RELIEF

Relieful este considerat o abatere a

suprafeței litosferei față de un plan de referință
general sau local. Acesta reprezintă baza unui
macrosistem pe care îl alcătuiește împreună cu
alte cinci elemente esențiale, și
anume apa, atmosfera, viețuitoarele, solul și omul c
u activitățile sale. Ca sistem este alcătuit dintr-o
infinitate de elemente (forme de relief) cu
dimensiuni, geneză, evoluție și vârstă diferite. Este
un sistem deschis, unitar, dinamic și complex
ierarhizat.
 TIPURILE DE RELIEF
• Relief antropic
• Relief deșertic
• Relief litoral
• Relief petrografic
• Relief vulcanic
• Relieful creat de apele curgătoare
• Relieful glaciar
• Relieful periglaciar
 RELIEF ANTROPIC
• Relief antropic, denumit și relief antropogen, se referă la relieful format prin
intervenția omului sau care reflectă totalitatea transformărilor mari datorate
omului: lacuri artificiale (lacuri de acumulare), canale (ex.: Canalul Dunăre-Marea
Neagră), cariere, exploatări miniere de suprafață, baraje, diguri, halde de steril (din
activitățile miniere), ramblee, deblee etc. Omul, dispunând de tehnici avansate,
produce modificări importante în scoarța terestră, iar acestea duc la apariția unui
relief specific denumit relief antropic. Ca urmare a intervenției antropice, au apărut
două tipuri de relief antropic: relieful antropogen de excavare și relieful antropogen
de acumulare.
• Relieful antropogen de excavare a rezultat prin efectuarea săpăturilor necesare
sistemelor hidroenergetice, a căilor de comunicație, a exploatării unor materiale de
construcție.
• Relieful antropogen de acumulare a rezultat prin depozitarea materialelor rezultate
din lucrările de excavare.
 RELIEF DEȘERTIC
• Relieful deșerturilor este
un relief climatic. În deșerturi,
lipsa vegetatiei și a solurilor face ca
agenții morfogenetici să intre în contact
direct cu roca și ca urmare să se creeze
un relief specific.
• Pot fi denumite aride și semiaride
acele regiuni cu precipitații foarte
reduse (sub 200 mm anual), dar
suficiente pentru menținerea unor
sisteme de râuri capabile să transporte
temporar sfărâmăturile produse prin
dezagregare, dar insuficiente pentru a
permite dezvoltarea unei cuverturi
vegetale care să protejeze solurile
contra eroziunii agenților subaerieni.
 RELIEF LITORAL
• Din punctul de vedere al geografiei fizice, „litoralul” este zona din jurul
contactului între mare și uscat, unde se fac simțite simultan :
• influențe climatice atât terestre, cât și marine ;
• procese de modelare atât ale eroziunii sau depunerii terestre, cât și ale
eroziunii și depunerii marine.
• Relieful litoral este în general format din trei fâșii geomorfologice :
• litoralul actual cu falezele, estuarele, plajele, grindurile, lagunele, limanele și
perisipurile sale ;
• încadrând această fâșie, altele două, anume mărturiile fostelor trasee ale
țărmului și fostelor nivele ale mării în diferitele epoci din trecut :
• terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile și perisipurile fosile de pe uscat ;
• terasele, falezele, greziile de plajă, grindurile, perisipurile și văile fosile de pe
platforma continentală submersă.
 RELIEF PETROGRAFIC
• Complexul reliefului petrografic este constituit din totalitatea formelor
de relief a căror geneză, evoluție și aspect exterior sunt condiționate
predominant de natura rocilor pe care acestea se dezvoltă.
• Influența rocilor asupra reliefului se evidențiază prin proprietățile lor fizice și
chimice (duritate, permeabilitate, solubilitate), în raport cu eroziunea.
• Acest tip de relief apare pe granite dar și pe alte roci care se comportă
asemănător față de agenții modelatori, cum sunt: granulitele, dioritele,
sienitele și unele șisturi cristaline. Granitul rămâne însă roca specifică pe care
se modelează formele tipice ale acestui relief. Fiind o rocă eruptivă de
adâncime, holocristalină, granitul este dur dacă nu prezintă fisuri, și
compact.
 RELIEF VULCANIC
• O dată cu stingerea vulcanului procesele
de eroziune devin predominante, ele
fiind dirijate de sistemul pantelor
caracteristice vulcanilor (convergente și
divergente) și de structura lor. Structura,
reprezentată în general prin strate
monoclinale, dirijate în sensul curgerii
lavei, poate fi complicată de dizlocatiile
tectonice sau de intruziunile magmatice
sub forma de filoane.
• Materialele expulzate prin erupții se
depun în jurul punctului de emisie,
constituind un aparat vulcanic, alcătuit
din coș, crater și con.
 RELIEF CREAT DE APELE CURGĂTOARE
• Spre deosebire de torente, care desfășoară o eroziune impresionantă, dar
de scurt timp și pe spații foarte restrânse, râurile și fluviile au cursuri
permanente ce merg de sub vârfurile munților sau dealurilor până la mare
sau ocean. Pe aceste drumuri, ele desfășoară o eroziune permanentă prin
care creează văile, largi uneori de câțiva kilometri și adânci de până la
câteva sute de metri. Pe văi sunt transportate către mare și ocean, o dată
cu apa, materiale erodate de pe suprafața uscatului.
• Relieful fluvial reprezintă relieful creat prin acțiunea complexă de eroziune
(regresivă, laterală și în adâncime), transport și de depunere de către râuri și
fluvii.
 RELIEF GLACIAR
• Ghețarii, ca factor modelator al suprafeței terestre, își imprimă și astăzi, ca și
în trecutul geologic, amprenta în trăsăturile și formele reliefului din regiunile
reci ale Globului.
• Ghețarii situați în zonele marilor latitudini, ajungând până la nivelul bazinelor
oceanice și marine, constituie în ansamblul lor ghețarii de calotă sau
continentali. Masele de gheață cantonate pe vârfurile munților înalți
formează ghețarii montani. Cele două calote de gheață polare,
ale Groenlandei și Antarticii, însumează 97% din volumul gheții de pe Glob.
Rezultă că numai 3% din această masă revine ghețarilor montani.
 RELIEF PERIGLACIAR
• Relieful periglaciar reprezintă un relief climatic dezvoltat la contactul
dintre regiunile polare și cele temperate (în tundră) și în munții înalți din etajul
alpin. Se află dincolo de limita pădurii. Termenul a fost introdus în 1909 de
polonezul M. Lozinski. Fiind o zonă de tranziție, între climatul polar și
cel temperat, periglaciarul apare cu o serie de nuanțe (arctic continental,
arctic propriu-zis, climatul rece oceanic și cel alpin), care se răsfrâng în
ritmul, intensitatea și ponderea proceselor cât și în tipul de forme și structuri
rezultate. În aceste regiuni temperaturile sunt scăzute dar cu frecvente
treceri de la valori pozitive la valori negative. În general zăpadă este puțină
iar vânturile puternice o spulberă.