Polimeri

i
Efecruat de:
Platon Constantin i Buhai
Dumitru
Grupa FA1306G

Profesor:
Valentina Mopan
 CE ESTE UN
Un polimer este o POLIMER?
substan compus din
molecule cu mas
molecular mare,
formate dintr-un numr
mare de molecule mici
identice, numite
monomeri, legate prin
legturi covalente.
Exemple cunoscute de
polimeri sunt plasticul,
ADN-ul i proteinele.

Structura polipropilenei:
Carbonul este albastru -
Hidrogenul gri
 Polimerii organici sunt foarte
importani, avnd utilizri multiple ( folii,
Reactia care sta latuburi, obiecte din cauciuc etc ). Acetia se
baza formarii obin n cantiti mari prin polimerizare,
polimerului se policondensare sau reacii polimer-
numeste analoage. Polimerizarea consta in
polimerizare iar unirea cap la coada a unui
alchena folosita ca mare numar de alchene,
materie prima se prin desfacerea dublelor
numeste monomer. legaturi ,sub influenta
catalizatorilor, a radicalilor
liberi si in conditii de
temperatura,rezultnd o
macromolecula de forma
unui fir lung (molecula
filiforma).
ETIMOLOGIE SI SCURT ISTORIC
Cuvntul polimer deriv din
grecescul
(poli),nsemnnd pluri i
(meros),nsemnnd
parte. Termenul a fost
adoptat n 1833 de ctre Jns
Jakob Berzelius,dei definiia
polimerului dat de el este
destul de diferit fa de cea
modern.

Jns Jakob Berzelius

ncepnd din anul
1811,chimistul Henri
Braconnot s-a axat pe
studierea derivatelor
celulozei,probabil cea
mai important parte
din tiina
polimerilor.Demararea
vulcanizrii n secolul al
nousprezecelea a
mbuntit duritatea
latexului sintetic
,semnificnd Henri Braconnot
popularizarea
polimerului semi-
sintetic.
 Leo Baekeland

n 1907, Leo Baekeland

a creat primul polimer
compet sintetic,
bachelita,care a fost
fcut public n 1909.
 TEORII
n afara progreselor semnificative n sintetizarea i
caracterizarea polimerilor,o nelegere corect a
aceastora nu s-a ivit dect n 1920.nainte de al
doilea deceniu al secolului
nousprezece,oamenii de tiin au crezut c
polimerii erau grupuri de mici molecule(numite
coloide),fr mrimi moleculare bine
stabilite,inute n strns legtur de o for
necunoscut,un concept numit teoria
asociaiei.
 Herman Staudinger

n 1922, Herman Staudinger a propus

teoria lanurilor atomice de polimeri
inui alturi de legturi covalente,o
idee care nu a fost acceptat mai
bine de un deceniu,dar pentru care
Staudinger a primit Premiul Nobel.
Lucrrile lui Wallance n ceea ce privete reacia
Carothers(1920) au de adiie,un aport
demonstrat i ele c important l are Paul
polimerii pot fi sintetizai Flory,1974.Lucrarea sa
raional din monomerii care extins n domeniul
i constituie.O important polimerilor include cinetica
contribuie n tiina polimerizrii pas cu pas i a
polimerilor sintetici a fost adiiei polimerizrii,
adus de chimistul italian transferul lanului atomic,
Giulio Natta i de chimistul volumul inclus ,Convenia
german Karl Ziegler, care Flory i Teorema Flory-
au ctigat Premiul Nobel n Huggins, pentru care i se
chimie,n anul 1963, pentru acord Premiul Nobel n
catalizatorul Ziegler- chimie 1974
Natta.
Materiale sintetice, precum nylonul, teflonul sau siliconul au
format baza pentru o industrie a polimerilor.De asemenea,n
aceti ani s-a acordat o deosebit importan sintetizrii
raionale a polimerilor.
 Cei mai importani produi
polimerizazi de pe pia sunt
sintetici i produi n volume mari.
Polimerii sintetici i gsesc astzi
loc n aproape fiecare industrie sau
segment de via.sunt adesea
folosii ca adezivi sau lubrifiante,dar
la fel de bine sunt utilizai pentru
diverse produsede la jucrii pn la
avioane. Ei au fost implicai ntr-o
mare varietate de aplicaii
biomedicale ,de la dispozitive
pentru implanturi,pn la droguri.
Teflon Silicon
 POLIMERIZAREA
Procesul in care mai multe molecule ale unui
compus ,monomer(sau mer), se leaga intre ele,
formand o macromolecula(polimer),este numit
polimerizare.
Denumirea de la polimerizare vine de la cuvintele
grecesti poly =numeros si meros=parte.
Numarul de molecule de monomer care formeaza
polimerul de grad n se numeste grad de
polimerizare n.
Prin polimerizarea a n molecule de monomer A se
obtine polimerul An
 POLIMERIZAREA ETENEI CU
FORMARE DE POLIETENA
Polimerizarea etenei,cu formare de polietena.
Pana in anul 1955,
polietena se fabrica in cantitati relativ
mici,deoarece polimerizarea
se realiza numai la presiuni ridicate,mai mari de
1500 at. Acum
procedeul se realizeaza la presiuni joase (1-2 at.)
si ritmul de
crestere a cantitatii de polietena s-a marit.
Polietena se utilizeaza la fabricarea diferitelor
tuburi, la izolarea cablurilor electrice si
telefonice,la fabricarea diferitelor obiecte
casnice,a foliilor pentru ambalaj etc.
 POLIMERIZAREA PROPENEI,CU
FORMARE DE POLIPROPENA

Polimerizarea propenei,cu formare de polipropena.

Propena se polimerizeaza in prezenta catalizatorilor
de alchil-aluminiu si tetraclorura de titan .
In comparatie cu polietena,polipropena are unele proprietati
mai valoroase. Este cel mai usor material plastic,are proprietati
dielectrice bune,este rezistenta la soc,abraziune,la agenti
chimici, se descompune numai la temperatura de 300si are o
permeabilitate redusa fata de gaze.
 POLIMERIZAREA
STIRENULUI, CU FORMARE
DE POLISTIREN.
.Materiile prime necesare obtinerii acestui material plastic sunt etena si
benzenul. Etena reactioneaza cu benzenul, in prezenta unor
catalizatori,formnd etil-benzenul; acesta dehidrogenat este
transformat in stiren, un lichid incolor cu miros placut, care prin simpla
incalzire la 100-180,se transforma in polistiren,conform schemei:
CH=CH2 ..CHCH2 CHCH2 CH

C C C C

HC CH polimerizare HC CH HC CH HC CH

HC CH HC CH HC CH HC CH

C C C C
H H H H
Stiren polistiren
Polistirenul este cunoscut in comert si sub
numele de trolit sau styroflex . Prezinta
proprietati electroizolante deosebite si este
foarte rezistent la apa; de aceea este folosit ca
material izolant pentru diferite piese de
radio,televiziune si radar, cat si pentru izolarea
cablurilor. Se foloseste de asemenea , la
confectionarea unor piese anexe pentru
frigidere si automobile.
 POLIMERIZAREA CLORURII
DE VINIL,CU FORMARE DE
POLICLORURA DE VINIL (PVC)
Este unul dintre produsii cei mai utilizati si se
obtine prin polimerizarea in emulsie. Policlorura
de vinil se prezinta ca o pulbere alba, cu
densitatea 1,4g/cm3 .Prin prelucrarea
materialului ca atare se obtin produse rigide,cu o
buna rezistenta mecanica.
Prin adaos de plastifianti se obtine un
produs moale, flexibil,folosit ca
inlocuitor de piele sau de talpa.
Policlorura de vinil plastifiata cu suport
textil are o rezistenta marita la sfsiere
si este utilizata la confectionarea
articolelor de imbracaminte sau la
marochinarie. In tehnica, PVC-ul se
foloseste la confectionarea de ventile,
corpuri de pompe, tevi si conducte,
benzi de transport; in constructii la
confectionarea de
pardoseli,acoperisuri,pervaze pentru
geamuri si tuburi pentru instalatii
 CAUCIUCUL
Cauciucul natural se extrage din sucul
laptos al unor arbori tropicali ori din
sucul unor plante care cresc in zona
NATURAL
temperata: tau-saczul, coc-saczul..
Din punct de vedere chimic,cauciucul
natural este o hidrocarbura
macromoleculara,cu forma bruta
(C5H8)n , unde n variaza intre 1000
si 5000. Moleculele cauciucului sunt
formate din catene lungi si au ca
component structural de baza
izoprenul. Izoprenul,produs in
celulele arborelui de cauciuc are
formula bruta: C5H8 sau 2-metil-
butadien:
CH2=C- CH = CH2

CH3
Cauciucul brut are o
culoare slab galbuie, este
insolubil in apa,
alcool,acetona,dar solubil
in
benzen,benzina,sulfura
de carbon.. cea mai
importanta proprietate a
cauciucului este
elasticitatea. Se
intrebuinteaza pentru
fabricarea anvelopelor in
industria constructoare
de masini .
 Cauciucul
asemanatoareSintetic
Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietati
celor ale cauciucului natural,care se obtine prin
polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu stiren
sau cu nitril-acrilic.
Cauciucul poliizoprenic se obtine prin polimerizarea izoprenului in
emulsie,sub actiunea unor catalizatori organo-
metalici,rezultand un produs macromolecular identic
cauciucului natural:
CH3 CH3 CH3

nCH2=CCH=CH2CH2C=CHCH2CH2C=CHCH2
Exista si alte tipuri de cauciuc sintetic formate in urma
polimerizarii :

Cauciucul polibutadienic, cauciucul butadiena-stiren,

cauciucul butadien-acrilonitrilic ,cauciucul
policloropropenic.
Cauciucul butadienic prin polimelizare, sub actiunea
sodiului metalic, a butadienei, obtinute din alcool etilic.
Astzi, butadiena se polimerizeaz in emulsie, folosind ca
initiator peroxidul de izopropil-benzen.
In procesul de polimerizare, moleculele de butadien se
pot lega in pozitiile 1,4 rezultnd polimeri liniari
nesaturati conform schemei:
1 2 3 4
a) nCH2=CH-CH=CH2 -CH2-CH=CH-CH2-CH2-
CH=CH-CH2-
Butadien Polibutadien
(polimer liniar nesaturat)
Vloarea practic a unui compus macromolecular este
dat de proprietile acestora i care pot fi grupate
astfel :
- proprieti fundamentale
- proprieti de prelucrare sau de tehnologie
- proprieti de exploatare
Compuii macromoleculari sunt frecvent utilizai n
industria electrotehnic i din acest motiv vom
studia unele proprieti ale acestora .
ETERMINAREA DE GOMFLARE A CAUCIUCULUI

Gradul de gomflare (umflare) a cauciucului

reprezint o caracteristic important din punct de vedere
practic, dac acesta urmeaz s fie utilizat n medii n care
exist solveni.
Exemplu:
Garnituri de etanare, furtune, articule de protecii.
Gradul de gomflare se exprim prin creterea relativ a
masei sau volumului polimerului:
unde:
- mo este masa iniial a polimerului;
- mi este masa dupa umflare a polimerului la timpul ti
Se alege o monstr de cauciuc sub form de fii,
pentru determinarea gradului de gomflare dup
formula 2, se msoar lungimea cauciucului i se
introduce ntr-o eprubet cu solvent (benzin,
benzen, toluen, eter de petrol, etc.).

Din 15 n 15 minute se scoate proba de cauciuc,

se terge cu hrtie de filtru se msoar lungimea li
i se repet operaia de 4-5 ori. Se calculeaz
gradul de gomflare pentru fiecare timp ti i se
reprezint grafic.
 PROPREIETILE
ADEZIVE ALE COMPUILOR
MACROMOLECULARI
S-a constatat c unele soluii ale compuilor
macromoleculari precum i unele emulsii au
proprieti adezive care se manifest att la
materialele cu aceeai compoziie chimic.
Adezivii umplu golurile care exist pe suprafaa care
trebuie lipite i nlesnesc apariia unor legturi
rezistente, apar fenomene de absorbire i difuzie
i chiar interseciuni chimice ntre suport i adeziv.
n laborator se pot verifica proprietile adezive ale
unei soluii de polimeri i a emulsiei de poliacetat
de vinil.