Gastroenterologie

si nursing in gastroenterologie

1.Competente specifice
1.Analizeaza semnele si simptomele specifice
afectiunilor aparatului digestiv
2.Identifica problemele de dependenta si
stabileste diagnosticele de ingrijire(nursing) la
pacientii cu afectiuni ale aparatului digestiv
3.Elaboreaza planul de ingrijire.
4.Aplica interventii proprii si delegate planificate
5.Evalueaza rezultatele ingrijirilor aplicate.

anatomie

Recapitulare
Nevoia de a manca si hidrata

1.Semne si simptome prezente

in afectiunile aparatului digestiv
1.1 Semne locale;
1.2 Semne generale;

1.1 Semne locale

Durerea
Localizare
epigastric postprandial sau nocturn ntlnit n ulcerul
gastroduodenal
retrosternal n bolile esofagului
hipocondrul drept n colecistit
flanc stng, drept n cancer de colon
abdominal difuz n rectocolit
fosa iliac dreapt, n apendicit
supraombilical, hipocondrul stng - n bar n pancreatit

Iradiere
n spate, n ulcerul gastroduodenal
n umrul drept, n litiaza vezicular

 Manifestare
ca un pumnal n cazul perforatiilor
foame dureroas n boala ulceroas
de intensitate crescut - colic, biliar, apendicular,
intestinal

Ritmicitate
marea periodicitate (durerea aprut toamna si
primvara)
mica periodicitate (imediat dup mese sau la 2 -4 ore) n
ulcer gastric sau duodenal

Factori care amelioreaz durerea:

alimentatia n boala ulceroas

eliminarea scaunului n colite
tenesme, senzatie imperioas de defecare ntlnite n
procesele rectosigmoidiene

 Hemoragia
Melen
hemoragie digestiv superioar exteriorizat prin scaun,ntlnit n
ulcerul hemoragie, ciroz hepatic cu varice esofagiene,(scaun negru
lucios ca pcura)

Rectoragia
hemoragie la nivelul ultimei portiuni a tubului digestiv. Sngele este
rosu si acoper scaunul.

Regurgitatie
reflux alimentar din esofag sau stomac, n cavitatea bucal
este nsotit de arsur retrosternal
survine mai frecvent n hiperaciditate gastric

Eructatie
evacuarea pe gur a gazelor din stomac sau din esofagul inferior.
Este ntlnit n aerofagie, la persoanele care mnnc repede

Pirozis
arsur retrosternal care uneori nlocuieste durerea are caracter
ritmic si periodic (cauza fiind hiperaciditatea)

 Disfagie
senzatia pacientului de oprire a alimentelor"
cauze:

tumori, stricturi ale esofagului

spasm esofagian; cancer esofagian
se asociaz cu dureri retrosternale, leziuni ale mucoasei, regurgitatii,
disfonie, scdere ponderal

Anorexie
ntlnit n cancerul gastric, hepatic si n duodenite si gastrite
poate fi selectiv pentru carne si grsimi

Greturi,vrsturi
n bolile digestive pot fi:
precoce, dup mese ntlnite n ulcerul gastric
tardive la 2 -4 ore dup mas n ulcerul duodenal
continut alimentar n gastrite, boala ulceroas
continut alimentar vechi (alimente ingerate cu 24-48 ore bnainte) n
stenoza piloric
continut biliar - n dischineziile biliare
continut sanguin - hematemez - n complicatiile bolii ulceroase,
cancer gastric

 Diaree sau constipatii

diaree acut de cauze infectioase, cronic ntlnit
n colita ulceroas
perioade alternante de diaree si constipatie
ntlnite n cancerul de colon
constipatia determinat:

repaus prelungit la pat

procese stenozante - cancer de colon
afectiuni anale - hemoroizi
ca efect secundar al unor medicamente
Tenesme rectale

2.Semne generale
Alterarea functiilor vitale si vegetative:

Dispnee
Tahicardie
Hipotensiune arteriala
Paloare
Transpiratii profuze
Scaderea diurezei

Scaderea in greutate
Denutritie
Casexie

Ascita
Tulburari ale starii de cunostinta
Confuzie
Encefalopatie
Coma

2.Principalele afectiuni ale

aparatului digestiv
2.1. Afectiunile esofagului;
2.2 Afectiuni ale stomacului,intestinului subtire si gros;
2.3 Afectiuni ale glandelor anexe;

2.1 Afectiuni ale esofagului

1. Esofagita caustica;
2. Esofagita de reflux;
3. Hernia hiatala;

1.Esofagita caustica
Etiopatogenie
Cel mai frecvent este toxica, esofagitele fiind provocate
de ingerarea unorsubstante caustice acide (acid
clorhidric, sulfuric, azotic) sau alcaline (soda
caustica,potasa caustica, soda de rufe).
Se mai pot produce si prin ingerarea unor lichide
fierbintisau prin nghitirea unor corpi straini.
Mai pot fi provocate de propagarea unei infectii
devecinatate, de contactul cu acidul clorhidric gastric
(regurgitari, varsaturi frecvente), demasticatie
insuficienta, de abuzul de alcool si tutun.

Simptome
Tabloul cliniceste dominat de disfagie si de durerea
retrosternala.
Disfagia poate fi usoara sau, alteori, att de pronuntata,
nct bolnavul sa nu se mai poata alimenta.
Durerea retrostemala este uneori foarte intensa
(esofagita caustica, esofagitaflegmonoasa).
Salivatia este abundenta.
n esofagitele caustice apar varsaturi brune,
hematemeze si varsaturi care continnecrozate.
La examenul obiectiv se pot gasi leziuni bucale (cnd
esofagita a fost provocata de substante corozive). In
aceste esofagite, explorarile intrumentale pot provoca
accidente grave

Evolutie
Esofagitele pot evolua acut sau cronic.
Cu evolutie acuta sunt de obicei cele toxice si
provocate de iritatii mecanice sau termice.
Esofagitele caustice pot evolua spre o perforare
n mediastin sau spre vindecare,cu cicatrice
stenozante progresive.
Esofagitele cronice au n general o evolutie mai
benigna, putnd duce totusi cu timpul la
stenozari.

Tratament
Tratamentul este profilactic si curativ.
Profilaxia va urmari, n primul rnd, ca
substantele toxice sa fie pastrate cu precautie, n
asa fel, nct sa nu fie la ndemna copiilor. De
asemenea se vor evita ingerarea unor lichide
fierbinti, abuzul de tutun si de alcool.

Tratamentul curativ
Se adreseaza, n primul rnd, intoxicatiilor cu
substantecaustice, fiind contraindicate spalaturile
gastrice. Se urmareste neutralizarea toxicului:pentru
acizi, neutralizarea se va face cu bicarbonat de sodiu,
solutie de magneziucalcinata (40 g/l 1 apa), apa de sapun
(15 g/l 1 apa), lapte, apa albuminata (albusuri de oubatute
n apa), limonada citrica, limonada tartrica, apa boricata.
Tratamentul simptomatic
Urmareste calmarea durerii (morfina,
analgetice,antispastice) si combaterea socului (solutie
clorurosodica izotonica, solutii glucozate,analeptice
circulatorii)

2.Esofagita de reflux
Refluxul gastro-esofagian este o afectiune datorata
unei disfunctionalitati a sfincterului cardia si consta
in inchiderea incompleta a sa, ceea ce va permite
continutului gastric sa urce in esofag.
Cardia este sfincterul situat la limita dintre esofag si
stomac, este de forma unui inel muscular care se
comporta asemenea unei valve permitand in mod
normal trecerea alimentelor si a lichidelor doar
intr-un sens: de la esofag la stomac.

Simptome
Principalele simptome sunt reprezentate de pirozis si regurgitatia acida.
Pirozis este senzatia de arsura la nivelul esofagului resimtita de bolnav retrosternal
(in spatele sternului) cand continutul gastric se revarsa in esofag, datorita aciditatii
acestuia
Regurgitatia acida reprezinta un simptom prin care continutul lichid al stomacului
poate ajunge pana in cavitatea bucala.

Nu intotdeauna pirozisul este un simptom patologic. El poate aparea si

sporadic in plina stare de sanatate fara a avea o semnificatie patologica.
Persistenta pirozisului mai mult de doua saptamani poate fi considerat ca
semn al refluxului gastro-esofagian si impune investigatii suplimentare.
Refluxul gastroesofagian poate aparea la orice varsta si la ambele sexe.
Sunt persoane ce prezinta reflux gastroesofagian fara a avea insa si pirozis,
prezenta acestuia nefiind obligatorie pentru a putea fi diagnosticata boala. In
schimb acestia pot prezenta o durere in piept nespecifica si care nu poate fi
explicata prin prezenta altei afectiuni, decat raguseala in special dimineata si
eventuale dificultati de deglutitie. Mai poate fi perceputa si o senzatie de gat
stramt si inecare dupa deglutitie, precum si tuse uscata si respiratie dificila.

Cauze
Desi nu sunt cunoscute in totalitate elementele cauzatoare de reflux
gastroesofagian, una dintre cauze ar putea fi:
Hernia hiatala - aceasta are loc atunci cand o parte a stomacului
ascensioneaza supradiafragmatic prin hiatusul esofagian al diafragmului.
Mai concret, la nivelul diafragmului (muschiul ce separa cavitatea
abdominala de cea toracica) exista un orificiu prin care traverseaza esofagul
dinspre torace spre abdomen si are denumirea de hiatus esofagian. Acest
orificiu prin suprapunerea cu cardia (sfincterul dintre esofag si stomac)
ajuta la oprirea refluxului. Cand o parte a stomacului urca prin acest orificiu
si se afla practic in cavitatea toracica secretia acida gastrica va urca la
nivelul esofagului cauzand reflux si pirozis fiind tulburat si procesul
deglutitiei.
Hernia hiatala poate aparea la pacientii de orice varsta. Se considera ca
practic chiar si la persoanele sanatoase peste 50 de ani poate aparea un mic
grad de hernie hiatala.

Alti factori cauzatori de reflux gastro-esofagian sunt reprezentati de:

- consumul de alcool
- obezitate
- sarcina
- fumatul.
Alimente a caror consum poate provoca refluxul:
- citricele
- ciocolata
- bauturile cu cafeina
- alimentele cu continut mai mare de grasimi si prajelile
- ceapa si usturoiul
- dulciurile mentolate
- alimentele condimentate
- sosurile cu suc de rosii utilizare la spaghetti, sosurile iuti si pizza.

Tratament
Primele medicamente care se administreaz de regul n
BRGE sunt diferite tipuri de antiacide care neutralizeaz
acidul pe moment (dicarbocalm, maalox), dar nu pot
vindeca inflamaia esofagian. Ca efecte adverse, acestea
pot cauza constipaie sau diaree.
Dac nu obinei ameliorarea simptomelor cu aceste
medicamente n cteva sptmni, medicul v va
recomanda medicamente care reduc producerea de acid
gastric (inhibitori de H2: ranitidin, famotidin sau de
pomp de protoni: omeprazol, pantoprazol,
esomeprazol).
Efectul lor nu este att de rapid precum al antiacidelor,
dar este de mai mult durat i sunt capabile s vindece
inflamaia mucoasei si s previn apari ia complica iilor.

 Alte medicamente folosite sunt acelea care ntresc

sfincterul esofagian inferior (medicamente
prokinetice) ajut la golirea mai rapid a
stomacului i la strngerea valvei dintre stomac i
esofag.
n situaia n care medicamentele nu i mai fac
efectul scontat, medicul v poate recomanda metode
mai invazive precum cele chirurgicale, cea mai
cunoscut intervenie chirurgical pentru aceast
afeciune fiind cea denumita fundoplicatura Nissen
(partea superioar a stomacului este nfurat n
jurul poriunii exterioare a esofagului inferior,
pentru a strmta sfincterul esofagian inferior).

3.Hernia hiatala
Hernia hiatala este o afectiune frecventa a tubului
digestiv, existand un numar important de cazuri in care
aceasta afectiune evolueaza fara prezenta vreunui
simptom.
Herniile se produc atunci cand un organ paraseste
pozitia sa anatomica normala si iese printr-un orificiu,
astfel in cazul herniei hiatale are loc trecerea
permanenta sau intermitenta a unei portiuni a
stomacului printr-un orificiu - hiatusul diafragmatic in torace.

Cauze
Diafragmul este cel ce separa toracele de abdomen, iar la nivelul lui
exista un orificiu numit hiatus prin care trece esofagul.
Astfel hernia hiatala se poate produce atunci cand musculatura din
jurul hiatusului este slabita.
O alta cauza a herniei hiatale este alunecarea unei portiuni din
stomac deasupra hiatusului diafragmatic.
Factorul declansator este reprezentat de cresterea presiunii
intrabdominale asa cum se intampla in:

obezitate;
tumori abdominale;
ascita in cantitate mare;
sarcina.

De asemenea, hernia hiatala se poate instala si dupa un traumatism,

insa aceste cazuri sunt rare si dificil de probat. Diverse interventii
chirurgicale pot sta la originea unei hernii hiatale, ca de exemplu o
rezectie gastrica proximala sau o vagotomie (sectionarea nervului
vag).

Clasificare
Exista mai multe tipuri de hernii hiatale:
axiale (prin alunecare): acest tip este intalnit cel
mai frecvent si apare datorita largirii hiatusului
esofagian;
-paraesofagiene (prin rostogolire): o portiune din
stomac herniaza prin hiatus, ruland lateral fata de
esofag si ajungand la nivelul toracelui;
mixte: prezinta caracteristicile atat ale herniilor
axiale cat si ale celor paraesofagiene.

Factori de risc
hiatus esofagian larg;
esofag scurt (congenital sau dobandit);
sexul feminin;
varsta inaintata (peste 50 de ani) - Hernia
hiatala se poate intalni la toate varstele, dar a
fost observata mai frecvent la femeile de peste
50 de ani;
ridicarea de greutati ;
tusea severa si persistenta.

Simptome
Simptomele herniei hiatale depind de mecanismul de producere al
herniei.
Hernia axiala care se produce prin alunecare, poate evolua si
asimptomatic, sau prezinta caracteristici ce sunt legate de refluxul
gastro-esofagian. Simptomele prezente pot fi: greata, varsaturi, disfagie
(dificultatea de a inghiti), durere toracica, scadere ponderala, pirozis
(arsura in spatele sternului datorata ascensionarii continutului gastric la
nivelul esofagului), regurgitatii.
Hernia hiatala produsa prin rostogolire prezinta simptome legate de
compresiunea exercitata de hiatusul esofagian asupra stomacului.
Durerea poate sa apara sau sa se agraveze atunci cand bolnavul se
apleaca. Alte simptome prezente sunt: senzatia de compresiune toracica,
palpitatii, pirozis.

Atunci cand stomacul este prezent in intregime in torace acest lucru

poate ameninta viata bolnavului, moartea se poate instala atunci cand
apare volvusul gastric (torsiunea stomacului), obstructia sau
perforatia.

Tratamentul
Tratamentul este diferit in functie de tipul herniei, de gradul si de
simptomele pe care aceasta le determina. Astfel, este imperios
necesar sa mergeti la medic daca prezentati unele din simptomele
herniei hiatale. In cazurile asimptomatice tratamentul nu este
necesar pentru ca se considera ca boala nu este instalata.
Tratamentul herniilor produse prin alunecare poate fi medical sau
chirurgical.
Tratamentul medical consta in administrarea de medicamente
pentru tratarea refluxului gastro-esofagian, ca de exemplu
omeprazolul sau metoclopramidul.

 Tratamentul chirurgical se face prin coborarea

stomacului in abdomen si aducerea hiatusului
diafragmatic cat mai aproape de dimensiunile
normale. Tot chirurgical se vor trata si unele
complicatii ale herniei hiatale, putandu-se
efectua in acest scop esofagoplastia, dilatarea
stricturilor esofagiene, antrectomii (in caz de
ulcere).
Momentul interventiei chirurgicale depinde
foarte mult si de factorii de risc asociati astfel
incat odata cu inaintarea in varsta riscurile devin
mai mari.

Complicatii
In hernia axiala complicatiile apar datorita
refluxului gastro-esofagian, si pot fi urmatoarele:
esofagita de reflux, stenoza esofagiana,
hemoragie, esofag Barrett (modificare
precanceroasa a mucoasei esofagiene).
In hernia paraesofagiana complicatiile posibile
sunt: ulcer la nivelul pungii herniare, obstructie
digestiva inalta, torsiune gastrica si strangulare
gastrica.

2.2 Afectiuni ale stomacului,intestinului

subtire si gros
1.Gastrita acuta
2.Gastrita cronica
3.Ulcerul gastro-duodenal
4.Boala inflamatorie a intestinului
5.Colonul iritabil
6.Rectocolita ulcero-hemoragica
7.Parazitozele intestinale

1.Gastrita acuta
Gastrita acuta este cea mai obisnuita forma a
gastritelor acute si apare in urma consumului de
alcool in cantitati mari, dupa mese copioase,
condimente sau mese grele (ciuperci, moluste,
grasimi).

Simptome
Simptomele in gastrita acuta sunt reprezentate
de:
dureri in epigastru, curand dupa masa, insotite de
gust rau,
greturi,
sialoree si varsaturi, la inceput alimentare, apoi
bilioase sau mucoase.

Tranzitul intestinal poate fi nemodificat, dar pot

surveni diaree sau constipatie.
Ca semne generale se intalnesc cefaleea, astenia,
starea de indispozitie, inapetenta si chiar repulsia
pentru mancare.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu gastritele
acute din starile septice sau din bolile
infectioase, cu o colecistopatie acuta, o
apendicita acuta, cu debutul unei hepatite
epidemice, cu unele intoxicatii, cu varsaturile de
natura central-nervoasa.
Uneori, prima manifestare a ulcerului gastroduodenal poate sa imbrace aspectul gastritei
acute.
De asemenea, sa nu uitam manifestarile pe care
le poate avea sarcina in primele saptamani.

Evolutie
Evolutia gastritei acute simple dureaza 2-5 zile,
mergand spre vindecare.
Gastritele acute neglijate sau repetate pot evolua
spre cronicizare.

Tratament
Tratamentul profilactic consta in evitarea cauzelor care provoaca boala.
Tratamentul medical in gastrita acuta are la baza, in primul rand,
regimul dietetic. in primele zile se va prescrie un regim hidric cu ceaiuri
de menta, musetel, tei si supe de zarzavat, strecurate. Dupa doua zile se
pot introduce piureuri de legume, gris, orez, paste fainoase, lichide nu
prea dulci, mere rase; ulterior, in functie de evolutie, se vor da lactate,
oua fierte, carne slaba fiarta, perisoare in aburi, budinci.
Tratamentul se poate incepe cu incercarea de a provoca o varsatura
pentru evacuarea stomacului. Durerile vor fi calmate prin aplicarea
unor comprese umede alcoolizate si prin injectii cu papaverina sau
atropina. in caz de deshidratare se recomanda solutie clorurosodica
izotonica, subcutanat, sau solutii clorurate si glucozate in perfuzii
intravenoase.
La nevoie, in starile mai grave, cu hipotensiune, se vor administra
analeptice.

2.Gastrita cronica
Gastrita este inflamatia mucoasei gastrice.
Netratata la timp sau tratata necorespunzator,
inflamatia mucoasei gastrice poate deveni cronica
si astfel apare gastrita cronica.
Pe baza criteriilor endoscopice si a celor
histologice gastritele se impart in trei categorii:
A: fundica
B: antrala
AB: difuza

 Gastrita tip A se caracterizeaza prin inflamatia difuza a regiunii

fundice a stomacului, prin prezenta hipoaciditatii, scaderii
concentratiei de vitamina B12, cresterea secretiei de gastrina.
In cazul acestui tip de gastrita se pot identifica anticorpii
contra celulelor parietale si contra factorului intrinsec.
Unele gastrite tip A sunt determinate genetic, in timp ce altele
se asociaza cu afectiuni autoimune.
Gastrita tip B se caracterizeaza printr-o afectare difuza si
severa a mucoasei gastrice. In acest tip de gastrita debitul
acidului clorhidric este putin redus, nivelul gastrinemiei este
scazut, anticorpii lipsesc, iar concentratia vitaminei B12 este
normala.
Deficitul de fier este important.

Cauzele gastritei cronice

Exista o serie de cauze care pot determina instalarea unei
gastrite cronice:
alcoolul: are o actiune iritanta asupra mucoasei stomacale
fumatul: joaca un rol important in aparitia unei gastrite cronice
medicamentele: unele medicamente pot determina aparitia de
leziuni ale mucoasei gastrice, ca de exemplu antinflamatoarele
nesteroidiene (aspirina, ibuprofen, diclofenac, indometacin,
piroxicam), cortizonicele, imunosupresoarele
condimentele: excesul de condimente in alimentatie poate
determina aparitia disconfortului gastric
agresiunea termica: alimentele si bauturile fierbinti pot fi
responsabile de aparitia gastritei cronice.
factorii infectiosi: infectia cu Helicobacter pylori este
responsabila de instalarea unei gastrite cronice, aceasta bacterie
fiind responsabila de aparitia si a cancerului gastric.
stresul

 Exista si o serie de factori de risc asociati cu

gastrita cronica:
varsta: frecventa gastritei cronice creste cu varsta
factorii genetici: s-a observat ca rudele de gradul I
ale bolnavilor cu gastrita au un risc mai mare de a
dezvolta si ei aceasta maladie
boli sistemice: incidenta gastritei cronice este mai
mare la pacientii diagnosticati cu dermatita
herpetiforma, lupus eritematos sistemic, diabet
zaharat, boala Sjogren , policitemie vera,
poliartrita reumatoida

Semnele si simptomele gastritei cronice

Tabloul clinic este necaracteristic, majoritatea cazurilor
ramanand pentru o perioada indelungata de timp
asimptomatice. In gastrita cronica apar atat simptome
functionale cat si simptome generale. Simptomele functionale
constau in tulburari dispeptice si sindrom pseudoulceros.
Tulburarile dispeptice se manifesta prin:
arsuri epigastrice (in regiunea superioara a abdomenului)
disconfort dupa mese, mai ales dupa pranzuri abundente (varza,
condimente, alcool)
lipsa poftei de mancare
intoleranta fata de grasimi
digestie dificila
gust rau
varsaturi alimentare
diaree

 Sindromul pseudoulceros este caracterizat de aparitia:

durerilor epigastrice, care survin imediat dupa masa si sunt agavate
de pranzurile copioase. Aceste dureri se deosebesc de durerile
cauzate de ulcer prin faptul ca nu se repeta sezonier si nu raspund la
tratamentul cu alcaline.
Tardiv se poate observa un deficit de vitamina B12 datorita
malabsorbtiei.

Apar si o serie de simptome generale si anume:

oboseala
cefalee (durere de cap)
scaderea in greutate
semne neurologice: pierderea sensibilitatii vibratorii.

In unele cazuri gastrita cronica poate determina aparitia

hemoragiei digestive superioare.
Uneori hemoragia digestiva poate fi atat de brutala incat poate
determina decesul.

Diagnosticul gastritei cronice

Se va efectua un examen fizic general si dupa caz iti va
recomanda efectuarea de:
endoscopie digestiva superioara: este o explorare
esentiala, care permite stabilirea cu certitudine a unui
diagnostic
biopsia mucoasei gastrice: este necesara pentru
stabilirea cu exactitate a tipului histologic de gastrita,
dar si pentru a identifica Helicobacter pylori
studiul secretiei gatrice: pentru a obiectiva scaderea
secretiei gastrice
determinarii gastrinei serice: care va avea valori crescute
in cazul gastritei cronice.
examenul radiologic

Tratament
Foarte important pentru vindecare este regimul alimentar.

Alimente permise

carne slaba

branzeturi proaspete

iaurt

paste fainoase

legume fierte

Dieta bolnavului de gastrita cronica trebuie sa fie echilibrata in principii alimentare, fiind
importanta predominarea proteinelor de origine animala.

Se va evita consumul de

pranzuri bogate

grasimi

condimente

bauturi alcoolice

ceai concentrat

cafea

bauturi fierbinti

bulionul de carne

dulciurile concentrate

 Este important sa fie indepartata cauza care a provocat aparitia

gastritei, astfel medicamentele care pot provoca leziuni
mucoasei gastrice trebuie evitate.
Infectia cu Helicobacter pylori trebuie tratata daca este
prezenta.
Tratamentul medicamentos va fi adaptat fiecarui caz, in functie
de simptomatologie si de tipul de gastrita.
Printre medicamentele care se pot administra se numara:
anestezicele de contact: se administreaza pentru calmarea
durerilor; se poate administra procaina, protectazina, diazepam
cortizon: stimuleaza proliferarea celulelor parietale
anticolinergice
protectoare ale mucoasei gastrice
antiemetice: pentru combaterea senzatiei de greata
metoclopramid
fier
carbune medicinal

3.Ulcerul gastro-duodenal
Ulcerul gastro-duodenal este o boala
caracterizata prin aparitia unei ulceratii cu sediul
pe stomac, pe portiunea superioara a
duodenului, partea inferioara a esofagului sau
ansa anastomotica a stomacului operat.
Clinic, se manifesta prin sindromul ulceros,
boala interesand intreg organismul, de unde si
denumirea de boala ulceroasa.

Etiopatogenie
In incercarile de a cunoaste cauza acestei boli s-au emis
mai multe teorii si ipoteze:
teoria localicista a atribuit formarea ulcerelor unor
tromboze vasculare in peretele stomacului sau al
duodenului sau unor spasme arteriale prelungite; si
tromboza si spasmul ar produce o ischemie localizata
persistenta, care ar scadea rezistenta mucoasei;
teoria mecanica sustine ca microtraumatismele care
actioneaza asupra mucoasei ar fi responsabile de
formarea ulcerului; aparatorii acestei teorii se bazau pe
marea frecventa a ulcerului pe mica curbura gastrica:
teoria inflamatorie, bazata pe observatia ca ulcerul se
insoteste adesea de gastrita, sustinea ca gastrita
premergatoare ar determina eroziunea mucoasei;

 teoria clorhidropeptica afirma ca ulcerul s-ar produce prin

autodigerarea mucoasei sub actiunea sucului gastric; de aici, si
denumirea bolii de ulcer peptic;
teoria neuro-vegetati va, pornind de la constatarea ca majoritatea
bolnavilor ulcerosi prezinta semne de tulburari neuro-vegetative
(vagotonie), sustine ca acestea provoaca tulburari in circulatia si in
secretia gastrica si creeaza astfel conditii pentru aparitia ulceratiei;
teoria cortico-viscerala, emisa de Bikov si Kurtin, pe baza
conceptiei nerviste a lui Pavlov, explica procesul patogenic al bolii
ulceroase astfel: ca urmare a stimularii excesive a enteroceptorilor
si a exteroceptorilor se produce o dereglare a proceselor de excitatie
si de inhibitie de la nivelul scoartei cerebrale; acest fapt provoaca o
tulburare a functiilor centrilor subcorticali, care devin dezordonate,
haotice; vor rezulta modificari in tonusul neuro-vegetativ, cu
spasme in peretele gastro-duodenal si cu irigarea deficitara a unor
portiuni ale stomacului si ale duodenului. Crescand activitatea
peptica si scazand troficitatea mucoasei locale, se creeaza conditii
favorabile pentru aparitia ulceratiei gastro-duodenale.

 La ora actuala se considera ca in aparitia

ulcerului gastro-duodenal intervin doua serii de
factori:
factori de aparare: integritatea mucoasei gastrice
si calitatea mucusului protector;
factori de agresiune: secretia peptica si acidul
clorhidric.

Frecventa
Ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent
la varsta de 20 - 40 de ani (pentru localizarea
duodenala) si la 30 - 50 de ani (pentru cea
gastrica).
Se poate totusi intalni si sub varsta de 20 de ani
si la cei peste 50 de ani.
Este mai frecvent la barbati decat la femei,
raportul fiind de 3/1.
Ulcerul duodenal este cam de doua ori mai
frecvent decat cel gastric.

Anatomie patologica
Ulcerul gastro-duodenal consta intr-o pierdere de substanta a
peretelui gastric sau duodenal, de forma rotunda sau ovala, avand un
diametru care variaza de la 0,3 pana la 3 si chiar 4 cm si mai mult
(ulcere gigante).
De obicei sunt unice, insa pot aparea simultan doua sau mai multe.
Ulceratia patrunde pana in submucoasa; cand insa ulcerul este
penetrant, ea poate depasi stratul muscular, ajungand pana la seroasa
si chiar in organele vecine (pancreas, ficat).
Ulcerul poate sa fie acut sau cronic.
El evolueaza 3-6 saptamani, apoi se poate croniciza, insotindu-se de o
proliferare a tesutului conjunctiv, cu retractie cicatriceala si pereti
grosi (ulcer calos). Este cunoscuta predilectia ulcerului de a avea
anumite localizari.
Astfel ulcerul gastric apare cel mai frecvent in regiunea antropilorica,
apoi pe mica curbura, mai rar pe cardia, pe marea curbura sau pe cele
doua fete; ulcerul duodenal se localizeaza cel mai des pe bulb si mai
rar postbulbar.

Simptome
Simptomele ulcerului gastro-duodenal sunt
caracteristice, ele permitand singure
diagnosticul.
Simptomul cel mai constant si care in mod
obisnuit il determina pe bolnav sa se prezinte la
medic, este durerea.

 Durerea are o localizare epigastrica, este intensa, se insoteste de

o senzatie de arsura si deseori iradiaza in spate. Sediul durerii
pare sa aiba o legatura cu sediul ulceratiei. Intensitatea durerii
este mare, mai ales in ulcerele vechi, care intereseaza si seroasa.
Caracterul cel mai pretios pe care il are durerea este
periodicitatea: durerile apar in perioade de 1 - 3 saptamani,
separate prin perioade de liniste, in care bolnavul nu se plange
de dureri, chiar daca nu respecta regimul alimentar.
De cele mai multe ori, perioadele dureroase apar in cursul
toamnei sau al primaverii (periodicitate sezoniera), insa pot
aparea si in alte sezoane; pe masura ce boala se cronicizeaza,
perioadele dureroase devin mai lungi si mai dese.
Un alt caracter al durerii consta in faptul ca are un ritm orar in
raport cu orele mesei.

 Uneori, durerea apare imediat dupa masa (durere precoce), ca

in ulcerele localizate juxtacardial sau pe mica curbura gastrica;
alteori, apar la 2-4 ore dupa masa (duwrs tardiva), cum se
intampla in localizarea piloroduodenala a ulcerului.
Uneori durerile apar nocturn, catre miezul noptii sau catre orele
3-4 dimineata (in ulcerul duodenal), in alte cazuri de ulcer
duodenal, durerea poate sa se insoteasca de o senzatie de foame
(foame dureroasa).
In general, durerea din ulcerul gastro-duodenal este calmata de
ingestia de alimente sau de bicarbonat de sodiu (sau alte
alcaline).
Pe masura ce ulcerul devine cronic si apar leziunile de
perigastrita sau periduodenita, durerea devine aproape
permanenta, periodicitatea si ritmul orar avand tendinta sa fie
mai putin marcate.

 Senzatia de arsura retrostemala (pirozis) este un semn des intalnit, care

uneori inlocuieste durerea si are un caracter ritmic si periodic.
De asemenea, mai pot aparea eructatii acide, gust acru sau amar in gura.
Varsaturile, cand apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive,
dupa localizarea gastrica sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate
de mese mai copioase, de abateri de la dieta, de consumul de bauturi
alcoolice.
Varsaturile contin alimente, sunt abundente si au miros acid; uneori,
bolnavul vomita numai suc gastric pur.
O caracteristica a varsaturilor este aceea ca atenueaza durerea, deseori chiar o
fac sa dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca singuri varsaturile.

Pofta de mancare este normala sau crescuta. Daca bolnavul scade in

greutate in perioadele dureroase si se spune ca nu mananca, aceasta nu se
intampla prin pierderea apetitului, ci prin frica de a manca, pentru a nu
avea dureri.

Tratament
Tratament profilactiv

Pentru prevenirea bolii ulceroase se iau masuri care

sa protejeze scoarta cerebrala de diferite traumatisme
si care sa fereasca stomacul de agresiuni. Astfel se
impun respectarea ritmului de munca si de repaus,
evitarea suprasolicitarilor, evitarea starilor
emotionale, crearea conditiilor de relaxare. Pentru a
feri mucoasa gastrica de factori iritanti, se va cauta sa
se respecte orarul meselor, sa se ia mesele in conditii
de liniste, intr-un anturaj placut, sa nu se abuzeze de
condimente, de bauturi iritante si de tutun, sa se
mestece bine si sa se ingrijeasca dantura.

 Tratament medicamentos
Eradicarea H. pylori: recurenta < 10% in primul an
Terapie de intretinere (cu inhibitori ai pompei protonice sau blocanti
H2) suprima recidiva ulcerului atat timp cat tratamentul este continuat
insa recaderileapar la majoritatea pacientilor care raman HP pozitiv
in absenta terapiei
Ulcerele hemoragice necesita terapie de intretinere continua (blocanti
H2 sau inhibitori ai pompei protonice daca H. pylori nu a fost eradicat)
Ulcerele associate utilizarii de AINS: evitarea salicilatilor si AINS. Daca
AINS sunt necesare, se adauga misoprostol, sau un inhibitor de pompa
protonica.
Pentru reducerea riscului de ulcer, eradicare H. pylori este prioritara
AINS inhibitori selective de Cox-2 induc mult mai rar ulcerele
gastrointestinal; sunt utilizate la pacientii cu risc de ulcer
Eradicarea H. pylori s-a dovedit a reduce riscul de cancer gastric

Ingrijirea pacientului cu ulcer

gastro-duodenal

Culegerea datelor
Circumstante de aparitie:
persoane cu orar neregulat de alimentatie, exces
de condimente, alcool si tutun
persoane cu teren ereditar
persoane cu stres fizic si psihic
persoane cu tratamente cronice cu aspirin,
corticoizi,antiinflamatoare nesteroidiene
frecventa mai mare la brbati
incidenta maxim la persoanele cu vrsta ntre
55-60 ani,pentru localizarea gastric a ulcerului

 Manifestri de dependent (semne si simptome):

durere epigastric care apare la 2 -3 ore dup

mese (mica periodicitate), care se calmeaz dup
alimentatie
durerea apare n pusee dureroase, toamna si
primvara (marea periodicitate), urmate de
perioade de remisiune
pirozis
vrsturi postprandiale
scdere ponderal
astenie

Problemele pacientului

disconfort abdominal cauzat de durere

anxietate
deficit de volum lichidian
risc de complicatii:
hemoragie digestiv superioar (hematemez
si/sau melen)
perforatie
stenoz piloric
malignizare (ndeosebi pentru ulcerul gastric)

Obiective
Pacientul s prezinte stare de confort fizic i
psihic
Prelungirea perioadelor de remisiune
Pacientul s se alimenteze corespunztor
perioadei de evoluie a bolii, nevoilor sale
calitative i cantitative
Pacientul s fie contient c prin modul su de
via, de alimentaie, poate preveni apariia
complicaiilor

Interventii
Asistenta:
asigur repausul fizic i psihic al pacientului (12-14 ore/zi
repaus la pat, repaus obligatoriu postprandial) n perioada
dureroas
asigur dieta de protecie gastric individualizat n funcie de
fazele evolutive ale bolii, alimentaia fiind repartizat n 5 -7
mese/zi, astfel:
n faza dureroas
supe de zarzavat strecurate, lapte ndoit cu ceai, la care treptat se adaug
sup crem de zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, brnz de vaci,
pine veche, finoase fierte n lapte i apoi carne fiart de pasre sau vit

n faza de acalmie sunt permise:

laptele dulce, finoase fierte n lapte, ou fiert moale sau sub form de ochi
romnesc, carne de vit sau pasre fiart sau la grtar,
pine veche de o zi, supe de zarzavat, legume sub form de piureuri,
sufleuri, biscuii, prjituri de cas, fructe coapte

 urmtoarele alimente sunt interzise:

laptele btut, iaurtul,carnea gras, legumele tari (varz,
castravei, fasole),pinea neagr, cafeaua, ciocolata, supele
de carne, sosuri cu prjeli, alimente reci sau fierbini

pregtete pacientul fizic i psihic pentru explorri

funcionale i l ngrijete dup examinare (examenul
radiologie cu sulfat de bariu, fibroscopie
esogastroduodenal cu biopsie, chimism gastric,
recolteaz materiile fecale pentru proba Adler
administreaz medicaia prescris respectnd ritmul
i modul de administrare: medicaia antisecretoare
naintea meselor, medicaia antiacid i alcaninizant
la 1 - 2 ore dup mese; pentru a evita recidivele este
necesar eradicarea germenului Helicobacter pylori
prin administrarea unui antibiotic adecvat

 supravegheaz pulsul, TA, apetitul, semnele de

deshidratare, scaunul, greutatea corporal i le noteaz
n foaia de observaie
face bilanul zilnic ntre lichidele ingerate i cele
excretate
pregtete pacientul preoperator, cnd se impune
necesitatea operaiei chirurgicale
educ pacientul pentru a recunoate semnele
complicaiilor (scaunul melenic, caracterul durerii n
caz de perforaie vrsturile alimentare cu coninut
vechi n caz de stenoz piloric)
educ pacientul pentru a respecta alimentaia
recomandat i renun la obiceiurile duntoare
(alcool, tutun)

4.Boala inflamatorie a intestinului

Boala inflamatorie intestinala se refera la un grup de afectiuni ale
sistemului digestiv, care au inflamatia ca principal simptom.
Pricipalele boli inflamatorii intestinale sunt colita ulceroasa si boala
Crohn.
Colita ulceroasa se manifesta la nivelul intestinului gros, iar boala
Crohn implica orice parte a tractului digestiv, de la gura pana la anus,
dar frecvent se manifesta in zona intestinului subtire sau a colonului.
Cand inflamatia este severa se considerata ca afectiunea se afla intrun stadiu activ, iar manifestarile sunt evidente.
Cand gradul de inflamatie este scazut bolnavul nu prezinta simptome
iar boala se afla in remisie.

Cauze
Etiologia bolilor inflamatorii intestinale nu este cunoscuta, din aceata cauza
aceste boli sunt considerate idiopatice - ale caror cauze nu se cunosc.
Un agent necunoscut (sau o combinatie de factori) afecteaza sistemul imunitar al
organismului.
Rezultatul consta intr-o reactie inflamatorie la nivelul tractului intestinal, care nu
poate fi mentinuta sub control.
Ca urmare a acestei reactii, peretele intestinal este deteriorat determinand
diaree sanguinolenta si dureri abdominale.
Se considera ca factori genetici, imunologici, infectiosi si psihologici sunt
inplicati in aparitia bolilor inflamatorii intestinale; cu toate acestea, factorii
declansatori inca nu au fost identificati.
Poate fi vorba despre un raspuns imun la un antigen (de exemplu, proteina la
laptele de vaca) sau un proces autoimun.
Deoarece tubul digestiv (intestinele) este expus frecvent agentilor care provoca
reactii imune, abordarile recente considera ca acest proces are loc intrucat
organismul esueaza in incercarea sa de a declansa raspunsuri imune normale.

Simptome
Deoarece boala inflamatorie intestinala este o boala cronica vor
exista perioade cand simptomele se vor manifesta mai intens.
Aceste episoade sunt urmate de cele de remitere, cand
simptomele dispar sau sunt diminuate.
Simptomele pot varia de la usoare pana la severe si, in general,
depind de partea tractului intestinal afectata.
Acestea pot fi:
dureri abdominale si durere;
diaree sanguinolenta;
incontinenta fecala;
febra;
scaderea apetitului alimentar;
anemie (ca urmare a sangerarilor).

Complicatii
Complicatiile bolii inflamatorii intestinale includ:
sangerare abundenta la nivelul zonei afectate;
perforatie (ruptura) de intestin;
strictura si obstructie
La persoanele care manifesta boala Crohn, stricturile sunt de natura
inflamatorie si se pot vindeca in urma tratamentului medical. Stricturile fixe
sau fibroase ar putea necesita interventia chirurgicala sau endoscopica pentru
ameliorarea ocluziei. In colita ulceroasa, stricturile colonului se presupune ca
sunt maligne (canceroase);

megacolonul toxic (dilatarea acuta, nonobstructiva a colonului) - este

o complicatie a colitei ulceroase care necesita interventie chirurgicala
de urgenta, deoarece viata pacientului este pusa in pericol.
malignitatea - riscul de cancer de colon in colita ulceroasa incepe sa
creasca semnificativ dupa 8-10 ani de la diagnosticare. Riscul aparitiei
cancerului determinat de boala Crohn este acelasi ca in cazul colitei
ulceroasa, daca intreg colonul este implicat. In schimb, riscul de
malignitate creste in cazul bolii Crohn la nivelul intestinului subtire.

Complicatii extraintestinale
Persoanele cu boli inflamatorii intestinale pot
suferi de artrita, boli de piele, inflamatii oculare,
afectiuni hepatice, boli renale si scaderea
densitatii osoase.
Dintre toate complicatiile extraintestinale, artrita
este cel mai frecvent intalnita.
Deseori, simptome comune ale ochilor si pielii se
manifesta concomitent.

Investigatii
Examenul cropoparazitologic
Teste complete de sange - analiza biochimica a
sangelui si hemoleucograma completa
Radiografia cu bariu
Sigmoidoscopia
Colonoscopia
Endoscopia digestiva superioara

Tratament
Adoptarea unei diete echilibrate si sanatoase este o optiune de tratament
eficienta in cazul acestor afectiuni.
In functie de simptome, medicul curant poate recomanda sa reduceti
consumul de produse lactate sau fibrele alimentare. Pe langa regimul
alimentar adecvat se recomanda si multa odihna si evitarea stresului din viata
cotidiana.
Tratamentul este instituit de o echipa de medici formata din medicul de
familie, medicul gastroenterolog si eventual un chirurg.
Scopul principal al tratamentului este de a vindeca inflamatia. Tratamentul
medicamentos contribuie la ameliorarea inflamatiei; in special medicamentele
antiinflamatorii: sulfasalazina,corticosteroizi, dar si supresoare alesistemului
imunitar: azatioprina, mercaptopurina. Eficienta este si administrarea unui
antibiotic de genul metronidazolului pentru a distruge germenii din intestine,
mai ales daca pacientul sufera de boala Crohn.

 Alte medicamente ce pot fi

recomandate: antidiareice, laxative, analgezice.
In cazul aparitiei simptomelor severe (diaree, febra, varsaturi, etc.),
bolnavul trebuie internat in spital pentru administrarea unui tratament
cu fluide speciale si medicamente, care vor fi administrate intravenos.
Colita ulcerativa se poate agrava atat de puternic incat actiunea
medicamentelor sa devina nesemnificativa; in aceasta cauza se recurge
la interventie chirurgicala pentru ablatia totala sau partiala a colonului.

5.Colonul iritabil
Colonul iritabil este un sindrom caracterizat prin
diverse tulburari functionale, si colici fara substrat
organic, n care, clinic, predomina durerea colica,
tulburarile de tranzit (constipatie, diaree sau
alternanta ambelor) si uneori eliminari rectale de
mucus.
Este cea mai frecventa actiune a tubului digestiv. Se
ntlneste la 15 - 30% din persoanele aparent
sanatoase, fiind mai frecventa ntre 20 - 40 ani, de
obicei la femei.

Etiologie
Au fost incriminate componenta ereditara sau familiala, alergia,
inflamatiile intestinale (enterite infectioase si dizenterie),
alimentatie saraca n fibre vegetale, deficite enzimatice,
hormoni intestinali si mai ales factori psihici.
La multi bolnavi se gasesc trasaturi nevrotice, isterice,
anxioase, depresive.
La peste jumatate din bolnavi se depisteaza stressuri psihice,
situatii conflictuale, surmenaj, fenomene de obicei ntlnite la
femei.
Factorul psihic se regaseste n etiologia sau n declansarea
simptomelor n 70% din cazuri. n colonul spastic abuzul de
laxativ este foarte frecvent.
Alimentatia nerationala, tutunul si alcoolul, suprasolicitarile
psihice si sedentarismul joaca de asemenea un rol important.

Simptome
Clinic, bolnavii prezinta tulburari de tranzit intestinal:
constipatie, diaree, sau alternanta de constipatie cu
diaree.
Constipatia este de obicei nsotita de dureri
abdominale, meteorism, sau balonari dureroase, scaun
dur cu excremente ca de oaie sau n forma de creion.
Bolnavii folosesc n mod abuziv laxative sau clisme.
Formele cu diaree, prezinta scaune moi sau apoase, cu
sau fara dureri abdominale, de obicei matinale, uneori
imperioase, explozive.
Fenomenele descrise sunt favorizate de ingestia de
lapte sau sucuri de fructe, stressuri emotionale.
Alteori diareea este postprandiara.

 Frecvent apare "falsa diaree" - eliminari de fecale

fragmentate, amestecate cu mucus, si provocate de
coprostaza.
Falsa diaree este frecventa n formele cu constipatie. Uneori
scaunul este exclusiv mucos si se prezinta sub forma de
membrane. De aici denumirile de colita mucoasa sau mucomembranoasa. Sngele este rar prezent si numai n cazuri
de hemoroizi sau fisuri anale.
Durerile abdominale sunt constante, uneori difuze, alteori
apar pe traiectul colonului, la nivelul cecului si n ambele
flexuri, sau prezinta un caracter migrator. Variaza de la
senzatia de presiune, arsura, greutate, pna la colica
violenta..

 Durerile pot fi interpretate ca fiind de origine

pancreatica, renala, cardiaca, apendiculara,
colicistica sau anexiala. Durerile apar mai
frecvent dimineata si dispar n cursul activitatii,
pot apare si postprandial si exceptional noaptea.
De obicei dispar dupa defecatie sau eliminare de
gaze
Mai pot aparea si tulburari dispeptice: greata,
inapetenta, tulburari de deglutitie, varsaturi,
eructatii, pirozis, borborisme, flatulenta.

 Simptomele neuropsihice sau neurovegetative

sunt frecvente (stari depresive, insomnie,
cefalee, transpiratii, disurie, prurit anal sau
vulval).
Starea generala este de obicei buna, m contrast
cu suferintele acuzate de bolnav.
La presiune apar dureri difuze sau localizate.
Continutul de gaze este marit, iar scaunele sunt
mai nchise la culoare si frecvent consistente.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential este adeseori dificil si
reclama numeroase investigatii:

radiologice,
colonoscopice, cu sau fara biopsie,
pasaj baritat gastrointestinal,
examenul cailor biliare,
ecografia abdomenului superior si uneori chiar
laparascopie.

Trebuie excluse majoritatea afectiunilor

abdominale (despre care s-a vorbit deja) si chiar
suferinte endocrine (hipertiroidism).

6.Rectocolita ulcero-hemoragica
Rectocolita ulcerohemoragica este o boala inflamatorie
nespecifica, cu caracter ulcerativ-purulent, localizata de
preferinta n regiunea rectosigmoidiana, dar care poate sa
cuprinda colonul n ntregime.
Rectocolita ulceroasa este cunoscuta si sub alte denumiri:
colita ulceroasa, rectocolita ulcerohemoragica, rectocolita
ulceroasa grava.
Vrsta la care apare cel mai frecvent se situeaza ntre 24 - 45
de ani, dar poate sa sur-vina si nainte de 20 sau peste 50 de
ani.
Apare n aceeasi masura la ambele sexe.

Etiopatogenie
Etiopatogenia rectocolitei ulceroase este nca
necunoscuta.
S-au facut numeroase studii, dar ncercarile de a-i gasi o
etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau enzimatica
au ramas neconfirmate. Intereseaza cu precadere
populatia tarilor dezvoltate economic: Anglia, America si
tarile scandinave.
n tara noastra desi frecventa este n crestere, formele cu
evolutie severa sunt mai reduse.
Desi nu exista certitudine, se admite ca unii factori ca cel
genetic, infectios, enzimatic, psihosomatic si imunologic,
pot interveni n instalarea si dezvoltarea bolii.

Anatomie patologica
La examenul macroscopic se constata initial o
mucoasa hiperemiata, edematiata si cu
hemoragii punctiforme iar ulterior ulceratii, de
forme si dimensiuni variate, cu fund hemoragie,
apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai
trziu se ivesc procese reparatoare de scleroza.

Simptome
Rectocolita ulceroasa cunoaste trei forme clinice: benigna, n
care localizarea este numai rectosigmoidiana; medie, cea mai
frecventa; grava, n care localizarea este ntinsa.
Rectocolita ulcerohemoragica se manifesta clinic prin
simptome digestive, dominate de sindromul rectosigmoidian
si prin fenomene generale:
subfebrilitate, chiar febra septica uneori (febra si pulsul crescut
arata severitatea bolii),
astenie,
deprimare,
anemie, emaciere,
uneori edeme.

Sindromul rectosigmoidian este caracterizat prin scaune

sanghinolente, cu mucus si puroi, cu tenesme si diaree, care
poate varia de la 2-3 scaune/zi la peste 15 emisiuni
imperioase.

 Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent)

si insidios.
Clinico evolutiv se descriu trei forme:
forma acuta fulminanta (5 - 15%), cu debut febril
dizenteriform, dureri abdominale difuze, rapida
alterare a starii generale, tulburari
hidroelectrolitice si denutritie proteica.
forma cronica continua (5 - 15%), cu persistenta
atenuata a simptomelor din faza acuta
forma cronica intermitenta, care evolueaza cu
recaderi si remisiurii variabile n timp. Este tipul
cel mai obisnuit.

Explorari paraclinice
Examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face pna la
30 cm si arata scurgeri de mucus, snge si puroi, o mucoasa
deosebit de fragila ("mucoasa plnge cu snge"), prezenta
ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat cu disparitia jonctiunii
rectosigmoidiene, abcese, zone de necroza.
Irigografia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate
evidentia abcese, ulceratii mari, scurtari, retractii si stenoze.
Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar
cnd exista o suspiciune de cancer.
Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazndu-se
antibioterapia.
Examenul sngelui arata o viteza de sedimentare crescuta,
leucocitoza, anemie hipocroma.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face cu:

dizenteria (examen bacteriologic),

enterocolitele acute si cronice,
colopatia mucomembranoasa,
limfogranulomatoza Nicolas-Favre;

Important este sa deosebim rectocolita ulceroasa

de cancerul rectal si sigmoidian (vrsta mai
naintata, rectosigmoidoscopia, biopsia,
irigografia).

Tratamentul
1. Igieno-dietetic.
Regimul alimentar in puseu va fi unul de crutare digestiva, cu
evitarea laptelui si a lactatelor (smantana, branzeturi
fermentate), a legumelor si fructelor crude, a dulciurilor
concentrate. In puseele deosebit de grave se poate apela la
nutritia parenterala pentru cateva zile.

2. Tratamentul medicamentos
Depinde de intensitatea puseului. In puseele severe se incepe
cu alimentatie parenterala, cu corectie lichidiana si
electrolitica, cu corticoterapie si, in formele septico-toxice,
antibioterapie.

3. Tratamentul chirurgical
Este rar, in caz de megacolon toxic, uneori perforatie sau
sangerare necontrolata terapeutic. Se practica colectomia totala
sau proctocolectomia.

Ingrijirea pacientului cu
rectocolita hemoragica

 Culegerea dateor
circumstante de aparitie:
persoane cu vrste cuprinse ntre 24-45 ani
etiologie neprecizat
frecvent boal familial

manifestri de dependen:
scaune diareice, pn la 2 0 /zi, de cele mai multe ori
mucosanguinolente
dureri abdominale, tenesme, jen permanent n
regiunea
anorectal
febr, scdere ponderal
astenie, paloare

 Problemele pacientului

alterarea eliminrilor intestinale

disconfort abdominal
hipertermie
deshidratare
anxietate
risc de alterare a strii generale, cauzat de
hemoragii si
perforatii ale colonului

 Obiective
- pacientul s prezinte stare de bine fizic
- pacientul s prezinte eliminri intestinale
normale
- pacientul s fie echilibrat hidroelectrolitic si s
aib o alimentatie
de crutare a intestinului n fazele acute
- s diminueze anxietatea pacientului, s se
prelungeasc
perioadele de liniste

Intervenii
Asistenta:
- asigur repausul fizic i psihic al pacientului n perioadele
bevolutive
- pregtete pacientul pentru examenul endoscopic i
radiologic
i-l ngrijete dup examinare
asigur alimentaia pacientului; n perioadele acute - regim
hidric, apoi supe de zarzavat mbogite cu gri i orez, brnz
de
vaci, ou moi, carne fiart, piure de morcovi, sarea fiind
permis
n caz de denutriie, regimul este hipercaloric
reechilibrarea hidroelectrolitic se realizeaz prin transfuzii de
snge integral sau plasm hidroiizat de proteine, soluie
Ringer

 - supravegheaz scaunul pacientului i caracteristicile

acestuia, i noteaz n foaia de temperatur
- monitorizeaz pulsul, TA, le noteaz n foaia de
temperatur
- evalueaz semnele de deshidratare i informeaz medicul
cnd constat prezena lor
- recolteaz snge, materii fecale, urin, pentru examenele
de
laborator
- administreaz medicaia prescris antiinflamatoare,
antiinfecioas, simptomatic (corticoterapie, salazopirin,
antispastice) i urmrete efectele acestora

 - aplic tratamentul radioterapic cnd acesta este

recomandat, ca i tratamentul local - clisme
medicamentoase cu cortizon, tanin
-furnizeaz pacientului cunotinele necesare
pentru ngrijirea sa la domiciliu, care s asigure
prelungirea perioadelor de linite
- pregtete pacientul pentru intervenia
chirurgical, cnd se impune necesitatea acesteia
- psihoterapia este foarte util pentru a diminua
anxietatea pacientului

7.Parazitozele intestinale
Parazitozele intestinale sunt afectiuni ale
aparatului digestiv.
Se intalnesc frecvent la copii indifferent de
varsta.
Intrucat sugarul este alaptat, el nu are
posibilitatea de a se contamina in mod direct,
ceea ce determina o scadere a incidentei
parazitozelor intestinale in primele luni de viata.

 Agentii cauzatori ai acestor afectiuni intestinale

provoaca numeroase tulburari si de gravitate variata.
De regula copilul parazitat manifesta o
simptomatologie complexa: diaree, greata, varsaturi,
inapetenta (scaderea poftei de mancare), balonari,
dureri abdominale acute, anemie cu paloare intense,
somn agitate, scadere in greutate si stoparea cresterii
copilului (in cazul in care parazitarea este de lunga
durata si netratata), prurit anal (mancarimi intense)
in cazul oxiurilor.

 Diagnosticul pozitiv se pune prin examenul

coproparazitologic, atunci cand parazitii adulti, fragmente
ale acestora (proglote), ouale sau chisturile lor sunt
eliminate spontan sau in scaun. In cazul oxiurozei,
manifestata prin prurit anal si perianal, se recomanda
efectuarea amprentei anale luata pe o banda adeziva,
urmata de examenul microscopic.
Vindecarea se poate afirma numai dupa efectuarea a minim
3 examinari consecutive cu rezultat negativ al scaunului, la
interval de 7-10 zile intre probe
. Este necesara repetarea examenului coproparazitologic
deoarece exista un timp de latenta intre momentul infectarii
si momentul in care acesta incepe sa elimine oua sau
chisturi si pentru ca eliminarea parazitului in materii fecale
este inconstanta, functie de ciclul sau biologic

 Tratamentul parazitozelor intestinale este

medicamentos. Acesta are ca obiectiv atingerea a
3 tinte: distrugerea si eliminarea parazitului,
eliminarea din organism a toxinelor rezultate in
urma activitatii parazitului si refacerea organelor
interne si a mucoaselor afectate de parazit. Se
face doar cu recomandarea doctorului pentru a
preveni o intoxicatie hepatica medicamentoasa.
Cele mai utilizate medicamente sunt ZENTEL si
VERMOX

3.Afectiuni ale glandelor anexe

1.
2.
3.
4.

Colecistita acuta
Colecistita cronica
Pancreatita
Ciroza hepatica

1.Colecistita acuta
Colecistita acut este o afeciune a veziculei
biliare, caracterizat anatomo-patologic prin
inflamaia organului, iar clinic printr-un
sindrom dureros abdominal acut, nsoit de
febr i modificri locale.

Etiopatogenie
Modificrile morfologice i clinice ce caracterizeaz colecistita
acut sunt determinate n esen de obstrucia infundibulo-cistic.
Aceasta are mai multe cauze:
1.

litiaza vezicular i cistic;

2.

torsiunea, angulaia i cudarea canalului cistic;

3.

malformaia canalului cistic;

4.

prezena anomaliilor vasculare;

5.

fibroza secundar inflamaiei canalului cistic;

 6.

compresiunea cisticului prin aderen;

7.

periduodenita;

8. inflamaia i edemul zonei infundibulo-cistice, prin

contiguitate de la un ulcer peptic;
9.

blocarea prin parazii (ascarizi);

10. compresia de ctre ganglionii limfatici hipertrofici;

11. infiltraia neoplazic;
12. colmatarea prin noroi biliar, exudat inflamator, detritus.

Anatomie patologic
Principalele leziuni n colecistite acute sunt:
1. Congestia i edemul pereilor veziculei;
2. Colecistul este mrit, sub tensiune, cenuiu-roiatic, verziu sau albastruverzui, cu vasele seroasei congestionate;
3. Seroasa este acoperit de exudat inflamator; aderene n structurile
nvecinate;
4. Pereii veziculei tumefiai. La secionare elibereaz o bil subire, albicioas
sau muco-purulent, glbuie, tulbure sau hemoragic;
5. Pereii de culoare rou nchis, presrai pe seciune cu focare hemoragice i
purulente (n fazele avansate ale bolii);
6. Pe mucoas ulceraii mari, cu margini zdrenuite, acoperite cu placarde
purulente;
7. Denudarea muscularei, prin dispariia mucoasei pe teritorii largi (n formele
avansate ale bolii)
8. Microabcese la nivelul i infiltrarea mucoasei cu leucocite polinucleare i
eozinofile (acolo unde nu mai exist mucoas);
9. n colecistita gangrenoas: vezicula presrat cu pete cenuii sau cu aspect
marmorat. La deschidere se evacueaz un lichid cafeniu-negricios, cu miros
fecaloid;
10. Perforaia veziculei cnd procesul inflamator este foarte avansat.

Simptome colecistit

Durerea abdominal este declanat de obicei de ingerarea unor

alimente colecistokinetice: grsimi, tocturi, prjeli, mezeluri,
maionez sau de produse celulozice: mazre, fasole, varz. Relaia
cronologic cu masa este de mare valoare n diagnostic, deoarece masa
declaneaz colica n peste 93% din cazuri, n timp ce stresul psihofizic
numai n 3%.
Sediul reprezentativ al durerii corespunde zonelor veziculare i
subxifoidian. De multe ori ncepe n epigastru, unde poate fi discret,
dar se continu cu violen spre dreapta.
Iradierea este neuniform. n colica biliar tipic durerea iradiar
dorsal n dreapta, urcnd uneori spre vrful omoplatului, mai rar
cobornd n zona lateral. Tot att de caracteristic este i iradierea n
umrul drept. Rar se propag descendent spre flancul i fosa iliac
dreapt, situaie extrem de periculoas, deoarece duce la confuzii de
diagnostic.
La coronarieni se ntlnete iradiere precordic. Uneori bolnavul
raporteaz durerea doar n zonele de iradiere, ceea ce duce iar la
eroare de diagnostic.

 Dac boala se asociaz cu pancreatita, durerea va iradia

n bar sau n regiunea lombar superioar
predominant stnga. Dac procesul inflamator determin
perforaia veziculei, intensitatea durerii scade n
hipocondrul drept (prin dispariia distensiei veziculare),
n schimb durerea se generalizeaz n tot abdomenul
(peritonita biliar).
Intensitatea durerii este inegal de la cea frust la cea
foarte violent. Uneori este att de intens, nct bolnavul
evit s inspire profund. Modul de instalare al durerii este
frecvent brusc, dar poate fi i progresiv.
Durata este variabil, pe msur ce procesul inflamator
avanseaz, durerea devine sever i persistent. n general
durerea abdominal din colecistita acut nu cedeaz dect
parial i temporar la analgezice i antispastice.

 Un alt simptom este greaa nsoit de vrsturi. Iniial se

elimin alimentele consumate, stagnate obinuit
intragastric, dup care apare coninutul bilios, uneori n
cantitatea mare. Eforturile mari de vom cu evacuri
explizive pot duce la ruptura mucoasei esogastrice.
Aversiunea fa de alimente este total i intolerana
gastric obinuit.
Starea de disconfort abdominal se amplific prin senzaie
de balonare epigastric sau difuz datorit parezei
intestinale. Eliminarea de gaze poate fi suprimat i
constipaia frecvent.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitaie,
uneori frison i febr. Dac predomin infecia cilor
biliare, pacientul prezint frison, nsoit sa nu de
hipertermie. Frisonul domin n general tabloul clinic la
bolnavul vrstnic.

 Intensitatea febrei reflect proporiile i extinderea inflamaiei

la cile intra i extrahepatice. Dac leziunea e cantonat la
colecist, febra se menine 4-6 zile n platou. O curb febril cu
oscilaii ample reflect extinderea infeciei dincolo de colecist
i leziuni distructive severe (gangren colecistic). Asociat cu
icter i frisoane repetate se traduce prin apariia unei
complicaii (angiocolita acut).
Icterul este rar ntlnit i este provocat de extinderea
inflamaiei la canalul coledoc, de prezena unui calcul
coledocian sau de extinderea inflamaiei la cile biliare
intrahepatice. El nu este foarte intens i nu este nsoit de
prurit.
Frecvena pulsului este paralel cu creterea temperaturii, rar
pulsul este aritmic. Hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor
tensionale, iar coronarienii pot face crize anginoase veritabile.

Complicaiile colecistitei acute sunt, n ordinea frecvenei:

- colecistopancreatit acut;
- coloperitoneu (perforaie) localizat sau generalizat;
- plastronul colecistic (peritonia plastic localizat);
- hemoragia peritoneal prin invadarea arterei cistice;
- supuraii pericolecistice (abcese n jurul colecistului);
- inclavarea calculului n duoden (sindromul Bouberet) sau ileonul
terminal (ileus biliar);
- fistule biliare.

Tratamentul colecistitei acute este: medical, dietetic, chirurgical si

profilactic.
Internarea este obligatorie pentru orice bolnav, atat pentru
stabilirea diagnosticului exact, cat si pentru urmarirea evolutiei bolii
de baza si aplicarea tratamentului adecvat.
Tratamentul medical colecistita
Primul obiectiv al tratamentului este calmarea durerii abdominale
care se face prin administrarea de injecii i.m. cu Scobutil compus: 1
fiola la 8 ore, Algocalmin 4-6 fiole/zi sau Fortral 1/2 fiola in criza. In
formele hiperalergice sub stricta supraveghere se poate administra
100-150 mg Mialgin la 6-8 ore. Daca durerea nu cedeaz nici la
acest tratament si intervenia chirurgicala nu se impune, se poate
incerca perfuzie i.v. cu Xilina 1%. Se mai aplica pungi de gheata pe
hipocondrul drept. Nu se administreaza morfina pentru ca aceasta
creste spasmul cailor biliare.
Spasmul cilor biliare i al duodenului, invariabil prezent,
contribuie i el la intensificarea durerii provocate de procesul
inflamator. Pentru combaterea lui se folosete: Papaverin 320 g (8
fiole) n 24 ore; Nitroglicerin 1-2 mg (2-4 tablete) la interval de 1520 minute; Sulfat atropin 0,5 mg s.c. de 2-3 ori pe zi; Scobutil 20-

 Suprimarea secreiei gastrice este urmtorul obiectiv al

tratamentului medical.
Trecerea sucului gastric din stomac n duoden
declaneaz secreia pancreatic, fluxul biliar i kinetica
cilor biliare. Acumularea de suc gastric n exces produce
distensie gastric cu efecte asupra funciei biliare i
pancreatice privitor la fluxul i kinetica biliopancreatic.
De asemenea, staza i distensia gastric produc vrsturi.
Suprimarea secreiei i distensiei gastrice se realizeaz
prin aspiraia gastric prin sonda nazofaringian plasat
n regiunea antropiloric, prin suprimarea alimentaiei
orale, inclusiv a hidratrii orale i prin administrarea
unei medicaii anticolinergice care se adreseaz i
ndeprtrii spasmului musculaturii netede (sulfatul de
atropin i scobutilul).

 Un alt obiectiv al tratamentului este echilibrarea hidroelectrolitic i caloric. n

formele uoare hidratarea bolnavului se face oral cu ceai slab de mueel sau
suntoare.
n formele medii i grave aportul hidric, electrolitic, caloric i vitaminic se face n
primele 3-5 zile numai parenteral, prin perfuzii cu soluii glucozate 5-10%,
tamponate cu insulin: 1 U insulin ordinar pentru 2 g glucoz. Se mai adaug
vitaminele B1, B6, C, cte 2 fiole/zi, precum i soluii de electrolit (Na+, K+, Ca2+)
n raport cu rezultatul ionogramei serice. Hidratarea i alimentaia parenteral se
nlocuiesc treptat cu forme orale numai n cazurile favorabile n care procesul
inflamator se remite treptat.
Prevenirea i tratamentul infeciei biliare i peritoneale sunt deosebit de
importante. Cel puin n faza iniial a colecistitei acute calculoase sau necalculoase
dar obstructiv, infecia lipsete. Pe msur ce procesul inflamator evolueaz,
vezicula biliar se poate infecta de cele mai multe ori cu E.Coli i enterococ.
Criteriile de alegere a antibioticelor pentru prevenirea infeciei secundare i pentru
tratamentul infeciei primitive i secundare sunt: severitatea formei clinice,
cointeresarea peritoneului i tratamentul antibiotic anterior.
Cnd nu exist semne de perforaie, antibioticul de elecie este ampicilina
administrat i.v. 2 g la 4 ore. Avantajele ei: se elimin prin bil, realiznd
concentraii considerabile n cile biliare, este activ asupra germenilor gram (+)
penicilino-sensibili (enterococi) i asupra bacililor gram (-), cu excepia
piocianicului.

 n cazurile severe, cu evoluie spre complicaie i tratate anterior cu alte

antibiotice, se indic urmtoarele asocieri:
1) Ampicilin i.v. 2 g la 4 ore + Gentamicin 3-5 mg/kg/zi i.m. sau i.v.
+ Metronidazol n perfuzie lent 100 ml (500 mg) 2-3 ori/zi.
2)

Rifampicin 30 mg/kg/zi + Gentamicin (aceeai doz ca mai sus).

3) Gentamicin (aceeai doz ca mai sus)+ Cefoxitin (cefalosporina

din generaia a doua) 1-2 g i.m. sau i.v. la 8 ore.
La tratamentul medicamentos se mai adaug:
antiseptice i eubiotice intestinale: Saprosan, Mexaform, Negamicin
nsoite de clisme evacuatoare.
antiemetice: Emetiral, Torecan, Plegomazin.
sedative: Hidroxizin, Diazepam.

 Tratament dietetic colecistita

n prima zi dup criza acut se administreaz regim hidro zaharat: ceai slab de mueel sau
suntoare. A doua i a treia zi, dac fenomenele dureroase cedeaz, se adaug pine prjit i
sup mucilaginoas de orez. Din a patra zi se introduc alimente uor digestibile, neiritabile,
cu valoare caloric ridicat: sup de zarzavat cu fidea, crem de legume, cartofi copi, carne de
vit preparat rasol sau perioare, unt, compot, peltea sau mere.
Dup externare bolnavul va ine un regim de cruare 6 luni 1an cu: legume cu celuloz fin,
fructe coapte (exclus cele cu coaja groas), iaurt, brnz de vaci, cartofi, cereale fierte, ulei
vegetal (de msline) 30-40 g/zi, pui, pete rasol, bor. Sunt interzise carnea gras de orice fel,
afumturile, brnza gras i fermentat, oule prjite, varza, guliile, ceapa, nucile,
condimentele iui, rntaurile, fina prjit i uleiul preparat termic.
Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar, administrate fracionat i n doze crescute
progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfecl + 90 ml castravete).

Tratament chirurgical colecistita

Colecistita acut este cea mai frecvent complicaie a litiazei biliare (95%). Tratamentul
indicat este chirurgical i se efectueaz n trei situaii:
1)

operaia de urgen;

2)

operaia precoce;

3)

operaia ntrziat.

2.Colecistita cronica nelitiazica

Colecistita cronica reprezinta prezenta unui
proces inflamator cronic la nivelul colecistului
(veziculei biliare).
Colecistita cronica poate fi:
litiazica
nelitiazica

Modificari ale colecistului

Litiaza biliara reprezinta un factor iritativ pentru mucoasa vezicii biliare.
Are loc un proces de hiperplazie a mucoasei - colecistita hiperplazica.
In etapele urmatoare apare un proces inflamator cronic care este situat
la mucoasa si submucoasa. Mucoasa incepe sa se atrofieze progresiv, iar
in submucoasa apar modificari progresive de fibroza. Intregul perete
poate fi invadat de tesutul scleros inflamator care va inlocuri structurile
musculare.
Grosimea peretelui colecistului creste treptat, peretele nu mai este suplu.
Pot aparea depuneri calcare in perete, cu aparitia veziculei calcare.
Modificari similare apar si la nivelul canalului cistic, prin care bila
ajunge in vezica biliara. Consecinta este excluderea colecistului din
circuitul biliar, fapt accentuat si de reducerea volumului colecistului.
Colecistul are tendinta de a se mula pe calculi. In aceasta faza se poate
vorbi de colecistita cronica scleroatrofica.

Semne si simptome
Simptomatologia este polimorfa si necaracteristica, are un debut
insidios.
Poate fi prezenta simpla jena in hipocondrul drept, pana la colica biliara,
asociata cu alte manifestari.
Durerile pot fi insotite de migrene, greata, balonare, gust amar, uneori
constipatie. Durerea poate iradia in epigastru sau posterior in umarul
drept si uneori chiar in bara.
Durerea poate fi insotita de varsaturi care se repeta la anumite intervale
de timp, mai ales dupa alimentatie copioasa sau stres.
Pacientii pot prezenta scadere in greutate, din cauza faptului ca evita sa
se alimenteze, pentru a evita declansarea colicilor si varsaturilor.
Tulburarea evacuarii veziculei biliare poate determina alternanta de
diaree - constipatie.
Pot aparea puseuri febrile de scurta durata, insotite de dureri in
hipocondrul drept si de sensibilitate la palpare.

Cauze
Colecistita cronica nelitiazica poate avea diverse cauze:
modificari de echilibru intre diferite componente ale bilei
cu formare de colesterol pe mucoasa, care are efect iritativ
refluxul pancreatic sau duodenopancreatic in caile biliare
mici pusee inflamatorii repetate, care sunt asimptomatice
si care au drept consecinta modificari morfologice parietale
cauze indirecte: hepatita cronica evolutiva, apendicita
cronica, afectiuni genitale cronice, ulcer gastric sau
duodenal
infectii repetate - din cauza prezentei bacteriilor in
vezicula biliara, care au ajuns aici pe diverse cai, favorizate
de diferiti factori: obstacole, sarcina, reflux pancreatic,
stress, alergie

Diagnostic

Ecografia abdominala precizeaza absenta

calculilor si poate evidentia eventuale modificari
anatomice: polipi, staza, hipertonie.

Tratament
Tratamentul initial este medical, pentru o perioada
obligatorie pentru cel putin 3 - 6 luni.
Tratament igienodietetic:
evitarea alimentelor ce produc contractii veziculare - grasimi,
sosuri, afumaturi, vanat, mirodenii, mezeluri
servirea de mese in cantitate mica - 4 - 5 mese / zi pentru a
asigura o buna golire a veziculei

Tratament simptomatic:

analgezice
antispastice
administra de colecistokinetice pentru a combate staza veziculara
antiemetice pentru varsaturi

 Tratamentul chirurgical se indica in:

suferinta persistenta si indelungata care nu se
amelioreaza cu tratament simptomatic
asocierea cu alte simptome din partea organelor
de vecinatate: pancreatita cronica, duodenita, etc.
aparitia de complicatii: angiocolita, pancreatita
acuta, colecistita acuta
Colecistectomia laparoscopica este indicatia de
electie.

Ingrijirea pacientilor cu
afectiuni ale cailor biliare

Culegerea datelor
circumstante de aparitie:
incidenta maxim la femeie ntre 30-50 ani, care prezint
malformatii congenitale, litiaz biliar
paciente cu tulburri neuroendocrine

manifestri de dependen:

n angiocoiecistit, febr 39-40C, frison, dureri colicative,

subicter sau icter la 1 - 2 zile dup debut
n colecistitele acute - frison, febr 39-40C, stare general
alterat, durere intens n hipocondrul drept, cu iradiere n
umrul drept sau n spate, vrsturi biliare, icter
n diskinezia biliar hipokinetic - greturi, vrsturi biliare,
constipatii, depresii, inapeten, senzatie de plenitudine n
hipocondrul drept
n diskinezia biliar hiperkinetic - dureri repetate sub form
de colici n hipocondrul drept

 Problemele pacientului

alterarea confortului
hipertermie
risc de deshidratare
anxietate

Obiective
ameliorarea confortului fizic i psihic al
pacientului
echilibrarea hidroeiectrolitic
combaterea hipertermiei

Intervenii
Asistenta:
asigur repausul fizic, psihic i alimentar n perioada acut
a bolii
supravegheaz vrsturile cantitativ i calitativ i noteaz
n foaia de temperatur
reechilibreaz hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii
intravenoasecu ser fiziologic, glucoz 5%, bicarbonat de
sodiu, dup datele ionogramei
asigur alimentaia: n perioadele dureroase - regim hidric
mbogit cu finoase, supe de zarzavat, apoi brnz de
vaci, carne fiart de pui sau de vit. n perioadele de linite
sunt contraindicate alimentele grase: carnea, unca,
mezelurile,
prjelile, conservele

 pregtete pacientul pentru examenele radiologice i ecografice

n vederea stabilirii diagnosticului. Examenul radiologic i tubajul
duodenal se fac dup ce au cedat fenomenele acute
recolteaz snge pentru examene de laborator: VSH, hemograma,
bilirubina
administreaz tratamentul antispastic (papaverin, scobutil,
atropin), antiemetc i antiinfecios neopiaceu (ampicilin,
gentamicin) prescris de ctre medic
supravegheaz durerea, notnd caracteristicile ei i mijloacele
nefarmacologice (punga cu ghea) folosite pentru diminuarea ei
monitorizeaz temperatura corporal, pulsul i tensiunea
instruiete pacientul privind regimul de via dup externarea din
spital, l nva s-i prepare alimentele numai prin tehnici simple
(fierbere, frigere, nbuire) i s evite excesele alimentare
pregtete psihic, pacientul n vederea actului chirurgical, atunci
cnd medicul hotrte aceast conduit terapeutic

3.Pancreatita
Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului, o
glanda cu secretie mixta (exocrina si endocrina)
si cu importanta majora in functionarea corecta
a organismului.
Este localizata anterior de coloana vertebrala,
posterior de stomac si vine in raport cu splina (la
extremitatea stanga) si cu duodenul (la
extremitatea dreapta).

 Pancreatita acuta
Reprezinta inflamatia brusc aparuta a pancreasului (atac acut intr-un
timp scurt). Este o boala relativ frecventa, reprezentand aproximativ
10% din cauzele de internare intr-un departament de urgenta (din
totalul urgentelor chirurgicale abdominale). Factorii etiologici
principali sunt reprezentati de consumul excesiv si constant de alcool si
de litiaza biliara. Alte cauze sunt reprezentate de anumite
medicamente, infectii, traumatisme pancreatice, tulburari metabolice
cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemiile, hipertensiunea arteriala,
ateroscleroza si interventii chirurgicale sau endoscopice localizate
peripancreatic. La aproximativ 10-15% din pacienti, cauza ramane
necunoscuta.
Severitatea pancreatitei acute variaza de la moderata (resimtita de
pacient ca disconfort abdominal) la severa (amenintatoare de viata). In
ciuda gravitatii bolii, peste 80% din pacienti se recupereaza total dupa
ce sunt tratati corespunzator si in timp util.

 In cazurile foarte severe, pancreatita acuta poate

duce la dezvoltarea unor hemoragii
intraparenchimatoase severe, cu necroze ischemice
intinse, suprainfectii bacteriene si in final, formarea
de chisturi pancreatice. Aceste situatii sunt grave si
prin faptul ca pot determina instalarea insuficientei
multiple de organ prin diseminarea sangvina a
toxinelor si enzimelor pancreatice in torentul
sangvin. De aici aceste toxine sunt vehiculate in
intregul organism si pot afecta orice tesut si organ in
special pe cele cu importanta vitala.

 Pancreatita cronica
Pancreatita cronica apare in mod obisnuit dupa un episod de pancreatita
acuta si este expresia evolutei procesului inflamator pancreatic. In peste
70% din cazuri, pancreatita cronica este cauzata de consumul prelungit
de alcool (alcoolism cronic). Cauze mai putin obisnuite sunt
reprezentate de tulburarile metabolice.
Un procent foarte scazut din pacienti au pancreatita cronica ereditara.
Pancreatita cronica este caracterizata prin proces inflamator progresiv si
reparatie prin fibroza. Primul afectat este compartimentul exocrin,
ulterior inflamatia extinzandu-se si asupra celui endocrin, cu aparitia
insuficientei pancreatice globale.
Pancreatita cronica nu este o boala frecventa, comparativ cu forma
acuta.
Simptomatologia pancreatitei cronice este foarte variata si nu de putine
ori aceasta este asimptomatica sau paucisimptomatica ani de zile.
Tabloul clinic poate fi precipitat de o acutizare, ceea ce va duce la
instalarea brusca a durerii abdominale si a modificarilor functionale ale
pancreasului (cu afectarea ambelor componente) ceea ce se va manifesta
prin maldigestie si alterarea glicemiei.

Simptomatologie
Pancreatita acuta se caracterizeaza prin simptomatologie cu
debut brusc, intens si violent.
Principalele acuze sunt:
durere abdominala severa cu localizare in jumatatea superioara a
abdomenului si cu iradiere in spate si umar stang; este caracterizata
ca o durere in bara si clasic este rezistenta la analgezice obisnuite. Se
agraveaza la alimentatie (mai ales la produse bogate in grasimi).
sensibilitate abdominala la palpare, perete abdominal edematiat,
abdomen umflat, aparare musculara in epigastru si zonele adiacente
greturi, varsaturi (alimentare, bilioase, mixte)
diaree si oprirea tranzitului intestinal
stare generala alterata - pacient tahicardic, febril, agitat, cu
transpiratii reci pana la aparitia socului si instabilitatii
hemodinamice generale.
Pancreatita acuta severa asociaza semne de insuficienta organica
multipla, cu afectarea respiratiei, functiei renale si cerebrale.

 Pancreatita cronica
Simptomatologia ei seamana foarte mult cu cea a
pancreatitei acute (in special in momentul atacului).
Durerea este constanta, are aceeasi localizare si iradiere si
in cazul unor pacienti poate afecta serios calitatea vietii.
Alte simptome: scadere ponderala semnificativa, prin
afectarea absorbtiei principiilor alimentare (ca rezultat al
insuficientei pancreasului exocrin ce devine in timp
incapabil sa secrete enzime necesare digestiei
corespunzatoare a alimentelor, ca rezultat al fibrozei
extensive ce caracterizeaza pancreatita cronica). Pacientii
prezinta steatoree (diaree cauzata de malabsorbtia lipidelor,
ce are un miros ranced, fetid) si tulburari de alimentatie, in
special cand consuma alimente bogate in proteine si lipide.
In timp, pacientii pot dezvolta si diabet zaharat (prin
prinderea in procesul patologic a componentei endocrine).

Cauze
Majoritatea cazurilor de pancreatita acuta sunt cauzate de litiaza
biliara si consumul excesiv si cronic de alcool. Alte cauze, mai putin
intalnite sunt: consumul diverselor medicamente, tulburari de
metabolism lipidic (in special trigliceride), infectii, operatii sau
traumatisme abdominale. 10-15% din pancreatite raman totusi fara o
cauza decelabila si sunt considerate idiopatice.
Pancreatita cronica are drept principala cauza ingestia cronica de
alcool (in 70% din cazuri - pacientii afectati consumand in medie
peste 15 grame de alcool/zi, timp de 6-12 ani) care afecteaza in mod
direct si ireversibil parenchimul, ducand la necroze si fibroze
ulterioare de tesut pancreatic.
Exista si pancreatite cronice datorate dezechilibrelor metabolice,
cauzelor ereditare sau asociate consumului abuziv de AINS,
pancreatite autoimune sau secundare disfunctiei sfincterului Oddi. La
copii, cea mai frecventa cauza este fibroza chistica (mucoviscidoza boala ereditara ce afecteaza glandele exocrine ale ficatului,
pancreasului, avand si determinari pulmonare severe si cauzand
insuficiente organice multiple).

 Cauze ale pancreatitei acute:

medicamente: sulfonamide, azatioprina, steroizi,
AINS, furosemid, diuretice tiazidice. Pancreatita
acuta poate sa apara si in cadrul unor boli
autoimune precum poliarterita nodoasa, lupus
eritematos sistemic.
infectii virale cu paramyxovirusuri, cu
cytomegalovirusuri, Epstein Barr.
manevre endoscopice: ERCP
(colangiopancreatografie retrograda).
Cauze mai putin comune: necroza grasoasa,
carcinoame de cap de pancreas, blocarea ductului
cu ascarizi, infectii cu virusul varicelo-zosterian.

 Diagnosticul de pancreatita acuta este suspectat clinic atunci cand o

persoana, in plina stare de sanatate sau prezentand factori de risc
importanti (alcoolism cronic, litiaza biliara in antecedente) dezvolta o
simptomatologie violenta ce este sugestiva pentru aceasta boala:
durere abdominala in bara, ce nu se amelioreaza la analgezice, stare
generala alterata.
Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va realiza o serie de
investigatii de specialitate, printre care:

hemograma, cu determinarea hematocritului, hemoglobinei

teste pentru functia renala, hepatica
calcemia
determinarea gazelor sangvine
determinarea nivelului amilazemiei si lipazei serice.

Acestea din urma, amilaza si lipaza serica, sunt investigatii specifice

pentru diagnosticarea pancreatitei acute (ele sunt de obicei crescute):
- amilaza serica creste in 212 ore de la declansarea simptomatologiei
si revine la normal in maxim 72 de ore
- lipaza serica incepe sa creasca la 4 ore de la debut si se normalizeaza
in 7-14 zile.

 Totusi, in 10% din cazuri, amilaza serica se poate

mentine crescuta in cazurile de pancreatita acuta,
pancreatita cronica si hipertrigliceridemiei. Raportul
amilaza/ lipaza este un indicator al etiologiei: daca
lipaza este de 2-3 ori mai mare decat amilaza,
pancreatita are drept cauza ingestia acuta de alcool.
Alte investigatii includ:
radiografie abdominala - pentru a exclude o perforatie:
in cazul pancreatitei acute la radiografie abdominala
apare un aspect tipic numit ansa santinela, sau se pot
observa calculi biliari radioopaci la 10% din pacienti
computer tomografie abdominala - specialistii nu
recomanda efectuarea ei in primele 48 de ore deoarece
rezultatul poate fi nesugestiv.

 Diagnosticul de certitudine al pancreatitei cronice include:

determinarile lipazelor si amilazelor serice: nu sunt crescute in
pancreatita cronica avansata dar pot fi markeri utili pentru
obiectivarea unei inflamatii pancreatice
determinarea nivelului trigliceridelor.

Investigatii imagistice includ: ecografie abdominala,

radiografie, imagistica nucleara, computer tomografie.
Standardul de aur in ceea ce priveste diagnosticul pancreatitei
cronice este ERCP (colangiopancreatografie endoscopica
retrograda). Aceasta se practica si in cazul pancreatiei acute,
dar doar la 48-72 de ore de la debut.
Pentru diagnosticul pancreatitei acute ecografia este metoda
de electie, fiind neinvaziva si oferind date complexe cu privire
la lichidul liber din abdomen, aspectul pancreasului si
tesutului peripancreatic si prezenta calculilor in vezica biliara.

 Tratamentul pancreatitei acute

Masurile terapeutice luate in cazul pacientilor cu pancreatita acuta sunt
suportive, medicale si tratament chirurgical de specialitate.
In cadrul masurilor suportive se practica suprimarea alimentarii si
administrarii analgeticelor. Nu se recomanda administrarea morfinei sau
derivatilor ei deoarece determina spasm pe sfincterul Oddi si nu face decat
sa agraveze durerea. Se mai administreaza antispastice si oxigen pe masca.
Pacientul va fi imobilizat in pozitie culcata si transportat de urgenta la
spital. In acest timp pacientul va primi fluide intravenos pentru a preveni
deshidratarea. Aproximativ 20% din pacienti dezvolta pancreatita acuta
severa si necesita internarea intr-o unitate de terapie intensiva. Aici
pacientul poate fi atent monitorizat deoarece formele grave de pancreatita
asociaza un risc vital major prin afectarea severa a ficatului, plamanilor,
inimii si rinichilor.
Tratamentul medical se aplica in cazuri necomplicate si consta un
suprimarea efectului enzimelor pancreatice prin administrarea de
antienzime, sedarea durerii, prevenirea infectiilor (prin antibioterapie si
reducerea inflamatiei - cu tratament corticosteroid).

 Tratamentul pancreatitei cronice

Pancreatita cronica este mai greu si mai complicat de tratat. Primele
masuri terapeutice constau in ameliorarea durerii prin
administrarea de analgezice si imbunatatirea statusului metabolic si
nutritional al pacientului (aceste probleme fiind o consecinta directa
a insuficientei functionale a pancreasului exocrin si endocrin).
Pacientii vor primi enzime care sa suplineasca secretia normala si
daca este cazul si insulina (daca procesul patologic este atat de
intens si evoluat incat nu se mai poate sintetiza si secreta insulina,
glucagon - fiind deci, abolita si functia endocrina a glandei).
Pacientul va primi astfel de enzime toata viata, apoi, pentru a
stimula functia si absorbtia nutrientilor esentiali. Inlocuirea
enzimelor pancreatice va trata si malabsorbtia si steatoreea. O dieta
cu continut redus in grasimi poate avea efecte protectoare.

Ingrijirea pacientului cu
pancreatita acuta

Culegerea datelor
Circumstante de aparitie:

- persoane cu afectiuni ale cilor biliare, n special calculi biliari

- alcoolici
- persoane care prezint infectii (parotidit epidemic, hepatit
viral)
- persoane cu traumatisme pancreatice
- persoane care au efectuat colangiu pancreatografie
endoscopic
- pacientii tratati cu glucocorticoizi

Manifestri de dependen, semne si simptome:

- debut brusc, cu dureri violente, constante, n abdomenul

superior, deseori n centur, iradiind n spate
- greturi, vrsturi, meteorism abdominal
- retentie de fecale si gaze
- febr, tahicardie
- rareori ascit, revrsat pleural

 Problemele pacientului

- disconfort abdominal
- alterarea eliminrii intestinale
- risc de deshidratare
- hipertermie
- risc de oc hipovolemic

Obiective
-s se amelioreze durerile abdominale
- pacientul s fie echilibrat hidroelectrolitic
- pacientul s prezinte eliminri intestinale
normale

Interventii
Asistenta:
- asigur repaus la pat post alimentar si de lichide
- aplic punga cu ghea n regiunea epigastric
- aplic la indicatia medicului, substitutia volemic parenteral
(glucoz 5%, solutie Ringer)
- reia alimentarea pe cale natural dup 3-10 zile de la ncetarea
durerilor, cu 400-500 ml ceai/24 ore, sup de zarzavat
strecurat, biscuiti, apoi regimul se mbogteste treptat,
cafeaua, alcoolul, grsimile fiind interzise
- administreaz tratamentul prescris antialgic, antiinflamator,
antihemoragic, antienzimatic
- urmreste raportul ingestia/excreta
- monitorizeaz semnele vitale, presiunea venoas central
- instaleaz sonda vezical permanent si urmreste diureza

 - introduce sonda gastric pentru aspiratie

continu
- recolteaz produse (snge, urin) pentru
cercetarea glicemiei,amilazemiei, ureei,
creatininei, testelor de coagulare si amilazuriei
- pregteste pacientul pentru ecografie,
radioscopie toracic
- pregteste pacientul pentru interventia
chirurgical, dac medicul decide aceasta
- educ pacientul s evite prnzurile copioase,
alcoolismul, scombat obezitatea si s fac
tratamentul corect n cazul tuturor infectiilor

4.Ciroza hepatica
Ciroza hepatica reprezinta stadiul final de evolutie al
tuturor hepatitelor cronice (inflamarea ficatului cu
evolutie lenta si de durata) indiferent de etiologie
(cauza).
Se caracterizeaza printr-un proces de fibroza hepatica
extinsa (inlocuirea celulelor hepatice normale cu
celule care nu functioneaza) care delimiteaza nodulii
de regenerare.
Astfel functiile ficatului vor fi perturbate si vor aparea
semnele si simptomele caracteristice cirozei hepatice.

Cauzele aparitiei cirozei hepatice

Cele mai frecvente cauze ale cirozelor hepatice sunt:
- infectiile cu virusurile hepatice: C, B sau B+D,
- alcoolul - la barbati care consuma cantitati crescute de bauturi
alcoolice zilnic, timp de 10-15 ani. Femeile fac ciroza alcoolica dupa
un consum mai redus de bauturi alcoolice zilnic pentru aceeasi
perioada de timp.
- steatohepatita nonalcoolica (boala caracterizata prin acumularea
de grasimi in ficat),
- hepatite imune (hepatita autoimuna, ciroza biliara primitiva,
colangita autoimuna),
- hepatitele medicamentoase (hepatitele produse de medicamente),
- hepatite metabolice (hemocromatoza, boala Wilson,
galactozemie ,tirozinoza),
- hepatite vasculare ( boala veno-ocluziva),
- hepatite criptogenetice (fara o cauza evidenta).

Semnele si simptomele in ciroza hepatica

Pacientul poate prezenta:
- hepatomegalie (cresterea in volum a ficatului);
- splenomegalie (cresterea in volum a splinei);
- circulatie colaterala in cap de meduza" (evidentierea venelor de la nivelul
abdomenului datorata blocarii venei porte, vena ce transporta sangele de la
intestine la ficat);
- ascita (acumularea de lichid in abdomen);
- disconfort abdominal;
- cresterea in volum a abdomenului;
- icter (colorarea in galben a tegumentelor si sclerelor);
- balonare;
- edeme vesperale (umflaturi nedureroase formate prin acumularea de
lichid aparute seara);
- astenie (oboseala, slabiciune fizica si psihica);
- gingivoragii (sangerare a gingiilor);
- epistaxis (hemoragie nazala);
- eritem palmar (roseata palmelor);
- prurit (mancarimi ale pielii) - cauzat de cresterea bilirubinei (pigment
biliar rezultat din descompunerea hemoglobinei) in sange.

Diagnosticul de ciroza hepatica

Diagnosticul pozitiv se pune in urma examenului clinic care prezinta
simptomele si semnele sus mentionate si a unor investigatii:
Analize sangvine care pot releva prezenta modificarii functiei hepatice
(valori crescute ale GOT, GPT, LDH, fosfataza alcalina, GGT, bilirubina,
creatinina, timp de protrombina si valori scazute ale proteinelor);
Ecografie: se depisteaza prezenta ascitei, hepatomegaliei,
splenomegaliei, comportamentul venei porte;
Endoscopie: se vizualizeaza varicele esofagiene (vase de sange dilatate,
care se pot rupe si provoca sangerari);
Punctia hepatica (manevra care presupune recoltarea unui fragment
minuscul din ficat, care este examinat la microscop.) sub control
ecografic.
Se pot, de asemenea, realiza CT (computer-tomografie) sau RMN
(rezonanta magnetica nucleara), metode de investigare pentru a obtine
imagini detaliate ale diverselor parti ale corpului uman.

Tipuri de ciroza hepatica

Cirozele cunosc mai multe stadii evolutive :

stadiul I: fara varice , fara ascita

stadiul II: cu varice, fara ascita
stadiul III: cu ascita cu sau fara varice
stadiul IV: cu hemoragie variceala cu sau fara
ascita

Stadiile I, II corespund cirozelor compensate

(pacientul nu prezinta manifestari semnificative
si are capacitate de munca normala), iar stadiile
III, IV cirozelor decompensate (prezenta ascitei,
encefalopatiei, existenta icterului, denutritiei).

 Din punct de vedere clinic si etiologic vorbim despre

urmatoarele tipuri de ciroza:
ciroza alcoolica (aparuta in urma consumului zilnic de peste 80g
alcool pur timp de 10-20 de ani; femeile dezvolta boala la
cantitati mai mici decat barbatii).
ciroza post-necrotica (post-hepatitica), aparuta in urma infectiei
cu virus B sau C sau B+D. De regula evolutia cirozei hepatice
virale C este lenta fara semne clinice cel putin 10 ani de zile. De
obicei diagnosticul de ciroza se pune in momentul
decompensarii respectiv dupa aparitia icterului sau prin
depistarea ecografica.
ciroza biliara, considerata o boala autoimuna. In stadiul clinic
manifestarile care apar sunt: astenie, icter, prurit, febra, durere
in hipocondrul drept, scadere ponderala. In stadiul avansat
tabloul este de ciroza hepatica: hepato-splenomegalie, ascita,
sangerare prin ruptura de varice, insuficienta hepatica.
ciroza din hemocromatoza si din boala Wilson, cirozele cardiace,
carentiala si ciroza splenogena (Banti), forme intalnite mai rar.

Complicatii in ciroza hepatica

Tesutul fibros din ciroza hepatica blocheaza circulatia sangvina de la
intestine spre ficat determinand cresterea tensiunii venoase in venele care
servesc aceste zone (sistemul venos portal). Aceasta complicatie este
denumita hipertensiune portala , care poate determina la randul ei o serie
de complicatii care includ:
ascita
sangerarea din varicele tractului digestiv - cauza majora de suferinta si de
deces la persoanele cu ciroza
infectia lichidului ascitic (peritonita bacteriana spontana sau PBS =
inflamarea peritoneului, membrana care captuseste cavitatea abdominala)
encefalopatia hepatica - apare la persoanele cu hipertensiune portala severa
sindromul hepatorenal
sindromul hepatopulmonar (afectarea pulmonara)
hidrotoraxul hepatic. Ciroza poate determina acumularea de lichid intre
plamani si peretele toracic ceea ce determina compresiunea plamanilor
litiaza biliara (pietre la vezica biliara). Cu cat este mai severa afectarea
hepatica, cu atat este mai mare riscul pentru litiaza biliara
un alt risc crescut in cazul persoanelor cu ciroza, este cel pentru cancer
hepatic, denumit carcinom hepatocelular sau hepatocarcinom .

Tratamentul pentru ciroza hepatica

In functie de cum se manifesta si cat de avansata este boala,
medicul trateaza pacientul pentru a-l aduce intr-o stare cat
mai buna:
oprirea consumului de bauturi alcoolice;
restrictie de sare;
evitarea administrarii de medicamente antiinflamatorii, cum
ar fi Ibuprofen;
administrarea de medicamente cum sunt
diureticele (cu rol in eliminarea lichidelor): Spironolactona,
Furosemid
vitamina K, pentru tratarea tulburarilor de coagulare. Daca
aceste tulburari sunt severe se trateaza prin transfuzie de plasma
proaspata
antibiotice in tratamentul peritonitei bacteriene spontane :
Cefotaxim, Ofloxacin, Pefloxacina, Amoxicilina
Lactuloza - pentru prevenirea si tratarea encefalopatiei

 paracenteza (evacuarea lichidului acumulat in

abdomen);
reducerea aportului de proteine, mai ales daca apar
si fenomene de encefalopatie;
inceperea imunizarii (daca aceasta nu a fost facuta)
impotriva hepatitei virale (A, B), gripei si impotriva
pneumococului (bacterie care provoaca pneumonie
si alte boli ale aparatului respirator);
transplantul hepatic este indicat in stadiile
terminale ale cirozelor hepatice;
controlul periodic la medicul gastroenterolog, care
va sti ce sa recomande pacientului pentru ca boala
sa fie tinuta sub control, altfel se ajunge la spital in
stare grava cand uneori nu se mai poate face nimic.

Ingrijirea pacientului cu
ciroza hepatica

Culegerea datelor
circumstane de apariie:

persoane cu hepatit viral tip B, C, D n antecedente

persoane consumatoare de alcool
persoane cu tulburri metabolice (diabet zaharat, supra- i
subalimentaie)
persoane tratate cu medicaie hepatotoxic
suferinzi ai unor obstrucii cu infecii n teritoriul cilor biliare,
care determin proliferarea esutului conjunctiv
femeile la menopauz, tinerii, cauzele fiind necunoscute

manifestri de dependen:
n perioada de debut: fatigabilitate, depresie, scderea
capacitii de efort, inapeten, greuri, balonare postprandial
n perioada de stare: stelue vasculare, eritem palmar, limb
lucioas roie, icter, edeme, ascit, scdere marcat n greutate,
ginecomastie, somnolen, com (encefalopatie portal)

 Problemele pacientului

disconfort abdominal
deficit de volum rahidian
lipsa autonomiei n ngrijirile personale
risc de alterare a integrittii tegumentelor
risc de complicatii:

ascita
hemoragii epistaxis
hemoragie digestiv superioar
com hepatic

Obiective

pacientul s prezinte stare de confort fizic si psihic

pacientul s se poat alimenta, s-si mentin starea de nutritie
si echilibrul hidroelectrolitic
tegumentele s fie curate, integre, fr leziuni de grataj
pacientul s cunoasc modul de viat, de alimentatie, s se
poat autongriji
pacientul s fie ferit de complicatii

Interventii
Asistenta:
asigur repausul la pat 16-18 ore/zi n decubit dorsal sau n
pozitia adoptat de pacientul cu ascit masiv, care s-i
faciliteze respiratia
reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea
acestuia la pat, pentru a-i conserva energia
mentine igiena tegumentar, a lenjeriei si a mucoaselor;
ngrijeste cavitatea bucal, ndeosebi n caz de gingivoragie si
gust amar
recolteaz snge, urin, pentru examenul de laborator n
vederea evalurii functiei hepatice
supravegheaz scaunul, urina (cantitatea si culoarea), icterul
tegumentar, greutatea corporal si le noteaz n foaia de
temperatur

 hidrateaz, pe cale oral, pacientul cnd este permis, si pe cale parenteral

n celelalte situatii, cu solutii de glucoz tamponat cu insulin
alimenteaz pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe
fierte, coapte, supe, piureuri de zarzavat. Alimentele sunt desodate
educ pacientul si antreneaz familia pentru a respecta
alimentatia si normele de via impuse, n functie de stadiul bolii
respect normele de prevenire a infectiilor nosocomiale, avnd
n vedere receptivitatea crescut a pacientului la infectii
pregteste pacientul si materialele necesare pentru punctia
abdominal exploratoare sau evacuatoare (dac este cazul) si ngrijeste
pacientul dup punctii
supravegheaz comportamentul pacientului si sesizeaz
semnele de agravare a strii sale, sesizeaz aparitia semnelor de
insuficien hepatic
administreaz medicatia hepatoprotectoare, corticoterapia si
medicatia calmant a pruritului, cnd este cazul
pregteste pacientul n vederea interventiei chirurgicale pentru
transplant hepatic, ia indicatia medicului.

PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU

EXPLORAREA RADIOLOGIC GASTROINTESTINAL

 Examinarea radiologic a tubului digestiv se

efectueaz dup administrarea unei substante de
contrast
Scop:
studierea morfologiei i funcionalitii organelor
tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului
(gastrite cronice, ulcer gastro-duodenal, tumori
ale tubului digestiv). Examinarea radiologic este
contraindicat la pacienii caectici, n stare grav,
adinamici, care sufer de tromboze, ileus, n
perforaia tubului digestiv cu hemoragie gastrointestinal acut, n peritonit acut, precum i la
femeile gravide n prima jumtate a sarcinii.

Pregatirea materialelor si instrumentelor

necesare

Sulfat de bariu 150 g

Cana sau pahar
Apa
Lingura de lemn
Purgativ(ulei de parafina)

Se pregateste suspensia de bariu:

Cele 150 g de sulfat de bariu se amesteca cu o
cantitate mica de apa calda pana se obtine past
omogen, la care se adaug ap rece pn la 200300 g, amestecndu-se cu lingura de lemn

Pregtirea psihic a pacientului

se anun pacientul cu dou zile nainte,
explicndu-i necesitatea tehnicii i importana ei
pentru diagnosticul bolii
se explic pacientului tehnica de investigaie
se anun pacientul c n dimineaa zilei de
examinare nu trebuie s mnnce
se atenioneaz pacientul c nu trebuie s fumeze,
pentru c fumatul mrete secreia gastric
se informeaz pacientul privind regimul alimentar
pe care trebuie s-l respecte

Pregtirea fizic a pacientului

se administreaz pacientului, cu 1 -2 zile naintea
examinrii, un regim alimentar neflatulent i
uor de digerat, format din supe, ou, pine
prjit, unt, finoase, produse lactate
seara - n ajunul examinrii - se efectueaz
bolnavului o clism evacuatoare
n ziua examenului, dimineaa, pacientul este
condus la serviciul de radiologie

Participarea la examen
pacientul (dup ce i-a dezbrcat toracele) este condus sub
ecran, unde i se ofer cana cu sulfatul de bariu (pregtit
naintea examenului)
la comanda medicului, pacientul va nghii sulfatul de bariu
dizolvat i amestecat cu o lingur de lemn
dup terminarea examinrii, pacientul este ajutat s se mbrace
i este condus la pat
pacientul este readus la serviciul de radiologie (conform
indicaiilor medicului), dup 2, 8, 24 ore, pentru a se urmri
sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subire
i a colonului
la 2 ore de la nceputul examinrii, pacientul poate s mnnce

ngrijirea pacientului dup tehnic

se administreaz un purgativ (o lingur de ulei
de parafin) dup terminarea examinrii
pacientul va fi informat c va avea scaunul
colorat n alb
REINEI:
reuita unui examen radiologie al organelor
abdominale depinde de pregtirea fizic, prin
regim alimentar, a pacientului.

ATENIE:
la copiii mici, gustul bariului se corecteaz cu cacao sau
lmie; se administreaz cu lingura; la sugari, bariul se
prepar cu ceai sau cu lapte i se administreaz cu
biberonul
cantitatea de suspensie bariu/ap n diluie 1:2 este: 100 g
pentru sugari; 100- 150 g pentru copii mici; 150-200 g
pentru copiii mari cu 2-3 zile nainte de examenul
radiologie gastro-intestinal se va evita administrarea de
purgative i se va suspenda administrarea medicamentelor
cu coninut de bismut, iod, fier, calciu sau bariu pe cale
bucal (acestea mpiedic vizibilitatea organelor de
examinat)
nu se execut sondaj gastro-duodenal naintea examenului
radiologie (irit mucoasa i produce o hipersecreie
nedorit)

 Substana de contrast poate fi introdus n tubul

digestiv i prin alte metode:
a) direct n jejun prin sond duodenal (Einhorn);
naintea sondei se controleaz sub ecran radiologie;
cnd diviziunea 75-80 ajunge n dreptul arcadei
dentare, substana de contrast se introduce cu
ajutorul unei seringi prin sond direct n jejun;
b) fracionat, pacientul lund din 10 n 10 minute
cte o nghiitur din substana opac;
c) metoda contrastului gazos pentru examinarea
stomacului se realizeaz prin insuflarea de aer n
stomac cu ajutorul unei sonde sau prin
administrarea unui amestec gazos (acid tartric i
bicarbonat de sodiu).

PREGTIREA PACIENTULUI
PENTRU EXAMENUL
RADIOLOGIC AL COLONULUI

 Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale

bucal (dup examenul radiologie al stomacului i
intestinului) sau pe cale rectal (irigoscopie).
Dac nu se examineaz dect colonul, la indicaia
medicului se administreaz o doz de suspensie
baritat cu 8-10 ore nainte.
Irigoscopia:
examinarea radiologic a colonului prin umplerea pe
cale rectal cu substana de contrast.

Scop:
observarea modificrilor anatomice ale colonului;
aceast examinare necesit o pregtire foarte bun a
pacientului n sensul evacurii complete a colonului de
materii fecale i umplerea lui cu substana de contrast.

Pregtirea materialelor i instrumentelor

necesare
instrumentar necesar efecturii clismei),
purgative, sond Strauss, substan de contrast,
sulfat de bariu n suspensie (300-500 g n 10001500 ml ap uor nclzit) sau sulfat de bariu
(200 g) amestecat cu bolus alba (300 g) n 1000
ml ap nclzit, ulei de ricin, oruri de protecie
pentru a nu fi expui iradierii.
se pregtete clisma baritat

Pregtirea pacientului
se anun pacientul cu 2-3 zile nainte, explicndu-i-se necesitatea tehnicii,
i i se administreaz un regim alimentar de cruare neiritant, neexcitant,
nefermentescibil, neflatulent format din: brnz de vaci, smntn, ou
fierte, carne slab fiart, orez fiert, pine uscat
cu o zi naintea examinrii, se administreaz un regim hidric cu piureuri
se efectueaz, dup mas, o clism evacuatoare i apoi, se administreaz
mai trziu dou linguri de ulei de ricin (clisma singur elimin numai
resturile de materii fecale din rect i sigmoid)
se conduce pacientul la serviciul de radiologie; va fi ajutat s se dezbrace i
va fi aezat pe masa de examinare
i se efectueaz clisma baritat, dup metoda obinuit a clismelor, i se
ntrerupe de cte ori bolnavul are senzaia de defecare
se ntrerupe introducerea substanei de contrast cnd bariul a ajuns n cecu
se nchide rectul cu sonda Strauss, dup insuflare cu pomp de aer i dup
introducerea substanei opace
medicul examineaz radiologic modificrile anatomice ale colonului

ngrijirea dup tehnic

se solicit pacientul s elimine substana de
contrast (dup terminarea examinrii), iar dac
nu reuete, i se efectueaz o clism evacuatoare
se efectueaz toaleta regiunii perianale, apoi,
pacientul va fi ajutat s se mbrace i s se
instaleze comod n pat
se noteaz examenul efectuat n foaia de
observaie (inclusiv data

ATENIE:
substana de contrast introdus prea rapid sau sub presiune
provoac dureri, spasme ale colonului
substana de contrast introdus la nceput n cantitate prea mare
poate s deranjeze explorarea poriunii recto-sigmoidiene (dup ce
suspensia de bariu a trecut prin sigmoid, se poate mri uor
presiunea)
n ziua examenului, pacientul nu va consuma lichide, nu va mnca,
nu va fuma (nainte de examen)
Colonul mai poate fi explorat radiologic i prin metoda examenului
cu dublu contrast Flscher.
Cnd colonul se umple prin clism baritat (dup terminarea acesteia)
pacientul va fi solicitat de a evacua parial substana de contrast sau
nchiznd rectul cu sonda Strauss, al crei balon introdus n rect va fi
umplut cu aer; se introduc apoi n colon 100 ml aer, cu presiune
moderat, sub control la ecran.
Metoda necesit precauii, deoarece aerul introdus sub presiune poate
perfora colonul

PREGATIREA COPIILOR PENTRU EXAMENUL

RADIOLOGIC AL COLONULUI:
se instituie o pauz de alimentaie de 12 ore, fr
a efectua clism sau administrare de purgative;
se introduce sonda la o adncime de 5-10 cm;
se administreaz 400-500 g substan de
contrast, coninnd 100-150 g sulfat de bariu;
la sugari, 50-100 g substan baritat se
adminsitreaz sub form de clism cu ajutorul
unei seringi.

PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU

EXPLORAREA RADIOLOGIC A
COLECISTULUI l CILOR BILIARE

 Deoarece vezicula biliar poate fi vizibil radiologic numai cnd

conine calculi radioopaci sau se impregneaz cu substane de
contrast, pentru a obine imaginea ei radiologic se administreaz
substane iodate, pe caie oral sau intravenoas.
Colecistografia:
radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplut cu substan de
contrast, adminsitrat de obicei pe cale oral.

Colangiografia:
radiografierea cilor biliare (inclusiv colecistul) pline cu substana de
contrast administrat pe cale intravenoas.

Scop:
examinarea formei, poziiei, coninutului, precum i contractilitii
(dinamicii) veziculei biliare, inclusiv descoperirea prezenei de calculi
radioopaci.

Contraindicaii:
afeciuni hepato-biliare acute, insuficien renal, reacii alergice la
iod, stri febrile. Astzi, examinarea este nlocuit n mare parte cu
ecografia

COLECISTOGRAFIE
Pregtirea materialelor
prnz compus din ou, smntn i unt cu pine
sau 50 g ciocolat;
crbune animal;
triferment,
substan opac (Razebil sau acid iopanoic);
antihistaminice

materialele pregtite se transport lng pacient

 Pregtirea psihic i fizic a pacientului

se anun pacientul i i se explic necesitatea efecturii tehnicii
se administreaz pacientul cu 2-3 zile naintea examinrii, crbune animal de 3 ori pe zi, cte dou tablete i regim
hiperprotidic
cu 1-2 zile naintea efecturii colecistografiei se administreaz
pacientului un regim dietetic uor digerabil, evitnd alimentele
cu coninut bogat n celuloz i hidrocarbonate concentrate
n ziua precedent examenului, la orele 12, se administreaz
pacientului un prnz compus din ou, smntn i unt cu pine
(provoac contracii puternice i golirea vezicii biliare); dac
acest prnz provoac accese dureroase, el poate fi nlocuit cu 50
g ciocolat sau cu un sondaj evacuator
dup mas se efectueaz pacientului o clism evacuatoare cu ser
fiziologic sau ceai de mueel cldu, pentru evacuarea gazelor
din colon

 se testeaz tolerana ta Razebil: dup mas, la orele 16, se ad-ministreaz

pacientului o tablet care se dizolv pe limb; se supravegheaz pacientul
pentru a se observa dac nu are hipersensibilitate la iod
a. dac apar roea, senzaie de arsur, furnicturi, tahicardie, greuri,
urticarie, ameeli, stare de ru general, pacientul are hipersensibilitate la iod i
se ntrerupe administrarea
b. dac pacientul suport bine iodul (nu apar simptomele de into-leran), la
20-30 minute se administreaz celelalte trei tablete Razebil, n decurs de 5
minute

se aaz pacientul n decubit lateral drept, timp de 30-60 minute

nainte de a se efectua radiografia se efectueaz pacientului nc o clism
evacuatoare
pacientul este condus la serviciul de radiologie (dup 14-16 ore i respectiv
10-14 ore, cnd vezicula biliar se umple cu substana de contrast)
pacientul va fi ajutat s se dezbrace i s se aeze pe masa de examinare. n
cazul n care vezicula biliar nu s-a umplut cu sub-stan opac, se mai
administreaz 4 tablete de Razebil (sau 6 tablete de acid iopanoic), iar
examinarea se repet a 3-a zi
se administreaz prnzul Boyden (dou glbenuuri de ou frecate cu 30 g
zahr sau 50 g ciocolat)
se efectueaz radiografii n serie, la intervale de 30-60-90 minute

 Ingrijirea pacientului dup efectuarea tehnicii

pacientul va fi ajutat s se mbrace i va fi

condus la pat
se noteaz examenul n foaia de observaie

ATENIE:
Dac se folosete acid iopanoic, ntre orele 18-20
se administreaz 4-6 tablete acid iopanoic, cte
una din 10 n 10 minute, cu puin ap, fr a le
sfrma, dup care bolnavul va fi aezat rr
decubit lateral drept, timp de 30-60 minute.
De la administrarea substanei de contrast pn
la terminarea examinrii, pacientul nu va primi
mncare, butur, medicamente sau purgative i
nu va fuma.

COLANGIOGRAFIA
Pregtirea
materialelor
necesare

- Pobilan, antihistaminice, hemisuccinat de hidrocortizon, medicamente de urgen

(glucoz pentru perfuzii, Romergan, Norartrinal), aparat de perfuzie, aparat de
oxigenoterapie, sering de 20 ml i ace sterile pentru injecii intravenoase; materiale
pentru clism

Pregtirea psihic i se anun pacientul i i se explic necesitatea tehnicii

fizic a pacientului
n dimineaa examinrii, se efectueaz o clism evacuatoare
pacientul nu necesit o pregtire dietetic
Testarea toleranei
se instileaz n sacul conjunctival al unui ochi o pictur din fiola Pobilan (fiola de prob); n caz de
pacientului la iod (sub
reacie hiperergic n decurs de 5 minute apare o hiperemie conjunctival a ochiului respectiv sau
stana de contrast)
prurit intens
se injecteaz intravenos foarte lent 1 ml de substan i se supravegheaz bolnavul pentru a observa
dac apare reacie hiperergic (roea i edem al feei, cefalee, dispnee, greuri i vrsturi)
dac apar semnele reaciei, se ntrerupe administrarea Pobilanului
reacia hiperergic se combate urgent cu antihistaminice, perfuzie intravenoas de glucoz cu
Norartrinal, se administreaz oxigen i se anun medicul reanimator

Administrarea sub
stanei de contrast

dac tolerana organismului este bun, pacientul este aezat pe masa radiologic
se administreaz substana opac nclzit ia temperatura corpului, foarte lent (n decurs de 10
minute): la aduli o fiol de 20 ml Pobilan 30-50%; la copii 1 ml sau 0,45 g substan activ pe kilocorp
dup terminarea injeciei se execut radiografiile. Cile intrahepatice i extrahepatice se opacifiaz n
15-30 minute; dac pe filmele executate nu apar vizibile cile biliare, la 40 minute dup terminarea
injeciei, se administreaz 2-3 linguri sirop de codein 2%o (ntr-o singur doz)

ngrijirea pacientului pacientul va fi ajutat s se mbrace, va fi condus n salon i instalat comod n pat
dup tehnic
se noteaz examenul n foaia de observaie

ATENIE:
se administreaz sirop de codein imediat dup
injectarea Pobilanuiui la bolnavii cu colecistectomie sau
la care colangiografia se repet, prima fiind nereuit;
n acest caz, radiografia se execut dup 30 minute;
prnzul Boyden (dou glbenuuri crude amestecate cu
zahr) se administreaz dup executarea radiografiei
(indiferent de calea folosit pentru substana de
contrast), avnd scopul provocrii contraciei veziculei
biliare, efectundu-se radiografii ulterioare n serie, la
intervale de timp de 30-60-90 minute;
nu se administreaz prnzul Boyden la pacienii cu
colecistectomie, cu calculoz biliar, boala Basedow,
insuficien renal acut, icter.

PREGTIREA PACIENTULUI
PENTRU EXPLORAREA
RADIOLOGIC A APARATULUI
RENAL

 Explorarea radiologic a rinichilor i cilor urinare se

efectueaz prin radiografie renal simpl, pielografie,
urografie, cistografie, arteriografie,
retropneumoperitoneu i altele.
Aceast explorare este deosebit de important pentru
stabilirea la aparat a diagnosticului mbolnvirilor; de
asemenea, ea este un mijloc de evaluare a metodelor
de tratament utilizate, medicale sau chirurgicale,
ajutnd ameliorarea rezultatelor obinute.
Scop:
evidenierea conturului rinichilor, cavitilor
pielocaliceale ale acestora, precum i a cilor urinare;
prezena calculilor radioopaci i radiotranspareni sau a
tumorilor.

PREGTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOGRAFIA RENAL SIMPL

Radiografia renal simpl: explorare radiologic

fr substane de contrast care poate evidenia
conturul i poziia rinichilor, calculii renali,
ureterali sau vezicali radioopaci (care conin
sruri de calciu)

Pregtirea
materialelor
necesare

-crbune animal; ulei de ricin; materiale necesare efecturii unei

clisme evacuatorii

Pregtirea
psihic a
pacientului

Pregtirea
alimentar a
pacientului

se anun pacientul i i se explic importana tehnicii pentru stabilirea

diagnosticului
se explic pacientului tehnica investigaiei i regimul alimentar necesar
pentru reuita acesteia
cu 2-3 zile naintea examinrii, pacientul va consuma un regim fr
alimente care conin celuloz i dau reziduuri multe (fructe, legume i
zarzavaturi, paste finoase, pine) i ape gazoase
n ziua precedent examenului, pacientul va consuma un regim hidric
(supe, limonade, ceai, ap negazoaz)

PREGTIREA PACIENTULUI
PENTRU ESOFAGOSCOPIE

 Esofagoscopia:
examinarea lumenului esofagian cu un aparat numit
esofagoscop, n scop diagnostic sau terapeutic
(extragerea corpilor strini, cauterizarea i badijonarea
unor ulceraii, incizarea unor abcese, polipectomii,
sclerozarea varicelor esofagiene).

n serviciile de O.R.L., se utilizeaz nc, n anumite

situaii, esofagoscopul rigid: tub de metal polizat, cu
lungime de 45 cm i grosime de 7-12 mm, cu
extremitatea distal rotunjit ,prevzut cu un mandrin
obturator i cu mecanism propriu de iluminare
montat proximal sau distal, un sistem optic i anexe: pensa pentru prelevat biopsii, porttampoane, pense
pentru corpi strini etc.

 n serviciile de endoscopie, medicul endoscopist

gastroenterolog utilizeaz: esogastroscopul
flexibil
-tub flexibil, lung de 100 cm, confecionat din
fibre de sticl de diverse tipuri, prevzut cu o
surs de lumin, un canal pentru aspiraie, un
canal pentru introducerea unei pense de biopsie i
un canal pentru splarea lentilei din interior

Materiale necesare
mti de unic folosin sau casolete cu mti sterile; dou oruri de
cauciuc (pentru medic i pentru asistent);
pipe Guedel;
tvi renal; casoleta cu comprese sterile; porttampoane;
substana anestezic: Xilocaina spray, Stomacaina spray sau Novocaina
1% i Xilina (pentru badijonare local);
ochelari de protecie; mnui sterile; esofagoscopul (cu toate anexele
sterilizate); substane dezinfectante: Glutaral- dehida, CIDEX, alcool 90;
un recipient cu soluie de Glutaraldehid, pentru dezinfecia pipelor
folosite; un alt recipient cu soluie de Glutaraldehid, pentru aspiraie;
ap distilat pentru splarea lentilei din interior;
medicamente: - sedative, cardiotonice, trusa antioc, substana
medicamentoas pentru sclerozarea varicelor esofagiene.
n serviciile O.R.L. la nevoie, se mai pregtesc: deprttor de gut,
oglind frontal cu sursa de lumin corespunztoare, aspirator de saliv
cu sondele corespunztoare.

Pregtirea psihic
i fizic a

pacientului

Asistenta:
identific cunotinele pe care le are pacientul, legat de procedur i
cunotinele despre eventuala afeciune pentru care se efectueaz
examinarea
identific intensitatea fricii i clarific unele percepii eronate legate de

obiectul fricii
informeaz i explic procedura i i spune pacientului ce va simi n

timpul examinrii
l convinge de necesitatea i importana investigaiei

i spune c va fi tot timpul alturi de el, asigurndu-l c-i nelege temerile

l roag s coopereze

Precizare:
asistenta trebuie s fie capabil ca, printr-un interviu (dialog) cu

pacientul, s stabileasc o relaie de interaciune i s-l ncurajeze; o

comunicare eficace, fcut cu abilitate i competent de ctre asistent, l
face pe pacient s se deschid, s aib ncredere n ea, l determin s-i
descarce sentimentele, expri- mndu-i frica, anxietatea; n felul acesta el
se uureaz i i diminueaz nelinitea

Pregtirea fizic: este ca i pentru bronhoscopie, cu meniunea c anestezia local se limi teaz la limb, orofaringe,
hipofaringe i esofag (fr anestezierea arborelui traheobronic).
Pentru esofagoscopie se poate administra pacientului o fiol
atropin,pentru inhibarea secreiei gastrice (dac pacientul nu prezint
tahicardie sau alte contraindicaii)
Poziia pacientului.
Esofagoscopia se poate executa n poziie eznd (fig. 89), n decubit dorsal
sau n decubit lateral, stng, urmrindu-se ca gura, faringele i esofagul s fie
n linie dreapt.

 ATENIE:
Participarea asistentei la efectuarea tehnicii i
ngrijirea pacientului dup esofagoscopie se
bazeaz pe aceleai reguli ca i bronhoscopia.
Esofagoscopia este foarte rar urmat de
incidente sau accidente, care sunt aceleai ca n
bronhoscopie.

PREGATIREA PACIENTULUI
PENTRU GASTROSCOPIE

 Gastroscopia:
vizualizarea direct a mucoasei gastrice, cu
ajutorul unui instrument optic, numit
gastrofibroscop.

Azi, se utilizeaz: eso-gastro-duodenoscopul.

Este un aparat modern, care are nglobate n
construcia sa sistemul optic, sistemul de
insuflaie i aspiraie.
Totodat, exist posibilitatea adaptrii acestuia la
camera video, cu urmrirea imaginii obinute pe
un ecran TV. (videoendoscop)

Scop

Pregtirea
instrumen
telor i a ma
terialelor
necesare

Se pregtesc materialele necesare n funcie de scopul instrumentelor

investigaiei:
- mti sterile, oruri de cauciuc, comprese sterile, tvi renal,
pipe Guedel, substane anestezice (ca i la esofagoscopie),
mnui sterile, porttampoane, recipiente cu substane
dezinfectante (aceleai ca i la esofagoscopie); ochelari de
protecie medicamente: atropin, scobutil, midazepam,
diazepam, adrenalin - fiole (trusa antioc)
sering de 2 ml de unic folosin
giicerin steril sau Silicon, pentru librifierea tubului
gastroscopului, sondelor
periue de citologie
pens pentru prelevat biopsie i pens anatomic
recipient cu formol, pentru esutul prelevat
soluie i recipiente pentru testul ureazei, n vederea
determinrii prezenei Helicobacterului pylori

diagnostic
terapeutic (polipectomie, tratament endoscopic pentru
hemoragiile digestive, tratament cu laser).

Pregtirea psihic i fizic a pacientului

Orice pacient ce urmeaz a fi supus acestei investigaii sau altor examinri
endoscopice, este ngrijorat n privina procedurii i a diagnosticului, iar n unele
cazuri, anxietatea este foarte accentuat.
Se impune, atunci, calmarea pacientului.
Pentru linitirea pacientului, asistenta trebuie s-i ncurajeze, s comunice, s
favorizeze relaia de la fiin uman la alt fiin uman", astfel nct s-l determine
s-i exprime sentimentele, n cadrul acestei comunicri (discuie, observaie),
asistenta ncearc s:
evalueze gradul anxietii pacientului, cauza anxietii (frica de investigaie, frica de
diagnostic grav, frica de durere etc.); n funcie de aceste probleme identificabile,
aplic interveniile autonome corespunztoare asigur un climat calm de cldur
printr-o comunicare eficace, verbal i nonverbal, i demonstreaz pacientului c i
nelege problemele (climat de nelegere empatic)
i explic efectele dezagreabile ale investigaiei (ca s tie la ce s se atepte),
rugndu-l ca, printr-un efort de voin, s le depeasc, pentru a putea coopera n
timpul examinrii.
Prin discuia competent cu pacientul, asistenta culege date pentru depistarea altor
manifestri de dependen, legate de satisfacerea, sau nesatisfacerea celor 14 nevoie
fundamentale. Problemele identificate (anxietate sever, risc de alergii, tahicardii
etc.) asistenta le va comunica medicului, care va indica medicaia necesar.

 Asistenta:
va administra medicaia recomandat de medic
(intervenie cu rol delegat) pentru sedarea
pacientului sau pentru prevenirea unor incidente accidente (vezi participarea la tehnic)
pentru buna pregtire fizic a pacientului,
asistenta i va explica importana golirii i curirii
complete a stomacului astfel:
l anun s nu mnnce i s nu fumeze n
dimineaa zilei de examinare i n seara
precedent investigaiei

 Participarea la tehnic
sedarea pacientului se face prin administrarea a cte o tablet de
diazepam, n seara precedent examinrii i, dac, e nevoie, i
dimineaa
cu 40-50 minute nainte de prob, i se efectueaz o injecie cu
atropin, (dac nu exist contraindicaii), scobutil sau diazepam
nainte de nceperea investigaiei, asistenta efectueaz anestezia
local cu spray (Xilocain, Stomacain) sau se face badijonarea local
(baza limbii i faringele) cu soluii de Novocain 1% sau Xilin; aceste
soluii pot fi folosite pentru anestezia local i prin gargar
se aaz pacientul pe masa de examinare, n decubit lateral, stng, pe
o perni tare

Gastroscopia se efectueaz cu ajutorul a dou asistente:

Asistenta comunic cu pacientul, l linitete, i asigur poziia
capului n extensie forat, ine tvia renal sau i terge gura de
secreii cu o compres
Asistenta ii ajut medicul la introducerea aparatului, ungnd
gastroscopul, prezentndu-i instrumentele

ngrijirea pacientului dup tehnic

este supravegheat nc o jumtate de or n camera unde
pacientul a fost examinat
se transport n salon (atenie la cei cu hemoragie digestiv
superioar n curs)
se supravegheaz atent timp de dou ore dup terminarea
examinrii, urmrindu-se s nu mnnce, s nu bea
pacientului cruia i s-a prelevat biopsie, este atenionat s
nu consume alimente fierbini
dac pacientul nu reuete s elimine mucusul i aerul din
stomac i acuz dureri, la indicaia medicului, se introduce
sonda gastric i se elimin aerul i mucozitile
se efectueaz pacientului inhalaii cu mentol, pentru
evitarea senzaiilor neplcute din gt

Pregtirea produselor pentru laborator

se pregtesc fragmentele de esut i mucoas
stomacal produselor prelevate, n vederea
examinrilor histologice, se eticheteaz i se trimit
urgent la laborator La serviciul de endoscopie,
asistenta analizeaz fragmentele bioptice (testul
ureazei), n vederea descoperirii prezenei
Helicobacterului pylori (testul dureaz 1 or)
se aspir soluie de Glutaraldehid 2% sau CIDEX,
pn cnd este curat gastroscopul prin 4 minute
de dezinfecie cu Glutaraldehid sau CIDEX se
distruge virusul SIDA)

Reorganizarea locului de munc

se spal bine de secreii exteriorul i interiorul aparatului cu ap i spun, apoi,
se cltete bine
aparatele prevzute cu un cerc albastru (care sunt de ultima generaie) se pot
cura i dezinfecta sub imersie total n maini de splat speciale.
interiorul fibrogastroscopului se spal cu o perie care trebuie introdus n toate
canalele, astfel nct canalele s fie irigate cu produs dezinfectant
se periaz extremitile endoscopului
se terge aparatul cu soluie de Glutaraldehid sau CIDEX (atenie, este toxic);
apoi, se terge cu alcool de 90 (care se evapor repede i ndeprteaz
dezinfectantul)
se usuc bine (pentru a preveni o eventual infestaie micotic)
fibrogastroscopul i pensele bioptice se ung cu silicon, pentru a le proteja
se stocheaz materialul curat ntr-un dulap, care trebuie dezinfectat zilnic
fibrogastroscopul trebuie pus ntr-un cmp steril, iar dimineaa, se dezinfecteaz
din nou
Indicente i accidente:
dureri la deglutiie, subfebriliti, dureri i tumefacia amigdalelor, hemoragie, SIDA.

DE REINUT:
Dac nu se utilizeaz corect echipamentul de
protecie (mnui, masc, ochelari, etc) cnd se
lucreaz cu soluiile dezinfectante, personalul
medical este supus riscului urmtoarelor
mbolnviri: SIDA, astm, conjuctivite,
dermatoze, eczeme.

PREGTIREA PACIENTULUI
PENTRU ENDOSCOPIE
RECTOSIGMOIDIAN

 Rectosigmoidoscopie:
explorarea endoscopic a segmentului terminal al tubului digestiv, cu ajutorul
unui aparat numit rectoscop, pentru evidenierea modificrilor mucoasei pn
la o adncime de 30 cm de la orificiul anal (ampula rectal i ultima poriune a
sigmoidului). Aceste examen este necesar pentru stabilirea diagnosticului n
suferine hemoroidale, constipaie sau diaree cronic, tenesme rectale, snge
n materiile fecale etc.

Rectoscop:
un sistem de tuburi metalice intrarectale: trei mai nguste (16 - 20 mm
diametru) pentru explorare, iar unul mai gros (24 mm diametru), pentru
tratament, avnd un orificiu lateral ce poate fi nchis etan n timpul
introducerii n rect i prin care se pot executa intervenii intrarectale sub
control endoscopic (prelevri biopsice, cauterizri etc.). Fiecare tub este
narmat cu un mandrin cu vrf bont, care se ndeprteaz dup introducerea
aparatului n rect,
Corpul aparatului este prevzut cu dispozitivul optic ce asigur vizibilitatea
(bec electric i oglind aezat n unghi de 45). El se fixeaz la extremitatea
tubului dup ndeprtarea mandrenului
Dispozitivul poate fi nlocuit cu o lunet, pentru observarea detaliilor.
Aparatul se racordeaz la sursa de lumin iar cu ajutorul unei pompe de
cauciuc, se faciliteaz ptrunderea tubului n rect, prin insuflare de aer

Materiale necesare

irigator;
ap cldu (37);
ulei de vaselin;
tampoane de vat;
casolet cu mnui sterile de cauciuc;
un cmp steril, cu orificiul central, pentru tubul rectoscopului;
rectoscopul cu tubul i mandrinul sterilizate prin fierbere sau
autoclavare (pentru aduli, tubul cu diametrul de 20 mm;
pentru copii, cel cu diametru de 16 mm);
soluie saturat de sulfat de magneziu;
medii de cultur pentru nsmnri bacteriologice (dac este
cazul);
pens pentru biopsie, pens anatomic, recipient cu formol,
pentru fragmentul bioptic

Pregtirea psihic i fizic a pacientului

se informeaz pacientul n ce const tehnica,
explicndu-i-se necesitatea i importana ei pentru stabilirea
diagnosticului
cu dou zile nainte de examen, pacientul va ingera doar
lichide (supe, ciorbe, lapte, ceai, suc, ap)
n seara precedent examinrii, se efectueaz 2 clisme
evacuatoare simple/nalte, a cte 2 I ap cldu, la interval
de 1 or
n dimineaa investigaiei, cu 2-3 ore naintea examinrii, se
efectueaz, din nou, 2 clisme evacuatoare (pentru a ndeprta
complet resturile de materii fecale sau exsudatele patologice)

Participarea la rectoscopie
se dezbrac regiunea interioar a trunchiului
se ajut pacientul s se aeze pe masa de examinare, n poziie genupectoral, cu uoar
lordoz a regiunii lombare
se acoper pacientul cu cmpul prevzut cu orificiu (acesta s coincid cu regiunea
anusului)
se monteaz corpul aparatului i se racordeaz la sursa de lumin
se verific funcionalitatea dispozitivului optic
se unge tubul rectoscopului cu ulei de vaselin
se ofer medicului mnuile sterile (pentru efectuarea tueului rectal), apoi, asistenta
servete medicul cu alte mnui sterile i i ofer tubul rectoscopului pentru a fi
introdus n rect
se extrage mandrinul i se fixeaz corpul aparatului la tubul intrarectal (medicul
urmeaz s examineze mucoasa recto-sigmoidian)
se insufl aer
se pregtesc tampoanele
cu soluie de sulfat de magneziu i se ofer medicului (dac le solicit n eventualele
obstacole create prin contracia spasmodic a prilor examinate)
la nevoie, se folosesc tampoane uscate, pentru ndeprtarea resturilor de materii fecale
se preia tubul extras de medic, dup terminarea examinrii

ngrijirea pacientului dup tehnic

se efectueaz toaleta regiunii anale, imediat
dup ndeprtarea tubului, ndeprtndu-se
mucozitile i resturile substanei lubrifiante
se transport pacientul la salon, la patul su

Pregtirea produselor pentru laborator

-dac s-au fcut nsmnri bacteriologice, se
pregtesc materialele pentru laborator (se
completeaz buletinul de recoltare cu datele de
identitate ale pacientului i examenul cerut) i se
transport imediat la laborator

TRANZITUL BARITAT AL INTESTINULUI

SUBIRE
Examen radiografic al intestinului subire frecvent
practicat.
El permite medicului s depis-teze eventualele leziuni
ale peretelui jejunului (partea intestinului subire care
continu doudenul, sau a ileonului (partea terminal).
Tranzitul baritat al intestinului subire permite, n
egal msur, punerea n eviden a unei posibile
ngustri a acestuia, determinat de o inflamaie sau,
foarte rar, de o tumor, i ajut n consecin la
stabilirea unui diagnostic.

Tehnica
Tranzitul baritat al intestinului subire este un
examen care const n urmrirea progresiei la
nivelul acestui organ a unei paste de bariu,
produs opac la razele X, sub control radiografie,
cu realizarea de cliee succesive.
Seria de cliee efectuate n cursul examenului
este interpretat de radiolog, care elibereaz un
rezultat scris.

Pregtirea i derularea practic

Prima tehnic este cea n care pacientului
administreaz o past de bariu (ca i cum ar mnca o
sup).
Este vorba ntr-adevr de un lichid alb-lptos, de
consisten dens i cu un gust fad. El trebuie s
ingere ntr-o, singur repriz, fr a face pauze foarte
lungi.
Pentru a preveni o posibil sen-zaie de grea,
medicul i injecteaz pacientului, eventual, pe cale
intravenoas, un medicament antispastic.
n acest caz, examenul dureaz, n general, ntre 2 i 3
ore, dar se poate prelungi pn la 5 ore, n funcie de
timpul de difuzare a produsului opac.

 A doua tehnic, mult mai rapid i eficient, const n introducerea

direct a pastei n duoden.
n acest caz, se introduce ntr-o nar a pacientului o sond, n prealabil
lubrifiat, pe care medicul o face s progreseze, cu blndee, pn n
duoden. Prin aceast sond, se umple duodenul cu c mare cantitate de
bariu. n cel mult o jumtate de or, produsu difuzeaz i realizarea
clieelor poate ncepe. Acest procedeu permite n plus, la sfritul
examenului, s se insufle aer pent". A distana pereii intestinul ceea ce
faciliteaz o mai bun observare a acestora.
Indiferent care este metocte utilizat, o dat ce intestinul subire este
opacifiat, medicul i pacientului s se aeze n culcat pe spate pe masa de
ologie. Urmrind progresia produsului baritat, el realizeaz clieele
necesare.
Pentru a obine cele mai bune imagini, el comprim cteodat
abdomenul, cu ajutorul unui mic balon din material plastic sau, mai
simplu, manual, pentru a relaxa ansele intestinului i, mai ales, ultima
ans a ileonului, partea sa terminal.
Examenul dureaz, n acest caz, aproximativ o or.

Efecte secundare
Tranzitul baritat al intestinului subire nu este nsoit de nici un
efect secundar.
Introducerea sondei prin nas poate prea inconfortabil i
nghiirea pastei baritate nu este foarte agreabil.
De ndat ce examenul este terminat, pacientul poate pleca i i
poate relua imediat o alimentaie normal. El nu trebuie s se
mire dac, timp de dou zile, scaunul su va avea un aspect
albicios, ceea ce se datoreaz eliminrii bariului.
Acest examen este contraindicat ia femeile nsrcinate, ca toate
examenele radiografice, din cauza eventualului pericol pe care lar putea reprezenta razele X pentru fat.
n timpul tranzitului baritat, care poate dura mai multe ore,
pacientul este sftuit s se gndeasc la o ocupaie permis de
aceast situaie, eventual la lectur.

De reinut
Pacientul nu are voie s fie supus nici unui
examen radiografic care utilizeaz bariui cu 4-6
zile nainte, cum ar fi, de exemplu, un tranzit
baritat eso-gastro- duodenal sau un lavaj baritat.
Medicul l ntreab deci acest lucru, n timpul
consultaiei care precede examenul.
Clieele radiografice sunt disponibile cteva
minute dup examen. Rezultatele sunt
cunoscute dup interpretarea clieelor
radiologice i eliberate sub forma unui raport
medical scris.

TRANZITUL BARITAT ESO-GASTRO-DUODENAL

Examen radiografic al esofagului, stomacului i
duodenului.
Examenul permite eventual punerea n eviden
a unor leziuni importante ale pereilor acestor
organe, dar nu poate s detecteze micile ulceraii
i inflamaii care pot exista la acest nivel. Este
deci mult mai rar prescris dect fibroscopia esogastro-duodenal, care permite n plus avantajul
realizrii biopsiilor.

Tehnica
Tranzitul baritat eso-gastro- duodenal este un
examen radiografic care const n urmrirea
progresiei n esofag, apoi n duo-den, a unei
paste de bariu, produs opac la razele X. Clieele
sunt realizate de radiolog n timpul acestei
progresii, sub diferite unghiuri.

Pregtirea i derularea practic

Tranzitul baritat eso-gastro- duodenal se practic n sala de radiografie.
Pacientul trebuie s aib stomacul gol de cel puin 8 ore i nu are voie s
bea sau s fumeze n aceeai perioad de timp.
nainte de a se putea vizualiza esofagul, stomacul i duodenul, el trebuie
s nghit naintea exame-nului o past de bariu de consisten dens, cu
gust fad.
Dup ce s-a dezbrcat, bolnavul se ntinde n poziia culcat pe masa de
examen. Radiologul execut o serie de cliee. El efectueaz apoi o a doua
serie, dup ce a cerut pacientului s nghit de data aceasta un pahar plin
cu past de bariu, dup care s se aeze pe burt. Pentru a obine cele
mai bune imagini, el comprim cteodat stomacul sau abdomenul cu
ajutorul unui mic balon din material plastic. Poate injecta, eventual, un
produs destinat diminurii contraciilor stomacului.
La sfritul examenului, radiologul basculeaz masa de radiologie n aa
fel, nct capul pacientului s fie mai jos dect nivelul picioarelor. Acesta
poate simi atunci senzaii de grea. Poziia i permite medicului s
verifice dac exist un reflux de bariu din stomac spre esofag.
Examenul dureaz ntre 15 i 20 de minute.

De reinut
Pacientul nu trebuie s fie supus nici unui examen
radiografie care utilizeaz bariul, cu 4-6 zile nainte,
cum ar fi, de exemplu, un tranzit baritat al
intestinului subire sau clisma baritat.
Pacientul i poate relua alimentaia normal imediat
dup examen.
El nu trebuie s se mire dac primele scaune au un
aspect albicios, datorit eliminrii bariului.
Acest examen este contraindicat la femeile
nsrcinate.
Clieele radiologice sunt disponibile cteva minute
dup examen. Rezultatele sunt cunoscute imediat
dup interpretarea clieelor.

ANUSCOPIA
Examen care are ca scop cercetarea anusului
pentru depistarea eventualelor leziuni.
Anuscopia permite, n aceeai msur, tratarea
unor afeciuni, n special a hemoroizilor.

Tehnica
Anuscopia const n introducerea pe canalul anal
a unui endoscop rigid, adaptat pentru
observarea anusului, numit anuscop. Acesta se
prezint sub forma unui tub metalic cilindric,
evazat, cu lungimea de 10 cm. Este prevzut cu o
surs luminoas, care face posibil examinarea.

Pregtirea i derularea practic

Anuscopia nu necesit nici o pregtire deosebit, dect dac aceasta este
urmat de o rectoscopie: cnd se efectueaz un prim examen al rectului sau al
anusului, cele dou examene se practic ntotdeauna mpreun.
Anuscopia nu necesit spita-lizare.
naintea examenului, pacientului i se cere s se dezbrace, n jumtatea
inferioar a corpului i s se aeze pe masa de examen. Pentru a ajunge n
poziia optim, care faciliteaz anuscopia, i se cere mai nti s se aeze n
genunchi apoi s ncline trunchiul n fa pn cnd atinge perfect masa cu
unul dintre obraji. I se recomand apoi s arcuiasc spatele. Aceast poziie
permite, cel mai bine posibil, examinarea anusului.
Medicul efectueaz ntotdeauna, mai nti un examen vizual al anusului, apoi
un tueu anal i rectal, cu o mnu chirurgical, n prealabil lubrifiat.
Introduce apoi uor anuscopul, de asemenea, lubrifiat, n canalul anal, dup
care l retrage lent.
n cursul acestei micri lente de retragere se realizeaz de fapt observarea
propriu-zis. Medicul i cere cteodat pacientului s mping n aceleai fel n
care pro-cedeaz pentru a avea scaun, ceea ce i permite, n caz de hemoroizi,
s le evalueze mai bine stadiul n care se afl.
Examenul dureaz cel mult cteva minute. Poate fi ceva mai lung doar dac
medicul decide s trateze pe loc eventualii hemoroizi.

De reinut
Anuscopia nu este nsoit de nici un efect
secundar. Doar poziia pe care pacientul trebuie
s o adopte n timpul examenului poate fi
inconfortabil i i se poate prea penibil, din
considerente psihologice.
Rezultatele sunt cunoscute imediat i explicate
pacientului de ctre nsui medicul care a
efectuat examenul.

COLOSCOPIE
Examen care are ca scop observarea rectului,
colonului i, eventual, a ultimilor centimetri ai
intestinului subire, numit ileon, pentru a repera
eventualele leziuni.
Coloscopia permite n aceeai msur
practicarea biopsiilor, adic a prelevrilor de
fragmente de esuturi pentru analizarea lor n
laborator sau ndeprtarea polipilor.

Tehnica
Coloscopia const n introducerea prin anus a
unui endoscop subire adaptat observrii
colonului, coloscopul. Este alctuit dintr-un tub
cu lungimea de 1,5 m i cu diametrul de 1 cm, n
care fibrele de sticl conduc lumina i trimit
imaginea ctre un ocular sau pe un ecran video
(videoendoscopie, cu precizarea c sunt dou
metode echivalente).
Coloscopul este dotat cu un tub care permite
insuflarea aerului, aspirarea secreiilor sau
introducerea instrumentelor.

 n ajunul examenului, pacientul bea primii doi litri cu o or naintea

cinei. n cursul acestei mese, el nu trebuie s mnnce nici pine, nici
fructe, nici legume verzi, alimente care nu se diger complet i las
reziduuri n aparatul digestiv. Substana, care nu este absorbit de
ctre intestin este respins i declaneaz n ora urmtoare o diaree
masiv.
n aceeai zi, cu cel puin 4 ore naintea examenului, pacientul bea
urmtorii 2 litri de lichid n timp de o or, ceea ce provoac un nou
episod diareic. Atunci cnd substana evacuat este clar, nseamn c
este gol i curat colonul.
n general, ntregul examen incluznd pregtirea i supravegherea
care urmeaz , se face n timpul unei spitalizri de cel puin 24 de ore.
Se practic, cum este cel mai adesea cazul, sub anestezie.
Coloscopia este realizat n sala de endoscopie, n majoritatea timpului
sub o anestezie general, sub efectul creia pacientul nu adoarme
complet.
naintea examenului, i se cere s se dezbrace i s se aeze n poziia
culcat, sau cteodat sprijinit pe partea stng, pe masa de examen.
Anestezistul i injecteaz ntr-o ven a braului un produs anesteziant
care acioneaz n cteva secunde.

 Medicul efectueaz mai nti un tueu rectal cu degetul

nmnuat i lubrifiat. El introduce apoi ncet extremitatea
col- poscopului n anus i l face s progreseze lent n colon,
sub control vizual i insufl aer prin intermediul aparatului.
Examenul dureaz aproximativ 30 de minute.
Se poate prelungi, totui, dac medicul intervine chirurgical
asupra polipilor sau dac pacientul are un colon peste medie
de lung.
Dup examen, pacientul rmne n spital timp de cel puin
3 ore. n caz de ablaie a polipilor acesta este, n general, pus
sub observaie medical timp de 24 de ore.
El poate mnca normal ncepnd cu primele zile. Tranzitul
intestinal se reia spontan.
Se ntmpl totui s apar o constipaie care se prelungete
timp de 2-3 zile, deoarece colonul a fost complet curat de
toate materiile pe care le coninea.

Efecte secundare
Se ntmpl cteodat ca la anumii pacieni, progresia colo- scopului n colon i
insuflarea aerului necesar n cursul exame-nului s declaneze dureri abdo-minale
asemntoare colicilor. Acest efect secundar nu are loc, bineneles, n caz de
anestezie.
Pe de alt parte, ablaia polipilor poate antrena, dei n caz excepional, complicaii
(hemoragie,
perforarea colonului), ceea ce justific supravegherea medical timp de 24 de ore
dup extracia polipilor.

De reinut
Cnd se are n vedere practicarea unei anestezii generale, medicul prescrie
pacientului examene sanguine, mai ales determinarea grupei sanguine, a Rh-ului,
teste de coagulare, o hemoleucogram, apoi o consultaie cu anestezistul.
n ziua coloscopiei, pacientul trebuie s aib la el rezultatele i toate radiografiile
recente ale intestinului.
Dup examen, din cauza administrrii de substan anestezic ar fi mai bine ca
pacientul s plece acas nsoit i s-i planifice 24 de ore de repaus nainte de a-i
relua activitile.
Rezultatele coloscopiei sunt cunoscute imediat.
Cele de la analiza eventualei biopsii sau a polipilor excizai sunt cunoscute n 8 zile.
O fi medical scris este adresat medicului care a prescris examenului. Acesta le
va discuta cu pacientul n cursul urmtoarei consultaii.

ECOENDOSCOPIA
Examen care asociaz tehnicile ecografiei (imagistica medical
utilizatoare de ultrasunete) i ale endoscopiei (examen vizual
direct, din interiorul organului).
Are ca scop observarea prii superioare a tubului digestiv:
esofagul, ganglionii toracici, stomacul, duodenul, pancreasul i
cile biliare. Pentru partea inferioar, el permite explorarea
rectului i a ganglionilor situai de jur mprejurul lui.
Ecoendoscopia este n momentul de fa examenul cel mai bine
adaptat studierii leziunilor interne ale pereilor tubului digestiv
(puin vizibili prin ecografia clasic) i a pancreasului.
Pe de alt parte, aceasta permite examinarea cilor biliare cu o
precizie comparabil celei de la colangiografia retrograd,
excluznd ns toate interveniile terapeutice din cursul
examenului.

Tehnica
Ecoendoscopia este o ecografie realizata prin intermediul unui endoscop,
tub fin prin care se transmit direct imagini ale interi-orului unui organ,
printr-un sistem optic.
Ecografia se bazeaz pe proprietatea pe care o au ultrasunetele de a se
reflecta pe organele pe care le ntlnesc.
Ecourile ultrasunetelor se difereniaz n funcie de natura i
consistena structurilor pe care acestea le ntlnesc; aceast dife-ren se
traduce deci prin diferena ntre structurile ntlnite.
Ecografiile astfel obinute sunt transmise pe un ecran, sau nre-gistrate pe
o hrtie fotografic. Ultrasunetele sunt emise i primite prin intermediul
unei sonde care conine un cristal de cuar.
Sonda de 4 cm lungime se afl la extremitatea unui tip de endo- scop
numit ecoendoscop.
Acest tub subire, cu diametrul de aproximativ 13 mm, este introdus prin
gura pacientului i permite atingerea organului de examinat (a esofagului,
stomacului sau duodenului).
Un aparat analog poate fi introdus prin anus, pentru examinarea rectului.

Pregtirea i derularea practic

Ecoendoscopia se practic n cabinetul de endoscopie. Pacientul
trebuie s aib stomacul gol, s nu fi but isau fumat de cel puin 6
ore.
naintea examenului, i se cere s se dezbrace i s se aeze n poziia
culcat pe masa de examen.
I se introduce apoi, ntr-o ven a antebraului, un ac prin care va fi
realizat perfuzia cu produsul anesteziant (acesta va permite o
anesteziere general, care, totui, nu-l va adormi complet pe pacient).
Medicul realizeaz mai nti o fibroscopie eso-gastro-duodenal.
Fibroscopul, un endoscop subire adaptat observrii organelor tubului digestiv, este constituit dintr-un tub, cu diametrul de
aproximativ 8 mm, n care fibrele de sticl conduc lumina i napoiaz
o imagine printr-un ocular.
Medicul ncepe prin a introduce extremitatea fibroscopului prin gura
pacientului. II sftuiete pe pacient s respire calm, apoi s nghit
captul tubului ca i cum ar nghii o cantitate mare de alimente.
Saliva care abund n gur, trebuie lsat s curg fr a face ncercri
de a o nghii, iar respiraia trebuie s continue n acelai ritm regulat.

 Medicul ajut fibroscopul s progreseze pn la organul pe care

dorete s-l cerceteze. Apoi introduce, n aceeai manier,
ecoendoscopul pe care-l coboar pn la esofag, stomac sau
duoden. Dac vrea s examineze pancreasul i cile biliare, este
necesar s ating duodenul.
Extremitatea sondei de ecografie, un mic balon plin cu ap,
favorizeaz trecerea ultrasunetelor la nivelul esofagului sau
duodenului. Pentru observarea stomacului, acest organ trebuie
s fie umplut cu ap (de 0,3 la 0,5 I) prin intermediul
endoscopului.
Medicul urmrete imaginile furnizate de sonda de ecografie pe
ecranul de control i realizeaz clieele necesare.
Examenul n sine dureaz de la 15 la 30 de minute.
n caz de ecoendoscopie rectal, care se practic fr anestezie,
medicul procedeaz n acelai fel dup ce a introdus aparatul n
rect.

Efecte secundare
Ecoendoscopia nu este nsoit de nici un efect
secundar.
Doar introducerea endoscopului poate prea
dezagreabil, dar nu este dureroas, datorit
efectului anesteziei. Pacientul poate resimi,
dup examen, o durere moderat sau o simpl
jen n gt, care dispare n 24 de ore.

De reinut
n cazul n care se are n vedere practicarea unei anestezii,
medicul prescrie pacientului examene sanguine i o
consultaie cu anestezistul, care va cere, eventual, s fie
realizat o electrocardiogram.
O ngustare a tubului digestiv mpiedic uneori naintarea
ecoendoscopului.
Datorit faptului c s-a practicat o anestezie, pacientul
trebuie s stea timp de 2-3 ore sub supraveghere
medical. Este recomandat ca el s nu parcurg singur
drumul pn la domiciliu i ss se odihneasc aproximativ
24 ore nainte de a-i relua activitile.
Rezultatele sunt cunosc imediat.
Clieele, disponibile n scurt timp, sunt nsoite de o fi
medi-cal redactat de medicul specialist.

ECOGRAFIA ABDOMINAL
Examen care are ca scop ob-servarea direct, pe un
ecran, a organelor pline ale cavitii abdominale,
adic ficatul, pancreasul, splina, rinichii, ganglionii
abdominali, precum i vezicula biliar, cile biliare
i vasele mari precum aorta i vena cav inferioar,
pentru a le studia structura i dimensiunile.
Ecografia este frecvent utilizat pentru depistarea
calculilor din colecist i reperarea, eventual, a unei
tumori sau a unei leziuni a ficatului.

Tehnica
Ecografia se bazeaz pe proprietatea pe care o au
ultrasunetele de a se reflecta pe organele pe care
le ntlnesc.
Ecourile astfel napoiate sunt traduse n imagini
pe un ecran sau pe hrtie fotografic.
Ultrasunetele sunt emise i primite prin
intermediul unei sonde, coninnd un cristal
de cuar, pe care medicul o deplaseaz pe
abdomenul pacientului.

Pregtirea i derularea practic

La ecografia abdominal, pacientul trebuie s nu fi mncat, but sau fumat de 12
ore, pentru c digestia alimentelor solide sau a lichidelor sporete producerea
gazelor intestinale, a cror prezen altereaz claritatea imaginilor.
Examenul are loc n cabinetul de ecografie i se desfoar n penumbr, pentru
ca imaginile s se contureze mai bine pe ecran.
I se cere pacientului s se dezbrace i s se aeze n poziia culcat pe masa de
examen.
Medicul aplic pe abdomen un gel fr grsime: senzaia de rece pe care acesta o
genereaz poate fi neplcut. Gelul asigur un contact perfect ntre piele i sond.
Medicul trece atunci sonda peste ntregul abdomen pentru a cerceta pe ecranul de
control fiecare organ al cavitii abdominale.
El i cere cteodat pacientului s i in respiraia timp de cteva secunde pentru
a obine o imagine mai bun.
Pe msura desfurrii ecografiei, el realizeaz diferite cliee radiografice pentru
fiecare dintre organele examinate i, eventual, pentru modificrile pe care le
remarc.
Examenul dureaz ntre 15 i 30 de minute.
La final, medicul sau asistenta medical cur gelul de pe abdomenul
pacientului. Pacientul poate apoi s bea i s mnnce normal.

Efecte secundare
Ecografia abdominal nu este nsoit de nici un
efect secundar i este absolut nedureroas.
De reinut
Prezena excesiv a aerului n stomac sau n colon
risc s perturbe sensibil ecografia. n acest caz,
examenul este refcut dup ce medicul a prescris
pacientului un tratament i un regim alimentar care
s favorizeze diminuarea gazelor digestive.
Clieele, precum i o fi medical detaliat sunt
nmnate pacientului sau trimise direct medicului
care a prescris examenul. Eventual, acesta le discut
cu pacientul n cursul urmtoarei consultaii.

PUNCIA ASCITEI
Examen care are ca scop prelevarea unei anumite
cantiti de ascit, lichid care apare n mod anormal
n abdomen i se acumuleaz.
Puncia ascitei este destinat adesea studierii n
laborator, n vederea stabilirii unui diagnostic.
Prelevarea permite atinci efectuarea analizelor
bacteriologice, celulare i biochimice.
Examenul poate fi, de asemenea, recomandat n scop
terapeutic, pentru a ajuta pacientul s elimine o
important cantitate de lichid acumulat n abdomen.

Tehnica
Puncia ascitei const n neparea peretelui
abdomenului cu un ac de puncie prin
intermediul cruia se preleveaz lichidul, prin
aspiraie.

Pregtirea i derularea practic

Puncia ascitei se realizeaz, n general, n cursul unei spitalizri.
naintea examenului, i se cere pacientului s se aeze n poziia culcat
pe pat i s se dezbrace. i este dezinfectat partea stng a
abdomenului cu ajutorul unei soluii antiseptice.
Medicul stabilete atunci punctul punciei, la jumtatea distanei
dintre ombilic i oldul stng.
El neap abdomenul n acest loc cu un ac fin. Apoi i monteaz o
sering cu ajutorul creia el preleveaz lichidul prin aspiraie.
Dac puncia ascitei are ca scop s-l ajute pe pacient s respire mai
uor prin diminuarea presiunii abdominale, medicul ataeaz acul de
puncie la un tub racordat la un recipient n care curge lichidul. Dac
acesta este abundent, evacuarea sa dureaz cteodat mai multe ore.
Atunci cnd puncia ascitei este destinat eliminrii lichidului,
pacientul trebuie s stea mult timp imobilizat n pat. n acest caz, el
este sftuit s mearg la toalet naintea examenului.
La sfritul punciei medicul extrage acul, cur pielea i aplic un
mic pansament. Pacientul poate pleca i i poate relua activitile.

Efecte secundare
Puncia ascitei nu este nsoit de nici un efect secundar.
Doar neptura n abdomen este ne-plcut, dar nu mai
dureroas dect o neptur efectuat ntr-o alt parte a
corpului.
De reinut
O anestezie local este n gene-ral inutil, cci puncia
ascitei nu este mai dureroas dect injectarea unui produs
anestezic.
Rezultatele sunt cunoscute c-teva ore mai trziu
pentru analiza biochimic i bacteriologic, i peste cteva
zile pentru analiza celular.
Ele sunt date sub forma unui raport medical scris.
Spitalizarea i durata acesteia se stabilesc n funcie de
afeciunea n cauz.

RECTOSCOPIA
Examen care are ca scop observarea pereilor
rectului.
Rectoscopia permite, de asemenea, efectuarea
biopsiilor, adic prelevri de fragmente de esut
destinate analizrii n laborator.

Tehnica
Rectoscopia const n introducerea prin rect a
unui endo- scop rigid adaptat observrii acestui
organ, rectoscopul. Acesta este alctuit dintr-un
tub metalic cu lungimea de 25 cm i diametrul
de 1,5 cm. O surs luminoas este ataat
rectoscopu- lui pentru ca medicul s aib o
imagine bun a regiunii.
Acest procedeu permite exa-minarea direct a
pereilor rectului, aspectului mucoasei i
detectarea prezenei leziunilor asupra crora
medicul poate decide, eventual, n funcie de
aspectul lor, s efectueze biopsia.

Pregtirea i derularea practic

n ajunul examenului, pacientul trebuie s-i administreze o dism cu un
litru de ap cldu sau cu un produs medicamentos pe care i l-a prescris
medicul i care se gsete n farmacie.
n acest fel, pacientul i golete i i cur complet rectul.
Cu dou ore naintea programrii, el efectueaz n acelai fel a doua dism. n
schimb, nu este necesar s fie nemncat.
Rectoscopia se practic n sala de endoscopie.
naintea examenului pacientul se dezbrac i se aaz pe masa de examen.
Pentru a obine poziia care faciliteaz rectoscopia, medicul i cere mai nti
pacientului s se aeze n genunchi, apoi s ncline trunchiul nainte pn
cnd unul dintre obraji atinge cu toat suprafaa masa de examen. I se
recomand apoi s arcuiasc spatele.
Medicul cerceteaz anusul mai nti cu ochiul liber; execut un tueu rectal
cu ajutorul unui deget nmnuat i lubrifiat , care va fi urmat de o
anuscopie. Introduce apoi cu grij rectoscopul, i acesta lubrifiat, n canalul
anal i l face s progreseze n rect pe o lungime de 20-25 cm.
i cere pacientului s rmn perfect nemicat atta timp ct dureaz
examenul, adic 1-2 minute. Acesta se poate prelungi, n cazul n care
medicul decide s practice biopsii.

Efecte secundare
Rectoscopia nu este nsoit de nici un efect secundar.
Prezena hemoroizilor nu incomodeaz examenul i nu l
face mai dureros.
Doar poziia pe care trebuie s o adopte i se poate prea
pacientului inconfortabil i penibil mai ales din
considerente psihologice.
De reinut
Rezultatele sunt cunoscute imediat. Dac n cursul
examenului s-au efectuat biopsii, rezultatele sunt
eliberate dup 8 zile, sub forma unui raport medical scris.

RECTOSIGMOIDOSCOPIA
Examen care are ca scop studierea rectului i a
colonului sigmoid (parte a colonului care se
continu cu rectul).
Rectosigmoidoscopia permite, n timpul
derulrii sale, practicarea biopsiilor, ceea ce
nseamn prelevri de fragmente din esut
pentru analizarea lor n laborator.

Tehnica
Rectosigmoidoscopia const n introducerea n
anus a unui endoscop subire, special adaptat
pentru cercetarea colonului, numit coloscop.
Acest aparat este constituit dintr-un tub prin
care fibrele de sticl conduc lumina i napoiaz
o imagine printr-un ocular.

Pregtirea i derularea practic

Pregtirea, de care se ocup nsui pacientul, const n golirea i curarea complet
a rectului i a colonului sigmoid.
In ajunul examenului, pacientul bea un laxativ, iar a doua zi dimi-neaa, cu o or i
jumtate naintea programrii i efectuez o dism. Nu este necesar ca pacientul s
aib stomacul gol. Este ins indispensabil ca pregtirea s fie efectuat cu
rigurozitate, pentru c de aceast pregtire depinde calitatea examenului. O
pregtire necorespunztoare duce la reprogramarea examenului.
Rectosigmoidoscopia se desfoar n sala de endoscopie, fr anestezie.
naintea examenului, i se cere pacientului s se dezbrace i s se aeze pe masa de
examen ntins pe o parte (pe partea stnga).
Medicul efectueaz mai nti un tueu rectal, cu ajutorul unui deget nmnuat i
lubrifiat.
El introduce apoi coloscopul n rect prin anus i l face s progreseze ncet pn
la colonul sigmoid.
Insufl aer prin intermediul aparatului pentru a deprta pereii i a facilita
observaia.
Examenul dureaz aproximativ 15 minute.
Dup examen, este necesar ca pacientul s mearg la toalet pentru a evacua aerul
insuflat, care risc s provoace dureri abdominale. Poate prsi imediat sala de
endoscopie i i poate relua activitile obinuite.

Efecte secundare
Rectosigmoidoscopia nu este nsoit de nici un
efect secundar, nu este dureroas i nu necesit
deci anestezie. Doar clisma pe care pacientul
trebuie s o efectueze naintea examenului,
poate prea dezagreabil.
De reinut
Dac n cursul examenului medicul depisteaz o
leziune, el recomand o coloscopie total, cea

EXPLORAREA SECREIEI GASTRICE

n prezent secreia gastric a acidului clorhidric se
exploreaz prin teste de stimulare de o valoare
superioar ca: teste cu analogi ai histaminei (histalog),
cu pentagastrin sau testul cu insulin (Hollnder).
n practic se utilizeaz cel mai frecvent testul cu
histamin (histalog).
Metodele de stimulare a secreiei gastrice ca prnzul
de prob Ewald-Boas, proba cu cofein, proba
Leporsky cu alcool etc. au fost abandonate, fiind
considerate ca depite (relative), necorespunztoare.

Tubajul gastric cu histalog

Etape de execuie

Timp de execuie

1. Pregtirea materialului

1.1. Se pregtete material necesar pentru tubaj gastric (v: cap. 10 Tehnici generale de ngrijire a
bolnavilor"). n plus histamin, romergan sau feniramin (fiole), sering de 20 ml, seringi de 2 ml, ace
sterile pentru injectarea excitantului i antihistaminicului de sintez, 8-10 eprubete, tvi renal.

2. Pregtirea bolnavului

1.
2.
3.

3. Introducerea sondei

1.
2.
3.

Asistenta medical va anuna bolnavul c i se suspend terapia medicamentoas cu 24-48 ore

nainte de executarea testului.
Bolnavul trebuie s nu mnnce i s nu bea lichide, s nu fumeze cu 12 ore nainte i nici n
dimineaa examinrii.
Se linitete bolnavul i se pregtete n vederea cooperrii lui la efectuarea tubajului (v. tehnica
tubajului gastric).
Asistenta va avea grij ca sonda s ajung n partea cea mai decliv a stomacului (este bine s fie
controlat radiologie).
Dup introducerea sondei (45-50 cm), bolnavul este aezat n decubit lateral stng.
La captul distal al sondei se ataeaz o sering de 20 ml.

4. Extragerea sucului
1.
Se extrage toat cantitatea de suc gastric existent n momentul respectiv n stomac (lichid de
gastric (lichidul de staz i
staz). Acesta se colecteaz separat, se msoar i se noteaz volumul.
patru eantioane) pe timp 2. Se continu apoi extragerea secreiei gastrice timp de o or n felul urmtor: timp de 15 minute
de o or
se colecteaz sucul ntr-o eprubet sau grup de eprubete (eantionul I ntre 0-15 minute).
Este preferabil ca aspiraiile de suc gastric s fie din 3 n 3 minute sau continue
3. In continuare sucul gastric extras se colecteaz n a doua eprubet sau grup de eprubete, tot pe
o perioad de 15 minute (eantionul II = ntre 15-30 minute).
4. Asistenta medical injecteaz apoi bolnavului, i.m., un antihistaminic de sintez n doz de 50100 mg (romergan sau feniramin). Acesta se administreaz cu 30 minute naintea administrrii
histaminei, pentru prevenirea unor eventuale fenomene alergice (hiperemia tegumentelor,
tahicardie, cefalee, ameeli).
5. Se continu aspiraia sucului timp de 30 minute, probele fiind colectate n dou eantioane, tot
la 15 minute interval, respectiv eantionul III (ntre 30-45 minute) i eantionul IV (ntre 45-60
minute).

 OBSERVAIE. Aceste patru eantioane care

reprezint cantitatea de secreie gastric spontan
pe un interval de o or (4 probe a 15 minute) poart
denumirea de debit acid bazai (D.A.B.) sau de debit
orar bazai (D.O.B.) care n condiii normale este de
60-80 ml
5. Injectarea histaminei
La terminarea extragerii bazale (timp de o or) se
injecteaz subcutan 0,5 mg histamin, dup care se
continu aspiraia sucului gastric.

6.Recoltarea sucului gastric dup administrarea

histaminei
Timp de nc o or se colecteaz secreie gastric n
patru probe separate, la 15 minute interval, obinnd
nc patru eantioane de suc gastric

 OBSERVAIE. Aceste patru eantioane

reprezint secreia gastric posthistamin pe o
perioad de o or i poart denumirea de debit
orar secretor posthistamin (D.O.H.) sau de
debit acid maximal (D.A.M.); n condiii normale
este de 130-150 ml.
ATENIE! Sucul gastric recoltat n cele 8 probe
se determin obligatoriu volumetric.

7. Extragerea sondei
Se face dup tehnica cunoscut

8.Trimiterea probelor la laborator

Toate cele 8 probe obinute (4 probe reprezentnd
D.A.B. - D.O.B. i 4 probe D.O.H. - D.A.M.) se
trimit la laborator etichetate. La laborator se
dozeaz acidul clorhidric, rezultatele fiind
exprimate n mEq%o.

INTERPRETARE: valori normale, concentraia HCI atinge 40-60 Eq%0.

Testul de histamin se poate face i printr-o stimulare cu doz mai mare de histamin
(testul maximal Kay), introducnd 0,04 mg histamin/kgcorp.
Testele cu histalog i pentagastrin au avut avantajul c efectele secundare sunt mult mai
reduse, nu necesit medicaie antihistaminic i au efect excitant mai mare, dar nc nu
s-a generalizat n practic; costul ridicat le limiteaz utilizarea.
Explorarea secretorie gastric se poate face i fr excitani prin determinarea debitului
acid bazai (D.A.B.) prin tubajul matinal jeun sau prin colectarea secreiei nocturne timp
de 12 ore.
Tubajul matinal a jeun
Dimineaa pe nemncate se introduce sonda Einhorn n stomac (dup tehnica
cunoscut), se aspir tot coninutul gastric care se arunc. Apoi, timp de o or, va fi
extras secreia gastric din 3 n 3 minute i va fi repartizat n patru eantioane,
reprezentnd secreia din 15 n 15 minute.
Tubajul gastric nocturn
Determinarea secreiei acide bazale din timpul nopii se face prin tubajul gastric nocturn.
Bolnavul nu primete nici un aliment sau ap ncepnd de la prnz (ora 13). La ora 19 se
introduce sonda Einhorn n stomac i se extrage sucul gastric din or n or pn la 7
dimineaa, fr introducerea vreunui excitant al secreiei. Cele 12 eantioane se trimit la
laborator pentru determinarea debitului acid.
n mod normal exist o pauz secretorie de HCI liber pe timpul nopii ntre orele 23 i 4
dimineaa. n ulcerul duodenal exist o secreie continu n HCI liber (stare disecretorie).

EXPLORAREA FUNCIONAL A FICATULUI

Explorarea ficatului se poate face urmrindu-se:
modificrile parametrilor funcionali biochimici, care pot
fi cuprinse n patru sindroame biofuncionale majore
dup cum urmeaz:
I. sindromul de hepatocitoliz;
II. sindromul de deficit funcional hepatic sau sindromul
hepatopriv;
III.sindromul de inflamaie sau de reacie mezenchimal;
IV. sindromul colestatic;

explorri morfologice;
explorri funcionale cu semnificaie etiopatogenetic

EXPLORAREA SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZ

Sindromul de hepatocitoliz = alterarea
integritii hepatocelulare. n acest scop se fac
urmtoarele determinri: transaminazele
(aminotransferazele), aldolazele i alte enzime i
sideremia (fierul seric).
Acestea nu sunt specifice leziunilor (suferinelor)
ficatului; rezultate crescute gsim i n necroza
altor organe.

Determinri
1.1. - T.G.P. (transaminaza
glutamicopiruvic)
- ALAT
(alaniaminotransferaz)
I.2. - T.G.O. (transaminaza glutamicooxalape- tic)
- ASAT
(aspartaminotransferaz)
I.3. Aldolazele
I.4. Sideremia

Recoltare

Valori normale

2-3 ml snge

4-13 U.l.
40 U. Karmen; cresc n
leziuni chiar minore

Din acelai snge

5-17 U.l. (25 U.

Karmen)

Din acelai snge

1-2 U.S.L.

10 ml snge (direct
ntr-o eprubet, cu ac
de platin fr
sering)

90 - 140(ig%

2. EXPLORAREA SINDROMULUI DE DEFICIT FUNCIONAL

HEPATIC SAU SINDROMUL HEPATOPRIV

Dintre multiplele teste utilizate pentru evaluarea

insuficientei hepatice, cu semnificaie exclusiv
funcional amintim:
1. teste care evalueaz activitatea metabolic i
de sintez;
2. teste ce exploreaz fenomenele excretorii i
circulatorii.

TESTE CARE EVALUEAZ ACTIVITATEA METABOLIC l DE SINTEZ

La nivelul ficatului sunt sintetizate albuminele,

factorii de coagulare: fibrinogenul, protrombina
etc.
De asemenea, ficatul particip la metabolismul
glucidic; lipidic etc. De aceea, n practica
medical, explorarea funcional hepatic este
apreciat i prin tulburrile metabolice.
Aceste tulburri au o valoare informativ
deosebit, dar nu pot fi considerate specifice.

Teste

Recoltare

a)

Teste ce se refer la
metabolismul protidic
Determinarea proteinelor

5-6 ml snge

TESTE DE COAGULARE:
Timpul Quick Timpul Howel

0,5 ml oxalat de sodiu + 4,5 ml snge

Valori normale
7-8 g% (16-18 mEq/l)
Albumine
3,8-4,6 g%
Globuline 2,8%
Raport A/G = 1,5
T.O. = 12 - 16 (85-100%)
T.H. = 60 -120

Testul Koller precizeaz dac alterarea timpului Dup 24 ore de la administrarea vit. K (30 mg
Quick se datoreaz unei insuficiene hepatice ori i.m.) se recolteaz snge pentru timpul Quick
unei cauze extrahe- patice (de exemplu, deficit
de absorbie a vit. K la nivelul intestinului, n caz
de icter mecanic). Testul poate diferenia un icter
mecanic de unul parenchimatos.
. Dozarea fibrino- genului

0,5 ml citrat de sodiu + 4,5 ml snge

200 - 400 mg %

Determinarea coli- nesterazei serice

180 - 280 U/mol/ml/h (metoda Huerga)

3-8 U/ml/min (metoda Ellman)

Amoniemia (reflect funcia ureogenetic a

ficatului)
b) Teste care se refer la metabolismul
glucidic
. Testul hiperglicemiei provocate (testul
toleranei la glucoz)
Testul toleranei la galactoz; se bazeaz pe
capacitatea ficatului de a metaboliza galac- toza
fr intervenia insulinei. Excesul de galactoz
se elimin prin urin

14 4 U g% n plasm

Vezi explorarea funcional a pancreasului en

docrin
Bolnavul nu mnnc dimineaa, i golete
INTERPRETARE: n
vezica urinar i inger 40 g galactoz n 300 ml condiii normale, n prima prob poate aprea
ap; se recolteaz urin la dou i la cinci ore de ga- lactozurie; n a doua, nu.
la administrare.

c) Teste ce se refer la metabolismul lipidic

2 - 4 ml snge

500 - 700 mg%

Din acelai snge

150-250 mg% - 4,7 - 6,7 mmol/l colesterol

Determinarea lipi- demiei

. Determinarea colesterolului

B. TESTE CARE EXPLOREAZ FENOMENELE METABOLICE

EXCRETORII l CIRCULATORII
Capacitatea ficatului de a epura plasma poate fi cercetat
prin:
Determinri
Timpi de execuie
Rezultate
II.2.2. testul cu B.S.P.
(bromsulfonftalein) sau retenia de
B.S.P.

1.
2.
3.

Se recolteaz aproximativ 5 ml snge INTERPRETARE:

prob martor.
normal la 45 retenia de B.S.P., este sub
Prin acelai ac se injecteaz 1 ml
5% din doza administrat.
B.S.P. / 0,5% pe 10 kg corp.
Se recolteaz snge din braul opus
la 5 i 45 min (la laborator se do
zeaz colorimetric).

II.2.3. Clearance-ul B.S.P.

Se administreaz intravenos o doz

n mod normal volumul de plasm epurat
standard de B.S.P. (270 mg la brbai i de celulele hepatice ntr-un minut
240 mg la femei), apoi se recolteaz snge reprezint 14,5% din volumul sanguin i
(3-4 ml) la 8, 15, 45 i 90 min. de la
scade n afeciuni hepatice. Normal, n
injectare pentru urmrirea descreterii
bil, B.S.P.-ul apare la 5-15 min. Dup
colorantului n snge. Proba necesit i
injectare, eliminarea urinar a B.S.P., n
efectuarea unui tubaj duodenal pentru a mod normal, se face numai n primele ore.
se putea urmri apariia i concentraia
B.S.P. n bil. Se mai poate explora
eliminarea urinar.

Clearance-ul cu roz Bengal i cu aur

coloidal

Se injecteaz bolnavului o cantitate de

izotop,
dup care, la diferite perioade, se prelev
probe de snge n care se determin
radioactivitatea.

EXPLORAREA SINDROMULUI DE INFLAMAIE SAU DE REACIE

MEZENCHIMAL
Determinri

Recoltare

Valori normale

111.1. V.S.H. (test indirect) Vezi Tehnici generale de

ngrijire a bolnavilor"
III.2. Teste de disprotei- 2 ml snge
Timol = 0,5 u. Mc Lagen
nemie (R. Takata-Ara, R.
(0,20 U fotometrice)
Gross, R. Kunkel, banda de
coagulare Weltman, reacia
de turbiditate cu Timol, R.
Sia). Cel mai des se practic
R. Timol.
III.3. Electroforeza
2-3 ml snge
albumine 60% globuline
40% din care: a-, = 6% a2 =
9%
(3 = 14% 7=15-18%

III.4. Imunoelectroforeza 2-3 ml snge

IgG = I200 |ig/l00 ml IgA =

140-420 |ig/100 ml IgE =
0,01-0,4 ja.g/100 ml IgD =
3-40 p.g/100 ml IgM = 5150 (j.g/100 ml

EXPLORAREA SINDROMULUI COLESTATIC (EXCRETOBILIAR, BILIOOBSTRUCTIV)

Biligeneza, funcie specific i esenial a

ficatului, precum i excreia bilei sunt explorate
prin determinarea concentraiei sanguine a
principalilor constitueni biliari, ca i prin
studiul eliminrilor biliare, urinare i intestinale
Determinri
Valori normale
ale acestora. Recoltare
IV.2.1. Determinarea bilirubinemiei

2 ml snge

IV.2.2. Determinri enzi- matice fosfataza alcalin

IV.2.3. Determinri urinare
(bilirubina, urobili- nogenul)

2-3 ml snge 50-100 ml urin

1 mg%
bilirubinemia conjugat (direct)
= 0-0,2 mg% bilirubina
neconjugat (indirect) = 70% din
total
2-6 u Bodansky = 15-35 u.i./l
Examen sumar de urin

EXPLORRI MORFOLOGICE
1. Laparoscopie (peritoneoscopie = vizualizarea direct a ficatului cu ajutorul
aparatului numit laparoscop.)
2. Puncia biopsic hepatic (v. Tehnici generale de ngrijire a bolnavilor").
3. Scintigrafia hepatic (cu izotopi radioactivi) = nregistrarea imaginii
ficatului. Se poate executa cu urmtoarele substane radioactive: 198Au, roz
Bengal, techneiu, albumin uman,. Calea de administrare obinuit este
injectarea intravenoas, apoi se detecteaz cu ajutorul unui contor de
scintilaie.
Rezultatul examinrii, scintigrama, este o imagine constituit din densiti de
semne (liniue paralele, puncte) pe hrtie sau pe film scintigrafic (fig. 26).
Lipsa de fixare a substanelor radioactive, datorit unor leziuni distructive sau
nlocuirea esutului normal, realizeaz imagini lacunare (abces, chist, tumori).
4. Ecografia este o metod modern de mare viitor i permite obinerea de
imagini ultrasonice, care sunt utile pentru diagnostic (chist, abcese,
neoformaii etc.

 1. Ag.HBs (antigenul Australia) prezent n sngele

bolnavilor, n hepatita viral B.
2. Ac.HBs (anticorpul anti-AgHBs) - apariia
anticorpilor are o semnificaie favorabil pentru
evoluia procesului hepatic.
3. Complementul seric.
4. Alfa foto-proteina este prezent n procent de
70% la bolnavii cu cancer primitiv hepatic.
5. I.D.R. Casoni pentru chist hidatic.
6. Testul Coombs pentru anticorpi antihematie.

EXPLORAREA FUNCIONAL A
CILOR BILIARE

TUBAJUL DUODENAL MELTZER-LYON

Tehnica tubajului duodenal (Meltzer-Lyon) a fost studiat la capitolul 10 n
Tehnici generale de ngrijire a bolnavilor", de aceea se vor prezenta doar unele
modificri care pot surveni n timpul efecturii tubajului.
Lipsa de scurgere a bilei A, cu toate c sonda este n duoden, indic un sfincter
Oddi nchis (obstacol pe canalul coledoc: spasm, litiaz, neoplasm). Normal bila
este de aspect clar. Patologic bila A este vscoas, tulbure n angiocolite, coledocite.
Lipsa de scurgere a bilei B dup instilarea sulfatului de magneziu pledeaz pentru
un obstacol al colului veziculei biliare, respectiv al canalului cistic (calcul, tumor).
Evacuarea bilei n cantitate mare, colorat nchis, urmat de ameliorarea strii
bolnavului sunt semnele hipotoniei biliare.
Apariia tardiv a bilei B n cantitate mic, slab colorat, asociat cu dureri n
hipocondrul drept, orienteaz spre o hipertonie a cilor biliare.
Lipsa bilei C survine n obstrucia canalului hepatic comun.
Examenul citologic al bilei A, B sau C trebuie efectuat imediat dup recoltare,
evitndu-se autoliza elementelor sau moartea eventualilor parazii (lamblii etc.).
n sediment se pot evidenia la microscop celule epiteliale, leucocite n cantitate
mare, ceea ce pledeaz pentru un proces inflamator (duodenit, colangit,
colecistit).

TUBAJ DUODENAL MINUTAT

Este o metod dinamic de explorare a funciei sfincterului i veziculei biliare.
Prin aceast metod se urmrete debitul biliar, notndu-se din 5 n 5 minute
reacia bolnavului i caracterele bilei recoltate. Tubajul duodenal minutat are 5
timpi:
timpul I (coledocian): se scurge un amestec de bil coledocian, suc pancreatic
i duodenal, n cantitate de 10-15 ml; dup 5 minute se introduc 40 ml de ulei
de msline;
timpul II (Oddi nchis): apare la 4 minute de la introducerea uleiului de
msline j dureaz 3-6 minute (nu se scurge bil);
timpul III (scurgerea bilei A) dureaz 3 minute;
-timpul IV (vezicular): apare bila B, dureaz 20-25 minute i se scurg 25-30 ml
ie bil;
timpul V (hepatic) ncepe cu apariia bilei C.
n sfrit, se administreaz prin sond 30 ml sulfat de magneziu 33% pentru a .
erifica dac vezicula s-a evacuat complet.

Etape de execuie

Timpi de execuie

1. Pregtirea materialului

1.1. Acelai ca i pentru metoda Meltzer-Lyon. n plus se adaug 50 ml de ulei de msline i un

stativ cu dou rnduri a 8 eprubete.

2. Pregtirea bolnavului i 2.1. Vezi ca Sondajul duodenal".

introducerea sondei
3. Administrarea uleiului 1.
de msline
2.
3.

Dup 5 minute de la apariia bilei A se adapteaz seringa la sond.

Se injecteaz 40 ml ulei de msline.
Se penseaz sonda timp de 5 minute.

4. Recoltarea sucului n
primele 8 eprubete

1.
2.

Se deschide sonda i se introduce n prima eprubet timp de 5 min.

Se introduce apoi pe rnd n primele 8 eprubete; n fiecare eprubet sonda se menine 5
min. (durata 40 min.).

5. Administrarea
sulfatului de magneziu

1.
2.
3.

Se adapteaz din nou o sering la sond.

Se injecteaz 40 ml sulfat de magneziu 33%.
Se penseaz sonda din nou 5 min.

6. Recoltarea sucului n al 6.1. Se procedeaz la fel ca i dup injectarea sulfatului de magneziu utiliznd a doua serie de
doilea rnd de 8 eprubete eprubete.
7. Extragerea sondei
8. Trimiterea probelor la
laborator

7.1. Se extrage sonda (tehnica obinuit).

1.
2.

Se noteaz ntr-un tabel cantitatea sucului recoltat, culoarea la emisie, precum i senzaiile
dureroase (dac le-a avut bolnavul).
Cele dou serii de eprubete etichetate cu mostrele de bil vor fi trimise la laborator.

EXPLORAREA FUNCIONAL A
PANCREASULUI EXOCRIN

METODE DIRECTE
Prin metode directe se cerceteaz enzimele (fermenii) pancreatice n snge,
urin i sucul duodenal.
A. CERCETAREA ENZIMELOR DIN SNGE l URIN
Dintre enzimele pancreatice din snge i urin, obinuit se cerceteaz amilaza.
Pentru dozarea amilazei (diastazei) din snge, se recolteaz pe nemncate 5- 6
ml snge, fr substan anticoagulant. Valoarea normal a amilazemiei este
de 16-32 U Wohlgemut. Cercetarea este util n pancreatitele acute (cnd
amilazemia crete mult), dar n suferinele pancreatice cronice nu are valoare.
Pentru cercetarea amilazei din urin, se trimit la laborator 50 ml urin, din
prima emisie de diminea. Amilazemia are valori normale cuprinse ntre 3264 UWohlgemut (crete n pancreatitele acute).
B. CERCETAREA ENZIMELOR (TRIPSIN, LIPAZ, AMILAZ) N SUCUL
DUODENAL
Recoltarea sucului duodenal pentru dozarea enzimelor se face prin metoda
tubajului duodenal. Pentru obinerea unui produs bogat n suc pancreatic,
recoltarea se face dup stimularea secreiei pancreatice cu eter (2-3 ml)
introdus pe sonda duodenal. Mai recent se folosesc stimulri hormonale cu
secretin i pancreo- zimin injectate intravenos.

Etape de execuie

Timpi de execuie

1. Pregtirea materialului

1.1. Acelai ca i pentru tubajul duodenal Meltzer-Lyon. n plus se pregtesc substana excitant a
secreiei pancreatice (HCL, eter sau secretin i pancreozimin), seringi i ace sterile (n cazul folosirii
substanelor injectabile).

2. Pregtirea bolnavului i
introducerea sondei
3. Evacuarea bilei A i B

2.1. Vezi capitolul Sondajul duodenal"

3.1. Se recolteaz bila A i B (stimulat cu sulfat de magneziu) dup tehnica cunoscut.

4. Recoltarea sucului
4.a.1. Dup evacuarea bilei A i a bilei B se adapteaz la captul liber al sondei o sering i se introduce eterul
dup stimularea secreiei (2-3 ml). 4.a.2. Se recolteaz n continuare un suc mai bogat n enzime pancreatice.
pancreatice:
nutul primei eprubete, fiind amestecat cu eter, se arunc, iar ntr-un balon splat cu ap distilat i uscat.
a. Stimularea cu eter
b. Stimularea cu
4.b.1. Dup evacuarea bilei A i a bilei B i dup efectuarea testrii sensibilitii organismului la secretin, se
secretin
injecteaz intravenos secretin 1 U/kgcorp.
ATENIE: Coni restul 4.b.2. Se recolteaz apoi 4 probe de suc pancreatic (din 10 n 10 minute).
se adun

Dac se folosete stimularea cu pancreozimin, doza (injectat 100 uniti.

OBSERVAIE: (i.v.) este

de circa
5. Extragerea sondei i
trimiterea probelor la
laborator

1.
2.

Extragerea sondei - vezi aceeai fi de la 2.1.

Probele sunt trimise la laborator nsoite de biletul de trimitere pentru dozarea amilazei (lipaza i
tripsina se dozeaz mai rar).

METODE INDIRECTE
O metod indirect de explorare a funciei exocrine a pancreasului este examenul
materiilor fecale.
Analiza materiilor fecale se execut dup ce pacientul a urmat timp de 3 zile dieta
Schmidt-Strassburger. Examenul coprologic ofer date orientative importante
orivind consecina unei afeciuni pancreatice asupra digestiei intestinale
n suferina pancreatic se constat urmtoarele:
la examenul macroscopic: cantitate abundent, aspect lucios, sticlos, culoare deschis,
fr miros deosebit;
examenul microscopic: pune n eviden multe grsimi neutre, fibre musculare;
examenul chimic, evideniaz lipide peste 10-50 g/zi = steatoree net. Normal cantitatea
de lipide nu depete 5 g. n cazul insuficienei pancreatice 70-80% din grsimile
ingerate se regsesc n materiile fecale. De asemenea, cantitatea de azot crete peste 3
g/zi, din cauza neutilizrii substanelor proteice.

Alte metode indirecte sunt: explorarea cu izotopi radioactivi, n special substane

grase marcate cu iod (testul de digestie al trioleinei marcate cu 1311 care evideniaz
deficite n digestia unor acizi grai cu eliminarea lor crescut n fecale (prin deficit
de lipaz). De mare utilitate este scintigrafia pancreatic n special n diagnosticul
proceselor tumorale pancreatice. Aceste testri nu se pot ns executa dect n
laboratoare de radioizotopi. (Datorit acestui fapt au fost prezentate numai cu scop
informativ).

EXAMENUL MATERIILOR FECALE

Este explorarea care ofer date orientative de mare importan asupra funciei
de digestie i absorbie. ntruct alimentaia influeneaz cantitatea i calitatea
fecalelor, pentru a se putea face un bilan complet i pentru aprecierea
capacitii funcionale a tubului digestiv, recoltarea materiilor fecale trebuie s
fie precedat de un regim care s conin toate principiile alimentare - regim
standard (prnzul Schmidt-Strassburger) - compus din 125 g proteine, 200 g
hidrai de carbon, 100 g grsimi care pot rezulta din meniul urmtor:
dimineaa: - 500 ml lapte, pine cu unt sau un ou moale; prnz: - 125 g carne
tocat (cntrit n stare crud) pregtit;
- sup de carne sau legume;
- 250 g piure de cartofi cu 100 ml lapte, 20 g unt; seara: - lapte (ceai), cartofi
copi, unt 20 g, unc fiart, ia orele 10 i 17 se mai poate aduga lapte.
n mod practic acest regim se compune din 200-300 g cartofi, 50-60 g unt i
200 g carne, 500-800 ml lapte.
Bolnavul trebuie s urmeze acest regim dimp de 3 zile. A treia zi se recolteaz
scaunul.
Pentru identificarea materiilor fecale provenite din acest regim alimentar se
poate marca nceputul probei, administrndu-se o caet de crbune animal.
Pe lng regimul alimentar, n tot acest timp, se impune excluderea oricrei
medicaii cu influen asupra proceselor digestive i asupra tranzitului.

 Materiile fecale recoltate se analizeaz: macroscopic, microscopic i chimic.

Prin examenul macroscopic ai scaunului se pot aprecia: cantitatea, forma,
culoarea, mirosul, resturile alimentare nedigerate i produsele patologice
(mucus, puroi, snge, parazii etc.) care se elimin prin materiile fecale.
Examenul microscopic vizeaz urmtoarele elemente: fibrele musculare,
grsimile, amidonul i celuloza. La un om cu digestie normal, chiar dup
regimul de prob de dou sau trei zile, fibrele musculare, grsimile, amidonul
sau celuloza sunt destul de rare. Apariia acestora ntr-o cantitate mai mare
pledeaz pentru unele tulburri de digestie sau de absorbie sau pentru un
tranzit intestinal mai accelerat.
Fibrele musculare. n cazul unei digestii bune, fibrele musculare apar rar sub
forma unor fragmente mici; sunt de obicei de culoare galben. ntr-o digestie
deficitar, fibrele musculare sunt mai frecvente, apar parial digerate sau
nedigerate ntr-un numr mai mare, pledeaz, de obicei, pentru o
insuficien pancreatic.
esutul muscular nu poate fi digerat n intestin, dac la nivelul stomacului
acidul clorhidric n-a digerat esutul conjunctiv. De aceea prezena mai multor
fibre musculare, aprute uneori n placarde, se poate datora i unei
hiposecreii de acid clorhidric la nivelul stomacului.

 Materiile fecale recoltate se analizeaz: macroscopic, microscopic i chimic.

Prin examenul macroscopic ai scaunului se pot aprecia: cantitatea, forma,
culoarea, mirosul, resturile alimentare nedigerate i produsele patologice
(mucus, puroi, snge, parazii etc.) care se elimin prin materiile fecale.
Examenul microscopic vizeaz urmtoarele elemente: fibrele musculare,
grsimile, amidonul i celuloza. La un om cu digestie normal, chiar dup
regimul de prob de dou sau trei zile, fibrele musculare, grsimile,
amidonul sau celuloza sunt destul de rare. Apariia acestora ntr-o cantitate
mai mare pledeaz pentru unele tulburri de digestie sau de absorbie sau
pentru un tranzit intestinal mai accelerat.
Fibrele musculare. n cazul unei digestii bune, fibrele musculare apar rar
sub forma unor fragmente mici; sunt de obicei de culoare galben. ntr-o
digestie
deficitar, fibrele musculare sunt mai frecvente, apar parial digerate sau
nedigerate ntr-un numr mai mare, pledeaz, de obicei, pentru o
insuficien pancreatic.
esutul muscular nu poate fi digerat n intestin, dac la nivelul stomacului
acidul clorhidric n-a digerat esutul conjunctiv. De aceea prezena mai
multor fibre musculare, aprute uneori n placarde, se poate datora i unei
hiposecreii de acid clorhidric la nivelul stomacului.

 Grsimile se pot prezenta sub form de: grsimi neutre, acizi grai sau
spunuri.
n cazul unei digestii bune, grsimile se gsesc n general destul de rar. Prezena unei cantiti mai mari de grsimi neutre (steatoree) atrage atenia
asupra jnei insuficiene pancreato-biliare (maldigestie). Abundena de acizi
grai i spu-nuri poate avertiza asupra unor tulburri de malabsorbie.
Amidonulm scaunul normal se afl n cantiti foarte mici. Cantiti crescute se
ntlnesc n insuficiena pancreatic sau n caz de tranzit intestinal accelerat.
Celuloza: prezena unei cantiti mai mari de celuloz n scaune este consecina, de cele mai multe ori, a unui tranzit intestinal mai accelerat.
Alte elemente (produse patologice) care pot fi semnalate n scaun sunt: mucusul, hematiile, leucocitele, celulele epiteliale (care nsoesc, ca i mucusul,
diferite afeciuni inflamatorii): ou de parazii etc.
Examenul chimic. Dintre determinrile care se fac n acest scop, cele mai des
olosite n practic sunt: determinarea pH-ului, care se efectueaz cu hrtie de
tur-nesol (reacia acid caracterizeaz procesele de fermentaie, iar reacia
alcalin caracterizeaz scaunele de putrefacie) i determinarea hemoragiilor
oculte (reacia Adler).
Mai rar se cerceteaz: azotul (n pancreatite cronice i enteropatii cronice,
eliminarea azotului fecal - este crescut creatinina), pigmenii biliari (lipsa lor
n scaun pledeaz pentru o ocluzie complet a canalului coledoc).

ATENIE:
Recoltarea scaunului pentru hemoragii oculte impune
respectarea unor ndicaii privind alimentaia bolnavului;
nainte de recoltarea fecalelor, i se va administra bolnavului,
timp de 3 zile, jn regim alimentar compus din lapte i finoase;
alimentaia bolnavului va fi lipsit de: carne, alimente care
conin snge, fructe, legume verzi, cacao, ciocolat.
ALTE RECOMANDRI:
- nu sunt permise medicamente pe baz de fier sau
hemoglobin;
- nu se fac extracii dentare;
- se verific dac bolnavul nu prezint gingivoragii, epistaxis.
-femoragiile oculte apar n caz de sngerri gastrointestinale
mici (ulcer, boli neoplazice) etc.
La laborator cercetarea hemoragiilor oculte se face cu ajutorul
reaciei Adler.

URGENELE ABDOMINALE

1.COLICA BILIAR

Prin colic biliar (i se mai spune i vezicular sau hepatic) se inelege o durere acut
violent, localizat n hipocondrul drept, cu iradiere r n coloana vertebral, umrul i
omoplatul drept, survenit n cursul colecistopatiilor litiazice i nelitiazice (colecistite
acute i subacute, diskinezii veziculare cistice sau oddiene, colecistoze, tumori biliare).

Cauze

Litiaza biliar este prezena de calculi n vezicula biliar sau n cile biliare
intra- i extrahepatice

Colecistita acut este o inflamaie cu caracter acut a peretelui colecistic

(congestie, supuraie, gan- gren). De cele mai multe ori survine din cauza
obstruciei canalului cistic (litiaz cistic) i infeciei pereilor veziculei biliare.

Angiocolitele (colangite) sunt afeciuni inflamatoare ale cilor biliare extra- i

intrahepatice (cnd este interesat i colecistul este vorba de angio- colecistite).

Colecistita cronic i diskineziile biliare (diskine- ziile biliare sunt tulburri ale
motricitii veziculei biliare).

Parazitozele intraveziculare (giardia).

Simptomatologie
Durerea se datorete unor contracii spastice reflexe ale veziculei sau ale cilor biliare, urmate de creteri
ale presiunii din arborele biliar.

Debuteaz n hipocondrul drept sau n epigastru, se accentueaz progresiv, atingnd intensitatea maxim
n cteva ore i cedeaz brusc sau lent.

Iradiaz sub rebordul costal drept n regiunea dorso-lombar, scapular, n umrul drept.

Frisonul apare cnd predomin infecia cilor biliare; este urmat de transpiraii abundente i stare general
rea.

Febra apare mai ales n colecistitele acute i angiocolite secundare infeciei cu germeni micro- bieni.

Greuri, vrsturi cu coninut alimentar sau bilios.

Icter. Coloraia se datorete unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi i se poate instala fr s existe
un obstacol prin calcul pe coledoc.

Semne locale - Vezicula biliar poate fi palpabil i foarte sensibil, ceea ce se pune n eviden cernd
bolnavului s inspire profund n timp ce mna palpeaz hipocondrul drept. Dac vezicula este inflamat,
n inspiraie profund, cnd ea atinge mna celui ce palpeaz, bolnavul simte o durere accentuat (semnul
Murphy - prezent).

Conduita de urgenta

Colicile biliare de intensitate i durat mic, fr complicaii, pot fi tratate la domiciliu prin:
repaus la pat,
regim alimentar,
analgetice,
antispastice (lizadon, scobutil, foladon tablete).
Colicile biliare nsoite de vrsturi (cu tulburri hidroelectrolitice), la cel mai mic semn de evoluie
nefavorabil necesit internarea de urgen pentru investigaii i tratament medico-chirurgical.
In spital

Recoltarea de snge pentru examinri de urgen: numrarea leucocitelor, bilirubinemie,

transaminaz, ionogram sanguin, rezerv alcalin, azot, glicemie, amilazemie.

Examenul urinii (urobilinogen, pigmeni biliari).

Atenie! Nu se face n crize tubaj duodenal sau colecistografie cu substan de contrast.
Repaus la pat. Alimentaie: ceai de tei, mueel sau ment.

Calmarea durerii.

Asistenta medical pregtete medicamente i instrumentar steril pentru tratament, dar nu va

administra bolnavului nici un calmant fr indicaia medicului, pentru a nu masca evoluia
acut a bolii sau o perforaie.

antispastice: perorai (lizadon, foladon, scobutil n tablete);

parenteral: scobutil compus 2-3 fiole, sulfat de atropin 0,5 mg s.c. de 2-3 ori pe zi, papaverin
(2-4 fiole n 24 de ore),

nitroglicerin administrat sublingual sau injectabil reduce spasmul sfincterului Oddi i

contraciile hipertone ale veziculei biliare. Nu are nici un efect n hipotonii sau atonii,

antialgice: algocalmin, antidoren, fortral.

Dac nu cedeaz colica, se recurge la mialgin 100-150 mg la interval de 6-8 ore, medicament care
are avantajul de a nu provoca spasmul musculaturii netede.

Atenie!

Calmarea vrsturilor (bolnavul vars, deci nu se poate administra nimic peroral);

emetiral (supozitoare),

torecan (fiole),

plegomazin (fiole).

Combaterea infeciei:

antibiotice: penicilin (se elimin puin prin cile biliare) 6-10 milioane U/zi, tetraciclin (nu se
elimin prin cile biliare) 2-3 g/zi, ampicilin 2-3 g/zi peroral sau i.m. (se elimin biliar).

Corectarea tulburrilor hidroelectrolitice i acidobazice n funcie de rezultatele de laborator.

Administrarea de sedative pentru calmarea strii de agitaie (hidroxizin, diazepam, barbiturice, bromuri).

Punga cu ghea pe hipocondrul drept reduce inflamaia.

n caz de evoluie nefavorabil se recurge la tratament chirurgical.

PROBLEME POSIBILE ALE PACIENTULUI CU

COLICA BILIARA
Probleme:
durerea;

riscul aparitiei unor complicatii;

Tulburari de emisie urinara
Dificultatea de a se alimenta si hidrata corespunzator;
Imposibilitatea de a dormi si a se odihni;
Greutatea n respiratie;
Cresterea temperaturii peste limitele normale;.
Greutatea n a se mbraca si dezbraca;Dificultate n a-si acorda ngrijiri igienice .

 Surse de dificultate
Durere;
Oboseala;
Neliniste;
Prezenta calculului
Proces infectios
Slabiciune
Hidratare necorespunzatoare
Febra
Neacceptarea rolului de bolnav
Situatie de criza

2. PANCREATITA ACUT

Pancreasul este o gland cu dubl secreie:

exocrin (secret fermeni digestivi: tripsina, amilaza, lipaza, care se vars prin sfncterul Oddi n
duoden, deasupra ampulei Vater, prin canalul Wirsung i Santorini);
endocrin (elaboreaz secreia endocrin: insulina, glucagonul cu rol predominant n metabolismul
glucidic, dar i cu alte aciuni).
Din punct de vedere histologic pancreasul este alctuit din dou pri: pancreasul acinar (exocrin) i
pancreasul insular (insulele Langerhans).
Organ retroperitoneal, este situat napoia stomacului cu corpul, capul fiind nconjurat de cadrul
duodenal, iar coada venind n raport cu splina.
Pancreatita acut este o afeciune caracterizat anatomo-patologic, prin inflamaie edematoas
(pancreatita acut edematoas), hemoragic (pancreatit hemoragic), necrotic sau necrotic-hemoragic.
Clinic se manifest ca un sindrom dureros abdominal acut violent, nsoit uneori de stare de oc.
Sindromul abdominal grav este datorat unui proces de autodigestie a glandei pancreatice, determinat de
aciunea enzimelor amilolitice, lipolitice i proteolitice, cu revrsarea acestora n snge (amilaza, lipaza
crescute n snge i urin).
n faza de debut a bolii se produce un edem accentuat al glandei, apoi apare un revrsat serosanguinolent, care este rezultatul leziunii hemo- ragice cu necroz consecutiv.

Cauze
Litiaza biliar (a canalului coledoc).

Obstrucia canalului pancreatic i a amulei Vater (calculi, neoplasme; inflamaia sfincterului

Oddi) sau poate s fie o obstrucie funcional. Consumul excesiv de alcool.

Modificrile vaselor pancreatice (tromboza capilarelor i venulelor, embolizri ateromatoase).

Infeciile.

Cauze toxice (intoxicaii cu ciuperci).

Ali factori etiologici: hiperlipemia, hipercalcemia,traumatismele etc.

Ulcerul duodenal, obezitatea.

Simptomatologie

Simptomele i semnele sunt fruste n pancreatitele acute, edematoase i deosebit de intense, dramatice n
pancreatitele necrotic-hemoragice.

Debutul bolii este brusc.

Durerea abdominal, cu localizare n etajul superior "n bar", cu iradiere n spate i mai rar n umeri,
simulnd ulcerul perforat, este simptomul principal. Este continu, de intensitate mare. Uneori bolnavul ia
poziii antalgice (flexiunea trunchiului, antebraele pe abdomen apsnd regiunea dureroas).

Vrsturi (alimentare, bilioase sau hemoragice).

Tulburri de tranzit (constipaie sau ileus dinamic).
Stare de oc n formele grave (paloare, puls mic i rapid, tensiune arterial sczut, transpiraii,
extremiti reci, anxietate, tahipnee).
Semnele locale sunt srace:

nu exist contractur muscular,

uneori o uoar aprare epigastric,
pe abdomen apar n unele cazuri pete cianotice (n formele necrotice).

Atitudinea de urgen

Internarea n spital i meninerea sub observaie medico-chirurgical.

Atenie!

Nu se administreaz mialgin sau morfin(dau spasmul sfincterului Oddi i mascheaz procesul

inflamator acut).
n faza de prespitalizare

nu se administreaz nimic peroral.

Calmarea durerii abdominale. Se poate administra algocalmin i.m., bicarbonat de sodiu 1 linguri
perorai.
Ghea pe abdomen.
Aspiraie duodenal cu sonda " demeure.
n caz de stare de oc, dac este posibil: perfuzie cu soluie macromolecular (dextran 40) sau ser
glucozat 5%, perfuzie care va fi meninut n timpul transportului.

n spital

Recoltarea sngelui pentru examinri de urgen: amilazemie, calcemie, glicemie, bilirubinemie,

V.S.H., leucodte. Creterea amilazei, leucocitelor, a glucozei i scderea calciului sunt semnificative
pentru diagnostic, recoltarea urinei: amilazurie, glicozurie.

Examenul radiologic abdominal pe gol poate pune n eviden semne de ileus dinamic, poate exclude
semne directe de ulcer perforat.

Calmarea durerii n spital:

mialgin 100-150 mg la interval de 3-5 ore. La mialgin se mai adaug:

atropin 0,5-1 mg
papaverin 80 g (dou fiole) la 2 ore i.v.
nitroglicerin 2-3 tablete sublingual, care anuleaz efectele spastice ale mialginului
perfuzie cu xilin - n doz de 2-3 g/zi n ser glucozat 5% sau n ser fiziologic
fortral i.m.

Corectarea tulburrilor hidroelectrolitice: gluconat de calciu i.v. (n caz de hipocalcemie) 20-30 ml din
sol. de 10% n 24 de ore.
Glucocorticoizi - H.H.C. (n cazurile grave pentru efectul antiinflamator, antioc, antitoxic) n doz
medie 100 g/24 de ore.
Antibiotice n caz de infecie
Inhibitori ai tripsinei;

trasylol i.v. 1-2 fiole a 25 000 U la 6 ore,

katein i.v. 500 000 U.J.K. (5 fiole) numai n formele edematoase la debut! apoi n perfuzie cte 50
000 U.J.K./or.

IN GR IJIRE A PA CIE N TU LU I C U PA NC RE AT ITA A CU TA

Pancretatita poate imbraca mai multe forme:

Acuta-catarala sau edematoasa caracterizata prin edem la nivelul pancreasului
Hemoragica
Ulcero-necrotica
Simptomul principal in pancreatita este:
durerea intensa(durere in bara din hipocondru drept in cel stang),
greata
varsatura
febra
hipotensiune arterialasocmoarte
Tratamentul este initial medical

INGRIJIRI PROPRII
Se introduce sonda nazogastrica pentru a suprima greata varsaturile si pentru a
preveni distensia gastro-intestinala
Se suprima alimentatia orala pana la normalizarea amilazelor si 48h dupa
cedarea durerii
Se monteaza cateter venoshidratarea parenterala
Se efectueaza bilant hidirc riguros motiv pentru care Se face sondaj vezical
dmeure
Se monitorizeaza parametri vitali
Se asigura:
igiena
somnul
confortul prin pozitie
comunicarea

INGRIJIRI CU ROL DELEGAT

Se administreaza:
gordox sau trasylol;
antibioterapie cu spectru larg;
alcalinizante care reduc secretia gastrica;

FORMULAREA DIAGNOSTICELOR DE NURSING

1.Nevoia de a
evita pericolele

P1:durere
E1:proces inflamator
S1:durere in bara,intensa
P2:P-risc de complicatiiagravarea procesului
inflamatordeces

2.Nevoia de a se
misca si a avea
o buna postura

P: repaus impus(in pozitia in care doreste)

E:
S:repaus la pat cu facilitarea pozitiei mentionate de bolnav

3.Nevoia de a se
alimenta si
hidrata

P:Suprimarea alimentatiei orale

E:proces inflamator
S:interdictia de a cosnuma alimente sau lichide
O:se mentine regim de foame 48 h

4.Nevoia de a
elimina

P:varsatura,sonda de aspiratie gastrica,sondaj vezical

E:
S:

5.Nevoia de a-si
pastra temperatura
corpului in limite
normale

P:hipertermine
E:
S:

6.Nevoia de a dormi
si odihni

P:insomnie
E:durere
S:

7.Nevoia de a invata

P:deficit de cunostinte
E:
S:

3. OCLUZIA INTESTINAL

Prin ocluzie intestinal se nelege oprirea complet i persistent a tranzitului intestinal i, n

consecin, imposibilitatea evacurii de materii fecale i gaze (se constituie un sindrom de abdomen
acut).

n trecut s-a mai folosit i termenul de ileus, care a fost ns prsit, deoarece cuvntul, derivat din
limba greac (eileos), nseamn a rsuci, rsucirea fiind doar una din multiplele cauze ale ocluziei.

Oprirea tranzitului poate fi provocat de un obstacol mecanic, sau de un obstacol dinamic.

n funcie de aceste posibiliti de producere, ocluzia a fost clasificat n dou tipuri:

Ocluzie mecanic - oprirea tranzitului poate fi provocat de un obstacol mecanic, situat oriunde
n lungul intestinului subire sau al intestinului gros.

Ocluzie dinamic (funcional) - oprirea tranzitului este datorat unei tulburri funcionale a
motililii intestinale fie prin exagerarea contraciei musculaturii peretelui intestinal, fie prin
pareza sau paralizia acesteia.

Cauzele ocluziei intestinale mecanice

Ocluzia intestinal mecanic poate s survin fie prin obstrucie, fie prin strangulare.

Tumori maligne sau benigne (prezente n interiorul intestinului sau n afara tractului intestinal, care
comprim ansele)

Un corp strin (ghem de ascarizi, fecaloame (formate din materii fecale ntrite).

Stenoze (inflamatorii n procese tuberculoase, care n stadiul de cicatrizare retracteaz pereii, stenoznd lumenul intestinal; sau stenoze cicatriceale posttraumatice sau postoperatorii).

Invaginaie intestinal, cauz frecvent de ocluzie intestinal la copii foarte mici, survine prin intubarea (telescoparea) unei poriuni de intestin n altul, ca un deget de mnu

Volvulusul (torsiune), rsucirea ansei intestinale n jurul axului su mezenteric sau n jurul unei bride.

Bride - (bride de neoformaie) urmarea unui proces inflamator aprut dup intervenii chirurgicale sau
dup peritonite i care comprim intestinul (fig. 3.5).

Diferite hernii externe i strangulri interne (un inel de hernie n care intr o
ans intestinal i nu poate s revin. Cu timpul se mrete coninutul ansei i
ncepe strangularea, cu ischemie, a ansei).

Ocluziile prin strangulare pot s survin i n cadrul herniilor interne

(angajarea peretelui intestinal sau a unui segment de intestin ntr-un orificiu
normal sau anormal al cavitii abdominale).

De reinut!
n ocluziile prin strangulare (volvulus, bride, hernii,
invaginaii) este interesat i circulaia mezenteric, astfel
c, n afar de obstrucie, se dezvolt i un proces de
ischemie a peretelui intestinal, care duce la devitalizarea
ansei intestinale, la necroza i perforaia acesteia.
De aceea, ocluziile prin strangulare sunt mai grave ca cele
prin obstrucie.

 Cauzele ocluziei intestinale dinamice

Ocluzia intestinal dinamic survine fie prin paralizia musculaturii intestinului, fie
prin spasmul acesteia.
Stimulii nervoi care determin ocluzia funcional pot fi declanai de:
A) Afeciuni abdominale:
inflamaii ale mucoasei, musculoasei sau seroa- sei intestinului,
peritonite generalizate sau localizate,
hemoperitoneu;
pancreatit acut,
hemoragii digestive,
infarct mezenteric (frecvent dup intervenii
chirurgicale pe abdomen).
B) Afecini ale sistemului nervos:
traumatisme craniene,
traumatisme medulare,
boli neuropsihice.
C)Intoxicaii:
uremie,
intoxicaii profesionale,
toxicomanii.

C)Intoxicaii:
uremie,
intoxicaii profesionale,
toxicomanii.
D) Alte boli:
toracice
traumatisme,
embolii pulmonare,
infarct miocardic,
boli ale organelor retroperitoneale
colica nefrotic,
tumori retroperitoneale,
hematom retroperitoneal
boli ale aparatului genital.

 n ocluziile intestinale se instaleaz tulburri locale i generale. Datorit cauzelor

(enumerate anterior) care mpiedic fluxul coninutului intestinal, roriunea de intestin
situat deasupra obstacolului se dilat, ca urmare a acumulrii de lichide i de gaze.
La locul obstacolului, compresiunea este urmat de congestie, staz i edem; dac se
prelungete compresiunea peretele se poate necroza i perfora.
Una din tulburrile cele mai frecvente ale ocluziei este pierderea de lichide, care
provoac tulburri generale.
Datorit ncetinirii circulaiei n ansa dilatat, o bun parte din lichidele plasmatice trec
n lumenul intestinal. Odat cu pierderea de ap, apare i un dezechilibru al coninutului
de sruri i electrolii din snge.
De acest lucru trebuie s se in seama n aplicarea tratamentului.

SIMPTOMATOLOGIE
Durerea abdominal apare brusc, este localizat iniial la locul leziunii,
ns se generalizeaz repede. Este extrem de puternic atunci cnd ocluzia
se instaleaz brusc (bride, volvulus, ncarcerri etc.).
n toate tipurile de ocluzii mecanice durerile au cel mai des caracter
colicativ, intermitent, spasmodic, survenind la 10-20 de minute, fiind de
intensitate extrem de vie n momentul n care musculatura intestinal se
contract i creeaz micri peristaltice prin care ncearc s nving
obstacolul.
De reinut!
Dac n plin sindrom oclusiv durerile dispar, este semn c musculatura a
obosit. Este un semn ru, pentru c pot surveni complicaii grave:
gangrena i perforarea ansei intestinale, urmat de peritonit.

Vrstura survine de obicei dup o criz dureroas. Vrsturile apar dup

o perioad n care s-a acumulat coninutul n ansa de deasupra
obstacolului, cu att mai curnd, cu ct obstacolul este situat mai sus. La
nceput sunt formate din coninut alimentar, apoi devin bilioase i ulterior
fecaloide.
ntreruperea tranzitului intestinal (oprirea evacurii de materii fecale i
gaze) este un simptom cardinal n ocluzia intestinal. Dac sediul ocluzie;
este mai nalt, bolnavul poate avea emisiune de gaze i mai ales de materii
fecale din poriunea inferioar a intestinului; uneori scaune cu striuri
sanguine (invaginaie intestinal, infarct enteromezenteric, tumori).

 Distensia abdominal (meteorismul abdominal) este deosebit de marcat

cnd obstrucia este situat la colon i ndeosebi la colonul sigmoidian.
Borborismele (clopotajul intestinal).
Prin percutarea peretelui abdominal - cu toat mna - se pune n eviden
un zgomot caracteristic celui pe care-l face lichidul amestecat cu aer,
zgomot hidroaeric.
Examenul radiologic al abdomenului fcut "pe gol" arat c intestinul
este plin de gaze i de lichid intestinal. Se creeaz imaginea radiologic
de nivele hidroaerice, n cuiburi de rndunic - gaze care plutesc deasupra
lichidului.
Semnele generale lipsesc n faza de debut a ocluziei. Progresiv, starea
general se altereaz, tensiunea arterial scade, instalndu-se ocul i
toxemia grav.

CONDUITA DE URGEN
Orice bonav cu ocluzie intestinal sau cu suspiciune de ocluzie trebuie
internat de urgen ntr-un serviciu de chirurgie, pentru definitivarea
diagnosticului.
Se instaleaz o sond de aspiraie nazogastric pentru combaterea stazei.
Dac este cazul, se instituie primele msuri de combatere a strii de oc;
perfuzii pentru meninerea strii generale.
Atenie!
Nu se administreaz opiacee.
Nu se administreaz nimic perorai.
Purgativele sunt categoric interzise.

CONDUITA N SPITAL
Se fac examinri de urgen:
Ionogram,
rezerv alcalin,
azotemie,
leucocite.
Corectarea tulburrilor hidroelectrolitice i a echilibrului acido-bazic este necesar n
toate cazurile. Se va face n raport cu datele furnizate prin examenul de laborator.
n ocluzia mecanic, atunci cnd exist fenomene de strangulaie sau de peritonit, se
indic intervenia chirurgical de maxim urgen. Tratamentul chirurgical, indiferent
de cauza ocluziei mecanice, trebuie s fie precedat i nsoit de tratamentul medical
(rehidratare, reechilibrare) ori de cte ori sunt prezente tulburrile generale mai
importante.

n ocluzia dinamic se va ndeprta cauza determinant (dac este stabilit).

Se face aspiraia gastrointestinal prin sond, n cazul ocluziei paralitice se

administreaz excitante ale peristaltismului intestinal: miostin 1 fiol i.m., clism
evacuatoare.

In ocluzia dinamic prin spasm se administreaz antispastice sub form injectabil:

papaverin 4% (1 fiol de 1 ml); scobutil (fiol a 5 ml). Injectarea se face lent i.v.
sau profund i.m.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU OCLUZIE

INTESTINALA

Obiective de ngrijire:
reducerea distensiei abdominale;
pregtire pentru investigaii de urgen;
calmarea durerii dup ce s-a stabilit diagnosticul;
pregtirea sumar pentru operaia de
ndeprtrii obstacolului;

urgen n vederea

reechilibrare hidroelectrolitic;
supraveghere postoperatorie n faza postnarcotic;
ngrijiri postoperatorii;
prevenirea complicaiilor.

Investigaii
Rdf. abdominal pe gol
CT
ex. laborator: Ht, Hb, - sunt sczute;
leucograma indic 10 000 -15 000 leucocite/mm 3;
ionograma, pH sanguin, uree, creatinin, glicemie.

Interveniile asistentei
efectueaz aspiraie nasogastric pre i postoperator;
canuleaz o ven i monteaz o perfuzie I.V. cu ser fiziologic, glucoz;
administreaz antibioticele recomandate pre/postoperator;
supravegheaz funciile vitale: Puls, TA, respiraie, PVC, diurez;
pregtete locul pentru operaie;
alimenteaz parenteral pre i postoperator imediat; adminsitreaz
calmante pre/post operator;
supravegheaz pansamentul;
administreaz anticoaguiante, mobilizeaz pasiv pacientul pentru
prevenirea
complicaiilor postoperatorii.
Evaluarea se va face n funcie de starea bolnavului.

Se vor monitoriza funciile vitale imediat postoperator. Orice problem

semnalat acustic sau vizual pe monitor va fi anunat, iar la
recomandarea medicului asistenta va pregti aparatura i medicaia de
intervenie, dup caz.

Evaluarea se va efectua periodic notndu-se data i ora problemelor

aprute i interveniile aplicate. Dac starea general a bonavului se
amelioreaz dup tratamentul aplicat se supraveghez evoluia
postoperatorie prin evaluri periodice de cel puin 2 ori/zi pn la
externare.

4.HEMORAGIILE DIGESTIVE SUPERIOARE (H.D.S.)

Hemoragia digestiv superioar (H.D.S.) este sngerarea care are loc ia
esofag, stomac, duoden i jejunul proximal, exteriorizndu-se n special
rrin vrsturi (hematemez) i/sau prin scaun (melen).
Sngele eliminat din stomac (hematemez) este rou, cu cheaguri sau brun
nchis, asemntor drojdiei de cafea, eventual amestecat cu resturi
alimentare.
Hematemeza apare brusc, fiind adesea precedat de greutate epigastric,
grea, ameeli, slbiciune, transpiraii, anxietate.
Sngele eliminat prin intestin (melen) este negru ca pcura, fiind digerat
pe parcurs de sucurile digestive. Melena apare cnd n intestinul superior
ptrund cel puin 50-80 ml snge.
ocul i moartea consecutive unei H.D.S. abundente i rapide pot surveni
nainte de exteriorizarea sngerrii.

Menionm c att n hematemez, ct i n melen, culoarea sngelui poate fi i roie

deschis dac hemoragia este fulgertoare i masiv, declannd un tranzit intestinal
accelerat.

H.D.S. este mic, dac se pierd pn la 250 ml snge i nu apar efecte sistemice.

H.D.S. este moderat, cnd cantitatea de snge pierdut este ntre 250 i 1 000 ml,
tensiunea arterial nu scade semnificativ, hemoglobina rmne peste 10%.

H.D.S. este mare sau masiv, cnd pierderea depete 1 000 ml, sngerarea
determin oc, iar hemoglobina scade sub 8 g%.

CAUZE
Cele mai importante cauze ale H.D.S.:
Boli ale esofagului:
varice esofagiene,
ulcer peptic al esofagului,
tumori maligne i benigne,
sindromul Mallory-Weiss (fisura longitudinal a esofagului inferior dup eforturi
repetate de vrstur),
diverticul esofagian, hernie gastric trans-hiatal, alte cauze.
Boli ale stomacului i duodenului:
ulcerul gastric i duodenal (cauza principal i cea mai frecvent - 80%),
ulcerul acut de stres,
gastrite hemoragice (corozive i medicamentoase): acizi puternici, hidrat de sodiu,
medicamente cu risc hemoragic (corticoterapie, aspirin, fenilbutazon etc.),
tumori, maligne i benigne ale stomacului i duodenului,
varice gastrice,
traumatisme.

Boli ale intestinului subire pn la unghiul Treitz.

Hipertensiune portal de diverse cauze (ciroza hepatic, tromboz a

venei porte etc.).

Cauze generale:
boli de snge (sindroame hemoragice prin trombocitopenie),

oc grav.

Boli ale organelor nvecinate:

snge nghiit (provenit din gur, faringe, epi-staxis, hemoptizie);

ruptura unui anevrism, abces, tumori etc.

 Gravitatea unei hemoragii nu depinde numai de cantitatea de snge pierdut, ci i de

rapiditatea pierderii.
Pentru diagnosticul de localizare a H.D.S. pe langa prezena hematemezei i melenei
se vor exclude:
hemoptizia, epistaxisul, hemoragia mucoasei bucale (snge nghiit i apoi eliminat
sub fomi de vrsturi sanguinolente);
hemoragii digestive inferioare (anorectoragii), manifestate prin scaune
sanguinolente;
modificri de culoare ale scaunului datorit unor medicamente (pe baz de bismut,
fier, crbune) sau alimente (afine).
Diagnosticul de hemoragie digestiv, n cazul n care bolnavul nu are nici
hematemez nici melen se pune pe prezena semnelor clinice i de laborator ale
hemoragiilor interne i pe antecedentele digestive.

EVALUAREA CANTITII DE SNGE PIERDUT

Evaluarea cantitii de snge pierdut se face pentru:

diagnosticul formei clinice de hemoragie (mic, moderat, mare),

pentru aplicarea imediat i ulterioar a msurilor terapeutice potrivite.

La domiciliul unui bolnav care prezint hemoragie digestiv, nu exist alte

mijloace de evaluare a formei hemoragiei n afara anamnezei i a examenului
clinic obiectiv.

SIMPTOMATOLOGIE
n hemoragiile digestive mici semnele clinice n ge neral sunt absente.
Pot aprea uneori: slbiciune, transpiraii reci, hipotensiune arterial,
eventual lipotimie.
n hemoragiile digestive moderate se observ: tahi cardie, ameeli, vedere
ca prin cea, hipotensiune arterial, lipotimie.
n clinostatism unele simptome pot lipsi.
n hemoragiile digestive masive apar uneori semne de oc hipovolemic,
paloare intens, polipnee, anxietate, extremiti reci, puls rapid i filiform,
sudori reci, sete intens, greuri, adinamie, hipotensiune, tendin de
pierdere a cunotinei.
Semnele H.D.S., ca i primele msuri terapeutice trebuie cunoscute de
asistenta medical.
Regul general:
n orice hemoragie digestiv internarea n spital este obligatorie ntr-un
serviciu chirurgical sau terapie intensiv.

CONDUITA DE URGEN
Repaus strict la pat n decubit dorsal, fr pern (n hemoragiile masive poziia
Trendelenburg, pentru meninerea unei circulaii cerebrale cores punztoare).
Se interzice orice efort fizic (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate agrava
tabloul clinic).
Asistenta medical va liniti bolnavii i aparin torii, recomandndu-Ie calm i
convingndu-i n acelai timp i de necesitatea repausului.
Atenie!
Aceast msur terapeutic trebuie aplicat att la domiciliul bolnavului, n timpul
transportului ctre spital, ct i n spital. Repausul Ia pat dureaz cel puin 3 zile dup
oprirea hemoragiei.

 Asistenta medical va colecta ntr-un vas sngele eliminat de bolnav i-l va prezenta
medicului.
Va cura gura bolnavului, cu capul aezat ntr-o parte, fr s deplaseze bolnavul.
Prevenirea ocului hemoragic trebuie s se fac imediat la orice ealon al asistenei
medicale, fie c este vorba de dispensar rural, de dispensar comasat, dispensar
policlinic, camer de gard de spital etc.
Evoluia unei H.D.S. fiind imprevizibil, se recomand ca medicul care vede prima
dat bolnavul s pun o perfuzie cu soluii cristaloide, fie glucoz 5%, fie ser
fiziologic. Indicaia de transfuzie se face mai trziu, la aprecierea medicului.
Bolnavul cu H.D.S. trebuie n mod obligatoriu s fie internat, tocmai pentru a evita
evoluia fatal n caz de agravare a hemoragiei, eventualitate care este imprevizibil.

CONDUITA N SPITAL
Se vor supraveghea funciile vitalein hemoragiile masive se face din or n or.
La indicaia medicului:
Se recolteaz snge pentru determinarea hematocritului, numrului hematiilor,
hemoglobinei (hemoleucograma).
Se recolteaz scaunul pentru a-l trimite la laborator n vederea punerii n eviden a
sngelui din materiile fecale (reacia Adler sau Gregersen).
n cazuri grave (stri de oc) se determin azotemia, ionograma, rezerva alcalin,
testele de coagulare. n clinicile mari se face i determinarea volumului sanguin cu
metode izotopice.
Asistenta medical aplic punga cu ghea n regiunea epigastric.
Pregtete snge izogrup, izoRh i instaleaz transfuzia de snge.
Administreaz (n cazul c se asociaz) medicaia hemostatic (CaCl 2, gluconat de
calciu, vitaminele K, C, venostat, trombin, adrenostazin).
Instaleaz perfuzie cu substitueni de volum: macrodex (dextran 70), rheomacrodex
(dextran 40). n lips de soluie macromolecular se poate perfuza ser fiziologic sau
glucozat, dar acestea au aciune mai slab pentru refacerea volemiei.
Pregtete i administreaz, n cazurile indicate, sedative (fenobarbital, diazepam)
pentru clamarea strii de agitaie.

 Se recomand aspiraie gastric pentru evacuarea sngelui, deoarece hemoragia

se oprete mai uor dac stomacul este colabat. n plus evacuarea stomacului,
oprind greurile i vrsturile, l pune n repaus i favorizeaz hemostaza.
Se controleaz dac sngerarea gastric este activ n momentul examinrii.
Se determin cantitatea de snge pierdut ntr-un interval de timp.
Se apreciaz eficacitatea terapiei instituite.
Se pot efectua n scop hemostatic i splaturi (refrigeraie gastric prin spltur
continu) cu ap de la ghea. (Asistenta medical va avea pregtit material steril
necesar efecturii tubajului gastric.)
De precizat!
Diagnosticul cauzei H.D.S. poate fi precizat (n afara anamnezei i examenului
clinic) prin endoscopia digestiv, care trebuie s practice de urgen dup ce
bolnavul a ieit din ocul hemoragic.

ALIMENTAIA
Se suprim alimentaia pe gur, bolnavul putnd primi numai lichide reci cu linguria
i bucele de ghea n prima zi. Eventual lapte rece n cantiti mici (20-30 ml), din
or n or.
n funcie de evoluie, a doua zi de la sngerare sunt permise 12-14 mese, compuse
din 150- 200 ml lapte, regim hidrozaharat.
ncepnd cu a treia zi regimul se mbogete, adugndu-se supe mucilaginoase, gri
cu lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale, carne slab de vit sau pasre,
legume fierte, ajungndu-se n cteva zile (5-7) la o raie caloric de 1 500-2 000
calorii.

PARTICULARITI TERAPEUTICE
Cnd hemoragia este dat de ruptura varicelor esofagiene, se introduc n esofag,
pentru 24-36 de ore, sonde speciale cu balona esofagian com- presiv (tip
Sengstaken-Blackmore) (fig. 3.6 i 3.7) sau se recurge la scleroza vaselor
esofagiene.
Se recomand evacuarea sngelui din intestin prin clisme, fcndu-se apoi i
spltur intestinal (n special n hemoragiile din ciroza hepatic pentru
prevenirea encefalopatiei portale) prin produi azotai toxici.
n gastritele hemoragice se administreaz pansa mente gastrice amestecate cu
trombin uscat steril.
n hemoragiile de orice surs se administreaz o fiol noratrinal perorai, cu 60 ml
ceai.
n cazurile n care hemoragia nu cedeaz se repet dup ncercarea metodelor
terapeutice descrise, se recurge la intervenia chirurgical.
Ulcerul duodenal hemoragie la bolnavi peste 45 de ani este bine s fie tratat
chirurgical de la prima complicaie hemoragic, deoarece posibi litatea de a repeta
hemoragia este foarte mare, iar a doua sngerare le poate pune viaa n pericol.

FORMULAREA DIAGNOSTICELOR DE NURSING PENTU

PACIENTULUI CU H.D.S

1.Nevoia de a
elimina

P1:hematemeza
P2:melena

2.Nevoia de a se
misca si a pastra o
buna postura

P:repaus impus(3 zile dupa normalizarea scaunului)

3.Nevoia de a se
alimenta si hidrata

P:regim alimentar impus

4.Nevoia de a
respira si a avea o
buna circulatie

P:alterarea functiei circulatorii

E:scaderea volemiei
S:valori ale tensiunii arteriale ale pulsului + elementele ce se urmaresc la
puls

5.Nevoia de a fi curat si de P:dificultate de a-si efectua singur igiena

a-si pastra tegumentele E:
S:
curate si integre

6.Nevoia de a comunica

P:alterare la nivel afectiv

E:anxietate
S:

7.Nevoia de a evita
pericolele

P:
E:
S:

8.Nevoia de a invata

P:deficit de cunostinte
E:
S:

5. PERFORAII DE ORGANE

Perforaiile organelor cavitare abdominale sau ale organelor

abdominale devenite cavitare prin transformare patologic sunt
urmate de iritaie peritoneal (la nceput chimic) i apoi septica, care
genereaz un sindrom de peritonit acut (de abdomen acut).

. FACTORI ETIOLOGICI

Ulcerul gastric i duodenal perforaie gastroduodenal

Apendicita gangrenoas perforaia apendicular

Perforaii intestinale

Boala Crohn

Neoplasme de perete intestinal

Infarct mezenteric avansat

Ocluzii intestinale

Ingestia de corpi strini (ace, oase etc.) poate s duc la perforaia intestinului subire i
a colonului

Neoplasme de colon

Rectocolit necrozat

Colecistit acut litiazic i nelitiazic

Cancerul de ci biliare

Volvulusul colecistului perforaia vezicii biliare

Sarcina ectopic

Piosalpinx rupt

Chist ovarian rupt, perforaia trompei uterine.

TABLOU CLINIC

Perforaiile de organe dau tabloul clinic al peritonitelor acute, caracterizate prin:

Durere abdominal violent, brutal, cu sediul i iradierea n funcie de organul

perforat.

Astfel:

a)In ulcerul gastric i duodenal perforat :

sediul durerii iniial epigastric, iradiere dorsai, intensitate deosebit, pn la starea de

oc,

durerea, ca o lovitur de pumnal, urmat de abdomen de lemn (rigiditatea

abdominal nu apare n nici o alt afeciune atat de brusc i att de intens).

b)n apendicita acut perforat :

durerea este simit de bolnav iniial n fosa iiac dreapt (se generalizeaz mai
tarziu)

c)

sediul durerii este juxtapubian (n apropierea regiunii pubiene)

In perforaia intestinului mezenterial i a colonului :

d)

n hipocondrul drept.

Cand procesul inflamator determin perforaia veziculei biliare, intensitatea

durerii din hipocondrul drept scade (prin dispariia distensiei veziculare),
durerea generalizandu-se n tot abdomenul datorit peritonitei biliare.

e) In sarcin ectopic, piosalpinx rupt, chist ovarian rupt durerea

abdominal, localizat n abdomenul inferior (n flancuri), se generalizeaz
pe msur ce peritoneul este invadat de sange (hemoperitoneu n sarcina
ectopic rupt, corp galben rupt, chist ovarian rupt) sau de puroi n caz de
piosalpinx rupt.

n perforaia veziculei biliare durerea este iniial

Contractur abdominal
La inspecie: abdomen retractat i imobil sau cu mobilitate redus la
micrile respiratorii,
la palpare: rigiditatea muscular generalizat abdomen de lemn

Vrsturi

Oprirea tranzitului intestinal pentru fecale i gaze (uneori exist diaree)

Observaie. n ruptura de anexe, nu este suprimat tranzitul

Hipersensibilitatea abdominal se pune n evident prin durere de decompresiune

brusc a peretelui abdominal, dup o apsare progresiv a acestuia (semnul
Blumberg).

Dispariia reflexelor cutanate abdominale.

Dispariia mutilaii hepatice (numai cand exist pneumoperitoneu) se pune n evident

prin percuie (mai sigur i mai evidenfiabil prin examen radiologic).

Observaie: n perforaia veziculei biliare nu apare pneumoperitoneu.

Hiperestezia cutanat (durerea pielii la cea mai mic atingere)

Hiperestezia fundului de sac Douglas i uneori bombarea acestuia.

Punerea n evident se face prin tact vaginal i rectal (la femei), iar la brbai prin tact
rectal; durerea vie declanat de palparea chiar bland a peritoneuului prin intermediul
tactului vaginal sau rectal arat prezenta unei peritonite generalizate, cu lichid n
peritoneu, care a ajuns pn n fundul de sac Douglas.

Senine generale (n peritonita avansat) :

facies caracteristic (suferind), facies peritoneal : paloare, cearcne, ochi

nfundai n orbite, cu subtierea aripilor nasului, nspimntat, transpirat ;

respiraii scurte, rapide i superficiale,

tahicardie,

hipotensiune arterial.

CONDUITA DE URGEN

Perforaiile de organe constituie o urgen chirurgical absolut. Orice bolnav care

manifest semnele unei iritaii peritoneale trebuie transportat imediat ctre un serviciu de
chirurgie.

Pn n momentul n care se poate face transportul bolnavul va fi:

aezat n repaus absolut, la pat,
dac este posibil se va pune o pung cu gheat pe abdomen

Atenie
se interzice orice alimentaie, inclusiv apa,
se interzice administrarea de purgative sau administrarea de clisme,
nu se administreaz analgetice majore, deoarece prin efectul acestora se
mascheaz semnele de peritonit, ngreunnd diagnosticul i indicaia terapeutic

La spital se va ncepe deocarea bolnavului, vor fi fcute examenele

de laborator (V.S.H., hemoleucogram, ionogram, hematocrit etc.).

Intervenia chirurgical (ca s aib ansa de reuit) trebuie s se

practice n maximum 56 ore de la apariia primelor semne de
peritonita.
Cadrul mediu trebuie s cunoasc bine manifestrile clinice ale unui
abdomen acut (perforaii de organe, ocluzii intestinale, pancreatit
acut etc.), pentru a nu temporiza trimiterea bolnavului la un serviciu
de specialitate (n cazul c este nevoit s decid singur).
De asemenea, trebuie s tie ce s nu fac, pentru a nu agrava starea
bolnavului i pentru a nu masca simptomatologia.