~

r-
....
~
~
m
~
I

~ .... n........ !!:a

(\)
Q.. ~

= - C1
=
=3 ==
'--ii. t:rj
~ o
o Q
l>
- c.
c:r - ·
-=- ..,
m
~
Q.. -ncz ~
~
(\)
=
1:1)

i»' :
N

-
.
C)
C)
Q)

:J>
r-
::::!
.,,
:
==
~

CD~.
~
Q>
(\)
c
!:i
c
:a
t:rj
~
t""'
t:rj
oJJ).
t:rj
~
t::r Q.. r- ~
Q (\) z
.....
.... -z
N
Q..
~
~

~
r-
 Coperta f·
Biserica "Buna Vestire" din Alba Iulia, detaliu de pe iconostas
Coperta IV- .
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Ighiel, interiorul altarului
Autor:
GHEORGHE FLEŞER
Lucrare editată:
- Minisrerul Culturii şi Cultelor
- Direcţia Judeţeană pentru Cu ltură, Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
- Muzeul Naţional al Unirii, A.lba Iulia
•:• Colaboratori: Ana Dumirran, Constantin lnel, Gabriela Mircea
•:• Fotografii: Lacrima Rădul escu, Gheorghe Fleşer. Constantin Inel,
Gelu Bogdan
•:• Desene: Dănuţ Sever Brânda, Ileana Damşa
•:• Culegere text: Aurora Itu, Ana Durnitran, Constantin Inel
•:• Tehnoredactare: Aurora ltu, Daniela @ Alex
Sponsoâ:
PROIECT ALBA S.A.
& 2001, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi
Patrimoniu Cultural Naţional Alba
Editura ALTIP" Alba Iulia
li
ISBN 973-8141-29-X
PRIORITATE A PREZENTULUI
Tipărirea volumului BISERICI ROMÂNEŞTI DE ZID
DIN JUDEŢUL ALBA, semnat de Gheorghe Fleşer, concretizează
un fragment dintr-o pasiune si dăruire a unui cercetător muzeo2Taf
' , o '
cu un vast orizont asupra problematic ii artei în ansamblul său,
care, în cei aproape 30 de ani de activitate la Muzeul National al
Uni1ii, la Oficiul de Patrimoniu , "<<:i-a cioplit cu mioală o '
trndă '
seriozitate şi responsabilitate un portret recunoscut de colegii, de
cei din jur. de specialişti , fi ind un bun organizator al unor
activităţi muzeale de amploare judeţean ă, naţională şi internaţională
Colaboratorii săi: Ana Dumitran, Gabriela M ircea, Constantin Inel.
Editat de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Direcţia Judeţeană
pentru Culrură, Culte si Patrimoniu Cultural National volumul
este o filă din valorific~ea patrimoniului cultural na~onal'. prioritate
a prezentului şi viitorului, caite de v izită a unei mari identităti a
locuitorilor de pe meleagurile Albei, rădăcină a aceleiaşi biogr~fii:
Patria Română.
Împreună cu instituţiile religioase, muzeele din j udeţ, alţi
colaboratori . vom continua publicarea unor asemenea pagini de
identitate naţională .
Director al Direc/iei Judetene pentru Cultură.
Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional
Ioan 1l1ărgi11ea11
 PREFAŢĂ

Judeţul Alba este una dintre zonele cele mai încărcate de istorie ale
României, atât sub aspect even imenţial , cât mai ales prin semnificaţia strategică,
politică şi c u l tura l ă eman ată de anum ite centre sau institu ţ ii întemeiate pe
aceste meleaguri . Dintre acestea, ne vor reţine atenţia în contextul lucrării de
faţă doar cele care au avut un impact deosebit asupra istoriei eclesiastice şi
spirituale a românilor. Selecţi a lor nu poate fi făcută însă decât printr-o continuă
şi siste matică raportare la întregul ansamblu istoric etno-confesional al
provinciei transilvane.
Ca o caracteristică general ă, cu rădăcini care coboară până la anul I 02
d. H„ când ultimul rege dac, Decebal, şi-a aşezat reşedinţa la Apulon - Piatra
Craivii, singura cetate cu ziduri de piatră cunoscută la nord de Mureş 1 , se
impune iradierea din acest spaţiu a nevoii de unitate, înţeleasă sub cele mai
diverse aspecte. Astfel, aşezarea care va lua naştere pe valea Mureşului va
reprezenta, sub numele Apulum, unitatea adm in istrativă a celor trei provincii
romane dacice, sub numele Bălgrad, u lterior Alba Julia, unitatea politică
voievodală - până la cucerirea maghiară -, unitatea spirituală catolică - prin
aşezarea aici a rezidenţei episcopiei romano-catolice a Transilvaniei -, din
nou uni tatea p olitică - în epoca principatului autonom -, unitatea general
românească - determi nată de stăpân i rea lu i Mihai Viteazu l asupra celor trei
state româneşti, aceasta conferind oraşului Alba Iulia în epoca romantică
statutul de adevărat simbol al unirii politice a românilor, completată, chiar
dacă nu tot atât de vizibil după anul 1700, de acela al uni tă~i spirituale româneşti
transilvane - datori tă prezenţei aic i, începând cu ultimele decenii ale secolului
al XV I-iea, a sediului mitropolitan ortodox, important focar de cultură şi, în
acelaşi timp, nucleul din care a pornit materializarea sentimentelor naţionale
modeme a căror primă formă de manifestare a constituit-o unirea religioasă
din 1697- 170 I, în urma căreia a rezultat Biserica românească unită cu Roma.
Intrată într-un con de umbră pe parcursul a aproape două secole, datorită

1 Coriolan Oprean, Castrul Legiunii I Adiutrix de la Apulum in timpul lui Traian.

Consecinţe asupra urbanismului roman la Apulum, în Apulum. XXXV (1998), p.
123.

7
 Gheorghe FLESER 1 - - - - -- -------------
reo ri entărilor politice, economice şi spiri tuale determinate de stăpâni rea
habsburgi că, Alba Iulia îşi va recâştiga glori a începând cu memorabila zi de 1
Decembrie 1918, când oraşul a găzduit lucrările Marii Adunări Naţionale
întrunite pentru a hotărî soarta românilor ardeleni şi care s-a pronunţat pentru
unirea Transi lvaniei cu România.
Sub aspect evenimenţial , istoria spi rituală a acestor locuri este însă
mult mai compli cată, în special datorită penuriei documentare. Fenomenul
religios creştin, iar începând cu secolul Xl cel creştin oriental, de care se leagă
de fapt cuprinsul acestei lucrări, este, din păcate, fie insuficient cunoscut, fie
suferind de seri oase deficienţe de organizare şi reală implantare a mesaju lui
evanghelic în rândul celei mai mari părţi a populaţiei, dacă luăm în calcul
doar acele extrem de puţine informaţii fumizate de diversele categorii de
izvoare istorice.
Privind lucrurile din persp ectiva statisticii 2, constatăm că, din totalul
obiectelor cu caracter paleo-creştin descoperite pe teritoriul foste i provincii
romane Dacia, în locuri precis cunoscute, doar 8 % provin de pe teritoriul
actualului j ude ţ A lba, jumătate dintre ele fiind semna late la Apulum şi constând
în opaiţe şi obiecte de podoabă. Descoperirile arheologice se dovedesc astfel
insuficiente pentru a proba o viaţă creştină activă, supravegheată de o ierarh ie
precis conturată, similară celei din teri toriile rămase în stăpânirea Imperiului
roman. Însă, în integralitatea sa, procesul de creştinare a populaţiei nord-
dunărene este deocamdată insuficient cunoscut şi expl icat. Termenu l de
creştinism popular, aplicat unui amestec de practici şi cred inţe precreştine
surclasate de mesajul evanghelic redus la esenţa sa, deşi impropriu, este
suficient de ilustrativ pentru ceea ce a putut exprima realitatea spirituală a
acelor vremuri, precum şi a secolelor care au urmat până la introducerea limbii
române în cult, fo lclorizarea creştinismului fi ind masiv susţinută în această a
doua perioadă de utilizarea slavonei şi de lipsa că1\ilor liturgice, precum şi de
politica reli gioasă a regatului Ungariei în viziunea căreia, sub impactul celei
de-a patra cruciade , tennenul schismatic dev ine sinonim cu acela de eretic.
În acest context, apare cu atât ma i şocantă şi, în acelaşi timp, frustrantă,
inscripţia de la biserica mănăstirii Râmeţ, care îl atestă pentru anul 1376 pe
arhi episcopul Ghelasie, la mai puţin de două decenii după recunoaşterea din
2 Calculul a fost făcut pe baza repertoriului obiectelor creştine şi presupus creştine
publicat de N icolae Gudea, Ioan Ghiurco, Din istoria creştin ismului la români.
Mărturi i arheologice, Oradea, 1988, p. I 35-206.
8 9
- - - - -- - - - -- - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
partea patriarhiei constantinopolitane a mitropoliei Ungrovlahiei, recunoaştere
pentru care voievodu l Ţării Româneşti fusese nevoit să poarte îndelungate
tratative şi să dea dovadă de o abilă diplomaţie. Cum lucrurile s-au repetat
câţiva ani mai târziu, într-un mod şi mai dramatic, pentru recunoaşterea ierarhiei
eclesiastice din Moldova, nu poate să nu ne surprindă prezenţa în Transilvania
în acel timp şi înal ta tihilatură a ierarhului atestat la Râmeţ, despre a cărui
ascendenţă şi descendenţă nu mai avem absolut nici o ştire. Ipoteza că Ghelasie
funcţiona fără recunoaştere din partea patriarhiei ecumenice3 plasează Biserica
ardeleană în afara canonicităţii, iar presupunerea că el ar fi urmaşul unor
prezumptivi ierarhi care secondau d in punct de vedere religios puterea politică
a voievozilor din secolele IX-XI4 , reprezintă deja o dublă speculaţie, incitantă
dar, din păcate, prin nimic probată documentar. Singura relaţie i erarhică stabi lită
între Biserica constantinopolitană şi spaţiu l intracarpatic, la mijlocul secolului
a l X- lea, prin creştinarea lui Gyu la, conducător poli tic rezident într-o cetate
mare construită mai demult de roman i şi i dentificată de cronicile maghiare
ulterioare ca "civitas Al ba in E rdeuel" - cetatea A lba din Ardeal, care, la
întoarcerea din că l ătoria pe care a făcut-o pentru a primi botezul din înseşi
mâinile împăratulu i bizantin Constantin Porfirogenetul, 1-a adus cu sine pe
călugărul Teroteu, sfinţit de patriarh ca "episcop al Turciei", cum era denumită
atunci Ungaria, deşi a fost interpretată ca o întemeiere a episcopiei de Alba
Julia, iar termenul "Turcia" apl icat nu Ungarie i propriu-zise, ci populaţiei
maghiare aşezate în Transilvania în urma primului impact cu autohtonii din
anii imediat unnători descălecatului din 896, soldat cu înfrângerea căpeteniilor
locale5 , totuşi, ulterior s-a impus convingerea că Ieroteu nu a rezidat în
3 Mircea Păcurari u, Istoria Bisericii O rtodoxe Române, voi. l. ediţia a doua, Bucureşti,
1991, p. 291.
4 Ibidem.
5 Ioan Lupaş, A existat în Transilvania ep iscopie ortodoxă înnainte de întemeierea
regatului ungar?, în Biserica Ortodoxă Română, 1934, an Lll, nr. 3-4, p. 149- 153 ;
recent, pe baza săpăturilor arheologice efectuate la catedrala romano-catol ică de la
Alba Iulia, prezenţa lui leroteu aici şi nu în Ungaria a fost din nou susţinută ca
probabilă (Radu He itel, În legătură cu rotonda-baptisteriu de la Alba Iulia, în
Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic, Xll, 1988, p. 11 ). A fost em isă şi ipoteza
existenţei la Alba Iulia a unei episcopii de factu ră răsăriteană care însoţea o conducere
politică autohtonă, fără a fi însă documentată suficient ş i fără a fi legată de episcopul
leroteu (M. Păcurariu, op. cit., p. 220-22 I; Gheorghe Anghel, De la vechea Mitropolie
Ortodoxă a Transilvaniei la Episcopia de Alba Julia, Alba Julia, 1993. p. 12- 15)
 Gheorghe FLEŞER I- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Transilvania, ci în Ungaria sau, ca un compromis, prezenţa acestuia în Ardeal
a fost acceptată doar în ipostaza de episcop misionar pentru ungurib. Principalul
argument al susţinători lor prezenţei la Alba Iulia a unui episcopat răsăritean îl
reprezintă biserica rotondă aflată actualmente în substrucţi il e catedralei
romano-catolice şi datată în secolele IX-X şi, pentru ca argumentarea să fie şi
mai convingătoare, asocierea acesteia cu posibila existenţă a unui baptisteriu,
anterior, aparţinând perioadei paleo-creştine 7 . Semnalarea unor analogii directe
cu rotondele moraviene şi cu cele din Ungaria\ faptul că rotonda nu este o
ruină, ci zidurile sale se ri dică deasupra actualului paviment al catedralei ,
chiar dacă interiorul său a fost străpuns ulterior de unul din stâlpii de susţinere
a sacristiei, în timp ce, în substrucţie, se vede fără nici un dubiu întreţeserea
dintre zidul rotondei ş i cel al fazei romanice a catedralei, databi lă acum în
prima jumătate a secolului al Xl-lea9 , precum şi i nformaţiile oferite de un
document din 1291, unde se precizează că altarul lateral al faze i gotice a
catedralei ridicate în secolul X!II a fost suprapus peste absida altarului bazilicii
romanice 10, sunt argumente care pledează fără dubii pentru datarea rotondei
în prima jumătate a secolului al XI-iea şi aprecierea ei ca parte a bazilicii
romanice al cărui rost a fos t de a servi drept catedrală a episcopiei romano-
catolice a Transilvaniei, însăşi datarea acesteia fiind astfel devansată.
Faptul că rotonda nu maj poate fi asoci ată cu un episcopat autohton
anterior cuceririi maghiare a Transilvaniei , mai precis a cuceririi patronate de
regalitatea maghiară nu de aşezarea aici în secolele IX-X a unei părţi a
populaţiei maghiare care. ulterior, s-a identificat cu interesele locale, luptând
pentru existenţa separată a acestui spaţiu faţă de Ungaria, nu impietează asupra
posibi l ităţii ca, din punct de vedere canonic, legături de subordonare faţă de
Biserica bizantină să fi fost stabil ite, poate chiar prin intermediul episcopului
leroteu, instalarea la Alba Iulia a episcopatului catolic al Transilvaniei fiind
într-adevăr conseci nţa prezenţei aici a unui for eclesiastic patronat de
Constantinopol, aşa cum s-a întâmplat la Morisena şi la Biharea. Dar, din
păcate, singurul element de legătură incontestabil între această ierarhie de
6 M. Păcurariu, Începururile Mitropoliei Transilvaniei, Bucureşti, 1980.
7 Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, p. 22 1.
8 R. Heitel, op. cit., p. 9.
9 Confonn cercetărilor arheologice în curs de desfăşurare. conduse de Daniela Marcu
şi Sarkadi Marton, cărora le mulţumim pentru infonnaţiilc oferite.
IO R. Heitel, op. cit., p. 12.
10
- - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
sorginte ori entală şi arhiepiscopul Ghelasie de la 13 76 este persistenţa
ortodoxiei, în ciuda unei foarte probabile lipse a episcopatului şi a politicii
religioase defavorizante practicată de regatul maghiar. Prezenţa lui Ghelasie,
despre care nu ştim unde a rezidat, a putut fi, în ciuda titlului său arhiepiscopal,
una aleatorie, de conjunctură, aşa cum au mai fost şi altele, atestate în secolele
11
unnătoare , semnifi caţia sa în contextul acestei lucrări fiind legată doar de
faptul că este atestat de o inscripţie dintr-o biserică aflată în arealul actualului
judeţ Alba 12 • ·
Mijlocul secolului al XVI-iea aduce schim bări majore, nu numai în
vi aţa Bisericii româneşti ardelene, ci şi în aceea a câtorva comunităti monahale
din apropiere de Alba Iulia (cele din cartierul Maieri, din Lan~răm şi din
Geoagiu de Sus), care se vor învrednici de a deveni reşedi nţe episcopale.
Impactul Reformei religioase a fos t cauza care, pe de o parte, a spart tăcerea
11 O îndelungată discurie a fost purtată pe marginea unei diplome din 20 martie 1479
prin care Matia Corvin oferea scutinte preotilor ortodocşi din Maramureş, la solicitarea
ierarhului lor "lowannychik metropoli tanus Nandoralbensis". Pentru că a părut
suspectă jurisd icţia unui ierarh din Belgradul Serbiei asupra preorilor maramureşeni.
s-au emis ipoteze care îl plasează pe loanichie mult mai aproape de credincioşii săi ,
una dintre ele stabilindu-l la Alba Iulia, considerându-se că s-a făcut o confuzie în
redactarea documentului, scriindu-se Nandoralbensis în loc de Albaiuliensis.
Deoarece este votba de o simplă spccula1ie şi pentru că Ioanichie a fost într-adevăr
din Belgradul Serbiei, refugiat în Ungaria în unna expansiunii otomane, nu insistăm
a!c! a~upra acestei "verigi" din lanţul mult prea frumos asezonat, dar prea complicat
ş1 hps1t de once suport şti inii fie al sedi ilor ierarhici eclesiastice superioare a românilor
din Transil vania.
12 O ultimă interpretare, ce are toate şansele de a se valida ca singura corectă, a fost
propusă de curând de Daniel Barbu, care a legat funcţionarea arhiepiscopului Ghelasie
de impunerea stăpân irii Ungarie i asupra Gal iţiei , eveniment politic petrecut tocmai
în anii 1376-1377, moment în care falsul patriarh al Ierusal imului, Paul Tagaris
Paleologul, l-a sfinţit ca episcop şi pe stareţul Simion de la mănăstirea Peri. S-a
creat astfel o ierarhie paralelă faţă de cea dependentă de Constantinopol, al cărei
rost era de a se afilia Romei, cum probează gestul din 1380 al aceluiaşi Paul Tagaris
Paleologul, devenit acum patriarh latin de Constantinopol. Probabil că această ierarhie
a dispărut în I 387. când Gal iţia a revenit regatului Poloniei, fapt care a trebuit să
aibă printre conseci nţe şi restaurarea autorităţi i mitropolitului canonic al provinciei,
Antonie de Hatiei (Jurisdiction eccles iastique et communaute politique. Le
Maramureş en I 39 1, în volumul omagial Demeny Lajos, Historia manet. îngrijit de
Violeta Barbu şi Tiidos S. Kinga, Bucureşti-Cluj, 200 J, p. 62-63).
11
 Gheorghe FLEŞER_J
asupra existenţei unei ierarhii eclesiastice româneşti superioare şi, pe de altă
parte, a obligat la o organizare sistematică, legală, în noul context confesional
oferit de cadrul principatului autonom şi cu o tot mai accentuată conştientizare
a rolului care îi revenea în procesul de efectivă evanghelizare a populaţiei
româneşti, atât datorită avântului impresionant al tiparului în limba română,
cât şi sub presiunea exercitată de autorităţile politice şi eclesiastice reformate
a căror intenţie de a-i converti pe români la Refonnă era cât se poate de explicită.
Ştiril e documentare rămân în continuare foarte restrânse, insuficiente şi uneori
contradictorii, adăugându-se acum un nou limbaj diplomatic, specific
Reformei. destul de confuz sub aspect terminologic, fapt care complică destul
de mult interpretarea documentelor.
Primul caz care ne inte resează în contextul de faţă este actui din 13
mai 1557 prin care regina Isabella îi acorda lui Cristofor "episcopia mănăstiri i
din Geoagiu de Sus'', cu toate veniturile "acelei episcopii ob işnu ite a i se
cuveni din vechime" 13 • Două aspecte frapează: apelativul "episcopia mănăstirii"
şi faptul că această episcopie avea venituri "din vechime". Primul dintre ele a
determinat o reticenţă la ideea existenţei la Geoagiu a unui episcopat,
preferându-se formula unei arhimandrii a mănăstiri l or ortodoxe din
Transilvania 1• sau cea a unui refugiu al episcopului rezident la mănăsti rea
Prislop, aşa-zisa episcopie a Silvaşului •s. Cel de-al doilea a fost considerat fie
ca o verigă de legătură între stăpân irea domeniului de la Stremţ (din care
făcea parte şi Geoagiu de Sus) de către voievozii munteni între 1507-1522,
prilej potrivit pentru înfiinţarea aici a unui episcopat, aşa cum s-a întâmplat şi
pe domeniile ardelene ale domnilor moldoveni, ctitori ai episcopatului de la
Vad 11', fie ca un argument pentru susţinerea continuităţii de existenţă a ierarhiei
ortodoxe transi lvănene. în speţă a mitropoliei Transilvaniei, instituţie cu un
sediu itinerant până la stabilirea sa în Alba lulia 17 • Existenţa unui episcopat
sud-transilvan aflat sub protecţi a domni lor Ţării Româneşti nu este însă prin
nimic probată, dar este semnificativ faptul că, în acelaşi an I 557. la 9 aprilie.
13 Eudoxiu de Hunnuzaki. Documente privitoare la istoria românilor. voi. 11/5.
Bucureşti , 1897, p. 445-446.
14 Benko, apud Petru Maior, Istoria Besericei românilor, Buda. 1813. p. 164.
15 P. Maior, op. cit„ p. 165.
16 Augustin Bunea, Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi
Belgradului. Blaj, 1902, p. 34.
17 M. Păcurariu, istoria Bisericii Ortodoxe Române. voi. I. p. 499.
12
- - - - -- - - - - - - - - - - - - 1 BlSERJCI DE ZID
regina Isabella îl confinna rn scaunul de la Vad pe episcopul Marcu, căruia îi
dădea de asemenea acces la „toate fol osinţele şi foloasele ce ţin de drept şi din
vechime de acel episcopa1" 1". Se remarcă astfel că tennenul ab antiquo este
doar un stereotip. chiar dacă în cele mai multe cazuri el reflecta cu adevărat o
realitate. Apoi, recuperarea Transilvaniei la 1556 de către regina Isabella şi
fiul său Ioan Sigismund Zăpolya, real izată cu sprijin extracarpatic, a putut
avea şi semnificaţia unu i nou început, după turbulenţele produse de
îndelungatul conflict cu habsburgii. Restabilirea autorităţii episcopatului de
la Vad a fost însoţită de numirea unui nou rezident şi pentru ceea ce deocamdată
cunoaştem doar sub denumirea de ·'episcopat al românilor din acest regat
transi lvănean", asupra căruia primise jurisdicţie cu doar patru ani mai devreme,
în iunie 1553, Ioan din Peşteana, trimis spre sfinţire în Ţara Românească •9.
Dintre toate ipotezele emise spre explicarea existenţei acestei ierarhii, cea
mai plauzibilă este aceea care îl aşează pe Ioan în continuarea şi rului arhiereilor
rezidenţi o vreme la Feleac, unde regalitatea magh iară a sprijinit constituirea
unui episcopat unit cu Roma, după principiile emise la Conciliul de la Ferrara-
Florenţa din 1439, contribuind financiar şi la ridicarea unei impresionante
biserici gotice20, abandonată însă sub presiunea exercitată de rezidentii
episcopiei de la Vad21 • Considerăm aceasta singura posibilitate deoarece num.ai
unirea cu Roma putea asigura un cadru legal pentru funcţionarea unei Biserici
de nt oriental între fruntariile Ungariei, aşa cum de altfel o şi dovedeşte edictul
regal emis la 22 martie I 44Y2 . Apoi, deşi acrul de confinnare dat episcopului
Cristofor de la Geoagiu de Sus nu-i prescrie jurisdicţia, cum, de altfel, nu o
face nici pentru Marcu de la Vad. urmaşul său, Sava, este privit ca un "episcop
al Ţării Ungureşti", adică al Transilvaniei, în prefaţa Catehismului coresian
din 1560. Că acesta era cu adevărat un succesor al lui Cristofor de la Geoagiu
de Sus o dovedeşte actul din I Oapri lie 1562, prin care este restabilit în drepturile
18 Ştefan Pascu. Un vlădică romîn necunoscut - Marcu al Vadului (1557), în Studii
Teologice. seria a II-a, an Vi li, t 956, nr. 3-4, p. 253-254.
19 Hum1uzaki, voi. XV/I, Bucureşti, 1911, p. 495.
20 Adrian Andrei Rusu, Ioan de Hunedoara şi românii din vremea sa. Studii, Cluj-
Napoca. 1999. p. 89-106
21 La 1536 Anastasie de Vad se 1mirula '"episcop de Vad şi Feleac ·. Ulterior acestei
date mai avem doar o menţiune din t 538, care îl atestă pe "Petru, episcopul român
de Feleac", despre urmaşii săi ş1 despre rezidenţele lor nemaifiind descoperite alte
ştm.
22 A. A. Rusu. op cit., p. 89.
13
 Gheorghe FLEŞER I- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
usurpate la 156 I, când '·episcopatul românesc al bisericii din Geoagiu de Sus"
fusese încredinţat lui Gheorghe de Ocna Sibiului 23 • Reşedinţa de la Geoagiu a
fost însă, cu adevărat, una de tranzit. La scurtă vreme, Sava îşi va construi, cu
sprijinul unor boieri munteni, un nou sediu în Lancrăm 24 , sub presiunea
Refonnei abandonându-l apoi şi pe acesta, împreună cu episcopatul. înainte
de 4 noiembri~ 1570, când principele loan Sigismund Zăpolya îl recompensa
pe episcopul român reformat Paul Tordaşi cu casa vlădicăi exilat25 •
Vacanţa episcopatului ortodox nu a durat mult. În anul următor, la 5
octombrie 1571, noul principe, Ştefan Băthory, îl numea episcop pe călugărul
Eftimie, reconfinnat la 3 august 1572, după întoarcerea de la lpek, unde fusese
sfinţit episcop de patriarhul Macarie26 • În contextul reconfigurării politicii
confesionale a principatului, care ia acum o turnură pro-catolică, presiunea
Reformei asupra românilor fiind pentru o vreme anulată, gestul lui Eftimie de
a solicita sfi nţ irea unui patriarh capătă sem nifi caţia unei întemeieri27, în
con diţiile în care legalizarea ortodoxiei în Transilvania prin unirea cu Roma
devenise caducă, atât prin renunţarea la unire a românilor, cât mai ales prin
efectele generate de Reformă, noua legislaţie a principatului luând în calcul
patru religii recepte, între care, bineînţeles, prtodoxia nu figura. Deoarece
Contrarefonna nu îşi putea permite să uzeze în Transilvania de aceleaşi mijloace
de care uzase Reforma în ceea ce priveşte convertirea românilor, deveniţi de
acum cea mai potrivită resursă prin care catolicismul să contrabalanseze
demografic preponderenţa protestantă, cea mai potrivită soluţie era să i se
ofere ortodoxiei un sprijin din umbră, prin reconfigurarea ierarhiei, al cărei
principal rol devine acela de a asigura identitate unei Biserici proscrise de
legislaţia dietală anterioară. în speranţa atragerii sale pe nesimţite într-o alianţă
care viza, în u ltimă instanţă, un duşman comun: Refonna. Astfel, deşi nu se
cunoaşte sediul unde a rezidat primul episcop ortodox canonic, cu alte cuvinte
a cărui jurisdic\ie a fost conferită de o autoritate aflată sub patronajul patriarhiei
ecumenice a Constanti nopolului , presupunerea că Eftimie s-a aşezat în
mănăstirea di n Maierii Albei Iulia este perfect în temeiată , chiar dacă nu exis tă
23 Hurmuzaki, voi. XVII , p. 578.
24 Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
Româneşti, voi. 1, Bucureşti, 1929, p. 316.
25 Ibidem. p. 292.
26 Hurmuzaki, voi. XV/ I, p. 653.
27 Pompiliu Teodor, Politica ecleziastică a lui Mihai Viteazul în Transilvania. în Revista
Istorică, serie nouă, tom 4, 1993. nr. 5-6, p. 479-480.
14
-----------------1 BISERICI DE ZID
dovezi documentare în acest sens, deoarece capitala oferea şansa unei
colaborări mult mai facile între iezui ţii care preluaseră conducerea episcopatului
catolic şi ierarhul român pe a cărui convertire se miza. Atestarea la 1580 a
unei ''case a episcopului românilor", completată la I 6 ianuarie 1581 cu
menţiunea "casă a episcopului românilor din comitatul Albei Transilvaniei"28
- spre a se face diferenţa între acesta şi cei de la Vad, restabilit în jurul anului
I576, şi Turdaş, unde rezida episcopul român reformat-, precum şi mentiunea
iezuitului Antonio Possevino, care a vizitat Alba Julia în martie 1583, c~m că
românii "au un mitropolit care îşi are reşedinţa la Alba Iulia"29, probată definitiv
de faptu l că episcopul Ioan, confirmat la 20 martie 1585, deşi provenea de la
una din cele mai bine înzestrate mănăstiri din Transilvania, care tocmai în
acei ani şi sub propria sa păstori re se învrednicise de binefacerile Zamfirei
fiica lui Moise-vodă al Ţării Româneşti, a preferat să se aşeze în Maierii Albei
Iulia , dovedind astfel că această reşedinţă avea atunci o îndelungată tradiţie,
30
sunt argumente sperăm suficiente pentru a dovedi validitatea ipotezei emise.
Desigur, în mod obişnuit, cei 13 ani care trecuseră de la reîntoarcerea în
Transilvania a episcopului Eftimie şi aşezarea lui Ioan de Prislop în reşedinţa
bălgrădeană nu reprezintă o perioadă suficientă pentru a crea o "îndelungată
tradiţie". Faptul însă că în acest timp se perindaseră la conducerea Bisericii
româneşti ardelene 3 episcopi iar Ioan de Prislop era al patrulea a putut crea
sentimentul unei continuităţi demne de a fi perpetuată.
Secolul XVII a fost pentru Alba Iulia un nou moment de apogeu.
Capitală politică, spirituală şi culturală a principatului, ea a adus pentru prima
?ată la un numitor comun istoria particu lară a diverselor etnii care-l populau.
In ultimă instanţă, acest statut de metropolă pe care 1-a avut Alba Iulia a făcut
posibilă înrădăcinarea convingerii că arhiereu l românilor avea titlu de
mitropolit - ca rezident în mitropolie, înţeleasă în sensul său arhaic de capitală 3 1
-, o confirmare canon ică a calităţii arhiepiscopale nefiind cunoscută. Avându-
şi astfel reşedi nţa în apropierea palatului princiar, dinspre care se exercita
uneori o serioasă supraveghere, în acord cu politica prozeli tistă promovată de
28 Ioan Şerban, Cîteva considera1ii privind ''casa episcopului românilor" din Alba
Iulia (1581), în Apulum, XlX, 1981, p. 189.
29 Călători străini despre ţările române, voi. li, Bucureşti, 1969, p. 567.
30 Conform propriei sale mărturii. înregistrată în primele zile ale lunii mai 1585 cu
prilejul unui proces generat de moştenirea bunurilor rămase după moartea Zamflrei
(Kovacs Andrei, Date privind viaţa Zamfirei, fiica lu i Moise-vodă, în Anuarul
Institutului de Istorie Cluj-Napoca, XXVII , 1985-1986, p. 360).
31 Dicţionarul Limbii Române, tom VI. fasc. a 9-a, sub voce.
15
 Gheorghe FLESER 1- - - - - -- -- - - - - - - - - -- - - - - - -- -- - -- - -- -- 1 BISERICI DE ZID
autoritătile calvine vlădicii i-a fost mu lt mai la îndemână să solicite sprij in ~ea veche, faţă de care şi-au exprimat fidelitatea cei mai mulţi dintre români.
pentru ~Ierul pe ca;e îl păstorea, chiar dacă pentru obţinerea scutinţelor a fost In conflictele care au urmat, acest spaţiu a fost unul dintre cele mai afectate.
nevoit să facă promisiuni de convertire. Con textul politic şi cel confesional al Sofronie de la Cioara, apărător a l vechi i Biserici, a fost un pandant al familiei
secolului al XVII-iea transi lvan s-au dovedit astfel deosebit de benefice pentru preoţilor de la Daia, care o sprijineau pe cea nouă. Nu este scopul acestor
consolidarea institutiei eclesiastice b ălgr ădene şi pentru constituirea unui rânduri să repete istoria credinţei românilor, ci doar să sublinieze rostul acestor
nucleu polarizator ~I valori lor intelectuale, da r şi al nevoi lor neamului locuri în evoluţia lor religioasă, rost deloc neglijabil, pentru a creiona un fundal
românesc, vlădica devenind intermediarul între acestea şi oficialităţile de care pe care să poată fi proiectate siluetele monumentelor eciesiastice care vor
depindea realizarea lor. Centrul monahal din Maierii Bălgradului, completat intra în discuţie. Pe de altă parte, complexitatea fenomenelor şi impresionanta
Ia sfârşitul secolului al XV I-iea, prin contribuţia lui M ihai Viteazul, cu o nouă cantitate de informaţie referitoare la ultimele trei secole de istorie a Bisericii
catedra lă, s-a transformat, pe de o parte răs pun zând intereselor proprii, pe de românilor fac inutilă continuarea prezentării a ltfel decât prin intermediul
al ta presiuni lor prozelitiste, într-un adevărat ctitor de co nştiinţă, prin cartea obiectului însuşi al prezentei lucrări.
ro mânească difuzată de aic i, prin diplomele privilegiale obţinute pentru cler.
Emulatia cu l turală care a caracterizat oraşu l odată cu ridicarea colegiului de
aici la ~ang academic şi invitarea unor celebrii profesori ai lumii protestante
Ana Dumitran
europene i-a mol ipsit în scurtă vreme şi pe român1. Din efortul intelectual
depus atunci au rezultat adevărate tezaure de limbă rom ânească: Noul Testa-
ment editat la 1648, Psaltirea din 1651 completate cu avalanşa de tipărituri
de la sfârş i tu l secolului, au legat în modul cel mai intim istoria limbii române
de aceea a Albei Iulia.
Contributia cultural ă a Bisericii român eşti ardelene la constituirea a
ceea ce astăzi n~mim specific national a fos t completată cu un gest a le cărui
consecinţe politice, economice şi spi ri tuale au fost doar parţial percepute în
momen tul producerii sale. Naşterea Bisericii unite cu Roma a fos t, dincolo de
mul te alte posibile expl i caţii , încununarea dorin ţe i atât de des exprimate de
alcătuitorii cărţilor româneşti băl grăden e şi a nume de a face po s ibilă
"întrămarea neamului nostru rumânesc". Între 1697 şi 170 1 Alba Iulia a fos t
nu numai locul unde s-au purtat tratativele pentru unire, ci ş i leagă nul naţiunii
române moderne. Exprimarea cu acest prilej a dorin ţe i de a şterge umili torul
statut de to l eraţi cu care îi gratulaseră legile principatului, solicitare care
aparţ inea î n egală măsură clerului şi laicilor, probează impresionantul progres
traversat pe parcursul secolului al XVI I-iea de românii ardeleni ş i de Biserica
lor. Pasivismului care însoţise până atunci intrinseca legătură dintre cele două
entităţi îi va lua locul o adevărată erupţie de energie care, pe parcursul secolului
al XVIII-iea, va transforma Blajul - noua reşedin ţă vlădicească - într-un focar
de lup tă naii onală. Şi astfel, după un periplu sud-transilvan, istoria reli gioasă
şi sp iritua lă a românilor ardeleni se reîntorcea pe meleagurile care î i hră niseră
idealurile în cea mai comp lexă şi mai frumoasă perioadă din existenţa sa. Dar
adevărata glone aparţinea viitorului , atât pentru noua Biserică, cât şi pentru

16 17
Gheorghe FLESER
ALBA llJLIA
(municipiu)
Catedrala "Sfânta Treime"
".. . Azinu numai că alătun" de catedrala catolică am refăcut biserica
lui Mihai Viteazul, dar i-am dat, dacă nu patina care-i în puterea
vremi1; măcar dimensiuni care, unite cu ale edificiului, ale "chiliilor"
înconjurătoare pot înfrunta concurenţa. Biserica, z1~i~~ aproaP_e ~e
locul vechii clădiri a lui Mihai Viteazul, are Imule celei dm
Tâl'.aovişte a lui Petru Cercel, fratele cuceritorulw: Mica schimbare
de ;roporţii care ar trebui să se introducă pentru a o_fâ_ce În s_tare să
primească pe Ji1vitafii la încoronare n-a adus mc1 o stricare a
annom"ei on"ginalului. Colonada şi marile clădiri cu care se terrmnă,
cresc însemnătatea totalului, care e 1inpw1ător."
(N. Iorga, 1977, voi. li, p. 191-192)
Catedr ala "Sfânta
Treime" din Alba Iulia are o
semnificaţie i storic ă şi
rel i gioasă aparte, înălţarea ei
după înfăptuirea Statulu i
Naţional Unitar Român, la 1
Decembrie 191 8, fiind legată
' de amintirea fostei ctitorii a lui
Mihai V iteazul din cetatea
A lbei ( 1597) ş i de actu l
încoronări i regelui Ferdinand
ş i a reginei Maria, ca suverani
ai României Mari ( 1922).
Arhi tectural , edi ficiu l se
înscrie în seria monumentelor
ridicate, încă de la sfârşitu l
AlbJ /11/J:i secolului al XIX-iea, în spiritul
Catedrala „Slănta Tre1ine" curentului naţio n al de
18
- - - - - - - - - - - - - - -- --1 BISERICI DE ZID
arhitectură promovat de Ioan Mincu şi de şcoala sa, curent prin care se
preconiza reluarea formelor tradiţionale ale artei naţionale - (în special
din epoca brâncovenească) - şi adaptarea lor la specificul constructiv al
epocii.
Alba Iulia - Catedrala „Slănta Treime ''. Plan
Planul în cruce greacă înscrisă reproduce modelul bisericii Curţii
domneşti din Târgovişte, elementele de plastică decorativă exterioară
(ocniţele , brâurile, arcadele) şi turlele regăsindu-şi de asemenea
analogiile la edificiile de cult construite în evul mediu la sud de Carpaţi.
Accesul în biserică se face printr-un pridvor deschis, cu arcade pe stâlpi
şi coloane în dispunere alternativă . Pronaosul dreptunghiular, împărţit
prin arce transversale în travee inegale, este încălecat la exterior de
două mici turle octogonale.
Elementul dominant al naosului îl constituie cupola sprijinită prin
intermediul pandantivilor şi arcelor semicirculare pe patru stâlp i
octogonali care determină spaţiul central. Suprafeţele pătrate ale navelor
laterale sunt acoperite cu calote, braţele de sud şi nord ale crucii
terminându-se în timpane. Spre est, absida altarului poartă o semicalotă,
absidiolele proscomidierului şi diaconiconului, mai joase, fiind acoperite
cu bolţi în semicilindru. Catedrala a fost ridicată în interiorul unei incinte
dreptunghiulare compusă din patru pavilioane amplasate pe colţ şi legate
între ele prin intermediul unor galerii deschise, pe arcade. În mijlocul
19
 Gheorghe FLESER I - - - - -- -- - - -- - - -- - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
faţadei vestice turnul-clopotniţă atinge înălţimea de 58 m. Concepţia secol şi jumătate soarele unităţii naţionale."; "Aici după 250 de ani s-au
ansamblului s-a datorat arhitectului Victor Ştefănescu, iar execuţia regăsit în aceeaşi lege în Biserica străbună fraţii despărţiţi prin silnicie
inginerului Tiberiu Eremia. şi viclene promisiuni, 21 octombrie 1948."
Realizate de pictorul Costin Petrescu, scenele biblice respectă Cu ocazia restaurării frescei, în anul 1994, pe peretele vestic al
programul iconografic tradiţional, la care însă influenţele stilistice naosului, 'deasupra intrării, a fost înscrisă următoarea pisanie: "Cu vrerea
apusene sunt evidente. Decorul pictat formează un ansamblu unitar şi Tatălui, cu ajutorul Fiului şi împreună cu lucrarea Sfântului Duh, s-a
armonios ce împodobeşte pereţii naosului, arcadele semicilindrice zidit acest Sfânt Lăcaş de închinăciune între anii 1921-1922. Ridicată
susţinute de cei patru stâlpi centrali, absida altarului, peretele de vest şi în memoria catedralei lui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor,
traveele pronaosului. actuala catedrală rămâne peste veacuri simbolul unităţii naţionale şi
Specifice monumentului sunt imaginile inspirate din spirituale. Regele Ferdinand I şi regina Maria în timpul cărora s-a realizat
evenimentele istorice sau cele legate de viaţa religioasă locală. În pronaos această ctitorie, s-au încoronat aici la 15 octombrie 1922 ca suverani ai
sunt zugrăvite portretele ctitorilor primei mitropolii din Bălgrad: României Mari. Proiectul lucrării se datorează arhitectului Ştephănescu,
domnitorul Mihai Viteazul şi Doamna Stanca. Pe peretele vestic al realizarea inginerului Tiberiu Eremie, iar pictura în tehnica fresco
naosului se află portretele înalţilor ierarhi din timpul înălţării catedralei: maestrului Costin Petrescu. 1Omartie 1994."
arhiepiscopul Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, Banatului şi
Maramureşului, şi Miron Cristea, arhiepiscop al Bucureştiului, patriarhul
României, şi cele aie suveranilor României Mari, regele Ferdinand şi
regina Maria. La baza iconostasului, adosate arcului de triumf, ample
portrete înfăţişează pe mitropoliţii Transilvaniei Ilie lorest şi Sava
Brancovici, cele ale călugărilor Visarion Sarai şi Sofronie din Cioara şi
chipul mucenicului Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului. În absida
altarului se află portretul realizatorului frescei religioase în stil
neobizantin - pictorul Costin Petrescu (1872-1954).
Decorul interiorului este întregit de reuşita realizare artistică:
catapeteasma altarului, operă a sculptorului C. M. Batic şi a pictorului
I. Norocea (Gh. Fleşer, 1988, p. 61 -66).
Nişele pridvorului adăpostesc patru plăci comemorative cu
inscripţii legate de semnificaţia unor evenimente din istoria locală sau
importanţa culturală şi bisericească a lăcaşului: "Aici, pe pământul
trecătoarei glorii a lui Mihai Viteazul, Domn peste Ardeal, s-a împlinit
după trei secole menirea de a fi împreună a poporului român."; "Aici în
Bălgradul Transilvaniei, cu trei veacuri în urmă, Mitropolitul Simion
Ştefan a tipărit Noul Testament, tălmăcit de Ieromonahul Silvestru, venit
Alba fulia - Catedrala „Sfănta
de dincolo de munţi."; "Aici pe pământul stropit cu sângele martirilor
Treime ''. Frescă (detaliu)
suferinţei româneşti, rupţi pe roată pentru dreptate, a răsărit după un

20 21
Glteorglte FLESER
ALBA JULIA
(municipiu)
Biserica "Sfânta Treime" din cartierul Maieri li
"Când s-a dărâmat mitropolia, o altă biserică s-a făcut, după planul
ei şi; se zice, din aceleaşi materiale chiar. Ea se vede încă la marginea
oraşului, m aşa numitul Maieri, nume luat de la oraşele săseşti
pentru a insemna livezile din margine şi locuin{ele presărate printre
dânsele. Un tum mare şi greoi; desigur târziu, e alipit la o clădire
pătrată pe care o mântuie un altar Î11 muchii. Se desfăşoară de jur-
împrejur colţurile de cărămidă şi ciubuce. inăuntru se m~i văd
icoanele de catapteasmă zugrăvite pe la 1720, dar aceasta e smgura
urmă de vechime. "
(N. Iorga, 1977, vol. I, p. 138)
Împrejurările de ordin
istoric în contextul cărora a fost
ridicată (evacuarea forţată a
1 locuitorilor din zona cetăţii,
însoţită de pierderea lăcaşurilor
I1
de cult), caracteristicile eon-
ii structive, decorul paramentului
I exterior şi reprezentările
i picturale păstrate fragmentar în
'I lun eta peret elui de vest ,
I d easupra intrării , fac din
l biserica "Sfânta Treime" din
Maieri II cel mai interesant
lăcaş de cult înălţat pentru
\ populaţia românească din Alba
Iulia în secolul al XVIII-iea.
A lb<1 /ulm i\J;i1en li -
Planimetric, edificiul
Biserica „Sfănta Treime"
este o bi serică sală cu absidă
22
- - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
decroşată, semicirculară la interior şi po ligonală la exterior şi turn
clopotniţă alipit faţadei de vest (! Şerban, 1978, p. ll l ). În elevaţie,
absida prezintă o soluţie improvizată de acoperire, în zona de intersecţie
dintre semicilindrul orizontal al bolţii ş i cel vertical al peretelui,
utilizându-se un plan înclinat ş i nu o l egătură directă (ca la biserica
"Sfinţii Arhangheli" din Viştea de Jos - secolul al XV-iea).
Nava dreptunghiulară este acoperită pe toată lungimea ei de o
boltă semici lindrică ce prezintă două zone de nivel, la cheie, penetraţii
adânci în dreptul ferestrelor şi arce masive de susţinere. În urma
înlăturări i zidului despărţitor dintre naos şi pronaos, tinda se limitează
la spaţiul de sub cafas şi încăperea dreptunghiulară aflată sub turnul
clopotniţă, care poartă o boltă poligonală înscri să în cerc. Din această
cameră mică, prin intermediul unei scări de piatră amenajate în grosimea
peretelui , se ajunge la clopotniţă, procedeu utilizat şi la bisericile din
Geoagiu de Sus şi Gârboviţa .
Ancadramentele de piatră ale uş ilor care permit accesul în navă
şi la scara clopotului au o profilatură simplă, la primul portal arhitrava
uşor arcuită la cheie sprijinindu-se pe montanţii cu baze joase şi colţurile
superioare evazate.
Alba fulia Maieri II . Plan
Cele mai valoroase lucrări de p lastică arhitectonică se află Ia
exterior, în zona absidei şi navei, unde şirurile de cărămizi dispuse oblic,
"în dinţi de fierăstrău", înconjoară zidurile la nivelul soclului, deasupra
ferestrelor şi la cornişă . Acest tip de decor parietal denotă influenţa
arhitecturii de la sud de Carpaţi asupra repertoriului asimilat de unele
edificii de cult transilvănene (în jud. Alba bisericile din Geoagiu de
Sus şi Ampoiţa).
23
 Gheorghe FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - -
Construită în grabă (între 1713- 1715) şi cu mijloace modeste
(cu banii primiţi ca răscumpărare de la autorităţi), biserica "cu funda-
ment slab, mică şi întunecoasă" a trebuit reparată la scurt timp, prin
contribuţia enoriaşilor, nobilul Baca Andrei numărându-se între
principalii donatori (E. Greceanu, J Cnstache-Panait, 196611, p. 3 17).
În 1717 se pictează iconostasul iar câţiva ani mai târziu, între
1730-1740, i se adaugă tinda şi se realizează pictura murală pe cheltuiala
lui Bucur Spinare. Noi reparaţii se fac în timpul episcopului Petru Pavel
Aron, care îi adaugă "frumosul turn clopotniţă", cunoscut prin formele
baroce ale învelitorii. Acelaşi episcop, Petru Pavel Aron, a construit pe
lângă biserică un mic aşezământ monahal, călugării de aici urmând să
conducă treburile parohiei şi ale "şcolii
împreunate cu seminar" (l Şerban, 1982, p.
227).
Ca material de construcţie s-a folosit
piatra şi Căfămida, în structura zidului
regăsindu-se fragmente de monumente antice
şi medievale, piatra de mormânt a jupâniţei
Ana de Hunedoara (ţ 1622) fiind încastrată
la baza turnului, în partea de nord-vest (E.
Hulea, 1962, p. 58).
La interior, în spaţiul rezervat
pronaosului (sub cafas), se află un interesant
vas de botez (cristelniţă), sculptat în piatră,
cu următoarea inscripţie: SUB
BAPTISTERIO HOCCE QUIESCIT
D(ominus) S(pectabilis) NAUTAR(um)
.MAGISTER AN(dreas) DAVID EX
Alba Iulia Maieri U - . M(arus) PORTU SEPULTUS DIE 19 martii
Biserica „Sfănta 1786.
Treime''. Cristelm/ă Din podoaba picturală realizată în
prima jumătate a secolului al XVIIl-lea (1730-1740) s-a păstrat un frag-
ment amplasat pe peretele de vest, în pronaos, ce reproduce într-o
interpretare originală scena sinodului ec·u menic de la Niceea (787). Între
valorile pierdute de biserică menţionăm iconostasul realizat de Iosif
24
- - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
Ieromonahul (la 1716-1717), pictor format la şcoala brâncovenească,
şi obiectele de cult provenite de la vechea catedrală ctitorită de Mihai
Viteazul (M. Porumb, 1998, p.16). În schimb, nu cunoaştem
împrejurările în care un clopot din 1620 a intrat în posesia bisericii.
Tipul reprezentărilor în relief, Maica Domnului cu Pruncul şi
Arhanghelul Mihail ucigând balaurul, precum şi inscripţia bilingvă
(maghiară şi latină) ne îndreptăţesc să presupunem că el a fost turnat în
atelierele princiare de la Alba Iulia. Acelaşi lucru îl sugerează şi numele
donatorului, Şandor Gereg, probabil un antecesor al ctitorului de la
biserica "din Greci", clopotul fiind o donaţie pentru biserica
mitropolitană, aşa cum, de altfel, afirmă unul dintre pomelnicele acesteia,
în care se spune că "Grăcul Alexa[ ... ] au făcut clopotul cel mare [... )"
(N Iorga, 1902, p. 68). Conţinutul inscripţiei este următorul: "Czinaltata
ezt az haranggot Sandor Gereg Istennek szent neweben. Roc opus fecit
Bartholomeus Heltencis an no 1620", adică "A făcut acest clopot San dor
Gereg în numele sfântului Dumnezeu. Această operă a făcut-o
Bartholomeus Heltencis. Anul 1620".
Înfăţişarea de astăzi a edificiului o datorăm intervenţiilor din
ultima jumătate de secol:
1947 - supraînălţarea zidurilor absidei şi ale navei;
1966 - refacerea învelitorilor de ţiglă la naos şi tablă la turn;
1961 - executarea unui iconostas de lemn şi a unui nou ansamblu
de picturi murale.
25
Gheorghe FLESER
------------------1 BISERICI DE ZID

de a asigura locuitorilor oraşului subvenţiile necesare mutării din zona

fortificaţiei în cartierul Lipoveni, iar bisericii acestora intravilanul
ALBA IULIA destinat edificării. Pe de altă parte, tradiţia atribuie construcţia acestui
(municipiu) lăcaş de zidarii români care au lucrat la cetatea Alba Iulia între anii
17 14-1 738 (E Hulea, 1962, p. 56). De Ia 1752 biserica apare şi în
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din cartierul Lipoveni reprezentările cartografice, existenţa ei fiind consemnată de inginerii
austrieci care îi marchează amplasamentul (partea de nord-vest a
"fn celălalt capăt al oraşului, in suburbia colonişt~J~r h~~veni,_ d1~.
cartierului Lipoveni) şi îi redau componentele planimetrice, cu orientare
·
L 1pov a ,.,e odinioară unde se prelungesc strazJ/e t1manlor
u' ' . . - b· · -
(pielanlor n.n.) cu case mici; ca la rară, se nd1ca o ~ do~a 1~er~c~ de la sud la nord: absidă, nava dreptunghiulară şi turn clopotniţă. O
·r tare şi Jaroă.
0
Pare să o fi întemeiat breasla t1manlor msaş1. candelă cu iniţialele ID (în greceşte?) sau ND (în chirilică?) şi anul
um a, · - J," dii acest
Odată ea avea o inscripţie cu data de J 79 I ş1 zugravea a I 1736 a rămas peste ani o altă mărturi e despre biserica de la începutul
tiinp, dar parohul a crezut că sfinţii aceeia de demult era~ pre~ veacului al XVIII-iea.
schilozi, ş1; lăref milă, a tras cu bidineaua pe deasupra, crezand ca
făce un mare serviciu culturii".
Ob iect al .disputelor confesionale dintre ortodocşi şi uniţi, mai
(N. Iorga, 1977, voi. I. p. 138) intense între 1759-1761, biserica suferă stricăciuni şi necesită reparaţii
------~~~-:--:- - l ample. Efectuat~ în a doua jumătate a seco lului al XVIII-iea, lucrările
O datare a bisericii cu au fost făcute pe seama credincioşilor, magistrul de poştă Ioan Dragoş
hramul "Adormirea Maicii de Thuma fiind principalul contribuabil. Numele şi blazonul acestui
Domnului" din Lipoveni în personaj de vază se mai regăsesc gravate pe o frumoasă candelă de
primele decenii ale secolului al argint, atârnată în faţa uşilor împărăteşti: "Joannes Dragosch de Thuma,
XVIII-iea este pe deplin Caesaro Reg(i)ae A post(olicae)que Majestatis Postae Magister Alb(ae)
justificată în condiţiile în car~ Carolinensis 1766 8va Xbris". În câmpu l scutului din reprezentarea
ridicarea ei se înscrie în acelaşi heraldică un călăreţ ţine, în mâna ridicată deasupra capului, însemnele
context ist oric care a funcţiei cu care a fost investit: un şarpe încolăcit în jurul unei clepsidre.
determinat înălţarea b isericii
"Sfânta Treime" din cartierul
Maieri U: întemeierea unei noi
aşezări pentru popu l aţia
românească evacuată forţat din
jurul cetăţii medievale. _
Documentele menţio­
nează măsurile întreprinse de
autorităţile austriece, prin
generalul Steinville (cu puţin
Albii Julw L1pu1 t:I// - lJ1:,t'rJC;J Alba Iulia Lipoveni - Biserica ''Adonnirea Maicii Domnului'~
Adormirea Maicii" Domnului" înainte de moartea sa în, 1720), Plan
"
26
27
I GlteorgheFLEŞER 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - -
~~~~~~~~~~~~~~~~~ , BISERICIDEZID
Transformările din secolul al XVIII-iea au afectat structura şi
aspectul de ansamblu al monumentului iniţial, existând un contrast evi- Conform unei inscripţii din altar, la 1827 prestolul este înlocuit
cu o nouă sfăntă masă: "IST HOC TEMPLUM LAPIDIBUS STRAVTT
dent între corpul bisericii care apare scund şi alungit în raport cu turnul
AD CHOROS USq(ue) D(ominus) P(arochiae) CURATOR GEORG
masiv şi înalt, cu învelitoare barocă. Prin supraîn~lţarea perime~ală a
BUJKAN CUM SOC(ia) SOPHIA ANNO 1827".
zidurilor boltite au trebuit reconstruite, parapetul d!Iltre pronaos ş1 naos
îndepărt~t, s-~u ridicat contraforţii la exterior, iar prin adosarea turnului În 1922 cu ocazia unor lucrări de reparaţii interioare au fost
descoperite pe una dintre bolţile naosului fragmente din picturile mai
clopotniţă a dispărut frumosul portal vestic pe al cărui anca~dr~ent se
vechi, considerate contemporane cu edificiul. Actualul decor mural
afla vechea pisanie. Compartimentată în două travee despărţite de un
arc dublou cu o Iătime neobişnuită (3,70 m), nava va fi acoperită cu
datează din anii 1957-1 958 când au fost confectionate din lemn
calote pe pandanti~i, acelaşi sistem de boltire adoptându-se şi în absi~a
iconostasul altarului şi tribuna din partea de nord
p. 16).
(M
Porumb, 1998,
pentagonală a altarului, de proporţii mai scunde şi mai în~st~. S_oluţ1a
fortată de ridicare a unei calote pe planul poligonal al abs1de1 a impus
~islocate din ~mplasamentul lor iniţial pentru a fi ulterior
amenajate de o parte ş1 de alta a unei alei, vechile monumente funerare
am~lificarea pandantivilor spre catapeteasmă şi lăţimea inegală a
arcurilor dublouri de pe laturile de nord şi sud, constituindu-se astfel mai păstrează cu greu, datorită mutilărilor suferite, numele şi însemnele
ctitorilor şi personalităţilor locale îngropate în cimitirul din jurul bisericii.
baza pătrată necesară susţinerii calotei (E. Greceanu, I. Cristache-Panai.t,
1966, nr. 4-6, p.318). La încăperea de sub turnul clopotniţă bolta reia
Dacă în urma restaurării monumentului în anul 1970 s-a încercat
marcarea la nivelul paramentului exterior a modificărilor suferite în
forma şi dimensiunile calotei pe pandantivi din altar. Accesul în bis~ri~ă
timp (supraînălţarea zidurilor navei şi ale absidei, adosarea tumului-
se putea face iniţial prin cele două intrări cu deschiderile în arc sem1crr~
cular amplasate pe latura de nord astupată ulterior şi de sud, ale turnulm
clopotniţă, practicarea noilor deschideri la ferestre) actuala învelitoare
a acoperişu lui, este cu totul străină de specificul transilvănean.
clopotniţă. . .
Ca elemente decorative de valoare păstrate de ed1ficm sunt
ancadramentele de piatră de la ferestre (două mai mici la altar şi şase.în
dispunere simetrică la navă) cu partea superioară încheiată în segment
de arc şi câmpul ornamentat cu discrete motive florale: o frunză de
acant terminată în rozetă la bază şi flori de lalea pe arhivoltă în dreptul
volutelor. Amplasate în colţurile absidei altarului sau la mijlocul navei
pentru a prelua împingerile bolţilor, contraforturile exterioare au fost
înlocuite cu ocazia ultimelor restaurări. În schimb s-au păstrat elementele
de articulare ale turnului clopotniţă dezvoltat pe trei nivele şi încoronat
de o învelitoare de tablă modelată în formele specifice arhitecturii baroce.
Anii 1690-1691 pictaţi în nişa situată deasupra actualei intrări de ~e
latura de sud fac trimitere la vechea inscripţie votivă dispărută cu ocazia
refacerilor din secolul al XVIII-iea. O notiţă de pe un Triodde Râmnic
( 1731) din Colecţia parohiei pomeneşte de repararea şi reinstalarea
clopotului mare la 19 mai 1805 (l Şerban, ms., p. 22).
28
29
Gheorghe FLESER - - - - - - - - - - - -- - - - - 1 BISERICI DE ZID

înălţării unui lăcaş de cult de proporţii obişnuite. Se pare că motivul

ALBA IULIA
(municipiu)
Biserica "Buna Vestire"
"Ca preturindeni ortodoxii au căpătat numa'.· foarte t~rziu voia de a.
clădi: Una dintre biserici aşezară in cuprmsul chiar al ora~ulw
privilegiat, e făcută cu cheltuielile g~eci~o~ din Comf!ama _de_
neauston; după care-şi iau nunmele ş1 straz1/e greceşti de pana
~ . ·- ... „
astăzi. Ea e cu totul despoiata de ammtm.
(N.Iorga, 1977, vol. l ,p. 138-139)
B iserica cu hr amul
I
"Bu na Vestire " sau "a
T Grecilor" a fost construită în a
doua jum ătate a veacului al
XVIIl-lea, la o dată rămasă
necunoscută. Mărturiil e care
pot fi a soc ia te edificării
bisericii - trei candele de argint
oravate cu numele fami liei
.:>
Karandoni din anii 176 8
(MANO KARAN D ONI
DELA MELIN IK: ANO
1768) sau 1794, cărţil e de cult
c u primele în se mnăr i a le
donatorilor din anul 1793 şi
principal care i-a determinat pe ortodocşi să ridice o biserică proprie a
fost pre luarea bisericii din Lipove ni de către uniti. Contributi a
negustorilor macedo-români la fundamentarea şi înzestrarea lăcaşuÎui
a fost evidentă în condiţiile în care biserica a fost desemnată ca fiind a
"grecilor" (E Greceanu, ! CristIJche-Panait, 196611, p. 3 19). Mai neclară
rămâne menţionarea în rândul ctitorilor a protopopului Nicolae Ratiu
(du110vnicul martirilor Horia, C l oşca şi Crişan) pe seama căruia se pu,ne
şi înălţarea bisericilor Sfănta Treime din cartierul Maieri I (1795) şi a
celei din Oarda de Jos (1796).
Reparaţiile efectuate în anii 1901, 1938, 1956 ş i 1970 nu i-au
modifi cat înfăţişarea iniţială, biserica păstrându-ş i nealterate elementele
structurale, mai ales în condi ţii le în care informaţia potrivit căreia turnul
cl opotniţă a fost adosat ulterior, nu a fost confirmată până astăzi. În
alcătuirea planului longitudinal regăs im absida altarului decroşată,
semicirculară la interior şi exterior, nava divizată în patru travee prin
arce dublouri ş i turnul clopotniţă adosat la vest. Pentru acoperirea
spaţi il or s-au adoptat di verse sisteme de boltire: semicalota cu penetraţii
în dreptul ferestrelor, la absidă; trei bolţi a vela şi una semicilindrică la
navă şi din nou o boltă a vela la parterul turnului clopotniţă. În partea
de vest a navei se află tribuna, cu o platformă şi balustrada din lemn, pe
coloane de susţinere din beton.

rl fbil /ulii! -
actul de danie din aprilie 1799
semnat de Stoian Chiţul , Ioan
Apolza n şi Ioan Afulea,
"ctitorii bisericii neunite a
greci lor ş i românilor din
Bălgrad" - măresc exagerat de
•
Biseâca „Buna Vestire" Alba fulia - Biserica „Buna Vestire''. Plan
mult intervalul de timp necesar

30 31
 Gheorghe FLEŞER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
Desprinsă de canoanele bizantine, vechea pictură a fost realizată
după jumătatea secolului al XIX-iea (1870?) şi se mai păstrează doar în
altar, pe suprafaţa inferioară a zidului, unde se observă figurile în mărime ALBA IULIA
naturală a şase arhierei dintre care au mai putut fi identificaţi Sf. Vasile (municipiu)
cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Teodor din
Tars. Pe suprafaţa bolţii absidei se desfăşoară frumoase cartuşe decora- Biserica "Sfânta Treime" (cartierul Maieri I)
tive realizate în stuc iar două dintre cele patru nişe cu rol liturgic au
tăbliile uşilor pictate cu figuri de sfinţi din aceeaşi perioadă cu realizarea ".:. Cealal'.ă, (biserică - n.n.) care se reazimă, in chip angina!, pe
decorului mural. Influenţele apusene se regăsesc deopotrivă în mşte ':1an ~ont~afortun" de zid, se află in Maieâ Aici au clădii-o
arhitectura şi pictura tâmplei de lemn (1880?), în scenele religioase tot prm.ace1 am 1790, alte două bresle româneşti:· a cizmarilor şi 8
fiind introduse elemente inspirate din realitatea cotidiană, în special l~ntraşJ/o~ Mureşulw: Micul cimitire plin de cruci destul de vechi
ş1 unele_dm~re ele se ~idică la capul ciudatelor sicrie de piatră, cur:i
veşminte de epocă: costume populare, uniforma soldaţilor etc. dispuse nu se vad aJUrea decat aici la Bă/grad "
în cadre bogat împodobite cu frunziş stilizat. Picturile de pe iconostas (N. Iorga, 1977, voi. I, p. 139)
reprezintă următoarele scene şi personaje religioase:
Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus Pantocrator, Sf. Biserica "Sfănta Treime"-
Ioan - icoane împărăteşti; Pânzari este al patrulea şi
Buna Vestire încadrată de cei patru evanghelişti - pe uşile ultimul edificiu de cult ridicat
împărăteşti; în secolul al XVIII-iea pentru
Sf. Ştefan şi Sf. Laurenţiu - pe uşil e diaconeşti; populaţia românească stabilită
Sf. Treime încadrată de cei 12 Apostoli - registrul al doilea; în partea de jos a oraşului, după
Proroocii - în registrul superior. evacuarea sa forţată din zona
Temelor principale de pe icoanele împărăteşti şi uşile catapetesmei cetăţii. Aşa se explică de ce
le sunt asociate mici medalioane cu reprezentări inspirate din Vechiul arhitectura monumentului
şi Noul Testament şi mai ales scene de martiriu din vieţile sfinţilor. întru n eş te, pe l ângă cara-
Nava a fost repictată în 1957, când s-a amenajat în partea de vest cteristicile proprii şi unele
actualul cor muzical (E Hulea, 1962, p. 55). elemente constructive care se
Construită în totalitate din cărămidă, biserica poartă un singur regăsesc la bisericile ridicate
ancadrament din piatră profilată la uşa care permite accesul în naos, pe Alba Julia - anterior în cartierele Maieri II
sub încăperea de la parterul turnului clopotniţă. Arhitectura Biseâca„SfăntaTreime" ("Sfânta Treime", 1715),
monumentului se remarcă prin spaţialitatea oferită interiorului, . Lipoveni ("Adormirea Maicii
verticalitatea turnului clopotniţă cu învelitoarea de tablă piramidală şi Domnului", cca. 1720) şi Centru ("Bunavestire" aprox.1783) (E Hd
1962,p. 59). ' · u ea,
simplitatea decorului exterior la pereţii navei şi absidei.
. D!n~pun:t deA vedere planimetric edificiul aparţine aceluiaşi tip
de b1se~c~-sala avand nava flancată la răsărit de absida poligonală
decroşata, iar la apus de turnul cl opotniţă.
32
33

Gheorghe FLEŞER I
La exterior lăcaşul atrage atenţia prin zvelteţea proporţiilor date
de înăltimea pereţilor navei şi forma coifului de la turnul clopotniţă
unde b~lbul se îngustează treptat prin inele sferice delimitate prin câte
un lantemon şi se prelungeşte în sus printr-un vârf foarte ascuţit.
La interior o curiozitate prezintă cele două bolţi din navă, cu
dispunere în ax în traveea de est şi transversală în cea de vest, ale căror
forme aparte nu pot fi decât rezultatul unor improvizaţii . Având pla~ul
de naştere elipsoidal, calotele îşi desfăşoară traseul de-a lungul pereţllor
urmărind patrulaterul de la bază şi se curbează numai la colţuri, în dreptul
pandantivilor, pentru ca în elevaţie arcuirile să descrie cavităţi ovoidale.
Decroşată şi cu traseul poligonal, absida este acoperită cu o boltă
semicilindrică care prezintă penetraţii în dreptul ferestrelor de pe laturile
de sud şi nord. O inscripţie de pe piciorul mesei altarului menţionează
anul 1811 şi numele lui Rozor Matheiu ca meşter sau donator. Accesul
în biserică se face prin încăperea de la baza turnului, deschiderea dinspre
navă având usciorii din piatră neprofilată şi anul întemeierii edificiului
- 1785 - gravat pe arhitravă.
Din păcate, "înfrumuseţările" la care a fost supus monumentul
Alba Iulia - Biserica "Sfănta Treime". Plan
în ultimii ani nu au făcut decât să conducă la pierderea puţinelor sale
elemente de originalitate. Putem asocia primele şi cele mai evidente
intervenţii asupra edificiului cu anul 1812 înscris pe unul din bulbii
34
I BISERICI DE ZID
turnului clopotniţă, dată la care alături de schimbarea învelitorii s-au
refăcut şi consolidat bolţile navei, iar la exterior s-au amplasat
contraforţii cu bazele în formă de volute inversate (astăzi înlocuiti cu
actualii contraforţi drepţi). '
În patrimoniul bisericii s-au păstrat până nu demult icoanele
vechiului iconostas pictat în 1797, cărţile vechi şi o cruce de lemn din
1727, care alături de alte informaţii istorice (prezenţa unui paroh al
bisericii în calitate de duhovnic al martirilor răscoalei din 1784) sunt
mărturii ale existenţei unui lăcaş mai vechi pe locul căruia s-a ridicat
actuala construcţie de zid (M Porumb, 1988, p. 16). Prin noua pictură
din anul 1992 biserica a pierdut frumoasa frescă executată în anii I 925-
1926 de pictorul Traian Achim, sub îndrumarea pictorului Costin
Petrescu. Ca loc de împărtăşanie şi redactare a testamentului martirilor
răscoalei de la 1784-1785, lăcaşul şi-a câştigat o semnificaţie istorică
aparte, "Popa Nicolae Raţ, paroh Maierii Bălgradului, neunitu ",
acordându-le asistenţă duhovnicească condamnaţi lor, până la tragicul
lor sfârşit. U~timele zugrăveli din 1992 au distrus vechile inscripţi i din
nişele tinde. In partea stângă se afla placa votivă în amintirea lui Horia,
Cloşca şi Crişan, textele cu numele eroilor căzuţi în timpul revoluţiei
din 1848, ale celor din primul război mondial şi a lui Ion Arion, prohodit
în biserică, după ce a fost împuşcat în gara Teiuş, în timp ce se îndrepta
spre Alba Iulia, ca participant la Adunarea de la I Decembrie I 918. În
dreapta inscripţia menţiona pe ctitorii lăcaşului Ana Molnar, Iosif
Sibişan, Ioan David, Simion Moldovan "ca întemeietori de fundatii"
(?),şi pe cei prin grija cărora biserica a fost reparată în cel de-al treiiea
deceniu al secolului XX(! Şerban, ms., p. 27)
Continuatoare a anticului Apulum, centru de iradiere a credinţei creştine,
probat de obiectele de factură pa lee-creştină descoperite aici, iar de la mij locul
secolului XI foarte probabil reşedinţă episcopal ă, Alba Transs1Jvana este
cunoscută documentar din 1083 (Entz, I, p. 176). Sub forma Alba Julia, prima
menţiune datează din 1274 ( Urkundenbuch, I, p. 124). Românii au preferat
însă versiunea s lavonă , mult mai veche, denumind oraşu l Bălgradîn limbajul
curent, Belgrad în cel oficial, consemnat de documente. Reşedinţă a
episcopatului romano-catolic al Transilvaniei înfiinţat în secolul XI, centru
comitatens cu atestare din 1177, capitală a principatului Transilvaniei începând
35
 Gheorghe FLESER ! - - - - -- - - - -- - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
cu mijlocul secolului al XVI-iea, Alba Iulia va polariza energiile româneşti în
întregu l veac XVII, datorită prezenţei în apropierea zidurilor sale a mitropoliei
ortodoxe ardelene, aşezată aici la o dată rămasă până acum necunoscută,
încadrabilă însă deceniului al optulea al secolului XVI. Simbol al unităţii
ABRUD
(oraş)
politice româneşti, originată în domnia scurtă dar plină de semni ficaţii a lui
Mihai Viteazul asupra tuturor celor trei ţări româneşti, oraşu l va găzdu i, la I
Decembrie 1918, lucrările Marii Adunări Naţionale întrunite pentru a hotărî Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
soarta provinciei transilvane în contextul creat de sfârşitul primului război
mondial.
Strălucirea oraşul ui nu se datorează însă numai gloriei conferite de Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din Abrud a
evenimentul politic. Activitatea cultura lă a avut şi ea un rol deosebit. Centru fost ridicată în anul 1787, prin
academic şi editorial de excepţie, Alba Iul ia a dat limbii române câteva dintre
"osteneala şi dania bunilor
cele mai valoroase traduceri ale Cărţi lor Sfinte şi cea mai mare cantitate de
credincioşi", la târnosirea ei
carte românească tipărită în a doua jumătate a secolului al XVII-iea, în
comparaţie cu celelalte t ip arn i ţe care au răspuns nevoii de lec tură în limba
participând . episcopul
română în această perioadă. Sub aspect artistic, chiar dacă rănile timpului au Ghedeon Nich itici. Ca
fost adânci şi cu grave consecinţe asupra monumentelor sale, Alba Iulia rămâne mărturie în acest sens este
unul dintre cele mai reprezentative ansambluri arhitectonice în care, pe un invocată o inscripţie bilingvă
spaţiu ingrat ca dimensiuni, pot fi întâlnite toate stilurile care au făcut epocă (română cu litere chirilice şi
în istoria artei europene. Romanicul, goticul, renaşterea şi barocul structurează, latină) existentă în altar:
potrivit gustului ctitorilor ş i îndeosebi datorită nevoii de recuperare a „ Văleatul . . . s -au osfinti t
monumentelor afectate de distrugerile provocate de evenimentele politico- jertvelnicul Domnului 'şi
militare, o arhitectură poate nu întotdeauna de o înaltă valoare artistică , dar în
Mântuitorului nostru Ii(su)su
orice caz reprezentativă dacă este privită în contextul general istoric în care a
H(risto)su întru uspeniia prea
fost creată.
sf(i)ntei de D(umne)zeu
Născătoarei şi Fecioarei
Mariei în Abrudfalva în
vremea stepănirii preaputer-'
nicului Îm(părat) şi craiului
Domnului Iosifu al II-iea cu
b(la)gos(lo)venia şi lucrarea D.
Domnulw„, Preasf(i)nţitului E(pisco)pu
. neuniţilor în Marele Printipat
al Ardealulm Ghedeon Nicbitici, în anul 1787 - 22 a Junei iuni~ 11
(N Iorga, 1906, p. 30). . ..
_Pe baza tradiţiei ctitorirea bisericii a fost legată de numele unui
localmc - Teleguţ - care drept mulţumire pentru o comoară găsită pe
36 37
 GheorgheFLESER 1------------------- - - - - - - - - - - -- - -- - - 1 BISERICI DE ZID
una dintre proprietăţile sale, o cedă
ca loc pentru înălţarea bisericii, Zugrav") pe una dintre cele patru icoane împărăteşti care decorează
aducându-şi deopotrivă contribuţia şi la finanţarea lucrărilor. Sub acelaşi noul iconostas de lemn din 1993. Nu este exclus ca la icoanele lui Silaghi
semn al recunoştinţei piatra de mormânt cu numele ctitorului a fost să facă referire istoricul N. Iorga care apreciind măiestria cu care a fost
aşezată în preajma bisericii. realizată imaginea Fecioarei cu Pruncul să considere că aceasta
Din punct de vedere arhitectural, biserica se încadrează în valorează „mai mult decât biserica" (R. Felea, 1992, p. 119). Îmbinând
tipologia lăcaşurilor de cult ridicate în cursul veacului al XVIII-iea în pictura în ulei cu aplicaţiile în relief, actualele imagini religioase
zona Zlatna - Abrud - Câmpeni din ţinutul Apusenilor. Aici majoritatea (Judecata de Apoi, Cei patru evanghelişti şi zece dintre proroci executate
edificiilor au fost prevăzute la vest cu un masiv turn clopotniţă din de pictorul Iosif Groiu din Pecs) au fost realizate în 1902 şi repictate în
piatră şi foişor de lemn, o amplă navă dreptunghiulară, absidă decroşată 1974-1976.
(semicirculară sau poligonală) şi micul dar nelipsitul pridvor închis,
adosat ulterior pe latura de sud a naosului. Diferenţieri minime se În prima jumătate a secolului al XIII-iea Abrudul aparţinea, prin danie
constată, în general, în modul de compartimentare şi la sistemul de regală, familiei Kăn (Gyorffy, II,p. 130). La l 270-1271 moşia Obmthera dăruită
acoperire al spaţiilor interioare. de regele Ştefan al V-lea capitlului episcopal din Alba Iulia (Entz, I, p. 69). La
La biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Abrud un arc 1320 sunt consemnaţi oaspeţii saxoni din Obrudbania ( Urkundenbuch, I, p.
375-376). La 1604 generalul Basta îi confinna oraşului stăpânirea asupra satelor
dublau desparte nava în două unităţi inegale, la acoperirea traveelor
Cărpiniş, Bucium, Muşca şi Abrud-sat ( C. Suciu, ms., sub voce). Centru al
adoptându-se un sistem mai puţin obişnuit. La vest bolta este o asociere
nemulţumirilor româneşti, economice, religioase şi politice, a cunoscut izbucniri
între un semicilindru transversal în partea mediană şi două panouri sângeroase la 1727, 1760, 1784 şi 1848-1849. Aici s-au născut episcopul
curbate pe laturile de nord şi sud ale pereţilor. În traveea estică, mai Alexandru Şterca-Şuluţiu şi scriitorul Alexandru Ciura (ibidem).
amplă, s-a recurs din nou la o combinaţie, patru panouri curbate
susţinând o calotă mult aplatizată. Deasupra catapetesmei pânza bolţii
apare suspendată peste un timpan fals (spart). O cornişă puternică
delimitează pe orizontală zona de descărcare a bolţilor pe zidurile
perimetrale.
Intrarea principală în biserică se face prin încăperea de la baza
turnului, a cărei boltă semicilindrică este străpunsă la nord de scara
clopotelor. O arcadă cu traseul în mâner de coş marchează deschiderea
spre pronaos.
Amplasată pe latura de sud a naosului, cea de-a doua intrare este
precedată de un mic pridvor închis, construit odată cu cafasul, la
edificarea bisericii sau imediat după aceea. Turnul clopotniţă are trei
nivele, ferestre cu deschideri mici, dreptunghiulare sau rotunde, foişor
de lemn cu arcade şi turn piramidal de tablă.
Despre pictura veche de la 1798 avem numai menţiuni
documentare, realizatorul acesteia fiind cu siguranţă abrudeanul Simion
Silaghi, care şi-a lăsat semnătura ("de mâna mea de ţărnă, Simion Silaghi
38 39
 Gheorghe FLESER
ALMASU MARE
(sat, corn. '
Almaşu Mare)
Biserica "Buna Vestire" - Joseni
Datarea bisericii cu hramul "Buna Vestire" din Almaşu Mare -
Joseni la începutul secolului al XV- iea (141 8) s-a stabilit pe baza unor
elemente şi soluţii constructive
la care arhais m e le s unt
evidente. Caz aproape singu-
lar, pentru acoperirea spaţiilor
interioare s-au folosit lespezile
de piatră, procedeu cu totul
neobişnuit care şi-a dovedit
însă trăinicia timp de secole.
Bolţile se vor prăbuşi abia în
1863 sub propria lor greutate
şi în urma alu n ecărilor de
A/m,1şu Mare Joseni -
teren, masivii contraforţi de
Bjserjca „Buna Vestue"
piatră adosaţi pereţilor
exteriori în 1841 nereuşind să atenueze împingerile exercitate de un
material (gresia) atât de impropriu pentru acoperirea încăperil or.
Preluată din ambianta arhitecturii romanice şi folosită într-o fază
mai târzie (secolul al XV-iea), bolta "în leagăn" din navă se asociază
altor caracteristici care îi conferă vechime bisericii din Almaşu Mare:
dispoziţia planimetrică, proporţiile modeste, piatra ca material de
construcţie, forma şi dimensiunile ferestrelor etc.
În alcătuirea sa, edificiul se compune dintr-o absidă semicirculară
decroşată, naos dreptunghiular şi turn clopotniţă integrat parţial faţadei
vestice. Planul absidei prezintă o uşoară abatere de la traseul semicir-
cular, în sensul; alungirii spaţiului interior spre est, deformările zidului
fiind mult mai vizibile la exterior, pe latura de sud, care este aplatizată,
40
BISERICI DE ZID
ti nzând către o lin ie dre aptă. A1 tarul este acoperit cu o boltă
semicilindrică racordată cu o jumătate de calotă sferică cu asizele din
piatră. Ridicată la o dată ulterioară (secolul al XVIII-iea, catapeteasma
de zid este prevăzută cu trei intrări şi se înalţă numai până la nivelul
pereţilor, renunţându-se la timpanul semicircular. în naos bolta refăcută
din lemn în 1863, are o arcuire mult mai pronunţată decât vechea boltă
semici lindrică din piatră, al cărei traseu aplatizat poate fi urmărit după
înclinarea asizelor, situate deasupra planului de naştere (E Greceanu -
l Cnstache-Panait, 196611, p. 320).
Almaşu Mare Josenj - B1sedca „Buna Vest!Te''. Plan
Prefacerile au afectat şi spaţiil e de la parterul turnului clopotniţă,
unde s-a folosit iniţial acelaşi sistem de acoperire: bolta semicilindrică
de piatră.
Construit odată cu biserica, turnul cu forma pătrată are numai
două nivele, foişorul cu arcade fiind amenajat în a doua jumătate a
secolului al XVIII-iea. Ferestrele - cinci la navă şi două la altar - au
ancadramente originale din piatră ciop lită, evazăril e zidului către exte-
rior şi interior fiind rezultatul unor modificări. La absidă fereastra îşi
modifică dispunerea pe axă, orientarea uşor nordică suplinind astfel
existenţa unei deschideri pe această latură. Accesul în biserică se poate
face deopotrivă pe faţada de sud a naosului, printr-un portal simplu
dreptunghiular şi pe latura vestică a turnului-clopotniţă. Sprijinită pe
patru stâlpi de zidărie del imitaţi prin arcade, tribuna din lemn aparţine
41
 Gheorghe FLEŞER 1- -- - - - - -- - -- - - - - --
BISERICI DE ZID
unei etape mai târzii de construcţie (secolul al XVIII-iea). La pardosirea
bisericii s-au folosit dale din piatră neşlefuită.
Fragmente din vechea pictură (secolul al XVIII-iea) s-au păstrat ALMAŞU MARE
doar în absida altarului unde, în zona inferioară a pereţi lor şi glaful (sat, corn. A l maşu Mare)
ferestrelor se mai pot vedea figuri le unor sfi nţi cu numele inscripţionate
în chiri l ică (M Porumb, 1998, p. 18). Biserica "Schimbarea la fa,tă" - Suseni
În afară de nişa proscomidierului, care are o deschidere cu
prelungiri în grosimea zidului (tainiţă), şi de primitivismul vasului pentru
purificarea mâinilor preotului înaintea slujbei, masa altarului prezintă, P lanimetria ş i dimensiuni le proporţii l or includ biserica
cu toată simplitatea fonnelor construcţiei, unele curiozităţi. Alcătuită "Schimbării la faţă" din Almaşu Mare - Suseni în rândul bisericilor
dintr-o tăblie de piatră aşezată pe două suporturi de zid, ea are la inte- de z id ridicate în secolul al XVIII-iea în zona văii Ampoiului, iar
rior un lăcaş pentru depunerea fărâmiturilor de cuminecătură şi două inscripţiile şi elementele de
orificii practicate în zidăria piciorului de sud, la exterior, în care au fost decor sculptural pe care le
introduse ulcioare de pământ cu gâtul spart. posedă înt regesc tabloul
Alături de valoroasa colectie de icoane pe sticlă (centrul Nicula), documentar-artistic. O primă
biserica detine cinci icoane pe le~ din 1764 (Maria cu Pruncul, Deisis, I .::-
r "'\,..
inscripţie, care în mod cert a
Arhanghelul Mihail, Sf. N icolae şi Bunavestire). fost mutată de pe faţada vestică
Scrisă cu cerneală, inscripţia de pe spatele icoanei de hram a
a turnului pe cea a pridvorului
căpătat o interpretare diferită numai în partea finală, unde numele
adăugat ulterior, consemnează
autorului însemnării (protopopul Ioan Pora din Cib) este înlocuit cu
realizatorul icoanelor, zugravul Sima: "această Sfântă i coană au
1 că "Această S(fântă) Biserică
ş-au luat început la anul 1822,
cumpărat ctitorul Gan Gheorghe din A lmaşu Mare cu s(oţia) Florica,
s-au săvârşit la anu 1826 supt
ca să le fie pomenire (în veci) la biserica din Suseni . Anno 1764 ... 20 sl(ăvitul) împărat Franţişcu I,
zile Sima ... " E(piscop) V(asile) Moga". Ca
să întregească i n fo rm a ţia
privitoare la ctitorii bisericii,
vine o al tă inscripţie de pe
pro sco midi erul de piatră
sculptat în 1840: "IS. HS.
N IKA . Cu os teneala
Almaşu Mare S useni - Biseiica c i(nsti tul u i) părinte Aron
„Schilnbăni la făfă" Oprea s-au întemeiat această
S(fântă) C(asă). C ine o
sluji să-l pomenească" (E. Greceanu, l Cristache-Panait, 196611,
p. 322).
42 43
 Gheorghe FLEŞER 1- - - - - - - -- - - - - - - - - - -
Ridicat cu ziduri de piatră şi bolţi de cărămidă, lăcaşul de cult se
încadrează în tipul bisericilor româneşti din zonă, având, de la est la
vest: absidă decroşată hexagonală, boltită semicircular cu panouri curbe
de racordare cu suprafeţele verticale (5,50 x 3,50 m); nao sul
dreptunghiular (15 x 7 m) cu bolţi "a vela" compartimentate în două
travee prin arce dublouri descărcate pe pilaştrii şi având la vest cafasul
sprijinit de patru coloane de piatră fusiforme cu soclul înalt şi capiteluri
decorate cu palmete (motivul mai apare la chenarul inscripţiei de pe
faţada vestică a pridvorului, la proscomidierul de piatră şi la vasul de
spălat pe mâini din altar); turnul clopotni ţă (4 x 4,40 m) cu trei nivele,
cu foişor de lemn la partea superioară şi coif piramidal de tablă. La
fatada de vest a turnului a fost adăugat ulterior un pridvor (6, 70 x 4,40 m).
' Interiorul bisericii, pavată cu lespezi de piatră, mai păstrează
pictura veche doar în altar (restaurată), operă a lui Para Vasile Zugrav
din anul 1835 (conform inscripţiei de pe latura de est a catapetesmei).
Restul interiorului este pictat în întregime la o dată recentă ( 1990-1994).
Forma hexagonală a absidei cu muchia centrală dispusă în axă şi
adosarea ulterioară a unui pridvor mult alungit în faţa turnului clopotniţă,
afectează proporţiile monumentului, contrastele dintr~ părţile
componente fiind prea evidente.
Almaşu Mare Suseni - Biserica
„Schimbării la faţă''.
Proscomidier
44
- - - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
Remarcabil rămâne iconostasul placat în întregime cu icoane pe
sticlă de Făgăraş datate 1834 şi 1835 şi semnate, unele, de Ioan Pop
Zugrav. Acesta se presupune că a lucrat în zonă la comanda unor preo~
localnici (între 1834-1852), între care şi Aron Oprea, la toate bisericile
din zonă regăsindu-se icoane semnate de acesta ori realizate în maniera
sa: Brădet, Glod, Nădăştia, Almaşu Mare - Joseni, Vâltori, Zlatna ( G.
Hărdă/ău, 1981, p. 399).
O piesă inedită merită amintită aici: un prapor datat 1829 ce are
reprezentat pe el hramul bisericii - scena "Schimbarea la faţă" -, precum
şi o inscripţie deocamdată nedescifrată. Ar putea fi primul prapor al
acestui l ăcaş de cult. ·
De asemenea trebuie menţionate ca aparţinând acestei biserici
două sfeşnice împărăteşti sculptate în lemn şi un candelabru de bronz
realizat de Toma Argintarul din Sebeşel ( 1829), piese care nu se mai
regăsesc actualmente în inventarul bisericii.
La 1407 Almaşu Mare făcea parte din posesiunile "oraşului" Geoagiu
de Jos, dar la 1418 era moşie a nobililor din Foit şi a celor din Ilia. Cu acest
prilej sunt amintite vil/a vo/achalis şi capei/a volachafis in Nagalmas ( C.
Suciu, ms., sub voce).
45
,
 Gheorghe FLESER - - - - - - - - - - - -- - - - - 1 BISERICI DE ZID
calotele) este din cărămidă, deci adosat mai târziu. Modificările din
secolul al XVIII-iea sunt corelate cu o mentiune documentară de la
AMPOIŢA 1761: "biserica veche nu se ştie de cine a fost făcută, recent a fost mărită
(sat, corn. Meteş) cu ajutorul legatului Ioan Belgrădean".
Total divergente sunt părerile conform cărora pronaosul tăvănit
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" este o adăugire ulterioară naosului şi absidei, spaţii al căror sistem
de boltire este unitar (E. Greceanu, 1. Cristache- Panait 196611
p. 324). '
Conform tradiţiei locale, biserica cu hramul "Cuvioasa Pe baza amplificărilor din veacul al XVIII-iea poate fi pusă şi
Paraschiva" din Ampoiţa ar fi aparţinut unei mănăstiri cons~ite în adosarea turnului clopotniţă pe latura de sud a pronaosului. Cu partea
afara satului, în mijlocul unei păduri (E. Hulea, 1962, p. 57). Înfăţişarea inferioară din zidărie şi foişor deschis din lemn Ia etaj, turnul este
actual ă a edificiului este elementul care se detaşează în ansamblul construcţiei, prin decorul de
rezultatul unor prefaceri, factură muntenească : o cornişă alcătuită din cărămizi zimţate (aşezate
începuturile şi etapele sale pe colţ) ce formează arcuri deasupra ferestrelor. Conform unei însemnări
constructive fiind greu de făcute mai târziu pe o carte religioasă (Pravoslavnica mărtunsire, Buzău,
stabilit. După unele opinii, 1691) aflată la Biblioteca Academiei Române - Filiala Cluj, au fost
în prima fază biserica avea identificaţi şi meşterii care au realizat ornamentaţia turnului bisericii
o arhitectură mai simplă, de din Ampoiţa, în spiritul decorului muntenesc: "Toma zidarul de Ia Hurez
tip sală - cu spaţiul şi Radu".
necompartimentat între
Amp01:ra - Biserica „Cuvioasa pronaos şi naos, pentru
Parase.biva" acoperirea interiorului
folosindu-se un planşeu de
lemn (Arta creştină, 1989, p. 264). Din această perioadă se mai păstrează
în pronaos două elemente care pot fi detenninate stilistic: portalul de
acces amplasat pe latura sudică şi fereastra practicată în timpanul de
vest, ambele cu ancadramente de piatră şi fom1e ce aparţin tranziţiei de
la gotic la Renaştere (sec. al XV-iea). Abia în a doua fază (sec. al
XVIII-iea) se ridică peretele cu o arcadă în plin cintru care marchează
limita dintre pronaos şi naos, iar tavanul de lemn din nava
dreptunghiulară şi altarul semicircular sunt înlocuite cu bolţi sprijinite
pe arce, prin intermediul pandantivilor. Ca argument în sprijinul acestor
informaţii este invocată structura materialului de construcţie, zidurile
perimetrale ale bisericii fiind din piatră de carieră, în timp ce la interiorul AmpOI/a - Biserica „Cuvioasa Paraschiva ''. Plan
navei şi al absidei întreg sistemul de boltire (pilaştrii, pandantivii,
46 47
 Gheorghe FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
Actuala deschidere folosită pentru accesul în încăperea de la
baza turnului-clopotniţă a fost prevăzută cu un portal dreptunghiular
de piatră, care datează, conform in scripţiei de pe arhitravă, abia din a BLAJ
doua jumătate a secolului al XIX-iea: "Aceşti stâlpi i-au dărujtu Georg (oraş)
Nicola august 15 anul 1868".
În ansamblu, monumentul are proporţi ile echilibrate (16 m Catedrala "Sfânta Treime"
lungime x 7 ,40 m lăţime x 4 m înăl~me) şi o înfăţişare exterioară plăcută,
care ar putea deveru şi mai atrăgătoare dacă ar fi îndepărtaţi cei doi "... Bisen'ca din piaţă era odatămultmaimică decât as•"~:. „
- ., - ,/ • uu:.1, ueasupra
contraforţi masivi adosaţi ulterior naosului. O particularitate mai puţin pareµ1or ma41 se naica un singur tum. Vlădica LemenYJ; din ami·
obişnuită, pe care o întâlnim la această biserică, este amplasarea tumului- 1830-1840, e acela care a înăd1i lăţada lată cu cele două tumun'. Din
clopotniţă pe latura de sud a pronaosului. Prin amploarea lucrărilor de
trec~t 1-au rămas numai puţine lucruri acestei z idiri care de
almmterca, n-are nici 200 de ani'. Nu smt odoare ale vech · „' · ·
pietrărie folosite la realizarea elementelor de plastică arhitectonică ărt · · · 'lmll, .'1/C/
c ,1 r:ire, mc1 zug1!~eli!'e păreţii care si'nt mâzgăliţiprovizon'u cu
(ancadramente de uşi şi ferestre) sau a unor obiecte destinate oficierii c_uJon ş!erse. !ns~npp~ dm fă.tă e nouă şi redactată în latineşte. Numai
serviciului religios (masa altarului, umivalniţa, vasul de botez şi chiar m bolta se vad p1ctun foarte bune, din timpul întemeieni; şi ar fi un
un tetrapod) putem deduce prezenţa în zonă a unei echipe de cioplitori mare păcat ca ele să fie lnlocuite
în piatră deosebit de active. Din păcate, un monument cu o asemenea pentru cine ştie ce motive d~
moralitate fricoasă. Jar catapiteasma
valoare arhitectonică şi artistică a fost văduvit de podoaba picturală . În e desigur cea mai impunătoare prin
simplitatea interiorului cu pereţi văruiţi au fost acoperite recent şi cele întindere şi bogăţie din toată
câteva figuri de sfinte muceniţe pictate în pronaos de un meşter popular românimea; de sus pânăjos o singură
în veacul al XVIII-lea. Iconostasul de lemn este o realizare târzie, adosată desfăşurare de săpătun' aunie a căror
strălucire e umbniă delicat de vreme.
catapetesmei de zid. Icoanele pn'nse în acest măret cadro
poartă se111JJătura unw· zugrav 'sârb de
La 1293 v!lla Ompey seu Regu/uste/kee~a moşie a episcopiei romano- la Arad, din anii 1760 dar nu e nici o
catolice a Transilvaniei, capitlul din Alba Iulia având dreptul să aşeze aici, îndoială că acesta n-a fost şi sculptoru/
precum şi la Daia şi Fylesd, 60 de gospodării româneşti scutite de cincizecime, ce a dat bisencli' blăjene podoaba ei
dijme şi alte taxe. În primele decenii ale secolului al XIV-iea Ompoycha, de căpetenie ... "
împreună cu Zlatna şi Abrudul, a făcut parte dintre moşiil e disputate între (N. Iorga, 1977, voi. I, p. 235)
capitiui din Alba Iulia şi oaspeţii saşi din C ricău şi I ghiu ( C. Suciu, ms„ sub
voce; Gyorffy, II, p. 176-1 77). La 1320 sunt atestaţi hospites de Ompoicza Înălţarea catedralei
(Urkundenbuch, I, p. 375-376). "Sfânta Treime" din Blaj se
.
datorează, în principal, initiativei
şi s trădaniei episcopului
Jnochentie Micu Clain.
B/aj - Contractului încheiat la 26 mai
Catedrala "Sfănta Treime" 1737 cu pictorul Ştefan de la
Ocnele Mari pentru realizarea
48
49
 Gheorghe FLEŞER 1- - -- -- - - -- -- - -- - --
iconostasului viitoarei catedrale, îi unnează un altul încheiat de înaltul prelat
la Viena în 30 martie 1738 cu arhitectul Curţii imperiale, Johannes Martinelli,
prin care autorul proiectului se obliga să execute lucrările de edificare a
mănăstirii, reşedinţei şi bisericii episcopale pentru suma de 61.000 florini
(M Porumb, 1996, p. 353.). Colectarea banilor necesari pentru zidirea "cât
mai grabnică a bisericii catedrale şi a mănăstirii" a fost hotărâtă de
reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor, convoca~ în "SăboruJ mare al
Vlădiciei sale", la 26 mai 173 8 (A. Teodorescu , 1977, p. 212).
Blaj - Catedrala "S/ănta Treime''. Plan
În evoluţia sa, catedrala cunoaşte două mari etape constructive, la
realizarea cărora şi-au adus contribuţi a, alături de lnochentie Micu Clain,
şi alti episcopi ai Blajului: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore
Mai~r şi Ioan Lemeni. Prima fază cuprinde intervalul de la·punerea pietrei
fundamentale în 1741 până la încheierea lucrărilor în 1749, biserica având
în această perioadă dimensiuni mai reduse ş i un singur turn pe faţada de
vest. Sub această înfăţişare se află în proiectul semnat de Martinelli în
1738 şi o regăsim mereu reprodusă în gravurile unor tipărituri de B laj
editate între anii 1751-1824, ca imagine pusă în circulaţie de gravorul
Vlaicu. În ce stadiu s-a ajuns cu realizarea proiectului iniţial şi care
elemente din prima biserică se mai regăsesc în structura catedralei este
greu de aflat. Modificările au fost atât de radicale încât în înfăţişarea
actuală a catedralei mai recunoaştem din elementele surprinse în imaginile
cunoscute doar forma piramidală a acoperişului ce adăposteşte cupola şi
50
- - - - - - -- - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
ancadramentele originale ale ferestrelor, inclusiv modu] de dispunere al
acestor deschideri pe două registre.
Faza a doua de construcţie cuprinde perioada anilor 1835- 1842,
când nava a fost prelungită cu 1O m, au fost ridicate cele două turnuri la
ves t , s - a amenajat terasa cu balustradă, iar absida altarului,
redimensionată , a fost prevăzută cu două sacristii. Evenimentul
consemnat de istoricul A ugustin Bunea care scria la 1903 că episcopul
Ioan Lemeny "mări, stransformă şi înfrumuseţă la 1837 catedrala Sfintei
Treimi" (A. Bunea, 1900, p. 42) este menţionat şi de inscripţia pusă pe
faţadă principală, deasupra intrări i .
Planimetric clădirea se compune dintr-o absidă semicirculară
precedată de un cor larg cât nava dreptunghiulară şi două turnuri clopotniţă
pe faţada de vest. Corul şi traveea de est a navei sunt încadrate pe laturile
de nord şi sud de câte o încăpere cu rol de sacristie în dreptul sanctuarului
spaţiile colaterale navei purtând tribune la etaj. La interior atrage atenti~
nava unică monumentală, dar sobră, prevăzută cu o cupolă în traveea de
est şi două bolţi a vela transversale spre vest, unităţile de boltire fiind
delimitate de arcuri duble sprijinite pe pilaştri corespunzători. Acelaşi sistem
de boltire a vela s-a folosit pentru acoperirea corului divizat, a încăperilor
laterale de la parter, a tribunelor de la primul nivel, inclusiv a tribunei vestice
amenajate între cele două turnuri, la absida altarului folosindu-se o semicalotă.
La exterior accentul cade pe faţada principală, unde elementele de
plastică arhitectonică asimilate pe structura celor două turnuri sunt mai
variate decât la interior dar echilibrate printr-o dispunere simetrică a
elementelor compoziţionale, menţinându-se raporturile dintre suprafetele
pl~ne şi golurile deschiderilor sau a profilelor care subliniază verticalei~ şi
onzontalele. Amplasate pe două registre ferestrele navei au deschiderile
rectangulare, o uşoară modificare a fonnelor observându-se la cele situate
la nivelul al doilea, prin arcuirea cadrului superior, în partea sa mediană.
Clădire monumentală şi reprezentativă pentru manifestările stilului
baroc la edificiile româneşti din Transilvania, în special aşa cum arăta ea
în prima fază de construcţie catedrala "Sîanta Treime" din Blaj este totodată
deţinătoarea unor valoroase ansambluri picturale aflate în interior. Zugrăvită
în întregime la 1748-1749 (după afirmaţiile istoricului Augustin Bunea),
nava îşi mai păstrează decorul doar pe suprafaţa cupolei. Autorul scenelor
51
 Gheorghe FLESER ! - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
religioase este un artist fonnat în ambianţa şcolilor brânc~ve~eşti şi nu est~
exclusă o legătură între acesta şi zugravul Iacov din Răşman, care tocr:i~1
în momentul executării lucrărilor din catedrală era stabilit cu întreaga farmhe BLAJ
la Ciufud, lângă Blaj ( G. Mircea, ms., p. 1O). Reprezentările de pe cupolă (oraş)
sunt dispuse pe patru registre concentrice, în ordinea:
Iisus Arhiereu însoţit de opt înalţi ierarhi (medalionul central); Biserica "Sfinţii Arhangheli"
Liturghia îngerească (registrul al doilea); . .
Naşterea Maicii Domnului, Prezentarea la Templu a Fec10are~, ".. . Parohia are, În slărşit, o altă biserică, tot aşa de micuţă, cu o
Bunavestire, Naşterea lui Iisus, Botezul, Întâmpinarea Domnului, catapiteasmă bună, Împodobită cu zugrăveli din anii 1770. Cea
Intrarea în Ierusalim, Învierea, Înălţarea, Sfânta Treime la Mamvri, maimarepodoabă pentru dânsa sint insă monm'ntele ce o f'nconjoară
şi f'ntre care se deosebesc ale lui Timotei Cipariu şi al lui Şulufiu
Schimbarea la Fată, Adormirea Maicii Domnului (registrul al treilea); Mitropolitul ... "
Femeile la Monnânt, Învierea lui Lazăr, Duminica samaritencii, (N. Iorga, 1977, voi. I, p. 238)
Vindecarea orbului, Iisus cu apostolii în deşert, Nunta din Cana, Toma
necredinciosul (ultimul registru) (M Porumb, 1998, p. 44). Înălţare a unor
t
O altă podoabă a interiorului catedralei este monumentalul iconostas edificii de cult din piatră
sculptat de meşterul Aldea d~ Târgu Mureş şi pictat la ~proxim~tiv 1765 pentru românii din Blaj se
de Ştefan Teneţchi din Arad. Insumând un număr de 108 icoane dispuse pe leagă de perioada cea mai
cinci registre, iconostasul de la Blaj este cel mai mare ansamblu pictat, de importantă în dezvoltarea
acest gen, din ţară. La realizarea tematicii religioase pictorul arăde~ "Ştefan aşezării - secolul al XVIII-
Teneţchi zograf aradschi" îşi adaptează stilul occidentalizat sub .~fl~enţ~ lea. Astfel pe la 1770 mai
barocului, la îngrădirile picturii tradiţionale autohtone, fenomen v!Zlb.il mai vechea biserică de lemn
ales la icoanele împărăteşti şi uşile diaconeşti, permiţându-şi în schimb o menţionată în Conscripţia
libertate mai mare de expresie la prăznicare, imagini considerate adevărate din 1773 ca fiind "păstorită
scene de gen (H Medeleanu, 1983, p. 35). Executată la o dată mai t.ârzi_e şi de popa Oprea", este
fără valoare deosebită, pictura de pe bolta altarului atribuită lui I. V1tka1 nu Blaj - Bisen'ca „Sfin{li Ad1angheli"
înlocuită cu o biserică de
se mai păstrează, iar icoanele pe lemn din altar (Plângerea lui Iisus, Maic~ zid , noua construcţie preluându-i hramul "Sfinţilor Arhangheli".
Domnului cu Pruncul, Maica Domnului pe tron înconjurată de apostoli, Posibilităţile locuitorilor, în rândul cărora negustorii macedo - români
Iisus binecuvântând şi Botezul lui Iisus) şi panourile amvonului de pe latura au avut, se pare, un rol determinant, s-au dovedit a fi relativ modeste,
de nord a navei (Trei arhierei, Cei patru evanghelişti şi Iisus salvatormundi) starea contribuabililor reflectându-se în aspectul construcţiei, "bisericuţa
poartă semnătura altui pictor bănăţean din secolul al XIX-iea: Nicolae Raicu grecilor" având proporţii reduse şi forme arhitecturale simple.
("N. Raicu, 1841 pinxit"). . . Ca tip de plan, edificiul se înscrie în grupul bisericilor-sală, cu
O piesă oarecum inedită este covorul amplu ţesut de femeile dm altar poligonal uşor decroşat şi naos dreptunghiular la care a fost adosat
Sărăsăul Maramureşului după un desen de Octavian Smigelschi, la 1900. turnul clopotniţă. Delimitate printr-o tâmplă de lemn spaţiile interioare
Atârnată pe balustrada tribunei, piesa ne oferă, pe un ~ond tri~olor, sunt acoperite cu o boltă semicilindrică comună, tăiată drept în partea de
imaginea unui vultur uriaş odihnindu-se pe zidurile Noulm Ierusalim. vest, legătura acesteia cu traseul pentagonal al absidei făcându-se prin
52 53
 GheorgheFLEŞER 1 ~-----------------­
intermediul unor suprafeţe triunghiulare înclinate. Adoptarea unui
asemenea sistem de acoperire al interiorului de la forma "în leagăn" a
bolţilor, la soluţiile de racordare cu pereţii verticali ai absidei şi mai ales
folosirea la constructia acestora ca material a bârnelor orizontale pe o
structură de arcuri (vizibile în pod), denotă strânse legături cu arhitectura
bisericilor de lemn dar şi posibilităţile comunitare reduse. Mai mult după
unele aspecte constructive, la început biserica nu a fost prevăzută cu turn
clopotniţă, acesta fiind adăugat faţadei vestice într-o etapă ulterioară.
Forma disproporţionată a turnului (masiv şi scund), evidenţierea unor
fisuri în zona de legătură cu corpul bisericii, deschiderea extrem de amplă
la uşa care face legătura dintre naos şi spaţiul boltit de la parter sau scara
de acces la clopote amenajată pe latura de nord între zidul turnului şi o
prelungire spre vest a peretelui navei, sunt nepotriviri care nu pot fi decât
rezultatul unor improvizaţii. Data construcţiei turnului clopotniţă nu o
cunoaştem, dar învelitoarea de tablă cu o formă ce tinde spre bulb, îl
plasează într-o perioadă nu prea îndepărtată de construcţia bisericii. Mult
mai recentă este mica tribună de lemn din parte de vest a naosului, prin
amenajarea acesteia obturându-se parţial două din cele patru ferestre cu
deschideri semicirculare în partea superioară.
Lipsită de componente arhitecturale deosebite, biserica cu hramul
"Sfinţilor Arhangheli" din Blaj a fost înzestrată cu o valoroasă cata-
peteasmă de lemn, sculptată şi pictată. Impresionat de existenţa unei
asemenea podoabe "într-o biserică aşa de micuţă" , istoricul N . Iorga o
situează al ături de frumoasele catapetesme de la Colţea, Scaune etc.
Iniţial împodobirea tâmplei a fost atribuită zugravului Ştefan de la
Ocnele Mari, pictor activ în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea,
anul 1776 înscris pe una dintre icoane (Sf. Ioan Botezătorul) fiind justificat
de repictarea parţială a ansamblului la acea dată (1 Cristache-Panail 1969,
p. 326). După altă opinie, toate icoanele au fost pictate în 1776, deoarece
stilistic ele nu pot fi asociate cu reali zări le zugravilor de şcoa lă
brâncovenească din prima jumătate a sec. al XVIII-iea (M Porumb, 1977,
p. 401) Din păcate intervenţiile brutale asupra icoanelor prin repictarea
lor parţială sau totală, constituie un obstacol în stabilirea unor atribuiri şi
datări certe. În schimb ansamblul pictat şi-a păstrat componentele iniţiale
excepţie făcând icoana de hram care a fost schimbată:
54
------------- ----1BISERICI DE ZID
Icoane împărăteşti: Sf.Ioan Botezătorul, Maria împărăteasă cu
Pruncul pe tron, Iisus Pantocrator, Sf.Nicolae pe tron·
Praznicile: Naşterea Mariei, Prezentarea la templu a 'Fecioarei
Bunavestire, Naşterea lui Iisus, Sf.Treime, Botezul, Întâmpinare~
Domnului, Duminica Floriilor, Învierea, Înălţarea la cer
Adormirea Maicii Domnului· )
'
Regis~I apostolilor cu Iisus arhiereu în centru (Toma, Simion,
Andrei, Marcu, Ioan, Petru, Iisus pe tron, Pavel, Matei, Luca,
Iacov, Baldasar, Filip);
Registrul proroocilor cu evengheliştii în centru (Luca, Matei, Ioan,
Marcu): M ... , Samoil, Avacum, Isaia, Aron, Naum, Ezechiel,
Iona, Iacov, Zaharia Moise·
' '
Proroocii mesianici cu Sf.Treime în centru (pe arhitravă):
Avacum, Ezechiel, Sf.Treime, Isaia, Ilie, Danii!;
Bunavestire - pe uşile împărăteşti.
P:in calitatea execuţiei (desen, cromatică, fondul de aur, motive
decorative vegetale caracteristice stilului brâncovenesc) icoanele
î1!1~ărăteşti s~ deos~besc radical de restul panourilor dispuse ~e registre
ş1 integrate m arhitectura formelor sculptate cu motive geometrice
florale, zoomorfe şi antropomorfe. Piese de epocă sunt şi cele două
sfeşnice cu flori, păsări şi capete de heruvimi.
Numele localităţi i provine de la Blasius fiul comitelui Herbord în
posesi~nea _căruia a intrat saruJ la 1252 ( Gyorf!y, ill, p. 548). Aşezarea a flicut
parte dm ana ~e colo~e saxonă, fapt probat de amintirea la 1394 a lui Ştefan,
fiul ~aspet~lu1 sas Mihail de Blaj (C Suciu, ms., sub voce). La 1535 Blajul era
moşie a lui Gheorghe Bagdi, care începe constructia castelului devenit ulterior
reşed_inţă princia_ră, iar din 1737 reşedinţa episcopi.lor greco-catolici. Principele
Gabnel Bethlen 1-a acordat starurul de oraş şi dreptul de târg anual şi săptămânal
reconfirmate de împăratul Carol al VI-leala 1739 (ibidem). La 1687 aici s-a încheia~
trata~ în~e împăratul Leopold I şi principele Mihail Apafi, conform căreia
Transilvania accepta protecţia Imperiului habsburgic. Din 173 7, când Inochentie
Mic~ şi-~ ~ezat a_ici reşedinţa, Blajul a devenit centrul polarizant aJ energiilor
romaneşti, m special după deschiderea şcolilor (I 754) şi punerea în functiune a
tipografiei, în 1750. La 3/15 mai 1848 tot aici s-a tinut Marea Adunare NaÎionaJă
care, prin glasurile a 40.000 de români, a votat pr~gramul revoluţionar paŞoptist.
55
Gheorghe FLESER - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
- "În ştiinţă să fie că
acest Strajnic este acestui
CIB Cib necontenit al bisericii
(sat, comuna Almaşu Mare) Sfântul Nicolae, anul 1798,
ziua l O martie, de Aron
Biserica "Sfântul Nicolae" o s Popovici din Cib''.
'- .... J'°"
Clb - Bisenca „Slăntul Nicolae". Plan La 1870 biserica
cunoaşte reparaţii impor-

Cibul este una dintre aşezările care mai păstrează mărturii
despre o activitate monahală
' t ,, . \ "
"străveche", toponimia
locului ("La piatra chiliei"),
amenajările rupestre (bise-
ricutele din stânci) şi
înse~nările de pe cărţile
religioase fiind o dovadă
despre existenţa unor schituri
în zonă (M Păcurariu, 1991,
p. 224). Actuala biserică cu
hramul "Sfântul Nicolae",
din sat, este atestată
documentar la 1750, prin
Cib - Biserica „Sfăntul Nicolae" scrisoarea adresată
episcopului Ioan -Inochentie Micu-Klein de proto.popul Samo~: "Cibul,
sat de frunte, cu o biserică" (E Greceanu, l Cnstache-Panm~ 196611,
p. 327). Pentru o datare relativ timpurie pledează şi arhaismu~ fo~~l~r,
altfel explicabile dacă se au în vedere posibilele influent: ale ~1sencu dm
A!maşu Mare-Joseni cu care asemănările sunt evidente. In schim.b, pe.nn:u
ridicarea bisericii mai târziu, în anul 1786, se face trimitere la o mscnpţ1e
aflată deasupra intrării, pe arhitrava portalului (astăzi dispărută~. Alte
însemnări se referă la principalele etape din evolu~a monumentulm:
- "S-a ară . .. (dic)at a lucra ace(st) turn din iunie 9 zile anul 1810" -
pe 0 grindă de stejar din turn, cu litere chirilice greu lizibile;
- "S-au făcut de p(opa) Aron Olea an 1822 octo(mbrie) 19" - pe
soclul prestolului, cu chirilice;
56
tante, realizându-se deopotrivă foişorul de lemn din partea superioară a
turnului-clopotniţă. Alte intervenţii asupra lăcaşului au avut loc în anii
1911 şi 1921, când şindrila acoperişului s-a înlocuit cu tablă la turn şi
~glă la corpul bisericii.
Din punct de vedere arhitectural edificiul prezintă analogii
evidente (în planimetrie şi în sistemul de boltire, unde s-a folosit gresia
ca material de construc~e) cu biserica "Buna Vestire" din Almaşu Mare-
Joseni. Spre est absida semicircu lară decroşată este acoperită cu o boltă
în semicilindru, racordată peretelui cu o jumătate de calotă. La naosul
dreptunghiular acelaşi tip de boltă "în leagăn" este susţinută de arce-
dublouri care se desprind direct din suprafeţele verticale ale pereţilor,
fără ajutorul unor pilaştri. Adosat faţadei de vest, turnul-clopotniţă are
în partea superioară un foişor de lemn cu două registre de arcade, fiecare
dintre ele fiind înzestrate cu învelitoare proprie. La 1900, în fata turnului-
clopotniţă s-a amenajat un pridvor, care nu atinge însă ampl~area celei
de Ia biserica de la Almaşu Mare-Suseni.
Pictura veche nu s-a mai păstrat, actuala frescă fiind realizată în
anul 1923 de zugravul Jigmond din Bucium. Alături de protopopul
Cibului, Ioan Popovici, care a l ăsat o însemnare interesantă despre
prezenţa şi mişcarea călugărului Sofronie în zonă, "când s-a lepădat
sÎanta unire din toată ţara Ardealului au fost ani 70" (l Rusu-Abmdeanu,
1922, p. 470), preotii din familia Olea au avut o contributie deosebită
la viaţa spirituală a 'satului. '
Prima atestare a aşezării este din 1288, Cheby, apoi din 1308,
Csibivolgye. iniţal hotar, apoi parte componentă a posesiunilor capitluJui de
la Alba Iulia ( Gyorffy, II, p. 137).
57
Gheorghe FLEŞER
CICĂU
(sat, corn. Mirăslău)
Biserica "Sfintii Arhangheli"
'
Biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Cicău a fost construită
în mijlocul satului, pe terasa
unui deal s ituat în dreapta
1pârâului care străbate aşezarea.
Tipo logi a planului ,
dimensiunile modeste (15 x
6,5 m), catapeteasma de zid
prevăzută numai cu două
i ntrări, forma şi dimensiunile
ferestrelor conservate pe latura
de nord şi sud şi mai a les
decorul sculptat al deschiderii
circulare din axul absidei, în
1 car e se regăsesc formele
goticu lu i (motivul patru-
lobu lui) pledează pentru
încadrarea bisericii din C icău
în grupul vechilor monumente
româneşti ridicate pe teritoriul
Cicău - judeţului Alba până în secolul
Biserica „Slinfilor Arhangheli'' al XV-iea: Râmeţ (începutul
secolului XIV), Lupşa (1 42 1), Almaşu Mare (ante 1418), Gârbova de
Sus (a doua jumătate a secolului XIV), Gârboviţa (secolul XV), Galda
de Jos (secolul XVI). . bate, de factură gotică.
Sub raport planimetric, edificiul se compune din pronaos tăvămt
şi încălecat de turnul-clopotniţă, naos acoperit cu o boltă semicilindrică
cu penetraţiuni ş i absidă pol igonală decroşată acoperită cu o boltă
58
- - - - - - - - - -- - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
e lipso idală
(M Porumb,
1976, p. 285). Desigur, în
evoluţia sa, monumentul a
cunoscut unele modificări.
La început biserica a fost
al cătu ită doar din absida
altarului şi o navă scurtă,
despărţite printr-o tâmplă
de zidărie cu două uşi . O
Cicău - Biserica „Sfinplor Arl1anghe/i
1
'.
prelungire a navei spre vest
Plan
a avu t loc după anul 1700,
. când s-a adăugat pronaosul,
iar vechiul portal principal cu ancadrament de piatră a fost mutat ş i
reutilizat pentru intrarea actuală de pe latura de sud. De altfel, de secolul
al XVIII-lea se leagă cele mai numeroase intervenţii asupra bisericii.
Acestea vor schimba aspectul
interior al lăcaşului prin noul
sistem de boltire din navă şi
prin ridicarea balustradei de
lemn dintre pronaos şi naos, iar
la exterior prin amplasarea pe
latura de sud a unui pridvor de
lemn, înlocuit ulterior cu altu l,
închis, de zidărie, înlăturat la
rândul său complet cu ocazia
restaurări l or din anul 1996
(Gh. Petrov, 1996, p. 425).
Toate cele cinci ferestre din
partea veche a bisericii (naos
şi altar) au ancadramente di n
piatră traforată, cu forme lo-
Cicău - Biserica „Sfinf1/or
Arhangheli''. Iconostas
Încadrat pe baza unei
inscripţii din 178 1 (astăzi dispărută) în a doua jumătate a secolului al
XVIII-iea, decorul pictat de "mai marele între zugravi Ioan Boer din
59
 Gheorghe FLESER I - -- -- - - - - - - - -- - - - - - BISERICI DE ZID

Teiuş" vădeşte caracteristici ale stilului tradiţional local în care nu lipsesc

influenţele şcolilor de pictură de la sudul Carpaţi lor. Ştearsă şi afumată,
pictura mural ă a mai permi s doar citirea parţială a unor teme OAIA
iconografice: (sat, corn. Daia Română)
- în absida altarului: Sfânta Treime nou-testamentară (pe bol tă) ,
Maica Domnului înconjurată de arhangheli (deasupra ferestrei Biserica "Coborârea Sfântului Duh"
răsăritene), Parusia (registru superior al picturii parietale), 13
medalioane cu în al ţi ierarhi a i Bisericii Ortodoxe (zona
inferioară a pereţilor) , Închinarea magilor (pe dosul tâmplei) Daia a fost în trec ut una dintre aşezările rurale din judeţul Alba
- pe catapeteasma de zid : Iisus pe tron încadrat de apostoli şi ţ und e s-a desfăşurat 0
Răstignirea intensă activitate spiritual-
- în navă: Patimile lui Iisus Hristos (1 Oscene) ş i S finţi militari rel i gioasă. Sursele docu-
- în pronaos: teorie de Sfinte muceniţe ş i un registru cu înalţi mentare m enţi onează la
ierarhi 1636, cu prilejul unei vizite
a principelui Gheorghe
Satul Cicău este atestat din anul 129 1, sub numele de Chakoteluk, Râk6czi I şi a contelui
pentru ca în conscripţiile româneşti din secolul al XVIII-iea să fie transcris Haller, existenţa unui com-
sub forma Csik eu. În 1291 localitatea era aservită cetăţi i Turda, iar între 1587- p lex m ănăs t i resc în
1588 se număra printre aşa numitele possessiones va/acales (Zs. Jak6, 1945,
p. 70). Cicăul era la 1733 focus valahicus, adică un sat curat românesc, compus Daia - Biserica „Coborarea Slănrului pădurea satului, în locul
din 36 familii de greco-catol ici, păstoriţi de preoţii Ioan şi Gabriel. Vechea Duh''. Deraliu pictură numit "Lunca chiliilor".
biserică de zid din sat, cu .hramul „Sfinţii Arhangheli", este ami ntită, ca unic
A Aşezământul a fost
mzestrat de protopopul Gheorghe din Daia, după înnobilarea sa la 1664
l ocaş de cult al aşezării, fără întrerupere de-a lungul anilor, în 1733, 1750,
1760, 183 1, 1900, etc. (Şematism ... 1900, p. 161-162). "cu o frum~asă biserică de piatră" menită a înlocui vechiul lăcaş d~
lemn (! Cnstache-Pamu·t, 1982, p. J 31 ).

Daia - Biserica „Coborârea S/ăntu/ui Duh''. Plan

60 61
 Gheorghe FLESER I- - - - -- - - -- - - -- - - - - -
Separat de mănăstirea călugări lor, localnicii îşi aveau propria
biserică înălţată la marginea aşezării, pe dealul apusean. Începuturile
acestui edificiu cu hramul "Coborârea Sfântului Duh" sunt greu de
stabilit, având în vedere transfonnările suferite, dar vechimea sa pare
să fie la fel de îndepărtată în timp ca aceea a aşezământului monahal.
Ca elemente pentru o datare cât mai timpurie a bisericii (secolele
XV-XVI) s-au luat în considerare proporţii l e modeste ale lăcaşului,
materialul de construcţie (piatra), ferestrele mici cu arcade semicirculare
ş i dispunere joasă şi mai ales portalul de intrare în biserică, cu traseul
în arc frânt (astăzi dispărut). De altfel, din construcţia iniţială nu se mai
păstrează decât nava dreptunghiulară cu o boltă semicilindrică străpunsă
de penetraţii, absida poligonală decroşată fiind refăcută la începutul
secolului XX, după forma celei vechi, dar la dimensiuni mai reduse. La
aceeaşi dată (1900) intervenţi ile au inclus şi supraînălţarea zidurilor
perimetrale cu cărămidă.
Prelungirea spaţiului spre vest, prin adăugarea pronaosului tăvănit,
s-a făcut la o dată necunoscută, în a doua jumătate a secolului al XVITI-lea,
faţada de vest a navei devenind peretele despărţitor dintre naos şi pronaos.
Aspecte formale asemănătoare cu cele ale bisericii "Coborârea
Sfântului Duh" din Oaia
aşa cum arăta ea în vechime
regăsim la numeroase alte
monumente transilvane,
ce le m a i evi dente fiind
analogiile cu bisericile din
Măgina ( 1611 ), Poieni ( 1624)
ş i Mă rg ini mea Sibiului
(ante 1649) - prin dimen-
Daia - Biserica ,.Coborarea Stanru!UJ siuni, planimetrie şi siste-
Duh". Detaliu pictură mul de boltire (1 Cnstache-
Panait, 1980, p. 13).
Modificările operate în timp asupra monumentului şi starea sa
precară au afectat în mare măsură şi decorul mural din interior. Păstrate
doar pe boltă şi pereţii naosului, scenele pictate denotă certe influenţe
ale artei postbrâncoveneşti.
62
- -- - - - - - - - -- -- -- - --1 BISERICI DE ZID
Suprafeţele sunt împărţite în registre, pe boltă fiind înfăţişaţi în
medalioane proorocii (Noe, Ilie, Ioan Botezătorul) şi Arhanghelul
M ihail, urmaţi, spre altar, de reprezentările Maicii Domnului şi a Sfintei
Treimi nou-testamentare. Urmează în dispunere simetrică episoadele
din ciclul Patimilor (Cina cea de taină, Spălarea picioarelor, Iisus în
grădina Ghetsimani, Sărutul lui Iuda, Prinderea lui Iisus Iisus în fata
lui Ana - pe peretele de sud; Iisus în faţa lui Pilat, Biciuirea, Purtar~a
crucii, Răstignirea şi Plângerea - pe peretele de nord), iar la baza pereţilor
sunt dispuşi pe două registre sfi nţii militari (busturi) şi sfinţii mucenici
(în picioare). Tot în pandant sunt redaţi Arhanghelii Mihail ş i Gavril şi
cei patru evanghelişti din penetraţiil e bo lţii. Pe peretele de vest se mai
conservă doar imaginea monumentală a împăraţilor Constantin şi Elena,
iar în l unetă Dreapta judecată. Decorul catapetesmei de zid, cu friza
apostolilor ş i Deisis în centru, prezintă deosebiri (accente grafice) faţă
de cel al navei (valori cromatice), dovadă a realizării acestuia dacă nu
într-o etapă diferită cel puţin de alt zugrav.
Două inscripţii, una în altar (dispărută la 1900) şi pisania existentă
pe zidul de vest al naosului, deasupra uşii, fac referire la ctitorii frescei
(protopopul Avram cu soţia sa Ioana), la numele zugravilor (Ştefan şi
Constantin) şi la anul real izării frescei (1745) (M Porumb, 1998, p.
98): "(S-a) zugrăvit oltariul ş i pentru tâmpl ă, pentru icoana Precestii au
plătit cinstitu de bun neam Protopopu Avram împreună cu soţia sa Ioana;
ş i au fost zugravi Ştefan şi Constantin " - în proscomidie; "Pentru
zugrăvitu sfintii biserici au plătit cinstitu şi de bun neam protopop
Avram, împreună cu cinstitu şi de bun neam protopop Petru şi au fost
zugrăvit ani de la H(risto)s 1745 (?)" - în naos, deasupra uşii.
A lături de cruci, în cimitirul din jurul bisericii mai pot fi văzute,
înfipte în pământ, formele curioase ale unor blocuri de piatră ovoidale,
vestigii ale căror provenienţă şi destinaţie trebuie puse mai degrabă în
legătură cu prelucrarea lor ca materiale în construcţia lăcaşului, decât
pentru a fi folosite ca însemne de mormânt, în vremurile de odinioară.
La 1293 regele Ungariei Andrei al III-iea pennitea capitluJui din Alba
Iulia să aşeze pe moşiile Dalya, Ampoiţa şi Fylesd ale episcopului Transilvaniei
60 de gospodării româneşti scutite de cincicezime, de dijme şi alte dări
63
 Gheorghe FLEŞER I-------------------
BISERICI DE ZID
( C. Suciu, ms., sub voce; Gy6rffy, ll, p. 176). La 1341 stăpânirea era împărţi tă
între episcopia Transilvaniei şi "cornes Nicolaus filius Lopreti nobilis de Dalya"
(Urkundenbuch, I, p. 514). Cea mai veche atestare a unui edificiu eclesiastic
românesc aici este datată 6 mai 1636 când, după cum mărturiseşte în jurnalul
FENEŞ
său, comitele Gabriel Haller a luat prânzul împreună cu principele Gheorghe
(sat, corn. Meteş)
Răk6czi I în mănăstirea călugărilor români de lângă Daia (Şt. Meteş, 1936,
p. 50). De acelaşi edificiu şi-a legat numele şi una dintre cele mai impresionante Biserica "Naşterea Maicii Domnului"
personalităţi ale vieţii bisericeşti şi culturale româneşti din a doua jumătate a
secolului al XVTI-lea: protopopul Gheorghe Pop. Înnobilat la 6 februarie 1664
pentru incontestabile merite intelectuale, acesta a urcat în ierarhia Bisericii Arh!tectura bisericii cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" din
româneşti transi lvane până la treapta de notar al soborului mare, titlu de Feneş prezmtă caracteristicile edificiilor de cult înălţate în veacul al XVIII-
inspiraţie calvină sub care se ascundea un adevărat vicar a l arh iereului
! ea în ţinutul Apusenilor
bălgrădean. La o dată rămasă necunoscută el a îmbogăţit ansamblul monahal
din pădurea Dă i i cu o b i serică de piatră, a contribuit decisiv, intelectual şi (zonele Câmpeni - Abrud -
material, la editarea tuturor cărţilor româneşti tipărite între 1683-1699 şi_a Zlatna), fiind una dintre
fost, prin funţia pe care a deţinut-o şi prin incontestabi la sa personal itate, mâna reprezentantele genul ui pe
dreaptă a celor doi mitropoliţi care vor pertracta unirea cu Roma: Teofil Seremi cursul mijlociu al Ampoiului.
şi Atanasie Anghel. A murit la 28 mai 1700, înmormântarea sa prilejuindu-i Neob i şnuite la acest
iezuitului Paul Baranyi, celebrul iniţiator al unirii religioase, rostirea unei monument sunt soluţiile con-
impresionante predici, în care au fost consemnate marile merite ale defunctului structive pe care le regăsim în
(Gh. Bogdan-Dukă, 1928, p. 2; N Dănilă, 1998). Fiii săi, Petru şi Vasile, au sistemul de acoperire al navei
fost şi ei protopopi ai Dăii şi notari ai soborului mare, calitate în care au încercat
şi în modul impropriu de
să submineze unirea cu Roma, odată constatată lipsa de interes a oficialităţilor
delimitare interioară a spaţiului
de a acorda românilor privilegiile solicitate în schimbul ei (S. Dragomir, 1920,
anexa 8; N Dănilă, ms.). Fiul lui Vasi le, Petru, a fost ultimul preot de mir care rezervat absidei altarului.
a deţinut rangul vicarial în Biserica Unită, desigur în prelungirea vechii calităţi În primul caz particu-
notariale, pe viitor funcţia v icarială fiind rezervată călugărilor. Gloria familiei laritatea constă în existenta
' , în
s-a stins cu vărul şi succesorul său Avram, protopop de Daia şi notar al soborului FeJJeş _ n avă, a unor diafragme de
mare, activ susţinător al lui Inochentie Micu, căruia i-a secondat din umbră Biserica „Naşterea Maicii DomJJu/ui" zidărie suplimentare (arce tri-
curajoasa acţiune revendicativă {A. Rădu,tiu, 1978, p. 3 12-315; A. Dumitran, . lobate) care intersectează la
1998-1999, p. 107-11 1). c?e1e ~bolţile semicilindrice transversale sprijin ite pe arce dubleuri,
aJu~gandu-se la o dublare a număru lui traveelor prin înjumătătirea
bolţilor (E Greceanu, l Cristache-Panait,196611, p. 327). Dacă ~cest
proced~u este pus pe seama refacerilor ulterioare, inabilitatea meşterilor
e~te evidentă la cons:i-ucţia abs.idei. Decroşată şi cu planul pentagonal
bme conturat numai la extenor, absida are peretii interiori într-o
desfăşurare lipsită de unitate, latura sudică urmând 'u n traseu semicir-
cular, pe laturile de est şi nord fiind vizibile suprafeţele unghiulare ale
64
65
 Gheorghe FLEŞER
BISERICI DE ZID
poligonului.
Deasupra, bolta
sem i ci l i n drică c u
GALOA OE JOS
penetraţii în dreptul
(sat, com. Gaida de Jos)
ferestrelor (de răsărit
şi miazăzi) a fo st
Feneş - Biserica „Naşterea Maicii Domnului". Biserica "Naşterea Maicii Domnului"
Plan racordată la acest
traseu improvizat
prin intermediul unor suprafeţe curbe. .. Vechea biserică cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" din Gaida
Pe piciorul de piatră al prestolului (un altar roman r~~hl.1za~),.?
de Jos se înalţă semeţ, în
însemnare cu o grafie plăcută face referire la anul construcţ1e1 b1sencu:
pofida dimensiunilor
"1750 meseta mai 1O zile sămbă(ta) s-au întemeiat biserica".
modeste (18,50 x 5,80 m),
Cata~eteasma de zid cu trei intrări, la care s-a adosat un iconostas
pe t erasa u ltimelor
de lemn bogat sculptat, face delimitarea dintre altar şi naos.
prelungiri ale dealului care
În partea de vest, la pronaosul tăvănit a fost adosat masivul turn
mărgineşte aşezarea spre
clopotniţă, cu trei etaje zidite şi un dublu foişor de lemn la coron~ment.
est. Edificiul atrage atenţia
La baza turnului, portalul de acces în biserică are deschiderea
prin armonia formelor
semic irculară aplatizată "în mâner de coş", pe ancadramentul de piatră
născu t e din asocierea
desfăşurându-şi sinuozităţile un decor vegetal (vrej stilizat), motiv care
„ ... I componentelor de zidărie
îşi găseşte analogiile la portalul bisericii din Geomal. Gaida de Jos - cu părţile lucrate în lemn:
Conform inscripţiei de pe grinda de susţinere, cafasul de lemn a Biserica „Adormir ea Maicii' Domnului"
turnul cu foişor deschis şi
fost amenajat la 1900: "Ridicat prin Aron Romoşan epitrop şi soţia sa
coif zvelt, acoperişul de
Ana şi Moise Romoşan, la 1900". şindrilă, bolta semicirculară a naosului a lcătuită din grinzi transversale
Cu ocazia ultimelor repara~i biserica a fost pictată între anii 1989-1992. sau tavanul pronaosului. Existenţa îndel ungată a bisericii a făcut ca
Candelabrul de bronz din 1846, cu sem nătura argintarului Toma începuturile şi etapele sale constructive să fie greu.de stabilit, pe structura
din Sibiel, a dispărut în împrejurări necunoscute, ca ş i piesa similară originară grefându-se·elemente arhitecturale şi decorative interpretate
din inventarul bisericii din Almaşu Mare-Suseni. diferit de special i şti, astfel încât datările cuprind intervale largi de timp,
între secolele al XV-iea şi al XVII-iea.
Localitatea Feneş are, desigur, o vechime mai mare decât anul 1733 ( C
Suciu, 1967, I, p. 236), când apărea în conscripţia episcolui Klein. Satul avea Ca argumente pentru vechimea lăcaşului au fost menţionate, în
atunci 76-80 fami lii şi patru preoţi greco-catolici (Oameni şi lâpte, 1996, p ..26, prima fază de edificare (secolele XIV-XV), soluţiile constructive
69), pentru ca în 1760-1762 situaţia confesională a locuitorilo.r.~ă ~e rad1ca~ arhaizante cum ar fi absida cu traseul semicircular considerată de traditie
schimbată: existau doar 2 preoţi uniţi , care păstoreau 2 famil11, ş1 2 preoţi romanică, naosul dreptunghiular boltit semici li~dric şi tâmpla de ;id
ortodocşi , cărora Ie reveneau 163 de familii. Totodată, vechea, bise~că a ~atul~i prevăzută cu numai două uşi.
era concesionată neuniţilor. Preponderenţa categorică a greco-onentahlor m Contraforţii de pe laturile de nord şi sud ale absidei şi naosului şi
raport cu greco-catolicii s-a menţinut pe parcursul secolelor XVIn-XIX. fereastra c irculară cu muluri gorice (din piatră cu trafor în formă de stea
66
67
 Gheorghe FLEŞER I- - - - - - -- - - -- - - - - - - -
cu şase colţuri) ce străpunge, în zona superioară, peretele apusean al
naosului, au fost atribuite secolului al XV-iea (M Porumb, 1981, p.
518).
Gaida de Jos - Biserica „Naşterea Maicii Domnului''. Plan
Devenită perete despărţitor între naos şi pronaos, vechea faţadă
şi-a pierdut aproape în totalitate portalul original, fragmentul conservat
(montantul stâng) pierzând la rândul său caracteristicile goticului. Nu
poate fi exclusă nici asocierea contraforţilor cu o posibilă boltă de
cărămidă, existentă în naos înaintea celei de lemn, sau combinarea lor
cu formele de boltire introduse din Ţara Românească (calota pe
pandantivi din absida altarului).
Adăugarea pronaosului şi înălţarea
turnului cl opotniţă deasupra acestuia la
începutul secolului al XVIII-lea vor afecta
în mică măsură înfăţişarea şi dimensiunile
bisericii, care îşi va păstra în ansamblu
proporţiile modeste. Aceluiaşi secol, al
XVIIl-lea, îi aparţine şi portalul de sud al
pronaosului, decorat pe usciorii de piatră
cu vrejuri şi volute în viziune barocă.
În diversitatea opiniilor privind
Gaida de Jos - fazele de construcţie ale monumentului
Biseâca „Naşterea Maicii
Domnului". Fereastră putem aminti şi alte argumente conform
L-----~==~-...i cărora "altarul boltit cu o calotă
68
- -- - - - - - - - - -- - - - -- 1 BISERICI DE ZID
semisferi că pe pandantivi" aparţine unei etape mai târzii, ridicarea lui
aflându-se sub influenţa ctitoriei lui Constantin Brâncoveanu din
Făg~raş, de la 1697 (Arta creşt1nă, 1989, p. 341), sau o altă părere,
dupa care elementul de bază pentru datare îl constituie stratul valoros
de pictură de pe tâmpla altarului, din secolul al XVII-iea (E. Greceanu,
1 Cristache-Panait 196611, p. 327). Fragmentare şi şterse, figurile
sfinţilor (Sfântul Nicolae şi trei apostoli ?) se remarcă prin calitatea
deosebită a execuţiei artistice: desen ferm, colorit distins, puritate şi
expresivitate. Catapeteasma a fost repi ctată în secolul al XVIII-iea cu
scena Răstignirii pe suprafaţa lunetei şi Maria orantă în registrul
inferior.
Al doilea strat de pictură se află în absida altarului şi a fost
aşternut, conform inscripţiei, la jumătatea secolului al XVIII-iea: "Anii
Domnului 1752 iulie". Pe calotă apare o Sfântă Treime într-o
reprezentare mai puţin obişnuită: Dumnezeu-Tatăl cu trei capete, nimb
triunghiular şi simbolurile evangheliştilor. Spre răsărit, sub Maria cu
pruncul, se desraşoară şirul înalţilor ierarhi, iar în ni şa proscomidiei
este reprezentată Cina cea de taină. Peretele despărţitor dintre pronaos
şi naos mai conservă doar parţial imagini din ampla compoziţie Deisis,
care aparţine stilistic aceluiaşi curent postbrâncovenesc (M Porumb,
1998, p. 131 ). Etapele de construcţie se reflectă deopotrivă în dispoziţia
încăperi lor din interior (mărimea neobişnuită a pronaosului), grosimea
d iferenţi ată a zidurilor, forma ş i dispunerea neregulată a contraforţi lor,
în amplasamentul şi dimensiunile inegale ale ferestrelor. Biserica a fost
dezafectată în anul 1906, odată cu edificarea unui nou locaş de zid.
Prin lucrările de restaurare efectuate între anii 1966-1968 s-a căutat
păstrarea înfăţişării de odinioară a monumentului. Interesante par a fi
împrejurările care au permis ridicarea unei biserici ortodoxe în imediata
apropiere a unui castel nobiliar, membrii familiei Kemeny fiind renumiţi
de-a lungul timpului pentru măsurile autoritare de exercitare a stăpânirii.
Poate din acest motiv tradiţia locală atribuie întemeierea bisericii unei
mari personalităţi, lui Mihai Viteazul - unul dintre puţinii care ar fi
putut obţine încuviinţarea unei asemenea situatii. Lăsată multi ani în
părăsire, biserica va fi pierdut multe dintre valorile sale. Nicol~e Iorga
a menţionat existenţa unei inscripţii în altar, în textul acesteia regăsindu-
69
 Gheorghe FLESER I- - - - - -- - - - -- - - - - - - - BISERICI DE ZID

se numele unor preo~ şi iobagi care au trăit în a doua jumătate a secolului

al XVIII-iea la Gaida de Jos (N Iorga, 1926, p. 26).
GALDA DE SUS
Prima atestare a aşezării Gald datează din 1280 ( Urkundenbuch, I, p. (sat, corn. Gaida de Jos)
141). La mijlocul secolului al XIV-iea puternica fam ilie nobi l iară de aici intră
în declin, întinsul domeniu pe care îl stăpânea fiind afectat de vânzări şi zălogiri, Biser ica "Sfinţii Arhangheli"
cel puţin o parte din moşia de la Gaida ajungând în acest context în stăpânirea
episcopiei romano-catolice din Alba Tulia. Din secolul XV este proprietate a
familiei Kemeny, care a stăpânit-o până la 1918 (E. Hulea, 1962, p. 53). La
Biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli" din Gaida de Sus face
1509 românilor "schismatici" le era interzisă construirea unei capele alături
de biserica catol ică (Entz, I, p. 71-72 şi II, p. 197-1 98). Răspândirea Reformei, parte din categoria
care la Gaida de Jos a avut drept consecinţă sechestrarea moşiei pe care o numeroaselor edificii de
avea episcopia romano-catolică şi convertirea familiei nobiliare, a făcut posibilă cult româneşti zidite pe
apariţia unui lăcaş de cult 01iodox, una dintre posibilele exp licaţii ale acestui teritoriu I Transi I vaniei
eveniment fiind preluarea de către români a vechii biserici catolice (A. A. începând cu a doua
Rusu, 1999, p. 263). Perioada de relativă recuperare pe care a traversat-o jumătate a secolului al
catolicismul în timpul stăpânirii familiei Bătbory a adus modificări XVIII-iea în locul vechilor
spectaculoase. Donat pentru întreţinerea colegiului iezuit din Alba Iulia, care lăcaşuri de lemn. La Gaida
a început să funcţioneze din 1597, satul Gaida a fost retras în 1599 de Mihai
de Sus stau dovadă în acest
Viteazul de sub administrarea iezuiţilor şi dat episcopului ortodox Ioan de
sen s mărturii l e de ordin
Prislop (Şt Andreescu, 1997, p. 254), în posesia căruia se mai afla încă în
aprilie 1600, în ciuda intervenţii lor repetate pentru recuperarea sa (ibidem, Gaida de Sus_ re ligios preluate de noul
p. 257-262). Biserica "Sfin.t1iArhangheli" lăcaş de la fos ta biserică
demolată : crucea de argint
dona~ă _de voievodul Matei Basarab la 1645, icoanele pe lemn, cărţile
vechi ş1 clopotul din 1742, "dat de pomană" de Iovan G.
~lanimetric biserica se compune din pronaos şi naos, acoperite
de bolţi a vela şi o absidă semi circulară a cărei bo ltă semicilindrică
racordată cu o semicalotă este străpunsă de penetraţii în dreptul
ferestrelor (E. Greceanu, 1 Critasche-Panait, 196611, p. 325). În navă
cele două unităţi de boltire sunt delimitate prin intermediul unui arc
dublo~ sprijinit pe pilaştrii. Pe pânza bolţilor decorul în stuc reproduce
medalioane cu marginile festonate. Fără timpan, zidul care desparte
pronaosul de naos are rolul unui simplu parapet la care deschiderile (o
uşă şi două ferestre) sunt încununate de cruci pe baze înalte. Accesul la
turnul-clopotn iţă ridicat deasupra naosului se face prin intermediul unei
scări de lemn alipit faţadei de vest.

70 71

Gheorghe FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - -
Alături de poziţia dominantă biserica atrage atenţia prin jocu~
volumelor, create de traseul învelitorii modelate pe structura unei
şarpante dispuse în trepte: pronaosul se înalţă deasupra co~işei naos~lu~
şi absidei, în timp ce turnul-clopotniţă din lemn, cu foişor deschis ş~
scară exterioară, îşi are propriul acoperiş. Armonia proporţiilor lăcaşului
reiese şi din raporturile spaţiale echilibrate ale compartimentelor
interioare: pronaos (6,20 x 6 m), naos (9,80 x 6 m) şi altar (5 x 4 m). Ca
notă de originalitate, în zidul bisericii au fost încastrate de constructori
0
vechi cruci de piatră pe care se mai pot citi în chirilice numele unor
ctitori sau credincioşi locali : "pomenii Ghibălată Ion, martie 4 zile" ;
"anu 1773 popa Ioan mai în ... "; "Pregea Ion au răposat în anul 1778
dec. 20"; "aici s-au îngropat Pregi an 1783 decembrie 15 zile". Mai
greu se poate explica prezenţa şi destinaţia unei ferestre de nişă din
absida altarului, ale cărei deschideri circulare îşi găsesc analogiile în
formele introduse de bisericile din Cicău şi Gârboviţa (secolul XV).
Accesul în biserică se face pe latura de sud a pronaosului, printr-
un portal cu d eschiderea
dreptunghiul ar ă
ancadrament de piatră ce
prezintă o uşoară inflexiune (în
aco l adă inversată) la mij locul
arhitravei.
Afectată de intervenţiile
ulterioare, pictura originară (din
1802) împodobeşte numai
absida altarului şi intradosul
arcului de triumf. Conceput pe
baza unei scheme ingen ios
elaborate, ansamblul pictural
- - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
zidului se desfăşa~ o friză cu busturile proorocilor dispuse în medalioane,
u~a.tă de un registru cu scene inspirate din Vechiul Testament (Vestirea
Im lhe, Dreptul Iov, Danii! în groapa cu lei, Scara lui lacov, Cina de la
Mamvri, Jertfa lui Avraam, Agar în deşert - toate integrate în elemente de
peisaj local). În partea inferioară s peretelui, un şir de 12 foruri redate în
• • I:>
ptc!?~~e r~prezintă pe Sfinţii Părin~ ai Bisericii Ortodoxe, cu atribute şi
odaJdi1 episcopale. Având aceeaşi semnificaţie euharistică, Cina cea de
taină şi Iisus în potir din proscomidier sunt însotite de următoarea
in~cripţie: "Acest Sfânt Oltariu s-au zugrăvit cu chieituiala dumnea(lui)
N1c(olae) A lexandru cu muierea sa Ioana şi fiul său Ni(colae) şiginere(le)
său Bălos Ioan ... şi fiul său Alecsandru întru ajutoriu sora sa Raveca şi
preot Iov. 1802".
Catapeteasma de lemn, la care decorul sculptat îmbină annonios
elem_e~tele ba~oc~ _cu cele neoc~asice, a fost pictată la scurt timp după
~gravtr~a abs1de1, m 1804, mamera de reprezentare a scenelor religioase
~1 veşmmtele personajelor vădind acel eaşi influenţe şi libertate de
mterpretare din partea autorului încă necunoscut. Icoanele împărăteşti
şi (Sfântu l Nicolae, Maica D omnului cu pruncul, Iisus pe tron şi
Arhanghelul Mihail omorând balaurul) prezintă compoziţional două
teme, personajului principal fiindu-i asociată câte o scenă secundară
(P~cătoşii în chinurile iadului, Izgonirea din Rai etc.). În partea centrală
a iconostasu lui , încadrată de cele două registre cu reprezentările
apostolilor şi proorocilor, o Sfântă Treime denotă certe influente ale
iconografiei apusene. '
Icoane rare din seco lul al XVII-iea reprezintă pe Sfintele
Paraschiva şi N edelea iar icoanele din secolul următor poartă semnătura
unor pictori anonimi sau cunoscuţi ca: Oprea Zugravul, Simion Zugravul
din Bălgrad şi Stan din Răşinari. Indiscutabil însă, cea mai valoroasă
piesă de cult este crucea de argint donată vechii biserici din Gaida de

din absidă prezintă în centrul Sus de Matei Basarab (1642- 1654), domnul Ţării Româneşti, a cărei
bolţii o Sfântă Treime inscripţie o redăm în varianta corectă: M(AGISTER) IWENALIS

înconjurată de cetele îngereşti, FA LCUS MCM DOM(INUS) MATTEUS BAS (ARAB)

. -~
Gaida de Sus - Biserica "Sfinfii
Arhangheli". Icoană pe lemn
72
iar spre răsărit pe Maica
Domnului de tipul Platitera. Pe
suprafaţa semicirculară a
W(OIEVODA) 1645 HANŢUL GOŢMAN.
Din zestrea noului locaş men~onăm două sfeşnice de lemn şi un
epitafpictat pe piele semnat şi datat: "Ioan Kolosi pictor academic 1842,
73

r Gheorghe FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - -
28 mai" În decursul timpului biserica nu a suferit interv~nţii majo~,
e aratiile consemnate în anii 1902, 1920, 1926 şi 1973 .fond le~ate. e
~eiace;ea acoperişului (astăzi d in tablă) de şindrilă, consolidarea z1dunlor
şi tencuielile exterioare.
. . - „ de la Gaida de Sus poate fi căutată în refuzul
Originea aşezam . - ·1
oficialitătilor catolice manifestat la 1509 în legătură cu p~etenţ1.a romam or
din Gald~ (de Jos) de a-şi construi un lăcaş de cult p'.opnu ..~nm~ a~e~tare
4 când cu prileJ·ut unei punen in stapamre a
documentară o avem d e la 157 , . . S ( c
moşiei Cetea, este am intit şi iobagul Dumitru Piuan~l din.Gaida de. us - :
Suciu, ms., sub voce). Un deceniu mai târziu, înt~e I ş1 5 mai 1585, tre~ romam
din Gaida de Sus au depus mărturie în procesul dmtr~ logofătul Ioan din Sebeş
ş i fiul zamfirei fiica tui Moise-vodă. (A. Kovacs, 1985-1986, P~ 37~):
Următoarele ştiri sunt din secolul XV Ill şi se datorează, pe de o parte, e ortu u~
Bisericii Unite de a se înstăpâni în sufletele românilor, pe de altă parte refuzului
acestora de a-şi părăsi vechea B i serică.
74
BISERICI DE ZID
GÂRBOVA OE SUS
(sat, oraş Aiud)
Biserica veche
Situată într-un loc greu accesibil, pe culmea dealului ce mărgineşte
localitatea în partea sa apuseană, biserica este astăzi o ruină. Din
construcţia de odinioară se mai păstrează absida în plan dreptunghiular,
decroşată şi acoperită cu o boltă semici l indrică. Spaţiile afectate naosului
şi pronaosului sunt marcate doar de traseul pereţilor laterali, acoperişul şi
tavanul fiind distruse. Lipsa de unifom1itate a zidurilor de piatră, mult
mai groase la altar şi naos decât în dreptul pronaosului, ne arată că, în
pofida dimensiunilor reduse, biserica a cunoscut în evoluţia sa două etape
de construcţie. Între caracteristicile care pledează pentru o datare cât mai
timpurie a monumentului (cumpăna dintre veacurile al XIV-iea şi al XV-
Jea) menţionăm, alături de tipologia planului, existenţa în zidul absidei a
unui ancadrament de fereastră care, prin traseul semicircular al deschiderii
şi dimensiunile sale reduse, aminteşte de fonnele romanicului.
,-----·-
(
:.'· ,, ,· ·'
I
!
t
'
, ·
„, ,
~,
Î..'~- - ---~2'
Gârbova de Sus - Bisedca veche. Plan
Soluţiile constructive dispoziţia planimetrică, modestia proporţiilor
şi forma deschiderilor la ferestre) adoptate la biserica di n Gârbova de
Sus, în faza iniţială, le întâlnim, sub un aspect sau altul, Ia numeroasele
lăcaşuri de cult româneşti înălţate pe teritoriul Transilvaniei din secolul
al XIII-iea până în secolul al XVI-iea: Strei, Strei-Sângeorgiu, Râu de
75
 Gheorghe FLESER I -- - -- - - - - - - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
Mori (secolul XIlI); Leşnic, Ribiţa, Hălmagiu (secolul XIV); Râmeţ,
Cicău, Gârboviţa, Daia, Almaşu Mare (secolul XV); Ampoiţa, Geoagiu
de Sus (secolul XVI) (M Porumb, 1978, p. 308-310).
GÂRBOVIŢA
Lăsată în părăsire cu mult timp în urmă (cel mai sigur odată cu
(sat, oraş Aiud)
ridicarea unui nou lăcaş de cult în sat (sfârşitul secolului al XVIII-iea),
biserica veche şi-a pierdut aproape în întregime decorul pictural. În 1975
Biserica "Naşterea Maicii Domnului"
abia se mai distingeau câteva fragmente cu scene religioase (Iisus al
milelor, Plângerea lui Iisus, Maica Domnului cu Pruncul) zugrăvite în
interiorul absidei, datate pe baza unei inscripţii la începutul secolului al
XVI-iea: "Ierei Miclea L(eat) 7039" (M Porumb, 1998, p. 135). L~ Gârboviţa al~~cările dealului pe care este zidită biserica cu
hramu! Naşterea Ma1c11 Domnului" pot pune A 1n per· I .
Reconstituirea evoluţiei monumentului pe baza cercetărilor arheologice 1~ I ·A · ico existenta
(săpături efectuate de Radu Heitel) şi de suprafaţă poate fi întregită cu
Îacaşu UI _mamte de ai se c~no~şte pe deplin caracteristicile arhitectonic~.
informaţiile locale asupra trecutului şi înfăţişării bisericii. Bătrânii satului
n _ev~1~~1a mo?umentulu1 mai există incertitudini cu privire la erioada
e?ificarn, modificările suferite de-a lun!rul timpului· i'nflue t l pt·1· .
îi acordau o vechime îndepărtată considerând-o „de la daci". După Ş I ana logn· ·1 e tipologice.
· . A 0 ' n e e s 1 1st1ce
In principal pentru deterrn· ~ ·1 , .
relatările unui slujitor al bisericii ultimele reparaţii de amploare s-au făcut ' man e constructive
cu peste 150 de ani în unnă, pentru ca din 1895 când a fost inaugurat r----~-------- şi decorative au fost invocate
noul locaş de cult din sat, biserica veche să fie părăsită şi chiar demolată ce le două ferestre cu
parţial, materialele recuperate fiind întrebuinţate la folosirea unei şcoli ancadramente de piatră şi
comunale. Cu toate distrugerile suferite până în anii 1950-1960 biserica forma absidei - poligonală la
şi-a păstrat componentele spaţiale, înfăţişându-se ca un ansamblu exterior şi semicirculară la in-
armonios. Spre vest, alipit faţadei, se înălţa un turn zvelt de lemn cu terior. Pentru o datare cât mai
balconul din partea superioară încadrat de alte patru turnuleţe. Pronaosul timpurie (sec. al XIV-iea)
şi naosul purtau un acoperiş comun de şindrilă în timp ce altarul decroşat pledează fereastra biforă de pe
era mult mai scund. Accesul la interior se făcea pe una dintre cele trei latura de nord a navei şi
deschideri de la baza turnului clopotniţă şi ducea în pronaosul tăvănit şi deschiderea circulară cu
delimitat de naos printr-un zid străpuns de arcade. Naosul de aceeaşi traforuri gotice din peretele
formă pătrată şi dimensiuni egale cu ale pronaosului (6 x 5,50 m) era estic al sanctuarului (E.
despărţit de altar doar prin arcada catapetesmei. Exteriorul atrăgea atenţia Grece~nu, 1971, p. 39).
prin numărul mare al contraforţilor (12), amplasaţi ulterior pentru conso- In schimb, planul
lidarea zidurilor înălţate pe un teren accidentat (E Hulea, 1962, p. 32). ~bsidei nu permite aceeaşi
mcadrare cronologică decât în
La 1282 moşia Orbo era disputată între familia nobi liară din Geoagiu condiţiile în care se acceptă
de Sus şi capitlul albaiulian, la 1285 regele Ladislau al IV-iea hotărând în preluarea formelor de la
favoarea capitlului ( Gyorffy, li, p. 177). La 1505 Fels6 Orbo, O/ah Orbo, era Garbovira _ biserica reformată din Teiuş
încă în stăpânirea acestuia ( C Sudu, ms., sub voce) Biserica„NaştereaMaiciiDomnului" (sec. XIII-XIV) aflată în
imediata apropiere şi nu ca 0
76
77
 Gheorghe FLESER I - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
-----------------1 BISERICI DE ZID
influenţă a arhitecturii româneşti de la sud de Carpaţi considerată prea paviment din olane de piatră şi câte o singură fereastră fi I -
devreme pentru secolul al XV-iea. (M . Rorumb, 17n 8'9., p. 135). pe 1ecare atura
În acelaşi context, al legăturilor dintre cele două monumente Ridicat înju~J a~ului 1800, turnul clopotniţă a fost adosat fatadei
învecinate, poate fi încadrată şi fereastra de tradiţie roman i că (bifora) de vest, accesul m bisencă tăcându-se iniţial printr-un portal ampiasat
de la Gârboviţa, ale cărei deschideri semicirculare fac tri miteri din nou pe latura de sud a pro-
la biserica reformată din Teiuş (E. Greceanu, 1972, p. 203). Indiferent naosul ui (astăzi obturat).
care ar fi însă provenienţa şi factura lor - apuseană sau bizantină -, Având secţiunea pătrată şi
elementele interferate în arhitectura bisericii din Gârboviţa sunt adaptate, trei ni vele, turnul se ~
- ~~
ca pretutindenea la monumentele româneşti, tradiţiilor constructive descarcă pe două arce

!r___.i{?â...Q.~blr;
locale. dubleuri care taie Jongitu- ''""""""'"''""
În plan, edificiul se compune dintr-un turn clopotniţă adosat dinal bolta încăperii de la ~
faţa dei de vest la 1800, o navă dreptunghiulară boltită semicilindric
(pronaosul fiind delimitat printr-un zid înalt numai până la baza
arcuirilor), iar la est o absidă poligonală, cu şapte laturi la exterior ş i
baza aces tu ia. În spatiul
îngust dintre arcadă şi zi,dul
nordic este amen ajată 0
J

1
1
„. ._
;~

...
. ~•_~...,.:1:1

• • -·„ ~ et ~~;~
- - . L• ..I

semicirculară la interior. Boltită a vela într-o etapă ulterioară, absida scară de lemn ce urcă la Gârbovi/a - Biserica „Naşterea Maicii -
altarului păstrează structura iniţială a zidului de sprijin, traseul clopote. Decorul exterior al Domnului''. Detaliu pictură
poligonului interior transformându-se într-un segment de cerc intersectat tu.n:_ului este al~~~it di~ motive neoclasice: capiteluri cu ghirlande,
de laturi drepte la nord şi sud - soluţie întâlnită şi la biserica reformată fnza cu baluş~11 ş~ motive vegetale ce fonnează un arc în acoladă
din Teiuş. deasupra desch1denlor semicirculare la ferestre.
Pictura, datată în Nu :z-ebuie ~itată masa altarului, pe a cărei tăblie meşterul ne-a
secolul al XVIII-iea, se lăsat urmatoarea msemnare în chirilică: "Is Hs NIKA E FI
păstrează fragmentar în Gheo h. d. - H.d. · u oare
rg ie ma 1 işu (am tăcut) această masă".
interiorul absidei ş i pe ~supra monumentului s-au efectuat reparaţii în:
zidul catapetesrnei cu trei - m 1908 când s-au mărit ferestrele şi s-a renovat turnul·
uşi şi o fereastră la timpan.
- 1928 ~-a acoperit tum~I cu tablă iar biserica cu şindrilă;
GârboVJja - Biserica ''Naşterea Pe bolta altarului, î n - 1942 m unna a.lunecănlor de teren în pereţi i şi bolţile bisericii
Maicii Domnului". Plan medalionul central este se p~oduc fisuri, lăcaşul fiind dezafectat pentru o scurtă perioadă
reprezentată Sfânta Treime de timp;
înconjurată de cetele îngerilor purtând globul pământesc cu iniţialele - 1966 iniţiate lucrări de restaurare;
Mântuitorului. În zona inferioară se desfăşoară registrele cu figurile - 1974 reparaţii curente.
înaltilor ierarhi şi o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul, la est.
În a~samblul compoziţional al catapetesmei scenele ample cu Închinarea Localitatea este mentionată cel putin din 1505 - d
d · - . : · , can se consemna
Magilor şi Răstignirea încadrează Sfânta Treime, iar pe arcada enumirea sa m limba maghiară, K6zeporb6 ( C. Suciu, 1967, I, p. 265). În
timpanului apar busturile apostolilor şi proorocilor. Extrem de simplă 1733 ea era o aşezar~ c~rat românească, numărând 24 de familii, păstorite de
la interior, nava are ca decor un medalion în stuc pe semicilindrul bolţii, un preot greco-catolic. ln 1750 numărul locuitorilor crescuse la 184 suflete.
78
79
 BISERICI DE ZID
Gheorghe FLESER J- - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Cele 27 fami lii ortodoxe ale Gârboviţei, din 1760-1762 intraseră în posesia
bisericii satului, deşi nu beneficiau de statornicirea în localitate a unui preot
de aceeaşi confesiune. Exista atunci un singur preot greco-catolic şi o singură GEOAGllJ OE SlJS
familie de aceeaşi credinţă. Credincioşii ortodocşi ai Gârboviţei se cifrau, în (sat, corn. Stremţ)
1766, la 33 "parte bărbătească" şi 49 "parte femeiască". În 1820 parohia a fost
reconvertită la greco-catolicism fiind redobândită de către uniţi şi biserica din Biserica fostei măn ăstiri , cu hramul
sat. Populaţia aşezării se cifra în 1854 la 326 locuitori, pentru ca în 1876 ea să "Intrarea în biserică a Maicii Domnului"
fie de 346 suflete (Oameni şi fapte, 1996, p. 26, 60, 80, 90, 96, 137, 255).
„- ...I Mănăstirea
-d - de la Geoaaiu
0 a fost zidi··- ··' ceva mai.
,a pe o cwme
ma ta ecat vechea biserică a ortodocşilor. Răzbati la dân .
peste un deal lutos ... fntâlneşti mai întâipiiretii ne. ~· „esbao~u.ma1.
- a - -d· . . . o"• u ' 1ovan1
m"'rama ~' ?ro:olai:, a1unor chi/Ji"părăsite. Biseâca stă încă lângă
aceste daramatun: un turnuleţ se ridică deasupra păretilor
îi?podobiţi cu linii de zimţi Şi cu
. '. cwbuce şerpuitoare; fereştile în cadre
d_e acelaşi fel, se vădnu.mai de 0 parte.
lnuntru, stâlpii despart pronaosul de
un naos întunecat ... ''.
(N. Iorga, 1977, voi. I, p. 226)

Tradiţia atribuie
întemeierea mănăstirii de la
Geoagiu de Sus unui voievod
~unt~an numit Radu, personaj
1dent1ficat de unii cercetători
Gârboviţa - ( V Drăgu,t, 1970, p. 67) cu
Biserica „Naşterea Maicii Radu de la Afumaţi (1422-
Domnului". Fereastră 1425), domnul Ţării Româ-
neşti. Ipoteza a fost respinsă de
istoricul Ştefan Meteş, care
sem n a l ează, pe baza unor
documente, confuzia făcută
între l ocalităţile Geoagiu de
Sus (jud. Alba) şi Geoagiu de
Geoagiu de Sus - Biserica fosrei Jos (jud. Hunedoara), cea de a
mănăstiri, cu hramul ''Intrarea fn
doua aşezare fiind adevărata
biserică a Maicii Domnului"
posesiune transilvană a
81
80
 Gheorghe FLEŞER 1- - - - -- - - - - - - - - -- - - -
domnului muntean (Şt. Meteş, 1935, p. 74). Cert este că, pentru o scurtă
perioadă, aşezământul devin e un impo rtant. ce~tru episcopa~
transilvănean. Aici şi-au avut reşedinţa în a doua JUmatate a secolulm
al XV1-lea episcopii Hristofor (1557), Sava ( 1560 şi 1562) şi Gheor~he
( 1561 ), înalţilor ierarhi revenindu-le, conform unor documente erm~e
în epocă, "apertinenţele, veniturile şi foloasele pe care 1~-a a_vut_ dm
vechime acel episcopat"(! Şerban, 1988, p.41 ). Daca atnbu1r~a
mănăstirii domnitorului Radu de la Afumaţi rămâne ipotetică, iar o rela~e
între existenta bisericii şi centrul episcopal de aici la 1577 trebuie
acceptată cu ;ezerve, tabloul votiv şi inscripţia din 1723 _ne o.foră primele
datări certe asupra edificiului. O identificare a personaJulu.1 re~rezentat
în tablou cu Mihai Viteazul nu exc lude aportul marelui v01evod la
repararea ş i înfrumuseţarea bisericii (M Porum_b,. 1990, P·_ 220).
Acceptarea unei asemenea supoziţii face din nou tr1m1.tere la ex1s~enţa
lăcaşului în secolul al XVI-iea şi este în acord cu st1lul decorativ al
faţadelor, biserica din Geoagiu de Su~ fiin~ aş~za:~ din punctul de v~der~
al plasticii exterioare "în fruntea ş1rulu 1 ed1fic 1 ~lor de cult r?mane~h
care au suferit influentele de tradiţie bizantină dm Ţara Romaneasca -
monument cheie în dat~ea celorlalte ctitorii din principat ce evidenţiază
astfel de înrâuriri." (J Şerban, 1988, p. 44). Ca urmare a distrugerilor
suferite în timpul campaniei generalului Buccow (1762), "cân~ a~
stricat-o necredincioşii" , şi a evenimentelor din timpul răscoalei Im
Horea (iarna lui 178~), biseri.ca mănăst~rii cunoaş.t~ , ~n 1 793,_a'::pl~
1
lucrări de reconstrucţie, folosindu-se la mălţarea e1 pietrele batrane
din zidurile foste i mănăstiri , astfel încât sub noua înfăţişare cu greu
mai pot fi identificate trăsături le monumentului ctitori t în veacul al
XVI-iea.
Astăzi, din vechiul ansamblu monahal, ridicat pe o m~că terasă
în stânga văii Geoagiului, se mai păstrează doar biserica. ln pofida
dimensiunilor modeste (15 x 7 m) accentuate şi de turla scundă,
planimetric edificiul se compune din compartim~ntă:il e ~b ! şnuite:
pronaos, naos şi absidă decroşată, poligonală la extenor ş1 sem1cuculara
la interior.
Deasupra pronaosului acope ri t cu o bo ltă ~emi~il i~d:ică
transversală se înalţă turnul clopotniţă a cărui formă, d1mensmm ş1 de-
BISERICI DE ZID
Geoagiu de S us -
Biserica fostei mănăstin; cu hramul
"intrarea În biserică a Maicii· Domnului''. 11"-=a..::::il_,
Plan
cor îşi găsesc ~n mic~ măsură asemănarea la turnul bisericii din Arnpoiţa
- element arh1tectomc cu aceleaş i origini tipologice.
. _Din pronaos, o mică uşă şi o scară îngustă amenajată în grosimea
z1dulu1 de nord permit accesu l la clopote. Un zid neobişnuit de gros
(l ,20 m) desparte pronaosul de naos, comunicarea între cele două
încăperi făcându-se printr-o deschidere amplă cu arhivolta în acoladă.
. .. ~proape pătrat, naosul este acoperit cu o calotă pe pandantivi
spnJm1tă pe patru arce dublouri dispuse pe cele patru laturi ale careului.
Sp:e est absida decroşată, semicirculară la interior şi poligonală la ex-
tenor (cu şapte laturi, ca la Gârboviţa) poartă o boltă semicil indrică
racordată cu o semicalotă.
În altar nişa proscomidierului se prelungeşte prin două mici
deschideri în grosimea zidului , una spre vest, folosită ca ascunzătoare
(ca la Almaşu Mare), cea estică făcând legătura cu exteriorul printr-o
fantă (cu rol de răsuflătoare).
P:~ s?luţiile ado~tate la boltirea spaţiilor interioare (calota pe
pa~dant1v1 dm navă), prm forma absidei (semicirculară la interior şi
poligonală la exterior) sau prin decorul faţadel or (profilele de cărămizi cu
formatul special "în zimţi") arhitectura bisericii din Geoagiu de Sus reflectă
certe influenţe ale artei religioase de la sudul Carpaţilor şi modul în care
acestea au fost grefate pe tipul tradiţional al monumentelor transilvane.
83
Gheorghe FLEŞER I------------------- - - - - -- - - - - -- - - - - - 1 BISERICI DE ZID
La interior, alături de Motive vegetal-geometrice pictate apar ş i pe zidurile exterioare
fragmentele răzleţe de d~r aici decorul principal îl formează şirurile de cărămizi şi brâul me~
zugrăveală ce se dezvăluie sub dian care înconjoară biserica pe toate laturile, ultimul element arcuindu-
straturi le mai vechi şi de se î~ _acoladă deasupra ferestrelor mici cu ancadramente de piatră
tabloul votiv din pronaos în semicircu lare. Modelul brâului, cu acest traseu, îl întâlnim la mănăstirea
anii 1792-1793 , când s -a Hodoş-Bodrog (sec. al XVI-lea), în timp ce, la Geoagiu de Sus, Victor
reconstituit biserica, au fost Brătulescu îl atribuie înnoirilor suferite de biserică la începutul veacului
rep ictate absida altarului, al XIX-iea.
tâmp la de zid şi naosul. . La el~mentele de plastică arhitectonică nu putem asocia capitelul
Programul iconografic masiv de piatră, de factură gotică, ornamentat cu motive vegetale şi
realizat de zugravul Gheorghe, două bl~zoane, menţionat ca existent în faţa bisericii Ja începutul
fiul lui lacov din Răşinari, se secolului XX (E Hulea, l 962, p. 49) (piesa a fost dusă la biserica
remarcă printr-o serie de inova~i romano-catolică din Teiuş).
vizibile în tematica şi modul de Inscripţia din pronaos, pe care noi o dăm cu ultima variantă
amplasare al scenelor. "Dumi(tru~ protopop ot Carlova(r) ctitoru bisericii Rucopiseţ Popa Iva~
Pe cupolă, în meda- Zugrav; Nistor, 1724, meseţa mai, 5 zile", a suferit interpretări numai
Geoagiu de Sus - Biserica fostei lionul central, este reprezentat în privinţa protopopului originar din Karlsburg - Bălgrad, numele lui
mănăstin~ cu hramul "Intrarea in Pantocratorul, iar cele opt fiind asociat cu Petru (M Porumb, 1999, p. 136), Constantin (E
biserică a Maicii Domnului". cercuri din jur cuprind, alături Greceanu, I Cristache-Panait, 196612, p. 723)sau Dumitru deopotrivă
Portret votiv de imaginea lui Iisus pe cruce, (A. Andea, S. Andea, 1993, p. 184).
cele şapte taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia'. Pocăinţa, Cunu~i~,
Maslul ş i Hirotonia; pe pandantivi, în loc de cei patru ~~an~hehşti'. Puternica familie nobiliară de la Geoagiu de Sus apare documentar Ia
apar naşterea lui Iisus, Întâmpinarea Domnului , Bot~zul ~i Inv1ere~ lu: }.2.63, când Ştefan, ducele Transilvanie i şi fiul regelui Ungarie i Bela al IV-iea,
Lazăr, ca episoade din ciclul hristologic; registrele m~enoare prezmta 11 1mbogăţeşte P_~ses1uni le cu moşia Kend ( C Suciu, ms., sub voce; Gyorffy,
II, p. 163). La mIJlocul secolului al XVI-iea exista aici o mănăstire înfloritoare
figuri le unor sfinţi mai puţin întâln~ţi în _programe_le iconografic~: S~
reşed_inţă epi scopală atestată între 1557-1562. Lipsa infonnaţiilor privitoar~
abate Diogene, Sf. Zosima, Sf. Mana Egipteanca. In pa~ea super~oara
la ex~stenţa u?or posibili sprijinitori şi ctitori ai lăcaşului de cult, precum şi
a pereţilor, cele opt scene din ciclul Patimilor se înche!e cu Inviere~
menţionarea m secolul trecut a unor fragmente a rhitecturale cu blazonul
(M Porumb, f 998, p. 137; V. Brătu/escu, 1937, p. _22). In al_tar se mai arpadian a_ ~cut posibilă lansarea ipotezei că biserica ce a servit drept catedrală
disting fragmente din următoarele scene: Sfa~ta Tre~me nou- ar fi, la ongme, vechea biserică romano-catolică folosită de familia nobiliară
testamentară (pe boltă), Maica Domnului cu p~ncul ~nca_drata de ~etele d~ ai~i, părăsită odată cu stingerea acesteia, la mijlocul secolului al XV-iea,
îngereşti (deasupra ferestrei centrale), registi:ul. i~rarhilor m med~hoan~'. din hpsă de credincioşi (E. Hulea, 1962, p. 42). Capitelul gotic în discuţie,
Coborârea de pe cruce în nişa proscomid1e1. Pe ~patel e :amp_le_1. păstrat ~ctualm~nte la biserica romano-catolică din Teiuş, prin realizarea şi
Închinarea magilor Năframa Veronicăi, Buna Vestire (?), mgen m proporţ11le sale impresionante, infinnă însă categoric această posibilitate.
medalioane şi moti~e florale. Pe faţa tâmplei : ~e~sali~ul ceres~ (?) -
scena centrală - şi registre cu apostoli şi prooroci dispuşi m medalioane.
84 85
 Gheorghe FLESER - -- - - - - - - - - -- - - - - 1 BISERICI DE ZID
al naosului, la exterior: "În anul domnului Hristos ... besearika în an ...
D?~ Hs. în 1813 Popovici Danii! Rad". Urmele de arsură de pe vechile
GEOMAL grmz~ păst~ate în. structura zidului (vizibile în pod) arată că lăcaşul a
(sat, corn. Stremţ) sufent un mcendm la o dată care ne-a rămas necunoscută. Din 1923
?iserica are un acoperiş de ţiglă, iar în 1967 se fac din nou consolidări,
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" impuse de alunecările de teren. Cunoscând aceste prefaceri multiple,
l ăcaşul, cu o certă valoare istorică ş i re li gi oasă, a pierdut mult din
trăsăturile sale iniţiale.
Ctitorirea bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" la În plan, edificiul se compune
__....:.:----~=~r-•-=::-:::::=:""'! 16 64 poate fi le gată de d intr- o abs id ă semicircu l ară
~ împrejurările economice decroşată, navă dreptunghiulară şi
favorabile prin care a trecut turn-c l opotniţă la vest. Pentru
Geoma lul în seco lul al acoperirea spaţiilor interioare, în nava
XVII- iea, aşezarea deţi­ delimitată prin arcuri dubleuri în trei
n ând un loc de frunte travee, s-au folosit boltite "a vella"
printre satele învecinate. iar la absida altarului 'o semicalot~
Rid icată prin eforturile tăiată de un arc transversal
întregii comuni tăţi, la (improvizaţia poate fi rezultatul unei
îndemnurile vrednicului refaceri). Spre est, catapeteasma de
. preot Miclăuş, biserica este zid are trei intrări cu deschiderile
Biserica ,,Adonniiea Maicii Domnulw" trecută în 1700 la uniţi şi
arcuite în partea superioară, iar la vest
rămâne în posesia acestora până la 1780, interval d~ timp î~ care tribuna se ridică deasupra spatiului
Geomalul este şi sediu de protopopiat. Se pare că de la mceput l~c~şul rezervat tindei. Încăperea de Ia,baza
s-a dovedit a fi neîncăpător şi lipsit de trăinicie, deoarece l_a m~1 un Geomal _ turnului clopotniţă, nefiind acoperită
secol de existenţă construcţia este supusă deja unor transf~rrnăn r~~1cale. B1serica „Adonnirea Maicii şi fără o pos ibi litate de comunicare
însemnările făcute de preoţii din fami lia Rad (în special Dannl Rad Domnului". Portal cu nava bisericii, arată că portalul
Popovici) pe cărţile religioase ne oferă unele informaţii ~esp~e na~r~ semicircular de pe latura de sud a
intervenţiilor şi data efectuării lor: "S-au făcut a d?ua ora ~a1 lunga ŞI turnului a servit numai pentru accesu l la scara clopotelor. Pentru
mai largă în anul 1754; bolta deasupra la b iserică ş1 la ~ltanu ~-au fă~ut credincioşi a fost amenajată intrarea de pe latura de sud a naosului
de zid la anul 1779; proptelele (contraforţii - n.n.) de zid pe dmafar~ la deschiderea semicirculară având din 1813 un frumos ancadramen;
biserică şi altariu s-au făcut în anul 1794; s-a~ m~i !11rus~it ~consoh~at !n
scu~pt~t piatră: _un vrej continuu îşi desfăşoară simetric răsucirile pe
_ n.n.) bolta la 180 l ". Reparaţii ample la b1senca trebuie sa se mai fi usc1on, tar la chete bolţarul median este marcat cu însemnul crucii şi
făcut şi la 1813, din moment ce anul este săpat pe_a?cadra~etul anul construcţiei (1813) .
portalului de piatră amplasat pe latura sudică a naosul;i~ ş1 ~e regaseşte . Pictura din 1968-1 969 înlocuieşte un mai vechi şi valoros pro-
în textul unei inscripţii în chirilică pe o placă încastrata m zidul de nord gram iconografic (Şt Meteş, 1921, p. 970). Sumar, decorul împodobeşte
86 87
 Gheorghe FLESER I- - - - - - - -- - - -- - - - - - - BISERICI DE ZID

catapeteasma de zid (scena Răstignirii încadrată de motive florale şi

registrul apostolilor deasupra); pânza bolţilor (Punerea în mo~â~~·
Învierea Iisus în templu şi Iisus EllUTianuel); arcul dublou (evanghehştu) HĂDĂRĂU
şi glafurile ferestrelor (proorocii - David, Ezechiil, Moise, Danii! - şi (sat, comuna Lupşa)
sfintii mucenici - Nichifor, Dumitru, Isaia, lrimia).
' în exterior, prin retencuirea navei şi a absidei, biserica arată Biserica "Coborârea Sfântului Duh"
complet înnoită şi doar turnul masiv din piatră, în aşteptarea re~araţiilor,
mai păstrează ceva din patina trecutului. Bis:rica a fo.st deţmătoarea Biserica cu hramul "Coborârea Sfântului Duh" din Hădărău a
unui fond valoros de carte veche religioasă. Insemnănle de pe unele fost ridicată în etape, la sfârşitul secolului al XVIII-iea, lucrările de
exemplare făcute de preoţii din familia Rad au fost de un real folos construcţie desfăşurându -se, conform tradiţ i ei şi pe baza anului
istoricului Ştefan Meteş pentru reconstituirea trecutului localităţii sale inscripţi onat pe piciorul mesei altarului, din 1770 până în 1800.
natale: Geomalul. Planimetric edificiul se
În turla bisericii se află trei clopote, unul de mai mari dimensiuni compu n e dintr- o ab s idă
din 1860, cu inscripţia în limba maghiară şi numele donatorului curatorul semicirculară decroşată, navă
Popa Mihăilă, şi două clopote mai mici din 1922. dreptunghiulară şi clopotniţă
monumentală adosată faţadei
Amintită sub numele Gyomal la 1282, cu prilejul hotărnicirii moşiei de vest. Relaţia cu arhitectura
Gârbova de Jos, localitatea apare foarte explicit delimitată etnic la 1349, când bisericilor de lemn se regăseşte
poartă numele vil/a 0/ahafis Dyoma! ( C Suciu, ms., sub voce) deopotrivă în soluţ iile con-
structive şi în componentele
structurale utilizate la sistemul

- de acoperire al interiorului,
unde pronaosul încălecat de
tribuna corului este tăvănit, iar
naosul şi absida sunt acoperite
cu o boltă semici lindrică din
lemn. La exterior tu rnul-
c l opotniţă poartă la corona-
ment un foişor tot din lemn. În
prezent intrarea în biserică se
face prin pridvorul închis de pe
latura de sud a naosului,
vechiul portal amenajat pe sub
Hădărău -
turnul-clopotniţă, pe latura de
Biserica „Coborârea Sfăntului Duh "
sud a acestuia, fiind obturat.

88 89
 Glreorglre FLESER 1- - - -- - -- - - - - - - - - - --
- - - -- - - ----------1 BISERICI DE ZID
Aici deschiderea mai păstrează ancadramentul de lemn decorat cumo- altarul~i, pe perete~e de nord, se mai păstrează o friză de sfinti
tive florale incizate discret pe usciori şi o inscripţie cu chirilice pe (Pant.eltmon, .Gb~la.:'1e, Fo~a, Tiron, Jgnat, Lup), bolta şi suprafetele
arhitravă: ''Plătit pentru facere de jupânul Şpan Gheorghe întru ajutorul
pereţilor verticali fond repictate în perioada interbelică (M p, , b
sfintei biserici din comuna Lupşa, sat Hădărău, la anul 1803, mai 14 1998, p. 156). · orom ,
zile". După o însemnare păstrează pe Mineiul lunii mai (Sibiu, 1854),
A~ături de icoanele mai vechi, din secolul al XVIII-iea, se mai
pridvorul de pe latura sudică a bisericii a fost amenajat mai târziu: "Să
~:~~~aza cele semnate de Nicolae Kuk Zugrav din anii 1838, 1842 şi
se ştie că lucrarea la pridvorul bisericii noastre din Hădărău s-a tăcut
de-tâia zi a Junei mai 1862, fi ind paroh în timpul acela la această biserică . I nterven.ţiil.e asupra lăcaşu l ui au constat mai degrabă în
Petru Oană ... scris-am prin Lazăr Rusu". Încheiate în segment de arc sch1mb~rea penod1că a acoperişului de şindri lă, în anii 1864 1895 .
în partea superioară, ferestre le am ple cu o dispunere ri tm i că ş i 1920, dm I 961 aceasta fiind înlocuită cu tablă. ' ŞI
aproximativ simetrică pentru fiecare compartiment în parte (două la
pronaos, două la naos şi trei la absida altarulu i) sunt cu siguranţă . Prima ~testar: documentară a Hădărăului, cătun al Lupşei, este mu lt
rezultatul unei ampl ificări ulterioare. mai veche decat cea mdeobşte cunoscută ( C Suciu J967. I 283) A
figu - I · • . . ' , , p. . şezarea
Executată între anii 1827-1828, pe baza unei inscri pţii pictate pe rea:a ce ~uţm ~n cons~npţ1a oficială a administraţiei austriece din 1760-
1762, cand se mreg1stra existenţa unui preot şi a două familii· uni.te
peretele de nord a naosului, fresca din interior a fost atribuită de istoricul .
cea a 50 f; T · , precum ŞI
Ştefan Meteş zugravilor Gheorghe Şpan şi Ioan Cuc, care ar fi activat am1 li n~u~1te, c~re ~u aveau păstor spiritual. Funqiona în Hădărău,
în zonă între anii 1800- 1803 (Şt. Meteş, 1928, p. 120). Prezentând un ~· vr~mea r~spect1va, o b1sen:ă românească, aflată în folosinta ortodocşilo
caracter vădit popular, scenele religioase se desfăşoară pe registre, md m uz ş1 o ci:'~. parohială. Tn 1831 o biserică din cătun le ap~rtinea unitilo~'
împodobind deopotrivă suprafeţele semicirculare şi pereţii laterali ai f:~; a c~m~mt~ţ11 res~ective fiind reconvertită la greco-catoli~ism încă di~
, ex1stand m co~t1~ua.re şi biserica ortodoxă. În 1835 existau însă în
navei:
Hădăr.ău ?oar 17 credmc1oş1 greco-catolici ( Oamenişifilpte 1996. p 93 233
- Maica Domnului orantă, Sfânta Treime, Iisus Pantocrator - pe 257), iar m 1876 doar 6. ' ' · • •
boltă, în medalioanele din axa sa;
- Patimile şi momentul Învierii, în primul registru, scenele fiind
însoţite de texte explicative (Cina; Iisus în grăd ina Ghetsimani; Când I-
au prins pe Iisus; Când l-au dus la Caiafa; Când l-au încoronat cu cunună;
Când l-au bătut ostaşii ; Când l-au silit pe Simon să ducă crucea; Când
l-au dus să- l răstignească; Când l-au răstignit; Luarea de pe cruce şi
Îngroparea lui Iisus);
- Praznicele (Buna Vestire, Naşterea, Botezul, Schimbarea la faţă,
Adormirea Precestei) şi Evangheliştii - al doilea registru;
- Sfinţii Mucenici (Hristofor, Pamfil, Diodat, Gherman, Nechifor
etc.) - la baza pereţilor.
O atitudine rezervată trebuie să avem asupra picturii de pe
catapeteasma de zid, unde apar reprezentate Deisis, Răstign irea şi Maria
orantă încadrate de şirul Apostolilor şi respectiv al Proorocilor. În absida
90
91
 Gheorghe FLEŞER
IGHIEL
(sat, corn. !ghiu)
Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
Sursele documentare şi tradiţia ne oferă date d iferite, relativ
îndepărtate în timp, cu privire la construcţia bisericii ?i_n Ighie~, fi~n~
consemnaţi deopotrivă anii 1721, 1758 şi 1784. Pentru nd1car~a b1senc1:
la începutul secolului al XVTII-lea s-a avut în vedere cronologia adoptata
de Calendaru/ creştinului pe anul 1949, perioada anilor 1~58- 1 759
însemnând trecerea bisericii de la un iţi în posesia ortodocşilor. In sfârşit,
încadrarea constructiei în deceniul al nouălea al aceluiaşi secol s-a făcut
;:.:.;,__ _ _ _ _~·:-.--~---i pe baza unei i n seri pţi i
t existente pe tâmpla de zid,
deasupra uşilor: "1781 iulie 3
zile" (E. Hulea, 1962, p. 62).
Cert este că biserica
actuală se suprapune parţial pe
fundaţiile unui lăcaş mai vechi
(începutul secolului al XVI-
iea), cu proporţii modeste,
alcătuit numai din absida
semicirculară şi o navă
dreptunghiul ară, orientate pe
axa sud-est faţă de absida
actua lă (Al. Bogdan, 1967, p.
643). Mai amplă ( 17 ,65 x 6,90
m), noua construcţie din
secolu l a l XVIII-iea va fi
prevăzută cu tradi ţio n a l e l e
Jghie/ - spaţii rezervate credincioşilor
Biserica „ Cuvioasa Paraschiva" şi oficierii serviciului religios:
92
I BISERICI DE ZID
pronaos acoperit cu un tavan drept, naos boltit semicilindric şi absidă
poligonal ă decroşată, acoperită cu o boltă semicirculară racordată cu
panouri curbe. Asocierea dintre o navă bo ltită în leagăn şi un altar
poligonal o regăsim pentru această etapă - a doua jumătate a secolului
al XVIII-iea şi la biserica din Arapaşu de Sus Uud. Sibiu).
Aspectul de originalitate al monumentului constă în asimilarea
la o construcţie de z id a elementelor tradiţionale specifice bisericilor de
lemn: turnul cu foişor şi coif ascuţit (deasupra pronaosului) şi cerdacul
pe stâlpi de stejar (amplasat pe latura sudică). Fără a se ridica la nivelul
artistic a l prispei fostei biserici din Bucerdea Vinoasă, pridvorul din
lghiel rămâne în zonă singura mărturie de acest gen în care se mai poate
vedea măiestria creatorilor populari (E. Greceanu, 1 Cristache-Panait,
196612, p. 717).
Ighiel - Biserica „Cuvioasa Paraschiva''. Plan
În structura edificiului cu pereţii de piatră şi bolţile de cărămidă
se regăsesc însă şi elemente de pl astică arhitectonică. Confectionate
din blocuri de piatră cioplită, chenarele ferestrelor încadrează 'mici le
deschideri semicirculare alungite care luminează interiorul navei şi
absidei. Discretă, ornamentaţia este prezentă numai pe ancadramentele
celor două portaluri de acces în biserică. Amplasat pe latura de sud a
pronaosului, primul portal are suprafeţele cuprinse între chenarul
dreptunghiular şi arhivolta arcadei acoperite cu o rozetă şi un vrej cu
frunzele răsucite. Cu traseul arhitravei în segment de arc, uşa care face
93
 Gheorghe FLEŞER I - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
trecerea din pronaos în naos îşi limitează decorul la profilele liniare de
pe usciori şi la torul care le subliniază muchia. Practicate prin
străpungerea peretelui, acele ferestre cu deschideri inegale amplasate
în stânga şi dreapta uşi i par a fi rezultatul unor improvizaţii. Spre răsărit,
zidul catapetesmei este prevăzut cu trei intrări relativ înguste şi scunde
de aceleaşi dimensiuni.
Real izată de Gavril Zugravul la 1781 (conform unei mai vechi
interpretări a inscripţiei de pe catapeteasmă), stilistic, pictura care
acoperă pereţi i navei şi absidei poate fi mai degrabă atribuită lui
Gheorghe Zugravul, fiul lui Iacov din Răşinari. Şterse şi afumate, scenele
religioase au fost identificate în mare parte de special işti :
În absida altarului - Sfânta Treime nou-testamentară, înconjurată
de cete îngereşti (pe boltă);
- Sfânta Năframă înconjurată de heruvimi (deasupra ferestre i
răsăritene);
- Arhierei (Sfinţii Vasile, Grigore, Ioan, Nicolae, Spiridon,
A lexandru, Kiri l şi preotul Zaharie cu Elisabeta (pe zidul circular);
- Scara lui Iacov (pe spatele tâmple i, în partea de sud);
- Sfinţii Ştefan şi Laurenţiu (în glaful uşil or diaconeşti);
Pe catapeteasmă - Botezul şi Răstignirea lui Iisus (în lunetă);
- Iisus arhiereu încadrat de Apostoli (partea inferioară);
În naos - Iisus Pantocrator, Maria orantă şi Sf. Ioan Botezătorul
(pe bolta semi cilindrică, în medalioane);
lghie/ - Biserica „Cu vioasa Paraschiva''.
Frescă (detaliu)
94
- - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
- ciclul Patimirilor (Iisus la Ana, Sărutul lui Iuda, Rugăciunea de
pe Muntele Măslin~lor, Cina de Taină, Pogorârea de pe Cruce_
p_e ~eretele de sud; Incoronarea cu spini, Biciurea, Iisus la Pi lat
ş 1 I isus la Caiafa - pe peretele de 11ord);
- Sfinţii m ilitari şi mucenici (Dimitrie, Iacov Persul, Teodor Tiron,
Gh:org~e, _Teodor Stratilat, Andrei, Artenie, Procopie şi doctorii
făra argmţ1_ Cosma şi Damian - în registrul de jos al peretelui) ;
- Prorocul Ihe - peretele vestic al naosului (M. Porumb, 1989
p.717). ,
Icoanele pe lemn cu semnătura lui Simion Zugravul din Bălgrad
au fo.st executate ~? 1780, respectiv 1783. În istoricul lăcaşului sunt
~enţ_1~nate reparaţu le turnului în 1899 şi cele ale acoperişului de şindrilă
m anu 1948, 1988. Restaurarea monumentului a avut Joc în 1965- 1966.
Prima atestare documentară a aşezării, sub denumirea de O/ah Jaen
P~W:a,. confinnă zăl~girea. ac~stei ~osesiuni de către principele Gheor~he
Ra~ocz1 al l!-lea făcuta credmc1osulu1 său s lujbaş Petru Budai la 26 iulie 1656
(L!be'. R~gws, :x:xv1· p. 7 17). Alte referiri la numele localităţii se păstrează
numai prm tr~d 1ţ1e. A~~stea leagă unele toponimii unor locuri (Balta Turcului)
d~ ~onfruntănle de od1moară ale localnicilor cu năvălitorii turci sau de stabilirea
a1c1 a unor familii de moldoveni (Costeştii), în timpul stăpânirii în Transilvania
a lui Mihai Viteazul (P. Costea, 1928).
95
 Gheorghe FLEŞER ------------------1 BISERICI DE ZID

valoroase catapetesrne sculptate în piatră: "Iggl(u) Ionăş(u) au plăt(it)

IGHllJ
(sat, corn. Ighiu)
Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
în pofida transformărilor suferite de-a lungul timpului., biserica
cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Ighiu a rămas unul dmtre cele
i mai interesante şi mai
' 11 importante lăcaşuri de cult
11 'l ridicate în secolul al XVlll-lea
!I ~ pe teritoriul jud. Alba.
I In scripţii le din interior se
~ constituie în surse docu-
mentare referitoare la anul
co n strucţiei, numele sau
contribuţia ctitorilor; arhitec-
tura monumentului reflectă
originalitatea soluţiilor con-
structive iar elementele de
plastică decorativă fac referiri
la valorile artistice cu care a
fost înzestrată odinioară
Jghiu - biseri ca. La intrare atrage
Biserica "Cuvioasa Paraschiva " atenţia pisan ia înscrisa
deasupra ancadramentului portalului de sud: "Ace(a)stă besiarică ~~au
făcut în zilele împă(ra)tului Karoliuşu i ară să să ştia că acel Mărnan
iastia titor mare şi acel Ghiorg este titor şi acel Iionăşu iaeste tito.r, p.opa
Toader titor. Dămiian titor. Îndreiu Dumitru titor. Dăeanu Cusha tJtor:
Crişan Dan titor. Sor(ă) titor. Satul au agiutat cu lucru. 172~ î~ luna l.m
septevriie 4". În luneta portalului citim: "Aciastă. uşe ~u ~lăt1t ş1 fere~tJle
de au făcut Murariu Crăciu . 1724" . O altă mscnpţ1e se refora la
împodobirea bisericii, la aceeaşi dată (1724), cu una dintre cele mai
de-au făcufăt (sic !) această uşă. 1724. Şte. Pe.". O reconstituire a acestui
ansamblu arhitectural şi decorativ - de certă influentă brâncovenească -
se mai poate face prin observarea arcadei centrale: refolosită ca dublu
portal de acces la parterul turnului clopotniţă. Se remarcă vigutozitatea
şi exuberanţa motivelor vegetal-florale care acoperă în întregime
suprafeţele, marcând prin variate alcătuiri compoziţionale componentele
ancadramentului de piatră: baze, montanţi, capiteluri şi arcadă. Acelaşi
gen de motive, dar într-o desfăşurare mai liberă şi cu un relief mai puţin
pronunţat, îl regăsim la portalul de acces în biserică, pe muchiile tăbliei
prestolului şi la vasul de spălat pe mâini din altar. Mult mai simplificat
este decorul amplasat pe arcada porţii de intrare în incintă, traseul
arhivoltei fiind subliniat de alternanţa profilelor întrerupte la cheie şi
de o palmetă (frunză de viţă de vie stilizată).
La rândul său,
arhitectura edificiului - care
sub raport planimetric se
compune din absidă
semicirculară decroşată, navă
dreptunghiulară cu penetraţii
în dreptul ferestrelor şi turn
clopotniţă adosat la vest (în
1761) - prezintă unele
rezolvări proprii la sistemul de
acoperire a spaţiului din altar,
unde bolta "a vela" este
intersectată de peretele răsări­
tean al absidei (E Greceanu,
l Cristache-Panait, 196612,
p. 718-719). În altar, în
dreptul proscomidierului şi a
diaconarului, se află două
!ghiu - Bisenca "Cuvioasa Paraschiva''.
inscript, ii amintind numele
Portal ctitorilor: "Acest pomelnic a
lui popa Toader şi a lui

96 97
 Gheorghe FLEŞER
BISERICI DE ZID
Demiian i unu erăiu i ună Anuţăi"; "Pomeni g(ospod)i .. . (?) Kosta
Ioniţă şi Georgie Ang(e)lu. Vasilie. Flore. Vasinca. Măriuţa. Mo ... (?).
Ilie. Georgie. Ionn. Pătru. Mărie. Anuţă. Mărina. Măria(?) i Ionn. Pătru. LIVEZILE
Călina. Satira. Mărinca. Georgie".
(fostă Cacova Aiudului, sat, corn. Livezile)
Adosat faţadei vestice, turnul clopotniţă se remarcă prin
monumentalitatea proporţiilor şi sobrietatea formelor, zidurile masive Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
fiind străpunse la primul nivel de mici deschideri cu aspect de fantă,
ferestrele mai ample luminând doar ultimele două etaje. Fragmentele
de pictură murală aflate la exterior, pe zidul absidei şi pe cel al navei,
. . În ~rhitectura bisericii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"
sunt datate în a doua jumătate a secolului al XVIII-iea (M Pommb, dm L1vez1le se regăsesc valoroase elemente structurale şi decorative
1998, p. 179). Actuala pictură din interior şi iconostasul din lemn datează
care îi conferă edificiului
din 1952.
vechime şi originalitate.
La 1206 regele Ungariei Andrei al II-iea dădea privilegii oaspeţilor Caracterizat prin masivitate
saxoni stabiliţi la Crapundorph, aşezare atestată din 1266 sub numele de !gen şi sobrietate, turnul
( C. Suciu, ms., sub voce; Gyărffy, 11, p. 166). Împreună cu Cricăul şi Romosul, clopotniţă este înglobat
Ighiul face parte din categoria celor mai vechi aşezări colonizate de saşi. În faţadei vestice printr-un
timp însă, locul acestora a fost luat de maghiari, care şi-au impus amprenta fronton de zidărie com-
inclusiv asupra numelui aşezării, transformat în Magyar-Jgen. Posesiune a pactă, etajele superioare
fiscului în epoca principatului, a fost una dintre principalele furnizoare de vin ridicate deasupra pro-
pentru curtea princiară. Livez!le - naosului purtând mici
Biserica "Adonnirea Ma1c1i"Domnului" deschideri rotunde sau
• V • dreptunghiulare. În partea
s~penoara, foişorul amplu din bârne de lemn, este prevăzut cu balustradă
ş1 patru turnuleţe de colţ.

Deosebit de pre-
ţioase sunt cele două
portaluri de acces, în

„ pronaos (pe latura sudică)

şi naos, ale căror fonne şi
decor sculptat în piatră
este posibil să- şi aibă
Livez1Je- originea în prototipurile
Bisenca ''Adonmrea MajcJi" Domnului''. introduse de meşterii
Plan toscani Ia catedrala
romano-catolică din Alba
98
99
 Gheorghe FLEŞER 1- - - -- - - - - - - - - - - -- - -
Iulia (capela Laz6 - 1521). Mult răspândite în Renaşterea transilvană,
tipologia acestor portaluri dobândeşte la biserica din Livezi le o valoare
aparte prin originalitatea şi singularitatea ornamentaţiei : bogat profilat,
chenarul dreptunghiular are usciori subdimensionaţi , latura inferioară
nedecorată, iar arhivolta este prevăzută la centru de un scut înconjurat
de motive florale stilizate şi este dublată de o sprânceană de cornişă
amplasată deasupra. În ambianţa lăcaşurilor de cult româneşti din judeţul
Alba mai este cunoscută o variantă a portalului de tip renascentist la
biserica "Prezentarea la templu a Fecioarei" din Teiuş.
Planimetria şi elevaţia bisericii
au rămas, în esenţă, nemodificate,
spaţiile interioare delimitate de pereţi
despărţitori purtând acelaşi sistem ~e
acoperire: bolta sem icilindrică. In
pronaosul dreptunghiular se remarcă
cele două arcade aplatizate de pe
laturile de sud şi nord ce susţin turnul
clopotniţă şi pe care se descarcă bolta
semicilindrică transversală (soluţie
întâlnită la Gârboviţa). La peretele de
zid ce desparte pronaosul de naos
golurile dreptunghiul are ale
ferestrelor încadrează portalul de
pi atră cu ancadrament renascentist şi
uşa de lemn al cărei canat este decorat
cu motive scul ptate şi pictate în
seco lul al XVIII-iea, conform
inscripţiei:" 1765. Această sfântă uşă
o au făcut cu toată cheltuiala Man
livezde - Macarie, o au zugrăvit Man Sântion,
Biserica "Adom11iea Maicii
de pomană". În spaţiul dreptunghiular
Domnului". Uşa
al naosului traseul semicircular al
boltii prezintă penetraţii în dreptul ferestrelor, iar pereţii laterali au nişe
pe~tru depozitarea cărţilor religioase. Prevăzută cu numai două uşi,
catapeteasma de zid are încastrate în registrul inferior interesante con-
100
-----------------1 BISERICI DE ZID
sole de piatră pentru aşezarea icoanelor, arhaism întâlnit şi la alte biserici
vechi: Geoagiu de Sus, Almaşu Mare etc.
Decroşată, absida altarului adoptă acelaşi sistem de acoperire a
bolţii semicilindrice cu penetraţii, racordarea cu peretele poligonal
făcându-se prin intermediul unor suprafeţe curbate.
Interiorul bisericii nu este împodobit, dar nu este exclusă prezenta
unui strat de pictură mai veche, prezenţa unor meşteri zugravi În
localitate fiind dovedită documentar: Man Sântion era din Livezile iar
Man Gheorghe, fiul lui Iacov din Răşinari, a locuit aici peste două decenii
(M Porumb, 1998, p. 208).
În decursul timpului biserica, a cărei datare poate fi stabilită la
începutul secolului al XVII-iea, a suferit unele stricăciuni şi modificări.
La 1848 biserica a fost incendiată, ulterior adăugându-i-se pridvorul cu
~~~de pe latura de sud, element care îi denaturează aspectul şi proporţiile
m1ţ1ale.
Denumirile vechi ale localităţii Livezile au fost Kakova, O/ah Sz:isza,
Vlad H:iza sau Vladh:iza(C Suciu, 1967, I, p. 361). Atestarea sa documentară
târzie, în 1733, nu concordă însă cu vechimea. Popu laţia satului era atunci de
40-48 famil ii de români, care aveau trei păstori spirituali greco-catolici. Biserica
din sat este atestată atât în 1733, cât şi în 1750. Situaţia confesională din 1760-
1762 este deosebit de i nteresantă: 5 preoţi ortodocşi păstoreau 81 familii
neunite, în timp ce 2 preoţi neuniţi îşi revendicau 11 familii de aceeaşi
co~fe~iu~e. Biserica aparţinea uniţilor, ceea ce înseamnă că ortodocşii,
maJOntan, nu aveau lăcaş de cult. Pe la jumătatea sec. al XIX-iea echilibrul
confesional al aşezării era din nou modificat (Oameni şi fapte, J996. p. 27
59, 90). ' ,
101
 Gheorghe FLESER
LUPŞA
(sat, corn. Lupşa)
Biserica "Sfântul Gheorghe"
Monumentală ctitorie cnezial ă, biserica cu hramul "Sfântul
Gheorghe" din Lupşa a fost înălţată, conform unei inscripţii din 1750 aflată
în proscomidia altarului, de către boierul Stănislav în 1421. În arhitectura
monumentului se regăsesc valoroase elemente tipologice şi stilistice care
susţin datarea bisericii la începutul secolului al XV-iea, pe o structură în
care influenţele goticului sunt evidente, grefându-se arhaisme preluate din
ambianţa romanicului.
Evoluţia monumentului a
cunoscut două mari etape con-
structive. În faza iniţială au fost
construite numai primele două
încăperi: absida pentagonală
decroşată şi nava dreptun-
ghiulară. Pentru acoperirea
spaţiilor interioare s-a folosit un
planşeu drept în naos şi o boltă
de lemn sau cărămidă în absidă.
Ferestrele cu deschiderile
înguste şi înalte încheiate în arc
semicircular au fost amplasate
în partea superioară a zidurilor
a căror înălţime neobişnuită
plasa edificiul din Lupşa - sub
acest aspect - între realizările
~ arhitecturale aparţinând
Lupşa -
cultelor apusene (M Pommb,
Biserica ''Sfăntului Gheorghe"
1979, p. 624).
102
- - - - - - - - - -- - - - - - -1 BISERICI DE ZID
Dominantă era faţada vestică cu pinionul triunghiular străpuns
de două ferestre rotunde, un gol de tragere evazat spre interior şi o
deschidere în formă de cruce (E Greceanu, 1971, p. 52). Pentru accesul
în biserică se foloseau cele două deschideri cu ancadramente de piatră
în arc frânt, portalul principal fiind amplasat pe faţada de vest iar cel
secundar pe latura de sud a naosului. Considerate ca originale, canaturile
uşilor sunt confecţionate dintr-o singură bucată de scândură, frumos
ornamentată cu elemente de feronerie.
La începutul secolului al XIX-iea biserica a suferit numeroase
transformări, componentele originale (naosul şi altarul) fiind amplificate
prin adăugarea pronaosului la vest şi a unui pridvor pe latura de sud.
Deasupra pronaosului, construcţiei de zid i s-a ataşat un turn clopotniţă
din lemn, cu balcon deschis şi coif în formă de bulb. La interior s-a
modificat vechiul sistem de acoperire al navei (cu actuala boltă
semicilindrică de lemn) şi al absidei (acoperită cu panouri curbe
racordate cu un semicilindru); se înlocuieşte arcul triumfal de tradiţie
romanică cu cel actual în stil neoclasic, iar portalul principal în arc
frânt se mută pe latura de sud a pronaosului, faţada de vest devenind
perete despărţitor între naos şi pronaos.
Lupşa - Bisedca "Sfăntului Gheorghe ''. Plan
Cercetările arheologice efectuate asupra monumentului în vara
anului 1994 (D. Marcu, I 994, p. 196) au adus informaţii noi referitoare
la cronologia şi planimetria bisericii. Datat pe baza săpăturilor şi a
observaţii l or de parament în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-
lea, imediat după 1366, edificiul a cuprins în alcătuirea sa iniţială, pe
103
 Gheorghe FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - -
lângă naos şi altar, o mică încăpere amplasată pe latura de sud, în
prelungirea umărului navei, cu rol de capelă. Legat de evoluţia în timp
a monumentului, informaţiile arheologice aduc mai mult completări
referitoare la organizarea spaţiilor interioare din navă şi altar: pardosirea
bisericii cu lespezi de piatră după mijlocul secolului al XIV-iea;
scoaterea acestora din uz în jurul anului 1750, când a fost pusă o duşumea
de scândură; demolarea capelei înainte de 1622 şi obturarea accesului
în navă dinspre nord; lipsa portalului de acces pe faţada de est;
amenajarea unei tribune de lemn pe latura de vest a naosului în 1857, în
Jocul uneia mai vechi; refacerea mesei altarului şi practicarea unor noi
nişe în peretele absidei .
Interiorul bisericii a fost pictat în două etape - 1750 şi 181 O-
, la realizarea decorului mural aducându-ş i contribuţia meşteri
anonimi sau nume cunoscute de zugravi care au activat în zonă :
Simion Silaghi din Abrud, Nicolae Ci ungar din Banat (Almăj), Ioan
Cuc şi Gheorghe Şpan din Lupşa. Păstrat relativ bine, programul
iconografic este dispus în registre şi respectă tradiţia picturii
brâncoveneşti.
În naos pictura se desfăşoară pe trei registre dispuse simetric pe
laturile de nord ş i sud:
- teoria de sfinţi: Constantin ş i Elena, Sfântul Mucenic Lup,
Sfântul Trifon, Sfântul Ignatie, Sfântul Procopie, Sfântul Platon, Sfântul
Nichita, Sfântul Mercurie, Sf'antul Teodor, Sfântul Dimitrie, Arhanghelul
Mihail, Stăntul Gheorghe, Sfântul Artenie, Sfinţi i Cozma şi Damian,
Sfântul Eustachie, S!antul Mochie, Sfântul Ioan - în partea inferioară a
pereţilor;
- Naşterea Mariei, Prezentarea la templu a Fecioarei, Buna Vestire,
Naşterea lui Iisus, Întâmpinarea Domnului, Sfânta Troiţă la Mamvri,
Apostolii Petru şi Pavel, Schimbarea la faţă - în partea mediană a
pereţilor; . actualele lucrări pentru restaurare. Alte două ancadramente de piatră
- Patimile: Rugăciunea pe Muntele Măslinilor, Sărutul lm Iuda,
Iisus la Ana, Biciuirea şi Încoronarea cu spini; - în partea superioară a
pereţilor (M Porumb, 1998, p. 215). . nord, prezenţa lor fiind încă nelămurită. O curiozitate este şi vulturul
În altar: Maica Domnului cu pruncul înconjurată de îngen (pe
boltă), Părinţii Bisericii şi Proorocii (Joii, Samson, Ezechil şi Danii!)
104
- - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
pe pereţii laterali , Viziunea Sfântului Petru din Alexandria (în
proscomidier).
În pronaos: Maica Domnului (pe peretele de est).
Scenele religioase sunt însoţite de inscripţii (se fac referiri la
anul construcţiei bisericii, la numele ctitorilor sau al zugravilor): "La
a~i(i~ 142 l fiind îndemn de la (Dum)nezeu zidită (această) sf(ântă)
b1sencă de oarecare boieri Stanislav. Iar la ani(i) 1750 s-a zugrăvit acest
sf(ânt) oltar din chieltuiala unui creştin de aici din Lupşa, anume Olia
Ioan au dat 18 flori(nţi) ca să fie vecinică pome(nire). Ioan, Petca,
Salomie, Petca, Marie" - în proscomidie; "Şi s-au săvârşit acest lucru
prin noi smeriţii între zugravi Simeon Silaghi din Abrudbanya, Nicolae
Ciungariu din Inoc C. Scaunul Alvaşului (!)Iacob v. Simeon Silaghi" -
în altar; "În zilele oblăduirii Prea Înălţatului împăratFrantiscus, Vicarăş
Nicolae Husovici, s-au zugrăvit acest altariu şi frontispiciu prin sârguinţa
acestora aicea numiţi ctitori şi C. p. Protopop şi asesor de consistoriu
Ioan Nandra (soţia sa Elena), şpan Ilie cu fiii dumisale, popa Ioan,
Nicolae, Petru, soţul dum(isale) Teodora, popa Gavril, şpan domnesc
şi crâznic bisericii soţul dumisale Ioana, fiii Dumitru, Luca, Ioan, Avram,
Vasili, Todor, Ion, Niculae, Mărăeţ Todor, Bădău Simion, Sârb Todor,
Albu Todor, Şpan Gavril, Vovine Todor, Şerban Niculae, Bâtogă
Codrana, Ion Bişte, Dumitru, Andreş Ilie, Nicoară Ion, Muntean Vasile
dascăl, Pop Ioan Nandra, Ioan Hente, Ion, Todor, Şpan Petru, Ioan ...
cu cheltuiala a tot poporul, la anii 181 O, cine a vrut" (A. Popa, J976, p.
428) - pe tâmpla altarului.
Între bunurile de mare valoare cu care a fost înzestrată biserica
amintim o icoană împărătească pe lemn cu "Iisus pantocrator" din secolul
al XV-iea (repictată la l 81 O) şi un Tetraevangheliar slavon scris în
Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare.
Date noi şi interesante despre biserica din Lupşa pot fi aduse de
cu profil asemănător portalurilor în arc frânt au fost descoperite în naos,
unul pe latura de sud, lângă actuala deschidere, şi celălalt pe latura de
sculptat în piatră al cărui aspect formal poate face trimitere la repertoriul
heraldic din stema Ţării Româneşti.
105
 Gheorghe FLEŞER ! - - - - -- - - - - - -- - - - - - - BISERICI DE ZID

La J366 moşia şi satul Lupşa erau confinnate de Ludovic de Anjou

cnezului Nicolae fiul lui Cândea, ridicat la rang de adevărat nobil al regatului MĂGINA
un an mai târziu (M Porumb, 1979, p. 621). La 1438 regele Ungariei (sat, oraş Aiud)
Albert de Habsburg îi dona lui Ioan de Lwpsa moşii leNaghlwpsaşi Kyslwpsa
(Entz, II, p. 364). Reşedinţa Cândeştilor de Lupşa este atestată docu~entar la
Biserica fostei mânâstiri, cu hramul „Sfânta Treime"
24 august 1486. Intrată într-un iremediabil proces de decăd_ere, m ~~m~
îndelungatelor procese cu locuitorii din Baia de Arieş, fam1 ha nob1hara
românească va pierde stăpânirea asupra Lupşei , la 11 iunie 1592 posesor al „ ... Întrebuinţez scara pentru a merge cale de trei sferturi de ceas,
la mănăstirea din satul curat românesc al Mâjinei. De-a lungul unei
său fiind amintit Paul Gyulai de lara de Sus (M Porumb, 1979, p. 62 1).
văi săltăreţe supt un deluleţ cu biserica albă a ortodocşilor se
desfăşoară satul în lung ca şi Geoagiu!, foarte multă vreme. După
ce-/mântui în slărşit laşi dnrmulpc sub sălciişi. trecand apa pătrunzi
fn livada de pruni a mănăstinZ La intrare se vede o mare poartă
dărăpănată şi ceva unne de ziduri. Biserica c de totmică: un tumulc.t
de lemn fntr-un acoperiş înalt se ridică peste zidurile scunde şi
groase. În zadar scotoc1in prin năuntru la lumina făchi"Jor; nu iese
la iveală altceva decât foirăzle.tc din Cazania lui Varlaam şi o icoană
făcută fn veacul al XVJ/1-lea supt un egumen care se numeşte după
moda sârbească, Şofronie Pavlovici. După dărâmarea de către
cătane, la ponrnca guvemu/ui în ami· 1760 bisencufa a intrat în
stăpânirea um{1"Jor carisânt în sat vreo treizeci de fanlilii. Din banul
lor s-a făcut zugrăvea/a după dauna veche, la 1855''.
(N. Iorga, 1977, voi. I, pag. 89)

Contemporană cu mănăstirea, bi serica "Sfânta Treime" din

Măgina a rămas peste
veacuri unicul martor al
vieţii spirituale desfăşurate
aici începând cu secolul al
XVII- iea (Şematism ...
1900, p. 30). Întrucât sursa
documentară pentru anul
întemeierii (16 11 ) nu este
precizată, prima menţiune
certă despre existenţa

Măgina - Biserica fostei mănăstin; cu

mănăstirii o regăsim pe

hramul„S/ănta Treime" filele unei Cazami a lui

Varlaam (Iaşi, 1643) carte
106 107
 Glzeorglze FLESER 1- - - - - - - - - - - - - - - - - -
vândută de călugării aşezământului în anul 1713: „Anume Păucenia a
fost cumpărată tocma(i) de la Mănăstire(a) Măjinii de lângă Aiud,
dinspre Trascău, Luna iuni(e) cincisprezece zile, anul 17 13" (N Dămlă,
200012, p. 137). În conscripţiile episcopului I. Inochentie Micu-Klein
(1733) a vicarului P. P. Aaron (1750) sau a generalului austriac N. A.
Bukow (1760-1762), mănăstirea nu mai este amintită şi o relaţie despre
vieţuirea acesteia nu poate fi pusă decât în legătură cu pomenirea în tot
acest răstimp, la Măgina, a unei singure biserici, a preoţilor slujitori şi
a credincioşilor locali. Cele mai grele momente din viaţa aşezământului
au fost generate de disputele nesfârşite cu Colegiul refonnat din Aiud,
pe seama revendicări lor de bunuri. Izbucnite în 1745 conflictele s-au
exacerbat în anii 1848-1849 când reformaţii reuşesc să distrugă
mănăstirea (A. A. Rusu, 2000, p. 165). În împrejurări necunoscute au
dispărut şi valoroasele obiecte de cult aflate încă la începutul secolului
al XIX-iea în zestrea mănăstirii: cărţi vechi - Cazania lui Varlaam, (Iaşi,
1643), Liturghier, (Blaj, 1743), Moltivelnic (Blaj , 1784), un clopot de
la 1721 , icoane pictate pe lemn sau pe sticlă, cruci etc.
Din vechiul complex monahal întemeiat în partea de apus a
satului, pe malul unui pârâu, chiliile călugărilor au dispărut în împrejurări
necunoscute.
Acceptarea trecerii la unire îi asigură mănăstiri i supravieţuirea
de aproape trei secole, şcoala sa de dieci fiind activă până la 1848,
pentru ca la 1871 să fie total părăsită şi lăsată în uitare de călugări. În
asemenea împrejurări chili ile călugări lor au di spărut, unica mărturie a
existenţei vechiului complex monahal întemeiat în partea de apus a
satului, pe malului unui pârâu, fiind mica biserică înconjurată de ruinele
zidului de incintă.
Prin dimensiunile reduse şi simpl itatea fonnelor arhitecturale,
biserica mănăstirii Măgina reflectă în esenţă modestia lăcaşurilor
destinate aşezămintelor monahale ortodoxe din Transilvania.
Mai mult, investigaţiile arheologice efectuate în anul 1998 asupra
bisericii mănăstirii au arătat că proporţiile actuale (1 1 m lungime, 5 m
lăţime şi 2,30 m înălţime) au fost iniţial chiar mai reduse, pronaosul
(4,50 m lungime) fiind o adăugire din a doua jumătate a secolului al
XVIII-iea ( Gh. Petrov, 1998, p. 70).
108
- - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
În sprijinul acestei afirmaţii vine şi fragmentul de arhitravă cu
profil de Renaştere încastrat pe actuala faţadă de vest, deasupra intrării
Măgina -
Bisenca fostei mănăstin; cu hramul „ Slănta Treime". Plan
pronaosului, piesa făcând parte din vechiul portal al navei (E. Greceanu,
1971, p. 38).
La interior spaţiul este compartimentat prin catapeteasma
altarului, în care sunt practicate numai două uşi cu deschiderile
semicirculare şi de peretele dintre pronaos şi naos, ridicat ulterior pe
fundaţia zidului care delimita spre vest vechea faţadă a bisericii. Sistemul
de acoperire al interiorul pare să fie cel original numai în pronaosul
tăvănit, bolţile semicilindrice din lemn ale naosului şi altarului
nejustificând grosimea pereţi lor de sprijin ( 1, 1Om), înălţimea redusă a
acestora (2,30 m) şi, mai ales, necesitatea contraforţilor masivi,
descoperiţi în fundaţie în urma săpăturilor arheologice.
Toate aceste elemente constructive se pot constitui în argumente
pentru utilizarea, în faza iniţială, la absidă şi navă, a unor bolţi de
cărămidă, îndepărtarea lor făcându-se cu ocazia amplificărilor din
secolul al XVIII-iea. Materialul de bază întrebui nţat la ridicarea bisericii
a fost piatra, bolovanii de râu şi blocuri le sparte intrând în componenţa
zidurilor, lespezile servind la amenajarea pavimentului interior. Deşi
forma ferestrelor a fost modificată ulterior, dimensiunile lor reduse,
alături de orificiile practicate în peretele de zid din spatele uşii , pentru
blocarea acesteia din interior, denotă utilizarea lăcaşului şi ca loc de
refugiu în vremuri de cumpănă.
În originalitatea sa, edificiul prezintă unele elemente mai puţin
obişnui te care intră în compoziţia sa arhitectonică: altarul, a cărui fonnă
109
 Gheorghe FLESER ! - - - - - - - -- - - - - - - -- - - BISERICI DE ZID

rectangulară este rar întâlnită la bisericile din jud. Alba (Gârbova de

Sus - cca 1500 şi Zlatna - 1624); destinaţia rezaliturilor de pe laturile de
sud şi nord ale navei, în partea sa vestică şi ferestrele extrem de mici, METEŞ
cu aspect de fantă (20 x 50 cm), câte una pentru fiecare încăpere. Pe (sat, corn. Meteş)
lângă modificările care au afectat forma şi structura bisericii (adăugarea
pronaosului şi schimbarea boltei în naos), în decursul anilor lăcaşul a Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
necesitat o serie de intervenţii minore:
- 1855: reparaţii la sistemul de boltire
- 1873: înlocuirea pavimentului din dale de piatră din naos şi Anul 1760 referitor Ia construcţia biserici i "Cuvioasa Paraschiva"
pronaos cu o podea de scândură poate fi citit în textul unei
- 1902: reparaţii la bolţi şi paviment in scripţii puţin lizibile de
-1 904, 1909, 1921şi192 7:reparaţii l aacoperi şuldeş indrilă pe ancadramentul porta-
- 1908: se măresc ferestrele lului amplasat pe faţada de
- 1988: reparaţii capitale (acoperiş, tencuieli, drenaje) . vest a turnului clopotniţă.
Decorul pictural lipseşte, deşi tradiţia îl ami nteşte, iar istoricul Din punct de vedere
N icolae Iorga menţionează zugrăvirea catapetesmei la 1855 de către arhitec tural edificiul îşi
uniţi. găseşte analogii le la
monumentele înălţate în
Prima menţiune documentară a localităţii Măgina datează din 1334. În zonă aproximativ în aceeaşi
1461 apărea documentar sub denumirea de Musnahaza, şi locuitorii aşezării perioadă (Presaca Ampo-
plăteau census quinquagesimalis specific comunităţilo r româneşti. In 1505 _şi
iului şi Poiana Ampoiului).
1620 satul se afla în proprietatea capitlului romano-catol ic din Alba Iulia. In Mereş-
Asemănările formale sunt
conscripţi il e rom âneşti din secolul al XVIII-iea poartă denumirea de Mesena, Biserica „ Cuvioasa Paraschiva"
Musina, Mojina (E. Hulea, 1962, p. 50).
v iz ibil e atât la turnul
clopotniţă, prevăzut cu două etaje zidite şi un foi şor de lemn cu arcade
duble, cât şi la corpul bisericii, unde bolta prezintă o desfăşurare continuă
deasupra navei şi absidei. Diferenţierile există sub raportul proporţiilor,
mai evidente la Meteş, şi la sistemul de acoperire a spaţiilor interioare.
Dacă la parterul turnului încăperea este tăvănită (ca la Presaca
Ampoiului) la navă şi absidă, bolta un ică de lemn are semicilindrul
segmentat prin arce dublouri în cinci travee: patru în navă şi una în
absidă, unde racordarea cu peretele semicircular se face prin intermediul
unei semicalote. În esenţă planimetria bisericii este cea traditională: la
est o abisidă semicirculară nedecroşată, despărţită d,e naosul
dreptunghiular printr-un simplu arc dublou şi un turn clopotniţă adosat
faţadei de vest.

110 111
 Gheorghe FLESER ! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Bl SERJCJ DE ZID

Pridvorul amplasat în 1923 în faţa turnului clopotniţă obturează

singurul element de plastică arhitectonică al bisericii - vechiul portal
de la intrare (E. Greceanu, l Cnstache-Panait, 196612, p. 722-723). MESENTEA
Acesta are ancadramentul de piatră decorat simplu, cu un tor (sat, corn. Gaida de Jos)
între două retrageri pe muchie şi motive florale stilizate în timpanele
arhivoltei. Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
Iconostasul de lemn se remarcă prin simplitatea temelor
arhitecturale şi a decorului pictat: Sfânta Treime în centru, icoanele de
hram (Sf. Nicolae şi Sf. Paraschiva) lateral, apostolii (şase) în medalioane Situată în mijlocul cimitirului, pe terasa unui deal care mărgineşte
şi două icoane împărăteşti (Iisus şi Maica Domnului) (M Porumb, 1989, partea de nord-vest a satului, biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva"din
p. 238). Mesentea atrage atenţia prin el eganţa fonnelor preluate din arhitectura
O legătură între iconostas şi un alt ansamblu pictat la sfârşitul speci fică edificiilor re li-
secolului al XVIII-iea este greu de stabi lit, scenele reprezentate fiind gioase de lemn. Pe această
total diferite iar eclectismul formelor prea evident la piesa prezentată . ......
asemănare şi pe inforrna~ile
de noi. preluate dintr-o inscripţie
Între anii 1994-1995 biserica a fost împodobită cu actuala frescă, pictată în pronaos (astăzi
fără a fi acoperite straturi mai vechi de pictură. dispărută) se bazează unii
speci alişti (N Iorga, 1929,
Enumerat la 1299 între hotarele moşiei Fylesd, Metesda fost în primele p. 26; V Brătulescu, 1937,
decenii ale secolului al XIV-iea disputat între capi tiui din Alba Iulia şi oaspeţii
p. 19; E. Greceanu, /.
saşi de la Cricău şi !ghiu. La 1338 capitlul din Oradea raporta regelui Carol
Cnstache - PanElJl, 196611,
Robert de Anjou despre repunerea în posesie a capitlului albaiulian asupra
vechii sale moşii de la Meteş ( Gyorffy, II, p. 173; C Suciu, ms., sub voce). p. 328) care susţin ridicarea
bisericii de zid în I 778, pe
locul unui lăcaş de cult din
lemn, noua construcţie
Mesentea - preluându-i trăsă turi l e
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" caracteristice: proporţi il e
modeste (16,30 x 6,45 m),
turla înaltă cu foişorul pe arcade ş i originala învelitoare de şindrilă care
delimitează naosul de altar. Pe de altă parte, asocierea la planul autohton
a elementelor preluate din arhitectura de la sud de Carpa~i este evidentă,
meşterii zidari aplicând în variantă locală procedeele constructive însuşite.
Caracteristicile munteneşti se regăsesc d eopotrivă în forma absidei
altarului (uşor decroşată şi poligonală la exterior şi semicirculară la inte-
rior) şi în sistemul de acoperire a spaţiilor interioare, cu ajutorul calotelor
112 113
 Gheorghe FLESER 1- - -- - - - - - - - - -- - - - --
pe pandantivi. Interpretările locale constau în planul elipsoidal, mult
alungi t al calotelor şi în modul lor de racordare cu zidul de sprijin, directă
sau prin intennediul pandantivilor şi al arcurilor dublouri. În forma actuală
edificiul se prezintă ca o biserică - sală, cu turn clopotniţă pe faţada de
vest, pronaos, naos şi altar, fiecare spaţiu având caracteristicile proprii.
De formă pătrată, turnul clopotniţă este înglobat parţial pronaosului,
creându-se astfel posibilitatea fonnării la interior, între ziduri le de la baza
sa şi pereţii laterali ai bisericii, a două spaţii simetrice, unu l cu ro l de nişă,
celălalt amenajat cu o scară de acces la etajele superioare ale clopotniţei.
Pronaosul dreptunghiular este acoperit cu o calotă elipti că dispusă trans-
versal, ce descarcă succesiv pe pandantivi, arce dublouri, doi stâlpi la
vest sau direct pe perete la est. La naos bolta are fonna unei calote circulare,
elemente portante fiind din nou pandantivii şi arcele dublouri, sprijinite
în acest caz de stâlpii adosaţi pereţilor în cele patru colţuri ale spaţiului
pătrat. Decroşa tă, semicirculară la interior şi poligonală la exterior absida
altarului poartă o calotă eliptică uşor a lungită, aşezată direct pe pereţi. La
parapetul care desparte pronaosul de naos, intrarea cu ancadrament de
piatră în arc semicircular este încadrată simetric de ferestre rotunde şi o
deschidere ovală culcată, în timpan. Pragul şi tăblia uşii lipsesc, păstrându­
se doar ţâţânile din fier prinse în montanzii decoraţi cu un tor pe muchie.
Tâmpla de zid este prevăzută cu trei intrări încheiate în partea superioară
în arc semicircular şi o nişă dreptunghiu lară deasupra. Lumina pătrunde
în interiorul lăcaşului prin cinci ferestre cu ancadramente de piatră în
forme înguste şi alungite.
Sculptura în piatră se limitează la cele două ancadramente ale
uşilor de intrare în b i serică. Amplasate pe latura de vest a turnului sau
pe cea de sud a pronaosului, deschiderile au chenare discret ornamentate
cu motive vegetal-geometrice. Portalul de la baza turnului are deschi-
derea dreptunghiulară, pe arhitravă fiind incizat motivul ghirlandei,
stilizat sub aspectul unei draperii. Ancadramentul de la uşa pronaosului
are forma semicirculară, pe montanzi desfăşurându-se traseul unor listele
cu retrageri în unghi drept, pentru marcarea capitelurilor. Decorul veg-
etal în relief plat care acoperă suprafaţa timpanelor arhivoltei formează
axe de simetrie aşezate în diagonală. Inscripţia de pe arhitravă face cu
siguranţă referiri la anul edificării: 1778.
114
- -- - - - - - -- - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
Mai recent ( 1999), săpăturile arheologice au confinnat înlocuirea
l ăcaşu l ui de lemn, distrus într-un incendiu, cu o biserică de zid,
aducându-se date suplimentare cu privire la construcţia noului locaş, în
sensul că altarul acesteia aparţine unei etape ulterioare ridicării naosului,
pronaosului şi turnului clopotniţei (D. Marcu, 1999, p. 18).
Pictura murală
din interior a fost
realizată între anii
1781-1782 de Stan, fiul
preotu lu i Radu din
Răşinari, decorul inte-
rior păstrându-se inte-
gral şi unitar - caz sin-
Mesentea -
Biseâca "Cuvioasa Paraschiva''. Plan gular la monumentele
religioase de z id din
judeţul Alba, originalitatea programului iconografic constând în maniera
personală de alegere, interpretare şi transpunere a subiectelor religioase.
Pe calota absidei Sîanta Treime este înconjurată de Apostoli, registrul infe-
rior al peretelui semicircular fiind rezervat prezentării Sfinţilor ierarhi.
Viziunea Sîantului Petru din Alexandria şi Iisus al milelor apar în nişa
proscomidiei. În acelaşi spaţiu, pe zidul catapetesmei, Sacrificiul lui Avraarn
se desfăşoară într-un cadru natural oriental. Pe faţa tâmplei, motivul cen-
tral cu Iisus pe tron, încadrat de cei l 2 apostoli, se detaşează pe un fond
decorativ. Iisus Pantocrator, ciclul Patimi lor şi cei 4 evanghelişti ocupă
bolta naosului. Lateral, pe pereţi, se desfăşoară frizele de mucenici, în timp
ce Arhanghelii Mihail şi Gavril încadrează uşa. În pronaos medalionul
central cu Maica Domnului este înconjurat de medalioanele cu busturile
proorocilor, în timp ce imaginile mucenicilor continuă spre vest şirul
martirilor. Şocante sunt imaginile pictate în încăperea de la baza turnului,
unde Judecata de Apoi este figurată prin Straşnica Moarte cu paharul în
mână şi diavolul care duce cu roaba sufletele păcătoşi lor în iad.
. .
O caracteristică a bisericii este prezenta inscriptiilor' în textul cărora
regăsim valoroase infonnaţii cu privire la edificarea lăcaşului, autorul
picturi lor murale şi numele unor membrii din familia sa, precum şi aportul
ctitorilor la construcţia şi întreţinerea lăcaşului . Din păcate textul pisaniei
115
 Gheorghe FLEŞER I- - - - - - - - - - - - - - - - - - BISERICI DE ZIJ)

din naos şi al pomelnicului de pe zidul de nord al naosului le reproducem

după transcrierile !acute înainte de efectuarea operaţiilor de cură pre a frescei
care, în mod inexplicabil, au dus la ştergerea inscripţii l or: "Acest văleat POIANA AMPOIULUI
1674 au fost la biserica cea de lemn care s-au stricat. Protopopul Iosif (sat, corn. Meteş)
Adamovici (din) Abrud, popa Ionul paroh şi ... cu zugrăvitul la leat 1782,
Stan Popovici Zugrav" (în pronaos)' "Stan Zug(rav) sin popii Radu, Ana, Biserica "Cuvioasa Paraschiva"
Iacov, Tiinca, Aniţa, Dumneze(u) să-i ierte. 1781" (în naos) (V Brătulescu,
1937, p. 19). Dispărută pentru totdeauna este inscrippa care s-a aflat
deasupra uşii dintre pronaos şi naos, textul acesteia rămânând neconsemnat. Prin identitatea formelor, dar la dimensiuni mai reduse, biserica
S-au conservat în schimb numeroase pomelnice cu numele cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" din Poiana Ampo iului face tranziţia
pictorului ctitorilor şi donatorilor: "Stan Zug(rav) sin Popii Radu, Ana, (alături de alte lăcaşuri de cult
Iacov, Ilinca, Aniţa, Dumneze(u) să-ierte 178 1" - în naos, peretele nordic ridicate în secolul al XVIII-iea
l ângă tâmplă; Pomeni G(ospo)di Stan Zug(rav) ere(i) Radu, Ana, lacov, pe cursu l mijlociu al Ampo-
Ilinca, Aniţa, A ndrei, Măriuţa. Simion" - în altar, l ângă proscomidier; iului , la Me t eş şi P resaca
"Stan sin popa Rad, D umnezeul să-l ierte" ; "Stan , Iacov, Ilinca, Ani ţa. Ampoiului) de la arhitectura
1781 ";"Stan sin popa Radu!, Ana, .... (?). 1781 ";"Stan sin Ana ereiţa" religioasă caracteristică ţinu­
- pe stâlpii iconostasului ; "Ana (?), Ioan (?), Erei Radu 1782, Orăştie tului Apuseni lor (Câmpeni -
1782" - peretele sudic din încăperea de la baza turnului. Abrud - Z latna) la aceea a
Picturile murale din exterior ş i prispa de lemn au fost înlăturate zonei piemontane.
în urma restaurărilor neinspirate din 1928, lucrări le în ansamblul lor La monumentele din
distrugând, după mărturisirea istoricului Nicolae Iorga, "farmecul şi zona submontană turnul
delicateţea bisericuţei de pe deal" (N Iorga, 1929, p. 26). clo potniţă îşi păstrează
Biserica a fost înzestrată cu valoroase cărţi de cult, la cumpărarea cărora foişoru l de lemn cu galerie şi
şi-au adus contribupa localnicii şi credincioşii din satele învecinate: Tibru, Gaida . ~oiana Ampoiului - arcade şi piatra ca material de
B1senca "Cuvioasa Paraschiva" t t. d ..
de Jos, Cricău, Cetea. Vasul de botez, în formă de albie, aşezat pe un picior cu . cons ruc ,1e, ar proporţ11 1e
orificiu de scurgere, se mai păstrează doar fragmentar, în podul bisericii. dmtre acest e le ment şi corpul b isericii sunt tot mai echilibrate la
Nesemnate, patru icoane pe lemn îşi regăsesc analogiile stilistice în creapa construcţia navei şi a ltarul ui fo losindu-se preponderent cărămida. '
picturală a zugravului Simion din Bălgrad. (E Hulea, 1962, p. 62). Atestată documentar în anii 1760- 1762, biserica din Poiana
Amp~!ulu.i a s~ferit în 19 13 ample transfonnări la sistemul de acoperire
Mendzenth la 1303 ( C Suciu, ms., sub voce) reprezintă traducere în a spaţulor mtenoare. Z idurile de piatră au fost demolate până la parapetul
limba maghiară a numelu i latinesc vil/a Omnium Sanctomm (A. Veress, X, ferestrelor pentru a pennite înălţarea noilor bolţi a vela, din cărămidă
p. 31 ). Proprietarii satului au fost pe rând familia nobil ilor din Geoagiu I de (E Greceanu, J Cristache-Panait, 196612, p. 722). Pornind de pe pilaştrii
Sus, castrul regal de la Piatra Craivii şi, după mai multe stăpâniri nobiliare "angajaţi" de-a lungul pereţilor, trei arce dublouri transversale vor
succesive, capitlul catedralei romano-catolice din Alba Iulia ( E. Hulea. împărţi nava în travee egale. Astfel segmentat, traseul bolţii se continuă
1962, p. 54).
spre est, în altar, unde racordarea cu peretele semicircular al absidei se
116 117
 Gheorghe FLESER I- - - - - - -- - -- - - - - - - - - BISERICI DE ZID

face prin intermediul unei semicalote. La catapeteasma de zid cu

timpanul degaj at în partea superi oară i s-a adăugat, într-o etapă mai
târzie, actualul iconostas de lemn, împodobit cu o pictură rară valoare. RÂMEŢ
Adosat la vest, turnul clopotniţă are primele două nivele zidite, (sat Valea Mănăstirii, corn. Stremţ)

iar la etajul superior un foişor de lemn cu două registre de arcade. Intrarea

în biserică se face pe la parterul turnului, prin încăperea cu planşeu Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
drept ş i deschiderea orientată spre latura de sud. („Izvorul Tâm ăd u irii")
Dispuse simetric, câte trei ferestre ample, încheiate în segment
„Pe celălalt ţărm al râului (Geoagiu n.n) ... merge dmmul spre altă
de arc, lum inează interiorul navei şi absidei, spaţi i rămase fără podoaba
mănăstire bătrână a noastră, cea din Rjmţ1; "fo râpă". ... Tocmai i'n
picturală. Singurele elemente decorative din navă sunt cele patru icoane valea, spre care te coboripni1 pietriş, supt această Întreită cunună
pe lemn, datate la sfârşitul seco lului al XVIII- iea, cu reprezentările lui sălbatecă, vechea mănăstioară vorbeşte despre un lung trecut de
Iisus tronând ş i ale Maicii Domnului cu Pruncul. sărăcie ,~i primejdie. Chilii sfărămate. din aceeaşi bolovani negri
ca la Geoagiu. apoi un mare turn,
strivitor pentru o bisericuţă mică şi
Atestarea docu m entară târzie, 1733 ( C. Suciu, J967, 11, p. 51) a
umilă".
loca lităţii Poiana Ampoiului nu exclude posibilitatea existenţei sale mai vechi.
(N. !orga, 1977, voi. I, p. 227-228)
Popu laţia sa includea numai 18 fami lii de români, păstorite de un preot unit.
Se consemna, în 1733 ca şi în 1750, existenţa în localitate a unei biserici. În
Situ atăîntr-un cadru
1760-1 762 locuitorii satului se reîntoarseră la ortodoxie, reintrând şi în posesia
vechii biserici, amintite anterior. Totalul credincioşilor ortodocşi în 1766 era natural de o frumuseţe
de 100 de suflete (Oameni şi fapte, 1996, p. 25-52, 88). deosebită, la intrarea în Cheile
Văii Geoagiului, care-i servesc
drept fundal, biserica cu
hramul "Ad ormirea Maicii
Domnului" din Râmeţ aparţine
unuia dintre cele mai vechi şi
importante aşezăminte mo-
nah ale di n T ransilvania .
Aşezarea comunităţii mona-
hale într-un loc atât de izolat,
dar sigur, nu a fost deloc
întâmplătoare şi nu este exclus
ca numele mănăstirii Râmeţ să
provină de la pustinicii
Râmer - ( eremiţii) retraşi aici (N Iorga,
Biserica "Adormirii Maicii· Domnului" 1929, p. 14). Caz interesant,

118 119
 Gheorghe FLEŞER 1- - - - - - - - -- - - - -- - - - -
edificiul însumează caracteristicile de bază ale arhitecturii tradiţionale
ortodoxe, elementele asimilate de acest monument cu proporţii modeste
fiind greu de regăsit atât de unitar şi armonios grupate la alte lăcaşuri
de cult contemporane (biserici din ţara Haţegului şi ţara Zarandului din
secolele Xlll-XIV) (L. Tugeam. 1988, p. 18-19).
Biserica are o fonnă dreptunghiulară, fiind alcătuită din pronaos
suprapus de un turn-clopotniţă masiv, naos pătrat şi o absidă semicirculară
decroşată Ia est, fiecare spaţiu având sistemu l propriu de acoperire:
semicalotă la altar, boltă în semicilindrn cu dispunere axială Ia naos şi
transversală la pronaos. Si11gularitatea planului constă în adoptarea uneia
dintre cele mai vechi soluţii de compartimentare a interiorului la o bise1i că­
sală prin intennediuJ unor elemente de origine bizantină: tâmpla de zid şi
peretele despărţitor dintre pronaos şi naos (E. Greceanu, 1972, p. 205).
Aspectul original al lăcaşului s-a păstrat, în esenţă, nealterat peste veacuri,
în pofida distrugerilor suferite la 1762 şi 1785, o refacere a bisericii "stricate"
fiind consemnată la 1792 (E. Cincbeza-Buculei. 1981, p. 5). Este posibil
ca de lucrările efectuate în ultimul deceniu al veacului al XVIII-iea să fie
legată ridicarea actualei bolţi din pronaos, vechiul strat de pictură fiind
distrus parţial cu această ocazie. De altfel, unii cercetători ( V. Vătăşianu,
1958, p. 566) admit o modificare a tuturor bolţilor şi atribuie aspectul masiv
al turnului-clopotniţă unei etape mai târzii de construcţie.
Râmeţ - B1serica ''Ad01mirii Maicii Domnului". Plan
Realizat în etape, decorul mural asociază valenţele sale artistice
unei arhitecturi originale, vechimea şi succesiunea în timp a straturilor
de pictură stabilindu-se pe baza unor considerente de ordin stilistic şi a
inscripţiilor. Păstrate fragmentar în nişa proscomidierului (Iisus în
120
- - - - - - - - - - - - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
mormânt - într-o reprezentare ce se apropie de varianta apuseană a scenei
Vir dolorum), şi pe tâmpla de zid (o scenă de martiriu cu decapitarea
unor sfinţi), primele reprezentări picturale au fost datate ca aparţinând
începutului de secol al XIV-iea.
În a doua parte a aceluiaşi veac, la 1376, zugravul Mihu de Ia Crişul
A lb aşterne un nou strat de frescă, păstrat tot fragmentar, pe arcada de
trecere din pronaos în naos (ierarhii Vasile cel Mare, Grigorie cel Mare,
Andronic şi Antonie) şi pe peretele estic al pronaosului (Sfinţii Procopie,
Nicolae, Ştefan, Ioan Gură de Aur şi Nestor, având deasupra o scenă amplă
cu Deisis, în care, pe lângă Iisus Pantocrator încadrat de Maria şi Ioan, apar
ca intercesori Arhanghelii Mihail şi Gavril şi sfinţii războinici Gheorghe şi
Dimitrie), noul program iconografic vădeşte certe influenţe ale artei bizantine
(E. Cincheza-Bucule1: 1981, p. 7). Fresca este însoţită de o inscripţie
slavonă în care, alături de anul realizării acesteia (1376), apare şi numele
pictorului: "Scris-am eu, preapăcătosul robul lui Dumnezeu Mihu, adică
zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea arhiepiscopului Ghelasion, în
zilele lui Ludovic craiul în anul 6884 (=1376), luna iulie 2''.
Râme{ - B1serica ''Adormini" Maicii· Domnului''. Detaliu picru.ră.
121
 Gheorghe FLESER 1 - - - - - -- - -- - - - - - - - - -
Despre zugrăvirea bisericii în timpul lui Matia Corvinul avem
informaţii din pisania săpată în piatra uşii pronaosului, deasupra intră~i:
"Dentâi au fost zugrăvită această s(f'an)tă biserică în zilele lui Mat1aş
crai vă leato 1486, luna iulie, 2" (V Drăguţ, 1970, p. 63). De această
etapă poate fi legată scena cu Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul,
amplasată pe peretele de nord al naosului, la vest de fereastră ( C
Boambeş, I 980, p. 81 ). Datarea unei părţi din fresca de pe peretele
iconostasului la cumpănă secolelor al XVI-iea ş i al XVIl-lea (scena
Înăltării în partea superioară şi trei sfinţi ierarhi pe stâlpii arcadelor),
ală~ri de existenta unor însemnări din anii 1762 şi 1826, prin care
Mănăstirea Râme~lui a fost tăcută de Mihai Vodă Viteazul nu exclude
posibil itatea înfru.m useţării sau restaurării bisericii de marele voievod
(M Porumb, 1997, p. 142).
Conform inscripţiei de pe peretele nordic, în anul 1741 a fost
repictată absida altarului, zugravul fiind Gheorghe din Făgăraş, unul
dintre exponenţii curentului postbrâncovenesc în Transilvania:" ... iuli~
1741 ... s-a isprăvit altarul sub vlădicia episcopului Făgăraşului
Inochentie de Sadu, cu toată cheltuiala de la Pelaghia din Ponor, Ioan
din Remeţ, fiind egumen Sofronie eromonah şi ocârmuitor acestui altar
Bologa N icolae, iară zugrav Gheorghe din Făgăraş. Ion Protopopul
locului din Geomal, 174 l ". Fresca din altar reprezintă un valoros ş i
interesant ansamblu de pictură postbrâncovenească: Sfânta Treime într-
o reprezentare inedită, cu Cel vechi de zile tronând într-o rnandorlă,
Duhul Sfânt şi Iisus mare arhiereu şi împărat (pe bo ltă), Deis is cu Iisus
pe tron încadrat de Maria, Ioan Botezătorul şi cei 12 apostoli ca
intercesori (la baza semicalotei), registrul înal ţi lor ierarhi ai bisericii
(la baza zidul ui semicircu lar), Maica Domnului orantă între îngeri şi
apostoli (în luneta tâmplei), Iisus în mandorlă susţinut de îngeri şi Sfântul
Ioan Botezătorul (pe peretele de nord al naosului), două tablouri vo-
tive dintre care unul a fost identificat cu portretul episcopului
Făgăraşului, Ioan Inochentie Micu de Sad (pe intradosul uşii diac?neşti
dinspre sud) (M. Porumb, 1998, p. 233) în textul pomelmcelor
zugravilor, ctitorilor şi donatorilor din ni şa proscomidiei, a fo_st
identificat numele lui Petru Zugrav, un colaborator al Gheorghe dm
Făgăraş, la realizarea frescei din 1741. (Şt. Meteş, 1926-1928, p. 11 8),
122
- - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
biseri~a :·a mai fost reînnoită în zugrăveala ei chiar şi pe dinafară", de
ace~a~_1 pictor Gb~orghe din Făgăraş. Ca mărturie, două scene (Naşterea
Ma1c11 Domnului şi Adam şi Eva), desprinse de pe fatada nordică se
~Tiai păstrează în muzeul mănăstirii. Ultimelor etape de împodobi;e a
mteriorului bisericii le aparţine pictura ornamentală în tehnica "a seco"
din ~aos_ (_1_861) şi bolta pronaosului după 1930. Distrugerilor repetate
ale b1senc11 au fost un11ate de tot atâtea refaceri şi schimbări ale hramului
- Naşterea Maicii Domnului - Adon11irea Maicii Domnului - Izvorul
Tămăduirii - ul tima denumire fii nd legată de apariţia unui izvor sub
pardoseala altarului. Pentru salvarea lăcaşului s-au tăcut ample lucrări
de curăţire, reparaţii , drenaje ş i chiar supraînălţarea monumentului
(1987-1989). De-a lungul timpul ui biserica a suferit şi din cauza deselor
revărs~ri al~ pârâurilor P l eaşa şi Mogoş ( 1861, 1866, I 926) aluviunile
acopennd zidurile până la nivelurile ferestrelor.
. . Celebră în spe_cial _datorită inscripţiei datate 1376, care ii aminteşte pe
arh1ep1~copul Ghelasie, biserica mănăstirii Râmeţ este una din cele mai vechi
aşezăminte eclesiastice de zid construite de românii din Transilvania. Prezenta
comu~~tăţii monahale a fost probabil motivul cel mai important pentru apariţia
aşezăm omonime atestată la 1441 sub fonna Remete (C Suciu, J967, II,
p. 80). Tre~utul său, aureolat de vechime şi de legendă, se lasă prea putin
~uno~c~t _dm documente. Pictată la I376, posibil repictată la 1487, conform
mscnpţ1 e1 de deasupra uşi i de intrare în bi serică, aceasta trebuie să fi beneficiat
de un patronaj important dacă, în Ungaria regelui Ludovic cel Mare cunoscut
prigonitor al Ortodoxiei, a fost posibilă cel puţin înfrumusetarea mon~mentului.
După o ştire încă neconfirmată din anul 1504, mănăstir~a Râmet este luată
sub ocrotirea d?mmilui Ţării Româneşti, Radu cel Mare, cu ocazia.primirii de
la regele„Vlad tslav al II-iea al Ungariei a moşiei Stremt. Jurisdicţia asupra
~nănăstJ m ~r fi avut-o episcopii de la Geoagiu de Sus, până Ia J570, când
mcetează ş1 trece su?s~ăpânirea mi tropoliei de la Bălgrad ( C Boambeş, 1980,
p. ~O~. La_ 1614 pnnc1pele Gabriel Bethlen dona călugărilor livada Hopaţ,
posibil o ~1mplă reconfinTiare a unei mai vechi stăpâniri, gestul princiar fiind
foarte puţm consonant cu politica prozelitistă protestantă promovată în secolul
al XVII-iea. Dintr-o cercetare de martori din I622, reiese că, în ultimul sfert
al secolului al XVI-iea, au fost conflicte cu stăpânii locului. În 1760 mănăstirea
avea doi căl ugări (A. A. Rusu, 2000, p. 277). ·
123
 Gheorghe FLESER
ROŞIA MONTANĂ
(sat, com. Roşia Montană)
Biserica "Adormirea Maicii Domnului"
Biserica cu hramul "Adonnirea Maicii Domnului" din Roşia
Montană formează un ansamblu monumental la care tu rnul clopotniţă
se detaşează, la rândul său, prin amploarea proporţiilor. .
Pent ru înălţarea unui
asemenea edificiu, s-a folosit,
în exclusivitate, piatra spartă
de munte, în structura
"- zidurilor, cărămida în pânza
bolţilor şi lemnul la acoperiş.
Încadrată în secolul al
XVIII-iea (după unele
informaţii datează de la 1741 ),
biserica a fost al cătuită iniţial
dintr-o absidă semicirculară
decroşată, n avă dreptun-
gh i u l ară şi turn clopotniJă
adosat faţade i de vest. In
secolul al X IX-iea, la o dată
rămasă necunoscută, pe latura
de sud s-a adăugat un pridvor
închis, de cărăm idă.
Nava spaţioasă ( 18 x 9
m) acoperită cu trei unităţi de
bo ltire este delimitată de
absida altarului printr-o
Roşia Montană - catapeteasmă de zid cu aspect
Biserica "Adonnirea Maicii Domnului" de parapet surmontat de arcul
124
- - - - -- - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
de triumf, iar spre vest de o tribună pe stâlpi de lemn realizată în 1946.
Spaţiul semicircular al absidei este prevăzut cu o semicalotă alungită.
Sobrietatea interiorului este accentuată de lipsa decorului, vechea pictură
din 1817 fiind acoperită de o zugrăveală în var peste care astăzi s-au
aşternut câteva registre de slabă calitate.
Roşia Montană - Biserica "Adonnirea Maicii Domnului''. Plan
Exteriorul bisericii păstrează aceleaşi elemente de simplitate în
decorarea faţadelor, astfel încât pridvorul de pe latura de sud la care amprenta
eclectismului stilistic este evidenta, introduce în sobrietatea ansamblului
o notă contrastantă: coloane geminate ce încadrează deschiderile
(ferestre şi portalul de intrare) şi care susţin un antablament amplu şi
bogat decorat. Aceleaşi caracteristici le întâlnim la turnul masiv străpuns
la nivelele inferioare de mici deschideri cu aspect de fantă sau fom1e
circulare, dar încoronat cu un frumos foişor de lemn la care coiful central
cu învelitoare segmentată în trepte, este încadrat cu patru turnuleţe de colţ.
Reparaţii mai frecvente s-au făcut la acoperişul de şindrilă, în
anii 1921şi1968 , care a fost ulterior în locuit cu cel de tablă (1975). În
1923 pardoseala din lespezi de piatră a fost în l ocuită cu mozaic.
Aşezarea, care continuă vechi le îndeletniciri miniere ale anticului
Albumus Maior, era la 1131 în posesia voievodului Transilvaniei, Ladislau Kân
(Gyorffy, li, p.191). Centru al nemulţumirii româneşti , a cunoscut izbucniri
sângeroase la 1784 şi 1848-1 849. Simion Balint, paroh şi protopop aici în timpul
revoluţiei paşoptiste, s-a distins ca prefect de legiune în apărarea Munţilor
Apuseni, fiind decorat cu ordinul rusesc "Sf. Ana" ( C Suciu. ms„ sub voce)
125
 Glreorglre FLESER - -- - - - - - - -- - - - - - - -1 BISERICI DE ZID
Pe catapeteasmă, motivele decorative sculptate în lemn îmbracă
cu răsuci rile frunzi şu l ui abundent, cele câteva scene realizate la 1900
SEBEŞ de un oarecare laicu, pictor vizibi l infl uenţat de stilul lui Sava Henţia.
Deasupra icoanelor împărăteşti (Sfântul Nicolae, Maica Domnului cu
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" Pruncul, Iisus şi Adonn irea Maicii Domnului), reprezentările religioase
sunt dispuse numai pe două registre: Schimbarea la faţă, Înălţarea,
..Întâi; ei făcură, prin anii 1780-1790. acea biserică de zid care se Intrarea în Ierusalim, Sfânta Treime Închinarea ma2ilor Botezul şi
.... ' o '
vede din şoseaua Lancrămului cu turnul ,~i acoperişul ei de figlă lnvierea - pe ş irul orizontal, ş i apostol ii, în medalioane, aşezaţi în
veche, greoaie"...
(N . !orga, 1977, voi. I. p. 123)
semicerc.
Sobrietatea şi simplitatea interiorului le regăsim şi la exterior,
Situată în mij locul unde pereţii bisericii sunt marcaţi de amplele deschideri ale ferestrelor
c imi tirul ui o rto d ox, în (patru pe latura de nord şi trei pe latura de sud a navei, trei la altar).
imediata ap ro p i er e a Delimitate prin verticala unor simple platbande, deschiderile au fonne
vestigiilor un ui lăcaş de dreptunghiulare încheiate în partea superioară în segment de arc. În
cult anterior din secolul al partea mediană a faţadei de sud, în locul unei ferestre, a fost amenajat
XV ll-l ea (N. Dănj/ă, un mic pridvor, pentru o intrare secun dară în b i serică.
1994, p. 332), biserica cu
hramul "Adormirea Maicii
Domnului" a fost constru-
ită între ani i 1778- 1783.
Sebe,-; - Edificiul monumental se
Biserica ''Adonnirea Maicii Dom1wlui 11 co mp un e di n tr- o n avă
drep tunghi ul ară ac operită cu o bol tă se m ic i li ndri că străpunsă de
penetraţ ii în dreptul ferestrelor, abs idă semi ci rculară decroşată şi tum-
clopotni ţă alipit faţadei vestice. Caracterizat prin simplitate, spaţi ul
unitar al interi orului este delimitat la vest de o tribună pe grinzi metalice,
din 1899, la est ridicându-se structura de lemn a iconostasului.
Dacă în naos decorul mural este o realizare actuală lipsită de
importanţă, altarul mai păstrează încă o compoziţie religioasă deosebit de
valoroasă, aparţinând pictornlui academic Sava Henţia ( 1848-1 904) din
Sebeşel. Desfăşurată pe bolta absidei, scena o înfăţişează pe Maica
Domnului ca regină a cerurilor: încoronată, tronând cu pruncul în braţe şi Sebeş - Biserica ''Ado1mirea Maicii Domnului''. Detaliu picwră
înconjurată de îngeri. Tem1inată în 1902, fresca din altar este, de fapt, a
doua comandă solicitată artistului de enoriaşii bisericii, în zestrea lăcaşului
aflându-se şi un epitaf pe care Henţia şi-a pus semnătura, în 1896.
126 127
 Gheorghe FLEŞER
SEBEŞ
Biserica "Schimbarea la faţă"
.. O biserică unită nu e tocmai departe, şi trei inscripţii de piatră
arată că ea a fost făcută in această stmdă ..grecească a negustorilor",
cu banii gospod,milui vlădica blăjean Bob, şi cu ajutorul câtorva
Jocalmâ la J818. pu[in t1i11p înainte de biserica neunită mai nouă".
(N. Iorga, 1977, voi. I, p. 123)
Biserica cu hramul "Schimbarea la faţă" din Sebeş a fost zidită
în anul 1818, la ini ţiativa şi cu sprijinul episcopului Ioan Bob, un ajutor
important primindu-se din partea "Casei alodiale" a oraşu lui şi a
r . 1locuitorilor macedo -români
din cartierul "Greci". Ca
m ărturii în acest sens pot fi
invocate inscripţiile în limba
l at in ă de pe balustrada
tribunei: "SACRA DEO
AEDES ERECTA E SUIS
PIETATE TER REVEREND!
JOANNIS BABB EPISCOPI
FOGARASIENSIS", sau cele
în limba română, cu litere
chirilice, de pe stâlpi i care
despart pronaosul de naos:
"Această piatră în patru
cornuri s-au tăcut şi s-au zidit
prin strădania şi cheltuiala
dumnealor j(upân) Dumitru
Balomirean ca crâznic s(fintei)
biserici ş i j(upânesei) Sofia
Alămori , soţia dumisale, în
anul 1818 iunie li"; "Această
I BISERICI DE ZID
piatră în patru cornuri s-au tăcut şi s-au zidit prin strădania şi cheltuiala
dumnealor j(upân) Ilie Neatoci ca curator s(fintei) acestei biserici şi
j(upâneasa) Sofia Muntean, găzdoaia dumisale, în anul 1818 iunie 11 ".
În continuarea textului este menţionat numele constructorului Anton
Balog ("Aedificavit Antonius Balog"). Mai puţin lizibilă, inscripţia
săpată pe piciorul mesei altarului face referire la momentul punerii pietrei
fundamentale a lăcaşulu i: "La însemnarea pietrii pe care s-au început
temelia s(fintei) biserici aceasta fost-a b l agoslovită ... ".Numărul redus
de credincioşi şi lipsa fonduri lor fac ca biserica să fie slab întretinută
de-a lungul anilor. Un contract încheiat între anteprenorul Au~stin
Batenţi an din Alba Iulia ş i reprezentanţii bisericii greco-catolice din
Sebeş din 30 mai 1905 menţionează efectuarea unor lucrări la zidul
bisericii, iar altul despre repararea acoperişului.
Sebeş - Biserica "Schimbării la fâţă''. Plan
În plan, clădirea este o biserică-sală formată dintr-un pronaos
suprapus de turnul-clopotniţă, navă dreptunghiulară şi un altar semicir-
cular la interior şi poligonal la exterior. Acoperite cu calote boeme,
cele trei travee ale pronaosului (cea din mijloc la baza turnului-
clopotniţă) comunică prin intermediul unor deschideri semicirculare
cu nava bisericii. Deasupra pronaosului tribuna prezintă aceeaşi
compartimentare şi s istem de boltire. Delimitate de pi l aştri, cele trei
travee dreptunghiulare ale naosului au o dispunere transversală şi calote
alungite. Altarul este acoperit cu o semicalotă străpunsă de penetraţiile
129
 Gheorghe FLEŞER I - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
ferestrelor şi un motiv în stuc asemănător cu cel întâlnit la „Biserica
grecilor" din Alba Iulia.
Orientarea construcţiei pe axa nord-sud permite ca intrarea în
biserică să se facă direct din stradă printr-un portal dreptunghiular de
piatră, profilat simplu. În interior, al ături de stâlpii masivi şi scunzi
care delimitează pronaosul de naos, pi laştri i supli arti culează pereţii
navei, susţinând arcurile bolţilor decorate la origine cu un motiv de
p angli ci împletite ase m ănător cu meandrul baroc desfăşurat pe
balustrada tribunei , de o parte şi de alta a ste mei episcopului-ctitor Ioan
Bob. La îmbogăţirea plasticii interiorului mai contribuie iconostasul şi
amvonul de lemn, ambele piese cu arhi tectura originală de i nspiraţie
cl as ic istă. Rea l izată în a doua jumătate a secolului al XIX-iea, pictura
catapetesmei a suferit intervenţi i ulterioare (în 1930), pierzând aproape
în totalitate puţinele cal ităţi pe care presupunem că le-ar fi avut.
Restrânse ca număr, scenele religioase au fost dispuse după arhitectonica
tâmplei: Praznicile (Naşterea lui Hristos, Închinarea magilor, Botezul
Domnului, Intrarea în Ierusalim, Învierea, Înă lţarea la cer, Pogorârea
Sfântului Duh, Adormirea Maicii Domnului) în registrul inferior;
Apostolii - registrul intermediar; Proorocii - registrul superior şi
Schimbarea la faţă - compoziţia central ă; Sfântul N icolae, Maica
Domnului, Iisus şi Arhanghelul Mih ai l, icoanele împărăteşti , Sfântul
Laurenţiu şi Sfântul Ştefan - pe uş ile diaconeşti.
Exteriorul bisericii atrage atenţ i a prin bogăţia ş i varietatea
elementelor de articulare ale faţadei principale, tratate în spiritul
barocului târziu (Gh. Fleşer, 1980, p. 27 1-276).
Analogii constructive şi decorative caracteristice b isericii cu
hramul "Schimbarea la faţă" din Sebeş regăsim la două edificii româneşti
din Cluj : biserica "Sfintei treimi" "din deal" şi biserica unită - tot o ctitorie
a episcopului Ioan Bob (M Ţoca, G. Stannii/ler, I 968, p. 3 1-40).
Întâia aşezare atestată documentar aparţine primei jumătăţi a secolu lu i
al XII-iea, fiind întemei ată de secui pe malul drept al Pârâului Morii . Amintită
la 1224 ca terra Sicu/orum terrae Sebus ( Urkundenbuch, I, p. 34 }, aceasta a
purtat ulterior numele Gieshiibel, dat de colon i ştii saşi, stabiliţi din a doua
jumătare a secolului al XII-iea pe malul stâ ng al râului, în aşezarea denumită
130
-----------------1 BISERICI DE ZID
Miihlbach(Fabim; I, p. 503), atestată paralel cu cea de Sebes. Prima mentionare
documentară a denumirii germane, sub forma Malembach, este datată 1245.
La 1303 era deja_ se~ul _unui decanat catolic ( Urkundenbuch, I, p. 226), la
1308 este atestata ş1 ~x1stenţa ~caunulu i săsesc, iar din 1341 avem prima
confin~are a statutului de oraş hber regesc (Fabini, I, p. 503).
In ultimele decenii ale secolului al XVI-iea aşezarea românească de
aici se va întări prin prezenţa unor boieri munteni refugiaţi, între care a rămas
ce!ebru Ioan Logofăt, candidat la mâna Zamfirei, fiica lui Moise-vodă. în
P_n mele zile ale lunii mai 1585 a avut loc un proces între unul din fiii Zamfirei
ş i_ I_oan Log~făt, din documentele păstrate rezultând că cel din urmă a fost
~IZltat de episcopul Gbenadie şi de succesorul acestuia, Ioan de Prislop, aceştia,
tmpreună cu Dan, preotul român din Sebeş, fii nd martori ai depunerii Ia casa
Logofătul~i şi ulterior ai recuperării unor obiecte de valoare deţinute de Zamfira
(A. Kov~cs, 1985-1986, p. 349-374). De la 1662 avem prima atestare a
protopop1atulu1 ortodox din Sebeş (A. Veress, XI, p. 18), una dintre cele mai
:epr~zentative figuri ale rezidenţilor în această funcţie fiind Nicolae Pop, masiv
im~l'.cat_ la 1682 nu numai în procesul de destituire a mitropolitului Ioasaf (S.
Sz1J~gy1, X:-'Il, p. 293), ci mai ales în promovarea repectări i dreptului clerului
roma~es~ dtn Ar~ea_I de a-şi alege liber arhiereul, reuşind chiar să implice şi
auto_n tăţ1le săseşti dm Sebeş care, la I O iulie I 682, adresează oficialitătilor 0
supl ~că în acest scop (ibJdem, p. 294-295). A fost, de asemenea, ctitorul bi~ericii
~e zid (N Dămlă, 1994, p. 3 17-333), un activ susţinător al reluării activitătii
tipografiei rom_â~eşti, aşezate între 1683 şi 1685 Ia Sebeş, precum şi un zel~s
promotor al u~m 1 cu Roma (N Dămlă, 1997, p. 7). Unnaşul său, Petru Pop de
Sebeş, a fost ş1 e l o remarcabilă p ersonalitate: absolvent al Academiei iezuitilor
din C luj, coautor Ia două lucrări în li mba latină, e l a obtinut în 1725 titluJ de
doctor în teologie şi fi losofie (N Dămlă, 200011, p. 16-·I 7).
131

Gheorghe FLESER
TEIUŞ
(oraş)
Biserica "Prezentarea la templu a Fecioarei"
"Un tum greoie alipit la o bisericuţă cu 1m camcter vădit de vechime.
A clădit-o, cum spune o inscripţie grosolană, în chirilice cursive,
un Raţ Mihail ... zugrăvea/a frumoasă e din 1790, şi pare a li fost
plătită de cei doi ctjcori în haine de negustori cari se văd zugrăv1ji
pe pereţi."
(N. Iorga, 1977, voi. I, p. 253)
I BISERICI DE ZID
cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală românească şi
se constituie în argumente pentru stabilirea vechimii lăcaşului, a etapelor
sale evolutive.
Din ansamblul construcţie i , care se prezintă sub forma unui
edificiu mononavat, încheiat la est de o absidă semicirculară, nedecroşată
şi turn clopotniţă la vest, partea cea mai veche este naosul boltit
semicilindric (traveea de lângă turn în lungime de 11,30 m) şi primele
două etaje ale c l opotniţe i (E. Greceanu, I. Cristache-Panait,
196612, p. 727) . În zidul care desparte aceste două componente se află
elementele de pl astică arh itectonică (rozasa ş i portalul) ce fac posibilă
încadrarea monumentul ui în secolul a l XVI-iea, cel mai probabil în
ultima sa parte.

Potrivit tradiţiei, care se bazează pe textul unei inscripţii în slavonă

de pe ancadramentul portalului apusean, biserica cu hramul "Prezen.tar~a
la templu a Fecioarei" din Teiuş este o ctitorie înălţată de Raţ M1ha1l,
unul dintre curtenii lui Mihai Viteazul: "Eu Raţ Mihail cu mila lui
Dumnezeu sluger am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să
ierte"(N Iorga, 1906, p. 192).
Pe de altă parte, tabloul votiv repictat în secolul al XVIII-iea, pe
·'-E:l·1· III
I I
peretele vestic al naosului, reprezintă ca ctitori pe Raţ Petru (fratele lui Teiuş - Biserica "Prezentarea la templu a Fecioarei'~ Plan
Mihail?), alături de soţia sa Zamfira (Arta creştină,1989, p.340).
Aceste "nepotriviri"
la care am putea asocia Cadrul drep tunghiu lar al portalului apu sean are muchiile
interesantele deschideri subliniate de un tor care în partea inferioară se întoarce spre golul uşii,
practicate în peretele vestic soluţie caracteristică Renaşterii. Pe arhitravă inscripţia în slavonă îl
al naosului - mica rozasă cu pomeneşte pe Raţ Mihail ca ctitor iar reprezentarea heraldică îi prezintă
muluri specifice goticului aceluiaşi personaj însemnele nobiliare: un braţ înarmat cu un buzdugan
târziu şi portalul în stil pe suprafaţa unui scut cu marginile festonate.
renascentist - fac dificilă o În contrast cu sobrietatea ancadramentului de uşă, mica rozasă
încadrare în limite gotică situată deasupra atrage atenţia prin frumosul trafor care descrie,
Teiuş-Biserica "Prezentarea la templu a crono logice precise a prin încrucişarea tri unghiurilor ascuţite, o stea în şase co lţuri. Tipologic
Fecioarei" b iserici i, mai ales în şi stilistic fereastra de la Teiuş aparţine modelor gotice târzii întâlnite la
conditiile în care lăcaşul a suferit ample transformări. Luate în ansamblul deschiderile cu aceleaşi forme circulare de la Gârboviţa, Cicău şi Gaida
lor to,ate aceste elemente stilistice fac din biserica din Teiuş unul dintre de Jos.
'
133
132
 Glteorghe FLESER 1- - - - - - - - - -- - -- - - - - -
În secolul al XIX-iea asupra edificiu lui s-au făcut ample
intervenţii, partea estică a clădirii fiind demolată la 181 O. Nava originală
a fost mărită spre est cu o travee, la care s-a adăugat absida actuală
nedecroşată acoperită cu o boltă hibridă, compromis între "a vela" şi o
calotă pe pandantivi. Delimitarea dintre părţile vechi ş i spaţiile nou
construite este marcată la interior de un arc dublou. În 1885 se fac
modifi cări la nivelul superior al turnul ui, foişorul de lemn fiind înlocuit
cu ultimul etaj din cărămidă. La exterior biserica este flancată pe laturile
de nord şi sud de către şase contraforţi simpli ridicaţi ulterior construcţiei
bisericii şi la date diferite. În zidul absidei au fost încastrate două cruci
vechi de piatră cu inscripţii. Afectat de trecerea timpului, lipsa de interes
şi mai ales de intervenţiile nepotrivite decorul mural a pierdut mult din
valenţele artistice iniţiale. În partea cea mai avariată (zona axului me-
dian al bolţii) se mai disting doar imaginile în care apare Cel Vechi de
zile Fiul şi Sfântul Duh, celelalte medalioane cu personaje sacre fiind
distruse. În continuare, prezentarea scenelor şi a personajelor religioase
s-a realizat prin împărţirea suprafeţelor în registre orizontale, într-o
dispunere simetrică: portretele de mucenici în arcade; ciclul hristologic,
iar la bază apar sfinţii militari şi mucenici. Pictura veche împodobeşte
bolta semic ilindrică a bisericii doar în zona vestică a navei, spaţiile
adăugate după 181 O (traveea răsăriteană a navei şi absida altarului)
rămânând simplu văruite până de curând ( 1999) când au primit o frescă
fără valoare. Deşi „zugrăveala frumoasă" după cum o caracterizează
istoricul N icolae Iorga este datată conform
unei inscripţii în 1791 , există presupunerea
re a li zării acesteia odată cu edificarea
lăcaşului.
Prin aceasta se motivează existenţa
tabloului votiv cu domniţa Zamfira şi soţul
său , Petru Raţ din Teiuş, scena fiind
recopiat ă în secolul al XVIII- iea de
Teiuş- zugravul Gheorghe, fiul lui Iacov din
Biserica "Prezentarea la Răşinari, care a dorit astfel să o păstreze
templu a Fecioarei".
al ături de noul său program iconografic,
Detaliu fereastră
program care în esenţă nu se deosebeşte în
134
- - - - -- - - - - - - - - - - --1 BISERICI DE ZID
alegerea tematicii faţă de scenele pictate la Ighiel ( 1781) şi Geoagiu de
Sus ( 1793) (M Porumb, 1998, p. 411-412).
Alte elemente care individualizează lăcaşul din Teiuş sunt
lespezile de mormânt din navă, sub care au fost aşezaţi ctitorii din tabloul
votiv „generosa Domina Zamfira" şi sotul său Petru Rat. În fata bisericii
lateral stânga mai poate fi văzută vechea poartă de i'ntrare' în cimitir'.
Sculptată în lemn de stejar ea poartă pe arhitravă o inscriptie care
menţionează numele donatorilor şi ale meşterilor şi anul realizării: "Ariul
1803 aceşti stâlpi s-au făcut cu cheltuiala dumnealor Moldovan Ioan şi
Moldovan Tolde să le fie de pomană lor şi neamului lor. Meşteri Samoilă
Loncan, Duna N icolae, Pascu Iosif'. Zugravi de prestigiu ca Gheorghe
fiul lui Iacov, Simion din Bălgrad, Muntean Vasile, Stan din Orăştie
sau popa Ştefan Ioan şi-au pus semnătura pe icoanele care altădată
alcătuiau zestrea bisericii unele stârnind chiar admiratia istoricului
Nico lae Iorga. O parte dintre aceste valori au ajun's în colectia
Arhiepiscopiei ortodoxe de Alba Iulia, altele s-au pierdut prin nepăs~e,
aşa cum astăzi zelul exagerat şi necontrolat al înnoirilor au schimbat
vechea imagine a lăcaşului.
.. ~a I ~~9 villa Spinamm, vil/a Thuys, Tywis se afla deja în posesia
fam1 lie1 nob1hare de la Geoagiu de Sus ( Gyărffy, II, p. 188). Iniţial a fost un
târg săsesc, părăsit însă de cea mai mare parte a populaţi ei germane cel mai
târziu în vremea Reformei (Fabim; I, p. 159). La 1665 se aşează aici o comu-
nitate nobil i ară românească originară din zona Ineului ( C Suciu, ms., sub
v?ce). Mitropolitul Teofil Seremi, primul iniţiator al unirii cu Roma, era originar
dm Teiuş. La 16 iulie 171O no bilui Paul Zold dona celor trei biserici de aici:
ortodoxă, calvină şi catolică, două moşi i (Schematismus ... 1882, p. 24).
135
 Gheorghe FLEŞER ! BISERICI DE ZID

clopotniţă este prevăzut cu trei nivele şi un foişor închis de lemn.

Ulterior construcţiei bisericii, pentru accesul credincioşilor la interior,
VALEA LUPŞll s-a amenajat pe latura sudică a navei un mic pridvor.
(sat, comuna Lupşa) Lăcaşul îşi datorează podoaba picturală unui meşter localnic, Ioan
Cuc Zugrav, care a fost semnalat şi la alte biserici din zonă: Hădărău,
Biserica "Naşterea Maicii Domnului" Vinţa etc., fresca de la biserica din Valea Lupşii prezentând aceleaşi
caracteristici stilistice ş i un program iconografic asemănător.
În decursul timpului interven ţiile asupra lăcaşului au fost minore,
Biserica cu hramul "Naşterea Maicii Domnului" din satul Valea în afară de adosarea pridvorului consemnându-se în 1943 înlocuirea
Lupşii a fost ridicată între anii 1799-1704, prin contribuţia localnicilor. acoperişului de şindril ă cu ţiglă, la navă, turnarea pavimentului de beton
Din rândul acestora, sursele la interior, iar din 1963 amenajarea tribunei pentru cor.
documentare (o însemnare pe
un Penticostar) ş i trad iţ ia
menţionează ca ctitori pe Ioan
Cuc Zugravul - cel care a donat
locul unde a fost construită
biserica şi a pictat-o, între anii
l 824-1 829 -, în timp ce
Gheorghe Coja Constantin i-a
înălţat turnul-clopotniţă.
Edificiu l propriu-z is
respec tă pl animetri a tra di-
ţională, influenţele arhitecturii
de lemn fiind evidente. Spre
est absida altarului are o formă
pentagonală, atât la interior cât
ş i la exterior, prezintă un
d ecroş puternic ş i este
acoperi tă cu o boltă semi -
Va/ea Lupş1i" - ci lind rică de lemn, la care
Biserica "Naşterea Maicii Domnului" racordarea cu pereţii verticali
se face prin intermediu l unor p a nouri triunghiulare curbate,
corespunzătoare celor trei laturi. Naosul dreptunghiular poartă aceeaşi
boltă semicilindrică de lemn şi a fost despărţit ini~al de pronaosul.tăvănit
printr-un perete de zid, demolat în 1963. Adosat faţadei de vest, turnul-
136 137
 Gheorghe FLEŞER - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
omogenitatea interiorului se limitează numai Ia raporturile spaţiale ale
compartimentărilor, întrucât acestea au un sistem de acoperire diferit
VINTU OE JOS (tavan în pronaos, bolţi în naos şi altar), iar decorul pictural şi în stuc
'
(sat, corn. Vinţu de Jos) este realizat doar parţial (în naos). O analiză atentă a arhitecturii
monumentului ne arată că, în pofida trăsăturilor comune, există şi
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" nepotriviri care denotă intervenţii succesive, unele minore, altele însă

Acest sat al Vintului are dealminterea, iacă un rost în trecutul

~ostru. El a fost n;oşie a domnilor munteni. ca şi Vurperul din faţă,
peste Murăş. Aicis-au odihnitpribegii' şi de aici au plecat cucerironi'
de tron."
(N. Iorga, 1977, voi. I, p. 133)

După
opinia u nor
specialişti , edificarea
bisericii cu hramul "Ador- Vin,tu de Jos - Biserica ''Adonnirea Maicii Domnului". Plan
mirea Maicii Domnului"
din Vinţu de Jos poate fi care pot fi considerate etape de construcţie: adosarea turnului clopotniţă
legată de bogata activitate la faţada vestică, ridicarea contraforţilor, supraînălţarea perimetrală a
spirituală a preotului Ioan zidurilor, modificarea formelor şi amplificarea deschiderilor la ferestre.
Zoba în această localitate, Din ansamblul construcţiei, naosul a fost partea cel mai puţin afectată
în a doua jumătate a de transformările efectuate asupra lăcaşului. Spre est absida
secolului al XVII -iea. semicirculară decroşată şi acoperită cu o semicalotă, care prezenta iniţial
Vinţu de Jos - Coroborarea elementelor penetraţiile în dreptul ferestrelor, este despărţită de naos printr-o tâmplă
Biserica "Adonnirea Maicii Domnului" constructive (în special de zid cu trei uşi, dispuse pe aceeaşi axă cu deschiderile peretelui dintre
sistemul de boltire a vela) cu cele decorative (ornamentele în stuc şi pronaos şi naos. În multe privinţe biserica "Adormirea Maicii Domnului"
cele pictate), Ia care poate fi anexată inscripţia din 1757 (astăzi din Vinţu de Jos îşi găseşte corespondentele (sistemul de boltire a vei/a,
dispărută), ne conduce la concluzia că biserica a fost ridi cată cel mai peretele despărţitor dintre pronaos şi naos, turnul clopotniţă adosat
devreme în jurul anului 1700. Lăcaşul se încadrează în tipul tradiţional faţadei vestice contraforţii etc.) cu multe dintre edificiile religioase
şi atât de răspândit al bisericilor-sală, având un plan dreptunghiular ridicate pe teritoriul jud. Alba la sfârşitul secolului al XVII-iea şi în
alungit, compartimentat în pronaos, naos, absidă semicirculară decroşată prima jumătate a secolului al XVIII-iea: Ighiu (1724), Feneş (1750),
şi turn-clopotniţă la vest. Privit în ansamblu, edificiul pare o construcţie Meteş (1760), Poiana Ampoiului (1762) etc.
unitară şi închegată, care nu ridică probleme de datare şi evoluţie. Acest Realizat parpal, decorul pictural este amplasat pe catapeteasma
aspect este mai evident la exterior, unde numărul, forma şi dimensiunile altarului şi în traveea răsăriteană a naosului. Inspirate din Vechiul şi
elementelor de articulare (contraforţi, ferestre) urme~ză aceeaşi Noul Testament, scenele religioase denotă, prin concepţie şi execuţie,
ordonanţă şi îşi au corespondenţa pe toate laturile. In schimb, caracteristici ale artei ortodoxe, la care se asociază influenţele stilistice
138 139
I Gheorghe FLESER 1 - - - - - -- - - - - - - - -- - - - - - - - -- -- - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID

apusene (motivele baroce în stucatură). În centrul bolţi i din trave.ea rege dăruia moşia Wynchy capitlu lui de la Esztergom (Entz, I, p. 74). Spre
răsăriteană a naosului Iisus Emanuel este înconjurat de bustun le 124 1 la Vi nţ şi Vurpăr se aşează primii colonişti saşi (Fabilll; I, p. 8 11), care la
patriarhilor înscrise în medalioane, la bază desfăşurându-se, într-o 1248 primesc privilegii de la voievodul Transilvaniei, încununate la 1430 de
statutul de oraş liber regesc conferi t de Sigismund de Luxemburg (C Suciu,
anumită ordine, scenele cu cei
ms., sub voce). La 15 1O maghiarii şi slavii din Vinţ şi Vurpăr solicită să fie
patru evanghelişti. În acelaşi reprezentaţi în conducerea comunităţii (Fabini, I, p. 812). Între 1522-1 529
spaţiu , pe arcul răsăritean, domeniul Vinţului , compus din 6 sate, a fost conferit de Ludovic al Ii-lea
imagini le însoţite uneori de voievodului muntean Radu de la Afumaţi (ibidem, p. 1511 ). La 1530 se
inscripţi i ne prezintă chipurile instaurează un alt gen de stăpân i re românească, cea a voievodului făgărăşean
proorocilor, în rândul cărora cu Ştefan Mailat (Fabim; I, p. 8 12), după întem niţarea acestuia la Edikule, în
greu am putut identifica pe 154 1, fiind încredinţat voievodulu i va lah Radu Paisie. Un nou episod de istorie
Ieremia, Arhip, Agheu, Amos, românească se petrece în castelul vinţean între 1595-1597, perioadă în care
aici a fos t închis voievodul Mo ldovei, Aron Ti ranu l ( C Suciu, ms., sub voce).
Isaia şi Calist(?). Câte unul la
La 162 I peisajul confesional al comunităţii este îmbogăţit prin aşezarea la
baza arcului ş i apoi grupaţi în Vinţ, cu acordul pri ncipelui Gabrie l Bethlen, a un ei comun ităţi anabaptiste
perechi , busturile celor zece morav iene (Fabim; I, p. 8 12).
prooroci su nt despărţite la Diversitatea etnică foarte pronunţată este completată de atestarea la 20
cheie de heruvimi. Aceeaşi mai 1664 a unei puternice comun ităţi româneşti, din moment ce actul în cauză,
di spunere şi corespondenţă diploma de înnobilare a preotului local, este destinat lui Ioan Zoba "alias Popa
numerică o regăsim la redarea de O lah Alvincz" (!.Lupaş, 1928, p. 197; A. Dumit.ran, J Mircea, B. Gudor,
apostolilor (Urbană, Onisiană 2000, p. 19). La 1662 pare să fie sediu l unui vechi protopopiat ortodox,
rezidentul de aici, posibil acelaşi Ioan Zoba, desfăşurând o intensă activitate
... ) , pe arcul ce desparte Vin.tu de Jos_ Biserica .,Adonnirii
pentru restaurarea pe scaunul episcopal a vlădicăi Sava Brancovici, înlăturat
naosul de cele două compar- Maicii Domnului". Detaliu pictură de principele Acaţiu Barcsai (A. ~ress, XI, p. I 8). Păstorirea spirituală a lui
timente. Pe tâmpla de zid loan Zoba, încheiată în preajma anului 1690, a reprezentat o adevărată epocă
decorul este dispus conform obişnuite lor registre, în partea superioară de aur a parohjei ortodoxe de a ici. Pe nedrept acuzat de calvinism, aflat însă
fiind ampl asată într-o desfăşurare mai amplă scena Răstign irii, ~nnată în relaţii excelente cu principele Mihail Apafi, Ioan Zoba a fost cărturarul
de şirul prooroci lor-diaconi (Ghedeon, Aron, Mina, Iacob, Zahan a .. .), român ardelean cu cele mai mari merite d in cea de-a doua j umătate a secolului
busturile lor încadrând medalionul cu Maica Domnului. Ultimul rând, al XVII-iea. Foarte probabil autor al unei culegeri de predici funebre, primu l
la bază este consacrat celor 12 apostoli redaţi în picioare şi având la român care a tradus din li teratura engl eză, ch iar dacă a făcut-o printr-u n
mijloc.i,maginea lui Iisus pe tron (Gh . Fleşer 1999, p. 256-257). ~sc~pţi~ intermediar maghiar, traducător şi editor al unor cărţi de cult esenţiale, de~nător
din 1737 făcea referiri la pictura bisericii, executată prin contnbuţia lm al celor mai importante funcţii administrative din Biserica românească (notar
al soborului mare, epistrop al bunurilor mitropoliei, asesor al forului judiciar
"jupân Iosif şi a soţiei sale" (E. Greceanu, I. Cristacbe-Panait, 196612,
episcopal), Ioan Zoba a fost, cel puţin pe parcursul deceniului al optulea al
p. 728). secolului XVII, adevăratu l conducător a l mitropoliei bălgrădene, dar mai ales
a fos t un ctitor de carte şi de conştiinţă românească, fapt care justifică integrarea
Între 1205- 1235 regele Ungariei Andrei a l H-lea dăruia bisericii din sa, ideo logic vorbind, în curentul preiluminist (E Mârza, 1998, p. 66-67).
Alba Iulia o parte di.o vama sării de la Vinţu de Jos ( C Suciu, ms., sub voc~
Gyorffy, n, p. 192). Prima ştire sigură este însă databi lă la 12 19, când acelaşi

141
Gheorghe FLESER
ZLATNA
(oraş)
Biserica ''Adormirea Maicii Domnului"
, .... Cealaltă (biserică n.n.) are mai mult element istoric. Ea
păstrează cărţi vechi, diorre care o Evanghelie a fost a vlădicăi
Atanasie, cel care a iscălit actul de Unire cu Roma şi pe lângă
aceasta, pe o tablâ din părere, amintirea că în 1817 Împărăteasa
Carolina Însăşi a venit aici de a ascultat „Liturghia În limba
Românească". Dintr-o pânză văpsită cu slove se mai află că aici
odihnesc tatăl şi fiul lui Petru Dobra, „director al cauzelor regale"
şi traducător al Pravilei muntene penim austriecii" din Oltenia. Acest
neam a fost amestecat în amândouă răscoalele româneşti din aceşti
munfi Cimitirul are pe cruci multe 1i1scripţli latine, pentru familia
Anghel, a vlădicăi Atanasie, de loc din Ciugud ln comitatul Albei;
şi pentru familia Neagoe, scrise însă Anjgyal Nyagoi E interesant
să se pomenească şi aicea că pe una din cărţi un popă fricos a scris
in aceste cuvinte vestea despre Horea, a cărui umbră cruntăpluteşte
şi aici ca şi umbra lui Iancu, pedepsitoru în chiar aceste locun:· „să
se ştie când au spart /ara Horea era
văleatu 1784, atuncia s-au scris scris-
am popa /oanăş din Feneş, 1724 ".
(N. Iorga, I 977, voi. I, p. 220)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
arhitectura edificiului un caz interesant ş i rar întâlnit la monumentele
de cult româneşti. Rezultat al multiplelor prefaceri suferite de-a lungul
timpului, edificiul de astăzi se prezintă sub forma unui plan complex
alcătuit dintr-o navă dreptunghiulară cu două travee (una acoperită cu
o boltă semicilindrică cu penetraţi i , ceal altă purtând o boltă pe ogive
sprijinite pe coloane de colţ, angajate), două încăperi laterale care
fonnează un transept (acoperite cu bolţi de penetraţie cu muchii teş ite),
un altar pătrat decroşat, la est, ş i un turn-c l opotniţă integrat faţadei
vestice. La exterior se observă uşor forma "în cruce" a bisericii, datorată
încăperilor laterale şi retragerilor treptate de la vest spre est ale
componentelor sale planimetrice, retrageri care pot fi urmărite atât la
nivelul pereţilor cât şi în zona acoperişului . Atribuirile făcute pe baza
observaţii lor de suprafaţă (planimetrice şi în e levaţie) încadrau edificiul
în categoria bisericilor-sală construite în Transilvania secolului al
XV-iea, în sp iritul arhitecturii ortodoxe tradiţionale. Aportul masiv al
stilului gotic, prin elementele plastice, structive ş i decorative folosite
la construcţia bisericii din Zlatna, a fost explicat prin admiterea la
ridicarea acesteia a unui meşter sas, o colonie de etnici germani
fiind menţionată documentar în localitate la 143 7 ( V Vătăşianu, 1959,
p. 256).

Biserica cu hr amul
''Adormirea Maicii Domnului"
din Z latna a trezit în mod
deosebit interesul specialiştilor
(V Brătu!escu, 1937, p. 27-30;
N Iorga, 1937, p. 189; V
Vătăşianu, 1959, p. 256; E.
Greceanu, l Critache-Panajt,
1967, p.165-169), care au
Zlarna - văzut în soluţii le constructive
e.,
O- ii 4 'uw 111 • !!• f!H
Zlatna - Biserica ''Adonnirea Maicii· Domnului. Plan
Bisen"ca "Adonnirea Maicii Domnului" mai puţin obişnuite adoptate în

142 143
 Gheorghe FLESER I - - - - -- - - -- - -- - -- - - - - - - - - -- - - - - - -- - - 1 BISERICI DE ZID
În schimb, cercetările arheologice efectuate în vara anului 1992 încăperea de la baza turnului) (M
prezintă, prin zidurile scoase la iveală, un plan deosebit de cel actual, Porumb, 1999, p. 461). Frag-
primul edificiu adoptând forma unei basilici scurte, cu trei nave şi cor mentele de pictură menţionate au
pătrat unnat spre est de absida centrală, încadrată de două absidiole fost descoperite sub stratul de
laterale. Pe baza acestor e lemente se poate face antedatarea tencuială realizat cu ocazia repa-
monumentului cu cel puţin do'..lă veacuri mai devreme decât încadrările raţiilor şi a repictărilor din anul
făcute în prezent (Gh. Fleşer, T. Goronea, 1991-1993, p. 243-249). 1937 datorate pictorului blăjean
Transformările ulterioare la care a fost supus monumentul Anton Zeiler. În textul inscrip-
(renunţarea la planul romanic şi asimilarea componentelor de factură ţii lor se regăsesc informaţii
gotică în secolul al XV-iea: înlocuirea bolţilor sprijinite pe ogive cu privind anul edificării (1424),
actuala boltă sem icilindrică din navă şi ridicarea turnului-clopotniţă la numele ctitorilor (jupânul
vest în 1696; adăugarea unor "capele laterale" şi construirea noului Stănislav Hraboru şi jupâniţa
altar în 1744) nu au reuşit să distrugă nucleul valoros al acestui edificiu, Anca) şi principalele etape ale
astfel că elementele de plastică arhitectonică conservate (ancadramentele construcţiei şi înfrumuseţării
uşilor şi ferestrelor, profilele nervurilor, consolelor sau colonetelor) fac bisericii (1696, 1744): "[La ani
ca biserica din Zlatna să fie unicul lăcaş de cult românesc la care se 1424] ... s-au zidit această sfântă
remarcă atât de substanţial aportul stilului gotic. biserică, dintâi cu tinda până la
Ultima intervenţie radicală asupra construcţiei a avut loc după mijlocu zidului cu toată cheltuiala
Zlatna -
distrugerile suferite în timpul evenimentelor din anii 1848-1849, "când dumnealui jupanului Stănislav
Biserica ,,Adonnirea Maicii"
a ars o parte a oraşului" , biserica primind componente neo-gotice, Domnului''. Frescă (detaliu) Hraboru i jupâniţa ego Anca şi
vizibile mai ales la nivelul superior al turnului-clopotniţă (V Vătăşianu păntru acest lucru cât arată mai
1932-1938, p. 256), refacerea din anul 1858 a fost consemnată în două sus s-au aflat chieltuială cinsprezece sute de florinţi şi murind au rămas
inscripţi i amplasate la exterior: "Den graţia înăţatului nostru imperatu neisprăvită. Iar la anul 1696 atunci a s-au apucat jupânul Dobra Anghel
Franciscu Iosefu I fu renovată" (în luneta portalului de vest); "La rugarea şi cu jupânul Iacov Ioanăş şi au zidit-o cu toată chieltuiala dumielor
parohului şi protopopului locului Gregoriu Mihali, MDCCCLVIII" (în bolta ti~ii şi turnul şi s-au făcut chieltuială ... sute" - pe pilastrui
luneta portalului de sud). Anul 1908 inscripţionat la baza acelui aşi por- nordic; "In anul 1744 av(gust) 15 zi(le) au răposat jupânul Roşca Ioan
tal face referiri la tencuielile exterioare ale edificiului . şi au lăsat bisericii două sute şi 50 de florinţi pentru zugrăvitul acestei
Veşmântul pictural cu care a fost împodobită biserica se remarcă sfinte biserici, ca să fie ctitor şi să-l pomenească Ia sfânta liturghie.
prin originalitatea interpretării unor scene religioase. Straturile de Zugrăvitu-s-au această sfăntă biserică în zilele înălţatei (crăiesei) Maria
zugrăveală din vechea absidă a altarului şi din navă se succed din secolul Terezia ... fiind vl(ă)dica Ioan Inocbentie de Sad ... ostenitor şi
al XV-iea (Sfântul Cozma şi Damian şi un sfânt cu suliţă - pe actuala îndrumător şi ctitor acestui lucru la zidul oltariului şi la zugrăvitul
tâmp lă de zid), al XVI-iea (Înă lţarea Sfintei Cruci ş i Sfinţele muceniţe bisericii au fost popa Ivan i sin ego popa Pătru" - pe pilastru sudic. O
Marina şi Paraschiva - pe peretele de nord al navei) până în secolul al altă inscripţie aminteşte despre oficierea în biserică a liturghiei în limba
XVIII-iea (Iisus pe cruce, Sfinţii Constantin şi Elena - pe tâmpla de română de către parohul Gheorghe Anghel, slujbă Ia care a participat
zid, respectiv peretele de nord al naosului; Judecata de apoi - în împărăteasa Austriei, Carolina (soţia împăratului Austriei, Francisc l
144 145
I GheorgheFLEŞER 1- - - - - - - -- - -- - - - - - BISERICI DE ZID

( 1792-1835): "Carolina Augusta i_mp~ratri~ Austriae hi~ extente~s

liturgiae lingua valachica interfmt; htugh1am celebrav1t, Geo~g10
Anghyal huius ecclesiae graeco-unitae zalathn~nis _paroco, praes~ntibus ZLATNA
viris li (sic!) ornatis, exquisitis atque honorat1s ; d1e 4 septembns armo (oraş)
1817" (N Iorga, 1906, p. 211).
Biserica "Sfântul Nicolae"

„ ... Pe când marea biserică a ortodocşilor - majon"tatea - nu se

deosebeşte decât prin Întindere şi prin zugrăvea/a nouă in sul
secesionist, În care sfinţii au şi aureole roşii· şi albastre - care
zugrăveală se datoreşte bătrânului pictor bavarez."
(N. Iorga, 1977, voi. I, p. 219)

Opiniile asupra datării bisericii cu hramul "Sfântul Nicolae" din

Zlatna s-au formulat pe baza tradiţiei sau a unor surse documentare
incerte, fiind astfel expli-
cabilă şi stabilirea unor
perioade relativ îndepărtate
în timp cu privire la
începuturile edificării
monumentului. Pentru
construcţia bisericii la
începutul seco lului al
XVII-iea a fost invocată, cu
siguranţă, inscripţia cu anul
1624, găsită pe un bolţar,
Zlatna - cu ocazia restaurărilor din
Biseâca "Sfăntul Nicolae"
1924. Evenimentul este
consemnat în textul pisaniei săpate pe placa de piatră fixată pe faţada
de vest a turnului clopotniţă: "Bine este cuvântat cel ce vine în numele
Domnului. Zidită în 1624. Renovată în 1924" (V. Brătu/escu, 1937,
Zlama - p. 27).
Biseâca ''Adormirea Maicii Domnului''. Sursele care menţionează ridicarea bisericii un veac mai târziu
lnscrip,tie sunt mai numeroase dar tot atât de nesigure. Astfel, însemnările făcute
în secolul al XIX-lea, de un enoriaş, pe un Sinopsisşi cele din pomelnicul
familiei Feneşer fac referiri asemănătoare cu privire la punerea pietrei
146 147
 Gheorghe FLEŞER I- -- - - -- - - - -- - - -- - - -
fundamentale: "Să se ştie că biserica greco-orientală (din Zlatna - n.n.)
s-a ridicat din fundament în anul 1774". Despre înăl ţarea unei biserici
pentru populaţia ortodoxă din Zlatna scrie şi canonicul Ghedeon D.
Blăsianu, la 1862: "lară partea neunită şi-a edificat o altă biserică dinsus
de-a noastră între anii 1770-1 780".
Pentru o datare în cea de-a doua j umătate a secolului al XVIII-
lea pledează ş i arhitectura bisericii. La monumentalitatea proporţiilor
(lungime- 34 m; înălţimea corpului principal - 12 m şi înălţimea turnului
clopotniţă - 22 m) se asociază elementele constructive, s istemul a vella
de acoperire a bo lţilor fiind caracteristic pentru această perioadă.
Compartimentarea interiorului este cea obişnuită: pronaos, naos şi al-
tar - fiecare spaţi u având însă sistemul propriu de acoperire: boltă a
vela în pronaos, boltă în plan octogonal din panouri curbe în navă şi
boltă semici lindrică racordată prin panouri curbe la planul pentagonal
în absidă. Lipsit de portalul despărţitor, pronaosul se limitează la
dimensiunile cafasului, în timp ce la est zidul catapetesmei este străpuns
de cele trei uşi. În exterior, la vest, turnul clopotniţă este integrat parţial
construcţiei, structura sa de zid fiind încoronată la etajul superior de un
balcon de lemn închis şi un coif piramidal. Boltită a vela, încăperea de
la baza turnului este folosită ca intrare princ ipală în b iseri că, alte două
deschideri fiind amplasate pe latura de sud a navei şi respectiv a altarului.
Reparaţii şi m odificări mai ample asupra edific iulu i se fac dup ă
evenimentele de la 1848-1849, când lemnăria a trebuit refăcută, în unna
incendierilor, la 1880, când turnul primeşte înfăţi şarea actuală, după
dărâmarea lui de o furtună care a avut loc în 1878 şi ultima mare renovare
din 1924 fiind pomenită de textul pisaniei (E. Greceanu, 1 Cnstache-
Panaj~ 196612, p. 728).
Despre exi stenţa unei picturi vechi nu avem nici o informaţie,
zugrăveala din 1976 acoperind scenele pictate la 1904 de un oarecare
Kir Ioanichie (?). Aceleaşi incertitudini există şi cu privire la decorul
catapetesmei atribuit pictorului O. Smigbelschi, sub actualul iconostas
de lemn adosat structurii de zid existând posibilitatea să se mai păstreze
imaginile şterse şi afumate ale Învierii lui Iisus şi chipurile apostolilor.
Din valoroasa colecţie de icoane pe sticlă numai o parte a rămas în
colecţia parohiei. Din interesanta Cronjcă a Parohjej ortodoxe rom âne
148
- - - - - - - - -- - - - - - --1 BISERICI DE ZID
Zlatna men~onăm câteva date cu privire la intervenţiile făcute asupra
bisericii:
- 1920 s-a acoperit biserica cu şindrilă;
- 1923 pardosirea navei şi a a ltarului cu ciment, ridicarea
contrafortului masiv pe latura de sud-est a turnului·
- 1924 tencuieli exterioare; '
- 1930 confecţionarea pentru biserică a unui frumos iconostas
(uşi l e) de către meşterii de la Şcoala de artă ş i meserii din Zlatna şi
înzestrarea tâmplei de zid cu icoane (Cina cea de taină, Iisus în corabie
Iisus între holde) dăruite de Reuni unea femeilor române din localitate'.
- 1938 la acoperişul bisericii se înlocuieşte şindrila cu ţiglă; '
. - ~ 967_ cu ocazia zugrăvel ilor interioare se identifică fragmente
dm vechtle picturi în navă şi altar ş i se înlocuiesc icoanele „în stil mai
puţin ortodox" de pe zidul catapetesmei.
. Aşezar~a. m~?ievală continuă tradiţi i le miniere ale anticului Ampelum.
Specificul activJtăţn face probabilă aşezarea foarte timpurie în zonă a mai
multor etnii, fapt sensibil ilustrat la 1263 de numele fraţilor unui anume Nicolae
fiul ~ui Cândea de Zalathna Banya, care fuseseră botezaţi Ioan, Hening, Blasiu'.
Lad1slau, !at?mir şi Stoian ( Urkzmdenbuch, I, p. 88). La 127 1 întregul ţinut al
Abrudulu1 , dm care făcea parte şi Zlatna, a fos t conferit capitlului ep iscopiei
romano-catolice din Alba Iulia (E Hulea, 1962, p. 58) În primele decenii ale
secolului al XIV-iea Zlatna era di sputată între capitlul din Alba Iulia şi oaspetii
saş i aşezaţi la Cricău şi Ighiu ( Gyorffy, II, p. 176-177, 194). Din 1366 mineie
de aici intră sub jurisd icţie rega lă, pământu l şi sate le aparţinătoare fi ind
recon~~ate capitlului _( C Suciu, ms. , sub voce). Românii, numeroşi ş i bine
orgamzaţ1, sunt atestaţi la 1359 şi 1363 (E Hulea, 1962, p. 58). La 1662
protopopu l român d in Zlatna se pronunţa şi el pentru restabilirea lui Sava
Brancovici pe scaunul mitropolitan bălgrădean (A. Veress, XI, p. 18). La 1760
a fost unu l dintre principale le centre de susţinere a mişcării antiunioniste
conduse de călugărul Sofronie de la Cioara, iar la 1848 aici a fost teatrul unor
sângeroase devastări.
149
 Gheorghe FLEŞER
BISERICI ROMÂNEŞTI DE ZID DIN JUDEŢUL ALBA
Consideraţii generale
În cadrul arhitecturii religioase româneşti din judeţul Alba
bisericile de zid nominalizate ca monumente prezintă caracţeristic i
deosebite, constituindu-se în autentice valori istorice şi de artă.
Cunoaşterea identităţii acestor edificii - în ceea ce. are mai valoros şi
specific fiecare monument - a fost principalul aspect care a trebuit să
fie lămurit şi evidenţiat. Constatările noastre, legate de vechimea
lăcaşurilor, de etapele evolutive, soluţiile tehnice constructive, analogii,
influenţe, aportul ctitoricesc, valorile religioase conservate sau pierdute,
au fost astfel prezentate încât fiecare biserică să fie cât mai bine
cunoscută din punct de vedere istoric, arhitectural şi artistic.
O primă constatare a fost aceea că, la edificiile cu existenţa mai
îndelungată, începuturile şi etapele constructive sunt greu de stabilit,
pe structura originară grefându-se elemente arhitecturale şi decorative
interpretate diferit de specialişti, astfel încât datările cuprind intervale
largi de timp, de două-trei secole.
Exemplificând, Ia Teiuş biserica a fost datată în secolul al XV-iea,
pe consider~ntul că nobilii locali din familia Raţ ar fi contribuit doar la
repararea şi înfrumuseţarea unei construcţii mai vechi, deşi intervenţia
lor, la cumpăna veacurilor al XVI-iea şi al XVII-iea, poate fi corelată mai
just cu piesele de plastică arhitectonică - rozasa gotică târzie şi portalul
renascentist - elemente posibil de încadrat în aceeaşi perioadă.
O datare timpurie (secolele XIV-XV) a fost stabilită şi pentru
biserica din Gârboviţa, prin bifora de tip romanic de pe latura de nord
şi prin fereastra gotică cu deschiderile circulare încastrată în pereţii
unei abside, care nu permit o încadrare atât de timpurie decât în condiţiile
în care se acceptă preluarea formelor de la biserica reformată din Teiuş,
aflată în imediata apropiere, şi nu ca o influenţă a arhitecturii de Ia sud
de Carpaţi, considerată în zonă prea timpurie pentru secolul al XV-iea.
150
- - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
La biserica din Gaida de Jos au fost stabilite cel puţin două etape
diferite pentru începuturile monumentului: secolul al XV-iea, pentru
care a fost invocată absida semicirculară de tradiţie romanică şi
deschiderile cu forme şi profile gotice (portalul de pe fosta faţadă de
vest a navei şi fereastra circulară din timpanul aceluiaşi perete). Ca
argumente pentru ed ificarea bisericii în veacul al XVII-iea s-au
menţionat sistemul de boltire al absidei - calota pe pandantivi - ca model
inspirat după ctitoria lui Brâncoveanu de la Făgăraş, şi fresca de pe
tâmpla altarului.
La Oaia Română elementul definitoriu pentru încadrarea bisericii
în secolul al XV-iea - portalul cu ancadramentul în arc frânt- a dispărut,
componentele rămase, planimetria, materialul de construcţie şi
dimensiunile reduse ale ferestrelor nefiind concludente pentru perioada
stabilită.
Pe baza unor elemente de plastică arhitectonică cu forme şi
profile ce aparţin romanicului sau goticului, asociate unor arhaisme
constructive, au fost atribuite secolului al XV-iea bisericile din Cicău
Gârbova de Sus, Lupşa, Almaşu Mare, Ampoiţa etc. (E Greceanu, 1971,'
passim).
În decursul timpului, edificiile cu o vechime îndelungată au suferit
multe transformări, astfel încât astăzi cu greu mai putem reconstitui
aspectul lor iniţial. Unele dintre aceste modificări sunt rezultatul unor"
intervenţii minore - reparaţii, consolidări, adaptări, practicarea unor
deschideri sau obturarea altora - operaţiuni care, în ansamblul lor, sunt
greu de identificat, dar care au dus cu siguranţă la pierderea unor
componente de mare valoare (ancadramente, inscripţii, fresce). Alte
intervenţii pot fi considerate adevărate etape de construcţie şi ele au
constat în amplificări spaţiale (adăugarea pronaosului, adosarea turnului-
clopotniţă la faţada de vest, modificarea sistemului de boltire), fenomene
petrecute la bisericile din Teiuş, Gârboviţa, Gârbova de Sus, Măgina,
Lipoveni.
Un alt aspect urmărit a fost cel al influentelor străine suferite de
arhitectura locală tradiţională, în sensul a~imilării elementelor
constructive şi decorative specifice arhitecturii apusene sau celei
bizantine. În primul caz, formele stilistice aparţinând romanicului,
151
 Gheorghe FLEŞER 1-------------------
goticului, renaşterii sau barocului au fost preluate sporadic, tardiv şi
neconcludent, în sensul respectării stilului în modenatură. Rea lizate de
meşterii locali, aceste elemente, care poartă amprenta unei rusticizări
evidente, se constituie uneori în principalele surse pentru stabilirea
vechimii şi etapelor de construcţie ale unui monument. De regulă, aceste
piese izolate se regăsesc la monumentele mai vechi sub forma unor
ancadramente de uşi şi ferestre, îndeplinind şi un rol decorativ.
Într-o etapă mai târzie (secolele XVII-XVIII) se fac resimţite tot
mai frecvent şi sub aspecte mai complete şi complexe influenţele din
arhitectura bizantină de la sud de Carpaţi. Prin soluţiile adoptate la
boltirea spaţiilor interioare (calotele pe pandantivi), prin forma absidei
(semicirculară la interior şi poligonală la exterior) şi decorul faţadelor
(brâurile de cărămizi în zimţi de fierăstrău) arhitectura bisericilor din
Ampoiţa, Teiuş, Geoagiu de Sus, Gaida de Jos, Mesentea, Lipoveni şi
Maieri II reflectă certe influenţe ale artei munteneşti şi modul în care
acestea au fost grefate pe tipul tradiţional al monumentelor transilvane
(E. Greceanu, 1972, l Cristache-Panait, 1970, eadem, 1973, p. 37-40).
Lipsa de experienţă a meşterilor şi preluarea modelelor prin
intermediul unor surse indirecte au făcut ca majoritatea formelor preluate
şi introduse pe plan local să cunoască rezolvări proprii, care au avut o
mare varietate de manifestare. La absida bisericii din Gârboviţa traseul
poligonal interior se transformă într-un segment de cerc intersectat de
laturi drepte la nord şi sud. Soluţii improvizate întâlnim la absida bisericii
din Maieri li în zona de intersecţie dintre semicilindrul orizontal al
bolţii şi cel vertical al peretelui, utilizându-se un plan înclinat ş i nu o
legătură directă sau o semicalotă. La Lipoveni ridicarea unei calote pe
planul poligonal al absidei a impus amplificarea pandantivi lor spre
catapeteasmă şi lăţimea inegală a arcurilor dubleuri de pe laturile de
nord şi sud, realizându-se astfel baza pătrată necesară susţinerii calotei.
La Maieri I bolţile din navă cu dispunere axială sau transversală au
planul de naştere elipsoidal, îşi desfăşoară traseul de-a lungul pereţilor
urmărind patrulaterul la bază şi se curbează numai la colţuri, în dreptul
pandantivilor, pentru ca în elevaţie arcuirile să descrie cavităţi ovoidale.
La Teiuş procedeul boltirii absidei este un compromis între o boltă a
vela şi o calotă pe pandantivi. Interpretări locale ale sistemului de boltire
152
- - - - - - - - - - - - -- ---1 BISERICI DE ZID
se regăsesc şi la monumentele rămase în afara influentelor de factură
bizantină: lghiu , Abrud şi, mai ales, Feneş - unde diafr~gme de zidărie­
sub forma unor arce trilobate divizează traveele, dublându-le numărul
şi, datorită modului improriu de delimitare interioară a spaţiului absidei,
peretele urmăreşte un traseu lipsit de unitate, semicircular la est şi
poligonal în jumătatea de vest.
Tot în sfera influenţelor putem menţiona prezenţa componentelor
specifice lăcaşurilor de lemn în arhitectura bisericilor de piatră: prispe,
învelitori de şindri l ă, planşee şi bolţi de scândură, turnuri-clopotniţă cu
foişoare şi arcade la ultimul nivel etc. (Ighiel, Cicău, Mesentea, Gaida
de Jos, Blaj şi majoritatea bisericilor din Apuseni).
Bisericile din judeţul Alba pot fi analizate şi sub alte aspecte:
evoluţi e tipologică şi răspândire teritorială, aportul ctitoricesc, valori
artistice conservate sau pierdute. Ocupând aproape în exclusivitate
regiunea din dreapta Mureşului, în zona piemontană şi montană (Zlatna,
Abrud, Câmpeni), monumentele mai vechi se detaşează prin modestia
proporţiilor şi arhaismele soluţiilor constructive. Începând cu secolul
al XVIII-iea, condi ţiil e socio-economice ş i politice se reflectă în
posibilităţile şi pretenţiile locuitorilor de a ridica lăcaşuri adaptate noilor
cerinţe, transformările fiind vizibile atât la exterior cât şi la interior, în
special prin redimensionarea proporţiilor, amplificarea şi
recompartimentarea spaţiilor, adosarea turnului-clopotniţă pe latura de
vest sau a unui pridvor închis pe latura de sud.
În aceste lăcaşuri ale credinţei, unde spiritul şi cugetul uman
şi-a găsit suportul şi manifestarea, se regăsesc deopotrivă cele mai
importante creatii cu valoare istorică şi documentară: cărti icoane
' J' '
fresce, obiecte liturgice etc. D in păcate, multe dintre valorile trecutului
au dispărut pentru totdeauna, procesul fiind evident şi deosebit de alert
în u ltimii ani. La Baia de Arieş şi Abrud, prin recentele repictări, au
dispărut vechile fresce datorate celui mai activ şi cunoscut zugrav din
zonă: Simion Silaghi. Acelaşi fenomen a afectat cu pictura bisericii din
Geomal, elogiată de istoricul Ştefan Meteş pentru frumuseţea ei. La
biserica din cartierul Maieri I din Alba Iulia aşa-numitele înfrumuseţări
şi modernizări au dus la modificarea arhitecturii monumentului şi la
îndepărtarea imaginilor realizate sub îndrumarea pictorului Costin
153
 Gheorghe FLESER ! - - -- - - - - - - - - - - - - - -
BISERICI DE ZID
Petrescu. Intervenţii de amploare mai redusă s-au petrecut la Sebeş,
unde singura compoziţie care s-a mai păstrat din fresca real izată de
Sava Hentia la 1900 a fost "împrospătată cromatic", la Ampoiţa BIBLIOGRAFIE
acoperind~-se cu var fragmentele din pronaos, în timp ce la Oaia portalul
gotic invocat ca principal argument pentru datarea bisericii a disp~rut
în împrejurări necunoscute. Un fenomen des întâlnit în zona Apusemlor S Andea, A. Andea, 1993 Andea, Suzana, Andea, Avram, Date n oi
este cel al placării vechilor catapetesme de zid cu iconostase sculptate privind bisericile din Geoagiu} de Sus în
în lemn, astupându-se zugrăveli valoroase. secolul al XVII.1-lea, în AT, III, 1993
Alături de aceste interventii abuzive, favorizate de lipsa unei Şt Andreescu, 1997 Andreescu, Ştefan, Restitutio Daciae, III,
legislaţii aplicabile în domeniul p;otecţiei monumentelor, a fost întâlnit Studii cu privire la Mihai Viteazul, (J593-
şi cazul unor operaţiuni neprofesionale, scăpate de sub control, solda~e 1601), Bucureşti, 1997
cu greşeli inadmisibile: distrugerea unor pisanii de la biserica dm Arta creştină, 1989 Arta creştină JÎl România, V (sec. al XVI-iea),
Mesentea. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Vechi sau mai noi, toate aceste biserici şi-au datorat existenţa
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1989
aportului comunităţilor locale, libere sau aservite, unor ctitori sau C. Boambeş, 1980 Boambeş, Comei, Conservarea, restaurarea
donatori cu stare mai bună, compani i de negustori ş i chiar unor şi punerea în valoare a pictunlor murale de
personalităţi eclesiastice sau politice. În acest sens tradiţia şi mărturiile
fa biserica Mănăstini· Râme,t, jud Alba, în
documentare pomenesc contribuţia domnitorilor munteni Radu cel Mare RMI, 1980
şi Mihai Viteazul - la Geoagiu de Sus, Matei Basarab - la Gaida de Jos, A l Bogdan, 1967 Bogdan , Alexandru, Biserica din Ighiel
a stolnicului Constantin Cantacuzino - la Oaia, a cnezilor cu numele (raionul Alba). Cercetări preliminare, în A,
Stanislav la Zlatna şi Lupşa, a nobililor Raţ Mihail şi Petru la Teiuş, a VI, 1967
episcopilor Petru Pavel Aron, Nicolae Raţiu la Alba I~lia, Inoche~tie Gh. Bogdan-Duică,1928 Duică-Bogdan, Gheorghe, Întâiul greco-
Micu-Klein la Blaj, Ioan Bob şi Vasile Moga la S ebeş ş1 a numeroşilor catofic: Gheorghe Pop de Daia, în Na,tiunea,
negustori sau potentaţi locali: Boca Andrei ş i Bucur Spinare la Maieri nr. 279, 1928
II, Iosif Dragoş de Turna şi George Buican la Lipoveni, Matei Răzor la V. Brătufescu, 1937 Brătulescu , Victor, Biserici din Transilvania
Maieri I şi Carandoni Crişca la biserica greci lor din Alba Iulia. în BCMI, XXX, 193 7 '
În ansamblul lor, toate aceste aspecte întâlnite la bisericile A. Bunea, 1900 Bunea, A ugustin, Istorie scurtă a Bisericii·
româneşti de zid din judeţul Alba se doresc a fi o încercare de
român e unite cu Roma, în Şematismul
reconstituire cât mai fidelă a formelor arhitectonice originale, iar pe de veneratului cler al A rchidiecezei
altă parte o prezentare a situaţiei actuale a fiecărui edificiu în cadrul
Metropolitane greco-catolice române de Alba
unui text cu un conţinut cât mai atractiv, explicit şi folositor specialiştilor, Julia şi Făgăraş, Blaj , 1900
sluj itorilor bisericii şi publicului larg. P. Costea, 1928 Costea, Procopiu, Cronica parohială Jghiel,
1928, ms. în posesia autorului
E Cincheza-Bucule1J981 Cincheza-Buculei , Ecaterina, Jmplica,t1i·
sociale şi politice în iconografia pictuni·
154
155
 Gheorghe FLEŞER - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
medievale româneşti din Transilvania, N Dănilă, ms. Dănilă, Nicolae, Revenirea Mitropolitului
sec.XIV-XV, în SCIA, 198 1 A tanasie Anghel la ortodoxie fn anul 1711
l Cristache-Panait, 1969 Cristache-Panait, Ioana, Un zugrav din Ţara (comunicare sus ţinută în cadrul sesiunii
Românească fn Transilvania fn prima ştiinţifi ce dedicate zilei de 1 Decembrie 1918,
jumătatea a secolului al XVIII-iea, în SCIA, Alba Iulia, 1997), ms. în posesia autorului
AP, tom 16, 2, 1969 S. Dragomir, 1920 Dragomir, Silviu, Istoria desrobirei relig ioase
l Cnstache-Panait, 1970 Cristache-Panait, Ioana, Cu pdvire la unele a româmlor din Ardeal fn secolul XVIII, voi.
monumente din Ţara Făgăraşului fn lumina I, Sibiu, 1920
relatiilor
, cu ,Tara Românească, î n BMI , V. Drăguţ, 1970 Drăguţ , Vasile, Pictura murală fn
XXXIX, nr. 2, 1970 Transilvania, Editura Meridiane, Bucureşti,
l Cnstache-Panait,1980 Cristache-Panait, Ioana, Monumentul 1970
românesc de la Daia, Oud. Alba). Valoarea A. Dumitran, 1998-1999 Dumitran Ana, Nobleţe prin cultură: familia
sa istorică şi artistică (comunicare susţinută Pop de Daia, în AUA, series Historica, 2-3,
în cadrul sesiunii ştiinţifice dedicată zilei de 1998- 1999
1 Decembrie 1918, Alba Iulia, 1980), ms. în A. Dumitran, l Mircea, Dumitran, Ana, M ircea, Ioan, Gudor Botond,
posesia autoarei B. Gudor, 2000 Nobleţe prin cultură: Ioan Zoba din Vinţ, în
l Cnstache-Panait, 1982 Cristache-Panait, Ioana, Valoarea istorică şi A , XVII/2, 2000
artistică a monumentului de cult de la Daia, Entz Entz Geza, Erdely epfteszet, I-II , Cluj -
în IP, VI, 1982 Napoca, 1994-1996
N Dănilă, 1994 DănÎl ă , N icolae, Vechea biserică greco- Fabim~ I Fabini, Hermann, Atlas der siebenburgisch-
catolkă din Sebeş, în Verbum, V, 1994 sâ"chsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen,
N Dănilă, 1997 Dănilă , Nico lae, Alt promotor al Unirii voi. I, Sibiu-Heidelberg, 1998
românilor cu Biserica Romei: protopopul R. Felea, I 992 Felea, Romulus, Nicolae Iorga fn Munţii
Nicolae Pop din Sebeş {I 64811649 - mc. Apuseni; în Ţara Moţilor, Iv, Cluj-Napoca, 1992
1725), în U , s. n., an VIII, nr. 2, 1997 Gh. Fleşer, I 980 Fl eşer, Gheorghe, Un monument de
N Dănilă, 1998 Dănilă , Nico lae, Un promotor al Unirii arhitectură aparţinand barocului tarziu la
românilor cu Biserica Romei: protopopul Sebeş, în A, XVIII, 1980
Gheorghe Pop de Daia {I 63111632-1700), în Gh. Fleşer, 1988 Fleşer, Qheorghe, Reşedin,ta şi catedrala din
U, s. n., an IX, nr.I şi nr. 2, 1998 Alba Julia. Refacerea scaunului vlădicesc, în
N Dănilă, 200011 Dănilă, Nicolae, Protopopul Petru Pop de IP, XII, 1988
Sebeş. Un cărturar din prima jumătate a Gh. Fleşer, 1999 F le şe r, G heorghe, Biserica "Adormirea

secolului al XVIII-iea, în U, s.n., an XI, nr. Maicii· Domnului" din Vin,tu de Jos, în vol.
7, 2000 Spin.tualitate transilvană şiistone europeană,
N Dămlă, 200012 Dănilă , N icolae, Mănăstirea Măgina, în editori Iacob Mârza şi Ana Dumitran, Alba
Discobolul, s.n., IV, nr. 34-3 5, 2000 Iulia, 1999

156 157
 Gheorghe FLESER ! - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 BISERJCIDEZID
Oh. Fleşer, Fleşer, Gheorghe, Goronea, Toma, Noi N Iorga, 190212 Iorga, Nicolae, Studii şi documente cu privire
T Ooronea, 1990-1993 elemente în stabilirea etapelor de construcţie la istoria româ111Jor, voi. IV, Bucureşti, 1902
ale b1sericii ''Adonnirea Maic1i' Domnului" N Iorga, 1906 Iorga, N icolae, Scnsori şi inscripţii ardelene
din Zlatna, în A, XXVII-XXX, 1990-1 993 . şi maramureşene, voi. I, Bucureşti, 1906
E Oreceanu, 1971 Greceanu, Eugenia, Influenţa gotică în N Iorga, 1926 Iorga, Nicolae, Două biserici ardelene, în
arhitectura biserici/or româneşti de zid din BCMI, XXII, 1926
Transilvania, în SCIA, tom XVIII, nr. l , 1971 N Iorga, 1937 Iorga, Nicolae, B iserica din Zlatna şi
E. Oreceanu, 1972 Greceanu, Eugenia, Pătrunderea influenţelor problemele ei, în BCMI, XXX, 1937
de trad1ţie bizantină în arhitectura bisericilor N Iorga, 1977 Iorga, Nicolae, Pagini alese din lnsemnărife
româneşti de zid din Transilvania, în SCIA, de călătorie prin Ardeal şi Banat, vol. I-II,
tom XIX, nr. 2, 1972 Editura Minerva, Bucureşti, 1977
E Oreceanu, 1977 Greceanu, Eugenia, Influenţa gotică în Zs. Jak6, 1945 Jak6 Zsigmond, Adatok a dezsma, Cluj, 1945
arhitectura biserici/or româneşti din A. Kovacs, 1985-1986 Kovacs, Andrei, Date privind viaţa Zamfirei
Transilvania (sec. XV-XVI), în RMM, 1977 - fiica lui Moise-vodă, în AU, Cluj-Napoca,
E. Oreceanu, Greceanu, Eugenia, Cristache-Panait, Ioana, XXVII, 1985- 1986
1 Cnstache-Panait, Biserici româneşti din raionul Alba Julia, în Liber Regius, .XX-VI Arhivele Statului Maghiar, Liber Regius
196611 MA, XI, nr. 4-6, 1966 Regni Transsy/vaniae, voi. XXVI
E Oreceanu, Greceanu, Eugenia, Cristache-Panait, Ioana, I. Lupaş, 1928 Lupaş, Ioan, NobJlitatea popii Ioan din Vin,t
I. Cnstache-Panait, Alte b1sen'ci din raionul Alba Julia, în MA, (20 mai 1664), în Idem, Studii: conferinţe şi
196612 XI, nr.11-12, 1966 comunicări istorice, voi. I, Bucureşti, 1928
E. Oreceanu, Greceanu, Eugenia, Cristache-Panait, Ioana, D. Marcu, 1994 Marcu, Daniela, Biserica ''Sf. Gheorghe" din
1 Cristache-Panait, Contribuţii. fa datarea etBpefor de construcţie Lupşa. CercetăriArheologice, în CCA, 1994
1967 ale b1sericii ortodoxe ''Adormirea Maicii D. Marcu, 1999 Marcu, Daniela, Biserica ortodoxă "Cuvioasa
Domnului" din Zlatna, în MA, nr. 2, 1967 Paraschiva" din Mesentea. Cercetări
Oyărffy Gyorffy Gyorgy, Az Ârpad-kori arheologice, în CCA, 1999
Magyarorszag tărteneti 10/drajza, voi. I-II, E. Mârza, 1998 Mârza, Eva, Din istoria tiparului românesc.
Budapest, 1987 Tipografia de fa Alba fulia, 1577-1702, Sibiu,
O. Hărdălău, 1981 Hărdălău, Gelu, Zugravii din secolele al XVll1 1998
şi XIX-lea în jude.tul Alba, în A, XIX, 1981 H Medeleanu, 1987 Medeleanu, Horia, Pictorul Ştefan Teneţchi
E. Hulea, 1962 Hulea, Eugen, Repertoriu/ monumentelor şi (via,ta şi opera), în Z, XV-XVI, 1987
Jocurilor istorice din fostuljudeţ Alba, 1962, Şt Meteş, 1921 Meteş, Ştefan, Câteva însemnări istorice
ms. păstrat la Muzeul Naţional al Unirii, Alba despre satul românesc din Ardeal: Geomal,
Iulia în Transilvania, an LII, nr. 9-12, 1921
N Iorga, 190211 Iorga, Nicolae, Sate şi preoţi din Ardeal, Şt. Meteş, 1926-1928 Meteş, Ştefan, Zugravii bisenc;Jor române,
Bucureşti, 1902 în ACMIT, 1926-1928
158 159
 Gheorghe FLESER
Şt. Meteş, 1935 Meteş, Ştefan , Istoâa biseâcii şi a vie,tii
religioase a românilor din Transilvania şi
Ungaria, voi. I, ediţia a II-a, Sibiu, 1935
Şt. Meteş, 1936 Meteş, Ştefan, Mănăstirile româneşti din
Transilvania şi Ungaria, Sibiu, 1936
G. Mircea, ms. Mircea, Gabriela, Modalită,ti de manifestare
la Blaj a spiritualită,tii româneşti în anji 173 7-
1764, ms. în posesia autoarei
Oamenj şi fapte, 1996 Oameni şi fapte djn trecutul jude,tulw· Alba în
memoria urmaşilor, autori Nicolae Josan,
Gheorghe Fleşer, Ana Dwnitran, Alba Iulia, 1996
A. Popa, 1976 Popa, Atanasie, Biseâci/e vechi din Lupşa,
în AMN, XIII, 1976
M Păcurariu, 1991 Păcurariu, Mircea, Istoria Bisenâi Ortodoxe
Române, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, voi.
II, Bucureşti, 1991
Gh. Petrov, 1995 Petrov, Gheorghe, Bisenea "Sf. Arhangheli"din
Cicău. Cercetări arheologice, în CCA, 1995
Gh.Petrov, Petrov, Gheorghe, Scrobotă, Paul, Biserica
P. Scrobotă, 1997-1998 "Sf. Treime" din Măgina. Cercetări
arheologice, în CCA, 1997-1998
M Pommb, 1976 Porumb, Marius, O veche ctitorie românească
- biserica din Cicău Oud A lba), în AMN,
XIII, 1976
M Porumb, 1977 Porumb , Marius, Ştefan Zugravul de la
Ocnele Man; în AMN, IV, 1977
M Porumb, 1978 Porumb, Marius, Bisenca ortodoxă din Gârbova
de Sus (jud Alba). Un vechi monument de
arhjtectură românească, în AMN, XV, 1978
M Porumb, 1979 Porumb, Marius, Două ctitorii româneşti din
secolul al XV-iea: biserica Sf Gheorghe şi
mănăst1rea Lupşa, în AMN , XVI, 1979
M Porumb, 1980 Porumb, Marius, Vechea biserică djn Gaida
de Jos (jud. Alba), un monument al
160
- - -- - - - -- - - - - - - - - 1 BISERICI DE ZID
arhitecturii medievale româneşti din
Transilvania, în AMN, XVII, 1980
M Porumb, 1990 Porumb, Marius, Mihai Viteazul, ocrotitor al
artei şi cu/tuni· româneşti din Transilvania,
în P, nr. 2, 1990
M Porumb, I 997 Porumb, Marius, Portretul inedit al
episcopului Inochentie Micu din 174J de la
mănăstirea Râme,t, în AT, VII, 1997
M Porumb, J998 Porumb, Marius, DJc,tionar de p1ctură veche
1vmânească din Transilvania, sec. XII!-XVIU,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998
A. Rădu.tiu, I 978 Răduţiu, Aurel, Daia Română la 1785, în A,
XVI, 1978
! Rusu Abrudeanu, J928 Rusu Abrudeanu, Ioan, Mopi - calvarul unui
popor eroic dar nedreptă,tit, Edi tura Cartea
Românească, Bucureşti, 1928
A. A. Rusu, I 999 Rusu, Adrian Andrei, Ioan de Hunedoara şi
românii din vremea sa. Stud1i1storice, Cluj-
Napoca, 1999
A. A. Rusu, 2000 Rusu, Adrian Andrei (autor coordonator),
Dic,tionarul mănăstirilor dJn Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş, Presa
Univers itară Clujeană, C luj-Napoca, 2000
Schematismus ... J882 Schematismus venerabilis cleri dioecesis
Transsylvaniensis editus pro anno a Christo
nato 1882
C Suciu, 1967 Suciu, Coriolan, Dic,tionar istoric al
Jocalită,tilordin TransJ/vania, voi. I-II, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1967
C Suciu, ms. Suciu, Coriolan, Dictionar istoric al
localită,tilor din Transilvania., voi. 1-V, ms.
păstrat la Biblioteca Centrală Universitară
"Lucian Blaga", Cluj-Napoca
S Sz1J;igyi Szilaghyi Săndor, Monumenfa Comitialia
Regni TransJ/vanjae, voi. XVII, Budapest, 1893
161
 Gheorghe FLEŞER 1- - - - - - - - -- - - - - -- - -
BISERICI DE ZID
Şematismu/ ... J 900 Şematismu/ venerabilului cler al arch1diecesei
metropo/itane greco-catolice romane de Alba
Julia şi Făgăraş, Blaj, 1900 ABREVIERI
J Şerban, 1978 Şerban, Ioan, Biserica "Sfănta Treim e" din
MaieniAJba Julie1; în IP, II, Alba Iulia, 1978 A - Apulum, Acta MuseiApulensis, Alba Iulia
f Şerban, 1982 Şerban, Ioan, Elemente de tradjţie bizantină în ACMIT - Anuarul Comisiumi Monumentelor Istorice,
arhitecturo bisenCii ortodoxe Maien·u, Alba Iulia, secţ1a pentru Transilvama, Cluj
în voi. Studii de istona arte1; sub redac~a lui AII - Anuarul Institutului de Istorie, Cluj-Napoca
Mircea Toca, Edjtura Dacia, Cluj-Napoca, 1982 AMN - Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
1 Şerban, 1988 Şerban,' Ioan, Mitropolia Transilvaniei în AT - Ars Transilvam ae, Cluj-Napoca
secolul al XVI-iea (până la 1572). Biserica AUA - Annales Universitatis Apulensis, Alba Iulia
de la Geoagiu/ de Sus, în IP, XXII, 1988 BCMI - Buletinu/ Comisiumi Monumentelor
1 Şerban, ms. Şerban, Ioan, Elemente de trad1/ie bizantină Istorice, Bucureşti
în arhitectura bisericilor româneşti din Alba CCA - Cronica Cercetănlor A rheologice din
Julia (referat la lucrarea de doctorat), ms. în Româma, Bucureşti
posesia autorului IP - Îndrumător Pastoral, A lba Iulia
A. Teodorescu, 1977 Teodorescu, Adrian, Catedrala "Sfânta MA - Mitropo/Ja Ardea/ulw; Sibiu
Treime" din Blaj, în IP, I, 1977 p - Potaissa, Turda
M . /r,oca, G. S•<armu··1'J,„:r, Toca, Mircea , Stanntiller, Geza, Două bisenâ
0
RMI - R evista Monumentelor Istorice, Bucureşti
J968 din Cluj în jurul anului 1800, în SUBB, se- RMM - Revista Muzeelor şi Monumentelor,
ries Historica, fasc.I, Cluj, 1968 Monumente Istorice şi de Artă, Bucureşti
L. Tugearu, 1988 Tu gearu, Liana, Organizarea bisericească a SCIA - Studli şi Cercetări de lstona Artei,
românilor transilvăneni în secolul al XIV-iea. Bucureşti
Biserica mănăstirii Râmeţ, în IP, XII, 1988 SUBB - Studia Universitatis Babeş-Bo/ya1; Cluj-
Urktmdenbuch, I Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen Napoca
in Siebe11biirge11, voi. I, Sibiu, 1892 u - Unirea, Blaj
V. Vătăşianu, 1932-1938 Vătăşianu, Virgil, Raport cu privire la z - Ziridava, Arad
arhitectura şi pictura bisericii din Zlatna, în
ACMIT, 1932- 1938
V. Vătăşianu, 1959 Vătăşianu , Virgil, Istoria artei feudale în
'Tările Române, Editura Academiei Române,
Bucureşti , 1959
A. Veress Veress, And rei, Documente privitoare la
istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
Româneşti, voi. X-Xl, Bucureşti, 1938-1939

162 163
 CUPRINS

Ioan Mărg inean , PRIORITATE A PREZENTULUI ...... .......................... 5

PREFATĂ ............................... „.„ .... „ ............. „.„ ... .. ........ . ............. . . .. .......... 7

ALBA IULIA
Catedrala "Sfânta Treime" .„ ......... ........... ................ ............... ........... 18
Biserica "Sfânta Treime" din cartierul Maieri II .„ ......... ... ............ 22
Biserica "Adormirea Maicii Domnului " din cartierul Lipoveni .... 26
Biserica "Buna Vestire" ..................... „ ........................ ......... .... ... ...... 30
Biserica "Sfânta Treime" (cartierul Maieri I) ................................. 33
ABRUD
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" ...................... ..................... 37
ALMAŞU MARE ..................................... „ •...... . ............................ ..... . ...... 40
Biserica "Buna Vestire" - Joseni .................................................... .40
ALMAŞU MARE
Biserica "Schimbarea la faţă" - Suseni ... „ ................................. „ .. .43
AMPOIŢA
Biserica "Cuvioasa Paraschi va" .......... „ .. ............. .. ....... .. „ ... ... ... .... .. .46
BLAJ
Catedrala "Sfânta Tre ime" ................... .................... ..... ................. ... .49
Biserica " Sfinţii Arhangheli " ................. „ ....................... ......... ...... . ... 53
CIB
Biserica "Sfâ ntul Nicolae" ................ „ ....... .. ..... . .......... ... . . ....... ...... .... 56
C ICĂ U
Biserica "Sfinţii Arhangheli " „ ... •.................... „ ............. .... ................ 58
DAIA
Biserica "Coborârea Sfântu lui Duh " ....... „ .......................... „ ........... 61
FENEŞ

Biserica "Naşterea Maicii Domnului" „ ................................. ........... 65

GALDA DE JOS
Biserica "Naşterea Maicii Domnului " ...... „ ......... . ..... . ....... ............ ... 67

165
GALDA DE SUS TEIUŞ
Biserica "Sfi nţii Arhangheli" ............... ...... „„ .............. „..... ............... 71 Biserica ''Prezentarea la templu a Fecioarei" .„„„„„„.„.„„„„„ .. „ 132
GÂRBOV A DE SUS VALEA LUP Ş II
Biserica veche „„„ ....... .„„„„„ ... „„„„„„„ .. „.„„ .. „„„„„„ .... „„„.„„„„„ 7 5 Biserica " Naşterea Maicii Domnu lui" „„„„„ .. „„ .. „„„„ .. „„„„ ........ 136
GÂRBOVIŢA VINŢU DE JOS
Biserica "Naşterea Maicii Domnu lui " .„„„„„„„„ ....... „ .. „.„ ........ „„.?? Biserica "Adormirea Maicii Domnului " „.. „„ .. „„„„„„ .....„„„.„.„„138
GEOAGIU DE SUS ZLATNA
Biserica fostei mănăstiri, cu hram ul "Intrarea în biserică Biserica "Adorm irea Maicii Domnului "„„ ..... „„ .. „ ... „„„„„„ .. „ ...„142
a Maicii Domnului " .„„....... „„„„„„„ .... „„„„.„„„ .. „„„„„.„„„ ...... .... „8 1 Biserica "Sfântul Nicolae" „.„„„ „.„„„„„„„„ ... „„„„ .... „ ..... „„.„ .. „.. 147
GEO MAL
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" .„„„„„.„„„.„„„.„„..... .„.„„ 86 BISERICI ROMÂNEŞTI DE ZID DIN JUDEŢUL ALBA
HĂDĂRĂU Consideraţ ii generale .. „„ .... „„„„.„„„„ ... „ ..... „„ .... „„„ .... .. „ .. „„„ ...... 150
Bi serica "Coborârea Sfântului Duh " ..... „ ....... „„„„„„„„ .... „ .... „„ .... 89
IGHIEL BIBLIOGRAFIE .. „„„ ...... ........ „„ ..... „„.„ ... „„ .... „„ .. „.„„ ..... ..........„„.„„.155
Biserica "Cuvioasa Parasc hiva" „ ... „„ ... „.„ .... „„„„.„„„„ ... „.„ ... ....... 92
I GHIU ABREVIERI ............ „„ .............. „„ ..... „ ....... „ .............. „„ ....... „ .............. „.163
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" ..... „.... „„„ .. „„„„„ ... „„„ ... „„„ .. „.„ .. 96
LIVEZILE
Biserica "Adormirea Maicii Domnu lu i" „ .. „„ ... „„ .. „ .. „„„„„„„„ ...... 99
LUPŞA
Biserica "Sfântul Gheorghe" „.„„„„„„„„ .. „ .. „„„„.„„„„„„„„„„ ..... 102
MĂGINA
Biserica fostei mănăsti ri, cu hramul „Sfânta Treime" „„„„ .. „„„.107
METEŞ
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" .„ ... „„ .. „„„„.„.„„„ ... „ .... „„.„„„ .... 11 l
MESENTEA
Biserica "Cuvioasa Paraschiva" .„„ ... „„„ .. „„„„.„.„„ ......... „„ ......... 113
POIANA AMPOIULUI
Biserica "Cuvioasa Paraschi va'' „ ..... „„ .. „ .. „ ... „.„ ........ „„„ ... „.„„ ... 11 7
RÂMEŢ
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" („Izvorul Tămădui rii") ... „.119
ROŞIA MONTANĂ
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" „„„„„„„ ... „ .. „„ ...... .. ........ 124
SEBEŞ
Biserica "Adormirea Maicii Domnului " „ .. „„„„„„„ .. „ ..... „ .. „„ ...... 126
SEBEŞ
Biserica "Schimbarea la faţă " „ ... „„„„„„„„„„ .. „„„„.„„„„„„„„„„. 128

166 167