PSIHOLOGIE MEDICALA

2011

VICTOR EFTIMIU

VRABIA SI SORICELUL
Soricelul zice vrabiei:
-surioara, cat imi esti de draga! Esti tot asa de micuta ca mine si de
aceeasi culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte,
mi se pare ca sunt eu, cand mi-or creste aripioare.
- n or sa-ti creasca aripi niciodata! Ii raspunse vrabia, cu dispret.
Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa. Se prea poate
sa fiu tot asa de micuta ca tine, sa mananc aceleasi graunte si sa
am aceeasi culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un
soricel nevrednic.
Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim
alaturi niciodata!
MORALA
Am uitat sa va spun ca aceasta convorbire avea loc in stomacul
unei pisici.

Obiectivul psihologiei medicale

Raporturile teoretice si clinice intre
psihologia medicala si stiintele medicale si
in mod particular psihiatria

Conceptul de normalitate in
psihiatria actuala

Normalitatea si sanatatea mintala.

-Sanatatea mintala:
a) ideal
b) absenta bolii
c) medie statistica
d) proces, sisteme tranzactionale
-Suferinta, durere fizica/ morala, boala
(Illness, sickness, disease)

Notiuni elementare de
neuropsihologie clinica si evaluare
intelectuala a pacientului adult

Date psihometrice.
-Modificari cognitive in depresie si
dementa.MMSE, Hamilton, MDRS.
-Evaluare neuropsihologica elementara.
Scale de inteligenta Binet- Simon,
Wechsler.

Ajustarea la ambientul biologic

si social
Studiul factorilor evenimentiali cu rol
etiopatogenic, efect patoplastic in
psihopatologia curenta

Ajustarea la ambient

-Stres.
-Factori psihostresori.
-Scala de evaluare a stresului.
(Psychosocial Rating Scale Rahe-Holmes)
-Evenimentele de viata.
-Rol determinant predispozant sau patoplastic in definirea
unui anumit tip de patologie, rasunetul asupra sistemului
de mentinere a homeostaziei somatofizice si psihice.
- Reactii psihologice fata de boala, mecanisme de
aparare, strategii de coping.
-Vulnerabilitate. Predispozitie.
-Ipoteza stres vulnerabilitate

Comunicare si relatia medic

pacient

Tipuri si modele de relationare medic-pacient.

-Modelul biopsihosocial (George Engel).
-Teorii de baza si exemplificari.
-client, asigurat, bolnav, pacient.
-act contractual
-responsabilitatea medicului, constiinta
profesionala.
-terapia psihologica, clasificari; coeficientul
psihoterapeutic al medicamentului, efectul
placebo, noncebo; psihofarmacologia ca
psihoterapie indirecta.

Personalitatea normala si
patologica
-Personalitatea si ciclurile vietii.
-Boala si personalitate.
-Personalitate premorbida si teren
predispozitional.
-Tulburari de personalitate.
-Notiuni elementare a unor tipuri de patologii.
-moartea ca problema a psihologiei medicale,
sinuciderea; perceptia personalului medical
asupra asistentei muribunzilor; eutanasia .

Transfer/ contratransfer.
Notiuni elementare de psihanaliza
Etica.
Principii de etica medicala in practica
psihiatrica aplicativa

Notiuni elementare de
psihanaliza.Etica.

Medicul ca pacient.
-Sindromul de burn-out.
-Informarea pacientului.
-Responsivitate si angajament
-Psihoeducatia.
-Educarea bolnavului.
-Medicul vazut de pacienti.
-Despre prestigiul medicilor si al medicinei;
psihologiasociala a succesului medical;
elemente de etica si deontologie

Notiuni de semiologie elementara a

functiilor psihice
in normalitate si in patologie
exemplificari

.
Boli psihiatrice:
schizofrenie, depresie, tulburari anxioase,
abuz de substante.
In plan comportamental

OBIECTIVE GENERALE
-Psihologia medicala este considerata acea
compartimentare a multiplelor posibilitati de
aplicare a cunostintelor psihologice si a
tehnicilor stiintifice de care beneficiaza practica
medicala iar obiectivul acestui curs este acela
de a fundamenta psihologic actul medical.
-In practica medicala generala avem
psihosomatica si epifenomenologia psihica
insotitoare a bolilor somatice;

.
In psihiatrie avem dezvoltarea psihologiei
atat in
psihopatologie,
cat si psihofarmacologie
si psihoterapie.

OBIECTIVE SPECIFICE
-Concepem Psihologia Medicala ca pe o
baza completa de cunostinte psihologice
care sa fie apte de a fundamenta
psihologic actul medical, in toata
complexitatea sa --actul medical sa vizeze
atat pacientul cat si medicul, fara a uita de
grupul de suport social, familia acestuia si
comunitatea din care pacientul face parte

OBIECTIVE SPECIFICE
Un obiectiv este acela de sublinia
importanta increderii in medic, importanta
interactiunii personalitatii medicului cu
diversele tipuri de personalitate ale
pacientilor, adaugat profesionalismului
tehnic prin care medicul influenteaza
evolutia bolii.

OBIECTIVE SPECIFICE
-De asemenea obtinerea cunostintelor
despre conceptul de normalitate in
psihiatria
actuala.;
dobandirea
cunostintelor integrate somatic, psihic,
social; recunoasterea proceselor psihice si
a alterarii acestora; notiuni elementare de
neuropsihologie
clinica
si
evaluare
intelectuala, date psihometrice, evaluari
neuropsihologice elementare.

Introducere, date istorice,

delimitarea psihologiei ca stiinta
autonoma.

Psihologia (termen realizat de GODENIUS

(1590)) prin asocierea urmatoarelor doua
cuvinte psyche suflet si logos
studiu, iar denumirea a intrat in literatura
de specialitate odata cu lucrarile lui
WOLFF (1732 si 1734)

.
Preocuparile de inceput ale psihologiei au
fost de ordin filosofic, moral si umanist,
sunt extrem de vechi fiind implicate in
cultura orala si scrisa a persoanelor din
timpuri imemorabile, iar ca disciplina
stiintifica se constituie in sec. XIX pe baza
stiintelor biologico-sociale si uzand de
metode pozitive de cercetare .

 S-a dezvoltat in mod vertiginos in sec. XX

si este si actualmente cea mai raspandita
si importanta stiinta despre functiile
psihice ale omului.
Principalele domenii aplicative:
invatamant, medicina, armata, industrie,
transporturi, sport, comert etc

 psihologia s-a instituit ca o stiinta caracteristica

pentru civilizatia moderna si ca un important
mijloc al progresului social si umanist
ele au fost instituite de marii oameni de stiinta ai
antichitatii (HIPOCRATE 460-380), iar PLATON
sustinea ca medicul nu ofera remediul sau decat
dupa ce bolnavului i s-au dat explicatiile
necesare si acesta fiind convins de efectele
pozitive ale administrarii lor.

Platon
Mai mult decat atat, in lucrarea sa
Banchetul, referandu-se la relatia
medic/bolnav fundamenteaza (chiar si
pentru generatiile actuale, modul de a
intelege prietenia si iubirea), dialogul in
cursul caruia sunt vehiculate aceste idei si
relatii interumane

.
in anul 1845 a fost tinut la Berlin primul
curs de Psihologie medicala de catre
ISSENSEE,
la baza caruia se aflau ideile scolii morale
si spirituale germane sustinand ca medicul
trebuie sa intervina printr-o comunicare
binevoitoare si in educarea morala si
profilactica a pacientului.

Etapele constituirii psihologiei

medicale
Etapa antica de intuitie si sesizare generala, dar
ambigua realitatii psiholologizarii actului medical;
Etapa postromantica, de ordonare pe criterii
stiintifice moderne a problemelor specifice;
Etapa contributiilor aduse de biopsihotipologie ;
Etapa contributiei psihosomaticii ;
Etapa contributiei adusa de medicul Balint ; si

Etapele constituirii psihologiei

medicale
Etapa contemporana de sistematizare
coerenta a seturilor de cunostinte
indubitabile si utile in clinicile medicale, a
caror neglijare distorsioneaza aceasta
activitate pragmatica sau in caz extrem,
converteste vindecarea in imbolnavire.

Psihologia
definita ca o stiinta a carui obiect de studiu sunt
procesele si fenomenele psihice la diferite nivele
de manifestare a acestora, apeland in acest
scop la diferite metode si tehnici specializate.
Altfel spus, ea studiaza activitatile psihice ale
omului, a starii relationale si a insusirilor psihice,
legitatea proceselor psihice (cognitive, afective,
volitionale etc.), structura psihica a unui individ,
a unei colectivitati; iar in functie de elementele
esentiale pe care le abordeaza, putem delimita o
serie de discipline psihologice, cum ar fi :

 Psihologia sociala, disciplina a vietii spirituale a

relatiilor interpersonale, comunicarea
interumana, a comunitatilor mari si mici,
comportamentul colectivitatilor umane etc.;
Psihologia religiei, disciplina ce abordeaza
studiul particularitatilor psihice ale credinciosilor
si de aspectele psihologice ale credintelor
religioase;
Psihologia conduitei comportamentale,
abordeaza studiul omului in raport cu universul
si mai ales in raporturile sale cu ceilalti oameni,
sau altfel spus stiinta actiunii umane.

 Psihologia copilului si adolescentului, studiaza

aspectele psihogenezei punand accentul pe
legile acesteia in raport cu varsta;
Psihologia persoanei, capitol integrativ al
psihologiei general-umane se ocupa de sistemul
psihic al personalitatii;
Psihologia popoarelor, disciplina de studiu in
psihologia sociala;
Psihologia varstelor, care inglobeaza si
psihologia copilului si adolescentului

 Psihologia cibernetica, are ca element de baza

precizari neurocibernetice care stau la baza
diferitelor procese psihice, cu ajutorul unor
modele de tipul sistemelor informationale si
deservirea cibernetica a principalelor forme de
manifestare a activitatii psihice;
Psihologia existentiala, abordeaza continuturile
pure ale constiintei din punct de vedere al
relatiei dintre parti si intreg, prin descoperirea si
relevarea structurii subiective;

 Psihologia generala, este o disciplina psihologica

centrala care reprezinta punctul de plecare si totodata
punctul de sosire pentru toate celelalte ramuri ale
psihologiei; adica sistemul teoriei, legilor si fenomenelor
de insemnatate fundamentala.
Psihologia experimentala, este ramura de cercetare
psihologica care abordeaza in principal de metode
experimentale si prin extensiune de toata metodologia
psihologica, urmarind toate procesele, tehnicile si
metodele prin care pot fi investigate diferite procese,
fenomene si functiuni psihice;

 Psihologia functionala are drept concept

central functia considerata ca elementul
de baza in unitatea fenomenelor ei
fiziologice si psihice;
Psihologia genetica este o disciplina care
nu se limiteaza la a inregistra starea
functiilor mintale la adult, ci incearca sa le
explice prin dezvoltarea lor in copilarie.

Psihologia medicala
obiect de studiu este omul cu diferite
probleme de sanatate psiho-fizice si sociorelationale, adica raporturile care il leaga
ca subiect sau persoana de lumea sa in
raport cu ambientul sau.

 Cu alte cuvinte este stiinta functiilor,

operatiilor, comportamentelor, ideilor, si
necesitatilor a caror dezvoltare si
organizare constituie modalitatile adaptarii
sale la mediul fizic, social si cultural in
care isi desfasoara existenta.

 Din cele expuse se intelege ca psihologia

medicala este atrasa in sens invers uneori spre
neurofiziologie, alteori spre sociologie unde se
pierde pentru ca omul ca om al psihologiei este
fiinta existenta in masura in care este organizat
in mod specific si individual pentru a convietui in
relatii bune cu mediul sau, adica mediul care il
inconjoara si pe care el si-l creeaza. De altfel
tocmai aceasta organizare a omului ca persoana
este vizata de psihologie.

 medicul a carui stiinta si actiune constau

in a cunoaste omul bolnav pentru a-l
ingriji, trebuie sa considere psihologia ca
fiind stiinta corpului psihic, drept una din
bazele medicinei.
Conceputa in acest fel psihologia este
stiinta incarcaturii psihosomatice, adica
este o stiinta de baza a medicinei

Concluziv,
putem spune ca psihologia clinico-medicala abordeaza
studiul comportamentului omului bolnav, iar observarea
conduitelor comportamentale ale bolnavilor si interviurile,
mai mult sau mai putin semistructurate, prin intermediul
carora se obtin informatii privind aspecte mai profunde
ale personalitatii, au constituit principalele psihologiei
clinice. Totodata, remarcam faptul ca psihologia
medicala a fost practicata odata cu practicarea insasi a
medicinei, de la care a imprumutat unele din metodele
de investigare, metoda clinica de exemplu

Hiperspecializari in psihologia
medicala
Dupa cum se poate deduce din cele de mai sus,
exista o serie semnificativ de mare de
hiperspecializari, printre care exista si cateva de
care beneficiaza si medicina (cum sunt de pilda:
psihologia clinica, individuala si familiala, a
copilului, genetica, experimentala, existentiala,
profesionala etc.) si in mod special psihiatria
(psihologia generala, psihopatologia,
psihoterapiile, psihofarmacologia etc.).

 Astfel, se explica de ce primii psihologi

clinicieni au fost medici, care au cautat sa
analizeze, sa inteleaga mai bine, si sa
poata interpreta si explica comportamentul
deviat al bolnavului, comportament pe
care sa-l poata corecta printr-o terapie
individualizata in care un rol semnificativ
revine psihoterapiei

Activitatea psihologului medical

Aparitia testelor psihologice si aplicarea
lor in spitale a imbunatatit nivelul si
calitatea observatiilor fenomenologice ale
bolii, introducand totodata si o serie de
psihoteste prin aplicarea carora putem
cunoaste atat severitatea fenomenelor
patologice, cat si aprecierea mai buna a
efectelor terapeutice

Activitatea psihologului medical

deriva din insusi obiectivele de studiu ale
psihologiei expuse mai sus. Analiza
comportamentului prin observatie, interviuri si
aplicarea psihotestelor ii delimiteaza activitatea
de evaluare si psihodiagnostic. Intelegerea si
incercarile de explicare a comportamentului
apartin, de asemenea, cercetarii in timp ce
modificarea lui este obtinuta prin psihoterapie.
Desi, continutul si sfera de actiune a psihologiei
clinice sunt recunoscute, termenul este destul
de frecvent controversat.

Activitatea psihologului medical

Astfel, in timp ce autorii englezi prefera sa
vorbeasca de o psihologie clinica, autorii
francofoni utilizeaza termenul Psihologie
medicala. Deci, psihologia medicala este
disciplina care abordeaza psihologia
bolnavilor si a relatiilor acestora cu
ambianta, legaturile lor subiective cu
personalul medico-sanitar, folosind in
acest scop un ansamblu de metode si
tehnici standardizate.

BIBLIOGRAFIE

1.Athanasiu, A; Elemente de psihopatologie medicala. Edit.

Medicala, Bucuresti, 1983.
2.Chirita, V.; Boisteanu, P.; Andrei, R; Psihiatria si conditia umana.
Asistenta psihiatrica. Conexiuni. Edit. Psihomnia.Iasi,1995
3.Cornutiu, Gavril; Breviar de psihiatrie. Edit. Imprimeria de vest,
Oradea, 2003.
4.Cornutiu, Gavril; Patologia alcoolica psihiatrica. Edit. Mihai
Eminescu, Oradea, 1994.
5.Cornutiu, Gavril; Bazele psihologice ale practicii medicale.
Oradea, Edit. Imprimeria de vest, 2003.
6.Dafinoiu, Ion; Personalitatea. Edit. Polirom,Bucuresti, 2002.
7.Friedmann, Carol; Toxicodependentele. Edit. Fundatiei de maine,
Bucuresti, 2004.
8.Friedmann, Carol; Psihiatrie. Edit. Ex Ponto, Constanta, 2000.

9.Gheorghe, M. D.; Marinescu, Dragos; Voicu, Victor; Antipsihoticele. Edit. Academiei Romane,Bucureti, 2006.
10.Grecu, Gheorghe; Aspecte epidemiologice si clinicostatistice si de preventie in suicid si parasuicidul. Casa de
editura Mures, Tg. Mures, 2000.
11.Harold, I.; Kaplan, M.D.; Benjamin, I. Sadock M.D.; Pocket Handbook of Clinical Psychiatry. Sec.Ed.
12.Howton, Kenth; Kees von Heringen; The International Handbook of Suicide and Attempted Suicide., Wiley,
2002.
13.Iamandescu, Bradu Ion; Stresul psihic si bolile interne. Edit. All,Bucuresti, 1993.
14.Ionescu, Serban; 14 abordari in psihopatologie. Edit. Polirom,Bucuresti, 2006.
15.Lazarescu, M.; Ogodescu, D;Indreptar de psihiatrie. Edit. Helicon, Timisoara, 1995.
16.Nirestean, A.; Ardelean;Personalitate si profesie. Edit. University Press, Tg. Mures, 2001.
17.Prelipceanu, Dan; Mihailescu, Radu; Teodorescu, Radu;Tratat de sanatate mintala.Volumul I, editura
Enciclopedica Bucuresti-2000.
18.Sen, Alexandru;Educatie si terapii. Edit. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978.
19.Schiopu, Ursula; Verza, Emil ;Psihologia varstelor. Edit. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1981.
20.Udristoiu, T.; Marinescu, Dragos; Boisteanu , Petre ;Ghid terapeutic depresie majora. Edit. Medicala
Universitara, Craiova 2001.
21.Udristoiu, T.; Marinescu, Dragos ;Terapie si management in psihiatrie. Edit. Medicala universitara,Craiova,
2001.
22.Vlad, Tiberiu; Vlad, Cristian ;Psihologia si psihopatologia comportamentului. Edit. Militara,Bucuresti 1978.
23.Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale. Editia a IV-a.Edit. Asociatiei Psihiatrilor Liberi din
Romania, Bucuresti, 2003.
24. Branzei P., Chirita V., Boisteanu P., Cosmovici N., Astarastoae V., Chirita Roxana,-ELEMENTE DE
SEMIOLOGIE PSIHIATRICA SI PSIHODIAGNOSTIC, editura Psihomnia, Iasi 1995