Poveste cucuteniană

Verile au fiecare culoarea și aroma ei.În ultimii trei ani,pentru mine au avut gust
prăfuit, culoare și formă cucuteniană, deoarece am avut ocazia să însoțesc echipa de arheologi
ai Universității „Stefan cel Mare” din Suceava, condusă de distinsul arheolog și profesor
univ.dr. Dumitru Boghian pe siturile de la Costești(Iasi),Ripiceni (Botoșani) și
Tăcuta(Vaslui). Pot spune cu mândrie că unele dintre exponatele aflate în expoziția
permanentă Cucuteni de la Palatul Culturii mi s–au dezvăluit ochilor cu emoție după mii de
ani, fascinat fiind de primul ciob pictat, prima statuetă antropomorfă găsită sau de sceptrul
tronconic descoperit în apele Prutului.

Dar, să povestim despre cultura si civilizația Cucuteni ! Oare ce o fi fost cultura Cucuteni,
necunoscuta comunei primitive? Puzzle-ul de sub picioarele noastre, peste care pășim in
fiecare zi. Ce vor fi trait si in ce vor fi crezut oamenii de atunci? Unde le sunt mortii, de nu se
gaseste o necropola nicaieri? Ce sunt liniile gratioase de pe statuetele si vasele lor? Cultura
asta e ca o femeie... misterioasa, inchisa, nu stii nimic despre ea, iar cuvântul ei preferat este ..
"poate"... Desi numele i s-a dat dupa primul loc de descoperire... ea nu se numea asa, de fapt.
Nu stim cum. Nu stim nici dacă oamenii de atunci aveau macar noțiunea de identitate la o
cultura, desi statuetele lor predominant feminine si prea rar masculine (cultul zeitei mama?),
cu măști de neînțeles, mărgelele , obiectele de olarit rasar din pămînturile a 3 tari ( romania,
moldova si ucraina), deci nu au fost o simplă ceată. Oare cine om fi fost la inceputuri?..

Descoperita intamplator in 1884 de catre Teodor Burada, celebră în toată lumea, face
referire la situl eponim al excepționalei culturi eneolitice cu ceramică pictată, de pe dealul
Cetățuia, situat în apropierea Iasiului si intanzandu se pana Ucraina,localitatea Tripolie.De
fapt,corect este sa denumim aceasta cultura si civilizatie Cucuteni Tripolie.Datorita domnului
prof.univ dr dumitru Boghian, am aflat ca acesti oameni exceptionali ai vremurilor apuse au
fost mesteri olari, avand cuptoare in care ardeau minunaltele vase incondeiate cu simbolul
sarpelui,al cainelui,al zeitei mama,al apei.Uneori,ceramica pictata cucuteniana reliefeaza
mitul complex al nasterii naturii, avand reprezentate simbolurile cosmice ale lunii si
soarelui.La fel, exista cultul bucraniilor,al craniului de taur, deseori zeita mama aparand
reprezentata intre coarnele acestuia.Finetea liniilor,coloristica figurinelor , incizarea acestora
cu migala ne arata cu cata grija si au modelat protectorii.
 Daca zeita mama apare frecvent in descoperiri, cele mai celebre fiind soborul zeitelor, cele
13 figurine de lut aflandu se la Muzeul Univ Al I Cuza in sala tezaurului, sau Hora de la
Frumusica, aflata la Muzeul cucuteni din piatra Neamt,putem aprecia ca figurinele masculine-
idolii masculini sunt rari, dar dovedesc aceeasi atentie a detaliului. Oare acele incizii ale
bratelor, picioarelor, reprezentau scarificari, tatuaje si nu doar simple vesminte? Nu stim...

Vasele pictate sau simple se gasesc mereu in urmele caselor cucuteniene. Vase de
mari dimensiuni, ornamentete cu linii albe, negre,rosii, vase binoclu care,poate, au fost
folosite drept tobe in ritualuri samanice, fructiere,linguri, dar si urmele sagetilor aruncate in
acoperisurile unor case ne dezvaluie ca si atunci,ca si acum,arta se impletea cu
razboiul.Cuptoarele rareori erau decorate, dar , pot spune cu mandrie, ca o asemenea
decotatiune, murula, am vazut o iesind la lumina dupa mii si mii de ani pe situl de la
Costesti.Emotia care se desprindea de pe fetele arheologilor era unica, bucuria descoperirii a
fost un chiot din toate piepturile, profesori, studenti..si eu,care, desi novice, intelesesem ca
urma sa se intample ceva extraordinar. In prezent,murula cuptorului alcatuit din patru vetre
suprapuse se afla in expozitia permanenta a Palatului culturii, Expăozitia Cucuteni, alaturi de
o alta, descoperita la Scanteia.

Si totusi, desi avem atat de multe lucruri care ne trec prin maini verile, nu putem sa ne
intrebam ce sau cum au disparut in negura istoriei creatorii culturii si civilizatiei cucuteniene.
Am fost fascinat sa aflu ca practicau antropofagia,canibalismul ritualic, descoperindu se
demult o tibie umana cu urme de radeare, indepartate cu obiecte ascutite a carnii de pe
os,precum, si urme de roadere cu dintii. Bineinteles ca nu intelegeam atunci de ce era atat de
important acest detaliu, dar echipa de profesionisti langa care am crescut mi au explicat ca
aceste detalii, pe care noi,profanii, le ignoram,le aduc lor dovezi si certitudini despre ce a fost.

O alta mare enigma este unde le sunt mortii. Nu s a descoperit niciodata un cimitir
cucutenian, extrem de rare inhumari in incinta caselor. Si, ca o intamplare amuzanta, am trait
o experienta unica pe situl de la Tacuta in 2018. Arheologia este, desi pare romantica, o stiinta
exacta si urmeaza propriile rigori, de la desen tehnic la prelevare de probe.Cred ca seamana cu
locul unei anchete politiste. Avem pe sit arheologi,antropologi, desenatori. Intr o astfel de
echipa ma aflam sapand si invatand sa desenez cand,in profil, a aparut ceva extraordinat. Dl
arheolog Ciprian lazanu, de la Muzeul judetean Vaslui, a strigat brusc Ț mandibula! Asa ceva
la nivel eneolitic este rar in civilizatia Cucuteni.Bineinteles, specialistii si au pus manusi, au
luat bisturie, pamatuf, pensonase, pliculete sterile, parand medici intr o operatie decisiva sau
politisti criminalisti. Au inceput cu grija sa dea la o parte pamantul, aparand os, dinti.Am
vazut cum transpirau si le tremurau mainile.Putea fi ceea ce cautau de ani, o mandibula
umana. Minutele mi se pareau ore urmarindu i , cand, deodata, imi vad mama, membra a
echipei, depunand armele si anuntand echipa : e mandibula de porc! Toti au inceput sa
isi ascunda dezamagirea sub zambete, iar eu am pornit tirul de intrebarilor: de ce e porc daca
ati spus ca e om? Bineinteles, am aflat ca ,din profil, mandibula de porcina, este foarte
asemanatoare cu cea umana, si in acest fel, sperand la o descoperire rarissima, au prelevat cu
atat de multa atentie probele. Si uite asa, a fost o intamplare amuzanta, omul cucutenian pe
care il cautau ,era de fapt, un vietuitor domestic simpatic ! iar pentru mine, inca o lectie
invatata!

Fascinatia pentru cucutenieni m –a insotit si pe malul Prutului.Daca stii ce sa cauti pe tarmul

acestuia,printre pietre, cand mergi alene cu picioarele prin valurile care iti imbratiseaza
gleznele, dai de sageti de silex sau...sceptru tronconic! Initial am crezut ca este o bucata de
ciment, dar parea interesanta, asa ca am luat o la mine. Ajungand la echipa care facea
periegheza, am fost asaltat cu : de unde ai asta? M am pierdut cu firea, si timid am spuis ca
am calcat o in apa..Unde?? Am indicat si locul,dat, din pacate, apa nu a dezvaluit si restul
piesei. M am simtit ca un rege cand, la simpozionul de istorie si arheologie al Univ St cel
Mare din Suceava din acel an, am fost indicat drept descoperitor. Bine, si astazi exista disputa
intre specialisti daca este sceptru tronconic al culturii Noua sau pisalog cucutenian.  Dar e
oa lta poveste careia, cu siguranta, specialistii ii vor gasi raspunsul!

Am multe povesti sa va spun, pentru ca am crescut inconjurat de istorie, mi am pierdut

pasii prin Histria, Ibida sau Troesmis, visand la vestale sau plangand soarta exilatului de la
Tomis. Si bineinteles, fiind mandru ca port numele unuia dintre fii lupei capitolina, care
troneaza mandra, in replica, pe birou ! dar despre toate aceste, in episodul urmator!
Lucian Remus Pop, X B