Elemente de

bioelectricit
ate la nivelul
sistemului
vizual

1.Organizarea retinei
la

vertebrate

2.

Biochimia

rodopsinei

3.Bioelectrogenez
a

1. Organizarea retinei la
vertebrate

Celulele fotoreceptoare
Celulelel pigmentare
Celulele ganglionare
Celulele bipolare
Celulele orizontale
-conecteaza mai multe celule
fotoreceptoare
Celulele amacrine -conecteaza
mai multe celule ganglionare
intre ele sau chiar conecteaza
direct fotoreceptori la celule
ganglionare

Structura ochiului; retina un tesut

stratificat

Model simplificat al
retinei umane

Principalele
straturi de celule
care proceseaza
semnalul optic:
fotoreceptori,

Exista si alte
tipuri de celule:
orizontale si
amacrine

Bastonasele
si conurile

Conuri si
bastonase
Imagine
microscopic
a

Fotoreceptorii si
sensibilitatea spectrala

Exista trei tipuri principale de

conuri, cu diferite sensibilitati
spectrale (cu trei maxime diferite
ale intensitatii de absorbtie a
luminii): in verde, rosu, albastru.

Teoria tricromatica a
vederii colorate

Orice nuanta de culoare se poate

obtine matematic din trei componente
x, y, si z, cu coeficienti de pe trei
curbe spectrale, care au intotdeauna
valori pozitive si conduc intotdeauna
la valori pozitive Examplu: lumina
monocomatica cu lungimea de unda

2. Transformarile electrice
din membranele celulelor
sistemului vizual sunt
precedate de modificari
biochimice ale rodopsinei

Rodopsina
se
gaseste
fotoreceptorilor (conuri si
proteina care strabate de 7

in
membranele
bastonase). Este o
ori membrana.

Rodopsina (numita si purpur

retinian) este formata din partea
proteica- opsina si gruparea
prostetica retinalul=aldehida
vitaminei A (care, la randul sau
este
alcohol).
Dacaunintensitatea
luminoasa este
relativ slaba atunci se produce
transformarea:
Rodopsina+h=retinal (numit si
galben retinian) +opsina
Daca intensitatea luminoasa este
relativ mare atunci se produce si
transformarea a doua:
Rodopsina+h=retinal
+opsina=retinol (numit
retinian)+opsina

si

alb

Transformarea rodopsinei
in lumina de intensitate
relativ mica

Dupa absorbtia luminii are loc si

desprinderea retinalului de partea
proteica: opsina; revenirea la forma
initiala se face pe baza de energie

Transformarile retinalului

Dupa absorbtia unui foton retinalul

trece din forma cis in forma trans.
La intuneric are loc revenirea la
forma initiala pe baza de energie
metabolica si vitamina A sub
actiunea unor enzime specifice

Modelul lui Hubbard si

Kropf

Modelul este elaborat pe baza

studiilor efectuate
pe rodopsina in vitro

Etapele transformarilor
in modelul lui Hubbard si
Kropf

1. retinalul trece din forma 11-cis

in forma trans si descopera
cavitatea cu grupari sulfhidrice
(SH) din structura opsinei
2.
cavitatea
care
adaposteste
retinalul la intueric se deschide si
expune
treptat
gruparile
sulfhidrice
(reactia
este
conditionata de prezenta apei)
3. retinalul se desprinde de opsina;
rezulta asa numita scotopsina gruparile sulfhidrice raman expuse

Modelul lui Hendricks

In modelul lui Hendricks (publicat in

Scientific American in 1968)
rodopsina sufera o alta suita de
transformari:
1. Sub actiunea luminii rodopsina
trece in batorodopsina (cu maxim de
absorbtie la 543 nm);
2. In continuare, fara absorbtie de
lumina, batorodopsinase transforma
in lumirodopsina (cu maxim de
absorbtie la 497 nm);
3. Lumirodopsina se transforma in
metarodopsina I (cu maxim de
absorbtie la 478 nm);
4. Metarodopsina I se transforma in
metarodopsina II (cu maxim de
absorbtie la 380nm);
5. Metarodopsina II sufera
transformarea finala pina la trans
retinal si opsina;

3. Bioelectrogeneza
Din punct de vedere al
potetialului de receptor
fotoreceptorii
vertebratelor constituie
o exceptie; potentialul
de receptor nu este o
depolarizare
ci
o
hiperpolarizare.Tansfor
marile
rodopsinei
cauzeaza o stimulare a
proteinei
G
care
activeaza
cGMP
fosfodiesteraza,
deci
creste
viteza
de
hidroliza a cGMP ului
din
citoplasma,
in
vecinatatea rodopsinei
care a absorbit un
foton. Astfel canalele
controlate de cGMP din
aceasta regiune nu mai
sunt
mentinute
deschise

Local,
se
produce o
reducere
a
influxului de
cationi (Na+ si
Ca2+) deci o
hiperpolariza

Electroetinograma
la
vertebrate
(pisica)-modelul lui Granit - poate fi
interpretata ca o suprapunere de trei
unde (are trei componente):
Component
a
PI

epiteliul
pigmentar
(!)
Component
a
PII

celulele
bipolare
(depolarizar
i)
Component
a
PIIIfotorecepto
rii
(conurile)-

Ochiul compus la
nevertebratele
superioare-diptere, etc.

Musca
domestica

Drosophila
melanogaster

Este format din sute de ochi

elementari = omatidii sau oceli;
deci retina este formata din sute
de retinule

Fiecare
omatidie are
un
aparat
dioptric
format
din
cornee
si
cristalin ca
si
la
vertebrate.
Sunt
prezente
si
celule
pigmentare.
Fotoreceptori
i nu prezinta
bastonase
sau conuri ci
rabdomere
=seturi
de

Retina ochiului compus

Fiecare
omatidie are
opt
fotoreceptori
dispusi intr-un
contur
trapezoidal: 6
periferici (R1R6) si 2
centrali
suprapusi (R7
si R8).
Fotoreceptorii
periferici snt
analogi
bastonaselor
iar
fotoreceptorii
centrali sunt
analogi
conurilor.

Atat
fotoeceptorii
centrali cat si
cei periferici au
aceeasi
morfologie.
Moleculele
pigmetului
vizual
sunt
prezente
in
membranele
microvililor
(cililor).
Denumirea cea
mai
adecvata
este
cea
de
xantopsina

deoarece
au
precursori

Potentialele de receptor sunt

niste depolarizari.
In locul staturilor de celule
bipolare si ganglionare de la
vertebrate, la ochiul compus de
la
nevertebrate,
dupa
fotoreceptori
urmeaza
trei
ganglioni
optici:
lamina,
medulla si lobula.
In ERG se regasesc proiectii
retiniene ale depolarizarilor
din
fotoreceptori
si
a
hiperpolarizarilor din neuronii
din lamina (vezi lucrarea de
laborator).

ERG la diverse
vertebrate

ERG la Drosophila
melanogaster

Importanta studierii
sistemului vizual este
data de faptul ca pina
la 90% din informatia
primita de la mediu vine
pe cale optica.

Premiul Nobel pentru

biofizica sistemului
vizual Hubel, Wiesel si
Kuffler- 1981