Sunteți pe pagina 1din 49

Aspecte psihologice n

cancerul de sn.
Aspecte psiho-medicale
n patologia tumoral
cerebral. Aspecte
emoionale n patologia
cerebral tumoral.

Cancerul la san

Cancerul

de san este o afectiune in


care celulele maligne (canceroase) se
dezvolta la nivelul tesutului sanului.
Glanda mamara (sanul) este
alcatuita din lobi si ducte. Fiecare
glanda mamara este alcatuita din 1520 de segmente numite lobi, care la
randul lor sunt formati din segmente
mai mici, numite lobuli. Lobulii sunt
alcatuiti din aglomerari de celule
(bulbi) care produc laptele. Lobii,
lobulii si bulbii comunica intre ei prin
tuburi subtiri numite ducte.

Cancerul la san

In

structura sanului sunt prezenti


atat ganglioni limfatici cat si vase
limfatice. In structura fiecarei
glande mamare se gasesc atat
vase de sange cat si si
vase limfatice. Prin intermediul
vaselor limfatice este transportat
un lichid incolor numit limfa.
Vasele limfatice transporta limfa
catre statiile limfatice numite
ganglioni limfatici.

Cancerul la san

Ganglionii

limfatici sunt niste structuri


mici asemanatoare boabelor de fasole,
care sunt raspanditi in intreg
organismul. Rolul acestora este de a
filtra anumite substante din limfa si de
ajuta organismul sa lupte impotriva
infectiilor si anumitor afectiuni.
Grupurile de ganglioni limfatici se
gasesc langa san, in axila (sub brat),
deasupra claviculei si in cutia toracica
(piept).

Cancerul la san
Cel

mai frecvent tip de cancer mamar este


carcinomul ductal, care se dezvolta de la
nivelul ductelor. Cancerul de san care se
dezvolta de la nivelul lobilor sau lobulilor se
numeste carcinom lobular si este cel mai
frecvent tip de cancer mamar care afecteaza
ambii sani. Carcinomul mamar inflamator
este unul dintre cele mai rare tipuri de
cancer, in care sanul prezinta semne
inflamatorii (roseata, caldura locala si
tumefactie). Varsta si prezenta cancerului de
san in familie (la rude) influenteaza riscul de
aparitie a cancerului de san.

Aspecte psihologice n
cancerul de sn.
Diagnosticul

de cancer este o
sursa importanta de stres
psihologic, urmata de o perioada
extinsa si dificila de tratament.
Desi stresul initial tinde sa scada
in timp pentru majoritatea
pacientilor, pentru multi dintre ei
suferinta insotita de stres poate
continua chiar si dupa finalizarea
cu succes a tratamentului.

Studiile

arata ca pana la 30%


dintre pacienti raporteaza niveluri
de stres ridicat timp de cativa ani
de la aflarea diagnosticului de
cancer de san si dupa interventia
chirugicala.
Diagnosticarea cu cancer la san
reprezinta o perturbare grava a
cursului vietii unei persoane,
intervenind modificari pe toate
planurile.

Implicaii la nivel relaional

Diagnosticul

de cancer la san si
tratamentul aferent poate duce la
indepartarea bolnavei de familie si
de prieteni, apare o teama fireasca
de a nu fi abandonata.
Aceasta teama se transforma
adesea in sentimente de vinovatie,
traduse prin iesiri comportamentale
bizare, nespecifice pentru persoana
respectiva.

Exista

si o stigmatizare sociala,
de care atat pacientele, cat si
familiile lor se tem-poate duce la
ruperea relatiilor cu prieteni,
colegi-ceea ce va produce
inevitabil un proces de izolare
dureros, deoarece sustinerea si
ajutorul celor din jur sunt vitale in
bolile canceroase.
Relatiile bune de cuplu pot
deveni mai temeinice in
momentele grele ale bolii, insa
stresul poate duce la dezbinarea

In

ceea ce priveste relatiile, din 14 studii


care au investigat cancerul mamar
nonmetastatic, 64% au raportat rezultate
pozitive, iar pentru cancerul metastatic
procentajul a fost chiar mai mare-83%
dintre paciente au raportat ca au o relatie.
In conformitate cu acest rezultat, un alt
studiu a constatat o legatura mai
puternica intre suportul emotional si
supravietuirea la femeile cu cancer de san
in faza terminala, decat la pacientele cu
cancer in stadiul incipient (Reynolds et al.,
2000).

Implicatii la nivelul imaginii de sine

Tratamentele

antineoplazice pot duce la


pierderea parului (alopecie), stari de
oboseala, ameteala, greata si varsaturi,
anorexie, frigiditate, sterilitate.
Cancerul de san cauzeaza o ruptura
psihologica majora prin asocierea cu
diminuarea atractivitatii si influenta asupra
abilitatii pacientei de a primi afectiune de
la altii, de a stabili sau mentine o relatie
sexuala, lucru justificat oarecum de
mutilarea datorata interventiei
chirurgicale.

Schimbarile

asociate ce apar in
imaginea corpului, dizabilitatile
fizice sau cognitive, disfunctiile
reproductive duc la accentuarea
sentimentelor de culpabilitate si
vulnerabilitate
Drept urmare, pacientele pot
dezvolta reactii de respingere
fata de propria persoana, precum
si temeri de a nu fi respinse de
oamenii din jur, temeri care pot
duce la inchiderea in sine sau la

Pacientele

ajung adesea sa nu se mai


poata privi n oglinda, sa le fie frica sa isi
priveasca sau sa isi atinga propriul corp
In cazul persoanelor intrate in remisiune,
micile semne de imbatranire ce pot
aparea in aceasta perioada sunt adesea
confundate cu semne ale unei recaderi
sau ale progresiei bolii
Femeile care se afla in aceasta perioada a
vieii sufera, pe langa deprecierea usoara
a imaginii de sine care se datoreaza
inaintarii n varsta si o depreciere a
imaginii de sine care se datoreaza
efectelor bolii

Probleme in indeplinirea rolurilor si


sarcinilor uzuale
Sarcinile

si responsabilitatile indeplinite
in mod normal de pacienta, trebuie
preluate adesea de catre partenerul
acesteia sau un alt membru din familie
Cel care devine responsabil, avand
responsabilitati suplimentare celor pe
care le avea, poate considera acest
aspect frustrant, dezvoltand
sentimente de respingere fata de
persoana bolnava si culpabilizand-o, in
mod constient sau inconstient.

Asumarea

dependentei de alte persoane


poate fi dificila pentru acele femei
obisnuite cu un rol activ si cu un statut
independent
Se poate intampla ca aceasta stare de
dependenta, impusa de boala, sa dea
nastere unor situatii de supradependenta,
care afecteaza reactia la tratament
Desi in unele cazuri, dependenta poate
declansa supracompensarea, prin
intoarcerea prematura la activitatile fizice
obisnuite, ambele reactii (supradependenta
si supra compensarea) au o influenta
negativa asupra parcursului bolii.

Probleme n realizarea planurilor de viitor

intoarcere prematura la locul


de munca poate fi incarcata de
anxietati
Desprinderea de serviciu datorata
bolii si costurile medicale ridicate
pot afecta situatia financiara a
familiei, pe termen lung
Depinzand de cursul bolii si de
eficienta tratamentului, unele
planuri ale vietii vor avea de

Probleme existentiale
Problemele

existentiale sunt legate de


insasi conceptia despre lume si viata
pe care pacienta si-o formase pana in
momentul aparitiei bolii
Persoanele care gaseau un sprijin in
credinta religioasa pentru a capata
putere, pot simti ca boala ameninta si
aceasta sursa
Valorile, convingerile si idealurile au
toate de suferit ca urmare a aparitiei
acestei boli cu potential letal.

Tumorile cerebrale
Aspecte psiho-medicale
Tumorile

intracraniene sunt
structuri tisulare patologice,
benigne sau maligne, care se
pot dezvolta in orice loc al
creierului sau al invelisurilor
acestuia.
O tumora cerebrala (TC) este un
tesut nou format care se dezvolta
prin inmultirea necontrolata
patologica a unor diviziuni

TC

pot fi localizate in fosa craniana


posterioara sau anterioara. TC
conduc la aparitia a trei sindroame:
1) progresia subacuta a unui deficit
neurologic focal,
2) convulsii,
3) afectarea neurologica nonfocala
cu cefalee, dementa, tulburari de
personalitate sau tulburari de mers.

Simptomatologia
Simptomatologia

variaza in raport cu
localizarea si cu extinderea tumorii.
In lobul frontal anterior o tumora
determina, intre multe altele,
indiferenta afectiva si exaltari
euforice n contrast cu starea
sanatatii pacientului, pe cand o
tumoare in lobul temporal determina
iritabilitate, halucinatii polisenzoriale
si tulburari de limbaj (Gavriliu, 1998)

Tumorile

cerebrale primitive nu
produc anormalitati
serologice, cum ar fi VSH
crescut sau prezenta de
antigeni specifici tumorali, ca in
cazul altor tumori.

Desi

pacientii au un diagnostic
sever, acela de tumora
cerebrala, analizele lor de
sange pot fi perfecte (daca nu

Rata mortalitatii
Tumorile

maligne sunt cauza


principala a mortalitatii in randul
copiilor si a treia cauza de mortalitate
in randul adolescentilor si adultilor.

Tumorile

maligne primare ale


sistemului nervos central reprezinta
aproape 2 % din toate tipurile de
cancer, avand o rata disproportionat
de mare de mortalitate.

Glioamele

de gradul III si IV sunt


cele mai frecvente forme de
cancer cerebral, cuprinzand 80%
din tumorile maligne la adulti (Osoba
et al., 2000).
Dupa tratamentul conventional,
pacientii cu aceasta boala progresiva
au urmatoarea rata de supravietuire:
- 36 luni pentru tumorile de gradul III
- 12 luni pentru tumorile de gradul IV
(Pelletier et al., 2002)

Tumorile

din SNC si ale


invelisurilor sale protectoare
(dura mater, pia mater si
arahnoida) constituie cauzele
decesului a 1,2% persoane
din intreaga lume, dintre ele
85% survenind in cavitatea
craniana.

Tumorile

intracraniene
constituie 8% din tumorile

In

SUA, rapoartele mentioneaza o


incidenta de 18,71 cazuri la 100.000
locuitori pentru toate tumorile
primare ale SNC, dintre care 11,52
cazuri cu procese benigne, iar 7,19
cazuri tumori maligne.
Meningioamele reprezinta 33,8% din
tumorile cerebrale primare, glioamele,
incluzand glioblastoamele, au fost 32%
din total si 80% din tumorile cerebrale
maligne.
Per global, aproape 43.800 de cazuri
de tumori sunt diagnosticate anual n
SUA.

In

Romania incidenta
glioamelor maligne este de
aproximativ 4,5% la 100.000
locuitori, reprezentand 2%
din neoplaziile la adult.

Cu

toate ca aproximativ
jumatate sunt diagnosticate
histopatologic ca fiind
benigne, tumorile cauzeaza

Varsta aparitiei tumorilor


Tumorile

cerebrale apar la toate

varstele.
Tumorile subtentoriale sunt mai
frecvente la copiii sub 10 ani(mai
ales meduloblastoame)
La adultii intre 20-30 ani apar
astrocitoame si
oligodendroglioame
Dupa 40-50 ani apar astrocitoame
maligne, metastaze, meningioame

Predispozitie genetica
Predispozitia

genetica la tumorile
sistemului nervos central pare a fi
relativ putin intalnita, desi
glioamele pot fi mostenite ca
parte a unor boli de familie
grave.

Tumorile

cerebrale recurente sunt


tumori care recidiveaz (reapar)
dup ce au fost tratate, uneori dupa
multi ani de la tratarea tumorii
initiale.

Tumorile

pot recidiva in creier sau


in alte parti ale corpului.

Extensia

(raspandirea) cancerului este


de obicei descrisa prin stadializare.