. ~11 numai ci't nu compromitem, încerrind să recompunem un lucru
pierdut, dar cerretător·ul timpului vii tor din insuşi brutali Lalea cu care acoperişul
se razimă pe zid va deduce d1 :v~esla a fost refăcul intr-o epocă recentă, adevi'1r pe
care sin tem ferici ţi să fie exprimat de LoaLă lucrarea[ ... ] De alLfel dacă frumuseţea
se naşte din expresia adel'ărului, in cazul de faf<l acoperişul nu este decîl un element ·
de protecţie pentru păstrarea cit mai îndf'lungat<l a unui zid care ne e scump prin
trecutul lui şi orice preocupare străină acestui scop nu poate decît să stingherească
adevărul şi deci frumosul".
330 Rezori, Conservarea, p. 117, '119 şi cu largi comentarii şi bibliografia problemei în
sLudiul noslru, Despre evolufia conceptelor de conservare şi restaurare a monumentelor
istorice, din Rev. muz. rnon., Seria '.\IIA, nr. 2, 1983, p. 7-16.
331 Arh. CMI, Fond 5.05, Dosar Curtea veche, Ill, 1929-33.
332 Heferat 327/27 V 19:rn, in Arh. CMI, Fond S.03, Dosar PaLriarhia, II.
333 P.I. Luţia, Raportul CM!, Sf'cţiapentru Bucovina, 1921-25, in „BCMI", 1926, p. 136.
334 Arh. CMI, Fond 5.03, Dosar Precista.
335 Ibidem, Fond. 5.01, Dosar Aninoasa-l\Iuscel.
336 Ibidem, Fond 5.05, Dosar Jitianu. Despre adivilatea în rrgiune, vezi la Victor Chiriţă,
Documente privind activitatea CM I deţinute de Filiala Arhivelor St. Dolj, în Rev.
muz. mon., scria muzee, 2, 1982, p. 64-65 şi Valeriu Grama, Restaurarea monu-
mentelor din Oltenia, Rev. muz. mon., scria muzee, 4, 1975, p. 50-54.
337 V. Teodorescu, Contribu/ia pictorul11i P. 11-Jolda la restaurarea monumentelor istorice,
în Hev. muz. mon., seria mm.or, 1, 1984, p. 64-70.
338 La 3 iulie 1928, C'.\11 a aprobaL referatul Verona şi-l destituie pe pictorul Pelinescu,
consideral inapt pentru complexitatea 111cri1rii. Cf. Arh. C'.\11, Fond 5.05, Dosar
Popa Husu, Bucureşti.
339 ::'11onument piclal în 1826, cercetaL de II. Teodoru in 1928, vezi Arh. C.1111, Fond :i.07
Dosar Tanacu (Vaslui).
340 Într-un referat din 8 augusl 1932, Verona revine, generalizînd: „În majorilalea
<'azurilor, picturile murale ale bisericilor noastr'e sint zugrăvite cu o preparaţfo
«a fresco» adică o sumarr1 caracterizare după care se terminau sfinţii cu pictura
de var «a sccco ,> sau cu cazeină şi în multe cazuri, din nefericire, cu o cmulsiune
de culori cu ulei. Este drci naLural c[1 aceast:"t zugrăvt>alr1 nu poate avea aderen\a
s11ficienlă pentru a rezisla unei rmă\iri, mai c11 seami1, dacă nu este făcută cu o
extremă solicitudine", cf. Arh. CMI, Fond 5.05, Dosar Sf. Eleflerie, Bucureşti.
341 Ibidem. Fond 5.04., Dosar Burn\·ăţ. Pictorul considera: „Pictură din veacul al XVI-lea
avem puţină şi rar în bisericile noastre, pentru aceasta, trebuie să se dea precădere
acesteia înainte de alte soiuri de lucrări".
342 Ibidem, Fond 5.04, Dosar Sf. .\nton·Curtea veche, YI, 1934-37.
343 Ibidem. Fond 5.07, Dosar Yătăşeşti Bărbăteşti (Vilcea). Caiet de sarcini semnat de
I. Mihail in 1936.
344 Lucrarea se efectuează în 1917, vezi Arh. C'11, Fond 5.06, Dosar Popăuţi.
345 .\rh. DII, Fond 5.01, Dosar Arnota, mai ales Caietul de sarcini semnat de I. l\Iihail.
346 Referat Em. Cost eseu, nr. 462/ 27 iunie 1934, cu propuneri pentru tipul de marmura
de folosit la şantierul de la Yăcăreşti, în Arh. DII, Fond 5.05, Dosar Văcăreşti.
347 Yezi referatul lui H. Teodoru. nr. 421/20 mai 1934, cu concluzii desprinse dintr-o
discuţie cu Gh. Balş şi:'.'\. Ghica-Budeşti, în Arh. C:WI, Fond 5.04, Dosar Patriarhia I.
31,s Referat Prager, 25 iunie 1936. în Arh. C:\11, Fond 5.06, Dosar Văcăreşti, 1936-1952.
349 Specialistul cel mai avizat fusese ing. D-tru :'lfarcu, nzi în Secrolog, „BC:\11", 1942,
p. 196.
350 Specialitatea lui I. PoRescu-Cilit>ni ( 1906- 1956 \. care a sus!,inut în 1 %5 teza de doG-
toral cu subiectul ln{"eh,<imle (Jechilor noastre biserici.
III. VALOAREA CULTURALĂ. VALOAREA MATERIALĂ.
EV AL UAR.EA BUNURILOR CULTl1RALE (ISTORIC)
1. EVOLlJŢIA YALORII CVLTCRALE I~ TIMP
In decursul timpului, obiectul cu yaloare istorică, artistică, ştiinţifică sau

documentară şi, desigur, alături de el încadrate, e drept, în alte proporţii,
monumentele istorice - cărora li se anexează atunci cînd sînt apreciate, de
regulă, adjectivul „inestimabil" - au comportat atitudini dintre cele mai
diferite, care corespundeau gradului de cunoaştere şi de civilizaţie. Stan-
dardul economico-social al diferitelor etape istorice a contribuit, ca un factor
important, la creşterea Yalorii bunurilor culturale, sesizindu-se funcţia de
acumulare încorporată în acestea. Aspectele politice - mai distincte din
epoca trezirii conştiinţei naţionale, cînd fiecare popor îşi făurea, cu argu-
mente multiple, o istorie proprie - au impulsionat cercetarea şi dezvoltarea
instituţiilor specializate, mai ales muzee şi biblioteci, care păstrează şi valo-
rifică aceste bunuri.
De cîte ori în eYaluare YOm avea în Yedere bunurile culturale, considera-
\ ii le noastre asupra acestora trebuie să presupună o mare rază pentru că nu vor
trebui să ne scape aspectele comhnatorii ce fac dificilă operaţia. Aceste bu-
nuri pot fi, uneori, de mare Yaloare materială, dar fără a presupune un efort
~au investiţie pentru Jll'Ocurarea lor, şi ne referim mai ales la descoperirile
intimplătoare din domeniile arheologiei şi ştiinţelor naturii. De cele mai
multe ori, ele presupun însă munca omului. şi. in cazul Rrtdor, în plus, talen-
t ul sau geniala forţă a creaţiei.
In chiar epoca <le naştere a cli,-erselnr bunuri cultul'ale acestea aveau,
in marea majoritate a cazurilor, valori materiale apreciabile, dowdind con-
Hiinţa contemporanilor.
Ctitori sau donatori mai avuţi, uneori clin 1wam domnesc, oameni de
]Jine, ţărani sau negustori, au inzestrat lăcaşurile bisericeşti, unde credinţa
ii aduna pe cei de-un neam.
Atitudinea comanditarilor ca si a obstei care beneficiază de valorile
culturale, multă vreme servind mâi ales ~ultului religios sau, începînd cu
secolul trecut, avînd destinaţii culturale precise, o dată cu crearea de mari
biblioteci publice şi muzee de stat, determină in fapt si plata celor care au
realizat astfel de bunuri. '
Valorile patrimoniului cultural cresc lH' măsură ce funcţia de tezaurizare
P~tr: sesizată de societatea burgheză, care instituie şi o bursă a acestora.
Existenţa deja în structura instituţiilor culturale a uno1· organe speciali-
z~te in direcţia ocrotirii patrimoniului cultural naţional, cum a făcut-o de
pildă în ţara noastră, din anul 1892 incepînd, cu o lăudabilă insistenţă şi
prestigioase rezultate, în ciuda celor mai mari lipsuri şi înţ.elegere din partea
unor contemporani, Comisia Monumentelor Istorice, a determinat în timp
o nouă atitudine.
133
Respectul faţă de tradiţie şi moştenirea culturală, dezvoltarea cercetării
ştiinţifice, mai ales o dată cu invenţiile tehnice şi cu descoperirile ştiinţifice
din secolul al XIX-lea, în domeniile ştiinţelor naturii şi ştiinţelor istorice
(în speţă arheologiei), au condus la îmbogăţirea patrimoniului cultural şi
la păstrarea sa în colecţii, biblioteci, arhive şi muzee tot bine organizate.
Firesc, urmînd acelaşi proces de conştientizare, şi atitudinile se schimbă.
iar valorile materiale cresc. Afirmăm aceasta în baza unora din datele sta-
tistice şi contabile care referă asupra opticii celor ce au operat asupra cunoaş
terii numerice şi valorice a bunurilor culturale. O bună şi, poate, rămasă
unică contribuţie în acest domeniu, aduce reputatul economist dr. Lucian
Turdeanu 1 . Bună şi extrem de necesară tuturor celor ce sînt preocupaţi de
istoricul problemei. Autorul citat documentează evoluţia conceptului de
valoare culturală, contribuţia unor personalităţi româneşti la evaluarea,
în primul rînd, a patrimoniului construit (fix), ca N. Xenopol, Virgil Madgearu,
N. Angelescu, Roman Moldovan, .'.\'!. Şerban 2 • Mai ales contribuţia lui N.
Xenopol ni se pare remarcabilă şi cu caracter de pionierat în această pro-
blemă 3 • De pildă, conform aprecierilor acestuia, „clădirile serviciilor admi-
nistrative, monumentele şi catedralele", parte a „avuţiei publice", ajung în
1916, la 950 milioane lei aur 4 • O notă interesantă şi particulară dă încercarea
de a evalua împreună valoarea bunurilor imobile şi mobile deţinute ele cultele
religioase, estimată, la 31 martie 1940, la 28 miliarde lei, ,,fără valoarea mă
năstirilor ce formează monumente istorice şi care reprezintă o avere inapre-
ciabilă". Deci din cele 12 222 obiective religioase din ţară şi inventarul lor,
se scade numărul de cîteva sute cuprinse atunci în lista monumentelor isto-
rice 5• Din datele aceluiaşi statistician reiese o valoare materială impre-
sionantă a fondului construit, proprietate publică, care era de 13 500 obiective
si valora 282 miliarde lei 6 •
' In emulaţia pe care a prilejuit-o legea ocrotirii patrimoniului cultural
naţional, determinînd confruntări de atitudini, o lucidă apreciere a capacită
ţilor de prezervare a inestimabilei noastre zestre culturale şi, ce este mai
important, măsuri concrete pe bază de program, pentru realizarea unei evi-
denţe centralizate a tuturor valorilor culturale patrimoniale, cercetarea şi
valorificarea lor, conservarea-restaurarea şi ocrotirea propriu-zisă, problema
eflaluării şi a reeMluării (în cazul celor care mai sînt astăzi apreciate sim-
bolic sau pur şi simplu neevaluate) preocupă o largă categorie de specialişti
şi are implicaţii extrem de complexe.
Cu atît mai mult preocupă chestiunea evaluării bunurilor culturale cu
cit pe plan internaţfonal, atunci cînd se discută conceptul de avuţie naţională,
interpretările nu sînt unitare.
Considerîndu-se în general avutul naţional ca totalitatea forţelor de pro-
ducţie existente într-o anumită perioadă, se defineşte limitativ un concept care
pare a fi mult mai complex şi necesită explicaţii. De altfel, într-o lucrare
recentă a unui specialist ungur, se enumeră cele 3 teorii referitoare la avutul
naţional 7 , din care succint reproducem:
1. conceptul de avut naţional cuprinde totalitatea bunurilor materiale
realizate prin munca omului în procesul de producţie (fonduri fixe şi stocuri);
2. conceptul de avut naţional cuprinde bunurile realizate prin munca
omului şi toate resursele naturale ce pot fi valorificate din punct de vedere
economic (aşa-numitele valori neproductibile „non reproducabile tangibile
assets");
3. conceptul de avut naţional reprezintă totalitatea produselor materiale,
resursele naturale şi resursele intelectuale (valorile spirituale).
134
Analizînd cele 3 concepte şi sesizînd diferenţele de vederi, autorul citat
arată, în ceea ce ne priveşte, că „măsurătorile exacte, reale, pentru evaluarea
avutului cultural naţional devin aproape imposibile". Dar în acelaşi timp
introduce valorile culturale ca parte componentă a avuţiei naţionale şi opi-
nează, pentru obiectele muzeistice din Ungaria. la stabilirea unor valori care
să ia ca bază taxele de asigurare, astfel dindu-se posibilitatea unui punct de
pornire „în acţiunile internaţionale de stabilire a preţ.urilor la valorile cultu-
rale deosebite". ln alte cazuri, putem lua în considerare, la stabilirea valorii,
preţurile şi cheltuielile investite în descoperirea şi conservarea unor bunuri
culturale deosebite sau preţ.urile la care au fost achiziţionate obiectele res-
pective. ln orice caz, cel mai util ar fi, ca o primă urgenţă, să stabilim preţurile
de achiziţie şi valorile nominale ale unor obiecte deosebit de valoroase (uni-
cate), ca apoi în stabilirea valorii celorlalte obiecte culturale să le putem
folosi ca etaloane.
Exemplificările produse de noi în cele ce urmează - posibile de înmulţit
la o cercetare mai îndelungată - , converg spre citeva idei concluzive, care
justifică eforturile actuale de evaluare-reevaluare a bunurilor culturale (în
1980, de exemplu, a fost editată o broşură metodologică, Norme de evaluare
a patrimoniului cultural naţional, realizată după o îndelungată documentare
~i dezbateri de cîţiva ani, de un grup de specialişti, sub coordonarea autorului
acestei cărţi, şi pusă sub egida Consiliului Culturii şi Educaţ.iei Socialiste,
care constituie modelul orientativ în acţiunea de evaluare). Din perspectiva
aceasta, o evaluare, chiar dacă reprezintă un act forţat, impropriu faţă de
aspectele multiple sub care poate fi - şi sub care trebuie - privit bunul
cultural, se impune pentru stabilirea unui statut valoric al categoriei căruia
aparţine. Ea conferă acestui bun participarea (cu o cotă parte specifică) la
avuţia naţională, element semnificativ care va avea desigur efecte asupra
poziţiei şi rolului social al profesioniştilor şi instituţiilor specializate în ocro-
tirea patrimoniului, justificînd investiţii (implicit crearea şi dezvoltarea -
prin cercetare şi achiziţ,ii continue - a patrimoniului din instituţiile tezauri-
zatoal'e, muzee, colecţ,ii publice, biblioteci, arhiw; dezvoltarea şi perfec-
ţionarea activitii~ilor de conserTare - restaurare prin laboratoare pentru
bunmile culturale mobile şi grupuri de lucrn la monumentele istorice, dispuse
zonal şi coordo:iate ct>ntral). Yrind-ncnincl obiectul cultural, mobil sau
imobil, parLicipfi la o competiţie cu bunurile materiale uzuale sau cu cele
destinale practicii cultmale ~i de învăţămînt. Adeseori, lipsa de cunoştinţe
~i de conştiinţă asupra valorii sale materiale produce desconsiderare, negli-
jare sau indiferenţă. Asemenea stări se manifestă la vedere cu ocazia modali-
tăţilor de a trata la nivel de individ (şi uneori chiar la cel de instituţie) bunul
rnltmal: atunci cinel acesta este manipulat, expus, cercetat (doar), utilizat
în activităţi diverse. Se cunosc numeroase exemple ele păgubire şi afectare
a stă1·ii de sănătate chiar a unor cunoscute valori culturale, datorate unor
„auze ca cele ce se desprind din afirmaţiile de mai sus. Aşa că, ri<licindu-i
l'tatutul prin conferirea unei valori băneşti, realizăm şi o operă firească de
(:ulturalizare, în sensul că oricine va sesiza că nu este vorba la un obiect
al'hPologic, istoric, o lucrare de artă, o piesă etnografică sau din domeniul
~tiiritPi şi tehnicii doar de aşa-zisa valoare simbolic{1, ci şi de una concretă,
<'>.:primată în bani, ca atare procedînd cu toată grija şi responsabilitatea
pentru nepăgubirea ei. Prea adeseori, semnele iresponsabilităţii se întîlnesc
~i lasă urme şi în cazul monumentelor istorice sau al celor din sfera monu-
nwntelor naturii. Şi la această categorie, o evaluare din punct de vedere
135
material se impune cu necesitate. La noi un model de evaluare pentru monu-
mentele istorice - unic pină acum - a fost întocmit şi propus în cadrul
acţiunii de reevaluare de regretatul profesor univ. dr. arh. Adrian Gheorghiu
(Propunere de evaluare a monumentelor istorice, în „ Îndrumătorul cultural",
nr. 12, 1978, p. 28-29), el putînd fi considerat cel mai bun punct de
plecare în definitivarea unui material metodologic pentru bunurile culturale
imobile. Şi în acest caz pierderile suferite de fondul monumental construit
sau de ecosistem sînt prea însemnate pentru a nu le contrapune expunerea
pierderilor materiale (băneşti) implicate.
Jn toate cazurile, reevaluarea - cum am demonstrat-o într-un studiu
din 1976(„Revista de statistică", nr. 8)-este şi o lucrare de cercetare, care
reliefează aspecte inedite sub raport istoric şi cultural-ştiinţific. Ea se
justifică prin nenumăratele profituri ce ni le aduce: evidenţiază tehnici şi
metode rare sau mai puţin cunoscute; stabileşte frecvenţe (raritatea, unici-
tatea, serialitatea), starea de păstrare (integră, parţială, afectată, original-
copie) şi de confruntare cu categorii similare sau apropiate din exteriorul
ţării, toate contribuind la aprecierea mai exactă a patrimoniului naţional.
Ea impune măsuri ştiinţifice de conservare-restaurare, dictate de cunoaşterea
reală în ce priveşte circulaţia (prin expoziţii, dar şi folosinţ,a prin mijloacele
de reproducere mecanică, cele vizuale sau de altă natură) şi ca atare contri-
buie la reglementarea valorificării. in limitele cerinţelor de conservare, a celor
mai de seamă valori culturale. In sfîrşit, acţiunea de evaluare, proiectată
ca o componentă a ocrotirii patrimoniului cultural, desfăşurată permanent.
este un element al politicii culturale naţionale, vizînd participarea la schimbul
internaţional de valori, reprezentarea însemnelor şi simbolurilor naţionale
(istorice, artistice, ştiinţifice, tehnice) pe plan intern şi extern, toate acestea
fiind puse în slujba ideii de mai bună cunoaştere a ţării şi neamului dar putînd
fi considerate şi ca o reflectare a adevăratei dragoste şi respectului faţă de
ceea ce reprezintă istoria şi cultura românească. Intr-un asemenea demers
a vorbi despre vechimea, valoarea şi mulţimea bunurilor culturale ni se pare
modul cel mai potrivit de a ne apropia subiectul.
Mari şi importante, chiar fabuloase valori culturale împărtăşesc soarta
comanditarilor sau creatorilor lor, fiind obiectul invidiei, măririi sau fulgeră
toarei căderi, a vînzării sau trădării, ajungînd apoi din mină în mină, să iasă
unele din ţara de origine, să intre în posesia a noi şi mereu alţi stăpîni.
Cîteva exemple vin să ne confirme existenţa spiritului apreciativ asupra
creaţiei culturale. Astfel, uneori sîntem impresionaţi de preţul pieselor de
mică dimensiune, a căror valoare este însă excepţional de mare. Aşa, ştim
că Nero plăteşte 1 milion de sesterţi (2 500 uncii de aur) pentru o cupă (kan-
tharos) din fluorspar, numită „murra", făcută dintr-un material rar, ce se
aducea din Golful Persic8 • In martie 1405, ducele Jean de Berry achiziţionează
o cupă de aur la Paris, iar în 1414 cu preţul a 250 scuzi ia 28 butoni de aur,
din care 12 cu filigran, iar 12 cu email 9 • Pe un relicvar, datat 1457, piesă
excepţională, cu 7 rubine şi 10 perle, aflat la catedrala Ciudad-Real, scrie
că piesa a valorat la vremea realizării suma de 130 ducaţi aur! 10 Şi piesele
de altă destinaţie întrunesc sume exorbitante, aşa cum, de pildă, notează
cronicarul Bernal Diaz del Castillo, o tavă de aur, primită de Cortez în
1519, de la solii regelui aztec Montezuma, era evaluată în epocă cu nici mai
mult, nici mai puţin de 20 OOO pesos aur. Deci circa 2 milioane şi jumătate
franci noi, şi asta doar valoarea materialului 11 • Pe la mijlocul secolului al
XVl-lea, unul dintre ambasadorii împăraţilor Ferdinand I (1519-1564) şi
Maximilian I (1564-1576) la Constantinopol, anume Auger Ghislain Bus-
136
becq, cumpăra o statuie reprezentînd un om îngenuncheat, cu numele de
Gemenef-Hor-Bak de Sais, lucrare din vremea celei de a 26-a dinastii (spre
{500 î.e.n.), cu suma de numai 200 ducaţi 12 •
. Incă din analiza unor descoperiri arheologice rezultă pentru teritoriul
ţării noastre o mare bogăţie în aur şi argint, obiecte cu acest conţinut aj ungind
în cele mai diverse locuri din lume. Astfel, se cunoaşte că, pentru epoca bron-
zului mijlociu, între descoperirile din Europa Centrală şi pînă în Iutlanda,
125 de obiecte de mare valoare istorică au fost făcute din aur transilvănean 13 •
Pentru noi, unul din cei mai mari specialişti în problematica civilizaţiei
romane, Jerome Carcopino, interpretînd un pasaj din tratatul cronicarului
bizantin Lydus (sec. VI) - De magistratibus, II, 28 - stabilea valoarea
tezaurelor lui Decebal, luate de Traian şi duse la Roma, la cifra de 618 OOO OOO
franci aur 14 .
Despre ce cantităţi existau din unele bunuri culturale, păstrate din gene-
raţie în generaţie, despre diminuarea sau dispariţia acestora vom vorbi in
cele ce urmează. Să amintim că în testamentul Ursulei Paulin din Bistriţa
(1505) sau al lui Petrus Molden (1531), se cuprindeau 800 galbeni, 10 pahare,
19 linguri, 9 inele, 6 cingători, 2 candelabre de argint. Iar într-un alt testa-
ment (al Margaretei Howleschen) din aceeaşi epocă, erau enumerate 137 perle
m~ri, 2 coliere de mărgăritar, 37 de turcoaze ş.a., numai giuvaericalele fiind
evaluate la 1458 florini 1 5 _
Bogăţiile acestea, brute sau prelucrate, dar oricum cu semnificaţii cul-
turale, se aflau, cum era firesc, la cei din clasele de sus. Negustorul clujean
Sebastian Munich lăsa moştenire in 1597, printre alte obiecte, şi o pafta de
diamante şi granate în valoare de 150 florini, iar în 1627-1629, găsim în
inventarul orăşeanului Vicei Mate, tot din Cluj, un pandativ apreciat la
~100 florif)i. Şi asta cînd o altă importantă valoare materială - 2 juncani -
valora 12 florini 16 • Un alt inventar al unui orăşean clujean, pe nume Stenc-
zell Imre, notează în 1637: o cupă de argint (76 frt), un pahar in formă de
ou de struţ (70 frt.), o solniţă de argint aurit (24 frt.), o cană etc. 1 7 •
Era de altfel şi firesc, într-o ţ.ară dăruită cu atîtea bogăţii ale solului şi
subsolului, ca tezaurizarea să fie o importantă preocupare a magnaţilor
wemii. Gabriel Bethlen avea, de pildă, 450 de pahare de aur, iar generalul
Castaldos a dus din Transilvania 50 „camioane" de „comori" 18 • In această
epocă, aveau foarte mult de lucru giuvaergii: peste 400 între aceştia sînt
menţionaţi, pe parcursul a două secole, numai la Cluj, alţi 90 la Sibiu, şi
aceasta în numai 10 ani 19 •
Tot din aceeaşi sursă - a muncii celor mulţi, din talentul meşterilor
argintari sau aurari - se înfrupta nesăţioasă pofta turcilor. Braşovul dădea
ca dar sultanului, în 1545, un pahar mare de argint, apoi, în 1553, alte 15
vase tot de argint, iar în 1614 solii lui Bethlen duc la Constantinopol, intre
altele, 40 de vase şi un bufet dotat cu peste 90 de piese, toate de argint20.
Principele Mihail Apaffi trimite şi el translatorului sultanului, un anume
Panaioti, suma de 100 galbeni şi 10 farfurii de argint, pentru a-i menţine
prietenia 21 • Şi altor stăpîni ai vremii li se fac asemenea „hatîruri". In 1449,
oraşul Bistriţa ii oferă lui Zapolya cadouri constind dintr-o mare cană de
argint, o alta mică, linguri tot de argint şi o orgă. Un vas de argint valorind
35 de mărci este dat regelui Vladislav al Ii-lea in numele sasilor din Sibiu,
iar deputăţimea Braşovului îi oferă reginei, la Praga, in 1528, o' cană de argint
şi frumoase covoare. In 1552, tot saşii oferă habsburgilor 2 cupe aurite, valo-
rind 13 mărci fiecare, un lighean şi o cană, iar peste trei ani o delegaţie le
aduce alte 21 de vase de argint 22 • Un astfel de exemplu ne prilejuieşte
137
ştirea că braşovenii dau solilor sultanului o trăsură în preţ de ~100 florini,
iar lui Rudolf al Ii-lea i se face cadou de către Andrei Bathory un ceasornic
Yalorînd 15 OOO taleri 23 •
Jafurile şi războaiele se ţin lanţ în tot EYul Mediu, f ăcind ca, la Caran-
sebeş, sîrbii, jefuind oraşul în 1603, să-l păgubească de bunuri în Yaloare de
30 OOO florini ungureşti. Ei capturează tezaurul lui G. Borbely, iar din casa
lui N. Micşa iau lucruri în valoare de 32 OOO florini 24 • 1n desele lor pribegii,
pline de obidă şi speranţe, în vremurile nesigure, cirmuitorii ţărilor române
zălogesc pentru gustul domniei importante şi bine apreciate obiecte. Aşa
face Constantin Şerban în Polonia cu un pumnal bătut cu pietre scumpP,
cusături cu fir de aur, 2 Yase de aur. giuYaericalele sale, fiind toate lăsate
unui negustor pentru suma de 30 OOO zloţi 25 •
Mihail Apaffi al Ii-lea amanetează 200 Yase de argint (126 kg) evaluate
la 10 017 florini imperiali 26 •
Istoricul tribulaţiilor unor importante Yalori artistice este de-a dreptul
fascinant prin destinul şi întîmplările din jurul acestora. In HH1, s-a dăruit.
episcopului de Bamberg o Pasărr Phoenix. lucrată in metal preţios şi deco-
rată cu motive animaliere, pentru care wneţieni bogaţi au oferit, in 1656,
fără s-o fi putut obţine, 100 OOO guldeni aur 27 • Renumita V rnus de la A rlrs.
descoperită în 1684, este cumpărată de Primăria oraşului de la proprietarul
terenului unde fusese găsită cu 61 liHe şi oferită regelui. Piesa venea la Paris
în luna mai a aceluiaşi an, însoţită de sculptorul Jean Dedieu şi era aşezată
în Palatul Brion. Ştim din documente că sculptorului amintit, rPstaurator
de altfel al lucrării, i se plătesc 480 livre pentru drumul pe care îl fare ca s;l.
aducă respectiva piesă şi pentru operaţia de restaurare. ln anul următor,
pentru lucrarea de restaurare, tot el primeşte încă 300 lire 28 •
La onomastica din 1708 a regelui Augustin cel Puternic, bijutirrul cur( ii,
J ohann Melchior Dinlinger, a făcut B2 figuri de aur, pietre preţioase şi email,
pentru care a lucrat, împreună cu calfele sale şi cu fratele său, timp de opt.
ani. Jucăriile acestea, considerate perfecte, au fost plătite de sărbătorit cu
58 OOO taleri~·. Iubitor de artă, mai ales olandeză, regele german a cumpărat,
în 1737 din colecţia primarului Yan Huls, tablouri în valoare de 2000 taleri 30 •
Cam tot pe atunci (1744) ducele Algarotti din Yeneţia plătea pentrn o Jladonii
a lui Holbein suma de 5 500 florini, trimitînd lucrarea sub mare Pscortă la
Dresda 31 . Lumea germană avea. numeroşi' iubitori de artă aleasă, ca şi
inVPstitori în asemenea domenii. lncă din primii săi ani de domnie, Frederie
cel .Mare şi-a manifestat înclinaţia pentru a1·tă: in 1742 procura, plătind 80 OOO
liHe la o licitaţie din Paris, colecţia cardinalului Polignac, iar în 1747, a
pus mina pe statuia antică grecească Bâiat rugîndu-se, al'lală în colecţia
Foucquet (achiziţionată de acesta de la ducele de Lichtenstein cu 5 OOO taleri
~i vîndută în 1717 cu 18 OOO franci). Tot el plăteşte, în 1764, .10 OOO ducaţi
pentru colecţia de geme şi camee antice a pictorului Filipp von Stosch, iar
trei ani mai tîrziu, cumpăra cu 50 OOO livre o serie de busturi antice (printre
ele şi Cr:.ar şi Augustus) şi alte obiecte valoroase din colecţiile Cavaceppi,
ale cardinalilor Passionei şi Pietro Natali, şi cîteva piese din Potsdam 3 ~.
Acum ajungea, din Dresda, în posesia colecţiei regale, colecţia lui Franz al
111-lea, compusă din lucrări celebre ale lui Tiţian, Rafael, Caravaggio,
Correggio, Velazquez, Holbein ş.a., pentru care se plătesc 100 OOO ţechini 33 •
Alt cap încoronat, August al I Ii-lea, cumpăra în noiembrie 1753 lucrarea
lui San Sisto-Madanna-plătind 20 OOO ducaţi. Tot el a achiziţionat şi obiecte
antice provenind de la Pompei şi 1-Ierculaneum, pentru unele din ele plătind
138
ti OOO taleri 34.De la fondatorul galeriei germane, Friederic cel Mare, se cunosc
dteva achiziţii importante: în 1755 el achita 21 OOO livre pentru 100 de ta-
blouri din colecţ,ia lui Pasquier (între ele şi 2 lucrări de Correggio, 2 de Veronese,
12 de Rubens, 11 de Van Dyck). Uneori, în hotărîrile sale, s-a înşelat, luînd
falsuri (desigur, dovedite mai tîrziu) drept originale, cum s-a constatat în
cazul Sfintei familii (2) a lui Rafael şi Correggio - pentru care a achitat
()OOO livre - şi un tablou de Van Dyck, cumpărat de el cu 7 OOO livre, în
1756, la Paris 35 •
O altă operă de excepţie, Laocoon, scoasă în 1801 la concurs în vederea
restaurării, ne permite tragerea unor concluzii asupra opticii deţinătorului,
Muzeul central de arte, care oferă restauratorului 10 OOO franci 36 •
ln 1805, avem date despre preţul de 49 OOO livre achitat pentru portret~
lui Altoviti, opera lui Rafael, cumpărat pentru prinţul moştenitor german
ca şi un Autoportret de Diirer, ultimul cu 600 florini 37 • La Londra, în 1808
Sir Thomas Baring acorda 5 OOO lire sterline pentru o altă lucrare - Madona -
de Rafael 38 •
Multe colecţii muzeale cunosc în timp vaste operaţii de achiziţii care au
determinat ulterior definitivarea unui patrimoniu extrem de valoros. Este
cazul şi al colecţiei de renume pe care o deţine azi Muzeul de istoria artei din
Viena. Despre aceasta ştim că s-a îmbogăţit, în 1803, cu piese arheologice
din colecţia pictorului M. Wutky, pentru care a plătit 9 OOO guldeni. In anul
următor, sînt luate alte obiecte - sculptură şi ceramică antică - de la
M. V. v. Rainer cu 2 500 guldeni. In 1808, alţi 30 OOO guldeni se dau, în ase
menea operaţii, la dispoziţia lui J. de France, pentru ca, în 1815, alţi 125 00-
guldeni să permită achiziţionarea unei importante părţi din colecţia grofulu
I ,am berg 39 •
Conservatorul berlinez H. W. Wagner achita, în urma unui strîns tîrg
8000 scudi pentm o statuie grecească din epoca Republicii romane, la 1813,
tot el oferind pentru un cap de Meduză (din colecţia marchizei Braschi) pînă
la 5 OOO scudi 40 • Din colecţia Bevilaqua din Paris, în 1815, doctorul Barth
cumpăra lucrări în valoare de 33 300 florini 41 . In acelaşi an, regele Maximi-
lian - fondatorul Academiei de arte din Miinchen - dispunea plata a 200 OOO
franci pentru achiziţii de tablouri 42 • Pentru muzeul german din Berlin anul
amintit a fost dintre cei mai buni: cu 500 OOO franci s-a achizitionat marea
colecţie Giustiniani, tot el intrînd în posesia lucrării celebre Pz!nrrea în mor-
mînt de Diirer, pentru care achita deţinătorului 1 500 guldeni 43 • Colecţia
celebră Solly, care fusese prezentată la galeria berlineză în 1819, numai asi-
gurarea ei costînd galeria 200 OOO taleri!, s-a vîndut, după doi ani de la
expoziţie, cu 500 OOO taleri 44 • Mulţi din potentaţii vremii, care posedă fonduri
băneşti imense, fac acum mari investiţii în obiecte de artă. Ludwig I de
Bayern, cel ce obişnuia să zică: „E mai potrivit să dau bani pe tablouri decît
să-i pierd la jocuri de noroc sau pariuri pe cai", plăteşte, la 1827, suma de
240 OOO guldeni pentru o colecţie de 240 tablouri semnate de marii maeştri
germani 45 • Dacă o lucrare de Rafael, oferită de Lud\vig scapă colecţiona
rilor prusaci în 1812, cînd au din nou ocazia să şi-o revendice, în 1828, o fac
adjudecindu-şi-o cu 15 100 scudi 46 • Tot printr-o achiziţie însemnată se for-
'!!~~~ Ji nucle~l secţiei de egiptologie din Berlin: este vorba despre colecţia
Passalacqua din Triest şi colecţia general Minutoli, pentru ultima, cumpărată
cu 10'.) OOO franci, colecţionarul era numit şi director al noului muzeu (1826) 4 7 •
Orientarea spre I talia a stat continuu în atenţia muzeelor germane. H. W.
Wa~ner, director al Muzeului naţional din Berlin, achiziţiona în 1855-1860
::,~~
---~
139
tot de acolo, 262 tablouri cu 100 OOO taleri; o făcuse, spuneam, şi înaintP:
în 1841 luase din Veneţia 80 de opere din colecţia Pajaro (cu 13 260 franci).
Şi o va mai face şi în 1864, cînd se cumpăra. luînd drumul Germaniei, colecţia
cavalerului de Aufses, cu 120 OOO florini 48 •
1n februarie 1865, lumea arheologilor şi a istoricilor a cunoscut un impor-
tant eveniment, cu vii comentarii: punerea în vînzare publică a celebr{'i
colectii a lui C·te de Pourtales. Din cadrul acesteia o M iner1Jă de bronz se
plăteŞte cu 19 200 franci; un Jupiter - 8 OOO franci, iar o amforă cu 10 100
franci 49 • 1n acelaşi an. o replică în bronz după Dyonysos (şcoala lui Praxi-
teles), datînd din secolul al IY-lea i.e.n., din colecţia amintită, se vindea unui
interesat amator de antichităţi de la Frankfurt contra a 1 150 franci 50•
Tot acum un frumos Zeus, găsit la Chantilly, este cumpărat de ducele d'Aumnle
cu 8 OOO franci 5 1.
Pentru Galeria naţională berlineză. prin intermediul florentinului Bardini,
s-au dus tratative, între Friederich Wilhelm al l\'-lea şi deţinătorul italian,
pentru achiziţionarea frescelor din <.:asa Bartholdi din Roma, demersurile
încheindu-se în 1886, cind acestea intrau in posesia galeriei contra sumei de
48 500 lire 52 • Am mai putea adăuga exemplelor de mai sus şi pe cele ale
achiziţionării, de către aceeaşi galerie, la începutul nacului nostru, a celebrei
lucrări de Rembrandt, Orbirea lui Samson (cu 336 OOO mărci) şi a Altamlui
din Torgazi, semnat de Cranach (cu 114 000 mărci) 53 •
O minunată statuie a Afroditei. din patrimoniul muzeului din Ki>Jn,
aflată odată la un mare financiar din Limoges, se vindea în 11 decern brie
1922, la Paris, cu 300 OOO franci. deşi prezenta vădite mutilări 154 • Pe linia
unui interes din ce în ce mai declarat pentru antichităţile europene, americanii
plătesc, după primul război mondial. sume tot mai importante diverşilor
deţinători, concurind vădit cu ceilalţi factori interesaţi. Astfel, în 19Jn,
piesa Amazoana e achiziţională contra a 28 350 lire sterline (cca 3 615 400
franci) de către Metropolitan ~fuseum, iar pentru o stelă funerară acelaşi
muzeu plăteşte 5 250 dolari 55 •
Arătam mai sus că, de multe ori, istoria a înregistrat o soartă tragit:<l. a
valorilor culturale. Desigur că, între păstrători, pămîntul este cel mai onest
şi mai sigur, ascunzînd numeroase tezaure. ca cel de la Streza-Cirţişoara, <11
cărui argint era evaluat în epocă (sec. XIII) cu contravaloarea a 250 ha dt~
pămînt 56 • Altele, ca de pildă cel de 1 OOO de monezi Coson şi Lisimah, de.:;co-
perite la începutul veacului trecut la Grădiştea Muncelului, au urmat o tristă
soartă, fiind topite în monetăria de la Alba Iulia 57 • De ultimul dintre faptPle
citate nu ne mirăm prea mult, ştiind că intre pierderile importante, datorită
topirii, figurează chiar şi celebrele statui ale fraţilor Martin şi Gheorghe din
Cluj, care au această soartă la 1600, cind turcii le dau pradă focului pentru
a recupera metalul 58 • De altfel, dintre cele mai curente cauze care au rlus
la dispariţia, dar şi la înstrăinarea bunurilor culturale, trebuie aminLite cele
ce ţin de individ şi care deţin locul principal.
Un Despot vodă bate bani de argint din policandrul făcut de Lăpuşneanu
la mănăstirea Slatina, rămînînd în istorie pentru că „se lăcomi mai mult
<lecit odată la averea bisericilor, topind odoarele de metal preţios" 59 • Acesta
nu este însă nici pe departe ca Ferdinand al Austriei care, după bătălia de
la Mohacs, a bătut monedă din cea mai mare parte a tezaurului regal de la
Buda 60 • La fel a procedat Iosif al Ii-lea, în 1786, cu averile mănăstirilor
şi bisericilor din Ardeal 6 1.
140
De nenumărate ori, domnii români comandă peste munţi importante
bunuri: în 1561 Lăpuşneanu dă aurarilor sibieni materia brută - aur şi
pietre preţioase - pentru a i se confecţiona o cruce, aceasta fiind ulterior
evaluată la importanta sumă de 80 OOO florini (intr-o vreme cînd cu 2 florini
se cumpăra o vacă !) 62 •
Ceva mai tîrziu, la 24 martie 1714, Constantin Brîncoveanu trimite,
prin _!\fanu Apostol, la Braşo,·, numeroase valori: 16 pungi cu bani, 48 OOO
d1waţi aur, diplomele imperiale, 12 săbii turceşti, 12 şabrace cu perle şi sma-
ragdP, friu de argint aurit, narghilele de porţelan şi coral, sfeşnice, 12 ceşti
{'U lucrătură de Augsburg, stofe. icoane. co,·oare, ceas de perete din argint,
ogliuzi veneţiene, marele cort dăruit de sultan (numai acesta evaluat la
211 OOU mărci), colane cu rubine, .,chiar coroanele domneşti cu diamante şi
rnbinuri" 63 • Din averea de-a dreptul fabuloasă a nefericitului domn, pe piaţa
Const.antinopolului se va vinde o cutioară de giuvaericale a doamnei pentru
suma de o jumătate de milion de lei 64 •
ln 17 Hi, un alt boier roman, bivstolnicul Ştefan Ruset, lasă în păstrarea
lui Petru Apor: 80 piese de aur, constind în inele, 16 pocale de aur, cruci,
la11 \.uri 65 •
Bunmile culturale reprezintă deopotrivă. forme de acumulare, reprezen-

tar·c ~i creaţie socială. Aşa cum am văzut deja. din larga gamă a valorilor
<·uit.urale care au o mare putere de antrenare asupra conştiinţei, intensificînd
salidacţia şi creind astfel „bunul" 66 , se detaşează mai ales cele ce au în com-
puziţ.ia lor metalele etalon-aur, argint sau pietre preţioase. Lor li se adaugă
bunurile cultural-artistice, despre a căror valoare, în general, omul a fost
con~t ient doar parţial. Acestea sînt creaţia sa, care „stîrneşte prin structura
sa particular{1 o stare de satisfacţie prefigurată, inconştientă; pe temeiul
'\C(>stei stări prefigurate se produce transfigurarea mirifică a operei în (( bun »
sau <c valoarea», fie obiectivă, fie autonomă, fie absolută. Datorită acestei
iluz.ionări, care ne face să ne credem că ne găsim în faţa unui bun în sine,
~i pentru sine, se încheagă o stare conştientă de satisfacţie deplină" 67 •
Lăsînd de-o parte această viziune filosofică ce explică evoluţia conceptu-
lui de valoare culturală în cazul obiectului de artă, istorie, ştiinţă etc., şi
r1~Vfmind la valoarea dictată de conţinut, să amintim că, în primul rînd, ea
se leagă de ceea ce tradiţional fusese acceptat de societate într-o evoluţie
istorică milenară conştientă: banul, bijuteria, obiectul de artă. Astfel, N.
Iorga, analizind legăturile dintre obiectul meşteşugarului şi al artistului,
notează că bijuteria era privită mai ales in EYul Mediu ca o sursă de acumu-
lare, dar că „în lucrul cinstit, răbdător şi migălos al aurului, al argintului,
al tuturor felurilor de pietre sm1mpe, se cuprindea încă un domeniu, foarte
mare, bogat şi răsplătitor, al artei. In această săpare a metalelor şi a preţioase
lor, în această măiestrie de argintari sau zlătari, se încheie chiar cea mai
1·odnică şi cea mai adevărată (( artă profană» a trecutului" 68 • lmpodobiţi
aşa cum moda timpului o impunea. reieşind acest lucru şi din imaginea
păstrată pe fresca bisericilor, domnii şi boierii romani dovedesc un gust rafinat,
însoţit de o importantă bază economică. Pe hainele purtate de Zotu Tzigara,
ginerele lui Petru Şchiopul, garnitura de nasturi făcuţi din pietre şi metal
preţ.ios uimeşte prin eleganţă, iar în preţul timpului ea se ridica la 100 000
scuzi aur 09 • Rochiile doamnelor întreceau însă chiar închipuirea, cum ne-o
arată rochia Anastasiei, doamna lui Duca Vodă 70, preţul ei fiind de 400 OOO
scuzi aur, ca şi unele broderii din epoca lui Petru Rareş - cele incrustate
('.\J mărgăritare şi care preţuiau 12 OOO coroane (în 1928 valoarea lor se esti-
141
ma la 3-5 milioane lei/piesă) 71 • Produsele acestor meşteri despre care am
vorbit, şi un bun exemplu ni-l oferă unul dintre cei mai cunoscuţi, Sebastian
Hann, cresc în valoare o dată cu talentul şi recunoaşterea creatorului lor.
ln 1676, la începuturile activităţii sale, Hann era plătit pentru 2 pocale de
argint cu suma de 76 florini 72 , pentru ca plata să se ridice, în 1691, la 100
florini pentru un singur pahar, iar în anul următor să-i lucreze guvernato-
rului Bt'rnffy un lighean şi o cană pentru suma de 132 şi, respectiv, 115 flo-
rini 73 •
Să mai adăugăm că, în 1697, spre sfîrşitul vieţ.ii, H ann creează, la cererea
lui Georg .Franck Franckenstein,2 căni istoriate cu celebre scene din antichi-
tate, evaluate chiar atunci la 8 OOO de galbeni 74 • In aceeaşi epocă, un briu
de argint se cumpăra cu 800-3 OOO de aspri, o pereche de ct>rcei costa între
1 100 şi 2 OOO aspri, un inel - 1 OOO, un lanţ de aur - 3 OOO de aspri 75 • De
aceea, comenzile făcute de domnii romani presupuneau importante surn(•:
Basarab cel Tînăr il trimite la Braşov pe Yintilă Logofătul pentru a-i aclii-
ziţiona „cupe de argint şi alte scule·', dindu-i colosala sumă de 60 OOO aspri,
iar Doamna Despina, numai pentru o coroană pe care o comandă la Sibiu,
trimite un acont de 1 OOO florini 76 •
lată deci că se poate vorbi şi demonstra despre existent,a unei conştiinţe
asupra valorii bunurilor culturale. Este adevărat că noi am exemplificat,
mai ales, cu cele care sînt, fie însemne ale puterii, fie mijloace de acumulare.
Această constiintă are si ea ceva vechime, dacă, încă din 1520, pc cinel
venea pentru' pri1~a oară'pe continentul nostru, la Anvers, tezaurul columbian.
Albrecht Diirer nota că acesta era apreciat la suma de 100 OOO flol'ini 77 • Aşa
se e_>.:plică, de altfel, şi preţul ridicat al muncii prestate de artişti: în 1554,
Antoniu pictorul era răsplătit pentru realizarea stemei oraşului Cluj cu impor-
tanta sumă de 50 dinari 78 • In acelaşi oraş, tavanul unei case, probabil foarte
arătoasă, costa, în 1650, 20 de florini 79 •
O scurtă privire asupra evoluţiei societăţii în corelaţie cu circulatia
şi creşterea valorii bunurilor culturale oferă date importante. Progresul
societăţ,ii europene s-a concretizat cam <lupă anul 1500 şi prin îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă - oraşul <le lemn este înlocuit cu cel de piatră - mai
.ales în ceea ce priveşte locuinţa, revoluţionată de introducerea covoarelor so,
apoi a sticlei (geamul transparent, corpuri de iluminat), ca şi a unor obiecte
decorative 81 . Se creează, prin gustul noii clase, burghezia, noi obiceiuri şi,
în consecinţă, un număr tot mai mare de diverse bunuri culturale. :Viai ales
meşteşugarii, organizaţi în bresle, produc acum o mai mare varietate de
obiecte, între care mobilierul deţine un loc important, dai' şi produse casnice,
ceasuri etc. 82 • .-\cest progres se bazeazii in mare parte pe schimb, care pri-
meşte un dublu caracter, economic şi cultural totodată: vin din centrul Euro-
pei cuţite de „dansca", chilimuri „broslavscoi" (Breslau), pahare de Veneţ,ia,
brocarturi, tot de aici, mătăsuri de Lyon, muselină englezească, hîrtie vene-
ţiană, alături de cafeaua olandeză, cognacul de Viena şi tabac de Pernam-
buco 83 • Mai ales secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o mai mare mobili-
tate a schimburilor, face ca ţările noastre să intre ,.într-un nou circuit eco-
nomic, mai dezvoltat, evoluţia nobilimii şi a domeniului e dezvoltată şi eu.
Nevoile economice ale imperiului, armatele sale în mişcare sau staţionind,
în ţară, sporesc considerabil averea, deschid noi perspective de dezvoltare
domeniului feudal, noi posibilităţi de valorificare a produselor sale, fie dirt>ct
fie indirect, prin sarcinile considerahile impuse în bani şi în natură ţ,ărănimii
care trebuie să recurgă mereu la <~ajutorul 1> stăpînului. Noul circuit, noile
posibilităţi creează noi exigenţe. Intrarea in orbita Vienei însemna pentru
142
. .
nobilime noi conditii de viată. Sub imperiul noilor tentaţii, noilor exemple,
nobilimea îşi înnoieşte casele, işi sporeşte confortul, caută luxul în forme
noi" 84 •
Sporesc astfel produsele străine, se iau uneori măsuri protecţioniste -
<le pildă in 1796 Al. Moruzzi opreşte importul butcelor de Viena al căror
preţ se ridica la :~O OOO de lei pe an. De altfel, din 1822, un prusac, suditul
Mathias Bouillon, începe să facă trăsuri la Bucureşti 85 • Dar fenomenul euro-
p,rnizării esLe deja pornit pe un făgaş ireversibil. El reiese şi dintr-o nouă
atitudine faţă de mobilarea interiorului, unde intră acum garniturile care
~poresc mult confortul. Un asemenea mobilier, pentru 12 persoane, se vindea
în anii de inceput ai veacului al .\.l.\.-lea cu 2 OOO de lei 86 • Acest nou circuit
ect•nomic, orientarea spre Occident, are consecinţe pe care le releva plastic
V. Drăghiceanu, afirmînd că acum „este şi la noi vremea cînd se amncă
haina feudală a Limpurilor de pină atunci, pentru a se îmbrăca în haina timpu-
rilor· moderne" 87 • O vreme în care, de pildă boierii munteni îşi creează mari
biblioteci, achiziţionează cărţi şi rechizite geografice, ca acel atlas cumpărat
de .MatPi Creţulescu la Viena, in 1719. pentru suma de 48 zloţi nemţeşti şi
care esle apoi dăruit lui N. Manocordat, posesorul unei biblioteci celebre
(1:2:J volume) in epocă 88 • De altfel. cartea incepe să joace un rol însemnat în
cultma Hernii, valoarea ei crescind mereu. 1n 1735, cind la librăria lui Dimi-
trie l\folclovan <lin Sibiu se operează o confiscare de carte românească, exem-
plarele ridicate se vind apoi de Camera ..\rdeleană cu 6 OOO florini 89 • Preţul
ridieat al d\rţ.ii nu mai este nicăieri şi de multă vreme o noutate: încă la
sfir~~itul secolului al .\.IV-lea, un bre,·iar in 2 volume ajunsese să se vîndă cu
:200 franci aur, iar un Tit Liviu se cumpăra la Florenţa cu 125 scuzi aur.
L);-1că prin 148:>, lucrarea ln ramoramenlo d'Orlando costa 2 lire aur, iar Pico-
lornini primeşte ca ofertă de la Donato :\cciaiuoli operele lui Plutarh (3 volu-
nw) cu 80 de scuzi şi Epistolclr lui Seneca pentru 16 scuzi 90 , în 1812 Decame-
ronul (Veneţia, 1471) se achiziţiona de către marchiza de Blandford contra
:;urnei <le 2 260 lire sterline 9 1.
Gustul pentru antichităţi, pentru studiile clasice, vizibil în creştere
o dată cu secolul al XVllI-lea. a determinat unele sisteme de învătămînt
şi de educaţie, ca cel englez, să-şi trimită tineretul la adevărate st~gii în
<liverse ţări, <le unde trebuiau să informeze asupra monumentelor şi artei.
Aşa a făcut de pildă Horace \\"alpole, în 1740, cînd în Italia nu numai
că ia contacL cu arhitectura şi wstigiile antice, despre care şi informează
la Londra, ci achiziţionează importante piese 92 •
Tot din această epocă cunoaştem, de asemenea, diverse preţuri utilizate
la vinză1·i şi achiziţii de piese sculpturale. cele mai multe nu modeste, dar,
or·icum, mici f'aFt de valoarea pe care timpul, cercetarea, bursa bunurilor
culturale, gui-li.ul sau moda, o creeaz<:1. multiplicindu-se mereu, pieselor. Ştim
astfel despre numitul Mars de ('olişmy. aflat la muzeul din Lyon, că fusese
cumpărat cu modesta sumă de 3 OOO franci 93 • Apoi că Yisconti achiziţionase
2 candelabre (evaluate la 6 OOO franci), în timp ce pentru Suo(.Jetaurilia se
cer· 18 OOO franci; pentru o friză reprezentînd Nopţile lui Neptun şi Amphi-
tritc - 12 OOO franci, pentru alta cu grifoni şi o alta cu Victoria - cite 10 OOO
franci . Dintre piesele în cauză se şi vincl Muzeului Luvru la 1824 cu preţurile:
1Vaiada scmicnlcată - 4 999 franci: Soldaţi pretorieni - 3 150 franci; Gri-
foni - 12 150 franci 9 4.
Este deci adevărat că o dată cu secolul luminilor începe o nouă etapă
în ceea ce p1·iveşte soarta antichităţilor, tot mai căutate de puternicii vremii,
care le intng1·ează in colecţii şi apoi in primele muzee. Este drept că acest
143
proces se face uneori în dauna avuţiei culturale a altor ţări, dar acestea, în
general, nu erau pregătite pentru respectiva etapă pe plan cultural. Le lipseau
instituţiile specializate, sau erau ţinute în dependenţa unor puteri străine
neinteresate în acest scop.
Şi din ţara noastră sînt luate, mai ales de către habsburgi, dar nu numai
de aceştia, importante valori care ajung in mari muzee ale lumii, în biblioteci
şi arhive străine. In 1723, contele Ariosti ducea din Transilvania la Viena
un mare transport de obiecte antice - artă veche şi epigrafie - care din
păcate se scufundă in Dunăre la Seghedin, aceeaşi soartă împărtăşind-o Jn
1755 şi colecţia adunată din Banat ele către baronul Engelschofen 95 • ln
aceeaşi epocă, respectiv în 1788, la minele ele la muntele Letea din Mun\ ii.
Apuseni, au fost descoperite primele 3 din celebrele tăbliţe cerate, 2 din eh~
dispărînd în condiţii necunoscute, iar a treia ajunglnd în posesia Colegiului
unitarian din Cluj. In 1835, aceasta ia drumul spre Budapesta, la Muzeul
Naţional contra sumei de 1 OOO florini (după ce în acelaşi an fusese achizi-
ţionată doar contra a 100 florini de către J ancovitz) 96 • O soartă similară
au avut-o şi multe alte bunuri arheologice, in primul rînd de la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, care a oferit o adevărată mină amatorilor străini. Abia in
anul 1876 episcopul Lugojului, Victor Mihalyi de Apşa, a dispus să se cum-
pere antichităţi de aici pentru a se înfiinţa un muzeu la Lugoj. Acest lucru
se şi face prin anii 1875-78, plcl.tindu-se, de pildă, 40 florini austrieci pentru
4 piese sculpturale, alteori tot 41) florini pentru 6 piese, sau chiar 10 florini
pentru 3 piese 97 • Preţ.urile nu trebuie să ne mire prea mult, pentru că ~i
pentru Venus din Jlilo, g{<sită in 1820 ele către un ţăran, s-a plătit ini~.ial.
de către marchizul de Hiviere, 750 franci. ca apoi aces~a s{l o ofore lui Ludo-
vic al XVIlI-lea, de unde ajunge la Lunu !s. Asemenea preţuri reduse se
datorează fie modului ilicit al provenienţ.ei, fie necunoaşterii valorii realP
(artistice, istorice, ştiinţifice). un caz tipic îl furnizează tezaurul de la Pif>-
troasa, care fusese cumpărat de la descoperitori, la 23 aprilie '1838, cu 4 OOO
lei vechi - considerindu-se însă că ,.trebuie s{t fi tras tezaurul la cîntar cel
puţin cîL 100 OOO de lei în aur" - şi „cîteva fermene şi testemele pentru neves-
tele lor", fără să mai vorbim că, în iarna aceluiaşi an, un lanţ vechi de aur
fusese vîndut pentru o oca de rachiu de prune şi 30 <le parale „bune" 99 !
Nu este mai fericit nici cazul unui alt celebru obiect, coiful de paradă
de la Reşca, descoperit în 1867, şi care se vinde din colecţia Papazoglu, în
1874, Muzeului de istoria artei din Viena. cu 2000 franci 100 • Această hemoragie
de bunuri culturale a atras vii critici sau chiar opoziţia unOI' învăţaţi. De
aceea, încă din 1835, contele Ioan Kemeny se plîngea că antichităţile din
Transilvania sînt vindute unor principi străini, vorbind chiar, cu acel prilej,
de un export anual de bunuri culturale apl'eciat la cifra de 200 OOO
de coroane 101 .
2. COSTUL VIEŢII ŞI VALOAREA INTRINSECĂ, MOD DE

REFERINŢĂ ASUPRA VALORII BUNURILOR CULTURALE
Apariţia banilor ca mijloc universal de schimb a creat în judecata omului

asupra bunurilor materiale şi spirituale scări comparative de valori şi priori-
tăţ,i. Exemplificăm mai jos, extrăgînd din preţurile practicate pe piaţa rom t1.-
nească, începînd cu secolul al XYI-lea, o serie de cazuri care ne permit să
144
înţelegem, cit de cit, efortul comunităţ.ilor sau al indivizilor atunci cînd este
vorba de a-şi adjudeca, în scop personal sau pentru comunitate, un bun
cultural. Vom putea aprecia astfel prin comparaţie, văzind preţul unor bunuri
materiale indispensabile vieţii, ce valoare materială le atribuiau contempo-
ranii lor, cu ce erau investite acestea.
Astfel, în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, în Transilvania, se înre-
gistrează o sensibilă creştere a preţurilor faţă de prima parte a aceluiaşi
secol. Se practică acum următoarele preţuri: pentru cîbla de griu - 2 florini;
un bou - 8 florini; o şubă - 10 florini; o căruţă - 4-6 florini; o găină -
12 denari; o gîscă - 20 denari; o coasă - 40-50 denari 102 • In jurul anului
1GOO, o pîine ajunge la 7-16 denari; un purcel la 30-35; un ou - 1 denar;
1 car de lemn1} - 05-60 denari 103 • Dacă în 1571 o secure costa 20 denari,
in 1609 ca ~c Yinde cu 28; o sapă mare ajungea de la 25 la 28 denari; o seceră
de la !1 la 6 denari; o coasă de la 20 la 40, iar fierul lung de plug de la 32 la
40; o trăsură urcă de la 2,50 florini la 5 florini, o pereche de pantaloni de la
16 dPnari la 20 denari, iar un suman sur, de la GO denari la 1,75 florini 104.
Pentru produsele de bibliofilie, răspîndite pe tot cuprinsul ţării, întii
din scriptoriile străine sau româneşti şi apoi din primele tiparniţe, se făceau
nu numai eforturi materiale, dar de multe ori chiar sacrificii colective. Aceasta,
pentru că fiecare comunitate ţinea să posede instrumentele ideologice şi
culturale, care-au fost cărţile religioase în general. Dar şi pentru că materia-
lul suport - pergamentul, hîrtia etc. - avea un preţ ele livrare mare. Din
registrele vamale clujene reiese că în anii 1599-1637 veneau din Polonia spre
ţările noastre multă hirtie şi instrumente de scris, în total 46 1/2 baloturi şi
143 legături de hîrtie cenuşie comună şi „bună". Se încasa, în vamă, pentru
fiecare balot, fără să ştim şi preţul de cumpărare-vînzare, ca tricesimă 32
denari 105 • O altă informaţie, mai tirzie, ne spune că, la 1842, la Armăşeni,
unde era şi o moară de hîrtie, se cumpăra o legătură de hîrtie (5 testele) cu
importanta sumă de 2 florini renani şi 30 creiţari 106 •
Să vedem acum alte exemple dintr-o zonă apropiată Transilvaniei,
Banatul secolului al XVIII-iea. Documentele ne informează că în 1724 o
măsură de cereale se vindea cu 25 creiţari 107 • O vacă cu viţel ajungea la
!1 florini; o casă în Palanca costa 24 florini, iar salariul celui mai bine pli'itit
dintre aleşii Timişoarei, primarul general, era de 60 de florini anual 108 •
Cu 12 ani mai tîrziu, în 1736, o casă costa .30 florini, o căruţă, plug şi
grapă - 14 florini, 4 boi mari - 44 florini, 2 cai - 22 florini, !1 vaci cu
viţ.el - 40 flori ni, iar 2 porci - 3 florini 1o 9 •
In această epocă, sarea, ca materie indispensabilă vieţii, adusă în Banat
de la Ocna Sibiului şi din Oltenia, costa intre 15 ~i 17 creiţari, ca apoi să se
generalizeze preţul de 30 creiţ,ari chintalul, ceva mai tîrziu curtea· imperială
impunînd preţ.ul de 2 florini şi 30 creiţari pe chintal 11 0.
In Tara Homânească, aflăm din socotelile mănăstirilor Căluiu ~i Nucetu,
in perioada 17:n-39, că preţurile unor unelte erau: 32 coase cu 13 taleri şi
;35 bani; un car nou şi 2 roate - 3,90 taleri; 2 cîntare de fier şi 4 oca de oţel -
16 taleri, iar 2 perechi de cizme se evaluau la 3 taleri 11 1• Alte informaţii mai
adaugă un plus cunoaşterii şi capacităţii do a opera comparaţii. La 1747,
in Transilvania o trăsură costă 11 florini ungureşti: 6 hmnuri de cai - 13 flo-
rini; o casă între 12-30 florini, o vacă R florini, iar pentru munca prestată
:.-e plăteşte unui călăreţ „simbrie" anuală de 20 florini, iar unui vizitiu, 24
florini 112 •
Interesante ni se par şi preţurile unor produse farmaceutice. cum reies,
la 1750, dintr-o listă elaborată de farmacistul clujean Tobias l\Iancksh. Un
145
funt de alaun - 10 creiţari, unul de şofran - 1 florin 36 creiţari, 1/2 funt de
piper - 25 creiţari. In aceeaşi listă se mai notează şi preţurile unor produse
alimentare: un funt de unt - 12 creiţari, o pîine - 13 1/2 creiţari, un funt
de carne de vită superioară - 1 1/2 creiţari, cea de porc - 2 1/2 creiţari,
apoi că un miel costa 48 1/2 creiţari, un viţel 2 florini, 25 creiţari, un pur-
cel - 12 creiţari, o zi de seceră - 12 creiţari 113 •
Comparaţiile pe care le facem între preţurile unor produse şi cele ale
bunurilor culturale mai scot în evidenţă cit de mult cresc în timp valorile
băneşti acumulate, intrinsece oricărui produs. ln 1758, pe piaţa Făgăraşului
se \'ehiculau ca preţuri: un bou costa 10-16 florini: o vacă - 5-8 florini;
o ferdelă de griu intre 18-36 creiţari; un pieptar - 1 florin 114 , ca in anul
1788 să fie între 30 creiţari - 1,30 florini; 1 bou - 13-35 florini: un cocoş -
7-15 creiţari, o pereche de cizme femeieşti - 1-2 florini; o piatră de
mnară - 10-16 florini 115 • La sfirşitul secolului al XV Iii-lea, Heidendorl',
primarul :\Iediaşului, scrie, cu ocazia vizitei lui Iosif al Ii-lea in Transilvania,
că o găleată de griu ajunge la 4 florini, una de porumb la 1,50 florini, un butoi
de vin nchi la 60 florini, unul de vin nou la 27-30 florini, iar o vacă de lapte
la 18 florini 116 • Pentru aceiaşi ani - 1775 - Al. Papiu Ilarian înscrie ca preţ
pentru un bou „ales'· 15 lei, iar pentru o oaie - 1 leu 1 1î.
ln anul răscoalei lui Horea, pe piaţa Vinţului, o mierţă de griu se vindea
cu 30 creiţari, orzul cu 17 -18 creiţari, secara cu 15, vadra de vin cu :36,
iar cea de rachiu cu 2 florini (cit un car de fin): un bou cu 10-25 florini,
o oaie cu 1 florin, iar pentru munca unui lemnar se plătesc pe zi 24 creiţari,
prntru o zi de coasă - 17 creiţari, în timp ce făcutul finului costă 18 1/2
creiţari pe zi, iar transportul 20 creiţari 118 •
ln Maramureş, exact in aceşti ani, griul se vindea cu 20 potori mierţa,
ovăzul cu 8, mălaiul cu 1 husoş; boul cu 8 florini, vaca bună cu '13, oaia cu
3 măr ieşi, gisca cu 2 pa taci, raţa cu 8 potori, iar găina cu 4 (potor = pol tura,
monedi1 care a circulat în Transilvania în sec. XVII-XVIII; husoşul şi
pa tacul, subdiviziuni monetare, n. a.). După biruinţa lui „Franţ'' <Iosef>,
cinel „a şi ieşit bani de hirtie", toate s-au scumpit, aşa că un bou ajunge J.a
400, vaca la 100-120, o pereche de oi la 30 zloţi, iar gîsca la 2; şi găina la
1 zlot. Concomitent, ţăranul plăteşte cioarecii cu 3 mărieşi, clopul ~u 2, cureaua
cu 1, horinca cu 7 potoriţe. iar vinul cu 4 119 • Pentru postavul albastru şi
cPrrnşiu de Pociovalişte, tot acum, se plăteau 22 parale cotul 1 20 •
In condiţii de război, intre ruşi, austrieci şi turci, prin toamna anului
1789, o găleată de griu „frumos" ajunge la 8 florini (la Sibiu) şi 6 florini
(la Cluj), iar un funt de carne de vită la 4 creiţari 121 • La 1795, la Oradea, cum
este scris pe un exemplar din Palia de la Orăştie, se practicau preţurile de
1 florin pentru un porc mare. 4 husoşi pentru o pîine, G florini pentru o vacă,
5 florini pentru un braţ de fin, explicaţia mărimii lor rezidind în iarna ,.rit
nu se poate spune tăr·ia şi cruzimea ei" 122 •
In 1799, se vindeau cu 9,90 taleri 13 coturi de pinză borangic, un inel de
aur cu smarald costa 7 .30 taleri, iar altul cu safir şi pietricele 7 ,20 taleri 123.
In acesti ani de sfirsit ai secolului al X\'111-lea, asa cum mărturisea un
paroh al misiunii catolic~ din Moldova, se ajunsese să ~e vîndă (1798) un cal
cu 30-40 lei, o pereche de boi cu 40-50 lei, o vacă cu 10-12, untul cu 10
parale, găina cu 40 parale, pentru ca în 1814, deci la o distanţă de 16 ani,
calul să coste 200-300 lei, o pereche de boi 200, o vacă 60-70 lei 124 • Datele
de care dispunem menţionează pentru acelaşi secol preţuri ridicate şi la vînat,
de pildă un iepure 25 aspri, o vulpe 60 aspri, un rîs 80 aspri, mistreţul 1 leu,
iar ursul 1 galben 12 5.
146
In 1807, tot în Transilvania, cum spune însemnarea de pe o Teologie
moralicească de Samuil Clain (Blaj, 1796) „fîrdela de griu curat s-au vîndut
cu cinci florini ungureşti, cel de rînd cu patru, meiu cu trei zloţi, orzu cu
trei florini, secara douăzeci şi trei şi patru de duce, ovăzu 7 duce" 126• ln
Muntenia din vremea lui Caragea vodă, la 25 mai 1817, preţurile cu care se lua
un berbece sau o oaie ţigaie erau între 4 şi 5 taleri şi 20 parale, o capră stearpă
între 2,30-~1,30 taleri, ceea ce indică o valoare destul de ridicată 127 • In Ardeal,
la 1818, ,,perechea de boi cu dove mii, cupa de vin cu 10 zloţi, ferdela de griu
cu 10 zloţi, fontu de carne cu 1 zlot[ ... ] fontu de peşte cu 2 zloţi, fontu de slă
nină cu 2 zloţi" 128 • La Severin, la 1841,2 perne mici de borangic costau 10
taleri, o vacă 30 taleri, iar un car 20 taleri 129 •
Cu toate că numărul animalelor şi mai ales al oilor era foarte mare (Ion
Ionescu <le la Brad îl apreciază la peste 1 milion de oi, în 1850, numai cele
trimise la iernat în Dobrogea de către mocani), totuşi în anul 1847 o oaie se
vindea în medie cu 15 piaştri (3 florini şi 30 creiţari), iar un cal cu 50 piaştri
(62,5 florini convenţionali) 130 • Să mai adăugăm, la preţurile curente, în toamna
anului 1849, că la tîrgurile de la Hălmagiu şi Băiţa, o găleată de griu se cum-
păra cu 12,::l0-14,30 florini, un car cu fin cu 18-20 florini, o pereche de boi
cu 2:JO florini 131 . Aceşti bani „buni" - florini, taleri, galbeni etc. - care
s-uu vehiculat pentru a plăti produse cerealiere, animale, cele meşteşugă
reşti şi, desigur, bunuri culturale, sînt, într-o perspectivă socială, preţul
muncii diverselor pături ale societăţii româneşti, mai ales ale ţărănimii şi
micilor meşteşugari, sau în multe cazuri, ale tranzacţiei prin care se satisfac
nevoi, gusturi sau, de multe ori, capricii 13 2 •
Chiar pînă în epoca contemporană, în ceea ce priveşte preţul produse-
lor miinii ele lucm specializate, cele mai multe dintre ele devenite azi bunuri
muzeale, acestea sînt foarte mari. Astfel, în 1920, pe Meseş, un pieptar se
plătea cu preţul unui juncan! 133 •
un capiLol aparte al avuţiei culturale îl reprezintă valoarea intrinsecă a

bunului cultural.
Să punem întrebarea, chiar dacă nu vom putea deocamdată să răspun
de decît parţial, cît or fi costat marile monumente ridicate de-a lungul
vremii;> Pentru a răspunde, cît de cît, vom lua in seamă date care ne vorbesc
dPspre cantităţile de materiale, munca prestată. costul diverselor materiale
etc. Greu sau imposibil, clar totuşi unele informaţii sint de folos.Pentru castelul
din Hunedoara, la 24 august 1452, Ioan de I-I unedoara comandă la Yiena
12 butoaie cu 380 bucăţ.i de tablă 134 • Şi toate acestea într-o perioadă cînd
tabia atingea preţuri deosebit ele mari! Mult, desigur, Jacă cumva aceste
monunwnLe mai aveau fericirea să fie împodobite şi cu sculpturi, lambriuri,
1a vane caseta te, etc. Numai pentru execuţia picturilor de la ferestrele bisericii
din Moşna (1498), meşterului i se plăteau 100 florini, separat de plata clă
dirii edificiului 135 •
. In procesul clin 1384 dintre Vlad al Ii-lea şi unchii săi, Dragaşin şi Mirislău,
obiectul împrocesuat - un briu ce valora 26 florini - revenea delinătorului
de drept, Vlad 130 • Un obiect de podoabă, un ceas frumos făcut cadou' de braso-
wni lui Mircea Ciobanu, în 1551, costa 10 florini, in timp ce ceasul Primăr:iei
Bistriţei, comandat tot atunci, B,90 florini 137 •
. Din vrnmea frămîntalei revoluţii engleze ne parvin cileva ştiri pe care le
rP\,uwm: pentru pecetea lui Cromwell, opera gravorului Thomas Simon, se
achit.au 200 lire Rterline, în timp ce mobilierul şi draperiile din apartamentul
si\\I \"alornu :-E, OOO lire slerlirw. Cînd îsi mărită fiica , l)e Franc<:>s ' Cromwell
.
147
ii dăruia veselă de aur ce l-a costat 2 OOO lire sterline şi 2 candelabre a cite
100 lire sterline fiecare 138 • La ceva distanţă, în 1726, o candelă de argint şi
aur, executată la Bratislava şi dăruită Sfîntului Mormînt de către „com-
pania grecească" din Sibiu, şi care cîntărea 7 ocale, a costat 1140 florini
(712 aslani turceşti) 139 • ln ~Ioldova acelei epoci, prin 1777, dacă voiai să-ţi
faci o scoarţă românească „mare", „bună" şi „aleasă'' (pînă la 10 coţi), plăteai
40 lei 140 •
Şi obiectele deci au preţuri mai mari, mai ales cele care sînt executate
din material rar sau cu proces complicat de fabricaţie. Aşa este cazul sticlăriei.
din care, de pildă în 1795. se vînd la Porumbacu de Sus obiecte în valoare de
8 OOO florini re nani 141 . \" u totdeauna eforLul pe care-l presupune achiziţia
ne este cunoscut, dar el poate fi dedus. In 1764, „poporenii'' din Sebiş (Bihor)
au contribuit cu toţii la ridicarea bisericii din lemn, la care „a dat cite ceva
popa Filimon un galben. popa Vasile un galben, popa Lupu un galben şi
poporenii cit au putut" w. 1n cazul bisericii din Luna de Sus (Cluj), a fo~t
nevoie ca mai multe sate să se asocieze pentru a plăti zidirea, pictarea şi
înzestrarea aşezămîntului 143 • Uneori, un simplu clopot, ca cel de la Berbeşti,
costă 10 zloţi, suportaţi în acest caz de Goje Mihai din Fereşti, cum scrie chiar
pe obiectul daniei 14 '1• Pentru o cădelniţă de argint cumpărată chiar de la
Boartăş pîrgarul, pentru biserica din Scheii Braşovului, a fost nevoit> de
80 de zloti 145.
Preţ 'cte 25 de zloţi pentru o cruce, 12 zloţi pentru un sfeşnic şi alţi 30
pPntru haine bisericeşti a donat Marina Toaderu bisericii din Apşa de :\[ijloc,
aşa cum este însemnat pe o Evanghelie de Blaj (1765) de la acest edificiu 1 -16.
Valoarea bunurilor iese la lumină mai ales cind acestea dispar, normal
fiind ca cineva s:l se îngrijească de înlocuirea lor. Aşa, în timpul sîngnoaselor
conflicte ce s-au petrecut între răsculaţii lui Horea şi nobilii transilvă1wni,
nu de puţine ori au fost afectate, firesc de altfel, diverse obiecte culturale,
documentele consemnînd respectivele fapte. Astfel, la casele baronului Danif•l
.J osika din Rapoltu Mare, răsculaţii au făcut pagube socotite ulterior la 1409,38
florini nemţeşti. Intre ele stau şi 74 portrete „ieftine", evaluate la 492 florini,
gravuri străine - 176 florini, cărţi străine, mai ales de la Leipzig, valoriml
1300 florini, altele de la Viena (900 florini), instrumente de desen (172 flo-
rini) etc. u•. Acelaşi eveniment a păgubit biserica din Cincşor de un potir
de argint aurit, o cruce şi o lingură aurită, toate valorînd 76 florini, în plus şi
2 odăjdii de mătase la care valoarea se ridica la 260 florini 148 •
La curţile lui Adam Teleki de la lghiel se distruge pînă şi un clavicorn,
luat de la Viena şi evaluat acum la 100 florini 149 • Contabilizînd pierderile
bunurilor. doar de la 17 biserici calvine din comitatele Zaran<l şi Timişoara,
contabilii ne mii notează suma de 2 567 A7 florini 15 J.
Pînă şi in comerţul nemii, efectul răscoalei lui llorea an' consecinţe:
nwdaliile ce reprezentau pe capii răscoalei, lucrate de Rudolf Liebha1·d, in
chiar anul e,·enimentului, se vindeau bine. Ziarul sibian Siebenbiirgcn Zcitung
(nr. 9/1785, p. 12) arăta că un asemenea medalion costa 40 creiţari, iar dacă
era aurit - 1 florin 15 1. La puţină vreme, un alt viitor răzvrătit, sulgerul
Tudor Yladimirescu, îl informa pe boierul Glogoveanu că o caleaşcă „de
frunte" nu putea fi luată de la Viena sub 1 800 fl. 152 •
Pe acreaşi linie, remarcăm că valoarea artistică se îmbină şi susţine
valoarea metalului preţ,ios şi cea memorială. Este şi cazul unei medalii de aur
(143,5 g) cu dedicaţia lui Ludovic al XVI Ii-lea: „Donnee par le Roi/a rnonsieur /
Beethoven·'. piesă care se adjudecă, într-o licitaţie din 1827, contra a 184
florini şi 30 creiţari 1 53.
148
:\lte piese culturale româneşti, lucrături de mare fineţe artistică, fac să
se ofere posesorilor lor sume importante pentru a fi obţinute. Pentru un
patrafir donat de N. Mavrogheni bisericii Ecatontapoliani din Paros. un
episcop anglican, deşi oferise 100 OOO drahme, nu îl obţine 154 • Alterori, antre-
naţi de boala aurului dacic, rămas celebru în memoria europenilor, se în-
cearcă săpături pentru identificarea şi recuperarea lui. ln 1804, cele de la
Grădiştea Muncelului îi costă pe austrieci importanta sumă de 5 371,37
florini. Este adevărat că ele au prilejuit descoperirea a 2 794 monezi de aur
al cărui preţ oficial de preschimbare a fost stabilit în epocă la 13 029 florini 155 •
Pînă şi schimbările monetare sînt notate prin diverse obiecte culturale: o
masă pentru biserica ortodoxă din Jac (Sălaj) este făcută de Bozan :Matei
din Moigrad pentru suma de „8 zloţi, bani de hîrtie", aceasta la 12 decembrie
1836 156 • Nici la alte produse tehnice nu ne vor mira preţurile relativ mari.
Pentru o maşină cu aburi de 14 CP, făcută la Zlatna de către meşterii vienezi
John Punschon şi Matew Fletcher, în contract se prewde suma de 10 OOO flo-
rini, pretul total de execuţ,ie ridicîndu-se la 19 116 florini 157 • l\u este deloc des-
considerabilă nici frumoasa sumă de 2 400 florini, plătită pentru un orologiu
executat de Immer, pentru împăratul Ferdinand L intre anii 1861-62, mai
ales că meştnului i s-a adăugat şi o pensie anuală de 200 florini 15~.
Din unele achiziţii de bunuri aflăm despre valorile nominale ale obiecte-
lor numismatice. In anul 1869, lui C. Bolliac i se plăteau, de către ~'dinisterul
Instrucţiunii, 608 lei pentru 97 de piese (24 tetradrahme Macedonia Prima,
3 trtradrahme Thasos, 70 monede bizantine din aramă din epoca Comneni-
lor), n~partizaţi cîte 20 lei pentru fiecare monedă macedoniană şi thasiană
~i 1 leu pentru cele bizantine 159 • Tot prin sistemul achiziţiei, de data aceasta
de la o licitaţie făcută pentru bunurile care au rămas de la C.. \. Rosetti,
~tiin că pentru un singur „fotel", un negustor pe nume Theoharide a plătit,
5 OOO lei 160 • Dad"'t luăm în considerare costul monumentelor de for public
w11n adăuga cunoştinţ.elor noastre şi alte unghiuri din care reies valorile.
De pildă, monumentul generalului Carol Davilla, de la Facultatea de medicină
din Bucureşti, dezvelit la 12 octombrie 1903, a fost realizat prin cei 40 000 lei
rpzu)taţi din subscripţie publică 161 • După schiţ,ele întocmite de Elie Dăianu
în 1D07. la ccrerra Academiei Homâne, pentru sculptorul Carol Reimann -
care fusrs<~ însărcinat cu realizarea monumentului comemorativ al lui Florian
Porcius - lucrarea s-a făcut cu suma de 2 400 coroane rn 2 •
Cit priveşte achiziţia unor colecţii, una din marile colecţii francezP de
pirlur5., Oiron, păstrată în castelul cu acelaşi nume, numărînd in 165!1 592
1 ablnmi, la 1GG7 era evaluată, împreună cu mobilierul castelului, la 100 OOO
li \Te 163 • Şi un alt caz: în anul 1841 lucrările galeriei regelui Ţărilor de Jos au
lnst duse de la Bruxelles la Haga, unde s-au vîndut în 1850 familiei regale
nlandf'zP. Cu acel prilej, ceea ce refuzaseră conservatorii Muzeului Lu\Tu - pic-
1urik lui l\frmling ( ! !) - ,se cumpăra de cei interesaţi contra a 52 OOO franci 16 4.
Lor li se adaugă numeroase alte cazuri de evaluare a colecţ,iilor ele artă, e
drept caracteristice secolului XX, despre importanţa cărora, suh raport fi-
nanciar, de regulă se afirmă că sînt inestimabile. Aşa, colecţia Ipolyi de la
Oradea, preţ,uită în 1891 la 16 OOO florini (32 000 coroane) îşi l'idica în pri-
mii ani ai deceniului III valoarea la peste 16 OOO OOO lei 10 5•
Lui Constantin Brâncuşi i se achitau, în 1911, 500 franci. iar în
1928, suma de 800 dolari pentru o Pasăre măiastră, pentru ca. în
1967, o variantă a lucrării să se vîndă cu 175 OOO dolari, iar o alta, in 1981,
cu 500 000 dolari ! 166.
149
O altă colecţie, cea a lui Virgil Cioflec, era estimată la 1 noiembrie 192!1
la importanta sumă de 7 546 OOO lei (conţinea, la data donării, 80 de lucrări
de pictură şi grafică) m. Altă colecţie, de data aceasta de covoare, cumpă
rată de Nicolae Iorga pentru Muzeul de artă religioasă, a presupus 17 5 OOO lei
pen lru achiziţionare ms.
Rămînînd în acPlaşi domeniu al artei, să mai adăugăm şi alte preţuri de
achiziţii utilizate în anii 1940-44 pentru lucrări de pictură. Astfel V. Cioflec,
pe care l-am mai amintit. îl anunţ.a pe Constantin Daicoviciu di a achizi-
ţionat o lucrare în ulei (.Y11d bărbătesc de I. Andreescu) cu J05 OOO lei, o
alta tot în ulei ( PeLrnj de primă()ară de i\". Stoica) pentru 22 OOO lei,
un Peisaj de N. Acontz contra a 15 OOO lei şi o Marină a lui Dărăscu
pentru ;{j OOO lei 169.
In străinătate, cele mai recente acţiuni de vînzare-cumpărare de lucrări
de artă ne creează o imagine asupra preţului cmenl, aleatoriu, rezultat <lin
licitaţii. Pentru icoane de şcoală rusească din secolele XVII I-XIX preţul
este între 6 OOO si 8 OOO franci elvetieni. Un Belotto Bernar<lo zis Canaletto-
V ed ere Grand C~nal (72 X 111 cm') - se of eră cu 70 OOO franci, iar un Sal-
vator Hosa - Vedere italiană (38,5x65,5 cm)- se adjudecă c.:u 20000 franci,
pentru ca un Tiepolo - Fuga f n Egipt (52,5 X 39 cm) - să se achiziţioneze
cu 36 OOO franci. Tot din aceeasi sursă stim că o lucrare de Corot -Sou('enir
de Z11ydrootc (66x 105.5 cm)-s-'a vîndut cu 18000 franci, alta de Pater Jean-
Baptiste - Scenă galantă în parc (59 X 71 cm), - cu 45 OOO franci, iar o
Marină (31,5 x40cm) de O.s. Jan Van, cu 30000 franci 170 •
In H. F. Germania, se adjudecau, în 1975, o serie de lucrări pentn•
diverşi beneficiari: lucrarea Stil-Silcncieuse (Arp bronz, 1942) cu 35 OOO
mărci, 1ndrăgostiţii (Chagall, 1954), cu 10.000 mărci, Englezul H' arencr la
Moulin Rouge (Toulouse-Lautrec), cu 120 OOO mărci, Doamnă] şi copil (James
Abbot Mac Neil \Vhistler, litografie), cu 11 OOO mărci 171 , Portretul Domni-
şoarei Beatrice Peel (Sir Th. Lawrence), cu 373 680 dolari, Portretul lui Jaru,
contesă de Eglington (Reynolds), cu 448 416 dolari 172 , Templul lui Pannellius
restaurat (Turner), cu 648 OOO lire sterline, Schiţă de compo::.iţie (Kanclinsky),
cu 1 210 OOO dolari rn.
ln Dacia romană un cavaler, Varen(ius) Pudens, fost prefect şi flamen
la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi la Apulum, cheltuia - cum spune o in-
scripţie ridicată de el în onoarea tatălui său- suma imensă de 50 OOO sesterţi
pentru a pava o jumătate de piaţă sau, poate, chiar piaţa Forului. La Apulum,
M. Aurel Chrestus achita 6 OOO sesterţi pentru casa colegiului fabrilor rn,
iar o altă ştire, de la 6 mai 159, ne spune că la Alburnus Maior (Roşia Mon-
tană) se vindea o casă din „mahalaua Piruştilor" cu 300 denari 175 • Peste o
bună bucată de vreme, carpentierilor care în veacul al Xii-lea au realizat
şi ridicat lemnăria bisericii catedralei romano-catolice de la Alba Iulia, li se
plăteau 90 mărci şi 24 de coţi de postav de Dorn, iar unui pietrar, Ioan din
Saint-Die, care ridicase tot acum zidăria turnului şi a clopotniţei, i se achitau
50 de mărci 176• O ştire din al XV-lea veac ne informează că o bisericuţă de
lemn valora între 3 şi 6 mărci, în timp ce una de piatră între 10 şi 15 mărci,
preţul ultimelor putînd ajunge la 25-50 de mărci cînd i se construia şi
turn. In aceeaşi vreme, o bucată de pămînt arător - „terra unum aratrum" -
se plătea cu 3 mărci, iar un bou cu 1 marcă 177.
150
3. PRETUL ŞI VALOAREA MO~Ul\IE~TELOR ŞI ALE
BUNURILOR ARTISTICE
Referitor la preţurile din această categorie ştim că. atunci cînd se realizează
monumentala biserică din Rouen, în prima parte a wacului al XY-lea, con-
tractul încheiat cu Martin Le Roux menţiona (la 1414) suma de 300 scuzi de
aur 178 • Ştim, de asemenea, că pentru reşedinţa papei Ioan XX II, ridicată
de arhitectul Pierre de Gauriac în 1321, s-au cheltuit 30 OOO livre. În ace laşi
raz ,Pierre de Puy (Petrus de Podio) primeşte pP lună 10 florini, drept bani
de cheltuială pentru pictarea interiorului, iar Thomas Daristot incasează
100 florini pentru decorarea sălii consistoriului şi a marii săli 179 •
La peste un secol, în 1447, cind se logodeşte Marco Parenti cu o descen-
dentă din familia Strozzi, pictorul însărcinat cu decorarea cadrului festivi-
tăţilor - nu altul decit Domenico Veneziano - , era răsplătit cu 50 ducaţi
(cca 3-4 OOO franci la sfîrşitul sec. XIX) 180 •
Un alt caz - edificarea catedralei din Burgos - ne prilejuieşte amin-
tirea contractului încheiat de Jean de Bourgogne pentru pictură şi aurărit,
care prevedea suma de 2 710 OOO maravedis (37 500 franci la preţurile înce-
putului sec. XX). La acea vreme, în 1505, cei cca. 600 000-800 OOO franci,
la cit se evaluează altarul catedralei, nu erau foarte mulţi pentru o Spanie
aflată în plină putere 181 •
În acelaşi secol, al XVI-lea, de data aceasta în cazul moschePi din Da-
masc. ştim că Al-Walid a plătit imensa sumă de 70 OOO dinari pentru o frunză
de vită din aur, asa cum reiese dintr-un document 182 .
1~tre epocile cel~ mai elocvente în a ilustra valoarea produselor cultural-
art istire se situează Renaşterea. citeva exemple ce reprezintă toate domeniile
şi dPschid perspective nebănuite fiind binevenite .
.\utorul frrscei de la Santa Trinita, pictorul florentin Alesso Baldovinetti,
prinwşte pentru munca prestată aici suma de 1000 florini aur 183 • Ceva mai
înaintr (1427), pentru pictarea frescei de la San Giovanni Laterano din Roma,
GentilP <la Fiesolc este plătit cu 25 florini aur lunar (ianuarie-iulie) 184 • :\u-
mai prntru materialele necesare monumentului funerar al contelui Ugo di
Toseana, lucrat <le Mino da Fiesole între 1469 şi 1481, s-au cheltuit 1 GOO
lire 185 . 1n 1485, Domenico Ghirlandaio primeşte 1 200 ducaţi aur din cei mari
prntru pictarra capelri celei mari din Santa '.\Iaria "\'ovella 186 • Tot el este
~utnrul faţadei domului din Siena, muncă răsplătită cu 20 OOO ducaţi 187 •
lntrf' multel1~ exemple, mai amintim că Andrea ele Yerrocchio primea în
H7G. pentru lucrarea sa DaCJid, 150 florini de am 188 , iar Filippo Lippi, 2000
ducaţi pentru capela cardinalului Caraffa, de la Homa 1 89 •
'.\lărPţe opere de artă conţin impresionante mărtmii ale valorii lor strict
mat.PrialP, consPmnate, cele mai multe, încă clin epoca edificării. Aceluiaşi
Filippo Lippi, sus amintit, i se achitau 250 ducaţi de aur pentru lucrarea
Sf'înt11l Rrrnard scriind, pictată pentru capela lui Francisc del Pugliese de la
C:ampora. în timp ce pentru pictarea Capelei Sixtine s-au plătit 15000 ducaţ.i,
din carfl 25 au costat vopselele 190 • Pietro Perugino Pra răsplătit pPntru
Sfîntul Sebastian cu 100 scuzi am (comanditarul va Yincle ulterior lucrarea
rPgrlui Franţei pentru 400 ducaţi aur)1 91 • Intre lucrările lui Leonardo da Vinci,
un scut poleit s-a vîndut la Florenţa cu 100 ducaţi, ulterior achizi\ionîndu-1
ducele din Milano cu 300 ducali de aur 192 • Desi nu întotdeauna sumelP cu
care sint răsplătiţi artiştii se a propie cit de ciţ ele valoarea operei aeestol'a,
0
totuşi importanţa lor în epocă impune şi arată valoarea. Pentru tabloul
151
reprezentindu-1 pe moştenitorul tronului Franţ,ei, Andrea del Sarto pti-
meşte 300 scuzi aur 193 , iar Sebastiano Veneziano pentru tablourile Crist
mort şi Sfinta Fecioară, a fost retribuit de messer Niccolo da Cortona cu 500
scuzi m. Lui Baccio Bandinelli i se dau 1 OOO florini în schimbul lui Neptun 195 ,
iar pentru lucrarea meşterilor tapiseri flamanzi, Giovanni Rosso şi maestrul
Nicolo, ce a împodobit sala de consiliu a celor 2 OOO de la Florenţa, s-au
cheltuit tiO OOO scuzi 196 • 11 Rosso realizează fresca de la Madona delle Legrine
cu 300 scuzi de aur 197 , el însuşi beneficiind de o „simbrie" de 400 scuzi şi o
casă la Paris, acordate de regele Francisc 198 •
Recunoaşterea oficială nu întîrzie pentru cei mari a se remarca şi prin
intermediul Yalorii muncii. mai bine-zis a talentului. Tadeo Zucchero pri-
meşte ele la Alessandro Farnese 200 scuzi aur 199 , iar lui Michelangelo, pe
lingă suma de 400 scuzi, „recunoştinţă" din partea lui Pietro Soderini, pen-
tru lucrarea sa D:irid (1504) 200 , i se mai acordă, prin decret papal, şi venitu-
rile trecerii peste Pad, care singure aduceau 600 scuzi 201 • ln acelaşi fel, Lione
Lioni, sculptor aretin, este răsplătit de Carol al V-lea cu 120 scuzi pe an şi
o casă 202 • Lui Tiţian, senatul veneţian îi acordă o slujbă zisă „senseria",
la Fontlaco <lei Tedeschi, care-i aducea 300 scuzi anual 203 • Şi multe alte exem-
ple pot să se adauge celor de mai sus: poarta făcută de Lorenzo Ghiberti,
care costase 22 OOO florini 20 -1, o fîntînă realizată de Iacopo della Quercia
din Siena îi aduce artistului 2 280 florini de aur 205 , şirul exemplelor putînd
fi mult înmulţit.
~umeroase documente ţin să specifice modul în care s-au ridicat şi la
noi obiectin de arhitectură civilă sau religioasă, devenite o dată cu validarea
vremii monumente istorice. Astfel, „voievodul" Gyula, cu preţul tezauru~ui
de metale preţioase aflat la curtea sa, finanţează edificarea bisericii-catedrală
de la Alba Regală (Szekesfehervar) 206 • Modul de a finanţa construcţia,
sau costurile ei, dovedesc în numeroase cazuri acordarea unor preţuri im-
portante. La Sibiu se vinde în anul 1411 o casă de piatră, aflată în Piaţa de
grîne, împreună cu o alta, şi o brutărie, contra a 1 OOO florini şi 200 funzi 207 •
In acelaşi secol, tot la Sibiu, o altă casă era evaluată la 1 922 florini 208 , iar
Ştefan cel Mare, la 15 octombrie 1491, întăreşte lui Petru Cantemir cumpă
rarea satului Măneşti cu „mânăstirea", contra sumei de 95 zloţi tătăreşti 209 •
Uneori şi costul reparaţiilor oferă date semnificative pentru a ilustra tema.
Astfel, zidurile cetăţii Sibiului se reparau la sîirşitul secolului al XIV-lea
contra sumei de 467 florini 210 . Desigur că întreţinerea, conservarea sau restau-
rarea acestor fortificaţii presupuneau mari investiţii, ştiind că la Sibiu existau
la o anumită dată 3 400 m ziduri interioare si 2 900 m ziduri exterioare,
apoi 47 de turnuri, 7 bastioane şi 7 barbacane; ia Bistriţa erau ridicate 2 500
m ziduri interioare şi 3 300 m în exterior, 19 turnuri, 2 bastioane şi 3 bar-
bacane, iar la Braşov 2 500 m ziduri in interior, alţi 2 OOO m în exterior,
pe lingă 30 de turnuri, 9 bastioane şi 3 barbacane 211 •
Ştim, de asemenea, că Iancu de Hunedoara primeşte poruncă, în 1454,
de la regele Ladislau, ca să dispună un împrumut Sibiului în vederea repa-
raţiei întăriturilor 212 •
In anul 1524, Johannes zidarul a restaurat fortificaţia clujeană de pe
Dealul Cetăţuii, lucrarea necesitînd 527 căruţe de piatră, 50 OOO de cărămizi,
peste 1 OOO de ţigle. Curînd, toată această muncă va cădea pradă flăcărilor
aprinse de oştile lui Petru Rareş 21a.
Ce volum de muncă presupuneau aceste operaţii ne-o spune o scurtă
privire asupra cantităţilor. Intre 1365-1545, la Braşov, s-au construit
173 OOO m 3 de zidărie, di~ care 130 000 m 3 pentru fortificaţii, ia„ restul pen-
152
tn1 obiective civile, revenind astfel anual 1 723 m 3 zidărie 214 • Tot aici, ştim
că negustorii ridică in 1545 o casă a corporaţiei (L-21 m, l-67 m)
cu subsol, depozit şi prăvălii, pentru care se plătesc 8 OOO florini 215 • Cam in
aceeaşi epocă, Ioan Zidaru din Suceava era plătit cu 1 500 florini tătăreşti,
de către Petru Rareş, pentru a-i face o biserică de piatră, năruită ulterior 216 •
Domnitorul intră în conflict cu un alt meşter zidar, stabilit la Bistriţa, şi
care dind greş în zidirea edificiului, a provocat căderea acestuia. Rareş îi
cere înapoi suma, ajungîndu-se chiar la proces cu Sfatul Bistriţei, proces
încheiat la Pojon, înaintea împăratului Ferdinand I (în anul 1556) 217 •
Numai „marmurile" folosite la Baia domnească de la Iaşi, construcţie
ridicată din porunca lui Al. Lăpuşneanu, au costat 600 taleri 218 • In Transil-
vania, la Braşov, pentru şcoala românească, reclădită in piatră de popa
Mihai din Schei, la 1597, considerată prima şcoală românească, s-au plătit
150 florini 219 • In aceeaşi vreme, la 11 februarie 1592, cum se spune într-un
document dat la Alba Iulia, era amintită o casă, donată nobilului Blasiu
Kerekes, care, împreună cu obiectele interiorului, se preţuia la 613 florini
şi 40 bani 220 •
Ştiri mai vechi notează preţuri importante la instrumente şi scule de
meşteşugari, sau necesare unor alte ocupaţii. Cînd cere, în 16 decembrie
1560, judelui Braşovului să-i facă 8 fierăstraie, Al. Lăpuşneanu aminteşte
şi costul acestora: 108 florini 2 21.
O altă informaţie, cam din aceeaşi vreme (15 noiembrie 1577) relatează
despre vinzarea de către doi saşi din Sibiu a unei pive, contra a 100 florini 222 •
Pentru a restaura o biserică „pustie de mulţi ani", Băseanu vornicul
cheltuieşte, in 1617-18, suma de 100 ughi 223 • Lucrările de la mănăstirea
Neamţului din octombrie 1652 (împrejmuiri, reparaţia trapezăriilor şi a chilii-
lor} s-au făcut cu 800 galbeni 224 • Un negustor, Matei Parotă, dădea acum
pentru înnoirea bisericii din Bălgrad 50 florini, o danie mai mare făcînd,
la 5 aprilie 1656, Gheorghe Ştefan, care consta din 800 aspri, pentru lucrările
de la biserica românilor scheieni, tot aici Matei Basarab dăruind şi el, în
acelaşi scop, 150 ughi (galbeni) ungureşti 225 • Intr-o altă parte a continentului,
în Anglia, cetăţuia I verness era terminată la 1657, costînd cca 80 OOO lire
sterline, iar alte 4 mari fortăreţe: Leith, Perth, Ayr şi Inverlochy, fiecare cite
100 OOO lire sterline 226 • La 1606, palatul marchizului de Rambouillet se vin-
dea cu 34 500 livre turneze, iar castelul Versailles, proiectat în 1663 de Mansart
şi Lebrun, costă în final 63 301 414 livre 227 •
Nu de puţine ori, sumele cheltuite pentru monumente, mai ales pentru
cele de vîrf, se ridică la cifre aşa de mari incit sînt greu de apreciat. Evlia
Celebi afirma că pentru ridicarea Trei Ierarhilor s-au cheltuit „zece tezaure
egiptene" 228 , iar despre cetăţuia din Iaşi, pe care sultanul Mohamed al IV-iea
o vede în drum spre Cameniţa în 1672, şi de al cărei preţ de realizare (30 de
pungi de aur) s-a mirat, acesta nota că nici cu 100 de pungi (50 OOO Loven-
gulden) nu est3 realiz:tbilă o asemenea lucrare 229 • Tot la laşi, şi tot pentru
cet.ăh1ia lui Duca Voclă, cunoaştem că s-au adus de la Bistriţa 100 OOO cuie
dr- : 1 .·,miţă şi de şindrilă. al căror preţ era de 80 de bani mia (la cele de draniţă)
şi· :2. florini aceea~i cantitate la cele de şindrilă 230 • Sau, un alt caz, la Fede-
le'::•iu, m0:rnment ridicat de doamna lui Grigore Ghica la 1673 şi unde s-au
folosit nu mai puţin de 90 OOO cărămizi (cumpărate cu 80 de bani şi 1 leu
mia) 231 • Din alte perspective, documantele ne oferă alte informaţii.
La zugrăvirea mănăstirii Crasna, tn 1645, după cum mărturiseşte pisa-
nia, au contribuit „jupan Ion Ţundrea cu 50 taleri, Barbu Ţundrea 50 ta-
153
Ieri[ ... ] i popa Antonie iar au dat partea lui de moşie" 232 • Cită energie pre-
supunea ridicarea unui edificiu ne-o măsoară informaţia lapidară, că mănăs
tirea Caşinului - o spune Paul de Alep - s-ar fi ridicat într-o singură vară,
prin munca a 800 de ceangăi! 233 • Un alt sens are valoarea oferită de cum-
părăturile domneşti: Matei Basarab cumpăra, la rugămintea Patriarhului,
mănăstirea Polovragi, pentru care dădea suma de 1 500 taleri. Aceeaşi sumă
o achită Constantin Brîncoveanu, în 1693, pentru innoirea chiliilor mănăstirii
Sf. Gheorghe :\'ou din Bucureşti 23 4.
'.\'i se mai spune că meşterii ce lucraseră la Fedeleşoiu au fost plătiţi
,.unuia lei 5 pol., altuia lei 6, iar la altul ughi 5, iar la altul lei 3", în timp
ce lui Ioan, rnesterul adus de Petru Rares să ridice o clădire bisericească la
Suceava i se a~hitau (e adevărat, cu pes'te 100 de ani înainte) 1 500 zloţi
tătăreşti sau 1 800 aspri. In aceeaşi ordine de idei, Constantin Brîncoveanu
şi-a plătit meşterii care au lucrat la Curtea Domnească de la Tîrgovişte cu
123 taleri, mai adăugîndu-le 65 taleri pentru luerul la casele domneşti din viile
de la Piteşti 235 • :\1aterialele au fost totdeauna scumpe şi necesare în eantit.ăţi
mari pentru lucrările ample: la 1742, trebuiau aduse pentru Curtea domnea;.;că
de la lasi 30 OOO de bucăti de dranită 236 •
' ' '
La un alt monument, pentru biserica din Teleşti - Costeşti (Argeş) - în
1773 se cheltuiesc 76 taleri pentru şindrilă şi 22 pentru operaţiile de şin
drilit 237 •
Pe fundalul unor evenimente istorice, modalităţile de plată a lucrărilor
de edificare dobindesc revelatoare semnificaţii. La 10 octombrie 1694, princi-
pele Apal'fy se învoieşte cu Brincoveanu să elădec:.scă biserica din Făgăraş,
dar condiţionează aceasta de plata lucrărilor de la biserica calvină din oraş,
unde domnitorul muntean trimite 400 flol'ini 238 • In 1720, sătenilor din Bo-
tean (Bihor) li se aprobă 15 florini renani eu care vor ridica edificiul bisericii
(recent restamată - 1975 -, n. a.) 239 • Altădată, românii din Ocna Sibiului,
in frunte cu popa Oprea din Alămor, răscumpără de la demolare, cu o marn
taxă, de la ca!Yini. biserica lui Mihai \'iteazu 240 • Domnitorul Constantin Brîn-
coveanu donează biserieii Sfintul :\icolae din Schei, o cunună de aur cu
diamante in pl'eţ „ca de tl. <taleri> 2 500'', pentru restaurarea bisericii ~ 11 .
Materialele de construcţie. cum am văzut deja, sint costisitoare, mai
ales tabla ~i cuiele, dot:umentind-o la Sibiu şi zălogirea la 23 aprilie 1707
de către \'lădica Atanasie a odăjdiilor şi argintăriei, pentru 200 zloţi, cu
care pot fi cumpărate 1 500 table de fier alb şi 6 OOO cuie pentru acoperirea
mitropoliei Bălgradului. Adăugăm că, la 1713, la Bucureşti, se vindea hanul
Filipescu, construcţie de mari dimensiuni, cu suma de 1 600 taleri 242 • Cind
la Alba Iulia încep lucrările conduse de \'isconti, hotărite de guvernul vienez
la 4 octombrie 1716, implicînd şi mutarea episcopiei greco-catolice române
de aici la Făgăraş, în temeiul dorinţei lui Carol al VI-lea de a ridica o puter-
nică cetate, zidurile româneşti sint demolate, impăratul acordînd drept
despăgubiri doar 1 300 florini 243 •
Oricite oprelişti le-au pus adversarii. aricite aşezăminte de cultură le-au
fost risipite. românii au ştiut să biruie greutăţile şi să treacă peste ele. În
vitregia nemilor, negustorul sibian Grigore, fiul lui Bunea, oferă episcopului
Damaschin al Rîmnicului (1708-1725) suma de 500 de taleri pentru „pre-
facerea" bisericii episcopale 244 • O casă in ruină, cea de la Bereşti, este răs-
cumpărată în 1716, pentru 25 taleri, de Şerban vel medelnicer 245 , aceeaşi
casă ajungînd, în 1831, să fie stăpînită de Miloş Obrenovici, care-o repar(l
ş1-o gospodăreşte. Ea intră apoi în posesia baronului Mihail Nicolovici von
154
Rudna, acesta vînzînd-o împreună cu moşia (20 OOO pogoane) lui Anastase
Stolojan contra sumei de 4 milioane lei aur! ln preţul dat, desigur, casa a
ridicat mult valoarea 246 •
lntorcîndu-ne din nou la ideea scumpă românilor - unitatea naţională -
pentru care fruntaşii neamului s-au zbătut să creeze simboluri spirituale,
amintim efortul financiar de excepţie pe care, în urma sinodului din 26
ianuarie 1738, biserica şi „naţiunea" l-au făcut plătind 25 OOO florini, sumă
cu care începe ridicarea bisericii şi mănăstirii Blajului, ale căror uşi vor fi
deschise în 1747 247 • Ridicînd mănăstirea Blajului cu contribuţie bănească
românească, care se înscrie la 25 066 florini şi 46 creiţari, nu este lipsit de
interes să amintim că numai „instrumentele de fer" ale lui Marsinelli costă
1 OOO de florini 2 48.
In altă zonă a ţării, şetrarul Vasilache Cozma din laşi jertfeşte frumoasa
sumă de 11093 lei şi 70 bani pentru zidirea bisericii Sf. Spiridon (1752-1756) 249 •
La un alt monument, de data aceasta din Oltenia - biserica din Preajba
(Dolj), zidită şi pictată în 1778 prin „osteneala" lui hagi Stan Jianu vel pahar-
nic - , numai „un dres" la acoperiş şi tencuiala de dinafară - cum se notează
pe o carte - au costat 6182 lei, parale 34 (probabil este vorba despre zugră
veala din anul 1833) 250 • In Transilvania, unde situaţ.ia materială a români-
lor toleraţi era cea mai grea, se impuneau sacrificii şi mai mari atunci cînd
era vorba de a-şi ridica lăcaşuri de cult (ni se pare uneori mai nimerit a le
numi lăcaşuri de cultură, ţinînd seama şi de funcţia lor culturală). La
edificarea, începînd cu 9 noiembrie 1784, a bisericii cu lună din Oradea, posi-
bilă abia în urma Edictului de toleranţă religioasă dat de Iosif al Ii-lea (la
13 octombrie 1781), numai pentru ridicarea turnului, coreligionarii au con-
tribuit cu 6 150 florini. Aceasta într-o vreme cînd 1 OOO de cărămizi se plă
teau cu 3 florini, edificiul costînd în final (zidirea) 20 000 florini 251 •
La catedrala romano-catolică, tot de aici, ridicată şi pictată la 1780 (plan
ing. Ricca), Maria Tereza a contribuit cu 92 398 florini şi 15 cruceri 252 • La
Bucureşti, in această vreme, un meşter zidar era retribuit cu 60 bani pe zi,
iar un tîmplar cu 105 bani pe zi 253 • De lucru era: în 1799 domnitorul Moruzzi
acorda 500 taleri pentru refacerea acoperişului bisericii Mavrogheni 254.
In acelaşi an, maiorul Ioan Florea din Suceava salva biserica Mirăuţilor,
vindută ca material de construcţie, plătind 220 florini laolaltă locul şi edi-
ficiul 255 • Prin alte locuri, acum încep multe şantiere pentru români: la Cluj,
sub pretextul ridicării unei magazii de cărbune, începea construirea bisericii
ortodoxe. Zidarului Lederer i se achitau 4 828 florini şi „două buţ.i de vin de
care vreai" - dovadă a preţuirii produsului în timp de către toţi meşterii!,
el terminîndu-şi treaba la 21 noiembrie 1802, cînd se zugrăvea şi amvonul
(alţi 240 florini), se cumpără pentru edificiu icoane mici (cu 7 florini una)
iar casa parohială - cumpărată şi ea recent cu 4 OOO florini - este mobilată
(200 florini ) şi dotată cu un candelabru pe măsură (70 florini) 250 • Multe alte
date mai pot completa imaginea valorii materiale a diverselor construcţii.
Astfel, cunoaştem că lordul Elgin, fost ambasador la Constantinopol, a cum-
părnt în primii ani ai secolului al XIX-lea pentru 36 000 lire sterline, cca 100
frag nente de friză de la Parthenon; apoi că proiectul realizat de arh. Schinkels
prnt ,-u clădirea Muzeului naţional din Berlin prevedea, tot atunci, 700 OOO
taleri, numai pentru decorarea sa cheltuindu-se 150 OOO mărci 257. Deci cine
avea cheltuia şi atunci! La 1804, pe meleagurile noastre, mănăstirii Dintr-un
lemn i se făcea un nou pomelnic, acesta costînd 76 taleri 258 ; la Beiuş, comuni-
tatea românească puternică, in plină afirmare, plătea construcţia liceului
ridicat prin strădania lui Samuil Vulcan cu 16 OOO florini 259.
155
Casele sînt şi rămîn un capital de mare investiţie. De aceea pierderile lor
provoacă mari pagube. La 1811, casele lui Ilie Catargiu din laşi se vindeau la
licitaţie cu 27 500 lei 260 , iar la 4 august 1812, Dinicu Golescu cumpăra, la
Bucureşti, casele ce vor adăposti guvernul ţării, cu 45 OOO taleri 261 • Alte
case, ale banului lenăchiţă Văcărescu, se vînd în anul amintit cu IO I OOO taleri,
cele ale lui Manolache Lahovari, în 1815, cu 40 OOO taleri 262 • Consulatului aus-
triac din Iaşi i se dau „case mari de piatră, cu grajd, culme şi alte trebuin-
cioase ale casei din pregiur" contra a 45 OOO lei 263 • Casele amint~te ale lui
Dinicu Golescu au fost împodobite cu basoreliefuri, capiteluri, stucaturi
etc. de sculptorul Karl Schmutzer, care primea, prin contractul din 18 ian.
1820, suma de 4 OOO taleri pentru munca sa din cele 25 de încăperi 264 • ln
Oltenia, în acelaşi an, restaurările de la Strehaia erau evaluate la peste
20 000 taleri 265 • In 1825, cînd s-au „dogătat besărica satului lablaniţi",
cum nota parohul Zaharia Tătucu pe o carte, s-au dat „bani gata" 6 OOO
florini 266 •
Ioniţă Sandu Sturza ,,jertfeşte" 42 OOO lei pentru refacerea „din nou"
a bisericii mitropoliei din Iaşi, în 1826, pentru acelaşi scop contribuind prin
testament, şi Scarlat Paladi, care lăsa 3 OOO galbeni 267 • ,,Meremetul" mitro-
poliei vechi din Suceava, la 1828-29, era plătit de Mitropolia ).foldovei
cu 1 500 galbeni 268 • Avem şi alte informaţii din Moldova: Ioan Hagi-Ganciu
donează la 1837 bisericii Sf. Andrei din laşi 500 galbeni pentru refacerea
acoperişului, tot el f ăcînd danie de 2 OOO taleri pentru ,.îmfrumuseţarea"
bisericii de lemn Sf. Gheorghe-Lozonschi din Iaşi, iar 1 OOO taleri pentru
acoperirea clopotniţei bisericii Sf. Dumitru, tot de aci 269 • Acelaşi ctitor mai
lăsase 2 OOO taleri bisericii Sf. Teodor, pentru refac._rea incintei, şi alţi 5 OOO
taleri bisericii Sf. Voievozi din Tătăraşi pentru a-şi zidi o şcoală 270 • La 1839,
în Bucureşti, un mare han se vindea cu 1 5(J(J galbeni, iar altul cu 2 OOO florini
austi-ieci 211 ; la 22 iunie 1841, Mihalache Cantacuzino vindea în ~Ioldova alt
han cu 350 galbeni 212 • La laşi, breasla ciubotarilor plătea, tot în 1841, pentru
2 policandre la biserica Curelari, suma de 201 Iei 273 •
1n 1841, Conventul H odoşului contribuie cu 10 florini pentru a se resta ma
unul din obiectivele, ceva mai tîrziu incendiate, mănăstirea Voiloviţ a ~ 74 •
l\Iunca echipei care a ridicat biserica bucureşteană Sf. Dumitru, in
1843. se plătea cu 10 500 taleri, dulgherul primind 5 200 taleri, iar un simplu
chenar de fereastră costînd 40 taleri 215 • 1n noiembrie 1847, doi meşteri pri-
meau arnmă „în socoteala meremetului ce ne-am îndatorit a face la biserică"
(Drăguşeni) cite 100 lei 276 • Cam tot pe atunci (în 1857), maestrului de pietrari
Iordan i se achitau, pentru munca de la mănăstirea \'eamţului, 16 OOO lei m.
Scumpe au fost şi elementele de mobilier bisericesc, noi limitîndu-ne acum
doar la un exemplu: clopotele. Cele de la noua biserică românească din Dej
costau, la 1848, 86 florini 278 , în timp ce un singur clopot al bisericii domneşti
din Tîrgovişte, făcut de Neamţul clopotarul, a costat 360 taleri, iar ,.o limbă
de clopot''. comandată de generalul Kiseleff la o fabrică din Bucovina, 870
sorcoveţi şi 2 puişori" 279 •
Că oamenii cunosc nu numai semnificaţia valorii culturale, dar tot aşa
de bine, mai bine chiar, pe cea materială, ne-o atestă acele date care vorbesc
despre cererile de despăgubire în cazul pierderilor sau distrugerilor de bunuri
culturale.
Aşa cum se petre~ lucrurile în vremuri tulburi, în timpul revoluţiei
de la 1848 multe monumente sînt afectate. 1ntr-o listă trimisă de Mitropolia
ortodoxă din Sibiu la Viena sînt înşirate pierderile suferite de obiectivele din
Turcheş (2 283 florini), Cernat (2 942 florini), Tărlungeni (1 091 florini), biserica
156
veche din Brasov (27 676 florini). Satu Lung (Măcicaş-Cluj - 200 OOO florini).
Drept recomp~nsă, în 1852, chiar împăratul va dispune acordarea sumei de
60 OOO florini pentru refacerea tuturor edificiilor româneşti, arse sau devas-
tate, şi, tot în acest scop, va acorda suma de 20 OOO florini catedralei roma-
no-catolice de la Alba lulia 280 •
ln anul următor, un alt caz ilustrează scumpetea imobilelor cu valoare
artistică şi arhitecturală. Mitropolitul Şaguna cumpăra de la baronul Apor
reşedinţa de azi a mitropoliei din Sibiu, contra importantei sume de 20 OOO
florini; tot atunci, un han de la Tecuci era vîndut cu 8 OOO lei 281 •
Un alt edificiu mitropolitan, cel de la Suceava, a cărui restaurare se face
între anii 1826-29, costă pe enoriaşi 2 755 ducaţi de aur (sau 13 773 florini),
între lucrări amintindu-se renovarea chiliilor şi a bisericii, refacerea zidurilor
şi acoperirea cu draniţă 282 • Pentru acelaşi monument se mai dau din bugetul
statului 20 OOO florini şi 4 000 florini turceşti în scopul reparaţiei acoperişu
lui, efectuată în anii 1860-61 283 • Alte documente pomenesc lucrări mai mici,
cu preţuri în consecinţă. La biserica din Ciula Mare, a cărei acoperire, în
1830, costase 7 zloţi de argint, se mai adaugă alţi 3, pe care-i suportă parohia
în 1833, cînd zidarilor, ce-au ,.albit-o cu var", li se fac plăţile 284 • La Boto-
şani, numai pentru clopotniţa bisericii Sf. Spiridon, se plăteşte în 1860 suma
de 200 galbeni 28 5.
Biserica Lucaci din Bucureşti, zidită de mitropolitul Ştefan (1732-1738),
afectată de cutremurul din 11 ianuarie 1838, va fi restaurată în 1842 de „maha-
lagii'' care pun 18 000 lei din totalul de 103 OOO lei cît a costat lucrarea 286 •
Dacă pentru edificiul clădirii mitropoliei din Iaşi sînt cheltuiţi 5 milioane
lei, restaurarea ei va costa 1 258 233 lei 28 i.
Ioan Grigoriu se învoieşte, la 3 iulie 1852, cu Petrache Asachi să repare
biserica din Trestieni, primind pentru aceasta 400 lei 288 • La Iaşi, atunci cînd
în 1856, prezenta devizul unui han, A. Caietanovici îi menţionează şi valoarea:
98 265 lei 289 • Clădirea primăriei de la Dej, ridicată între 1860-61, valorează
10 OOO florini 290 , iar un han din Huşi, ce se vinde acum (1864), costa 660
galbeni, ca şi casele lui Gh. Beldiman din Iaşi, vîndute şi ele, la 1873, cu
5 700 galbeni 291 • In aceeaşi perioadă, se prezenta oficialităţilor franceze pro-
iectul de restaurare a catedralei din Moulins, a cărui valoare se ridica la 1
milion franci, lucrările nefiind angajate la timp; în 1851 ar fi costat 1 600 000
franci iar în 1860, 3 milioane franci 292 ! La noi, la Oradea, numai aurirea tur-
nului catedralei oraşului, lucrarea fiind făcută în cadrul restaurării din 1869 -
70, costă 2 356 florini aur 293 •
O altă lucrare, din 1876, care-şi propunea să facă monumentul de la
Hotărani (Bihor) „pre cum au fost", iar turnul să i-l realizeze asemenea celui
de la Sîrbeşti, înscrie ca preţ 165 florini 294 • Despre un alt monument-biserica
din Tălpălari (laşi) - ştim că după ce fusese acoperită, in 1797 (costul lucrării
de 1 089 lei), arde în 1827, fiind rezidită în anii următori. Intre anii 1884-1900,
ea este restaurată, inclusiv pictura, contra sumei de 45 583 lei 29 5.
Un alt exemplu, cînd cunoaştem preţul edificării, ne este oferit de biserica
din Ohaba-Ponor, unde în locul uneia mai vechi, pomenită la 1733, se ridică,
în 1890, cea actuală, plătindu-se 2 800 coroane 296 • In apropierea ei, cea de
piatră de la Bărbăteni, zidită în 1880, costase 5 OOO coroane 29 7. La alt monu-
ment din această zonă, mănăstirea Lugojului, în 1891 episcopul Victor Mihaly
colectează 2 660 coroane cu care o acoperă cu tinichea, o podeşte şi văruieşte.
Ciţ,iva ani mai tlrziu, V. Hossu obţine un ajutor guvernamental de 7 OOO
coroane, cu care începe, in 1908, restaurarea edificiului, folosind doi meşteri
italieni. In 1911, guvernul adaugă primului ajutor incă 3 OOO coroane 29 8 •
157
Arhitectul G. Sterian, unul din bunii cunoscători ai teoriei conservării
aşa cum se prezenta aceasta în ultimii ani ai secolului trecut, ne aduce aminte
viul interes cu care specialiştii şi, mai ales, opinia publică din ţara noastră
au urmărit şi au judecat lucrările lui Lecomte de Noi.iy. El arată că iniţial
arhitectul francez Baudot aprecia restaurarea mănăstirii Curtea de Argeş
la 2 ani, iar costul lucrărilor la 250 OOO lei, pentru ca în final aceasta să dureze
12 ani, iar preţul să se urce la nu mai puţin de 1 700 OOO lei! 299 •
Totdeauna au fost utilizate preţuri mari, respectiv costuri mari, în edi-
ficarea sau restaurarea unor construcţii cu program amplu şi de valoare.
In 1877, proiectul lui I. Mincu pentru ceea ce va deveni mai tîrziu restaurantul
„Doina" prevăzut a se ridica la Paris, în cadrul expoziţiei universale, însuma
10 OOO lei aur 300 • O altă dată este pe deplin semnificativă: reconstruirea
bisericii Sf. '.\'icolae Domnesc şi a Trei Ierarhilor a presupus 645000 lei, prima,
iar a doua (la sfinţirea ei din 3 octombrie 190!1), 1910000 lei 301 • Tot în acea
epocă, pentru reconstruirea după planul lui\'. Antonescu a catedralei „Ma-
dona Dudu" din Craiova, s-a acordat 1 milion lei 302 . Dar, cum bine nota
P. Girboviceanu, referitor la asemenea monumente - amintind legenda
meşterului }fanole, şi pe cea privitoare la munca a 80 ele meşteri, timp de
50 de ani, pentru ridicarea Trei Ierarhilor - fără sacrificii nu se poate! Cunos-
cind aceste cifre nu ni se mai pare exagerată evaluarea, făcută la 20 iulie '1850
ele \'iollet-Le-Duc, care apreciase valoarea catedralei Notre-Dame din Paris
la 80 milioane franci, iar a celor 80 de catedrale din epoca medievală franceză,
la peste 2 miliarde franci! 303 •
La noi, păstrînd proportiile şi modestia posib;lităţilor, reşedinţa episco-
piei din Oradea costa 1 200 OOO lei, iar mobilierul 1 500 OOO lei, în timp ce
Palatul comunal (arh. Fr. Csordacsis şi ing. Coloman Rimanoczi jun.) 70 OOO
coroane 304 • O serie de construcţii ridicate imediat după anul 1900 305 mar-
chează, în Transilvania, costuri substanţiale. Dintre acestea amintim la Cluj
casa Plispoki Mikl6s (str. Republicii nr. 18) al cărei preţ a fost, în 1905, de
20 OOO coroane şi pe cea a lui Peter Gergely (str. Hegedi.is nr. 20), ambele
construcţii cu un singur nivel; două case de raport - din str. Napoca 12
şi str. \'. Alecsandri nr. 9 - se construiesc, deşi cu 2 nivele, pentru aceeaşi
sumă. Mai scumpe sînt casele Sarga Gergely (Piaţa Mihai Viteazul nr. 5)
- 50 OOO coroane - şi casa ~ alacz Geza (antreprenor Rehling şi Spada)
(P+3) din str. 30 Decembrie nr. 7, ridicată în anul 1906 cu aceeaşi sumă.
1n schimb. sediul Bibliotecii Universitare, construit tot în 1906, a costat
1 200 OOO coroane. Fosta casă a lui Otvos Daniel (Hauszmann şi comp.)
s-a făcut în 1907 cu suma de 160 OOO coroane iar arh. Polgari Istvan din
Budapesta a proiectat, tot atunci, casa Ambrus Gergely din str. 1 Mai nr. 7,
costînd GO OOO coroane.
Vedem din mulţimea exemplelor selectate de noi că edificarea, ca şi
conservarea si restaurarea monumentelor nu înseamnă altceva decît o investi-
ţ.ie rentabilă', sigură, pe termen lung, într-un domeniu unde valorile sînt
in continuă creştere. Din această cauză, esenţială, s-au creat şi au crescut,
de la etapă la etapă, fondurile destinate lucrărilor la monumentele istorice 306 .
Aceste fonduri cresc vertiginos, în 1932 ele ajungînd, în Franţa, de exemplu,
(prin Casa Monumentelor Istorice), la 6 840 OOO franci, în 1936 la 57 milioane
franci, în 1938 la 59 milioane franci, în 1939, la 44 milioane franci, în 1947,
la 695 milioane franci, iar în 1949 la 1 586 OOO franci 307 • Cifrele ridicate
din bugetele de după 1945 se datorează, într-o serie de ţări, pierderilor colosale
de valori monumentale, mai ales din mediul urban, cauzate de cea de a doua
conflagraţie mondială308 . Pe fundalul acestor date, reluînd exemplele româneşti,
158
să Je mai amplificăm cu alte cîteva: biserica - catedrala ortodoxă din Sibiu,
inaugurată cu o mare festivitate la 12-14 mai 1906, a presupus substanţiale
jertfe materiale din partea românilor; fondurile pentru edificarea ei s-au
realizat, începînd din 1857, prin colectă publică, abia în 1899 ajungîndu-se
la acceptarea planului (ce a costat 350 539 coroane, 81 fileri). Un juriu impo-
zant (A. Verona, I. Mincu, G. D. Mirea, F. Miess) aprobă cel mai bun proiect
pentru pictură şi icoane, în 1903, acesta costînd 80 OOO coroane. Cind
socotelile finale au fost făcute, s-a văzut că ridicarea construcţiei costase
1 milion de coroane 309 • După 1918, cînd şi românii sălăjeni ajung să-şi ridice
o catedrală, după gustul şi dorinţa lor (opera arh. Stendl, 1930) ei cheltuiesc
suma de 6 300 OOO lei, la care se adaugă iconostasul (I. Kerestesz - 248 OOO
lei) şi candelabrul din Belgia ( '118 OOO lei).
Costurile mai mari, sau mai mici, toate reflectă în fond nu numai un
standard al vieţii economice dintr-o etapă sau alta, dar sînt, şi în cazul monu-
mentelor, un real capital, o investi ţie însemnată care ridică valoric avuţia
culturală. Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît monumentele fac parte din fon-
durile fixe. Desigur că ele variază extrem de mult: de pildă casa lui Mogoş din
Ceauru este achiziţionată, pentru expoziţia care a pus bazele Muzeului de
artă populară, în anul 1906, cu 500 de lei 310 • In timp ce preţul lucrărilor
de zidărie, pietrărie, dulgherie, timplărie, învelitori, în cazul restaurării făcute
de arh. Ghica-Budeşti, la biserica domnească din Tîrgovişte s-a ridicat la
69 OOO lei 311 • La biserica ortodoxă de la Lipova, este adevărat ceva mai tîrziu.
s-au cheltuit cca 7 -8 milioane lei, 6 milioane lei fiind necesari şi pentru
prima restaurare din deceniul trei a teatrului din Timişoara 312 • Am mai
putea adăuga că numai în fostele judeţe Fălciu, Tutova şi Vaslui din eparhia
H uşilor, în urma cutremurului din noiembrie 1940, din cele 15 biserici total
distruse şi multe altele afectate, singur proiectul de restaurare de la catredala
episcopală din Huşi s-a cifrat la 10 milioane lei 313 • Aceste mari variaţii se
datorează şi etapelor diverse în care au avut loc lucrările citate, cind costul
materialelor şi al muncii a diferit foarte mult, ca şi zonei în care monumentele
sînt amplasate, posibilităţilor de a găsi forţă de muncă etc.
In acest sens o statistică, publicată în urmă cu patru decenii, precizează
cil numai construcţiile şi reparaţiile de biserici din Bucovina au presupus
următoarele cheltuieli: între 1919-1925 : 7 834 700 lei; între 1926 şi 1935 :
32 173 944 lei; între 1936 şi 1939: 38 595 311 lei. In ultima perioadă amin-
tită au beneficiat de lucrări de reparaţii 175 de obiective 314 •
Şi în cazul unor obiective de arhitectură ridicate într-o perioadă mai
apropiată de zilele noastre, unele din acestea ajunse, datorită stilului, valorii
artistice, inovaţiilor tehnice, ca şi aspectelor documentar-memoriale să facă
parte din rîndul monumentelor istorice, preţurile cu care s-au edificat măresc
înzecit, dacă nu valoarea culturală şi materială, cel puţin respecLul nostru.
Amintim astfel asemenea obiective în cazul Bucureştilor - casa Elena
Sturza-Sc?eianu (str. Polonă 10, an de construcţie 1911) - preţ în :epocă
120 OOOle1 315 ; casa Iancu Ioanid (str. Armenească 29, în 1911) -100 OOO lei 3 1G:
casa Stelian Popescu (str. Dionisie 10, în 19'11) - 60 OOO lei 317 ; casa av. Nic.
Voinescu (str. Transilvania 8, în 1911-1912) - 50 OOO lei 31 8 ; casa Mih. Se.
Pherekyde (1911-1912) - 250 OOO lei 319 ; sediul Societăţii de Asigurări
Agricole (Calea Victoriei 9, în 1912) - 1 300 OOO lei 32 0 ; casa Virgil-II agi
Panteli (str. Domniţei 32, in 1914) - 120 OOO lei 321 ; casa Maria Fortunatu
( 8tr. Clemenţei 30, in 1914) - 200 OOO lei 322 •
La Drobeta-Turnu Severin, fosta casă a lui Take Ionescu (1911-1912)
a costat 300 OOO lei 323 • La Sinaia, printre multe altele, casele Smărăndescu
159
şi ing. Th. Săvulescu (1915) au costat 80 OOO lei 324 , iar biserica din Sinaia,
ridicată între 1933-38, s-a plătit cu 8 milioane lei 325 • Intre 1934-35 se ridică,
la Bucureşti, blocul Smărăndescu, cu o suprafaţă de 650 m 2 , care a costat
35 OOO 900 lei326 , iar blocul Letea (str. Matei Millo), edificat în 1937, ajunge
si el la 22 milioane lei 327 •
' Iată deci cîteva valori luate numai din opera semnată şi cunoscută sub
raportul costurilor dintr-o perioadă care a creat, sub semnul arhitecturii
civile, importante şi numeroase obiective, multe dintre ele meritînd deja
atributul, atît de scump plătit, de monument.
Constituirea fondului fix, locativ sau cu funcţie de reprezentare, din care
o însemnată proporţie a primit încă iniţial, sau a fost ulterior validat ca avînd
caracteristici ce încadrau unele obiective în rîndul monumentelor istorice.
a presupus şi presupune un însemnat efort material şi, evident, importanţă
artistică, tehnico-ştiinţifică, istorică, memorială. S-a acreditat mai de mult
încă ideea, că, la tot ceea ce s-a ridicat pe teritoriul patriei noastre - cetăţi,
castele, biserici etc. - mîna de lucru, în primul rînd, mijloacele de muncă.
susţinerea materială, în însemnată proporţie chiar concepţia creativă. au
aparţinut celor mulţi, anonimului creator colectiv - poporul. Din cauza
aceasta, orice pierdere sau afectare a acestui fond este un lucru grav, cu impli-
caţii de natură diversă şi cu consecinţe nu totdeauna previzibile.
Exemplele pe care ni le oferă cîteva date selectate din cazuistica a două
oraşe rom;lneşti pot oferi prilej de meditaţie. Istoria Clujului aminteşte efortul
breslelor de a înconjura oraşul cu fortificaţii. în acest sens hotărîrea fiind luată
de către Sigismund încă la anul 1405 328 • !n secolul al XV-lea existau deja
vreo 25 de străzi, mai bine-zis uliţe, al căror număr creşte, pe la 1660, la88 3 ~'9.
Din cele 363 de case existente aici, la recensămîntul împărătesc din 1703,
ştim că 201 erau de piatră, iar 162 de lemn, numărul lor crescînd în 1714
la 624, în 1733, la 956, ca în 1750 să ajungă la 1156 330 • Explozia demografică
a creat în acest oraş o mare „foame de spaţiu", în două secole ajungîndu-se
la 5 878 clădiri (în 1900) 331 , ca apoi să înregistrăm, între 1922-38, ridicarea
a încă 3 357 clădiri a.12 • Dacă luăm cazul Timişoarei, să exemplificăm cu costul
fortificaţiilor, ridicate în numai 2 ani (1718-1719), care a atins impresionanta
şi semnificativa sumă de 135 815 florini 45 creiţari 333 • Şi, desigur, la noi sau
în altă parte, asemenea exemple produc dovada, dacă mai este nevoie, a inv,>,;ti-
ţiei de mare amploare pe care o reprezintă fondul fix construit.
Toate aceste motivaţii au introdus, de mai bine de 100 de ani, în juris-
dicţia ocrotirii monumentelor istorice 334 prevederi specifice care opresc de
la demolare clădirile cu o anumită vechime. Deşi limita de vechime variază,
in mare este interzis a fi distruse construcţii ce au peste 100 de ani, desigm
avizul organelor specializate fiind necesar şi decisiv în a se hotărî soarta
acestor obiective. Intervin aici argumente notate: „semnificaţie istorică'·,
„valoare memorială", „revitalizare", ,,interes public", „zonă de respect",
„zonă non aedificandi" „ valoare naţională" etc.
In ultima vreme, tot mai insistent se generalizează concepţia priorităţii
conservării fondului patrimonial, în primul rînd a monumentelor istorice,
concepţie susţinută in teoria anglo-americană prin (termenul) prezervare.
Printre suporţii temeinici ai acestei concepţii, pe fondul crizei energetice
care confruntă azi lumea, se înscrie astfel argumentul economiei de energie.
şi nu este deloc de neluat în seamă că, pe această linie, o ţară ca S.U.A. a luat
încă din anii 1978-1979 măsuri concrete. Intre teoria lui F. D. Roosevelt -
care declara ca scop creşterea responsabilităţii şi a mîndriei comunitare,
cetăţeneşti, ca elemente de sprijinire a politicii de ocrotire a patrimoniului
160
cultural - şi cea urmată de Nixon-Carter, vizînd reducerea alienării şi procesul
adaptabilităţii 335 , se poate observa o oarecare apr0piere. Azi se impune teoria,
însuşită la nivelul superior al organelor de decizie, că prezervarea este o conser-
vare a energiei, şi deci este mai util şi mai eficient să conservi, să restaurezi şi să
foloseşti corespunzător monumentele istorice, construcţiile care au o valoare,
decît să le demolezi înlocuindu-le 336 • Mai mult, s-a făcut şi demonstraţia!
Intrucît din consumul energetic al S.U.A., 32% este pentru construcţii de case,
se cere reducerea consumului prin conservarea fondului construit existent,
în rîndul căruia intră evident un mare număr de monumente 337 • Se scontează,
în urma prezervării monumentelor istorice, pe: stimulare economică prin
implanturi de obiective şi zone comerciale, turistice , culturale, ceea ce aduce
alte importante argumente economice 338 •
Răsplata artei de a picta 339 confirmă, odată în plus, importanţa valorică
a creatiei
' .
si a obiectului ei.
Puţini dar apreciaţi artişti, pictori în primul rînd, s-au bucurat de o mani-
festă grijă din partea stăpînirii sau a oamenilor care le-au răsplătit talentul
în mod generos, preţuindu-le astfel arta. Un exemplu elocvent îl oferă răsplă
tirea, in 1425, a zugravului Ştefan, pentru „dreapta şi credincioasa lui slujbă",
de către Alexandru ce Bun, cu 4 sate (cit la un mare dregător) 340 . Era aceasta
o plată meritată pentru lucrările de la Moldoviţa şi Bistriţa, lucrări astăzi
dispărute 341 .
Şi în alte părţi exemplele sînt convingătoare.
Deşi dimensiunile contează mai puţin în evaluarea operei, totuşi, uneori,
şi după ele se încasează preţul. Un contract între Pierre Villate şi Jacques
Forbin din Marsilia convine ca un Sfînt Mihail, cu înălţime de 7 palme şi
lărgime de 10 palme, să fie achiziţionat (în 1473), cu 70 de florini. Altă
lucrare (I = 7 palme, l = 8 2/3 palme) se cumpără în 1492 cu 100 de florini,
iar contractul dintre Jean Chaugenet şi Jacob A utard menţionează preţul de
300 de florini pentru o lucrare cu înălţime de 14 şi, respectiv, lungimea de
11 palme. Lucrarea lui Nicole Froment, Tufiş arzînd - a fost estimată la
30 de scuzi (după evaluarea lui M. Blanchet se echivalează cu 2 400 franci) 342.
Tot în 1492, Angel Custodio de Zaragosa ia pentru lucrarea Gil Morlandcs
(alabastru policromat), cu înălţimea de 1,08 m, 1100 sueldos, iar Pedro Pe1·tus,
pentru .Martiriul Sfintei Polonia, 2 300 sueldos 343.
Pe un registru al tabloului Contabilul, de la \\"indsor, operă a lui Corneille
de Lyon, citim un adevărat cont al autorului, din care se deduc importantele
sume ce i se achitau" 344.
Bani buni primeşte Drăgoşin zugravul de la Ana, fiica lui Arbore bătrînul,
în 1541, respectiv 26 de zloţi, pentru lucrul „de ispravă" ce l-a făcut :145 •
Pentru pictarea altarului şi a naosului de la biserica Sfîntul Nicolae din
Făgăraş (între 1697-98), lui Predai se dau 800 de florini 346.
Şi în cazul bisericilor de lemn din Maramureş întîlnim numeroase situatii
in care costul lucrărilor de pictură este menţionat. Ştim astfel că zugrăvirea
iconostasului de lemn de la biserica din Susaiu-Budeşti ( 1760) a costat 16 flo-
rini 34 ;, că la Deseşti pictura s-a plătit cu 35 florini (1780) 348 • Preţul zugrăvirii
de către Hodor Toader din Vişeu de Mijloc a monumentului de la Năneşti
(1809) s-a ridicat la 100 de florini (fără altar) 349 , iar pentru cea din Săcel,
opera lui Plohodu Ioan, zugrav din Dragomireşti, cum notează un Pomelnic
din 1762, s-au dat 25 de arginţi 350 • Un alt monument maramureşean, biseri7a
161
de la Strimtura, i-a costat pe Simion Mărchişu şi Pârasca, preţul de 70 de flo-
rini pentru „ceriu şi fruntariu" 35 1 • ·
Spre deosebire de monumentele de lemn, în cazul frescei monumentelor
de zid. preţurile se ridică substanţial, cauza constituind-o suprafeţele mai
mar·i, materialele mai multe, dificultatea operaţiilor etc. Astfel, la biserica
din Lugoj. terminată în 1766, opera lui Ştefan zugravul. pictura a costat
22 824 florini 54 cruceri 352 .
Desigur că preţurile sint diferenţiate de la o regiune la alta şi ele la un
nwnument la altul. La biserica „Schimbarea la faţă" există un legămînt
al pictorilor Zuchi şi George, care se angajau să zugrăwască nartexul bisericii
I papandi cu 25 de groşi (monumentul fusese terminat la 8 noiembrie 1784) 3 53.
Uneori plăţile includ şi bunmi în natură, cum se intimplă şi in cazul
bi~Pricii cit> la Baru :\fie, zugrăvită în 1785 de popa Simion clin Piteşti, căruia
lan;1ş Pirnr i-a dal. probabil pe lingă ceva bani, şi un cal înşeuat! 354 •
Un alt caz similar, al bisericii Sf. :\'icolae din Racoviţă (Argeş), este lă
murit de contractul încheiat la 7 martie 1790 între zugravul Şerban Diaconul
şi feciorii lui. Radu şi Ion, cu Dinu şi Dumitraşcu Brătianu. Contractul prevede
2811 taleri, „bucate gătite în casă pe fiecare zi, iar pentru vin şi rachiu ne-am
hotărit peste tot însă vin vedre S, rachiu ,·edre 3, însă lucru bun ca să plac(!
lui Dzeu şi la oameni de cinste, ca să fie mulţumiţi unii de alţii" 3 55 . Un contract
din :J iuniP 1816, încheiat intre zugra ml Ion şi biv vel clucerul Dumitrache.
pentru zugrăvirea bisericii de la Bălceşti, avîndu-l pe Constantin Brăiloiu
martor, prevede 1 400 taleri 356 • Fraţii Alexandru şi Arsenie Teodorovic din
'.\o,·isad. care realizează fresca de la biserica cll lună din Oradea, în 1816,
ridică o operă al cărei preţ, de 26 OOO florini, egalează costul edificării
mnnumentului 35i. La un alt monument - biserica Sfinţii Arhangheli Mihail
şi c;avril din Borşa, de pe valea Crişului Repede, o insl'l'ipţie din altar notează
c;1 meşterul Ilei, paroh clin Borşa, a zugrăvit edificiul pentru 5 zloţi. cărora li s-a
adaugat o .. vică" de griu 35 ~. Tot în Bihor, biserica Sfîntu Ioan Gură de Aur
din Stinceşti (renorntă în 1724) are un fruntariu zugrăvit pentru 10 fi., din
ran' .,0 florinţi au dat satu, cine cum s-au înduratu, iar 4 fi. au lăsat pomană
şi 1h·erile amîndouă eu David zugravu pentru sufletele morţilor ca să fiP
pomană. Broaşte" 359 • Uneori, matPrialele sînt specificate în actele încheiatP
într,, părţi. Astfel, numai arvuna pentru vopsele costă 70 de taleri în cazul
bi!'Pricii din Izvoarele (Prahorn), în 1801 360
Tot pentru o importantă lucrare de pictură, la biserica ortodoxă din
Fag<'i.raş, Ioan Vişea dă în 18B suma de 200 de florini 361 , iar în 1816, l'.Um
semnalează Brehier, zugravul Ion semna în contractul pentru pictarea bisericii
din BălceşLi menţionînd: „suma ele 1 400 piaştri, întreţinerea, vinul şi
rad1iul. aceasta pentrn oboseală, de a sta în picioare" 362 •
1n 181J, zugra ml Yasili:' din Armăşeni se angaja să facă la biserica din
Păh1n~ti ,.catapiteazma, cum şi icoanele cele mari, poalele icoanelor şi verilP
celt> impărăteşti[ ... ] întocmai după cum sînt la biserica de la Plopi", cu 330 lei
şi ::l mierţe de porumb 363 • f n Mehedinţi, la Tătirleşti, nişte păstori ardeleni
îşi făcu32ră bis2rică, reprezentîndu-şi ocupaţia în frescă, precizind că ,,această
bisPrică este făcută cu banii oilor". Ctitorii plăteau zugrăveala cu 1 OOO de
galbeni! 364 • fn Moldova, la Galata, în 1838, pentru zugrăvirea catapetezmei
se prevPdea în contract suma de 10 OOO lei 365 . La anul 1844 - cum scrie
pe un Minei din Fondul „Octav Lupaş" de la Arad - meşterul aurar Iovan
a „molerit altarul şi biserica jum:Hate cu preţul 140 florini în bancă", în total
meşterul amintit ş1 .-\lexici ,.moleru" cîştigînd cu împodobirea lăcaşului din
162
Sîmbăteni 5 500 florini 366 • Tot o lucrare de pictură - catapeteazma de la Ym·i-
denia (Galaţi) - a impus comanditarului, în 1851, achitarea sumei de 180
galbeni 367 •
Intr-o epocă mai apropiată de noi, in 1905, pictorul Smighelschi lucrează
iconostasul, cupola şi pandantiYul de la catedrala din Sibiu pentru importanta
sumă de 32 OOO coroane 368 • Cîţiva ani mai tîrziu, în 1927, lucrarea de restau-
rare a frescei de la biserica episcopală din Roman, făcută de Paul l\folda,
impunea o asemenea rpflecţie: „Trebuie reţinut că aceste picturi al căror pn-'\
costă mai puţin de 1 milion, dar a căror valoare artistică, istorică şi documPn-
tară este inapreciabilă, au o valoare materială reală destul de însemnată.
Aceste picturi făcute azi, în culori de ulei, afară de timplă, ar fi greu de realizat
cu 15 milioane; în frescă ar fi şi mai greu. Aurul singur ce s-ar intrebuinţa m·
costa 5-6 milioane. Tîmpla, la rîndul ei, ar costa cel puţin 3 milioane lei'· 369 •
Un altar pictat de Epaminonda Bucevschi la biserica fostei mănăstiri
Ilişeşti, în 1867, a fost restaurat în 1924 cu 227 ,50 dolari (43 380 lei) stl'inşi
şi donaţi de români din America 370 •
Şi piesele mici, icoanele, comportă în ierarhia preţului plătit, sume destul
de importante. Diaconul Constantin, „zograf" din Braşov, îi scria la 22 iulie
1789 lui Constantin Hagi Pop că-i face o iconiţă cu 8 florini, iar pentru cele
mari, „latul 1 cotu şi jumătate, de vei pofti dumneata cîmpurile şi jeţurilP
floriile şi veşmintele sfinţilor totu cu aur, preţu nemţeşti(i) 100 iar, de wi
pofti dumneata aur numai la coroane, preţul nemţeşt(i} 70" 371 • Aceste piese
atît de importante se colportau în tîrgurile ţării. Ele făceau parte implicită
din atmosfera şi inventarul casei, astfel că, încă de la întemeierea familiei,
în dota miresei intra şi un număr oarecare din ele (în zona Ciceu de pildă
se dădeau 12 icoane ca zestre) 372.
Ce preţ implică faima uneia sau alteia din operele vremii ne-o demonstreaz<1
oferta de 1 OOO de taleri pe care o face Antioh Cantemir pentru icoana Maicii
Domnului cu Pruncul, opera lui Luca din Iclod (1681), fără ca aceasta să
i se vîndă 373 •
Nici în altă parte lucrurile nu se prezintă altfel. Cunoaştem dintr-o ~cri
soare a cancelarului R. A. von Kaunitz (28 ianuarie 1759) că jmpărăteasa
Maria Tereza a oferit, între cadouri, doamnei de Pompadour, şi un preţios
tablou ce-o înfăţişa şi care fusese achiziţionat cu 31 OOO florini 374 •
Tot din lumea picturii ştim că lucrarea lui Pedro Pertus - Jlartiriul
Sfintei Polonia, s-a plătit cu 2300 sueldos, iar un mare artist, Francisco Goya
Y Lucientes, primeşte pentru portretul lui Ferdinand al Yll-lea (18L'J),
19 080 reali 375 •
In anul in care se realiza biserica lui Bob din Cluj (1801), comanditarul
cerea să se facă şi 6 icoane, pentru care se plătesc 70 florini 3 76 , Cu puţ,in înainte,
aceluiaşi llagi Pop din Sibiu, i se achitau, în 1798, de către Partenie monahul
de la Argeş, cîteva icoane ce costau 20 florini. Pentru altele cerute direct
de la Viena în anul 1811, se plătesc 40 şi respectiv 90 florini 377 • Într-o scrisoare
din 21 februarie 1779, tot către H agi Pop, Pană Jon îi comunica acestuia
că pentru 4 icoane (cu „lungul" de 1 3/4 cot, „latul" de 11/4 cot) pentru zugră
vit cu vopsele proprii un zugrav cere „cel mai jos preţ Rfl. <florini rena11i >
200, şi scîndurile să i Ie facem noi la măsar" 378 •
Î~tr-un alt caz, pe un Apostol de Rîmnic (1747), într-o însemnare, se arată
că Băhn Ştef an din Sîrbi a cumpărat o icoană în 1760 cu 5 florini 379. La biserica
din Săcel, un Pomelnic din 1762 notează cumpărarea a ~ icoane pentru carP
se plătesc 36 zloţi de argint as 0 •
163
Iconarii populari transilvăneni fixează deseori preţuri care pot fi consi-
derate ca importante: din centrul dP la Laz o icoană se vindea cu 1-2 coroane
dP argint. sau pe .. bucate··. un Pră:nicar al lnvierii, cu 2 ferdele de griu.
un prapur cu 20 :381 • Aşa vindea şi Savu :\foga, care este în general un meşter
scump: o icoană mică cu 3-4 florini, iar una mare cu cite 10 florini, ultima
sumă fiind suficientă pentru a cumpăra un porc îngrăşat. Alte ştiri ne spun
Ctl .\nton ChladPc a primit pentru portretele lui Al. Ipsilanti şi Dionisie Lupu
Hi galbeni, iar pi<.:tornl :\. Barabas vinde tabloul reprezentindu-1 pe Pavel
Kiseleff cu l:JO galbeni, Th ..\m:rn primind de la sultan 20 OOO franci pentru
lucrarea Lupta de la Olteniţa, în timp ce N. Grigorescu obţinea (în 1881)
numai pe o schiţe\ 40 de lei 383 .
.,Yăpse!Ple zugnhiPi·' erau şi sint materiale scumpe. O dovedesc preţurile
.,blaivasului": o can1l :1 lei şi 2) parale; chinovarului - 4 lei cana; „ţino
bernlui·· - 50 lei şi 20 parale ocaua 3M_ ln anul 1847, la o prăvălie din Braşov,
puteai cump<lra ultramarin (fj sfanţi lotul). carmin lac (4 sfanţi lotul), miher
lac (:3 sfanţi lotul), cronghelb de Paris cu 1S creiţari, iar cel de India cu 13
cr·piţari lot.ul. La prăvc\lia lui Chir Stancu Pop din Rimnic, se putea achizi-
ţiona. tot pe atunL:i .. .făioară sau blaivas", 20 de dram uri costînd 6 lei şi 24
parale, sau chinornr pisat .,gata" din care 100 de dramuri costau 11 lei 385 •
.\eesLe citP\·a exemple care dau un alt sens, mai apropiat de esenţa şi însemnă
tatea materială a obiPctului de artă. îl scot pe acesta la lumină cu aspecte mai
puţin sesizabile, mai necunoscute. Produs prin excelenţă al talentului, dar
dPopotrivă constituind rezultatul urn'i munci şi, trebuie spus al unei munci
grele - pictura a presupus, alătmi de alte arte nu numai energie, ci şi un
însemnat consum (investiţie) bănesc. Ca atare, pe lingă valoarea ei strict
artistică. irepetabilă şi, de ce să nu o spunem, dificil de ernluat, valoarea
materială a acestui rezultat al artei sporeşte cu noi sensuri (şi, bineînţeles,
cifrP) rnloarea ei globală.
Prezentind o scurtă istorie a conceptului de ,·aloare culturnlă privită
prin prisma valorii materialP. bunul cultural ni se relevă in multiple ipostaze,
mărturisind nu numai munca şi talentul investit în crearea lui, dar şi diverse
semnificaţ.ii sociale. 1n toate aceste ipostaze, nu rămine cu nimic mai prejos
valoarea materială - compusă din materialul înglobat în operă şi munca
prestată - care de multe ori, de la început, i-a conferit unui bun o situaţie
socială de prestanţă. PuLem deci afirma, fără putinţa unei greşeli, că orice bun
cultural comportă o valoare materială şi o valoare spirituală, el fiind un docu-
ment, o mărturie de civilizaţie. Cit priveşte echivalentul valorii materiale,
şi acesta poate fi privit din mai multe unghiuri: jertfa materială, cantităţile
ca atare, mai ales in cazul metalelor preţioase, aprecierea în epocă a valorii
materialelor componente, privită şi sub aspectul dificultăţilor de procurare,
rarităţii etc.
Fie mobile, fie din categoria celor imobile - pe care le numim curent
monumente istorice - , bunurile culturale trebuie pri vite şi prin intermediul
posibilei „CJalori de înlocuire". Avem aici un echivalent pe care ni-l dă ipoteza
realizării unui anume bun, creaţie a trecutului, cu mijloacele contemporane.
Despre dificultatea unui asemnea demers, i n mul te cazuri im posibil, irepe-
tabil, nu mai este cazul să vorbim. In acelaşi timp, simţim nevoia de a imagina
efortul material pentru înlocuire, în cazul pierderii sau distrugerii, demonstraţie
necesară pentru a situa cit mai apropiat bunul de valoarea sa în ierarhia
culturii.
Nu ne este indiferentă o altă remarcă ce s-a putut uşor desprinde din
multe exemple: caracterul de inwstiţie materială ca atare, pe care ii conferă
164
orice bun cultural. Realizat în epocă cu o oarecare sumă de bani, mai mica
sau mai mare, pe măsură ce timpul trece valoarea creşte continuu, ajungind
la cifre de-a dreptul incredibile. Cum altfel s-ar putea judeca miile de exemple
de acest gen? De pildă, in 1973, pentru o monedă de aur romană (val. aur
.30 dolari) se plătesc 65 OOO dolari, iar în 1980, pentru o monedă americană
de argint, din 1814, suma cu care s-a adjudecat a fost de 400 OOO dolari!!
Curba valorii este deci, în cazul bunurilor culturale, spre deosebire de
toate celelalte bunuri materiale, în continuă ascendenţă, trasîndu-se chiar
regula multiplicării continue pe măsura scurgerii timpului. Apoi, acelaşi
lucru se poate afirma şi în cazul monumentelor, nici unul din acestea nemai-
putînd fi ridicat în zilele noastre - dacă presupunem că ar încerca cineva! -
cu preţul plătit la vremea edificării.
Afirmaţiile noastre sînt susţinute total de datele pieţei de achiziţii, unde,
inclusiv în cazul ţării noastre, creşterea preţurilor este o permanenţă. lată
deci că orice achiziţie de bun cultural justifică un act de acumulare materială
din categoria celor cu eficienţă garantată.
Aceleaşi argumente se extind asupra obligaţiilor morale şi de ordinul
răspunderii materiale de a se conserva şi restaura bunurile culturale. Pentru
că lucrările de acest gen, realizate la timp, nu numai că vor permite prelun-
gi1·ea vieţii bunurilor, că le vor reda posibilitatea menţinerii lor în timp cit
mai îndelungat în circuitul cultural, dar totodată vor fi şi cele mai ieftine
posibil. Pe măsură ce întîrzie decizia de a conserva şi restaura corespunzător
un obiect sau un monument, ameninţarea pierderii sale se măreşte şi, pre-
ţul pe care societatea îl va plăti în perspectivă se multiplică infinit. Hegula
elementarei eficienţe, în cazul păstrării a\'uţiei culturale, este de a conser\'a
permanent şi a restaura prompt bunurile culturale. Aceasta în scopul suprem
de a le păstra cit mai mult.
Am lăsat mai spre sfîrşitul acestor rinduri, ce ţin loc de concluzii, cărora
cititorul le poate adăuga multe altele, problema valorii politice, de document
politic şi de propagandă a bunurilor culturale. Afirmaţia nu poate şi nu
trebuie să surprindă pentru că orice societate îşi pune amprenta politică
asupra tuturor valorilor culturale create. Astfel, acestea ajung să fie reale
măsuri ale unei epoci, cu reuşitele şi scăderile ei, încadrîndu-se in emble-
matica acelei vremi, reprezentînd-o. De numărul păstrat, de starea lor,
se leagă nu numai impresiile asupra gradului de cultură şi de civilizaţie atins
de o societate, în sensul arătat în lucrarea de faţă, ci şi atitudinea politică
faţă de avuţia culturală, faţă de creatorul bunurilor culturale. S-a putut
deci constata că epocile de efervescenţă politică în viaţa popoarelor lasă
şi importante mărturii culturale, permiţînd realizarea unei creaţii artis-
tice, ştiinţifice şi tehnice, originale şi perene. Lor le datorăm deopotrivă
şi numărul mare de valori, atunci cînd nu alte cauze distructive au prilejuit
pierderi.
I n perspectiva istoriei, care judecă contribuţia popoarelor la tezaurul
culturii şi civilizaţiei, nu numai prin prisma Hcnimentelor şi a poziţiei ofi-
cialităţii, ci şi prin mărturiile create, rămase şi existente, un popor poate
ocupa un loc sau altul şi după ceea ce înaintaşii i-au lăsat ca moştenire cultural-
artistică. Astfel, avuţia cultmală naţională produce dovada prestigiului
creaţiei, a respectului faţă de istorie şi martorii ei, a nivelului cultural al
societăţii, prin intermediul cărora ea poate să intre în relaţie cu patrimoniul
universal, căutînd şi găsind căile specifice c)p Holuţie, monumentele de vîrf,
fiind contribuţia specifică la dezvoltarea acestuia.
165
..\ceastă apreciere socială, elementară componentă a gustului şi atitudinii
publice, deopotrivă a oficialităţii, trebuie în permanenţă stimulată şi dirijată
atit pentru asigurarea unui loc sigur probelor ce documentează moştenirea
cult urală, cit şi pentru viitorime, căreia în permanenţă generaţiile de azi
trebuie să-i furnizeze probe pentru o justă apreciere.
Sub toate aceste aspecte, şi multe altele pe care nu le-am putut noi sesiza,
arnţia culturală se înscrie în dubla ei ipostază de mioare materială prJpriu-
zif'ă. singura constantă ca aprecie1·e şi în continuă ascensiune, şi valoare
culturală, practic inestimabilc'i, dar fără de care destinul istoric al unui popor
nu se poate concepe.
'.\OTE
\"ezi dr. Lucian Turdeanu, Avuţia naţională a Romdniei, 1947, extras din „Tribuna
Financiară", p. 145-151.
:! Clicului indicalo~ilor avuţiei nationale ii realizeaz<1 ~- Xenopol (in 1916), I. .'li. Angelewu
(1929). '.'J. Georgescu-lloegen (1939) şi L. Turdeanu (1940), vezi „Revista de sta-
tistic(t", noiembrie 197:!, nr. 11, p. 4, şi anexa 1-2, p. 10-11.
3 Ibidem, p. 4-5.
4 Jbidem, p. 5.
5 Ibidem, p. 19.
6 I hidem, p. 21.
7 .\n·ay lanos, Nemzeti termales nemzeti jovedelem, nemzeti vagyon (Producţia naţională,
venitul naţional, m•utul naţional), Budape5t, 1973, in special, p. 289-32 l.
8 H. F. Cook, Creek and Roman Art in the British Museum 1976.
9 C. Eularl, L' Emaillerie cloisonnee a Paris sous Philippe Le Bel et le maître Guillaum<J
Juline, in Fondation Eugene Piot, Monuments et memoires, XXIX, 1927-1928,
p. 14 (in continuare coleeţia citată Fondation Piot).
HJEmile i\Iolinier, Un Phylactere du Xll I-e siecle. Collection de M. Martin Le Roy, a
Paris. Fondation Piot, JV, 1897, p. Ul, nota l.
11 .'.\icolae \Iurgu, '.\Iugur Isi'i."(ţewu, Aurul. mit şi realitate, Iaşi, 1981, p. t.4.
1:! C1talog Vienne a Versailles, 6 V- li X 1961-, p. 73, poz. 97.
13 La A. Hartmann, Sp?ktrabnalytische U ntersuchungen bronz9zeitlicher Goldfunde des
Donawaumes, in „Germania", an 46, 1968, J, Halbband, seiten 1-27, Walter de
Gnuyter, Berlin, 1968, p. :!2, Cf. Pompei Mureşan, Contribuţii la studiul unor pro-
bleme legate de semnificaţia anrăritului în Transilvania, in „Y\IET", 1971-73,
p. 3;, I.
H J erâme C·wcopino, L~s rich<Jsses des D:LC'!s el le recens?mmt de l' Empire romriin sous
Trajan, „Dacia" I, 1924, p. 28-31-.
15 \"iorica Uuy Marica, Sebastian Hann, Ed. Dacia, 1972, p. 21.
16 \laria Bunta, Aurari clujeni şi operele lor (sec. XVI-XVJI). II, „Acta l\I.'.'J".", XIV,
1977, p. 369-370.
17 Ibidem, I, op. cit., XIII, 1976, p. 330.
18 Petranu, Revendicările, p. 10.
19 Ibidem.
20 Ibidem, p. 37-38.
21 Liviu Borcea, Unele aspecte ale stăpinirii otomane in Bihor şi nord-vestul României in
secolele XVl-XVJI, în „Crisia". IV, 1974, p. 20:!.
22 Petranu, op. cit., p. 14, 17.
23 Ibidem, p. 38, 22.
2/i Dragalina, Banatul, II, 1900, p. 104.
25 P. P. Panaitescu, Pribegia lui C. Şerban Basarab si Şt. Petriceicu şi testamentfie lor,
în „l\lemorii", III, XXI. 1939, Acad. Română, p. 380, 395.
26 Y. G. l\larica, op. cit., p. 22.
27 Scherer Valentin, Deutsche Museum. Entstehung und kulturgeschichtliche Bedeuntung
unserer offentlichen Kunstsammlungen, Jena, 1913, p. 24.
28 Etienne Michon, La Venus d'Arles el sa restaura/ion par Girardon, Fondalion Piot,
XXI, 191:1, p. 25 şi nota 2.
29 Scherer Valenlin, op. cit., p. 26.
30 Ibidem, p. 77.
166
:u Ibidem, p. 88.
:{:2 Ibidem, p. 80-82.
:rn Ibidem, p. 88-89.
:{4 Ibidem, p. 95.
35 Ibidem, p. 79- 80.
36 Etienne .\lichon, op. cit .. p. 14, nola 2.
37 Scherer ValenLin, op. cit .. p. 104.
38 Ibidem, p. 150.
39 Fiihrer, Durch die Sammlungen des /( unsthistorischen .VI useum, nr. 9, 197 I. l'r·ezen lal'P<l
lui Rudolf :\oii.
40 Scherer Valenlin, 01J. cit„ p. 142-143.
41 Ibidem, p. 139. ·
42 Ibidem, p. 149.
43 Ibidem, p. 158, 121.
44 Ibidem, p. 128-129.
45 Ibidem, p. 121.
46 Ibidem, p. 151.
47 Ibidem, 158.
48 Ibidem, p. 225, 1/7. 194.
49 Leon Henzey, La :l1iner1·e dl' Chanlilly, Fondation Piot, IV, 1897, p. 5-6 şi nota 1, p. 6.
50 Salomon Reinarh, Panthi:rr' de bronze. Collection de ll1. Le Baron Edmond de Ro1hsch1/d,
Fondation Piol, IV. 189/, p. 110.
51 Ch. Picard, Le .Jeune Satyre du 1lfosee de Chantilly, Fondation Piat, X.XXXIII, 1949,
p. 58.
52 Srherer Valentin, op. cit., p. 225.
53 Ibidem, p. 231. Rembrandt vindea un tablou ru 600-"1000 florini, vezi \'al. Allrnlesnr,
Casa memorială „Rembrandt", în Rev. muz„ VI, 5, 1969, p. 431-432.
54 S. Reina!'h, Deux nouvelles statues d'Aphrodite, Fondation Piot, XXVII, 19:!4,
p. 133-134.
55 Etienne \lichon, La „Suppliante Barberini" au Jlusee du Low•re, Fondal ion l'iol,
X X X V 1935- 1936. p. 94, nota 1.
56 Pasru, Voievodatul, I, p. I 0:2.
57 C. Daicoviriu, Al. Ferenczi, Aşezările dacice din .llunţii Orăştiei, I I, ..\I. Fererll"zi,
Studiu bibliografic asupra aşezărilor, p. 9/.
58 Ist. Clujului, p. 90-91, 132.
59 Iorga, Ist. bib„ I, 1908, p. 16/
60 Petranu, op. cit„ p. 11.
61 Ibidem, p. 13.
62 I. '.\larţian, U-n giuvaer domnesc pierdut. Ştiri şi documente cu privire la marrn cruce de
aur a lui Alex. Lăpuşneanu, în „BCJ\11", 1913 (V), p. 78.
63 Virgil Drăghicean u, Jlormlntul lui Const. Brlncow:a l!Lt Basarab 1•oe1·od, ln ,. BC'11J ··,
1914, p. 113.
64 Ibidem, p. 115.
65 :\. Iorga, Acte româneşti din Ardeal privitoare in cea mai mare parte la legăturile secuilor
cu Moldova. Extras din ,.Buletinul Comisiei Istorice a României", li, 1Yl6,
p. 210-212 (şi lista bunurilor).
66 O interesantă analizfi. Ia L1ll'ian Blaga, Artă şi i•alcare. 1939. p. 191.
67 Ibidem, p. 194.
68 Iorga, Ist. rom. în chip., p. 199.
69 Idem, Călători, ambasadori şi misionari, in „Buletinul Societăţii Geografi!'e", 11,
1898, p. 73.
"70 Idem, Ist. rom. în chip .. p. S8.
ii Iosif Slrzygowsky. „Die Zeit", ViPna, 1913 (articol tradus ci!' (;h. \Jurn11. ln „BC\f)·',
1913, p. 128-131); vezi şi la \leleş, Zugravii, in „:\n.C\IIT", 1926-1921'. p. ;:-,2.
?:2 \'. G. \lari<'a, op. cit., p. 31.
/3 Ibidem, p. 70.
"74 Vioril"a \laril'a, Teme anticP în opaa argintarului Sebastian Hann, in „Omagiu lui Cons/.
Daicoviciu", Ed . ..\!"aci. H.l'.H., 1960, p. 367, şi nota 4. Pentru prezentarPa lemelor
vezi p. 367-373.
"75 '.\otăm că 1 florin = 50 aspri sau 100 dinari. d. Constanţa ~lirbu, C.amwn l\laria
PeLoleS!'II, Paraschiva Sta nr li, L'n tezaur din sec. al XV I-lea descoperit fn satul
Buhăieni, com. AndrieşPşti, jud. laşi, Muzeul de istorie al R.~.R„ „CPrt Plil.ri numis-
matice", I, 1978, p. 57.
~6 \'. (i. \fari!'a, Sebastian Hc11111, pi 72.
167
?i Catalog expoziţie El Dorado, Tezaurul colum~ian, Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste, Muzeul de artă al R.~.R., Banca :\"aţională a Columbiei, Bucureşti, 1980.
78 Ist. Clujului, p. 165.
79 Ibidem, p. 169.
80 Pascu. Voievodatul, II, p. 195.
81 ln 1533, casa Sfatului din Bra70\·. iar in 153i cea de la B,·an, ave.rn g2amuri transpa-
rente, in aceeaşi perioadă mlrodncindu-se şi candelabrele, cf. P,rn.:u, op. cit., II,
p. 194-195.
82 În Bistriţa începutului veacului al X\"I-lea, activau 3:2 de bi'dn]e meşteşn5d.reşti, cf.
Şt. Pascu, Din trecutul istoric al orJşu!ui Bistriţa, in „File de istorie", Bistriţa,
1971, p. 21.
83 Iorga, Ist. rom. în chip., p. :!.')9-260.
84 Prodan. Horea, I, p. 35.
85 Iorga, Istoria comerţului rominesc. Epoca m'li nouă, 1925, p. 10~.
86 Idem, Ist. rom. în chip., p. 62.
87 V. Drăghiceanu, Curţile brincoveneşti. in „BC\Il", 2-3, 1909, p. 102.
88 Iorga. Ist. rom. în chip, p. 151.
89 ~l. !\leteş. Relaţiile bisericii ortodoxe din Ardeal cu Principatele Romine in veacul al
XVllll·lea, Sibiu, 1928, p. 42. '.
90 .\Ido Adversi, Storia del libro, 1963, p. 230-232.
91 Ibidem, p. 244. Vinzarea a două biblioteci celebre confirmă valoarea ridicată a cărţii:
cea a lui Diderot - in 1765, Ecaterinei a II-a - pentru 15 OOO livre şi o pensie
de 300 pistoli, şi cea t:umpărată de sir Th. Bodley (Univ. Oxford) cu 200 OOO lire
sterline, cf. Diderot, Scrisori către Sophie Volland, Bucureşti, 1982, p. 46, nota 158
şi in Probleme de patologie a cărţii, 1:1, Bucureşti, 1977, p. 246.
92 ..\şa se cumpără un Vultur de marmură şi un piedestal cu 100 ţechini (in jur de 1250
franci), cf. S. Reinarh, Aigle au m'lrble, De la collection de lord Wemyss, Fondalion
Piot. III, 1896, p. 45.
93 Joseph Buche, Le Mars de Coligny. Fondation Piot, X, 1903, p. 62.
9!t Etienne Michon, L<>s bas·rdiefs historiques ram'lim du M usee d•t L?Uvre, Fondation
Piot. XIII, 1909, p. 150-151-152 şi notele.
95 Petranu. Revendicările, p. 13.
96 Şt. Manciulea, Muzeul Blajulni, Blaj, 1940, p. 23.
, 97 Ioan Pleşa, Od. Rotar, Da~umenre privind m·murnentel~ arheolo5ice ro.n:zne de la Ulpia
Traiana Sarmizegeturn, „S::trg2ţia" XIII, 1977, p. 561-561.
98 Ion .\ndrie]e3cll, lnsemnări despre an!ichitâţi din m•neele de [ci Pzris - fragmmt -,
în „Ioan Lup:zş la 60 de ani", Buctu·e;;ti, 19~3, p. 9.
99 Odobescu, Opere, I V, in Studiu asupra tezaurului de la Pietroa.~a, Istoria descoperirii,
p. 896-899. Numai tava (7,1540 kg) era evaluată în 1838 la 26 OOO lei. Vezi şi
Al. I. Odobescu, Scrieri literare şi istorice, III, 1887, p. 628.
100 Radu Florescu, I oii. i\Iiclea, Tezaure transilvânene, Editura Meridiane, 1979, p. 32.
În f 980, cu ocazia Congresului mondial de istorie de la Bucureşti, a fost expus - cu
acordul deţinătorului şi ai<""tturi de alte piese originare din România, aflate la
Viena - intr-o expoziţie prezentatrt la \Iuzeul de Istorie al R.S.R.
101 Petranu. op. cit., p. 31-32.
102 Ist. Clujului, p. 144.
103 Vasile Pintea, Tezaurul de mon°de feudale de la Penticeu din secolele XV-XVI, in
„Apulum", XI, 1973, p. 372.
104 Şt. Imreh, I. Pataki, Contribuţii la studiul agriculturii tr.:znsilvănene (1570-1610 },
în „Acta M.N.", IV, 1967, p. 174; Şt. Pa<>cu. Meşteşugnrile din Transilvania, p. 324.
105 Fr. Pap, Schim'Jul de mărfuri între Cluj şi Polonia în registrele vamale clujene
(1599-1637 }, în „Acta .M.N.", XIV, 1977, p. 389.
106 Alex. Pal Antal, Date referitoare la istoricul mJrilor de hirtie din Ciuc, în „Studii şi
materiale", II, Tg. Mureş, 1967, p. 128.
107 Aurel Ţintă, Colonizările habsb1trgice in Banat, 1716-1740, 1972, p. 43, nota 58.
108 Ibidem, p. 59, nota 142.
109 Ibidem, p. 149, nota 560.
110 Ibidem, p. 78, 80.
111 C. Bolliac, Mânăstirile din Rominia, 1b6~. J:'iese justificative, p. 561, 611.
112IEugen Pavel, Cărţi cu însemnări manuscrise (II), în „Sargeţia", XIV, 1979, p. 3t8.
11 3 Eva Crişan, Prima „Taxa Pharmaceutica" (Listă de preţuri farmaceutice) din T ran-
sifoania, în „Acta MN", X'., 1973, p. 265-268. Alte unităţi de măsură folosite în
epocă sint: cîbla =găleată de griu; mierţa (vica) = 16 cupe= 22,5 litri; ferdela=
=baniţa= găleata= 2 cible = 20 litri (cea mică 10 litri); font= libră = a 100
168
a par le dintr-o majă, cr. N. Stoice:>cu, Cum m'hurau slrăn J?ii, Bnf'.Uc'~?ti, 1971,
p. 281-282.
·11r, ~frte.1. Drăgu?, p. 120-121.
ttri Ibidem, p. 122-123; in acela5i an, Lot in Ardeal, se practicau următol•·2Ie p:·e~u1·i:
un porc îngri'lşaL cu jir 4,10-3,20, 2, 30 florini renani, un juncan de 2 ani 6-5-4 -
florini renani, o vat"ă 5-8 florini renani, în timp ce impozitele erau la un iobag
( 1743)1 f101·in de cap, 1 florin de perechea de boi sau o vacă, I florin de 2 cai,
I florin de I O oi sau capre, I riorin de 8 porci. CL Gh. Ciuhandu, Românii din
Cimpia Aradului, Arad, 1940, p. 110-111, 123.
116 Const. 8assu, Ţările Române spre sfîrşitul secolului al X V I II-iea, în „Rev. arh." V,
2, 1942-194;{ (număr omagial C. D. Aricescu), p. 329.
117 :\1. Papiu Ila1·ian, Tesauru de m·mumente ist?rice pentru Rominia, Bucureşti, 1869,
I, p. 193.
tlH' l'rodan, Horea. li, p. 537.
119 Ion Birlea, ln~emnări din bisericile mriramureşene, Bucureşti, 1909, p. 13-14.
t:W Iorga, Ist. rom. în chip„ p. 278.
121 I. W oii', Jncepulurile presei cultural ştiinţifice din Transilvania : „Siebenbrlrgische
Quartalschrift" (17.90-1800), în „AcLa '.\I~", XV, 1978, p. '•32, nota to.
12:2 FI. Dudaş, Ca„te veche românească în Bihor, Oradea, 1977, p. 20.
·J:n Vietoria Semencleaev, Practici tradiţionale din sericicultură (com. Siseşti, jud. Mehe-
dinţi), în „Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din România",
Sibiu, 1, 1981, p. 159.
·124 În această epocă 100 lei= 1 OOO lei (1925); 1 galben= 6,5 lei (respectiv 14 lei), vezi
la N. Iorga, Istoria comerţului românesc, Bucureşti, 1921, p. 137.
l:!:-i Iorga, Ist. rom. în chip., p. 78.
126 1\1. Bodringer. Catalogul d'trţilor rare şi preţioase, Biblioteca Centrală Universitară
„M. Eminescu", Iaşi, 1971, p. 202.
127 A. Papiu Ilarian, op. cit„ t. II, p. 361.
·J2H Doina Braicu, pr. V. Bunea, op. cit., p. 64; este vorba despre însemnarea de pe
Cazania lui Varlaam de la Feredeu-Geoagiu Băi.
·12 9 V. Semendeaev, op. cit., p. 159.
130 Tudor .Mateescu, Ştiri noi despre prezenţa romanilor în Dobrogea in timpul stăpînirii
otomane, II, in „Apulum", XI, 1973, p. 425, 427.
131 Rodica Sofroni, Aspecte privind situaţia financiară a Transilvaniei în perioada 1849-
1867, în „Acta MN", XIII, 1976, p. 447.
13:2 Dăm mai jos o categorisire a monedei utilizate în secolele XVI- XVI II:
galben imperial (monedă aur) = 250 creiţari = 500 denari
florin imperial = 50 creiţari = 100 denari
riorin renan = 60 creiţari = 120 denari
taler imperial = 2 florini renani
vonas fiorint = 51 creiţari
florin unguresc = 50 creiţari = 100 denari
taler cu coroană = 2 florini şi 12 creiţari
taler simplu = 2 florini ungureşti
zlot românesc= 1,40 florini ungureşti= 1,10 florini renani, cr. Eugen Pavel,
Cărţi cu însemnări manuscrise (li), „Sargeţia", XIV, 1979, p. 312.
Echivalentul diverselor monede se prezintă astrei:
Daelderşii = 3 livre 3 denari
Patere (pa tars) sau stuyverşii = 2 denari mari
Escusi = 60 sols
Dinar italian = 8 livre 40 denari
Nobles a rose = 9 florini 1/2. cL F. de Meii, Deux tableaux signes de Corneille de
Lyon, în Fondation Piot, XVI II, 1911, p. 13'.1.
În urma hotărîrilor Dietei de la Alba Iulia (12 iunie 1626), reînnoite în 1642,
şi care au fost. valabile pînă în a doua jumătate a secolului, se stabileau o serie de
limite maximale la produse: 1 bou bătrîn bun - 1'.1 florini, l vacă cu viţel -10-16
florini, harnaşament pentru 6 cai-16-28 florini, 1 trăsură pentru 6 cai - 6 florini,
38 co ţi postav de Braşov - 18 florini, mierţa de ovăz - 5 bani. În aceeaşi perioadă,
un profesor de retorică era plătit cu 50 florini anual, cel de poezie cu 45 florini,
iar un învăţător cu 30 florini. Pentru a facilita schimburile, în 1625, G. Bethlen a
stabilit următoarele corespondenţe ale banilor: ducatul (aur) la 2 florini, talerul la
1 florin şi 20 dinari, dutca la 10 dinari; după 1660, Gh. Rakoczi II stabileşte galbe-
nul la 4 florini. Banul curent era măriaşul, ban unguresc de argint, reprezentind
1/3 din vechiul florin sau 20 cruceri. El fusese bătut sub \Iaria Tereza şi a circulat
169
pînă la 1856, numele nnindu-i dr la imaginea Fe!'ioarei -'laria (l\lariasl de pe avr~rsul
s;iu. U. Erdely Orszaggylesi emlekek, voi. 8, Budapesl, 1882, p. 3/9- H8 rit.it de
I>. l'optamaş, Preţul de achiziţie al Cărţii romaneşti de învăţătură pe baza unor in-
semnări din secolul al X V Ii-lea, în Valori bibliofile, din patrimoniul n11Lur.1 l na-
ţional, li. p. :361, 364 şi Gh. Ciuhandu, op. cit., p. 130.
·133 loan :\ug. Uoia, Zona etnografică Meseş, Bucureşti, 1982, p. ii.
134 fJ. YelescJ.L.. Castelul de la Hunedoara. Scurtă privire istorică în -'Ionunwnle şi 11111zPe,
I. 1958, p. 62.
135 \"ăti1şian11, Arta frndală. I, 1958. p. 533.
136 Ion Bîrlea. Contribuţii la istoria 1l1 aramureşului, dupâ manuscrisul fostului orhimr
Gh. Petrovay, Sighet, 1929. p. 21.
13i PasC"u, 1Vle,~te::;ugurile în Transilvania pină în secolul al XVI-iea, B11!'11reşli, 1954, p. 21i.
138 Antonia Fraser, Cromwell. Buc·ureşti, 1982. II, p. 9, 212, 450.
1:39 .\li hai Caral aşu. Citel'a scrisori inedite ale patriarhului H risant al Ierusalim 11lui adrP.rnte
,.Campaniei grl'ceşti". din Sibiu, în \"alori bibliofile din patrimoniul c·ultural
naţional, II, p. 113.
140 ::\. Iorga, Operl' economici', Bll('llrPŞli, 1983, p. 160.
141 -'letPş, Drăgu~-. p. Ul.
142 (Jodc·a-Crista('he, op. cit .. p. 188.
143 Popa, Bis. lemn, p. 10.
144 Birlea, Însemnări, p. :H.
145 C. C. -'luşll•a. Biserica Sf. .\"iculae, 1936, p. 29:!.
146 HîrlPa, 111sem1tări. p. ~.
14i !'rodan. Horea. I, p. 333-334.
148 Ibidem, II, p. 544.
149 Ibidem, I, p. 416. ;,41.
150 IbidPm. II. p. ;,42_
1.'"il <;h. Barloş. Horea. Cfo,,rn şi Cri.~an în iconografia vremii. in „:\cla \I:\", \"III. 1971,
p. 211-212.
l:J:! Iorga, Operl' economice. p,. 216.
153 Catalog Vienne a Versailles, 6\"-11 X 1964, poz. 9.'i, p li.
154 \Iar('U Beza, Crme româneşti în răsăritul Europei, 193.'i, p. 161.
155 S ..Jak6, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiştea Muncelului i1, anu
1803-1804, IY, „Aria -'II\". X. 1973 p. 623.
I ,'j6 Godea-Crislad1e. op. cit „ p. 337.
I ."11 Al. '\ ramţu, Prima ma~·ină cu abru-i pe teritoriul patriei noastre ( 18381, in „A<'L a \I N".
X. I 9i3, p. 289, 295.
l."J8 Catalog Vienne a Versailles, 6 V - 11 X 1964, poz. 152, p. 116.
l;JY Constanţa Şlirhu, Informaţii documentare despre două tezaure de monede bi::,m1rine.
in „Cer!'etări numismali!'e". I, 1978, p. 25.
160 Camera de corner/ si industrie din BucurPsti 1868-1938. 70 de ani de acti1·itate, p. 6:1.
161 (iiinlhPr 011. s~~lptorii din familia Stdrclr, p. 21.
162 SC"risoarea A!'ademiei Române din 1907/iunie, 8, III, nr. 1351, BCS, Fond E. Dăi.rnu,
mss 6945 si 69;)3.
163 Jal'ques Dupont, l"n Portrait d'Artur Gouffier, Fondal ion !'iot, X..\..\\"l I, I ~40,
p. 135-136.
164 I n Fondalion Piol. XI, 1904, p. 33.
165 Petranu, Revendicările, p. 122.
166 Ibidem.
167 ldPm, Art and museum activities in Transylvania, 1930-31, p. lâl.
168 I orga, Conferinţe de orientare, I I I. Ce este un muzeu de artă, p. 7 I.
16Y Arhiva G:\IIT, Cluj, Fond Institulul de Studii Clasice, nr. 3 şi 37. 1943.
170 Vezi Grosse K unstauktionen in Lu:ern, Galerie Fisrher, 2 bis 5 iuni 1981, p. 9. 12-
13, 15, 21, 37, 4:l.
171 Ga/U"ie Wolfgang Kellerer Mii.nchen, 15 A uktion, 30 noiembrie 1975, p. 17. 268.
172 Christie's, Forth Coming Sales, seplembrie-oclombrie 1982.
173 Christie's lnternational, Major Sales Season 1981-982, Aulumn 1982.
174 D. Tudor, Oraşe, tîrguri, sate în Dacia Romană, Bucureşli, 1968, p. 92, 154.
17 5 Ibidem, p. 201. Pentru corespondenţe dăm cîleva preţuri: 5 miei - 18 denari, 1
purcel - 5 denari ş.a.
116 PaS!'U, Meşteşugurile, p. 23-2~.
177 Helene Balogh, Les edif"ices de bois dans l'architecture religieuse hongroise, Budapesle,
1941, p. 19-20.
170
1 ?8 A. L. Frothingham, Le modele de l'Eglise Saint-Madon a Rouen, Fondation Piot,
XI I, 1905, p. 221. O reparaţie a turnului respectivului monument, în 1? l?, costă
1 128 livre.
1 'i9 l'aul Garnot, Fresques de Sorgues (Jvluses du Louvre}, Fondation ?iot, XXXVI, 1938,
p. 152-154.
180 E11g. :\[iintz, Les plateaux d'accouchees et la peinture sur meubles du XIVe au XV Ic
siecles, Fondation Piot, I, 1894, p. 213.
181 Marcel Dieulat'oly, La Statuaire polychrome en Espagne du X// 0 et XVe siecles.
Aragon el Castille, Fondation Piot, X, 1903, p. 211-212.
182 Marguerite von Berchem, Les mosaiques de la mosquee des Omayyades a Damas,
Fondalion Piot, XXX, 1299, O. 137.
183 Giorgio \'asari, Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor, Ed. :\Ieridiane, 1968, II,
p. 35-36, nota 3.
184 Ibidem, p. 6:2, nota t._
'185 Ibidem, p. 81.
186 Ibidem, p. 96.
18? Ibidem, p. 101.
188 Ibidem, p. 131, nola 10.
189 Ibidem, p. 145.
19(J llJidem, III, p. 199, :202.
191 Ibidem, II, p. 167.
192 Ibidem, p. 183.
193 lbidem, p. 326.
194 Ibidem, III, p. 49.
195 lbidem, p. 66.
196 Ibidem, p. 90.
197 Ibidem, p. 143.
198 Ibidem, p. 144.
199 Ibidem, p. 158.
::200 lbidem, p. 188.
::201 Ibidem, p. 26.
20:2 Ibidem, p. 300.
203 Ibidem, p. 266.
204 Ibidem, I, p. 303.
205 Ibidem, p. 272.
206 Pascu, Voievodatul, I, p. 78.
207 Ibidem, II, p. 191.
208 Ibidem, II, p. 193.
:209 Sever Zotta, Despre neamul Cantemireştilor, „Hev. arh.", l, 1924, p. 6:3.
:210 l'ascu, Voievodatul, II, p. 170, nota 15.
:211 Ibidem, p. 168-169. Se precizează că, încă la 1669, Sibiul avea :Ft turnuri şi bastioane.
212 Ibidem, 271.
21:1 Ibidem, p. 211 (apud P. Niedermaier, Dezvoltarea centrelor- urbane), nola 35, p. 179.
214 Ibidem, p. 188.
21;> Ibidem, nola 35, p. l 79. .
216 Al. Lapedalu, Ioan, zidarul lui Petru-vodă Rareş, în „BC\11", 1912 (V), p. 83.
:217 Idem, Cercetări ist., p. 25-26.
218 N11 ne miră preţul cînd ştim că 1 (una) cărămidă costa, în 1722, 90 bani, cf. Iorga,
Opere economice, p. 196-197.
::21 !I ~I. ~Iele~, Istoricul bisericii româneşti din Transilvania (in continuare I st. bis.), I,
1935, p. 501, şi Vasile Oltean, lntiia şcoală românească din Scheii Braşovului, 1981,
p. 10.
220 Idem, Docwnmte privitoare la istoria Ardealului, 11-foldovei şi Ţării Româneşti,
\'Ol. III Acte ,~i scrisori (1585-1952), Bucureşti, 1931, p. 26'1-267.
221 C. C. Giuresc11, Contribuţii la istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti in sec. X V - începu tul
.~ec. X I X, B11r11reşti, 1973, p. 1!18.
222 Ibidem, p. 160.
223 Stoicescu, Repert. Mold., p. 151, nota 167.
224 Ibidem, p. 607.
225 Meteş, Ist. bis., p. 350, 287, 289.
226 A. Fraser, op. cit., II, p. t.43-444.
22? Al. Dumas, Ludovic al X V II-lea şi secolul său, Bucureşti, 1977, p. 270, 380.
228 Răzvan Teodorescu, ioan Oprea, Piatra Trei Ierarhilor, Ed. Meridiane, 1979, p. 28.
229 Drăghiceanu, Cetăţuia, p. tt.8-149.
171
230 Ibidem, p. 143. Tot in .i\loldova şindrilirea mănăstirii Agapia Veche, în 1663, costă
preţul unui sat (800 lei), cf. Stoicescu, Repert. Mold., p. 37, nota 7.
231 Iorga, Ist. bis., I, p. 380; Idem, Schitul Fedeleşoiu, în „BCMI", 1912, p. 35.
232 V. Nicolae, op. cit., p. 160-161.
233 Dorin Ichim, Zona etnografică Trotuş, Bucureşti, 1983, p. 109.
134 V. Nicolae, op. cit., p. 153 nota 339 şi p. 195.
!!35 Iorga, Opere economice, p. 193, 195-196.
136 Stoicescu, Repert. JJold., p. 499, nota 21.
237 V. Brătulescu, Comunicări, în „BC.MI", 1940, fasc. 106, p. 42.
138 Meteş, Drăguş, p. 35 şi nolele.
239 Godea - Cristache, op. cit„ p. 49.
240 Iorga, Ist. bis., I, p. 211.
241 Idem, Socotelile Braşovului şi scrisori ro11ui.11eşti către Sfat in secolul al X VI 1-lea, ARMSI,
SII, Tom XXI, p. 158-166.
242 l\leteş, Ist. bis., p. !148-449, ~i Sloicescu, Repert. Bucureşti, p. 99.
2li3 Emilian Birdaş Hăşinăreanul, Alba Iulia, oraş bimilenar, Sibiu, 1975, p. li8. 60.
2li4 :\Ieteş, Relaţiile bisericii române ortodoxe din Ardeal cu Principatele române în 1•eacul
al XVJJJ-lea, Sibiu, 19:!8, p. 57.
245 R. Greceanu, Casa de piatră din Here.~ti, in ,)fuzee şi monumente", Bucureşti, 1958,
p. 12li.
246 Ibidem, p. 125, 127 şi nola 4. Este amintit şi un arlicol despre acest monument,
publicat dr Adrian :\Ianiu în ziarul „Diminraţa" (23 Ianuarie 1931).
247 _\)ex. Lupeanu-:\lelin, Blajul istoric în icoane, Blaj, 1924, p. 10-11.
248 .·\ug. Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728-1751),
Blaj, 1900, p. 22, 2'• - 25.
249 Al. Lapedatu. Comunfrări. Cit a costat zidirea bisaicii Sf. Spiridon din laşi, în „BC:\H",
1912 (V), p. 9;).
250 \'. Drăghiceanu, Inscripţii de la .Vegoeşti, Preajba, Olteni, Bengeşti, Ostrov, Pietrarii
de jos, Bordeşti şi Gugeşti, în „13Cl\il", 1915, p. 47; Idem, Monumentele istorice din
Oltenia, Raport din anul 1921, in „BCl\11", 1931, p. 1"3.
251 ::\. Firu, Monografia bisericii cu lună, p. 47-48, 52-54.
252 Petre Dejeu, Aşezămintele culturale din municipiul Oradea şi judeţul Bihor, Oradea,
1926, p. 298. Pentru l'ompararea dalelor (şi a posibilităţilor materiale) dăm şi
preţ.urile de edificare a unor importante elădiri monumentale ab initio realizate
la Cluj: palatul Banffy costa în 1 i74, fără material de construcţie şi mînă
de lucru, 12 OOO florini acorda ţi prin ('Onlract arhitectului, iar pentru reconstruirea
turnului bisericii minorite, terminală în 1782 de acelaşi arhitect, cînd se şi punra
inscripţia:IST HAEC TURHIS TRISTI PROSTRATA RUINA. RESTITUlT.
SEMENTE AUGl'STA. THERESIA. DONO, se plătesc 7 OOO florini; pentru
biserica unitariană din acelaşi oraş (arh. Anton Tiirk) se menţiona în contract suma
de 9 300 florini arhitectului, cărămizile costind (6 OOO bucăţi) 300 florini, varul
80 florini, iar dulgheria turnului 1 100 florini, prntru toate cf. Mircea Ţoca, Clujul
baroc, Cluj-Napoca, 1983, p. 36, 38, 4 i.
253 Iorga, Opere economice, p. 256.
254 Stoicesr:u, Repert. Bucureşti, p. 228.
255 Dr. S. ReH, Călăuza monumentelor religioase istorice din Eparhia Bucovinei, Cernăuţi,
1937, p. 113-115.
256 Dr. E. Dăianu, Biserica lui Bob din Cluj, Cluj, 1906, p. 10-15, 22-23, 29.
257 Scherer Valentin, op. cit„ p. 163, 193.
258 lng. Vasile V. Vasiliu, Mănăstirea Dintr-un lemn, p. 17.
259 P. Dejeu, op. cit„ p. 212.
261 în 1832, i se oferă 10 OOO galbeni, fiind nevoie de reparaţii estimate la 16 180 lei, vezi
Palatul regal cum a fost în trecut, de la Nicolae Grămăticul la boierul Dinicu Golescu,
documente prezentate de E. Vîrtosu, în „Arhivele Bucureştiului", nr. 3, Bucureşti,
9 mai 1937, p. XIX, XXVII.
262 Stoicescu, Reper/. Bucureşti, p. 65.
263 Idem, Repert. Mold„ p. 501, nota 35. Două impozante monumente, legate de mari
personalităţi - casele Kogălniceanu şi Pogor de la Iaşi -au presupus grele cheltu-
ieli: prima s-a cumpărat în 1851 r:u 4000 galbeni iar a doua, în 1858, cu 12 568
galbeni, cf. Gh. Băileanu, Casa Kogălniceanu. Istoricul unui monument naţional
in Rev. muz, 1, 1969, p. 59 şi I. Arhip, Casa Vasile Pogor din laşi, idem, 2, 1970
p. 127.
26li Idem, Repert. Bucureşti, p. liO.
265 V. Nicolae, op. cit„ p. 102.
·172
266 Iorga, Probl. bănăţene, p. 77.
267 ~toicescu, Repert. Mold., p. 516, nota 130.
268 Ibidem, p. 829, nota 121. Prin comparaţie, precizăm că în 1835, arh. '.\Iorey executa
restaurarea Forumului lui Traian, costînd lucrările 14 528 scuzi romani sau 75 OOO
franci, cf. Restauration des monuments antiques par Les architectes pensionnaires de
l'Academie de France, p. 6.
26!J Ibidem, p. 517, nota 133 şi 518, nolele 142, 148.
270 Ibidem, p. 522, nota 127 şi 523, nota 183.
271 Idem, Repert. Bucureşti, p. 98.
272 Idem, Repert. Mold., p. 504, nola 51.
273 Ibidem, p. 512, nota 104 bis.
274 Victor Vlăduceanu, Vechiul monument românesc, Bodrog, p. 33.
275 ~loicescu, Repert. Bucureşti, p. 276-2?7.
276 ldem, Repert. Mold., p. 282, nota 71.
277 Ibidem, p. 607, nota 11.
2'78 George '.\Iîiuat, Monografia oraşului Dej, Bistriţa, 1926, p. 182.
279 ]orga, Opere economice, p. 189, 220.
280 Hodica Sofroni, Aspecte privind situaţia financiară a Transilvaniei in perioada
1849-1.967, în „Acta NM", XIII, 1976, p. 446-44?.
281 ]. :\Iatein, Problema unităţii religioase în reCJoluţia din 1848, în Omag1:u Lupaş, p. 489;
Pentru Tecuci, vezi Stoicescu, Repert. Mold., p. 877, nota 2 l.
282 ] 1r. S. Reli, O !Jeche catedrală a Mitropoliei Moldo!Jei din Sucea!Ja, în Omagi1t Lupaş,
p. 762.
283 lbidem, p. 766.
284 ]fadu, Istoria, p. 399.
28.'i Iorga, Inscripţii, vezi Botoşani, Biserica Sf. Spiridon, p. 22:3.
286 1\larin Dumitrescu, Istoricul a 40 de biserici din România, Bucureşti, 1902, II, p. 114;
vezi în detaliu Condica de zestre a Sfintei Biserici Lucaci cu patronajul Sf intrtlui
Ierarh Nicolae, Sfinţilor Împăraţi Constantin .~i Elena~.„], Bucureşti, 1876.
287 Ibidem, I, 1899, p. 157.
288 :-\toicescu, Repert. Mold„ p. 881, nola 84.
289 Ibidem, p. 505, nota 51.
290 n. Mînzat, op. cit„ p. 227.
291 f'loicescu, Reper/. Mold., p. 389, nota 73 şi 502, nota 37 bis.
292 lA•on, La vie, p. 427.
293 P. Dejen, op. cit„ p. 215-216.
294 FI. Dudaş, Carte CJeche românească în Bihor, 1977, p. 39-40.
295 Girboviceanu, Note, p. 156, 157, 159.
296 Hadu, Istoria, p. 272.
297 Ibidem, p. 244.
298 Ibidem, p. 93-95, 9?.
299 Sterian, Restaurarea, p. 42.
30(1 N. Petraşcu, Ioan Mincu (i852-1.912), Cullura Naţională, 1928, p. 18-20.
301 CiteCJa cu!Jinte asupra bisericilor Sfintul Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi din laşi, CuCJânt
înainte de P. Gîrboviceanu, Bucureşti, 1904, p. 19. 58.
3(12 1· n monument la Craio!Ja. Cawdrala Jliadona Dudu. Istoricul reclădirei. Desbaterile
parlamentare. Craiova, 1913. Cf. şi Decret nr. UIO, în „1Vl.O." nr. 282, :W mari ie 1913.
30:1 Lt>on, La !Jie, p. 167.
304 I'. Dejru, op. cit„ p. 156, 65.
30!! I 't>n tru toate vezi ArhiCJa oraşului Cluj, Registrele de e!Jidenţă a cererilor de construcţii
cu nr. 1 998, 4 352, 4 725, 6 156, 10 299, 17 421, 3 234, 2 282, 6 567. Pentru infor-
maţiile amabile mulţumim arh. M. Bodea.
306 În Franţa situaţia se prezintă astfel: 1819 - 80 OOO franr:i, 1836 - t20 OOO franci,
1840 - 400 000 franci, 1848 - 800 OOO franci, 1859-1870 - cite l 100 OOO franci
anual, 1882 - 1 630 OOO franci, 1887 - 1 500 OOO franci, cf. Leon, La vie, p. 165-
166, 177.
307 Ibidem, 183-184.
308 Ibidem, p. 545.
~:IOY I>r. Ilarion Puşcariu, dr. Miron Cristea şi Mateiu Voilean11, Biserica Catedrală dela
Mitropolia ortodoxă română în Sibiu. Istoricul zidirii 18-57 -1906, Sibiu, 1908,
p. 10-26, 56-57, 94, 106-107.
310 J\I. Tzigara-Samurcaş, Muzeografia românească, Bucureşli, 1936, p. 80; H.ealizarea
'1uzeului Satului, în 1936, a nel·Psitat aducerea a :{rJ gospodării a 470567 kg,
montarea - demontarea lor 1·u 1046 lucrători, insumind 25 ani şi 2% zile munl'ii,
d. Expoz i\ ia „Din istoria muzeografici etnografice".
173
311 N. Ghica-Budeşti, Biserica domnească din Tirgoc;işte, în „BCMI", 1911, p. 44.
312 I. S. Cdrea, Biserica greco-ortodoxă românească din Lipoc;a, p. 8; Pentru ar'.elaşi
monument Petranu în Ars Transifoaniae, Sibiu, 1944, Museums acti<.:ities iii Tran-
sylc;ania, 1919-1929, p. 425, dă cifra de 6 milioane lei.
313 Restaurare Huşi, p. 26-29.
314 :\Ii trop ol ia Bucovinei. Administraţia fondului bisericesc. Ac;erile biserice.~ti din
Bucoc;ina, Cernăuţi, 1939, p. 78-79.
315 Paul Smărăndescu, Lucrări de arhitectură 1907-1942, Bucureşti, 1942, p. 1:3.
Precizăm că toate lucrările cu care exemplificăm au ca arhitect autorul studiului
citat.
316 Ibidem, p. 9.
317 Ibidem, p. 8.
318 Ibidem, p. 15.
319 Ibidem, p. 19.
320 Ibidem, p. 7i.
321 Ibidem, p. 28.
322 Ibidem, p. 27.
323 Ibidem, p. 16.
324 Ibidem, p. 43.
325 Ibidem, p. 112.
326 Ibidem, p. 73.
327 Ibidem, p. 75.
328 Victor Lazăr, Clujul, Ed. Cultura Naţională, 1923, p. 15.
329 Ist. Clujului, p. 100, 154.
330 Ibidem, p. 225.
331 Ibidem, p. 312.
332 Ibidem, p. 384-385.
333 Aurel Tintă, Contribuţii documentare la istoria Banatului la începutul stăpinirii hab-
sburgice, în „Studii de istoria Banalului", III, Timişoara, 1974, p. 31.
334 CPle mai bune lucrări in acest domeniu pot fi considerate: Paul Leon, Les mo1,uments
historiques. Conserr·ation. Restauration, 1917; La conse"<'ation des monument.> d'art
et d'histoire, Office lntemational des l\Iusees; Bonnie Burnham, La protectw11 du
patrimoine culturel, 111anuel des legislations nationales, UNEl::\CO, 19i4; Norman
l'edgen, Comparaison entre Ies di~·erses !egislations nationales protegeant le::; biens
r·11/t11relles, în „l\Iuseum", XXYI, 1, 1974; Uenis Rodwell, ConserCJation legislotion,
in Ar!'hitect urai Conservat ion in Europe, Londra, 1975; The Jrational Hisloric
Presen·afion Program Today, 1976 (prepared by Advisory Council on Hi:storic
Preservation at the requt>st of Henry M. Jackson, chairman Cornmitee on Interior
and Insular Affairs Cnited States Senate, numit în continuare ACHP1.
:135 ACHP, Raport to the President and the Congres of the United States, '1979, p. 1.
:136 ACHI', Raport, 1978, p. 2.
:337 Preserl'ation and Energy Conserr·ation, ACH P, ·J 979, p. 5-7.
338 Ibidem, p. 3.
339 l'n documentat studiu, unic pînă în prezent în acest domeniu, la Yiorel Gh. Ti~u,
Co11tribufii pri<•ind actic;itatea artistica în Banatul sfcolului al XIX-lw, a:1:at J·c drwu-
mente inedite, în „Studii şi cercetări de istoria artei", Seria artă plastic[1, Ed ..'\1·a-
demiei R.S.R„ Tom 27, 1980, p. 165-175.
340 l.11. artelor plastice, I, p. 194.
341 Iorga, Cel di11tii :::ugra<J moldwean, în „BC.l\11", 1914, p. 193.
342 C. de l\Iandach, Un atelier pro~·enr;al du XV-e sii:de. Le „Saint Jlliclifl" du !'v!llsee
Cal<,et, La „Pieta de Ville-NetH'ffrs Â<Jig11on el hs ow·1<·s d('·Aicr,lr1s Fn111r;il, iii
Fondation l'iot, XYJ, 1909, p. 184 şi nota 1.
343 ll111Ho de Zaragoza, l\Jadrid, 1976, p. 185, 18i.
3t,t, YP«i F. <11• Mc;lly, Drnx tablrnux signis de C(,11/(ille de Lyon, in Fondat ion l'iot,
X'\'IIJ, 1911, p. 14, 56, 79.
3~5 Dimitrie Dan, C!itoria l1atma11ul11i Luca A1bo1e, în „BCl\Il", 19:ZG p. !,;,,
346 Ioana CristachP Panait, Cu pri<Jire la unele monumente din Ţara Fâgăro,qi/ui în hmina
relafiilor cu J'ara Românwgă, în „BCMI", XXXIX, 2, 170, p. 3:!, apud Melt·~. Ist.
bis„ p. 430. Tot el dă şi preţul plătit la 13 iunie 1694 (6 florini) de llraşoveni p1,nlru
restaurarea C'hipului lui Mihai Vil razul la biserica din SC'ht>i, ibidem, p. 42'i- t,:!8.
34i' Birlea, lnsemnâri, p. 65.
348 Ibidem, p. 91.
349 Ibidem, p. 141.
350 Ibidem, p. 164-165.
174
351 Ibidem, p. 199.
352 Ioan Lolreanu, J.Vlonografia Banatullli, l, 1935, p. 261.
35:1 Marcu Beza, Urme Româneşti în Răsăritul Europei, 1935, p. ii.
354 ffadu, op. cit., p. 170.
3;);) !\Ieleş, Zugravii, p. 75.
356 N. Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri români, Văleni de :.\Iun le, l 92G, p. G:!- 6'., nr. LVI,
citat de Şt. Meteş, supra p. 75-76.
357 Nic. Firu, Monografia, p. 75.
358 Godea-Cristache, op. cit., p. H.
359 Ibidem, p. 179, Broaşte era denumirea satului.
360 N. A. Gheorghiu, Unii ctitori ai unei biserici de sat, în „BC:\II", 1937, p. 43.
361 Meteş, Zugravii, p. 122.
362 L. Brehier, Arta română (N. Iorga şi G. Balş, Istoria CJechii arte române), în „BC:\If",
1924, p. 53 (din „Journal des Savants", nr. 9-10, septembrie-octombrie 1923,
trad. !\. Ghica-Budeşti), vezi supra, nota 356.
363 Stoicescu, Repert. Mold., p. 685, nota 9. Întreaga lucrare a costat 3 711 lei şi 31 parale.
364 ~t. Meteş, Păstori ardeleni, Arad, 1925, p. 66.
366 l oan Popov ici, Contribuţii referitoare la circlllaţia cărţii CJechi româneşti pe teritorilll
judeţului Arad, în Valori bibliofile din patrimoniul Cllltural naţional, I I, p. 404.
367 ~toicescu, op. cit., p. 343, nota 28.
368 Virgil Vătăşianu, Pictorul OctaCJian Smighelschi, Sibiu, 1936, p. 12.
369 Meteş, ZugraCJii, p. 47 (din revista „Cronica Romanului", 1927, nr. 2).
370 Ilr. S. Reli, Călăuza monumentelor religioase istorice din Eparhia Bucovinei, Cernăuţi,
1937, p. 146.
~37 I l orga, Ist. rom. în chip., p. 299.
372 ll-tru Dancu, I. Dancu, Pictura ţărănească, 1976, p. 50-.51, 64-65.
373 lbidem p. 43.
374 Catalog, Vienne a Versailles, 6 V-11 X, 1964.
375 Museo de Zaragoza, Catalog, p. 207.
376 Ilr. E. Dăianu, Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906, p. 10-1 l.
:~77 Meteş, ZugraCJii, p. 80-81.
:378 Iorga, Ist. rom. în chip., Apendice I, cileva scrisori din arhi,·a Casei de negat sibiene.
379 Rirlea, lnsemnări, p. 108.
380 lbidem, p. 164.
381 l bidem, p. 105-106.
382 Tl-tru şi I. Dancu, op. cit., p. 50-51, 64-65; G. Oprescu, Pictura romrinenscă in
secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1984, p. 48, 171-172, 218.
38:! C. Căziinişl.eanu, op. cit.
384 lronografia. Artn de a zugrăvi biserici şi icoane bisericeşti (după un mannscris publicat
in 1891 de adormitul întru fericire Episcopul Ghenadie al Rimnicului Noului Severin),
Bucurrşti, 1903, p. 294-295.
33;., lhidem, p. :rn3-304. Redăm citeva măsuri tipice: Libra =I:! uncii= %0 g;
uncia = 8 drahme = 30 g; drahma = 3 seru puii = 3;75 g; scr11pulus = :1 oboli =
= 1,2fl g: obol =3 siligna = 0,60 g; siligna = 0,20 g, cf. ~. SLoicesc11, Cum 1w1sura1i
străm„şii, Bucureşti, 1971, p. 293.
IY. DJRECIII
, ÎN ORGANIZAREA ACTIVITĂTII
, DE OCROTIRE
A PA'IRIMONIULl'I CULTURAL ÎN R.S.ROMÂNIA
Condiţiile rconomice dificile ale României din preajma anului 1940, pre-
gătirile de l'ăzboi, cutremurul din 1940, ocuparea unei părţi din Tran~ilva
nia de către Ungal'ia horthystă şi mai ales cel de-al doilea război mondial au
oprit în bună măsură lucrările de conservare a patrimoniului muzeal ca ~i a
monumentelor şi le-au cauzat acestora grave daunr. Abia după 23 August
1944, în procesul democratizării ţării şi al fundamentării unei noi orinduiri
politice Ya reveni in atenţia organelor de stat problema reglementăl'ii şi rezol-
Yării ocrotirii patrimoniului cultural naţional.
La 25 aprilie 1945 - în urma demersurilor Consiliului de Miniştri - se
semna drcretul (nr. 1384) de clasare ca monumente a unor mari cetăţi, pre•·um:
Histria, Ulmetum, ACTainclisi, Capidava, Callatis, Hîrşova, Igliţa, Dinogeţia,
Enisala, Măcin, Isaccea, Slava Rusă, Cernavodă, C~lei şi Drobeta. EfPetul
imrdiat a fost sistarPa exploatărilor de carieră ce se făceau la Hîrşnva -
Carsium. La Turnu Sewrin, unde CMI il trimisese pe Dl)mitru Tudur să
cerceteze starea castrului şi a muzeului, pe care îl găsea într-o „stare de plîns",
ceea ce îl determina pe Al. Lapedatu să-l informeze, la 21 august HJ41j, pe
Petru Groza - Consiliul de Miniştri cere categoric organelor locale şi celor
militare respectarea vestigiilor şi a muzeului ca atare 1 . In acelaşi an CMI
aprobă devizul de restaurare (9 milioane lei) la Muzeul Filip din Văleni iar
la cetatea Arrubium, din Dobrogea, îl delega pe Emil Condurachi prntru
a opri exploatarea pietrei: tot atunci se decide la nivel înalt salvarea bii-,...ricii
de la Cinciş 2 • In cursul anului următor, decretul nr. 410 declară opera lui
Al. Orăscu - clădirea Universitătii din Bucuresti - monument istoric. ală
turi de alte însemnate obiective'. Tot atunci, CMI, anunţînd Consiliul de
Miniştri, avizează lucrări de conservare-restaurare Ia bisericile de la BPrin-
ţa, Cărpiniş (Satu Mare) 3 , la cea de la Yoievodeni (Făgăraş) can', din p<ieate,
era atît de neglijată şi afectată de cauze obiectiw încît in anul 1947 nici
100 de milioane de lei nu o mai pot asigura dr trăinieie, iar la castrul dP la
Amutrium (Răcari) Grigore Florescu conduce atit lucrări cir cercetah' cit
şi de consolidare a wstigiilor, impunînd autorită\ilor locale dPclanm a obiec-
tivului ca rPzervaţie 4 • Intr-un alt loc, la Sic, pentru restaurarra unei bi„r1·ici
1·eformate se acorda un ajutor de 50 milioane lei, iar la o lucrarr - de s11l1 1·011-
<lucerea arh. K. K6os - costul refacerii s-a ridicat la peste 1 miliard lri ! ~. lu
aceeaşi epocă se restaurează pictura de la biserica românească din Bra~on1l
Yechi 6 , la fel se execută lucrări de. rrfacere a şarpantei de la biserica 1 nmâ-
nească din Bicsadul Harghitei iar la Ilumule~ti înu:p luc1ă1ile p ntn1
restaurarea şi amenajarea muzeului memorial Ion Creangă 7 . In acela~i an,
episcopul Bossu îi scria preşedintelui Consiliului de Miniştri, rugindu-l să
Jnlesnească restaurarea bisericii Bob de la Cluj - lucrare aparţinînd Jui
P. Antone~cu ~1 H. T( f:dorn - ceea f'e ş1 obţine 8 .
176
Cererii formulate de Ion Berciu, directorul Muzeului Unirii de la Alba
Iulia, în 1946, de a se interveni pentru salvarea bisericii de la Jghiel, monu-
ment zugrăvit de Gavril la 13 iulie 1781, i se dădea imediat curs ; ca şi
celei de conservare-restaurare la biserica de la Sîntimbru, ctitoria lui Ioan
de Hunedoara de la 1442, căreia de asemenea i se acordă fondurile necesare 9 •
Numeroase sînt şi avizele de refacere, întreţinere şi restaurare care se dau
acum altor monumente ameninţate: celor de lemn de la Baciu (Cluj) şi Yalea
Bradului (Ciuc), de la Apahida, Beznea (Sălaj) ş.a. Pe lista monumentelor -
la propunerea Despărţămîntului Astrei de la Zalău - intra în acelaşi an
biserica lui Horea de la Cizer (1783), hotărîre pe care satul o întîmpina
cu „deosebită satisfacţie" şi ca o măsură „asiguratorie pentru a păstra biserica
din această comună" 10 • Un decret special reglementa, în 1947, sistematizarea
oraşului Timişoara, implicînd serios soarta cetăţii şi a altor obiective istorice.
Despre oraş, N. Iorga spusese cu ciţiva ani înainte: „Noi am dobîndit oraşul
prin drepturile noastre - cu cetate, aşa cum este cu totul, e al nostru - De
ce să distrugem ceva ce nu putem clădi?" Consiliul de Miniştri este implicat
direct în deciziile luate pentru păstrarea, chiar parţială, a acestor vestigii 11 .
O situaţie specială prezintă cazul Teatrului Naţional din Bucureşti. În jurul
său s-au creat două partide: unul, format din adepţi ai păstrării şi reconsti-
tuirii şi altul pentru demolarea ruinelor sale. Decizia luată de conducerea
ţării se explică prin momentul economic deosebit de grav prin care aceasta
trecea. De altfel, Preşedintele Consiliului de Miniştri îi scria lui Al. Lapedatu,
la 18 februarie 1947 că: ,.Domnul Prim-Ministru luînd act de întimpinarea
Dv., doreşte a ni se prezenta avizul complet al specialiştilor Dv., anexîndu-se
eventual, dacă există, şi planul de refacere ce s-ar propune. Dl. Prim-Ministru
crede însă, că ar fi greu, dacă nu imposibil, ca dintr-o ruină, să se mai
poată construi un teatru potrivit cerinţelor actuale, atît din punct de vedere
al unei capacităţi mărite, cit şi al unor instalaţii moderne. Într-adevăr, trebuie
avut în vedere nu numai că reconstrucţia integrală şi modernizarea ar costa
aproape cit un nou local, implicînd transformări care vor schimba corn plet
cel puţin interiorul fostului teatru, dar prin sporirea atît de marcantă a popu-
laţiei Capitalei precum şi a rostului Teatrului în cadrul noilor concepţiuni
sociale - în slujba masei poporului, nu numai pentru o clasă de privilegiaţi -
credem că soluţia adoptată, de dărîmarea zidurilor şi reclădirea unui teatru
nou, modern, potrivit noilor concepţii şi actualelor condiţii de viaţă, este cea
mai indicată" 12 ! ! In anul 1948, în ciuda condiţiilor grele prin care trecea
ţara, multe monumente beneficiază de sprijin: între ele se găseau mănăstirea
Săraca din Banat 13 , apoi lucrările începute din dispoziţia lui C. Daicoviciu,
de H. Teodoru, V. \. ătăşianu şi Şt. Balş la Densu ş, cele de la biserica lui
Ştefan cel Mare de la Vad; tot acum Gala Galaction, delegat tot de preşe
dintele CMI, face dPmersuri la autorităţile locale pentru restaurarea Casei
Hagi Prodan din Ploieşti 14 • In rîndul monumentelor se cuprinde acum
Palatul Încoronării de la Alba Iulia, unde Consiliul Superior al muzeelor cerea
să se instaleze un Muzeu al Unirii 15 • Se încep lucrări la biserica de lemn din
Jclodul Mare (Mureş), conduse de Şt. Balş 16 , iar cele mai însemnate se fac
la Cetatea Făgăraşului 17 ; un fond special de 200 OOO lei se alocă, în urma dispo-
ziţiei personale a lui Petru Groza, cetăţii Hunedoarei. Cel ce comunica wstea,
C. Daicoviciu, arăta că „Domnul Prim-Ministrn· iD"sistă ca lucrările să se facă
în -cea mai curată economie, banul public cheltuindu-se cu o desăvfrşită
chibzuinţă. Domnia sa îşi rezervă dreptul de a inspecta şi cerceta mersul
lucrărilor" 18 . Era şi timpul şi cazul pentru că, în incinta Sălii dietei, organele
locale intPnţionau instalarea unui depozit de grîu ! Lucrările începute acum.
177
din raţiunea de a nu lăsa „aceste lucruri pradă intemperiilor şi a timpului··
si C'ă „ar fi indicat local pentru un muzeu regional" 19 se vor finaliza în curînd,
~pre cinstea organizatorilor! Sîntem îiitr-:·o - epâC"ă în care adeseori avîntul şi
bunele intenţii trebuiau stăvilite şi dirijate, ele vizind uneori soarta patri ·
mnniului ..\stfel, ridicarea unei pieţe publice pentru mitinguri la Braşov -
lucrare .,împiedecată" de Sfatul oraşului. construcţia monumentală ce
adăposteşte azi muzeul judeţean - conduce la formularea cererii de demo-
lare. venită din partea Comitetului provizoriu al comunei urbane Braşov 20 .
Fireşte că ansamblul respecti,· a fost, pînă la urmă, păstrat. O decizie similară
se luase in ceea ce pri na cetatea Cilnicului. sortită şi ea demolării! Şi aici
inten·enţiile făcute au restituit zestrei istorice un însemnat monument 21 .
EstP dP presupus. şi ne vedem în situaţia de a avansa o asemenea idee,
că in tot timpul conducerii CYII de cătrP C. Daicoviciu, ca şi a mandatului
acPstuia la !\1inisterul Artelor, acest ultim preşedinte al Comisiunii şi-a legat
dPC'iziile, foartP numeroasP şi cu drept la e,·ocare pentru că au condus la păs
trarPa multor· monumente, de consultarea directă, informarea şi conlucrarea
cu preşP<lintelP Consiliului de Miniştri. Erau in joc înseşi argumentele istoriei
naţionale. in rnra anului 1948, se oprea dărîmarea castelului Banffi de la
Bnnţida 22 , in anul următor se oprea o intPnţie similară în cazul castelului
FPldioarei 23 , iar la :\lba Iulia, Consiliul pro,·izoriu al oraşului era somat să
îngrijească şi să rPmNliezP starPa dP delăsar·e in C'arP Prau păstrate zidurile
cetăţii 24 . Pentru apărarea acestor don•zi alP istoriei nPamului, se fac noi
dedarări oficiale: casa lui Filimon Sirbu dP la llerepeia intra. alături de
biserica de la Petrin<lu. în rîndul monumcnlPlor protejate de lege, în vara
anului 1949 25 • ln aceeaşi epocă încep arnplP lucrăl'I de restaurare şi la alte
obiectiw. Este cazul castelului Bran. transformat curînd într-un frumos
muzeu ca şi a caselor memoriale I. C. Frimu din Birzeşti (jud. Vaslui) şi a
Bojdeucii lui Ion Creangă de la Copou 26 • ln anul 1950, Consiliul de Miniştri
opreşte şantierul de refacere a Universităţii bucureştene şi dispune desfa-
cerea pavilionului central. lucrările de sculptură ale lui Storck fiind adăpos
tite in perspectiva unor vremuri mai propice refacerii edificiului 27 • Tot acum,
primul ministru cere C'.\11, la 2.3 mai, să se stabilească măsurile pentru conser-
varea ansamblului de la Ţebea, specificînd: „Acest cimitir ocupă un loc de
frunte în cultul poporului român <lin Ardeal, deci nu poate scăpa preocupă
rilor noastrP întreţinerea lui" 28 • Î 11 mod permanent, mereu alte Şi alte monu-
mente, indiferent cine au fost realizatorii şi meşterii lor, se bucură de lucrări
de întreţinere, conserrnre şi r~staurare. Altele sînt mai bine protejate:
se oprea, in martie 1951, demolarea Porţii Mureşenilor din Scheii Braşovului,
carp - specifica adresa C0mitetului pentru Aşezămintele Culturale - „nu poate
fi sub nici un motiv demolată" 29 . Iar la cetatea Ghimbav se opresc lucrările
dP modificare intenţionate. Ca şi la Media~ unde, prin C. Daicoviciu, se inter-
venea pentru a fi păstrate turnurile (2) .,deoarecr ele nu împiedică dezvol-
tarea oraşului". Aceasta în ciuda părerii primăriei locale care considera „că
din punct de vedere urbanistic prezintă un aspect vechi şi demodat şi din
punct de vedere istoric n-au nici o importanţă" 30 .
ln anul 1950, o Hotărîre a Consiliului de Miniştri (nr. 501) organizează,
dirPrt, sub conducerea acestuia, Comitetul pentru Aşezămintele Culturale.
AtPsta rPglementează, cu puterea -pe care -i-o conferea situaţia şi poziţia,
aclfritatea de protejare a monumentelor şi pe cPa din domeniul muzeelor. O
seriP de alte reglementări perfecţionează domeniul: la 15 martie 1951, prin
Decizia ~IA:", se înfiinţa Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice
ş1 de artă. iar prin Decizia 8779 <lin 27 noiembrie 1951, se reglementeaz<'i
178
domeniul expertizării şi evaluării_ operei de artă, instituindu-se o Comisie
formată dîn mari personalităţi, ca Ressu, Steriadi, Bunescu, Zambaccian,
G. Oprescu ş.a. In acelaşi an, se semnează decretul nr'._46 pentru consen·area
monumentelor istorice, care introduce un nou regim pentru avuţia culturală
a ţării.
In anul ~952, statisticile înscriu o mulţime de monumente care beneficiază
de ajutorul statului in ce priveşte conservarea şi restaurarea lor. Intre ele,
sînt cuprinse catedrala romano-catolică de la Alba Iulia - şantier de cea
mai mare însemnătate 31 , castelele de la Aghireş 32 , Zăul de Cîmpie 33 , casa
Bethlen de la Aiud 34 ş.a.·un avint remarcabil iau muzeele, care incep să
fie organizate în spaţiile unor importante monumente istorice. Continuind
o linie, cu rădăcini într-o practică ce depăşea un veac de organizare oficială
a ocrotirii avuţiei culturale, noul regim face un act politic din pă.strarf'a şi
menţinerea patrimoniului cultural. Tratîndu-l cu o cuwnită atenţie, văzînd
în el o formă perenă a moştenirii cultural-artistice, generaţia acelor mari
transformări a impus o linie, o atitudine şi un crez.
La 19 iunie 1948, lui Constantin Daicoviciu, ministru secretar de stat la
Ministerul Artelor şi Informaţiilor şi totodată preşedinte al Comisiei Monumen-
telor Istorice în perioada 1947-1948, i se înaintează din partea Direcţiei
artelor un proiect de lege pentru protecţia şi conservarea operelor de artă şi
monumentelor istorice şi arheologice, în cadrul căruia era prevăzută organizarea
Consiliului superior al muzeelor. monumentelor istorice şi săpăturilor arheolo-
gice 3 5. Proiectul prevedea invPnt ari crea tuturor bunurilor culturalP, alcătuirea
_unui inwntar general ce declara ca monumente construcţiile ridicate pînă în
anul 1850 (art. 6). La data de 15 martie 1951, prin decret al Prezidiului l\Jnrii
Adunări Naţionale, se înfiinţează pe lingă- Academia Republieii Populare
Române Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istoriee şi artistice,
a cărei primă sarcină a constituit-o inventarierea monumentelor 36 . Intre
realizările acestei comisii nu pot fi trecute cu vederea Regulamentul pril'ind
protejarea, restaurarea şi folosirra monumentelor de cultură (1-ICM/2~~ iunie
1955 ), nor!!!-~1.e. ş_tiinţifice pentru organizarea ştiinţifică a muzee lor şi con-
servarea monumentelor 37 • La 22 aprilie 1955, Consiliul de Miniştri fmite
H otărîrea nr. 661- privind păstrarea şi folosirea monumentelor de eult ură,
act normativ care dă un statut juridic solid ocrotirii, reglementind în mod
remarcabil păstrarea şi eonsnvarea monumentelor. Se introduc noţiunile
de rezervaţie şi zonă de protec{ie, responsabilităţi clare, regim de l'olosin~ă,
fonduri speciale pentru lucrări de urg1rnţă. 1-Jotărîrea este îmoţil{l dP un
regulament care definrşte categoriile, pe rPsponsabilii lucrărilor. sarcinile
diverselor organe, instituie autorizaţia de săpături arheologicP, ,.obligaţiunea
de folosinţă" a monumentelor, formele cit:> utilizare şi de proteeţie 38 . Totodată
se publică prima listă de monumente istorice, care conţine 4 3!15 dP obiPctive
puse sub protecţia legii 39 • li otărîrPa apar·ţine unei Ppoci în care societatea
noastră începe să-şi dezvolte suh raport economico-soeial o SPl'iP ele impor-
tante ramuri, ritmurilP acestei dezvoltări implicînd şi rnarta momimentPlor.
Pe drept cuvînt, ea a fost aprPciată ca „primul act normativ cu adt:>n\rat
cuprinzător menit să asigul'f~ protecţia, cercetarea, conservarPa şi punPrPH în
valoare a monumentelor dP cultur{i ele toate categoriile" 40 • In Hl50, l'ind
cercetările arheologice sînt repme cu vigoare pe un plan .§istematic, atpnţia
este îndreptată, cum se vede din analiza celor 61 obiective atacate, spre
problematica perioadei daeice, în leritoriu lipsind încă şantiere lwntru Banat,
Crişana, Maramureş, Cîmpia Homârn'i sudică 41 . Cu acel prilej, la confninţa
pe ţară a eelor 150 de arheologi, se eerea comnvarea şi valorificarea muzPa)ă
179
a descoperirilor (C. Daicoviciu şi R. Yulpe) şi folosirea fotografiei aeriene în
cercetare (Em. Condurachi şi \1. :\loga) 42 • De altfel, încă în 1936, C.Daicoviciu
folosise aerofotografia pentru a ilustra conYingător aşezarea şi vestigiile ro-
mane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa 43 • lucru pe care îl face şi S. Lambrino
pentru Histria. Asupra metodei. alături de chestiunea ridicărilor topografice,
a funcţionării unui ar-hitect pentru şantier şi a unor laboratoare speciali-
zate <le restaurare. profesorul va reveni. solicitind-o şi în 1950 44 .
Un rol important revine. în acest document, apărării arhitecturii urbane
tradiţionale. în care SPns introducerea zonelor de protecţie, la care un aport
remarcabil l-a avut arh. G. \I. Cantacuzino. va asigura o valorificare deplină
a monumentelor 45 . Un important domeniu care impune de pe acum ţara
noastră pe plan europPan este cel al conservării siturilor arheologice.
Restaurarea mozaicului roman din Constanţa. realizată în colaborare
cu specialişti italieni de la L'Officio delle pietre dure din Florenţa, este de
referinţă pentru epoca în care e făcută şi a fost preluată pe plan european ca
pxemplu poziliv. arnnsat. alături de cazurile Pieţei Armerina şi a Forului
H(lman 46 .
De altfel, aceasta se adaugă importantelor lucrări de cercetare, con-
senare şi restaurare începute la obiectiwle arheologice de la Sarmizegetusa,
:\.damclisi. 11 istria, Cotnari. Drobeta. Tibiscum. Porolissum, Potaissa, Celei.
Bucureşli-Curtea \'eche, Biharia etc. In ultimii ani, ca o lucrare de impor-
tan\<1 deosebită este cea. redPschisă şi proiectată pe termen lung, de la cetăţile
dal·ice din Munţii Orăştiei care va reda în circuit cultural impresionantele
w~tigii din aceast11 parte a ţării.
Cr0area ,~adrului juri<lie şi a celui organizatoric prin înfiinţarea Direcţiei
monumPnte\or istorice ( HC\1 7~1/ 1959) a permis să se instituie un sistem
naţional de ocrotire adecvat. compus din sectoare specializ •e de cercetare.
evidenţă. proiectare şi conservare-restaurare. A.ceste realizări au oferit posi-
bilitatea creării unei meto<lologii unice, a urmăririi unitare a mijloacelor,
mo<lalitătilor si tehnicilor de restaurare, toate acestea conturînd multumitor
teoria şi' practica restaurării monumentelor în ţara noastră. Adecvate peri-
oadei respective. prenderile amintite şi-au adus contribuţia la păstrarea zes-
trPi monumentale, prPintimpinind sau diminuind pierderi de tipul celor petre-
cute cu casa Moruzzi. palatele Şerban Cantacuzino şi Bibescu, bazarul din
Tulcea, Academia :Vlihăileană dP la Jasi s.a. determinate de ofensiva urba-
nismului sau de subiectivitate 4 i. ' '
Între lucrările mai importante - numai între 1954 şi 1964 au fost restau-
rate> 80 de obiectiw - le amintim JW cele de la: :\eamţ, Brebu, Hurez, Bărăţia
din Cîmpulung, Moldoviţa. Alba Iulia. Cernica. Căldăruşani, Radu Vodă,
Patriarhia Română, cetatea Cilnie. Bistrita. cula de la Măldăresti 48 • Trebuie
să amintim de asemern~a restaurările uno'r mari ansambluri fă~ute în Bucu-
reşti la Curtea Veche, Hanul lui !\1anuc. Hanul cu tPi. zona Covaci-Gabroveni,
restaurantele „Capşa" şi „Majestic": la cetăţile Făgăraş, Dăbîca, Suceava.
Tg. Mureş, mozaicul şi geamia din Constanţa, bisericile evanghelice din Sebeş
şi Cluj, cele de la Gaiala, Cetăţuia, Putna. Cozia etc., relevantă fiind cifra
de 104 santiere de r.~staurare care au fost deschise între anii 1954-1974 49 •
Tot acu'm se formează un grup specializat de restauratori pentru pictură
murnlă, specialitate strict necesară păstrării monumentelor din această cate-
gor·ie 50 • La această acţiune şi-a adus contribuţia un grup de specialişti ai
Centrului internaţional de studii pentru conservarea şi restaurarea bunurilor
culturale de la Roma 51 . Ulterio1· anului 1971. monumente cu pictură murală
ca cele de la Humor, Geoagiu de Sus. Bistriţa, Streisîngiorgiu, Densuş, Ghelinţa,
180
Secu, Voroneţ, Arbore etc. s-au bucurat, de asemenea, de lucrări complexe
de conservare-restaurare 52 •
Achiziţii importante de ordin tehnic caracterizează şcoala românească
contemporană de restaurare: plantări de sîmburi de beton, suprabetonări şi
centuri speciale, utilizate la biserica Sf. Mihail din Cluj, la casa Hirscher din
Braşov, hanul din Suceava 53 • De altfel, din deceniul 7 betonul, în cele mai
diverse ipostaze, se generalizează: este utilizat, sub forma centurilor, supra-
betonării si tirantilor la Cotmeana 54 : la zidurile de incintă ale cetătii Cilni-
cului (centuri şi c~ntraforţi aparenţi) 55 : bolţile de la biserica Sf. Mihaii şi de la
biserica reformată Mathias din Cluj 56 , tocuri de ferestre şi şarpantă aparentă
din beton precomprimat la Hala din Braşov 57 • Soluţii originale se aplică
la tencuielile exterioare, învelitori şi jgheaburi, cum întîlnim la Hanul lui
.\ianuc, hala veche din Sibiu 58 . Se folosesc materiale înlocuitoare la acope-
rişuri, confecţionarea de mobilier special, cum s-a procedat în cadrul unor
ansambluri din Moldova. Se practică marcajul special în fundaţii: ziduri şi
pardoseli 59 , ajutînd la crearea unor mijloace Yizibile care permit să se dis-
tingă adăugirile şi lucrările de restaurare prin păstrarea paramentelor a ;,a-
rente în zonele de suprapunere, finisări diferenţiate, culori diferite ale mor-
tarelor.
1n aceste ultime trei decenii s-au petrecut şi pe planul concepţiei şi teo-
riei conservării o serie de mutaţii. A cîştigat foare mult principiul restaurării
istorice. Din 1963 se afirma că „cercetarea monumentelor în vederea resta-
urării presupune stabilirea istoricului monumentului, a fazelor lui de con-
strucţie, cu precizarea tehnicii, formelor şi elementelor decorative corespun-
zătoare fiecărei faze, cu valoarea şi încadrarea stilistică a fiecărui element,
in sfîrşit, cu explicarea funcţională a ansamblurilor. Toate acestea fac nece-
sare îmbinarea în cadrul aceluiaşi studiu - practic vorbind, în ca~rul ace-
luiaşi colectiv de cercetare - a mai multor specialişti: arheolog, istoric de
artă, istoric al instituţiilor etc." Comentînd acest principiu, în cazul Cotmenei,
Eugenia şi Radu Greceanu arată că el urmăreşte „păstrarea fazelor de con-
strucţie care prezintă valoarea artistică sau istorică, cu evidenţierea speci-
ficului fiecărei epoci; evitarea reconstituirilor ipotetice; înlăturarea adăugirilor
şi sistematizarea complexelor nu se poate face fără elemente de muzeografie.
In sfîrşit, conservarea monumentelor şi a inventarului lor implică adesea
un studiu asupra naturii şi rezistenţei materialelor şi a metodelor ştiinţifice
de conservare a lor" 6 1.
Se consideră pe bună dreptate că „în stadiul actual al teoriilor privind
restaurarea monumentelor de arhitectură este acceptat în unanimitate princi-
piul restaurării istorice care impune operaţiei de restaurare un dublu aspect:
pe de o parte restaurarea imaginii parţiale a monumentului prin înlăturarea
adăugirilor care îl denaturează şi reconstituirea unor structuri caracteristice,
pe de altă parte păstrarea şi sublinierea tuturor elementelor cu caracter artistic
sau cu semnificaţie istorică, suprapuse în timp etapei iniţiale de construcţie
şi care conferă monumentului o nouă dimensiune, aceea a evoluţiei în timp" 62 •
Pe planul monumentelor culturii ţărăneşti se petrec acum însemnate
evenimente, transformările social-economice conducînd la dispariţia în ritm
rapid a martorilor culturii populare.
lncă în 1927 (cu nr. 140/9 septembrie) Muzeul Etnografic din Cluj cerea
primăriei să ocrotească locuinţele săpate in stîncă pe Cetăţuie, considerîn-
du-le monumente etnografice 63 .
Fenomenul acesta al rapidei transformări, marcat mai ales în domeniul
culturii populare, de mutaţii fără precedent, evidenţiază date concludente:
181
in 1957. Cornel I rim ie înregistra pentru ţara noastră 5 518 instalaţii acţio
nate de apă (4 475 mori de cereale, 30 mori de ulei, 446 pive şi vîltori, 424
gatere şi 115 alte instalaţii) 64 • pentru ca astăzi numărul lor să fie mult dimi-
nuat. Despre evoluţia concretă a dispariţiei morii de vint ne spune un cerce-
tător: dacă in 1861 in Oltenia şi .\Iuntenia existau 196 exemplare. în Mol-
doya - 1:27 iar in Dobrogea 6:-n. in prezent ele sînt in număr total de 2-3 65 •
Dacă ne păstrăm la aceeaşi categorie - mori (plutitoare), un alt autor afir-
ma că in deceniul \'I al secolului trecut pe Mureş existau 300 asemenea
exemplare. ca după 1870 numărul lor să scadă la 131, iar in 1963 să dispară şi
ultima - cea de la Beliotinţ 66 .
() serie de obiectiw. clin crle mai diverse categorii, necesită lucrări de con-
se1·,·are „in situ". in care sens s-au făcut numeroase propuneri. Le amintim şi pe
cele a,·ansate pentru cuptoarele de ars var, unicate, de la Izbuc (jud. Bihor) 67 •
Ce necesităţi de restaurare există in cazul patrimoniului muzeal o demon-
strează cifra. dată dP un bun cunoscător, că numai la Laboratorul Muzeului
de Artă al R.S. R. s-au efectuat lucrări, în 24 de ani, pentru 10 OOO bunuri
de artă 68 .
Consecnntă in a-şi dPzvolta şcoala de restaurare, ţara noastră a pus in
pradică. adaptind situaţiei specifice monumentelor. principiile adoptate pe
plan internaţional prin (.'arta de la Atena din 1.931 69 şi mai ales cele stabilite
de ('arta de la Venetia in 1.964. Aceasta din urmă a lansat cunoscuta formulă
.. a pâstra şi a reface' pentru a păstra". Carta a lărgit noţiunea de monument,
ca o consPcinţă a ofpnsi,·ei urbanismului şi sistematizării, amplificînd-o cu
celP de „centru monumental". „ansamblu'·. „rezervaţie urbană". Ea pri-
veşte conservarea ca o problrmă interdisciplinară şi defineşte monumentul
prin forfYlula monun1Pnt = originalitate + timp + valoare + loc. Carta deci
constitme un remarcabil document ce este acceptat şi aplicat în Româ-
nia 70 • l"lterior, la toate rPcomandările U\'ESCO, ca cea privind salvgar-
darea bunurilor culturale puse în pericol prin lucrări publice şi private (din
19ti8). sau cea din 197:2 privind protecţia pe plan naţional a patrimoniului
cultural si natural. Homânia a aderat luînd măsurile necesare.
La t' iulie 1970 a fost creat Comitetul naţional ICOMOS, organism care
se dovedeşte un factor activ de popularizare a recomandărilor UNESCO,
de coordonare pe plan naţional a acţiunilor de ocrotire a monumentelor
istorice. Prin Decretul 301/1ID1 a fost reînfiinţată Comisia monumentelor
istorice şi de artă, de fapC r.eînnoindu-se in condiţii schimbate vechea Comisie:
in cadrul ei au fost analizate numeroase proiecte de restaurare. strămutări,
amenajare urbană şi rurală, lucrări de evidenţă a monumentelor istorice 71 .
~u poate fi analizată această perioadă fără a releva aportul cu totul
deosebit al unor personalităţi legate direct de dezvoltarea reţelei muzeale.
1n acest sens trebuie amintiţi C. Daicoviciu, Al. Bărcăcilă, Şt. Dănilă, I.
Stratan, I. Podea, H. Max:v, C. Mătase, T. Onişor, N. SimachP, I. Berciu,
Oct. Floca, C. S. '.'Jicolăescu-Plopşor, V. Lucăcel, V. Canarache, lVI. Moga,
Gh. Dăncuş, G. Oprescu, :\'. Lupu. z. Szekely, M. Băcescu. C. Nicolescu, H.
Daicoviciu, Al. Oprea, C. lrimie, I. Ardeleanu, Gh. Focşa, I. Antonesl'.u, 1'.
Ungureanu. ~I. l\Iuşat, S. Gavrilă, AL Cebuc, R. Florescu, P. Oprea, A.
Hădulescu, l\L Davidescu, P. I. Panait, G. Stoica, A. Moldoveanu, 1\1. Iacob,
T. Bănăţeanu, S. Dumitraşcu, Gh. Anghel, L. Roşu, V. Iacob ş.a. La loc
de cinste trebuie apreciată activitatea prodigioasă a,„ Revistei muzeelor şi mo-
numentelor" (1964), publicaţie prestigioasă a muzeografiei contemporane, ca şi
a valoroaselor publicaţii muzeale „Acta Musei Napocensis", „Apulum",
„Sargetia'·, „Ziridava", „Peuce", „Pontica", „Banatica", „Crisia" etc.
182
- Se cuvine, de asemenea, subliniat rolul important pe care muzeele din
ţara noastră îl joacă - prin Comitet ul N aţiona!J_C..01\1 - în cadrul Consiliului
Internaţional al Muzeelor (ICOM), unde experienţa şi realizările muzeografiei
româneşti sînt urmărite cu real interes şi se bucură de aprecieri.
Corolar al eforturilor întreprinse pe linie de stat pentru reglementarea
juridică corespunzătoare a activităţii muzeale şi totodată pentru crearea
unui cadru organizatoric adecvat, în anul 1974 s-au pus bazele actualului
sist~ juridic şi organizatoric unitar_, cu o viziune globală asupra ocrotirii
patrimoniului cultural naţional.
ln cadrul acestei noi situatii, muzeele au un rol bine definit, constituind
prin activitatea lor, împreună c~ oficiile pentru patrimoniul cultural naţional
şi laboratoarele zonale de restaurare, organele profilate care dau viaţă îmbo-
găţirii, cercetării, conservării şi valorificării avuţiei culturale româneşti,
parte a avuţiei naţionale a întregului popor.
Preocupată de soarta zestrei sale culturale, ţara noastră a denoltat şi a
asimilat experienţa mondială în materie de ocrotire. Astfel, Ia 30 octombrie
1974, se votează de Marea Adunare \'aţională, Legea nr. 6;-3 a ocrotirii patri-
moniului cultural naţional, iar in 1975 celelalte acte juridice (Decretul 13/17
ianuarie '1975 privind sistemul instituţional prevăzut pentru aplicarea preve-
derilor Legii 63; Decretul 53/1 aprilie 1975 privind categoriile de bunuri
culturale şi criteriile de avizare pentru scoaterea lor peste graniţă: H.C.M.
311 şi :-312/ 197;) privind stabilirea valorii nominale şi respectiv a preţ.urilor
de achiziţie a bunurilor din patrimoniul cultural naţional), care formează
sistemul juridic românesc de ocrotire a patrimoniului cultural naţional 72 .~
Obiectivele sistemului sînt: constituirea eYidenţei centralizate de stat
a bunurilor din patrimoniul cultural naţional indiferent ele deţinătorii lor,
domeniu în care a fost creat subsistemul evidenţei bunurilor culturale - parte
componentă a sistemului informatic naţional: organizarea pe bază de plan
anual şi de perspectivă a cercetării ştiinţifice a patrimoniului cultural naţional
şi integrarea acesteia în planul naţional de dezvoltare economică şi socială:
\'alorificarea complexă a diverselor categorii de bunuri culturale; conservarea
şi restaurar·ea dirijată în funcţie de necesităţile diverselor categorii de bunuri
culturale, dezvoltarea în acest sens a unor mari instituţii ele profil; asigurarea
pazei şi securităţii corespunzătoare a tuturor bunurilor din patrimoniul
cultural naţional, ocrotirea adecvată a acestora.
Legislaţiei analizate i s-au adus unele modificări mai recent i3, activitatea
trecînd în directa subordonare a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste
(respectiv a Direcţiei economice şi a patrimoniului cultural naţional), un rol
tot mai mare avînd organismele judeţene, oficiile pentru patrimoniul cultural
naţional şi laboratoarele zonale de restaurare.
Situată prin experienţa sa în rindul unor ţări avansate în ceea ce priveşte
organizarea activităţii de ocrotire a patrimoniului cultural, beneficiind de
un sistem suplu, în curs de perfecţionare, în România se fac eforturi susţinute
de a transforma prevederile cadrului juridic in elemente de conştiinţă. Prin
popularizare şi o bună formare a individului 74 , prin modelarea unor atitudini
de interes şi înţelegere a valorii unice pe care o reprezintă patrimoniul cultural
~i sublinierea rolului acestuia în prezentarea ţării peste hot are, acest element
al avuţiei culturale şi-a cîştigat, pe merit, locul ce i se cuvine.
Confruntîndu-se cu o dinamică economico-socială fără precedent, cu
mari mutaţii care afectează structura teritorială, implicate de lucrările de
sistematizare, hidroamelioraţii, amplasamente agroindustriale etc., uneori
trebuind să întîmpine stihiile naturii - cum s-au pelrecul lucrurile la inun-
183
datiile din 1970 si 1975 sau in urm3. seismului din 1977 - monumentele si
rniorile cultural-ar'tistice ale ţării trebuie ocrotite; ele cer o intensă acţiu~e
de integrare în circuit cultural-turistic prin mijloace multimedia şi, mai ales,
printr-o justă utilizare. Pentru cauza apărării integrităţii şi a valorificării
lor. pentru includerea lor. la cota adevăratei valori, în patrimoniul universal,
la care România şi-a adus în r2petate rinduri contribuţia, sînt încă multe
de făcut.
Privind cele de mai sus. autorul este obligat să insereze pentru cititor,
mai ales că de la definiti,·area lucrării au trecut cîţi,·a ani, o scurtă prezentare
a valenţelor şi obiecti,·elor sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural
naţional din România. a ceea ce ii distinge faţă de altele similare.
Toată suita de măsuri juridice din anii 1974/1975. menţionate mai înainte,
dublate de altele or,:r_:i.niz1to:·ice. ele însele ,-aloroase acte de cultură, izvorăşte
din importanţa ce se acordă patrimoniului cultural, din grija conducerii
superioare de partid şi de stat faţă de soarta şi locul acestuia în ansamblul
viPţii social-economice româneşli.-El~ au in ndere, în primul rind, apărarea,
păstrarea şi prot~jarea acestei însemnate părţi din avuţia naţională, a tuturor
acestor bunuri ce aparţin şi trebuie folosite în interesul întregului nostru
popor. De altfel, îndeplinirea obiectivelor şi a funcţiilor sistemului este asigu-
rată printr-o reţea reprezentativă de instituţii de profil: muzee, oficii pentru
patrimoniul cultural naţional, laboratoare de restaurare, biblioteci, arhive.
Ce distinge şi caracterizează sistemul românesc?
- O analiză atentă scoate în relief imaginea unitară a acestuia, ce reiese
din importanţa egală acordată tuturor bunurilor culturale, indiferent de
categoria căreia aparţin şi de deţinătorii lor: bunuri artistice, de istorie,
ştiinţă, tehnică; mobile sau imobile; aflate în proprieta~e de stat, obştească,
individuală, a cultelor religioase. O trăsătură însemnată o reprezintă carac-
terul prospectiv, dinamic, în sensul căruia se consideră bun de patrimoniu
atit ceea ce s-a creat. cit şi ceea ce se creează şi se va crea în viitor, urmînd,
desigur, ca valoarea culturală să fie rnlidată în timp.
Deşi instituţiile specializate au preluat asupra lor toată activitatea de
conţ.inut, cetăţeanul este şi el un participant activ la politica de ocrotire,
contribuind la depistarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului, avînd
în acest sens responsabilităţi şi obligaţii precise.
O simplă privire ne arată cit de activă, printre funcţiile sistemului creat,
este cea de evidenţă 75 • Depăşind cadrul ingust al evidenţei instituţionale
(de muzeu, bibliotecă, arhivă), evidenţa centralizată - instituită ca factor
permanent - asigură cunoaşterea, dimensionarea şi evaluarea (valoric cultu-
rală şi valoric materială) bunurilor culturale în funcţie de importanţa (deose-
bită, excepţională, comună) acestora pentru istoria şi cultura naţională.
Prin ea se determină, _dintr-o suită majoră de bunuri susceptibile să aparţină
patrimoniului cultural naţional, prin analiză, comparaţii şi sinteze, efectuate
în timp, calitatea propriu-zisă a acestora. Evidenţa 76 conţine (oferă) instru-
mentul decisiv pentru punerea sub protecţie - listele periodice de bunuri
aprobate - a celor mai importante bunuri culturale, considerate de interes
şi valoare naţională. In baza ei se poate realiza întreţinerea, păstrarea şi
utilizarea acestor bunuri în scopuri ştiinţifice, educative, sociale, didactice,
astfel ca patrim)niul cultural să ajungă un element de conştiinţă publică,
pe care o alimentează cu cele mai de seamă însemne cultural-artistice şi
ştiinţifice, şi totodată factor de stabilitate ş1 de dezvoltare a culturii socie-
tăţii noastre contemporane.
184
E ,·idenţa centralizată 77 - preconizată ca un thesaurus sau bancă cultu-
rală de date - asigură şi, totodată, alimentează funcţia d~_ cerc_etare, caracte-
rul ei analitic si ştiinţific contribuind, pe de-o parte, la continua creştere
numerică, iar p~ de alta, la măi buna ·cunoaştere a realelor semnificaţii istorice,
artistice şi ştiinţifice ale bunurilor din patr~moniul cultural naţional. In
cadrul subsistemului evidenţă se prelucrează şi se organizează informaţiile
referitoare la patrimoniul cultural, realizîndu-se, în viitor, în baza lor, ample
lucrări cu caracter tipologic, topografic şi de evaluare, singurele care of eră
criterii de stabilire a priorităţilor politicii de ocrotire privitoare la identificare,
cercetare, conservare, salvare, achiziţii, concentrare, valorificare etc. Racor-
darea evidenţei centralizate la sistemul informatic naţional a creat pre-
misele prelucrării rapide a informaţiilor prin mijloace automatizate, care,
privite prin valenţele lor, asigură largi posibilităţi de utilizare şi valorificare,
de funiamentare riguros ştiinţifică a politicii culturale din acest domeniu.
Cercetarea ştiinţifică este cea căreia îi revine un loc deosebit de important
în analiza şi exploatarea conţinutului valoric al patrimoniului cultural. Oricît
de mari sint beneficiile evidenţei, aceasta satisface doar la nivelul cunoaşterii
generale, specialistului (muzeograf, conservator, restaurator, cercetător, arhi-
vist sau bibliolog) revenindu-i munca de decelare a sensurilor multiple ale
obiectului cultural. Cercetarea oferă date de o mare complexitate, fie că
acestea se referă la aspectele de ordin cronologic, a celor axiologice, îmbinînd
armonios cunoaşterea particularităţilor istorice, artistice, ştiinţifico-tehnice a
bunurilor culturale, a rolului acestora în luminarea unor trăsături specifice ale
istoriei naţionale şi a celor privitoare la conexiunile ei cu istoria universală, cu
evidenţierea unor elemente ce ţin de păstrarea şi transmiterea bunurilor cul-
turale (compoziţia materialelor, metodele şi tehnicile de realizare la origine,
condiţiile optime de păstrare etc.).
In urma apariţiei legii ocrotirii patrimoniului cultural naţional şi a
înfiinţării şi continuei perfecţionări a si-;temului de ocrotire, prin integrarea
instituţiilor sp3cializate, indiferent de subordonarea lor, s-au creat condiţiile
pentru realizarea unor planuri centralizate unitare de cercetare. La acestea
specialiştii reţelei muzeale şi ai bibliotecilor de profil participă nemijlocit.
Aceste planuri au fost corelate la programele naţionale de cercetare, stabilite
de Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi se dezvoltă în consens
cu Planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, răspunzînd astfel
marilor comandamente impuse de acesta. Ca să oferim numai un exemplu,
planul de cercetare arheologică a stabilit şantierele de lucru cu prioritate în
zonele unde se execută lucrări de sistematizare, hidroamelioraţii, funciare
etc., concomitent răspunzînd tematic la nevoia de cercetare a întregii istorii
vechi şi medievale, în vederea atît a descoperirii de noi dovezi ce atestă civili-
zaţia materială şi culturală creată în timp pe teritoriul patriei, cit şi a acope-
ririi cu obiecte a patrimoniului unor unităţi muzeal~ unde acestea sint defi-
citare pentru o epocă sau alta.
Cele două funcţii analizate 78 produc in mod direct rezultate ce sînt
folosite în sfera conservării şi restaurării bunurilor culturale. Şi în acest sens,
Legea ocrotirii patrimoniului cultural naţional, crearea sistemului naţional
de ocrotire au determinat importante mutaţii. De altfel, un ansamblu de
măsuri, dezbătute la nivelul conducerii superioare de partid în anii 1976,
1979, 1981, 1983, s-au concretizat în programe de activitate pri,·ind conser-
varea patrimoniului cultural. Reiese în mod evident că linia strategică sta-
bilită pentru etapa pe care o parcurgem fixează ca prioritare lucrările de
protecţie, consolidare, reparaţii şi conservare, atît în cazul bunurilor mobile
185
cit şi al celol' imobile. Cn salt calitativ de excepţ.ie, rezultat în urma unei i
dezvoltări fără precedent, s-a produs în domeniul restaurării şi conservării.
patrimoniului cultural mobil. Prin cele 11 laboratoare zonale, înfiinţate în·
anii 1975/76 şi a căror activitate s-a dezvoltat permanent, printr-o serie de·
ateliere de restaurare muzeale, au fost conservate si restaurate zeci si zeci de
mii de obiecte. Intre piesele de mare valoare cult~ral-artistică, şi i.n acelaşi
timp presupunînd o dificultate tehnică deosebită, restaurate în ultimii ani,
enumerăm: o suită impresionantă ele piese ceramice, intrn care cele aparti-
nînd culturii Cucuteni, coiful atic ele la Zimnicea, coiful ele la Ciumeşti. poarta
cetăţ.ii Histria, tezaurul ele la Hinova, cele de la Cugir şi Buneşti-Avereşti.
tezaurele mmwtare de la Birca, Yerbiţa, Belcin ele., armele unor personalit;~ţi
istorice ş.a.: numeroase tablouri de :\. Grigorescu, I. Anclreescu, Th ...\miln.
Şt. Luchian, I. Iser, Oct. Băncilă etc .. precum şi lucrări ele pictură clin şcnlile
olandeză şi italiană (sec. X\"l I -X\" II I). tapiserii. broderii etc: grafică.
manuscrise şi tipărituri din sec. X\"11-.XIX şi o largă suită de documente
medievale şi moderne.
Fixîncl ca teme ele cercetare metodele, tehnologiile şi materialele obiectP-
lor culturale. dar şi cele folosite in opera de restaurare. apoi mijloacele de
combatere a diverşilor dăunători, mai ales a celor biologici, coroziunea şi
protecţia anticorozivă a metalelor. tehnicile de impregnare. culorile, colorantii
şi tananţii, metoda difracţiei cu radiaţii X, studiul chimic şi mineralogic.
compatibilităţile şi l'eversibilitatea unor materiale utilizate. specialiştii din
laboratoarele de restaurare asigură o reală bază ştiinţifică activităţii de a1·Psl
tip 79 • Colaborarea cu institute de cercetare de înaltă profilare (fizică nucleară,
chimie, inginerie etc.) a adus în restaurare - activitate prin excelenţă intPr-
disciplinară - beneficiile tehnicii de vîrf, contribuind la salvarea a numeroase
bunuri şi, totodată, la mai buna încadrare cronologică şi valorică a acestori-1..
Aceste posibilităţ.i urmează să fie dezvoltate întrucît în urma investigaţiilor
au fost identificate peste 1 OOO OOO bunuri culturale mobile eare necesită
intervenţii de conservare-restaurare.
Şi in ce priveşte monumentele istorice atenţia a fost şi este indreptată
cu pr·ecădere spre consolidare, întreţ.inere curentă, protecţie şi consernrP,
nelipsind nici lucrările de restaurare propriu-zisă. Cîte,·a din acestea. c;:ire
ni se par a fi întrunit probleme deosebite sub' raportul rezolvărilor tehni•·e.
le amintim aici. În primul rînd cetăţile dacice clin Munţii Orăştit-i. unde
au fost redeschise, dar nu încă finalizate, lucrări de conservare-restaurare
in anii 1979-1980, apoi cetatea Bîtca Doamnei, la o serie de obiective claco-
romane, cum sint Tropaeum Traiani - Adamclisi, Ulpia Traiana Sarrnizi>-
getusa, Micia. Porolissum, Potaissa, Tibiscum, Celei, Albeşti, Niculiţel ş.a .•
unde şantiere mai ample şi proiectate pe termen lung vor reda in circuit
cultural respectivele vestigii. Considerînd noile mijloace de eYidenţă şi
cercetare introduse în acest domeniu - în primul rînd prin intermediul
Secţiei de evidenţă şi cercetări aerofotografice din cadrul Muzeului de istorie
al R.S.R., înfiinţată in 1978 şi care se numără printre primele instituţii de
acest fel din Europa, - ca o funcţie pusă în serviciul prezervării siturilor
arheologice, se poate exprima ideea unor viitoare rezultate pe linia restau-
rării, ce se anunţă de pe acum spectaculoase. Simpla enumerare a unor
monumente istorice la care s-au efectuat în anii din urmă operaţii de resta-
urare aduce in atenţia noastră obiective de primă mărime. Astfel, la Bucu-
reşti, se pot menţiona lucrările de la bisericile Colţ.ea, Sf. Spiridon Nou,
Sf. Gheorghe, Turnul Bărăţiei, la casele Lahovary, Vernescu, Ştirbei. :\1anu,
Asan, Tăttărăscu, Aman, la sediile Bibliotecii Centrale de Stat, CEC-ului
186
Casei C niYersitare, Palatului Justiţiei, Muzeului Muzicii şi Muzeului Colec-
ţiilor de artă. Li se adaugă lucrări migăloase şi de mare specializare, la pala-
tele Ghica-Tei, Mogoşoaia, la ansamblul Hanul cu Tei ş.a. Nu pot fi omise
în Pnumerarea propusă şi alte realizări din ultimii ani: restaurările de la
Vama\' eche şi castelul Bran, la palatul Banffy, casa Matei Corvin şi Teatrul
>laţ,ional din Cluj-'.\iapoca, altele la complexul „Nicolae Iorga" de la Văleni
<le Munte, la castelul Peleş, sau casele Toldalgy şi Kendeffy din Tirgu Mureş,
castelul Teleky de la Gorneşti sau cel de la Lăzarea, cetatea Chioarului sau
ansamblul Sugălete de la Bistriţa. Multe altele - casele Başotă şi Balş,
Universitatea şi Palatul Culturii din laşi, hanul de la Ruginoasa, Casa Sfa-
tului, cetăţuia şi Biserica '.\ieagră din Braşov, Primăria veche din Sibiu sau
mănăstirile Putna, Romanului, Buzăului, Bogdana, Hodoş-Bodrog, Tismana,
Rîmeţ, Pasărea, Bicsad, Govora, Bistriţa, Viforîta, Sinaia ş.a. - au întru-
nit aprecierea specialiştilor pentru competenţa executării lucrărilor. Gama
si varietatea acestor lucrări, mai restrînse, este adevărat, ca altădată, ne-o
Dferă de pildă, cazurile complexe pe care le-au constituit restaurările de la
Magna Curia din Deva, Opera din Timişoara sau bisericile de lemn de la
Poiana (Ialomiţa), Cehu Silvaniei, Ip, Strîmbu (Sălaj), Povergina (Timiş),
Fizeşu Gherlii şi Căian (Cluj) ş.a. Ca şi mauzoleurile de la Mărăşeşti şi Ma-
teia~. sau capela Enescu clin Tescani şi Ştirbei de la Buftea. O bună parte
<lin acestea sau altele care nu au fost mentionate si-au datorat santierele
mai ales distrugerilor provocate de cutremu~ul din 'martie 1977. Altele au
avut în Yedere restaurarea picturii murale, domeniu în care înregistrăm
peste 600 monumente care prezintă nevoi de restaurare. ln acest ultim caz
amintim rezultatele pozitive care s-au obţinut la monumentele de la Strei-
sin!..'.iorgiu. Voroneţ, Curtea Domnească - Curtea de Argeş, Probota, Putna,
Ht1rnan, Suceava, Ateneul Ho:nân etc.
Un loc însemnat în acest efort a revenit unor acţiuni speciale de comba-
tere a biodegradării, care s-au desfă7urat la palatul Ruginoasa, casa memori-
ală\'. Alecsandri - Mirceşti, Muz ~ul „Octavian Goga" din Ciucea, mănăstirile
Slatina, Rîşca, Rădăuţi, Humor, 0;eamţ, Drag )mirna, Văratec, Agapia,
Pingăraţi ş.a., ca şi la unele obiective de arhitectură populară din muzeele
in aer liber sau la o serie de unităţi de cult în cadrul cărora se păstrează un
număr mare de icoane şi cărţi vechi şi rare.
Succinta prezentare, chiar dacă deliberat n-am intrat în detalii de ordin
tehnic, necesită cite,'a observaţii. lntîi, că în cadrul generos creat de legislaţia
ocr11t.irii patrimoniului cultural naţional şi de suita de măsuri organizatorice
carf' i-au urmat, un loc aparLe s-a acordat sistematizării metodologice. O serie
de norme şi criterii - de evidenţă, evaluare, în domeniul conservării-restau
rării etc. - au însoţit, iar altele vor fi elaborate în viitor, activităţile practice,
perfecţionînd domeniul. De asemenea, că o atenţie mare s-a acordat speciali-
zării. perfecţionării şi pregătirii cadrelor, în primul rînd a acelora care acti-
vează în sfera conservării-restaurării, unde pînă în anii 1975/7G unele disci-
pline nu dispuneau ele nici un specialist. In urma tuturor acestora, în pre-
zent se înregistrează o schimbare de fond în ce priveşte concepţia faţă de
acea'ită funcţie şi ea esenţială pentru politica de ocrotire 80 •
Ca un efect al tuturor acestor eforturi de sistematizare a domeniului
prezentat se remarcă creşterea substanţială, în ultimii ani, a fondului patri-
monial aflat în unităţile specializate, atît pe calea achiziţiilor cit şi a donaţiilor.
Consecinţa imediată a unui asemenea fenomen este sporirea posibilităţilor
de valorificare, aceasta constituind un alt obiectiv. Ca atare, bunurile din
patrimoniul cultural trebuie să participe mai activ, desigur în condiţiile
187
specifice impuse de cerinţele păstrării lor, în procesul instructi v-educati \',
să fie utilizate la justa valoare a valenţelor lor în opera de cultură a societăţii
contemporane. Capacităţile reale pe care le posedă avuţia culturală ne sint
demonstrate de suita de acţiuni care au impus atenţiei generale domeniul.
In primul rînd muzeele, factorul hotărîtor în organizarea ocrotirii
(în cadrul lor funcţionînd şi oficiile pentru patrimoniul cultural naţional)
s-au bucurat de sprijinul permanent al conducerii superioare de partid şi de
stat. 1n acest sens. în ultimii ani, în toate centrele judeţene şi în capitală,
reţeaua muzeală a înregistrat un proces de resistematizare tematică şi repro-
filare, rezultind instituţii de nivel superior, capabile să „împingă" permanent
şi în formele cele mai adecvate spre public comorile istoriei, culturii, artei şi
ştiinţei naţionale. lncepînd cu inaugurarea, în anul 1975, a Muzeului Unirii
din Alba l ulia, această reţea a aplicat creator concepţia restructurată privind
istoria României. realizîndu-şi mesajele specifice într-o viziune modernă şi
totodată ştiinţifică. 1n cadrul acestui proces, care şi-a propus cunoaşterea
dovezilor istoriei naţionale şi impunerea lor în lume prin promovarea schim-
bului reciproc de valori, pot fi încadrate largi acţiuni expoziţionale: expoziţia
româno-iugoslavă „Comori arheologice din Regiunea Porţilor de Fier" (1978),
insemnată acţiune europeană de cooperare culturală bilaterală în probleme
de ocrotire a patrimoniului cultural: „Civilizaţia daco-geţilor în perioada
clasică", manifestare care a prezentat strălucitele dovezi de civilizaţie, create
de înaintaşi. in 10 ţări europene (1979-1981): ,.Tezaure ale culturii roma-
neşti aflate în .-\ustria". prezentata la Bucureşti cu ocazia Congresului Inter-
naţional de istorie (1980). alte ample expoziţii de artă românească moderru\
şi contemporană deschise în Japonia sau expoziţiile de artă populară trimise
în numeroase ţări ale lumii. Se cuvine, de asemenea, amintite, ca un efect
direct al efortului de evidentă si cercetare, suita de sesiuni nationale de
rapoarte arheologice şi cele din 'domeniul bunurilor bibliofile, 'ajunse s;\
fie considerate evenimente stiintifice si totodată cadrul firesc de dezbatere
a experienţei înaintate şi de direcţio~are a activităţii.
Tuturor acestora le pot fi adăugate volumele de rapoarte, cataloagele,
repertoriile. lucrările de sinteză sau monografiile prin care sînt valorificate
sistematic cele mai reprezentative bunuri din patrimoniul cultural naţional.
Comportind investiţii şi deosebite eforturi materiale şi umane, opera
de ocrotire a patrimoniului cultural oferă de pe acum rezultate care-i relevă
marile beneficii. Printre cele mai vizibile se numără acelea de a fi declansat
mecanismele de transformare a mentalităţilor. astfel că, treptat, ea va deveni
o componentă a conştiinţei civice, calea sigură şi reală de păstrare şi trans-
mitere pe mai departe a patrimoniului cultural al unei naţiuni.
Rareori într-un alt domeniu al culturii se mai poate constata un salt atit
de mare ca cel realizat de eonsen·area bunurilor culturale după anul 1960.
Deşi nu ne-am propus analizarea factorilor care l-au determinat, ne vedem
puşi în situaţia de a-i marca. fie chiar şi printr-o schiţă bibliografică sumară,
evoluţia. Evident, toate succesele obţinute nu se pot desprindr de situaţia
favorabilă în care s-a găsit reţeaua muzeală - care, în linii generale, tocmai în
etapa 1960-1975 şi-a fixat coordonatele şi locul în rîndul celorlalte instituţii
cultural-ştiinţifice. Se poate face chiar afirmaţia că şcoala românească de res-
taurare a patrimoniului mobil s-a fundamentat ştiinţific atunci, creîndu-se pre-
misele organizării instituţiilor specializate ca şi ale pregătirii unei generaţii de
specialişti ajunşi la maturitate profesională, care se vor remarca printr-o largă
gamă de lucrări complexe realizate mai ales în ultimele două decenii. Amin-
tindu-le, fie şi parţial, nu putem să nu ne oprim asupra cîtorva demersuri
188
teoretice care susţin cu probe afirmarea acestei şcoli naţionale, capabile,
in condiţii normale, de performanţe. Astfel, in anii 1966-1968, cînd, in
linii generale, se fixează coordonatele domeniului, ing. M. Mihalcu a stabilit
cîteva direcţii metodologice generale prin studiile: Coroziunea bacteriană şi
problemele conservării obiectelor muzeale şi a monumentelor istorice ( Rev. muz.,
3, 1966, p. 224-228); Cu privire la protecţia anticorozivă a obiectelor de muzeu
prin peliculizare ( Rev. muz., 4, 1967, p. 323-327): Consideraţii asupra
curăţirii obiectelor textile din colecţiifo mu::.eale (teste, curăţire în medii apoase,
detergenţi), I-II (Rev. muz., 4. 1968, p. 415-420: 5, 512-516). Tot pe
linia metodologică, dar şi a definirii principiilor, locului, mijloacelor şi deonto-
logiei restaurării se cuvin menţionate lucrările de referinţă ale unuia din
principalii creatori ai sectorului de restaurare metal-ceramică, prof. I. Korodi.
între acestea sint: Restaurarea şi conservarea unui coif celtic (Re,·. muz., 6,
1966, p. 326); Restaurarea şi conserrarra obiectelor de metal la Jl/ uz eul de istorie
din Cluj (Rev. muz. ,1, 1966, p. 50); Rrstaurarea şi co1tservarea unui scut dacic
(Rev. muz., 4, 1967, p. 51:3-523): Principiile şi problemele fundamentale ale
restaurării obiectelor de mu::,eu (Rev. muz., 5, 1969, p. 424-427). Li se
adaugă un alt studiu orientativ, al dr. doc. Victoria G. Iuga, Conservarea
bunllrilor muzeale (Rev. muz., 2, 1968, p. 154-155), elocvent pentru demon-
strarea virtuţilor şi stadiului respectivului domeniu. Sectorul restaurării
picturii şi graficii, beneficiar - singurul - al unui ajutor calificat dat de
restauratorii sovietici, a produs acum primele studii de delimitare şi obiecti-
vare: Elena U rdăreanu, Unele metode folosite în activitatea atelierului de restau-
rarr al Muzpului de artă al R.P.R. (Rev. muz., 1, 1965, p. 67-68); Ortansa
St.(lica, Atelierul de restaurare grafică şi Y. Vlăduţ Efremov, Decolarea petelor
fo.ri.'.f df pe lucrărifo de grafică (ambele în Rev. muz., 2, 1966, p. 142-145:
124-125); Gh. Zidaru, Metode de restaurare a picturii populare pe sticlă
(Rev. muz., 6, 1967, p. 525-530). Ele vor fi continuate de alte lucrări ca:
Pia Vera Anastasiu, Restaurarea ca mijloc de identif'icar(' ( Rev. muz., 3, 1971.
p. 249-250); .J. Cella Manea,. Cercetarea fi::.ico-chimică în studierea operelor
de artă (Rev. muz., 2, 1973, p. 104-107); Yvonne Efremo\-, linele probleme
de conservare şi restaurare a operelor de grafică alr lui I. D. J\'pgulici din Muzeul
de artă al R.S.R. (Rev. muz. mon., serie muzee, 1. 1974, p. 51-56): Eugenia
Ioanovici, Degradarea operelor de pictură în timpul fdmărilor şi fotografierilor
(Rev. muz. mon., seria muzee, 2, 1975, p. 39-45): Y. Efremov. Introducerea
metodei dP. dezacidificare Barrow în practica atelierului de restau rare grafică a
Muzeului de artă al R.S.R. (Rev. muz. mon., Seria, muzee, 6, 1976, p. 43-55):
Jean Păun, M. V ulturean u, lJ tilizarea radiatiilor nuci care în conservarea
opl'relor de artă (Rev. muz. mon., seria muzee,' 2, 1977, p. 48-50); A. Teo-
dosiu, Analiza fizico-chimică, factor hotărîtor în cercetarea şi conscriJarea opere-
lor de artă (Rev. muz., mon., seria muzee, 3, 1977, p. 54-62): Alice Poladian-
Moagăr, Restaurarw - factor determinant în descoperirea şi rcstitu irea valorilor
rmle ale tablourilor (Rev. muz., mon., seria mu~ee, 6, 1978, p. 36-39); Ortansa
Stoica, Contribuţia restauratorilor din Muzeul de artă al R.S.R. la munca dr
valori{icare a patrimoniului cultural naţional (cercetare, restaurare, conservare)
(Rev. muz. mon., seria muzee, 2, 1978, p. 40-44). Tot aici, ca o confirmare
a (·apacităţilor profesionale, studiul semnat de Varvara Ionescu, Emilia
Popp, Yiorica Necula, Lucrări în tempera (Rev. muz., mon., seria muzee,
8, 1978, p. 45-49), marchează saltul calitativ.
Progresiv, teoria restaurării s-a ridicat la nivelul analizei şi interpretării
unor probleme de o deosebită dificultate. Stau mărturie abordările teoretice
din categoria celor tratate de Al. Ghillis (Materiale sintetice româneşti folosi-
189
te în practica conser()ării şi restaurării picturii în tempera, Rev. muz. m0n ..
seria muzee, 7, 1983, p. 39-44: Fenomenele fizice ale consolidării straturilor
picturale degradate, idem, 2, 1984, p. 27-33; Natural sau sintetic: opţiuni
în restaurarea modernă a picturii, idem, 7, 1984, p. 21-24; E()aluarca unor
sisteme ade:::.i()e utilizate în consolidarea structurii picturilor degradate - I - I I I,
idem, 1, 1985, p. 48-57, 2, 1985, p. 36-46, 4, 1985, p. 32-41) sau El„na
~ae (Informaţii utile pentru conservarea şi restaurarea stampelor, I-II, RPv.
muz. mon., seria muzee, 8, 1983, p. 41-66 şi 10, 1983, p. 55-60). un alt
domeniu, cel al tipăriturilor şi documentelor, avînd ca suport hîrtia, scoate
în relief mai ales activitatea Laboratorului de patologie şi restaurare a cdrţii
de pe lîngă Biblioteca Centrală de Stat, căruia i se adaugă laboratorul de
profil al Direcţiei Generale a Arhivelor Statului. O serie de lucrări teor,:.tice
definesc şi aici etapa şi atrag atenţia asupra multiplelor aspecte pe carp le
presupune opera de ocrotire a bunurilor bibliofile şi arhivistice. Răspunzincl
parcă semnalului tras, încă în 1941, de Henri Stahl care vorbea de ,.mo8rtea
documentelor" (Hrisovul, 1, 1941, p. 100-116), înregistrăm studii deo:0a>bit
de valoroase: Trandaf \'.,Factorii biologici dăunători arhi()elor şi cîte()a n/l'fode
de combatere aplicate în Arhi()ele Statului din ţara noastră ( Rev. arhind•)J".
I, 2, 1958, p. 283-294); N. Drăghici, Unele aspecte ale restaurării cu adl':,i()i
(Rev. arhivelor, XXXII, 1970, p. 474-487): J. Păun. F. Oprea, I. Goldhaar,
Folosirea radiaţiilor ganuna pentru dezinfecţia document('lor de arhi()ă ( Rt>v_
arhivelor, LY. 1, 1978, p. 79-81): Elena Panait Pîriu. Maria .'\Imt:1ţă,
Aspecte pri()ind restaurarea pergamentelor manuscrise (Rev. muz .. mon .. :-;pria
muzee. 5. 1979, p. 38-42): F. Oprea. Crrcctări privind restaurarrn ]J• r';!,a-
mrntelor şi le{!ăturilor din piric ( Rev. arhivelor. 1, 1980. p. :J8-60) ş.a. Cit
priveste restaurarea cărtii nchi si a hirtiei în general. amintim lu~r;:,r·i!e
apăru'te mai ales în Probleme de pa'tologic a cărţii. publicaţie periodică ajunsă
la cel de-al 22-lea număr. şi unde, începind cu pionierii domeniului. printrP
care Eugenia Balteş, An. Cruher. apoi cu C. Manea, M. Popa ş.a. ~P whi1·u-
lează importante date şi informaţii de mare utilitate. De asemenea. nu t rP-
buie uitate, mai ales pentru sectorul bunurilor muzealP, cele două ntlunv -
Jlateriale de conser()are şi restaurare a patrimoniului mu::.cal (1981) şi Jlutl'ri-
ale de conservare şi restaurare (1983) - publicate sub Pgida l\IuzPului de
istorie al R.S.R. Saltul de carp \'Orbim, bazat pe emulaţia şi clrschidPrile
determinate de legea ocrotirii bunurilor din patrimoniul cull ural naţional, iar·
in cazul valorilor arhivistice, parle integrantă a patrimoniului ndt urai na-
ţional, şi de prPvederile decretului nr. 472/ 1971 a validat realele posibilil<I\ i
ale specialiştilor, ca şi valenţele sistem ului ocrotirii.
Între cîştigurile recente în ce prinşte tehnicile procPSP)or dP 1·estaunll·~
din acest domeniu se cuvin amintite cîteva cercetări, dPsprinse direct din
acţiunPa practică. În primul rînd studiilP semnate, în mma opPraţiilor prac-
tice, de Elena Panait Pîrău, Cella Manea, Cezarina Bărăian. Adriana Ioniuc,
Doina ManPa ş.a. (v. Rev. muz. mon., seria muzee, '..2. Hl81, p. 41-4l;: 7.
1981, p. 54-61: 1, 1982, p. 45-47: 2, '1982, p. 60-G:1: 7, 1983. p. 36--:m
ş.a.), care relevă atît tehnici cit şi fazele diverselor procese de restamarP,
mat'erialele si rezultatele. Alte abordări de înaltă tinută stiintifică SP datorP~IZ<t
Anei Bârcă', Biodeteriorarea în contextul cons('~()ării (colah. N. Stoica. in
Rev. muz., 4, 1972, p. 303-305), şi, de acelaşi autor, Sistemati::.are .~i termino-
logie în evidenţa stării de conservare a obiectelor textile (RPv. muz. mon., sPria
muzee, 8, 1978, p. 49-55).
Pornind de la pionierii domeniului (între ei nu trebuie uitaţi Ylircea
Făgărăşanu, .\!. Leluţiu, Gh. Vartic, 1\1. Buzilă, Y. Ionescu, I. Bandrahur.
190
N. Heisfeld ş.a.), care au afirmat întîi restaurarea pieselor ceramice şi metalice.
sP remarcă dezvoltarea treptată a unor sectoare ce presupun tehnici de virf
şi profesionalitate ultraspecializată. Rezultatele de ordin teoretic- inimagi-
nabile in urmă cu numai două decenii - atestă o susţinută practică. Intîi.
s{i amintim cîteva din sectorul restaurării textilelor. Lucrările Zoei H aşegan
(('ovoarr anatolienr: problemr dr consrrvare şi r('staurarr, v. Rev. muz. mon.,
sPria muzee, 2, 1981, p. 33-4'1) şi Lilianei Agachi (.:lsp('cte privind r('stau-
rarca unui steag din patrimoniul Muzeului Banatului, idem, p. 46-52),
Olgăi Birman, Metode de restaurare a tapiseriilor flamande din sec. X V I - X V I I
(idem, 3, 1983, p. 49-56) se asociază cu rezultatele obţinute în restaurări
de piese textile arheologice (Viorica Slădescu, Restaurarea unui veşmînt dr
copil (anteriu) - piesă arheologică datată în prima jumătate a sec. al X V I 1-lea,
idem, 4, 1983, p. 23-31 şi Carmen Marian, Probleme ridicate de conservarea
şi r('staurarea unor piese textile arheologice (idem, 7, 1984, p. 25-28). Nu mai
puţ,in importante pentru domeniul respectiv sînt rezultatele obţinute, în ce
priveşte restaurarea bunurilor culturale avînd suport pielea. ln acest sens
se remarcă studiile Aureliei lgna (ex. lîteva aspecte ale cunoaşterii structurii
obirctelor din piele, pentru prevenir('a şi combaterea biodegradării lor, idem,
8, 1(}81, p. 56-61). Cu lucrări ca cele efectuate de Emil Chivulescu (Restau-
rarea unei piese de armură romană, idem, 9, 1983, p. 56-59) sau Gabriela
Bunilă (Particularităţile rrstaurării radioreceptoarrlor, idem, 3, 1984, p. 26-
29 J atingem sfera celui mai remarcabil profesionalism, deopotrivă artă
si tehnică.
· Un real examen al maturităţii sectorului de conservare-restaurare l-a
('onstituit în ultimii ani ansamblul de lucrări efectuate asupra colecţiilor
Ca,telului Peleş, în cadrul cărora au fost antrenaţi, inclusiv folosindu-se for-
mPle de perfecţionare şi specializare, cei mai buni dintre restauratori. Sub
raport teoretic rezultatele au început să fie publicate din anul 1978, distin-
ginilu-sr concluziile de mare utilitate practică la care s-a ajuns în urma stu-
diiJ11r semnate de A. Moldoveanu, V. '.\lecula, R. Balica, V. Ionescu, D. Zegrea-
nu, A. J anitsek, L. Munthiu ş.a. Mai mult, aceste rezultate n-au întîrziat S<I
fiP cunoscute de marele public. Acesta a putut urmări efortul restauratorilor
prin cPlc trei mari expoziţii cu obiecte restaurate organizate in 1976, 19811
şi 198:~. unde s-au prezentat elocvente exemple de ceea ce Viorica Necula
numea, pe bună dreptate, rezultatul deopotrivă al ştiinţei, tehnicii şi măies
tri Pi (vezi Rev. muz. mon., seria muzee, 4, 1983, p. 15-Hl).
Un alt exemplu convingător ni-l oforă şi lucrările teoretici~ privind restau-
rar·ea obiectivelor etnografice şi de arhitectură populară. Amintim doar
citPva: Barbu Aurel Pandele, Conservarra lemnului din constructiile din m11-
2ecfe etnografice în aer librr (Re\'. muz., 4, 1968, p. 325-327): dr.' doc. E. Vin-
tilii, Protrcţia antiseptică şi iviifugă a acoperişurilor de şiţă sau şindrilă la
obi('r·tivele muzeograficr în aer liber ( Rev. muz., 3, 1967, p. 236-239); C. Bucşa
Gh. B.an, Aspecte metodoloţ:ice privind acţiunilr dr combatcrr. a biodegradării
bunurilor culturale din Lrmn, aflate în trrm ( Rev. muz.. man., seria muzre,
3, 1980. p . .56-5.9 J: C. Bucşa, M('tode de consrrvarr şi rrsta11rarr a Lrmnul11i,
idPm, 10, 1981, p. 56-60) ş.a.
~i in altă situaţie. unde iniţiaLor a fosl ing'. Ion Istuclol', şi anumr in
~·azul rlPQTadărilor şi restaurării picturii murale, preocupăr·ilP practice au
~isl Pmatirnl treptat concluzii teoretice. Intre lucrările sale de inceput amintim:
/.' n ff'nrwi"n dr drnat11rare a cnlorilor în pictura murală de la V oro nr( ( R('v.
m11:., I, JfHi5, p. 65-66) şi ('rrrrtâri dr laborator privind consrrvarra mon11-
nu ntelor m1uwtrr df' la Basarabi ( Hr'\·. rnuz., fi. HHm. p. 500-;)0!1).
191
Le vor urma, ca o consecinţă fericită a infiinţării şantierului-pilot de la
mănăstirea Humorului, alte studii teoretice de cea mai serioasă factură:
lng. Ion Istudor, Cnele probleme prirind curăţirea, desinfecţiaşi fixarea picturi-
lor murale, apăru te cu prilejul restaurării bisericii fostei mănăstiri Humor ( BM I,
3, 1973, p. 54-58); Ion .:\eagoe, Consideraţii asupra operaţiilor de consoli-
dare (Idem, p. 58-oO): :\icolae Sava, Daniel Dumitrache, Oliviu Boldura,
Restaurarea cupolri pronaosului (Idem, p. 61-63); J en6 Bartos, Probleme
de chituire apărute în cursul lucrărilor (Idem, p. 66-70); Viorel Grimalschi
şi Ştefania Grimalschi, Probleme de curăţire a picturii şi de consolidare a peli-
culei de culoare exfoliate (Idem, p. 70-73); şi Al. Efremov, Restaurarea pic-
turii prirită prin prisma istoricului de artă (Idem, p. 76-79). lntrunite, studiile
amintite formează modelul cel mai valoros de abordare integrală a cen~e
tării şi operaţiilor de restaurare asupra unui monument. ln sensul cunuaş
terii tainelor acestor podoabe ale culturii româneşti, alte studii şi investigi1ţii
au afirmat ştiinţa conservării şi restaurării în epoca analizată de noi atît de
sumar. Jntre acestea sint şi cele semnate de Tatiana Pogonat, Ci tera con'>i-
deraţii asupra mortarelor folosite in restaurarea monumentelor istorice şi de artă
şi Restaurarea picturilor murale din paraclisul mănăstirii Bistriţa-Neamţ (in RP\'.
mui. mon., seria :\IIA, l, 1975, p. 90-91 şi respectiv 1, 1976, p. 86-~'.)).
Din procesul producţiei. unele se manifestă atîtea aspecte pe care restau-
ratorul trebuie să le rezolve, s-au desprins şi rezultatele teoretice cuprinse
in alte citeva materiale: I. Istudor, I. Lazăr, I. Ioniţă şi Lucia Dumitru.
Unele consideraţii asupra fenomenului de eflorescenţă a picturilor murale ( RP,..
muz. mon., seria 1'1IA. :2, 1976. p. 87-89): Dan Mohanu, Pictura murală
a bisericii mănăstirii Dobrovă/ şi urgenţe în restaurare (idem, 1 1077,
p. 82-86).
Acest ansamblu de trimiteri bibliografice în domeniul restaurării pic-
turii murale nu face altceva decît să sublinieze că în momentul aplic;-lrii
prevederilor legii ocrotirii patrimoniului cultural naţional. domeniul ca atare
îşi conturase in bună măsură sferele iar experienţa realizată îi dădea cap;}('i-
tatea, prin personalul calificat şi baza tehnico-ştiinţifică, la performanţe
superioare. :\1ăsura. sub raport teoretic, ca o sinteză, o dă buchetul de studii,
apreciate de UNESCO, ce s-au întrunit în volumul Colloque sur la conscn•a-
tion rt la restauration des peintures murales, Suceava, iulie 1977.
De altfel, o serie de abordări ce privesc problema ocrotirii monumentPlor
ni le prezintă studiile de sinteză referitoare la acest domeniu. Între cele mai
utile pentru cunoaşterea rezultatelor sînt cele semnate de Eugenia Greceirnu,
Reali::.ări prirind protecţia unor centre istorice din sudul Transilraniei. 1·u
referire la obiectin şi ansambluri din Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu
etc. (BMI, 1, 1973, p. 41-48), ing. V. Munteanu, Noi orientări şi rccf'nte
realiz.ări în restaurarea monumentelor istorice şi de artă (BMI, 1, 1973. p. 7'2-
73). O suită reprezentativă de asemenea analize a fost apoi elaborată în 1q80
şi extragem din ea: Gr. Ionescu, Principii şi realizări în domeniul conserwlrii
şi restaurârii monumentelor istorice în România; dr. arh. Aurelian Tri~1·u,
Politica de conserrare şi rrCJitalizare a centrelor istorice din România (ambele
în Revista muz. mon .. seria muzee, 8, 1980, p. 28-34, 35-44). Intre lucră
rile teoretice ele referinţă- proiecte şi studii de restaurare - înscriem încă
cîteva, realizate recent, care. prin complexitatea operaţiilor şi soluţ.iile pro-
puse, oferă măsura competenţei specialiştilor ce ar putea fi utilizaţi. Fie că
se referă la vestigii arheologice [Aurel Teodorescu, Reconstrucţia capului de
pod construit de Apollodor din Damasc la Drobeta-Turnu-Sererin. Rev.
muz. mon., seria MIA, 2, 1981, p. 14-28; Cristian Călinescu, Consolidarea,
192
MănăsLir ea eamţ(dupăM. Bou-
quet) (C W )
Turnul Colţe i, Bu c ureşti ( după

M. Dous ault), (Ai·h. tat. Bucu-
reşti )
Mănăstirea u-
cevi ţa ( după o
sLampă de epo-
că) (Ci\II )
Planul mănăstirii Brîncoveni în-

tocmit de topografi ausLrieci
(1718-1732) (Muzeul de artă
al R.S.R. Fond Comisiunea Mo-
numentelor Istorice, în continua-
re CMI)
.'
TîrgovişLe (după un desen din

secolul Xl X) (Arh. SLat. Bucu-
reşti)
Efigie de br onz menţionînd resta·
urarea mănăstirii Bistriţa (C fl )
Icoana ,Coborîrea de pe cruce"

cu inscripţia restaurării de la
1802 (l\IAR R)
Nicolae Iorga în mijlocul b ănăţenilor la Bă il e Herculane (CM I)
Nicolae Io rga vizitind biserica de la Globu Rău ( Caraş-Sever in ) (CM I)
Preşedintele CMI, icolae Iorga şi colaboratorii - printre ei V. Drăghiceanu
şi V. Brălulescu - la Mangalia {1931) (Cl\II )
„ ctivul CMC" - arh. I. D. Trajane cu, arh. . Ghica-Budeşti, arh. I. Pîrvănescu

şi l. Lapedatu - la ml.n ăsl ir ea
Bi triţa (1909) (B R R)
Al. Lapedatu şi Ghi ca -B udeşti pe drumul Coziei (1910) (BARSR )
Fotografi a aeri a n ă in sprijinul cercetării şi ocr olirii siturilor arh eologice: a ) aşe zarea
geli că de la Alb eşti - Mangalia (sec. IfJ î.e. n. ), b ) cetăţile dacice C osleş li şi c) Blid aru
(sec. II î.e.n . - II e.n. ) din Munţii Or ăş ti e i (Mu ze ul d i Lo rie a l R. .R. ec p a aer o-
fo tografi e şi evi de nţă a siturilor arheo log ice)
c
Lucrăl'i] de conservare la
rfltatea Costeşti
:.-.~~ :;.::' ~-
~'\::i{ ·:-'\„ <..:
Aspect din timpul săpăturilor de la amfiteatrul roman de la Ulpia T1·aiana Sarmizegetusa

(1934.) (Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj- apoca)
Vedere de ansamblu a amfileatrului restaurat
a
'.;· „ ..
:rJ-i:~'
.:;t,„
Monum entul Ll'iumfal de la
Adamclisi (înaint e, în Limpul şi
dup ă restaura1·e ) (Muzeul de
istori naţională şi arheologie
Con lanţa ) (a, b, c)
~Iuzeul arheologic Tropaeum Traiani - Adam clisi
TNf- Fll
'
Detaliu al l ucrări lo r de re laura re de la marlirionul de la _ r iculiţ e l-Tulcea {Muzeul Deltei
D u n ării, Tulcea)
Term ele roma ne de la Iicia în urma restaurării
a
b
VesLigii ale podului ridicaL
de Apollodor din Damasc
peste Dunăre: a) aspecte
de pe malul românesc ş i
• b) sîrbes ·
CetaLea Capidava -exem-

plu de restaurare şLiin
prică
Mijloac de recompunere a paţiului
istoric la Histria
Va ile P â rva n în Limpul săp ă turilor d e

la His lri a( J92 J ), cu D . .!II . Teodorescu
. i Dem . P ăcu r a riu (BAR . R)
~J
a
~~~"'''.
Străjeri ai trecerii prin limp: ruinele ansamblurilor medievale de la Cotnari (a) şi
Vodiţa (b) (CM I )
Palatul de la Mogoşoaia în aştep
tarea unei decizii binefăcătoare
(1909) (CMI)
~\"""* ~~,,.--=_,..,,
''
Palalul brlncovenesc de la Po-

tlogi (înain le şi după restaurare)
(CMI şi . Foto Casa cîntei i)
(a,b)
a
https://biblioteca-digitala.ro b
b
Cetatea Suceava intre ruină (a) şi vestigii conservate (b) (CM I şi S. Fot.o Casa Scînteii)
a
b
Ce tat ea rre amţ ruin ă (a ) şi vestigii co nservate (b ) (CM l şi . Foto a C.P.C.S) .
Biserica Creţul e s cu din Bu ure„ ti în timpul
restaurării {1936 - 38 ) (CMI )
„Prefacerea" bisericii domn es li

Curtea de .\ rgeş (DII ) '
• • < ~„ , ,;~-~:.}~
·:·. :.: r.;.~'·:: :,:~;;;:;~.::.~F Efec Lul f' es la u 1·ă rii la Amo la (1936- J9 rn ) ( .\II)
"% ·;,)
~%. '
'·
a
b
CLitoria domnească tîrgovişlea

nă - subiect al intervenţiei res-
tauralorilor (C 1I ) (a ,b,c , )
U monument isLori burureşj
nnce părea uitat: Hanu
Ma nuc (CMI)
tea
din Braşovul i~ter

- Casa Sfatului (CM )
Un aspect
balic
„Miracolele" r esta ur ă rii în cazul
ansamblului ctitoriei domneşti
de la Piatra I eamţ ( C~Il, '
Foto Ca a 'cinl eii ) (a ,b i
Pridvorul Coziei înainl e de res-
ta urarea cont empor a n ă 1C.MI)
În 1934 , la Densuş (C 11 )
a
În dulcea Bucovină, două din perlele ei: a.) Humorul ş i b.) Suceviţa (CM I)
b
a
Monumente pierdute: a) bazarul

din Tulcea (Muz . Deltei Dunării
Tulcea) bisericile de lemn din
Cîrlibaba (b) şi Sărăcineş ti (c)
(CM I )
a
Monumente de lemn maramure- ;t

şene studiaLe de CJ\l f, dovad ă a i
in teresului pentru c iviUzaţia
popular ă : biseri cile din ~Ioise i (a )
ş i Rozavlea (b ) (CM !)
Mănăsl i rea Hurez, exemplu recenl de resl au rare ( . ·Folo Casa Scînteii)
Căldăruşani - chi lii , in urm a lu cră1·ilor din 19/8-8 1 ( . Foia Casa Scînteii)
Casa B ănie i - Craiova, o fo rm ă de repunere în circuit cultural
Cula Greceanu - Măld ăreşt i în urma r estaur ării (S. Foto Casa Scînteii )
'
Casa Bălceştilor (Vilcea) după restaurare (S. Foto Casa Scînteii)
Casa Melik - Bucureşti în urma lucrărilor de restaurare (DEPCN)
Casa Vergu l\f ăn iii l ă - Buzău, a) inainle şi b) după restaurare (DEPCN )
Castelul Hunedoreşlilor în urm"l
restaurărilor din 1949-50,
196t.-68 (DEPCr )
Turnul croiLorilol' din Cluj dup ă

tau ra re (DElCN )
l' P
Catedrala romano-raloli ·ă .'f.

Mihail dr la Alba Iulia - exa-
men per111ant:>nl a l pecialişlilor
(DEl'C.1' ) https://biblioteca-digitala.ro
Palatul lui Al. I. Cuza de la
Ruginoasa într-o nouă „haină"
i1977) (S. Foto Casa Scînteii)
O res taurare de referinţă: corn

plexul Dragomirna (DEPC- )
Proba măi estriei pictorului reslaurator: detalii de r estaurare a frescelor
la Biserica Domnească de la Curtea de Argeş, (a,b,e,f)
biserica Bunei Vestiri din Piteşti (c,d ,g,h)
şi biserica Cre ţeşti (Dolj) (i,j) (1984) (Foto Dan Mohanu şi Ovidiu Boldura)
a
d https://biblioteca-digitala.ro
e
g
h
Forme de conservare muzeală:
mori de vînt în cadrul Muzeului
Tehnicii populare din Dumbrava
Sibiului
Remontarea bisericii lui Horea

de la Cizer în Muzeul etnografic
în aer liber de la Hoia, Cluj-
https://biblioteca-digitala.ro Napoca (DEPCN)
Profesorul Dum itru Tudor ş i
co labora tori i explictnd lu crările
de co nservare şi protecţie de la
Celei (1980)
Profesorul Dinu Adameşteanu

discutînd probleme de evidenţă
a si turilor arheologice (1981)
Acad. M. Garafanin şi prof. dr.

Vasile Drăguţ, analizlnd în ca-
drul Comisiei mixte româno-
iugoslave conservarea şi restau-
rarea vestigiilor istorice din zona
Porţilor de Fier
conservarea şi valorificarea complexului arheologic Sarmi:.egetusa-Grădiştea
Muncelului. O acţiune în plină desfăşurare, Rev. muz. rnon., seria MIA.
1. 1982, p. 13-29; Ion Daviţoiu. Al. Fota, Răzvan Găvan, Probleme de
restaurare, conservare şi reconstituire a sanctuarului nrolitic dr la Parţa (jud.
Timiş), Rev. rnuz. rnon., seria Muzee, 8, 1985, p. 36-41], la obiective
medievale [Ştefan Balş, Casa domnească de la Putna. istoricul proiectului de
restaurare, Rev. muz. rnon., seria MIA, 2, 1982, p. 11-14; A. Teodorescu,
Lucrări de conserrare, restaurare şi amenajare la ansamblul brîncovenrsc din
Rîmnicu Sărat, [Rev. muz. rnon., seria MIA, 1, 1983. p. 25-31] sau moderne
[O. Dimitriu, Consolidarea, restaurarea şi remodelarea unui edificiu din zona
Lipscanilor, Rev. rnuz. rnon., seria MIA, 1. 1984, p. 7-'17; Călin Hoină
!'escu, Ansamblul cultural „Nicolae Iorga" din Făleni'i de Muntr, Rev. muz.
mon., seria MIA, 2, 1984, p. 5-10], toate oferă exemple de rezolvare ştiin
ţifică a problemelor impuse de restaurarea şi reintegrarea în circuit cultural
a monumentelor. Amintim a iei şi cele cîteva acţiuni de translaţie a
unor monumente, utile mai ales din perspectiva ~i în măsura in care ele au
oferit prilejul imbogăţ.irii teoriei restaurării cu valoroase studii de speciali-
tate. Astfel, lucrarea de la Schitu Ostrov (Vîlcea). care a impus o ridicare
de 4,83 m faţă de nivelul originar a fost consemnată in interesantele studii
i"emnate de Vasile Drăguţ, Aurel Teodorescu şi ing. Eleodor Săftoiu (Rev.
muz. mon., seria MIA, 2, 1982, p. 15-22). Alte 3 operaţii oarecum similare
- de un mare grad de dificultate tehnică - privesc translaţia Schitului
Maicilor (greutate 745 t, ridicare pe nrticală cu 1,67 m şi execuţia a 2 rotiri
dP 13 49' şi :~6 40', deplasare 245 m), a bisericii Olari ( 1 278 t, 58 m deplasare)
~i a casei „Anton Pan" din Rîmnicu Vîlcea ('170 t, 37 ,8 m deplasare). Toate
aceste operaţii au fost executate sub c:onducPrea ing. Eugen Iordănescu
(Rev. muz. mon., seria MIA. 1. 1983, p. 17-24 şi 2, 1983, p. 17-19).
Cu ocazia acestor acţiuni, impuse doar din comandamente de salvare, s-au
utilizat o serie de mijloace tehnice, superioare celor obişnuite, care ar trebui să
fie folosite curent mai ales în lucrări specifice de restaurare a monumentelor
istorice.
Privite în ansamblu, capacităţile reţelei de specialişti-conservatori şi
restauratori, arhitecţi şi ingineri proiectanţi - şi ale instituţiilor de specia-
litate - unde, doar pentru patrimoniul cultural mobil, şi mai precis muzeal,
t>xistă, prin laboratoarele zonale de restaurare, o organizare specifică, nici
una însă nepreluînd pe plan central coordonarea activităţilor de execuţie
la monumente - oferă, printr-o organizare raţională, condiţii ca prevederile
legale, nevoile reale de păstrare a întregului nostru patrimoniu cultural mo-
bil şi imobil, să ajungă fapte curente. [fi
Faţă de imperativele economice şi sociale ale ocrotirii patrimoniului
cultural naţional, aşa cum rezultă ele şi din prevederile sistemului juridic
r·omânesc, ale multiplelor sale valenţe subliniate mai sus, se adaugă, mărin
du-ne responsabilităţile, imperativul istoriei şi al culturii. ln acest sens datoria
şi eforturile generaţiei contemporane, mai întîi ale arhitecţilor şi inginerilor
proiectanţi, ale urbaniştilor, edililor, muzeografilor, conservatorilor şi resta-
matorilor, ale istoricilor în general, trebuie să răspundă relevării, susţinerii
~i popularizării valorii arhitectural-artistice, istorico-memoriale, peisagistice
etc., în vederea păstrării, a fiecărui obiectiv mobil sau imobil care ne indi-
vidualizează, caracterizează şi defineşte ca istorie, ca cultură. Soluţii şi
direcţii au fost deja preconizate sau conturate în cadrul unor dezbateri
cu factori de strictă specialitate 81 . Modelul acestora îl constituie concluziile
193
arhitecţilor şi proiectanţilor bucureşteni, formulate la întîlnirea cu secre-
tarul general al partidului din 2ti februarie 1975: „păstrarea specificului
oraşului, aşa cum s-a de:,voltat in decursul vremii, folosirea la maximum a
tot ceea ce oferă constructiile si străzile actuale. Această realitate trebuie
să conducă la o concepţie ~mita'ră, care să aibă in vedere analizarea stradă
cu stradă, casă cu casă, pentru folosirea a ceea ce există în prezent bun şi
valoros din punct de ndere constructiv şi edilitar, evitîndu-se la maximum
posibil demolările. risipa de spaţiu şi modificarea arhitecturii tradiţionale
a oraşului·'. Cu acel prilej, pornind de la cazul concret al Capitalei, secretarul
general al partidului a subliniat necesitatea ca „tot ceea ce se va construi
de acum înainte să completeze şi să armonizeze actualul perimetru al ora-
şului, să asigure armonizarea construcţiilor ,·iitoare cu cele exsitente, să con-
ducă la sistematizarea raţională a întregului municipiu Bucureşti" 82 •
O astfel de teză corespunde intru totul cu obligaţia fiecăruia de a res-
pecta şi contribui la păstrarea patrimoniului cultural, ca partea cea mai de
preţ (şi cea mai concretă) a moştenirii culturale. Privite în acest sens, cuvintele
secretarului general al partidului, exprimate la cel de-al doilea Congres al
educaţiei politice şi al culturii socialiste. au valoare de program practic:
.,Dezvoltind recunoştinţa şi preţuirPa faţă de strămoşii care, cu sacrificii şi
jertfe uriaşe, au apărat fiinţa naţională a poporului, au purtat steagul luptei
pentru libertate şi neatirnare. pentru dreptate naţională şi socială, trebuie să
sădim in conştiinţa oamenilor sentimenflll râsp11nderii faţă de moştPnirea înain-
taşilor (subl. a.), al hotăririi de a duce mai departe, in noile condiţii istorice,
făclia progresului şi civilizaţiei pe pămintul Rom<iniei" 83 •
Toate acestea, referindu-se şi la păstrarea şi transmiterea monumente-
lor istorice şi de artă, a tuturor vestigiilor dez,·oltării în sens cronologic ca şi
a oricărui obiect încărcat de semnificaţii istorico-culturale, privesc locul în
istorie - deopotrivă in cea naţională şi universală - a poporului român.
Despre acesta preşedintele :\1"icolae Ceauşescu afirmă cu atîta dreptate:
„Stabilirea locului în istorie, a originii şi continuităţii în bazinul carpato-dună
rean ale poporului român constituie fundamentul oricărPi activităţi ideologice,
teoretice şi politico-educative. ~vu se poate vorbi de educaţie socialistă fără
cunoaşterea şi cinstirea trecutului, a muncii şi luptri inaintaşilor noştri" (subl.
a.) 84 . Or, cum s-ar putea face toate acestea fără monumente, fără locuri
istorice şi memoriale, fără donzile specifice din civilizaţia materială şi spi-
rituală păstrate încă în ciuda atîtor factori destructivi sau opozanţi, în
satele şi oraşele României, fără miile de obiecte - de atîtea ori modeste
şi comune pînă la intrarea lor în circuit cultural-ştiinţific - pe care le scot
la lumină arheologii, le identifică, le aduc şi le păstrează în muzee, în arhive
şi biblioteci, istoricii. etnografii, bibliologii, arhiviştii etc., şi la prelungirea
duratei cărora contribuie esenţial muzeografii, conservatorii şi restauratorii?
Cum ar putea deveni astfel fapte de cultură concretă, puse în slujba întregii
naţiuni, ideile şi îndemnurile conducătorului României, decît printr-o una-
nimă operă de respect, de grijă şi bună păstrare a fiecărui element din ceea
ce compune şi numim patrimoniul cultural naţional?
La sfîrşitul lecturii acestei cărţi, unde am fost puşi adesea în situaţia de
a alege, a discerne şi a propune temele ce ni s-au părut a fi majore, nădăjduim
că am reuşit să-l facem părtaş pe cititor la strădania noastră, cit şi la gîndurile
ce ne-au frămîntat. Datorită complexităţii şi varietăţii lor, adesea, acestea
apar ca teme de meditaţie şi nu ca soluţii sau opinii personale, ferm formulate.
Împreună am intilnit aspecte dintre cele mai diverse şi contradictorii, pînă
194
la eliminarea totală a unuia sau altuia. Deci afirmaţiile de tip totalitar ar fi
fost. dăunătoare. Cum la fel ar fi fost şi atitudinea paseistă sau neînţelegerea
progresului social.
Am constatat pe parcursul lecturii atitudini conflictuale, începînd cu
păstrarea conştientă, uneori egoistă, a bunului cultural şi pînă la abando-
narea sau distrugerea acestuia ca o damnatio memoriae, toate legate de eveni-
mente sau persoane şi prilejuite de factorii pozitivi sau inconştienţa din marile
,-iltori sociale ale istoriei. Adeseori bunuri ce au devenit si continuă să fie de
secole valori inestimabile ale culturii si civilizatiei um'ane au fost hulite,
tratate ca „imorale", iar alteori simplist ca lucru'ri „vechi" sau „frumoase".
Pină în zilele noastre continuă la unii atitudinea de a vedea în bunul cultural
doar obiectul studiului, interesul lor faţă de soarta acestuia dispărînd o dată
cu publicarea semnificaţiilor de ordin ştiinţific, primind afirmarea egoistă
a paternităţii ştiinţifice şi aureolei personale. Există şi se menţin, chiar cu
încăpăţinare, prejudecăţile zise culte conform cărora o categorie sau alta
primează, este superioară, are drepturi majore faţă de altele. Este cazul
artei, în primul rînd, dar şi al arheologiei - iar în interiorul profesiilor, între
titulari ce efectuează munci distincte dar în realitate cu acelaşi obiect (cerce-
tător-muzeograf, cercetător-muzeograf-conservator, arhitect ş.a.) - unde ase-
menea supremaţii se manifestă adesea faţă de alte domenii de bunuri
culturale. Or, nici vechimea, nici valoarea în sens artistic, ceea ce credem
l;ă s-a putut vedea, nu conferă calităţi de superioritate obiectului cultural,
căci adesea semnificaţii istorice, memoriale ale unui obiect „urît" (un document
sau o piesă tehnică de exemplu) sau ale unuia mai „nou" le întrec evident
pe primele. Asemenea atitudini vizează vizibil teze elitist-culturale după
care unele domenii s-ar situa mai presus decît altele, fiind străine democra-
tismului culturii. Ele sînt periculoase şi pentru proliferarea prejudecăţilor
mm·elui public - atent la ce spun specialiştii - iar pentru unele categorii
ce includ bunuri culturale (istoria ştiinţei, tehnicii), alături de alte cauze,
\"Or face obligatorie cercetarea de tip arheologic şi în veacurile următoare:
prin neglijenţa contemporană vor dispărea martorii, chiar dacă ei sînt se-
rializaţi!
Opinii şi o gîndire de acest fel au determinat ca în muzee, şi chiar în ce
priveşte monumentele (să ne amintim că păstrarea lor a fost condiţionată de
vechime, 50 , 100, 200 ani ... ), să fie conservate cu precădere mărturii despre
civilizaţiile clasice şi aria lor de răspîndire în primul rînd cele greceşti şi
romane, neglijîndu-se adesea, condamnabil şi cu consecinţa pierderii, dovezile
naţionale, specifice unui popor sau altuia. Continuînd o asemenea prejude-
cată - care a fost determinată de condiţii obiective pentru perioada anteri-
oară veacului al XVIII-iea -, unele sisteme naţionale au exclus arbitrar
categoriile lor specifice. Dintr-o asemenea perspectivă, căreia i se adaugă
desigur cauze adînci politico-economice, probele civilizaţiei africane sau a
celei din zonele insulare pacifice au intrat cu greu, in urma unor mode chiar,
în muzee. Iar unele s-au pierdut pentru totdeauna.
La fel stau lucrurile, chiar mai grav, în ce priveşte monumentele istorice.
Adeseori, şi între speciali şti, se afirmă cu uşurinţă: mai avem, nu-i prea
valoros, a suferit multe refaceri, nu-i original etc. Asemenea aprecieri, care
trebuie combătute, sînt condamnabile şi adesea tendenţioase, urmarea fiind
sărăcire a formelor de civilizaţie naţională şi pierderea specificului naţional.
Am văzut cit de greu şi-au făcut loc ideile pozitive privind conservarea
- restaurarea. La i nceput opera ţii le de acest fel au fost primitive, in spiritul
195
unor idei greşite, renunţîndu-se uşor la multe obiecte şi monumente, apm
a urmat o epocă de refaceri imitative, probată şi de „industria'" de copn
determinată de moda antichităţilor. Treptat ideile s-au sistematizat,. reu~inrl
să învingă cele ale valorii istorice. Constituirea unui sistem a fost avantajată
de implicarea gînditorilor, istoricilor şi oamenilol' de litere, căutători, scorn10-
nitori în tainele adevărului, inventivităţ,ii şi frumosului creat de om. Acrst
sistem a fost impulsionat substanţial de lupta de idei, dar şi de implicarra
descoperirilor tehnice şi ştiinţifice. Astfel, şi în domeniul acesta naturali1'~
mul şi materialismul şi-au afirmat tezele şi rezultatele lor au găsit lrw de
aplicare. Marşul acesta din domeniul ştiinţelor exacte, care-şi găseşte azi,
prin revoluţia tehnico-ştiinţifică, un ecou vibrant în domeniul patrimoniului
cultural, a condus la aplicarea mai uşoară a criteriului valorii istorice. Spiri-
tul istorist a ajuns astfel să primeze şi să fie o raţiune a celor ce se ocup;! de
politica de conservare, restaurare şi apărare a bunurilor culturale.
Toate acPste confruntări, polarizind binele şi răul, conştiinţa cultural-
umanistă şi lipsa de conştiinţă, buna şi reaua intenţie, grija şi delăsa1·f'a,
constructivitatea culturală şi agresivitatea războinico-distructivă, mar-
cheză de fapt modul în care a fost privit omul şi realizările sale. In cC1drul
acestor polarităţi poţi să vezi cum s-au apreciat obiceiurile, tradiţiile. cum
au fost ele tratate în diferite etape istorice. constaţi atitudinile faţă d·· pro-
dusele culturale naţionale şi comunitare, faţă de cele individuale şi colectiw.
Studiindu-le realizezi că în prezent omenirea a ajuns, după căutări ~i ne-
sfîrşite greşeli, la concluzia că trebuie să păstreze, să conserve şi să n'~îl.:rn
reze patrimoniul cultural, în folosul dăinuirii ei, în cel mai fidel comt·u cu
idealurile culturii contemporane.
Cu asemenea gînduri, acum la sfirşitul drumului său-;=~~·to~~(~ăr[.i-i
poate conchide: nici un efort nu-i îndeajuns şi nici un ajutor nu va veni din
afara lumii în care trăim pentru a pune mb ocrotire mărturiilr trPcf'rii
noastre prin timp. Fiecare dintre noi poate însă contribui la aceasta. Iubind
valorile lăsate de înaintaşi, noi trebuie să le transmitem urmaşilor şi celM ce
vor veni după ei, perpetuindu-ne astfel propria imagine şi propriile faptP.
:'\oi toţi deci trebuie să luptăm pentru o asemenea cauză, convinşi că a pa-
răm un bun al nostru, al lumii în care trăim.
:KOTE
Adresa Cons. de :'.\lin. nr. 307161/S/20 septembrie, 1%.'J către OII, în Arh. C\II, Fond
5. 37, III, Dosar Primăria oraş Tr. Severin.
2 Arh. C:'.\11, Fond 5.13, Dosar Cinciş. Din păcate, monumentul va fi pierdut cîpva ani
mai tîrziu; şi Fond CMI 5.40, 5.27.
3 AdrPsa CMI nr. 982, 28 septembrie, 1946, în Arh. C:\ll, Fond 5.04, Dosar Episc. ort. rom.
a l\laramureşului.
4 Adresa Of. protopopesc Făgăraş nr. 509, 22 mai, 1%6, idem, Fond 5.42, Dosar \"oif'\"8-
denii l\Jari; Fond 5.32.
S Idem, Fond 5.35, Dosar Sic.
6 Ibidem, Fond 5.06, Dosar Bis. ort. Sf. Adormire.
~ Ibidem, Fond 5.09, Dosar Bicsad-Trei Scaune. Deviz întocmit de Şt. Balş, lucrarea
fiind încheiată în 1950.
8 Vezi adresa Episc. Rom. - Unite de Cluj-Gherla, nr. 1095, 20 mai, 1946, loc. cit., Fond
5.15, Dosar Episc. Gherla.
9 Arh. CMI, Fond 5.25, Dosar Ighiel, şi Fond 5.35, Dosar Sintimbru.
10 Idem, Fond 5.25, Dosar Sălaj-Astra, Cizer.
196
11 Adresa Primăria municipiului. Timişoara, nr. 12. 186, 31iulie,1947, în Arh. C~II, Fond
5.37, Dosar Timişoara.
1:.! Scrisoarea nr. 35485/D/18 februarie, în Arh. CMI, Fond 5.06, Dosar Teatrul Naţional.
13 Yezi aprobarea lucrărilor prin adresa CMI nr. 'i23, 1948, în loc. cit., Fond 5.33, Dosar
M-rea Săraca.
14 Cf. raport V. Vătăşianu, nr. 4/1948, 6 septembrie şi referat Şt. Balş, în loc. cit. Fond., 5.37,
vezi delega\,îa CilII m. 750, 29 VII, 1948.
15 Cf. adresa 1022, 4 iulie, 194'i, în loc. cit., Fond 5.01, Dosar Alba Iulia.
16 Vezi Arh. CMI, Fond 5.25, Dosar, lclondul :\lare.
17 Ibidem, Fond 5.20, Dosar Cet. Făgăraş.
18 Adresa CMI nr. 702, 5 iulie, 1948, loc. cit., Fond 5.23, Dosar Cel. Hunedoarei.
19 Loc. cit., ibidem.
20 Yezi adresa călre :'.\lin. Artelor nr. 12954/2 septembrie 1949, loc. cit., Fond 5.04, Dosar
Braşov.
21 Adresa Direcţiei artelor 111'. 2556/25 noiembrie 1948 către Pref. jud. Alba, Arh. CMI,
Fond Cîlnic.
:.'.:2 Adresa CMI m. 7'i1/5 august 1948, în loc. cit., Fond 5.09, Dosar Apahida.
:!3 Idem, Fond 5.20, Dosar Feldioara.
2't Idem, Fond 5.01, Dosar c\lba Iulia.
:.:0 Decretul în „M.O." m. 49/:28 februarie 1949 la propuncrc>a Cniunii Populare :\Iaghiare.
Casa esie declarală monument prin hot. Cons. :.lin. nr. 971/27 octombrie 1949.
'..!6 Lucrări conduse <le Şt. Balş şi H. Teodoru. Castelul este preluat <le Aşezămintele Cultu•
rale la 1 octombrie 1950 şi restaurat, apoi transformat în muzeu; şi Fond 5.23.
2; Arh. CMI, Fond 5.06, Dosar Palatul Universităţii.
:!8 Idem, Fond 5.38, Dosar Ţebea.
:!9 Idem, Fond 5.03, Dosar Braşov.
30 Idem, Fond 5.28, Dosar :\Iediaş, adresa OII nr. 190/1948.
:H I<lem, Fond 5.01, Dosar :\lba Iulia.
~-;:! Idem, Fond 5.01, Dosa1· _i\.ghireş.
::!3 Idem, Fond 5.34, Dosar Zfnil de Cimpie.
'.:l-'t Idem, Fond 5.01, Dosar :\Iuzeul Aiud.
:;;, Arhiva C.C.E.S., ArhiYa :\Iuzcelo!"', Fond :\Iinisterul ..\rlclor şi Informaţiilor, dosar 2,
Legislaţia românească.
3G Inventarul cuprindea în 1954 un numr1r de 4 35-'t de o!.Jiectiw: 335 de clădiri mon. de
arhiteclură,
1'15 mon. arheologie, 405 mon. de arU1 plastică şi 466 demon. istorice
(Ionescu, Restaurarea, p. 9).
:-:-; Conslanlinescu, Respect, I, p. 17-18.
:.;8 Aradt~mia R.P.TI„ Comisia ~liinţifi61 a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice,
Lisla monwnentclor de c11liură de pe teritoriul R.P.H.„ Ed. Academiei R.P.R.,
p. X- IV.
:>9 Ibidem, p. :J-190.
1,11 Drăguţ, Trei decenii, p. :~.
:.1 c\cadPmia H.l'.H„ Crm/ainfa pe {ară a arheologilor din R.P.R., 14-16 oei. 1949, fn
,)-iludii şi cerl"elr1ri dl' istorie veche", I, 19:JO, p. 1:J-:.!0.
4~ Ibidem, p. 4-'.22; t:J:J.
4:3 Daicoviciu, Sarnii:egPtusa, p. :29.
H Cui. C. Daicovidu, Traiul, p. 148.
t,;) Pe larg la Veles('I], ZonelP, p. 43-44.
li•) c\ precicrca pozitivă la H. J. Plenderleith, Les probli:mes de la consen·ation des monu-
ments, în „l\lusees et monuments", :XI, 1969, p. 141 şi „BC~11", an :XXXIX,
nr. 4, 1970.
1,-; () bună analiză la Drăguţ, Centre ist„ p. 10.
'•8 Vezi şi Drăguţ, Profil: Şt. Balş, în „Rev. Muz. :Mon.", 2 1917, p. 89.
1,~1 Drăguţ, Centre ist„ p. "11; Idem, Trei decenii, p. 4. Între cele mai complexe pro-
iecte de reslaurare le amintim pe cl'le de ]a: Timişoara-bastion cetatea Cilnic
catedrala romano-cat~lică_ Alba Iulia: M;rnăstirile Horezu, Putna,' Bistriţa-Neamţ:
(a~1tor Şt. Balş); Patriarhie (P. E. ;\'IJclrsru); Curtea Veche (N. Pruncu) şi hanul
Im Manuc (C. Joja) in Bucureşti; ansambluri)<> de la mănăstirile Dragomirna ~i
;;o:uceviţa (I oana Grigorcsru) ; Crtăţuia, Dobrovăţ, Palatul episcopal Buzih1 (N.
Diaconu); .cetalea S11cevri, palatul Potlogi (Gh. Sion1: casa Ion Zidaru - Bistriţa
!Ana Maria Oră!;ianu); curtea domnească din Tirgovişte (C. Moisescu); biserica
~f. Mihail-Cluj (Rodica Mănciulescu); han Suceava (V. Antonescu); casa
H irschc~---: Bra~ov _(Eugenia GrP;ceanu); priJ?1{1ria Sibiu ţi biserica evanghelică Mediaş
(H. Fah1111); b1ser1ea rvanghrhcă Sebeş ş1 ansamblul fortificat Prejmer (Mariana
Angele:ocu; ansamblul Basarabi (Liliana Bilciurescu).
197
50 V. Drăguţ dă următoarea statistică a monumentelor cu pictură, cu excepţia celor <lin
sec. XIX-XX:
Monumente cu pictură murală de ambianţă stilistică bizantină, sec. XIV- XV: 30;
Monumente cu pictură murală de ambianţă stilistică gotică, sec. XIV- XV: 25;
Monumente cu pictură murală de tradiţie bizantină, sec. XIV- XVII: 80;
Monumente cu pictură murală de tradiţie bizantină, sec. XVIII: 500;
Total 635 monumente
(cf. Drăguţ, Considerations, p. 7) .
.St Paul Philippot şi Paolo .Mora, Raport asupra acti'.!ităţii şantierului pilot organizat în
Moldo'.!a de Centrul internaţional de studii pentru conser'.!area şi restaurarea bunurilor
culturale şi Direcţia 1lfonumentelor istorice din R.S.R., în „B:\II", XLI, nr. 2/197:!.,
p. 75-76.
52 Înaltul stadiu de cercetare şi execuţie realizat de acest eminent corp de restauratori
este confirmat şi de volumul Colloque sur la conser'.!ation et la restauration des pein-
tures murales, Sucea(Ja, 197i.
53 Vezi, de exemplu, articolul arhitectului V. Antonescu, Hanul Domnesc de la Sucea'.!a.
Restaurarea. În l\IISR, 1966, p. 105-108.
54 La E. Greceanu şi H. Greceanu, Cotmeana, p. 74.
55 Comentariu Ia Şl. Balş, Restaurarea cetăţii ţărăneşti din Cîlnic, p. 48.
56 Ion Dumitrescu, Rodica ~fănciulescu, .'lletode aplicate la restaurarea a două monumente
gotice: biserica Sf. Jitihail şi biserica reformată 1l1athias, p. 23.
57 Greceanu - Velescu, Hala Bra,~oc', p. 145-148.
58 O bună analiză şi prezentare, la ing. Ion Munteanu, Noi orientări şi recente restaurări,
în Restaurarea monumentelor istorice ,~ide artă, „B'.\II", an XLII, nr. 1, 1973, p. 73.
59 Interesantă lucrarea de la Bărăţia din Cimpulung (arh. Gh. Balş, Restaurarea Bărăţiei
din Cîmpulung M usce/, in :\II SH, 1966, p. 16) ; vezi şi Ia Greceanu, Principii, p. 6:1.
60 E. Greceanu şi R. Grereanu, op. cit., p. 76. Un comentariu extins al principiilor la
Greceanu-Velescu, Hala Braşo'-', p. 13i-138.
61 D. Bilciurescu, Cu"înt înainte, Sesiurwa ştiinţifică a DMI, 1963, p. 4.
62 Greceanu, Principii, p. 51.
63 Documente prezentate în expoziţia „Din istoria muzeografiei etnografice româneşti·',
Muzeul Satului şi de artă popularr1, Bucureşti (1980), Timişoara (1981).
64 C. Irimie, Beitriige zur Typologie der biiuerlichen Industrieanlagen Rumăniens, în „Etudes
d'ethnographie et de folklore''. :\u YI I-e Congres International des Sciences Anthro-
pologiques et Ethnologiques, !\loseova, 1964, p. 28.
~65 Hedwiga Ruşdea, 1Uorile de (JÎnt din Dobrogea, în „Peuce", VI, 1977, p. 404. Cu atit
mai valoroase se prezintă soluţiile de prezervare şi valorificare a acestor monumente
în muzee etnografice în aer liber.
66 Demşea Dan, Alex. Z.ănescu, Morile plutitoare de pe Mureş în sectorul judeţului Arad,
în „Tibiscus", II, 197:!., Timişoara, p. 220-222.
67 Repertoriul monumentelor din Bihor, Oradea, 1974, p. 287.
68 ~luzeul de artă al R. S. Homânia, Catalog, Restaurarea ştiinţă şi artă, Bucureşti, 1976,
p. 5. Introducere semnată de pictorul Anastasie Anastasiu.
69 Vezi prezentarea şi comentarii la Ionescu, Restaurarea, p. 10.
70 Ionescu, Carta, p. 1[>0.
71 Numărul acestora - de fapt al obiectivelor propuse să intre în rîndul monumentelor
istorice - creşte în 19i 4 la 6 456, iar în 1977 la 8 922, în 197 8 ajungind la 10 072.
72 Vezi Opriş, Oficiile, p. 92-93.
-n Vezi Decretul nr. 442/1977.
74. Despre formaţia cetăţeanului, prejudecăţile, intoleranţa lui, vezi Pierre lves Ligen.
Menaces et perils, Conseil de Ia cooperation culturelle, Strasbourg, 1968, p. 7-15.
75 În domeniul acesta pe plan general se discută şi se experimentează încă adoptarea
celor mai adecvate formule: în Franţa evidenţa se realizează pe bază de „dosare
de descriere" şi „borderou de analiză", purtători de informaţii care utilizează limbaje
documentare normalizate (cf. L'informatique et l'inventaire general, sub ed. Ministere
de l'Education nationale et Ministere des Affaires Culturelles, Paris, 1972), aceasta
în cazul monumentelor, iar în cel al patrimoniului mobil sistemul cel mai avansat,
cu şansă de omologare naţională, este cel iniţiat în anul 1969 de Muzeul de artă
şi tradiţii populare din Paris, care utilizează mijloacele automatizate; în Suedia
sistemul „Nordiska Museet" - Stockholm foloseşte pentru evidenţa bunurilor
mobile tot un calculator electronic; pentru evidenţa monumentelor şi operelor de
artă din Austria s-a adaptat un sistem „bancă de date", coordonat de specialiştii
Institutului de ştiinţe practice ale evului mediu din Viena în colaborare cu firma
I.B.M. (cf. „L'Express", mai, 1975); în Anglia funcţionează l.R.G.M.A, (Information
198
Retrieval Group of British l\Iuseum Association), care începînd din 1967 a· pus de
acord compatibilitatea sistemelor de informare automată locală, ajungîndu-se la
o reţea de centre de informare muzeală interconexate; în Polonia din anul 1975
funcţionează sistemul „Sezar-Desi", adaptat nevoilor de prelucrare automată a
datelor referitoare la monumente şi opere de artă (cf. The EDP System for in11ento-
rying historical monuments, Reccords Center for Historical Monuments. Provincial
Data Processing Center, \Varsaw, 1975); în S.U.A. sistemul „Museum Computer
Network" a debutat în 1965 prin racordarea a 25 de mari muzee la un sistem de
prelucrare automată comun (vezi „l\Iuseum News", May, 1975 şi unele date la
Viorica Pascu, Aspecte ale muzeografiei americane contemporane, în „A:\IET", 1976,
p. 321-340). Cit priveşte sistemul de evidenţă din România este utilă consultarea
lucrărilor susţinute la consfătuirea „Perfecţionarea sistemului de evidenţă a patri-
moniului cultural naţional", Tulcea, 14.-15 octombrie 1977, în volumul programatic
„Peuce", VII, Tulcea, 1979, 283 p.
76 ln ceea ce priveşle „antecedentele" sistemului centralizat de evidenţă, a se vedea
cu mult folos, lucrările: Boris Zderciuc, Georgeta Stoica, E11idenţa ştiinţi{ica a
colecţiilor de mu;;eu, ln „Anuarul '.\Iuzeulu i Satului", 1966, p. 255-268 ; Tancred
„Bănăţeanu, Cu pri11ire la catalogul ştiinţific al colecţiilor etnografice, în „Rev. l\luz.",
2, 1967; Iuliu Paul, Cu pri11ire la e11idenţa de mu::eu şi şantier -;i Rodica '.\farcu, Siste-
mul de e11idenfă cu fişe perforate în muzeele de istorie, ambele în Hev. muz. mon., seria
muzee, 2, 1974, p. 45-49, 49-50; Iuliu Paul, „Cu privire la sistematizarea şi moder-
nizarea evidenfelor muzeale, în „St. Corn. Sibiu, 19, Arh- lsL., 197 5, 205 sqq; Tereza
'.\lozeş, Codificări informaţionale in munca de muzeografie, în l\fuzeul şi Educaţ.ia
socialistă, i\Iuzeul Naţional de Istorie, Bucureşti, 1977; I. Paul, D. Popa, Fr.
W einrich „Noi propuneri privind sistemati;;area evidenJelor ştiinţifice muzeale, în
„St. Corn., Sibiu", 20, 1977, p. 303-309 ş.a.
77 Sistemul de evidenţă a fost proiectat şi pus în aplicare în primele faze în perioada 197 5 f
1977, ulterior acestora aducîndu-li-se unele îmbunătăţiri de ordinul stocării şi pre-
lucrării datelor şi nu funcţionale. La fazele de care amintim, în urma cărora func-
ţionează sistemul, a parlicipat un colectiv de specialişli ai fostei Direcţii a Patri-
moniului Cultural Naţional, coordonat de autorul cărţii, la care s-a adăugat efortul
susţinut a numeroşi muzeografi, cercetători. conservatori şi restauratori. Tuturor
acestora li se cuvin mulţumiri.Pentru c<.'rinţele actuale, vezi Andrei Paleolog,
Nicolae Badea Dinc{1, Un sistem informatic pentru patrimoniul cultural naţional.
în Hev. muz. mon., seria muzee, 1, 1982, p. 35-44.
78 Vezi pe scurt la I. Opriş, Despre ocrotirea patrimoniului cultural în România, în „Revista
Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO", an 20, nr. 1-2, 1978, p. 75-79.
79 Obiectivele sînt precizate în Planul de cercetare ştiinţifică în domeniul conservării şi
restaurării patrimoniului cultural naţional (1981-1985 ), Consiliul Culturii şi Educa-
caţiei Socialiste. Vezi şi studiul programatic al lui A. Moldoveanu, Realizări şi
perspecti11e în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural mobil, in „Hev. muz. şi mon",
seria l\Iuzee, nr. 4, 1978, p. 70-77.
80 Vezi I. Opriş, Perfecţionarea muzeografilor din România şi recomandările UNESCO în
acest domeniu, în „Buletinul Comisiei Naţionale a Republicii Socialiste România
pentru UNESCO", an 17, nr. 3-4, 1975, p. 44-50; Hadu Florescu, Formarea şi
perfecţionarea muzeografilor în România, ln „Rev. muz. şi mon"., seria muzee,
nr. 4, 1978, p. 78-83. Le mai alăturăm, ra studii şi materiale programatice cu
caracter de sistematizare şi delimitare domenială, elaborările lui Aurel Moldo-
veanu, Lahoratorul zonal pentru restaurarea bunurilor care fac parte din patrimoniul
cultural naţional şi citeM din problemele lui actuale (Rev. muz. mon., seria muzee.
3, 1976, p. 37- 41 ), Reali::ări şi perspecti(•e în domeniul ocrotirii patrimoniului cultu-
ral naţional mobil (Rev. muz. mon., seria muzee, 4, 1978, p. 70-77), Realizări
şi perspective in domeniul ocrotirii patrimoniului cultural naţional (Rev. muz. mon.,
seria muzee, 8, 1980, p. 19-27) şi ln sprijinul activităţii muzeale. Norme privind
ocrotirea şi conser11area bunurilor cultural-artistice, tehnice, ştiinţifice care fac parte
din patrimoniul cultural naţional mobil al R.S.R.", (Rev. muz. mon., seria muzrr, 4,
1981, p. 80-Bi).
8'1 Vezi datele, propunerile şi concluziile prezentate in numărul special (2, 1980, 96 p.)
al Rev. Muz. ~Ion., seria 1\1.l.A., consacrat temei Arhitectura urbană a secolului XIX
în lumina acţiunii de e11idenţă a patrimoniului cultural naţional, din care relevăm cu
titlu de exemplu studiile prof. dr. Dinu C. Giurescu (Patrimoniul arhitectonic şi
199
construcţiile oraşelor),
prof. dr. arh. C. Joja, (Despre arhitectura urbană tradiţio
nală), conf. arh. dr. Y.
:\Iitrea (Contribuţia secolului al XI X-lea la definirea cadrului
urban contemporan al Clujului), arh. dr. H. Fabini (Criterii de apreciere şi posibili-
tăţi de 11alorificare a arhitecturii din secolul al X I X-lea şi de la începutul secolului
al X X-lea în Sibiu)), arh. dr. E. Greceanu (Arhitectura civilă a oraşului Botoşani
în 11eacul al XIX-Zea), arh. ::\1. şi Al. Mulţescu (Cimpulung-Muscel, Repere arhitec-
turale înscrise în cronica secolului al X I X-lea), dr. R. :Medeleţ (Ansambluri ale
arhitecturii secession în Timişoara la sf îrşitul secolului al XI X-lea şi începutul seco-
lului al XX-Zea), dr. Z. Szekely şi arh. G. Lambescu, Construcţii reprezentati11e de
secol X X în municipiul Sf intu Gheorghe şi în oraşul Tirgu Secuiesc) ş.a.
82 „Scînteia", an XLIV, nr. 10112, marţi, 25 februarie 1975.
83 Nicolae Ceauşescu, Expunere cu pri"ire la activitatea politico-ideologică şi cultural-educa-
tivă de formare a omului nou, constructor conştient şi devotat al societăţii socialiste
multilateral de::,voltate .~i al comunismului în România, Editura Politică, Bucureşti,
1976, p. 43.
84 Nicolae Ceauşescu, Exp1inere la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 1 V I 1982, în România
pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral de::,i•oltate, Editura Politică,
voi. 2~, Bucureşti, 198 3, p. 15.
RECOMANDĂRI ŞI CONVENŢII INTERNAŢIONALE
PRIVIND OCROTIREA PATRIMONIULUI CULTURAL
·L Conventia internaţională de protecţie a planetei (1951).

2. Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat
(flaga, '14 mai 1954).
~t Înţelegerea pentru protecţia plantei (Plant Protection Agreement)
pe1illru .\sia de Sud-Est şi Regiunea Pacificului (1955).
li. Recomandare definind principiile internaţionale de aplicat în materie
de săpătmi arheologice (adoptată de a IX-a Sesiune a Conferinţei Generale
ll:\ESCO, i\"e\v-Delhi, 5 decembrie 1956).
:>. Hecomandare privind mijloacele cele mai eficace pentru a face muzeele
accesibile pentru toţi (adoptată la a XI-a Sesiune a Conferinţei Gene-
1 ale UNESCO, 14 decembrie 1960).
G. Hecomandarc privind salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor

~·i siturilor (adoptată la a XII-a Sesiune a Conferinţei Generale UNESCO,
Paris, 11 decembrie 1962).
7. He comandare privind măsurile de luat pentru mterz1cea şi împiedicarea
exportului, importului şi transferului ilicit de proprietate a bunurilor
culturale (adoptată la a XII I-a Sesiune a Conferinţei Generale UNESCO,
Paris, 19 noiembrie 1964).
8. Recomandare privind prezervarea bunurilor culturale periclitate de lu-
crări publice sau private (adoptată la a XV-a Sesiune a Conferinţei Gene-
rale UNESCO, Paris t6 noiembrie 1968).
8. Convenţia privitoare la măsurile de luat pentru interzicerea şi împiedi-
carea importului, exportului şi transferului ilicit de proprietate a bunu-
l ilor culturale (adoptată la a XYI-a Sesiune a Conferinţei Generale
UNESCO, Paris, 14 noiembrie 1970).
10. Convenţia asupra regiunilor umede, a importanţei speciale a formelor
- d e habitat în pustiu (1971).
11. Recomandare privind protecţia pe plan naţional a patrimoniului ~itml
~i natural (adoptată la a X\"II-a Sesiune a Conferinţei Generale
UNESCO, Paris, 16 noiembrie 1972).
12. Convenţia privind protecţia patrimoniului monaial cultural şi naţional
(adoptată la a XVII-a Sesiune a Conferinţei Generale U)J'ESCO. Paris,
1G noiembrie 1972).
13. Convenţie asupra măsurilor internaţionale pentru speciile amenintate
<lin fauna şi flora de pustiu (1973).
H. Convenţia pentru conservarea naturii în sudul Pacificului (1976).
201
15. Recomandare privind schimbul internaţional de bunuri culturale (adop-
tată la a XIX-a Sesiune a Conferinţei Generale UNESCO, Nairobi, 2G
noiembrie 1976).
16. Recomandare privind salvgardarea ansamblurilor istorice sau tradi~io
nale şi rolul lor în viaţa contemporană (1976).
17. Rrcomandare pentru protecţia bunurilor culturale mobiliare (adoptată
la a XX-a Sesiune a Conferinţei Generale U:\'ESCO, Paris, 28 noiembrie
1978).
18. Recomandare pentru salvgardarea şi conservarea imaginilor în mişcare
(adoptată la a XXI-a Sesiune a Confninţei Generale UNESCO, Bel-
grad, 27 octombrie 1980).
LISTA ABREVIERILOR BIBLIOGRAFICE
I SURSE ARHH'ISTICE
Arb. Cl\U - Arhiva Comisiunii 1\Ionumenlelor lslorice (Consiliul Cullurii şi Educaţiei

~orialiste, Direcţia Economică şi a Patrimoniului Cultural i'\ aţ.ional)
Arh. CMIT - Arhiva Comisiunii l\Jonumenlelor Istorice. ~erpa penlru Transilvania (:\Iu-
zrul cfo istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca).
Arh. Stat. Bucureşti - Arhivele SLalului Rucureşli.
II PERIODICE
A<'tn lUN - Acta l\Iusei Napocensis, Cluj-Napoca, 1(1964) şi urm.

AE - Archcologiai Erlesito, Budapesta, I (1869) şi urm.
AII{' (AIIAC) - Anuarul Institutului de istorie şi arheologie, Cluj-~apoca, I (1958)
şi urm.
ADN - Anuarul Inslilutului de istorie naţională, Cluj, I (1924) şi urm.
AISC -Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj-Ribiu, I-IV {1928-1949).
An. B. - Analele Banatului, Timişoara, I (1928-IV (1932).
-An. CMI - Anuarul Comisiunii ·Monumentelor Istorice, Hucnreşti, I (1914.)-111 (1946).
- An. CMIT - Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. ~ecţia pentru Transilvania
Cluj I (1926-1928)-IV (1932-1938).
AMET - Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Ch1j-~apoca, I (1958) şi urm.
Apulum - Apulum. Bulet.inul l\Juzeului Hegional Alba Iulia (Acta .'.\Iusei Apulensis),
I {1939-1942) şi urm.
ARASI - Academia Română. Analele Secţiei Istorice, Bucureşti.
ARMSI - Academia Română. l\Iemoriile Sec\iei Istorice, Bucureşti.
- BCMI - Buletinul Comisiunii l\Ionumentelor Istorice, Bucureşli, I ( t 908)-- X X X V II I
(194!'i).
Bl\11 - Buletinul 1\lonumenlelor Istorice, Bucureşti, I (1971) şi urm.
BOR - Biserica Ortodoxă Homână, Bucureşti.
Dacia - Dacia, rcchcrchcs et dccouvertes arheologiqurs cn Hournanie, I ( 192li) şi urm.
Drobetal - Drobeta. Muzeul Hegit1nii Porţilor de Fier, Drobela-Turnu-Sc\·crin, I {1974)
şi urm.
M. Ard. - Mitropolia Ardealului, Sibiu.
--1\IISR - l\lonumente Istorice. SLudii şi lucrări de restaurare, D\11, Uuc:ureşti, I (1963)-Ill
(1969).
M.1\l. - :\Tonumente ~i Muzee, nucureşli, I (1958).
M.O. - Monit.orul Ol'icial, Bucureşti.
Patrimoine culturcl - Pat.rimoine cult.urel de l'humanite, ll~ESCO, Paris.
Peuce - l'euce, l\111zcul Deltei Dunării Tulcea, I (19/:!) şi urm.
PoHtiqul'S culturelles -
Problemi di conHl'rvazioni -
REESE - Hcvuc des etudes sud-est europr.ennes, Bucureşti.
Re'f. arh. - Hevista arhivelor, Bucureşt.i, I (1924) şi urm.
Re'f. muz. - Hcvisla Muzeelor, Bucureşti, I (1964.) şi urm.
,,..Rl'v. muz. mon •• MIA - Hevista l\luzeelor şi monumentelor, .\Ionumente istorice şi de
arlii, Bucureşti, I 1197'•) şi urm.
Re'f. UNESCO - Hevista Comisiunii Naţionale Române pentru Cl\ESCO. Bucureşti
I (1958) şi urm.
Sargpţla - Sargeţia. Bnlclinul Muze11lui Hegional Hunedoara, Deva, I (19:l'i') şi urm.
SCI\" - Studii şi ccrcclări de istorie veche, Rucnrcşti, I (1950) şi urm.
203
III ClRŢI, STL"DII ŞI ARTICOLE DE SPECIALITATE
Actes CIESEE - 1970 Actes du II" Congres international des etudcs du sud-est europeen,
Athenes, 7-'13 mai 1970, t. I, Rapports, Alhenes, 197:!.
Alonar, Le role - Gabriel _-\Ionar, Le role des monuments historiques et arlistiques, con-
siderees en lcur menes ou integres dans Ies ensembles comme inslruments pour L.1.
formation de l'homme, :\Ionumentorum tutela
Andrieşescu, Ep. hronz în R. - Ion Andrieşescu, _-\supra epocii de bronz în llomani;1,
BOII, 191.'i.
Architectural conserrntion - Architectural conservation in Europe, Ed. Srherb:1n Cm-
tacuzino, 1975.
ArcbCologie industrielle - Les delrnts de l'archeologie indnstriellc en Bclgiqne. Crc•dit
communal de Belgique. Bnlletin trimestriel, 114, ort. 1975.
Balş, Omag'iu H. Teodoru - ~t. Balş, Profesorul Horia Teodoru la 80 ani, HeY. m11Z.
mon., :\!IA, 1, '197!,_
Bal~, Cîlnie - Ştefan Bal~. Restaurarea cetăţii prăne~ti Cllnir, l\IISH, ·I 9Gl).
Ilarbacci, Uestuuro - Alfredo Barbacci, II restaura dei monnmenli in Italia. IstitntJ
Poligrafico dello Stat o. 1956.
Bnyard, L'art - Emile Bayard, L'art de soigner les CPunes d'art, Paris, 19:2:3.
Berr)', Les qunrtiers - :\Iaurice Berry, Les quartiers historiques de Paris, Le monumt>nt
pour l'homme.
Bornbeim, Arnnt-propos - \\"erncr Bornheim, AYant-Propos sur l'entrctien des monu-
ments historiques d'Allemagne, ICO~IOS Bullctin, 19i5.
Ilostiek, Deontoloirie - \\"illiam Bostick, _:-\qnisitions des musees: dr.ontologie, :Jiu~eum,
XXYI, 1, 'l9it..
Brown, 'fhe care - G. Baldwin Brown, The care of ancient monuments, Cambridgr, l 9ll5.
Burnhnm. Leirislations - Bonnie Burnham, La protection du patrirnoine cull.urel. :.\fanue!
des Iegislations nationales. ICOi\1, 197t..
Cândeo, Cutremurul - Yirgil Candea, Cutremurul din 31 mai 1738 şi pagubele ll<irezu-
lui, l\DI., I, 1958.
Cilndea, Piese - Virgil Cândea, Piese ale r.ulturii româneşti pesle hotare. l\Iinislerul .-\fa-
cerilor Externe, Bucurc:;;ti, 1958, 3 voi.
Ceschi, Rapport -Carlo Ceschi, Happort. gP.neral, Le monument pour l'homme.
CbaUl·el, Loi - :\Iaurice Chauvel, Loi du t, aou t. 1962, :\Ionumentorum tutela.
Comit. rezist. -Comit.etul de rezistenţă pentru aprtrarea de la distrugere a monumentelor
istorice. Protest şi document a servi spre ştiinţ<"t şi lămurire, înainte de a se volJ.
creditul de 2 milioane pentru restaur[1ri, Bucure:;;ti, 1890 seria I I.
Connaly. Presrn„tion - Ernrst Allen Connall:v, Historic preservation as an ethical rnn-
cept and social asset, :\Ionumentorum tutela.
Connaly, - La conservation des siles et des monnmcnts dans le Nouveau Monde, :\fusecs
et monument.s, XI\".
Constantinescu, Respect - Petre Constantinescu-laşi, Respect faţă de monumentele isto-
rice, l\DI, I.
Cristache, Ţ. Făgăraşului - Joana Cristache Panait, Cu priYire la unele monumente din
Ţara Făgăraşului in lumina relaţiilor cu Tara Rom<inească, B.MI, XXXIX, 2 197lL
Cristaehe, Almaşul - Ioana Cristache Panait, Bisericile de lemn ele pe Valea Almaşului,
:\II sn, 111.
('saki, Inventarul - :\Iichael Csaki, Inventarul monumentelor şi obiectelor istorice ~i
artistice s;'iscşti din Transilvania, cu o introducere asupra activităţii sasilor din
Transilvania în domeniul artelor plastice, Cluj, 19:2:1 (traducere de C. Daicoviciu).
Curinscbi, Restaurarea - Gh. Curinschi, Restaurarea monumentelor, Bucureşti, 1968.
Curinscbi, Centre istorice - Gh. Curinschi, Centrele istorice ale oraşelor, Bucureşti, 1%7.
Daicol·icin, Raport Sarmiz. - C. Daicoviciu, Raport asupra cercetărilor arheologice de
la Sarmizegetusa in anii ·1924-1928, AnDIIT, 1926-1928 (Extras).
Daicoviciu, Un ghid - C. Daicoviciu, Un ghid latinesc al Transilvaniei, AnCMIT, 1926-21:!.
Daicoviciu, Fouilles I - C. Daicoviciu, Fouilles et recherches a Sarmizegetusa, Dacia,
I, 192!t.
Daicoviciu, Cronica - C. Daicoviciu, Cronica arheologică şi epigrafică a Transilvaniei,
1919-1929, AnC~IIT, 1929.
Daicoviciu, Fouilles II - C. Daicoviciu, Fouilles de Sarmizegetusa. Deuxieme eompte-
rendu (192;1-1928), Dacia, '1927-1932, t. 3-4.
Daicoviciu, Banatul - C. Daicoviciu, Banatul şi arheologia. Cileva probleme, •.\n. B.,
t. 3, nr. 2.
204
Daicoviciu, Cercet. arh. Banat - C. Daicoviciu, Cercetări arheologice în Banatul de Sud,
An. B„ 1930, t. 3, nr. 4.
Daicoviciu, Cuvînt -- C. Daicoviciu, Cuvînt, AnC'\IIT, 1930-31.
Daicoviciu, S!trmizegetusa - C. Daicoviciu, Sarmizegetusa (lJlpia Traiana) în lumina
săpăturilor, AnCMIT, 1932-38.
Daicoviciu, Continuite - C. Daicoviciu, Le probleme de la continuite en Dacie, Rev. de
Trans., t. VI, 1, 1940 (Extras).
Daicoviciu, Traiul - col. (C. Daicoviciu, O. Floca, N'. Gostar, S. Hanteş, I. Holhea,
N. Lascu, N. Lupu, L. Nanău, V. }Ianoliu), Studiul traiului dacilor în l\Iunţii Orăş
tiei, SCIV, 1, 1950.
Daicoviciu, Ulpia T.S. - C. Daicoviciu (în colab. cu H. Daicoviciu), lilpia Traiana (Sar-
mizegetusa), Bucureşti, 1962.
Daifuku, Preservation - Hiroshi Daifuku, La preservation des biens culturels, l\fosees et
monuments, XI, 1969.
Dare de seamă, Bucovina - Dare de seam[t asupra lucrărilor de restaurare a bisericilor-
monumente istorice din Bucovina pe anii 1936-37, 1938-39, An. CMI, ·1%3.
Dal'idescu, Cozia - Mişu Davidescu, 580 de ani de la fundarea mănăstirii Cozia, Hev.
Muz., 1968.
Deanol·il!, La sauvegardc - Ana Deanovic, La sauvegarde d'un monument historique
et sa contemporaneite, Le monument pour l'homme.
Decisiune BCl\11 - Decisiune în privinţa publicării şi administrării Revistei Comisiunii
Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1908.
Dragalina, Banatul - P. Dragalina, Din istoria Banatului Severin, I- III, 1899-1902.
Dragomir, Bis. Zarand - Silviu Dragomir, Vechile biserici din Zarand şi pictorii lor tn
secolele XIV şi XV, An. CMlT, 1929.
Dragomir, M. Viteazul - Silviu Dragomir, '\Iormîntul lui ~Iihai Viteazul şi vechea cate-
drală de la Alba Iulia, AR!\lSI, III, XXI, Bucureşti, 1939.
Drăghiceanu, Curţile - V. Drăghiceanu, Curţile domneşti brîncoveneşt.i-- Doiceşti, l.Iogo-
şoaia şi Pollogi (Lapedatu, l\fonumentele).
Drăghiceanu, Curţile II - V. Drăghiceanu, Curţile domneşti brincoveneşti, II, :.Iogo-
şoaia BCMI, 2-'„ 1909.
Drăgbiceanu, 'firgoviştc - V. Drăghiceanu, Ruina Sf. Împărati din Tirgovişte, BC:\II,
III, (9), 1, 1910.
Drăghiccanu, Curţile III - V. Drăghiceanu, Curţile domneşti brinconneşti, III, Potlogi,
BCl\II, III, 1910.
Drăghiceanu, Bănia - V. Drăghiceanu, Zidurile Băniei Craiovei, BCMI, III, 1910.
Drăgbiceanu, Curţile IV - V. Drăghiceanu, Curţile domneşti brincoveneşti, IV. Curţi
şi conace fărmate, BC:'IIJ, IV, 1912.
Drăghiceanu, Vodiţa - V. Drăghiceanu, Vodiţa, istoric şi descriere, BCMI, 1912.
Drăghiceanu, Cetăţuia - V. Drăghiceanu, Cet[1ţuia din Iaşi, BCMI, ţ 913.
Drăgbicco.nu, Catalog - V. Drăghiceanu, Catalogul Colecţiilor Comisiunii ~Ionumentelor
Istorice, I, 1913.
Dri'\gbiceanu, Mon. Olt. - V. Drăghiceanu, :\Ionumentele Olteniei, II, BC:\'11, 1933.
Drăguţ, Trei decenii - Vasile Drăguţ, Trei decenii de activitate de restaurare a monu-
mentelor istorice, H.ev. muz. mon., :\IIA, 1, '1974.
Drăguţ, Centre ist. - Vasile Drăguţ, :Monumentele şi centrele istorice din România, Rev.
muz. mon., MIA, 2, 1975.
Drăguţ, Considerations - Vasile Drăguţ, Considerations generales concernant la conser-
vation et restauration des peintures murales medievales de la Roumanie. Colloque
Conservation et restauration des peintures murales, Suceava, 2- 7 juillet '197i.
Bucureşti, 1980.
Dumitrescu, Tradiţii - Al. T. Dumitrescu, Tradiţii şi mărturii documentare despre dru-
mul roman de la Reşca la Celei, BC~II, 1911.
Dumitrescu, l\luz. Nuţ. - Vladimir Dumitrescu, :\Iuzeul naţional de antichităţi, Bucu-
reşti, 1972.
Dumitrescu, Concepţia. - Cornel Dumitrescu, Conceptia modernă a muzeelor de artă.
Teză de doctorat, Institutul de arhitectură Ion Mincu, Bucureşti, 1976.
Economu, A. Iulia - C. Economu, Viaţa culturală a oraşului Alba Iulia, pînă la 1700,
Apulum, I.
Euston, Princi11les - The Earl of Euston, The principles of conservation and repair, Le
monument pour l'homme.
Euston, Lcgislatlons - The Earl of Euston, Legislations and administrative measures
for the protection on buildings in Great Britain, Le monument pour l'homme.
205
Fawcet, Redecouverte - .Jane Fawcet, A la redecouverle du XIX~me siecle, L'heritage
de l'Euro,Je, 5, 197.:).
Fitcb, Nationalism - James ::\larston Fitch, .\1ationalism, patriotism and the presen·ation
of the artist.ic patrimony in the new african state, Le monument pour l'homme.
Gazzola, Restauration - Pierre Gazzola, Restauration et reanimation du patrimoine
monumental. Formation des architectes, Strasbourg, 1970.
Gazzola, The past - Pierre Gazzola, The past in the future. International Center for
conservation, 1975.
Gazzola- Panr, Proposte - P. Gazzola et Roberto Pane, Proposte per una carta inter-
nazionale de! Restauro, Le monument pour l'homme.
Georgescu, Planul Ilorroczyn - FI. Georgescu, :'Ilarele plan al oraşului Bucureşti ridicat
de maiorul Borroczyn între 1844-1846, Bucureşti, 1966.
Gilyard-Ilcrr, Introductory lecture - P. Gilyard-Beer, Introductory lecture, Le monu-
ment pour l'homme.
Girard, Dewlopprment - Augustin Girard, Developpement cui turei: expcriences et poli-
t iques, l 1 ~ESCO, Paris, 1972.
Gîrbol·ireanu, Note - P. Gîrboviceanu, Biserici cu averi proprii. :\Tote istorice şi anexe
dorumcntare. Seria II, Bucureşti, 1910.
Gbiea-Iludeşti, :X ote - :\. Ghica-Budeşti, :\ ote arhitectonice şi lucrări noi. BCM I,
III, 1910.
Glanja, ProtPrtion - I. Glanja, La proleclion des monuments en Lituanie, Le monument
pour l'hornme.
Godea-Cristuche, ::\Ion. Bis. - Ioan Godea, Ioana Cristache Panait, :\Ionumente istorice
hiseril'eşt.i din Eparhia Oradea, Oradea, 1978.
Gold, În munţii - :'II. Gold, În munPi Sinaiei, Rucărului şi Branului, Bucuresti, 1910.
Greceanu, Principii - Eug. Greceanu, Principii de selecţionare şi diferenţiere a etapf'lor
de construcţii în restaurare. Aplicarea acestor principii în restaurarea Halei vtchi
din Braşov, :'IIISR, 1963.
Greceanu, Spread - Eug. Greceanu, Spread of byzantine traditions in medieval architet·-
ture of Romanian masonry churches în Transylvania, IESEE, Etudes byzantines
el post-byzantines, I, Bucureşli, 1969.
Greceanu, Rapport - Eug. Greceanu, Rapport entre la production artistique et le deve-
loppement urbain dans Ies provinces historiques de la Roumanie aux XVI - XVIII•
sii>rles. Art civil, art religieux. Raport pregftlit pentru al XIII-iea Congres Inter-
naţional de Studii sud-est europene, Ankara, 13-18 august 1979.
Greceanu, Cotmeana - Hadu Greceanu şi E. Greceanu, Istoricul şi restaurarea mănăs
tirii Cotmeana, :'.\IISH, Bucureşti, 1967.
Greceanu-Yelescu, Hala Bra:;;ov - Eug. Greceanu, Oliver Velescu, Restaurarea halei
vechi din Brasov, MISR, 1960.
Guillerme, L'atelier - J. Guillcrme, L'at.elier du temps. Essai sur l'alteration des peintures,
Ilcrman, Paris, 1964.
Haldner, Legăturile - Ana Maria Haldner, Legăturile dintre sculpturile în lemn din Spiss
şi lucrările gotice Urzii transilvănene, Studii şi Comunicări Sibiu, :'lluzeul Bru-
kenthal, 19, 1975.
Hesychakis, ::\lonuments - Kanto- Fatouron - H t>sychakis, Les monuments de la Grece
m~dievale et moderne. Organization de leur protection et leur etude. Association
Internationale des Etudes Sud-Est Europeen. Actes du II Congres international
des etudes du sud-est europeen, Athens, 13-17 mai 1970, I, Rapports, Athens,
1972.
Horler, Charta - :'.\Iiklos Horler, La charta de la Venise et la restauration des monuments
historiques en Hongrie, ICO:'.\IOS Bulletin, 1, 1971.
Hruska, La lonction - Emanuel Hruska, La fonction sociale des noyeaux historiques
des villes, :'.\lonumentorum tutela.
ICOlU CFC, (J'h Canada - JCO:'lf, Comiltec for Conservation, 61h Triennial meeting,
Ottawa, Canada, 1981.
Ionescu, Carta - Grigore Ionescu, O nouă cartă internaţională privind conservare'l şi
restaurarea monumentelor istorice, MI SR, I I.
Ionescu, ConserYarea - Grigore Ionescu, Despre conservarea şi restaurarea monumentelor
istorice. Prelegeri, llucureşti, 1961.
Ionescu, Restaurarea - Grigore Ionescu, Hestaurarea monumentelor de arhitectur<1 în
România în anii pnt,erii populare, :'.\fISR, I, 1960.
Ionescu, Începuturile - Grigore Ionescu, Începuturile lucrărilor de restaurare a monu-
mentelor istorice şi activitatea in acest domeniu a arhitectului francez Andre Le-
comte de Noily, Rev. muz. mon., :'IIIA, 1, 1979 (Extras).
206
Iorga, Cum s-ar cuveni - N. Iorga, Cum s-ar cuveni să se îngrijească monumentele isto-
rice, Bucuresti, Semănătorul III, 46, 14 1\oiembrie 1904.
Iorga, Drumuri şi oraşe - N. Iorga, Drumuri şi oraşe din România, Bucureşti, ediţia II,
{ 921.
Iorga, Ist. bis. - N. Iorga, Istoria bisericii române şi a vieţii religioase a românilor, Vă
leni de :'.\Junte, I-II, 1908-1909.
Iorga, Ştefan cel Mare - N. Iorga, Ştefan cel l\lare şi mănăstirea Neamţ, BC\II, III, 1(9),
1910.
Iorga, Inscripţii - N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, I - II, Bucureşti, 1905-1908.
Iorga, Ce este un monument - N. Iorga, Ce este un monument istoric, AnCl\11, 1914.
Iorga, Ist. rom. în ehip. - N. Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, Craiova, 1921.
Iorga, Domnii fanarioţi - N. Iorga, Domnii fanarioţi şi ctitoriile lor, BCMI, 1933.
Iorga, Două hiserici ardelene - N. Iorga, Două biserici ardelene, BCMI, 1933.
Iorga, Cea dintîiu vizită - N. Iorga, Cea d'intîiu vizită domnească la monumente istorice
·. şi opera lui Grigore Matei-vodă Ghica, BCMI, 1926.
Iorga, O descriere - ~. Iorga, O descriere în versuri a bisericii episcopale din Curtea de
Argeş, B011, 1933.
Iorga, :non. ist. în lit. - N. Iorga, Monumentele istorice în vechea noastră literatură,
BOII, 1933.
lorga, Conferinţe de orientare - N. Iorga, Trei conferinţe de orientare. :\Ionumentele
noastre şi opera Cl\11, BCMI, 1938.
Iorga, Arta rom. Banat - N. Iorga, Arta românească în Banatul muntos, BCl\11, 1938.
Iorga, Probi. bănăţene - N. Iorga, Observaţii şi probleme bănăţene, Bucureşti, 19!.0.
Ist. arte. plastice - Istoria artelor plastice în România, Bucureşti, I- II I, 1968.
Ist. Clujului - Şt. Pascu (şi colab.), Istoria Clujului, Clnj, 1974.
Ist. Esteticii - Katherine Everett Gilbert, Helmut Kuhn, Istoria esteticii, Bucureşti, 1972.
Ivanov, ~lonuments - Vladimir Ivanov, Monuments and Socict.y, Symposinm on monu-
ments and society, ICOMOS, Leningrad, 2-8 septembrie 1969, Paris, 1971.
Raradja, Porunci - C. Karadja, Un dosar cu porunci de la Ioan Sandu Sturza, Rev.
arh. I, 1924.
Rulterman, Istoria - Udo Kulterman, Istoria istoriei artei, I- II, Bucureşti, 1972.
La consenation - La conservation des monuments d'art et d'histoire, Office International
des Musees, f.a.
Lascu, Ştiri - Nic. Lascu, Ştiri din arhivele clujene referitoare la inscripţiile romane din
Transilvania Acta M.N., V, 1968.
Lapedatu, Lucrările 1908 - Al. Lapedatu, Cronică. Din lucrările CMI în 1908, BCMJ, 3
1908.
Lapedatu, Cronică - Al. Lapedatu, Cronica. Noi monumente istorice, BCMI, 1908.
Lapedatu, Bistriţa - Al. Lapedatu, Cronica. Schiturile şi metoaşele mănăstirii Bistriţa
din Vîlcea, BOII, 2, 1908.
Lapedatu, Comana I - Al. Lapedatu, Mănăstirea Comana, I. Note istorice, BCMI, 3,
1910.
Lapedatu, St Gheorghe (Botoşani) - Al. Lapedatu, Biserica Sf. Gheorghe din Botoşani,
BCMI, 1912.
Lapedatn, Cercetl'lri ist. - Al. LapedaLu, Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor
moldovene din sec. XVI, BCMI, 1912.
Lapedatu, Suceava - Al. Lapedatu, Cetatea Sucevei. Monumentele nostre în lecturi ilus-
trate, alese, orinduite şi publicate pe seama Tinerimei şcolare, Bucureşti, 1914.
Le monument pour l'homme - Le monument pour l'homme, Actes du II" Congres inter-
national de la restauration, Veneţia, 25- 31 mai 1964, Marsilia Editori, 1971.
L'inventaire - L'inventaire general des monuments et riches artistiques de la France, f.a.
L'heritage de l'Europe - L'heritage de !'Europe, 1, La mutation des cites, 1974.
Lege-regulament 183.'J - Lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice
precum şi Hegulamentul de aplicaţiune al acestei legi, Bucureşti, 1893.
J,rr,in, Trei izvoarn - V.I. Lenin, Trei izvoare şi trei părţi constitutive ale marxismului.
Opere complcle, BucurcşLi, 23, 1964.
I,e1•11. La ''ie - Paul Leon, La vie des monuments historiques, Paris, 1951.
Leon, I,es monuments - Paul Leon, Les monuments historiques. Conservation. Restau-
ralion, Paris, 1917.
Lorenz, Utilisations - Stanislaw Lorenz, Ulilisations des edifices monumcntanx en
Pologne, Le monument pour l'homme.
Luca, Le musee - Mark Luca, Le musee en tant qu'educateur, Musees et monuments,
UNESCO, XV.
207
Lupaş, Un vlădirii - Ioan Lupaş, un Ylădică român nt1păstuit la anul 1638. Cine ar putea
fi? ARASI, III, XXI, Bucure~ti, 1939.
Lupaş, Studii ist., - Ioan Lupaş, Studii istorice. Probleme de istoriografie transilv:ină,
Cluj-Sibiu, 194.5-46, \'.
1\lajdarir, J,'homme - Plado :'\fajdaric, L'homme, l'espace et les monuments historiques,
:\Ionumentorum tutela.
}\[alinowski, Remarques - L. :'\Ialinowski, Remarques de la Joi polonaise sur Ies monu-
menls et Ies musees, .\Ionumentorum tutela.
Marasovir. Split - Tomislav :\IarasoYic, :\lethodological proceedings for the protection
and revitalization of historic sites (Experiences of Split), International Center for
conservat ion.
::untteuci, ConJerencc - :'Ilario :\Iatteuci, Conference lnlroducliYe, Le monument pour
l'homme.
Meicbiscder, Yizită - Episcopul :'llelchisedec, O Yiziti'1 la citeva mănăstiri şi biserici antice
din BucoYina, ARASI, seria IL Secţ, II, t. \'II :\lemorii şi notiţe, Bucuresti, 1885.
1\[eck, Changing - IIarold A. :\Ieck, Changing atitudes to restoration, Le monument pour
l'hommc.
Mcnaces et perils - :'llenaccs rt perils, Conseil de la Cooperation Culturelle, Pierre- lves
Ligen, Strasbourg, 1968.
:!\let{'ş, ZugraYii - Şt. .\leteş, ZugraYii bisericilor române, An. CMIT, 1926-28.
::\leteş, Drăguş - Şt. :\Ielcş, Drăguş - un sat din Ţara Ollului (Făgăraş), 1945.
:'.\liddleton, A 1'ecoute - c\. :'lliddleton, .-\ !'ecoule du point de vue populaire, L'herilage
de !'Europe, 5, 1975.
1\Toisil, Beroe - C. :'\loisil, Cetatea .. Biroe" (Beroe), Bc:\11, 1911.
1\loisil, l\liliuri - C. :\Ioisil, Stîlpi miliari romani găsiţi în salul Garvăn (judeţul Tulcea),
Be:\II, 1911.
l\loisil, Antich. preist. - C. :'IIoisil, Privire asupra antichităţilor preistorice ale P..omâ-
niei. Istoricul cercet:1rilor preistorice, BC:\II, I I I, 1, 191 O.
Monumentorum tutela - :'llonumentorum tutela, Ochrana pamiatok, 3, Symposium Inter-
national sur la regeneration des sites urbains historiques, Tschecosloyaquie, Praha-
Lernca, 20-26 iunie, 1966, ICO:\IOS.
:'.\lonuments and sorietr - Symposium on monumenls ancl society, Leningrad, ~ - 8 iunie
1969, I CO.\IOS.
:!\lureşan, Turda - Camil :'llureşan, :'IIonumrnte istorice din Turda, Bucureşti, 1968.
1\lurnu, Tropaeum - G. :'llurnu, Cronica s[1pălurilor arheologice de la Cetatea Tropaeum-
Adarnclisi în 1910, DC.\IJ, 191(1.
~lurnu, :\"oi săpături - G . .\lurnu, :\oi săp[ltmi in Cetatea Tropaeum (1910), BC'.\II, 1910.
~Iuşleu, Srh1•ii - C.C. '.\luşlea, Biserica „~r. :\icolae·' din Scheii Braşovului, I (en-
li!i:!), BraşoY, 19'.:J.
~edio~lu, Stanopoleos - C. :\ediogl11, ::::taYropoleos, Be:\II, 192''"
::'\eurath, Ruskin and Yiollet-lr-Duc - "·alter :\-eurath, Ruskin and ViolleL-le-Duc, '.\le-
morial Lc,l"[ ure, 1969. Thames and II udson, London, 1969.
i\"icolaiasa, {'ercctiiri - Gh. :\icolaiasa, Cerceli1ri de izvoade istorice în trecut, l"{ev. arh ..
'l, 19:2!„
:'.\"icolescu, ~Iuzeolmd:t - Corina :\icolescu, :'II uzeologia generală, Bucureşti, 197 5.
:'.\"icot, Cburtrcs et Hijon - Guy :\irnt, :::ecteurs sauvegardes de Chartres et Dijon, ~lonu
mentorurn lu tel a.
:'.\"iculescu, Costumele - T. G. :\iculescu-Yarone, Costumele populare din România între-
gită, Bncurcşli, 1937.
Odobescu, Arheologia - _.\!. I. Odobescu, Ist ori a arheologid, Bucuresti, 19G 1.
Onciul, Oprre - Dimitrie Onciul, Opere complete. Originile Principatelor noastre, [,
Bucurrşli, 1899.
Onciul, Radu ::\"cgrn - Dimitrie Onciul, Radu :\cgru şi originile Principat.ului Ţării Roma-
neşti, I, 1900, Bucureşti.
011riş, Oîiriill' - Io<ln Opriş, Oficiile pentru patrimoniul cullural naţional, organisme de
mare importantă în politica de ocrotire a patrimoniului cultural naţ.ional, Rev.
muz. mon., '.\li.A, 1, 1975.
Opriş, Relaţia - Ioan Opriş, Relaţia dintre muzee şi monumente în Italia, Acta '.\IN, 1976.
Pall, Ştiri - Fr. Pall, Ştiri despre expediţiile turceşti din Transilvania în 1438. AIIAC,
II, 1958-59.
Pullottino, Projet - '.\Iassimo Pall o t tino, Proje l d 'act ion europeenne en vue de prot~ jer
le patrimoine archeologique. Rapport. Conseil de !'Europe.
208
ralladio. Carfl'a n doua - Palladio, Patru căr[i de arhitectură, L:\ICJ\JDVII, Bucureşti.
Pîir'rnn. Tropaeum 1-11 - Vasile Pârvan, Cetatea Tropaeum. Consideraţii istorice, BC:\11,
1911.
Pasl'u, Ralscoall' - Ştefan Pascu, Răscoale ţ;trănrşti din Transilvania, II, Epoca Voievo-
datului, A;\IET, 1971-73.
Pa!Scu. Voicvodntul - Şlefan Pascu, Yoicvodalul Transih-aniei, I (1972), II (1979), Cluj-
Napoca.
Panlescu-nratu, Soluţii constructi"fe - In~. C. PaYClescu ~i Th. Bratu, Soluţii constructive
aplicate la monumentele istorice, :IIISR, 1963.
Pf'dgen, Comparaison - Norman Pedgen, Comparaison entrc Ies din~rses legislations
nationalcs protejeant Ies biens culturels, l\Juseum, XXYI, 1, 197lt.
Pellati, Legislation - Francesco Pellati, La legislation des monuments hisloriques en
ltfl lie, La conservation.
Perianu. Brăiln - Hadu Perianu, Planul ora~ului Brăila din 10 mai 1830, In memoriam
C. Giurescu, Bucureşti, 1944.
PC'tranu. Necesităţi - Coriolan Petranu, ?\ecesilăţi, îndrumări, idealuri şi realizări în
istoriografia artei româneşti din Transilvania. Omagiu Prof. Ioan Lupaş, Bucureşti,
1941.
Prtranu. RHendicările - Coriolan Pelranu, Revendicr1rile artistice ale Transilvaniei,
Arad, 19:25.
Petranu, Rescarrhes - Coriolan Prtranu, New researches in the art of woodbuilding in
Transylvania. J;ucure~l i, 19:rn.
Pf'tranu. Art aclirity - Coriolan Petranu, Art activity in Transylvania during the ten
years (1919-1929), 1929.
Pf'franu, Rerf'nt art - Coriolan Petranu, Recent art activities in Transylvania, Parnassus,
1930, may, li, :i.
PC'trescu, Arhitectura - Paul Petrescu, Arhitectura ţărăneasc;'"1 de lemn din România,
nurureşli, 197!..
Pierce. Historie areas - John Pierre, Some uses of hisloric urban areas in C SA, l\lonu-
mcntorum tutela.
Probll'mi di <'onsernizioni - FausLa Galia, Ludovico Santucri, l\laria G. Zappala Plossi,
Carla-:\IaLeriali livri. Problemi di conservazioni, f.a.
Prodnn. Horea - David !'rodan, Hăscoala lui Horea, I-II, Bucureşti, 19i9.
ProjPt d'une bnnque - Rapport final. TIL1union d'exper\s sur le projet de creation d'une
banque curopeenne de donnecs culturelles, Bucarest, 2--'i mars 1977, UNESCO,
mars J ~rn.
Prri;nrnlion Proi::-ram - The ::\ational I-listoric Prcservation Program Today, 197G.
Rarbet, Uninrsul - Guy Hachet, Uni versul arheologiei, nucureşti, I - I I, 19i 7.
Radu. I~toria -- I. Hadu, Istoria vicariatului Haţeg, 1905.
Rainrr. Crrret. antrop. - Prof. Rainer, Cercetări antropologice asupra osemintelor aflate
în siip[1l.uri, BOII, 1917-19:23.
Uanca. Tg. l\lurrş - Ion Hanca, Frămînlări în Tg. 1lureş în timpul răscoalei lui Horea,
Sludii ~i ;uateriale, :\Iuzeul judetean Tg-1\Iureş, II, 1967.
Raporturi l\lon. ist. - l\J onumente naţ.ionali . .Monastiri şi biserici ortodoxe. Raporluri
dl' la Comisiunile înlocmile pentru cercetarea lor.
Raport !r<'lleral 1907 - Raport general cu privire la lucrările C:\II în Bucuresci, 1881- 82.
\linislerulu Jnslruqiunii Publice şi Cultelor, 2 voi. 1907, BC\II, 1, 1908.
Rrport, 1978 - Report to the President and to the Congres C.S.A., 19i8, Advisory Coun-
cil on IlisLoric Prescrvation. ·
R('JSf. Huşi - neslaurarca caledralri episcopale din Huşi după cutremurul din 1940, Bîr-
lad, 1!l'i5.
Rr~t. ::\Ion. Ist. J 86.5- 90 -- Restaurarea monumentelor istorice 1865-1890. Acte şi ra-
poarte oficiale. Bucureşti, 1890.
Rrzori, Com~rrvarea - I. Hezori, Conservarea monumentelor istorice, BCl\II, 1929.
RILE~I - Colloque international. Alteration et. protection des monuments en pierre
Paris, :i-9 juin, 1978. '
Ri"fierf'. Le musee hist. - Georges Henri Riviere, 1\ouveau aspccts du musee historique,
Museum, XXIX, 2-3, 1977.
'Rodwi•ll, Conscrvation - Dennis Rodwell, Conservation et loi en Europe L'heritage de
l'Europe, 5, 1975. '
S11cl'rdo1~anu, Cercetări - Aurel Sarerdoteanu, Cerceti!.ri istorice şi pilore~li prin mănăs
tirile noastre acum optzeci de ani, BM I, 3, 1972.
209
Sacerdoţeanu, Comisiunea - Aurel Sarordoţeanu, Comisiunea '.\Ionumentelor Istorice la
80 de ani, B\II, 3, 1972.
Sauvons Ir Yi~age dr l'Europr - Frarn;ois Sorlin, Pierre Gazzola, Raymond Lemaire,
Sauvons le visage de l'Europe, Conseil de !'Europe, 197a.
Sellin;:, Leg-al - Gostar Selling, Legal and administrative organisation in Sweeden for
the protective or archeological sites and historic buildings, Le monument pour
l'hommc.
Slavici-)landrra, Raport - Raportul lui r. Slavici şi G. \!andrea despre mănăstirile
de dincoace de \lllcov, Rapot·luri mon. ist., II, 1882.
Sorlin, J,c~ s~·stemr fran«i;>ais - Fr. Sorlin, Le s:vstemc frall(;ais pour la sauvrgarde et la
mise Pll valcur des sitcs historiq11rs urbains, Le monument pour l'homme.
Şagunn, În1lrmnurilc - îndemnurile mitropolitului ~aguna pentru apărarea bunurilor
biscrirr!-!li, \[. _\rri., XXIII, 46, 197R.
Sterian, Hcstaurnn•a - G. :-'lerian, Despre restaurarea monumentelor istorice in străi
nrtlalr !:'i în lfomânia, Ia~i. \IOCCC:XXXIX.
Stoicescu, }Jonumentele - \"ic. :-ltoicesrn, \Ionumentele Tării Româneşti şi \Ioldove i
acum un secol. Bisrrici şi măni"'tstiri, \I. Olt., XVI, 1 -12, 1969.
Stoicescu, RPfJrrt. Jlold. - \"ic. ~toiccsru, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi mo-
numrn telor mcdievalr din \Ioldova, Hucure~ti, 197!..
Stoicescu, Hr11crt. Rurureşti - l'\ic. Stoiccscu, Repertoriul bibliografic al monumentelor
feudale din Bucurr;;ti, Burnreşti, 1961.
Ştelănesru, Ior~a - Liviu ~terrtnescu, ::\icolae Iorga şi monnmentele istorice, BMI,
XXX I X, 1970.
Ştefulescu, Tismana - l.. Ştefulesrn, \Iănăstirea Tismana, Ed. I I, Bucureşti, 1909.
Tănăsrsru, Dern - r.. Tănftsesrn, Date privitoare la oraşul şi cetatea Deva in secolul al
XYIII-lea, Sarg-cţia, XIV, 1979.
· Teodoru, Act. c:ur - Horia Teodoru, Din aclivilatea Comisiunii 2\Ionumentelor Istorice,
rrnr, 3, 19:-2.
Tocilescu, Troesmis - Gr. Tocilescu, Troesmis (Igliţ,a), Lapedatu, Man. n. ist., 1914.
Tudor, Castra Dariur Inlerioris II - Dumitru Tudor, Castra Daciae Inferioris, II, BC.'.\11,
1940.
Tudor, Odobesru - Dumitru Tudor, Al. I. Odobescu, arheolog, în Odobescu, Arheologia,
Burnreşti, 1961.
Ţeposu, Gemei<' - Lucia Ţeposu-David, Gemele şi cameele din 2\Iuzeul arheologic din
Cluj, Omagiu lui ConsLantin Daicoviciu, 1960.
Ungureanu. Neamţ - Gh. lTngureanu, Din trecutul judeţului Neamţ, Anuarul Lic. de
btlieţi „Petru Rareş", P. l'\eamţ, 1937.
Urechia, Ist. rom. - V.:\. Urechia, Istoria românilor, Bucureşti, 13 vol.
Vătăşianu. Hunedourn - Virgil Vătăşianu, Vechile biserici de piatră româneşti din ju-
deţul Hunedoara, AnC'.\IIT, 1930.
Vătăşianu, Zlatna - Virgil Vătăşianu, Haport cu privire la arhitectura şi pictura bisericii
unite din Zlatna, AnC\IIT, 193:2-38.
Vătăşianu, Arta feudală - Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, Bucu-
reşti, 1959.
Vătăşianu, Arta europeană - Virgil Vătăşianu, Istoria artei europene, Bucureşti, I-II,
1967.
VaUăşianu, l\letodica - Virgil Vătăşianu, Melodica cercetării în istoria artei, Bucureşti,
1974.
Velescu, Zonele - O. Velescu, Zonele de protecpe a monumentelor istorice. Rolul şi func-
ţiile lor, B\II, 4, 1972.
Velescu-Dumitrescu, 81. Gheorghe (Galaţi) - O. Velescu şi I. Dumitrescu, Biserica Sf.
Gheorghe din Galaţi, MISR, 1966
Velescu, Puncte de rndere - O. Velescu, Puncte de vedere în legătură cu restaurarea
monumentelor istorice, B!\II, 1, 1970.
Verdier, La Iegislation - Paul Verdier, La legislalion des monuments historiques en France,
La conservation.
Vozenilek, Uegeneraiion - .Jiri Vozenilek, Probleme de la regeneration de la zone histo-
rique en Prague, J\Ionumentorum tutela.
Wojciechovski, Lu legislation - Jaroslav Wojciechovski, La legislation des monuments
historiques en Pologne, La conservation.
Xenopol, Istoria - A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Bucureşti, 1.
1985.
Yalouris, Service arcbeologique en Grece-.,.- Nicolas Yalouris, Sur l'activite du Service
archeologique en Grece, Le monument pour l'homme.
210
SUMMARY
The protection of th2 cultural patrimony is one of the main concerns today,
implying the endeavours of both national and international institutions and
bodies. Before this stage, the idea of preserving and developing the area of
cultural-artistic heritage, of the cultural patrimony - an idea closely related
to the more general social development - underwent a rather sinuous evo-
lution. Historical monuments or cultural movables were at times treated
at people's will, with mockery or hatred, with the resentment of those consi-
dering them symbols which had to be dis posed of. Natural objective causes,
as earthquakes, floods, fire, alongside with subjective ones: wars, armed con-
flicts, plunders, have caused enormous damage to cultural creation all along
history. Som~ of them, most regrettable. are still extant nowadays.
~evertheless, there have always been people of taste and considerable
material possibilities, who did their hest to preserve the inherited cultural
assets. There have also been institutions (religious, administrative, cultural,
scientific) - and in this respect the greatest achievement is that of insti-
tutions having specialized functions in point of protecting and enriching
the cultural-artistic patrimony, to the advantage of one person at first, or
of a group of persons, then of the community, of a people, of a nation- ulti-
m1Lelv of the whole of mankind. In its shift from an individual level to the
intere~ts of a group, or of society at large, the cultural patrimony proves to
be a genuine mirror of society - perhaps the most complete of all. While
stu<lying the manner in which it has been preserved - from times of old
unLil nowadays - we frequently find situations between sublimity and hor-
ridnl'ss. For in all his confrontations, often most dramatic, man also implied
the fate of cultural creation. From that point of view, positive feelings mixed
with negative ones, and each of them brought about various actions.
I t was as late as the 19th century that the idea of historical and national
specific features performed a change in the outlook on the protection and
presl'rvation of social creation, to the benefit of society. In a number of coun-
tries special laws were sanctioned to that eff ect, taking into account ancient
traditions and feudal regulations. Such models - especially French and
I talian o nes, related to an ancient and vast national cultural-artistic patri-
mony - had a particular importance in the troubled century of "nationali-
ties''. Commissions, committees and associations were set up in order to
investigate, protect and make known the monuments, and implicitly cul-
ture, the arts and the role played by one or other nation of the world in the
historical development of mankind. Without that preoccupation, the stage
attained nowadays could not have been possible. From then on, the pro-
tection of both the national and the foreign cultural patrimony became an
official problem. At the middle of the 19th century specific legal regulations
were issued for each of most of the European countries and for the American
continent too. lt was also the case of Romania: while some private persons
211
or politica!, cultural and artistic personalities made their valuable contri-
bution in that respect. two strictly special laws were sanctioned and a special-
ized body was set up: the Commission for Historical Monuments.
The present work records all those forms of protection, deduced from
a vast bibliography. It singles them out and describes the difficult process
they undenwnt. This bonk comprises, as a •·history of history", the evolution
of concepts (conservation. restoration, museum - museology, protection,
etc.) related to the cultural patrimony. I l expresses the specific way in which
each historical stage made mo1·e clear the sense of some of these concepts,
at the levei of each country 's experience at a given moment.
The author· offel's a presentation of the historical realities, of the con-
crete forms of protection, besides the theoretical ones, in the domains of
archaeology, history. history of the arts a.s.o. The work gradually renals
us the rnechanism of J!l'Otections as an official state policy; there are expound-
ed the rnnditions and forms of research, im·entory and capitalization - char-
acteristic of various national s~·stems. ln the end, it con\·eys a general image
on the enilution and on the situation today of the protection of the cultural
patrimony. Theoretical dPbates and conflicts mound the subject of conser-
vation and restoration. cnnfrontalion unei realities resulted in trends and
theses bearing eithPI' t}w name of "stylism", 01· of "historical restoration",
they led to the notinnal darification and completion of the frame or certain
sciences rPl~·ing on a pr·ofuse interdisciplinarity: consen·ation - rPstoratiun,
museology.
Putting the whole df>monstration in a nutshell, we become the witnesses
of a gradual renaling of the cultural patrimony's social, politica], economic,
cultural and historical functions and area. as well as of the endeavours meant
to protect it, in close interrelation with the socio-economic development of
society, with the progress of science and technique.
These aspects han been most seriously promoted by intemational bodies
set up after \Vorld \Var I: the League of '.\' ations, and within i t the lntel'-
national Office of M useums, then the Commission of International Coopera-
tion followed, after the Second World War, by UNESCO and respectively
ICOM and ICOMOS. The consequence of the measures steadily taken for
the past six decades is to be traced in the consciousness that the cultural
patrimony is an iITeplaceable value, that it belongs to the stock of v;orld
values, and, implicitly, in the awareness of the direct responsibility as to the
fate of the world cultural patrimony. ln this respect, the book puts forth
a number of aspects of the material value of cultural goods - a value expressed
in labour, materials and techniques, time of creation, efforts of conserva-
tion-restoration - which is permanently increasing: thus the cultural patri-
mony becomes an active means of storing - and therefore a part of the na-
tional wealth.
Presenting both the general aspects and the particular ones - many of
them being specific for Romania - the author has proved the rentability
of the cultural investment bv the conservation-restoration of the stock of
monuments and moveables, u·pholding the idea of protection from the view-
point of its significance as a symbol of both private and universal, national
and world creation.
Famous artists and scholars have dedicated themselves to preserving
historical monuments, by studying and writing on that problem: the author
of this book has taken over and presented quite convincingly, out of a vast
bibliography, a great number of data and information.
212
Bramante and Leonardo da Vinci were cura tors of monuments; \Vinckel-
mann and Visconti were responsible of the Roman monuments and antiquities:
\Y. Scott, Byron, A. France, P. Merimee, V. Hugo, Goethe served the cause
nf monument preservation by their outstanding artistic gift and ideas. J.
Ruskin and Viollet Le-Duc had quite revolutionary ideas in point of cultmal
patrirnony, and the effect of their theses was far-reaching indeed. Scholars
such as Vv. von H urnbold, W. von Bode, L. Pasteur a.o. served museology
and the science of conservation-restoration. having outstandingly valuable
contributions in that field. Among the Romanians, Al. Odobescu, C. Bolliac,
D. Onciul, N. Iorga, V. Pârvan, Ăl. Lapedatu were personalities whose \YOrk
and activity were practically linked to the idea and even the practice of
revealing and conserving cultural values. More recently, there are prominent
personalites who have contributed rnost spectacularly to the progress of tht>
science of conservation and restoration: P. Coremans, S. Werner, B. Stam-
bolov, G. Thompson, N. Bromelle. G. de Angelis d'Ossat, M. Pallotino,
P. Philipott, H. S. Plenderleith, A. Barbacci, P. Gazzola a.o. There are not
few Romanian scholars who can be mentioned alongside with the above:
!\. Ghica-Budeşti, Gh. Balş, C. Daicoviciu, H. Teodoru, Gr. Ionescu, Şt. Balş,
G. Oprescu, Al. Tzigara Samurcaş, Al. Borza, V. Vătăşianu etc., as well a8
sPveral conternporary researchers such as R. Teodorescu, V. Drăguţ. R.
Florescu, I-I. Daicoviciu, V. Cândea, I. Antonescu, Al. Oprea a.o., who did
their best in the field of conservation and restoration, and tried to make
known the treasures of the national cultural patrimony.
The present book appreciates, as other theoretical works did, the neces-
sity of continuing the effort of protection of the patrimony; it emphasizes
from that point of view the valuable achievements in the world, Romania
included, both in the dornain of museurns proper and in restoring historical
and art monuments; references are made to the specific national legislat ion
concerning the f ield. Beyond al! that, the book al so stresses the deeply peace-
loving and humanistic significance implied in the operation of preserving
historical and artistic tokens of mankind's development. It is man's duty
to protect and hand over all that inestirnable treasure, enriched, to the follow-
ing generations.
This work invites us to consider the fact that, by this treasure, man-
kind finds itself solidary in time and space - it is its most precious heritage,
man 's fa te itself being absolutely one with the f ate of his inheritance which
he has to protect above anything.
INDICE
A .\lberti, L. R. 42
.\lbrşti (jud .. \rgPŞI 121
Aachen 11:. F. Germania1 _\Jbeşti (jud. Constanţ.a) 186
- tezaurul catedralei J 7 _\lbulescu, Val. 167
Abrud (jud. Alba) 92 . _\lburnus l\laior (vezi Hoşia \fontană)
Abrittus (Razgrad. H. l'. H11lgar1a1 83 _\lderson, \\' ., T. 81
Acciaiuoli, I>. 143 .\ldobrandini, cardinal 20
,\cTra (Ghana) _\lecsandri, Y. 34, 75, 94
- conferinta G7 ,\lessandrini, G. 80
Aeontz, N. 15iJ ,\lexandria (Egipt) 5. l;j
,\damclisi (jud. Co11slanţa1 lll6, 11:2. 1:2:2. .\lrxandrescu. Gr. 88, ·123
12:3 .\lexandru re! R11n 161
- celall'd 86. 176, 180, '..!1J8. '..!11~1 _\lgarotti, duce t:Js
-. Tropaeum T1·aiani 8:;, 1:21', 1~6 Algeria
- "\f l!Zt'lll 91' - Comisia naţională a silurilor ~i
Adanwstean11. ll. 13, G:~ monumentelor 58
Adunat.ii de Giormane 1jurl. llolj, 116 .\Ionar, G. 81, 204
.\dvers.i, A. 76. 77. 168 . \!par, J. 103
.\fganistan ;,-; .\lloviti
Africa 75 - portretul 139
Aga('hi. L. 191 .\lsfeld (R. F. Germania) 56
Agarton (jud. Bolo~ani; .\man, Th. 102. 103, 186
- mănăstirea 116 .\mbras (Austria)
Aga1·Jia (jud. l\earn\ I - :vluzeul 18
- mănăstirea 101. 17:2. J.< .\mbrozevici, C. 113, 130
d'.\gen (Fran\a! _\miens-Corbie I Franţa)
- 1·aledrala :w - abatia 30
,\ghirl;~ (jud. Cluj) Amsterdam 39
- castelul 179, 197 - ansamblul „Joordan" 56
- Rijksmuseum 4:!
Agnila (jud. :->ibiu)
Amutrium (Răcari)
-. biserica 9!t
- castru 113, 176
_\gustino, L. J:! I
Anastasia, doamna 141
:\grigenlo (ltali<1) 7. 66 _\nastasiu, A. i6. 198
Aiud ijud .. \lb<1I Anastasiu, P., V. 189
-casa lfrthh·n 179
- "\Iuzrul %. 197 Ancona (I talia) 7
Ainislie. H. 91 .\ndreescu, I. 125, I.SO, 186
Alba Iulia Ci~. i'G. 9:1, 113, 1:2:), 1.-,:1. 169, c\ndrei al III-iea 84
17:2. 20;, _\nclrieşescu, I. 98, 106, 112, 128, 129,
- catedrnla romano-ratolil"Ct 1:2.-,, 150, 130, 168, 204
1.-,-:. 179, 180 Ane-Claude-Philippe ele Tubiers
-cPtatea 89, 91, l.J!1, 17:'; - colecţia i' I
- Palatul Lnirii 177
- SociPlatPa cir istorie 97 _\ngelescu, C. 109
-. "\luze11l l nirii 1i7, 187 Angelescu, \I. 124, 197
Alba Reg·a!i"t (Szekesfehen·ar. H. l '. l ·n- Angelescu, N. 134, 166
garia) Anglia H, 19, 28. 29, 31, 46, 56, 66, G7,
- calPdrala 152 73, 76, 114, 153, 198
Albani. cardinal 2() Aninoasa (jud. Dîmboviţa)
Albania 51' - biserica '118, 131
Albrrl I lt< Anonymus 89
214
Anglc, It., C. 81 Assuan \Egipt) 49
An tigon as 15 "\sti (Italia) 79
_\ntipa, Gr. 99 Atanasie, vlădica 15-'t
_\ntonescu, Ion 116, 131 Atanasescu, I., L. 121
_-\ntonescu, Iulian 182, 213 Atanasiu, D. 128
.\ntonescu, P. 37, 77. 118. 121, 129, 1/6 ..\tena 15, 48, 62, 155, :211~
.\ntonescu, \'. 158, 197, 198 ,...._, Acropole 15, 16
Antonie, popa 154 - Porticul lui Attalos GO
Antoniu, pictor 142 - Laboratorul Central de intre!inere
Antonovici, I. 98 pentm pictură muraHL icoane şi
.\nvers (Belgia) 142 mozaicuri al Muzeului bizantin :-i9
Apahida (jud. Cluj) - Carta de la 59, 64, s I. 182
- biserica 177, 197 Atic<t (Grecia) 16
.\paffi M. al Ii-lea 87, 137, 138, 154 "\ trizi 6
..\p6r P. 141, 157 Attalos 15
.:\ pollodor d'Auch (Franţa)
- podul lui (vezi Drobeta) - catedrala 26
_-\pşa de Mijloc (U.R.S.S.) 148 Audemar, P. de 4:2
Apulum (Alba Iulia) 150 Aufses
- aşezarea 86 - colecţia 140
- templul lui lupiter şi al Iunonei 16 .\uger, Busbecq Ghislain 136
Aquincum {R. P. Ungaria) Augsburg (R. F. Germani,,1 141
- amfiteatrul 60 August al Iii-lea 138
.\rad 129, 162, 169, 175, 198, 209 ..\ ugusta {Italia) 17
- comitat 94 Augusti. S. 12
- Muzeul 98, 99, 114 Augustin cel Puterni!' 1:~s
Aramă, L., D. 124, 127 Augustus 70
Arbore {jud. Suceava) - colecţ.ia 15
- Ana, fiica 161 d'.:\umale. ducele 140
- Luca 22, 174 Aureliu, ~lare 83
- biserica 22, 72, 111, 180 Australia 54, 78
Arbore, AI., P. 98 Austria 18, 57, 68, 187, 191-l
Arcadiu 83 - Comisia Centrală Imperială pentru
Ardeal (vezi Transilvania) monumentele istorirP şi de artă
Ardeleanu, I. 182 (K.U.K.) 91, 93, 129
Arendt-Meier, \V. 13 ,...._, Oficiul federal al monumr•n lPlor 80
Aretio {Italia) Aulard, J. 161
- biserica Sf. Ştefan -'tO An'rsery, P. 44
Argentina 46 Avignon (Franţa)
,...._,Comisia Na\ionali't a Muzeelor şi - Conferinta 61
l\Ionumen telor 58 d'Avril, A. 91°
Argeş, judeţ 100 Anig (jud. Sibiu) 1 l:l
Arhip, I. 172 Ayr (Anglia)
..\ricescu, C., D. 169 - cetatea 153
_.\rles (Franţa) 138, 166
,...._, amfiteatrul roman 30
Arion, C., C. 10.5 B
.\riosti, I., G. 93, 144 Babeş, V. 125
Aristide 15 Bacău 128
Ariuşd (jud. Covasna) 113
,...._,biserica Precista 116, 117, 118, 131
Arnold, A. 80 Baciu (jud. Cluj)
Arnota {jud. Vîlcea) 24, 92 - biserica 177
- mănăstirea 120, 132 Badley, Th. 168
.Arp, H. 150 Bagdad (Irak)
Arvay I. 166 ,...._, centrul regional .S9
Arrubium {:'.\Iăcin, jud. Tulcea) 83, 127, Baia (.iud. Suceava),
176 ,...._, bisPrica 11:1
Asachi, Al. 91 Baia de Criş {jud. Hunedoarn) S:i
Asachi, Gh. 88, 95, 98 Baia :\TarP 91
Asachi, Petrache 157 - ~ocielatea de istol'it~ 97
Asia de sud-est 54, 201 BakSil", B., P. 2'1
Assisi (Italia) Balasz O. 3.'i
,...._, rczervatia 56 Bald0Yi1wlli, _·\. 151
215
Balica, H. 191 Bălgrad (vezi .\!ba Iulia)
Halogh II. 170 Bălin, ŞL 163
Halş, Gh. 37, 108, 11:!. 1:26. 1:29, 13:!, Bănăţeanu. T. 182, '199
175, :w:i Băncilă, Oct. 186
Hal':', :;;L. 37, 117, 117, 193. 196, 197, 198, Băneasa (Bucureşti)
201. ,...., palatul 128
E. 19U
J);illeş, Bărăion, C. 190
Han. Gh. 191 Bărbăteni (jud. Hunedoara I
Banat 84. 91. 93, %, 91. u:~. 12:3. 12.:;. ,...., biserica 15i
U.4, 145, 166, 168, 174, 17.). 179. 20:~. Bărcăcilă, Al. 86, 113, 123, 118, 1:29. 11'2
204, 20.) Bărnuţiu, G. 35
- Secţiurwa Comisiunii _\fonumen- Băseanu, vornic 15:3
lelor Istorice l l l Bâlteanu, Gr. 36
Bancrofl. E. t,:! Bârcă, A. 190
Hanclinelli. H. 15:2 Bearn, H. ele 91
Banclrabur. I. 190 Beaucher, J. 12
Baptiste, l'aler, Jean 150 Beckel, L. 63
Harabas !\L 91, 164 Becu, St. 12 l
Harbacci . . \. 9, 59, 70. 7 I. 73. 74, ,.,,. Bedotti, J. t.o, 42
76, 80, 81, 82. 20~, 21:3 Beer, G. /;l
Barberini. familia 28 Beerle, C .. A. 81
Barcelona Beethowen, L. von 14~
- Conft>rinla 61, 68 Behm-Blanke. G. 12
Hardini, 140 ' Beiuş (jud. Biho1') 15.'i
Hargue, E. Le 63 -colectia 97
11ari (Italia) 79 Bela al II'.Jea 89
Haring, Th. 1:39 Belcin
Bariţiu, G. 35. 88, 9::i. ~19. l1J:3. 1:27 ,...., tezaurul 186
BarnoYschi (jud. laşii Belgia 28, 45, 57, 67. 73. 159
- mănăstirea 101 - Comisia re"alii a monumentelor 79
Barlh, rnlecţia 139 ,...., Laboralort~ Centrai al muzeelor din
Jlartos, I. 19:2 Belgia .'i9
Bartoş, Gh. 170 Beliotinţ (jud .. \rad) 18:2
Haru Mic (.iud. Hunedoara1 Bellori, G., I'. 19
- biserica 16:2 Belotto, R. (Canalello) 20. Fili
Basarab Matei 23, 24, 7:2, 1:23. 153. 15_. Beltrami, L. :rn
Basarab l\eagoe 2.'i Benea, D. 123, 1:26
Basarab cel Tinăr tli:! Benge:;cu, Gr. I I 100
Basarabi (jud. Constanţa\ 191. 197 Bengeşt1 (jud. Dolj) 172
Basarabia Beniş, C. 95
- Sectiunea Comisiunii _\fonumentelor Beoţia (Grecia) 16
Istoric~ lll Berbeşti (jud. _\[aramureş) 1'.8
1Ltst'I (Elwţia) 18 13erchem, .\I. von 171
Bassi. \I. 80 Berciu, I. 176. 18:2
Jfa!:'r-hioi (jud. Tulcea) 1:2 l. 1:2:! Berducon, .\[. 82
lLt l !1 (Anglia I 56, GO Bergamo (Italia) 79
- Conferinta 61 Berindei, A. 100
l1alhory .\. 138 Berdinei, D. 100. 1:27
Baudelairt,. Ch. 27 Berinţa (jud. Satu .\lare)
Baudol, J\f. de 4:l, 158 -biserica 176
Haulli, F. 121 Berlin 42, 1.:J, 166
Hanria 27. :28. 54 ,...., .\luzeul naţional 139, 140. i;,;,
- Oficiul de sLaL baYarez pentru ,...., Staatliche _\foseen 43. 59
proteqia monumentelor 27 Bergen, S. 76
Bayard, Em. 77, 204 Bernkastel (H. F. Germania) 56
Hf1cescu. l\l. 182 Beroe (jud. Tulcea) s:l, 122, :2f18
m1eşti-Aldeni (jud. Buzău) 113, 130
Berry, J. de 136.
Bi1icoianu. C. 103
Hftile Felix (jud. Bihor) 114 Berry, M. 73, 204
Băile Herculane (jud. Caraş-Severin) 89 Bethlen G. 86, 137, 169
Băilt>anu, Gh. 172 Beza, :\I. 170, '175
Bi'ti\a (jud. Hunedoara) 147 Beznea (jud. Sălaj)
H;llan, T. 111 ,...., biserica 177
Bălcescu, N. 35
Hălct>şli (jud. Vîlcea)
Bevilaqua, colecţia 139
- bis(•rica 162 Bianu, I. 103, 1:27
216
Hibescu, Gh. :35, 95 Bonn (fL F. Gt'rmania) 78
Hicsad \jud. Harghita) Bonpda (jud. Cluj)
- mănăstirea 176, 196 - castelul 178
Hilciurescu, C., S. 104 Bophal (India) 7
Bilciurescu, D. 198 Borbely G. 138
Bilciurescu, L. 197 Borelli, L. 12
Biharea (jud. Bihor) Borghese
,..,_,cetatea 180 - galeria 19
Bihor, judeţ 166, 169, 172, 173, 198 Bornheim, \V. 76
Bin!inţi (jud. Hunedoara) 85 Bouvier. 76
Hirdaş, Em., Hăşinăreanul 172 Boyle, H. 42
Birman. O. 191 Borcea, L. 166
Bist~rfeld, restaurator 90 Boroş, I. 111
Bistrita (jud. Bistriţa-Năsăud) 130, 137, Borşa (jud. Bihor)
147. 152, 153, 168, 173 - biserica 162
- ansamblul SugMete 18 7 Borzei, .\I. 99, 130, 213
- casa Ion Zidaru ·197 Bosie, Şt. 24
Bistriţa (jud. Neamţ) 92 Bostik, \Y. 81, 204
- m[rnăslirea 22. 86. 101, 126, 161, Botean (jud. Bihor) 154
180, 187, 192, 197, :W7 Botoşani 36, 98, 111, 129, 200
Bistriţa (jud. Vilcea) - biserica Sf. Gheorghe 89. 124, 207
- mănăstirea 101, 126 -... biserica Sf. Spiridon 157, 173
Birrn (jud. Dolj) - biserica TăU'iraşi 25
- tezaurul 186 - biserica Cspenia 89
Birlea, I. 169, 170, 174, 175 Bottari. restauralor 22
Birnova (jud. Iaşi) Bolticeili '•O
- mănăstirea 121 Bozan, :'.\I. 149
Birlad (jud. Vaslui) 98, 209 Bouillon, :\f. 143
Bîrzeşli (jud. Vaslui) Bouque t, .\I. 91
- casa memorială 17 8 Bovier, .\I., P., L. 41
Bilca Doamnei (jud. Neamţ) 11 Bracciochi, prinţesa 30
- 1·etalea 186 Bracciolini, P. 18
Billanrle (jud. Dimboviţa) 131 Braicu, D. 169
Blaga. L. 167 Bramante, D. 17, 71
Blaj (jud ..·\lba) 147. 148, 172 Bran (jud. Braşov)
- mănăstirea 155 - castelul 85, 168, 178, 187
- Muzeul 97, 103, 168 Brandi, C. 58, 80
Hlanchet, .M. 161 Branişca (jud. Hunedoara) 85
Hlandford, marchiza 143 Branişte, V. 111
Blois, castelul 30 Brasehi, colecţia 139
Blondei, F. 20 Braşov 25. 84, 85, 124, 137, 141, 1:)3,
Boartăş, pirgarul 148
172, 178, 192, 197
- casa Hirsclwr 181, 197
Bode, \\'. von 42, 44, 213 - casa Sfatului 168, 187
Hodea, :'.\I. 173 - Hala 122, 181, 198, 206
Bodringer, :\I. 169 ....... Poarta \I ureşenilor 178
Bodrog (jud. Timiş) - Cetatea 86, 87, 152, 187
,..,_,mănăstirea 173 ....... castrul Brasovia 122
- Biserica Neagră 8, 123, 187
Boemia 56 - biserica din :-ichei 25, 89, 91, 123,
Bogdan I. 128 148, 153, 154, 170, 171, 174, 208
Bogdana (jud. Bacău) - biserica românească din Braşovul
- mănăstirea 187 vrehi 157, 1i6
Boierescu. V. 35 ,_,Muzeul 97, 99, 178
Boitto, C. 38, 64 Bratislava (R. S. Cehoslovacia) 9. 148
Bratovoieşti (jud. Dolj) 131
Boldura, O. 192
Bolonia (Italia) 9, 17, 56 Bratu, Th. 123, 209
- biserica San Bartolomeo a Porta Brazilia
Havegnana 39 ,..., ansamblul Ouro Prelo 56
- biserica San Giovanni del '.\fonte 21 Brâncuşi, C. 149
- :vruzeul Universităţii 20 Brădeşti
Bolliac, C. 35, 95, 100, 149, 168, 213 ,_,biserica 121
Bonardi, G. 114 Brăila 90, 124, 209
Bonelli. R. 80 ,_,cetatea 37
217
L:rt1iloiu, C. lG:! - biserica Uboru Vel'hi U;J, 131
Brătianu, lJ. lfi:! - biserica Olari H 5, 19:l
Brătianu, Dumilra~rn 1G2 ,....., biserica Popa Rusu 119, 131
Urălulescu, V. 1:.!3. 1:.!9, 131J. 17:.! - biserica Popa Soarl' 117. 131
Brebu (jud. Pralwva) - biserica Radu vodă 11 l, 115. 180
- mănăstirea 180 - biserica St1rindar 115
Brchier, L. 1G:.!. 17S - biserica sr. _\nton (Curtea Vedv)
[frpscia (I talia) 7 9 117, 120, 1:12
Breslau (R. P. l'olonia) 29, g:,! - biserica :-Jf. Dumilru 156
Bridle. I. 78 -biserica Sf. Elefterie 119, l~I
Brighlon (Anglia! GO - biserica St'. Gheorghe 126. 154, 18G
Brignoli-Sale - biserica Sf. '.\ icolae ~elari 85
..._ cra)PrÎa )9 - biserica sr. Spiridon Nou 186
Urislol (.\ngliai .-,1; - biserica Slobozia 11.'i. 131
Brinrnvean11. C. :.!-'.. 87, 89. 90, 123, 1-'tl, - biserica Sta\Topoleos 109, 11 l, 115,
15 '• 1:23, 208
..._familia % - Biblioteca Centrală de Stat 186
t:rinrnwni (jud.< lllJ - casa Asan 186
..._ 111[111t1sti1·pa :.!'1. 121, l:.!-'t - casa Aman 186
Bromelle, N. 12, 60, :w:3 - casa Lahonll'V 186
Brown. li. 70. 204 - casa i\Ianu 1~6
Brug-L'S (Belgia) 67 - casa Moruzii l 16. l:l t, 180
..._ateliere de restaurare '•I - casa Ştirbei 186
..._rezervaţia 57 - casa Tăttăritscu 186
BmkPnthal, S. - casa Universitară 18G
..._ l'olect ia 96 - casa Vernescu 186
Hr11wlles :h, 41. 57, 149 - Curtea Nouă 85
..._ ateliere de restaurarl' 41 -Curtea Veclw 109. 117. l:.!l. l:.!Y .
..._ Congresul 6't 131, 180, 197
- Institutul regal al patrimoniului ,.._,hanul Manuc 180, 181, ·197
arlislil' 13, S9 - hanul Filipescu 154
Bubuiog. T. :.!3 - hanul cu tei 180, 187
Bucovina 72, 88. 9:.!, 93, 9i, 11:3. 12-4, - palatul Bibescu 180
125, 129, t:lU, 156, 159, li':.!, 114, 175, - palatul C.E.C. 186
205. 208 - palatul Ghica Tei 187
- Secţiunea Comisiunii :\Ionumen- - palatul Justiţiei 187
telor Istorice pentru 111, 118, 131 - palatul Şerban Cantacuzino 180
Bul'he, J. 168 - palatul Cotroceni 121
Burevschi, Ep. 163 - mănăstirea Schitu Maicilor 193
Buchwald, A. 81 - Patriarhia 116, 121, 131, 132, 180,
Bucium (jud. Sălaj) 197
..._ biserica 91 - liniversitatea 176. 1i'8
Huccov. A. 84 - Ateneu 87
Bucovăţ (jud. laşi) -Teatrul ~ational 1?7
- mănăstirea 120, 132 ,.._, :\Iuzeul Bot:rnic 97
Bucşa, C. 191 - :\Iuzeul de artf1 al R.S.R. i6, l:.!4,
182, 189, '19~
Buda 86. 140 - .Muzeul de istorie al R.S.R. 167,
- centrul istoric 60
168, 186, 190, 199
- Sinodul 84 - Muzeul Comisiunii :\Ionumentelor
Budapesta 158, 170 Istorice 98
- :\luzeul Naţional 144 - Muzeul colecţiilor de artă 187
Bulgaria 55, 5 7, 66 - :VIuzeul de istorie a municipiului
Bucureşti 9, 13, 68, 70, 71, 72, 76, 77, Bucureşti 98
81, 85, 91, 92, 94, 99, 112, 115, 119, ,.._, :\Iuzeul :\Iuzicii 187
121, 123, 124, 125, 126, 127, 128,
129, 130. 143, 149, 155, 168, 169, - Muzeul Naţional de Antichităţi 97,
170, 172, 174, 17 5, 198, 200. 203, 204, 105, 113, 114, 127' 128
205, 207, 209 - i\Iuzeul . Naţional de la Sf. Sava
- biserica Bucur 109, 111 95, 97, 126
- biserica Colţea 186 ,.._,Muzeul Pedagogic 98
- biserica Creţulescu 113, 122 - Muzeul Satului şi de Artă Populară
- biserica Fundenii Doamnei 121 98, 99, 130, 173
- biserica Icoanei 85
- biserica Lucaci 157, 173 - Muzeul Th. A.man 98
- biserica Mavrogheni 155 ,.._, ~Iuzeul _.\n. Simu 98
2Hl
,...,., :Huzeul de Ştiinte, ale Naturii 97 Lrnlacuzino. C. 86
,...,., Pinacoteca Naţională 97 Canlaruzino G .. 'II. :J/. -'.9, 77, 180
Hut'!Pa (zona Ilfov) Cantacuzino. Gh. ·J I:!
,...,., capela Ştirbei 187 Canlaruzino, 'II. 156
Bujor, haiducul 36 Cantacuzino, ~- 89. :!r1-'.
Bunea, A. 172 Cantemir, A. 163
Bunea, V. 169 Cantemir, C. 13
Bunes<·u. 'II. 1i9 Cantemir, IJ. 86, 96
Bune~li-Avereşti (jud. \-aslui) Cantemir. P. 152
,...,., leza11r11l t 86 Ca part .•J. 59
B1111ilă, G. 191 Capelin, de Villard d'Honnecourt, 71
Bunla, 'II. 166 CapidaYa (jud. ConsLan\al
Bunvlav C. 94 - cetatea 112, 113, 1:10. 176
Burchardt, 1. 'io C.aracalla. 70
Burdujeni-Tirg (jud. :-i11eea,·a) 11 l Caragea. Yodă 147
Burellv. Th. :35 - Condira 88
Rurgos (Spania) CaransPheş (jud. Caraş-~evf'rin) 138
- catedrala 15 I Carataşu. 'II. 170
Burnham. B. 57. 76. ;~. 80, 81, t::!, Caraş, comilat. 94
174, 204 Caravaggio, 'II „ ;u. 138
B11s11ioc, I. 121 Carcaleţeanu, I. 103
Buzfiu 121 C.arrop ino. .J. I 3 7, l GG
- mănăstirea 1~; Cardiff \.\nglia) 56
Buzilă, 'lf. 190 Caridi, .-\. 36
Byron, G., G. '27, ~8. :!I:~ Carnevale. D. 21
Carnun I um ( Petronell .. \ uslria i 6:J
c C.arol re) 'Ilare 1 i
Carol I 35
Caen (Frnn\a) 12 Carol li Stuarl 19
Caielflnovil'i, :\. 157 Carol al V-l<>a 152
Cairo Carol al VI-lea 86, 154
,...,., Conferinţa !18. , , Carsium (Hirşova, jud. Constanţa)
Caiafa I (jud. Dolj) 99 - relatea 86. 118, 1:27. 176
Caldeefl, regiune islo1·icr1 :-r1 C.arta de la _·\Lena (vezi .-\lenaj
Caliani. A. 127 Carta italian[t de restaurare 61,i, 6:J
Calimai·hi. C. 94 Caslaldo. general 137
Calist al 111-Iea 89 Cassiodorus. ·17
Callatis, v. \Jangalia Castillo del Diaz, B. 136
Caşin 1.i11d. Barău)
l.ah'ados (Spania) :10
- măM1stirea 154
Cal\'O, F. 71 C.a1 an ia (li alia)
Cambodgia 80 - \Iuzeul arheologii: :!IJ
Cambodunum ( K!:'mplt·11. I·:. F. Gr·r- Cata1·giu, I. (laşi)
m;;nia) 63 - 1·asele lui 156
- Comisia na\ional;'l a rnonumenlelor CaYacPppi
1-iO ,...., <"OlPcţ ia ( 88
CaYall'assPIP, restauralor 7:)
Canwnita (t:.H.:-;.S.) 1;;3 Caun1onl. :\. de 30~ :11, '7!1
Canwrlingue :! 1 Căian (jud. Cluj)
Cameron, D. 79 - biserica 187
Cambrai fFran\.a) Ct1lcl<\ruşani (zona Ill'oY l
- r·aledrala 30 - mănt1slirea 109, l>lU
Călinesrn. Cr. 19:!
Campora (Spania) Călinescu, I. 10:1
- <·apela lui Fran„is(' d1·l Pugliese 1.~>1
Căluiu (jud. Oll)
Campos, G. 1:.!
- m{1năstirea tft;i
Canada 53, 57, 68, 79, :!fl11
Gtpilna (jud. Alba)
- ~ational Historic Silt-s SerYicP 53
- cetatea 113
Ca11alr·Uo, vezi Belo! to, H.
Cărpiniş (jud. Satu \lare)
Canarache, V. 182 - biserica 17 6
Ca11111wini, 27 Căşei (jud. Cluj)
\.anova, A. 27 - caslrul 86
Cnn I ar·uzino Ciizănişleanu, C. 126, 175
- familia 96 Cândea, V. 128, 20'1, 213
219
Lirlova, \". 88, 94 Ciceu (jud. Bistriţa Năsăud)
Ceauru (jud. Gorj) 99. 159 ,....., castelul 86
Ceausescu, ::\icolae 194. 20U Cinciş (jud. Hunedoara1
Cebuc, Al. 182 · ,....., biserica 176, 196
Cehoslovacia (vezi R. S. Cehoslovacă, Cincşor (jud. Braşov)
C.S.R.. S.S.R.) 52, 56, 76, :!08 ,....., biserica 148
Cl•lrn Silvaniei (jud. Sălaj) Cinqueux (Franţa)
- biserica 85, 187 ,....., biserica 28
Celebi. Ev. 23, 153 Ciobanu, l\Iircea 117, 14 7
Celei (jud. Olt) 83, 91, 113, 127, 129, 176, Ciocirlan, Şt. 103
180, 186, :W5 Cioflec, V. 150
Celle (R. F. Germania) 67 Ciogolea, C. ?7, 129
Cena, 1'. 111 Ciriac din An con a, 17
Cenad. comital 94 Ciucea (jud. Cluj) 163
- biserica 86 ,....., muzeul 187
Cennini, C. 42 Ciudat·Real (Spania)
Ct'n t rul internaţional de conservare şi ,....., catedrala 136
restaurare (Londra) 59, 69 Ciula ~lare (jud. Hunedoaraj
Centrul internaţional de studii pentru ,.._,biserica 15i
conservarea şi restaurarea bunurilor Ciulei, L. 12 l
rnlturale (Roma), vezi JCCRO:\I Ciuhandu, Gh. 169, 1i0
Ce ram, \\" ., C. 63 Ciumeşti (jud. Satu :\lare)
Cercel, Petru 25 ,.._,coiful 186
Cerkez, E., A. :n, 108 Ciurea, V. 98
Cerkez, Gr. 105, 109, 129 Cizer (jud. Sălaj)
Cernat (jud. Braşov) ,.._,biserica 177, 196
- biserica 156 Cilnic (jud. Alba)
Cemavodă (jud. Constan\a1 ~cetatea 84, 180,181.197. 198. :!O~
- cetatea 175, 176 Cimpeni (jud. Alba) 92
Cemăuţi ( l.;.H.S.S.) 124, 172, 174 Cimpulung (jud. Argeş) 92, 121, 200
Cernica (zona Ilfov) mănăstirea 180 ,....., Bărăţia 180, 198
Cetatea Chioarului (jud. Maramureş) ,.._,biserica lui Negru vodă 23, 109
187 Cirţa (jud. Sibiu)
Cetăţuia (laşi) ,.._,mănăstirea 90
- mănăstirea 106, 113. li1 Clain, :\Iicu. S. 147
f:l'SChi, C. 78, 204 CIOez, S. 39
Cezar, 15 Close, C„ A. 44
Chagall, .\I. 150 Cloşca, Ion, Oarg<'.'1 170
Chaptal. restaurator 40 Cluj 72, 85, 93, 97, 112. 113, 114, 127.
Chaptel. J., A. 39 137, 142, 1H, 146, 160, 174, 204, 207
Chartres (Franţa) 56, 7 8, 208 ,....., biserica evanghelică 180
- mănC1stirea 26 ,.._,biserica minorită 172
Chateaubriand, F., R. 27, 28 ,...., biserica reformată 181, 198
Chaugenet, J. 161 ,...., biserica lui Bob 155, 163, 172,
Chauwl, 1\1. 78, 204 175, 176
Chantilly (Franţa) 140 ,...., biserica Sf. :\Iihail 85, 181, 197, 198
Chennevieres, de, marchiz 41 ,...., biserica unitariană 172
Chenouceaux (Franţa) ,...., casa :\latei Corvin 187
- castelul 30 ,...., cetatea 87, 152, 181
Chester (Anglia) 56 ,...., palatul Banffy 172, 187
Cheueul, E. 39 ,...., Teatrul National 187
Chichester (Anglia) 56 ,...., ~Iuzeul de istorie 97, 99, 189
Chierici, G. 128 ,...., Muzeul etnografic al Ardealului
China 38, 57, 80 11lt, 181
,...., Muzeul în aer liber 99
Chiricuţă, A. 121 ,...., Societatea de istorie 9?
Chiriţă, V. 131 Clusius, C. 86
Chiriţescu, !)t. 121 Coconi (jud. Ilfov)
Chivulesc11. E. 191 ,...., biserica 129
Chladek, A. Hi!, Cola di Rienzi 17
Chonzan (Spania) 60 Collius, restaurator 21
Chrestus, A. 150 Colmar (Franţa) 56
Church, A„ H. 42 Columbia
Cialdea, profesor 43 ,....., tezaurul 142, 168
220
Conwn. Dragoş din Iaşi 22 ,.._,biserica i:if. Gheorghe Nou 85
Comana (jud. Giurgiu) ......., biserir·a \Iadona Dudu 158, 1 ;:;
,.._,mănăstirea 95, 126, 207 ......., casele Băniri 107. 128, 205
Consiliul In ternational al llfonumen telor ......., Biroul Comisiunii \lfonumcnLelor
si ~iturilor. · Is Lorice pen Iru Ol ten ia tl 1
~-(zi ICo:\IOS ......., :\Iuzcul ele artă 97
Consiliu I ln terna I ion al al :\I uzeelor, vezi Cranach, Lllf'as. cel Bt1trin 126, 140
ICO\I , Crasna (jud. Sttlaj I
Comn . Italia) 18, 79 ,.._, m[lll;islirea 1.13
Condurachi, E. 180 Crawfort, O. H
Conea. I. 49 Cn•mer, F .. G. !1:!
Connal~·. E., ,\. i6, 79, 81, 204 Creta, insula 4:1. 61J
Conslanţa 126, 127, 128 Crct11, Gh. I:! I
,.._, ~t>amia 180 Cret11lcsc11. \l. l',:l
,._, ;nozairnl 180 Cre( 11lt~srn, \;. 9."i. IOrl, 10:!, 103
,._, \Iuzeul arheologic 97 Cri('f111 (jud. \!bal
,._, \I uzeul \Iarinei 98 - biscri('a ~fi
Cons t;rn t in cel \fare 83 Crimca, An as I <1si,• :!:l
Conslnntin zugravul. diaconul din Bra- Crislca, :\Jiron 11.-i. 17:)
sov 15:3 Cristina, rrgina Siwdiei 71
Con$ !an tinescn, D. 129 Crişan, GhPorghe. Giurgiu, ~farcu, I. 170
Constantinescu-Iaşi, P. 197, 204 Crisan. E. 16~
Constantinescu, I. 103 CriŞana, zona I 79
Constantinopol, 5, 23, 91, 136, 137, 141, Cromwell, O. l'ti. liO
I;,;, Cruher. _\n. 19(J
,_, tezaurul imperial 17 Csaki \J. 98. 1:.rn. 20'1
Con Ii. Al. 76 Csordncsis Fr. 158
Cook. E„ F. 166 Cuba
Coprn haga 56 - Comisia naţională a monumentelor
Coprt li. B. 121 80
Corbu 1jud. Vaslui) Cucuteni (jud. Iaşi), 186
,._, mănăstirea 88 Cugir (jud. Alba)
Cordos. E. 13 - tezaurul '186
Corcg-gio, A„ A. 138, 139 Cuno, J. 39
Coremans, P. 12, 60, 203 Curinschi, Gh. 13, 71, 72, 73, 74., 75,
Corneille de Lyon, 161, 1i4 81, 124., 125, 127, 204
Cornrscu, Gr. 90 Curtea de Argeş 75, 91, 92, 103, 105, 127
Corot. G. B. Camille 150 ,_,biserica domnească 36, 109, 128,
Corlf>s. H. 136 187
Corlono. Niccolo da 152 - biserica episcopală 9, 35, 89, 90,
Corvin. \latei 85, 86 102, 125, 158, 207
Cosimo I de :Medici 18 ,.._, biserica Sf. Arhangheli 36
Cosma . ..-\. 102 Curteşti (jud. Botoşani) 131
,._,muzeul 18 Custodio, Angel de Zaragosa 161
Costrscu, Em. 113, 115, 121, 129, 130, 132 Cuza, Al., I. 97
Coslf·şti (jud. Hunedoara) Cuzco (Peru) 48
' ,._, cetatea 83, 113
Colmeana (jud. Argeş)
,._,biserica 181, 198, 206 D
Colnari (jud. Iaşi) Dabija, Al., vodă 124
,_,cetatea 180 Dacia Moesică 83
Courbusier, Le 6!t ,.._,Romană 150
Coussin, \L, J„ A. 41, 73 Dacia

,_, Traiană 16, 70, 123, 166, 170, 205
Cousin, V. 28 Daicoviciu, C. 99, 112, 123, 124., 129,
Cousteau, Yv. 7 150, 167, 177, 178, 179, 180, 182,
Coulri. A. 21 197, 204., 205, 210, 213
Cozia (jud. Vîlcea) 92 Daicoviciu, H. 14, 182, 205, 213
- mănăstirea 85, 123, 180, 205 Daifuku, H. 75, 78, 205
Cozma. V., şetrar 155 Dalmaţia (R. S. F. Iugoslavia) 17
Cracovia (Polonia) 33, 69 Damasc (Siria)
Craiova 85, 105, 118 121 124 1 207 ,.._,moscheea 151, 171
- biserica Sf. D~mit~u 8, 9, 23, 101, Damaschin, episcop al Rîmnicului 15~
102, 118 Dan, D. 174
221
JJanrn. IJ. 175 lJintr-1111 lemn (jud. Vilcea)
l.Jaucu. I. 1i5 - mănăstirl:'a J::J5, li:!
JJanl:'marca 56. 19 lJiorletian 83
Danil:'le delia \"ollt>n·a '•O I.Jincă 'Badea. ~- 199
1Ja1·istot. Th. 151 Disses!'U, C. 108, 127, 1:!8
1Ja1·mstadl (H. D. Germană1 27 JJimboviţa, judeţ 100
lJaYid, zugraYul 16:! - cetatea 128
!Ja\·idl:'SCU. J. 7'.i. 129 JJobra (jud. Arad) b:i
_,I.
1Javid1,sc·u, 113, li-::!. :,!fr.5 Dobjanschi. A. i2
!Javilla. C. 149 Dobrogea, 3i, 83, 86, 91. ~8. 128. L47.
lJavitoiu. I. 19:l 169, 182, 198
Dan:. H. :i9. 41 Dobrogeanu, ~. 121
J 1a11st'la1•r. reslauralor 4 J lJobroYi\ţ (jud. I a~i)
l!<"\bka ijud. Cluj) - mănăslirl:'a 192
- c·t>talea HW JJoi<·l:'~ti (jud. Dimbovi[a)
lJi'iianu. E. 149. 170. 172. 17::i ,.._ <'Ul'\ilP 113, :205
1Ji"lllf"llS. Gh. 1W2 !Joki, C. 21
1Jăn ilr1'. :-'l. 182 lJolj, jud!:'! 1UO
JJăr{t!>!'U . ..,; . 150 JJomilian. iO
JJealu (jud. DîmboYiţal IJonk~Y. L. HO
- ml"tnăstirea 95, 1U9 d'Ossal. G. de .\.ngelis 60, 68, !!03
lJl:'anovic, A. 71. 80, :!05 IJousl:'laer, n·slauralor '• l
De Cailleux, :12. 74 IJoussault . .'.\f. 91. 9:2
IJ<· Cavlus Dragalina. I'. 1:.!'1, 166, :!O::i
- 1~t>slauralor 2:! Dragaşin, 11,7
I J1·1·Rbal. 13i Dragomir. I. 116
J11~dieu. J. 1:38 Dragomir, ::;. 114. 1:25. :!IJ5
J1f"'j 1jud.Cluj) 157, r;:; JJragomireşl i (jud. :\Iaram11rl:'7,
- biserica 156 ,.._ hiserirn 161
1)(· J aucourt 22 IJragornirna (jud. Sul't>ava1
J>ejl:'U, l'. 1/2. 173 ,.._mănăstirea 2:3, 187, 197
1Jelac1·oix, E. 31 JJrajna de ~us ijud. l'rahova1
Jwmelrescu. I'. 121 - castrul 11 :3. 1:29
JJl:'msea. ]J. 191-l J1rc"1ghiceunu, N. \'". 75, 86. 99. 106. ~1f/,
]Jem;1s. O. 7, 9 112. 123. 124, 125, 1:!6. l:!t. 129. 143.
Jlens 11~ 1jud. Hunedoara I 168, 171 171, 205
- biseri!'a 86, 91, %. 113, 177, 180 JJrăghici, ~. 190
] lf"'llYS. I'., de :\1ontfort 4:! !Jrăgoşin, zugraYul 161
J )t'S~Îllt' 28 lJri\guş (jud. Braşov) 11:!, J:LJ. 169. i70,
JJesl:'~li (jud . .'.\iaramurt>~) 1/2, 208
- biseric:a 161 !Jrăguţ, V. 9, 1:1, -;2, 1:!4, 193. 19i. l~''·
J >!-'spina. doamna 90, l!i:! :205 213
lJl'spol, vodă 140 !Jrăuse~i (jud. Braşov) 98
!Jeva 91, 124 lJrl'sda (H. D. Germania) 13>3
- !'etatea 89, 210 - ateliere de reslaurart' 41
- .'.\-Jagna Curia 187 - muzeul 22
- Societatea de istorie 97 JJJ"obeta Turnu-Sl:'verin 37, i--.6. 91. 96.
1 ><~zallier, A. J ., d' Argenville. 19 11:!, 126, 117. 196
l1iaconovici. A. 98 - l'Ustrul 128. 180
JJicearhos din l\lessina 16 - cetatea 89, 176
JJ idPJ"Oll A. '.i 5 -podul lui .:\pollodor 87, 91. 96. 19~
JJiderol. D. 27, 168 ]Jubut, A. ~J.. L. 41, 73
D ieulafoly, !II. 171 !Juca, vodă 141, 153
Dierna (Orşova, jud . .'.\Iehedinţi) 86, 173
JJudaş, FI. 169, 173
Di Giuseppe, Gesola 4 7, , '
Dijon (Franţa) 78, 208 Dumas, Al. 171
Dima, I. 75 Du Dellay
- colecţia 18
!Jimitriu, C. 98
Dumitrache, biv \"PI ducer 16:!
Jlimilriu, O. 193
Dumitrache, D. 192
J1imitrescu, P. 115
Dumitrescu, C. 66, 81, 205
lJimilrie, D. 111
Dumitrescu, I. 123, 198, :!10
I 1i11lingher, M„ J. 138
Dumitrescu, G. 130
JJinogeţia (jud. Tulcea) 83, 113, 208
- cetatea 130, 4.76 Dumitrescu, :'11. 123, 126, 1/3
222
lJumi'.l'escu, \"I. 113, 126, 1:rn, 205
Dumitraşcu. ,·odă 84 - biserica Sf. .\"icolae 25, 154, 161, 162
Dumitru, L. 192 - cetatea 177, 180, 197
Fanlon de Verraion 92
Dunăre, fluYiu 83. 86, 88, 93, 12'1, U5. Farnese, cardinal 19
1H
Dupont, .J. 1;n Farnese, Al. 152
Durazo. ~. 119 Fawcet, J. 78, 79, 206
Duris din Samos 15 F<igăraş (jud. Braşov) 8~, 87, 98, J l:~.
146, 196, :.!08
Duroslorum \SilisLra, H. I'. Bulgaria) 83 Făgărăşanu, :\I. 190
Dury, J. 19
Făkiu, jude\. 159
Diirer, _.\. J:l9, 142
n11ticeni (jud. ~uceava) 98
Diisseldorf IR. F. Germania l 42, 56
Dvor:'lk . .\I. :31!. 39, 59, 7;; · Fedl'!eşoiu (jud. Vilcea)
Dy.lc .\. Y;.in 21. 1:19 - biserica 133, J.14, 172
Federieo da .\IonLcfeltro 18
Feilden, B. 8:!
Feleac \jud. Cluj)
- biserica 2 .5, 113
Easllakt'. Ch. 'tO Fl•ld, l'. 121
Era tc1·ina a I l-a 168 Fr•ldioara (.iud. Braşov)
Economu, C. 123, :2()5 ,..._, celalea 17:-l, 197
Edinburgh (.\nglia) 69, ;:~ Fclibirn, 74
Edwards, P. I:!, 41 Felslich. H. 9fl
Efremov, Al. 192 Feren!'Zi, Al. 167
Efremov, Y., Y. 189 Fereşti (jud . .\Iaramureş)
Eftimie, episcop de Novgorod 19 - biserica l!t8
Eginharcl, 17 Frrdinand al .\ustriei 140
Egipt 5, 12, :J~. 43, i9 Ft•rdina11d I 1:16. 149, 153
Ehrln, P„ F. H Fl'rdinand al I 1-lt>a 27
Eiler·bng, R. von 74 Ferdinand de Tirol 18
El~ir!. lord l:"i5
Ferdinand al VII-iea 16:1
Elias . .\"_ 24 Fiesole, :\lino da 151
Elvl'!ia 29. 67 Fiesole, Gentile da 151
Elli~.: L. H Fi.ii 78
En1•t<• 11, I., D. 77 Filatov, V. 12
Engdschofen, baron 144 Filimon, popa 148
Enis.tla (jud. Tulcea) Filip al IV-iea l!J
- cetaLea 176 Filipine, 3'i
Epure. C. 121 Filohoros, 16
En·mia. T. 113, 121 Finis lfrc (Franţa 1
Eril·<t 1Italia) 79
Ermini. L. 9 J ,......, Comisia rlt>parlarr\l'nLală de arheo-
logic 31
d'Est(-. Hugo 71 Finlanda .'iii
d'Bste, Nicolo 71 Fio1·illo, J „ D. '• I
Eszl(·rgom (R. P. l :11ga1·i;1) 5G Firu, N. 172, 175
- palatul 60
Etir·nne le Rov. rcslauralor 41 Fischer, restaurator 21
Evans. A. 60 · Fişeriu (jud. Draşov)
Eugen al IV-iea. papă 71 - biscri1·a 1"1. 94
Fitch. J., :\I.. 80, 201i
Eularl. C. '166,
Fizeşu Gherlii (jud. Cluj)
Europa 16, 18, 19, 20, :J4, 51, 59, 62, - biserica 187
i'(J. 72, 73. 82, 91, 95, 110, 114, 1:37' Flemy,
H:!. 170
Fletcher, .\I. 149
Euslon, lord 70, ;:], :205 Fleury, 72
Exarcu, C. 104 Floca, Ocl. 18:!, :205
Florea, I. 1.50
}'
Florenţa 18, 21, 79, 143, 151, l:i2, 180
Fabini, H. t 97, 200 - biserica Toţi Sfinţii 40
- Conferinţa t,9
Fabri, de Peiresc, Nicolas-Claude 18
Fabroni, A. 42 Florescu, Gr. H2, 130, 176
Faenza (Italia) 79 Florescu, H. 13, 168, 182, 199, 2 l:J
Focşa, Gh. 182
Falconieri, 19
Focşani 98
Falda, G., B. 19
- biserica Donie 85
223:
Fontainebleau Gazzola, P. 61, 64, 70, 71, '72, 73, :''<. 75,
- colecliile 18 77, 80, 81, 206, 210, 213
Fonlana, C. 19 Găvan, Hz. 193
Fontane, Th. 27 Gdansk (Polonia) 56
Fonlanay Tresigny 1Franta1 Geiger, P., L. 39, 42
- castelul 30 Gela (llalia) 59, 66
Fou tfroide (Fran\ a), abaţia :30 Gemenef, Hor-Bak de Sais 137
Forbin, J. 161 Geneva (Elveţia) 'tO
Forlali, F. 80 Genova (I talia) 79
Forlunalu, :\I. !Bucure~ti) Gennys, Ch. 47
- casa 159 GPoagiu de Sus (jud. Hunedoara1
Fola, .\I. 19:1 - biserica 180
Foundeurikidis, E. 12, 't i, 81 - băi 169
Foucquet George, pictorul 162
- colecţia 138 Ueorgescu, FI. 123, 206
Framakovschy, \L, \\ .. 1:! Georgescu, I. 103
France, A. 3H, 213 Georgescu, N„ Roegen 166
France, de, .J. 139 Gerais, .M. 56
Francesco, di Giorgio 7 1 Gerando, A. de 91
Francisc I 18, 87, 89, 152 Gerhard, Fr., E. :14
Franckeslein, G., F. 142 Gergf>ly A. (Cluj-Napoca)
Frankfurt/\I. (H. F. Germania) 7, 12, 13, - casa 158
't:!. 140 Gp1·gely P. (Cluj-Napoca)
Franla 12, 19, 21, 28, 30, 31. 32, 40, 'i.2, - casa 158
'.:L 45, 51, 52, 56, 66, 6i, 68, 'i1, ;:3, Gergely S. (Cluj-Napoca)
7lJ. 82, 87, 158, 173, 1% - casa 158
Fraser, A. i1, 170, 174 Gericault, Th. 31
Franz al Iii-lea 138 Germania (vezi H. D. Germanrt, H. F_
Freihern, K, von Czoernin ~3 Germania) 42, !15, .'il, 5lt, 140
Frederic al Ii-lea 17 Geru L. 79
Frederic cel Mare 138, 139 neszty Fr. 89
Friederic Wilhelm al IV-iea 140 Ghelinţa (jud. Covasna)
Friedlander, M. 42 ,....., biserica 180
Frodl, W. 78 Ghenadie, episcop 101, 127, 175
Froment, ~- 161, 174 Gheorghe, din Cluj (v. \Iartin din Cluj)
Frothingham, A.L. 171 140
Frumoasa (jud. Iaşi) Gheorghiu, A. 136
- mănăstirea 101 Gheorghiu, I., A. 129
Fufidius, 18 Gheorghiu, N„ A. 121, 175
Fulvio, A. 71 Gheorghiu, M. 121
Ghergariu, L. 98
Gherla (jud. Cluj) 196
G Ghibănescu, I. 128
Gabrielescu, A., N. 37, 103, 105, 106, 121, Ghiberti, L. 152
128 Ghica, Gr. Al. 35, 88, 153
Gabrovo (Bulgaria) 60, 80 Ghica, Gr, M. 88, 207
Gainsborough, Th. 27 Ghica, I., N.- Budeşti 37, ii, 108, tltl,
Galaction, Gala 177 112, 115, 116, 117, 126, 128, 129. 130,
Galata (Iaşi) 132, 159, 173, 175, 206, 213
- mănăstirea 101, 162, 180 Ghica, .M:. 95, 126
Galapagos, arhipelag Sfi Ghica, P„ 101
Galaţi 36, 85, 98, 99, 123, 210 Ghighii (jud. Olt)
- biserica Vovidenia 163 ,..._, biserica 86
Galizia (Spania) 60 Ghillis, Al. 189
Gallin, V. 120 Ghimbav (jud. Braşov)
Gand (Belgia) 12 ,....., cetatea 178
,..._, ateliere de restaurare !d Ghimpeanu, C. 98
Ganciu, I., Hagi 156 Ghirlandaio, D. 21, 40, 151
Garnier, Ch. 39 Gianbelli, G. 80
Garnot, P. 171 Gibb, S. 13
Gartside, M. li2 Gilbert, K„ E. 207
Gauriac, P. de 151 Gilbory-Delavrancea, l\L 77, 129
Gavril, zugravul 177 Gilman,' B.,'_I.~ 43
224
Gily;ud-Beer, 73, 206 Grigoriu, I., meşterul 1.:i7
Gio1, P., R. 74 Grimalschi, S. 192
Giovanni, Z. 121 Grimalschi, Y. 192
Giovannoni, G. 76 Groh, St. 94
GiCIViCI. P. Gros, A. 31
- colectia 18 Groza, P. 176, 1i7
Girard. A. 82, 206 Gruter, J. 19
Girardot, De 72 Gschwandtler, K. 13
Giurescu, C. 125, 209 Guardi, Fr. 21J
Giurescu, C., C. 72, 17 1 Guarnaci, M. 71
Giurescu, Dinu 199 Gudea, N. 123
Giuri::iu Guignet, C„ E. 42
,.._ cetatea 3i Guillerme, .J. 70. 71, 12, 75, 76, 2UG
Giurgiulescu, C. 75
Giindisch, G. 124
Gius1 iniani
- colecţia 1:rn Gura Motrului (jud. Gorj)
Girboviceanu, P. 123, 158, li3, 206 ,..., mănăstirea 24
Glanja. I. 77, 206 Gurasada (jud. Hunedoara)
Glina 1 Bucureşti) 113, 130 ,..., biserica 85
Gnuy1Pr, W. de 166 Gura Vttii (jud. :\Iehedin\i) 121
God~d. I. 170, 172, '175, 206 Gurghiu (jud. Harghita)
GoP1he. l„W. 21, 27, 44, 213 ,..., cetatea 91
Goje. "\I. 148
Goia. I.. Aug. 170 Gustav al II-iea Augusl 19
Gusti, D. 50. 99. '112
Gold. -'I. 130, 206
Golclhaar, I. 190 Guizot, Fr. 28, :J2
Golt~li (jud. Argeş)
- muzeul 99 H
,.._ 1impla bisericii 115
Golf'sc u. Al., G. 35, 95, 100 Hacquin, rcslauralor 21. :U
Golef'<.n Dinicu 156 Hadrian 18, 70, 83
Golf·suJ. Iv. 23 Haga 26, 149, 201
- •ase le 17 2 - Conferinta 61
Golia !Iaşi) ,..., Convenţia 6, 48
,.._mănăstirea 101, 109, 113 ,..._Muzeul municipal 43
Gorf', P. 111 H aidopoulon, :\I. 81
Gorj, ,iudeţ 100, 112 113Idner, '\I. 124. 206
- '\luzeul judeţean Balie (H. D. GPrmană) ~ 1
Gorn•·cfi (jud. Mureş) 187 Halpheu, G. 39
Gorov.-i. Ar. 98 Haner, G„ .J. 9G
Gostar. ~. 205 Hanganu, l\I. 121
Gova, Fr. 163 Hann, S. 142, 166, 167
Goi1lina1, reslauralor 125 Harel, Sp. C. 104
Govora (jud. Vîlcea) Haret, Sp„ Virg. 77, 121, 1:!9
- mănăstirea 187 Harvard, (ST.~\.)
Gozwli. B. 21 ,..._ universilatea 43
Grama. V. 131 ,..._, FoggarL :\I useu m 43
Gram<'ilovici, T. 111 Ilar!, O. 6:3
Gralian 83 I-laro. reslauralor 40
Gri"1di~IPa Muncelului 140, 1'i9, 1i0, 193 Harlfordshire (.\nglia)
I S;;rmizege1 usa Hegia) ,..._, biserica Ashwel 60
Grf1m<1dă, N. 98 Harlman, ,\. 166
Grr('(~~rnu, Eug. 122, 124, 181, 192, 197, Hasdeu, B„ P. 3;), 10."i
l9R. 200, 206 Haşegan, Z. 191
Grf'Cf•<inu, H. 172, 181, 198, 206 Haţeg, (jud. Hunedoara) 11:1. '.!09
GrPcia. 17, 27, 34, 46, 52, 54, 70 Hălmagiu (jud. Hunedoara) 8.:i, 147
,..._Direcţia generală penlru anlichilăţi Heider, G „ A. i 't
~i i···staurare 52 Helada (ant. Grl'cia) 16
- Eforia monumentelor medievale ~i
mfiderne 52 l'Helgonac, H„ J. i4
- :0-:ocietalea arheologică 34 Helsinki
G1·ern. \'. 111 ,..._, Conferin\.a 70
Grigfir•-. negustorul 154 Henzey, L. 167
GrigcJl'(·scu, I. 19 7 Herculaneum (llaliaJ 15, 21, 40, 138
Grigur,scu, K. 164, 186 Herder, J„ G. 2i
225
Here1wia (jud. Hunedoara1 Iacopo della Quercia 152
- casa memorială 1i8 I an cu de Hunedoara 122, 1 ~"
IIPreşti 1jud. Giurgiu) 154, 172 Iancu loanid (Bucureşti)
- .\eademia 26 - casa 159
Hermann. H. 59 Ianovici, H. 98
Hesyrhakis, K-F„ 75, 76, 78, 206 laroslavl (U.R.S.S.) 56
Hessa. regiune 44 Iaşi 76, 91, 94, 98, 109, 121. 12·. 15:3,
Hillinger. ~. 130 154, 166, 169, 210
Hinova (jud. Mehedinţi) - Academia Mihăileană lf'O
- tezaurul 186 - Teatrul Naţional 137, 187
Histria (jud. Constanţa) 176 - Universitatea 187
- cetatea 113, 129, 180, 186 - Bojdeuca lui Ion Creang:,. C':)
- Muzeul 98 - Casa Balş 187
Hittorff, J „ I 39 - Casa Başotă 187
Hitz, d·ra 100 - Casa Beldiman 157
Hîrşova, vezi Carsinm - Casa Kogălniceanu 172
Hlincea (jud. Iaşi) - Casa Pogor 172
- mănăstirea 113 - Ceti't!uia 94, 101, 125, l2G, 1~:'. 18(J,
Hodor, T. 161 205
Hodoş Bodrog (jud. Timiş) - biserica Aroneanu 113
- mănăstirea 156, 187 - biserica Bărboi 36
Hogeland, Th. 86 - biserica Dancu 37
Hoinărescu, C. 193 - biserica Curelari 156
Holbein, H. 40, 138 - biserica Mitropoliei 36, 156. l57
Honterus, 96 - biserica Sf. Andrei 36, 151)
Hopman, H. restaurator !,ţ - biserica Sf. Dumitru 156
Horatiu 70 - biserica Sf. Gheorghe Lozonsdti 156
Horea, lrrsu, Nicola, 1n, H6, 148, 169, - biserica Sf. Nicolae Domnes1.· '', :36,
170, 209 75, 101, 102, 117, 158, 1n
Horezu (jud. \'llcea) - biserica Sf. Nicolae din Su{\ 3r)
- mănăstirea 84, 85, lf11, 104, 113, - biserica Sf. Sava 113, 121
124, 180, 19i, 20~ - biserica Sf. Spiridon 155, 1; !.
II oriei - biserica :::;r. Teodor 156
- catedrala 31 - biserica Sf. Vineri 37
Horler .'II. 76, 80, 206 - biserica Sf. Voievozi.Tătăraşi 15t)
Horward, Th., lord de 18 - biserica Trei Ierarhi 9, 23, 31;, 75,
Hossu, \'. 157, 176 101, 102, 111, 153, 158, 171, 173
Hotărani (jud. Bihor) - biserica Tălpălari 85, 157
- biserica 15 i - .'liuzeul de antichităţi 98
H ow lese hen. .'II. 13 7 - .\Iuzeul de artă 90, 125
Hradec (R. S. CehosloYacia I - Muzeul de istorie al .'lloldov ·i 125
- rezervaţia 56 - .'\iuzeul de istorie naturală ~'7
Hruska, Em. 80, 206 Ibida, vezi Slava Rusă (jud. Tltlrea\
Hughes de Varine Bohan 77 - cetatea 36
Hugo, \'. 27, 28, 30, 31. 73, 213 IBI (Institutul Internaţional penln 1 l'ru-
Huli (Anglia) 56 tecţia Castelelor) 5
H uls, van 138 ICAC (Centrnl Internaţional penlrn Con·
Humbold. \V. von 44, 213 servarea Arhitecturii) 69
Humor (jud. Suceava) ICCROl\1 (Centrul Internaţional pentru
- mănăstirea 22, 23, 187, 192 Studierea, Conservarea şi Hestaur:1rea
Humuieşti (jud. Neamţ) Bunurilor Culturale) 5, t), -: , 49. 'i'J,
- muzeul 176 68, 1SO
Hunedoara 113, 122 Ichim, D. 172
- ţinut 85, 125, 129, 210
- biserica 94 lclodul ~[are (jud. MurPŞ)
- castelul 86, 91, 9!t, 125, tlJ7, 170, - biserica 177, 197
177, 197 ICOl\I, vezi Consiliul I nlernaţional al
Hurez (jud. Vîlcea) vezi Horezu .'liuzeelor 5, 12, 1:3, :-i3, 63, 6~1. 69,
Huşi (jud. Vaslui) 157, 159 76, 78, 79, 82 183, 20'1, :!06, 2 l~
,...., catedrala 85, 123, 17'" 209 JCO~'lOS, yezi Consiliul Interna!ion:il al
\fonumentelor si Siturilor 5, 7, <J, 12,
I G5, 69, 74, /(i,79, 81, 204. 20G 208,
Iahlaniţa(jud. l\Iehedinţi) 212
- biserica 156 JFLA (Asociaţia Internaţională p•'ntru
Ia('ob, .'lf„ 130, 182 Proleqia Parcurilor şi Griidinilo1·) 5, 7
226
!glii•. I (jud. Alba) Iscovescu, B. 91
- biserica 177, 196 Iser, I. 186
- curţile 148 Israel 77, 80
lgliţ.a (jud. Tulcea) 176 Istrati, C., I. 108, 114
lgna, A. 191 lstudo~ I. 191, 192
Ignat. Gh. 121 Italia 12, 16, 19, 21, 28, 29, 41, 46, '•7,
llari;rn, Al., P. 95, 146, 169 51, 68, 'i 1, i6, 81, 139, H:~. :wr., :!11H
Ilia (jud. Huned ara) 85 ,..., Associazione Nazionale dC'i CPntri
Ilia7, voievod 23 Storico-Artistici 54
Ilfov, judeţ 100 Consiliul centrai de arheologie şi ar le
Ilişeşti (jud. Suceava) frumoase 34
,..., biserica 163 ........, Direcţia generală a săpăturilor ţi
Immer, meşterul 149 muzeelor 34
Imre Ş. 94 ........, Direcţia generală pentru antichi-
Imreh Şt. 168 tăţi şi arte frumoase 34
India 54 ,..., lstituto di Corespondenza .\rchaeo-
Indonezia 54, 79 logica 34
Innsbruck (Austria) 18 ........, Museo :\Iedicevo 18
Inc1cenţiu al X-lea, papă 18 ........, Societatea Hiperboreenilor :Vi
Ioan, meşterul 171 Iuga, V., G. 189
Ioan c1l XXII-lea, papă 151 Iugoslavia 86
Ioan de Hunedoara H'i', 1i'i Iulian 83
Ioan din Saint-Die 150 I uliu al II -!ea, papă 7 I
Ioaniţescu, I. 121 Iutlanda 1:37
Ioanovici, E. 189 Ivanov, N., :\I. 70, 72. 73, 74, "• 91
lohri~mes, zidarul 152 207.
Ion, zugravul 162 I verlochy (Anglia)
Ion1·i;cu, Iancu 98 ........, cetatea 153
lonescu-Gion, I. 128 herness (Anglia)
Iorn:scu-Berechet, D. 121 ........, cetatea 153
IonH.;•'U, Gr. 37, 75, 81, 12!•, 125, l2fJ, Izbuc (jud. Bihor) 182
127, 192. 198, 206, 213 Izvoare (jud. Neamţ) 11:3, 129
!011• seu, I, de la Brad '147 Iz,·oarele (jud. Prahova)
Ionci,:·::u, '.\". '101, 182 ,..., biserica 162
Ionc~cu, Take :35
- casa !Drobeta Turnu Severin) '159
lonci;cu. V. '189, 191
Ioniţ.ă. I. 192
.Jac (jud. Sălaj1 l'1!l
IonitF ..\. 190 .J ak6, S. 170
Iorcl:rn, mcştt>rnl 156 .Jan, van, Os. l.S•J
I ordi:ineseu, E. 193 Janilsek, A. 191
IorJ;a. :N. 12, 24, :36, 7"2, 98, 99, 105, 109, .Jankovich, .\., Hi, 14'.
110, 112. 114, 115, 123, ·12't, '125, 126, .I aperlas, S. 8fJ
1:;;, 128. 129, 1:31, 141. 150, 167, .Japonia 38, 5t., 66, Gi
168, 169, 170, 171, li:!. 173, 174, .Jena (H. D. Germană) 1flfl
'J75. 207' 210, 213 .Jianu, Stan, Yel paharnil" 15.i
ln:'ii, episcop 90 .liberi. (jucl. Bra~o\')
\o:<i: al II-iea 86, 87, LH, I'•''· 146, Ui5 ,..._,biserica 94
lov.:n. meşterul 162 .linga, V. 124
Ip (rHI. Sălaj) .Jilianu (Craiorn)
- bisrri•·a 187 ........, mănăslirL'a 121, 1:11
,.._ l'OiCc\i<i 149 .Joja, C. 121, 197, 200
Ippapandi 1Gr1·1·ia) .John, J ., F. 39, 42
,...,., biserii·a 162
Johnson, L.
lj1<:l:-1i ,..._,administra\ ia ."i2
,.._ colec\ia l'.9
.Jos (Nigeria)
Ipsiliinli, .\I. 16!• ,...,., centrul regional ;,9
I r;rn 80 .Josika D., baron 9:3, 125, l'ts
lrimi". C. Hi:!, 198 Jrirdichuv (R. S. CehosloYacia\
lrin1n. :\J. ;-;, ·J29 ......, rezervaţia fi6
!Sili r'::a (jud. Tulcea) V. '.\o,·iodunum .Jupa (jud. Caraş-Severin) vezi Ti hiscum
[s;l1.•'-1'U. :\[. 166 Justinian 83
Is<l11.1 (llalia1, insulr1 79 .Juslus re! \Tare 18
227
K Lauterbach, A., 80
Lau trec-Toulouse, H. de l 5'J
Kabul (Afganislan) Laussedat, L. 39
- :\Juzeul .'i8 Lavisse, E. 72
Kalindern, I. 105, 108. 11:2, 127, 128 Lawrence, Th. 150
Kandinsky, \". 150 Laz (jud. Alba) 164
Karadja, (~., J. 124, 12.""i, 2r1;· Lazăr, Gh. 88
Kauffman, A. 91 Lazăr, I. 192
Kaunilz, prinţ 163 Lazăr, V. 174
Kazanlic (Bulgaria) 68 Lăpuşneanu, Al. 22, 84, 140, 14L 15:3,
Keller, H. 12 167
Kemeny I. 93, 144 Lăzarea (jud. Harghila) 187
Kemplen in Algau 1R. F. GnmaniaJ G3 Lăzărescu, V. 111
Kenia 58 Leblond, Cr. 21
Kerekes B. 153 Le Brun, 18, 153
Kerestesz I. 159 Lecca, C. 120
Kiseleff, P. 9~. l.'iG, J6!, Lernmle, de :\oiiy, A. 8, 36, :r;, lOl, tO:.!,
Kleantis, 62 105, 106, 127, 158, :WG
Klein, A. 124 Ledebur, L. von 44
Klein, I.. I., nzi \lic·11, Ioan, Inon·11Pu Le fort. J. 42
(Clain) Leipzig (H. D. Germană) .'i9, 148
Koch, K. 91 Leith (Anglia)
Kogălniceanu, :\f. 35, HJ(J, lU3
- cetatea 153
Koleseri S. 96 Lelutiu. Al. 190
I\:oln (R. F. Germania) 1:!2, J!iO Lemaire, E., \L 80
Kolosvari Isl. 96 Lemâire, R. 73, 210
K6os K. 176 Lenin, V„ I. 44, 76, 207
Korodi I. 189 Leningrad (U.H.S.S.J
Koslroma pe Yolga 1LH.:-'.:-'.J .'i6 - catedrala Sf. Isaac GO
Kozak, Eug. 72 - Conferin~a 78, 79, 81, '.W7. :._!18
Krasser, H. 124 Leon. P. 73, 74, 75, 76, 77, l:>:L 17~~. ·J/4,
I\:rausz, c\ . .'iO. i7 207
Kuchnovschi, 127 Ll·on al X-lea, papă 17, i 1
Kuhn, li. 20i Leonardo, da Vinci 18
Kullermann. t·. 70. ; L 72. 73. 71„ ;;;, LPonida, D. 99
80, 207 Leopold, mare duce 18
Kunicke, A. 91 Lerici (I talia) 79
Lerici, C., :VI. 81
L Le Roy, Et. 41
Leroux, de la Roche 12
La borde, Al. 28, :Jl, 32 Le Roux, ~I. 151
Labrouste, H. 41, i3 Leschi, L. 44
Lachausse, restaurator 22 Lesueur, l\I. 41, 72
Ladislau, regele 152 Lessing, G„ E., 27
Lafont de :-Jaint-Jenne 26 Leşnic (jud. Hunedoara)
La Fontaine 76 - biserica 85
Laghi, S. 21 LelPa, muntele 144
Lahovari, C. 103 Lelea, blocul (Bucureşti) '16u
Lahovari, :\J. (Bucureşli) Leurdeanu, Stroe 23
- casele 156 Levoca (R. S. Cehoslovacia), 9
Lamberg, grof 139 Lichtenstein, ducele 138
Lambrino, S. 129, 180 Liciniu, 83
Lanciano (Italia) 79 Liebhard, H. 148
Landerer, X. 42
Ligen, P„ Iv. 198, 208
Laner .J ., P. 76
Lille (Franţ.a) 12
Lanzi, L. 71
Limog·es (Franţa) 140
Lapedatu, Al. 75, 96, 99, 106, 107, 116,
122, 124, 126, 128, 129. 171, 112, Linington, R., E. 81
176, 177, 205, 207, 210, 213 Linstrum, L. 82
Largiana (Zutor, jud. Sălaj) Linlon, W. 42
- castrul 86, 123 Linz (Auslria) 9
Lascu, N. 125 205, 207 Lioni, L. 152
Lamian, A., T. 35, 95 Lipova (jud. Arad)
Lauriacum (Enns, Austria) 63 - biserica 159, 174
228
Lippi, F. 151 .\lajdaric, P. 81, 208
Literat, \'. 98 _\lajello, A. 21
Litomerice (R. S. Cehoslovacia) .\Ialaezia 54, 79
,....., rezervaţia 56 .\Ialinowski, L. 7 8, 82, 208
Lituania 46, 60, 206 _\!alta, 77
Liverpool (Anglia) J.Ialacca
,....., docurile 52 ,....., Întîlnirea 78
,....., Galeria de artă 73 .\Ialmes
Lomonosov, M., V. 19 ,.._, ateliere de restaurare 41
Londra 26, 42, 52, 139, 14.3, 174 .\Iancksh, T. 145
,....., docurile din 52 .\Ianchester (Anglia) 69
,....., gara St. Pancras 52 .\Ianciulea, Şt. 168
,....., :\1uzeul Britanic 43 .\Iandach, C. de 174
Lorenz, S. 78, 207 .\!andrea, G. 100, 101, 103, 113, 127, 210
Lorenzo Magnificul .\Ianea, D. 190
,....., cabinetul lui 71 .\Ianea, J ., C. 189, 190
Lolreanu, I. 175 .\Iangalia, vezi şi Callatis 83, 91, 98, 112,
Louvain (Belgia) 57 113, 127, 130, 176
,....., ansamblul Grand Beguinage 56 .\Ianiu, A. 172
,....., ateliere de restaurare 41 .\Iansart, F.,:\I. 153
Luca din Iclod, zugrav 163 .\lanu, Apostol 141
Luca, l\I. 70, 71, 207 .\Iaramureş, 146, 161, 170, 179, 196
Lucas, H ., 96 .\Iarasovic, T. 56, 79, 208
Lucăcel, V. 182 .\Iarche, (Franţa) 73
Luchian, Şt. 186 .\Iarcianopolis (Devnia, R. P. Bulgaria) 83
Ludovic al XVII-iea 171 .\!arcu, D. 77, 132
Ludovic al XVIII-iea 144, H8 .\Iarcu, R. '199
Ludwig I de Bayern 139 .\larea Britanie (vezi Anglia)
Ludwig al X-lea de Hessa 27 .\largat, Th. 92
Lugoj (jud. Timiş) 113, 144, 157, 162 .\faria, da Via 59
,....., Muzeul 98 :'Ilaria, doamna 89
,....., Secţiunea Comisiunii Monumen-
telor Istorice pentru Banat 111 .\Iarian, C. 191 /
Luna de Sus (jud. Cluj) 148 .\larica, Em, G. 127
Luni .\Iarica, V., G. 166, 167
,....., Colonia romană 60 .\Iarie, Gabriel-Florent, conte de Choi-
Lupaş, I. 122, 124, 168, 173. 208, 2fJ9 seul-Graufier 72
Lupaş, Oct. 162
.\Iariette, restaurator 22
Lupeanu-Melin, Al. 172
Lupu, D. 164 .\[arigli, conte 20 I
Lupu, Gh. 37, 121 .\Iarijnissen, R., H. 12, 21, 76
Lupu, N. 182, 205 .\farinetti, F„ T. 27
Lupu, popa 148 .\lariolli, 'iO
Lupu, Vasile 23, 72, 88
Luţia, I., P. 131 .\Iarmont, duce de 91
Luxemburg 77, 80 .\Iaroger, J. 12
Lydus, 137 .\Iarsigli, conle A., F.
Lyon !Franţa) 56, 142, 143
.\Iarlin al V-lea, papă 18
.\Iartin, din Cluj 140, v. Gheorghe din Cluj.
M :'llarlin, E. 60
.'.\Iacedonski, Al. 101 .\Iartinelli, meşterul 155
Madgearu, V; 134 .\Iarlinis, L. 121
.'.\fadrid 40, 174 .\Iarpan, Iul. 123, 167
,....., Conferinţa 65, 81
,....., Instituto de Restauraci6n de monu- .\lasson, G. 81
mentos y Conjuntas Hist6rico-Artis- .\Ialeescu, T. '169
ticos 69 .\Iateiaş (jud. Argeş)
Maffei, Se. 20, 93 ,....., mauzoleul 187
.'.\faheu, R. 49, 68 :illateiu, I. 173
.'.\laimarolu, T. 103 1Iateucci, 11. 71, 73, 77, 208
.'.\laiorescu, T. 35, 100, 103 .'.\laxa, A. 125
.'.\faillard, restaurator 41 Maximilian, I 136, 139
.\faiorian, 15 .\Iaximilian, C., B. 89
229
.\lax~·. H. 18:.! .'.\Iiciurin, L F. :!fi
'Iauder, C. van 76 .\Iiclea, I. i 2, 168
:\faur. ing. 100 'IIiclescu, P., E. 197
:\Iavrocordal. .\I. 96 'Ilicu, Ioan, lnocenţiu (Clain ! I 7:.!
.\Ianocordat, I. 24 .\fiddleton, .\. 73, 208
:\Ianocordat, .\'. 24, 96, l'd .'.\liess. F. 159
.\la\'l'ogheni, .\'. 89, 149 \I ihai Viteazul 1 :.!-'t. 205
!\lavromali, F. 36 - portretul votiv 25, 89, 174
.\Iavros, l\. 93 'llihail, I. 113, 115, 119, 120, 132
'layer, L. 91 'llihalyi Barsi 96
'Iayreivelle, G. l:.! 'IIihalyi, V., de Apşa 144, 157
'Iazzocchi, restaurator 71 'llihalcu, .M. 13, 189
.'.\Iăcin (jud. Tulcea, vezi .\rubium, 'llihăilescu. Al. 113
.\Iăgnra-UlmPni (jud. Buzău1 121 'lfihnea, cel Rău 86, 101
'Iăld<"1reşti (jud. Vilcea\ 'llilano (Italia) 9, 39, 79, 151
- cula 180 - conciliul _, 17
'lăn;'.istioara (jud. Suceava 1 .'.\Iiloia. I. 99
- biserica 11 I .'.\lina, O.,\'. 121
'I;i n <'ts t iren i 'llincu, I. 37, '103, 112, 158, 159, 1;:_:
- bisPrica 89 'lfineu (jud. Sălaj)
:\I <111(" i nlesrn. I{. 197, 198 - biserica 113
'llă1w~ti (jud. laşi) 152 'llinutoli
.\făr<1:;eşti (jud. Vrancea) - colecţia 139
- mauzoleul 187 'lfirc<'şti (jud. Iaşi)
.'.\Um·hişu, S. 162 - casa memorială 187, 2115
.\făq!ineni (jud. Prahova• .'.\lirea, G., D. 103, 159
- mănăstirPa 24, 72 \liron, Costin 124
'IIălase, C. 182 .'.\lisztolfalusi Kis. \I. 9G
Mânzat, G. 17:3 'llitrra, V. 200
'Iedeleţ, R. 200 .'.\lociu (jud. Cluj)
Mediaş (jud. Sibiu) 8-'t, 87. l~ll. 17:->. 19:.!. - biserica 91
l!.J; .'.\Iodt>na (Italia), 21, 79
.\fecliterana, mare 7 \loga. 'II. 123, 180, 182
.'.\leek, H., A. 70, 72, i3. 7't, 2 1··8 .'.\loga, S. 164
.\lehadia (jud. Caraş-Sewrin 1 '.\fogoş, A. 99. 159
- aşezarea romană 9 I, 11 :~ 'llogoşoaia
.\Iehedinţi, judeţ 100, 128. 129. l•i:.! _, biserica 95
.\Iehedinţi, S. 49 - palatul 85, 187 205
.\Ielchisedec, episcop :16. 72. 101. 1:.!7 .\Iohanu, D. 192
.\Iclllv. F. de 169. 17'• 'IIoigrad (jud. Sălaj), vezi şi Poroli~sum
.\IPlriic (Bulgaria) - biserica 149
- rezervaţia S5 .'.\Ioisescu, V. 121
.\'1emling, H. 1'•9 .'.\Ioisescu, Cr. 197
.\Jrmmi. Lipo 2 I 'lloisil, C. 99, 107, 122, 123, 128, 129, 208
'lenabenius. 86
.'.\lenghin, \\'. 14 'llohacs (R. P. Ungaria)
Merimee, Pr. 30. 31, :n. :1:3. '•'"' _, bătălia 140
.'.\fesentea (jud. Sibiu) 'llohamed al IV-iea 153
- biserica 113 .\Iolda, P. 113, 119, 131, 163
Mese~, zona l't7, 170
\Iolden, P. 137
.'.\letaponto (Italia) 66
.'.\Ioldova 22, 23. 36, 72, 75, 84, 85, 86,
:\Jeleş. ~t. 122. 123, 12-'t. 12.""i. 167. lf).,, s;. 93, 94, 95, 98, 100, 101, 109, 126,
169, no. 171, 172, 17-'t. 1:-s. :.!08 146, 148, 156, 162, 167, 171, 172, 173,
.'.\leu. R. F .. Le :J l 175, 181, 182, 198, 210
!\lexic 49 :\Ioldovan, Dim. 143
.\lexico :\Ioldovan, R. 134
- cen lrul regional 59 :\Ioldoveanu, A. 81, 182, 191, 199
.\Iicia-Yeţel (jud. Hunedoara! 86 'lloldoveneşti (jud. Cluj)
- rezen·aţia 37, 123, 186 - biserica 90
!\Iichel, A. --'ii :\Ioldoviţa (jud. Suceava)
l\Iichelangelo, B. 17, 21, ; I. 1'12 _,mănăstirea 22, 161, 180
i\Iichelet, J. 31 l\Iolinier, Em. '166
.'.\lichon, Et. l6fi. 167, 168 \IollPr, G. 2;
230
Muller Ist. 44, 60, 91, 94 X
)lommsen, Th. 44
Monge, G. 20 .Nae, E. 190
)fon talembert, De 30 ~airobi
Montaiglou 41 - Connntia 6
Montfaucon, B. de 20, 74 ,..._, Conferinta 68, 20:!
.\fon tefeltre, Fr. de 18 :\alacz G. (Cl~j-Napoca)
.:\Iontezuma, rege 136 ,..._,casa 158
.:\fontpellier (Franţa) 12 Naniescu, I., episcop 127
.:\Ion za (Italia) Nantes (Franţa), 43, 72
,..._, tezaurul 17 _:\l"apoleon al III-iea 30, 31
.\Iora, P. 6, 198 ::\apoli (Italia) 42, 62, 69, ;g
.:\Ioravia (R. S. Cehoslovacia) 56 Nave (Spania) 60
_\Iore, D. 95 ::'fatali, P. 138
)forelli, G. 73 :'.'Jaumescu, I. 121
.:\forey, arhitect 173 Nauru, insule 78
.:\forgen, restaurator 21 ~ăneşti (jud . .\Iaramure::'J
.:\forice, Ch. 47, 76, 77 ,..._,biserica 161
.\foricke, Ed. 27 ::\" ăsăud
.:\Iorilt, J., B. of Rokeby 91 ,..._, !\fuzeul 97
.:\Iorris, W. 29 Neagoe, I. 192
.'\foruzzi, Al. 143, 155 :'.\eamţ, judeţ
)foscova, 34, 198 ,..._,cetatea 84, 89, 91, ~r.. 101, 106,
.:\Ioşna (jud. Sibiu) 113, Hi 113, 125, 129
Moulins (Franţa) ,..._,mănăstirea 35, '101, JU'•, "113, 123,
- catedrala 157 153, 156, 180, 187, 20;
Mounier, J ., L. 74 Neamţu, Al. 170
.\fouterde, P., R. 44 Neamţul, clopotarul 156
::VIoutsopulous, N. 52 ?\eapole
.\fozeş, T. 199 ,..._,regatul 27
)fudie, J ., D. 63 Necula, V. 189, 191
.:\'.liiller, Fr. 94 Nedioglu, Gh. 123, 208
.Muller, IC, O. 29 ::\ egoescu, G. 7 i. 129
Mumnius 70 Negoeşti (jud. Dolj) 172
.Munchen (R. F. Germania) i5, 90 Negri, C.
,..._,Academia de arte 139 ,..._, colecţ.ia 90
- Galeria W. Ketterer 170 :'.\egruzzi, Al. 91
,..._,colecţiile 18 Negulici, I., D. 189
:'.\funich, S., 137 N egulici, Th. 91
.:\lulţescu, Al. 200 :\ero 136
.:\Iulţescu, M. 200 "Neroulos, R. 75
.:\Iunteanu, I. 198 "\'estor, I. 112, 113, 130
.'.\funteanu, V. 192 ::\essrbar (R. P. Bulgaria1
:'.\1untenia (vezi Ţara Românească) 3 ,..._, rezervaţia 55
.:\funthiu, L. 191 l\'ew Delhi (India) 201
.\funţii Orăştiei 167, 205 ,..._,centrul regional 59
- cetăţile dacice 186 l\'ew South Wales (Anglia: :J!i
.:\Hi.ntz, E. 171 .'.'\ewton 42
New York 73
Muralori, L. 20 - Metropolitan Museum HO
Mureş, riu 86, 93, 198 "!\ eugr boren, L. 98
:\funţii Apuseni 144 l\'eurath, Vi!. 75, 208
Muralori, L. 20 :!\icolaeasa, Gh. 125, 208
:\fureşan, C. 124, 208 ?\icolue al \'-Jra, papă 18, -; l
:\lureşan, P. 166 Nicolae, V. 72, 172
.'.\:lureşanu, S. 128 .'.'\icolas-Claude Fabri de l'l'iresc 18
Murgu, N. 166 ~ico!Uescu-Plopşor, C., S. ~19. 182
Murnu, G. 106, 108, 12:.!, 128. 167, 2ns Nicolie, reslamalor 41
Muscel, judeţ 100 ::\licolo, da Corlona 152
.\fussel, A. de 31 Nicolovici, l\J. von Rucln~ 154
Mustaţă, M. 190 l\'icolescu, C. 13, 70, 71. ;:.!. 73. -:o, 77,
.\luşat, .:\I. 182 80, 182. 208
Muşleu, C. 123, 170, 208 "l\icolrsru, Y. 116
231
Nicot, G. '78, 208 Oprea, P. 182
Niculescu-Otin, C. 114 Oprescu, G. 48, 99, 112, 125, 129, 175,
Niculescu-Varone, ~-, G. 126. 208 179, 182, 213
Niculiţel (jud. Tulcea) 83, 11'6 Opriş, I. 81, 125, 126, 198, 199, 208
Niedermeier, P. 171 Oradea114,130,146,149,158,169,198,206
Nifon, D., D. episcop 108, 13C• - biserica cu lună 155, 157, 162, 172
Nistor, I. 111 - .!\fuzeul Ţării Crişurilor 9/, 98
Nixon. R.-Carler, G. - Societatea de istorie 97
- teoria 53, 161 (Jrăscu, AL 36, 100, 103, 127, 176
Nodier, Taylor 32, 74 Orăşanu, A„ :M. 197
Noll, R. 16'7 Orellana, I., V. 42
Norfolk, insule 78 Orlandi, restaurator 22
Noricum Orlando. Er. 121
- provincie romană 6:3 Orlat (jud. Sibiu) 87
Norocea, T. 113 Orleans (Franţa) 30
Norvegia 52, 77 Orsini. F. 19
N ottingham (Anglia) 60 - familia 71
!\oua Guinee 58 Orşova (jud. Mehedinţi) 124
Noua Zeelandă 54 Or\·ieto (Italia) 79
Novisad (R. :-;. F. IugoslaYia1 16~ Osborn, E„ C. 48
Noviodunum 37, 83, 91, 127, 1;1) Oslo
Nucetu (jud. Vilcea) - Muzeul ele arte şi meserii 68
- mănăstirea 145 Os Lia (Italia) 44
l\iirnberg (R. F. Germania1 5't. 51l. 1)1; Ostrov (jud. Constanţa) 127
- Germanisches National _\[useum 1-'i Ostrov (jud. Vilcea)
Nyus. _\f. 13. i6 - biserica 90, 193
Otomani (jud. Bihor)
o - statiune arheologică 11~
(Jtvos D: (Cluj-Napoca)
Oberleilner, \\". 13 - casa 158
Obrenovici, _\f. 15!, Olt. G. 170
Ocna ::iibiului (jud. Sibiu) J4:J Ottawa 206
- biserica 15r.. - '.\Iuzeul 13, 19, 20
Odobescu, Al. 35, 95, 96. I UIJ. I IJ6. 1 l :.! • Oxford 7 6, 168
123. 124, 126, 130, 161'. :!08, 210, :.! 1:;
Odorhei (jud. Harghita!
- muzeul 96 p
Oficiul internaţional al m11zeL•lor 4ii. I):;,
65 h1r:ca. cardinalul
Ohaba-Ponor (jud. Hunl'<loara1 - edictul 27, 29
- biserica 15'7 J'acheco, Fr. 19
Ohrida (H. S. F. Iugoslavia! 't.~ Pacific, regiunea 53, 54, 201
Oiron Pact, riu 152
- l'olectia 1!.9 Padova (Italia) 9, 79
O'I\epl'e. 1"., J. 78 Paestum {Italia) 41, 72
Olanda 28, 5t., 66 Paget, J. 91
- Biroul guvernamental pentru 1·011- l'ajaro
srrvarea monumentelor ';>i conslnw- - colecţia 140
tiilor istorice 55 Pakistan 80
:...._,Comisia regală a monunwntdor t,:3 P<c'd-.\ntal Al. 168
Olein. I. 95 Paladi, S. 156
Olinescu, M. ·129 Paleolog, A. 199
Olt, judeţ 100, 128 Paleolti, cardinalul 17
Oltean, V. 17 I
Olteni (jud. Dolj) 1/2 Palermo {Italia) 79
Oltenia 37 HL t2r.., 128, 1:3u. 1:31. l't.';. Pallaclio, A. 62, 71, 81. 209
155, 156, 172, 182, :WS Pallottino, :\I. 77, 81, 208, 213
Onciul. Jl. 98, 108, 110, 1U, 121'. 129. :!08.
Palma
213 - Conferinţa 61
Onişor, T. 182
Opari, 8. 7i, 121, 129 Palmaroli, P 22, 40, 41, 76
Opi (Italia) 79 Palmieri, L. 42
Oprea, _\I. 182, 213 Paquet, P. 76
Oprea, din Alămor, popa 15'. Panaiteanu-Bardasare, Gh. 90
Oprea, I. 17 l
Oprea, F. 190 Panait, Piriu, E. 190
232
Panait, L P. 124, 126, 182, 204, 206 Părhău\i. !jud. Suceava)
Panait, Cristache, I. 124, 129, 170, 172, - biserica de la 22
174. 175 hiun, J. 189, 190
Panaitescu, Em. 112, 123 Pânan. V. 86. 99, 105, 106, 108, 112, 122,
l'anaitescu, P., P. 166 123, 126, 128, 129, 209. 213
Pană, I. 163 Prabodv :\Iuseum - Cniversitatea Har-
Pandele, B., A. 191 vard iS.C ..\.), 14
Pane, R. 59, 206 Pecica (jud. Arad) 113
Panfili, Doria Pedgen, :\". 73. 81, 174, 209
,..., edictul 29 Pelimon. Al. 35. 100
l'angratti, E., A. 105, 128 }'elinescu. I. 131
Pankratius, )I. 96 Pellati, Fr. 71, 72, 73, 77, :W9
Panteli-Hagi, V. (Bucureşti) l'enticeu (jud. Cluj) şi tezaurul 168
,..., casa 159 I'epano. IJ. 8, 89
Panu, G. 35 Perac, St. de 19
Pap Fr. 168 Percier. F .. Ch. 42, 73
Papazoglu, D. 35, 95, 100, 144 l'erelti, 39
Papini, R. 82 Pergamon 15
Papua 54 Perianu. H. U4, 209
Paradais, CI. 125 Pernetv. restaurator 22
Parenti, :\I. 151 Pernier,· L. 43, 76
Parentucelli, T., vezi Nicolae al V-lea Persepolis 39
Paris. 7, 12, 18, 19, 20, 21, 28, 39, 40, 42, Pernambuco 142
li3, 48, 72, 73, 75, 76, 77, 80, 82, l'erth (Anglia)
U2, 129, 136, 138, 139, 140, 152, 153 ,..., cetatra 15:1
158, 166, 170, 198, 204, 207, 209 Peru 46, 77
,...._,catedrala Notre Dame 158 I'Prugino. P. 151
,...._, :\fuzeul Luvru 18, 22, 26, 39, 40, l'eruzzi. R. 8!1
!t2, 44, 72, 125, 143, H4, H9, 167, Pesaro · ( 11 alia I 79
168, 171, 201, 202 Petit-Radei. 28
,...._,palatul Tuileries 26 l'Plolescu. C .. :\I. 167
!'arma (Italia) 79 l'etranu, C. 11:!. 125, 166, 167, 168, 170,
Paros (Grecia) 174. 209
,._,biserica Ecatontapoliani 149 Pelrarca. Fr. 18
Parolă. M. 153 Petraşcu, ::\. 173
l'artenie, monahul 163 Pelrescu-Dîmboviţa, M. 113, 130
Parta (jud. Timiş) 193 Petrescu, II. 119
Pasărea (zona Ilfov) Pelrescu-~eagoe, I. 121
,._, mănăstirea 187 Petrescu, P. 124. 209
Pascu, f;)t. 93, 122, 123, 124, 167, 168, Petriceicu. ~t. 166
170, 171, 207, 209 Petricu, P. 103
Pascu. V. 199 Petrindu (jud. Satu :Mai·e)
l'asquier ,..., biserica 1i8
- colecţia 139 Petru cel :\fare 19, 20
Pasiteles. 15 Petrus, P. 151, 161, 163
Passau (R. F. Germania) 56 Pherekyde, :\I. (Bucureşti)
Passalaqua ,._, casa 159
,...., colecţia 139 l'hilippot, P. 12, 60, 198, 213
Passavant, 73 Piatra Neamţ 113, 199
Pasteur, L. 39, 44, 213 Picard, Ch. 167
Passionei, cardinal 138 Picault, restaurator 21, 22
Paşa, Ec. 98 Piccolomini, E., S., (Vezi Pius al II-iea)
Paşa, P. 98 Pierce, J. 78, 209
Pa taki I. 168 Pietroasa (jud. Buzău)
Paul al Ii-lea, papă 71 ,._,tezaurul 90, 124, 144, 168
Paul al II 1-lea, papă 18, 71 Piles, R. de 19
Paul, de Alep 24, 154 Pileur, Le d' Aligny 42
Paul, I. 199
Paulin, U. 137 Pintea, Y. 168
Pausanias 15 Piot, Eug. 166, 167, 168, 170, 171, 174
Pavel, E. 168, 169 Piranesi, G., B. 20
Pavelescu, C. 123, 209 Pistoia (Italia) 69, 79
Păhneşti (jud. Iaşi) Piteşti 92, 154
,..., biserica 162 ,..,, biserica domnească 23
Pănoiu, A. 129 Pittakes, IC 3!t
233
Pius al \'[ 1-h•a. pap<-l :!9 l'op, E. !K9
Pius al \"-le;i. pap<l :! l Pop, Hagi, C. 16:3
Pius al 11-h-a. 7 I. I~:) Pop, i\I. 1 :.!IJ
Pingăraţi (.jud. :\eamt I I 'op, Tr. i .5
,.._ milllăstirea 187 l'op. Stanrn ('hir 164
Pil'\'U. I. 16:! Popa, Al. l 12. 129, liO
Pla("intariu. G. 7:! Popa, D. 199
Platonir!a, sl arl'la 9U l'opa, :\I. l91J
Pleincl11"leilh. H.". ::i. I:!. 49. G11. 197. :!13 l'opăuţi (jud. Boloşani) 2ft, 132
Pleş a. I. Jli8
- biserica 1:20
Pliniu 1yl Billrin l.'i t'opescu, El. J26
Pliska 1H. P. Bulgaria1 Popescu, Y. i7, 129
- rew1Taţia ,55 l'oprscu-Cilieni. I. 1~2
Ploieşti 98. 99. iau Popescu, D. l 1:3, 129
- casa llagi Prodan 1;; l'opescu, \I.. :\". l:.!9
Plohnd. I.. picloi· 161 l'opl'Scu, I L
Pionii\" 1H. I'. Bulgaria! I':! - cronira lui 24
,.._ rezery a I ia 55 l'opescu, :::>t. (Bucureşti)
t'lugoya (jud.· Caraş-Sevt•ri111 - casa l.'J9
- 1·astrul l l:l l'opovici, Al. 121
l'lularh Jt,:J l'opovici, G. 11 l
Pol'i0Yalişt1• l'tli Popovici, I. l 7 .j
l'ode;1. I. 18:! l'opovici, Y. 126
Pogonat. T. 19:! Poptamaş, D. 1;0
Poiana (jud. Ialomiţa) Porcius, FI. 149
- biserica 187 Porolissum 16, 37, 102
l'oia11a _\fărului (jud. BraşoY · - amfiteatrul roman 180, 186
- mitn;'istirea :.!.5 I 'ort ilr de Fier ale Transilvaniei (jud.
Poidt>bard. '<'• i-Iunedoara) 84
l'oiPnari (jud .. \rgeşJ l'orumb, .\I. ;2
- cetatea 106, 128 l'orurnbaru cil~ Sus (jud. Sibiu) 148
t'ojon 1azi Bratislava. H. :-i. Ct"hoslo,·ar·ia1 l'orlugalia
153 - Comisia de înregistrare şi protec-
l'oladian, :-ir.. A. 189. lil' a monumentelor 80
Polemon, din Ilion 16 l'osl1'lnicu, Gh. 98, "111
PolPro. D., \'. y Toledo 4U Potaissa, vt>zi şi Turda (jud. Cluj), 37,
Polgilry Ist. (Cluj-:\apoca1 86, 180, 186
- l'asa 158 l'otlogi (jud. Dimboviţa)
Polil'oro ( llalia) 66 - palatul 107, 197. 205
- _\[uzeul Siritidelor J:J Polok (R. S. F. Iugoslavia)
Polignac, cardinal 1:rn - biseri('a 86
Polygnot, 1;; Potsdam (I{. O. German:l) 138
Polonia .'i. 46. 51. 54, 65. 69. 138. l't.-•. Povergina (jud. Timiş)
168, 199 - biserica 187
- Comisia penlru studiul isloriei şi Pourtales, C.
artei 33 - colectia J!i()
- Comisia centrală pentru sludiul şi l'owys, A.,' H.. 80
protecţia operelor de artă şi monu- l'raga 52, 137
mentelor is lorice 33 - colecţia 19
- Comisia pentru salvarea, reconslrni- l 'ra"a-Levoca
rea şi utilizarea edificiilor monumen- '.:_,Consfătuirea 9, 61. 208
tale 52 PragPr, E. 113, 121, 122
,.._Direcţia Cenlrală a muzeelor şi Prahova, judeţ 100
protecţiei monumentelor 5:.! Prange, C:., F .. restaurator ft1
- Institutul bunurilor culturale :'i:.!
Praxiteles, 140
- Institutul de studii şi conserrnre
a monumen Le lor istorice 69 Preajba (jud. Dolj)
PoloYragi (jud. Gorj) 92 - biserica 155, 172
- măniislirea '130, 154 Preda, zugravul 161
- jiltul lui Danciu 114 Prejmer (jud. Braşov)
Pomµadour, doamna de 163 - cetatea 89, 90, 113, 197
Pompei (Italia) 20, 40, 138 Preisler, A. 39
Pompilian, arhitect 113 Preslav (R. P. Bulgaria)
Pons-~orolla. Fr., y Arnan 60, 80 - rezervaţia 55
Pop, C:. I:! l l'rimatice 21
234··
Prislop \jud. Hunedoara) Hebh1111hn. F. ;; . 1:.! 1
,._,mănăstirea 90, 113 Heferendaru. _\I. ·121
l'rubota (jud. Suceava) Hegemorler, van. reslauralor -'•I
,._, mănăstirea 22, 113, 129, 187 Hegensburg (H. F. Germa11ia1 .i0, .jlj
Procaeci. U. 12 ,._,castrul lfrgina 66
Prodan, D. 123, 168, 169, r;o, 209 Heimann. C. J!,9
Proll, L.. V. 78 Heims tfran!al 43
Pruncu, N. 197 P.einad1, S. 1fi7, 168
Ptolemeu, S. 15 Heisft,ld, ~. 191
J>udens, V. 150 Heisst·nbPrger, L. 91, I:!;,
Puerlomarin (Spania) 60, tiO Heli, S. 91. 173. 175
Punschon, .J. 149 lfrqueno, IJ .. V. 40
Puşcariu, li. 173 Hernbrandt. H. rnn Hijn ~I. 43, 140,
Puşcaşu, G., V. 76 15;
Puşkin, A., 8. 62 Heni. G. 39
Putna (jud. Suceava) H .F. G. I Ht·publica Federalii Germania)
- mă.năslirea 105, 180, 187, 193, 197 56, 66. 68. 150
Piispoki '.\I. (Cluj-Napoca) H.D.G. tHepublirn Demol'l'ali1 Gl'rman.<i)
,_,casa 158 - Comisia dt· sial 1w11lrn afa1'1'rile
l,uyYelde, van L., 12 rullurale .J8
l'uy, Pierre de (vezi Pelrus de Podio) HC'SSll, C. 179
Heşca !jud. UIL)
-aspzarearomană37.hG, 127, 1"4,:!o5
Hesila '130 .
(..!ualremere, de Quincy 28 Heie'zal. munl ii
Quebec (Canada) 66 - Par('ul :\;a\ional (1'eZt'l'Yatia) 11'.
Quen·ieu, '.\I. 52 Rt>Yjakine, I'. ;9
Quillet, '.\I. 12 Heynolds, .J. :!i, 1.JO
Quintilian, T., CI. 16 Hezori, I. 117, 129, 131. :!(19
Hibiţa (jud. lhuwdoara)
Qu ·ntus, CI. 16
,...., biserica 94
Hibnirki (H. ~. F. IugoslaYia)
R - biseri('a 86
Hif'ra, inginer 1.J5
Ha{'hel, G. 70, 71, 72, :-3, 74, 75, 76. >>. Hil'hardson
:.W9 ,._, familie de rrstauraturi :: I
Ha('koczi Gh. 87. 169 Riedl. J „ G. :2:!
Hal'oviţă (jud. Argeş) H iegl. .\. 38
- biserirn Sf. Nicolae 162 Hila tH. P. Bulgaria)
Hal'Oviţă, C. 25, 88 - 1't'ZerYa\ia 55
Harnviţă, E. 99 Rimanoczi, C. l.J8
l lacov iţă, '.\f. 89 Rimini (Italia) 79
Hadu, I. 125, 173, 175, 209 Rivers, P. 29
Radu, E., :'.\I. 121 RivierP, H. 66. 81, 209
Hadu, zugravul 25, 89 Rix, l\I. 52
Hafael, S. 17, 18, 21, 22, '•O, 70, 71, Ribiţa (jud. Hunedoara)
1:.18. 139 - biserica 25
Rainer: Fr., I. 114, 130. :.!09 P.îmt>ţ i (jud. Alba)
Rainn, '.\J., V. von 139 - mănăstirea 113, 187
Halei., I. 89 Himnicu Sărat (jud. Buzău)
Hambaud, A. 72 ,...., biserica W5, 193
Hambouillet. marchiz 153 Rîmnirn Vîlcea 99, 115
Hanca, I. 124, 209 ,...., casa Anton Pann 193
Hapollu '.\fare (jud. Hunedoara) 148 Rîşca (jud. Suceava)
Hareş, Petru 22, 89, 141, 152, 153, l.j4, ,...., mănăstirea 36, 187
171 Rocchi, Fr. 4?
flalhgen, Fr. '•3, 59 Rodna (jud. Bistriţa-Năsăud I
Hausac, J. 12 ,...., biserica 94. 113
Rădăuţi (jud. Suceava) Rodwell, D. 7L 73, 78, 79 .."!. 82, 17'•·
- biserica domnească 22, 187 209
Rădulescu, A. 182
Hoenlgen, \\" „ K. 40
Hădulescu, M. 77, 129
Homa 15, 17, 19. 20, 27, '•O. '•8, 49, 67,
Hăşcanu, I. 131 68, 70, 71. 76, 80, 81, 137
Hebegeşti (Zona Ilfov) - bazilica Sanla l\Iaria degli Angeli
,._, biserica 113, 122 '27
235
,.._bazilica San ta :\!aria <leii' Anima VJ Hosetti, T. 100, 103
,.._bazilica San ta l\Iaria :\Iaggiore ; l R6ska ..\1. 112
,.._bazilica San ta Maria .\" owlla 151 Rosso. G. 152
,.._bazilica San Giovanni Laterane 151 Roşca; Gr., mitropolit 23
,.._bazilica Ulpia 27, 41, 72 Roşcani (jud. Hunedoara)
,.._capela Caraffa 151 - biserica 90
,.._capela Sixtina 151 R oşculeţ, N. 98
,.._ Capitoliul 71 Roşia :\Iontană, (jud. Alba) 92, 150
,.._casa Bartholdi 140 Rotar, O. 168
- castelul Saint Angeli -; 1 Rotatch, Pr. 60
- Coloseum 31, 70 Rothenburg (R. F. Germania) 56
- Columna lui Traian 17. U, 73 Rotschild, Ed. de
,.._,Forul roman 2'7. ti 1 ,...,_,colecţia 40, 167
,.._,Forul lui Traian 26. 7 L 17:3 Rolterdam (Olanda)
- Panleonul 27 ,...,_, :\luzeul Boymans Van Beuningen 43
- Piaţa Armerina IRO Rouen (Franţa) 56
- templul Concordiei - colecţia de Ia ,...,_,biserica Saint-Ouen 30
15 ,...,_,catedrala 150, 171
,.._templul lui Neptun -; 1 Roxin, restaurator 21
,.._ templul Pudicităţii 41 RoY. :\1., M.
,.._templul Vestei 41 •,...,_, colectia 166
,.._ termele lui Caracalla 7 1 Rubens, 1>.', P. 19, 139
,.._ termele lui Diocletian 18 Rudolf al Ii-lea 138
,.._Teatrul lui Pompei 70 Ruginoasa (jud. laşi)
,.._Centrul de patologie a cărţii 59 ,...,_,palatul 187
,.._ ..\Iuzeul Academiei Etrusce, 20, -; l ,...,_,hanul 187
,.._ :\Iuzeul de antichităti :10 Humford, B. 42
,..._, l\Iuzeul Capitoliului '-; l Hupea (jud. Braşov)
,..._, ..\Iuzeul de la Palazzo \'enezia 7 l ,...,_, cetatea 84
,.._.Muzeul Vaticanului 71 Husei, Şt. 141
,..._, Scuola di perfezionamento pe1: Io Rusia 19, 34. 43, 77, 119
studio ed ii restauro dei monumcnt1 G9 ,...,_,Comisia de săpături de pe lingă
Homan (jud. Neamţ) :\Iinisterul curţii 3'•
,.._catedrala episcopalii 101, 163, 187 ,...,_, Societatea de arheologie rusă 34
,.._ mitnăstirea 187 Ruskin, J. 29, 33, 37, 38, t.4, 73, 75,
Romanap, judeţ 100 208, 213
Romano. G. 40 Russo, A. 88, 94
Romanof, h. 12 l Russu, I., I. 123, 125 .
România 35, 36, ?2, i:J, 83, 92, 96, 97. Ruşchiţa (jud. Caraş-Severm) 121
100. 104, 109, 114. 116, 122, f23, 125, Huşdea, H. 198
126. 129, 166, 168, 169, 176. 182, 183.
184. 187,192,194,199,204.205.208.209
- Comisiunea :\Ionumentelor Istorice s
(C:\II) 12, 37, 75, 98, 100, 105, 106. Saalburg (R. F. Germania)
10'7, 108, 109, 110, 112, 113, 114, 115, ,.._,castrul 63
118, 119, 120, 121, 122, 126, 128, 129, Sabioneta (Italia) 18
130, 133, 176, 177, 178, 179, 203, 205 Sacerdoţeanu, A. 125, 126, 129, 130, 209,
210. 212 210
- Comisiunea onorifică pentru monu- Sadova Doljului (jud. Dolj)
mentele publice 77, 100, 103, 104 ,...,_, biserica 23
- Comisiunea Superioară a monumen- Sainl-Beuve, Ch., A. 31
telor publice 113 . Saint Ethelveda (Anglia)
,...,_,Comisiunea ştiinţifică a muzeelor, ,...,_, catedrala 31
monumentelor istorice şi de artă 178, Saint Germain
182 ,...,_,Muzeul de antichităţi celtice şi
,...,_,Comisia l\Ionumentelor Naturii 114 gallo-romane 31
,...,_,Comitetul naţional român ICO:\I Salsburg (Austria) 63
183 Salerno (Italia) 79
,...,_,Comitetul naţional român ICO..\IOS Salvatore, L. 59
182 Saluzzo (Italia) 79
Romer FI. % Samoa de Vest 54
Romstorfer, K., .\. 36, 128 Samos (insulă)
Roosevelt, Th. :)3, '160 ,....., templul Herei 15
Rosa, S. 150 Samurcaş-Tzigara, Al. 12, 65, 81, 99, 108,
noselti, c„ :\. 9:2. 149
111, 114, 126, 128, 129, 173, 213
Hosd li. 1l .. \'. l 12
236
~an Giovanni ( Ilalia) 79 Semendeacv, Y. 169
~a11 Gallo (Eln! ia) Seneca 143
- Conferinta 44 Septimiu, Senr 70
San~allo, 7 l ' Serres, F. 12
Sanlalena. E. 12 l Severin (jud. ).IehedinţiJ, nzi Drobeta
Sanlalena, G. 121 Severus, Alexander 3;3
San. Sisto 138 Sevesso (Italia), 7
Saraz Sevilla (Spania) ·19
- Congresul 64 Sfintu Gheorghe :200
Sarrnizegetusa (jud. Hunedoara) ........, Muzeul 97
- muzeul 98 Sibiu 39, 91, 113, 124, 137, H2, 143,
,.._ rezerYaţia 85. 86, 9L 103, 112. 146, 148, 152, 153, '154, 171, 172,
1~:L 144, 150, 168, 180. 186, 204, 205 173, 174, 175, 192, 199, 200, 206
Sarl(1. A. de! 152 ........, biserica Sf. Maria 90
Sas~u. C. 169 - hala veche 181
Sal11 \fare ,.._ Prim<'.'1ria·veche 187, ·197
- muzeul 99 - mitropolia ortodoxă 156, 157, 159,
Sat11 Lung (jud. Cluj) 157 162, 173
Sanii<'. E. de 89 - .:\Iuzeul Bmkenthal 96, 98, 126'
Savn11arola, 16 ........, llluzeul de şliinţe ale naturii 97
Sal!l'iuc-Săvean, T. 111. 113. 129, l:J11 Sic (jud. Cluj)
Saus~ure, A. de 79 - biserira ·176, 196
Sava.:\. 192 ~icilia 16, 59
~f1n·l 1jud. :\faramnrcş) - Augusta 1 i
- biserica 161, 163 :-iiena (Hatia) 93, 152
Sălloiu. E. 193 ,....., domul 151
Săli1lrnrn (jud. l\Iehedin\i) 115 - rezervatia 5G
Săr;~··a 1jud. Timiş), mănăstirea 177, 197 Sighetu .:\Lun~aţiei 98, liO
Sărat a :\fon leorn (jud. Buzău) - Societatea de istorie 97
- staţiunea arheologicf1 11:1. 130 Sighişoara (jud. :\Iureş) 9L '192
~;hir,-in (jud ..\rad) 8~> :-iigismund 17, 160
!:);'i\"11h-scu, :\I. Hn :-iimache, :\. 182
Sft\'\llt'SCll, _\I. 77, 129 :-iimeria (jud. Hunedoara) 85
S;h1dt•scu, O. 77 :-;imion, popa din Piteşti, zugrav 162
Sf1v11lt'scu, Th. (Bucure~Li1 :-;imion, \'. 72
- casa 160 :-iimionescu-Himnil'eanu, ~I.· i7
Scali~er, 86 :-;imon, Th. l't7
Scamozzi, 7 1 :-;imon. J. 71)
Schaubert 62 Simons, inginer rno
Scheletti, A. 121 Sinaia (jud. Prahova) 1~>9
Schelling, F„ \V., J. 27 - mănăstirea 187
Scl1t'n·r, V. 166, 167, 172 ........, biserica 160
Schiemann, H. 6 ,.....,castelul Peleş 187. 191
Schilling, I. 93 Singleton, .J. 1:3
Schmutzer, K. 156 :-iion, Gh. 197
Schinkels, arhitect 155 Siracusa (llalial 6G. 79
Schlatter, I. 95, 126 SireL (jud. Suceam)
Schmidt, E. 44 - biserica sr. TreilTIL' 111, 129
Schmidt, D. 80 Siria 80
Scollar, Ir. 63 Siseşti (jud . .:\fehcdinţi) 169
Scott. G„ G. 28, 31 Sixt al IV-iea, pap;I 7 I
Scott. W. 27, 73, 213 Sixt al V-lea, papă 18. 19
Scoţia 73 Sîmbăta (jud. BraşoY)
Sebeş (jud. Alba) 91, 113 ........, mănăstirea 25
,.._biserica Sf. Maria 85, 89, 90, 91, Simbăteni (jud. Arad)
93, 180, 197 ........, biserica 163
Sebiş (jud. Bihor) 148 Sîntămăria Orlea (jud. Hunedoara)
Secu (jud. Neamţ) ,..,,, biserica 94
- mănăstirea 90, 101, 180 Sîntimbru (jud. Alba)
Seghedin (R. P. Ungaria) 144 ........, biserica 177, ·196
Segfried, M. 91 Sinzieni (jud. Covasna)
Seguier, W „ restaurator 41 ........, castelul 90
Seydewitz, M. 9 Sirbi (jud. Maramureş) 163
Seydewitz, R. 9 Sit'beşti (jud. Bihor) 15i
Selling, G. 71, 210 Skang, E. 82
237
:-'kon·an. _\. 1i11 Stoicescu. ~- i:2, i5, 126, 16:1, li l. 1'7:2,
:-:ilatina (jud. Botoşani) 173, 175, 210
- miinăstirea 140. 1!:>7 Stolojan, .\. 155
:-:ilava Rusă. nzi I bida Stolov, I\. 1:2
:-:ilavici. I. 100, 101, 102, l:!i, :!10 Stolzr. F. :rn
Slădescu. Y. 191 Stokholm 198
Slăveni (jud. Olt) SttiklingPr, E. 121
- castrul roman 1i6 Stork, K. 10:2. 103. 17<-i
:'Ioane. H. 20 - familia liO
Slovacia (H. S. Cehoslovacia) S6 Stosch, F. von 138
Slovanice (R. S. Cehoslovacia) Strabo 15
- rl:'zervat ia 56 Strasbourg (Franţa) 4L ~~- J~l8, :2 1,1;, ~"~
Smărăndescu '1Hu(·11rt:'~li1 - catedrala :27
- blocul 16u - :\Iuzeul de arli'l ;!t
- casa (Sinaia) t;,!l Stratan. I. 18:.!
Smărăndescu. P. 1:21. 174 ;-;trei (jud. Hunedoara)
Smighelschi, O. 163, 175 ,_ biserica 86
SnagoY (zona Ilfov! 106. 11:l Streisingiorgiu (jud. H unnfl,i' ra !
Sneyers. R. 11. I :L 8(1 -. biserica 86. 180. 1~7
Socola !laşi) Strehaia (jud. -1\frht:'din\i:
- mănăstirt:>a !fli - mi'u1ăstirea 156
Socolescu. T. 98, 103, l:!I Streiffeld. Th. 1:24
Soderini. P. J 52 Streza Cîrţi~uara (jud. Sibiu: 1411
Sodrini. J .. I'. f-2 Strimbu (jud. Sălaj!
:-'cwst 1Fran\a) - biserica 18i
- bisrri1·a Sf. Palrodf' S :'\trimtura (jud. Maram111·c„::I
:-'ofroni. H. 169. 1;:; - biserica 161
Soisson (Franţa) 72 Slrovni. St. 1:20
Soliman, _\Iag11ifirnl :!:!. iC :-;trz)•gowski, I. 9:2, 12;,_ \o_,7
:-;o]omon. insult:' 7!:> Strozzi
Sollv. · - familia 151
:_ rnlt:'c·ţia 139 Sturza Scheianu, E. (Bu<·nn·,ti
Sorlin. Fr. 73, 78, :210 ,._, casa 159
:-iopron (R. P. Cngaria) .-,G Sturza. D. 100, 103
:-\owja (jud. \"rancea) Sturza. I.. S. 90, 156. :W7 ,_
- biseriea 23 S.C.A. (Statt·le Lnilt:' alt' _.\mer1c11~ ""•
Spania 67. 68, 80. 1.-i1. li 1 52, 55, 63. 66, 78. 79. tt)(I, 161. 11;:3,
- Comisia dl:' n·rilicarP ~i PX pod a 1; 4, 199. 209 - - - .•
bunurilor de inl1•rPS istoric şi artistic ~(1 SuceaYa 98, 123, L:i4. l;:,6, L "· 192,
Spa110. P. 89 198, '.!05 I
:-\ppma1111. \\ .. - bisl:'ri('a Sf. Dumitr11 111. 11:;_ I ·'
:-\plit (H. ;-;, F. l11g-oslavia1 .-,1;, :!08 - bisl:'rica Mirăuţi I ~„=,
;-;1ahi. C .. D. !l(1 - biseri!'a sr. Ght>orght• 11 I. (S:'
Stahl. H. 109. 128. 19U -bisl:'ri!'a Sf. Ioan 111. 1.Y:-. 11'7
Stambolo\'. B. 60, 21:i - !'etatea 36. 84. 1::\0. 1!•7 · :2 1"'7
Slambolov. I. 12 - !'urtea domnl:'asd1 ~.:„ ~::-;
:-\Iancu. P. 16i ,....., hanul din 181. 197. I~':-;
!-'!<incescu. C. HJO. 1u:i SuceYiţa (jud. Suct:'a\'a l _
Sl{1nc11IPsc11. FI. ii -mănăstirea 111. J~I;
Stătescu, Al. I :21 Sucidava (jud. Olt) (Yl'Zi l:t'h-i)
Slein. A. 44 Suedia 19, 66. 67. 198
Slt:'il1, G. 27 Surpate Ir (jud. Vîlrea I
stcinbu!'htcl, :\. Yon 9:l -. măni1stirea 89
Slenczdl. I. 137 Susa
Stendl 9'i, 1.'i!l - palatul i(J . .
Steriadi. Al.. J. 1;9 Susani-Budl:'~li (:\lara111111't~:
Sterian, G. 35. 37, 105, 116, 1'.!1, 127, - biserica 161
128. 158. 173, 210 Sutu. :\. lOil
Stern, R. 21. 31 Syfdkovski. O.
!-'tinrPşti (jud. Bihor) Szabo Em. 94
- biserica 16:2 szekely z. 182, :200
Stoica, G. 182, 199 Szekesfehervar (R. I'. 1 ·11;:aria 1 v1•zi
Stoica, N. 150, 190 Alba Regală
Stoica, N. de Haţ.l:'g 9;, Suzdal (U.R.S.S.) 56
Stoica, O. 189 Sybaris (Italia) 63
238
Teodoru, H.3i, 112, 116. lli', 113. 119.
129. 130, 131, 176, li7, 197, 20-*, 211),
:;agu11;;. _.\. 3;,_ 9."i. 126, 157, :no :n:J
:;anţul \lare Semlac (jud. _.\rad) 113, 129 Teodosie 83, 90
!-;ichiopul. Pelru l't I Teodosiu, A. 189
Serba11. Conslanli11 :!4, 138, 166 Tereza. Maria 86, 155. 163, 169
Serbau. diarnnul. zugrav 1c11 fiii) 16:! Tel'l'acina (Italia) i'~l
:;erban. C. UG Tescani (jud. Banh1) 18:-
:;erban. _\I. i:H Teu tsch, I. 99
!-;ierban. \-. 1:!6 Theodolinda 17
!-;ierb<111. wl nwddnirer 154 Theodoric 17
~iller. Gh. 90 Thierry, --\. 31
:-;;oala ;,ind. BraşoY) Thomas Howard, !orei ele "\rundei
- biserica 9't - colecţia 18
~0<1r!:' jud. Braşov) Thompson, G. 12, 60, 20:3
- l•iserica 9't Thompson, H., :\. 60
:;tefa11. Gheorghe 153 Tibiscum, (jud. Caraş-Sewrin) 83
:;tefan. Gheorghe, arheolog 11:!, 113, 1:30 - ansamblul antir 113, 186
:;:te fan 1·el \fare 8, 22, 2:1. IO I. 12:!, Tiepolo 150
J;,~. 177, :!O:- Tihany (R. P. Ungaria) 56
:)Lefan. zugran1l 161, 162 Timişoara 77, '111, 125, 130, 145, 148,
:;tefăm·scu, I., D. 12, 98, 129 l't8, 160, '174, 197, 198, 200
J;tefănt'SCU, L. 128, 210 - cetatea 177
~tefănt-scu, Th. IU2 - \Iuzeul Banalului 97
:;tefănescu, Y., Gh. 121 - Opera 159, 18i
:-;llefulesrn, C. 126, 210 - Societatea de istorie 97
:-;ltirbt·i. B. :J5. 11-; Timbale, Ch. 40
:;iti1fo1. c. 16:-. 1:-0 Tingry, P., F. !10
~11111. \[. 129 Tiţian. V. 40, t, I, 138, 152
SYJdl\(1Yski, 0. -; . 9 Tismana (jud. Gorj)
- mănăstirea 95, J l:l. 124, 126, 18';,
T 210
Tit. Liviu 143
'laJl·ali. t). 9S. I:.!~ Tivoli (Italia)
Tailanda 54 - p<-tlalut 1.-,
Tallin 1 l- .H.::--i.S.1 -; . 9 T1mpa I Braşov)
Tan;w11 1jud. \';\slui) ,..,_ <·t~latea
- biserica 119, 131 Tir·~o,·i:;;lt> 8:i. 89, 9't, 98, 102, 106, 113
Tarangul, T. 126 - <·uri ea dom11Pască 154, l:i6, 159, 197
Taronlly, J ., P. 20 -.... biseri!'a Sf. lmpăra!i t:!:l, :!05
Tălpăşeşti (jud. Gorj) 99 -.... biserica Slelea :!:1
Tănăsesf·u, C. l:.!4, 2'IO - biseric<1 wc:hii mitropolii 8, 9, 173
Tărlungeni (jud. Braşov) 156 Tirg-u i\Iureş 87, 88, 124, 1fi8, 209
TiHări1scu, G. 120 -.... casa Kenderfv IHi'
Tăti1res1 u. G .. :w. w:~ - casa Toldalgy 18i
Tălîrlt·~ti (jud. ?ll<>hedin\i) - cel.alea 180
- bisnica 162 - Socielalea de istoric 97
Tătucu. Z., popa 156 Tirgu Jin 36, 98, 99
Tecul'i 1j11d. Galaţi) 99, 157, r;3 Tirgu Secuiesc (jud. Covasna) 200
Tele I I!. S. Cehoslovacia) Tirnovo (R. P. Bulgaria)
~ 1·nprvaţia 56 - rezervaţia 55
Trli>ki _.\. 148 Toaderu, M. 148
Teghi'°. G. 94 Tocilescu, Gr. 96, 10:1, 104, 105, 106,
Tele~mnan, judeţ 100 114, 126, 127, 128, 210
Telr~ti-Costeşli (jud. Argeş) Tolstoi, L„ N. 2 i
- biserica 154 Tomassini, lT. l:.! I
Teloch. iO Tokio
Teoclorir·, 70 - cenlrul regional ;i9, ;i-;
Teodorescu, ,\. 192, 193 Tomeşti-Ciuc (jud. Harghita)
Teodort-scu, IJ., _\I. 112 - biserica 86
Teodorescu, Gh. 1'19 Torino (Italia) 7, 79
TeodorPscu, I. 121 - Muzeul 20
Teodorf'scu, Hz. 171, 213 Torno, Fr. 94
Teodorescu, V. 131 Toronthal, comital %
Teodorovic, Al. 162
TPo<l(ll'OVic, Ar. 162 Tornn (Polon ia) fi9
239-·
Tolh. :-::. 1:!6. 130 Tinl<''t, c\. 16K, 1/4
Toulouse 1Fran\a) 12 Toca, ~f. 1/2
Tours (Franţa1 43 Tundrea, B. 153
Tracia 83 Tundrea, I. 153
Traian n7. 166 Tuş le a
Trajanesru, I.. D. 31~ 72 - biserica 86
Trandaf. Y. 190
Tr;insilYania 25, 35, 37, 39. 72, 75, <"l4.
x:,. 86. 87. 89, 90. 91. 91. 93, 9t., 95,
96. 97. 109. 112, 113. 1H, 123, 124. l-drea, I.. ~. 174
125. 1:!7. 137. HO, 144, H5, 146, lt.7. l'go, di Tos('ana 151
153. 155. 1;-,s, 166. 167, 168, 169. Umetmn (jud. Tulcea) 83. 176 .
170. 171, 172. 173. 1;4, 178, 192, L'lpia Traiana Sarmizegetusa. Yl'Zi ~:.:·m1-
:!03, 204. :!Oi, 209 zegetusa
-- Secliunea Comisitmii ~Ionumen l'kmerge (Lituania) 60
lelor istoricP pentru 1(15, 111, l:JO L\ESCO 10rganizaţia l\a\iunilor l nile
TrnY Jos. ::-; . 60 pentru Educaţie, Ştiinţă ;:i Cult11ră)
Trpnk, H. 35, 91, 100 5. 13, t,s. t.9, 63, 68, 69, 70. ;:3, 78.
Trent o sii. 82. 122, 1/4, 182. 192. 199. ::ni,
- con!'iliul de la 16 :!02' 203' 206, 207' 209, :! l2
Trestieni \jud. laşi) 15/ l ngaria H, 55. 56, 60, 79, 97. 135. l ifi
TreYiso 1llalia\ 79 - Comisia arheologi('ă ungarii 94
Tricario \Italia) /9 l 'ngml'anu, Gh. 125, 210
Trier (R. F. Germania) 63 l'ngureanu, ::-:. 182
Trinlignan, H. 12 l'rbino (Italia!
Trişrn. A. 192
- castelul din 18
TroPsmis 1jud. Tulcea) 83. 95, 126, 127, - rrzena!ia 56
:! 10 l rdărl'anu. E. 189
Tropaeum Traiani, \'PZi Adamclisi)
1
l'rel'hr. Gr. 8lt
Trolus. zona 1/2 l'rechia, V .. _\. 35. 100, 103, H1'.. 1f!5. IC:'•.
'frotuŞan, A. 210
'frotusan. G. 2:! 1·rsu I. 130
Tudo1:. V. 112. 113, 12:3, J2t., 126, 129. 1 · .R.S.S. (LTniunea Republicilor SoYi~I ire
1/0, 1/6, 210 So('ialiste) 46, 51. 55, 56, 125, 210
Tulcea 199 ,......, Biroul special pentru Regist r11 l
- bazarul 180 mon umen trlor cullurale şi ale po-
Tunbridge (Anglia) 56 porului 55 . .
Tunis (Tunisia) 9 -- Comisia de înregistrare ~1 prot.-• lie
Tunisia ;:; a monumentelor 46
Tur!'heş (jud. BraşoY)
-Comitelulsovielic pentru ICO~IO~ 7
- biserica 156 l-rzică. :\I. 121
Turcoaia 1jud. Tulcea). vezi Troesmis l·Yaro\·, _.\. :J4
Turda, Yezi şi Potaissa 8/. 93. 113, 124,
208
- biserica 86, 9t.
- muzeul 99 Vacea. FI. 19
Turdeanu. L. 13'•· 166 Vad (jud. Cluj)
Turnu :Măgurele ·(jud. Teleorman) 98, - biserica :25, 86, 1 i'i
113, 130 Vaglieri, D. 44
Turner, \\'. 150 Yaladier, 2i, 31
Tu tova. judeţ 159 Yalbudea, I. 103
Tiirk. A. 172 Valea Almaşului (jud. Sălaj) 129, 20!1
Tzigara, Z. 141 Valea Bradului (jud. Harghita!
Tzigara-Samurcaş, Al., Yezi Samurcaş - biserica 1?7
Tzigara Valea Dunării 113
Valens 83
Valenti, cardinal 20
Ţ
Valentinian 83
Ţara Făgăraşului 174, 204 Valul lui Traian 91, 96, 106
Ţara Haţegului 84
Vanguelin, N., A. 39
Ţara Românească 35, 36, 85, 86, 91, 92, Varro, 15
93, 94, 125, 147, 171, 174, 182, 204 Vartic, Gh. 190
Varşovia 69, 199
Ţebea (jud. Hunedoara) 1/8, 197
- ansamblul de la Slaro :Vliasto 6
Ţeposu, L. 70, 210
,......, Societatea pentru protecţia monu-
Ţigu, V„ Gh. 174 mentelor 33
240
\'asd·i, G. 19. 40, li l \'isconli, :'II. 19. 20. 89. l!i3. 154
\'arlaam Yişea, I. 162
- cazania 169 Vişeu de .\Iijloc (jud. :'llaramureş) 161
\'asile, popa 148 \'itet, L. 30, 7-'t
\'asile, zugravul, din Arm[t~eni 16:! \'itruvius '15
\'asiliu, V., \'. 172 Yilcea, jude[, 1011
\'aslui. judeţ 99, 159 \'ilsan, G. 99
- biserica Sf. Ioan 10 l \'irnav, S. 90
- curtile 88 \'irtosu, E. 17:.!
\'itl·i11·esc1{, I. (Bucureşti) \'Iad, A., l\I. iG
- casele 156 \'Iad al II-iea 147
\'ăcitrt'Şti, boierii 90 \'Iad, V. 111
\'[t!Pnii de Munte (jud. Prahova) 85, 175. \'ladimir (V.R.S.S.) 56
1:-1), 187' 193 Vladimirescu, Tudor Hi'
\'ăralec (jud. Neamţ) \'ladislav al Ii-lea 13;
- mănăstirea 101, 187 \'laşca, judeţ 100
Y<'irr1dia (jud. Arad) 85 Ylăducescu, \'. 173
\'ăti'1~ianu, V. 14, 37, 'i'O, 74. 99, 109. \-odiţa (jud. jJehedinţi1
I 1(1, 11:!, 12 2, 12 3, 12 4, 12 5, 12 S. - mănăstirea 86. 1:!3. 124, 205
1::!9, 130, 170, 175, 197, 210, 213 \'oievodenii (jud. Braşo\').
nttă~t'Şti-Bărbăteşti (jud. Vilcea) 120, t:3:! ,.....,biserica 176, 196
Vântu, G., I. 125 \'oiloviţa (jud. Mehedinţi)
\'eis!'. K. 93 ,....., mănăslirea 156
\'elazquez, D., R. 138 \'oileanu, .\f. 173
\'elf'Scu, O. 122, 123, 127, 1:!9, 170. \'oinescu, N. (Bucmeşli)
1!17, 198, 206, 210 ,....., casa 159
\'eneţia 21, 56, '138, 140, 142. 143, 20'7 \' olterra (Italia) 7 1
- Carta 6, 8, 9, 65, 182 \'oroneţ. (jud. SuceaYa1
\'enniano, D. 40. 151 ,....., mănăstirea 23, 121. 187. 191
Yent-ziano, S. 152 \'uzenilek, J. 78, 210
\'enus Genitrix 15 \'ulcan, S. 155
\'e1·hiţa (jud. Dolj) Vuia, R. 99, 112
- tezaurul 186 \'ulpe, R. 113, 128. 129. 181)
\'erclÎt'l', P. 76, 210 Vultureanu, 19. 189
YernPscu, D. '118
\'erni••r, I. 89
\'eron,1, A. 113, 119, 129, 131. 159 w
\'en111.:>se, P. 139 \\'aagen, rcslauralur 73
Vern11chio, .\. de 151 \\"agner, H., \\'. 139
\'eru•~i. P. 111 \\'agner, lt. 105
\'p~l'"~ian 15, 18. 70 \\"aldman, K. 63
Ye~p«siano de Gonzaga 18 \\"alid, Al. 151
Yel1,i·ani, general 84 \\"alpole, li. :27. H:;
Vel1·1·dni (jud. Mehedinţ.i) 81) \ \" einrich, Fr. 199
\'iah1\'. A. 72 \\'eiss, j. 124
\'icei.' jJ. 137 \\'eiss, L. 60
Yif'c•ma (Italia) 79 \\'eissenberg (H. F. GL·rni<rnia1 63
\'if'n;, :!:!, 33, 61, 72, 86, 91, 9:3. 98, Fd,
J.',:;. J'.!,, lli7, H8, 1.16. 16:3. t66, \\'elcome, II. '•~
\\"ells (Anglia) :-16
1~ 11 • 175, 198
\\· emvss, lord
- K uns t H is Lorisdws :'11 us1•11 m 1:1, ,...:; rnlec\,ia 168
1::<1. 14'1, )()';'
\\"prf. A. \'an ci!'!' ::9
-Conferin\a 61 \\'erm•r. E ... \. 12
\'il'orita (jud. JJimbovj\.a)
- mănăslirl'a 187 \\' erner. S. 60, :n:l
\·i~11~·. _\. de :n \\'hisller, J., .\ .. jJ., :\. 151)
Yillalf', P. 161 \\"ild, A., .\L lk 12. 4:!
\'illit'rs. G., duce de Buckingharn 7 I
\'ilni11s (U.H.S.S.) 60 \\"ildt', o. :27
\'in„i. Leonardo da 41, 151. :! 1:~ \\'ilhelm al IV-iea 18
\'inlil:1. B. 19t \\"inkelman, J ., .J. 20. 2:2, :! l:>
Yinlil:1. logoUilul 142 \\"indsor (Anglia1
\'iolkl-L1'-Dur. E. 8, :11, :J2. :1:1. :11. :rn. ,....., castd.Il I fi l
:-,!,. 7S, t.i8, :W8, 21:1 \\' insor 42
\'isl'l1·,1·, Ch. 12 \\'ojciecho\'ski, J. 74. 76, 210
241
\\"olf, I. 169 Zamora ISpania) GO
\\"olters, C. J:!. -'<2 Zapolya I. 137
W orskett, R. 8U Zarand, comi lat 148
\\" utky, ~J. 139 ,..._,ţara 125, 205
\\'iirtzburg (R. F. Germania) 56 Zanetti, A., M. 2·1
Zănescu, Al. 198
X Zăul de Cimpie (jud. _\Jure~\
,..._, castelul 179, 197
:Xanten (R. F. Germania) Zderciuc, B. 199
,..._, aşezarea romană 63 Zegreanu, D. 191
:Xenocrat din Sikion 15 Zidaru, I., din SuceaYa 1.~.3
Xenopol, A., D. 70. 210
:Xenopol, N. 13-'t. 166 Zidaru, Gh. 189
Zimnicea (jud. Teleorman)
y ,..._,coiful de la 186
Zlatna (jud. Alba) 149
Yalouris, ~- 78, :210 - biserica 85, 9t1, 1:23, :210
York (Anglia) 56
Zotta, S. 171
z Zucchero, T. 152
Zambaccian, K., H. 179 Zuchi, pictor 162
Zagorsk (C.R.S.S.) 56 Zurich (E!Yeţia) 60
Zalău 1jud. Sălaj) 98, 177 - Conferinţa 8
CUPRINS
Prefa!ă -·
I n lrodu cere 11)
Atitudini, concepte şi evolu \ia generală în planul ideii de ocrolire a patrimoniu-

lui cultural ......................................................... . 15
I. H_e~Ie.ment:tri şi reali1~ări ale acro\ ir ii patrimoniului cultural din antichitate

prna rn epoca moderna ............................................. . 15
., ~oi concepte şi perfecţionarea legislaţ.iei şi mijloacelor de ocrotire în epoca
n1odernă ......................................................... . :!.G
:~. Perfecţionarea legislaţ.ici şi a instrumenlelor de onolire a patrimoniului
n11tural în secolul XX ............................................. . :n
-'t. ~ituaţia ocrotirii, cerceti"u·ii şi valorificării bunurilor culturale în epoca con-
temporană ....................................................... . 51
J. 1n apărarea patrimoniului cullural - bun al coleclivităţii naţionale şi
internaţionale ................................................... . ;-,9
11 f! ~·mânia şi tradiţia ocrol irii patrimoniului cullural ....................... . ...' 8'',,
l. ~ituaţia avuţiei culturale şi experienţa românească privind ocrntiJ.·ea patri-

moniului cultural ................................................. . 8''.,
:!..'Iuzeele româneşti în sprijinul cauzei ocrotirii avuţiei culturale ......... . 96
::. !:omisiunea 'lonumentelor istorice - cel mai de seamă factor al cercetării,
··onsen·;·trii, restaurării şi ocrol irii patrimoniului cultural naţional ....... . 100
'.. Conserrnrea şi restaurarea patrimoniului cultural în perioada 1918- 19li4 109
I I I \'aloarea rnllurală. Valoarea rnaleria1,·1. E\·aluarpa bunurilor culturale (istorici 1:r3
I. Evoluţia Yalorii culturale in Limp ................................... . t:J::

·• Costul Yie ţii şi valoart)a în trinsecă - mod de rel'erin ţă asu pnl valorii bunuri-
lor cullurale ..................................................... . 1-'t ·,
~~- Preţul şi valoarea monumentelor şi ale hunll!'ilor artistict) ............. . l'd
n· J1i'.·eqii in organizarea a('(i,·ili1\ii de 01'1'olire a palrirno11iul11i rnlltu·al in H. S.

nomânia ........................................................... . 171)
l-!~ 1 ·oman<l:1ri şi conven\.ii inlt•rna[ionall' pri,·ind onot irpa pat rirnoni11l11i rnltural :!.C1 l
Lsta abre,·ierilor :!.O:;
:!. l l
Indice :!. l'o
Tehnoredactor : VALERIA PETRO VI CI
Redactor : VASILE FLOREA
coli de tipar 15,25 ; planşe 20
- ·:-'--~~ Bun de tipar : 30. 04. 1986 ; Apărut 1986
Tiparul executat sub comanda 887
Intreprinderea Poligrafică
„ 13 Decembrie! 1918",
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucureşti
Republica Socialistă Romtini.i

Opris Ioan Ocrotirea Patrimoniului Cultural Traditii Destin Valoare 1986

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Opris Ioan Ocrotirea Patrimoniului Cultural Traditii Destin Valoare 1986

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Coperta : IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

·J Există asociapi şi comitete internaţionale pentru protecţia monumentelor de lemn,

1. REGLEMENTĂRI ŞI REALIZĂRI ALE OCROTIRII

festarea gust ului pentru acestea, au determinat primele măsuri organizate

Dezvoltarea jurisdicţiei ca ~i a acţiunilor de protecţie a avuţiei cult urale

putînd fi enumeraţ.i Ch. Baudelaire, L. N. Tolstoi, Th. Fontane, Ed. Moricke,

Conştienţi de rosturile planificării operei de restaurare. cei de la Comisia

Şi în cazul ţării noastre- cum vom ndea în detaliu la capitolul al Ii-lea -

De-o durere fără margini al meu suflet e pătruns

O nouă înţelegere a valorii istorice şi artistice a patrimoniului cultural se petre~e

3. PERFECŢIONAREA LEGISLAŢIEI ŞI A INSTRUMENTELOR

Ca epoca m sine, secolul al XIX-lea a fost dominat, sub raportul teoriei şi

O serie de autori tratează acum problematica : P. F. Tingry, Traite

Cea de a doua conflagraţie mondială a cauzat grave prejudicii patri-

Epoca contemporană marchează experienţa germană prin cîteva im-

5. lN APĂRAREA PATRIMONIULUI CULTURAL-BUN AL

Pe plan mondial colaborarea şi noile concepte politice privind pacea, inde-

In chiar rezoluţia consfătuirii din 1966 de la Praga - Levoca, se afirmă

Acumulări calitative în strategia ocrotirii avuţiei culturale s-au produs mai

In reuniunile internaţionale, regionale sau generale, un sector de primă

De aceea, mai ales pentru patrimoniul monumental, strategia formării

1 Barbacci, Restauro, p. 30.

1. SITUAŢIA AVUŢIEI CULTURALE ŞI EXPERIENŢA

Din informatiile ce ni s-au păstrat reiese că ideea de a proteja patrimoniul

2. MLZEELE ROMÂ1'EŞTI I~ SPRIJ11'UL CACZEI

Incepînd cu Evul Mediu, societatea românească înregistrează în jurul curţ.i

3. COMISIUNEA MONL1:\1E:\"TELOR ISTORICE-CEL MAI DE

După lucrările iniţiate în 1809 de ministrul cultelor, A. G. Golescu, cu

4. CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA PATRIMONIULUI

Pârvan, Tropaellm, II, p. 165.

1. EVOLlJŢIA YALORII CVLTCRALE I~ TIMP

In decursul timpului, obiectul cu yaloare istorică, artistică, ştiinţifică sau

Bunmile culturale reprezintă deopotrivă. forme de acumulare, reprezen-

2. COSTUL VIEŢII ŞI VALOAREA INTRINSECĂ, MOD DE

Apariţia banilor ca mijloc universal de schimb a creat în judecata omului

un capiLol aparte al avuţiei culturale îl reprezintă valoarea intrinsecă a

totuşi importanţa lor în epocă impune şi arată valoarea. Pentru tabloul

Turnul Colţe i, Bu c ureşti ( după

Planul mănăstirii Brîncoveni în-

TîrgovişLe (după un desen din

Icoana ,Coborîrea de pe cruce"

Nicolae Io rga vizitind biserica de la Globu Rău ( Caraş-Sever in ) (CM I)

„ ctivul CMC" - arh. I. D. Trajane cu, arh. . Ghica-Budeşti, arh. I. Pîrvănescu

Al. Lapedatu şi Ghi ca -B udeşti pe drumul Coziei (1910) (BARSR )

~'\::i{ ·:-'\„ <..:

Aspect din timpul săpăturilor de la amfiteatrul roman de la Ulpia T1·aiana Sarmizegetusa

Vedere de ansamblu a amfileatrului restaurat

~Iuzeul arheologic Tropaeum Traiani - Adam clisi

Term ele roma ne de la Iicia în urma restaurării

CetaLea Capidava -exem-

Va ile P â rva n în Limpul săp ă turilor d e

Palalul brlncovenesc de la Po-

„Prefacerea" bisericii domn es li

CLitoria domnească tîrgovişlea ­

din Braşovul i~ter

Monumente pierdute: a) bazarul

Monumente de lemn maramure- ;t

Casa Melik - Bucureşti în urma lucrărilor de restaurare (DEPCN)

Turnul croiLorilol' din Cluj dup ă

Catedrala romano-raloli ·ă .'f.

O res taurare de referinţă: corn

Remontarea bisericii lui Horea

Profesorul Dinu Adameşteanu

CLitoria domnească tîrgovişlea