Obiectul Criminologiei

Obiectul principal de studio il constituie fenomenul criminal care are 3componente: crima, crim inalul si criminalitatea. In alte doctrine fenomenul criminalcuprinde in locul elementului criminalitatii, victima, astfel fenomenul criminal fiindcompus din crima, criminal si victima. S-a constat acest interes pentru victima incepandcu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel si in dreptul penal a inceput sa seacorde un interes deosebit victimei, iar cu timpul, datorita interesului deosebit acordatacestui element, a luat nastere o noua stiinta, victimologia(la inceput considerata fi parteddin stiinta criminologica).Prima conceptie doctrinara in cadrul careia fenomenul criminal este compus dincrima, criminal si criminalitate mai are ca obiect de cercetare si practica anticriminala Pentru ca o fapta sa fie considerata infractiune in dreptul penal trebuieindeplinite cele trei conditii( sa fie inclusa in normele penale, sa fie savarsita cu vinovatiesi sa prezinte pericol social) CRIMINALITATEA In general, pin criminalitate intelegem ansamblul faptelor penale comise intr-oanumita perioada de timp, pe un anumit teritoriu. I Casificarea subiectiva - se refera la acele categorii de criminalitate obtinute prin raportare la un element ales inmod arbitrar in functie de interesul cercetarii criminologice. (ex: teritoriu criminalitatea nationala) .II Clasificarea obiectiva-se refera la categoriile de criminalitate obtinute prin raportare la un elementconstant, obiectiv, gradul de cunoastere a faptelor penale de catre organele de justitie penala.4 cat.: - crim. Reala - cifra neagra a criminalitatii - crim. Aparenta - crim. Legala Crim. Reala = ansamblul faptelor penale comise in realitate, indiferent daca au ajunssau nu la cunostinta org. de justitie penala Cifra neagra = ans. faptelor penale comise, dar care nu ajung la cun. org. de urmarire penale Criminalitatea aparenta= fapte care ajung la cun organelor de urm. penala (denunt, plangere, sesizare din oficiu)Cauzele crim. aparente : 1. Cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sauexercitarea acesteia 2.Dosarele cu autor necunoscut Crim. legala = faptele pt. care s-a pron. o hot. judecatoreasca de condamnare ramasadefinitiva PRACTICA ANTICRIMINALA Dublul caracter al cercetarii criminologice Cercetare fundamentala Cercetare aplicativaAcest caracter duce la dublarea obiectului de studiu al criminologiei, pe langastudiul criminal si studiul practicii anticriminale.Preocuparile practice legate de fenomenul criminal sunt directionate in 3 categorii: 1.prevenirea si combaterea fenomenului criminal 2.reactia sociala impotriva crimei 3.mijloacele de lupta impotriva criminalitatii:a.mijl. juridice- totalitatea normelor de drept care contribuie direct sau indirect la combaterea fenomenului criminal

b.mijl. Empirice- sunt practicile institutionale ( Politia, Parchetul, Instantelede judecata, Penitenciare ) care vizeaza combaterea fenomenului criminal.-din a si b rezulta 3 domenii principale in care se dezvolta practicaanticriminala: A:domeniul dr. penal si al aplicarii lui B: domeniul tratamentului delincventilor C: domeniul prevenirii criminalitatiiPractica anticriminala reprezinta sistemul mijloacelor apicate de stat in scopulstapanirii fenomenului criminal DEFINIREA CRIMINOLOGIEI Pentru definirea criminologiei trebuie mai intai sa o distingem de alte stiintecriminale si sa descoperim particularitatile prin care se poate individualiza.Distinctia de penal si politica anticriminala. Diferente intre criminologie si dr penal apar intrucat dr penal este o stiinta normativa incare utilizam cu precadere rationamente deductive.Criminologia = o stiinta empirica in care utilizam rationamente inductive. Criminologie= anasamblul cercetarilor cu caracter stiintific ce se ocupa pe de-e parte destudiul fenomenului criminal urmarind cunoasterea acestuia , iar pe de alta parte deevaluarea practicii anticriminale in scopul optimizarii ei

TEORIA ANORMALITATII BIOLOGICE Opera lui Lombroso a inregistrat o evolutie a teoriei omului criminal si am puteaaceasta evolutie in 3 etape: 1)ipoteza atavismului:La orig lucrarilor sale a stat descoperirea la craniul unui detinut,in zona occipitala a uneifosete accentuate pe care o putem regasi doar la craniile primitive. Aceasta foseta i-a datideea atavismului la omul criminal,adica oprirea in dezv pe lantul filogenetic. Pornind de la aceasata ideea a studiat 383 de cranii sia stab stigmatele omului criminal: -sinusurile frontale pronuntate; -pometii si falcile voluminoase; -orbitele mari si departate; -asimetrii ale fetei si deschiderilor nazale. Urmarind aceasta ideea a studiat organismele inferioare -omul salbatic si copilul in carevedea un mic primitiv.Face un studiu al omului criminal din punct de vedere fiziologic si anatomic. Vorbeste despre analgezie (lipsa durerii) care il apropie si mai mult pecriminal de omul salbatic. S-a ocupat de unele aspecte socio-culturale: studii despretatuaje,jargon ,alcoolism,credinte religioase,literatura scrisa de detinuti etc. 2)etapa in care studiaza malformatiile morfo-functionale de natura degenerativa: Studiile s-au fixat aasupra componentei de ordin psihic si reia ideea lui Morel,privind nebunia morala pe care o considera o maladie ereditara degenerativa. Face o paralela intrenebunul moral si criminalul nascut. In aceasta etapa considera stigmatele omului criminal ca fiind degenerescente. 3) a treia etapa este dedicata epilepsiei care alaturi de atavism este un factor principal in etiologia crimei.El vede in epilepsie o punte de leggatura intre omul criminal,criminalul nebun si nebunulmoral. Afirma ca epilepsia este una dintre psihozele cele mai atavice si nucleul tuturor degenerescentelor. Teoria lombrosiana parcurge 3 etape:

1)etapa atavismului-sustinuta de existenta fosetei occipitale si a altor stigmate; 2)raportul dintre degenerescente si criminalitate demonstreaza prin maladiilemorfologice si functionale de natura degenerativa; 3)perceperea crimei ca forma a epilepsiei,fiind de parere ca in cazul unor persoaneconvulsiile determinate de epilepsie sunt inlocuite de pornirile catre crima. TEORIILE PSIHO-SOCIALE I.Teoria asociatiilor diferentiate Edwin Sutherland II.Teoria conflictelor de culturi Thorsten Sellin III.Teoria anomiei Robert Merton IV.Teoria angajamentului Howard Becker I. Teoria asociatiilor diferentiate - Edwin Sutherland A fost construita de Edwin Sutherland, criminolog american, in lucrarea publicata in 1934 Criminologie, editata ulterior ca Principii de Criminologie.Sutherland credea ca in plan metodologic nu se poate vorbi de caracterul stiintifical unei teorii criminologice daca aceasta nu raspunde exigentelor la care este supusa oriceteorie stiintifica. De aceea exista 2 tipuri de teorii stiintificecriminale:-fie in functie de elementele care intra in joc in momentul in careinfractiunea este comisa si atunci este vorba de teorii mecaniciste,situationa le sau dinamice;-fie este vb de teorii construite de elementele care si-au exercitat influentaanterior si atunci este vorba de teorii istorice sau genetice.Teoria lui face parte din aceasta a doua categorie.Autorul arata ca explicatiile activitatii criminale presupun mai multi pasi. Astfel,in investigatiile sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe / economica (cei dintr-oclasa sociala bine pozitionata: infractiuni comise de SC, coruptie), a ajuns la concluzia canu se poate referi la comportamentul deviant, la disfuntiile sau la neadaptarile indivizilor din clasa joasa, ci la invatarea efectiva a valorilor criminale, invatare care poate interveniin orice cultura si in orice clasa sociala.Presupunerea de la care pleaca in aceasta teorie a invatarii este aceea de organizare asocietatii diferentiata care la randul sau este conectata la ideea de conflict social.Organizarea sociala diferentiata presupune ca in comunitate exista diverse asociatiistructurale in jurul unor interese si scopuri diverse, legatura ce integreaza indivizii inaceste grupuri si subgrupuri constand in substratul psihologic de a-si atinge anumiteinterese care sunt comune membrilor gruparii. Din cauza divergentei ce exista inorgani zarea sociala este inevitabil ca unele din aceste grupuri sa sprijine modele de comportament deviant, ca altele adopta o pozitie neutra, iar altii infrunta valorilecriminale si adopta valorile majoritare.Capacitatea si motivarea necesare pentru comiterea delictului se invata de individ prin contactul cu valori, atitudini, modele de comportament criminal.Crima nu se mosteneste si nu se inventeaza, nu este ceva irational, crima se invata.Aceasta teoria a fost rezumata in 9 postulate :1)Comportamentul criminal se invata asa cum invata omul in orice activitate, prinmecanisme identice; 2)Comportamentu criminal se invata prin interactiunea cu alte persoane prinintermediul unui proces de comunicare. Este necesara o invatare activa din parteaindividului. Nu este nevoie ca acesta sa traiasca intr-un mediu criminogen, ci estenevoie de un proces de invatare a modelelor criminale la care sa participe siceilalti din grup. 3)Partea decisiva a procesului de invatare are loc prin intermediul relatiilor apropiate. Astfel invatarea are loc mai ales in cadrul unui grup restrans, iar influenta criminogena este proportionala cu gradul de intimitate al contactuluiinterpersonal. De exemplu este inferioara influenta pe care o exercita mediile decomunicare in masa in comparatie cu cea exercitata de familie sau de grupul de prieteni pentru ca acestia din urma favorizeaza interpretarea

experientelor zilnicesi contribuie in mod eficace ca individul sa depaseasca bariere controlului socialsi sa isi asume valorile criminale. 4)Invatarea comportamentului criminal include tehnici de comitere a delictuluifoarte simple unori, alteori sofisticate, presupune asimilarea modului de orientarea mobilurilor, a rationamentelor si a atitudinilor. Se invata asadar nu doar comportame ntul criminal, ci si modus operandi, argoul si celelalte simboluri siintrumente de comunicare din lumea criminala. 5)Orientarea mobilurilor se face in functie de interpretari favorabile saudefavorabile dispozitiior legale. 6)O persoana devine delincvent atunci cand intepretarile favorabile violarii legilor le depasesc pe cele de conformare. Aceasta se intampla cand prin contactelediferentiate se invata mai multe modele criminale decat metodele de conformare. 7)Asociatiile si contactele diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei,intensitatii. De exemplu impactul pe care il are orice model in primii ani de viata poate fi mai semnificativ decat cel exercitat in etape posterioare, iar modelul estecu atat mai convingator pentru individ cu cat prestigiul ce este atribuit persoaneisau grupului uman este mai mare .8)Procesul de invatare nu presupune doar imitatie, ci implica toate mecanismeleinerente oricarui proces de invatare 9)Comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nuexplica prin aceasta; de exemplu hotul fura pentru a avea bani, dar tot pentru aavea bani omul cinstit munceste. Teoriile conflictului de culturi Thorsten Sellin Acesta teoria a fost elaborata in lucrarea Conflictul cultural si crima, publicata in 1938.Autorul pleaca de la explicarea notiunii de cultura si conflict.Cultura = totalitatea ideilor, a institutiilor si produselor muncii care, aplicata la grupurideterminate de fiinte umane, permite a se vorbi de regiuni culturale, despre tipuri decultura etc. In acest sens si cea mai primitiva populatie poseda o cultura.Conflict cultural = lupta intre valorile morale ori norme de conduita opuse sau aflate indezacord.Codul moral al unui individ depinde de experientele pe care le-a trait in diverse grupurisociale. Fiecare grup are propriile norme de conduita ce se impun a fi respectate. Inlumea moderna apar tot mai des conflicte din cauza din cauza diferentelor etnice, sociale,religioase, de varsta etc. Se poate vorbi de un conflict de culturi atunci cand conduita unei persoane acceptata intr-o societate nu este apreciata in aceeasi maniera in toate grupurilecarora le datoreaza supunere.De cele mai multe ori, conflictul normativ intre cele doua sisteme de referinta estereceptat la nivel pshihic, iar alteori acest conflict nu afecteaza psihicul persoanei.Exista 3 sisteme generatoate de conflict: 1.conflictul poate sa apara intre 2 atitudini perfect morale, dar bazate pe valoridiferite. Este cazul colonizarii, cand asimilarea legislativa este prea rapida;2.conflictul poate fi determinat de legi arbitrare (ca in cazul starii de ocupatie) saudaca legislatia favorizeaza coruptia, iar indivizii se supun unor conceptii moralesanatoase. Ex.: Corsica; 3.conflictul intre legi conforme cu valori socialmente acceptate si indivizi ce aucoduri de morala particulara. Ex.: imigranti.Aceasta teorie este mai degraba valabila pentru sociologie americana, care reprezentala acea data un model multucultural, insa observatiile lui Sellin incep sa fie valabile pentru tot mai multe state. III. Teoria anomiei elaborata de sociologul american Robert Merton Teoria a fost publicata in lucrarea Teoria sociala si structura sociala aparuta in 1949. Anomia este definita ca starea sociala de absenta sau slabire a normei, ceea ce duce la olipsa de coeziune intre membrii societatii.

Cultura reprezinta ansamblul de norme si institutii care guverneaza conduita indivizilor insocietate si desemneaza scopurile spre care acestia trebuie sa tinda. Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza accesul la cultura sicare indica mijloacele autorizate pentru atingerea scopurilor. Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele legitime accesibile unor categorii sociale. Este o teorie valabila maidegraba societatii americane. IV. Teoria angajamentului apartine sociologului american Howard Becker si a fost publicata in lucrarea Outsiders in 1963.Teoria apartine curentului interactionist, ce se inscrie in zona mai larga a criminologieireactiei sociale, care considera ca delincventul este o creatie a structurii sociale, structurieticheteaza individul ca deviant.Becker inverseaza intrebarile de ce anumti indivizi comit crime? si spune atentieiintrebarea de ce anumiti indivizi respecta legea?. Astfel, in Teoria angajamentului sesustine ca indivizii nu comit crime pentru a nu pierde avantajele pe care le presupuneviata sociala in care este angajat. Daca un individ comite o infractiune, este pentru ca nueste suficient de angajat in viata sociala si nu are ce pierde.Pe langa aceasta cale spre delincventa, autorul mai gaseste una - aceea a tehnicilor deneutralizare ce reprezinta justificarile pe care le utilizeaza un individ pentru a justifica propriile actiuni 1) O prima justificare: delincventii se considera in general descarcati de responsabilitateasavarsirii faptei, intrucat asociaza imaginea lor cu cea a unei mingi de biliard care estearuncata dintr-o situatie in alta, fara a se putea impotrivi. 2) O a doua situatie: cand faptuitorul motiveaza ca prejudiciul e inexistent, de exempluafirma despre un furt ca ar fi un simplu imprumut. 3) O treia situatie: cand incearca sa convinga pe altii ca vatamarea e justa. De ex.: incazul agresiunilor comise impotriva homosexualilor, atacurilor impotriva minoritatilor,vandalismul conceput ca o razbunare impotriva profesorului ori a reprezentantului administratiei scolare care nu a fost corect. 4) O a patra tehnica implica o condamnare a celor ce condamna; acestia pot fi consideratide catre infractor ipocriti, delincventi deghizati ori indivizi impinsi de ura personala.